VISNIEC, TEATRU II (2007) ocr_pypdf2

GROAPA DIN TAVAN 


© 2007 by Editura POLIROM 
www.cartearomaneasca.ro 


Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ 
Bucureşti, Calea Victoriei nr. 115, sector 1 


Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României: 


VIŞNIEC, MATEI 
Teatru / Matei Vișniec. — Ed. a 2-a. — București: Cartea 
Românească, 2007 


2 vol. 
ISBN 978-973-23-1894-2 
Vol. 2: Groapa din tavan. — ISBN 978-973-23-1896-6 


821.135.1-2 


Printed in ROMANIA 


Teatru 
© © 


ediția a Il-a 


Prefaţă de Valentin Silvestru 


A 
CR] 
CARTEA ROMÂNEASCĂ 
2007 


C309 LEKTURA 


AS 
A 
J 


916201 


De acelaşi autor teatru în limba franceză : 


Trois nuits avec Madox, Editura Lansman, 1995 

Théâtre décomposé ou L'Homme-poubelle, Editura L Harmattan, 
Paris, 1996 

Les partitions frauduleuse şi Petit boulot pour vieux clown, 
Editura Crater, Paris, 1995 

Les chevaux à la fenêtre, Editura Crater, Paris, 1996 

Le dernier Godot, Editura Cosmogone, Lyon, 1996 

Lettres aux arbres et aux nuages, Editura Actes Sud-Papiers, în 
culegerea de piese francofone „Brefs d'Ailleurs”, Paris, 
1997 

Paparazzi ou la chronique dun lever du soleil avorté, Editura 
Actes Sud-Papiers, Paris, 1997 

Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en 
Bosnie, Editura Actes Sud-Papiers, Paris, 1997 

Comment pourrais-je être un oiseau? Editura Crater, Paris, 1997 

Petit boulot pour vieux clown, Editura Actes Sud-Papiers, Paris, 
1998 

L'Histoire des ours panda racontée par un saxophoniste qui a une 
petite amie à Francfort, Editura Actes Sud-Papiers, Paris, 
1998 

LHistoire du communisme racontée aux malades mentaux, 
Editura Lansman, 2000 

Le roi, le rat et le fou du roi, Editura Lansman, 2002 

Attention aux vieilles dames rongées par la solitude, Editura 
Lansman, 2004 

La machine Tchekhov, Editura Lansman, 2005 

Richard III naura pas lieu, Editura Lansman, 2005 

La femme cible et ses dix amants, Editura Lansman, 2005 

Mais, maman, ils nous racontent au deuxième acte ce qui s'est 
passé au premier, Editura Espace d'un Instant, 2004 

Le spectateur condamné à mort, Editura Espace d'un Instant, 
2006 


Călătoria fantastică prin ploaie 
a lui Matei Vişniec în Ţara lui Gufi, 
împreună cu misteriosul Madox, 
osînditul Artur și Spectatorul 


condamnat la moarte 


Cînd poetul Matei Vişniec, cunoscut şi recunoscut de lumea 
literară, a început să scrie teatru — spre sfîrşitul deceniului opt —, el 
era deja notoriu, înainte ca vreo piesă de-a sa să fie tipărită ori 
jucată. („Cum s-a întîmplat?“ — îl întreb. „Scriu din anul întîi de 
facultate, 1976. Mi-a fost respinsă atunci o piesă scrisă pentru un 
grup studenţesc. Personaj principal era Secolul 20, care-și făcea 
autocritica pentru relele ce le-a adus pe lume. Am fost criticat: 
«N-are şi părți bune acest secol ? Pe acelea de ce nu le arăţi ?»“) „În 
poezia dumitale, anterioară teatrului, erau unele semne că ai o 
apropiere sufletească de arta dramatică.“ „Poezia mea avea — și are 
— un nucleu dramatic, în sensul că fiecare text poetic pe care-l 
produc e uneori o mică parabolă, o tensiune între două sau mai 
multe personaje. Cred că am o percepţie dramatică a lumii. Și 
cum s-a adunat experienţă, s-au acumulat şi lecturile, poezia a glisat 
spre teatru.“ 


Prefaţă | 


În 1984, Cenaclul din Tei, întemeiat şi condus de reputatul 
critic Mircea Iorgulescu, ne-a poftit pe mai mulți să ascultăm, în 
spectacol-lectură, o piesă a tînărului poet, Spectatorul condamnat 
la moarte. A citit-o el, autorul, înconjurat de oameni de cultură 
care-şi asumaseră roluri și le susțineau cu o nostimă convingere. A 
urmat o discuţie lungă, animată. Am vorbit, din cîte-mi amintesc, 
mulți, Mihai Șora, Alexandru Mugina, Iosif Demian, prof. Solomon 
Marcus, Mircea Cărtărescu, loan Buduca, mai toţi fiind de părere 
că avem de-a face cu un autor dramatic interesant, novator. 

Răspundea unei aşteptări, probabil ; propunea universuri noi şi 
o altă modalitate de abordare a realităților decît cea cu care eram, 
întrucâtva, obişnuiţi; se dovedea crud şi fantast, compunea cu 
stringentă, în elaborări rafinate, inventa un teatru absurd ce se 
deosebea de acela al unor antecesori celebri ai speței și plăsmuia 
un grotesc acaparator prin obsesii torturante, după sarabandele 
căruia rămânea, ca în cutia Pandorei, speranţa. Umorul său mușcător, 
cîteodată bonom, îndulcea dramele, dar cumpăna scriiturii înclina 
adesea spre registrul tragic. După primele piese, răspîndite, cu 
dificultăți, prin reviste studenţeşti de provincie, în almanahuri 
teatrale, dar pătrunse și în două-trei publicaţii prestigioase, jucate 
fără publicitare, de actori amatori, în cîte o reprezentaţie-unicat 
sau lecturate în particular prin bunăvoința autorului — care le înmîna 
personal unor oameni de teatru (am avut și eu acest privilegiu) —, 
s-a văzut că tînărul dramaturg nu datorează nimic înaintaşilor săi 
din secolele trecute. El scrie o literatură modernă, integrîndu-se 
cu personalitate într-o familie din care fac parte Ionescu, Beckett 
(căruia i-a şi dedicat, în actu, o piesă, făcîndu-l personaj), Kafka, 
Sartre, Camus, Buzzati, Arrabal, Pinter, Mrozek și alții, desigur; 
căci lecturile autorului nostru sînt întinse și experienţele pe care 
le consumă (şi le asimilează ori le repudiază), multiple. Regăsești 
la el forţa imagistică, în concentrări dense de alegorie și simbol, 
ampla arcatură parabolică, acuitatea senzorială, lexicul bogat — 
dar în expresii eliptice — vehemenţa stilistică, precizia şi fineţea 


6 


Prefaţă 


detaliilor şi intelectualizarea emoţiei, care sînt caracteristici ale 
celui mai bun teatru postbelic. 

Eugen Lovinescu observase încă din deceniul patru că intelec- 
tualizarea emoţiei e un proces firesc al artei moderne și, într-un 
sens, un progres, întrucât e cerută de necesitățile noastre spirituale. 
Artişti de îndeletniciri diverse, Giacometti şi John Cage, Adamov, 
Pina Bausch, Pierre Boulez, aveau să confirme această orientare, în 
care literatura dramatică reprezintă o preponderență. 

În acelaşi timp, se poate observa că Matei Vişniec i-a citit cu 
interes și i-a studiat pe confrații care au revoluţionat dramaturgia 
română în deceniile şase şi șapte, scoţind-o de sub imperiul factologiei 
și al realismului plat, de transcripție jurnalistică. În piesele sale 
sînt ecouri din dramele conceptualizate ale lui Horia Lovinescu, 
se întrevăd serpentinările şi echivocurile atît de fertile dramatic 
din construcţiile arborescente, cu imprevizibilităţi continue, ale lui 
Dumitru Radu Popescu, generalizările pamfletare ale dedublării 
ridicole a proştilor pretenţioşi, din prozele şi comediile lui Teodor 
Mazilu. 

Originalitatea dramaturgiei lui Vişniec vine din inserția autoritară 
a poeziei într-o complexă, dramatică ecuaţie cu mai multe necu- 
noscute şi din lipsa oricărui demonstrativism. Postulatului istoric 
el îi opune dezeroizarea, pe care o săvîrşeşte cu vervă sau cu un 
sentiment întunecat de mefienţă. Situaţiilor-limită izvorîte de un 
anume context le deschide un orizont neaşteptat prin desfiinţarea 
finalului-concluzie şi înscrierea ultimei secvenţe într-un continuum. 
Polemizează neistovit cu aparențele, denunță conformismele, se 
războieşte cu duplicitatea, demască travestiurile, dar nu oferă nici 
o soluţie didactică. Contrazice adesea logica elementară, produce 
antropomorfizări bizare, inexplicabile (într-o piesă, o groapă respiră, 
cîntă, e voioasă sau supărată, oferă apă potabilă, dar şi miasme 
otrăvitoare), răsuceşte uneori aserțiunile proprii în altele, contrarii, 
urmărind însă totdeauna, atent şi tenace, o idee proprie, clivată 
din idealul unei umanităţi ce va fi capabilă să-și ordoneze stabil 
valorile și să-și întemeieze opţiunile în chip inebranlabil. Acum, 


7 


Prefață 


lumea i se pare destructurată, haotică, iar raporturile între oameni — 
cîteodată inexplicabile, minate de reprezentări false, deformări 
ale concretului, anomalii morale. În lupta pentru existență apar 
învingători dubioși şi înfrînţi, ce poartă un nimb de puritate. Dar 
sub cerebralitatea avidă a unor conflictualități și dincolo de ambi- 
guitatea situaţiilor ori de proteismul fiinţelor frustrate, sau de 
incoerenţa intrigii, ori de complexele tulburi e o undă fină de 
comprehensiune lirică salvatoare, pe care nimic n-o poate abate 
de la cursul ei izbăvitor. 

Ambianţa metafizică, existenţa acategorială, nevrozele terifice, 
sensurile transcendentale, paradoxurile dramatice şi comice generate 
de degradarea materiei umane nu atentează la luciditatea acestei 
dramaturgii, care examinează anxietăţi ale timpului nostru. Discursul 
dramatic al lui Matei Vişniec e implicat în ample contextualități. 
Încă o dată: terenul pe care îşi edifică piesele e al teatrului absurdului. 
Dăinuie însă prejudecata că acest teatru ar fi o impostură ; prejudecata 
a apărut şi continuă să circule din cauza acelor profani — literați şi 
artişti sau laici — care, în întârziere faţă de un stil nou și deconcertați 
de anumite forme ale artei moderne, le declară anartistice. Dar — 
cum observă Mikel Dufrenne — e vorba de o injurie, ea însăși 
absurdă: obiectul estetic nu este un fals destinat înșelării noastre ; 
el nu stă în raport cu o esenţă eternă sau cu o normă absolută, 
noţiuni pe care întreaga artă contemporană le refuză. Fiecare 
operă își este sieşi propria ei normă, cucerită împotriva impre- 
vizibilului, printr-o neistovită libertate vie. 

De alrminteri, dacă privim unele dintre scrierile ce aparţin 
acestui curent prin prisma raporturilor lor cu realitatea și din 
unghiul propunerilor ce le fac pentru o mai apropiată cunoaștere 
a realului în generalitatea sa, observăm că Rinocerii lui Ionescu e 
o transcripție de orientare realistă a unui fenomen gregar. Tango 
de Mrozek tranşează pînă la urmă ambiguitatea în favoarea unei 
direcţii istorice certe. Jona de Marin Sorescu e o dramă ontologică 
și gnoseologică, sondînd istoria fiinţei şi examinînd ideea de 
libertate prin limitele acesteia. Au pus căzuse florilor de Arrabal e 


8 


Prefaţă 


hiperbola unui genocid după o revoluţie eşuată. Evul Mediu 
întîmplător de Romulus Guga constituie, în fond, o analiză tăioasă 
a apariţiei şi proliferării torţionarului ca instrument al unei ideologii 
totalitare. Caii la fereastră e o „feerie macabră“, cum i-ar zice 
autorul Matei Vişniec, unde sînt inventariate, în spectru sumbru, 
ororile războiului. Îmi pare deci că, în multe cazuri, raportările la 
situații sociale, la drame planetare au convertit aparenţa de absurd 
în formă transparentă. Au logicizat, istoricizat şi introdus într-un 
sistem de referinţe concrete generalitățile acestui tip de teatru. 

Nu văd piesele dramaturgului despre care discutăm aici extrase 
din contingent şi proiectate într-o zonă areală, în stratosferă. 
Visarea le modelează structura poetică şi le conferă proteismul 
parabolic. Scriitorul e şi un filozof al vremii sale, căutînd explicaţii 
în conexiunile ce apar ca haotice și aflînd substanţe dincolo de 
crusta aparenţelor, într-o implicare discretă, dar hotărîtă, trecînd 
cu deplină libertate şi invenţie de la realism la expresionism, de la 
comic la tragic, mixîndu-le cu discernământ. 

Piesele sale sînt captivante prin particularităţile lor emoţionale 
şi prin dramaticitatea specifică. Din aceste unghiuri de conspect 
pot fi inventariate și catalogate şi printr-o grilă străveche, a con- 
ceptelor aristotelice. Vom găsi în ele expoziția de tip clasic ; intriga — 
derulată uneori cu maximă abilitate, ca în Speczazorul condamnat 
la moarte; deznodămîntul pregătit cu abilitate — în Ultimul Godot, 
piesa se termină, surprinzător, cu primele replici ale celebrei piese 
a lui Beckett rostire de el şi de eroul său (din Asteptîndu-l pe 
Godot), intraţi într-un joc seducător despre eternitatea teatrului, 
ca personaje ; în Tara lui Guf:, monstruoasa împărăție a orbilor se 
volatilizează ; supușilor frustraţi atîta amar de vreme de un împărat 
rău și viclean li se restituie luminile și culorile. 

În fiecare lucrare îşi are locul cuvenit perzpeția, pe care Stagiritul 
o definea ca răsturnarea acţiunii în sens contrar. Are loc recunoaşterea 
de fapte şi persoane, trecerea de la neştiinţă la ştiinţă, care, la 
rîndu-i, aduce trecerea de la ură la prietenie sau de la prietenie la 
ură (ori de la neîncredere la încredere sau, cu un termen vechi, azi 


9 


Prefaţă 


ieşit din uzul limbii, la descredere). Se insinuează treptat în acţiune 
şi apare ori explodează, sau se consumă lent evenimentul patetic, 
ca în Angajare de clovn — moartea bătrînului saltimbanc — sau în 
Artur osînditul — pieirea, totuşi, după nostimele tribulaţii ale 
condamnatului, ce caută să temporizeze execuţia sau măcar s-o 
înfrumusețeze, încurajat mistificator de călăii ce se amuză pe 
socoteala lui. 

Chiar şi în piesele mai puţin reușite, acolo unde echivocul 
pare căutat cu tot dinadinsul, iar excese verbale și redundanţe 
întârzie artificial drumul spre culminaţie, senzaţia lectorului — 
după cum s-a văzut, și a realizatorilor de spectacole — e că autorul 
compune cu migală, străduindu-se a oferi o metaforă generală 
congruentă şi chei proprii pentru descoperirea unor motivări ale 
misterioaselor întîmplări povestite. 

Fireşte, rămîne o dramaturgie criptică, unde, dacă nu totdeauna 
putem decripta sensurile infuze, ne cucereşte farmecul naraţiunii — 
dialogul de elevaţie literară, patetismul compasiunii pentru nefericire, 
comedia scînteietoare din replici şi situaţii, îngîndurarea visătoare. 


În caietul-program al premierei franceze cu piesa Cati la fereastră 
(Théâtre le Jodel, Lyon) — premieră care ar fi trebuit să aibă loc la 
Teatrul Nottara din Bucureşti, în 1987 (dar a fost suspendată, 
pentru că autorul a decis să plece din ţară cu doar o zi înainte!), 
Matei Vişniec declară că a dorit ca lucrarea să vorbească despre 
antieroism. Această temă se regăseşte și în alte scrieri de-ale sale, 
integrîndu-se într-o sferă largă, a demistificării, care particularizează, 
de altfel, teatrul absurdului în concertul curentelor teatrale. În 
același caiet, Pascal Papini, regizorul, socotește că piesa tratează 
despre identitate. Trăind într-o lume unde opresiunea și delațiunea 
duc la negarea individului, autorul observă, cu acuitate, laşitatea 
care depersonalizează. 

Legătura între noţiuni mi se pare discutabilă, dar e un adevăr 
că în piesele de care vorbim nu există, sub raport caracterial, eroi, 
ceea ce reflectă mediat, desigur, o criză a identităţii. Unele personaje 


10 


Prefață 


sînt interșanjabile. Cîte un personaj trece prin mai multe piese, 
păstrîndu-și același nume propriu. Majoritatea au denumiri generice : 
Mama, Fata, Soldatul, Călătorul, Bărbatul sau pur și simplu El, 
Ea. Acordarea numelui personalizează : Beckett (din Ultimul Godot) 
e, neîndoielnic, ilustrul Samuel; Artur, osînditul, e un cavaler 
rătăcitor al unei civilizaţii pierite, care ar dori să reînvie măcar 
fastul aceleia, solemnitățile — fie şi ale unui ritual sinistru; Gufi e 
un rege răsfățat de curteni slugarnici, proşti şi spăimoşi. Dar şi în 
aceste cazuri, o ceaţă de generalitate acoperă trăsăturile particulare, 
ce ar putea defini şi localiza persoana. Omul lui Vişniec e purtător 
al unei idei; sau semnifică un destin universal; caută ceva care 
nu-i aparţine numai lui ; se află în miezul unui mister pe care nu-l 
poate nici desluși, nici birui — așa cum nimeresc, uneori, vapoarele 
aflate pe ocean în mijlocul unui taifun, unde n-au altceva de făcut 
decît să privească grozăvia din jur şi să aștepte potolirea ei. 

Omul lui Vişniec e el însuși un mister ; şi parcă aș îndrăzni să 
afirm că și Vişniec însuși e un mister, cutreierat de neliniști. Una 
dintre ele ar fi filozofică: cum se poate dobîndi /;berzatea înfrîn- 
gîndu-i-se limitele. Împotriva constricţiilor constituite istoric, a 
regimurilor politice despotice, a dictaturilor infernale din contem- 
poraneitate şi chiar a încercării unui individ de a-l subordona pe 
un altul, soluţia e lupta. 

Ea poate fi poetică și ludică, aşa cum e prezentată în Tara lui 
Gufi — comedie satirică feerică, de substrat antitotalitar. Împăratul 
domneşte peste o ţară de orbi. Ca şi un personaj al lui Ernesto 
Sábato, Primul Orb e rău şi urît. Și-a jefuit supușii de lumină și 
culori, e despotic, cu arbitrarietăţi capricioase, reprimă orice încercare 
de a se institui un alt mod de viaţă, e înconjurat de lingăi obedienți, 
veșnic speriaţi. Enorma caricatură a unei dictaturi absurde e de 
un sarcasm îmbelşugat. 

Ea va stîrni, evident, rezistență, aceasta reprezentată de un 
tînăr cu un singur ochi valid, de un înţelept bătrîn (invizibil), 
Macabril, simbolizînd în chip antonpanesc spiritul popular de 
neînfrînt, apoi de tînărul Văzător, ce o va învăţa pe ignoranta 


11 


Prefaţă 


prinţesă, fiică a Împăratului, să cunoască fața reală a lucrurilor — 
aceasta pictată cu delicată poezie şi cu un umor sidefiu. Natura 
hoffmanescă a fantasticei poveşti, intriga sentimentală, cu întorsături 
neașteptate, amintind de Andersen, satira acerbă, asemănătoare 
celei din pseudobasmele politice ale lui Evgheni Șvarţ, fac farmecul 
comediei. E o parabolă cu fond grav, care, pe scenă, are înfăţişarea 
paradoxală a unei feerii terifice. Cititorul şi spectatorul recunosc 
lesne, aici, o istorie trăită, cu încleştarea ei finală și cu victoria 
supremă. 

Cum poţi însă înfrînge limita terestrului pentru a ascende 
spre celest? A dobîndi libertatea deplină a visării, a contemplaţiei, 
eliberarea de servituţile traiului comun şi plat, care ucide lent 
aspiraţiile înalte ? Călătorul prin ploaie e drama poetică a eșecului 
în această luptă. Viziunea e a unei extincţii universale. O gară 
moartă, prin care nu mai trec trenuri. Obiectele se lichefiază, 
curg, se topesc. Nu vine şi nu pleacă nimeni. Există un şef al gării, 
personaj clovnesc şi nebun, un Casier care dă totdeauna cu zarurile 
şase-șase şi o fată frumoasă și pură, Ioana. Şi, deodată, apare 
Călătorul. El călătoreşte împreună cu Ploaia. Dacă Ploaia stă, se 
opreşte şi el. Nu poate să explice această atracţie. Nu mănîncă 
niciodată. Dacă nu plouă trei luni, moare. Nu poate rămîne 
locului. Cei aflați în gară vor încerca să-l rețină — prin felurite 
mijloace. Se va lămuri, într-un tîrziu, că toţi au fost călători prin 
ploaie, dar ceva, cineva i-a fixat în gara aceasta părăsită, ultima 
stație a itinerarului spre Moarte. Sînt binevoitori cu nou-venitul, 
dar în amicalitate se ascunde o perfidie. Îl chestionează grijulii : 
unde să mai pleci? Şi de ce? Doresc să-l adauge ratării lor definitive. 
Călătorul se va zbate să plece, va încerca să reziste tentaţiilor 
sărace ale locului. Se străduieşte s-o convingă şi pe fată, care e 
imaginea Inocenţei, să pornească la drum cu el. Ceilalţi mărturisesc 
că le-au rămas numai poveştile, care acum sînt „monstruoase“ — 
dar nu se poate trăi fără ele. Ei le simt ca o plagă sufletească, dar 
şi ca puţinele lumini în obscuritatea în care viețuiesc. Unul mai 
ştie să cînte la trompetă. Într-o clipă de efuziune demenţială vor 


12 


Prefaţă 


apărea la ferestre rîzînd isteric, figurînd păpușile unui ceas medieval 
dereglat. 

Unul dintre ei îi lămureşte Oaspetelui că sînt toţi într-o stare 
morbidă. Boala lor îl va lovi şi pe el: va deveni „un om obişnuit . 
Și aşa se va şi întîmpla. Înlănțuirea și apoi procesul de putrefacție 
lentă îl va îngropa şi pe fostul Călător în gara pustie. Elegie la 
moartea visului, piesa semnifică o înfrîngere prin imposibilitatea 
eliberării fiinţei din teluric. 

Lupta cu limitele e transgresată, la un moment dat, de dramaturg 
în chiar actul scrierii. Într-o piesă ce-şi propune să înfrîngă orice 
canon — începînd chiar de la titlul zglobiu și exclamatoriu, Bine, 
mamă, dar ăștia povestesc în actu' doi ce se întîmplă-n actu’ întîi — 
se presupune un dialog supratextual despre piesă, cu o implicaţie 
autoironică, derutantă pentru lector şi spectator. S-ar părea că ni 
se propune o comedie, însă numaidecât subtitlul complică, anunțând, 
enigmatic şi indefinit, „fantezie, mascaradă, bufonerie şi experiment“. 
În cursul desfășurării, mai sîntem înștiințaţi de autor că vom 
asista la o „parabolă vizuală“, avînd parte de un text, un comentariu 
asupra lui şi un discurs asupra textului şi comentariului aferent. 
Spectatorul urmează să fie antrenat în joc, agresat chiar, într-o 
formulă de pastișă pirandeliană ; apoi i se va servi o parodie a 
teatrului absurdului, parafrazarea comică a unor situaţii din operele 
lui Beckett, Mroełek, Mazilu, sugerîndu-se, prin improvizație per- 
petuă, un teatru aleatoric. Acest caracter al textului e subliniat și 
de invocaţia burlescă a dramaturgului către cel ce va monta lucrarea : 
„Regizorul poate renunţa la unele personaje, regizorul poate com- 
pune personaje noi, regizorul poate înlocui orice replică şi poate 
renunța la orice replică, regizorul poate renunţa la spiritul piesei, 
întrucât acesta se află în litera ei, regizorul poate renunţa la litera 
piesei, regizorul poate scrie altă piesă, regizorul poate modifica 
orice, oricît, oricum, în afară de titlul piesei, titlul este sacru.“ 

Privitorii, ca şi actorii, sînt, desigur, capabili să se lase angrenați 
în tornada ludică a celor două acte — după cum s-a văzut la 
premiera absolută (şi singura pînă acum) de la Teatrul Tineretului 


13 


Prefață 


din Piatra-Neamţ. Dar, cum sînt obișnuiți, caută, dincolo de ceea 
ce se petrece, un sens. El nu e prea lesne de aflat, ce-i drept, în 
labirintica și destrămata epică. E aici parodia unei revoluții (franceze), 
dar care are şi semnalmentele alteia sau ale altora din vremea 
noastră. Dialogul direct cu publicul, spiritual susţinut de actori, 
e mult prelungit. „Revolta“ declarată a interpreţilor contra autorului, 
a piesei, a teatrului, a publicului e nostimă — dar și supraponderală. 
A creat cu deliberare scriitorul asemenea anevoinţi ? El ne atrage 
atenţia: „Minciuna, prostia şi ura au fost personajele principale 
ale acestei piese. Fiecare dintre noi este un personaj principal. Nu 
ieşiţi în stradă.“ 

Înţelesul ar fi ascuns în crisalida tumultuoaselor şi nedes- 
luşitelor peripeții, care tind a desfiinţa graniţa dintre artă și viată 
şi abolesc misterul teatral. Acest sens, dacă nu e tocmai descriptibil, 
poate fi încercuit de supoziţii ca acelea de mai sus ori de altele. 

Doi clovni, Grubi şi Bruno, se chinuiesc să asaneze o groapă 
în care se aruncă gunoaie. Ea e însă o fiintă bizară. Poate cînta, 
poate emana o lumină feerică și poate avea reacţii diferite în 
funcţie de felul cum e tratată ori de calitatea umană a celor ce se 
apropie de ea. Ce e cu această groapă? Ce semnifică — întreabă 
personajele în actul doi, îndemnate textualist de autor. Natura? 
Societatea ? Glumeţe ori nu, interogaţiile nu capătă un răspuns 
precis — despre care, de altfel, scrierea afirmă, infuz şi confuz, că 
nici nu intenționează a-l da. 

Literatura, atît de impregnată de poezie şi umor, cu climaxuri 
dramatice meticulos orînduite, nu stăruie însă asupra cețosului 
simbol propus; nu toposu/ ales o preocupă în principal, ci — am 
impresia — situația generală a umanităţii descrise: asanatorii, 
cîteva femei frivole, surescitate, imaginînd împreună o personalitate 
ocultă, represivă, Majordomul, Pendefunda, un notabil al comu- 
nităţii, un oaspete străin dornic să cumpere locul, un orb care 
cade mereu în excavaţie, un bărbat cu un tomberon, altul cu o 
sacâ — amîndoi nervoși și revendicativi — un călător, un poliţist, 
patru fraţi adolescenți cu mama lor, Robespierre, Marat etc. Se 


14 


Prefață 


creează o situaţie care conturează o stare de oprimare și de neputinţă 
a ieşirii din ea. Există, din clipa cînd personajele se răzvrătesc, 
multe întrebări maliţioase, indignate și una gravă adresată publicului : 
„Dar voi de ce aţi tăcut dacă aţi văzut că piesa e proastă? — 
întrebare căreia nu i se prea poate da un răspuns. Fiindcă am trăit 
prostia, minciuna şi ura, dar şi tăcerea compromisorie, și nu 
înţelegem prea clar nici azi de ce şi cum a fost posibil. O aură de 
gravitate are şi dispariţia, în final, a lui Grubi, nu se ştie unde, 
înălțat la cer... 

Scriind-o în manieră postmodernistă şi, deci, cu o libertate pe 
care n-o domolesc nici un fel de norme, piesa arată că Matei 
Vişniec e fascinat de teatru ca personaj — pentru el fabulos — şi 
creează teatru în teatru cu voluptate. Actul doi, întreg, cu tot 
amalgamul de acţiuni haotice și treceri iuți prin istorii şi pseudoistorii, 
e o performanţă de veselie intelectuală, cu articulări între compoziția 
din scenă şi ieșirile din ea, în sală. Improvizaţiile sînt mustoase, 
iscînd o detentă generală ilară sau, dimpotrivă, compresii tot atît 
de voioase sub aparenţa lor crispată. 


În 1967, încercînd un pronostic asupra teatrului din viitorul 
apropiat — în studiul Brecht, absurdul și viitorul, scris special pentru 
revista română Contemporanul —, reputatul teatrolog britanic Martin 
Esslin vedea rezultînd din fuziunea principalelor curente ale 
avangardei dramaturgiei actuale din deceniul şapte un fel de 
dramă fluidă și teatrală care foloseşte scena cu o extremă libertate 
și este capabilă să treacă de la realism la cea mai exagerat expresionistă 
și stilizată versiune a realităţii exterioare — iar de la aceasta la o 
realitate interioară a introspecţiunii, a visării, a coşmarului; un 
teatru capabil să combine o prezentare şi o adresare directă către 
public, cu toate tehnicile brechtiene de „distanţare“ (prezentare 
în perspectivă a lucrurilor) ; un teatru care s-ar bizui pe poetica 
imaginii scenice în aceeași măsură ca şi pe folosirea cea mai liber 
posibilă a limbajului, de la bogăţia verbală a unui Harold Pinter 
sau Beckett pînă la totala dispariţie a limbajului în unele dintre 


15 


Prefață 


cele mai impresionante lucrări ale lui Ionescu ; un teatru capabil 
să parcurgă un traseu original, de la aspectul cel mai delicat pînă 
la cel mai grotesc, dar care, în esența lui, ar rămîne întotdeauna 
fundamental tragicomic. 

Precaut, cercetătorul se întreabă imediat: un asemenea pronostic 
nu vizează mai curînd o amestecătură făcută din suma caracte- 
risticilor celor mai interesanţi dramaturgi contemporani, decât o 
necesitate practică și realizabilă a unei viitoare şi posibile acţiuni? 
Sînt oare componente reciproc incompatibile şi orice încercare de 
a le amesteca este mai dinainte sortită unui ridicol eșec? 

Şi răspunde: sugerez, cu toată modestia, că — desigur, cu 
condiţia existenţei unor scriitori destul de îndrăzneţi și talentaţi — 
posibilitatea unei astfel de dezvoltări a teatrului există într-adevăr, 
bazată pe temeiuri realiste, practice şi teoretice. 

Eu cutez să afirm că unul dintre aceşti scriitori îndrăzneţi și 
talentaţi e Matei Vişniec, al cărui teatru constituie o dezvoltare a 
cuceririlor şi achiziţiilor din deceniul şapte al avangardei. 


O obsesie torturantă a acestei literaturi e frica. Teroarea dicta- 
torilor, exercitată în nenumărate forme și prin serviciile secrete 
ale statelor totalitare — Siguranţa Statului, Gestapo, Serviciul 
Special de Informaţii, N.K.V.D., Securitatea —, a alimentat şi în 
proză, în teatru, în cinematografie numeroase scrieri viguroase. 
În Gerhnania hitleristă nu puteau să apară, se tipăreau în emigrație. 
Am cunoscut, apoi, din amintiri şi memorii, din documentare, ce 
a însemnat lagărul nazist, spre care se pornea fără speranţă. Apoi, 
cumplitul lagăr sovietic, îngrozitoarele torturi din Algeria franceză, 
sălbăticiile petrecute în Vietnam, nemaipomenitele cruzimi din 
dictaturile latino-americane și multe altele, de aiurea şi de la noi. 
Personajul mercenarului plătit ca să ucidă şi să distrugă, torționarul 
folosind metode şi instrumente medievale pentru anihilarea uma- 
nului prin degradarea fizică şi morală a ființei au devenit tipuri 
literare. Şi arhetipuri. Pînda, suspiciunea, arbitrarietatea coercițiunii, 
ieşirea din lege, represiunea fără motivaţie sau sub pretext politic, 


16 


Prefață 


grozăviile din locurile de detenţie au instaurat spaima, ca o stare 
permanentă a omului obișnuit. Spaima de a te afla în culpă, 
inocent fiind, spaima de aproapele tău ; spaima de a fi interogat, 
deținut, torturat, de a ți se cere mărturii false despre alții, de a şti 
că alții depun mărturii neîntemeiate despre tine; spaima de a 
rămîne fără lucru pentru că ai săvârşit o greșeală, ai rostit ceva care 
nu trebuia spus ; spaima de a ţi se lua drepturile civile, de a fi pus 
la index ca membru al societăţii, de a fi pedepsit pentru delicte 
imaginare fără posibilitatea de a te apăra, de a te găsi sub interdicția 
de a scrie, a semna, a te pronunţa, a călători, a te manifesta. 

Astfel, frica a devenit coşmar. Matei Vişniec i-a dat constituţie 
artistică de personaj inform, ubicuu. Usz îl are pe acest personaj 
ca protagonist. Mai mulţi oameni aşteaptă într-o sală unde e o 
ușă, dincolo de care se aud zgomote înfiorătoare. Nici unul dintre 
cei prezenți nu îndrăzneşte să presupună cu glas tare ce s-ar petrece 
acolo. „Nu ştiu ce se întîmplă dincolo“, sună o replică. Şi atît. O 
anxietate permanentă îi ţine încordaţi. Cîte unul încearcă să-și 
mascheze frica; dar fără succes. Sala aceasta de aşteptare e o 
anticameră a torturii. Mai există o atare sală şi în piesa într-un act 
Si cu violoncelul ce facem? Aici, atmosfera nu e terifică. Dar 
enigmatică. Se aşteaptă nu se știe ce. În Trei nopți cu Madox, un 
personaj bizar (care nu apare la vedere) nimereşte la un han; 
fiecare dintre cei ce se adună aici, ca să bea şi să pălăvrăgească, 
povesteşte că acel Client şi-a petrecut timpul cu el. Coincidenţele 
devin însă stranii. Acela fusese generos cu ei; le dezvăluise cîte 
ceva din biografia lui, din habitudini, chiar şi din ticuri; se 
apropiase de dînşii cu amenitate. Îi purtase pe aripile imaginaţiei 
prin poveşti. El e Visul existenţei. Dar pe aceşti oameni mărunți 
şi plaţi îi apucă groaza de Necunoscut. Și hotărăsc să-l ucidă pe 
cel ce nu le făcuse nici un rău, nu le ceruse nimic. 

Frica nu e numai a unuia. Ea poate fi un lanț care leagă 
mulțimi. E transmisibilă. Contaminantă. Macerează. Sufleorul 
fricii e tabloul sumbru al unei psihoze. O comedie întunecată a 
aparenţelor false. Și o dramă molcomă a suspiciunii. Domnul 


17 


Prefară 


Bruno şi Domnul tăcut beau bere pe o terasă, într-un amurg. În 
jurul lor gravitează Chelnerul, Consumatorii, Băiatul care vinde 
flori, Mascaţii din grupul ce vine de la Carnaval — într-o forfotă 
lîncedă. Bruno va rosti un monolog prelung, în timp ce Celălalt 
va asculta mut. Se va dovedi, treptat, că monologantul e „sufleorul“ 
sau sufletul Fricii ce-i cuprinde pe toţi. Dar și el nu e decît un 
pion. Cine a inventat Frica? Celălalt. Sau poate nici acela? Nu 
cumva toţi se supun unui scenariu pus în lucrare din umbră de 
Altcineva ? Bărbatul tăcut va fi o surpriză care explică, într-un fel, 
ceea ce vrea să reprezinte. Va spune un singur cuvînt: Nu. Dar 
care cade ca un bolovan într-un lac cu broaște. 

Comedia dramatică Angajare de clovn se desfăşoară şi ea în 
fața unei uși închise. S-a anunţat că se oferă serviciu unui „clovn 
bătrîn“ (idee felliniană) care ştie, adică, trucuri vechi și multe, are 
experienţă. Frica de a nu pierde rîndul îi pune şi pe cei trei foști 
prieteni — acum solicitanţi — în situaţii penibile : își dezvăluie, cu 
ferocitate, neputinţele, ruina fizică, mizeriile personale, margi- 
nalizarea. Şi, totodată, un resort contrar învăluie în haz micile 
ipocrizii, şolticăriile de odinioară. Dar, printre recriminări, invective, 
minciuni, se iveşte și mila. Şi un efluviu de tandreţe. Iar în cîte-o 
clipă, admiraţia reciprocă. Fiecare își joacă numărul cel mai bun 
cu deznădejde, cu spaima că nu el ar putea fi alesul. Încropesc 
aceste recitaluri în faţa Destinului. Și unul e „angajat : își dă 
ultima suflare chiar acolo, în faţa ușii veșnic închise. Existența — 
ca și acest concurs — le-a fost o tristă mistificare. Și frica — întemeiată. 
Nu se poate scăpa de examenul din urmă. 

Cei doi mizerabili din piesa Groapa din tavan viețuiesc, ca și 
Emigranţii lui Mrozek, într-o văgăună. O pivniţă imundă, spațiu 
coercitiv. O scară „curge din tavan.“ Un intelectual şi un soldat 
sînt obligaţi să se ascundă aici. Din cauza lungului sejur comun în 
mizerie, a groazei de a nu fi descoperiţi, au ajuns să nu se mai 
suporte. Devin două fiare. Se insultă, se bat; are loc o scenă de 
pederastie sălbatică; se petrec ordurii ce vădesc un proces de 
dezumanizare. Dar cei doi nu se pot despărţi. Vor deveni, pe rînd, 


18 


Prefață 


orbi, surzi, vor aiura, vor muţi. Vor înnebuni, încercînd să mă- 
nînce masa din beci. Spaima i-a animalizat extrem și-i va desfiinţa. 
Dar pătrunde, întîmplător, în această teribilă găoace, un soldat. 
Căci locul se află pe un teren de luptă. Nou-venitul îi va împușca 
pe amîndoi. Și va muri şi el, ucis de alţii, de afară. Sfirşitul Fricii 
e cel letal. 


Matei Vişniec e de părere, cred, că dispunem de un set de 
valori interiorizate — cum zic creatologii —, dar acestea nu au 
putinţa de a se releva decît doar în anumite condiţii favorizante 
sau într-o situaţie de şoc. Sîntem mistificaţi sau ne automistificăm 
în faţa primejdiei, a opresiunii, ne deghizăm stările reale și jucăm 
roluri dictate de împrejurări. Mai poate interesa analiza acestei 
inautenticități determinate într-o societate liberă? Se pare că da, 
de vreme ce, de-abia acum reprezentate în România, piesele autorului 
nostru sînt urmărite cu mult interes, pretutindeni unde apar, deşi 
au o problematică inspirată de o situaţie perimată. 

Dramaturgul a fost perceput cu luare-aminte şi în Germania, 
unde Teatrul Levant din Bucureşti i-a dus o piesă la un festival 
internațional. Interesează și în Franţa, unde scrie, în continuare, 
fără istov, stimulat acut de succesele ce le obţine. Căci a fost 
distins, în 1991, la „Zilele Autorului“, de către un juriu de scriitori, 
actori, regizori şi universitari, ales fiind, probabil, din sute de 
candidaturi. Au fost jucate piese de-ale sale pe scene franceze, 
olandeze, basarabene și, în ultima vreme, în Polonia, S.U.A., 
Finlanda, Ungaria. 

Mai poate frapa acest teatru, prin forţa simbolului, la atîta 
vreme după ce a fost scris? — se întreabă cronicara ziarului francez 
Le Monde, Bernadette Bart, după ce a văzut şi a prețuit una dintre 
piese pe o scenă din ţara sa. În România, cu siguranță — își 
răspunde —, pentru că vechile spectre nu s-au mistuit. Dar în 
Franța? Și aici: „Deşi nici un dictator n-a reușit, pentru moment, 
să convingă masiv electoratul, democraţia noastră e afectată de 
relele pe care Vişniec le denunţă cu destulă claritate : condiționarea 


19 


Prefată 


oamenilor prin modele ale societății — cărora li se zice, sau nu, 
«ideologii» — şi fascinația unora pentru ordine socială, igienă 
morală, război propriu.“ 

E un punct de vedere întemeiat ; dar o vedere de prea aproape. 
Am observat şi la alți confraţi întru critică din țări europene că 
judecă produsele teatrale venite din ţările estice aproape exclusiv 
prin inserarea acestora într-o categorie unică, a teatrului politic 
de acută prezenţă prin simboluri transparente. E o judecată res- 
trictivă. Admirabilul spectacol Hamlet al Teatrului Bulandra a 
fost cronicărit în mai multe ziare engleze ca un letopiseţ satirico- 
-tragic al familiei dictatorului român. În alte spectacole româneşti — 
apreciate în cursul turneelor lor irlandeze, scoțiene, germane, 
italiene — se descoperă similitudini între istoriile clasice reprezentate 
şi situația actuală a luptelor electorale ori a bătăliilor parlamentare 
din ţară. Tendinţa de a afla chei facile pentru presupuse fabule se 
conjugă cu indiferența față de artisticitatea demersului literar ori 
scenic şi cu reducerea la un element de subsol a întregii schelării 
imaginate uneori cu originalitate şi scăpărător. 

Totuși, nu ne mai aflăm în zodia unui teatru agitatoric, publi- 
cistic, ce scontează efecte imediate, ci într-o perioadă a elaborărilor 
mai profunde şi mai complicate, ce privesc nu atît fenomene 
curente, ci mai ales stări de spirit actuale. Un distins sociolog 
belgian, Roger Deldime, om studios şi aplicat pe cercetarea artei 
scenice, face menţiunea, oportună, că: „Teatrul e o artă a pre- 
zentului : dar şansa duratei n-o dă explicitarea expresă a acestui 
prezent, ci natura artistică a demersului ce rafinează realitatea şi o 
condensează în nuanţe specifice, cum ar fi mitul, parabola, simbolul, 
ritualul dramatic, alegoria.“ Matei Vişniec pare a-l preveni şi el, 
oarecum, pe lectorul său străin (dar atragerea atenţiei e utilă și 
cititorului ori criticului român) : „Am trăit într-o lume de învinși 
și am învăţat să descifrez angoasele acestora, stratagemele lor 
pentru a supravieţui, sufletul lor obosit. Am fost totdeauna mai 
fascinat de învinși decît de învingători; dacă lumea pe care o 
explorez eu e o lume pe cale de dispariţie, agonia acestei dezagregări 


20 


Prefaţă 


rămîne mai lungă decît viaţa acelora ce-o observă. Universul 
pieselor mele se situează la frontiera dintre grotesc și poezie, aceste 
două forţe care organizează întregul timp al existenţei noastre, de 
o manieră cîteodată atît de discretă, că îmbătrînim fără măcar să 
le observăm.“ 

Retin termenul de „stratagemă“ pentru a mă întoarce la ceea 
ce notam mai sus despre atitudinea creatoare a autorului față de 
mistificări, automistificări și travestiuri obligate sau intrate în 
rutină comportamentală prin îndelungată folosință. E pasionat 
de fenomenul de histrionism. Am chiar impresia că-l socotește ca 
făcînd parte, într-un fel, din natura umană. 

De aceea, poate, un personaj-princeps al discursului său dra- 
maturgic e histrionul prin excelență: clovnul. Apare obsesiv în 
mai toate piesele, sub diferite înfățișări şi în felurite ipostaze 
genologice. E vesel, evident, fantast, dar şi trist, surmenat, blazat, 
atins de aripa morţii, protestatar, nebun, însă şi înțelept, disimulat 
periculos, viclean, mic la suflet, capabil de jertfă, magnanim, iar 
în diferite ocazii, surprinzător prin bruştele-i metamorfoze. Godot 
(Ultimul Godot) e un clovn frenetic, cu isterii momentane și 
bunăvoinţe amiabile: îşi cere dreptul la viaţă (la apariţie, asta-i 
pretinde lui Beckett — care nu l-a adus niciodată în scenă, deși i-a 
acordat funcția dramatică principală și titlul piesei). Grubi şi 
Bruno se află, în Trei nopti cu Madox, angajaţi, la început, într-o 
ceartă circărească. Îi găsim şi în Călătorul prin ploaie, şireţi, farsori, 
zeflemiști, rataţi fără speranţă. Tot ei vor fi, pereche, în Bine, 
mamă... acţionînd hazliu, pînă ce Grubi va zbura la ceruri. 
Tristeţea și veselia sînt dintotdeauna îngemănate în fiinţa acestui 
personaj ce vine de departe, din mimul latin. 

Clovnesc e și cuplul Bărbatul cu baston și Bărbatul cu pălărie 
(Buzunarul cu pîine), situaţi „în jurul unei fîntîni părăsite, cu 
puţin înainte de apusul soarelui“ (crepusculul pare să fie ceasul 
preferat al zilei pentru scriitor). În fîntînă e un cîine care a zăcut 
acolo, dar n-a murit. I se aruncă pîine, dar fiecare din cei doi îşi 
clamează neputinţa de a acţiona pentru a-l scoate. Are loc o 


21 


Prefață 


gîlceavă. Se acuză reciproc. Convin că problema trebuie amînată 
pe mîine — viziune sarcastică asupra neputinței într-o împrejurare 
care cere acțiune — şi aruncă bucăţi de pîine animalului probabil 
flămînd, semn de caritate mediocră, care încearcă să scuze noninter- 
venţia directă și eficace, ne-voinţa de a face. Culminaţia ridicolului : 
cei doi se culcă lîngă fîntînă, cugetul lor e împăcat, au săvîrșit tot 
ce se cuvenea. De sus — comentează ironic autorul — plouă cu 
bucăţi de pîine. 

Bruno, clovn rău şi ipocrit, va fi unicul vorbitor în Sufleorul 
fricii. Înfricoşat şi histrionic, încercînd să-şi mascheze spaima, e 
prezent şi în sala de așteptare din Ușa. 

În Angajare de clovn, cei trei artişti veşteji ai arenei au nume 
italiene, pentru ca macaronadele lor să poată emana și sonorităţile 
acelei limbi, înzorzonate cu exclamații de surpriză, negaţii violente, 
vocalize imprecatorii. Nicoll6, Filippo, Peppino joacă, apoi arată 
cum jucau odinioară, povestesc cu volubilitate şi detalii înflorite, 
specifice personajelor comice ale lui Caragiale, cum a fost cîndva. 
Vor mima virtuozitatea — şi vor convinge. Vor mima exuberanta 
vitală („mai sîntem încă în stare“) şi pot fi crezuţi — măcar pentru 
acea clipă miraculoasă cînd ei cred cu atîta disperare în ceea ce 
fac, încît nu poţi rămîne indiferent chiar și dintr-o complezență 
compasională. lar unul va juca un deces, ca o farsă făcută com- 
parşilor — şi apoi va muri aievea. 

Un clovn crîncen asasin e Sinucigașul din Apa de Havel. Se 
prezintă la Vînzătorul de arme, declarîndu-i că vrea să se omoare, 
dar cu un instrument cît mai propice. Negustorul, livresc și 
preţios, îi oferă arma cu care s-a împuşcat Hemingway, revolverul 
cu care s-a sinucis Cesare Pavese, lama cu care și-a făcut harakiri 
Yasunari Kawabata, funia cu care s-a spînzurat Esenin, ba chiar și 
apa din rîul Havel, în care s-a înecat Georg Heym. Ceea ce-l 
atrage însă pe ciudatul Client e o mașinărie; i se spune că e 
utilizată la uciderea criminalilor. Și Sinucigașul îl va asasina pe 
Vînzător, schimbîndu-și, deci, radical intenţia iniţială. Fusese un 
joc. Macabru. 


22 


Prefaţă 


O clovnadă tragică e toată piesa Artur osînditul, subintitulată 
de poetul dramatic şi „mascaradă. Are o construcţie impecabilă, 
de factură clasică, şi o frumuseţe de baladă villonescă. Sîntem 
într-un burg care se prăbușește, piere. Închisoarea unde e adus 
condamnatul ce urmează a fi executat e într-o stare avansată de 
degradare. În didascalie ni se precizează că se întîlnesc aici „obiecte 
perfide“, dar „pot fi aduse şi ulterior, pot să lipsească, se pot aduce 
numai obiectele strict simbolice“. Acţiunea clovnescă începe cu 
indignarea deţinutului, care refuză să moară în „cloaca asta“, şi cu 
ruşinarea sfioasă a Gardianului. Toate noţiunile implicate în circum- 
stanţa dată sînt întoarse pe dos. Rezultă că toți „executorii trăiesc 
din mila deţinuţilor“. Aceştia plătesc ca să fie executaţi. Cînd 
Arthur solicită hîrtie şi condei ca să facă o reclamaţie împotriva 
stării de lucruri intolerabile, el cerînd „ceremonie“, „lux“, „solem- 
nitate“, „feerie“, „splendoare“, „un preot“, „lume“, „un eşafod 
discret, simplu, grațios“, „tribună“, „baldachin“, „covor roşu“ 
(umorul lui Vişniec atingînd aici o cotă foarte înaltă), paznicii, 
călăii se scuză lamentabil, invocînd „timpurile grele“, „mîrşave“, 
„decadenţa “. Gardianul mărturiseşte că „Totul e o minciună uriașă, 
ca o ciupercă“. Izbucneşte chiar în plîns. Călăul e şi el consternat 
de halul în care se află atît dînsul, cît şi unealta de decapitare. El, 
personal, se găseşte „în ultima stare morală şi fizică“, fiind şi 
„bolnav de inimă“. Buturuga pentru execuţii a fost arsă laolaltă 
cu „alte lemne“. Gardianul se numeşte, evident, Bruno, iar Călăul, 
Grubi. Amâîndoi se fasolesc atît, pînă ce, în dialogul sclipitor de 
inteligență, ironie, falsă erudiție, intervine propunerea senzațională 
a osînditului, comprehensiv, de a-și tăia singur capul! 

O culme a acestei clovnade groteşti o constituie propunerile 
de fraternizare făcute de călăi victimei. Guvernatorul, apărut şi el 
în incintă, are teoria că toţi trebuie „să-și atragă simpatia şi 
sprijinul osîndiţilor“. Călăul pretinde, la rîndul său, „o adevărată 
afecțiune și prietenie“ între executor şi condamnat, pentru că 
„numai atunci, pe buzele capului tăiat va rămîne veşnic un zîmbet 
de recunoștință“. lar „Călăul este ca un tată pentru osîndit“. 


23 


Prefață 


Guvernatorul imploră „înţelegerea“ lui Artur, evocînd o viziune 
escatologică a orașului, scurs, lichefiat, topit, liliputanizat. Carica- 
turalul monstruos e creat cu o artă de fineţe, ca un lexic foarte 
bogat, caracteristic dramaturgiei lui Vişniec, cu ciocniri inteligente 
între silogisme și sofisme, cu o maliţie de calitate, în necontenit şi 
accelerat crescendo, ca în partiturile rossiniene. Aspectul general 
e goyesc. Demagogia retorică, invocaţiile fals suplicante, literatu- 
rizarea comică a situaţiilor infernale, minimalizările şi supra- 
dimensionările condiţiilor reale ale execuţiei, mistificarea generală, 
însoţită de crîncena batjocorire a osînditului de către imunzii 
clovni — înţeleși între ei să-i otrăvească ultimele clipe de viaţă —, 
transformarea personajelor în spectre, la final, se aglutinează, 
într-adevăr, într-o mascaradă de transparentă aluzie la o realitate 
încă fierbinte în amintirea noastră, avînd ca pisc în simbolistica 
piesei formula lugubră lansată, la un moment dat, de un personaj, 
căruia i se imputa că nu respecta regulamentul : „Noi nu ne luăm 
după regulamente, noi ne luăm după Guvernator“. Paradoxul 
principal e că osînditul n-a cerut nici eliberarea, nici graţierea, ci 
doar o execuţie demnă de un om, nu o improvizație scelerată şi 
grăbită, ca pentru sacrificarea unui animal. 

O altă clovnadă, metaforă a unei judecăţi ce se săvirșeşte, de 
astă dată, cu aparat judiciar formal, acuzîndu-se însă drept crime 
gesturile cele mai banale, e Spectatorul condamnat la moarte. Avem 
aici Judecător, Avocat, Grefier, Martori, se face o anchetă minuțioasă, 
detectivistă, dar căreia îi scapă — ca şi nouă — obiectul cauzei. 
Singurul om ce nu va vorbi deloc e chiar Acuzatul — căruia i s-a 
cercetat toată biografia, de cînd era copil. O amănuntologie 
rizibilă duce pînă la filmarea a ceea ce a făcut şi ce a băut fiecare 
spectator în pauză. Suspiciunea e atît de întinsă — dincolo de 
absurd — încît judecătorii, avocaţii, grefierii încep să se acuze și să 
se judece între ei; intră apoi, în proces, regizorul, actorii, autorul 
(care e adus într-un sac și legat la gură, el nu poate vorbi). Farsa 
judiciară intră într-o turație intensă: e acuzată lumea întreagă. 
Iar Spectatorul, împotriva căruia nu s-a formulat nici o acuză — 


24 


Prefaţă 


decît că a intrat în sala de spectacol — e condamnat la moarte. Se 
aduce o puşcă. Dar nimeni nu vrea să apese pe trăgaci. Ca şi în 
Artur osînditul, i se propune condamnatului să se sinucidă. Cum 
nu poate fi executat, urmează, iarăși, o formulă memorabilă: 
„Atunci să-l judecăm pînă la moarte!“. Parodia pirandelliană e 
excelentă, condusă riguros într-o bună parte a piesei (nu în întregul 
ei), veselia devine, treptat, frenetică. Dar substratul e cumplit. 
Sub această clovnadă e un sub-pămînt al sentinţelor fără de lege, 
care au însemnat sfîrşitul multor nevinovaţi, acuzaţi de delicte 
inventate. 

„În ce priveşte Bufonul, Clovnul, am preluat tradiția veche a 
bufonului care spune adevărul — îmi mărturiseşte autorul. Cu cît 
erau mai multe personajele care jucau în registrul bufonic, cu atît 
dialogul şi adevărul lui erau mai nuanţate. Nu m-am ferit de 
farsori, de jucători la roata norocului, de saltimbanci, pentru că 
în felul acesta obţineam și tragicul, și comicul, și dialogul despre 
adevăr. Sigur că bufonul e tragic şi comic prin definiţie. “ 

E adevărat că în tratarea temelor obsesive există dilatări și 
redundante, dar e posibil ca în concepţia autorului să fie inserată 
convingerea că laitmotivele se cuvin prezentate ele însele obsesiv 
pentru a dobîndi caratul de eficiență emoţională scontat. 

Vişniec mărturiseşte undeva că, scriind direct în franceză 
cîteva lucrări, a pierdut ceva din filonul poetic, dar a cîştigat în 
claritate, precizie, armonie; limba galică „a disciplinat reflexul 
meu de a divaga, obişnuinţa mea de a cheltui, fără a reflecta, o 
bogăţie lingvistică, ce, pentru mine, în România n-avea limite. E 
de presupus că „disciplinarea“ nu va pauperiza însă, în teatrul 
său, ceea ce numeşte, atît de nimerit, „fluiditatea poetică a limbii 
române“. 


E şi o poezie inefabilă, emanată în registru dramatic de o 
trompetă singuratică, de ploaia ce cade ca un plînset celest inter- 
mitent, izvodit metafizic de suferințele lumii (Groapa din tavan, 
Ce facem cu violoncelul ?, Trei nopti cu Madox), de făpturi misterioase 


25 


Prefață 


apărînd sub forme animale bizare sau obişnuite (precum caii), 
dar cu investitură thanatică. În unele simboluri şi alegorii răzbate 
şi spaima de natură — diluviul fiind catastrofal, apa reprezentînd 
un mediu amenințător, proteic, venind din adîncuri neştiute, cu 
reacții imprevizibile : „Nu pot să sufăr apa — suspină o femeie din 
Usa — cele mai multe rele ne vin de la apă“. În Caii la fereastră apa 
e „neagră“. 

Rezonantă e tema războiului ce mutilează fizic şi psihic. Războiul 
ucide fără alegere (nu sînt identificaţi drepţii ori nedrepțţii, ci doar 
oameni care pier dintr-un motiv ignorat, de pildă, în Dinti: — ca 
și la Arrabal, unde adversarii sînt egali în înfometare şi în pieire). 
Personajele au fixaţii maniacale (Omul care vorbeşte singur); le 
asediază și le încarcerează himere provenind din reprezentări defor- 
mate sau datorate unei imagini terifice a extincţiei universale (ca 
în Artur osînditul, unde chiar şi peisajul, casele, străzile par a se 
lichefia, iar cineva exclamă „Nu putem ști dacă mai sîntem vii!“ ; 
sau în Călătorul prin ploaie, unde lumea şi-a trăit crepusculul și se 
pregăteşte să intre în noaptea eternă, condamnată fiind de o 
sentință imanentă). Apar obiecte, multe obiecte ce şi-au pierdut 
orice valoare de întrebuințare. Materia putrezeşte, păsările cad 
moarte. 

Sigur, autorul priveşte uneori cu sarcasm propria sa viziune 
apocaliptică; dar totodată își proiectează anxietăţile pe o zarişte 
sceptică, inculcînd senzaţia că și geologic, şi antropologic, sfîrşitul 
e iminent. Acest scepticism e îndulcit de sensibilizarea unor trăsături 
umane specifice pentru ceea ce numim îndeobște solidaritate, 
speranţă, tandreţe şi, mai ales, iubire. Aş afirma chiar că iubirea — 
ce poate dăinui și după dispariţia unuia din componenții cuplului — 
e înţeleasă, în această dramaturgie, ca o posibilitate de salvare 
sufletească (erotismul însă nu-l interesează pe autorul nostru). 
Poveştile frumoase despre ce a fost sînt „puncte luminoase“ pe 
harta memoriei. 

În basme, grotescul are savoare, himerele sînt vincibile, iar 
logica biruirii lor e implacabilă. Dramaticitatea rezultă din degradarea 


26 


Prefaţă 


continuă a teribilelor hotărîri în fapte derizorii, care, la rîndul lor, 
stimulează forțele binelui, ce luptă folosind ca arme candoarea 
opoziţionistă ori disimularea ironică. 


Printre alte calități ce i-au surprins pe cititorii, spectatorii, 
comentatorii atenţi ai dramaturgiei lui Matei Vişniec sînt şi acelea 
de tehnică dramatică și de bogăţie lexicală, cu care nu prea ne 
întîlnim la debutanţi. Unele piese lasă impresia exerciţiului dramatic 
făcut cu rigoare, cu compasul şi rigla. 

Se propune o coincidenţă. Care provoacă altele, în lanţ. Lanţul 
se resoarbe. Se revine la punctul iniţial. Două personaje stau faţă 
în faţă, ca unul singur ce se priveşte în oglindă. Cineva săvârşeşte 
un act, acelaşi act cu tenacitate, în mod egal, fără contenire; pe 
ceilalţi se studiază crescendoul reacţiilor ce pot ajunge la punctul 
de fierbere, dincolo de care exasperarea atinge paroxismul crimei. 

În metodologia literar-dramatică a lui Vişniec nu naturaleţea 
ori spontaneitatea predomină, ci sagacitatea cu care sunt conduse 
acţiunea, controversa, altercaţia, în dezvăluiri succesive, spre finalul 
hotărît. Se examinează meticulos ipostazele unei întîmplări, 
acumulîndu-se date previzibile sau neașteptate, pentru a se ajunge 
la final sau la un punct final provizoriu, ce face să se presupună o 
ciclicitate. Dacă se declanșează o revoltă ce produce dezordine în 
şirul evenimentelor, ea se va consuma în ironie, zeflemea, imprecaţie, 
atitudine eroică falsă, cu panaș, disperare, dar pînă la urmă se va 
stinge; cursul stabilit al peripeţiilor poate fi deviat momentan, 
nu și deturnat esenţial. Unul dintre motivele dramatice predilecte, 
aşteptarea, e studiat pe multe feţe. În așteptare, oamenii încearcă 
să omoare timpul, îşi confruntă presupunerile cu privire la ceea ce 
se va petrece cînd adăstarea va lua sfîrșit, tac închişi în ei înşişi, se 
autoexaminează furtiv, devin suspicioși față de comparsi, intră în 
panică. 

Cei doi soldaţi din Groapa din tavan aşteaptă să scape din 
claustrul unde au nimerit voluntar, dar care s-a transformat în 
temniţa lor. Ceea ce are loc aici între ei devine cumplit. Nu 


27 


Prefață 


putem bănui ce aşteaptă cei doi inşi din Buzunarul cu pîine, care 
se culcă lîngă fîntîna unde a căzut cîinele. Nu se ştie ce aşteaptă 
cetăţenii într-o anticameră unde cineva cîntă la violoncel o singură 
melodie; îl vor goni pe instrumentist afară, în ploaie, dar vor 
continua să aştepte. Sala de aşteptare, spaţiu coercitiv, obligatoriu 
(fără ferestre), e toposul favorizant al unei psihoze străbătute de 
curenţi ai mistificărilor şi ai automistificărilor, ai unei ameninţări. 
Într-o cameră sordidă de cîrciumă, personajele îl așteaptă pe 
Madox, enigmatic călător care i-a năucit şi înfricoșat. 

În Angajare de clovn, aşteptarea în vederea concursului pentru 
„un post de clovn bătrîn“ se face în anticamera mortii. Angoasa, 
febrilitatea, încercarea disperată de a supraviețui nu pot decît 
întârzia sfîrşitul fatal. Usz e piesa emblematică pentru starea numită 
de autor așteptare. Sînt scaune şi o uşă. De dincolo de ea se aud 
lucruri înfiorătoare. Personajele n-au nume; sînt numerotate, 
depersonalizate total: 1, 2, 3... Stau la „un departament” — 
probabil de anchetare. E o situaţie raportabilă la un moment de 
teroare. Dar e şi o tentativă de cuprindere a tragediei existenţiale, 
pe ecranul destinului inexorabil al omului. Destinul — spune 
Vişniec — e constituit din „mii de săli de aşteptare“. 

Invenţia lexicală e un atribut care impune. Vorbeşte, desigur, 
în paginile pieselor, poetul. Poetul litaniilor suave şi austere, al 
stărilor de spirit inefabile, dar şi cel persiflator, ricanînd, surîzînd, 
piruetînd pe liniile unui portret, sau cel arghezian, al blestemelor 
şi invectivelor. În comedia satirică feerică, personajele cuvîntă 
şoltic, într-un argou pitoresc şi insolit, inventînd dezinvolt vorbe 
abracadabrante, dar cu sens posibil, ranguri, nume — „T onțonel a 
lui Logopungă , „Marţafiţa“, „Macabril“, „Firfirică , „Coţofigă, 
„Regele gîrlicilor“, acţiuni bombastice, teste de inteligență pentru 
peţitorii prinţesei — „Ştiţi să paşteți vaca ?“ —, ciudate instrumente 
de tortură („tiripompa ), sintagme ce ni-i readuc în memorie pe 
Cantemir din Jsroria ieroglifică şi pe Creangă din Ivan Turbincă 
ori pe Urmuz. În Groapa din tavan i se spune cuiva „eşti un bonf“ 
şi se apreciază o gâlceavă ca „scîrîială“. Evident, în altă parcelă, a 


28 


Prefară 


mâniei, a indignării, a revoltei, avem de-a face cu denominative 
infamante: unii le strigă altora „Gorilă“, „Bestie“ , „Gunoiule“ ; 
se apreciază că „Totul e o mocirlă“, „Pluteşte greaţa în aer“; un 
proces e numit „o fandoseală greţoasă“ , un oarecine „rîgîie“, 
„trage vînturi“, e „slinos“, „soios“, „negru sub unghii“. Ceea ce-și 
transmit cei doi furi de dinţi din gurile cadavrelor (Dintii) e nu 
tocmai lesne suportabil ; ei vorbesc despre „mirosuri puturoase“, 
care „duhnesc“, „vomitări“, „stîrvuri“. Păianjenul în rană prezintă 
insecta cu pricina scormonind în rănile Crucificatului ; asupra ei, 
cineva scuipă ca s-o îndepărteze. Clovnii își aruncă epitete difamatorii 
grele. 

Se creează astfel, fie prin demagogia retorizantă a unor făpturi, 
fie prin literaturizare voită ori prin paradă de erudiție comică 
plată — ca în faimosul dicţionar al lui Flaubert — sau prin avalanșă 
de epitete, un rostogol continuu de nume și cognomene, de vorbe 
aiuritoare — o magie a cuvîntului monstruos proliferant și a 
sintagmelor absurd-calamburistice. În anumite împrejurări — cum 
e dialogul dintre condamnatul la moarte Artur și Călău — se 
creează un soi de ciudată hipnoză a frazelor, care-i scoate, pentru 
o clipă, din execrabilul context pe cei doi, angajaţi voioşi într-o 
întrecere filologică și onomatologică, şi răstoarnă funambulesc 
situaţiile şi noţiunile. Tot astfel şi în Bine, mamă..., unde un grup 
de băieţi vorbesc coral, iar protagoniștii rostesc vorbe umflate, 
emit lozinci istorice, fac sublinieri aiuristice, hipertrofiind ameţitor 
banalităţi curente. 

Toate acestea se constituie în elemente definitorii ale stilului. 
El este produsul unei alchimii greu definibile ca proces, substanţă 
și ingrediente. O inerenţă a subiectivităţii în orice creaţie, adică în 
orice structură realizată cu luciditate. Propoziţiunea, clară, e a lui 
Camil Petrescu. Dar tot el o complică apoi, afirmînd că în termenul 
de inerență intră și prezenţa conștiinței. Să rezulte de aici că un 
scriitor își „face“ stilul printr-o preocupare anume? Sau că acesta 
ar fi o rezultantă care, la o analiză factorială, se învederează a avea 
un mare număr de determinanțţi? 


29 


Prefaţă 


Neîndoielnic că în stilistica dramaturgiei lui Matei Vişniec 
există trăsături cunoscute ale teatrului absurdului, căruia, într-un 
fel, i se integrează. Prezenteismul, în orice caz. Verva limbajului. 
Energia metaforică. Contractarea și dilatarea timpului în afara 
duratei reale. Hipertrofierea locului comun. Procesele de reificare. 
Tensiunea conceptuală. 

În același timp, sînt şi unele trăsături care îl diferențiază. 
Autorul nostru e preocupat de dilemele de conştiinţă, pe care le 
examinează cu profunzime ȘI gravitate; sau, după caz, în răsucire 
comică, în regim parodistic. El disimulează sub o aparenţă sobră 
„surîsul în sine însuși“, de care pomeneşte Cartea ceaiului, celebră 
culegere de înțelepciuni japoneze. Avem în aceste piese — uneori 
de întinderi reduse, cum e Ultimul Godot, de-o pildă — o exprimare 
plastică foarte concentrată a interiorităţii sensibile raportate la un 
fapt ori la o idee a unei realităţi concrete (aici, un omagiu adus lui 
Samuel Beckett, la împlinirea a 80 de ani). Dar, în transfigurarea 
realității concrete, poetul nu păstrează darele documentare (vezi 
imaginea războiului sau expresiile totalitarismului), ci încearcă să 
releve esenţele. Pentru Tudor Vianu, stil chiar aceasta înseamnă: 
pătrunderea în esența realităţii. 

Din alt unghi privind lucrurile, vom remarca, sub lentoarea 
acțiunilor fizice și sub stăruința asupra unui motiv dramatic 
singular, palpitul evenimenţial. Nu se întîmplă mai nimic în Usa — 
dar se aşteaptă ceva îngrozitor (ca și în Szreap-tease de Mrozek), 
ceea ce duce la o încordare extremă. Nu va trece nici un tren — n-a 
mai trecut nici un tren — prin gara pustie şi prăbuşită din Că/ăzorul 
prin ploaie, dar, deodată, apare totuşi un tren tulburător, neanunţat, 
care nu se va opri; va schimba soarta personajului central. Dra- 
maturgul mizează pe clipa singulară de culminaţie : apariţia exor- 
bitantă a unui al treilea, care tranșează radical confruntările dintre 
doi. Divulgarea unui adevăr ascuns, de natură să declanșeze o 
explozie. Coalizarea mai multora împotriva unuia care nu ştie — 


ori nu intuieşte — că va fi victimă. 


30 


Prefaţă 


Vişniec nu se mărginește la generalități ; și chiar cînd se lansează 
în divagaţii, acestea sînt aproximări în sfera situaţiei date (ori 
urmărite), de natură a potenţa dramatismul culminaţiei conflictuale. 
El are, așadar, inspiraţia (şi talentul) găsirii momentului unic, 
fulgerul ce luminează tot cerul intrigii. Despre această marcă 
dramaturgică a vorbit — curios — un om care nu a fost preocupat 
(decît în tinereţe) de arta teatrală, un filozof, Constantin Noica. 
Într-o scrisoare adresată lui Camil Petrescu despre piesa Suflete 
tari — care-l încîntase şi în care admirase „siguranţa tehnică, 
adîncimea temelor, inteligenţa detaliilor“ —, gînditorul adăuga o 
consideraţie estetică importantă : „...teatrul este o încercare literară 
unde nu-ţi trebuie numai inspiraţia temei şi a întregului, ci mai 
ales a momentului unic, în așa fel încît cine nu are decît idei 
generale poate să le păstreze pentru alte realizări“. 

Stilul lui Matei Vişniec e calm, poetic și dramatic prin 
excelenţă, în volute metaforice originale și liniatură subțire, sensi- 
bilizînd stări de spirit învolburate ale timpului și ipoteze privitoare 
la miza alegerii în faţa căreia stau omul şi umanitatea la cumpăna 
dintre milenii: pietrificarea într-un trecut obscurizat de nelegiuiri 
și mistificări sau libertatea și frumuseţea care dinamizează și 


eternizează. 


Valentin Sllvestru 


31 


BUZUNARUL CU PÎINE 


Piesă într-un act 


Personaje: 


BĂRBATUL CU BASTON 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE 


În jurul unei fintîni părăsite. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE sí BĂRBATUL CU 
BASTON stau aplecați deasupra fîntînii. Scrutează 


adîncul şi ascultă încordați. 


BĂRBATUL CU BASTON (Într-un tîrziu.) : Ăştia nu sînt 


oameni. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu-s. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu ştii cum să-i numeşti. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nemernici, cum altfel ? 
BĂRBATUL CU BASTON : Corect. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Sadici! 
BĂRBATUL CU BASTON: Absolut. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Sadici şi lepădături ordinare. 
BĂRBATUL CU BASTON: Scuzrsuri. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Absolut. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu se face aşa ceva. Orice, 


numai așa ceva nu. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur că nu se face. 
BĂRBATUL CU BASTON: Asasini! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Criminali și asasini cu sînge rece. 
BĂRBATUL CU BASTON: Huh! 


35 


Matei Vişniec 


(Pauză. Cei doi mai privesc un timp, mai ascultă un 
timp, BARBATUL CU PĂLĂRIE se îndreaptă de sale 


si-si pune pălăria.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ar trebui luaţi tare. 


BĂRBATUL CU BASTON: Îti spun eu ce-ar trebui făcut. 
Ar trebui bătuţi de-a dreptul. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Aşa e. 

BĂRBATUL CU BASTON (Agitîndu-si bastonul prin aer) : 
Bateti pînă nu mai rămîne nimic din ei. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Aşa e. Bătuţi măr. 

BĂRBATUL CU BASTON: Striviţi ca viermii. Asta ar 
merita, striviţi ca viermii și lăsaţi în praf ca viermii. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Zriumfător.) : Să putrezească 
fără groapă! 

BĂRBATUL CU BASTON (Trist.) : Da, numai că mai întîi 
trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i 


prinzi decît să-i baţi. 


(Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fîntîni. 
BĂRBATUL CU BASTON își pune bastonul sub- 
suoară, iar BĂRBATUL CU PĂLĂRIE își face vînt cu 
pălăria.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și totuși nu se vede nimic. 
BĂRBATUL CU BASTON: Acum nu se mai vede, dar s-a 


văzut. 


36 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cînd s-a văzut? 

BĂRBATUL CU BASTON: La prînz. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : S-a văzut la prînz? 

BĂRBATUL CU BASTON: S-a văzut. Cînd am trecut eu 
la prînz pe aici, s-a văzut. Şi dimineaţă s-a văzut. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ai trecut și dimineaţă? 

BĂRBATUL CU BASTON: Am trecut... 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Și lătra? 

BĂRBATUL CU BASTON: Lătra. Lătra întruna. 


(BĂRBATUL CU PĂLĂRIE se apleacă mult deasupra 
fântânii.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dar poate că nu l-a aruncat 
nimeni. 

BĂRBATUL CU BASTON: Cum adică? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate că a trecut pur şi simplu 
pe aici și a căzut singur. 

BĂRBATUL CU BASTON: Imposibil. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce? Se-ntîmplă atâtea... 

BĂRBATUL CU BASTON: Cum să cadă singur? Doar nu 


era legat la ochi. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu se ştie. Poate că era orb. 
BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce prostii? Gîndeşte-te 


Cîţi oameni sînt orbi. 


37 


. . / 
Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine 


orb ? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu. 
BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dg poate că ăsta era orb. 
BĂRBATUL CU BASTON (lIritat.) : Nu e, dom'le, nimeni 


orb aici. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Sau poate că s-a aruncat singur. 
BĂRBATUL CU BASTON : Cum să s-arunce singur? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate a vrut să moară. 
BĂRBATUL CU BASTON: Să moară! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Să se sinucidă, vreau să zic. 
BĂRBATUL CU BASTON: Animalele nu se sinucid. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.) : Şi balenele? 
BĂRBATUL CU BASTON : Ce-are-a face balenele? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Păi, şi balenele sînt animale. 


Și totuși se aruncă la țărm. Poţi să negi că s-aruncă 
la țărm? Ştiinţa a demonstrat că balenele s-aruncă 
la țărm. 

BĂRBATUL CU BASTON : Balenele sînt una, şi cîinii sînt 
alta. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu n-aş zice asta. Sînt animale 
şi iată că se sinucid. Nu vedem o: că se sinucid, 
dg’ ele se sinucid. 

BĂRBATUL CU BASTON: N-au ele de ce să se sinucidă. 
Numai oamenii se sinucid. Animalele nu se 


sinucid. 


38 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Asta era odată. Acum însă 
totu” e pe dos şi te poţi aştepta la orice. Ai auzit că 
femela păianjen își mănîncă masculul? E? Ce 
părere ai? 

BĂRBATUL CU BASTON: Îl mănîncă pentru că așa sînt 
făcuţi ei, să se mănînce între ei. Dintotdeauna 


s-au mîncat. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Da, dar ştiinţa demonstrează 
că în ultimul timp se mănîncă tot mai des. 

BĂRBATUL CU BASTON: De unde-ai mai scos-o şi 
p-asta ? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Uite-te numai cîte muște au 
apărut în ultimul timp. Înainte nu erau atâtea 
muște. Înainte, iarna, muştele mureau. Acu nu 
mai mor. Asta se vede cu ochiul liber. 


BĂRBATUL CU BASTON: Uite ce e, noi vorbim aici de 


muşte sau de cîine? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Pînă una-alta, eu nu văd nici 


un cîine. 
BĂRBATUL CU BASTON: Păi, nu ţi-am spus că s-a 
văzut? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate că ţi s-a părut. 
BĂRBATUL CU BASTON: Cum să mi se pară? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Se întîmplă. Ai auzit de fata 


morgana ? 


BĂRBATUL CU BASTON: lar eu îti jur că l-am văzut. Ce 


Dumnezeu, doar nu sînt nebun. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu jura, te cred. 


39 


Matei Vişniec 


(Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fintînii.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate că e deja mort. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu... Tot ce se poate... 


Dar eu nu cred. Simt eu că nu e mort. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (//uminat.): Să aruncăm un 
chibrit aprins! Ce-ar fi să aruncăm un chibrit 
aprins ? Sau un ghemotoc. Ce-ar fi s-aruncăm un 


ghemotoc aprins? 
BĂRBATUL CU BASTON: Se sperie. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : De ce să se sperie ? 
BĂRBATUL CU BASTON : Se sperie. Tot animalul se sperie 


de foc. Ai văzut animal care să se apropie de foc? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate că ăsta nu se sperie. 
BĂRBATUL CU BASTON: Ei, draci! Ai văzut animal 


care să nu se sperie de foc? Animalul e făcut să se 


' sperie de foc. Mai bine aruncăm o piatră. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : S-ar putea să-l rănească. 
BĂRBATUL CU BASTON: Aruncăm o piatră mai mică. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Orice piatră poate să-l ră- 


nească. Dacă îi cade în ochi? Oricît de mică ar fi 
piatra, dacă îi cade în ochi, îi scoate ochiul. 


BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu i-l scoate... 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Şi dacă i-l scoate? 
BĂRBATUL CU BASTON: Important e să-l facem să 


mâîrîie, nu? Dacă e mort, nu contează, iar dacă e 


viu, o să mîrîie, nu? 


40 


Buzunarul cu pîine 


(BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ridică o piatră.) 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O fi bună? 

BĂRBATUL CU BASTON (O cercetează.) : Nu prea e bună... 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ridicind mai multe.) : Poftim, 
alege. 

BĂRBATUL CU BASTON: Important e să nu aibă colțuri. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Alege una.) : Poftim, fără... 

BĂRBATUL CU BASTON: Păi... arunc-o! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumneata ai spus de piatră. 


Poftim, piatră. Arunc-o acum! 


BĂRBATUL CU BASTON: Ce contează dacă o arunc eu 


sau dacă o arunci tu? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu contează, dar arunc-o tu. 

(BĂRBATUL CU BASTON aruncă piatra în fîntînă. Cei 
doi aşteaptă încordați.) 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (După secunde lungi.) : Înseamnă 
că e mort. 


BĂRBATUL CU BASTON : Ceva îmi spune că totuşi nu e 


mort. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? 
BĂRBATUL CU.BASTON : Simt că nu e mort. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să caut o piatră mai mare? 


(Din adîncul fîntînii, cîinele începe să latre dezolant. 
După cîteva secunde, lătratul devine un schelălăit şi 
apoi se stinge.) 


4] 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON (Încîntat, febril): Ai auzit? 
Ti-am spus că nu e mort? Ţi-am spus sau nu 
ţi-am spus? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Stergîndu-și sudoarea care i-a 
apărut brusc pe fată.) : De necrezut. 

BĂRBATUL CU BASTON (Victorios.): Nu e mort! Nici 
la prînz nu era mort! Nu era mort deloc. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Fantastic! 

BĂRBATUL CU BASTON: Ei? Ce părere ai de oamenii 
ăştia ? Ce părere ai de treaba asta? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O măgărie. 

BĂRBATUL CU BASTON: O măgărie? Crimă! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : O ruşine. 

BĂRBATUL CU BASTON: O porcărie fără margini ! Cîine 
viu în fîntînă! Să arunci un cîine viu în fîntînă! 
Ai mai auzit vreodată așa ceva? (Agresiv, ca la 
interogatoriu.) Ai mai auzit de vreun cîine aruncat 
în halul ăsta? În fintînă? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Niciodată! 

BĂRBATUL CU BASTON : Cum să arunci un cîine viu în 
fintînă ? Pentru ce să arunci un câine viu în fîntînă? 
Dumneata înţelegi ceva ? Așa ceva nici nu se poate 
gîndi! Încearcă doar să gîndeşti! Încearcă să te 
gîndeşti şi-ai să vezi că nici măcar nu poţi să te 
gîndeşti. Poţi sau nu poţi? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Deloc. 

BĂRBATUL CU BASTON: E împotriva firii. E complet 


împotriva firii și împotriva a orice. 


42 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu ştiu cine-a făcut-o ! 
BĂRBATUL CU BASTON: Cine? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nici n-ai să crezi! 
BĂRBATUL CU BASTON: Cine? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Copiii nevinovaţi. 
BĂRBATUL CU BASTON: Care copii nevinovaţi? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Copiii. Copiii, în general. Nici 
nu ştii cît de cruzi pot fi copiii în chestii din astea. 
BĂRBATUL CU BASTON: N-are a face copiii. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ascultă ce-ţi spun. Copiii pot 
fi mai cruzi decît îţi poţi imagina. Pentru că ei nu 
ştiu ce e cruzimea, înţelegi? Cînd ești mic şi nu 
ştii ce e cruzimea, poţi fi capabil de orice. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu... Nu e mîna copiilor 
aici. Cîinele e mult prea mare. Cîinele e cu totul 
şi cu totul uriaș. Ăsta nu e cfine să-l arunci în 
fîntînă cu una, cu două. E imens, e cu totul și cu 


totul imens. 


BARBATUL CU PALARIE: Atunci înseamnă că bîntuie 
nebunia. Descreieraţii. E plin de nebuni. În ziua 
de azi, toată lumea a înnebunit. Toţi descreieraţii 


sînt complet liberi. 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. 
Aici, totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură 
din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu e ură de zi 
cu zi. E ură din aceea care îţi îngheață stomacul... 
E ură totală... Trebuie sa fii cu totul și cu totul 


orbit de toate lucrurile și de toată lumea ca să 


43 


Matei Vişniec 


începi să faci asta.. 


. Ca să începi prin a arunca 


cîini vii în fîntînă... 


(Cîinele latră din nou. Ecoul lătrăturilor răzbate în aer 


într-un fel trist şi disperat.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: 
BĂRBATUL CU BASTON: 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: 
BĂRBATUL CU BASTON: 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: 
BĂRBATUL CU BASTON: 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : 
BĂRBATUL CU BASTON: 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: 


să-l scoatem. 


Să facem ceva! 

Ce să facem? 

Să facem ceva să-l scoatem. 
Uşor de zis. 

Trebuie să-l scoatem. 

Cum dracu' să-l scoatem? 
Nu ştiu. 

Păi, vezi? 


Eu cred că nu-i aşa de greu 


BĂRBATUL CU BASTON : M-am gândit şi eu să-l scoatem. 


Dar nu-i așa uşor să-l scoatem. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Trebuie să coborîm şi să-l 


scoatem. 


BĂRBATUL CU BASTON: 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: 
BĂRBATUL CU BASTON: 


Să coborim ? 
Păi, nu? 


Unde să coborîm ? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum unde să coborim? În 


fintînă. 


BĂRBATUL CU BASTON: 


44 


In fintînă... 


Buzunarul cu pâine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În fntînă, da. Cobortm, îl 


scoatem Și gata. 
BĂRBATUL CU BASTON: Și cum să coborîm? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i așa greu să coborîm. 


Coborîm, pur şi simplu, și-l scoatem și gata. 
BĂRBATUL CU BASTON: Exclus. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : De ce? 
BĂRBATUL CU BASTON: N-avem cum să coborîm. la 


gîndeşte-te : cum să coborîm? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ne-ar trebui o scară. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu faci nimic cu o scară. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum așa ? Dacă avem o scară, 


coborîm pe scară. 

BĂRBATUL CU BASTON: lar eu îţi spun că nu faci nimic 
cu o scară. Fîntîna e mult prea adîncă. Unde găsești 
o scară atît de lungă? Îţi dai seama cît de adîncă e 
fîntîna ? Nu găseşti nicăieri o scară atît de lungă. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Atunci, o funie... 

BĂRBATUL CU BASTON: M-am gîndit și la funie. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Asta e! O funie groasă, cu noduri. 

BĂRBATUL CU BASTON: lar eu îţi spun că m-am gîndit 
şi la funie. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE Şi? 

BĂRBATUL CU BASTON: Şi, exclus. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : De ce exclus? 

BĂRBATUL CU BASTON: Draci! Pur şi simplu: n-ai ce 


să faci cu nici o funie. 


45 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cu o funie s-ar putea cobori. 
BĂRBATUL CU BASTON: Crezi că s-ar putea coborî? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu aşa cred. Eu cred că s-ar 


putea coborî. 
BĂRBATUL CU BASTON: Și cine să coboare? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Unul din noi. 
BĂRBATUL CU BASTON: Cine, mai exact? Cobori 


dumneata? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cobor, de ce să nu cobor? 
BĂRBATUL CU BASTON: Eu nu știu dacă e bine să cobori. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu cobor. Eu nu mă tem să 


cobor. 


BĂRBATUL CU BASTON: Poate că reuşești să cobori. 


Dar ce faci dacă reușşeșşti să cobori? Ce faci? Ei? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum ce fac? 
BĂRBATUL CU BASTON: Aici e toată chestia. Ce faci 


dacă reușeşti să cobori? Să zicem că ai ajuns acolo, 
că ai reuşit să cobori. Eu te-ntreb, ce faci după ce 
ai reușit să cobori? Ce? Lei cîinele în brate? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu ştiu. 
BĂRBATUL CU BASTON: Ei, vezi? Daia spun că nu 
ştiu dacă e bine să cobori. Pentru că nu poți să ştii 
ce fel de cîine e. Înţelegi? Dacă te muşcă? Dacă e 
turbat? Dacă e turbat și te muşcă? Ei? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Da' poate că nu e turbat. 
BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu e. Dar dacă e? Ce 


faci dacă e? 


46 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ș-atunci, o lăsăm baltă? 
BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-am zis s-o lăsăm baltă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce facem? 

BĂRBATUL CU BASTON: Facem ce putem. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Păi, să facem ceva. Eu văd că 


stăm aici şi nu facem nimic. 


BĂRBATUL CU BASTON : Poate că mai vine cineva. Dacă 
mai vine cineva, poate că găsim ceva de făcut. 
Înţelegi? E greu să faci ceva de unul singur. În 
chestii din astea, nu e bine să te bagi singur. Ş-apoi, 
poate că nici nu vrea să fie scos... 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum să nu vrea să fie scos? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Mă gîndesc și eu... 


Dacă nu vrea să fie scos? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE Păi, nu vezi cum latră? 
BĂRBATUL CU BASTON : Cum latră? Latră ca toţi cîinii. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Mie mi se pare că latră dezolant. 
BĂRBATUL CU BASTON: i se pare că latră dezolant? 


Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu aşa cred. Cred că a fost 


dezolant. 

BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost 
dezolant. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută 
dezolant. 


BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost 
dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un 


lătrat ca toate lătrăturile. 


47 


Mate: Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLARIE : Hai să fim serioşi. A fost un 


lătrat tipic de cîine speriat. 


BARBATUL CU BASTON: lar eu îţi spun că toti cîinii 
latră la fel. N-ai cum să ştii care e speriat şi care 
nu e speriat. Trebuie să fii cîine ca să îţi dai seama 


că un cîine latră dezolant. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da nu trebuie să fii cîine 


deloc... Trebuie să fii atent. 


BARBATUL CU BASTON: Şi chiar dacă latră dezolant, 
asta nu înseamnă că vrea să fie scos. Poate că 
animalul ăsta trăiește pur și simplu acolo. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În Ântînă! 

BĂRBATUL CU BASTON: În fintînă. De ce nu? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Unde-ai mai văzut dumneata 
cîine să trăiască în fîntînă? 

BĂRBATUL CU BASTON: N-am văzut, dar îl văd pe 


ăsta. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu am senzaţia că visăm, zău... 


Ce vorbe-s astea? 


BĂRBATUL CU BASTON: N-ai spus chiar dumneata că 
lumea nu mai e cum a fost? Totul se poate. Sînt 
păsări care nu mai zboară. E normal ca păsările să 
nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu' o sută de ani 
că păsările n-or să mai zboare? Şi uite că sînt 
păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, 


peştii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De peşti n-am auzit să nu 


mai înoate. Asta e chiar prea de tot. 


48 


Buzunarul cu pîine 


BARBATUL CU BASTON (4przns.) : Sînt! Sînt peşti care 
nu mai trăiesc decît la fund. Trăiesc în întuneric, 
acolo, la fund. Din cauza întunericului, nici nu 
mai înoată. Înţelegi ? Iar dacă îi scoti în apă lim- 
pede, mor. Așa că e mai bine să nu scoţi nimic și 
să nu mişti nimic. 

BARBATUL CU PALARIE: Bine, dar cîinii, cîinii... 

BARBATUL CU BASTON: Nu-ti bate capul. Poate că s-a 


născut acolo. Poate că acela e locul lui. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ascultă, eu mă tem că noi am 


luat-o razna. 

BĂRBATUL CU BASTON: Da n-am luat-o razna deloc. 
Gîndim. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să se nască în întînă? 
Ai înnebunit? 

BĂRBATUL CU BASTON: Totul se poate. Natura e perfidă. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dumnezeule ! Cîinele trăiește 


pe lîngă om... 

BĂRBATUL CU BASTON: Și ce-i cu asta ? Toate animalele 
trăiesc pe lîngă om. Şi calul trăiește pe lîngă om. 
Şi iepurii trăiesc pe lîngă om. Şi uite că vine o 
vreme cînd nimeni nu mai vrea să trăiască pe lîngă 
om. Înţelegi? Ăsta e ceasul al zecelea. Nimeni nu 
mai vrea să trăiască pe lîngă om! Înţelegi sau nu? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Înţeleg c-ar trebui să facem 


ceva. Măcar să-i dăm ceva de mîncare. 


BĂRBATUL CU BASTON: Asta da, se poate. Mîncare, 


da, se poate. 


49 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ne-ar trebui nişte pîine. 
BĂRBATUL CU BASTON (Vzse/.): Am! Am eu piine. Și 


dimineaţă i-am adus pîine. Și la prînz i-am adus 
pîine... Pîine, da, îi place. Dacă te apleci puţin şi 


stai nemișcat, îl auzi cum clepfăie. 


(BĂRBATUL CU BASTON scoate bucăți de pîine 
din buzunare şi le aruncă în fintînă. Amîndoi ascultă 
încordaţi.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Clepfăie? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu prea clepfăie. 


(Pzuză.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Ciudat. La prînz a clepfăit. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : A clepfăit la prînz? 
BĂRBATUL CU BASTON: A clepfăit. Şi dimineaţă a clepfăit. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : O fi obosit. 


(Pauză. ) 
BĂRBATUL CU BASTON: Mă mir că nu mănîncă. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate că nu mai are putere. 
BĂRBATUL CU BASTON: Pînă acum a mîncat. A mîncat 


tot ce l-am aruncat. 


50 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă nu mai are putere, 
degeaba are mîncare. Ai să vezi că o să moară 
acolo, cu mîncarea lîngă el. O să moară de frică. 
Degeaba îi arunci pîine, dacă se simte singur. 
Dacă se simte singur, o să moară de frică. 

BĂRBATUL CU BASTON : Dacă îi arunc mîncare, n-o să 
se mal simtă singur. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cine ştie câți i-au aruncat de 
mâncare, îl înăbuşiţi cu mîncare. O să moară 
înăbuşit, d-aia o să moară. Mai bine i-am arunca 
puţină apă. 

BĂRBATUL CU BASTON: Eu nu cred că are nevoie de 
apă. Imposibil să nu fie acolo puţină apă. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu cred că fîntîna are apă. 
Dacă fintîna avea apă, cîinele s-ar fi înecat. Eu 
cred că fiîntîna e secată. Cînd l-au aruncat, au 


ştiut ei că fintîna e secată. 


(Pauză. Cei doi ascultă încordați. BĂRBATUL CU 
BASTON a încetat să mai arunce pîine.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu vrea. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: E clar că a terminat. 
BĂRBATUL CU BASTON : Nu vrea, afurisitul. Și ce frumos 


clepfăia la prînz. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Să încerc şi eu? 
BĂRBATUL CU BASTON: Păcat că nu clepfăie. Avea un 


clepfăit plăcut, de cîine sănătos. 


51 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poate c-ar fi bine să încerc şi 


eu. Dacă mai ai puţină pîine, poate că încerc și eu. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ce să mai încerci? Să-l ia 


naiba! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dă-mi o COJIȚĂ... una mică. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu merită, javra. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu e javră. 
BĂRBATUL CU BASTON: Cine ştie pe câţi o fi mușcat 


cîinele ăsta. Cine ştie ce bestie zace-n el. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu e bestie. Dacă e alb, nu e 


bestie. 
BĂRBATUL CU BASTON: Cine ţi-a spus că e alb? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, nu e alb? 
BĂRBATUL CU BASTON: E alb, dar cine ţi-a spus că e 


alb? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumneata mi-ai spus că e 
alb. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ea ti-am spus că e alb? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Da, mi-ai spus că e alb. 
BĂRBATUL CU BASTON: Eu n-am spus niciodată așa 


ceva. Eu n-am spus nimănui nimic. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce contează? Important e că 
e alb. 


BĂRBATUL CU BASTON: Eu vreau să ştiu de unde ştii 


că e alb. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Draci! N-ai spus dumneata 


că e imens şi alb? 


52 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Am spus doar că e imens. 
N-am spus că e alb. Și chiar dacă e alb, asta nu 
înseamnă că nu e bestie. Poate să fie alb şi să fie o 
bestie. O bestie ca toate bestiile. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu ştiu de ce te-ai aprins 
aşa. 

BĂRBATUL CU BASTON: Da nu m-am aprins deloc. 
Gîndesc. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar 
dacă ar fi o bestie, nu se face aşa ceva nici măcar 
cu o bestie. 

BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i adevărat. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Păi ? Mai bine căutăm o funie. 

BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! 
M-ai scos pur și simplu din minţi cu funia asta! 
Ți-am spus cum e treaba cu funia! Ti-am spus 
sau nu ţi-am spus? Doar n-o să se caţăre pe funie. 
Cîinele nu e pisică! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Da nu e vorba atît de funie. E 
vorba că stăm aici și nu facem nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: De ce spui că nu facem nimic? 


Nu i-am dat mîncare? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: l-am dat mîncare, dar n-a 


mîncat-o. 

BĂRBATUL CU BASTON: Şi, apoi, e deja destul că stăm 
aici. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cu ce-l ajută pe el că stăm 
aici ? 


53 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON : Ne simte. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Şi ce dacă ne simte? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu e putin lucru. Simte că 


sîntem oameni şi că sîntem cu el. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : N-are de unde să știe că sîntem 


oameni. Poate că își închipuie că sîntem cîini. 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu contează ce-și închipuie 
că sîntem. Chiar dacă își închipuie că sîntem cîini, 
ştie că zici sus e cineva lîngă el. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dacă ne-ar simţi, ar mîrîi. 

BĂRBATUL CU BASTON : Nu poate miîrâi chiar tot timpul. 


Iar dacă tace, e semn bun. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Adineauri spuneai că e semn 
rău. 

BĂRBATUL CU BASTON: Da, dar acum mi se pare că e 
semn bun. Înseamnă că e liniştit. Gîndeşte-te că 
ai fi în locul lui şi eu aș fi aici sus. Ai putea vorbi 
tot timpul? Eu nu cred c-ai putea vorbi tot timpul. 
Nimeni nu poate vorbi tot timpul. 


BĂRBATUL CU PĂLARIE : Bine, dar cât o să stăm așa? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Stăm şi noi cît putem. 


Mai facem eu schimbul... Nu? Eu cred că asta e 
cel mai important, să simtă că deasupra lui e ci- 
neva... Să simtă că are stăpîn. Cîinele are nevoie 
să simtă că are stăpîn. Sînt cazuri cînd stăpînul 
moare și cîinele nu mai vrea să mănînce și pînă la 


urmă moare și el. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Crezi că e cazul aici? 


54 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Mai poţi să ştii? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate că n-ar strica să dăm 


anunţ la ziar. 
BĂRBATUL CU BASTON: O, nu! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Aşa se obișnuiește. Dacă are 


stăpîn, atunci să vină stăpînul şi să-l scoată cum îl 
taie capul. 
BĂRBATUL CU BASTON: Te gîndeşti la recompensă, 


este ? 


BARBATUL CU PALARIE : Nu mă gîndesc la nici o recom- 
pensă. Mă gîndesc că toată lumea dă anunţuri la 
ziar. 


BĂRBATUL CU BASTON: Te gîndeşti la recompensă, 
ştiu eu. Se vede pe faţa ta că te gîndeşti la bani. 
Toţi vă gândiţi la bani. La bani şi la profit, în loc 
să salvaţi cîinele. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Poftim, păi chiar asta vreau, 


să salvez cîinele. 


BĂRBATUL CU BASTON: Şi crezi că ăia de la ziar or să 


vină ş-or să salveze cîinele? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Oricum, or să facă ceva. 
BĂRBATUL CU BASTON: Îţi spun eu ce-or să facă! Or 


să vină, or să fotografieze tot şi or să plece. Asta or 
să facă. Pentru că ei asta ştiu să facă, nenorociţii ; 
Cînd e vorba de ziare şi de poliţie, mai bine o laşi 
baltă, ascultă ce-ţi spun eu. N-avem noi nevoie 
nici de ziare și nici de poliţie. Eu detest să am de-a 
face cu așa ceva. 


55 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Asta-i culmea! Cum vrei să 
dăm de proprietarul cîinelui dacă stăm cu mîinile 
în sîn? 

BĂRBATUL CU BASTON: Da de unde eşti așa sigur că 
are proprietar? Ce, ţi-a spus cîinele că are proprietar ? 
Poate că n-are proprietar. Poate că e de capul lui. 
Ce, n-ai văzut cîini vagabonzi? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Tare mă tem că e chiar cîinele 


dumitale. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ştii ce, îţi interzic să faci 


asemenea aluzii. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dar nu fac nici o aluzie. Gîndesc. 
BĂRBATUL CU BASTON: Îţi interzic categoric să gîn- 


dești, în cazul ăsta. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hai, recunoaşte că e cîinele 


dumitale şi să terminăm istoria. 


BĂRBATUL CU BASTON (Furios.): Dumnezeule, chiar 


crezi că mi-am aruncat propriul meu cîine în fîntînă ! 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Oamenii sînt în stare de orice 
la furie. Unii ajung la crimă. 

BĂRBATUL CU BASTON: Te rog să mă scoţi din cate- 
goria asta, ai înţeles? Şi să mă lași în pace cu 
bănuielile dumitale şi cu teoria dumitale. Eu nu 
sînt un om nervos, eu sînt un om calm. Cum 
să-mi arunc cîinele în fîntînă, cum ti-a trecut prin 
minte așa ceva? Eu iubesc cîinii, domnule, eu am 
avut cîine la viaţa mea, eu știu ce înseamnă să ai 


cîine. Cîinele meu a murit de bătrîneţe acu 17 


56 


Buzunarul cu pîine 


ani şi se numea Zumbi. Ai auzit? Zumbi. Se vede 
că nu te pricepi nici la oameni și nici la cîini. 


(Pauză. Tensiune acumulată.) 


BARBATUL CU PALARIE: Imi pare rău, n-am vrut să te 
supăr. Tot ce vreau e să facem în sfîrşit ceva. Să 
mișcăm ceva. Orice, numai să mișcăm ceva. 


BĂRBATUL CU BASTON: E prea tîrziu ca să mai facem ceva. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Crezi c-a mierlit-o? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Tot ce ştiu e că se 


întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face 
nimic cînd se întunecă. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Unde vezi că se întunecă? 
BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas pînă cînd se 


întunecă. 

BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas pînă cînd 
se întunecă? E aproape întuneric. Și apoi, s-ar 
putea să fie deja mort. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Înainte spuneai că ne simte. 

BĂRBATUL CU BASTON: Pentru că era viu. lar acum, 
dacă nu clepfăie, s-ar putea să fie mort. E clar că e 
terminat dacă nu clepfăie. Nu mîrîie, nu clepfăie, 
nu nimic. Cine nu clepfăie e mort. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Chiar dacă e mort, tot trebuie 


să facem ceva. 


57 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i bună! Dacă e mort, e 
mort! Ce să mai facem dacă e mort? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu pot sta aşa, fără să fac 
nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Nu fi idiot. Dacă e mort, nu 
mai avem nici o treabă. Sînt mii de cîini morţi în 
toate fîntînile. Mii de fîntîni şi mii de cîini morţi. 
Doar n-o să scoatem toţi cîinii din toate fîntînile. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Să mai aruncăm o piatră... 

BĂRBATUL CU BASTON : Toţi au aruncat cu pietre. Cred 
că asta i-a pus capăt. Nu trebuia să aruncăm cu 
pietre. Fiecare a aruncat cu pietre, numai ca să 
vadă dacă e viu. L-au omorît cu pietre, încercînd 
să afle dacă e viu. Acv lasă-l în pace. Acu”, dacă e 
mort, lasă-l în pace. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu știu ce ai dumneata cu 
cîinele ăsta. 

BĂRBATUL CU BASTON: N-am nimic. Pur şi simplu, 
gîndesc. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu am impresia că-l urăşti. 

BĂRBATUL CU BASTON: Eu îl urăsc? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Îl urăști. Nu ştiu de ce, dar îl 
urăști. 

BĂRBATUL CU BASTON: De ce să-l urăsc? Nu-l urăsc. 
N-am nimic cu el. Absolut nimic. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Atunci, de ce dai tîrcoale? 

BĂRBATUL CU BASTON: Unde dau târcoale ? Unde vezi 


că dau tircoale? 


58 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De dimineață dai tîrcoale. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu dau eu tîrcoale... Cine 


ţi-a spus că dau tîrcoale? M-ai văzut dumneata că 


dau eu tîrcoale? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Te-am văzut. Şi la prînz te-am 


văzut. 


BĂRBATUL CU BASTON: Unde m-ai văzut? Cînd m-ai 


văzut? Cu ce drept mă pîndești? 


BARBATUL CU PALARIE : Măcar trebuia să fi făcut ceva. 
Dacă tot tîndălești pe aici, măcar dacă ai fi făcut 
ceva. De ce n-ai făcut ceva? Dac-ai știut de dimi- 


neață cum stau lucrurile, de ce n-ai făcut ceva? 


BĂRBATUL CU BASTON (Plîngăret.): Am făcut şi eu 
ce-am putut. Ce puteam să fac mai mult? Am 
făcut tot ce se putea face de unul singur. Dacă 
fîntîna ar fi fost mai aproape de oraş... da, poate 
că altfel ar fi stat lucrurile... Poate că s-ar fi putut 
face mai mult. Dar e mult prea departe de oraș... 
Fiecare drum mă oboseşte îngrozitor... Îngro- 
zitor... Nici nu ştii cum mă obosește... (Se așază 
pe jos şi se descalță. Arătîndu-şi piciorul.) Poftim... 
Uită-te numai la piciorul ăsta. Vezi? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce să văd? 

BĂRBATUL CU BASTON: Uită-te mai bine. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinînd piciorul.) : Nu văd 
nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Nu vezi că am platfus? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ei, nu! 


59 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON (Fericit.) : Platfus ! Pune mîna! 
Pune mîna acolo. Vezi ce moale e? Parcă e o varză. 
Acum înţelegi? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Desfăcîndu-și cureaua de la 


pantaloni.) : Şi eu am hernie! 
BĂRBATUL CU BASTON: Unde ai hernie? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Uite-aici... Aici, înăuntru... 


E rupt totul... Îmi atîrnă pe dinăuntru... E ca un 
pumn de carne care-mi atîrnă pe dinăuntru... De 
ani de zile mă tîrăsc cu ea... 


BĂRBATUL CU BASTON: A, păi stai să-ţi arăt eu altceva... 
(Își scoate haina și-și eliberează o mînă, arătîndu-și 
subsuoara.) Ai mai văzut gîlmă la subsuoară? Ai 
mai văzut așa ceva? Ori de cîte ori ridic braţul, 
mă taie pe dinăuntru. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Şi eu... Fii atent aici... Cînd 
clipesc... (Își arată un ochi.) Vezi ce-i sub pleoapă... 
Ai mai văzut coş sub pleoapă? Uite ce rană mi-a 
făcut... 


BĂRBATUL CU BASTON: Asta nu-i nimic. Să vezi ce 


herpes a avut taică-meu. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Herpesul se tratează... 
BĂRBATUL CU BASTON (/ndignar.) : Herpesul se tra- 


tează ? Ei, află că nu-i adevărat! Nu! Herpesul nu 
se tratează. Taică-meu, săracul, înflorea în fiecare 
lună... Toată gura... așa... Pentru că herpesul, 
dom'le, nu se tratează... Mai degrabă se tratează 
hernia! 


60 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Hernia? Ha! Nu te pricepi la 


hernie! 
BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum să nu fie gravă? 
BĂRBATUL CU BASTON: Gîndește-te că unii sînt 
paralizați ! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Şi ce dacă sînt paralizaţi? 
BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viaţa fără 
„un rinichi! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da nu mă interesează... 
BĂRBATUL CU BASTON (Violenr.) : Cum să nu te inte- 


reseze ? Unii au lepră, poftim! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu 
vorbesc de hernia mea ! Nici măcar nu te-ai uitat... 

BĂRBATUL CU BASTON : Hernia dumitale e zero! E un fis! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să fie un fis cînd abia 
mă tîrăsc cu ea? Stii cum mă trage în jos? 

BĂRBATUL CU BASTON: Te trage pe dracu ! Nu ştii 
ce-i aia să mergi cu un singur picior. Dumneata 
îți dai seama că eu m-am chinuit să vin pînă aici 
doar cu un singur picior? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De ce-ai venit dacă te chinuie 
atît? 

BĂRBATUL CU BASTON: Cum de ce-am venit? Am 
venit! Am venit pentru c-am venit! 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu trebuia să vii dacă te chinuie. 


Te plîngi că te chinuie și totuși vii. De ce vii? 


61l 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON : Vin, de ce să nu vin ? Dumneata 


de ce vii? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu vin! 
BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu 


vii, cînd ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? 
(Câinele începe să urle agonizant.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitaţiei.) : Poftim ! 


A” | . . w 
Cîinele moare SI Nol ne certam. 


BĂRBATUL CU BASTON: Da' nu ne certăm deloc. Răs- 


punde la ce te-am întrebat. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu m-ai întrebat nimic. Ce 


m-ai întrebat? 


BĂRBATUL CU BASTON : Te-am întrebat de ce vii. Dacă 


tot vii, spune de ce vii! 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Acoperit de urletele câinelui.) : 
N-ai dreptul să mă întrebi nimic! Nimic! Eu nu 


ţi-am pus nici o întrebare. 


BĂRBATUL CU BASTON (Încercând să acopere urletele 
câinelui.) Am! Am dreptul să te întreb! Pot să te 
întreb orice, e dreptul meu să te întreb orice! Da! 
Eu am descoperit cîinele, e al meu... Acum trei 
zile l-am descoperit, e al meu... Eu l-am hrănit, 
eu... De unde ai ştiut că am descoperit cîinele? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Urlînd peste urletul cîinelui.) : 
N-am ştiut nimic, nimic... Şi ce dacă... Eu treceam 


pe aici... Eu treceam, pur şi simplu, pe aici... 


62 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Ba nu treceai pe aici! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Toată lumea trece pe aici! Şi 


eu treceam pe aici. Treceam întîmplător pe aici! 
BĂRBATUL CU BASTON (Urlînd.) : Întîmplător, ai? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Întîmplător, da. Întîmplător! 
BĂRBATUL CU BASTON (/szerzc.) : Și pîinea? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Care pîine? 
BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai ştiut să aduci 
pîine? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Care pîine? Care? 
BĂRBATUL CU BASTON (Urlêînd animalic.) : Ai o pîine 


în buzunar! De ce ai o pîine în buzunar? Poţi să 
negi că ai o pîine în buzunar? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Intrînd în isterie.) : E pîinea mea. 

BĂRBATUL CU BASTON: De unde ai știut să aduci 
pîine ? De unde? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: N-am ştiut! E a mea. Am, 
pîine la mine, da, care e a mea! Şi ce dacă am? Nu 
e pentru cîine, e pentru mine. Da! Am pîine la 
mine tot timpul, da! Așa mi se întîmplă mie tot 
timpul, da. 

BĂRBATUL CU BASTON: Minti! Minti, ucigaș de cîini! 
Minti! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ucigaş de cîini și hingher eşti 
dumneata! 


BĂRBATUL CU BASTON: Hot de fîntîni ce eşti ! Jefuitor! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Jefuitor de fîntîni eşti dumneata ! 


63 


Matei Vişniec 


(Cîinele încetează să mai urle şi liniştea cade sufocantă 


peste cei doi. Pauză lungă.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.) : 


Doamne, parcă am înnebunit... 


BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bas- 


tonul.) : Eu zic s-o ştergem de aici. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul.) : Păcat... Acum 


chiar că se întunecă... 
BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.) : O să plouă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Mda... S-ar putea să plouă. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără 


ploaie... 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu-i rău dacă plouă. Cel puţin, 


n-o să sufere de sete... 


BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, o să urle iar toată 


noaptea... 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : O să urle, dar mîine... 
BĂRBATUL CU BASTON: Mine sigur. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Mîine-dimineaţă... 
BĂRBATUL CU BASTON : Reușim noi să-l scoatem cumva. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Reuşim precis. 


(Cei doi se întind pe spate şi privesc cerul.) 


BĂRBATUL CU BASTON: lare negru ca smoala. 


64 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE Ei, nu-i chiar aşa de negru. 

BĂRBATUL CU BASTON: E mai negru ca ieri. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi tu că-i mai negru ca 
ieri? 

BĂRBATUL CU BASTON: E mult mai negru ca ieri. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu te mai uita. | 

BĂRBATUL CU BASTON: Nu pot să nu mă uit. Cînd e 


aşa de negru şi stă așa pe capul meu, nu pot să nu 
mă uit. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Încearcă să aţipeşti puţin. 
BĂRBATUL CU BASTON: O să mă trezească. O să mă 
trezească din nou. Cum simte că aţipesc, începe 


să urle. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : E vina noastră. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu trebuia să trecem pe aici. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu te mai gîndi. 


(Liniste. Cei doi par să fi atipit.) 


BĂRBATUL CU BASTON (În soapră.) : Psst! 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce-i? 

BĂRBATUL CU BASTON: E şi mai multă linişte decît 
leri. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum? 

BĂRBATUL CU BASTON: E mai linişte decît ieri. Îţi dai 


seama că e mai linişte decît ieri? 


65 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Vezi c-ai să-l trezești. Eu nu 


cred c-ar fi bine să-l trezeşti. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Atunci, taci. 
BĂRBATUL CU BASTON: Tac. 


(Pauză. Liniste. Respirație de oameni obosiţi.) 


BĂRBATUL CU BASTON (În soaptă.) : Psst! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce-i? 

BĂRBATUL CU BASTON : Mai spune cum o să fie mîine. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : O să fie bine. 

BĂRBATUL CU BASTON: O să-l tragem deasupra, este? 


Deasupra, de tot, pentru totdeauna. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Absolut. 
BĂRBATUL CU BASTON: Dar cum? Cum? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu contează. Important e c-o 


să-l tragem aici, sus, pentru totdeauna, de tot. 
BĂRBATUL CU BASTON: Şi o să-i dăm pîine multă, este? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Este. 
BĂRBATUL CU BASTON: O să-i dăm să mănînce din mînă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Din mîna ta. O să mănînce 


cît o să vrea el. 
BĂRBATUL CU BASTON: Și o să-i dăm drumu”, este? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Absolut. 


BĂRBATUL CU BASTON: Fără zgardă, fără nimic. Să fie 
liber. 


66 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Sigur. O s-alerge cît o să vrea el. 
BĂRBATUL CU BASTON: Şi o să-l învăţăm să prindă 


băţul şi să aducă băţul înapoi. 
(De sus, cade o bucată de pîine.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ÎI învăţăm tot. 
BĂRBATUL CU BASTON: Aşa... 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Acv’ încearcă să dormi. 
BĂRBATUL CU BASTON: Da îl ducem și la apă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Îl ducem precis. 
BĂRBATUL CU BASTON: Numai de n-ar ploua. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : N-are cum. 


(Pauză. O altă bucată de pîine cade de sus.) 
BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind, soptit.) : Ai auzit? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? 

BĂRBATUL CU BASTON: A căzut ceva. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Trec păsări. 


(Pauză. Alte cîteva bucăti de pîine cad peste ei.) 


BĂRBATUL CU BASTON (Stupefiat.) : Da mi-a căzut pe faţă ! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce? 


67 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON: Pîine! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Visezi. 
BĂRBATUL CU BASTON : Pîine albă. Pîine ! Dumnezeule, 


cade pîine. 
(Tot măi multe bucăți de pîine cad de sus.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu se poate. 

BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, gustă. Pîine, pîine 
proaspătă, albă. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Culege si el de jos bucăţi de 
pîine) : Nu-i adevărat! 

BĂRBATUL CU BASTON (Se ridică în picioare.) : Ba-i 
adevărat! Plouă cu pîine! Doar nu sînt nebun. E 
pîine sau nu e pîine? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu ştiu... 

BĂRBATUL CU BASTON: E pîine, e chiar pîine! 


Dumnezeule, ce se-ntîmplă cu noi? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În picioare, privind în sus.) : 


Nimic. Cineva ne rupe bucăți de pîine. 


VARIANTĂ DE CONTINUARE 


(BĂRBATUL CU PĂLĂRIE e în adîncul fintînii, iar 
BĂRBATUL CU BASTON e aplecat deasupra fîntîni: 
şi tine strîns o funie în mîini. Capătul de la suprafată e 
încă foarte lung.) 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Cred că am coborât 


prea mult. 


68 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Cum? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Cred că am coborit 


mult prea mult. 
BĂRBATUL CU BASTON: Să mai trag? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu. 
BĂRBATUL CU BASTON: Se vede? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Se vede tot. 
BĂRBATUL CU BASTON: Ai grijă nu strici ceva. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu stric. 
BĂRBATUL CU BASTON: A mîncat? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Tot. 
BĂRBATUL CU BASTON: Tot? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Absolut tot. 
BĂRBATUL CU BASTON: Incredibil. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum? 
BĂRBATUL CU BASTON: Am zis incredibil. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Aşa e. 
BĂRBATUL CU BASTON: Îşi bate joc de noi. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Aşa e. 


(Pauză. Un huruit metalic străbate din adîncul fîntîni.) 
BĂRBATUL CU BASTON: Vezi să nu-ţi cadă ceva-n cap. 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Trage-acum ! 
BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? 


69 


Matei Vişniec 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Trage! 


(BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în 
şir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. 
La capătul funiei atîrnă o gamelă mare, soldățească.) 


BĂRBATUL CU BASTON (Zriumfător.) : Am scos-o ! 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Este că a lins-o? 
BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Arunc-o-napoi! 
BĂRBATUL CU BASTON: Poate s-o spăl? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-i nevoie... 
BĂRBATUL CU BASTON (Aruncă si urmăreşte căderea.) : 


Bravo! 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dă-mi şi găleata 
cea mică. 


(BĂRBATUL CU BASTON /eagă găleata de capătul 
funiei şi o lasă în fintînă. Funia e pe terminate, şi 


găleata pare să nu fi ajuns încă la cel aflat în fintînă.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Mai? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Mai. 


BĂRBATUL CU BASTON (Coborînd și mai mult funia.) : 
Gata? 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Încă. 


70 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Cît Dumnezeu mai vrei? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Încă! Încă! 
BĂRBATUL CU BASTON: Păi, se termină funia. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Păi, ce vrei să fac? 
BĂRBATUL CU BASTON : Data trecută parcă n-a fost așa 


de adînc. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Crezi? 
BĂRBATUL CU BASTON: Sînt sigur. Și funia era mai 


scurtă. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: N-am ce să fac. 
Asta e. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ai prins-o? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Încă un pic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i prea de tot! 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Hai, ce faci? 

BĂRBATUL CU BASTON: Gata, sînt la capăt. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum ești la 
capăt? 

BĂRBATUL CU BASTON: Sînt pur şi simplu la capăt. Ce 


vrei să fac dacă sînt la capăt? 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Înainte parcă nu 


erai la capăt. 
BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu sînt. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Apleacă-te, dra- 


cului, un pic! 


Matei Vişniec 


(BĂRBATUL CU BASTON se catără pe buza fintinii 
şi se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cît 
poate, tinînd de capătul funiei.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Aşteaptă, dracului, 
un pic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Aştept. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Trage acum ! 


(BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. 
Dezgustat, se duce şi o varsă într-o pubelă pe două roti. 
Epuizat, se prăbuseste lîngă fintînă. BĂRBATUL CU 
PĂLĂRIE scoate capul din fintînă, agătat cu mîinile 
de marginea fintînii.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Păi, ce faci? 

BĂRBATUL CU BASTON (Zresărind.) : Ce fac? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Și eu? 

BĂRBATUL CU BASTON: lartă-mă. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Într-o bună zi ai să mă lași 


înăuntru. 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu te las eu. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu ştiu ce se-ntîmplă de o 


vreme în capul tău. Dacă nu mai poți, spune. 


BĂRBATUL CU BASTON: Pot. 


72 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (/ntinzîndu-i cu o mînă o lopata 
scurtă, soldățească, de campanie.) : Ține asta! (Eliberat 
de lopată, se extrage uşor din fintînă, dar rămîne 
asezat pe marginea ei, cu picioarele în afară) Aşa nu 
mai merge. 

BĂRBATUL CU BASTON: Da n-am făcut nimic. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă nu mai ai chef, spune. 

BĂRBATUL CU BASTON: N-am ce să spun. N-am făcut 
NIMIC. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ar trebui să cobori și tu o 


dată, să vezi cum e. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ştiu cum e. Nu trebuie să 


cobor ca să ştiu cum e. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De unde? N-ai de unde să 
ştii. Pînă ce nu cobori, n-ai de unde să ştii. 
BĂRBATUL CU BASTON: Păi, nu-mi spui tu? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: La naiba! Parcă eu ştiu ce 


spun ? Spun şi eu ce cred. Da poate că nu spun 
exact ceea ce trebuie. 
BĂRBATUL CU BASTON: Mie mi-ajunge. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai bine recunoaște că ţi-e 
frică. 
BĂRBATUL CU BASTON: Recunosc. De ce să nu recu- 
nosc? Dar şi ţie ţi-e frică. La toţi ne e frică. (Pauză. 
Tăcere vinovată.) lar miroşi îngrozitor. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se miroase.) : Eu nu simt nimic. 
BĂRBATUL CU BASTON: Tu nu simţi, dar eu simt. 


73 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Şi ce vrei să fac? 
BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Să nu-ţi facă rău. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Nu cred să-mi facă rău. 
BĂRBATUL CU BASTON: Mai bine spală-te. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Asta-i bună! Nu mă pot spăla 


de cincizeci de ori pe zi. Şi mirosul de cîine nu-i 
chiar așa de neplăcut. 


BĂRBATUL CU BASTON: Păi, tocmai că ăsta nu prea e 


miros de cîine. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Cum să nu fie miros de cîine 


dacă vine de la cîine? 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Ştiu doar ca ăsta nu 
e miros de cîine. Şi, uneori, chiar mă întreb dacă 


ăsta e într-adevăr cîine. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hai, la treabă! Astea nu-s 
întrebări sănătoase. 

BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă ce-ţi spun eu. Ăsta nu 
e cîine. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinîndu-l îndeaproape, 
uluit.) : Tu chiar vrei s-o pățeşti? 

BĂRBATUL CU BASTON (Agizat.) : Nu e! Nu e! lar noi 
sîntem cei din urmă fraieri... 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Furios.) : Dacă nu taci, te las şi 


schimb fîntîna. 
BĂRBATUL CU BASTON: Tac. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Își culege lopata şi se apropie de 


o altă fintînă.) : O facem p-asta? 


74 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: P-asta parc-am mai făcut-o 
ieri. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu cred c-am făcut-o ieri. 

BĂRBATUL CU BASTON: Am făcut-o ieri, precis. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu ţin minte fântîna asta. 

BĂRBATUL CU BASTON : Doar n-a crescut peste noapte. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu ţin minte ca fîntîna 


asta să fi fost ieri aici... 
BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se apleacă deasupra fintînii si 
strigă beeee...): Auzi? 
BĂRBATUL CU BASTON: N-aud nimic. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Tocmai. N-are ecou. 
BĂRBATUL CU BASTON: Vezi, poate-l sperii. 


(Câinele începe să latre de undeva de sus, ca şi cum cei 
doi ar fi pe fundul unei gropi şi câinele i-ar lătra de pe 
marginea gropii.) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Dssperat.) : lar! O, nu... Iar, 
lar! 

BĂRBATUL CU BASTON (Umblînd rătăcit cu privirile în 
sus.) : Crezi că-i acelaşi? 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: El e. E unul singur. 


BĂRBATUL CU BASTON: Ne-am băgat într-o chestie 
prea de tot. 


75 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : În orice caz, am coborit prea 
mult. Ţi-am spus că nu trebuie să coborîm atît. 
Am simţit eu la un moment dat că am coborit 
prea mult. 


BĂRBATUL CU BASTON: Crezi că ne vede? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu cred că ne vede. Din moment 


ce latră la noi, eu cred că ne vede. 
BĂRBATUL CU BASTON : Dar crezi că latră la noi? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Dar la cine crezi tu că latră? 
BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, latră trist. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Latră trist pentru că e trist. 


De-aia latră trist. 
BĂRBATUL CU BASTON: I-e milă de noi. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Mai bine îi spunem ceva, ca 


să se liniștească. Animalele înțeleg totul. Întotdeauna 
e bine să le vorbeşti blînd şi frumos. 


BĂRBATUL CU BASTON: Păi, spune-i ceva dacă te pricepi. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Agitat, umblînd de colo colo și 


încercînd să-şi concentreze privirile undeva în sus.) : 
Nu e mare lucru de spus. Trebuie doar să fii blînd 
şi să ai răbdare. 

BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, încearcă să fii blînd şi 
să ai răbdare. Tu nu vezi că nu ai cu cine să fii 
blînd și să ai răbdare? Tu nu vezi că nu mai ştim 
unde sîntem? 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Am coborit prea mult, de aici 
a început totul. Dacă nu coboram așa de mult, îl 


găseam. 


76 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Eşti sigur că am coborit prea 
mult ? Poate că am urcat prea mult. Poate că ne-am 


învârtit prea mult. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Rorindu-se în cerc, acope- 


rindu-și urechile cu palmele.) : Nu ştiu! Nu ştiu. 


BĂRBATUL CU BASTON: Poate că el vrea să ne spună 


ceva. 


BARBATUL CU PALARIE (Agitat, acoperindu-și mereu 
urechile.) : Nu ştiu. Nu ştiu. Ce să ne spună? Cine să 
ne spună? Tu nu vezi că înnebunim? Tu nu vezi că 


nu-i adevărat? Tu nu vezi că ăsta ne latră din cap? 
BĂRBATUL CU BASTON: Din care cap? 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Din capul nostru, din care 


altul? la încearcă să-ţi acoperi urechile. Tu nu 


vezi că se aude mai bine cînd îţi acoperi urechile? 
BĂRBATUL CU BASTON : Se aude la fel. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu ştiu ce mai vrea. Nu 


ştiu. I-am dat mîncare, i-am curăţat toate fintînile, 


i-am lăsat apă peste tot... 
BĂRBATUL CU BASTON : Poate vrea o fintînă nouă. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Păi, câte vrea? 
BĂRBATUL CU BASTON : Poate vrea mai multe. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Chircindu-se lîngă fintînă, aco- 
perindu-şi mereu capul.) : Cîte vrea? Cîte ? 
BĂRBATUL CU BASTON (Chircindu-se de partea cealaltă 
a fintînii.) : Încă una şi-ncă una... 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Eu nu mai cobor. 
BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. 


(Lătratul continuă din adîncul fintînii..) 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce-a făcut? Unde-i? 
BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fintînă.) : 


E aici! E jos! Dumnezeule, sper c-ai pus totul 
cum trebuie ! 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Încă îngrozit.) : Clepfăie ? 
BĂRBATUL CU BASTON: Clepfăie! 
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ridicînd usor capul peste marginea 


fântânii.) : Dacă clepfăie, e bine. Dacă clepfăie, sîntem 
salvaţi. 


(Cei doi ascultă cum mănîncă cîinele.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Îi place. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se deschide la gît, respiră ușurat.) : 
Uf! Am crezut că mor. 

BĂRBATUL CU BASTON: Acum o să fie bine. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce frumos clepfăie! 

BĂRBATUL CU BASTON: Nu te uita acum. Poate că 
nu-i bine să te uiţi la el cînd mănîncă. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Oricum, nu se vede nimic. 


78 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Chiar dacă nu se vede nimic, 


nu te uita acum. 


BĂRBATUL CU PĂLĂRIE : Ce bine e cînd toate lucrurile 


intră pe făgaşul lor normal. 


BĂRBATUL CU BASTON: Hai, gata, la treabă! (Se duce 
lîngă fintîna a doua) E clar că pe asta n-am curățat-o 


de cîteva zile. 


(BĂRBATUL CU PĂLĂRIE își leagă funia de mijloc 
şi escaladează marginea fîntînii, cu lopata în mînă. 


BĂRBATUL CU BASTON apucă strîns de funie.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Ai grijă ce faci. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Respiră de parcă ar sări cu 
parasuta.) : Ai grijă să mă ţii strîns. 

BĂRBATUL CU BASTON: Am. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ai grijă, să tragi repede cînd 
îți spun să tragi repede. 

BĂRBATUL CU BASTON: Jur c-am să trag repede. 

BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și să nu mă lași! 

BĂRBATUL CU BASTON: Nu te las eu. 


(BĂRBATUL CU PĂLĂRIE începe coborirea. 
BĂRBATUL CU BASTON e concentrat și respiră 


greu din cauza efortului.) 


BĂRBATUL CU BASTON: Se vede ceva? 


79 


Matei Vişniec 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Se vede. 
BĂRBATUL CU BASTON: Ce? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum? 
BĂRBATUL CU BASTON : Ce se vede? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Tort. 
BĂRBATUL CU BASTON (Pentru sine) : Draci! 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Ai zis ceva? 
BĂRBATUL CU BASTON : Nimic, nimic... Te mai las? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu mai e mult. 
BĂRBATUL CU BASTON : Vezi să nu-ţi cadă ceva-n cap. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Stop! 
BĂRBATUL CU BASTON: Huh! Nici măcar nu-i aşa de 
adîncă. (Pzuză.) A mîncat? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu. 
BĂRBATUL CU BASTON: Deloc? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nici nu s-a atins. 
BĂRBATUL CU BASTON: Da măcar a trecut pe acolo? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu-mi dau seama. 
BĂRBATUL CU BASTON: Apa este? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: E nebăută. 
BĂRBATUL CU BASTON: Şi ce facem? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Eu ştiu ? Aşteptăm. 
BĂRBATUL CU BASTON: Sper că n-ai coborit prea jos. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu, da am impresia 


că ceilalți dorm. 


BĂRBATUL CU BASTON: Cum dorm? 


80 


Buzunarul cu pîine 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Păi, nu aud nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Strigă-i. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Huuu... 

BĂRBATUL CU BASTON: Nimic? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Puturoşii ăia mă enervează. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Și ce vrei să fac? 

BĂRBATUL CU BASTON: Ce vreau? Vreau să nu mun- 
cim ca imbecilii pentru alţii. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Eu le arunc o 
piatră-n cap. 

BĂRBATUL CU BASTON: Vezi c-ai să spargi capul cuiva. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Şi ce vrei să fac? 

BĂRBATUL CU BASTON: Aruncă-le nişte pîine. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Păi, dă-mi pîine. 

BĂRBATUL CU BASTON: Păi, n-ai spus că el nu s-a 
atins de pîine? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Vrei să arunc din 
pîinea lui ? 

BĂRBATUL CU BASTON: Aruncă şi-i punem dup-aia 
alta, proaspătă. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Bine. 

BĂRBATUL CU BASTON: Ai aruncat? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE (Rîzînd.): Le-am 


făcut-o. 


BĂRBATUL CU BASTON: Îi auzi? 


81l 


Matei Vişniec 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Perfect. 

BĂRBATUL CU BASTON: Este că dormeau? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Dormeau, neno- 
TOCIŢII. 

BĂRBATUL CU BASTON : Spune-le că dacă se mai întîm- 
plă, le vărsăm tomberonu-n cap. (Pauză) Le-ai 
spus? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Le-am spus. 

BĂRBATUL CU BASTON: Și ei ce-au spus? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Vor apă. Au rămas 
fără apă. 

BĂRBATUL CU BASTON: Înseamnă că a fost și pe la ei. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu ştiu. Se pare 


că a fost. 


(În acest moment, de sus coboară o funie şi cineva fluieră 


scurt. 


BĂRBATUL CU BASTON (Zresărind.) : Au lăsat funia. Ce 
să le dau? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Dă-le tomberonul. 
Şi cere-le şi nişte apă. 

BĂRBATUL CU BASTON: Le cer. (Agază unul dintre 
tomberoane de funie şi fluieră scurt. Tomberonul este 


tras undeva în sus.) Deci, a fost pe la ei sau n-a fost? 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : A fost. Da ei zic 


că la ei mai mult a împrăștiat decât a mîncat. 


82 


Buzunarul cu piine 


BĂRBATUL CU BASTON: Păi, să curețe. 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Au curățat, săracii. 


Poţi să tragi de-acuma. 


(În timp ce BĂRBATUL CU BASTON trage din greu 
de funie, de sus coboară, agăţat de o funie, un bidon cu 
apă. De jos se aud rîsete înfundate. BĂRBATUL CU 
BASTON scoate din fintînă un tomberon identic cu cel 
pe care l-a trimis în sus. Între timp, bidonul cu apă se 
leagănă în aer şi cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) 


BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de 
tomberon, către cer.) : Ei, na! Aşteaptă puţin! Nu 
pot să le fac pe toare! 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? 
BĂRBATUL CU BASTON (Dez/egînd bidonul cu apă.) : 


Nimic. A venit apa. 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE Trimite-mi apa 


cea veche și ţine pentru noi apa cea nouă. 


BĂRBATUL CU BASTON: Așa fac, lua-i-ar dracu’ ! (Către 
cei de jos.) Ce-aveţi acolo de rîs? Ce v-a găsit, ha? 
(De sus se aude fluieratul. Către cer.) La te uită, s-au 
trezit şi ăştia! (F/uieră şi el. Funia de care fusese 
legat bidonul cu apă începe să urce.) Trebuia să le fi 
dat şi tomberonul lor. (Către BĂRBATUL CU 
PĂLĂRIE.) Să le dau și tomberonul lor? 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Mai bine îl mai 


ținem. 


83 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU BASTON: Cum vrei. Vezi CĂ-țI trimit 
apa. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Auzi, la cei de sub 
ei n-a fost de trei săptămîni. 

BĂRBATUL CU BASTON: Vai de capul lor! Da măcar 
au încercat? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Au săpat de le-au 
ieşit ochii din cap. 

BĂRBATUL CU BASTON (Coborînd bidonul lor de apă.) : 
N-au săpat destul de adînc. L-ai prins? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Ce? 

BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul, ţi-am trimis bidonul. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu văd nimic. 


(Pzuză.) Ei spun că au săpat pînă la o sută de 
metri şi el tot n-a venit. 

BĂRBATUL CU BASTON: Depinde ce i-au pus înăuntru. 
L-ai prins? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Ce? 

BĂRBATUL CU BASTON: Bidonul. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu văd absolut 
nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON : Cască ochii. Ce vrei să-ţi fac. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Auzi... Aștiz spun 


că aia de mai jos spun că sub e sînt nişte tipi la 
care n-a fost niciodată. 


BĂRBATUL CU BASTON: Chiar niciodată? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Absolut niciodată. 


84 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON Asta-i rău. Le-ai spus că la noi 


vine în fiecare noapte? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Le-am spus. 

BĂRBATUL CU BASTON: Și ei ce-au spus? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : N-au spus nimic. 

BĂRBATUL CU BASTON: Le e ciudă, este? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Ha! Ne întreabă 
dacă nu vrem să facem un schimb. 

BĂRBATUL CU BASTON: Ce fel de schimb ? Nu vrem să 
facem nici un fel de schimb. Vezi, să nu te-apuci 
să faci vreun schimb. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Pentru două bi- 
doane de benzină. 

BARBATUL CU BASTON (Se gîndeste un timp.): Nu! 
Spune-le că nu se poate. 

VOCEA BĂRBATULUL CU PĂLĂRIE: Trei bidoane cu 
benzină pentru o săptămînă. Hm ? Crezi că merită? 

BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă, pune apa acolo şi 
gata. Nu mai sta de vorbă cu jigodiile alea. Tu nu 
vezi că vor să te prostească? Pune apa și vino sus! 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Trei bidoane cu 
benzină sînt totuși trei bidoane cu benzină. 

BĂRBATUL CU BASTON: N-au decît să-și țină benzina. 
Nu schimbăm nimic. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Ăştia spun că sînt 
de-acord să-i lăsăm măcar o noapte. 

BĂRBATUL CU BASTON: Şi după aia cum îi scoţi? Eşti 


5 xi 2 NSE 
sigur că poţi să-i scoţi dup-aia? Nu poţi să ai 


85 


Matei Vişniec 


încredere-n nimeni, ascultă ce-ţi zic. N-au decît 
să muncească și ei cum trebuie ş-o să vină şi la ei. 
Să curețe, să schimbe apa. Spune-le că dacă nu 
schimbă apa, degeaba. El nu vine decît la apă' 
limpede. Spune-le că noi schimbăm apa de trei 
ori pe zi. Asta poţi să le spui. Ai prins bidonul? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu. 

BĂRBATUL CU BASTON: O să-ți apuce careva bidonul 
dacă eşti atît de căscat. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Degeaba strigi, că 
nu-l văd. Poate nu l-ai lăsat unde trebuie. 

BĂRBATUL CU BASTON (Furios, ridică bidonul și-l co- 
boară în altă fintînă.) : Acum îl vezi? 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Auzi, ăștia de jos 
spun că la ăia de deasupra noastră a fost în cîteva 
rînduri, da n-a băut şi n-a mîncat nimic, numai 
le-a făcut murdărie şi a plecat. 

BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i nemaipomenit. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Tipii sînt absolut 
fierti. 

BĂRBATUL CU BASTON : Normal. Vezi că iar am cobo- 
rît bidonul. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Nu-l văd. 

BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fîntina.) : Da 
termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decît să 
stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru 
că stau la taifas şi ţin fîntîna vraiște. 

VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da nu stau la 


taifas, muncesc. Ai coborit bidonul? 


86 


Buzunarul cu pîine 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu ? 
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE : Naiba să-l ia de 


bidon ! Văd ca nu eşti în stare să cobori un bidon. 


BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fintîna.) : 


Eu nu ştiu ce se-ntîmplă azi cu tine acolo jos... 


(De sus se aude un zgomot puternic, ca şi cum două 
trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă 
pe verticală toate etajele universului. Un început de 
muzică de catedrală care creşte maiestuos.) 


BĂRBATUL CU BASTON (Luat prin surprindere, agitat.) : 


Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem 


mai devreme? 


BĂRBATUL CU BASTON: Nu ştiu. Văd că începem mai 


devreme. Hai, sus! Hai, sus, repede! 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Pe unde naiba să 
vin ? Unde-ai lăsat funia aia? 

BĂRBATUL CU BASTON: Am lăsat-o unde-am lăsat-o. 
Trebuie s-o vezi, e jos... (Muzica de orgă creşte în 
intensitate.) N-o vezi ? Acum o vezi? (Muzică îns0- 
zită de voci omenesti în adorare, care cresc în intensitate.) 
Gata, gata, stai acolo! Rămii acolo acum! 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu rămîn aici! 
Unde-i funia ? Nici n-ai lăsat-o! Cum să rămîn aici? 
BĂRBATUL CU BASTON (Urlînd, acoperit de corul rugă- 


Ciunii.) : Aşteaptă acum! Vezi c-a-nceput... 


87 


Matei Vişniec 


(O adorare pe toată coloana lumii coboară de sus şi se 
distribuie pe toate etajele adorării. Unison de voci care 


rostesc rugăciunea) : 


VOCILE : Tatăl nostru care eşti în ceruri... 
Sfinţească-se numele tău 


Și iartă greşelile noastre 


BĂRBATUL CU BASTON se asociază VOCILOR: : 
Precum şi noi iertăm greșiţilor noştri 


Și pîinea noastră cea de toate zilele 


VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE se asociază 
VOCILOR: 


Dă-ne-o nouă astăzi... 
Și pîinea noastră cea de toate zilele... 


Şi pîinea noastră cea de toate zilele... 


(Coloană de lumină şi coloană de voci în adorare.) 


88 


ARTUR, OSÎNDITUL 


Mascaradă în trei acte 


„Ca să prepari un sos de iepure, 
ai nevoie de iepure; 
ca să crezi în Dumnezeu, 
ai nevoie de un Dumnezeu. 


Stavroghin 


Personaje : 

ARTUR 

GARDIANUL 

CĂLĂUL 

COLONELUL 

GUFI 
GUVERNATORUL 
TOBOȘARI, TROMPEȚI 


ACTUL I 


O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea 
că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat si nimeni 
n-a mai iesit. Două personaje dau tîrcoale pe afară. Cu 
eforturi reunite, încearcă să forteze usa. Înjurături, icnete, 


izbituri. Usa este împinsă în interior. Apare capul mirat 
al GARDIANULUI. Imediat apare şi capul întrebător 
al lui ARTUR. 


ARTUR: Cum ?!... Aici? 

GARDIANUL (Rusinat) : Da.. „(si scarpină barba) Da... 

ARTUR: Eşti sigur? 

GARDIANUL (La fel de stânjenit.) : Cred că da... (Se Potărăste 
să intre; e vizibil stînjenit de interiorul jalnic; în 
acelaşi timp, conştient de îndatoririle sale, încearcă 
să salveze aparentele; înlătură cîteva obiecte care 
baricadează trecerea, striveşte un păianjen, scutură 
câteva fire de praf; apoi renunță, coplesit.) 

ARTUR (Urmăreşte cu silă operatiunile GARDIANULUI ; 
mai mult neîncrezător decît indignat.) : Nu se 
poate ! 


91 


Matei Vişniec 


GARDIANUL (/nvins, abătut.) : Asta e tot ce avem... 
ARTUR (Tot mai coplesit.) : Nu... Nu se poate...! 
GARDIANUL: Aici am primit instrucţiuni să vă aduc... 
ARTUR: În putoarea asta? 

GARDIANUL: Da, domnule... 

ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? 

GARDIANUL (ÆŁvitînd privirile lui ARTUR.): Da, dom- 


nule... 


ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.) : Vă bateti 


joc de mine? 
GARDIANUL (Înfiînr.) : Nu, domnule... 
ARTUR (/nvins.) : Ţie ti-ar plăcea să mori aici? 
GARDIANUL: Nu, domnule... 
ARTUR: Vezi? Şi eu de ce să mor aici? 
GARDIANUL (Reintrînd în prerogative.) : N-avem alt loc... 


(Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înţelegeţi 
şi pe nol... 
ARTUR (Explorînd încăperea.) : Nu... Nu cred c-am să pot... 


(Cutremurat de repulsie.) Ce mizerie s-a adunat... 


GARDIANUL: E normal. Ştiţi, noi, în ultimii zece ani, 


n-am mai avut condamnaţi la moarte. 
ARTUR: Vrei să spui că... eu sînt primul care... 
GARDIANUL (Fierbinte.) : Da! 
ARTUR.:...primul osîndit... în ultimii zece ani... 
GARDIANUL (Entuziasmat) : Da! Da! Da! Sînteţi primul! 
ARTUR: Atunci, du-te și le spune... 


92 


Artur, osînditul 


GARDIANUL (Cu o presimrire neagră.) : Nu! Nu! Nu! 
ARTUR. :...că eu refuz să mor aici! 

GARDIANUL (Perp/ex.) : Refuzaţi să muriti ? 

ARTUR: Da. 

GARDIANUL (Un râs scurt; o clipă de meditaţie ; un alt rîs 


scurt; altă clipă de meditaţie.) : Cum vine asta? 
Toţi murim... 


ARTUR: Da, dar eu vreau să mor demn. Ca un om! 
GARDIANUL: Aha! 

ARTUR: Nu ca un cal. Pricepi? Du-te şi spune-le... 
GARDIANUL: Cui? 

ARTUR: Cui vrei. 

GARDIANUL: N-am cui. Aici, toată lumea doarme pînă 


la ora unu. 
ARTUR: Te duci după unu. 
GARDIANUL: Va fi prea tîrziu. La unu începe execuţia. 
ARTUR (Indignat.) : Cum? În timpul prînzului? 
GARDIANUL : Înainte de prînz. 
ARTUR (Desfigurat de indignare.) : Îmi şterpeliți masa de 
prînz? 
GARDIANUL: S-a considerat că e mai bine ca osîndiţii să 
moară flămînzi. 
ARTUR (Vehement.): De unde ştiţi voi că e mai bine? 
GARDIANUL : În primul rînd că se fac economii. Ş-apoi, 


dacă osînditul e sătul, poate să facă pe el în timpul 
execuţiei. Nu? Ș-atunci e groaznic... 


93 


ARTUR: De ce e groaznic? 

GARDIANUL: Miroase... 

ARTUR: Şi ce dacă miroase? 

GARDIANUL: Miroase, domnule! V-ar plăcea să fiţi îngro- 


pat... așa? 

ARTUR (Îmbufuat.) : Ce-mi pasă mie cum voi fi îngropat? 

GARDIANUL: Dar îmi pasă mie, pentru că tot eu vă 
îngrop... 

ARTUR (Înduioșat.) : Dumneata ? Dumneata le faci aici pe 
toate? 

GARDIANUL (Bravînd.) : Tot greul cade asupra inferiorilor. 


A . 


ARTUR (Cu afectiune si compasiune.) : Îmi pare rău... îmi 
pare sincer rău... le rog să mă ierţi pentru purtarea 
de adineauri. 


GARDIANUL: Nu face nimic. 

ARTUR: N-o să se mai întîmple... 

GARDIANUL: Bineînţeles. 

ARTUR (Discrez.) : Totuşi... unde... unde ai de gînd să mă 
îngropl? 

GARDIANUL: Avem... o groapă cu var... mare... Mai în 
spate... 


ARTUR (7remurînd, se repede la GARDIAN.) : Bestii or- 


dinare! Vă arăt eu groapă cu var! 
GARDIANUL: Parcă ziceați că nu vă pasă... 
ARTUR: Cum să nu-mi pese? Ce sînt eu? Pisică? 
GARDIANUL (Mâsurîndu-l lung.) : Nu. 


94 


Artur, osînditul 


ARTUR: Eu nu sînt deţinut! Eu sînt osîndit! Am dreptul 


să mor cum se cuvine! 
GARDIANUL: Ce frumos vorbiţi! 
ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! 
GARDIANUL: Ce mai! Aţi pus degetul pe rană! 
ARTUR: Puturosule! Ţi-e greu să sapi o groapă? Una 


singură? Numai a mea? 


GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese 


ceva... 
ARTUR (Ne/ămurit.) : Ce? 
GARDIANUL: Ceva... (Repeză gestul) Ştiţi, sînt vremuri 


grele. Aici, toţi trăim din mila deţinuţilor... 
ARTUR (Indignat.) : Hoţilor! 
GARDIANUL: Păcat, păcat că gîndiți așa... Mie deja îmi 
datoraţi trei arginţi. 
ARTUR: N-am! Nu dau nimic! Pentru ce să dau? 
GARDIANUL (Patetic.) : Pentru că v-am păzit, domnule. 


Zi şi noapte, cu pasiune și sacrificiu şi cu dragoste 
chiar... N-a fost uşor. N-a fost puţin lucru să vă 
aduc pînă aici, în bună stare şi nevătămat... Cre- 


deți-mă! Puneți-vă în locul meu... 
ARTUR: Nu vreau! 
GARDIANUL: Luaţi aminte ce vă spun. Această zgârcenie 


vă poate fi fatală. 
ARTUR : Accept să fiu omorît, dar nu accept să fiu jefuit. 
GARDIANUL: Ascultaţi-mă cu atenţie! Sînt unul dintre 


puţinii oameni care vă vrea binele. Se vede că 


95 


Matei Vişniec 


n-aţi mai fost niciodată osîndit. Se vede că sînteți 
neajutorat. Aici, dacă nu ştii să te porţi, o sfirşeşti 
urît de tot. 


ARTUR: Nu! În ruptul capului, nu! 
GARDIANUL: Chiar despre asta. e vorba. Pregătiţi ceva 


pentru călău... 
ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! 
GARDIANUL: Veţi regreta cumplit! 
ARTUR (Râmind.) : N-o să mai am timp. 
GARDIANUL: Ba da, o s-aveţi. Nu prea mult, dar o s-aveţi. 
Nu uitaţi că un cap poate fi tăiat dintr-o singură 


lovitură ori din două lovituri... Ori chiar din trei, 


în zilele proaste. 


ARTUR: Cum? Aici fiecare face ce vrea? Nu există un 


regulament? 


GARDIANUL: Ba există. De-aia zic. Dacă vreţi să iasă o 
treabă mai bună, mai curată... Pregătiţi măcar 
zece arginţi... [-i strecurați în buzunarul de la 


şort, înainte de... 
ARTUR (Total ziurit.): Nu... nu... nu... 
GARDIANUL: Ştiţi, se poate muri în atîtea feluri... Nu-i 


totuna dacă ţi se retează capul cu o secure bine 
ascuţită sau cu o secure boantă... Şi chiar pentru 
directorul închisorii, n-ar strica, înţelegeţi... o 
mică atenţie... dacă vreţi un oarecare fast, o exe- 
cuţie mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să 
participe, dar, cu prezenţa sa, ar contribui, ar ajuta 


mult... 


96 


Artur, osînditul 


ARTUR (Furios.): Haimanalelor! Derbedeilor! Nu vedeti 
un ban! Am să fac o plîngere. Adu-mi hîrtie și 
cerneală ! 


GARDIANUL: Să nu faceţi asta ! Noi n-am avut niciodată 
plîngeri... 

ARTUR: Am să spun tot! Am să dezvălui tot! 

GARDIANUL: Domnule, ne distrugeti... Gîndiţi-vă şi la 


noi. 
ARTUR: Am să spun tot adevărul! 
GARDIANUL : Cine are nevoie de tot adevărul? Gîndiţi-vă 


la copiii inferiorilor... Gînditi-vă la oras... Se va 
> > 
pustii, se va face o baltă neagră... 


ARTUR: Să se ştie tot! Să se vadă tot! 


GARDIANUL (Speriat, distrus.) : De ce să se vadă tot? (Se 
agată de ARTUR.) Eu nu sînt vinovat cu nimic... 
Vă dau banii înapoi... 


ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! 
GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tuşesc întruna, 


de la naștere... Asta nu vă spune nimic? 
ARTUR: Absolut nimic! 
GARDIANUL (În hohote de plins.) : N-aveti inimă... Ne 


aruncaţi în stradă... Ştiţi bine că pînă la ora unu e 
interzis să umblăm pe stradă... Ne vor vîna ca pe 


nişte cîini... Ştiu eu... Vreti să mă vedeţi mort... 
ARTUR: Nu-i adevărat! 
GARDIANUL: Ba da, mi-am dat seama imediat. Vă stau 


în gît | 


97 


Matei Vişniec 


ARTUR: N-am nimic cu tine. Ridică-te! 
GARDIANUL: De ce să mă mai ridic dacă tot trebuie să 


mor? Rămîn în balta mea de sînge. Loviţi odată! 
Daţi cu piatra! 

ARTUR: Pst! Ne aude lumea. 

GARDIANUL: Trebuie să fim auziti! Moartea mea trebuie 
să ajungă pînă în stradă! Vă hrăniţi cu moartea 
mea... 

ARTUR: Eşti nebun. Pentru mine nici nu exiști... 

GARDIANUL (Radios.) : Precis? 

ARTUR: Îţi dau cuvîntul meu. 

GARDIANUL: De ce n-aţi spus de la început? (Se ridică.) 

ARTUR: N-am ştiut că îţi face bine. 

GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulţumesc? (ÎI 


îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! 
ARTUR (Tocmai pipăia un satâr cu buricele degetelor.) : EL! 

Sănătate! Asta-i acum! 
GARDIANUL: Atunci primiţi binecuvîntarea mea. Pentru 

că în ziua de azi n-aveţi cui să vă plîngeti. 
ARTUR: Găsesc eu. Mă plîng la director. 
GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeţi la oameni. 
ARTUR: Mă pling la general! Mă pling la guvernator! 
GARDIANUL: Generalul ? Pîinea lui Dumnezeu... Guver- 


natorul ? Ştiţi cum i se mai spune guvernatorului? 
Mama răniților. Cu mîna lui udă în fiecare zi 
florile din închisoare. Se poartă ca un tată cu noi 


toţi... zău... ne aduce pachete cu sfircuri... dă 


98 


Artur, osînditul 


sfaturi deţinuţilor, mai joacă tabinet cu ei... Pe 
bune că sînteţi inconștient. N-are rost să vă 
plîngeți... 

ARTUR: Şi raţia de prînz? 

GARDIANUL (J/zminaz.) : Şuţi ce? li punem punct. V-o 
dau pe-a mea. Rămîn eu nemâîncat. O fac pentru 
dumneavoastră. V-o dau şi gata ! Să uităm tot ce-a 
fost! 

ARTUR: Şi groapa? Cum rămîne cu groapa? 

GARDIANUL: V-o sap gratuit. Am să vă sap o groapă 
individuală, deşi e împotriva regulamentului. 
(Eroic.) Da, voi încălca regulamentul! Voi minţi 
în faţa superiorilor mei! Voi călca legea pentru 
dumneavoastră, numai și numai ca să fiţi mul- 
tumit... Vă jur! 

ARTUR (Înmuiat.) : Şi cu murdăria de aici? 

GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amîndoi și 
într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc 
eu cîrpe, domnule! 

ARTUR: Şi cu călăul? 

GARDIANUL: Punem mînă de la mînă și-i luăm un rachiu. 
E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mîna. Şi 
mai e şi miop. 

ARTUR: Asta întrece orice măsură. 

GARDIANUL: Nu, ştiu eu cât să-i dau. Odată... (Pufneste 
în rîs.) ştiu eu cînd... cuiva... ştiu eu cui... dintr-o 
mișcare greșită... hîrști!, i-a tăiat o ureche... Ce-am 
mai rîs! Apoi... i-a mai tăiat o ureche... Hîrşti! 


99 


Matei Vişniec 


Hi-hi-hi! Spuneti si dumneavoastră. Să nu te pră- 
>) >) 
pădeşti? Apoi încă una... Şi încă una... Numai 


nu se putea concentra... Depăşise măsura. 
ARTUR: De patru ori? Cîte urechi avea? 
GARDIANUL: Dar nu vă fie frică, eu am să fiu lîngă 


dumneavoastră. Am să vă ţin de picioare, ca să nu 
vă zvîrcoliți. Cu dumneavoastră n-o să se repete. 
Îi ung eu gîtlejul la fix. O să meargă brici. Ne 
apucăm? 

ARTUR: Mă plictiseşti. Eu trebuie să mă reculeg, nu să 
spăl pe jos. 

GARDIANUL: Cum vreţi. Dumneavoastră urmaţi să fiți 
executat aici. Pentru dumneavoastră o faceţi, nu 
pentru mine. 


ARTUR: Nu, nu-mi place. Altfel visam eu că voi muri. Nu 
ca un şobolan. Am și eu nevoie de puţină cere- 
monie, de puţin lux, doi-trei trompetiști... Înţelegi ? 
Puţină lume care să privească... 

GARDIANUL: Domnule, acum, că tot ne-am împrietenit 


puţin, am să vă vînd un pont... 
ARTUR (Aerian.) : Ne-am împrietenit, noi... ? 
GARDIANUL :...publicul nu mai agreează execuțiile... Nu 


mai vor să vină, nu mai e ca altădată. Spuneti-mi 
şi mie, Cîţi mai sînt astăzi care ştiu să aprecieze o 
lovitură ? O lovitură frumoasă, ca un fulger luminos, 
drept pe mijlocul gâtului, o lovitură ca o mîn- 


gîiere, ca o pană, pe care osînditul nici n-o gîndeşte ? 


ARTUR (Visător.) : Cîti ? 


100 


Artur, osînditul 


GARDIANUL: Cîţi mai ştiu să aprecieze astăzi un osîndit? 
Cîţi mai știu să-l înțeleagă, să-i aplaude curajul, 
să se apropie de inima şi de sufletul osînditului? 
Cine mai ştie să ghicească, în ultirna clipă, de pe 
buzele osînditului, ultimul cuvânt al osînditului? 

ARTUR: Nimeni! 

GARDIANUL: Nimeni! Au trecut timpurile alea! 

ARTUR: Au trecut al dracului de repede... 

GARDIANUL: Uitaţi-vă la mine! Cîţi ani îmi daţi? 

ARTUR: Nu știu. 

GARDIANUL: Timpuri mîrşave. Nimic nu se mai vede cu 


ochiul liber. 
ARTUR: Urîte zile. Nu credeam să le mai prind. 
GARDIANUL: Decadenţa, asta e. Sîntem striviţi, sîntem 
siliți să mîncăm ciuperci. 
ARTUR: Şi greata asta care plutește în aer... 
GARDIANUL: Așa! Așa! E singurul lucru care se vede cu 


ochiul liber. 


ARTUR: Poate că sîntem bolnavi. Poate că natura e 
bolnavă... 


GARDIANUL: Natura, domnule, e ca o eczemă care ne-a 


crescut pe piele. 
ARTUR: Întotdeauna mi-a fost silă să-mi ating pielea... 


GARDIANUL: Şi mie. Mor de silă. Uitaţi-vă în cerul gurii 
mele... E galben... 


ARTUR : De zece ani nu dorm, nu mănînc, nu beau... Mă 


simt umilit... 


Matei Vişniec 


GARDIANUL: Şi pe mine, domnule, mă umilesc deținuții. 
Credeţi că mi-e uşor să suport toate mofturile 
dumneavoastră? 


ARTUR: Regret, regret enorm... 
GARDIANUL: Mă bucur. Eu mă mulţumesc cu puţin. 


Toţi trebuie să ne mulțumim cu puţin... Şi mai 
ales dumneavoastră, care i-aţi citit, cu siguranţă, 
pe antici. Unde e virtutea, unde e sobrietatea, 
unde e disprețul față de lustrul artificial şi inutil? 


ARTUR (n transă.) : Unde... 

GARDIANUL: Păi? Şi ce dacă n-avem trompeți? Şi ce 
dacă n-avem public? Trebuie să ne fortificăm min- 
tea și trupul, trebuie să trăim și să murim ca nişte 
stoici... 

ARTUR: Zenon din Citium, Chrisippos, Seneca, Epictet... 

GARDIANUL: Sextus Empiricus! 

ARTUR: Ăsta era sceptic... 

GARDIANUL: În sfârşit... Sîntem şi noi strîmtorati. .. Trebuie 


să fiți de partea noastră... Orașul e alunecos, oa- 
menii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc 
baloane, nu se mai găsesc confetti! Arborii din 
parcul municipal s-au înnegrit şi s-au scufundat. 
Pe vremea asta, e o bucurie să stai la închisoare. 
Nu vedeţi cum plouă? Ştiţi dumneavoastră cîte 
eforturi face municipalitatea să-i ţină pe oameni 
la închisoare? Să poată salva... măcar atît... Să 


poată rezista... măcar aşa... cît de cît... 


ARTUR: N-am ştiut. N-am ştiut şi gata. 


102 


Artur, osînditul 


GARDIANUL: Și dumneavoastră visati trompeti ! 
ARTUR (Vehement, vinovat.) : Nu-i adevărat! 
GARDIANUL: Ba da! V-am prins eu! Aţi visat trompeti. 
ARTUR: Ce oroare! 

GARDIANUL: Sigur. Visul desfigurează realitatea. 


(Pauză; personajele, usor obosite.) 


ARTUR (Patetic.) : Şi totuși, şi totuși... Cu puţină ordine, 
cu puţină disciplină... Cu un cetățean, doi... această 
sală s-ar lumina, s-ar rotunji, s-ar lipi mai repede 
de noi... pentru că sufletul e şi el un copil care 
așteaptă ceva... 


GARDIANUL (Indecis.): Hm. 
ARTUR (Propulsat de acest „bm'.): Nu? Am putea aranja 


tribuna, am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, 
chiar aici, am putea ridica un eşafod discret, sim- 
plu, grațios... Şi din resturile astea... am încropi 
un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, 
închipuiește-ţi ce efect... Și puţină mătase pe 
eşafod... şi buturuga tronînd într-un ocean de 
mătase... Şi chiar un mic dispozitiv de scurgere... 
Și trei-patru trompeţi care ar da semnalul și ofi- 
cialităţile ar veni şi și-ar ocupa locurile... Înţelegi ? 
Îţi dai seama că toate astea sînt posibile, reali- 
zabile ? Îţi dai seama ce feerie, ce splendoare... Și 
guvernatorul, care ar ţine un mic discurs, unul 
mic, simbolic, mic de tot... 


103 


Matei Vişniec 


GARDIANUL (4 ascultat fascinat; se scutură.) : Nu ! Guver- 


natorul e bolnav de stomac. Nu suferă sîngele. 
ARTUR: În sfârșit, soţia lui... Pentru c-am putea aranja o 
lojă pentru doamne... Nu? Şi totul ar mirosi a 
vopsea proaspătă şi ar fi mai intim, mai deosebit... 
Nu? Nu simţi nimic? Nu simţi niciodată nimic? 
GARDIANUL (Scuturîndu-se din starea de prostratie.) : Nu. 
ARTUR: De ce nu? 
GARDIANUL: Auziţi? (Bate ceasul municipal.) : Sîntem 
deja în întârziere. 
ARTUR: Ce păcat! A fost un vis frumos... 
GARDIANUL: Nu vă mai gîndiţi. Iluziile întunecă mintea. 


ARTUR (Îmbrățisează un altar.) : Dar măcar un preot... 
Un preot am dreptul să chem... 

GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mîini 
de pe altar.) : Vedeţi ? Vedeti ce păţiţi dacă vă atingeti 
de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ştergeţi-vă 
cu ea. 

ARTUR (Se şzerge.) : Nu se duce. 

GARDIANUL: Așa vă trebuie. Se vede că sînteți ateu. 

ARTUR: Şi ce dacă sînt ateu ? Simt acum nevoia să vorbesc 
unul preot. 

GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegaţi 
principiile ? 

ARTUR: Ce-ti pasă de principiile mele? Am dreptul la 
preot sau nu? 


GARDIANUL: Da, numai că... 


104 


Artur, osînditul 


ARTUR (Surescizat.) : Da sau nu? 
GARDIANUL : Mă tem că... din cauza unei încurcături... 
ARTUR: Ştiam eu! (Furibund.) Altă şmecherie ! Precis că 


n-aveţi preot! Ştiam eu că mi se refuză tot! Vreţi 
să mor ca un cîine. Ştiam eu că vreţi să morca un 


cîine. Pentru că sînt un cîine! Un cîine! 
GARDIANUL: Domnule, vă rog, se aude afară... 


ARTUR: Da! Sînt! Nu pot cere nimic! Nu pot avea nimic! 
Nu am liniște, nu am covor roşu! Nimic, nimic, 
nimic! Eu mă sinucid! 

GARDIANUL (/ngrozit.) : Nu ştiţi ce spuneţi! (Își acoperă 
urechile.) 

ARTUR (Łpuizat, la pămînt, icnind.) : Nu mai vreau nimic... 


Să se termine odată! 


GARDIANUL: Stiam eu c-o să se termine totul cu bine... 
ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! 


GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) 
Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestema- 
tul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrîn, era treaba 
terminată... (Priveşte în stradă:) Nu vă faceţi pro- 
bleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și 
pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem 
noroc, domnule! (Ñ îmbrățișează.) Și nu mai stri- 
gati așa, că mi se rupe inima... 

ARTUR (Refăcîndu-și ținuta.) : Mulţumesc. Mă simt mai 


bine. 


GARDIANUL: Vedeţi? Toate se rezolvă, toate se linistesc 


pînă la urmă... 


105 


Matei Vişniec 


ARTUR: Imi pare rău numai... că va trebui să mă despart 
de tine... 


GARDIANUL: Am să vă ţin capul între mîinile mele... 


pînă la ultima suflare... 
ARTUR: Ai să-mi lipsesti. 
GARDIANUL: Dumneavoastră o să-mi lipsiţi mai mult... 
ARTUR: Ciudat. Parcă m-am ataşat de locul ăsta... De 


orașul ăsta... 


GARDIANUL: Ah, nu-mi vorbiţi de oraș! Să-l fi văzut 


înainte de decadenţă... 
ARTUR: Sînteți în decadență? 
GARDIANUL: Sîntem în decadenţă! 
ARTUR: : Mi s-a părut mie că e ceva ireal, că e misterios... 


GARDIANUL: Plutim într-un ochi de fiară, domnule! 
Orașul ăsta a fost curat ca o fârfurie, a fost ca o 
foiţă de staniol... (Congeszionat.) L-am iubit ca pe 
o femeie, cu groază, cu îndiîrjire:.. L-am iubit 
degeaba, domnule, pentru că, uitaţi-vă la mine... 
Ce sînt eu acum? O fantoșă, o improvizație... 
Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, 
nici nu S-ar putea spune că sîntem vii. Cum să 
mai avem grijă de morţi cînd noi nici măcar nu 
ştim dacă sîntem vii? 

ARTUR: Lasă... Uite, ia o țigară. 


GARDIANUL (Indignat.) : Ce țigară? Ce țigară ? (O primeste, 
ia foc, trage puternic.) Ce ţigară... (Repede.) Ce ştii 
dumneata despre oraș, ce ştii dumneata despre 
mine, ce știi dumneata despre execuțiile de altădată? 


106 


Artur, osînditul 


ARTUR: Nimic. 
GARDIANUL (Blînd.): Vedeţi? Şi vă daţi la noi... Ne 


îmbrînciți, ne umpleţi de noroi... (Trage fumul 
puternic; pentru sine.) Şi poate nici n-ar fi aşa 


rău... 


ARTUR: Cum? 
GARDIANUL: Nimic. Meditam şi eu. Mă gîndeam la 


dumneavoastră... 

ARTUR.: Ce rost mai are? 

GARDIANUL: Îmbrînciţi-ne! Loviţi-ne! Așa ne trebuie! 
Cereți trompeti! 

ARTUR (Chinuit.) : N-auzi că m-am răzgîndit? Că nu mai 
vreau nimic? 

GARDIANUL (Înrăit, implorator.) : De ce să vă răzgîndiţi? 
Nu e bine să vă răzgîndiţi... E ruşinos să vă răzgîn- 
diti! Daţi-ne ghionturi! Daţi-ne dupaci! Să se 
simtă! Să se dărîme odată şandramaua! (P/nge.) 

ARTUR (Ne/ămurit.) : Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... 
Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi 
tai singur capul? 

GARDIANUL (Printre icnete.) : O, nu, să nu faceţi asta ! Îl 


nenorociţi pe călău. Îi luaţi pîinea de la gură... 
ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneţi voi. 
GARDIANUL: De ce să faceţi tot ce spunem noi? De 


unde ştiţi că tot ce spunem noi e bine? De unde 
ştiţi că nu mă prefac? De ce sînteţi atît de naiv? 
De ce credeţi că plînsul meu e adevărat? 


ARTUR (Srupefiat.) : Păi, nu e? 


107 


Matei Vişniec 


GARDIANUL: Păi, nu ! Dumneavoastră trebuie să vă plîngeți. 
Dumneavoastră sîntetți osîndit, aveţi conștiință. 
Noi sîntem niște viermi. Aşteptăm şi noi să roa- 
dem firimiturile care vor cădea de pe gâtul dum- 


neavoastră. De aceea vă zic... Nu vă lăsaţi ! 
ARTUR: $i ce vrei să fac? Ce vrei? 
GARDIANUL: Rupeţi-le gura! Faceţi-i să se tîrască la 


picioare! Scuipaţi-i! Călcaţi-i! Lăsaţi-i să facă pe 
ei de frică! Zdrobiţi-i! Să-şi rupă hainele, să vă 
roage, să vă implore! Să vă cadă în genunchi... 
Ș-apoi... (Visăzor.) privindu-i de sus... muriţi demn, 
cu zîmbetul pe fară! 

ARTUR: Să mă pling? Împotriva cui? 

GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneţi-le adevărul! Spu- 
neţi-le că m-am purtat scîrbos cu dumneavoastră. 
Spuneţi-le că sînt perfid şi înrăit, că sînt un om de 
nimic, că sînt un șarpe care pîndeşte veninos din 
adîncul tomberonului. Spuneţi-le că sînt o canalie, 
o bestie, un mîrșav! Spuneţi-le totul! 

ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefactie.) : Nu spun nimic! 

GARDIANUL (Pzroxistic.) : Ba da! Spuneţi-le că nu dau 
doi bani pe viața dumneavoastră ! Spuneţi-le că vă 
dispreţuiesc profund, că vă consider un gîndac, o 
coropişniţă, că simpla dumneavoastră prezenţă mă 
face să rîd, mă duce la isterie... 

ARTUR (Afectat.) : Nu-i frumos... 

GARDIANUL: Ce-i frumosul? Ce-i adevărul? Nu vederi 
ce se întîmplă aici? Călăul n-a ajuns încă la locul 


execuţiei ! Plîngeţi-vă împotriva călăului, împotriva 


108 


Artur, osînditul 


securii. Cereti o secure nouă! De zece ani e vorba 
ca municipalitatea să cumpere o secure nouă şi nu 


s-a făcut nimic, nimic... 


ARTUR: Poate că n-au bani, poate că-s încurcaţi şi ei... 


GARDIANUL (Magez.) : Nuuu ! Nu-i adevărat! Domnule... 
nu ne lăsaţi tocmai acum... Uitaţi-vă, preotul, 
da, preotul, e la pescuit... Plîngeți-vă împotriva 
lui... Generalul trebuia să fie aici, tandru și atent, 
lîngă ultima dumneavoastră dorinţă. Vă conjur! 
Plîngeţi-vă împotriva generalului ! 

ARTUR: Niciodată! Numai peste cadavrul meu. 

GARDIANUL: Niciodată n-o să mai avem o asemenea 


ocazie... 
ARTUR: Am spus nu! 
GARDIANUL (Dssperaz.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă 


purtaţi aşa ? Numai dumneavoastră ne mai puteţi 
sălta puţin... 

ARTUR (/ntransigent.) : Nu! Nu! Nu! 

GARDIANUL (Hohotind.) : Ho-ho-ho ! N-aveti pic de recu- 
noştinţă... 

ARTUR (Din buze.) : Țttt! 


GARDIANUL: Sînteti o haimana, un monstru, un vam- 
pir! Sugeţi sîngele gardienilor! Îl mîncaţi de viu 
pe călău! 

ARTUR (Demonic.) : De o mie de ori, nu! 

GARDIANUL: Sînteţi un trădător, un mincinos ordinar! 
Mi-aţi dat speranţe ca să mă vedeţi cum mă chinui, 
cum mă consum... Ho-ho-ho... De fapt, asta aţi 


109 


Matei Vişniec 


vrut, asta v-aţi dorit dintotdeauna... să muriţi ca 
un cine... Asta aţi vrut! He-he-he! Dar nu! N-am 
să vă las! Regulamentul prevede covor roşu. Am 
să cer eu covor roșu! 


ARTUR (Dinzr-odată, înteresat.): Prevede aşa ceva? Nu 
minţi? 

GARDIANUL: Am să cer pantaloni noi, cămașă albă, 
nou-nouţă ! 

ARTUR (Neîncrezător.) : Eşti sigur? 

GARDIANUL: Sînt! Eu m-am născut gardian! Cunosc 


regulamentele pe de rost. 
ARTUR: Poate că s-au schimbat între timp... 
GARDIANUL: Nici vorbă. La noi nu se schimbă nimic. 
ARTUR: Nu ştii ce vorbeşti. 
GARDIANUL: Cred şi eu. Ştiţi dumneavoastră cum arătau 


execuțiile altădată ? Ştiţi cum se ţineau, unde, cât 
și cum? Ştiţi cine venea, cum venea și cîți? Ştiţi 
cum arătam eu în uniformă festivă şi cu eghileți ? 
Uitaţi-vă la mine ! Am eu uniformă, am eu eghileți ? 
ARTUR: N-ai... 
GARDIANUL: la mai daţi-mi o ţigară! 
ARTUR (l-o întinde, i-o aprinde.) : Mai spune... 
GARDIANUL (Alintîndu-se.): Ce să mai spun? Nu mai 
spun nimic! 
ARTUR: Poftim, ia-le şi pe astea... (Îi dă tot pachetul.) 
GARDIANUL (Brzvînd.) : Ce să spun! Ce să spun! (Cade 


în transă.) Execuţiile, domnule, erau ceva sfint! 
Da, ceva sfînt şi înălțător... Si educativ, în același 


110 


Artur, osînditul 


timp... Încă ne tineam bine... Domnule, n-as 
vrea să plecaţi dintre noi cu o impresie atît de 
proastă despre noi... N-aș vrea să părăsiţi orașul 
cu o părere atît de proastă despre orașul nostru... 
Am să vă spun adevărul... Trebuie să ştiţi adevărul... 

ARTUR: Hai, dă-i bice! 

GARDIANUL: Uitaţi-vă în ochiul meu, aici. (Îi arată.) E 
galben... Mii de osîndiţi am văzut... Începusem 
să orbesc... Ori de cîte ori auzeam hîrști, ochiul 
meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... 
Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... 
Şi nici nu ploua, ca acum, în zilele de execuţie... 
Aveam un eşafod imens și o buturugă lucioasă ca 
o cizmă. Şi acum ? la uitaţi-vă pe fereastră ! Uitaţi-vă 
afară ! Ce vedeţi? 


ARTUR: Ce? 
GARDIANUL: Bălteşte. Cerul băltește. Ştiţi de cît timp 


bălteşte ? De zece ani. Şi s-a umplut şi de fum. Ni 
s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarîmul. 
Nu mai e ce-a fost. Pînă şi osîndiţii arătau altfel. 
Credeţi că arătau ca dumneavoastră? Păi, știți cum 
era adus osînditul de la închisoare la eșafod? Păi, 
ştiţi ce trăsură aurită avea? Păi, ştiţi că se adunau 
de dimineaţă și cum îl mai aşteptau cu sufletul la 
gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească 
măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fişie de 
cămaşă? Pentru că, domnule, pe vremea aceea 
osîndiţii aveau harul de a vindeca rănile. Da! Ştiţi 


dumneavoastră să vindecaţi rănile? Ştiţi? 


111 


Matei Vişniec 


ARTUR (Înfricosat.) : Nu... 


GARDIANUL : De ce nu stiti? De ce atunci știați și acum 


nu știți 2 


ARTUR (Pzerdut.) : Eu n-am nici o vină, eu, atunci... 


GARDIANUL: Totuna e! Pentru mine, osîndiţii n-au avut 


niciodată viaţă personală! Pentru mine, osîndiţii 
n-au fost decît unul şi acelaşi om dus de mai multe 
ori la moarte. (Meditativ, pentru sine.) Nu, dom- 
nule, oricît m-am străduit, n-am reușit să găsesc 


în ei nici o trăsătură particulară... 


ARTUR (Se face mic, mic.) : Îmi pare rău... 
GARDIANUL (Frămîntat, violent.) : De ce nu ştiţi, domnule, 


să vindecaţi rănile? 


ARTUR (Jrzzar.) : Hai, nu mă mai lua aşa tare. 
GARDIANUL (Recade în reverie.) : Păi, eu vă iau tare? Păi, 


numai pentru adunatul hîrtiilor aveam zece oameni. 
Păi, cînd veneau vopsitorii şi tapiţerii și ridicau 
tribuna şi se zvonea în oraș şi se rostogoleau rulo- 
urile de postav roşu... Ati văzut vreodată postav 
roşu? Și cînd începea fanfara şi cum mai cînta, 
încă de dimineaţă, în aşteptarea osînditului... Şi 
tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat 
în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum 
se băteau pentru locuri și cum se cățărau pe aco- 
perișuri şi prin balcoane... Şi jidanii care aveau 
ferestrele spre piaţă... luau bani frumoși, că nimeni 
nu se zgîrcea și plătea oricît pentru o vedere mai 


de ansamblu... 


ARTUR: Tu unde locuiai? 


112 


Artur, osînditul 


GARDIANUL (În transă.) : Și ce discursuri ţinea guver- 
natorul, ce discursuri! Îţi venea să plîngi, pînă și 
osînditului îi dădeau lacrimile... lar corul de copii 
pierduţi începea să cînte... (Intonează cu vocea 
tremurată.) Nu-ţi fie fricăăă de o casăă nouăăă.... 
Şi lasăăă... şi lasăăă... (Rusinat.) Am uitat... 

ARTUR (Îmbărbătindu-l) : Nu-i nimic. Lasă. 

GARDIANUL (Caută sprijin moral.) : S-a zis cu mine... 
Mă duc... Mă curăţ... Toţi îl cîntau... Se ridicau 
în picioare şi-l cîntau... (P/âns cu sugbituri.) Pînă 
şi călăul cînta... pînă şi osînditul... se așeza în 
genunchi și cînta plîngînd... săreau hainele de pe 
el şi noi... O, Doamne, ce-ai făcut din noi? Cu 
ce ţi-am greşit? Şi după ce terminau de cîntat, 
izbucneau în strigăte! Vivat! Vivat guvernatorul! 
Vivat generalul ! Vivat osînditul! Apoi... se făcea 
linişte... și se auzea... 


ARTUR (Cu degetul la buze.) : Psst! 

GARDIANUL: Hîrşti ! (Puternic.) Şi din nou răpăiau tobele! 
Şi capul osînditului era dus încet, încet... prin 
Oraş... peste case... cu tristețe... se lăsa luna... se 


A 


închideau ferestrele... şi toată lumea... pîș-pîș... 
în spatele capului... 


ARTUR (Atent, compătimitor.) : Ce trist! Mai vrei o ţigară? 

GARDIANUL: N-aţi putea mai bine să trimiteţi după o 
sticlă ? l 

ARTUR: Ba da. (Caută monede.) Să trimitem pe cineva... 

GARDIANUL: Da, da... Să trimitem pe cineva. (Însfacă 


monedele şi scoate o sticlă de sub faldurile mantalei. ) 
E tais! 


113 


Matei Vişniec 


ARTUR (Trage un gît): Bună! 

GARDIANUL: Nu v-am spus? Alrădată, osînditul primea 
o sticlă întreagă, cu o noapte înaintea execuţiei... 
(Trage un gît.) Nu ? Omul putea să facă ce voia cu 
ea. Putea să se facă criță... (Trage alt gît.) 


Ori putea să i-o dea gardianului... ca să nu-l 
scoată ploaia din groapă... (Bez.) Ori călăului... 
să-i sterilizeze securea... Omul era liber... făcea 
ce voia... Ehe! Osîndiţii de altădată! Erau mii de 
chichițe și ei le ştiau pe toate. 


ARTUR (Ja sticla şi bea; îsi vor da sticla unul altuia.) : Ce-a 
fost a fost! 


GARDIANUL: Asta e viaţa... 


(Amândoi, unul lîngă altul, jigăriți şi tristi; replici 
plictisite.) 


ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviţi... 
GARDIANUL: Păi, nu? 

ARTUR: Trebuie să facem faţă... 

GARDIANUL: Cum să facem faţă? Eu am făcut trei copii 


care tuşesc, tușesc... 
ARTUR: Toti? 
GARDIANUL: Toti. 


ARTUR: Astea nu sînt vremuri să ai copii. 


114 


Artur, osînditul 


GARDIANUL: Ah, dacă aţi ști cît m-am chinuit să scot 


oameni din ei. 
ARTUR: În zilele noastre? 
GARDIANUL: l-am învăţat să scrie, i-am învăţat să citească. .. 
Totul, totul! 
ARTUR: Nu trebuia. 
GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! 
ARTUR (Meditativ.) : Cei mari... ăştia ştiu ce vor... 


GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut 


o chemare... 


ARTUR: Cînd eram mic... îmi plăcea să mă plimb descult 
pe caldarîmul ud... Era atît de subţire caldarîmul 
şi apa clipocea... 

GARDIANUL: Uneori îţi sapă cîte o groapă atît de frumoasă, 
încât ţi-e milă să o umpli... 

ARTUR: Şi cînd stăteam în casă și se întuneca... Aveam 
impresia că aud un scrîşnet și că tavanul s-a izbit 
de podea. Chiar și azi, uneori... 


GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? 


ARTUR: Sînt atît de misterioase, atît de ascunse aceste 
întîmplări... Imagini care-ţi vin în minte, false 
amintiri... 

GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De 
fapt, şi bunicul a fost hingher... Şi eu am fost... 
Toţi sîntem hingheri... 


ARTUR : Nu mai ştiu cum o chema pe mama mea! Înţelegi? 


GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! 


115 


ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... 
GARDIANUL: Să batem în ferestre, să-i scoatem afară... 
ARTUR: Să-i aducem aici, să mă vadă! Trebuie să mă vadă! 
GARDIANUL: Trebuie să iasă ceva de aici... 

ARTUR: Nu cer cine știe ce. Altfel, mor degeaba. 
GARDIANUL: Unde ne aflăm? La dracu'? 

ARTUR: Sigur! Puţină decentă ! 

GARDIANUL (Antrenat.) : Putin temperament ! 
ARTUR: Eu n-am nimic de pierdut. Am să-i demasc! 
GARDIANUL: S-aduc hîrtie și cerneală? 

ARTUR: Adu! 

GARDIANUL: Aduc! 


ARTUR: Trimitem hîrtii în tot orașul! Se vor deschide 


ferestrele. Vor pocni uşile din încheieturi ! 
GARDIANUL (Vzctorsos.) : Va sta ploaia ! Vom salva orașul ! 
ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmati și 


înduioșați, cei doi se îmbrățișează.) 


(Pe aceste replici, CĂLĂUL îşi strecoară capul în încăpere ; 
şi el, ca şi celelalte personaje, se prezintă într-o jalnică 
stare fizică ; e vizibil speriat de manifestările celor doi; 
ezită.) 


GARDIANUL și ARTUR (În dans grotesc) : Va sta ploaia! 


Vom salva oraşul! Vom salva onoarea ! 


CALAUL (Ascuns după uşă, încercînd să le atragă atenția.) : 
Pst! Pst! 


116 


Artur, osînditul 


GARDIANUL: Trompeti! Baldachin ! 

ARTUR: Eşafod! Covor! 

CĂLĂUL (Bate ușor în canatul uşii.) : Pst! Pst! 
GARDIANUL: Vom ieşi cu picioarele ude! Vom deschide 


ferestrele! Vom asculta muzica ! 
CĂLĂUL (Pătrunde pe jumătate în încăpere.) : Pst! 
ARTUR: Vrem fanfară! 
GARDIANUL. (Preia formula.) : Da! Fanfară ! Vrem fanfară ! 
ARTUR şi GARDIANUL (În elan.) : Vrem fanfară! Vrem 


fanfară ! 
CĂLĂUL (Speriar; vrea să-i linistească ; spre GARDIAN) : 
Mă, Bruno, mă! 


ARTUR şi GARDIANUL (Ñ! înlănzuie pe CĂLĂU.) : Vrem 


fanfară! Fanfară ! 
ARTUR (Se opreste; către CĂLĂU.) : Cine eşti dumneata ? 
CĂLĂUL (Jntimidat.) : Eu pot să plec... 
ARTUR (Autoritar.) : Le-am întrebat cine eşti dumneata ! 
CĂLĂUL (Pierdut.) : Eu... pe aici... cu execuţia... Ştiţi... 
GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.) : Te-a întrebat cine 
eşti! 
CĂLĂUL : Eu... (Convins că a greşit locul.) Aici, are loc o 
execuţie ? 
ARTUR: Da, domnule, aici! 


CALAUL (Fericit.) : Mulţumesc, am să vă fiu recunoscător 
toată viaţa. 


ARTUR: Adică nu... Nu se ştie încă... 


Matei Vişniec 


GARDIANUL (Propulsat dintr-odată ; reia dansul.) : Nu se 


ştie! Nu se ştie! Vom salva orașul! 

ARTUR (Maiestuos.) : Aici are loc o plîngere... (CĂLĂUL 
se întoarce brusc pe călciie şi dă să se facă nevăzut.) 
Stai! (CĂLĂUL încremeneşte.) Spune, dom le, cine 
ești! 

GARDIANUL (Topäind.) : Cine ești! Cine eşti! 

CĂLĂUL (Timid, rusinat.) : Eu... ştiţi... eu sînt călăul... 

ARTUR (Uimit.) : Tu eşti călăul? 

GARDIANUL (Zopă:nd.) : El este călăul! El este călăul! 


ARTUR: Şi asta ce-i? (O coadă de lemn pe care se mișcă lejer 
o lamă de topor; CĂLĂUL si-o ascunde la spate.) 


CĂLĂUL : Asta e securea... 
GARDIANUL (Amuzar la culme.) : Asta e securea! Asta e 


securea ! 

ARTUR (/ndignat-amuzat.) : Asta e securea? Cu asta vrei 
să-mi tai capul? 

CĂLĂUL (Speriaz.) : Eu? Bîrfe, domnule! 

ARTUR: Adică mă minţi în faţă? 

GARDIANUL: Îl minţi în fată pe domnul? 

ARTUR: Păi, tu ştii cine sînt eu? 

CĂLĂUL: Eu nu ştiu nimic. Eu n-am văzut nimic... 


ARTUR.: Eu sînt osînditul! 


(CĂLĂUL leșină; cei doi îl sustin; îi dau sticla; 
GARDIANUL e speriat.) 


118 


Artur, osînditul 


GARDIANUL (Făcindu-l pe CĂLĂU să bea.): Grubi! Grubi ! 
(Frecții pe inimă.) Mă, Grubi, mă! Să nu mori! 
(Către ARTUR.) De ce vă purtaţi așa cu el? Vreti 
să dea ortul popii? 

ARTUR (Speriar la rîndul lui, face eforturi de reanimare.) : 
Da ce i-am făcut eu? Eu n-am zis nimic. Ce-am 
zis eu? 

GARDIANUL: Suferă cu inima. Trebuie s-avem grijă. Nu 
trebuie speriat și nu trebuie contrazis... 


ARTUR: N-am ştiut. N-am vrut. 


GARDIANUL (Pă/muindu-l pe CĂLĂU.) Grubi! Scoală ! 
(Către ARTUR.) Aşa a fost el... Încă de mic copil... 


ARTUR: A fost mic? 

GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) 
Scoală, Grubi, că ai treabă... 

CĂLĂUL (Buimac.) : Cum? Ce? Care treabă? 

GARDIANUL (Semn către ARTUR.) : Trebuie să-i tai capu 


lu’ domnu”. 
CĂLĂUL (Gata să lesine iar.) : Nu, niciodată! 
GARDIANUL: Da ce ai împotriva lui? Ce nu-ţi place la 
el? 
CĂLĂUL : Păi, așa arată un osîndit? 
ARTUR (Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? 
CĂLĂUL (Scuipînd cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... 
(ÎI măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) 


Bine. Leagă-l de picioare. 


GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plîngere. 


119 


CĂLĂUL (Electrizat.) : V-aţi dilit? 

GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie să acţionăm 
odată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la 
fix. Uită-te şi tu cum arăţi. Aia e secure? (J-o 
smulge.) Asta e tichie? 

CĂLĂUL: Ce te legi de mine? Ce? 


GARDIANUL: Fii şi tu bărbat, măcar o dată în viață! 
Dacă osînditul vrea să se plîngă, să se plîngă! 
CALAUL: Bruno, minte seacă! Tu îl lași să vrea? 


GARDIANUL : ÎI las. Mai rău decît acum nu se poate. 
CĂLĂUL : Ba se poate, se poate... Ce ştii tu? O să iasă foc 


şi pară. O să ni se înnegrească fețele ! O să ne cadă 
părul si dinţii ! Sînteţi nebuni! O să ne scufundăm 
cu burta în sus. Ascultaţi-mă și pe mine. Buba nu 
e coaptă. E prea devreme. Să se plîngă după ora 
unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plîngă după 
execuţie. 

GARDIANUL: Laşule ! Fricosule! Huo ! Tu, care-ai căsăpit 
atîtea capete, să te temi, tu... care-ai copilărit cu 


mine... 


CĂLĂUL : Ce e legi de copii? Ce te legi de capete? Ce te 
legi de osîndiţi? Parcă nu știi cum se schimbă 


locurile... 


GARDIANUL: Mucles! De azi înainte vom începe o viaţă 


nouă! Deviza noastră va fi: hîrtie ŞI cerneală ! 
ARTUR: Hârtie şi cerneală! 
GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Jese.) Hârtie şi cerneală ! 


120 


ACTUL II 


(ARTUR şi CALAUL au rămas singuri; primul este 
relaxat, entuziasmat ; al doilea este abătut şi soarbe des 
din sticla pe care a păstrat-o.) 


CĂLĂUL : Nu e bine să începeţi cu plîngeri... Nu e bine... 
Mai aveţi atît de puţin de trăit și începeţi cu 
plîngeri... 

ARTUR (Tandru.) : Grubi, zău... Înţelege-mă. .. Nu pot să 
mor aşa... 

CĂLĂUL: Dł alții cum au putut? De atâta timp osîndiții 
mor așa Și n-au zis nici pîs. 

ARTUR: Treaba lor. Fiecare moare cum vrea. Eu ţin ceva 
mai mult la moartea mea. 

CĂLĂUL : Mai bine țineați la viaţă şi n-ajungeaţi aici... Și nu 
ne tulburați pe noi și nu vă băgaţi în sufletul nostru. 

ARTUR (Speriat.) : M-am băgat eu în sufletul vostru? 

CĂLĂUL (Cu repros.) : V-aţi băgat! V-aţi băgat! V-aţi băgat 
în sufletul lui Bruno. l-aţi turnat otravă în inimă. 


Nu se ştie cînd se mai vindecă. 


121 


Matei Vişniec 


ARTUR: Nu-i adevărat! N-am turnat nimic. 

CĂLĂUL : Ce ştiţi dumneavoastră ce-i adevărul? Ce ştiţi? 
De ce nu v-aţi plîns singur? De ce-i împingeţi şi 
pe alții? Aţi văzut că e bătrîn și că are mintea 
slabă şi l-aţi împins. Doar ştiţi că nu-i întreg la 
minte. Cum să fie întreg la minte cînd toată viaţa 
a stat închis cu deţinuţii? 

ARTUR (Timid.) : Eu am cerut doar hîrtie și cerneală... 

CĂLĂUL: Şi credeţi că e puţin? Ei n-o să-ntrebe-ntii „de 
ce se plînge ăsta”, nu, ci or să zică „de unde a avut 
ăsta hîrtie şi cerneală”, şi Bruno ce-o să zică? „Eu 
i le-am adus.” Şi ei ce-o să zică? „El e capul plîngerii, 
că le-a adus.” Şi s-a zis cu Bruno. Şi copiii lui 
tușesc, tuşesc... 

ARTUR: Grubi! (Ñ bate pe ceafă.) Nu e totul pierdut. Am 
să zic că am avut eu hîrtie și cerneală... Că le-am 
ținut ascunse. 

CĂLĂUL : Să nu spuneţi asta ! Că e mai rău decît o plîngere. 
Că ei vor zice „De ce nu l-a păzit Bruno pe deţinut? 
De ce a lăsat asupra lui uneltele diavolului? Că la 
noi neglijenţa e mai gravă decît rebeliunea. Şi s-a 
zis cu bătrînul Bruno. Și copiii lui tușesc... 


ARTUR : Ascultă, Grubi! Tu nu vezi ce duhoare e aici? Tu 
nu vezi cum arată securea ta? Tu nu vezi nimic? 


Toate astea trebuie să aibă un capăt. 
CALAUL : Nu-i destul că-l aveţi dumneavoastră ? Vreti ca 
. °.. 3 . (9) v P) 
şi alții să-şi pună capăt; 


ARTUR: Sucit mai ești, Grubi! 


122 


CĂLĂUL (ndignat.) : Eu, sucit? (Jignit de moarte.) Am să 
spun că m-aţi făcut sucit, am să spun că m-ati 
lovit! Da, aţi lovit călăul! 

ARTUR: Te-am lovit eu pe tine? 

CĂLĂUL: Da, m-ati lovit în inimă! M-ati îndemnat la 
rebeliune! 

ARTUR: Eşti un mincinos! 

CĂLĂUL : M-ati făcut mincinos! 

ARTUR: Nu mă pot înţelege cu tine... 

CĂLĂUL: M-ati înjurat! M-ati făcut cu ou şi cu otet! 
M-ati tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la 


cîntar. O să se strice şi cîntarul... 


ARTUR (Perfid.) : Scrie la regulament că ai voie să-mi tai 


capul cu toporul? 
CĂLĂUL (Alb ca varul.) : Care topor? Ce topor? 
ARTUR (Smulgindu-i-l de la spate.) : Ăsta pe care l-ai adus. 
CĂLĂUL (Violent.) : Dă-l încoa'! Ăsta nu e topor. 
ARTUR (Se joacă plimbînd lama pe coadă.) : Da ce e? 
CĂLĂUL (Speriat.) : E o secure... mai mică... 


ARTUR (Victorios.) : Scrie la regulament că poţi să foloseşti 
orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să 
foloseşti numai securea lată, neruginită şi bine 
ascuțită. 

CĂLĂUL (Mic de tot, dulce.): Ce vă pasă dacă e puțin 
ruginită ? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decît 


secure? 


Matei Vişniec 


ARTUR: Imi pasă ! Mie îmi pasă! Eu sînt cu hachiţe ! Vreau 
să fie secure, şi nu topor! Vreau să fie covor roşu! 


Vreau grătar sub buturugă! 

CĂLĂUL (Exclamatie dureroasă.) : Buturuga! 

ARTUR: Ce-i cu buturuga? 

CĂLĂUL (În panică.) : Am uitat-o! 

ARTUR (Feroce.) : Ai uitat buturuga?! 

CĂLĂUL (4/p.): Am uitat-o... Am uitat-o... 

ARTUR: Unde? | 

CĂLĂUL: În ploaie... 

ARTUR: În ploaie?! 

CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dum- 
neavoastră... M-aţi luat cu vorba... M-ati lovit în 
inimă... 

ARTUR: Pezevenghi bătrîn ! Dai vina pe mine? 

CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... 

ARTUR.: Ai lăsat buturuga să putrezească? 


CĂLĂUL : E pentru ultima dată... Mai bine m-ati ajuta s-o 


A d 
car inauntru. 


ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că 
s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiti, 
domnule, să laşi în ploaie buturuga mea? Cum 
să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ti-ai 
pune capul pe buturuga udă? Bestie ordinară! 

CĂLĂUL (Plîngăret.) : Aşa se vorbeşte... cu un om bătrîn şi 
bolnav... care vă vrea binele? Aţi mai întîlnit 


undeva un călău ca mine? Asta e recunoştinţa că 


124 


Artur, osînditul 


vă îndulcesc ultimele clipe de viată? Că vă învăţ 
de bine? Loviţi în mine dacă vă dă mîna! Nu mai 
pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu 
securea înfiptă în gâtul osînditului... Am să mor 
în picioare, cu mîinile țepene pe coada securii... 
(Vehement.) Că m-aţi înnebunit cu toţii! Toți vă 
daţi aere, voi, ăștia, osîndiţii ! Şi cînd... la o adică... 


faceţi pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem ! 
(ARTUR, docil dintr-odată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) 
CĂLĂUL : Încet... Încet... Sărăcuţa de ea... Cu milă... 


(ARTUR a adus roaba în încăpere şi a răsturnat-o ; 
roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținînd de 
profesia lui Grubi ; buturuga pare mai degrabă un lemn 


bun de pus pe foc.) 


ARTUR: Unde-i buturuga? 

CĂLĂUL: Încet... Încet... călcaţi pe ea... 

ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.) : Asta-i buturugă? 

CĂLĂUL: lar începeţi? 

ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? 
Asta e pentru tăiat găini. 

CĂLĂUL: Cu puţină bunăvoință... 

ARTUR: Dar pînă cînd o să vă tot bateţi joc de osîndiţi? 


Pînă cînd? Unde-i buturuga regulamentară? 


125 


Matei Vişniec 


CĂLĂUL (Mimetic.) : Unde? 

ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? 

CĂLĂUL: Cine? Cine? 

ARTUR : Vreau buturuga regulamentară... 

CĂLĂUL: E o poveste lungă... 

ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! 

CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. 

ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... 


eşti pierdut! 
CALAUL : Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am 
fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din 


lemn. 
ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcaţi mai bine. 


CĂLĂUL : Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile 
oraşului. Am ars tot. Mai întîi am ars ramele de la 
tablouri, cel de-al patrulea picior de la scaune... 
crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înţe- 
legeţi ? Cele inutile, mai întîi... Apoi am trecut la 
mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un 
coşmar... La sfîrşit, am ars și buturuga. 


ARTUR (Înfrînt.) : Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... 
CĂLĂUL : Vedeţi ? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a 


fost și să facem treaba... S-o facem cu cap, și toată 
lumea va fi mulţumită. Uitaţi aici... Aveţi pila... 
aveţi toporul... Ascuţiţi-l bine! 


ARTUR (Cade treptat într-o stare hipnotică; incapabil de 
reacție.) : Eu? Eu... 


126 


Artur, osînditul 


CĂLĂUL: Da, da... Repede... cu cît mai repede, cu atît 
mai bine... Ascuţiţi, că pentru dumneavoastră 


ascuţiţi. Cum îl ascuţiţi, așa îl aveţi. 
(ARTUR începe să ascută ; îl ascultă prostit pe CALAU.) 


CĂLĂUL : Ascuţiţi, ascutiti, că mai avem treabă... Trebuie 
să aducem coşul pentru cap, trebuie să fixăm butu- 
ruga... Nu le pot face singur pe toate... Sînt 
bătrîn, sînt bolnav, uitaţi-vă la piciorul ăsta... e 
deja în groapă... Zău, ascultaţi-mă, că v-aş putea 
fi tată... Vă jur c-o să fiţi mulțumit... Ascutiti, 
ascuţiţi, Că toţi au ascuţit înaintea dumneavoastră... 
Noi întotdeauna am ştiut să ne atragem osînditii 
de partea noastră... şi de aceea execuțiile au mers 
întotdeauna foarte bine... Asta e şi teoria guver- 
natorului... Moartea cu de-a sila... e moarte inu- 
tilă... Dacă nu-ti atragi simpatia și sprijinul osîn- 
ditului, n-ai făcut nimic. Nici noi nu avem nici o 
bucurie, nici osînditul nu înţelege nimic din moar- 
tea lui... Omul trebuie să simtă tot timpul căldura 
călăului, trebuie scos din tristeţea și din mono- 
tonia sa şi pus la muncă... Numai dacă te apropii 
de sufletul osînditului găsești și calea cea mai 
dreaptă spre gâtul său... Osînditul trebuie să se 
înfrupte din prietenia şi dragostea călăului... căci 
numai atunci cînd între călău și osîndit se leagă o 
adevărată iubire de aproape, numai atunci moartea 


osînditului va fi ușoară ca o bătaie de aripi... 


127 


Matei Vişniec 


(ARTUR ascute fascinat; CĂLĂUL devine profetic, 


eroic, saliva îi curge pe barbă.) 


CALAUL : Ascultaţi-mă pe-mine, care sînt bătrîn și bolnav 


128 


și am văzut multe capete de osîndiți căzînd în 
coş... Da, să ştiţi că mulţi osîndiți m-au îmbră- 
țişat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu 
lacrimi în ochi pentru felul în care... ca un tată... 
i-am condus... şi i-am convins... Şi eu am plîns 
deseori... cînd am văzut în ochii lor licăririle de 
recunoştinţă... Trebuie, domnule, să învăţaţi să 
muriţi... şi de la cine aţi putea deprinde această 
îndeletnicire... această artă... dacă nu de la mine? 
Călăul este ca un tată pentru osîndit, pentru că îl 
învaţă... cu răbdare... misterul morţii... De aceea, 
e bine ca osînditul şi călăul să se cunoască între 
ei... cu mult timp Înaintea execuţiei... şi un călău 
prost după asta se cunoaşte, că nu ştie să se împrie- 
tenească și să-l cîştige pe osîndit... Pentru că la 
noi, domnule, datorită guvernatorului, concepţia 
despre execuţii s-a schimbat mult... Şi nu e vorba 
că acum se fac mai ieftin, nu... e vorba că ele sînt 
mai intime, mai profunde... că se fac cu mai 
multă dragoste. Pentru că, domnule, s-au făcut și 
greşeli! Greşeli enorme! Da, toate acele impro- 
vizaţii, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, 
o, mai ales covorul roșu... au fost nişte regretabile, 
niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau 
decît să-l îndepărteze pe osîndit de călău... să-l 
umple de fumuri şi să-l înstrăineze de taina morții... 


Artur, osînditul 


Osînditului începea să-i pară rău că moare, se 
întîmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi 
deschidea pofta de viaţă, i se surpau în suflet toate 
convingerile și nu mai voia decît să trăiască, să 
trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? 
Vi se pare frumos? Simţeam cum uneori părerea 
de rău se întinde pînă pe gâtul osînditului și mă 
temeam să nu-mi ricoşeze securea... Pînă și după 
tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ţi 
baţi joc în felul ăsta de osîndit, să-l împiedici să 
moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se 
pare frumos? Noroc de guvernator, care şi-a dat 
seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sînteți 
un osîndit norocos... 


(ARTUR ascute; saliva îi curge si lui în barbă; ochii 
lui s-au mărit, s-au înroşit; ARTUR nu mai poate 


clipi.) 


CĂLĂUL : Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul 
roșu cu mila față de osîndit, eșafodul costisitor cu 
un cuvînt bun şi sincer. Trăsura aurie am înlo- 
cuit-o cu o strîngere de mînă... Serviciul religios 
al preotului l-am înlocuit cu serviciul uman al 
călăului. Osînditul e astăzi uşor ca un fulg, el 
moare pas cu pas, înăbușit de dragostea călăului. 
Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o 
simplă formalitate, nici nu contează... Ascuţiţi, 
ascuţiţi... că sînteţi un băiat bun... Sînteţi un 


129 


Matei Vişniec 


130 


iepuraș, un osîndit model... (CĂLĂUL cască, s-a 
cam plictisit; ritual pervers în jurul osînditului, îl 
ciupeşte, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai 
fost repetat și în alte ocazii.) La noi, purtarea bună 
a osînditului este recompensată... şi înainte, şi 
după moarte... În funcţie de silinţa sa, osînditul 
poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare 
în vederea execuţiei... Poate să-și ascută singur 
securea, cît vrea şi cum vrea... Poate să-şi spele 
singur coşul în care-i va cădea capul și să înde- 
părteze putreziciunile capului precedent... Poate 
să-şi lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... 
Osînditul își poate aranja singur încăperea în care 
va muri. El își poate pune în joc toată imaginaţia 
şi toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și 
facă încăperea cît mai odihnitoare, cît mai ele- 
gantă ori mai amuzantă, ori mai apropiată de sine 
însuși... În acest scop, el poate folosi diferite mate- 
riale, cum ar fi beteala, hîrtia creponată, serpen- 
tinele, baloanele, franjurile, cordoanele împletite 
sub formă de scara miîței... Pe toate acestea le 
poate cumpăra pe banii lui, de la depozitul închi- 
sorii... Istoria nu stă în loc, domnule! Concepţia 
noastră, teoria asta ingenioasă... este, cum să spun, 
cea mai subtilă... şi cea mai perfectă realizare a 
minții umane... Este o adevărată bijuterie, un 
lucru fără fisură... E ca o nouă religie, o imensă 
desfătare și bucurie a spiritului. Este singurul lucru 
care mai unește inimile oamenilor și adîncește 


sufletele... Este suprema iluzie, extazul însuși, 


Artur, osînditul 


eternitatea ! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar 

acum am putea, nu-i aşa ?, să facem o probă... 
una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, 
un băiat atît de bun... Am să-ţi dezvălui acum un 
mare mister, un gînd superb, ultim... Așază-te 
aici... Încet... (Ñ aşază pe buturugă.) Ai ascuţit 
atît de bine, ai fost atît de bun... Acum trebuie să 
te bucuri de tine însuţi, să te odihnești, să fii 
singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, 
închide ochii, numără pînă la un milion... (Rizică 


toporul, se pregăteşte să lovească.) 
GARDIANUL: Hârtie şi cerneală ! 


(ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în 
buturugă.) 


GARDIANUL (Perplex, intuind totul.) : Grubi ! 
CĂLĂUL (Tremurînd de enervare.): Grubi! Grubi! Acu 


se vine? 


GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? 


(ARTUR și-a revenit din starea hipnotică; îşi masează 
muschii, face miscări de relaxare.) 


ARTUR (Încă nelămurit.) : lar vă certați ? 
CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.) : M-a speriat ! A dat buzna 


urlînd ! 
GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mîrşavule! 


131 


Matei Vişniec 


CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Tot timpul are ceva cu mine. 
GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul 


ăsta a vrut să vă taie capul! 

CALAUL (B4fon.) : Eu? Minciună şi iar minciună! (Către 
ARTUR.) E ranchiunos, se răzbună pe mine pentru 
că am copilărit împreună... 

GARDIANUL (Arată către topor.): lată dovada! (Către 
ARTUR.) Dacă nu intram adineauri pe ușă, erati 
mort! 


ARTUR (Către CĂLĂU.): Chiar aşa? 

CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea ştie. 

GARDIANUL (// ia de guler pe CĂLĂU.) : Eu, nebun? Eu? 
CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Luaţi-l de pe mine! Nu-l lăsați 

să mă bată! 

ARTUR (Către GARDIAN.) : Ce ai cu el? De ce-l chinuiești ? 
CĂLĂUL : Aşa, așa... Spuneţi-i vreo două... 
GARDIANUL (Către ARTUR.) : Nu vă daţi seama? A vrut 


să strice tot! V-a amăgit cu vorbele lui mieroase şi 
v-a pus pe buturugă. Nu e prima dată. Nu trebuia 
să vă las cu el. E vina mea. Am uitat. 

CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Nu-l ascultați ! E plin de venin... 
Mă urăşte de mic copil... Întotdeauna m-a urât... 
Uneori, toarnă otravă în mâncarea deţinuţilor. Da! 


lată cu cine-aveţi de-a face! 
GARDIANUL (Către CĂLĂU.) : Taci! 
ARTUR (Către GARDIAN.) : Adevărat? 
GARDIANUL (Zgîlttindu-l pe CĂLĂU.) : Taci! Taci! 


132 


Artur, osînditul 


CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Adevărat! Adevărat! 

GARDIANUL (Către ARTUR.): Minte. Vrea să vă abată 
atenţia. Ireziţi-vă odată ! Aţi încălzit şarpele la sîn ! 

CĂLĂUL (Arătînd către GARDIAN.): El e șarpele! 

GARDIANUL (Către ARTUR.) : V-a pus să ascuţiţi securea. 
V-a dus cu vorba, şi-a bătut joc de dumneavoastră... 
Nu vă amintiţi nimic? 

ARTUR (Tulburat încă.) : Mi-a vorbit el ceva... 

CĂLĂUL : V-am vorbit numai de bine... 

GARDIANUL (Către ARTUR): Amintiţi-vă ce v-a spus. 


Ceva despre baloane, despre confetti, despre hîrtia 


creponată? 
ARTUR: Ceva, ceva... 
CĂLĂUL (Către ARTUR.): Vă amăgeşte. Nu v-am vorbit 


nimic. V-am păzit doar, ca să nu adormiti... 
GARDIANUL: Nu v-a turnat o poveste cu extazul? 
ARTUR (//uminat.) : Ba da ! Ceva despre o bijuterie... Ceva 


frumos... 

GARDIANUL: Aşa! Așa ! V-a ametit cu vorbe și a încercat 
să vă taie capul. 

ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? 

CĂLĂUL (P/înge.) : Domnule, sînt blestemat... Vă asmute 


împotriva mea... 


GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe 


buturugă. Ce făceaţi cu capul pe buturugă? 


ARTUR (Către CĂLĂU.) : Ce făceam cu capul pe buturugă? 


133 


Matei Vişniec 


CALAUL : Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor 
mei, pe copiii mei care tuşesc... Voiam să fac o 


probă... Îmi dezmorțeam oasele... 
ARTUR: Deasupra capului meu? 


GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului 
său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău 
speriat... Se teme de plîngerea noastră... 

ARTUR (Buimac.) : Care plîngere? 

CĂLĂUL (Dîndu-și seama că încă îl poate domina pe 
ARTUR.) : Sigur! (Către GARDIAN.) Care plîn- 
gere? Eşti nebun? 

GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.) : V-a prostit de tot! 

CĂLĂUL (Către GARDIAN..) : Fii atent cum vorbeşti cu 


domnu! 


GARDIANUL (Către ARTUR.) : Plîngerea noastră! Hîrtia 
și cerneala ! Iată-le. 

CĂLĂUL (Rizînd, către ARTUR.): E dezltnat de tot! Un 
caraghios! Cine mai are nevoie azi de hîrtie şi 
cerneală? 


GARDIANUL (Ochi în ochi cu ARTUR, repetîndu-i replicile 
mai vechi.) : „Hârtie şi cerneală!” „Hârtie şi cer- 


23 


neală !” „Nu se poate muri aşa.” „Du-te și spune 
? ? 


superiorilor tăi că eu refuz să mor!” Ei? 


CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Ha-ha! Să rîdem, domnule, să 
rîdem! Vorbeşte aiurea, s-a îmbătat! Toată ziua 


bea... 
ARTUR (Se retrage, către ambii.) : M-aţi obosit de tot! Mai 


lăsaţi-mă în pace! 


134 


Artur, osînditul 


CĂLAUL: Sigur! Să-l lăsăm să doarmă! Are dreptul să 
doarmă o oră înainte de execuţie. 


GARDIANUL (Paroxism, către ARTUR.) : Domnule, crimi- 
nalul ăsta bătrîn a reușit să vă şteargă memoria! 
Dacă nu vă reveniţi acum... va fi prea tîrziu! 
Amintiţi-vă pentru ce sînteți aici! 

ARTUR.: Pentru ce? 

CĂLĂUL (Furios, către GARDIAN.) : Poate că nu vrea să le 


ştie chiar pe toate... 
GARDIANUL (Către ARTUR.) : Urmează să fiţi executat! 
ARTUR: Cum? 
GARDIANUL: Urmează să vi se taie capul! 
ARTUR: A! 
GARDIANUL: Ei? Ce aveţi de spus? 
CĂLĂUL (Intrat în sufletul lui ARTUR.) : Nimic! 
ARTUR: Nimic... 
GARDIANUL: Cum nimic? 
CĂLĂUL : Să te duci dracului şi să ne laşi în pace! 
ARTUR: Să te duci dracului și să ne lași în pace... 
CĂLĂUL: E bine? 
ARTUR: E bine... 
GARDIANUL (Prăbugit.) : V-a întunecat mintea ! V-a ucis 
deja ! 
CĂLĂUL : Şi ce dacă? Mă plictiseşti. 
ARTUR: Şi ce dacă... Mă plictisești... 
CĂLĂUL : Mai bine du-te! 


135 


Matei Vişniec 


ARTUR: Mai bine du-te... 

GARDIANUL (Zgîlttindu-l pe ARTUR.) : Nu vă lăsați păcălit ! 
Priviţi-mă în ochi! Vă suge sîngele, vă scufundă 
în întuneric! Nu vă lăsaţi! Faceţi un efort! 


CALAUL: M-ati obosit. Vreau să rămîn singur. Nu vreau 


să fac nici un efort. 


ARTUR: M-aţi obosit... Vreau să rămîn singur... Nu vreau 
să fac nici un efort... Bîzzz! 


CALAUL: Eu nici nu vă cunosc, domnule! 


ARTUR.: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... 
Bîzzz ! 


GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.) : 
Taci, taci, Grubi, că te omor! (// trînteşte într-un 
colt al camerei ; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi 
putrede cu cărti si obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL 
încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! 


CĂLĂUL (Rămine sub morman.) : Eşti un prost... (Jenind.) 


Acum era gata... Plecam și noi acasă... 


ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.) : Hi-hi! 


Ce urît te porți! Du-te-ncolo ! 
GARDIANUL: Mi-a ajuns pînă-n gît! M-am săturat! 
CĂLĂUL (Scîncind.) : Şi mie... Şi eu... 

ARTUR (Ridică o carte din morman.) : Ce-o fi asta? 
GARDIANUL: Nu mai pot! Nu mai pot! Mor! 


CALAUL: Bruno... Eu n-am vrut... n-am vrut nimic... 
Mă crezi? 


GARDIANUL: Taci! Taci, că mor! 


136 


Artur, osînditul 


CĂLĂUL: N-am ştiut... N-am știut că vrei să te plîngi. 
Numai împuțitul ăsta de oraș e de vină... lartă-mă, 
Bruno. Dacă vrei să te plîngi, plînge-te... Eu am 
crezut că vrei doar să rîzi puţin. N-am crezut că 


eşti în stare... Eu sînt un prost... 
GARDIANUL: Nu-i nimic, Grubi, nu-i nimic... 
ARTUR (Către GARDIAN.) : De ce plînge? 
GARDIANUL: Nu plînge. Așa e el. 
ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.) : De ce plîngi? 
CĂLĂUL: Mă doare în adîncul inimii... 
ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adîncul inimii... 
CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Domnule, sînt un prost... Sînt 


mai rău decît un cîine... 
ARTUR (Amuzar, ca un înger.) : Da? 
CALAUL : Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam 


c-o să-mi iasă şi de data asta... 
ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. 
CĂLĂUL : Sînt un mizerabil... Am vrut să vă omor... 


ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povesteşte ceva. 
Dumneata povesteşti foarte frumos... (Chicoteste 
către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povesteşte... 


CALAUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... 
Sînt un fricos Şi O lichea. Pot să ies? 


GARDIANUL: Ieşi. 
CĂLĂUL (Iese si dă cu ochii de ARTUR, care răsfoieşte o 


carte.) : Ce faci? Il laşi să citească? 


GARDIANUL (P/zcziszt.) : Ce vrei? Lasă-l să citească. 


137 


Matei Vişniec 


CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu-l lăsa! Osîndiţii n-au voie 
să citească. (Adresîndu-i-se lui ARTUR.) Sînt re- 


gulamente secrete, nu le citiți, domnule! 


GARDIANUL (Se apropie şi el.): N-au nici o valoare... 


Sînt nişte vechituri... Zău... 
ARTUR: Mie îmi plac... 
CĂLĂUL (Către GARDIAN.) : Nu-l lăsa. Face pe prostul! 


E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. 
L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncaţi-le 
din mînă cât mai e timp! 

ARTUR: Sînt frumoase... Cine le-a scris? 

GARDIANUL: Aruncaţi-le, domnule... Sînt vechi... Nu 
se mai aplică... 

ARTUR: Dar sînt foarte limpezi. De ce nu se mai aplică? 


CALAUL: Nici nu ne mai luăm după regulament, noi ne 
luăm după guvernator... Vă stricaţi ochii, dom- 
nule. E beţie de cuvinte ce zice acolo... 


ARTUR: Uite ce zice... După fiecare execuţie, călăul are 
dreptul să se odihnească trei zile pe banii primăriei... 

CĂLĂUL (Tresărind.) : Scrie aşa ceva acolo? 

ARTUR: Negru pe alb. 

CĂLĂUL : Lăsaţi-o baltă. Mă băgaţi în mormînt. Mă doare 


ficatul... 
GARDIANUL: Vezi, Grubi, vezi? Drepturile tale... 
CĂLĂUL: Şi ce? Eu n-am nevoie de drepturi. Eu prefer 


îndatoririle. .. 
GARDIANUL: Zău, Grubi, mi-e milă de tine... 
ARTUR: Şi mie... 


138 


Artur, osînditul 


CĂLĂUL (Înviorat.) : Precis? (Către ARTUR.) Chiar vă e 
milă de mine? 

ARTUR: Da. 

CĂLĂUL : Atunci... atunci ați putea face ceva pentru mine? 


ARTUR: Ce? 


CALAUL: Ceva... ceva mic și neînsemnat... ceva prevăzut 
şi în regulament... 


ARTUR: Altă mîrşăvie, nu? 

CĂLĂUL: Nu, nu... Vă gîndiţi numai la lucruri rele, 
macabre... Nu e bine... Osînditul e stăpîn pe 
viaţa sa, şi regulamentul spune asta... pînă în clipa 
morţii, osînditul e stăpînul unic şi indivizibil al 
vieţii sale... și toată lumea o să fie mulțumită... 

ARTUR: Spune, Grubi! 

CĂLĂUL: Spun, spun... dacă-mi dați cuvîntul că... 

GARDIANUL (Către ARTUR.) : Nu-i daţi nici un cuvînt. 


Parşivul ăsta abuzează de toate cuvintele... 


CĂLĂUL (Către GARDIAN.) : Taci, Bruno, taci... (Către 
ARTUR.) Gîndiţi-vă puţin, eu apelez la dum- 
neavoastră pentru că ştiu că veți întelege; pentru 
că ar fi mult mai bine dacă... 


ARTUR: Dacă? 
CĂLĂUL : Dacă v-aţi sinucide, domnule! 


(Consternare pe fete.) 


CALAUL (Intră repede în tiradă.) : Faceţi-ne această bucurie ! 


Acest imens dar, acest serviciu... O moarte ca o 


139 


Matei Vişniec 


dovadă de devotament! Fiţi bărbat! De ce să vă 
tai capul? De ce să muriti de mîna mea? Fiecare 
are mîna lui. Sînt bătrîn, îmi tremură mîna... Să 
terminăm odată cu măcelăririle, cu greţoasele de 
execuţii! Uneori, mi se întîmplă să trebuiască să 
repet lovitura... Mi-e greață numai cînd mă gîn- 
desc... Zău, n-are rost să riscați cine știe ce 
porcărie... Cu moartea nu e bine să rişti... E în 
interesul tuturor să iasă bine, în interesul ora- 
şului... Vom aprecia cu toţii... Vă dau eu o pilulă... 
Poftim ! Luaţi-o ! E ultima mea pilulă. Nu se mai 
găsesc din astea. V-o dau. 


ARTUR (Revenindu-si.) : Să mă sinucid, zici? 

CĂLĂUL (Mieros.) : Da, da! M-ati înţeles perfect. 
ARTUR: Nu. În primul rînd că nu e frumos. 

CĂLĂUL: Ce ştim noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? 
ARTUR: Şi apoi că eu nu mă sinucid niciodată. 
CĂLĂUL : N-are nici un rost să vorbiti așa. Niciodată e un 


cuvânt spurcat... Nu se ştie... Nu... (Învins.) Spur- 
caţilor! 


GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne 


apucăm de treabă... 
CĂLĂUL: Da, da... Apucaţi-vă! Vă vindeti sufletul... 
GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. 


ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guver- 
natorul orașului. 


CĂLĂUL : Nebuni ! Total nebuni! Așa se începe o plîngere ? 
ARTUR: Ce nu e bine, Grubi? 


140 


Artur, osînditul 


CALAUL : Doar n-o trimiți unui cizmar... Scrieți acolo... 
Către preasfinția şi înălțimea sa, binecuvîntătorul 
darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraş... 


GARDIANUL: Pfui! Asta-i oraș? 

CĂLĂUL: Ce-ţi pasă cum este? Tu gîndeşte-te la cum ar 
trebui să fie. 

ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... 

GARDIANUL (Scrie și silabiseste.) :...na-to-rul... o-ra-şu-lui. .. 

CĂLĂUL : Urît, foarte urât ! Tot la vorba mea o s-ajungeţi ! 
(Scoate o secure veche, scuipă si începe s-o curete.) 


ARTUR: Eu, Artur-osînditul, mă plîng pe faţă cu urmă- 


toarele... 
GARDIANUL :...mă-toa-re-le... 
ARTUR : Doresc să fiu executat conform regulamentului... 
GARDIANUL :...tu-lui! 
ARTUR: Semnul exclamării... 
GARDIANUL :...mării... 
CĂLĂUL (Bo/forosind pentru sine.) : Semne proaste. Pfui! 


ARTUR: Doresc să mi se dea toate drepturile care sînt 
prevăzute... 


GARDIANUL :...ri-le ca-re... 

ARTUR.:...şi să fiu tratat cum se cuvine... 
GARDIANUL: Cum? 

ARTUR: Cum se cuvine. 

GARDIANUL: Sînt prevăzute cum se cuvine? 
CĂLĂUL: Ce-ncâlceală ! 

ARTUR (Dictînd mai departe.) : Ce! Acestea sînt condiţii? 


141 


Matei Vişniec 


GARDIANUL: Da de unde! 


ARTUR : Scrie acolo ! Ce! Acestea sînt condiţii ? Vă aduc la 
cunoştinţă următoarele... Două puncte. 


GARDIANUL :...următoarele două... 

ARTUR: Unu! 

GARDIANUL: Unu sau două? 

ARTUR: Două puncte! 

GADIANUL: Aşi zis unu... 

ARTUR: Două puncte și după aceea unu! 
GARDIANUL: Deci, trei puncte... 

CĂLĂUL: Doi proşti. 

ARTUR (Tare.) : Nu avem buturugă! Avem topor în loc de 


secure! 


GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... 


se-cu-re... 

ARTUR: În camera de execuţie e o putoare de nedescris... 
CĂLĂUL (Atins.) : Unde e putoare? Eu nu văd nimic. 
ARTUR (Către CĂLĂU.): la miroase-ţi coşul! A ce 


miroase? 
CALAUL: A cap, a ce vrei să miroasă? 


ARTUR: A cap pe care l-ai uitat în coş... Și stă în coș de 
zece ani. (Către GARDIAN.) Ia scrie acolo... Grubi- 
călăul a uitat un cap în coș acum zece ani. 

CALAUL (Pierdut.): L-o fi pus cineva... Am dușmani... 
Vă rog... 

ARTUR (Neînduplecat.) : Nimic! Scrie mai departe! Vreau 
covor roşu ! Vreau preot! Vreau cămașă albă, vreau 
toboşari ! Vreau ! Vreau ! Vreau ! 


142 


Artur, osînditul 


GARDIANUL: Să pun şi panglică neagră, din mătase natu- 
rală, pentru ochi? 


ARTUR: Pune!... Nu voi ceda nici un pas, nu voi renunţa 


la nici un cuvînt! 
GARDIANUL: Nu... 
ARTUR: Dă-mi să semnez! 


CĂLĂUL (Dureros.) : Nuuu... 
ARTUR: Sigur! Scrie un post-scriptum... Nu mă puteţi 


prosti. Posed regulamentul. Așa... (Semnează.) 
Lipeşte-o şi trimite-o! Du-o în oraş! 

GARDIANUL (Se scarpină.) : Nu ţine. La ora asta, orașul 
doarme. Ştiţi că orașul e obligat să doarmă în 
fiecare zi... 

ARTUR: Arunc-o din turn, să fluture, să plutească peste 
case, peste acoperișuri, să intre între ferestre, în 
bucătării! Nu-mi pasă unde ajunge, nu-mi pasă 
de nimic, momentul e unic! 


GARDIANUL (Cu lacrimi în ochi.) : Sînt fericit, domnule! 


ARTUR (// îmbrățișează.) : Bruno, eşti un mare gardian! 
(Către GRUBI.) Grubi, vino şi tu la pieptul nostru ! 

GARDIANUL: Hai, Grubi, nu fi porc! Fraternizează cu noi! 

CĂLĂUL: Nu! 

ARTUR: Hai, Grubi, trăim cel mai frumos moment din 
istoria oraşului! Așa cum ziceai tu... Gardianul 
îmbrăţișîndu-se cu călăul, călăul cu osînditul, toţi 


trei cerîndu-și drepturile împreună... 


CALAUL-: Eu cer să mă lăsaţi în pace. 


143 


Matei Vişniec 


ARTUR:: Exact! Ai pus punctul pe î. Asta trebuie să cerem. 


Să fim lăsaţi în pace. E un drept sfînt. 
GARDIANUL: Bravo, Grubi, ai un cap mare. 


ARTUR: Ce clipă înaltă! Vom lăsa o mare gaură în istorie! 
Grubi, cum poţi să rămiîi rece? 
CALAUL: N-avem lemne. 


ARTUR (Scoate niste bani.) : Să trimitem pe cineva după 
pileală... 


GARDIANUL (/z banii.) : Mă duc eu... (Scoate sticla.) 
ARTUR (Bea.) : În sănătatea ta, Bruno! Eşti un om de fier! 
GARDIANUL (Preia sticla.) : Pentru dumneavoastră, dom- 


nule! S-aveţi o viaţă fericită și să vă mai gândiţi 
din cînd în cînd şi la noi... Cît se va mai putea... 

CĂLĂUL (Vine jovial, atras de alcool.) : Domnule Artur... 
eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc, 
izbucneste în plins.) Şi ce dacă sînt şovăielnic şi 
neputincios ? Căci sînt victima neputinței noastre 
de porci rîioşi ce sîntem, de viermi împuţiţi și 
îngîmfaţi... Eu şi Bruno, două scîrnăvii, doi 
rahați.. prieteni de o viaţă... Dar eu, în sufletul 
meu... 


GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă 
uitaţi că e laş, că e perfid şi viclean, că e o secă- 


tură... Moare dacă nu-i dați. 
CĂLĂUL: Mor, domnule... 
GARDIANUL: Daţi-i ordinarului... să nu mai plîngă... 
CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Şi-am să fiu mai 


precis decît o ghilotină... N-o să suferiţi nici cât 


144 


Artur, osînditul 


un vierme tăiat în două... (Bez.) Artur! (Bea.) 
Copilul nostru! (Bez.) Tot ce avem noi... (Bez.) 
lartă-ne că sîntem atît de lași... (Bea.) 


GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.) : lartă-ne că 


sîntem două gunoaie, două otrepe... 
ARTUR: Să uităm... 
CĂLĂUL (Extaz confesiv.) : Eu mi-am dat seama din prima 


clipă... că sînteţi un profet... un mesia... Vă jur că 
nu voi pune mîna pe secure... decât dacă va fi nouă... 

GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi şi Bruno într-un 
consens tacit.): Sigur... Am mirosit noi ceva... 
(Către CĂLĂU.) Să ceri şi tichie, pentru că asta 
nu e tichie... 

CĂLĂUL: Am să le pun piciorul în prag! 

GARDIANUL (Către ARTUR): Domnule! (Bez.) Unde-o 
să vă placă, acolo o să vă-ngrop... (Bea.) Chiar şi 
la eroi... (Bea.) Vreţi la eroi? (Beg.) Deși, porcii 
guvernatorului scurmă toată ziua printre eroi... 
(Bez.) Am să vă sap o groapă adîncă, adîncă... cît 
o coadă de lopată... 

CĂLĂUL (Către ARTUR ; zrătînd cu palma de la pămînt.) : 
Aşa e bună? 

ARTUR: Hm. 

CĂLĂUL (Ridică nivelul.) : Aşa? (Către GARDIAN.) Cam 
așa, ţine minte... 

GARDIANUL (Bez.) : Şi în fiecare zi... am să v-aduc flori! 


CALAUL: Veţi avea mii de flori la mormînt! Am să culeg 
în fiecare zi. Ochiul-boului, coada-șoricelului... 


145 


Matei Vişniec 


GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.) : Eu deja am cules 


una... 


CALAĂUL (O preia.) : Cu această floare... vom șterge toată 
duhoarea... Vom fi mai buni şi mai frumoşi... 
Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bez.) 


GARDIANUL (Bea.) : Ne vom spăla pe mîini... 


CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge 
nimic.) Gata? (I se face rău ; rîgîie, tuşeşte, hîrtie ; e 
verde la fată.) 

GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te aṣ- 
teaptă... 


CĂLĂUL (Se îneacă.) : Nu, nu... 
GARDIANUL (// bate după ceafă): Să nu ne faci vreo 


surpriză! 

CĂLĂUL (Printre rîgîituri.) : Eu? Surpriză? Niciodată! (Îi 
întinde sticla goală lui ARTUR.): Beti şi dum- 
neavoastră... în sănătatea mea... Că nu ştiu dacă 


am să vă supraviețuiesc... 


GARDIANUL (Către ARTUR.) : Aşa tușesc și Copiii noştri. 
(Către Grubi.) Hai, Grubi, s-aruncăm plîngerea 
în tomberon... (Către ARTUR.) În fiecare zi, guver- 
natorul răscoleşte cu un băț în tomberon... (Îi dă 
cheile lui ARTUR.) Aveţi grijă să nu iasă nimeni 
de aici... (Sprzjinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate 


să nu se uite ȘI azi... 


(ARTUR rămâne singur, oarecum obosit şi dezgustat.) 


146 


ACTUL III 


După un timp; GARDIANUL şi CĂLĂUL dorm, 
fiecare trîntit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, 
reacții violente în somn ; ARTUR, aşezat pe buturugă, 
cu picioarele într-un lighean cu apă ; e dezbrăcat pînă 
la brîu, are pe gît un prosop ud; se apropie un personaj ; 
bufnituri, mai multe uşi încercate pe rînd; apare în 


cadrul uşii COLONELUL, în ultimul bal de epuizare. 


COLONELUL: Domnule, n-aveţi puţină apă? 
ARTUR: Am, dar e de ploaie. 
COLONELUL: Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană din 


găleata cu apă şi-i întinde.) Simt că nu mai rezist... 
(Bea tot.) Mulţumesc. 


ARTUR: Așezaţi-vă puţin. Trageţi-vă sufletul. 

COLONELUL (Se zșază.): Adevărul e... că mi-aş trage 
mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreţi 
să mă ajutaţi puţin? 

ARTUR: Care? 


COLONELUL: Asta... (ARTUR încalcă si trage.) Uah! 
(Extaz în fata piciorului eliberat.) E grozav să nu 


147 


Matei Vişniec 


porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru 
picior... şi pentru om, în general... (Scoate un 
şobolan mort din cizmă.) la te uită! Pe unde o fi 
intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici ? 

ARTUR (Privind cu milă şobolanul.): E mort? E mort 
într-adevăr? 

COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă 
supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz 


ca să mă descalț. 


ARTUR (Privind la şobolan.): Ce păcat! Putea să mai 


trăiască... 
COLONELUL: Credeţi? 
ARTUR: Cu siguranță. 
COLONELUL (Înduioșat.) : Aşa e viaţa. Niciodată nu ştim 


ce aduce ziua de mîine... 


ARTUR: Pentru mine, ziua de mîine nici nu există... 
COLONELUL (Mirat) : Cum aşa? 
ARTUR (Schimbă macazul.) : Vreau să spun că, din punctul 


de vedere al zilei de azi, ziua de mîine e incertă, 
nu transpare cu nimic, este tot atît de dureroasă 
ca o gaură neagră, care înghite energie, dar nu 
oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o 


certitudine, vreau să zic. 


COLONELUL (Stupefiat un timp; îsi masează piciorul.) : 
Aha. (Regevine milităros.) Domnule, eu pentru 


altceva am venit aici! 


ARTUR: Vreti să treceţi în locul meu? 


148 


Artur, osînditul 


COLONELUL: Dacă se poate... (Își introduce piciorul în 
apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, 
n-aţi văzut pe aici doi derbedei? 

ARTUR : Ba da. 

COLONELUL (Rosu de furie.) : Unde? 

ARTUR: Tocmai s-au culcat. 

COLONELUL (Se ridică.) : S-au culcat ? Îi omor! (Se repede 


la Grubi şi Bruno şi-i loveşte sălbatic.) Vă omooor! 
Vă întorc maţele! (Către ARTUR, calm.) Ştiţi ce 
mi-au făcut? M-au făcut harcea-parcea... (Loveste, 
zrînteşte peste ei cu ce apucă.) S-a zis cu voi! Papi- 
țoilor ! Dormiţi, ai ? Care e Grubi ? Tu eşti Grubi ? 

GARDIANUL (Apuca de gît.) : Nu! 

COLONELUL: Taci! Taci! (Jzbește cumplit.) Te-ai ars! 
(Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face 
semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărîme! (Se 
repede la CĂLĂU.) 

CĂLĂUL: Eu tac... 

COLONELUL: Drepţi ! Culcat ! Tîrîş-mars ! (Către ARTUR, 
confesiv, plîngăret.) Şi-au bătut joc de mine... M-au 
distrus... 

CĂLĂUL (Umilit, îmbrătisînd cizma.) : Noi?! 

COLONELUL (Lovind.) : Gura ! Culcat! Drepti ! Tîrîş-mars ! 
Drepţi ! Culcat ! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoa- 
rea... Sînt groaznic de indisciplinaţi... Mi-au scos 
peri albi... M-au omorît... (Reia.) Jooos! Tîrîş- 
-marş! Drepţi! Culcar! Drepţi! Culcat! (Către 
ARTUR.) Sînt un om pierdut, domnule... M-au 


mîncat de viu. 


149 


Matei Vişniec 


ARTUR: Să vă mai dau puţină apă? 

COLONELUL: Da, da... apă... (Bea.) 

ARTUR: Ce-ati mai asudat... 

COLONELUL: Da, da... Asud groaznic... 

ARTUR: Vă consumati prea mult. 

COLONELUL: Așa e, prea le iau în serios... (Din nou cu 
piciorul în apă.) 

ARTUR (Gest lateral.) : N-ar trebui. Ăştia nu sînt oameni. 


COLONELUL: Nu, nu... (Către cei doi, care au ridicat 
puțin capetele.) Jos! Culcar! (Către ARTUR.) De 


două ore îi caut... 
ARTUR: Poate vreţi o ţigară? 
COLONELUL (Meditativ.) : O ţigară? (Brusc.) Nu e timp 


de pierdut... (Către cei doi, care au ridicat din nou 
capetele.) Culcar! Culcar! (Către ARTUR.) Mă 
bagă în mormînt... Spuneţi-le să nu mai ridice 
capul... (ARTUR se uită dojenitor la cei doi și le 
face semnul cunoscut pe obraz.) Mulţumesc. Eu, 
domnule, de patruzeci de ani n-am avut nici o 
pată. 

ARTUR: Ce noroc! 

COLONELUL: Dar, înţelegeți? Nimic, nimic, nimic. Şi 


tocmai acum, adineauri... cînd m-am dus la tom- 


beron... 
ARTUR (77esare.) : V-aţi dus la tomberon ? 
COLONELUL (Cu mândrie.) : Da, m-am dus la tomberon ! 


Pentru că eu, domnule, pentru serviciile pe care 


150 


Artur, osînditul 


le-am adus orașului, am voie ca o dată pe lună... 


să răscolesc cu băţul în romberonul guvernatorului ! 
ARTUR.: Pe bune? 
COLONELUL: Vă jur! 
ARTUR (Entuziasmat.) : Dati-mi voie să vă îmbrăţişez ! 
COLONELUL (În timp ce se îmbrătişează cu ARTUR, către 
cei doi.) Jos! Jos! (Către ARTUR.) Mai bine nu 


m-aş fi dus... 

ARTUR: De ce? 

COLONELUL: Nici nu ştiţi peste ce am dat... Ceva groaz- 
nic... îmi îngheaţă sîngele în vene... Da, da... 
De o mie de ori, da... Uitaţi-vă puţin pe fereastră! 
Vedeţi ? 

ARTUR: Ce? 

COLONELUL: Aceasta e cea mai tristă zi din viaţa mea. 

ARTUR: Şi dintr-a mea. Aţi luat-o de tot? 

COLONELUL: Ce? 

ARTUR: Plîngerea. 

COLONELUL: Nu, am copiat-o în grabă. 

ARTUR: Foarte bine. 

COLONELUL: Ce-i de făcut? 

ARTUR: Trebuie să ne păstrăm calmul. 

CĂLĂUL (S-a apropiat ușor.) : Aici e mîna diavolului... 

COLONELUL (Către cei doi.): Numai voi sînteţi de 
vină... De ce n-aţi tăiat capul osînditului ? De ce 
l-aţi lăsat să-și facă de cap? Ce-o să zică guver- 


natorul ? Ce-o să zic eu cînd o să-mi ceară capul? 


151 


Unde e capul? De ce l-aţi lăsat să scrie? Cine i-a 
dat litere? Așa se începe o plîngere? Unde v-a fost 
capul? (Icnind, se lasă jos.) Sînt terminat... Sînt 
un om sfârşit... 


GARDIANUL (Tresare.) : Papini? Parcă Giovanni Papini... 
CĂLĂUL: Nu ştiu. (Către ARTUR.) Domnule, Giovanni 


Papini a scris Un uomo finito? 
ARTUR: Da, Giovanni Papini. 
GARDIANUL (Aplecat peste COLONEL.) : Giovanni Papini 


a SCris-o. 


COLONELUL (/sterzc.): Nu vreau! Nu mă interesează! 


Vreau să mor! 
CĂLĂUL: N-o luaţi chiar aşa... Mai beti nişte apă... 
GARDIANUL: Noi sîntem de partea dumneavoastră... 
Toţi... Toţi trei... Nu? (Cor lui ARTUR.) 
ARTUR: Da... 
CĂLĂUL (Către COLONEL.) : Aţi auzit? A spus „da”! 


Toţi pentru unul și unul pentru toţi. Ca în Cei 
trei muschetari... Aţi citit Cei trei muschetari ? 

COLONELUL (Efort de amintire.) : Cu nişte cai, cu nişte, 
nişte... 

GARDIANUL (Jubilînd.): A citit-o! 

CĂLĂUL: Da, da! Cu mulţi cai. Mai povestiţi. Nu e totul 
pierdut... 

COLONELUL (Molatic.): Ce păcat că nu ne-am întîlnit 
mai din timp... Am fi putut sta cu picioarele în 
apă... toţi... Ne-am fi gîndit la apă... Aşa? Stiti 


voi că ziua de mîine nu există? Că din acest punct 


152 


Artur, osînditul 


de vedere e incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, 
care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atît 
de fericiţi, am fi alergat desculți pe cîmpuri... 

CĂLĂUL (Extaziat.) : Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveti 
inimă, domnule ! 

GARDIANUL (Către ARTUR.) : De ce-l chinuiti ? 

COLONELUL (Plîngăret-perfid.) : Mă chinuie, mă roade... 
lată viața mea... (Le întinde o hîrtie.) O fişie din 
pielea mea... Zdrenţuiţi-o, ferfeniţiţi-o... Ah, cît 


sînt de singur, mă doare sîngele, mă dor pleoa- 


pele... (Către ARTUR.) De ce toate astea ? De ce? 
GARDIANUL (Către ARTUR.) : Chiar, ce s-a întîmplat ? 
CĂLĂUL (Către ARTUR.) : Ce v-a venit? 
ARTUR (Impresionat.) : A fost o scăpare, o incertitudine... 
COLONELUL: Ce păcat! Ce păcat! 
GARDIANUL (Către COLONEL.): N-a vrut s-o scrie... 
CALĂUL :: I-a alunecat mîna... 
ARTUR: N-o să se mai întîmple... 
GARDIANUL: Eu zic să ne îmbrăţişăm cu toţii... Să fim 


prieteni... Să ne povestim vieţile... 


CĂLĂUL (Ia foaia din mîna COLONELULUI şi i-o întinde 
lui ARTUR.): Poftim, rupeţi-o cu mîna dum- 


neavoastră |! 


COLONELUL (Către ARTUR, după ce a rupt-o.): Sînt 
fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm 
la taclale... Spuneţi-ne tot, povestiţi-ne viața dum- 
neavoastră trepidantă, povestiţi-ne-o secundă cu 
secundă... 


153 


Matei Vişniec 


ARTUR: Nu ştiu dacă mai am timp... 

COLONELUL (Către CĂLĂU.): Cît mai are? 
CĂLĂUL : Câteva minute. 

COLONELUL (Către ARTUR.): Nu-i nimic. Sînt cîteva 


minute bune. Putem fi buni prieteni chiar și cîteva 
minute. Putem schimba idei... Acum toate s-au 
limpezit, chiar şi ploaia a stat. Iat-o ! 


GARDIANUL (Își şterge o lacrimă.) : Domnule, nu vă vom 


uita niciodată! 


CĂLĂUL (În hohote.) : Ne-aţi lăsat o amintire atît de fru- 
moasă, atît de caldă... (Începe să-și aranjeze ustensilele 
decapitării.) 

COLONELUL: Vă jur că voi veni, în fiecare zi, personal, 
cu flori, la mormîntul dumneavoastră. Ce culori 
vă plac mai mult? 

CĂLĂUL: Cum v-ar plăcea să fiţi îngropat? Dimineaţa? 
La prînz? În amurg? Da? Cînd soarele dispare ca 
un clopot în adîncul propriilor sale sunete? Cînd 
noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră 


scrîşnind în adîncul firii? 

GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! 
(Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întîmple 
o nenorocire... 


COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească 


fără cap... 


CALAUL : Totul e gata, soarele străluceşte, păsările ciripesc, 
ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare zi a 
lumii! 


154 


Artur, osînditul 


GARDIANUL (Cot.) : Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm 
rămas-bun ! Să jurăm că nu ne vom da niciodată 
uitării ! 

COLONELUL: În fiecare zi... da... (4 îmbrățișează pe 
ARTUR) îi voi pune pe soldaţii mei să bată din 
tobe... să sune... Pe lîngă mormîntul dumnea- 
voastră vor trece bărbaţi și copii, animale, se vor 
reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face 
două băncuţe, se vor construi drumuri, se va pune 
o placă de bronz, vom turna un bust, poate că 
vom ridica şi un hotel... Vom veghea tot timpul, 
vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, 
vom rînji, va fi curat ca-ntr-o lumînare... 

GARDIANUL (Łfuziune.) : Artur! Să ne ierti! 

CĂLĂUL : Din prima clipă am ştiut că lucrurile, că lumea... 
nu se va sfârşi aici... Din ochiul lui, da, din ochiul 
lui ar merita să zboare o pasăre! 

COLONELUL: Şi iartă-mă că eu... Cu șobolanul acela... 
Nu mai fac... 
(ARTUR este aproape îngenuncheat; apare în uşă 
GUFI ; gras și gâfiitor ; lenes; se joacă tot timpul cu 
o codită de iepuras.) 

GUFI: Apă! Apă! 


(Consternare generală, cu exceptia lui ARTUR ; ARTUR 
îi întinde lui GUFI o ceaşcă plină cu apă ; ceilalti rămîn 
înlemniţi, stingheriţi.) 


GUFI (Bea, se şterge de sudoare, plescăie.) : Apa... nimic nu 
se compară cu ea... Apa e principiul vieţii! 


155 


Matei Vişniec 


ARTUR (Îi întinde găleata.) : Poftim. Luaţi cît vă trebuie. 


GUEI: Mulţumesc, mulțumesc. .. Stiti, mie niciodată nu-mi 
ajunge apa. Cînd eram mic, îmi plăcea grozav să 


stau cu picioarele în apă... 
ARTUR: Şi mie. 
GUFI (Jovial, fericit.) : Chiar aşa? 
ARTUR: Dacă vă spun... 


GUFI: Şi nu vi se pare că pe vremea aceea... apa... era 


altfel ? 
ARTUR: Era mai verde şi mai groasă... Ca un aluat. 


GUFI: Extraordinar! Şi eu am aceeași senzație. Dar iarba, 


iarba nu vi se pare că era şi ea... altfel? 

ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. 

GUFI (Extaz.): Dar cîinii ? Cîinii cum erau? 

ARTUR: Cîinii? Erau mai scurţi și mai leneși. Dar erau 
mai mulți. 

GUEFI: Extraordinar! Sînteţi extraordinar! (Soptit.) Dar 
iepurii? 

ARTUR (/ncurcat.) : lepurii, iepurii... 

GUFI: Gîndiţi-vă bine, gîndiţi-vă... (Mimează un iepure.) 
Cum erau? 


ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reuşesc să-mi 


amintesc. 


GUEI: Incercati, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați 


tocmai acum! 
ARTUR: lepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! 


GUEI: Nu? 


156 


ARTUR: Nu! 
GUFI (n culmea fericirii.) : Asta e! Am bănuit! Întotdeauna 


am bănuit! M-ati scos dintr-o mare încurcătură ! 
ARTUR: V-am scos de tot? 
GUEFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu... (Se plimbă 


prin fata celor trei, încremeniti.) Mocofanilor ! Aşa 
se face ? (Execută exerciții din brate.) Ah, domnule, 


cînd se oprește ploaia, mă iau niște dureri de oase... 
ARTUR: Să vă fac un masaj? 
GUFI : Dacă vreţi... (ARTUR ĉncepe.) Aici... la cervicală... 


Uneori, nici nu pot să întorc gâtul... Parcă sînt 


lup... (Icneste de plăcere.) Ce mînă moale aveţi! 
ARTUR: Am fost decorator de vitrine. 
GUFI: Şi eu... am fost vînzător la aprozar... 
ARTUR: Ce gât fin aveţi... 
GUFI : Gâtul, domnule, trebuie întotdeauna îngrijit cu atentie... 
ARTUR: Şi eu mi-am dat seama... 
GUFI: Da? 
ARTUR: Dar era prea tîrziu... 


GUFI: Nu-i nimic. Putem da ceasul înapoi... Pentru ce 


avem ceas? 
ARTUR: Credeţi că e posibil? 
GUEI: Vă dau cuvîntul meu. 
ARTUR: Mă bucur. 
GUFI : Să zicem... o oră. Sînteţi mulţumit? 


ARTUR: Sînt. 


GUEFI: Înţeleg că aţi fost tracasat, bruftuluit. E vina mea. 
De aceea am venit aici. Ca să îndrept totul. 


ARTUR: Fiti bine venit. 


GUEFI: Ştiu că aţi suferit... Dar n-o să vă pară rău... [i 


vedeţi pe mocofani, pe maimuţoi? 
ARTUR: Uah! 
GUFI: Nu vi se pare că sînt jalnici, că sînt subumani? 


ARTUR: Ba da. 


GUFI: Nu vi se pare că au cîte un rînjet perfid pe figură? 
Îţi vine să-i iei la palme. 
ARTUR: Sînt respingători și înfumuraţi. E o ruşine că 


există asemenea oameni. 


GUEFI: Uitaţi-vă la grăsan... (Bruno.) E total hilar. Ți se 


întorc mațţele cînd îl vezi. 
ARTUR: Într-adevăr, îmi vine să vărs. 


GUFI: Ei bine, omul ăsta e deja mort. Îşi trăieşte ultimele 
minute. 


ARTUR: Da? Ce trist! 


GUFI : Nu pot să procedez altfel. Trebuie să mă înţelegeti. 
Dacă nu-l omor, nu pot să mă liniștesc. 


ARTUR: Cum credeţi. Nu e bine să trăieşti tensionat. 


GUFI: De altfel, nimănui n-o să-i pară rău după această 
scîrbă, după acest vierme, după acest păianjen. 
Nu vi se pare că are un ochi de vierme? Un ochi 
bulbucat și speriat? Un ochi roșu și vînăt, un ochi 
ca o gaură neagră, prin care curge o zeamă urît 


mirositoare ? 


158 


ARTUR: Tot ce-ati spus este perfect exact. 


GUFI : Asta e! Trebuie să facem odată şi odată curat... Dar 
de slăbănog, ce părere aveţi? (Grubi) 

ARTUR: O fiară! 

GUFI: Așa! 

ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos 
şi nespălat. Un libidinos. 

GUEFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? 


ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap 
ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și 
buhăir. E atît de înrăit, încât se aude pînă aici 
cum îi plesnesc tîmplele. 


GUFI: Mă bucur că gîndim la fel. 
ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. 
GUEFI: Ei bine, puteţi să-i plingeţi de milă. 
ARTUR: Nu cred s-o fac. 


GUFI : Îl aşteaptă chinuri groaznice. Am de gînd să-l ard cu 
ceară. 


ARTUR: O să iasă un miros... 
GUFI: Aşa e. Vreau să-l înăbuș în propriul lui miros. 


ARTUR (ÎI bate pe obraz pe Grubi.) : Îmi pare rău de tine, 
Grubi... 


GUFI : Nu vă lăsaţi tîrît de sentimente... 
ARTUR: Nu. Am să rezist pînă la sfârșit. 


GUFI: Sfârşitul va fi lung. Îl vedeti pe pîrîcios ? 
ARTUR: Care? 


159 


Matei Vişniec 


GUFI: Ăla cu pieliță pe el... Ăla care se chirceşte... 
ARTUR:: Parcă se vede ceva... 

GUFI: Am de gînd să-i fac părul măciucă! 
ARTUR: Oare nu e prea mult? 


GUFI : Nu trebuie să cedăm tocmai acum. El e cîinele, el e 
javra, el e cel mai vinovat dintre toţi... L-am 
mirosit... 


ARTUR: L-ati mirosit? 

GUFI : Îl miros tocmai de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți ? 

ARTUR: Nu... 

GUFI: Fiţi atent! Concentraţi-vă! Irageţi aer în piept! 
Tare! Ei? 

ARTUR (Execuză.) : Ce duhoare! 


GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocoteşte. 
Auziţi clăbucii ? Fierbe zeama în el, se înroșeşte. 
Dă pe afară. Íl sugrum cu o fîşie de piele scoasă de 
pe propria lui burtă! 

ARTUR: O să ţină? 

GUFI: Ştiu eu? Nişte nemîncaţi... Au bube în cerul gurii. 
la deschideţi gurile! Nişte nesătui! (Cez trei cască 
gurile.) Uitaţi-vă, uitaţi-vă înăuntru... Stau bubele 
acolo, pline de venin... Stau să crape... 


ARTUR (Przvznd.) : Da, da... Ăştia înghit cu tot cu bube... 


Au firimituri negre de pîine pe cerul gurii... 
GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mîncare. 


ARTUR: Nu trebuia. 


GUFI : Am greşit... Am crescut trei şerpi la sînul meu. Era 
cît pe ce să mă sugă de viu. Trei scorpioni. N-o să 


160 


Artur, osînditul 


mă credeţi, dar i-am îngrijit ca pe copiii mei... 
Au ciugulit din palma mea, i-am învăţat ce e 
binele, frumosul... I-am învăţat să răspundă, să 
spună da... Nu știu unde am greșit cu ei. 


ARTUR: Poate sînt nătîngi din naștere. 

GUEI: Oare? 

ARTUR: Mai sînt cazuri. 

GUEFI: Bruno, ia spune lu’ domnu, ce te-am învăţat eu? 

GARDIANUL: Eu... eu... dacă nu veneaţi... Era în coş... 

GUFI (Către ARTUR.): Poftim! 

ARTUR : Gîndeşte incoerent... 

GUFI (Către CĂLĂU.) : Tu, ăla ! Ia spune, cum face iepuraşu ? 

CĂLĂUL: Eu... eu... (Vrea să protesteze, renunță.) Țup! 
Țup-ţup-ţup! 

GUFI (Către ARTUR.): Aici, parcă se vede o scânteie... 
(Către COLONEL.) Vino-ncoace, blestematule ! 


Cum face ploaia? Ha? 
ARTUR: Zi-i! 
CĂLĂUL : Zi-i, blegule! 
GARDIANUL (Mieros, către GUFI.) : Nu ştie, domnule... 
CĂLĂUL: E irecuperabil. N-are scînteie. 
COLONELUL (Scrîsnind, către CĂLĂU.) : Gurrra! 


GUEFI (Către ARTUR.): Vedeţi cu cine trebuie să lucrez? 
Vedeţi pe cine trebuie să mă bizui ? (Către CĂLĂU..) 
Spune, Grubi, de ce n-ai tăiat capul domnului 


Artur? 
CĂLĂUL : Ne-a fentat, ne-a dus cu zăhărelul... 


Matei Vişniec 


GUFI (Entuztasmat, către ARTUR.) : E extraordinar, nu? E 
o experienţă unică. (Ca de la catedră.) Au alte 
structuri logice, au alt limbaj. La ei, frica ṣi răutatea 
se combină şi efectul este distrugător. Îi anulează, 
îi deshidratează, îi descompune în elementele lor 
componente, animalitatea, instinctualitatea, ten- 
dința de a-şi acoperi capul cu mîinile... (F arde 
una lui Grubi; apoi, către Bruno.) Spune, Bruno, 
de ce nu l-ai păzit ca lumea pe domnul Artur ? De 
ce l-ai lăsat la tomberon ? 

GARDIANUL: Nu dați! Nu dați! 

GUFI (Către ARTUR.) : Sînt incapabili să primească, în 
același timp, mai multe întrebări, să le selecteze și 
să le ordoneze în funcţie de anumite criterii de 
prioritate. Mintea lor clachează în faţa comu- 
nicării. De aceea, trebuie puşi la muncă. (Apoi, 
către cei trei.) Spuneţi, mă, ceva! 

GARDIANUL: Spun eu! 

GUFI : Spune! 

GARDIANUL (Jovial.) : Grubi e un prost. 

GUFI: Așa, aşa! Grubi, ce culoare are iarba? 

CĂLĂUL: Verde... 

GUFI: Dar culoarea verde, ce culoare are? 

GARDIANUL (Avîntat.) : Spun eu, spun eu! 

GUFI: Spune! 

GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) 

COLONELUL (Pentru sine.) : Cretin! 

GUFI (Sever, către COLONEL.) : Ai zis ceva? 


162 


Artur. osînditul 


COLONELUL: Nu, domnule. Mă doare dintele. 
GUEI (Lui ARTUR.) : De ani de zile îmi usuc nervii cu ei. N-au 
nimic omenesc. Sau credeţi că au? Au sau n-au? 


ARTUR: N-au. 


GUEI: Ş-atunci înseamnă că, din moment ce nu au nimic 


omenesc, ei nu există ca oameni, nu? 
ARTUR: Da. 


GUEFI: Şi-atunci, dacă nu există ca oameni, înseamnă că... 
din punctul nostru de vedere, care sîntem oameni, 
ei sînt un zero... Ei şi faptele lor... 


ARTUR: Nu înţeleg. 


GUFI: E foarte simplu. Aţi fost dus în eroare de niște 
oameni care nu există. Or, dacă ei nu există, atunci 
nici plîngerea asta (o scoate) nu există... Nu? 
Pentru că asta e mușcătura lor, e lucrătura lor și, 
ca atare, nu are nici o valoare. E un zero! 


CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, zopăie.) Aici a vrut să ajungă! 
(Către ARTUR.) V-a plăcut? 

COLONELUL (Enervat.) : Aici ați vrut să ajungeţi? 

GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! 

COLONELUL (Către GUFI.): Aşi ocolit ca un prost! 

CĂLĂUL (Către GUFI.) : Întrebaţi-l şi pe Artur! Domnule 


Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? 


GUFI (A/bastru.) : Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am 
ocolit? 


CĂLĂUL : Eşti un fraier, Gufi. Domnul a renunţat de mult 


la plîngere. 


163 


Matei Vişniec 


GUFI (Pierduz.): Chiar așa? Şi eu, care vă adusesem o 


pară... 
GARDIANUL: Dă-o-ncoa ! 
GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar aţi 


renunţat? 
ARTUR (Spăsit.) : Da... 


GUFI: Ce păcat! Dacă aţi fi ştiut ce frumos urma să vă 
vorbesc... Cît de elocvent aș fi fost... Cum v-aş fi 
convins să renuntati, cu ce argumente... Aţi pier- 
dut o mare ocazie... Aș fi fost magnific... 


COLONELUL: Tot timpul te bagi. Dacă nu veneai, dom- 


nul era mort de un sfert de oră. 
GUFI (Către ARTUR.) : Chiar așa? 
ARTUR: Se pare că da... 


GUEIL: Ce nefericit sînt! Am atît de rar ocazia să discut cu 
un om realmente inteligent... Domnule, dati-mi 
voie, deși nu mai are nici un rost, să vă spun 
totuși ceea ce ar fi trebuit să vă spun! Daţi-mi 
această șansă, n-am mai schimbat o vorbă cu nimeni 
de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o 
mare demonstraţie, ceva atît de liniștitor şi de 


„coerent... 
GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... 
COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osîndit ca să-ţi 


etalezi inteligenţa. 


GUFI (Către cei trei.) : Un minut, zău, nu fiţi bestii... Parcă 
voi n-aţi profitat de ocazie ? Parcă nu v-aș cunoaşte ! 
Parcă de ce l-aţi împins să se plîngă ? De ce? Ca să 


164 


Artur, osînditul 


mai staţi de vorbă. Pe mine mă duceţi? Pe mine? 
Vă ştiu eu. Faceţi şi pe dracu-n patru ca să mai 
dați și voi din gură, să vă mai vărsaţi și voi veni- 
nul! Nu mă prostiţi voi... Și acu’ începeţi cu 
scîrboșeniile, acu’, cînd vreau să-mi iau şi eu 
partea ? Faceţi mutre? 


COLONELUL: Gufi, zău... 

GUFI (/szeric.) : Vreau să spun ce am de spus! 

CĂLĂUL: Bine, da' scurt! 

GUFI (Fericiz.) : Scurt! Scurt! (Către ARTUR.) Domnule, 


să presupunem că încă nu v-aţi retras plîngerea... 
Să presupunem că eu încă nu ştiu că v-aţi retras 
plîngerea... iată ce v-aș fi spus... întîi v-as fi privit 
drept în ochi, m-aş fi lipit de sufletul dumnea- 
voastră, m-aș fi aruncat direct sub pielea dum- 
neavoastră, m-aș fi înecat în adînc, în sîngele 
dumneavoastră, persuasiv şi demonic, v-aș fi făcut 
să vibraţi în faţa cuvintelor mele... pentru că noi, 
da... sîntem atît de trişti, atît de singuri de la 
începutul lumii... noi, care sîntem începutul însuși, 
un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În 
sfîrşit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aş fi 
ametit puţin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi 
facultăţile receptive, pentru a vă roti cu 360 de 
grade în jurul ideii... și așa, ametit, aţi fi devenit 
chiar dumneavoastră un argument în ajutorul 
meu, aţi fi plîns pe umărul meu și aţi fi recunoscut 
că aşa e... și mi-aţi fi cerut să vă iert... lar eu, în 
culmea perfidiei, în ultimul moment aș fi căzut în 


genunchi în fața dumneavoastră şi mi-aş fi 


165 


Matei Vişniec 


recunoscut perfidia şi mi-aş fi cerut eu iertare 
pentru perfidia mea... Şi abia asta ar fi fost marea 
scamatorie, pentru că atunci, dumneavoastră, îndu- 
ioșat, aţi fi căzut în genunchi în faţa mea şi mi-aţi 
fi sărutat tălpile pentru sinceritatea mea... şi am 
fi plîns mult timp unul pe umărul celuilalt și v-ati 
fi topit, desigur, în braţele mele și creierul meu 
v-ar fi absorbit definitiv... Asta e! Totul ar fi putut 
fi real... Sînteţi o mare pierdere pentru mine, 
domnule! V-aș fi putut convinge că sînteţi un om 
de nimic, o lepădătură, numai bun de strivit fără 
milă. Îmi pare atît de rău, atît de rău... 


GARDIANUL (Își revine primul din tăcere.) : Gata? 
GUFI: Ar fi fost atît de frumos, atît de frumos... 
COLONELUL: Lasă, Gufi, mai sînt zile... 


GUEFI (Cu /acrimi.): L-aş fi convins de orice, de orice... 
Mă credeţi? 

CĂLĂUL: Sigur, Gufi, muşcă şi tu... (Îi întinde para.) 

GUEFI: Pe mulți i-am convins, pe mulţi... Ah, ce osîndiţi 


erau altădată, ce osîndiți... Şi cum mă mai ascul- 
tau... cu gâturile alea ale lor subțiri, ca de sticlă... 


COLONELUL: Erau oameni adevăraţi. Ştiau să moară. 


GUFI: Erau înalţi şi subțiri. Aveau degete lungi şi ochi 
albaştri. 


CALAUL: Nu tremurau niciodată. Erau drepți şi aveau 
mîinile reci. 
GARDIANUL: Nu vorbeau niciodată. Erau tăcuţi şi inte- 


ligenţi. 


166 


Artur, osînditul 


COLONELUL: S-au dus... Unul cîte unul... 
ARTUR: Mie mi s-a făcut somn... 


GUFI (Către CĂLĂU, continuă reveria.) : l-ai numărat 


vreodată? 
CĂLĂUL: La ce bun? 
GUFI: Cînd mă gîndesc cum a fost... Îmi vine să urlu... 
GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... 


CALAUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc 
de ruşine... 


ARTUR (Se întinde.) : Eu am să aţipesc puţin... 

GUFI (Despre ARTUR.): Ce scîrbă! 

COLONELUL: E atât de uscat şi de sfrijit, încît... 

CĂLĂUL: Ar merita să scape. 

GUFI : Ăsta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. 

GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... 

CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. 

GARDIANUL: Să-i dăm un picior în fund și să-l lăsăm 
aici. 

COLONELUL: A adormit. 

CĂLĂUL : N-ar fi învățat niciodată să moară... E un escroc. 

GUFI : A fost decorator de vitrine... 

COLONELUL: Să-l dăm afară-n brînci ! Să-l gonim cu pietre! 

GUFI : Credeţi c-o să vrea să plece? 

GARDIANUL: Ia te uită! Nu m-am gîndit la asta! 


GUFI : Osîndiţii ăştia au ajuns într-un hal... Nu mai vor să 
plece. Dacă ar fi vrut, ar fi plecat de mult. 


167 


Matei Vişniec 


COLONELUL: Sigur, ar fi putut să fugă. 
GARDIANUL: Ar fi putut să mă roage să-i dau drumul. 
CĂLĂUL : Putea să ne cumpere. Are bani. L-am fi lăsat de 


mult s-o şteargă dacă ne dădea bani. 
GARDIANUL: Are bani, da nu vrea să-i dea. 
GUEFI: Cerule! Ce stîrpitură! 
CĂLĂUL : Dacă-l omorîm, îi facem un bine. 


COLONELUL: Să-l ducem pînă la poartă, pe furiș... Să-l 
lăsăm în drum şi să-nchidem poarta oraşului după 
el. 


GARDIANUL: O să urle. O să bată cu pumnii în poartă. 


O să facă scandal. 

GUEI: Mai bine îl omorîm în somn. 

CĂLĂUL : Nu tine. Trebuie să-l executăm, nu să-l omorîm. 

GUFI: Fii serios! Îl omorîm, îl ascundem într-un sac și-l 
aruncăm în iaz. Şi zicem c-a fugit. 

CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Ştie că trebuie să 
moară şi doarme... 

GUEI: Omul ăsta nici nu există... 


COLONELUL: Să-l înfăşurăm într-o pătură şi să-l ducem 
pe cîmp. O să se trezească dimineaţă ş-o să creadă 


c-a visat... 
CĂLĂUL: Numai să nu-l mănînce cfinii... 
GARDIANUL (Cu si/4.) : Nu cred să-l mănînce... 


GUFI: Trebuie să-l facem pierdut. Cînd mă uit la el, mă 
cutremur... (Î/ lovește cu piciorul.) Hei, omule! 


ARTUR (Amerit.) : Începem? 


168 


Artur, osînditul 


GUFI (Se întoarce cu spatele, dezolat.) : Poftim ! 
GARDIANUL (// zgîltîie pe ARTUR..):: Fii bun şi du-te! 
ARTUR: Cum? 

GUFI: Pleacă unde vezi cu ochii! 

ARTUR: Unde să plec? 

COLONELUL: Unde ştii! Am hotărît să-ţi dăm drumul. 

ARTUR: Da ce, voi hotărîți aici? 

CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit de tot. Ne-a ajuns 
pînă-n gât. Ia-ti boarfele şi pleacă. 

ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... 

GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors maţele pe dos. 

COLONELUL: Porcule! Îți dăm viaţa! Eşti liber! 

ARTUR: Eu vreau covor roşu. 

GARDIANUL: Îl omor! ÎI strîng de gît! 

ARTUR: Vreau doi toboşari! Vreau doi trompeţi ! N-o să 
scăpaţi de mine niciodată! 

COLONELUL: Omule, nu pricepi? Eşti un om liber! 
Du-te pe cîmp, du-te să vezi iarba. 

ARTUR: Minti! Toti minţiţi! Sînteţi atît de fricoşi şi de 
laşi, încît v-aţi sfătuit să-mi daţi drumul. Mi s-a 
mai întîmplat... Peste tot e la fel. 

CĂLĂUL: E nebun! 

COLONELUL (Ultim efort.) : Vrei bani? Spune-ne ce vrei 
şi-ţi dăm. 

ARTUR: Toboşari! Covor! Trompeţi! 

GUEFI: leşi afară! 


169 


Matei Vişniec 


ARTUR: Cum? 

GUFI: Afară! Așteaptă afară! Te chemăm noi... 
ARTUR: În ploaie? 

GUFI (Uriă.): Afarăăă! 


(Pauză; cei patru îşi aprind cîte o tigară; tăcere; ARTUR 
așteaptă în ploaie.) 


COLONELUL: Ce facem? 
GARDIANUL: Dac-am găsi pe cineva, să-l înlocuim... 
GUFI: Să fugim! Să fugim noi. 

GARDIANUL: Să ne plîngem de el la guvernator... 


(Pătrund în încăpere ARTUR şi GUVERNATORUL, 


rîzînd, tinîndu-se pe după umeri.) 


GUVERNATORUL: Așa! 
ARTUR: Chiar așa! 
GUVERNATORUL: Eram sigur. 
ARTUR: Ce puteam să fac? 


GUVERNATORUL: Păi, ce să faci ? (Trece pe lîngă Grubi.) 
Încheie-ţi nasturii ! (Către ARTUR.) A ieşit destul 
de bine... Fac cinste! (Scoate o sticlă de șampanie.) 


De mult o ţin pentru așa ceva. 


ARTUR: Pfuuu! O facem lată! 


GUVERNATORUL (Zozrnă.) : Acu îi am la mînă... Înce- 


puseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau 


170 


Artur, osînditul 


pînă în adîncul inimii, se tîrșiiau prin fata mea, 
nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici 
un Dumnezeu! Noroc! 


ARTUR: Noroc! 

GUVERNATORUL (Scoate plângerea.) : A căzut la tanc... 
Închipuiește-ţi, se lipeau cu fața de geam și se 
uitau cum mănînc, cum dorm, cum mă spăl pe 
picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și 
se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, 
cu unghia murdară la deget. (Bez.) M-ai salvat! 
(ÎI îmbrățișează.) Acu le strîng cureaua! (Trece 
prin fata celor patru, încremeniti ; le flutură plîngerea 
pe la nas.) 

ARTUR: Au vrut să mă dea afară... 

GUVERNATORUL: Nişte scîrbe! 

ARTUR: Au vrut să-mi dea bani! 

GUVERNATORUL: Nu se poate! 

ARTUR: Au vrut să mă omoare şi să mă arunce în iaz... 

GUVERNATORUL: Hai, noroc! Ne scoatem noi pîrleala ! 

ARTUR (Beg.) : A fost groaznic. De câteva ori, am crezut că 
mă lasă nervii. 

GUVERNATORUL: Te cred. Pune-te în locul meu. Cînd 


nu mai ai ce să reproșezi subalternilor tăi, ești 
pierdut. 


ARTUR: Frai chiar aşa lefter? 
GUVERNATORUL: Lefter, lefter... 
ARTUR (Arătînd spre plângere.) : Şi asta ți-ajunge? 


171 


Matei Vişniec 


GUVERNATORUL: Ajunge pentru cîţiva ani. 

ARTUR: Ai citit-o? 

GUVERNATORUL: N-am citit-o. 

ARTUR: i-o citesc eu. 

GUVERNATORUL: Lasă, mai bine spune pe scurt. Ce 
vrei, de fapt? 

ARTUR (Repeze.) : Un covor roşu, doi trompeti, doi tobo- 
şari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. 

GUVERNATORUL: Nu pot! 

ARTUR: Le vreau! 

GUVERNATORUL: N-am! 

ARTUR: Nu mă interesează! 

GUVERNATORUL : Acum îmi dau seama. Nu eşti nebun. 
Esti prost. 

ARTUR: Vreau şi baldachin. 

GUVERNATORUL: Ne sugi sîngele, asta e. Tu nu vezi că 


toate ușile și toate ferestrele sînt bătute în cuie? 
Tu nu vezi că toţi stau înfundați pînă la genunchi 
în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la 
galoş ? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au 
scurs în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în 
parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas 
decît un singur arbore, negru, pe care-l port chiar 
acum la mine în buzunar? N-ai văzut cum plouă 
de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă? 
Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată 
cîmpia? Ai văzut ce broască uriașă doarme cu 
burta lipită de aerul nostru ? Te-ai uitat la trecători, 


172 


Artur, osînditul 


te-ai uitat la soldaţi, la vagabonzi, la şperțari şi la 
stîrpituri? Ai văzut că nimeni nu mai are mîlini, 
că nimeni nu mai are picioare, că nu le-a mai 
rămas decît un ochi roșu în frunte? Nu vezi cum 
atârnă cerul ca o burtă despicată de oaie ? În dreapta 
te-ai uitat? În stînga te-ai uitat? Ai văzut marea? 
Ai fost pe țărm? Ai văzut că nu mai există țărm? 
Te-ai plimbat pe nisip? Ai văzut cum s-a încîlcit? 
Ai văzut ce aruncă marea pe țărm? Ai văzut burţi 
crude aruncate pe țărmurile care nu mai sînt? Ai 
văzut ce culoare are apa? Ai văzut cum trece nimi- 
cul prin ea ca printr-un fund de pahar? Te-ai dus 
să-ţi pui degetele pe fundul paharului și să vezi 
cum îţi dispar degetele? Te-ai uitat la nori? Te-ai 
uitat la pasărea oarbă din parcul orașului ? Ai auzit 
cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată 
cu piatra şi ai văzut că nimeni n-are degete ca să 
apuce o piatră? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, 
din uși şi din pavajele subţiate de prea multă 
aşteptare? Ai văzut cum atîrnă piatra uriașă de 
cuiul uriaş? Te-ai uitat la mine? Nu vezi că nu 
mai am piele pe faţă? Nu vezi că nu mai am piele 
pe mini și nici pe burtă şi nici pe cîinele meu la 
care ţin mai mult decît la ochiul meu? Tu nu 
simţi cum, chiar în acest moment, se rup temeliile 
orașului și ne seacă ultima picătură de sînge în 
gîtlej? Tu nu vezi cît de tîrziu s-a făcut în lume, 
nu vezi cum prostia și ura s-au încleştat una de 
alta şi s-au furișat în fîntîna orașului şi s-a ros- 


togolit fîntîna peste case și peste toate cele, de 


173 


Matei Vişniec 


s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi 
că nu mai poţi deosebi calul de iarbă şi pasărea de 
aer? Eşti orb? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar 
nu-ţi vorbesc, ci te împroşc doar cu mărgele verzi 
de salivă care-ţi curg pe faţă? 

ARTUR: Toboşar, covor, trompeţi ! 

GUVERNATORUL (// privește lung pe ARTUR; apoi se 


apropie de cei patru; îi priveşte în ochi.) Ce staţi? 
N-aţi auzit? 

ARTUR: Toboşar, covor, trompeti ! 

GUVERNATORUL: Toboşar, covor, trompeţi ! 


(Se trece la o improvizatie grosolană ; fiecare aduce cîte 
ceva ; un simulacru de covor, un simulacru de trompetă, 
un simulacru de toboșar ; se improvizează un esafod, se 
agată ornamentatii jalnice din batistele celor prezenti; 
toate obiectele dorite de ARTUR au apărut, dar la 
limita de jos a valorii lor.) 


GUVERNATORUL (Către ARTUR.): Spune-ţi ultima 
dorinţă! 

(ARTUR tace; se apropie de GUVERNATOR si-l priveşte 
lung; îl cercetează cu atentie; îi smulge batista din 
buzunarul de la piept si-si leagă singur ochii; se lasă 
în genunchi; îşi așază capul pe buturugă.) 


GUVERNATORUL (Se ridică, pășeşte spre public; ceremo- 
nios.): Doamnelor şi domnilor! lată un om 
deosebit ! lată un om minunat, cum fiecare dintre 


174 


Artur, osînditul 


noi ar trebui să fie. Acest osîndit s-a dovedit a fi o 
adevărată conştiinţă, o adevărată forță umană! A 
vrut să moară demn și, iată, a obţinut tot ce şi-a 
dorit. Şi-a salvat demnitatea, a arătat că moartea 
este pentru el un adevăr la fel de înalt ca și viața ! 
S-a îndîrjit, a luptat, a obtinut! A ştiut din prima 
clipă ce vrea şi, iată, în ultima clipă, e înconjurat 
de obiectele dorite. Acest om este un erou, este un 
exemplu pentru orașul nostru și noi toţi ar trebui 
să-i semănăm ! Priviţi-l bine, priviţi-l în ochi! 
Acest om va dăinui. El este ceea ce noi trebuie să 
fim, el este omul viitorului, el este omul de care 
avem nevoie. Dacă măcar jumătate dintre cetăţenii 
orașului ar fi ca el, ei bine, orașul nostru ar re- 
naşte, ar fi unic şi impresionant! lată, el ne-a 
arătat care este secretul, el, numai el ne mai poate 
salva, numai el ne poate arăta ce trebuie făcut, 
cînd şi cum... Să-l întrebăm care e adevărul și 
cum a făcut ca să-l obțină. Să-l urmăm pas cu pas 
și să aplecăm urechea pînă la pămînt în faţa cuvin- 
telor sale... El este unica noastră șansă, el este 
Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A 
venit, a văzut, a luptat, a învins! (// sărută pe 
frunte.) Atât! 


(Personajele sînt impresionate ; totul se petrece în sobrie- 
tate; GUVERNATORUL se reasază; face un semn; 
CĂLĂUL este atent; ridică satîrul ; lumina scade ; mîna 
GUVERNATORULUI coboară; CĂLĂUL loveste; 
capul lui ARTUR se rostogoleste jos, ca în filmele desuete, 


175 


Matei Vişniec 


proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie 
ciudată, ca şi cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut 
să trimită cuiva o bezea.) 


BINE, MAMĂ, DÆ ASTIA 
POVESTESC ÎN ACTU’ DOI 
CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU'-NTÎI 


Fantezie, mascaradă, 
bufonerie şi experiment 
A o 
în două acte 


Personajele (în ordinea intrării în scenă) : 


GRUBI 
BRUNO 

FETIŞCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL 
OMUL CU SACAUA 

PRIMUL BĂRBAT 

AL DOILEA BĂRBAT 

ORBUL 


FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual 
de cealaltă FETIŞCANĂ) 


MAMA 


RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, 
RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. 


MAJORDOMUL 
VIZITATORUL 
MARAT 


Alţi mașinişti, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, 
Danton, Robespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, 
arlechini, dansatori, bufoni, trompetişti, toboșari, măşti, 
figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. 


Regizorul poate renunţa la unele personaje. 

Regizorul poate compune personaje noi. 

Regizorul poate înlocui orice replică și poate renunța la 
orice replică. 

Regizorul poate renunţa la spiritul piesei, întrucît acesta se 
află în litera ei. | 

Regizorul poate renunţa la litera piesei. 

Regizorul poate scrie altă piesă. 


Regizorul poate modifica orice, oricât, oricum, în afară de 
titlul piesei. 


TITLUL PIESEI ESTE SACRU 


ACTUL I 


La ridicarea cortinei, Bruno şi Grubi stau pe marginea 
unei gropi, cu picioarele în groapă, aplecati deasupra 
gropii si lucrînd din greu, cu mîinile, în groapă; din 
cînd în cînd fac gesturi de relaxare; îsi reiau lucrul 
concentrați, capetele lor se ating, mâînuiesc fel de fel de 
instrumente împrăștiate în jur; scopul efortului lor va 
rămîne, pe tot parcursul piesei, invizibil. 


GRUBI: Pfff... N-o să iasă... 

BRUNO: Taci! 

GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. 
BRUNO : N-are-a face. 


(Pauză; lucru intens; se aud sunetele şi scrîsnetele 
ustensilelor.) 


BRUNO : Trage! 
GRUBI (Gîfâind.) : Nu pot. 
BRUNO : Trage! Trage de ţeastă! Uiii... 


181 


Matei Vişniec 


GRUBI : Vrei să scuipi sînge? 

BRUNO: Acum! Acum! Rupe! 

GRUBI: Na! 

BRUNO: Ţine-o ! Izbeşte! Izbeşte! 

GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc matele. 

BRUNO: Taci! Irage-aici! Trage! Strînge! Dă vîrful! 
Unde-i vîrful ? 

GRUBI : L-am lăsat să se subțieze... 


BRUNO (Enervat.) : Pfui! Adu vîrful! 


(GRUBI se duce să aducă vîrful; de departe, strigînd.) 


GRUBI : Nu-i. 

BRUNO: Ce? Ceee? 

GRUBI : Nu-i. Nuuu-i. 

BRUNO: Cuuum? 

GRUBI : Nu mai e. S-a ros. 

BRUNO (Szrigă, intrat în panică) : Pfui! Vino! Vino că mă 
trage! Mă trage la fund! (BRUNO se luptă din 
greu cu o forță care îl trage în adîncul gropii.) 
Grubiii... 

GRUBI (Sosind în ajutor.) : Ce e, mă? 

BRUNO: S-a-nfăşurat pe mine! Uiii... 

GRUBI (Intrat în panică.) : Dă mîna! 

BRUNO: Uşurel... 


182 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu’ doi... 


(Cei doi se luptă pe marginea gropii ; Bruno face eforturi 
ca să scape, s-a agătat de GRUBI ; GRUBI trage din 
răsputeri.) 


BRUNO: Trage de funie! 

GRUBI : Dă-o-ncoa'! 

BRUNO : Vezi că se-nnoadă. 

GRUBI: Stai... Acum! 

BRUNO: Hai! 

GRUBI : Pune degetul dedesubt! Ce urât! 

BRUNO (7zpînd.) : Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? 
GRUBI: Uah! 


(Cei doi se unesc într-un ultim efort şi se prăbuşesc pe 
marginea gropii.) 


GRUBI (Stergîndu-se de sudoare.) : Era să fie. 
BRUNO (Palid, speriat.) : Mă răpea. Mă ţăcăia de tot. 
GRUBI: [i-am spus că n-o să iasă. 

BRUNO : Unde dracu' am greșit? 

GRUBI : S-o ștergem. Să-i dăm drumu... 


BRUNO : Cred că s-a rupt osia. Cînd se rupe osia, se strîm- 
tează osul din fundul gurii. Așa-i dacă mîncăm 
rahat... 


GRUBI (Rugäător.) : Hai s-o lăsăm baltă... 
BRUNO : Şi ce-o să zică Pendefunda? 


183 


Matei Vişniec 


GRUBI : Ce-o s zică! Ce-o s zică! S zică! 
BRUNO: Nu ţine. 
GRUBI (Meditativ.) : N-avem noroc... 


BRUNO (Încearcă să facă ordine în unelte.) : Trebuie să-i 
dăm de-un cap. Nu se poate să n-aibă cap... 

GRUBI: N-are! N-are! Îţi zic eu. N-are nicicum. Cînd 
se-nzdrăveneşte pe dreapta, îi curge sînge din stînga. 
ŞI tot așa. N-are cum să meargă. 

BRUNO: E-e! 

GRUBI : Ascultă ce-ţi spun. O să stăm aici şi-o să putrezim. 
N-are cum să se lege cînd e prea multă zeamă. 
Se-nmoaie cerul gurii, şi picură, și picură, şi picură... 
Eu îi zic. 

BRUNO (Apucîndu-se de lustruit uneltele.) : Se supără. 

GRUBI: Şi ce dacă s supără? Nu s-a putut. 

BRUNO: Se supără urît. Pendefunda nu-i femeia aia. 

GRUBI (Obosit, învins.) : Dă o ţigară! 

BRUNO: N-am. 

GRUBI (Scozînd un pachet.) : la de aici. 

BRUNO : Las' că iau de la mine. 


(GRUBI își scoate ultima țigară din pachet şi aruncă 
pachetul în groapă ; își aprinde tigara cu ultimul băt de 
chibrit şi aruncă bătul şi cutia în groapă; BRUNO îşi 
scoate şi el ultima țigară din pachet şi aruncă pachetul în 
groapă ; îşi aprinde şi el tigara cu ultimul băt de chibrit 
şi aruncă bătul şi cutia în groapă.) 


184 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


BRUNO: Brrr! Ce acritură! 
GRUBI: Nu-s mai ca alt dată. 
BRUNO: S-au împutit de tot. 


(Pauză; cei doi fumează; apare FETIŞCANA CU 
GĂLEATA CU LĂTURI.) 


FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! 

BRUNO (Cu mirare.) : Pendefunda! 

GRUBI (La fel.) : Pendefunda! 

FETIȘCANA : Staţi aici și trageţi fumul. O să vi se-ncurce 


matele. 
GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda ? 
BRUNO : S-a terminat cu bine? 
FETIȘCANA (Rîzînd.): Ce vă pasă? 
GRUBI (Rugător.) : Zău... 
FETIŞCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da' văd că n-aţi 


făcut nimic. 


GRUBI : Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunţuri. Ne-a alunecat 
talpa de două ori. Dac-o ţine tot așa... 


FETIŞCANA: Treaba voastră. (Răszoarnă găleata cu lături 
în groapă si pleacă.) 

GRUBI: Ce putoare! 

BRUNO: Bună! 

GRUBI: Da-i cam bleagă... 

BRUNO: E-e! 


185 


Matei Vişniec 


GRUBI : Zău. O dată am rugat-o ȘI eu să-mi înfeţe ȘI mie 


ceva şi s-a uitat la mine, a holbat ochii... 
BRUNO (Aruncîndu-și mucul tigării în groapă.) : Hai! 
GRUBI (Aruncîndu-și şi el mucul țigării în groapă.) : Hai! 


(Cei doi încep să lucreze din nou aplecati peste groapă ; 
îşi schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; 
icnete de efort, izbituri ; amîndoi învîrt cîte ceva, însuru- 
bează piese invizibile.) 


BRUNO : Parcă s-a mai lăsat... 

GRUBI: Tritt... 

BRUNO : Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. 
GRUBI (Extrem de concentrat.) : Unde-i? Unde-i? 
BRUNO: la! 

GRUBI: Uah! 

BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? 

GRUBI : Eu am scăpat-o de ieri și acum dospeşte înăuntru. 
BRUNO (Mirat.): Ce zici? 

GRUBI (nvins.) : Da... N-avem noroc. 


BRUNO (Oarecum învins.): Aşa n-are cum. Trebuie să 


scoatem scara. 

GRUBI (Speriat.) : O să fie urît de tot. Şi nici n-o s-o mai 
putem pune-napoi. 

BRUNO: O aruncăm de tot. O facem fărîme. 


GRUBI (Meditativ.) : De ce n-avem noi noroc, Bruno? 


186 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


BRUNO: O fi ceva la mijloc. Pe mine mă-năbușă. Pe tine 
nu te-năbușă? 

GRUBI: Şi pe mine mă-năbuşă. Mă dor ochii ca la ceapă. 

BRUNO : Să nu rîdă careva de noi. N-ar trebui să-i lăsăm 
să rîdă de noi... 

GRUBI: Ce-are-a face? Las să râdă! (Încet, cu atenție, cei 
doi încep să extragă din groapă o scară care nu se 
mai sfirseste.) 

BRUNO: Ce lungă-i! 

GRUBI: Irage-ncet, să nu se-ncurce. 


BRUNO : S-o lăsăm pe spate. Pfui! (Cei doi reuşesc s-o culce 


pe sol.) Las-o aşa. 

GRUBI (Privind, dintr-odată, atras de ceva, în adîncul gropii.) : 
E-te! 

BRUNO: Cum? 

GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a lăsat? 

BRUNO : S-a lăsat al dracului. 


GRUBI: Mai puţin şi se dă peste cap. O să crape. Ha! 


Ce-aș mai rîde să crape şi să-i împroaşte. 
(Cei doi se așază pe marginea gropii şi privesc în adînc.) 


BRUNO : Chiar! Să se spargă buba... 
GRUBI: Uite-o ! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. 


He! S-au mocoşit degeaba, s-au urcat degeaba 
pînă sus. 


BRUNO : Dă-i 'ncolo! 


187 


Matei Vişniec 


GRUBI : Mi-e frică. Înţelegi? De aia. 
BRUNO: Dă-i în mă-sa! 


GRUBI : Vezi căscătura ? Dacă dai cu piatra în căscătură, se 
înroşeşte. (Aruncă în adîncul gropii una dintre 
unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi 
izbucnesc în hohote de ris.) 


BRUNO: la mai arncă o dată! 
GRUBI (Aruncă un ferăstrău.) : He-he! Uite-aşa începe 


pălăiala ! 
(Din interiorul gropii tîsnesc picături.) 


BRUNO (Luând o picătură pe deget şi ducînd-o la gură.) : 


Încă-s ude. 
GRUBI (Acelasi gest.) : Nu mai e mult. 


BRUNO : Cînd începe căscătura să plescăie, e rău. Se înră- 
jeşte de tot jur-împrejur și încep să se scurgă pe 
dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. 
Tu ştii cum m-a luat ăla cu lopata cînd a venit? El 
a zis „ţine”. Eu am zis „nu ţine”. El s-a rotit și 
cînd s-a uitat în jos nu mai era nimic din ce fusese. 
Îl vezi aşa cum se ţine de coada lopeţii ? Parcă ar 
roade un os. 


GRUBI : N-ai ce vorbi cu ăştia.. 


BRUNO: Pe unde o fi punga aia cu mere, să-i aruncăm un 
măr. 


GRUBI: O fi prin geamantan. 


188 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


BRUNO : Unde-i? 


GRUBI (Se ridică, răstoarnă nişte lucruri, răscoleşte, scoate 


un măr şi i-l întinde lui BRUNO.) : Na. 
BRUNO: Ia, hai! Ţine-mă de mijloc. Mă duc să i-l duc. 
GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. 


BRUNO: Tttt! Cobor eu. (Se leagă cu o funie de mijloc; 


> 22) 


GRUBI 4/ ajută.) Dă-mă-ncet. 
GRUBI: Ah, să nu se-ntîmple-o nenorocire. Îmi tremură 
genunchii. 


BRUNO : Lasă fandoseala. Dă-mă! 

GRUBI: Să nu faci vreo prostie, acolo, jos. 

BRUNO : N-are-a face. 

GRUBI: Să nu se roadă funia. 

BRUNO : N-are cum. 

GRUBI: Mamăăă... 

BRUNO (Coboară încet în groapă.) : Ţine strîns! Mai fă un 
nod! Ţine de amîndouă capetele! (I se mai vede 
creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adîncul gropii.) 
Marş! Marş! 

GRUBI (Aplecat mult peste groapă.) : lar muşcă? 

BRUNO (Din adînc.) : Ce? 

GRUBI: lar mușcă? 

BRUNO : Îl găuresc eu. 

GRUBI: Să nu se scîrbească, nene... 

BRUNO : Îi crăp capul! (Agitatie în adînc.) Mars! (Funia se 
mișcă amenințător ; BRUNO se luptă cu cineva în 
adîncul gropii, creștetul îi apare şi-i dispare în ritm 


189 


Matei Vişniec 


alert.) Ha ! Prostuţule ! Stai cum trebuie... (Cârâizurs, 
țipete subtiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit 
al lui BRUNO apare o secundă.) Gîngania dracului ! 
(Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! 
Se freacă de piciorul meu. Uah! (Se aude un mîrîit 
docil.) Trage-mă sus, trage-mă sus, mi-e silă! 

GRUBI : Să nu te muște. Vezi să nu te muște şi să ne astupe 
groapa! 

BRUNO (Tot mai înfricosat.) : Lrage-mă! Trage-mă ! Mi se 
lipește de subsuoară... 


GRUBI (/ncurcat.): Nu ti-am spus că nu-i bine? (Face 
eforturi ca să-l tragă pe BRUNO.) 


BRUNO: Mai repede! S-a lipit de mine! Iah! 

GRUBI : Aruncă-i nodul de gît! Aruncă-i! (BRUNO apare 
total transfigurat; partea de jos a corpului este înne- 
grită si hainele îi sînt 2drentuite.) 

BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! 

GRUBI (/ trage de mîini pe BRUNO şi-l urcă pe sol): Ți 
s-au înnegrit ţurloaiele. 

BRUNO: Cum? 

GRUBI : la vezi dacă mai poţi merge! 

BRUNO (Face cîtiva pași.) : Ce alunecos era... N-are nimica. 

GRUBI : Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. 


BRUNO (Se așază pe un geamantan) : lar trece ziua și n-am 
făcut nimic. 


GRUBI: Să fac focul? 
BRUNO: Fă-l. 


190 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


GRUBI: Unde-s lemnele? 

BRUNO (Deschide un geamantan uriaş.) : Îs ude. 

GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) 

BRUNO (Încălzindu-și mîinile.) : Ce zi! 

GRUBI: Cinăm sau prînzim? 

BRUNO (Uitîndu-se la cer.) : Mi-e foame tare. Eu zic să 
prînzim. 

GRUBI: N-o să plouă? 

BRUNO : N-are cum. 


(Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente 
potrivite pentru foc şi îşi încălzesc mâncarea.) 
2 2 


GRUBI (După un timp.): Îţi spun eu... Trece ziua şi ne 
bîţiim degeaba. 

BRUNO (Mâncînd.) : Nu ştiu. 

GRUBI : O să pierdem multe zile. O să le pierdem pe toate. 

BRUNO : Ce-au a face zilele? 


(Pauză; cei doi mănîncă preocupati ; pe acest fond, intră 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL.) 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ha-ha! Staţi aici şi 
mîncaţi. Nu vă pasă de nimic. 

BRUNO: Ia te uită! 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Lasă tomberonul şi se 


apropie de groapă.) : S-a ales ceva? Aţi reuşit ceva? 


191 


Matei Vişniec 


BRUNO : Nu merge. 

GRUBI : N-are cum. 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Urît. O să se supere 
Pendefunda. 

BRUNO : M-am lăsat şi înăuntru. Nu se poate face, și gata. 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Știam eu că n-o să 
iasă nimic. Mai bine aţi lua-o din loc. 

GRUBI : Și eu zic așa. 
BRUNO: Nu mai ştiu ce să zic. 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Asta-i o treabă a dracu- 


lui de grea. N-aveţi de ce să vă pierdeţi vremea 
p-aici. Eu, dacă era să fie, de mult plecam. 


GRUBI (Către BRUNO.) : Vezi? 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Aici trebuie... ştiu eu 


ce trebuie. N-are cine să vină, că s-ar face într-o 
jumătate de zi. Dar poate că se lasă de la sine. 


BRUNO: Asta? 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL : S-a întîmplat. 


GRUBI: Eu zic să mai rămînem și mîine. ŞI dacă nu se 
poate... 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Cînd eram în armată, 
mi s-a întîmplat o treabă asemănătoare. Pe vremea 
aceea însă, nimeni n-avea voie să coboare pînă jos 
și ocoleam, frate, ocoleam... O dată s-a deschis 
singură, ea singură, într-o dimineaţă, ca o fe- 
reastră. A crăpat, așa, dintr-odată, s-a auzit pînă 
departe. O ! Ce-a mai fost şi atunci! Fanfara tot îi 
dădea, tot îi dădea, şi noi defilam pe buza gropii, 


192 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


ne făceam că ne uitam în ea şi ne aruncam sîm- 
burii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... 
(BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, 
cuprins de nostalgie, spre tomberon şi începe să-i 
răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, 
băieţi! Cîte din astea n-am văzut eu... (Către 
groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! 
Na! Crapă! Na! (Încet, încet, din adincul gropii 
urcă sunetele unei sonate cîntate la pian.) la auzi! 

BRUNO: Ce? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL : A-nceput... 

GRUBI : Cum? Şi-a dat drumul? 

BRUNO : Nu se poate! 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. l-a 


dat drumul. Ia taci! 
BRUNO (Ridicîndu-se şi apropiindu-se de buza gropii.) : Asta 
ar fi prea de tot. (Ascultă încordat.) 
GRUBI (Se tîrăste pînă la marginea gropii.) : Se aude, se aude! 
BRUNO : Nu aud nimic... 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să 


fredoneze, bătînd măsura.) Laa-laa-laa... la-la... 


GRUBI (Jubilînd.) : Se aude, Bruno! Se aude! Înseamnă că 


am reuşit. 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Aruncînd şi restul 
gunoiului în groapă.) : Na! Na! Aţi făcut treabă 
bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... 


BRUNO (Receptînd muzica şi luminîndu-se la fată pe măsură 
ce aceasta creste în intensitate.) : Măi, a dracului! 


193 


Matei Vişniec 


GRUBI (În culmea fericirii.) : S-a putut. Vezi că s-a putut? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Căzur în nostalgie.) : 
Frumos mai cîntă asta, dom'le! 

BRUNO (Ofzând.) : Ah, şi cînd te gîndeşti... 

GRUBI (Aproape plîngînd, dînd roată în jurul gropii, printre 
gunoaie.) : Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plîngînd 
la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să 


se-ntîmple... Hi-hu! Sînt un prost! 
BRUNO: Nu eşti prost, Grubi. 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Eu mă duc. Bine că 


şi-a dat drumul. Acw o să vă fie mai uşor. (Pleacă 
încet, abătut şi coplesit de muzică.) 


BRUNO: De acu”, totu' e ca și făcut. 
GRUBI (Sughitînd ușor.): Ce frumos! Ce frumos! Cum 


poate să cînte așa frumos? 


BRUNO: Nu ştiu. Uite că se poate. (Melodia, ajunsă la 


limita de sus a intensității, începe să scadă.) 


(Cei doi se întind cu fata în sus, cu capetele cît mai 
aproape de groapă, şi ascultă melodia care se stinge.) 


GRUBI : Se întunecă. 
BRUNO: Tu ce zici, ce-o să zică Pendefunda? 


(Lumina scade de tot, pe măsură ce melodia scade ; se 
sting în acelaşi timp.) 


194 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


(Un alt moment al actiunii ; lumină puternică, sugerînd 
o dimineață ; cei doi sînt aplecați deasupra gropii lucrând 
ca la început.) 


BRUNO : Pfff... Nu cred să mai iasă. 
GRUBI (Tenace.) : Taci! Trebuie să iasă. 


(Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) 


BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-şi mai 
revine... S-a gîtuit aseară, pe-ntuneric... 


GRUBI : Trage! 
BRUNO (Gîftind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a 


tăcut de tot? 

GRUBI : Trage ! Trage de încheietură, fir-ar să fie de înche- 
letură! 

BRUNO : Vrei să-ncep să scuip sînge? 

GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! 

BRUNO : Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă 


drumu... 
GRUBI: Ţine-o! Izbeşte! Izbeşte! 
BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc matele. 
GRUBI : Trage! Trage! Unde-i vîrful ? 
BRUNO : L-am lăsat să se subtieze. 
GRUBI : Cum? 
BRUNO : Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se 


läsa cu picături de sînge... 


195 


Matei Vişniec 


GRUBI : Să le văd. 


BRUNO: Nu-s aici. Da mă duc să-l caut. De atîta subțiat, 
poate c-a dispărut. (Se ridică și-l caută.) Nu-i. Şi 
l-am lăsat aici. 

GRUBI (Dinrr-odară, plictisit; se opreşte din lucru şi se așază 
turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se 
subțieze ? Eu l-am lăsat să se subţieze. Nu-ţi mai 
aminteşti nimic? 

BRUNO: Nu. 


GRUBI : Nu-ţi mai aminteşti cum a-nceput, dintr-odată... 
la-la-laaa... Nu? 


BRUNO: Nu. (Spăsit.) Zău, ne pierdem vremea aici. (Se 
așază lîngă GRUBI.) 


(Apare OMUL CU SACAUA ; se opreşte, îi priveşte pe 


cei doi, se uită în groapă.) 


OMUL CU SACAUA: Ia te uită! Staţi aici şi nu faceţi 
nimic 

BRUNO: la mai taci! 

OMUL CU SACAUA : Pierdeţi ziua de pomană. Dacă vă 


vede Pendefunda? 
GRUBI: Ei, și? 
OMUL CU SACAUA: Nimic. Ziceam și eu... 
BRUNO: Mai bine taci. 
OMUL CU SACAUA (Compasiv.) : N-a ieşit nimic? 
BRUNO: Tttt. 


196 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


OMUL CU SACAUA : N-are cum. Ştiam eu că n-are cum. 
Sînt fel de fel de oameni pe aici. Nimeni nu pune 


mîna... 
GRUBI: Și totuși, aseară, și-a dat drumul. 
OMUL CU SACAUA (//uminat.) : Cum? A cântat? 
GRUBI: A cîntat. 
OMUL CU SACAUA: Cît? 
GRUBI (Enervat.): Cît! Cît! A cîntat... 
BRUNO: A cîntat puţin, da' a cîntat... 
OMUL CU SACAUA : A cîntat măcar un minut? 
BRUNO : Cred că a cântat... 
OMUL CU SACAUA (Jubilînd.) : Fraţilor! M-aţi salvat ! 
Asta-nseamnă că pot să iau apă! 
BRUNO: la. 


GRUBI: la şi tu mai dintr-o parte... (Ẹ arată.) Vezi? În 


partea ala a cîntat mai tare. 


OMUL CU SACAUA : Ce minune! Ati făcut treabă bună. 
(Își umple sacaua cu apă). 


BRUNO: E-c.... 
OMUL CU SACAUA (Gustînd din apă şi apoi sorbind cu 


poftă, spălîndu-se pe fată şi pe mâini, jucîndu-se cu 
apa, aruncînd-o în sus.): Apă, apă! He-he! De 
cînd n-am mai văzut așa apă! 

GRUBI (Rezinur.): E bună? 

OMUL CU SACAUA: E apă de trandafiri, fraţilor! E o 


minune. 


GRUBI: Hai să bem și noi. 


197 


Matei Vişniec 


BRUNO : Din putoarea asta? 

GRUBI : Tu n-ai auzit că-i bună? Dac-a cîntat, înseamnă 
că-i bună. Şi ce dac-a cîntat puţin? 

BRUNO (Sorbind din apă.) : Nu e rea... 

OMUL CU SACAUA : Ce rea? E ca de pe o frunză. Am să 


fac avere cu apa asta. 
GRUBI (Bea cu nesat.): Uah! Ce apă! Ce apă! 
OMUL CU SACAUA: N-am mai băut așa apă... nu știu 


de cînd... Cred că sînt ani buni de atunci. Eram 
rănit şi mi se cocea buboiul. Aveam un buboi așa 
de mare, aici, chiar aici, și lumea venea și se uita 
la el. Numai așa m-am vindecat. 


BRUNO (Continuă să bea.) : Da. Merge. (Către Grubi.) Eu 


zic s-o luăm de la capăt. 


OMUL CU SACAUA : Luaţi-o, luaţi-o! Că eu mă duc. 
(Pleacă. ) 


GRUBI : Acv’, dac-a-nceput să dea apă, trebuie să-i dăm de cap. 

BRUNO: Nu ştiu ce să mai zic. 

GRUBI : Îţi spun eu. Pînă la urmă o facem să vorbească. 

BRUNO: Crezi? 

GRUBI : O facem. Îţi spun eu. Numai că... 

BRUNO: E-e? 

GRUBI : Cred că ar trebui să coborîm amîndoi. 

BRUNO: O să ne-nnegrească p-amîndoi şi n-o să mai 
putem ieşi. 


GRUBI : Nu ştiu. Îţi spun eu. Trebuie să coborîm amîndoi. 


198 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu’ doi... 


BRUNO : Bine. 


(Cei doi încep să-şi organizeze uneltele pentru coboritul 


în groapă.) 


BRUNO: Uah! Ce silă mi-e! 
GRUBI : Încet... Încet... Nu-i chiar atît de scîrboasă pe cît 
credeam. 


BRUNO : Să vezi tu mai încolo. 


(Cei doi pătrund cu atenţie în groapă şi nu li se mai văd 
decît creştetele ; încep lucrul într-o încordare pe care o 
simtim prin gifiiturile şi frecventa cu care se ciocnesc 
uneltele ; din cînd în cînd, cîte o unealtă este aruncată 
afară din groapă sau apare cîte o mînă care culege vreo 
unealtă trebuincioasă.) 


VOCEA LUI BRUNO: Uooo... Ce răceală! 
VOCEA LUI GRUBI: Taci! Prinde mai bine. 
VOCEA LUI BRUNO : O mai fi umblat careva pe aici? Eu 


nu cred c-a mai umblat careva pe aici. 
VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi urma câinelui? 
VOCEA LUI BRUNO: Asta nu-i urmă de câine. 
VOCEA LUI GRUBI : Mai strîns! Și mai! 
VOCEA LUI BRUNO : Asta-i urmă de capră sau de cal. 


(Peste buza gropii încep să fie aruncate tot felul de 
obiecte ; succesiunea şi natura acestora vor fi stabilite de 


199 


Matei Vişniec 


regizor, în functie de semnificațiile pe care doreşte să le 
dea piesei; de pildă : sînt aruncate din interior sertare 
de diferite mărimi ; după ce s-a umplut cu sertare, deja, 
spatiul din jurul gropii, încep să fie aruncate obiectele 
pe care, de obicei, le aflăm în sertare — mănuși, batiste, 
sticlute de parfum, creioane, jucării, cărți, uriaşe bucăți 
de indigo, vîrfuri ascuţite care nu folosesc la nimic, mici 
fisii smulse de pe fata amuzată a unui om, diferite 
flacoane cu sudoare şi mici dispozitive de încălzit aerul, 
în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat 
calitatea piciorului de a fi stîng sau drept, gloante minuscule 
pentru împușcat animale invizibile etc.) 


VOCEA LUI GRUBI: Ce mizerie! Ce mizerie! 

VOCEA LUI BRUNO : Asta nu mai era treaba noastră. 

VOCEA LUI GRUBI: Şi cine vrei s-o facă? 

VOCEA LUI BRUNO: Ăştia și-au bătut joc, pur şi simplu. 
Eu îi spun Pendefundei. Să vezi dacă nu-i spun. 

VOCEA LUI GRUBI: E! Ai tu curajul să-i spui! 

VOCEA LUI BRUNO: Să vezi! Ai să vezi! Ce crezi tu! 

VOCEA LUI GRUBI: Așa nu mai terminăm nici pînă 
mîine. 


VOCEA LUI BRUNO : Numai de n-ar ploua. 


(Pe acest joc al celor doi şi al obiectelor aruncate din 
groapă, apar CEI DOI BĂRBAŢI CARE MĂNÎNCĂ 
SEMINTE.) 


200 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


PRIMUL BĂRBAT (Mîncînd semințe si apropiindu-se de 
groapă.) : Ce-i? Aştia iar au început. 

AL DOILEA BĂRBAT : Hi-hi! 

PRIMUL BĂRBAT : Să vezi ce-o să iasă de aici. 

AL DOILEA BĂRBAT : N-o să iasă nimic. Îşi pierd ziua. 

PRIMUL BĂRBAT (Îi aruncă pumnul de coji în groapă si 
apoi, pe măsură ce mănîncă seminte, aruncă iar 
cojile în groapă.) : S-au înnegrit amîndoi. 

AL DOILEA BĂRBAT (Acelasi joc cu semintele.) : Îţi aminteşti 
ce zeamă slinoasă a ieșit ultima oară? 

PRIMUL BĂRBAT: Ăştia doi or să scufunde orașul. 

AL DOILEA BĂRBAT : Ar trebui bătuţi. 

PRIMUL BĂRBAT : Mi-e silă de ei. 

AL DOILEA BĂRBAT : Tot timpul se găseşte cineva care să 
se bage în groapă. Ce dracu' or fi căutînd ăștia în 
groapă? 

PRIMUL BĂRBAT : Ar trebui scoși şi bătuţi. Chestiile astea 
n-ar trebui lăsate așa. 

AL DOILEA BĂRBAT : Alrădată, gropile erau mai bine păzite. 

PRIMUL BĂRBAT: Așa nu mai merge. 

AL DOILEA BĂRBAT : Ce ai de gînd să faci? 

PRIMUL BĂRBAT : Nimic. 


(Din cînd în cînd, replicile celor doi bărbaţi sînt 
întrerupte de vocile celor din groapă ori de zgomotul 
obiectelor aruncate.) 


Matei Vişniec 


VOCEA LUI GRUBI: Dacă mai prind vreun picior de 
cîine pe aici... 

VOCEA LUI BRUNO: Lasă, lasă... 

VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi că nimeni nu mișcă nici 


un deget? Nu vezi? 

VOCEA LUI BRUNO : Dă-mi cheia franceză. 

VOCEA LUI GRUBI: Au! 

VOCEA LUI BRUNO: N-am vrut. 

VOCEA LUI GRUBI: N-ai vrut! N-ai vrut! 

VOCEA LUI BRUNO: S-a-ndesit? 

VOCEA LUI GRUBI: Nu prea. Aiu! (Dintr-odată, din 
groapă, încep să urce abur și un jet puternic de fum.) 
S-a spart! Ţine-o! 

VOCEA LUI BRUNO: Mă-năbuș! 

VOCEA LUI GRUBI : Ţine-te de mine! 

VOCEA LUI BRUNO: Să nu deschizi! Să nu... 


(Se aud sunete ciudate ; un scrîsnet de fiare şi mai multe 
păsări se ridică din groapă, plutesc prin sală şi se aşază 
pe umerii spectatorilor; două se așază pe umerii spec- 
tatorilor ; două se așază pe umerii celor doi bărbați.) 


VOCEA LUI GRUBI: Gata. (Usurat.) Am scăpat. 
VOCEA LUI BRUNO: Uah! Am terminat. 


(Din groapă se degajă o atmosferă de calm şi linişte; 
groapa se înseninează dintr-odată.) 


202 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu’ doi... 


VOCEA LUI BRUNO: Nu ştiu dacă am făcut bine. Poate 


că nu trebuia să le dăm drumu”. 


VOCEA LUI GRUBI : Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei 
doi încep să acordeze, se pare, coardele unui pian 
care conține şi clopoței ; se aud sunetele delicate ale 
mai multor instrumente.) Auzi? 


VOCEA LUI BRUNO: Ma: strîns. 

VOCEA LUI GRUBI (Analizînd alt sunet.) : Aşa? 
VOCEA LUI BRUNO: Cum așa? 

VOCEA LUI GRUBI (Alt sunet.) : Aşa? 

VOCEA LUI BRUNO: Cam. 

VOCEA LUI GRUBI: Eu nu știu dacă mai are rost să 


plecăm de aici. 


VOCEA LUI BRUNO : Vedem noi. 


(Pe fondul sunetelor, al vocilor şi al întîmplărilor din 
groapă, cei doi bărbaţi au dialogul următor.) 


PRIMUL BĂRBAT (Privind încordat în groapă.) : Ăştia au 


să rupă ceva pe acolo. Au să spargă buba. 

AL DOILEA BĂRBAT : Las s-o spargă. 

PRIMUL BĂRBAT : N-am mai văzut de mult doi ţicniţi ca 
ăştia. 

AL DOILEA BĂRBAT : Uită-te la noi. 

PRIMUL BĂRBAT : Ce vrei cu asta? 

AL DOILEA BĂRBAT : Stăm aici, degeaba. 


PRIMUL BĂRBAT (Excitat de ceea ce se întîmplă în groapă.) : 
E-te-te ! Vor să le dea drumul. 


203 


Matei Vişniec 


AL DOILEA BĂRBAT : Cum? 

PRIMUL BĂRBAT : Vor să dea drumul la bestii. 

AL DOILEA BĂRBAT : Să fugim. 

PRIMUL BĂRBAT: Ce rost are? Mai bine stăm pînă la 
capăt. 

AL DOILEA BĂRBAT : O să se-ntunece. Ăştia nu mai ies 


d-acolo. 


PRIMUL BĂRBAT : Ha-ha! Ce-o să mai fie! O să se umple 
orașul de bestii. Or să se-nmulţească de tot. 

AL DOILEA BĂRBAT (Reactionînd la jetul de fum şi aburi.) : 
Uah! A-nceput! 

PRIMUL BĂRBAT (Încercând să prindă aburul cu pălăria.) : 
Mamă! Ce de aburi! Uiii! 

AL DOILEA BĂRBAT (Făcîndu-şi vînt cu pălăria.) : Aşa, 
da! Ţi-am spus eu c-o să se-ntîmple ceva groaznic? 


PRIMUL BĂRBAT : De aici, nu mai iese nimeni viu. 
(Păsările urcă din groapă.) 


AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au 


început să zboare! 
PRIMUL BĂRBAT : Unde or fi învăţat? 
AL DOILEA BĂRBAT : Gata ! Gata ! S-a terminat cu bubo- 


iul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu 
barca. (Zopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, 
s-a copt! 


PRIMUL BĂRBAT : Să ştii c-o să-nceapă şi ea să zboare. 


204 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


AL DOILEA BĂRBAT : Să zboare! Să zboare groapa! 

PRIMUL BĂRBAT : Hi-hi! i s-a lăsat pe umeri. 

AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe 
umăr.) : Na, na şi ţie seminţe. 

PRIMUL BĂRBAT : Aşa, hrăneşte bestia. 

AL DOILEA BĂRBAT : Vezi că ai şi tu una. 


PRIMUL BĂRBAT (La fel, cu pasărea care i s-a lăsat pe 
umăr.) : Na, na... Glu... glu... glu... 


AL DOILEA BARBAT : Ce bine c-am venit aici! Nu ţi-am 
spus eu că pe o vreme ca asta nu-i bine să stai în 


casă ? 


PRIMUL BĂRBAT (Preocupar.): Glu-glu-glu... Eu o iau 


cu mine... 
AL DOILEA BĂRBAT (Căzre cei din groapă.) : Heeei ! Putem 
lua păsările cu noi? 
VOCEA LUI BRUNO: N-aveti decît... 
VOCEA LUI GRUBI : Duceţi-vă învîrtindu-vă... 
PRIMUL BĂRBAT (Către cei din groapă.) : Aveţi nevoie de 


ceva? 
(Din groapă se aud rîsete, chicoteli.) 


VOCEA LUI BRUNO: Nu. 
AL DOILEA BĂRBAT : Putem coborî şi noi? 


(Apare capul lui GRUBI.) 


205 


Matei Vişniec 


GRUBI : N-aveti ce căuta aici. Nu v-aţi dat seama că n-aveţi 
ce căuta? 


AL DOILEA BĂRBAT : Ziceam şi eu, așa... 


BRUNO (Își scoate şi el capul.) : N-are nici un rost să cobo- 
rîți și voi. Totul s-a terminat. 


GRUBI : Sîntem pe fundul paharului. 


(Apare ORBUL; vine încet, pipăind cu bastonul 
terenul din fata sa; se apropie de groapă şi cade în 
ea; nimeni nu l-a observat.) 


BRUNO (Ridicîndu-se în mâini şi așezîndu-se pe mărginea 
gropii.) : Gata. 

GRUBI (La fel.) : Am făcut treabă bună azi. 

PRIMUL BĂRBAT : Dacă mai aveţi nevoie de noi... 

BRUNO: Nu cred. 

AL DOILEA BĂRBAT : Noi sîntem aici... 

PRIMUL BĂRBAT : Rămînem aici, cu voi. 

BRUNO: N-aveti decît. 


(Apare FETIŞCANA CU RUFE MURDARE ; se 


apropie de cei patru şi priveşte în groapă.) 


FETIŞCANA: Ia te uită! 

GRUBI (Mindru.) : Ei, ce zici? 
FETIȘCANA: Ce să zic? 

GRUBI : Mai avem puţin ş-o dăm gata. 


206 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


FETIŞCANA: Da acolo ce se vede? 
BRUNO (Privind în directia arătată.) : Unde? 
FETIŞCANA: Acolo. (Toti privesc.) 

BRUNO: A, s-a luminat de ziuă. 


GRUBI: Ştii, acolo nu e ca la noi. Aici se-ntunecă şi acolo 
se-nluminează de ziuă. 


FETIŞCANA (Nefncrezăzoare.) : Ei, aş! 

GRUBI: Zău! Întreabă-l pe Bruno. 

PRIMUL BĂRBAT (Scorîndu-și pălăria.) : Domnişoară, dom- 
nul Grubi are dreptate. S-a dovedit științific acest 
lucru. 


FETIŞCANA: Zău? (Începe să arunce rufele murdare în 
groapă.) 

AL DOILEA BĂRBAT : Pfuuu! Ce mizerie! 

PRIMUL BĂRBAT : În fiecare zi, rufele, domnişoară? 

FETIŞCANA: Da, domnule. 

AL DOILEA BĂRBAT: Ale cui sînt aceste rufe, dom- 
nișoară? 

FETIŞCANA: Ale mele. 

AL DOILEA BĂRBAT : Ce murdare sînt! 


(FETIȘCANA termină de aruncat rufele și iese din scenă.) 


BRUNO (Privind în groapă.) : Uite că s-a putut. 
GRUBI (Privind în groapă.) : Îndată o să intre în normal. 
PRIMUL BĂRBAT (Privind în groapă.) : Nu mi-aş fi închi- 


puit niciodată. 


207 


Matei Vişniec 


AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.) : Nici eu. 


(BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit şi 


începe să descarce gunoaiele în groapă.) 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Ia te uită! Aţi reușit! 


(FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă şi-l 
aruncă în groapă.) 


FETIŞCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.) : 


Ce te miri? 


(ORBUL vine din nou, din aceeaşi direcție, foarte 
grăbit, şi cade în groapă.) 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Leneş.) : Ziceam şi eu, 
aşa... (Pleacă.) 


FETIȘCANA (Către BRUNO si GRUBI.): Eu nu ştiu de 
ce-i lăsaţi pe toţi ăştia aici. (Pleacă.) 

BRUNO (Privind în sus.) : S-a făcut tîrziu. 

GRUBI : Să pun de masă? 

PRIMUL BĂRBAT (Privind în sus.) : S-a făcut al dracului 


de tîrziu. 
AL DOILEA BĂRBAT : O să plouă. 
PRIMUL BĂRBAT (Către BRUNO şi GRUBI.): La ce oră 


începe să cînte? 


208 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


BRUNO: Nu poţi să ştii niciodată. Uneori începe mai 
devreme, alteori, după ce se întunecă. 


AL DOILEA BĂRBAT: După ce se întunecă, nu mai are 


nici un rost. 
(Din groapă apare capul CĂLĂTORULUI GRĂBIT.) 


CĂLĂTORUL GRĂBIT (Către BRUNO.) : Nu ştiţi la ce 


oră pleacă trenul de ora patru? 

BRUNO : La ora patru. 

CĂLĂTORUL GRĂBIT : Şi acum cît e ora? 

BRUNO: Nu știu. (Către GRUBI.) : Stii tu cât e ora? 

GRUBI: Nu știu. 

BRUNO (Către călător.) : Nu ştim. 

CĂLĂTORUL GRĂBIT: Mulţumesc. (Dsspare.) 

PRIMUL BĂRBAT (Se așază pe o ladă şi-şi aprinde o țigară ; 
evident, aruncă chibritul în groapă.) : De ce nu 
începe ? 

BRUNO (Se întinde într-o rînă.) : Eu cred că ar trebui să 
înceapă. 

GRUBI (Așezindu-se pe o ladă.) : Începe ea. Numai lăsaţi-o-n 
pace. Ei! (Î; face semn PRIMULUI BĂRBAT pentru 
o țigară ; si-o aprinde.) Ei! (Îi face semn lui BRUNO; 
încep să-şi dea unul altuia tigara.) 

AL DOILEA BĂRBAT : Ce împuţite sînt ţigările astea ! (Își 
suflecă pantalonii şi se așază pe marginea gropii, cu 
picioarele în groapă.) Uah! 


209 


Matei Vişniec 


BRUNO: E bine? 
AL DOILEA BĂRBAT : E excelentă. 


BRUNO: Am spus eu că intră în normal. 
(Apare FETIŞCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) 


FETIȘCANA: E-he! V-aţi pus pe fumat. O să vi se-nver- 
zească burţile. 

GRUBI : Şi ce? N-ai tu treabă. 

BRUNO: Vaco! 

PRIMUL BĂRBAT: Huo! 

GRUBI : Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! 

AL DOILEA BĂRBAT : Domnişoară, sînteţi cam tîmpită. 

FETIŞCANA: Sînteţi niște bădărani. Nu știți să vă purtaţi 
într-o groapă. (Aruncă lăturile în groapă și pleacă.) 

GRUBI : M-a plictisit de tot fata asta. 

PRIMUL BĂRBAT : Asta nu-i o treabă, să vină femeile aici. 


(Apare capul CĂLĂTORULUI GRĂBIT.) 


CĂLĂTORUL GRĂBIT (Către BRUNO.): Domnule... 
Dacă-mi daţi voie... Mă găsesc într-o împrejurare 
delicată. Trebuie să prind primul tren și nu am 


cu ce. 


BRUNO: Domnule, e cam greu. Pe ai mei nu vi-i pot da. 


(Către GRUBI.) Poți să-i dai tu pe ai tăi? 


210 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu' doi... 


AL DOILEA BĂRBAT : Vi-i dau eu pe ai mei. Tot nu mai 
am nevoie. (i întinde călătorului pantofii pe care şi 


i-a descăltat înainte.) 
CĂLĂTORUL GRĂBIT : Mulţumesc, mulțumesc din inimă, 


domnule. 


AL DOILEA BĂRBAT: Ei! 


(Călătorul dispare; ceilalti privesc admirativ spre AL 
DOILEA BĂRBAT.) 


AL DOILEA BĂRBAT: Am considerat că e de datoria 


mea... nu-i aşa.. „2 


BRUNO: Desigur... 
GRUBI: Oricum, aţi făcut o faptă bună... 


(Pauză; personajele fumează ; din picioarele celui de-AL 
DOILEA BĂRBAT, încep să urce aburi ; relaxare totuși ; 


se aude din interior un tren îndepărtîndu-se.) 


BRUNO : S-a dus. 
GRUBI (Către AL DOILEA BĂRBAT.) : L-a prins? 
AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.) : Nu ştiu. Cred 


că da. 
PRIMUL BĂRBAT (Ușor nervos.): De ce nu începe? De 
ce ? 


BRUNO: Nu e încă timpul. 


Matei Vişniec 


(PRIMUL BĂRBAT îşi scoate pălăria, îsi desface cravata 


de la gît, se apleacă şi soarbe din apă; îşi reia locul.) 


PRIMUL BĂRBAT : Întotdeauna sînt nervos cînd e să 
înceapă. 

AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): Aşa 
e el. 

GRUBI : Nu trebuie să vă enervaţi, domnule. Așa, enervaţi 
și pe altii. 

AL DOILEA BĂRBAT : Nu e vina lui. 

BRUNO: Şi totuși, a cam întârziat. Să nu ne facă vreo festă. 


GRUBI: Nu se poate. Nu ne face ea... 
(Apar MAMA şi RECRUTUL.) 


MAMA (P/ngînd.) : Să nu uiţi să ne scrii. Să nu uiţi. 

RECRUTUL (Cărînd o uriaşă valiză în mînă si oprindu-se 
pe marginea gropii.) : Nu, mamă. 

MAMA: Să nu uiţi să pomeneşti și de soră-ta. 

RECRUTUL: Nu, mamă. 

MAMA (În hohote, îmbrătisîndu-si fiul.) : Şi să nu faci vreo 
prostie. 

RECRUTUL: Nu, mamă. 

MAMA: Ah, ce nenorocire! (P/ângînd pe umărul băiatului.) 


Ce nenorocire ! 


RECRUTUL: Da, mamă. 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


MAMA: Să nu-ţi fure cineva ceva. Ai grijă! 

RECRUTUL: Da, mamă. 

MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci har- 
cea-parcea. 

RECRUTUL: Nu, mamă. 

MAMA: Vezi să nu te bată careva. 

RECRUTUL: Da, mamă. 

MAMA (Un nou acces de plâns.) : Şi să nu ne uiţi. Vezi bine 


că soră-ta nu m-ascultă. Să-i spui să m-asculte, 
aşa să-i spui. S-o-nveţi de bine. 

RECRUTUL: Da, mamă. 

MAMA (Îmbrățisîndu-l încă o dată.) : Hai, du-te. 


(RECRUTUL îşi ridică valiza, şi-o aruncă în groapă ; 
aşteaptă cîteva clipe ; se aude o bufhitură grozavă; satis- 
făcut, RECRUTUL mai salută o dată şi se aruncă în 


groapă.) 
MAMA (Sirigîndu-i din urmă.) : Vezi ce faci! 


(MAMA se înzoarce spre iesire, dar apare AL DOILEA 
RECRUT ; identic cu primul, AL DOILEA RECRUT se 
aruncă în bratele MAMEI, o îmbrătișează ; apoi îşi aruncă 
valiza în groapă, aşteaptă efectul şi se aruncă el însusi; 
MAMA îi strigă în urmă „vezi ce faci” ; cînd MAMA 
se întoarce, apare AL TREILEA RECRUT ;; din nou 


îmbrătişări, aceleaşi ritualuri cu valiza şi aruncatul în 


213 


Matei Vişniec 


groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci” ; cînd se 
întoarce, AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA 
RECRUT şi tot asa, cît consideră regizorul că e bine.) 


MAMA (La sfirsit, disperată.) : Vai, s-au dus... 


(În acest timp, personajele din jurul gropii urmăresc 
ritualul şi poartă următorul dialog.) 


BRUNO: Ia te uită! Astia mai lipseau! 

GRUBI : Eu nu-i înţeleg pe unii... Au un tupeu! 

PRIMUL BĂRBAT : Asemenea oameni ar trebui interziși 
prin lege. 

GRUBI : Care lege? Tu nu vezi că aici e care pe care? 

BRUNO (/nfiorar de oroare.) : Brrr! E sinistru ! 

GRUBI : Au să strice tot. 

PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să le permitem tuturor, 
nu-i aşa ?, să... 

AL DOILEA BĂRBAT : Ah! Mi s-au răcit picioarele! 

BRUNO: Ia te uită! Altul ! 

GRUBI : Asta e bătaie de joc. 

AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO.) : Nu aveți cumva 


o pereche de ciorapi? 
BRUNO: Nu am. 
AL DOILEA BĂRBAT : Cine vorbea de ciorapi aici? 
GRUBI (Scârbzz.) : S-au dus. 


214 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


PRIMUL BĂRBAT (Către MAMA.) : Doamnă, nu are nici 


un rost să vă lăsaţi cuprinsă de durere. Așa e viaţa. 
MAMA: Vai, domnule, ce gentil sînteți. 
AL DOILEA BARBAT : Doamnă, ce ne este scris... 


BRUNO: Zău, n-are nici un rost. lotul o să se termine cu 


bine. Astăzi nu se mai moare așa Uşor. 
MAMA: Dar, domnilor, nu de moarte mi-e frică. 
BRUNO: Se-nrelege... 


MAMA: Mi-e frică de cu totul altceva. (Meditativă, pentru 
sine.) De ce oare mi-o fi frică? (P/eacă.) De ce? 


Hm! 
GRUBI: S-a dus. 


BRUNO : Acum putem respira ușuraţi. (Personajele respiră 
usurate.) 


(În acest moment, din groapă iese o pisică şi o zbugheste 
în sală.) 


PRIMUL BĂRBAT : S-a făcut tîrziu, nu cred să mai înceapă. 
BRUNO : Nu mai ştiu nici eu. Uneori începe, alteori nu. 
AL DOILEA BĂRBAT (Către PRIMUL.) : S-a făcut tîrziu? 
PRIMUL BĂRBAT : S-a lăsat întunericul. 

AL DOILEA BĂRBAT : Mai avem seminţe? 

PRIMUL BĂRBAT (Cžutîndu-se.) : Nu. 

AL DOILEA BĂRBAT : Atunci, ar cam trebui s-o luăm din 


loc. 


215 


Matei Vişniec 


PRIMUL BĂRBAT : Aşa e. 
(Cei doi se ridică, se pregătesc de plecare.) 


AL DOILEA BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.) : N-o 


să iasă nimic din treaba asta. 


PRIMUL BĂRBAT: E lucrată prost. N-are cum să fie 


înțeleasă. 
AL DOILEA BĂRBAT : Mai bine v-aţi duce acasă. 
BRUNO : Noi mai stăm. 
AL DOILEA BĂRBAT : Treaba voastră. Dar eu, de cum am 


văzut-o, mi-am dat seama că de aici nu poate ieși 
nimic. N-ai cum să scoţi ceva din piatră seacă. 

PRIMUL BĂRBAT : Frazele sînt prea scurte. 

AL DOILEA BĂRBAT : ȘI sînteți şi cam nerușinaţi și cam 
porcoşi. 

PRIMUL BĂRBAT : Folosiţi tot felul de cuvinte. 

AL DOILEA BĂRBAT : Pe cine credeți voi că puteţi prosti? 

BRUNO : Nu mai înţeleg nimic. (Către GRUBI.) Tu înţelegi? 

GRUBI: Nu. 

PRIMUL BĂRBAT : Vedeţi ? Nici voi nu înţelegeţi nimic. 
Cum vreţi să înţeleagă alții? 

AL DOILEA BĂRBAT : Asta nu e poveste să fie povestită. 


Nu ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. 


PRIMUL BARBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți 
chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Rîd ăștia 
de voi. 


216 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actw doi... 


AL DOILEA BARBAT : Sînteţi doi proști. Amîndoi sînteţi 
proşti. Astea nu sînt chestii care se spun. Asta e o 
bubă care nu trebuie spartă. 


PRIMUL BĂRBAT : Aşa vreţi voi să spargeţi buba? 

AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai 
vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu ! 

PRIMUL BĂRBAT : Chiar! 

AL DOILEA BĂRBAT : O să muriti înghiţiţi de buboiul 
ăsta, o să crească ş-o să dea năvală peste voi. O să 
vă-năbuşe. N-aveţi cum să scăpaţi de aici. Tot ce 
s-a-ntîmplat e minciună. Minciună! Ceva atît de 
urît n-am mai văzut. 


PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraţilor, toată 


treaba asta e de-a dreptul scîrboasă. 

AL DOILEA BĂRBAT : Mai ascultați şi de alții! 

PRIMUL BĂRBAT : Mai citiţi şi voi o carte. 

AL DOILEA BĂRBAT : Mai uitaţi-vă în jur. Mai deschideţi 
ochii. Așa n-o să ajungeti departe. 

PRIMUL BĂRBAT : O încropeală! O spoială! 

BRUNO : la căraţi-vă! 

AL DOILEA BĂRBAT : N-are cine să vă deschidă ochii. 


Așa ceva nu poate fi înghiţit de nimeni. 
BRUNO : Hai, valea! 
GRUBI (Fluierînd la ei.) : Fuga! Vă crăp capul! 
PRIMUL BĂRBAT : Am pierdut timpul degeaba. Mai bine 


citeam un ziar. 


BRUNO : Gata! Destul! 


217 


Matei Vişniec 


AL DOILEA BARBAT: E urîtă! E urîtă, urîtă, urîtă! Asta 
e! Ceva la fel de urît n-am mai auzit şi n-am mai 


văzut. Aproape că pute. Zău! 
GRUBI (Începe să arunce cu diverse obiecte în ei.): Afară, 
mucoşilor! Afară! Părăsiţi sala ! 
BRUNO (Către GRUBI.) : Ai grijă să nu loveşti în spectatori. 
GRUBI : Care spectatori? Afară cu toţii! 
PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a 


scris. Să vă crape capul! 

GRUBI : Huo! Huo ! leşi afară, tîrîtură ! De ce-ai mai venit, 
bestie ? 

AL DOILEA BĂRBAT (Către public) : Să cereţi banii îna- 
poi. Sînt niște mîzgăliţi, nişte împroșcaţi. 

BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? 

AL DOILEA BĂRBAT : Sînteţi prostiţi, vor să vă prostească. 
N-o să iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se 
termine. Sînt doi şarlatani, tîmpitul ăsta mic a 
făcut şi pușcărie, pentru că a vrut să fugă peste 
graniţă, în lugoslavia... Da. Eu nu ştiu cum dracu' 
l-au primit în teatru... 

GRUBI : Canalie împuţită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! 
Lasă că ți-arăt eu ! De mîna mea ai să mori! tu-ţi... 

BRUNO: Lasă, lasă, sîntem în teatru... 

GRUBI: Îl omor! 


PRIMUL BĂRBAT (Scotînd capul de undeva,unde s-a ascuns 
de proiectilele lui GRUBI.): Or să vă fluiere! Or 


să vă dea afară! O să putreziţi de vii! 


218 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu’ doi... 


BRUNO: Ia chemaţi-l pe domnul Vişniec! Unde-i autorul? 
Ce se-ntîmplă aici? Ce, sîntem la circ? Ce-s tîm- 


peniile astea? 


AL DOILEA BĂRBAT : Autorul, autorul! Să vină autorul! 
O otreapă! O scîrnăvie! Un fricos! N-are decât să 
vină! 

PRIMUL BĂRBAT : Eu nu mă tem de autor! 

GRUBI (4/ergîndu-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte 
amenințătoare în mînă.): Vă arăt eu! Vă arăt eu 
vouă ! Haimanale! 

BRUNO (4/ergînd după GRUBI.) : Grubi ! Grubiii... Lasă-i, 


mă! Ne facem de rîs. 
GRUBI (Vînîndu-i pe cei doi.) : Afară! Afară! 
BRUNO (Prăbuşindu-se, învins, pe marginea gropii.) : la te 


uită ce-a ieşit ! 


(PRIMUL și AL DOILEA BĂRBAT au fugit prin 
ușile de intrare, pe lîngă plasatoare, eventual deranjînd 
cîte un rînd întreg de spectatori în retragerea lor ; GRUBI 
rămîne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, în- 
cearcă să-și aranjeze ținuta şi să afiseze o fată cît mai 
onorabilă ; pare că în acel moment îi descoperă pe spec- 
tatori şi se simte jenat.) 


GRUBI (Pentru sine.) : Ce aiureală ! (Către spectatori.) Ce vă 
uitaţi aşa ? (Se sterge cu gesturi apăsate, de năduj, pe 
fară şi pe gît.) 

BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.) : Hai! 


219 


Matei Vişniec 


GRUBI : Ce mai vrei? 
BRUNO: Hai încoa'! 


GRUBI (Pentru sine.) : Fir-ar să fie! Au stricat totul! Ce 
oameni! (Urcă înapoi — sau reintră — pe scenă.) 
Uah! (Zrânzeşte de pămînt cu pantoful pe care l-a 


folosit ca armă în urmărirea celor doi.) 
BRUNO: Stai jos. 
GRUBI: Ce să stau?! 
BRUNO: Stai jos! 


GRUBI (Așezîndu-se.) : Cum dracu’ trebuia să se termine 
povestea asta? 


BRUNO: Nu știu. Aia doi ştiau. 

GRUBI : Cum? 

BRUNO : Ăia doi cunoşteau finalul. Erau puşi pentru final. 
GRUBI: Nu se poate! 


BRUNO: Pe bune. Ăia doi ştiau totul. Erau specializaţi în 
finaluri. 


GRUBI: E-e! Las că-l facem noi. 
BRUNO: Fă-l! 


(Pauză; o vreme se privesc încurcaţi.) 
GRUBI: la du-te şi întreabă pe careva. 


BRUNO : Pe cine? 


GRUBI : Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (arată 
spre culise). 


220 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


BRUNO : Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? 


GRUBI (Cu năduf.) : 'tu-le mama lor! Eu nu ştiu ce fel de 


teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! 


BRUNO : N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva 
"mai din scurt... 


GRUBI: Şi ce facem? Stăm aici ca proştii? 

BRUNO: Ș' ce vrei? 

GRUBI: Mai bine hai în sală. 

BRUNO: Cum?! 

GRUBI: Uite-aşa! Hai în sală! (J/zminaz.) Adică alţii să 
stea şi noi să ne batem capu’! 


BRUNO (Admonitiv.) : Mă, Grubi, mă... 


GRUBI: Hai, mă, cu mine-n sală! Nu fi fraier. Hai să 
vedem ce-o să se-ntîmple. Uite-acolo. Aștia nici 


măcar nu ocupă toate locurile. 
BRUNO : O să iasă prost. O să ne vadă careva. 


GRUBI: Las să ne vadă. Să se descurce cum or şti. 


(Cei doi pătrund printre spectatori si fiecare se îndreaptă 
spre locul pe care l-a ochit; foarte politicosi, cer voie să 
pătrundă printre spectatori si îsi ocupă locurile.) 


GRUBI (Se asază cu un gest de mare relaxare; apoi îi strigă 
lui BRUNO.): Bruno! 


BRUNO (Se asază și el, foarte multumit.) : Da! 
GRUBI (De la locul său.) : Cum stai? 


BRUNO (De la locul său.) : Bine! 
GRUBI: Cum vezi? 

BRUNO : Binişor. 

GRUBI: Rău e construită sala asta. 
BRUNO: E-e! 


(Pauză; cei doi stau pur şi simplu şi privesc în scenă.) 


BRUNO: Grubi! 

GRUBI: E-e? 

BRUNO (Meditativ.) : Ce mişto e să stai aici! 
GRUBI: Nu ti-am spus eu? 


(Cîteva secunde de pauză ; nimeni nu face nimic ; apoi, 
încet, foarte încet, extrem de gradat, groapa începe să 
cînte; muzica urcă foarte delicat, pătrunde de undeva 
de foarte departe şi lasă impresia că se şi produce undeva, 
foarte departe ; GRUBI face un gest de extaz, vrea să se 
ridice, să plece, dar renunță şi rămîne să asculte ; BRUNO 
ascultă iluminat; bucata muzicală trebuie astfel aleasă 
încît să provoace iluminare; pe sunetele muzicii din 
groapă se aprind luminile în sală ; scena e pustie, per- 
sonajele au fost înghitite de sală.) 


ACTUL II 


Î nceputul actuluz doi reface atmosfera initială ; BRUNO 
şi GRUBI stau pe marginea gropii şi lucrează ceva în 
groapă; sînt încordați şi atenti; au însă pe chip, spre 
deosebire de primul act, o lumină triumfătoare; în 
general, în jurul lor e mai multă lumină şi se pregăteşte 


un suspans; în jurul gropii au apărut cîteva scaune. 


GRUBI: Uah! 
BRUNO : Așa, da! 
GRUBI: Încă puţin ş-o să aflăm. O s-aflăm tot. 


BRUNO : Dacă mă gîndesc bine, nici nu ştiu dacă mă mai 


interesează. 
GRUBI: Tocmai acum? Trebuie s-aflăm. 
BRUNO: Să nu te aștepți la cine știe ce. 
GRUBI: A, nu. 
BRUNO : De obicei nu spune nimic interesant. 
GRUBI: Vedem noi. 
BRUNO : Vreau să zic, nu trebuie să te iei după ce spune. 


GRUBI: Nu mă iau eu. 


223 


Matei Vişniec 


BRUNO: Păi, să nu te iei. 

GRUBI : Atîta doar, că vreau să văd și eu cum e. 

BRUNO: Nu e cine știe ce. 

GRUBI : Ai văzut tu cum e? 

BRUNO: Am văzut. O dată. 

GRUBI : Și cum e? 

BRUNO: Nu e cine știe ce. Şi nici nu prea stăteam în faţă. 

GRUBI: Da ce-a zis? Ce-a zis? 

BRUNO : Fel de fel de prostii. Ce vrei să zică? Ce vrei să 
zică o groapă? Prăpăstii... 

GRUBI: Hm! A noastră nu pare ca alelalte. 

BRUNO: Parcă poţi să știi... 

GRUBI: O simt. Zău. Uite, o simt aici, în şira spinării. O 
simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat uşor în 
adîncul ei ş-am simţit cum respiră. 

BRUNO: E-e! 


GRUBI: Zău! Respira-ncet, uite-așa, și în jur se simţea 
ceva cald, parcă aburea în jur. Îţi spun eu. Groapa 


asta e vie. 

BRUNO: Te-a prostit şi pe tine. 

GRUBI : Ba nu. Mă lipeam de ea, şi ea zvicnea. Mă simte. 

BRUNO: Fugi d-aici! 

GRUBI: Dacă-ţi spun că mă simte? Eu îi vorbeam, și 
ea-ncepea să s-alinte şi mîrîia uşor, aşa... se 
încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gîdila de 


mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgîndărea 


uşor, cu un vîrf de pană, mă lăsa să dorm şi-mi 


224 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca 
în văzduh cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă 
mîngîia pe burtă. Aerul se cocea, începea să se lase 
jos, cădeau fructe galbene, aerisite, se rostogoleau 
în groapă, moţăiau acolo și ieșeau puii vii, mii de 
gropi se ridicau la cer, era o frumuseţe... 

BRUNO : Ai visat. 

GRUBI: Trup! Şi ce dacă? S-a rotit cu mine? S-a rotit. 
Groapa asta o să ne-nveţe să ne rotim ca pasărea 


aceea ŞI o să ne ridicăm cu ea la cer. Ai să vezi. 


(Apar MAJORDOMUL si VIZITATORUL IMPOR- 
TANT ; primul va da explicații celui de-al doilea, 


dirijindu-i gesturile şi orientîndu-i atentia.) 


MAJORDOMUL: Am ajuns, domnule, să ne odihnim 
“puţin. (Se asază pe scaune; îşi fac vânt cu pălăriile.) 

VIZITATORUL : Tocmai aici? Nu mă aşteptam. 

MAJORDOMUL: Aici, domnule, aici. Vedeţi, uneori nu 


depinde de noi. Unde se nimereşte, acolo... Înţe- 

legeţi ? (Gifzie, îsi sterge sudoarea.) 
VIZITATORUL: Şi ce-ar putea să-nsemne asta? 
MAJORDOMUL: Vă explic numaidecît. În primul rînd 


(se ridică) v-aş ruga să urmăriţi poziţia gropii. Are 
una dintre cele mai interesante poziţii, dacă îmi 
daţi voie să mă exprim așa. Pe deasupra ei trece 
una dintre principalele căi aeriene ale ţării. Vă 
puteţi da seama ce perspective turistice se deschid. 


225 


Matei Vişniec 


VIZITATORUL: Dar ăștia doi? Ăştia doi ce fac? 

MAJORDOMUL: N-are-a face. Vă rog să priviţi atent în 
partea aceasta. Aici s-ar putea deschide o cofetărie. 
Dincoace am putea amenaja un parking. Chiar 
aici se va ridica un hotel cu o mie de locuri, cu 
piscină şi cu sală de cinematograf. De la terasa 
acestui hotel se vor putea urmări toate eveni- 
mentele şi tot ceea ce ţine, nu-i așa?, de groapă. 
În fiecare zi se vor lustrui pereţii gropii şi se vor 
face coborîri de cîte o oră. 


VIZITATORUL: Vă gândiţi şi la coborîri ? 
MAJORDOMUL: Desigur, domnule. Aceste coborîri vor 


fi televizate. Vor fi antrenați oameni, special pentru 
a însoţi grupurile de turiști. 


(În acest moment, o mînă iese din groapă si aşază pe 
marginea gropii două sticle cu lapte.) 


VIZITATORUL: Trebuie să recunosc că aţi avut noroc. 
MAJORDOMUL: Într-adevăr, pentru orașul nostru e un 


mare noroc. Ne vom putea redresa în câteva luni. 
Vom putea vinde ilustrate color în toată lumea. 
Vom primi valută şi vom amenaja tot ce este nece- 
sar. Acolo vom amenaja un parc, dincoace o 
tombolă. Ne gîndim şi la un sistem de iluminat, 
astfel încît să ne putem continua activităţile turistice 
și noaptea. 

VIZITATORUL: Domnule, mă uimiţi. Sînt fericit că vă 


cunosc. 


226 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


(Simultan cu dialogul dintre VIZITATOR şi MAJOR- 
DOM are loc dialogul dintre GRUBI şi BRUNO.) 


GRUBI: Uite-i! 

BRUNO : Nu ti-am spus? Au și început să vină. 
GRUBI: Cum naiba au aflat? 

BRUNO : Şi ăsta nu-i decît începutul. 

GRUBI: Ar trebui să-i zgîltîim puţin, să se care. 


BRUNO : Degeaba. Pleacă doi şi vin o sută. 


(BRUNO si GRUBI nu-si încetează lucrul în tot acest 


timp ; din cînd în cînd însă, fac cîte o pauză în conversatie.) 


GRUBI: Ăsta lung mă scoate din sărite. 
BRUNO : Rabdă. 

GRUBI: Lasă-mă să-i ard. 

BRUNO : Ba nu. 

GRUBI: Zău... În doi timpi, scăpăm. 
BRUNO : Dă-i încolo. 

GRUBI: Greţoşi mai sînt. 

BRUNO: Sînt alții și mai răi. 


(Pauză.) 


GRUBI : Ce-i tot zice? 
BRUNO : Fandoseli d-ale lor. 


Matei Vişniec 


GRUBI : Ăştia vor să surpe groapa. 


BRUNO : Nu s-apucă ei. Vor să sugă totul ș-apoi se cară. 


(BRUNO și GRUBI îşi iau, fiecare, cîte o sticlă cu 


lapte şi încep să bea; apoi îşi continuă lucrul.) 


MAJORDOMUL: Şi eu, domnule, sînt fericit să vă ştiu. 
lar acum, pentru exemplificare, să ne așezăm un 
moment pe marginea gropii. 

VIZITATORUL (Vă încurcat.) : Cum? Să nu... dis- 


turbăm... 


MAJORDOMUL: Nicidecum, domnule. Dacă nu ne așe- 
zăm pe marginea gropii, n-am făcut nimic. Nu 
există voluptate mai mare decât să stai pe marginea 
gropii. Vă rog să-ncercaţi. Eu, cînd vin de la serviciu, 
oricît de obosit aș fi, mă așez puţin pe marginea 
gropii. Vă rog, vă rog să-ncercaţi. E o senzație 
unică, e ceva care nu se poate descrie și nici explica. 
E pura relaţie cu neantul, senzaţie supremă a inu- 
tilității în univers, dacă îmi daţi voie să fiu puţin 
mai preţios. Haideţi, nu vă codiţi. 


(Cei doi se așază pe marginea gropii, alături de BRUNO 
şi GRUBI ; MAJORDOMUL e în plin extaz; VIZI- 
TATORUL żntră mai greu în joc, dar se lasă inițiat şi 
începe să respire puternic, voluptuos.) 


MAJORDOMUL: Ei? 
VIZITATORUL: Mda. 


228 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 
2 


MAJORDOMUL (Către BRUNO si GRUBI.) : Hai, băieţi, 


fruntea sus! 
BRUNO (Nemultumit.) : Tir! 
MAJORDOMUL (Împăciuitor.): Ha-ha! Hai, că doar e 


loc destul. 


(MAJORDOMUL îşi scoate pantofii şi îşi suflecă 


pantalonii, rămînînd cu picioarele goale în groapă.) 


MAJORDOMUL (Către BRUNO ş GRUBI.): Ce mai 
face Pendefunda? Ai? Aţi uitat-o de tot. (Către 
VIZITATOR.) Dari-vă jos, daţi-vă jos pantofii. 
Faceţi ca mine. (Către BRUNO și GRUBI.) Ar 
cam trebui să mai treacă pe aici. Să mai arunce 
cîte ceva pe aici. 


BRUNO : Am cam uitat-o. 

GRUBI (Speriat si mieros.): Zău, nu e vina noastră... 

MAJORDOMUL: Ştiu eu a cui e vina. Dg dacă se mai 
întîmplă... 

GRUBI: Nu se mai întîmplă, şefule. 

MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întîmple. 


(Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda — FETIŞ- 
CANA — s-a agitat în culise şi a tot încercat să atragă 
atenția personajelor de pe marginea gropii.) 


FETIŞCANA (Din culise, soptit.) : Acum? 


229 


Matei Vişniec 


GRUBI (Către MAJORDOM.) : Acum, şefule ? 

MAJORDOMUL: Să mai aștepte. 

GRUBI şi BRUNO (Srrigă soptit către FETIŞCANĂ.) : Mai 
așteaptă ! 

MAJORDOMUL (Către VIZITATOR, care, între timp, şi-a 
scos şi el pantofii şi si-a suflecat pantalonii.) : Ei? 

VIZITATORUL: Da! 

MAJORDOMUL: Păi, nu? (Către BRUNO și GRUBI.) 


Da' n-are decît să intre dacă vrea. 
GRUBI (Szrigă soptit către FETIŞCANĂ..) : Intră, dacă vrei. 
MAJORDOMUL (Strigă puternic către FETIŞCANĂ.) : 


Da' să nu se mai întîmple! 
FETISCANA (Scoate capul.) : Nu, domnule. (Jese de tot și se 
îndreaptă spre groapă cu găleata cu lături.) Ha! 
Staţi aici şi fumaţi. O să vi se-nverzească burtile. 
BRUNO şi GRUBI (Gest de profundă nemultumire.) : Pfui! 
GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? 
FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.) : Păi... 
GRUBI : Ce trebuia să faci tu aici? 


(MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO 
si GRUBI.) 


FETISCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) 
VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzatiile pe care le 
simte cu picioarele în groapă.) : Ce s-a-ntîmplat ? 


MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... 


230 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


BRUNO (Către FETIŞCANĂ.) : Hai, aruncă drăcia aia şi 


Cară-te ! 


(FETIŞCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul 
găleții; face câtiva paşi de retragere, dar, nemul- 
tumită, îmbujfnată, se întoarce şi aruncă şi găleata 
în groapă ; fuge ; personajele din jurul gropii se apleacă 
brusc deasupra gropii, ca să urmărească efectul aruncă- 
turii ; câteva secunde de tăcere ; apoi urmează bufnitura, 
care poate produce o mişcare teribilă a scenei, astfel 
încît personajele sînt cît pe ce să cadă în groapă, 


salvîndu-se cu greu, ţinîndu-se unele de altele etc.) 


VIZITATORUL (77pă isteric.) : Uaaa... 

MAJORDOMUL : Vai, domnule! 

BRUNO : Ce i-o fi venit? 

GRUBI: Ce putoare! 

MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.): N-o să se mai 
întîmple. 

VIZITATORUL: Eu plec. 

BRUNO : Se poate? 

GRUBI: Acum începe. 

MAJORDOMUL: Zău, domnule, a fost o eroare. 

VIZITATORUL: De ce lucraţi cu asemenea actori? 

MAJORDOMUL (Soptit.) : Dumnezeu ştie de unde a luat-o 


directorul teatrului. 


BRUNO: O vampă! 


231 


Matei Vişniec 


MAJORDOMUL: De! Ce să-i faci ?! 
VIZITATORUL: Nu e frumos. Ăştia strică tot. 
GRUBI : Da mie nu mi-au stricat tot actu unu? 


MAJORDOMUL (Aspru, către BRUNO şi GRUBI.) : Lasă 


că mai vorbim noi despre asta. 


GRUBI : Pe cuvînt, domnule majordom, n-am fost vinovaţi 
cu nimic. 


MAJORDOMUL: Bine, bine... 

GRUBI : S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiţi, două bestii. 

VIZITATORUL: Despre ce este vorba? 

MAJORDOMUL: N-aţi văzut actul întîi ? 

VIZITATORUL: Nu. 

MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. 

VIZITATORUL: Zău ? Îmi pare bine că nu l-am văzut. 

MAJORDOMUL: Chiar nu ştiţi ce se întîmplă în actul 
întîi ? 

VIZITATORUL: Nu. 

BRUNO (Rîide.): He, he! 

GRUBI : Păcat. E o frumuseţe de act. 

MAJORDOMUL (Amuzat.) : Chiar nu ştiţi ce se întîmplă 


în actul întîi? Hi-hi... Păi... 


GRUBI: Mai întîi intru eu... 


(Cele trei personaje îi vor povesti VIZITATORULUI 


ce se întîmplă în actul întîi; multă rîvnă în această 
parte.) 


232 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


BRUNO: Ba nu, eu! 

GRUBI: Nu! Eu! Nu spun eu „pfff! n-o să iasă”? 
BRUNO : Ba da. 

GRUBI: Vezi? (Către VIZITATOR.) La început noi stăm 


aşa, ca şi acum, şi lucrăm. Iar eu spun „pfff! n-o 
să iasă”. lar Bruno spune „taci , şi atunci eu spun 
„s-a-ncurcat de tot, n-o să iasă”. (Către BRUNO.) 
Nu? 

BRUNO (Însuflețit.): Da. Eu trebuie să dau impresia că 
sînt mai încrezător decît el, deși, spre sfîrşit, 
pare-se, el ajunge mai încrezător decît mine... 


GRUBI (Întrerupîndu-l.) : Da. Şi el zice „n-are-a face” şi 
tragem, şi tragem... Înţelegeţi ? Dăm impresia că 
lucrăm din greu, şi chiar lucrăm. Şi el zice... 

BRUNO (Înzrerupîndu-l.) : Prima parte este mai... aşa, mai 
enigmatică, înţelegeţi, spectatorii nu se prind încă 
despre ce e vorba, nu-și dau seama încă ce e cu 
groapa, cum e cu groapa... 


GRUBI (GRUBI şi BRUNO se vor întrerupe mereu în 
dialogul lor.) : Da, pînă cînd el e gata-gata să cadă 
în groapă, şi atunci eu vin să-l trag şi el strigă... 
Ce strigi tu aici? 

BRUNO (Repetînd replica din primul act, în chip cît mai 
evident.) : „Pfui, vino că mă trage”... 

GRUBI: Aşa... El zice „pfui, vino că mă trage”, şi eu zic „ce 
e, mă?”, şi el zice „s-a-nfășurat”, parcă, nu? 

MAJORDOMUL: Da, şi aici trebuie adăugat că toate 
aceste peripeții pe marginea gropii au, așa, un sens 
crescendo... 


233 


Matei Vişniec 


BRUNO: Nu! De fapt, care e ideea? Noi trebuie să suge- 
răm că sîntem stăpîniți de groapă în prima parte, 
înțelegeţi? Adică, mai întîi groapa, ca şi natura, 
ca și moartea, dacă vreţi, ne este ostilă. Dar apoi, 
pe măsură ce ea este, nu-i așa?, îmblînzită de efortul 


nostru, devine docilă şi începe să... ei, ce credeţi? 


Să... 
GRUBI: Să cînte! 
BRUNO şi MAJORDOMUL (Într-un glas.) : Să cînte ! 
VIZITATORUL (Nu prea entuziasmat.) : Să cînte ? ! 
BRUNO: Da! Să cînte! Ei? Ce părere aveţi? 
VIZITATORUL: Da, într-adevăr... 


GRUBI : Da, dar întîi era cît pe ce să ne lăsăm păgubași. lar 
eu zic „ţi-am spus că n-o să iasă” și ne aşezăm 
amîndoi pe marginea gropii și ne aprindem (â 
scoate pachetul) cîte o țigară. (Si-o aprinde.) Dup-aia 
aruncăm chibriturile arse în groapă (aruncă), şi 
cînd terminăm de fumat ţigara, aruncăm mucul 
de țigară în groapă... (Aruncă tigara abia aprinsă 
în groapă; BRUNO a repetat şi el gesturile lui 
GRUBI, dînd aprobator din cap.) 


BRUNO: Da, da... Chiar aşa! Hi-hi! (Cei doi, chiar şi 
MAJORDOMUL, în anumite momente, sînt cuprinsi 


de excese de veselie stupide.) 
MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.) : Ei? V-ati prins? 
VIZITATORUL: Trebuie să vă spun că nu înţeleg nimic. 
BRUNO: Cum aşa? Cîntă groapa! 
GRUBI : Se poate? Eu îl trag pe el... 


234 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu’ doi... 


MAJORDOMUL (Nemultumit.) : Tg! la arătaţi-i, băieți, 


cum a căzut Bruno în groapă. 


(Cei doi se ridică şi încep să rejoace, dar la modul 
carnavalesc, scena din actul întîi.) 


BRUNO : Dar nu v-am spus o dată? 
MAJORDOMUL: Lasă, trebuie să-l facem să înţeleagă. 


GRUBI (Entuziasmat că poate repeta scena.) : Sigur! Sigur! 
Totul a fost foarte simplu. Mai întîi eu l-am trimis 
pe Bruno să aducă vîrful. 


BRUNO: Nu! Nu! Nu! Eu te-am trimis după vîrf. 
(Mustrător.) Ce dracu? 


GRUBI: În sfârşit... Important e că unul din noi s-a dus 
după vîrf. Ei? Ce credeti ce s-a-ntîmplat cu vîrful ? 


MAJORDOMUL (Iluminat, în culmea extazului, către 
VIZITATOR.) : Ei? Vă daţi seama? 


GRUBI şi BRUNO (Într-un glas.) : Ei? 

VIZITATORUL (Strivit.): Ei?! 

GRUBI (Dezumflat.) : Nu pricepe! 

BRUNO : Stai! Stai s-o luăm de la cap. (Începe recon- 


stituirea.) Eu stăteam aşa. (Se așază.) Tu erai după 
vîrf. Du-te după vîrf! (GRUBI se îndepărtează.) 
Eu lucram mai departe aici. (Se apucă de lucru.) 
Grubi îmi spune... la spune, Grubi! 


GRUBI (De departe.) : „Nuuu-i.” 
BRUNO : Eu spun „Cuuum ?”. El spune... Spune, Grubi! 


235 


Matei Vişniec 


GRUBI (Neîntelegînd.) : Ceee ? 

BRUNO : Spune ce ai de spus. 

GRUBI: Ce? 

BRUNO (Enervar.) : Ce spui tu după ce spun eu „Cuuum”? 
GRUBI: A! „Nu mai e. S-a ros.” 


BRUNO: Asa. Şi, dintr-odată, simt cum mă trage ceva în 
groapă. Atunci strig: „Pfui! Vino! Vino, că mă 
trage !”. Vă daţi seama, e vorba de o scenă grozavă, 
o scenă violentă, gravă, care trebuie jucată serios. 
De fapt, întelegeti, groapa, cînd mă vede singur 
reacţionează, în felul ei, evident... 

MAJORDOMUL (Intervine explicativ, către VIZITATOR.) : 
E vorba de faptul că groapa, singură în fata omului, 
își scoate colții. Înţelegeți ? O idee genială... 

BRUNO : Da... Şi atunci Grubi strigă... „Ce e, mă?" 

GRUBI (În acelaşi timp cu BRUNO.): „Ce e, mă ?” 


BRUNO: Iar eu strig „s-a-nfăşurat pe mine! Uiii...”. 


(Szrigătul din urmă e real; o forță neobişnuită şi 
violentă îl trage pe BRUNO în groapă; strigătul lui 
BRUNO zrebuie să fie real, ca şi gesturile ulterioare; 
nu mai avem o reconstituire; o panică reală cuprinde 
personajele; la început îşi vor pierde capul cu toții, vor 
actiona dezlînat; în cădere, BRUNO se agaţă de cei 
doi, îsi pierde rînd pe rînd punctele de sprijin şi se agaţă 
de marginea gropii ; cei doi nu îndrăznesc să intervină, 
sînt paralizați de spaimă ; din adâncul gropii se aude un 
urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reuseste să se 


236 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


ridice puțin, este tras din nou în adînc; se agată de 
lucrurile din jurul gropii, care alunecă însă sub forta 
care îl trage pe BRUNO în groapă; BRUNO urlă, 
strigă după ajutor, plînge; GRUBI nu întelege în 


primele secunde despre ce este vorba.) 


Uahhhhrrrr... etc., etc., etc... 
GRUBI (Crezînd că sînt încă în reconstituire.) : „Ce e, mă?“ 
BRUNO: Ajutor! Ajutor! 
GRUBI: „Ce e, mă?” 
BRUNO : Ajutor! Grubi! 


(Se produce o învălmăseală cumplită pe marginea gropii; 
personajele, dîndu-şi seama de pericol, încep să-l ajute 
pe BRUNO; lupta este violentă şi gretoasă, urlete, 
hohote; sînt gata să cadă cu toții în groapă, învăl- 
măşeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, 
toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) 


GRUBI: Ce dracu'... 

VIZITATORUL: Cum e posi... 

MAJORDOMUL: Na! Tine! Trage! Uuuu... 

GRUBI: Prinde! Na! Uah! 

BRUNO (Urlet continuu, disperare şi silă.) : A! A! Picioarele 


mele... 


VIZITATORUL (Tipă isteric.) : Domnilor! Domnilor! 


237 


MAJORDOMUL: Taci, prostule! 


(Etc., etc., etc. ; regizorul va compune această învăl- 
măşeală cît mai grotesc şi mai real cu putință ; tipetele, 
urletele si strigătele personajelor vor fi alese în functie de 
imaginatia, posibilitățile şi temperamentul actorilor ; 
impresia de pericol real, violent şi nebănuit va trebui 
însă cît mai evident sugerată; în sfirsit, cu eforturi 
supraomeneşti, BRUNO este scos din groapă ; cei patru 
se prăbuşesc pe marginea gropii, ceva mai departe de 
punctul primejdiei ; jumătatea de jos a lui BRUNO 
este zdrentuită şi arsă; personajele se reculeg ca după o 
mare aventură ; unii gifiie, altii îsi şterg sudoarea; unul 
îşi masează muşchii gîtului, altul îşi reface hainele 
răvăşite ; un timp rămîn tăcuţi, evitînd să se privească 
unii pe altii ori să-şi spună ceva ; după ce se mai linistesc, 
încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este 
primul care se ridică de pe locul unde a fost trîntit; se 
apropie de groapă, atras de ceva irezistibil.) 


BRUNO (Gîfiind.) : Ce vrei să faci? 

VIZITATORUL (Care a rămas cu bîlbîituri de pe urma 
spaimei.) : S-s-să nu cad-d-d-dă... 

MAJORDOMUL: Grubi! (Încearcă să-l tragă înapoi.) 
Las-o! (E prea speriat ca să se apropie mai mult.) 


GRUBI : Ssst! (Se apleacă ușor peste marginea gropii ; secunde 
de încordare.) Hai... Haide... Uşurel... (Vorbeşte 
cu groapa; o mângiie, o calmează.) Gata, gata... 
Gataaa... (Se apleacă si mai tare, ia un pumn de 


238 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


apă si-si răcoreşte fata.) Hai, fetiţa tatei, hai... 
(Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, 
stropeşte în jur vesel şi radios.) Hi-hi! 

VIZITATORUL: Ce-ce-ce să fie? 

MAJORDOMUL: Urîtă treabă! 

BRUNO (Apropiindu-se de groapă.) : Măi, să fie... 

GRUBI (Către BRUNO.) : Nu ţi-am zis eu că e vie? Trebuie 
numai să-i vorbesti puţin. 

VIZITATORUL: Eu ple-plec. Nu mai în-înţeleg ni-ni-nimic. 

MAJORDOMUL: A dracului treabă! 

GRUBI: Veniţi, mă, și luaţi apă! 

BRUNO (/ntinde un deget după apă.) : Să nu... să nu se... 

GRUBI: Haideţi, mă, luaţi apă! 

MAJORDOMUL (Cere din gesturi puțină apă de la GRUBI.) 

GRUBI (Rîzînd.): Vino şi ia! 

VIZITATORUL (/nsetat ; gest „nu, asta nu, niciodată .) 

GRUBI: Vino, mă, că nu-ţi face nimic. 

VIZITATORUL (Clatină din cap.) 

GRUBI (Szropindu-l pe VIZITATOR.): Na! Vino să bei! 

MAJORDOMUL (/ncercînd şi el apa.): Aşa ceva... aşa 


ceva... Domnilor, era să dăm ortul popii. 
GRUBI: E! 
BRUNO (Se spală şi bea.): Uf! Ce zi! 
MAJORDOMUL: Era să dăm ortul... (Soarbe şi el din 
apă, se spală.) Era cît p-aci... 


GRUBI: N-aţi ştiut cum s-o luaţi... 


239 


Matei Vişniec 


BRUNO: Uite ce mi-a făcut. (Îi arată picioarele.) 

VIZITATORUL (Încă speriat.) Do-do-domnilor... (Jalnic.) 
Apă... 

GRUBI (Îi aduce apă în pumni.) : Na! (VIZITATORUL se 
apleacă să bea, iar GRUBI desface pumnii.) Hi-hi ! 
Vino şi ia! 

VIZITATORUL (Cu preszanza pierdută, umil şi transparent.) : 
B-b-boule! 


(Ceilalti pufnesc în rîs.) 


MAJORDOMUL : N-are nimic, domnule. Puteţi veni liniştit. 

VIZITATORUL (/ncercînd să-si refacă demnitatea.) : Eu... 
(ridică un deget în sus și, brusc, îi revine glasul) 
plec ! 

MAJORDOMUL (Speriaz.) : Unde să plecaţi? 

BRUNO: Zău așa, n-are nici un sens. 

GRUBI : Ş-apoi nu v-am povestit încă primul act... 

VIZITATORUL: A-a-asta (ridică degetul) nu! Niciodată! 

MAJORDOMUL: Se poate? 

BRUNO : Domnule, n-o să se mai întîmple, vă jur! 


MAJORDOMUL: Ar fi păcat, domnule, așa ceva nu s-a 


mal scris. 

VIZITATORUL: N-n-nu-mi pa-pa-pa... (ridică degetul) 
pa-pa... (ridică degetul mai sus) pasă! 

GRUBI : Zău aşa, îndată o să-nceapă să cînte... Uitaţi-vă şi 
dumneavoastră. A fost o greșeală, am bruscat-o, 


240 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


am spus măscări, şi d-aia. Nu vreți s-ascultați cum 
cîntă ? 
VIZITATORUL (Ridică degetul înainte de a vorbi.) : Nu! 
MAJORDOMUL : Păcat. Îmi pare extrem de rău. Domnule, 


sînt dezolat, păcat de apa asta bună. 
VIZITATORUL: Cri... (Ridică degetul.) Criminală ! 
GRUBI: Se poate? 
BRUNO (// ia de braţ.) : Domnule, dacă nu rămîneţi, nu 


mai avem cui povesti primul act. 
MAJORDOMUL: Chiar. Se duce totul pe rîpă. 
VIZITATORUL (Înmuiat.) : Tu! 


GRUBI: Vă rugăm, domnule, se duce dracului toată piesa. 
Sînteţi singurul om care ne mai crede. Aţi văzut 
moartea cu ochii, ar fi păcat ca acum să închideţi 


ochii... 


VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importantă.) : Bi... 


(degetul sus) ne... Cu o condiţie! Să nu... 
TOŢI: Nuuu! 
VIZITATORUL: Așa! 
GRUBI : Foarte bine. 


(Se așază cu totii pe marginea gropii, prudenti totuşi ; 
pe parcurs însă, vor deveni tot mai relaxati si-si vor lăsa 
chiar picioarele în groapă.) 


BRUNO : Domnule! Ceea ce... 


241 


Matei Vişniec 


MAJORDOMUL: Nu! Mai bine facem un rezumat scurt. 
Domnule! De fapt... (Lapsus; către BRUNO.) 


Spune tu! 
GRUBI : Mai bine o luăm de la Pendefunda. 
BRUNO : Sigur că da! 
MAJORDOMUL: Perfect! Să vină Pendefunda. 
BRUNO (Strigînd spre culise.) : Pendefuuundaaa... 
GRUBI (Se asociază strigătului.) : Pendefuuundaaa.. . 


(Toti încep s-o strige pe PENDEFUNDA.) 


BRUNO (Către VIZITATOR.): Care e sensul aici... 
Pendefunda trebuie să vină cu găleata cu lături şi 
să o arunce în groapă... Abia în acest moment 
groapa primeşte o semnificaţie, ea devine, nu-i 
așa ?, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... 
Pe de altă parte, e interesant de văzut cum reac- 
ționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e 
buba! (Către PENDEFUNDA, care se apropie.) 
Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. 

FETIȘCANA : Întâi şi-ntii ar trebui să-i spunem că eu 
reprezint un fel de lairmotiv al piesei... 

BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... 

FETIŞCANA : Nu se poate, Bruno, n-o să-nţeleagă. 


BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. 
(FETIŞCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalti.) 


242 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


GRUBI: Ei? V-a plăcut? 
BRUNO : Stai, n-are cum să-nţeleagă. De fapt, din chestia 


asta, nu e încă nimic de-nţeles. Abia cînd vine 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL... 
MAJORDOMUL: He-he! Asta-i ! Ştiam eu că lipseşte ceva. 
BRUNO: Păi! 

GRUBI: Înţelegeţi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL 
completează imaginea, el vine și începe s-arunce 
gunoiul în groapă, şi atunci pentru spectatori treaba 
devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O 
simplă groapă de gunoi. 

FETIŞCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe 
spectator că groapa nu-i decît o simplă groapă de 
gunoi. Abia cînd vine BĂRBATUL CU TOM- 
BERONUL vin şi certitudinea, siguranţa, sen- 
timentul plenitudinii... vin, cum să vă spun?, 
convingerea şi senzaţia clară că totul e bine, că 
totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de 
nimic, atît timp cît groapa de gunoi rămîne o 
simplă groapă de gunoi. lomberonul e, aşadar, 
foarte necesar, e punctul-cheie al lumii, al uni- 
versului, este unicul obiect care dă liniște constantă 
spiritului și calmează simţurile. Tomberonul de- 
vine real și monumental, devine un simbol: al 
prosperității şi al civilizaţiei, el este o deschidere 
optimistă către viitor şi un limbaj prin care poate 
fi interpretat prezentul... 


MAJORDOMUL (Scôîrbit.) : Ce discurs! 
BRUNO : Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... 


243 


Matei Vişniec 


FETIȘCANA (Enervată.): Nu înţelegeţi nimic Nu puteţi 
trece dincolo de fapte. Sînteti orbi, sînteţi surzi... 

GRUBI: la te uită! Ne-nveţi tu pe noi... 

FETIȘCANA : Sînteți niște îngîmfați ! (Către VIZITATOR.) 
Zău, ăştia joacă de ani de zile în piesa asta şi nu 
ştiu despre ce este vorba în ea. 


VIZITATORUL: Domnişoară... (Încercând s-o calmeze.) 
Ştiu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i 
facă ochi dulci FETIŞCANEI ; atentia sa se va con- 
centra asupra fetei şi doar va simula interesul pentru 


reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) 


efe ve 


BRUNO : Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERO- 
NUL! 


GRUBI : Sigur că da! Să vină! 
VIZITATORUL (Fals.): Sa vină şi să lămurim... (Către 


FETIŞCANĂ.) Eu, cînd eram singur... (Restul, 
soptit, la urechea fetei, care chicoteşte.) 


MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom'le! 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Scoate capul din culise.) : 


Cu tomberonul? 
BRUNO (Către MAJORDOM.) : Cu tomberonul? 
MAJORDOMUL: Cu! 
BRUNO (Către culise.) : Cu! 
GRUBI (Nemultumit.) : Nu e bine! Nu e bine! Am sărit 


peste atîtea... 


MAJORDOMUL: Lasă... 


244 


Bine, mamă, da stia povestesc în actu’ doi... 


BRUNO : Restul sînt detalii, firimituri. 


GRUBI: Nu, da e păcat... Uite, eu trebuia să spun întîi „să 
fac focul ?”, și tu trebuia să spui „fă-l”. Eu trebuia 
să-ntreb „unde-s lemnele ?”, și tu trebuia să spui 


„îs ude”. Ce, astea ţi se par nesemnificative? 


BRUNO : Mă, Grubi, tu n-auzi ce zice domnu' majordom? 


Rezumăm. 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (A venit lîngă groapă.) : 
Gata. 


MAJORDOMUL: Ia arată tu domnului cum ai făcut. 
VIZITATORUL (Fals.): Da, da, numaidecît... 


(MAJORDOMUL, BRUNO si GRUBI privesc extaziați 
jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întîi am venit, 
așa, ca și cum... (î/ pufneste rîsul) hi-hi... le-am 
ZIS... (nu se poate stăpîni şi iar rîde) „ha-ha! staţi 
aici şi mîncaţi. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... 
(râde, chicoteşte, ceilalți sînt contaminati şi ei) mi-au 


zis... hi-hi... 
BRUNO: Chiar aşa a fost? 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da, hi-hi... hi-hi... 


ei mi-au zis... Mi-au zis, da, hi-hi... „ia te uită”. 
(Rîs general, atentia FETIŞCANEI începe să fie 
atrasă de dialogul celor patru, în timp ce VIZI- 
TATORUL rămîne mai departe cu atenția atrasă 
de FETIŞCANĂ.) 


245 


Matei Vişniec 


GRUBI: Zău, chiar aşa? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da! Aşi fost așa de 
caraghiosi... 

MAJORDOMUL (Nemultumit, către BRUNO şi GRUBI.) : 
Ce-nseamnă asta ? 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Se vedea de la distantă 


că nu sînteţi în rol... Abia deschideaţi gura... 

BRUNO: Nu se poate ! Vrei să spui că m-ai văzut jucînd prost? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ca o cizmă! 

FETIȘCANA (Prinzînd momentul.) : Şi eu le-am spus, da 
n-au vrut să creadă. O piesă ca asta nu se joacă 
aşa.. Asta e o piesă complicată, o piesă labirint. La 
început pare că e simplă, da' dup-aia... Zău, mai 
bine v-aţi duce dracului. 

GRUBI: : lar începi! (Vzolenz.) 

BRUNO : Stai! Stai! Grubi! 

GRUBI : Îi cîrpesc două! După ce că n-are nici un rol, mai 
şi vorbeşte (Prinzînd-o de bărbie pe FETIŞCANĂ..) : 
Ce rol ai tu, mă, în piesa asta? Ce rol? Vii și 
arunci lăturile și spui două vorbe. Ce rol e ăsta, 
mă? De ce te bagi? 

MAJORDOMUL: Mă, Grubi, fii mai potolit... 

VIZITATORUL (Violent, spre GRUBI.) : Dai într-o doamnă, 
într-o doamnă? 

GRUBI (Usor speriat.) : Nu, domnule ! Dg să-şi vadă de treabă! 

MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERO- 
NUL.) : Şi tu de ce stai? Spune ce ai de spus și pleacă! 


246 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu’ doi... 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Atunci eu am spus 
„asta-i o treabă a dracului de grea” ş-am început 
s-arunc cu gunoaie în groapă... Și groapa a-nceput 
să... (Râge ușor.) 

GRUBI: Să... 

BRUNO: Să... 


MAJORDOMUL: Spune odată, spune să se convingă... 
(Către VIZITATOR.) Domnule, fiţi atent un 


moment... 


VIZITATORUL (i întrerupe tirul de soapte de la urechea 
FETISCANEI.): Cum să nu! 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Aruncînd resturile din 
tomberon în groapă si la sfirsit si tomberonul) : Pe 


măsură ce aruncam gunoiul în groapă. . 


BRUNO şi GRUBI : Groapa a-nceput... (Toti într-un glas.) 
Să cînte! 


VIZITATORUL (Pasant.) : Foarte bine, foarte bine! 


(Personajele se uită în groapă, așteptând efectul promis, 
cu exceptia celor doi care se mîngiie şi se gudură.) 


MAJORDOMUL: De ce nu cîntă? 

BRUNO (Revoltat.) : Are draci! Tot timpul ne joacă feste. 
GRUBI (Enervat.) : la dă o fisă! 

BRUNO: N-am! 

GRUBI (Către MAJORDOM.) : Aveţi o fisă? 
MAJORDOMUL (Căzzându-se.) : N-am. 


247 


Matei Vişniec 


GRUBI (Către VIZITATOR) : Aveţi o fisă? 
VIZITATORUL (Căutîndu-se absent, total absorbit de jocul 


său amoros.) : Poftim. 

GRUBI : Mulţumesc. (GRUBI se apleacă, introduce fisa într-un 
dispozitiv invizibil, undeva în adîncul gropii, reactie 
de tonomat ; o melodie penibilă.) 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Așezîndu-se şi el pe 
marginea gropii.) : Cîntă! 

MAJORDOMUL (Revoltat.) : Ce fel de muzică-i asta? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Hm! 

GRUBI: Asta e! 

MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERO- 
NUL.): Asta e? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Nu-mi amintesc! 

VIZITATORUL (Deranjat vizibil de muzica violentă.) : Dă-l 


A | 
mal incet: 


GRUBI (Se apleacă şi răsuceşte un buton în adâncul gropii.) : 
Da, domnule. 


VIZITATORUL (Se apleacă din nou la urechea fetei ; apoi.) : 
Așa. 


MAJORDOMUL (/ncercînd să atragă atentia VIZI TATORU- 
LUI.): Ei? (Pzuză.) Ei?! (Personajele sînt vădit 
întristate de pe urma acestei lipse de atenție din 


partea VIZITATORULUI.) Aţi înţeles? 
VIZITATORUL (forma) : Da, da... Continuati. 
MAJORDOMUL (Indignat.): Domnule, e păcat, tocmai 


dumneavoastră, un om ca dumneavoastră... Puţină 


248 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


atenţie, nu-i aşa? Dacă dumneavoastră nu ne puteţi 
urmări pînă la capăt, care sînteţi, nu-i așa, angajat 
al teatrului, ce să mai zic de altii ?... Zău, daţi un 


exemplu urât... 

VIZITATORUL (Absorbit de fată, dă afirmativ din cap.) 

GRUBI: E ruşinos. 

BRUNO : Ne-am răcit gura de pomană. 

MAJORDOMUL (Mai sever.) : Domnule, chiar nu vreţi să 
ştiţi ce s-a-ntîmplat în actu-ntii? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Îşi bate joc de noi. 

GRUBI: E total nesimtit. 

MAJORDOMUL (7:pînd.): Chiar nu vreți să ştiţi ce 
s-a-ntîmplat în actul întîi? Domnule, sînteţi 
inconştient. Mai e puţin, zău... 


BRUNO : Numai ea e de vină. 
FETIȘCANA (Reactionînd violent.) : la mai lăsaţi-mă-n pace ! 


Și dacă vreți să ştiţi, de luna viitoare mă mut în 
provincie! (Către VIZITATOR, mieroasă.) Nu-i 
aşa, Bibi? 

VIZITATORUL (Indignat fază de ceilalți, protector cu fata.) : 
Da, domnilor, da! Vă anunţ că ne vom muta în 
provincie! 

MAJORDOMUL (Interzis.) : Nu se poate! 

BRUNO şi GRUBI (Revoltati.) : Huo! 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Care a dat semne de 
neliniste pe tot parcursul jocului amoros dintre cei 
doi.) : Cum !? Lili, vrei să pleci? 


249 


Matei Vişniec 


FETIȘCANA : Nu mai vreau să aud de voi. Plec! Ce, să joc 
aici la nesfirşit pe fata cu găleata ? Vreau să joc pe 
Julieta ! Vreau să joc pe Ifigenia! 

VIZITATORUL: Să vă spălaţi pe cap cu piese d-astea! 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Pierduz.) : Vai, Lili, 
doar ştii ce mi-ai promis! 

VIZITATORUL (Luînd-o de mînă pe FETIŞCANĂ.): Ha, 
ha... Să mergem! Domnilor, veţi primi ilustrate 
din provincie! 

GRUBI (Scozînd un urlet.) : Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa 
de simplu! (Se ridică și-l apucă de guler pe VIZI- 
TATOR.) Şi noi cui povestim actul întîi? Ce, ne 
crezi proşti ? Ia stai jos! (Ñ! bruschează.) 

FETIŞCANA (77pînd.) : Să nu dai în Bibi! 

GRUBI (Prinzînd-o de mînă şi silind-o să se așeze.) : la stai şi 
tu ! Ia vedeți-vă de treabă! Întîi ascultați ce s-a-ntîm- 
plat în actu-ntii şi dup-aia plecaţi unde vreţi! 
E-te-te! O lume întreagă are răbdare s-asculte, și 
voi nu... Da ce! Vorbim în pustii? 


BRUNO (S-a ridicat şi el, amenintător.) : Sigur! Ascultaţi 
pînă la capăt! Ce, vi s-a făcut de plimbare? Asta e 
piesa, asta facem. 

MAJORDOMUL (Si el alături de ceilalti în a-i opri pe 
fugari.) Aşa! Aşa! Stati frumos! Noi cum putem 
sta? Lumea cum stă? Ce, sîntem mai proști? 


BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Ameninzînd-o pe 
FETIȘCANĂ cu degetul.) : Lili... Lili... 


VIZITATORUL: Sînteţi nişte bădărani, niște... 


250 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


GRUBI: Taci! 
BRUNO : Huo! Taci ş-ascultă ! 
VIZITATORUL : Ce s-ascult ? Ce s-ascult, mă? Tîmpenia 


asta, aiureala asta ? 


BRUNO : Taci ș-ascultă ! Actu-ntii este esenţial pentru fie- 
care dintre noi. Şi ce dacă n-are sare și piper? N-ai 
decît să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. 


GRUBI: Sigur! 
MAJORDOMUL: Asa! 
VIZITATORUL (Acceprând.) : Binee... Da' cel puţin să fie 


mai scurt. 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Aici are dreptate. Prea 
o lungim. 

BRUNO : Unde-am rămas? 

GRUBI (Către culise.) : Intraţi cu toţii! Hai! 

MAJORDOMUL: Ce faci? 

GRUBI: Lasă-i să intre toţi şi să-şi spună fiecare rolul. Așa 
e scurt. 


MAJORDOMUL : Bine, da în ordine... (Către VIZITATOR.) 
Începem? 


VIZITATORUL : Începem. 


(S-au așezat cu toții în jurul gropii, cu picioarele în 
groapă.) 


MAJORDOMUL: Ei bine, domnule! Care credeți că este 


punctul culminant al piesei, punctul în care 


251 


Matei Vişniec 


spectatorii își dau perfect seama că groapa este cu 


totul altceva decît o groapă obişnuită? Ei? 
TOŢI: Ei? 
MAJORDOMUL: Punctul este... 
TOŢI: Este... 
MAJORDOMUL: Să intre OMUL CU SACAUA ! 


(Intră OMUL CU SACAUA, PRIMUL BĂRBAT CARE 
MĂNÎNCĂ SEMINȚE, AL DOILEA BĂRBAT 
CARE MĂNÎNCĂ SEMINŢE, ORBUL, MAMA 
şi RECRUȚII — câ; consideră regizorul că e bine —, 
precum şi CĂLĂTORUL GRĂBIT, care apare din 
groapă; personajele sînt gălăgioase şi grotesti, ele 
provoacă dezordine şi larmă ; fiecare îşi face loc pe 
marginea gropii si îsi așază picioarele în groapă; 
înghesuială violentă, fiecare încearcă să-şi ocupe un 
loc cît mai bun şi mai comod; se împing unii pe 
alții, se bruschează ; lantul de trupuri de pe mar- 
ginea gropii se clatină mereu, amenintător şi 
sufocant.) 


GRUBI (Speriat.) : Staţi acolo! Staţi aşa! 

BRUNO: Ce-nseamnă asta? 

OMUL CU SACAUA : Ha! Staţi aici și bateţi cîmpii! 

ORBUL: Adică voi să staţi tot timpul pe scenă şi noi să nu 
spunem nimic. Adică noi să stăm în culise, ca 
proştii... 


MAMA: Lasă că vă arătăm noi piesă! 


252 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


ORBUL: Adică noi sîntem incapabili ? Vreţi să ne reduceri 


la tăcere. 
MAJORDOMUL: Rebeliune! Lipsă de disciplină! 


ORBUL: Care disciplină? Adică eu să am un rol de nimic 
şi tu să stai aici să vorbeşti tot timpul? Adică eu să 
. . w A w _ e w bad 2 
vin și să cad în groapă ş-apoi să plec acasă? Nu, 
domnule, eu vreau să joc! Vreau să vorbesc! 


MAMA: Canaliilor! Aţi pus mîna pe rolurile cele mai bune 


ȘI acuma nu vă convine... 


PRIMUL BĂRBAT : Nişte secături ! Numai voi, numai voi 
și numai voi! 

ORBUL (Soptit.) : Să-i aruncăm în groapă! 

AL DOILEA BĂRBAT : Să nu vă mai prind că scoateţi un 


cuvînt! 


MAMA : Derbedeilor ! Voi şi cu vampa asta ati pus mîna pe 
toată piesa! Și eu, eu, care am doi copii, să nu 
spun decît trei cuvinte-n două ore? 


RECRUȚII (În cor.) : Da, mamă! 

ORBUL: Vreau să vorbesc și eu ! De ce să nu vorbesc şi eu? 

PRIMUL BĂRBAT : Vom vorbi cu toții! Avem acest drept! 

MAJORDOMUL: Nenorociţilor! V-aţi pierdut minţile! 
Asta e piesă, nu e carnaval. Aici fiecare intră cînd 


îi vine rîndul! 
ORBUL şi MAMA: Huo! 
RECRUȚII: Da, huo! 
PRIMUL BĂRBAT: Sînteţi desuet, domnule! Asta a fost 


odată! N-aţi auzit de Revoluţia franceză? 


253 


ORBUL: Sînt total în afară! Uite pe cine punem noi în 


rolurile principale! 


OMUL CU SACAUA : De astăzi, gata cu rolurile principale 


şi secundare! Toate rolurile sînt egale ! Toate per- 
sonajele au dreptul să stea în scenă cît vor și să 


spună ce vor! 


MAMA: Așa! Așa! 
ORBUL (Ridicîndu-se şi înaintînd spre public) : Domnilor, 


domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să 
rupem firul otrăvit! Priviţi-mă bine, domnilor, 
sînt silit, sînt obligat, în modul cel mai josnic, în 
chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l 
detest şi care nu mi se potriveşte! Domnilor, sînt 
silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în 
numele nu ştiu cărei logici interne pe care a dat-o 
autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia? 
Ce logică-i asta? Aţi văzut şi dumneavoastră... 
Pur și simplu trebuie să vin, să traversez de cîteva 
ori scena și să cad în groapă. Ce-i asta? Nu vă 
gîndiţi puţin ? Adică eu nu am suflet ? Adică sufle- 
tul meu se poate mulțumi numai cu atît? Doar 
atît? Să traversez scena şi să cad în groapă? Adică 


eu nu am şi altceva de spus? 


OMUL CU SACAUA : Are dreptate! Are! 

MAMA: Bravo! Bravo! 

RECRUȚII: Bravo, mamă! 

MAMA (Gest plin de dezamăgire si dezgust către RECRUȚI.) : 


254 


Sînteţi pe de lături. 


Bine, mamă, da stia povestesc în actu doi... 


ORBUL (Păzrunde în spatiul publicului.) : Ei? Am? Sau 
n-am? Am sau n-am dreptate? Am sau nu? 
Domnilor, priviţi-mă bine! Ani de zile am înghiţit 
acest rol. Nu mai vreau! M-am mâînjit pe mîini 
ani de zile cu acest rol. Nu mai vreau! Sînt mur- 
dar din cap pînă-n picioare. Nuuu. Să nu v-atingeti 
de mine. Sînt plin de buboaie, sînt plin de viermi 
rozalii care-mi mănîncă pielea în locurile unde s-a 
bătucit d-atitea căzături. Am înghiţit de mii de 
ori același rol, de mii de ori! De mii de ori! 
Uitaţi-vă pe faţa mea! Am rolul pe față. Eu sînt 
orbul care cade-n groapă! Se simte pe faţa mea că 
trebuie să dau în groapă. Să cad de mii de ori în 
aceeași groapă... Pînă cînd? Pînă cînd? 

MAMA: Măcar de-ar mai schimba groapa. 

OMUL CU SACAUA: Nu mai vreau să car apă cu sacaua! 


MAMA : Nu mai vreau să spun „vezi ce faci !”. Detest aceste 
cuvinte. 


RECRUŢII: Da, mamă! 
PRIMUL BĂRBAT : Nu mai vreau să mănînc seminţe! 


AL DOILEA BĂRBAT : Mi-e silă de seminţe ! Mi-e scîrbă ! 
Na-vă seminţele înapoi! (Le aruncă peste BRUNO, 
GRUBI și MAJORDOM.) 

CĂLĂTORUL GRĂBIT : Și eu! Și eu! Nu mai vreau să ies 
cu capul din groapă! Na! Na! (Își scoate pantofii 
şi-i aruncă spre cei incriminati.) Luaţi-vă pantofii ! 
N-am nevoie de ei! 

OMUL CU SACAUA (7rîntind sacaua, rupînd-o, călcînd-o 


în picioare.) : N-am nevoie de saca ! Nu mai vreau 


255 


Matei Vişniec 


apă din groapă! Numai vreau să beau apă din 
groapă! 

RECRUŢII (În cor.) : Nu mai bem apă din groapă! 

BRUNO: Ah! Sînteți inconștienţi ! 

RECRUŢII (În cor.) : Tu să taci! 

VIZITATORUL: Si eu! Nu mai vreau să ştiu ce se petrece-n 
actu-ntil ! 

BRUNO: Stai jos, nenorocitule! 

VIZITATORUL (Ridicîndu-se si agitîndu-se.) : Da ! Da ! M-au 


obligat în modul cel mai mîrşav s-ascult ce se-ntîm- 


plă-n actu-întii. Nu mai vreau! 
FETIŞCANA: Să plecăm în provincie! 
RECRUȚII (fn cor.) : Vrem să plecăm în provincie! 
VIZITATORUL (Turbat.) : Domnilor, m-au chinuit groaznic, 


mi-au luat mintile, mi-au jupuit creierul! De mii 
de ori am ascultat ce se-ntîmplă-n actu-ntii! Nu 
mai vreau s-ascult ce se-ntîmplă-n actu-ntii ! Nici- 
odată! 


FETIȘCANA : Niciodată! Niciodată! (Isterzcă.) M-au mal- 
tratat, domnilor, m-au silit s-ascult şi să joc în 
actu-ntii! Da! M-au obligat să-i învăţ pînă și pe 
copiii mei ce se-ntîmplă-n actu-ntti. (Pătrunde în 
spațiul publicului.) Da! Da! Da! Aţi fost martori! 
Da! Am să vă spun adevărul! În actu-întii nu 
se-ntîmplă nimic! 


(Rumoare printre personaje, relaxare totală, tumbe şi 
salturi carnavaleşti.) 


256 


Bine, mamă, Aa stia povestesc în actu doi... 


RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.) : Nu se poate... 
FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea şi în fața 


spectatorilor.) : Da ! Nu se întîmplă nimic! Aţi fost 
duşi în eroare. Actul întîi este o improvizație, o 
demenţă colectivă, o chestie total lipsită de sens! 
Actu-ntii nici nu trebuie văzut de nimeni, e o 
eroare că l-aţi văzut, o laşitate! 


MAMA: Aşa e! Sînteţi niște lași! 

RECRUȚŢII (În cor.) : Oare sînt ei niște laşi? 

MAMA : Da, sînt nişte lași! 

OMUL CU SACAUA : Sînteţi niște fricoși şi niște lași ! Cînd 
aţi văzut că unii vorbesc tot timpul şi alții n-apucă 
să scoată nici un cuvînt, de ce n-aţi zis nimic? De 


ce aţi suportat mascarada ? De ce n-aţi urlat? 
PRIMUL BĂRBAT : De ce? De ce aţi tăcut? 
AL DOILEA BĂRBAT : Cînd aţi văzut că piesa e proastă, 


de ce n-aţi fluierat? 
VIZITATORUL: Cînd i-aţi auzit că încep să povestească 
din nou actul întîi, de ce n-aţi tropăit? 
RECRUȚII: Mamă, de ce n-au tropăit? 
VIZITATORUL: Bomfilor! Aţi stat ș-aţi înghiţit toate 


mizeriile ! Aţi stat ş-aţi ascultat o sută de mii de 
prostii ! 


PRIMUL BĂRBAT : Mai bine citeaţi un ziar! 


(Personajele s-au risipit prin sală şi-şi aruncă replicile cu 
furie, deschizînd mai multe centre de atentie concomitent.) 


257 


Matei Vişniec 


OMUL CU SACAUA: Nu trebuia să veniţi la teatru! 
OMUL CU TOMBERONUL: Vrea cineva să-i car guno- 


iul cu tomberonul? Vrea cineva să vadă cum arată 


un tomberon? 
MAMA: V-ar trebui puţin mai multă rușine! 
RECRUȚII: Vai, mamă! 
FETIŞCANA: E o rușine! E o mare rușine, domnilor! în 


provincie nu s-ar fi întîmplat niciodată aşa ceva. 
BRUNO : Chiar a-nceput Revoluţia franceză ? 
MAJORDOMUL: Cu ăştia nu poți să ştii niciodată... 
GRUBI: Staţi, fraților! Staţi! Așteptaţi-mă și pe mine! 
(Pătrunde în sală.) Nici eu nu sînt mulțumit! Şi 
eu sînt de-al vostru! 


ORBUL, PRIMUL BĂRBAT, AL DOILEA BĂRBAT, 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL, OMUL CU 
SACAUA, FETIȘCANA, VIZITATORUL: 


— Ba nu! 
— Afară! Afară! 
— Tu să taci! 


— Eşti o lichea! Ai trădat teatrul! Nu ţi-a păsat niciodată 
de noi. 


— Te-ai linguşit în faţa directorului. Ştim noi. 

— Eşti o cîrpă! Nu eşti om. 

— Ce credeai ? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? 
— TȚi-am spus c-o să se sfîrşească prost! 

— Rusine! 


— Stîrpitură ! 


258 


Bine, mamă, dæ’ ăştia povestesc în actu’ doi... 


— Crezi c-ai să scapi aşa de ușor? 

— Mocofanule! Tu şi cu ăl'lalt! 

— Să taci! Ai făcut pe grozavul! Eşti un pungaș și un 

? > 9) 
libidinos. Eşti prieten şi cu stîrpitura aia care a scris 
piesa. [i cunoşti pe toți. Ai primit apartament în Piata 
2 ? ? 

Cosmonauţilor ! 

— Huo! 

— Nu eşti om! 


— Huo! 


— Ai primit apartament în Piata Cosmonauţilor! Îi 
cunoşti pe toţi. Eşti prieten şi cu stîrpitura aia care a scris 
piesa. Eşti un pungaș și un libidinos. Ai făcut pe grozavul! 
Să taci! Să taci! 

— Tu şi cu ăl'lalt! Mocofanule! 

— Crezi c-ai să scapi aşa de ușor? 

— Stîrpitură! 

— Ruşine! 

— Ti-am spus c-o să se sfirșească prost! 

— C-ai s-ajungi celebru c-un rol de nimic? Ce credeai? 

— Nu eşti om! Eşti o cîrpă! 

— Ştim noi! Te-ai lingușit în faţa directorului! 

— Nu ţi-a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Eşti 
o rușine! 

— Tu să taci! 

— Afară! Afară! 


— Ba nu! 


259 


IWlatei VIȘNICC 


(Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal ; 
partea a doua îşi pierde violenţa şi adresa şi devine o 
simplă încîntare.) 


RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, eşti O 
ruşine, ai trădat teatrul, nu ţi-a păsat niciodată de 
noi, te-ai lingușit în faţa directorului, ştim noi, 
ești o cârpă, nu eşti om, ce credeai, c-ai s-ajungi 
celebru c-un rol de nimic, ţi-am spus c-o să sfir- 
şească prost, ruşine, rușine etc., etc., etc. E bine, 


mamă? 


MAMA: E bine! 


(Jubilaţie între personaje; aplaudă, se sărută cu toţii, fără 
discernământ. ) 

OMUL CU SACAUA : A ieșit bine! 

MAMA: L-am pus la punct! 

PRIMUL BĂRBAT : Să înveţe minte! 

AL DOILEA BĂRBAT : Aşa trebuia să ne purtăm de la-nceput'! 

OMUL CU TOMBERONUL: Vivat! Vivat! Am învins! 

VIZITATORUL: l-am doborît! 

ORBUL: Trăiască Revoluţia franceză! 

TOŢI: Trăiască! 

RECRUȚII (Cêîntêînd, pe un ton întrebător.) : Trăiască Revoluţia 


franceză ? Ce zici, mamă? 
MAMA: 1789! 
TOŢI: Ura! 


260 


Bine, mamă, da’ ăstia povestesc în actu doi... 


(In acest moment, de undeva de sus, perpendicular pe 
mijlocul gropii, coboară o frînghie groasă de care este 
legat un imens ceas electronic ; acesta indică : 

ziua — 13 

luna — iulie 

anul — 1789 

ora — 23 şi 55; 

personajele sînt fascinate de coborirea solemnă a ceasului ; 
această coborire poate fi însorită de un imn cîntat la 
orgă; tic-tacul ceasului s-a auzit încă de mult, el a 
însotit tot mai puternic ultimele replici, iar acum, suveran, 
a pus stăpînire pe sală; acest tic-tac, care la început va 
fi neglijat şi de actor, şi de spectatori, merge în crescendo, 
iar ultimul minut va fi bătut cu o fortă deosebită, 
sugerînd în acelaşi timp stilul noptilor de revelion, cînd 
ultimele secunde ale anului au o reverberatie mai puter- 
nică, dar şi loviturile puternice ale multimii în portile 
Bastiliei.) 


MAMA (Privind fascinată la coborîrea ceasului.) : Ce-i asta ? 
ORBUL (Neajutorat.) : Ce? Care? 
PRIMUL BĂRBAT (Însorit de ceilalți în exclamatii de uimire) : 


Uaaai ! 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL : A sosit! 
ORBUL: Ce? 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ceasul ! 
ORBUL: Eşti sigur? A sosit ceasul? Putem începe? 
OMUL CU SACAUA (Pentru sine.) : A sosit ceasul Revoluţiei ! 


261 


Matei Vişniec 


TOŢI: A sosit ceasul Revoluţiei! 


VIZITATORUL: Domnilor, mai sînt cîteva minute și începe 


Revoluţia franceză ! 


RECRUŢII (În cor, întrebător.) : A sosit ceasul Revoluţiei ? 


Ce zici, mamă? 
MAMA: Să bem! 
ORBUL: Să bem înaintea luptei! 
PRIMUL BĂRBAT : Să bem pentru Robespierre! 
AL DOILEA BĂRBAT: Și pentru unificarea Italiei! De 


aici pînă la unificarea Italiei nu mai e decât un pas. 


PRIMUL BĂRBAT: Nu uitaţi Sedanul! De aici a pornit 
totul! 


FETISCANA: Trăiască codul lui Napoleon! 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala 


eliberare a teatrului! 
TOȚI: Ura! 
RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Să bem pentru bufoni 


și pentru sufleor! Pentru personajele secundare! 
Trăiască personajele secundare ! 


TOŢI: Ura! Sus cu personajele secundare! 


CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși 
a făcut dese eforturi de a se impune.) : Jos cu perso- 
najele principale! 


(Această replică este spusă aproape pe furis; pentru a o 
spune, personajul face mari eforturi de a ajunge în fată, 


262 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


de a scoate capul din spatele celorlalti actori; după ce o 
spune, este însă înghitit din nou de masa actorilor, care 


vociferează şi-l trimit din nou în spatele evenimentelor.) 


VIZITATORUL (Reactie la replica anterioară.) : Pfui! 

OMUL CU SACAUA: Ce-i cu ăsta? 

PRIMUL BĂRBAT : Fugi! Fugi! Du-te! 

TOŢI: Huo! Ce mai vrea şi ăsta? Ce-i cu ăsta aici? 

VIZITATORUL (Restabilind pulsul piesei.) : Trăiască ultima 
piesă posibilă! Să bem pentru ultima piesă care se 
mai joacă astăzi în lume! Ura! 

TOŢI: Ura! 

OMUL CU SACAUA: Să bem pentru moartea autorului! 


Moarte autorului! 

TOŢI: Moarte autorului! Ura! 

MAMA: Să bem! Să bem, pur şi simplu ! S-o ducem într-o 
beţie! 

RECRUȚII (În cor.) : Mamă, vezi ce faci! 


(În acest timp se scurg patru minute; mai rămîne un 


minut ; tic-tacul ceasului este tot mai solemn şi puternic.) 


OMUL CU SACAUA: Liniște! Linişte! Mai e un minut! 
ORBUL (Sărind în sus de bucurie.) Ce bine! Ce bine! 
TOȚI: Pst! Pst! 

VIZITATORUL (Către sală.) : Încă un minut şi v-arătăm 


noi vouă! 


263 


Matei Vişniec 


MAMA (Către sală.) : Vedeţi voi pe dracu'! (Face gestul 
retezării capului.) 
PRIMUL BĂRBAT (Căzre sală.) : Ce credeaţi, c-o s-o duceti 


tot așa, tot aşa, tot așa? Ei, lasă... 

ORBUL (Sărind în sus.) : Nu-i așa c-o să le tăiem capul? 
(Către VIZITATOR.) Lasă-mă să le tai capul... 
Mă lași? Măcar două capete... Mă lași? Uite... 
pe ăla... şi pe ăla... Mă laşi? Hai, lasă-mă... 

VIZITATORUL: Pst! Ascultă! 

ORBUL: Mă laşi? Spune! Hai, lasă-mă! 

VIZITATORUL (Enervat de insistenţă.) : Te las... te las... 
dar taci! 

ORBUL (Sărind în sus.) : Hii! Hii ! (Către cei doi pe care i-a 
ales.) Încă putin ! (Face gesturi dintre cele mai grotesti ; 
chitcăie, se lasă pe vine, îşi smulge fire de păr etc.) 


(Ceasul înregistrează acum ultimele zece secunde; 


încordare maximă pe scenă.) 


PRIMUL BĂRBAT: Unu! 
AL DOILEA BĂRBAT: Doi! 


OMUL CU SACAUA și BĂRBATUL CU TOMBE- 
RONUL: Trei! 


FETIȘCANA, VIZITATORUL, MAMA, CĂLĂTORUL 
GRĂBIT şi ORBUL: Patru! 


RECRUȚII: Cinci! 
TOŢI: Şase! 


264 


Bine, mamă, Aa ăştia povestesc în actu doi... 


(Numărătoarea ultimelor secunde într-un crescendo 
sufocant.) 


TOŢI: Şapte! 
BRUNO si GRUBI: Opt! 


TOŢI (Cu voci care se aud şi dincolo de scenă, undeva prin 
culise.) : Nouă! 


TOȚI (Cu voci din sală.) : Zeceee! 


(În acest moment, toate usile teatrului se deschid ; lumini 
orbitoare se aprind pretutindeni ; pe uşile teatrului, din 
spatele spectatorilor, precum şi prin deschiderile laterale, 
pătrund fastuoase cortegii, purtători de cocarde trico- 
lore ; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare 
de sampanie, arlechini, acrobati, muse, ROBESPIERRE, 
DANTON şi MARAT, regele însuşi agitînd în mînă 
Constituţia etc., etc., etc. ; sînt aruncate în sală, de sus, 
confetti, serpentine si artificii, fanfara intonează Marseilleza 
si toti cîntă, dansatorii îşi fac numărul, arlechinii jon- 
glează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare 
spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i 
atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele 
de şampanie, vor trece printre rînduri, vor împărţi cocarde 
tricolore; vor împărți exemplare din Constituţie si mici 
fragmente din zidurile dărîmate ale Bastiliei ; efuziune 
totală, strălucire şi fast, minute întregi de bufonerie 
totală.) 


TOȚI: Vive la France! 
UNII: Egalité! 


265 


ALŢII: Fraternité! 
PRIMUL BĂRBAT : Aşa, da! Teatrul este o minciună! 


ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm 
în stradă! 


MAMA: Să le confiscăm averile! 
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să-i înrolăm ! Să-i trimi- 


tem în Italia! 


TOȚI: Uraaa! De azi înainte teatrul va fi al actorilor! 

— Vom avea bani! 

— Vom călători! 

— Vom merge în turneu la Liège ! 

— "Trăiască literatură franceză! 

— Trăiască Lautréamont! 

— La groapă cu vînduţii! La groapă cu Iuda! 

— Să dăm citire Constituţiei ! 

— Constituţia ! Constituţia ! 

— S-auzim ! S-auzim ! 

MARAT : Vom da citire Constituţiei! Pentru ca toţi cetă- 
tenii să ştie ce drepturi au și cum să joace teatru ! 


TOŢI: Ura! S-auzim! 
MARAT: Toţi actorii sînt egali! Toate rolurile sînt egale! 
TOȚI: Ura! Ura! 


MARAT : Nu există roluri principale şi secundare! Toate 
rolurile sînt egale în faţa societăţii! Toată societatea 
are dreptul să joace teatru. Fiecare cetăţean este 
un personaj principal. 


266 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


TOȚI: Aşa! Ura! 

MARAT: Autorul este un monstru. El trebuie să schimbe 
piesa chiar în acest punct al ei dacă vrea ca piesa 
să fie jucată! 

TOȚI: Aşa e! S-o schimbe! 

MARAT: Nimeni nu are dreptul să fure rolul altuia ori 


să-și bată joc de rolul altuia. Rolul cetăţeanului 
este sfînt. 


TOŢI: Sigur! Dumnezeu a murit! 


MARAT : Piesa aceasta se va juca zi de zi, ceas de ceas, pînă 
la lupta de la Sedan. După aceea, vom mai vedea. 

ORBUL: Vom vedea? Ce minunăţie! 

MARAT : Toti cetăţenii sînt datori să joace în piesă. Cine 
nu joacă în piesă e împotriva piesei. Spectatorii au 
fost aboliţi ! Nu mai există spectatori. Orice spec- 
tator poate fi omorît ca un cîine de către orice 
actor! Am zis! 


TOȚI: Aşa să fie! 

MARAT : Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin 
cap! 

TOŢI: Uraaa! Vive la liberté! 


MARAT : De asemenea, fumatul va fi permis în scenă odată 
pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul 
gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile şi 
scrîşnetele, gâlgîiturile și rîgîiturile, tusea şi sughi- 
tul, hohotul și cîrîiala, spasmele şi orgasmele, am 
zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi 


garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole 


267 


Matei Vişniec 


şi aplauzele. Totul va trebui să fie un unic şi conti- 
nuu spectacol, în vecii vecilor, amin ! Vor fi dărî- 
mate clădirile, arenele și circurile unde se joacă 
teatru. Teatrul se va juca în stradă, odată pentru 


totdeauna ! 


TOȚI: În stradă! În stradă! Să mergem în stradă! 


MARAT : Fiecare cetăţean va juca teatru de unul singur, 


acasă, pe stradă, la piaţă, în magazine, în birturi, 
pretutindeni și întotdeauna, toată viaţa sa, din tot 


sufletul și pînă la moarte, asta-i! 


TOŢI: Așa! Așa! Să vadă şi ei cum e! 


MARAT: Cine va fi prins că nu joacă teatru va fi alungat 


din oraş, va fi urmărit, va fi prins, va fi blestemat, 
va fi interogat, i se vor tăia nasul şi urechile, limba 
şi pleoapele și va fi ghilotinat. Toţi cei care vor fi 
bănuiţi că nu joacă teatru vor fi prinşi, vor fi 
prinși, vor fi prinşi... În această cutie (o arată) pe 
care o vom așeza la colțul străzilor, veți putea 
introduce numele celor pe care îi bănuiţi că nu 
joacă teatru. Am zis! 


TOŢI: Ura! Să-ncepem chiar acum! 


MARAT : Teatrul este singurul mod de a trăi demn și 


civilizat. Teatrul este singura instituţie naturală 
din univers. Trăiască teatrul total, teatrul absolut, 
teatrul universal, teatrul unic și perfect, teatrul 
fundamental, trăiască actorul unic și indivizibil, 
pînă la moarte, de mii de ori, încă şi încă, şi încă, 
din toate puterile noastre, jurăm ! 


TOŢI: Jurăm! 


268 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


(Efuziune ; bătăi de tobe, sunete de trompetă, clinchet 
de pahare etc., etc., etc. ; pe această comuniune de voci şi 
gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanta 
pînă la funia de care este legat ceasul şi se aruncă de 
capătul ei ; o vreme, prins de marginile ceasului, pendu- 
lează deasupra gropii ; această pendulare este însoțită de 
dure lovituri de clopot ; animaţie în rîndul personajelor 
si al figurantților ; toti se apropie, gesticulează, încearcă 
să-l tragă pe GRUBI ; acesta loveşte cu picioarele şi se 
urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar 
deasupra ceasului.) 


GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... 

TOŢI: — Ce-i cu el? 

— E nebun? 

— Ce face? 

— Jos cu el! 

— S-a agăţat de ceasul revoluţiei! Săriţi! 

FETIȘCANA (Scotînd un urlet care e, evident, în afara piesei.) : 


Ce vrei să faci? Grubi! 


VIZITATORUL (La fel, pe un ton indiferent.) : Zău, iar 
începi? 

GRUBI (Furzos.) : Las că v-arăt eu revoluţie! 

BRUNO: Nu se poate! 

MAJORDOMUL: Ia uitaţi-vă ce-aţi făcut din el! Prima 
victimă ! 

GRUBI: Las’ că vedeţi voi ce poate unv’ ca mine! 


PRIMUL BĂRBAT : Grubi, nu fi prost! 


269 


Matei Vişniec 


GRUBI (Către personaje și public.) : Voi, ăia! O să vedeţi ce 
n-aţi mai văzut! Ce credeaţi? Las’ că v-arăt eu 
teatru ! Bastarzilor ! Mincinoșilor! Vă prostiţi unii 
pe alţii! Vă minţiţi unii pe alții! Riioșilor! O să 
plătiți scump ! O să fiți înghiţiţi de vii! Ha! Ha! 
Vă desfid! Țapi ispăşitori ! Ticăloşilor! Huo ! Ce 
credeați? 

AL DOILEA BĂRBAT : Grubi, noi am glumit! 

ORBUL: Ce face? Ce vrea? 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntîmple o 
nenorocire! Opriţi-l! 

MAJORDOMUL: Şi-a uitat rolul! 

BRUNO: A luat-o în serios! 

OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spec- 


tacole de improvizație nu au haz. Nu se-ntîmplă 


o dată să nu fie ceva... 


MAJORDOMUL (/nnebunit.) : Ce dracu: are ? Tocmai acu” ? 


(Toate personajele şi-au părăsit locurile şi s-au adunat 
în jurul gropii, urmărind ascensiunea lui GRUBI.) 


MAMA (7zpînd isteric.) : Chemaţi pe cineva! Daţi un telefon! 
CĂLĂTORUL GRĂBIT : Omul ăsta a suferit vreodată de 


ceva ? 
BRUNO : Era cam surmenat de cîteva zile... 
MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? 


GRUBI (De sus, îndîrjit.) : Las’ că mai auziţi voi de mine! 


270 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu doi... 


(Pl/asatoarele, maşiniştii, sufleorul, decoratorii, ceilalti 
oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în 


jurul gropii.) 


— Ce se-ntîmplă? 

— Ce vrea? 

— L-aţi anunţat pe dom director? 

— O să cadă! 

— Ce naiba, dom'le, doar pîn-acu' a mers destul de bine... 


— Tu-ţi aminteșşti că el a mai stat o dată la odihnă, la 


Buşteni, cu nervii? 
— Uiii! Cade! Cade! 
— Unde-i şefu' contabil? 
— Dă-l jos d-acolo careva! N-are nimeni atîta curaj? 
— Du-te dumneata! 


— Ce prostie! 


(Lumea tipă, se agită, funia se balansează groaznic, 
mulțimea se apropie şi se îndepărtează de groapă în 
funcție de mişcările ceasului care se agită; GRUBI se 


opreste un moment, ALI trage respirația.) 


— Grubiii! 
— S-a oprit! 


— Hai, mă, jos, ce dracu’ !? Mai avem puţin și ne ducem 


acasă... 


Matei Vişniec 


— Hai că ne oprim aici... 


— Las-o baltă! 


(GRUBI s-a odihnit putin; îsi scoate un briceag din 
buzunar, îl pune între dinți si începe din nou să urce; 
această ascensiune îl duce pe GRUBI dincolo de limita 
de sus a cortinei sau a sălii de spectacol; el dispare pur 
si simplu din raza vizuală a spectatorilor; personajele 
însă îl urmăresc încă multă vreme, ca si cum l-ar vedea 
înăltîndu-se la cer.) 


MAMA: Ah, faceţi ceva, faceti ceva ! 

UN RECRUT: Doar nu vrea să se spînzure... 
MAJORDOMUL: 'tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! 
FETIȘCANA: Taci, mă! 

MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească 


alții pentru el. (Către masinisti.) Dg voi de ce nu 
faceţi ceva? Daţi jos tîmpenia aia! (Arată spre 
frînghie.) 

UN MASINIST : Nu se poate, domnule Klaus. N-are legă- 


tură cu nol. 

MAJORDOMUL: Cum să n-aibă legătură? N-aţi co- 
borît-o voi? 

UN MASINIST: Nu, domnule. Dracu știe de unde a 


coborit... 


(Intră POMPIERUL cu POLIȚISTUL.) 


272 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu doi... 


POMPIERUL: Acolo! Îl vedeţi ? 
POLIȚISTUL: Ce caută ăsta acolo? 
MAJORDOMUL (Completat de ceilalți.) : Nu ştim, dom- 


nule, noi jucam şi el, dintr-odată, a început să 
urce... 


FETISCANA: Are un cuţit între dinţi... 
POLIȚISTUL: E înarmat, așadar? 
BRUNO: Da. 


TOŢI: Da! Și l-a scos din buzunar! Dumnezeu ştie ce vrea 
să facă... 


POLIȚISTUL: Ştie cineva ce vrea să facă? 
BRUNO : Vrea să taie răul de la rădăcină. 
POLIȚISTUL: Nu-i treaba mea. Numai să nu producă 


dezordine. 

TOŢI: Se poate? 

POLIȚISTUL (Arătînd spre public) : Da cu ăştia ce-i aici? 

MAJORDOMUL: Nu ştiu, domnule, ăștia au fost aici de 
la-nceput. 

BRUNO : Tot timpul îi găsim aici. Cînd intrăm, îi găsim 
aici, cînd plecăm, îi lăsăm aici. 

POLIȚISTUL: Daţi-i afară. 

MAJORDOMUL: Nu se poate. Domnul director a zis că 


pînă la ora zece şi jumătate pot să stea. 
TOŢI (Agitati, privind în sus.) 
— Na! Gata! 
— A dispărut! 


Matei Vişniec 


— Ce figură şi Grubi ăsta! 

— S-a zis cu Grubi! 

POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? 
MAJORDOMUL: Nu ştiu, domnule. 


TOŢI: Nu ştim nimic, domnule. Pur şi simplu, în fiecare 
seară, la ora zece fără un sfert, coboară şi se 


balansează deasupra gropii. 
POLIȚISTUL: Da groapa unde duce? 
MAJORDOMUL: Habar n-am! 
TOŢI: Nu știm nimic, domnule. Noi sîntem actori. 
Groapa stă de mult timp aici. 
TOŢI (Agitati.) : 
— Au! 
— Gata! 
— Cade! 
— Feriui-vă! 


— O să se facă zob! 


(Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă ; 
se aude şi un ecou de corp care se prăbuseste ; personajele 
se dau cîțiva pasi înapoi și aşteaptă paralizate prăbu- 
şirea lui GRUBI.) 


BRUNO: Să ştii că a tăiat funia cu cuțitul! 
MAJORDOMUL (Stins.) : S-a zis! Asta ne trebuia nouă? 


MAMA: Prindeţi-l! Prindeşi-l! Nu-l Lăsaţi să se lovească! 


274 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu’ doi... 
2 


UN RECRUT: Ce zici, doamnă? Dumneata stii de la ce 


înăltime cade ăsta ? 


UN MASINIST : N-o să rămînă nimic din el... 


(Toti aşteaptă încordațti căderea lui GRUBI ; miscarea 
funiei, tot mai rapidă, ecoul însotitor, tot mai alarmant ; 
trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut, 
funia cade şi GRUBI nu mai apare ; încordarea trece în 
ridicol; funia îşi măreşte din nou viteza, dar nu se 
întîmplă nici o dramă de proportii; personajele, usor 
nelinistite din cauza absenței lui GRUBI.) 


OMUL CU SACAUA : Ăsta nu mai vine odată? 
PRIMUL BĂRBAT : Precis că ne-a făcut iar o festă! 
ORBUL: Al dracului Grubi... 


(Aşzeptare ; enervare pe fetele personajelor.) 


MAJORDOMUL: Cît poate să cadă funia asta? 
AL DOILEA BĂRBAT : Formidabil! N-am mai văzut așa 


funie! 


UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se 


poate întîmpla nimic serios. ` 


(Funia cade de aproape cinci minute ; evident, din punct 
de vedere tehnic, se va realiza un circuit închis cu viteză 


reglabilă.) 


Matei Vişniec 


BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie si se uită în sus, de-a 
lungul funiei.) 

OMUL CU SACAUA : Ei? Vine? 

VIZITATORUL: Se vede ceva? 

BRUNO: Nimic! 


(Brusc, funia îşi încetineşte mişcarea ; personajele reac- 
ționează cu o undă de speranță.) 


TOŢI: — Ce e? 
— S-a rupt? 
— Cade? 


— Da? S-a agăţat de ceva? 


(Funia îsi reia căderea rapidă, dar, timp de cîteva zeci 
de secunde, îşi schimbă înfătişarea ; are o culoare roşie, 
de ea sînt agătate cîteva resturi vestimentare ; această 
curgere are o înfățișare tragică.) 


BRUNO (Stupefiat.) : Sînge! 

MAJORDOMUL: S-a sfîrşit! L-a ros funia! 

MAMA: Vai! Hainele domnului Grubi! Le recunosc 
dintr-o mie! 

TOŢI (Speriati.) : — Sînge? 

— Cum? 


— De unde? 


276 


Bine, mamă, da’ ăştia povestesc în actu doi... 


— Sîngele lui Grubi! Vai! Sîngele lui Grubi ! 


— Ce nenorocire! 


(Funia îsi reia culoarea normală ; personajele — plictisite ; 
unii nici nu se mai uită la funie; figuranţii îşi adună 
ustensilele si se retrag plictisiti; imaginea esecului pe 
fetele lor; se retrag dansatorii, acrobatii, orchestranţii, 
maşiniştii, POMPIERUL şi POLIȚISTUL; rămîn 


ceilalți combatanți.) 


BRUNO (Așezîndu-se, scîrbit, într-un colt.) : Crezi că asta o 


să mai cadă vreodată? 


MAJORDOMUL (Se așază ceva mai departe de BRUNO.) : 


Nu știu. Nu-mi mai pasă de nimic. 


(O parte dintre lumini se închide; rămîne spatiul de 
joc, maltratat, cu personajele care s-au trîntit pe unde 


au apucat; cineva scînceste usor.) 


VIZITATORUL (Apropiindu-se de FETIŞCANĂ.): Ce-i? 

(O mângîie.) Ce plîngi? De ce eşti prostuţă? 

FETIŞCANA (Șrergîndu-și fata şi scîncind mai departe.) : 
Vezi ? Vezi? Se termină și asta... Începe alta... 

VIZITATORUL: Şi ce-i cu asta? 

FETIȘCANA: Vezi... Vezi... Ce greu e să spui ceva... Să-i 


faci să înţeleagă ceva... 


Matei Vişniec 


VIZITATORUL: Crezi că n-au înţeles? 

FETIȘCANA: Vezi.... vezi... Ei nu înţeleg niciodată... 
cînd trebuie să plece... Stau întotdeauna pînă la 
sfârșit... Înţelegi ? Da la sfârșit nu se mai întîmplă 


NIMIC... 


(Scena arată ca după o bătălie ; personajele s-au grupat 
aparent întîmplător; OMUL CU SACAUA e ma 
aproape de groapă si de BĂRBATUL CU TOMBE- 
RONUL; MAJORDOMUL e mai aproape de BRUNO; 
PRIMUL BĂRBAT și AL DOILEA BĂRBAT for- 
mează un grup împreună cu ORBUL; MAMA stă 
stingheră ; VIZITATORUL rămâne lîngă FETIŞCANĂ.) 
BRUNO (Către MAJORDOM.): Eu nu înţeleg cum se 
poate termina așa... Vreau să spun, o zi ca asta... 
Nu, nu... 
MAJORDOMUL: Stii tu care e nenorocirea în toată po- 


vestea asta? 
(Atentia personajelor se îndreaptă spre MAJORDOM.) 


BRUNO: Ce vrei să spui? 
MAJORDOMUL: Vreau să spun că Grubi a avut dreptate. 


(Pauză; nimeni nu întreabă nimic.) Da. Groapa e 


reală. 


(Pauză; personajele, în aşteptare.) 


278 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


MAJORDOMUL : Vreau să spun... n-a fost reală tot timpul. 
Înţelegeţi? Dar la un moment dat, în timp ce 
jucam aici și ne prosteam în toate felurile, groapa 
a devenit reală. Pentru cîteva minute numai, poate 
doar pentru jumătate de minut... Sau poate pentru 


cîteva secunde... Inţelegeți ? 


BRUNO: Cînd? 
MAJORDOMUL: Nu-mi dau seama precis. Dar nu atunci 


cînd am simulat noi că e reală. Nu atunci cînd era 
să cazi tu în groapă. Mai tîrziu. 
BRUNO : Cînd mai tîrziu? Vreau să ştiu! 
MAJORDOMUL: Mai tîrziu. Nu ştiu cînd, dar mai tîr- 


ziu... Într-un moment cînd nimeni nu-i dădea 
nici O atenție. Da! 


ORBUL: Vorbeşti prostii. 
MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o 


simplă instalaţie, o jucărie... Se învârte ca un lanţ 
de bicicletă. Dar groapa, timp de cîteva secunde, 
a fost reală. Înţelegeţi? Jocul nostru, noi... cei de 


aici... am făcut-o reală. Asta vreau să spun. 


BRUNO : Nu pot să cred. 
MAJORDOMUL: Crezi ce vrei. Dar eu îţi spun că dacă în 


acele secunde unul dintre noi s-ar fi împiedicat și 
ar fi căzut în groapă, ar fi dispărut în mod real. Şi 
că dacă i-am fi cerut să cînte sau să zboare, ar fi 
cîntat și ar fi zburat în mod real. Asta vreau să 
spun. Nu ştiu cum s-a făcut, dar, timp de cîteva 
secunde, am dat realitate acestei piese. 


279 


Matei Vişniec 


(Pauză; personajele rămîn nemișcate ; BRUNO își 
aprinde o țigară; ceilalti îşi fac de lucru cu ei însisi; 
ORBUL își curăță unghiile, PRIMUL BĂRBAT roade 
un pai etc.) 


BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? 
MAJORDOMUL: Nu. 
BRUNO: Să-i spui şi lui Grubi. 
MAJORDOMUL: Am să-i spun. 


(Pauză.) 


FETIŞCANA : Și ce dac-a fost reală? N-am făcut nimic cu 


asta. Nu ne crede nimeni. 
(Pauză. ) 


MAJORDOMUL: N-are importanţă, Lili. Aici s-a întîm- 
plat ceva, s-a întîmplat ceva care a dat realitate 
acestor două ore de cînd stăm aici. Înţelegi ce 
vreau să spun ? Dacă în această seară noi nu ne-am 
fi întâlnit aici, noi toţi, vreau să spun, poate că am 
fi murit de plictiseală sau de singurătate. Asta 
vreau să spun. E cu totul și cu totul fantastic... 
Uite, ei ne-au privit şi ne-au ascultat, noi ne-am 
spus rolurile... Dacă în seara asta nu ne-am fi 


întîlnit aici, în punctul ăsta din univers, se putea 


280 


Bine, mamă, da ăştia povestesc în actu doi... 


întîmpla să se ducă totul dracului... Să sară în aer 
sîngele din noi... 


(Pauză.) 


PRIMUL BĂRBAT : Ce trebuie să se mai întîmple acum? 

BRUNO : Vrei să-ţi povestesc finalul? 

MAJORDOMUL : Ştiţi ce? Hai, mai bine, decît să jucăm 
finalul, să-l povestim. 

AL DOILEA BĂRBAT : Întii și întâi trebuie să vină băieții 
cu covorul roșu. (Băzezii cu covorul rosu pătrund 
cu mişcări foarte rapide şi întind covorul rosu de la 
buza gropii pînă la primul rînd de scaune.) Apoi 
trebuie să vină fanfara și maestrul de ceremonii. 
(Orchestranții intră rapid şi se aliniază; MAESTRUL 
DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn şi 
orchestra emite un semnal asemănător celui de la 
radio înaintea începerii unei emisiuni.) Şi acum, 
trebuie să aşteptăm. 


FETIŞCANA: Pe cine? 
MAJORDOMUL: Pe Grubi. 


(Pauză; toată lumea aşteaptă ; se mai intonează un 
semnal.) 


VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. 
BRUNO: Aşa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? 


281 


Matei Vişniec 


MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi 
chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită în jurul 
gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de 
sînge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin, 
şi atunci... (I/uminat.) Închipuiţi-vă un sunet de 
sirenă groaznic, niște tipi în halate albe năvălind 
de acolo, să zicem... Şi noi toţi, îngroziţi, aju- 
tîndu-i să-l pună pe Grubi pe targă şi ieşind cu ei 
afară. Sunetul unei maşini care se îndepărtează, și 
gata... Pur şi simplu, i-am fi lăsat aici... Ar fi 
aplaudat o vreme, noi n-am fi ieșit la rampă, ei 
s-ar fi plictisit și ar fi plecat... Nu? Ar fi avut o 
teribilă senzaţie de gol, de pustiu... Ar fi fost 
ceva... 


(MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas şi 


mai dictează un semnal.) 


BRUNO: E o prostie... Dar să-i lăsăm singuri, la sfârşit, să 
se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o 
idee. 


FETIȘCANA: Piesa trebuia oprită la Revoluţia franceză. 
Am fi băut şampanie cu toţii și am fi ieșit împre- 
ună cu publicul, ne-am fi înghesuit la vestiare... 
Zău, ar fi fost amuzant. 


PRIMUL BĂRBAT : Ba nu! Închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă 
Grubi ar fi apărut din groapă în timp ce noi ne 
uitam după el în sus. Ia încercaţi să vi-l imaginaţi 
pe Grubi ieșind de aici și spunînd „pămîntul e 


282 


Bine, mamă, da ăstia povestesc în actu’ doi... 


rotund”... și arătînd așa cu mîinile... Nu? Ar fi 
fost ceva... Şi noi toţi să rămînem o clipă uimiţi, 
nemișcați, şi atunci să se deschidă din nou ușile, 
să năvălească din nou clovnii... noi să-l ridicăm 
pe Grubi de umeri, să ne rotim iar prin sală, să 
aruncăm confetti şi să spargem baloane și să ne 
jucăm, așa, ca și cum habar n-am avea de piesă, și 
publicul să plece singur, dîndu-și seama că ăsta e 
finalul... Şi să ne lase pe noi aici, dansînd și urlînd 
și făcînd tumbe... Ia spuneţi, unde aţi mai văzut 
voi un final ca ăsta, să plece spectatorii în timp ce 
noi ne jucăm de-a carnavalul? Ai? 


BRUNO: Nu e rău. 
MAJORDOMUL : N-ar fi fost rău. 


MAMA (Se ridică, foarte chinuită, din coltul ei.): Final! 
Final! (Atentia asupra ei.) Ce final? Final la ce? 


BRUNO : Tereza... 
MAMA: Tu să taci! Te întreb... la ce să punem final? 


Discutăm de jumătate de oră despre final, o oră 
întreagă am povestit ce s-a întîmplat în primul 
act, în rest ne-am jucat de-a mascarada... Ce-i 
asta ? Ce-a fost asta? (Pauză, MAMA se roteste 
furioasă şi-i interoghează pe rînd.) Ai înţeles tu 
cum trebuie să spui, ce să spui, cui să spui? Ce-ai 
înţeles ? Noi ne prefacem că ştim ce se întîmplă de 
la bun început, ei se prefac că au înţeles la sfîrșit, 
fiecare se teme să nu fie luat de prost şi se preface 
că e mulțumit... Tîmpiţilor ! N-aveţi nici cel mai 
mic curaj ! (Jese.) 


283 


Matei Vişniec 


MAJORDOMUL: A avut o zi grea... 


(MAESTRUL DE CEREMONII își privește ceasul, 


comandă alt semnal.) 


BRUNO: Tot mai bea? 


ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai 
ascunde alcool prin cabine o dă afară din teatru. 
Acv a prins-o flama și s-a dus glonţ... 


(Pauză ; alt semnal al orchestrei.) 


MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întîmplat ceva. 
BRUNO: Du-te şi vezi ce-i cu Grubi. 


(MAJORDOMUL iese; ceilalti aşteaptă.) 


FETIȘCANA: Am impresia că sîntem cam penibili. 
VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorteşte ; către 


public.) : Se termină acum... Fariseul ăla de Grubi 
a pierdut intrarea. (Mai face cîteva mișcări ; din 
nou către public.) Cred că n-am jucat chiar prost, 
nu? Nu? (Pasi.) Chiar nu v-a plăcut? Ai? (Pasi.) 
Aşa e în teatru. Nu joci întotdeauna ce vrei. Uneori, 
știți și dumneavoastră... Pile, relaţii... Trebuie să 
joci pe cine nu vrei și laşi pe altul, care e mai bun, 
să aştepte... Ehe... Noi, de pildă, la început, n-am 


284 


Bine, mamă, da ăștia povestesc în actu’ doi... 


vrut să jucăm piesa asta. Vreau să spun... n-am 
înțeles nimic din ea şi i-am spus directorului 
„dom'le, noi n-o jucăm !”... Uiii! Ce s-a supărat! 
Ne-a spus „știți voi a cui e piesa asta, mă P. ȘI 
ne-a spus la ureche, la fiecare pe rînd, a cui e 
piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-l! 


MAJORDOMUL (Intrînd, plictisit.) : Nu-i! 

BRUNO şi CEILALȚI: — Cum nu-i? 

— lar începem? 

— Ne-am plictisit. 

— Eu plec. 

— Batem apa-n piuă... 

MAJORDOMUL : Nu-i. Nu-i deloc, înţelegeți ? Maşiniștii 
care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei 
nu l-au găsit. Acum pricepeți? 


BRUNO : Altă aiureală... 


(Orchestra emite motivul.) 


ORBUL: Eu chiar plec! (Päseste pe covorul rosu şi dispare în 
adîncul gropii.) 

BĂRBATUL CU TOMBERONUL : Şi eu plec. Nu mai are 
nici un haz. (Jese înghitit de groapă.) 

PRIMUL BĂRBAT : Nu puteţi fi serioși nici măcar o clipă? 
(Iese împreună cu AL DOILEA BĂRBAT și cu 
OMUL CU SACAUA ; ieșire prin groapă.) 

FETIȘCANA (Împreună cu VIZITATORUL.): Salut pro- 


vincia! (/ese.) 


285 


CĂLĂTORUL GRĂBIT (Se apropie de MAJORDOM, îl 
priveşte, vrea să spună ceva, dă din cap şi dispare în 


groapă.) 


(Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele 


MAESTRULUI, se aliniază şi coboară în groapă.) 


BRUNO: Îi dai seama ce dezolant se termină seara asta? 
MAJORDOMUL: Ce vrei să fac? 


BRUNO: Nu știu. Aici lipseşte ceva... Lipseşte un cuvînt, 
un gest... Dacă Grubi nu se căra... 


MAJORDOMUL: Îmi pare rău... Şi eu sînt cam pleoştit. 
Aş bea o bere. Nu ştiu de ce, dar în seara asta piesa 
chiar m-a deprimat. 


BRUNO : Auzi, Vighi, vreau să te întreb ceva... Dar să-mi 
răspunzi sincer. 


MAJORDOMUL: Da. 

BRUNO: Tu de cîte ori ai citit-o? 

MAJORDOMUL: Ce? 

BRUNO : Piesa. 

MAJORDOMUL : Piesa? Cred că am citit-o de o sută de ori. 
BRUNO: Şi ai înţeles ceva? 

MAJORDOMUL: Nu. Niciodată. 

BRUNO: Nici eu. 

MAJORDOMUL (Dezarmat.) : Asta-i! 

BRUNO : Mai bine mergem si bem o bere... 


286 


Bine, mamă, Aa ăștia povestesc în actu doi... 


(Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară pînă la 
jumătate.) 


BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! 
MAJORDOMUL: Ce-i? 

BRUNO : Cred că mă furnică prin şira spinării. 
MAJORDOMUL: Hm! 

BRUNO: Auzi, Vighi, ori de cîte ori coborîm în groapă, 


după ce se termină spectacolul, nu simţi, aşa, nişte 
furnicături ? 


MAJORDOMUL: Ba da. 

BRUNO: Simti un gol în spate? 

MAJORDOMUL: Cam așa. 

BRUNO: Şi asta întotdeauna? 

MAJORDOMUL: Da... Şi mi se pune un nod în gît. 
BRUNO : Asta trebuie să fie. 

MAJORDOMUL: Ce? 

BRUNO : Asta o fi vrut să zică: 

MAJORDOMUL : Cine? Autorul? 

BRUNO : El a gîndit-o. Precis asta trebuie să fie. 


(Cei doi dispar în groapă.) 


Ieșirea publicului se face prin groapă; actorii nu mai 
apar în scenă la eventualele aplauze; actorii se pot 
alinia pe traseul ieșirii prin groapă şi pot împărți 


287 


publicului pliante cu următorul continut: MINCIUNA, 
PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRIN- 
CIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECIA- 
TOR ESTE UN PERSONAJ] PRINCIPAL. NU IESITI 
ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FI TI FLUIERA ŢI. 


Alte note: funia e bine să se rotească şi pe momentele 
ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit 
spre contemplatie ; păsările şi pisica vor fi lăsate în plata 
Domnului. 


GROAPA DIN TAVAN 


Piesă în trei acte 


Personaje: 

PARASCHIV 

MACABEUS 

INAMICUL 

SOLDATUL BINE ECHIPAT 


ACTUL I 


O pivniţă. O masă. O lumînare aprinsă pe masă. Un 
scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng 
aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut 
în zid. O trompetă atîrnată în cui. MACABEUS doarme 
pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în 
prim-plan. 
Spectatorii găsesc acest tablou la intrarea în sală. Din 
cînd în cînd, în timp ce-și ocupă locurile, de sus, de 
undeva de deasupra pivnitei, se aud bubuituri şi ecouri 
sfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala 
se umple. Par a fi nişte explozii îndepărtate, apoi un 
uragan care se apropie. MACABEUS va rămîne insen- 
sibil pe toată desfăsurarea primei apocalipse. PARASCHIV 
se va chirci şi mai tare şi se va lovi cu pumnii în cap. 
Explozii care se apropie şi cutremurarea scenei. Apocalipsa 
e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus, 
cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta 
se clatină în cui, la început mai slab, apoi pendulează 
puternic. Flacăra lumâînării tremură. Apocalipsa, la apogeu. 
Trompeta sare din cui şi se rostogolește pe jos. Îndepărtarea 


291 


Matei Vişniec 


apocalipsei. Zgomote în descreştere. Zvîcniri îndepărtate. 
Sunete care se sting. Din cînd în cînd, cîte un urlet. 
Zgomotul ploii pe acoperiş. Tăcerea se lasă treptat. Picătu- 
rile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânări: se linişteşte. 
PARASCHIV se linisteste. Se tîrăste pe jos pînă la 
trompetă. O ia. O mîngîie şi o sterge cu palmele. Se 
aşază turcește. O duce la gură. Î ncepe să încerce sunetele. 
Intonează slab motivul pe care îl va cînta pe tot 
parcursul piesei. Apoi cîntă. Se opreste si iar cîntă. 
Această bucată muzicală este personajul principal al 
piesei. Ea va trebui astfel aleasă, încît să producă frică şi 
iluminare, crispare şi speranță, înghițituri în sec şi cutre- 
murarea pielii. 


În timp ce PARASCHIV cîntă, MACABEUS se trezește. 
Rînjeşte. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la 
pantaloni. Îsi suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi 
cîrîie burta de foame. 


MACABEUS : Cînţi ca o cizmă. 
PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) 


(Pauză. 
MACABEUS : Mi-e foame. 


PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) 
MACABEUS (Privindu-și cu dispret tigara.) : Ce scîrbă ! 


292 


(Pauză. ) 


MACABEUS (Privind în sus.) : A trecut? 
PARASCHIV: A trecut. 


(Pauză; PARASCHIV scoate muştiucul, îl şterge, atent, 
de salivă ; pune muştiucul la loc şi continuă.) 


MACABEUS (Furios.) : Las-o dracului de trompetă! 
(Pauză. 


PARASCHIV (Se oprește.) : Am să te omor. 
MACABEUS: Cînd?! 
PARASCHIV: Nu ştiu... Într-una din zile. 


(Pauză; PARASCHIV îsi /ustruieşte atent trompeta.) 


MACABEUS: Cum? 

PARASCHIV : Ce cum? 

MACABEUS : Cum mă omori? 

PARASCHIV (Preocupat de trompetă.) : Cum vrei tu. 


(Pauză; cei doi se gîndesc.) 


PARASCHIV : Eu cred că prin somn ar fi cel mai bine. 


293 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Da. Prin somn... 
(Pauză; PARASCHIV reia melodia.) 


PARASCHIV (Se oprește.) : Dacă vrei... poţi să te culci... 

MACABEUS (Furios pe trompetă.) : Am să-ţi sparg trompeta 
aia! Am să ţi-o fac uite-asa ! (Rupe un băț de chibrit 
în două.) 

PARASCHIV (Neasteptat de violent, aruncă în MACABEUS 
cu trompeta.) : Na! Sparge-o! 


(Pauză; MACABEUS se scobeşte între dinţi cu o 
jumătate de chibrit.) 


MACABEUS : Mai bine fă ceva de mîncare. 
PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) 

MACABEUS : Auzi?... Îmi ghiorăie matele. 
PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) 
MACABEUS : Curăţă nişte cartofi! 

PARASCHIV (În transă nervoasă.) : Nu... nu... nu... nu... 


nu... 


MACABEUS (Se ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l 


loveşte puternic cu piciorul.) 
PARASCHIV: Nu da! 
MACABEUS (B/nd.): Curăţă! 
PARASCHIV (Se ridică de jos, se duce la sacul cu cartofi.) 


294 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Se așază pe unicul scaun, lîngă masă ; îşi scoate 
baioneta de la cizmă şi o înfige în tăblia mesei; 
abătut.) : E seară sau e dimineaţă? 


PARASCHIV: E seară. 
MACABEUS : Ce facem în seara asta? 
PARASCHIV : Nimic. (Vine la masă, ia baioneta şi începe să 


curete.) 
2 


MACABEUS : Mai subtire! 

PARASCHIV (Curătă plictisit.) : Or să vină să ne caute. 
MACABEUS: Şi mai subţire! Cît mai subțire posibil! 
PARASCHIV (Curătă enervat.) : Or să vină să ne caute. 


MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să 
facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie 
să cureți încet, cu milă, ca şi cum ai jupui un 
iepure... Din cauza ta pierdem bucăţi foarte mari 
de miez... Fiecare firimitură se adună... E păcat... 


PARASCHIV: M-am săturat de cartofii tăi! 
MACABEUS: Rău faci. Nu trebuie să te saturi. E foarte 


important să cureţi cartofii cît mai subțire. Eu am 
învăţat să-i curăţ foarte subțire, extraordinar de 
subţire, în zilele bune aproape că nu-mi rămîne 
nimic pe lama cuţitului... Şi totuși cartoful iese 
alb şi gras... Trebuie să înveţi și tu... Dă-i 
drumu”! 


PARASCHIV (/ncearcă.) : Or să vină să ne caute. 
MACABEUS : Nu e bine. E rău. Nu ești atent. Nu vrei să 


asculti. Ai degetele subțiri, ai putea să faci o treabă 
de lux. Dar tu te pripeşti. (// loveste dur peste 


295 


Matei Vişniec 


ceafă.) N-ai să ajungi niciodată om... dacă nu 
înveți treaba asta, înţelegi? 

PARASCHIV (7remură de furie; începe să ciopîrtească 
dinadins cartofii.) : Or să vină să ne caute! 

MACABEUS ; Nu eşti bine pregătit pentru viaţă. Te-am 
ghicit dintr-odată. Mănînci prea repede, înghiţi 
dumicaţi prea mari... N-ai răbdare să mesteci... 
N-ai răbdare să dormi... Nu știi să te laşi bătut... 
E rău. Ai s-ajungi rău de tot. Ai mare noroc că 


te-am luat cu mine... 
PARASCHIV (Trînteste cutitul.) : Gata! 


MACABEUS : Mai curăţă. Astăzi sînt mort de foame. Am 
dormit prea mult. Am visat tot felul de lucruri 


grețoase... 
PARASCHIV: Gata! Se golește sacul. 
MACABEUS: Şi ce? E foarte bine că se goleşte sacul. De 


mult aştept să se golească sacul. 
PARASCHIV : De ce? 
MACABEUS : Ca să plecăm de aici! Cînd sacul o să fie gol, 


va trebui să plecăm de aici. 
PARASCHIV: Unde să plecăm? 
MACABEUS : Găsim noi unde să plecăm. 
PARASCHIV : N-avem unde să plecăm. 
MACABEUS : Știu eu un loc. 
PARASCHIV: Nu ştii nici un loc. 
MACABEUS : Iar eu îţi spun că știu un loc. 
PARASCHIV : Se vede pe faţa ta că nu ştii. 


296 


Groapa din tavan 


MACABEUS : Pe faţa mea nu se vede nimic. Nimeni n-a 


văzut nimic, niciodată, pe faţa mea. 
PARASCHIV : Se vede ceva urît de tot pe faţa ta. 
MACABEUS : Ce se vede pe faţa mea? 
PARASCHIV : Se vede o cută grasă de sudoare. 
MACABEUS : Aşa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă 


asud în timpul somnului? Visez mult. 


PARASCHIV : Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei 


să visezi, dar nu apuci să visezi. 
MACABEUS : Am visat chiar adineauri. Îţi jur. 
PARASCHIV : Chiar dacă ai visat, n-ai de unde să ştii ce ai 


visat, pentru că ai și uitat ce-ai visat. 
MACABEUS : N-am uitat, îmi amintesc perfect. 
PARASCHIV : Nu-ţi mai amintești nimic, ţi se pare că-ţi 
aminteşti. 
MACABEUS (Înspăimîntat.) : Îmi amintesc, îţi povestesc 
totul... 
PARASCHIV : Ceea ce îmi povesteşti e cu totul altceva... 
MACABEUS: E visul meu, trebuie să mă crezi... 
PARASCHIV : Ai visat un clopot mare, negru, nu? 
MACABEUS : Exact! 
PARASCHIV : Un clopot care se mișca pe ape... 
MACABEUS : Da, un clopot mare, transparent şi negru... 
PARASCHIV : N-are nici o valoare. 
MACABEUS: Cum? Cum poţi să zici că n-are nici o 
valoare? Ce are? 


PARASCHIV : Un clopot negru și transparent am visat şi eu. 


297 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Hotule! Ai visat visul meu. 
PARASCHIV : Am visat amândoi același lucru. De aia n-are 


valoare. 
MACABEUS : Oare sîntem doi? 
PARASCHIV : Ce vrei să spui? 
MACABEUS: Nimic. Mă gîndeam la ceva... 
PARASCHIV: La ce? Vreau să ştiu în fiecare clipă la ce te 
gîndeşti. 
MACABEUS : Mă întrebam... dacă nu cumva sîntem unul... 
PARASCHIV: Eşti tu în stare să te gîndeşti la așa ceva? 
MACABEUS: Da. Mă gîndeam dacă nu cumva nu sînt 


decât eu. 
PARASCHIV : Numai tu? Și eu? Eu ce fac? 
MACABEUS : Tu ești în plus. 
PARASCHIV (Ezitînd.) : Oare e posibil? 
MACABEUS : Sau poate că nu ești deloc. Poate că numai te 
visez în timpul zilei. 
PARASCHIV : Poate ne visăm unul pe altul. 


MACABEUS : Pe mine n-ai cum să mă visezi. Eu sînt cel 


care te bat. Dacă te bat, înseamnă că exist, nu? 


PARASCHIV: Nu ştiu. Nu mai sînt sigur de nimic. Dacă 


am să reuşesc să te omor însă... atunci... 
MACABEUS : Atunci? 
PARASCHIV : Atunci o să fie clar că exiști. 
MACABEUS : Mă doare capul. Hai să nu mai scoatem nici 


un cuvînt. 


298 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Nu cred că e bine. 


MACABEUS : Hai să încercăm. Să stăm spate în spate şi să 


tăcem. 
PARASCHIV : Nu e bine. Trebuie să vorbim tot timpul. 
MACABEUS : Mă dor urechile. Am ceva în ureche. 
PARASCHIV: Trebuie să ne mişcăm tot timpul. Înţelegi? 


Trebuie să ne mişcăm mîinile, picioarele... 

MACABEUS: E prea mult. Eu îmi mișc mîinile și tu îti 
mişti picioarele. 

PARASCHIV : Trebuie să acţionăm, asta e. Dacă nu actio- 
năm, sîntem pierduţi. 

MACABEUS : Ce să facem? Spune ce să facem, și facem. 
Sînt puternic, ştii cît de puternic sînt! Spune să 
fac, şi fac! 

PARASCHIV : Hai să facem curat aici. 

MACABEUS : Nu, asta nu. 

PARASCHIV : Hai să spălăm pe jos. E foarte important să 
spălăm pe jos. 

MACABEUS : Mi-e silă să fac curat... 

PARASCHIV: Ar fi bine, foarte bine... pentru noi... Am 


avea ce face trei zile. 


MACABEUS : Mai bine dorm. 
PARASCHIV : Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și 


punem totul la uscat. Lustruim sîrmele, aruncăm 


gunoiul, spălăm gamelele... 
MACABEUS : N-avem apă! (Fericit.) N-avem atîta apă... 
PARASCHIV : Aduc eu. Sînt gata s-aduc eu toată apa. 


299 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Nu ne putem fiţi mereu pe gaura aia. Or să 
ne prindă că furăm apă. 

PARASCHIV : Curăţăm fără apă. Ştiu eu cum trebuie făcut. 
Spălăm totul cu foarte puţină apă. Cu o picătură 
de apă se poate spăla uite aşa o bucată de mizerie. 
O singură picătură... 

MACABEUS: Nu spălăm nimic. Mai bine o bem. 

PARASCHIV: Şi atunci, ce facem? Înnebunim dacă nu 


facem nimic. 
MACABEUS : Mai bine să înnebunim decît să facem ceva. 
PARASCHIV: Hai să dăm o serată! 
MACABEUS : Nu ştiu, nu cunosc... 
PARASCHIV: O serată, ca la regiment, ca la popotă... 
MACABEUS: N-am fost la popotă... N-am intrat nicio- 
dată la popotă... 
PARASCHIV: Îşi arăt eu. 
MACABEUS : Mai bine îți arăt eu cum era la bucătărie. 
PARASCHIV : Care bucătărie? 
MACABEUS : Bucătăria de la popotă... Acolo curăţam eu 


cartofi... 
PARASCHIV : Nu, îţi arăt eu cum se halea sus, la popotă... 
MACABEUS : Nu, îți arăt cum se prăjea ceapa... 
PARASCHIV : Fu atent, asta parcă era masa... 
MACABEUS (// loveste și-l întinde pe un scaun.) : Tu parcă 


erai aici, la bucătărie, şi eu veneam să văd dacă e 
gata haleala... Tu parcă aveai un cuţit în mînă și 


curăţai ceapa, și eu veneam și ziceam „marţafoilor, 


300 


Groapa din tavan 


ce dracu” vă codiţi atîta? Vreţi să vin eu să vă suflu 


în ceafă, beţivanilor? Cască gura soldat, suflă!” 
Suflă! 

PARASCHIV : De ce să suflu? 

MACABEUS : Aşa ziceai tu, suflă! 


PARASCHIV : Eu nu coboram niciodată la bucătărie, mie 


mi se rupea în paișpe de bucătărie... 


MACABEUS : N-are-a face, unul ca tine venea ȘI zicea 
„suflă !”. Acum sînt eu, dar, de fapt, eşti tu... 


PARASCHIV : Nu sînt eu... 
MACABEUS: Ce spun eu, spui de fapt tu. Nu înţelegi? 


Aşa că, suflă! 
PARASCHIV: Nu suflu. Nu înțeleg nimic. 


MACABEUS : Îţi mai arăt o dată. Eu parcă stăteam aici, în 
locul tău, şi tu coborai de la popotă şi ridicai 
capacele și te uitai în cazane şi ziceai „clănţăilor, 
mîine vine generalul să halească, vă bag pe toţi 
undeva, ceapa să fie ceapă, spălaţi, curăţaţi. Asta e 
tăietură, cine te-a învăţat pe tine să tai ceapa? 
Beţivanule, hoţule, suflă !”... Ai înțeles? Suflă ! 

PARASCHIV : Nu ziceam chiar așa... 

MACABEUS : Suflă, că-ţi trag una... 

PARASCHIV (Suflă.) 

MACABEUS (Jucînd.) : „Buah ! ce-ai băut ?” Chiar, ce-ai băut ? 

PARASCHIV : N-am băut nimic. 

MACABEUS : Ba ai băut. Ai băut ceva. De unde ai băutură? 


PARASCHIV : Ţi se pare. N-am băut nimic. 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Ascunzi băutură. De unde ai băutură? De 


unde bei? 


PARASCHIV : N-ascund. E de la cartofi. Am mîncat cartofi 


cruzi. 


MACABEUS (Începe să caute printre lucrurile lui PARASCHIV ) : 


Ascunzi băutură... Ştiam eu că ascunzi băutură... 


Te scoli noaptea și bei... De cînd bei? De ce bei 


fără mine? (Ñ ridică în aer.) Mai ai? 


PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 


Nu mai am. 
Dar ai avut! 
Am avut. 
Cîtă ? 
Multă. 

De unde? 
De aici. 
Unde era? 
Sub podea. 
Care? 
Acolo. 

ȘI n-ai spus nimic. 
Nu. 

De ce? 


Nu voiam să te-mbeţi. 


MACABEUS (Î/ duce prin aer la unul din culcusuri.) : Trage! 
PARASCHIV (Ridică salteaua şi scîndura.) : Nu mai sînt. 


MACABEUS: 


302 


Scoate-le! 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Sînt goale... Sînt goale toate... 
MACABEUS : Scoate-le pe toate... 

PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) 
MACABEUS : Pune-le pe masă! 

PARASCHIV (Le duce pă masă.): Ce vrei să faci cu ele? 


Sînt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. 


MACABEUS (Se asază la masă; priveşte sticlele cu încân- 
zare.) : N-am să te uit... Vierme! Rîmă! Scobitoare! 


PARASCHIV : Te-ai fi îmbătat şi m-ai fi omorît. 

MACABEUS : Nici măcar nu te-as fi bătut. Aş fi dormit tot 
timpul. 

PARASCHIV : M-ai fi omorât. Cînd ești beat, omori oameni. 

MACABEUS : Cel puţin era bun? 

PARASCHIV : Nu era cine ştie ce... 

MACABEUS : De ce nu recunoști că a fost bun? 

PARASCHIV : N-a fost cine ştie ce... 

MACABEUS (// loveşte scurt cu cotul în stomac.) : De ce nu 


recunoșşti că a fost bun?... 
PARASCHIV : A fost coniac. 
MACABEUS : Adu-mi un pahar! 
PARASCHIV : Nu mai avem pahar. L-ai spart. 
MACABEUS : Nu-i nimic. Un pahar se potrivește la atîtea 


sticle goale... 


PARASCHIV (Îi întinde pabarul.): Nu mă mai lovi în 


stomac... Mă doare îngrozitor... 


MACABEUS : Te doare de la băutură. 


303 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Întotdeauna am suferit cu stomacul... Mă 


doare de la orice. 
MACABEUS : De la băutură. Ai făcut ciroză. 
PARASCHIV: Mă doare mai ales noaptea... Nu pot să 


dorm niciodată, din cauza stomacului... 


MACABEUS : Înseamnă că te doare din cauza întune- 
ricului. Trebuie să dormi cu lumina aprinsă... 


PARASCHIV (Se chirceşte pe culcușul răvășit.) : M-ai lovit 


prea tare... Nu trebuia să mă lovești aşa tare... 


MACABEUS (Ridică o sticlă, o caută în lumină şi începe să 
scurgă ultimele picături în pahar ; aşteaptă îndelung, 
pînă ce se scurge tot.) Pentru tine o fac. E bine să te 
obişnuieşti cu bătaia. 

PARASCHIV : Dar nu mă lovi așa tare... La începute bine 


să mă loveşti mai încet... 


MACABEUS : De ce să pierdem timpul? (Za altă sticlă.) Se 
lungește prea mult... E bine să ştii de la bun 
început despre ce e vorba... 


PARASCHIV: Dar nu vreau să mă loveşti așa de tare de la 
început... Vreau ca totul să meargă firesc... Pas 
cu pas... 


MACABEUS (Așzeapră cu răbdare scurgerea picăturilor.) : 
Loviturile puternice dor mai tare... E bine să 
începem cu lovituri mai tari. Durerile tari sînt 
bune la început, şi nu la sfîrşit... Dacă încep cu 
dureri mai tari, intri mai repede în normal... După 
un timp, durerile mai slabe nici nu mai contează... 
(Altă sticlă.) Are o culoare frumoasă... 


304 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Ce? 
MACABEUS : Spuneam că e bine să începi cu dureri mai 


tari... Cu cît sînt mai tari durerile la început, cu 
atît sînt mai slabe durerile și mai tari care vin 
după primele dureri tari... După un timp, nici nu 
mai deosebeşti durerile tari de durerile slabe... 
Toate durerile sînt la fel... normale... 


PARASCHIV (Se ridică.): Mi-a trecut. (Pune cartofii la 


fiert.) S-a adunat ceva? 
MACABEUS : Puțin... (Ja altă sticlă.) N-am mai băut 
nimic de trei luni de zile... Cred c-am s-o fac lată. 


PARASCHIV : N-o să ai cu ce. 

MACABEUS : Sper să mă îmbăt cu ce am. 

PARASCHIV : E prea puţin. 

MACABEUS : Nici nu ştii cît alcool rămîne pe sticlă... pe 


dinăuntru... Totul e să ai răbdare... Vezi? Asta e 
a treia picătură pe care reușesc să o scot... Şi părea 
că e terminată... Vino şi ţine şi tu de ea... 


PARASCHIV (Apucă sticla și o tine deasupra paharului.) : E 
goală. O tin degeaba. 


MACABEUS : Numai ţi se pare că e goală. (Ia altă sticlă.) 
Dar de fapt nu e goală. Dacă o ţii așa încă zece 
minute, se mai scurge o picătură. 

PARASCHIV : E prea mică. N-ai ce să faci cu o picătură așa 
de mică. 

MACABEUS : Si cele mici sînt bune. O sticlă nu se golește 


de tot niciodată. Dacă o mai ţii încă o oră, mai 


scoţi o picătură. După o săptămînă, se mai adună 


305 


Matei Vişniec 


o picătură. Într-un milion de ani, dintr-o sticlă 
goală obţii o sticlă plină. 
PARASCHIV (Aruncă sticla.) : M-am săturat. 
MACABEUS (Scurge altă sticlă.) : Vezi dacă le-ai băut pe 


apucate ? Au rămas o groază de picături... (Scurge 
sticlă după sticlă.) Am să le las toată noaptea cu 
gura în jos... Pînă mîine, mai adun o jumătate de 
pahar... Ca roua de pe frunze... În felul ăsta o să 
avem ce bea... toată viaţa... (RiZică paharul în 
der.) Ce frumos! Nimic nu e mai frumos decît un 
pahar plin. 

PARASCHIV (Scoate cartofii.) : Unde-i sarea? 

MACABEUS: Aş putea să-l beau acum... Aș putea să-l 


beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai 
bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe 
îndelete ? 


PARASCHIV : Nu ştiu. (Începe să mănânce.) Bea-l şi gata... 


MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu 
mîncare.) : Ascultă-mă şi pe mine puţin... E destul 
de important... Pur şi simplu, nu mă pot hotărî... 

PARASCHIV (Adună îndîrjit de pe jos.) : Lasă-l pe mîine. E 
mai bine să-l laşi pe mîine. 

MACABEUS : lar mîine? Miine îl las pe poimîine... Și tot 
aşa... Ca să-l am tot timpul în faţă... 


PARASCHIV: Unde ai pus sarea? Niciodată nu găsesc 


sarea... 


MACABEUS: Am să-l beau, totuşi... Am să-l beau în 


sănătatea ta... 


306 


Groapa din tavan 


PARASCHIV (Începe să mănînce.) : Or să vină să ne caute. 
MACABEUS : De ce nu răspunzi? Vreau să beau cu tine... 


Noroc! 
PARASCHIV (Mäănîncă îndîrjit.) : Or să vină să ne caute. 
MACABEUS : De fapt... de ce să beau eu în sănătatea ta? 


Mai bine bei tu în sănătatea mea... 
PARASCHIV: Cum?! 
MACABEUS (Åi întinde paharul.) : Hai, bea-l! Bea-l şi pe 


ăsta. 
PARASCHIV : Nu vreau. 
MACABEUS: Ce mai contează un pahar? Bea-l! 
PARASCHIV: Nu beau scursori. Mi se face rău de la 


scursori. 


MACABEUS : Sînt scursorile tale. N-are cum să ţi se facă 


rău de la scursorile tale. 


PARASCHIV : Nu beau. Am băut destul. Nu mai pot să 


beau. 


MACABEUS: Niciodată nu poţi să spui c-ai băut destul. 


Trebuie să-l bei și pe ăsta. 


PARASCHIV (Szrzvzt.) : Eu n-am băut niciodată... Nu-mi 


place să beau... Am vărsat toate sticlele... 
MACABEUS : Deci nu le-ai băut, le-ai vărsat... 
PARASCHIV: Da. 
MACABEUS : Te trezeai în fiecare noapte şi vărsai cîte o 
sticlă. 
PARASCHIV : Le vărsam pe duşumea... Pînă dimineaţă se 


usca totul... 


307 


MACABEUS (Ži aruncă alcoolul în fată.) : Stai nemișcat! 
Așteaptă să ţi se usuce faţa! 

PARASCHIV : Ce vrei ? Vrei să mă baţi ? N-ai decît să mă bati. 

MACABEUS : Cară-te după apă. 

PARASCHIV: E rîndul tău să te duci după apă. 

MACABEUS: Cară-te după apă. Trebuie să beau multă 


apă... Mi s-a făcut sete de la sticle... 


PARASCHIV (Ia gă/eaza si începe să urce scara spre chepeng ; 
distanța fată de duşumea este de cel puţin cinci-şase 
metri; în momentul în care PARASCHIV se agaţă 
cu o mînă de chepenz, MACABEUS, cu o lovitură 
de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămîne 
agătat de mînerul chepengului cu o mînă, iar cu 
cealaltă tine găleata.) : Ce dracu faci? 


MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle si așază restul cam 
în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.) : 


Stai liniştit. Începem un joc nou. 
PARASCHIV: Eşti nebun? (Priveste în jos.) 
MACABEUS (Sparge altă sticlă şi o așază dedesubt.) : Nu 


vorbi. Te oboseşti. Încearcă să reziști cît mai mult. 
PARASCHIV (Speriat.) : Ce faci cu cioburile? 
MACABEUS : Trage aerul numai pe nas. Nu gâfii. Gîfiirul 

toacă nervii. (Sparge încă o sticlă şi o aşază tacticos.) 
PARASCHIV (Zvircolindu-se.) : Pune scara la loc! 
MACABEUS : Nu striga. Ţine-ţi gura încleștată. N-are nici 


un rost să strigi. Gîndeşte-te la altceva. S-ar putea 
să te ţin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; 


covorul de cioburi e tot mai amenințător.) În situaţii 


308 


dintr-astea, e bine să te gîndeşti la altceva. Nici nu știi 


cît poate rezista un om dacă se gîndeşte la altceva... 
PARASCHIV : Eşti un porc! 
MACABEUS: Vax! Mai bine aruncă dracului găleata aia. 


Ai nevoie de amîndouă mîinile. E bine să te ţii, pe 
rînd, cînd cu o mînă, cînd cu alta... 


PARASCHIV : Am vrut să te omor astă-noapte... (Scrâşnind.) 


Era cît pe ce să te omor astă-noapte... 


MACABEUS (Continuă operațiunea cu sticlele.) : Şi? Ai 


adormit? 
PARASCHIV: Da... 


MACABEUS (Rezsază cîteva cioburi.) : Din moment ce nu 
m-ai omorît... (sparge o sticlă) aş putea spune că 
mi-ai salvat viaţa... 


(PARASCHIV aruncă găleata și se agată şi cu cealaltă 
mînă ; MACABEUS prinde găleata din zbor.) 


MACABEUS : Așa! Acum ai tot ce-ţi trebuie. 
PARASCHIV (Scuipă în direcția lui MACABEUS.) : Lepră! 
MACABEUS : Vorbești urât... (Își aprinde o țigară ; aruncă 


fumul spre tavan.) Vorbeşti foarte urât și, din cauza 
ta trebuie să vorbesc și eu urît... De fapt, noi doi 


vorbim foarte urît. E păcat că vorbim așa urît... 


(PARASCHIV se zvârcoleşte, încercînd că deschidă totuși 


chepengul ; încercări inutile.) 


MACABEUS: Te zvîrcoleşti degeaba... Stai liniştit... 


Așteaptă. Nu poţi să ştii ce se poate întîmpla... 


30 


Matei Vişniec 


Poate că totuși am să-ţi dau scara... Poate că ar fi 
mai bine să sari... Nu cred c-ai să te lovești cine 
ştie ce... Ai să te zgârii puţin... N-o să fie prea 
rău... Depinde cum cazi. Dacă îti faci vînt, poţi să 
cazi ceva mai încolo... Sînt o mie de posibilităţi... 
Nu e totul pierdut... 


PARASCHIV : Se întunecă... 
MACABEUS : Şi ce dacă se întunecă? Am să aprind lampa. 


Stăm de vorbă. De mult vreau să te întreb cîteva 
lucruri. Aseară cred că l-am visat pe Dumnezeu. 
Tu l-ai visat vreodată pe Dumnezeu ? 


PARASCHIV: Rămînem fără apă... 
MACABEUS : Se făcea că Dumnezeu locuia într-o bucată 


de pîine... Eu tocmai trebuia să tai bucata de 
pîine şi mă gîndeam dacă se cuvine sau nu s-o 
tai... Simţeam ceva greu în mîna dreaptă şi în 
lama cuţitului, şi atunci, dintr-odată, pîinea s-a 
tălat singură... 

PARASCHIV: Cad. 


MACABEUS : Ce să însemne asta? Și chiar atunci au venit 
două păsări negre şi au început să ciugulească, 
fiecare, din cîte o jumătate, și se făcea că păsările 
mâncau și din cînd în cînd se uitau una la alta... 


aşa cum ne uităm noi acum... Ce să fie asta? 
PARASCHIV (Ur/ă furios și isteric.) : Cad. 


MACABEUS : Atunci m-am ridicat de la masă nemâîncat și 
am luat-o încet peste cîmpie... Se făcea că era o 


cîmpie netedă şi din loc în loc se vedea cîte o 


310 


Groapa din tavan 


jumătate de arbore... Ce să însemne o jumătate 
de arbore? 


PARASCHIV (P/ânge grotesc, icneşte.) : Cad. 


MACABEUS : Dacă nu mă asculti, te las și mă culc. (Furios.) 
Te las dracului şi mă culc. Înţelegi ? Mi-e foarte 
uşor să te las și să mă culc. Ştii că îmi place să 
dorm... Acum vreau să-ţi povestesc un vis. Vreau 
să-mi descarc inima. De ce nu mă laşi să-mi descarc 
inima ? (Jzbește în masă.) Trebuie să stai de vorbă 
cu mine! Dacă nu-ţi spun ce-am visat, nu mai 
pot adormi, nu mai sînt om... 


PARASCHIV : Mi se rup genunchii... 

MACABEUS : Tu l-ai visat vreodată pe Dumnezeu ? 
PARASCHIV: Nu. 

MACABEUS : Te doare-n cot de Dumnezeu. Este sau nu este? 
PARASCHIV : Este, dar se termină. 

MACABEUS : Ce se termină? 


PARASCHIV : Dumnezeu. E pe terminate. Dumnezeu e ca 


o apă. A curs cît a curs, și acum se termină. 
MACABEUS (Speriar.): De unde ştii tu că se termină? 
PARASCHIV: Sînt semne. Se lasă visat. Altădată, nu se 


lăsa visat. 


MACABEUS : Cum se termină? De ce se termină? ȘI noi? 


Eu ce fac? 


PARASCHIV : N-avem ce face. Mai sînt cîteva picături. Ne 
batem pentru ele. Cînd se vor termina de tot, nu 
vom simți nici sete și nici foame. 


311 


MACABEUS : Ce vorbe-s astea ? Nu pricep nimic. Mie mi-e 


sete tot timpul. 


PARASCHIV: O să-ţi treacă. După ce-o să bei și ultima 


picătură de apă, n-o să-ţi mai fie sete. Cînd se va 
termina ultima firimitură de pîine, nu vom mai 
şti ce e foamea. Înţelegi? Lucrurile sînt destul de 
clare. Cînd nu vom mai avea picioare, nu vom 
mai avea nevoie de drum. Cînd Dumnezeu se va 
scurge de tot, nu vom mai avea nevoie de nimic. 


MACABEUS: Şi el? Lui nu-i pare rău? 
PARASCHIV : Îi pare rău, dar nu-i pasă... 
MACABEUS : Cum se poate așa ceva? 
PARASCHIV: Pune scara. Mă duc după apă. 


MACABEUS : Încurcată, foarte încurcată povestea asta... 


Am să mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte 
rău... Cînd se termină? 


PARASCHIV: A, se termină foarte încet... 
MACABEUS : Cît de încet? 
PARASCHIV : Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că 


nu mai e, dar dacă știi să aștepți, îţi umezeşte 
fundul paharului... 


MACABEUS (Chinuit, obosit dintr-odată, într-un fel de transă; 


312 


reașază scara, îi aruncă găleata lui PARASCHIV.) : 

Nu mai vreau să aştept... Du-te şi adu apă... Apă 
3 ? 

multă... (PARASCHIV deschide chepengul şi dis- 

pare.) De ce să aştepţi? Se scurge prea încet... 

Mult prea încet... (Se întinde în culcuș ; se scarpină ; 

mormăie; se răsuceşte; se ridică si-si îndreaptă 


rogojina.) 


MACABEUS : Grijania... (Si-o apasă, şi-o întinde.) Pfff... 
(Începe să-i îndrepte nodurile.) Cîrpaciul ! (Si-o bate 
cu lovituri înrăite, şi-o mîngiie, se aşază din nou, se 
răsuceşte, îşi caută un culcuş pentru spate, se linis- 
teste, oftează.) 


(Pauză. ) 


MACABEUS (Nemultumit.) : Nu, nu, nu! (Se ridică, îşi trage 
rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de cîteva 
ori locul.) Imbecil! (Priveşte spre chepeng.) Uah! 
(Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate 
o oglindă mică dintr-un buzunar şi începe să se 
privească atent ; îşi schimbă, rînd pe rînd, expresia, 
de la ură la tandrete, de la grotesc la melancolie, în 
tot acest timp sonorizînd prin onomatopee.) Uahhh... 
Uuuu... Ihîtî... Sssst... Eheee... Iiii... Titt... 
Buah... (Zzbucneste într-un rîs hilar.) Ce... nebun! 
(În oglindă.) Nebuniile ! (Se lipeste cu fata de oglindă.) 
Ehe-he... (Se priveşte admirativ.) Nebuniile ! (Duios.) 
Nebunaticule ! (Se sărută pe sine de cîteva ori, zgo- 
motos, în oglindă.) Brrr. .. (Se priveste extatic.) Bzzz. .. 
(Își roteşte buzele, cu alint, pe suprafata oglinzii.) 
Bzzz... Na! (Pupăzură macabră.) Ţoc! (Extaz, îşi 
apropie ochiul de oglindă, se priveşte atent în ochiul 
stîng.) Uuuu... (Își mângfie ochiul, clepfăie, îsi smulge 
cîteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat 
pînă la demență, îşi priveşte pupila, şi-o lipeste de 


fata oglinzii, fluieră nemultumit; îsi lustruieşte 
2 2 2 


313 


Matei Vişniec 


oglinda de pantalon, reia contemplarea, schimbîndu-şi 
mereu pozitia corpului ; se opreste si se priveşte în 


tăcere cîteva zeci de secunde; scîrbit.) Vax! 


(PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din 
tavan ; coboară repede cîteva trepte, stropind cu apă în 
jur, trînteşte capacul, se asigură că e bine închis şi se 
așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are 
fața răvăşită.) 


PARASCHIV : Ne-au prins! (Respiră greu, agitatie.) 

MACABEUS: Ce? 

PARASCHIV: S-a zis! (Gîfîie.) Gata! 

MACABEUS (Jrizaz, se ridică într-o rînă.) : Ce e? 

PARASCHIV : Au început să ne caute. 

MACABEUS : Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi 
împuţit! 

PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, îşi trece cu unghiile prin 
păr şi pe fată.) 

MACABEUS : Vino-ncoa ! 

PARASCHIV : Nu vin. S-a terminat. 

MACABEUS : Vino jos! 

PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! 

MACABEUS : Cine? 

PARASCHIV : Nu vin ! Au făcut focul, acolo, sus. Ne caută. 

MACABEUS : Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. 

PARASCHIV: Am văzut focul. 


314 


MACABEUS : Unde? 

PARASCHIV : Acolo... 

MACABEUS : Era stins? 

PARASCHIV : Era mare... Au făcut un foc mare... 

MACABEUS : Vino jos! 

PARASCHIV : Nu! Au să ne spînzure. 

MACABEUS: Vino jos! (Ur/ând.) Vino jos, n-auzi? (ÎI 
apucă brutal şi-l trage, răsturnîndu-l pe scară si 
rostogolindu-l, în asa fel încît jumătate din conti- 
nutul găletii să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... 
(ÎI prinde de urechi şi-l priveste în fată.) Umbli cu 
tîmpenii? 

PARASCHIV: Jur! 

MACABEUS : Pe mine? 

PARASCHIV : Du-te şi te uită. Au făcut foc. 


MACABEUS : Pe mine vrei să mă prosteşti? (Ñ lasă brusc, 
PARASCHIV cade.) Pe mine! (Pentru sine.) Pe 
mine! (Se apleacă şi bea apă din găleată.) Poate pe 
tine! (Bea.) Pe tine te caută! 

PARASCHIV : Ba pe tine! Ai să fii spînzurat! lar eu am să 
te ţin de picioare... 

MACABEUS (Își revine, rîde.) : Nu fi bleg. Nu ne caută 
nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fatern, 
de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... 


PARASCHIV (Chircit.): Au făcut focul, au făcut focul... 
MACABEUS : S-au dus, au plecat... N-ai văzut c-au plecat? 
PARASCHIV : Poate că m-au pîndit... Poate că era să mă 


împuște... 


315 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Cine să te împuște pe tine? De ce să te 
împuște? (ÎI îmbrătisează.) Tu eşti cu mine... 

PARASCHIV (Ñi cade în brate lui MACABEUS.) : Da, da.... 

MACABEUS (ÎI mîngîie perfid.): N-are cum să te îm- 
puşte... Să nu te mai gîndeşști la asta... Auzi? Nu 
te mai gîndi la nimic... 


PARASCHIV (Lăsîndu-se în bratele lui MACABEUS, chinuit, 


ametit, înfricosat, în transă lentă.) : Da... da... 
MACABEUS : Cînd o fi să te împuște, să mă chemi... 
PARASCHIV: Am văzut focul... (ÎI priveşte în ochi, ca un 


vitel.) Zău... Era plin de cenușă... 
MACABEUS (Ñi trece mîna prin păr, îl scarpină uşor.) : Taci, 
taci... Dă-i în mă-sa! 


PARASCHIV (Scâncind.) : Eu... eu... eu... eu... eu... eu... 
hî... 


MACABEUS : Taci... Stai aşa... stai... Vrei să te caut de purici? 

PARASCHIV: Da. 

MACABEUS : Stai așa... (ÎI mîngîie pe tâmple, apoi, cu un 
deget, pe nas.): Ce nas frumos ai! 

PARASCHIV (Cu gîndul aiurea.) : Am crezut că mor... 

MACABEUS : Tu? Să mori, tu? 

PARASCHIV: Cînd am văzut focul... (PARASCHIV nu 


realizează sensul în care decurg mâîngiierile lui 
MACABEUS.) Era negru... În jur... Era ca fie- 
rea, da... 

MACABEUS : Ai un nas frumos... Și o frunte înaltă, zău 


aşa... Unde spui că ţi-ai dat tu doctoratul? 


PARASCHIV : La Gâteburg... 
MACABEUS (Medizativ.) : La Gâteburg, da, la Gâteburg. 


Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... 
PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.) : Mai bine s-o ștergem... 
MACABEUS : Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem ? Vrei 

să ne prindă şi să ne spînzure, vrei să mă spînzure 

şi să mă tii de picioare? (ÎI mîngîie pe piept.) Asta 
vrei ? 

PARASCHIV (Plîngînd la pieptul lui MACABEUS.): Mi 
s-a-nvinețit încheietura... 

MACABEUS: S-o văd. 

PARASCHIV (Ridică ochii.) : Mi-e o frică grozavă. 

MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de 
ani! (Ñ ciupeste de gușă.) Ştii că începi să faci guşă ? 

PARASCHIV: Şi dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua 
apă? 

MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu 
de-acuma după apă... 

PARASCHIV (Nzâzv.) : Te duci tu? 

MACABEUS: Mă duc eu... Eu... De-acu', le fac eu... pe 


toate... 


(Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS 
continuă să-l caute de purici şi să-l exploreze încet pe tot 
corpul ; expresia lui MACABEUS începe să devină tot 


mai fioroasă şi congestionată.) 


PARASCHIV: Eu mă culc... 

MACABEUS : Așa, așa... trebuie să dormi și tu... 
PARASCHIV : N-am mai dormit... De atîta timp... 
MACABEUS (/4cîndu-se cu lobul urechii lui PARASCHIV) : 


Aşa, așa... Eşti tare murdar prin urechi... 


PARASCHIV (Visînd.) : La Göteborg mă spălam în fiecare 


zi... 
MACABEUS: Zău? 
PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.) : Aveam baie... 


cu smalţ... 

MACABEUS : Și mai ce? 

PARASCHIV : Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă 
sîcîia... Imi intra în gură și în nări... 

MACABEUS : Am cunoscut și eu odată o putoare... Care 
mi se băga prin gură... 

PARASCHIV (Pare că se trezeste.) : Ce? 

MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc.) : Stai, stai... N-au 


cum să ne găsească... Au făcut focul şi-au plecat... 
PARASCHIV: Auzi... 
MACABEUS (4/intător.) : Zi... 
PARASCHIV: Mai bine mă omor... 
MACABEUS (Usor agitat.) : Ce? 
PARASCHIV : Decât să te omor pe tine... Înţelegi? 
MACABEUS : Las-o baltă... Na, uite... (Ẹ arată un purice.) 


Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? 


PARASCHIV (fn transă.) : N-are nici un rost să te omor pe 


tine. Tu şi așa nu pricepi nimic... 


318 


Groapa din tavan 


MACABEUS: Da, da... (/ncercînd să-l abată de la firul 


logic al gîndului.) N-are nici un rost... 


PARASCHIV : Dar, dacă mă omor pe mine, se schimbă 


treaba... (Iluminare pe ultimul cuvînt.) 
MACABEUS : Nu se schimbă nimic... 
PARASCHIV: Se schimbă... Nu mai aduc apă, nu mai 


curăț cartofi, nu mă mai trînteşti în ceafă... (Scânceşte, 

îsi înfundă capul în pieptul lui MACABEUS.) 
MACABEUS (Macabru, excitat.) : Stai aşa, stai aşa... 
PARASCHIV (Naiv, dulce.) : Ș-apoi... tu eşti așa o brută... 


aşa o brută... 
MACABEUS (Erozc.) : Sînt o brută... 
PARASCHIV: Eşti atît de rău, atît de scîrbos... 
MACABEUS (Chinuit.): Ce să fac? 
PARASCHIV : Ai suferit mult? 
MACABEUS: Eu? Aș! 
PARASCHIV : Eu credeam c-ai suferit mult... 
MACABEUS: Ţuţ. l-am pus pe alții... 
PARASCHIV: Ştiu, ştiu... ești aşa de găinar, așa de găinar... 
MACABEUS (Dulce.): Hai, gura! 
PARASCHIV : Parcă aș vrea să dorm... 
MACABEUS (Exasperat.): Da dormi odată! 
PARASCHIV : Da mi-e frică... 
MACABEUS : Dormi... Te păzesc eu... 
PARASCHIV: Da mi-e frică... 
MACABEUS : Dormi, dolofanule, dormi... 


Matei Vişniec 


PARASCHIV : Te-am făcut vreodată broscoi rîios? 
MACABEUS: Nu. 

PARASCHIV : Dz rînză cleioasă? 

MACABEUS: Nu, nu cred... 

PARASCHIV : Da burdihan stricat, verde, cîrîit și colcăit, 


te-am făcut? 
MACABEUS : Se poate... 
PARASCHIV : Pe toate astea voiam să ţi le spun de mult... 
MACABEUS : Şi le-ai ţinut în tine? 
PARASCHIV: Le-am ţinut... N-am găsit momentul... 
MACABEUS (Cu faza tot mai congestionată.) : Dormi, că-i 
crăp capul! 


PARASCHIV (Un fir de teamă.) : Nu dorm! 


(De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei 


de-a doua apocalipse.) 


MACABEUS : Dormi, împuţitule, dormi! 
PARASCHIV: Tună? 
MACABEUS : Nu tună, dormi... (Îl zguduie usor, apoi mai 


zare.) Dormi, n-auzi să dormi? 
(Se întăresc semnele apocalipsei.) 


PARASCHIV: Vine! (Cu ochii explozivi.) Vine! lar vine ! 
MACABEUS : Nu vine! 


320 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Vine, vine! 

MACABEUS : Stai... 

PARASCHIV (Vrînd să se ridice.) : Vine, se apropie ora 12... 

MACABEUS: De unde știi că se apropie? Ce se apropie? 
Cum? (/ trage înapoi, îl tine în bratele sale cu 
forta.) Stai odată! 


PARASCHIV (Aproape nebun.) : Vine ora la care trebuie să 


te omor! 
MACABEUS : Parcă ziceai... 
PARASCHIV: i-am promis că te omor... 


% 


(Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg 


fire de praf.) 


MACABEUS (Pentru sine.) : Ce tîmpit! 

PARASCHIV: Ţi-am promis, ţi-am promis... 

MACABEUS (În punctul de sus al morbiditătii şi excitației.) : 
la dă-ţi pantalonii jos! 


PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? 


(Urletele apocalipsei ; sunetele pot sugera un raid aerian, 
se pot auzi sirenele unui oraş în flăcări.) 


MACABEUS (7răzind de hainele lui PARASCHIV, răs- 
turnîndu-l pe jos.) : Omoară-mă, omoară-mă ! 
PARASCHIV (Ripostînd, trăzîndu-se, urlînd.) : Vreau să ies, 


vreau să mă duc... (Se smulge si se repede spre scară.) 


321 


Matei: Vişniec 


MACABEUS (Se ridică, urias, grotesc, implacabil ; se repede 
spre PARASCHIV, stingînd dintr-un gest si lumi- 
narea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de 
picioare, îl ia pur și simplu în brate şi-l trînteşte în 
colțul încăperii.) : Ai să fii al meu, sfinţișorule... 
(Începe să-și dea jos haina.) 


(Urlerele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin 
crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se 
petrece pe fondul haosului de deasupra pivnitei, pereții 
se zguduie, din tavan curg praf si bucăţi de tencuială; 
deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte, rafale de 


armă, loviturile antiaeriene etc.) 


PARASCHIV (Chircit în colt, trezit şi înspăimântat.) : Ce vrei? 

MACABEUS (Scotîndu-si centura.) : Să mă omori, ai? Aşa? 
Omoară-mă... Da înainte... Da înainte... (Semi- 
întuneric ; gesturile aproape că se ghicesc.) 


PARASCHIV (Urlînd.) : Ce vrei? Ce te-a apucat? 

MACABEUS : Jos, jos! Cu faţa la perete! 

PARASCHIV: Nu! 

MACABEUS : Scîrbă! Ai s-o-nveţi şi pe asta! 

PARASCHIV (/ncercînd să restabilească dialogul lucid.) : Te 
rog... Stai acolo... (Se zîrăste în jurul camerei, cu 
spatele lipit de pereti.) Stai aşa... Ţi-ai pierdut 
capul... (Duios.) Te doare capul? 

MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.) : Capul... întoarce 
capul... (ÎI prinde de un picior şi încearcă să-l tragă; 


322 


Groapa din tavan 


PARASCHIV izbeste cu picioarele, o luptă penibilă.) 


Intoarce-te... 


PARASCHIV (Urlet, izbituri, gîlgîit, de aici încolo cuvintele 


sale se transformă în mugete.) : U... HM... Ha! 


MACABEUS: Jos! (Hohot de rîs; tremur al bratelor, al 
capului, cade în genunchi, se rostogoleste peste 
PARASCHIV.) Sfintişorule... (Râs, muget, haine 
sfisiate, urletul lui MACABEUS în momentul în 
care simte unghiile lui PARASCHIV în gît.) 
Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (// răstoarnă 
pe PARASCHIV, î/ loveste în ceafă.) Göteburg... 
(Râ grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gestu- 


rile întrerupte ale lui MACABEUS.) 


(PARASCHIV trece de la urlet în plins ; izbiturile sale 
devin tot mai lente, apoi cedează ; PARASCHIV devine 
un morman de carne care plînge resemnat, încet, pînă 
la icnete ; rîsul şi urletul de gorilă ale lui MACABEUS 
se vor mai auzi un timp ; apoi un urlet sîngeros, aducînd 
a PARASCHIV înjunghiat ; apoi, o nesperată blîndete 
a lui MACABEUS, un grobăit şi o poticneală ; urletul 
apocalipsei va acoperi de tot această scenă; cîteva zeci 
de secunde de apogeu apocaliptic; apoi, sunetele încep 
să scadă, furia se depărtează, scena rămîne în întuneric, 
cîteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de 
ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) 


323 


ACIUL II 


Cîteva ore mai tîrziu. Lumînarea arde pe masă. 
Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după 
bătălie. PARASCHIV, la fel ca şi la începutul primului 
act, în prim-plan, aşezat turcește, cîntă din trompetă. 
Un timp, muzica rămîne element dominant. Frică, spe- 
rantă, un iz de noblete, plictiseală, calm, un început de 
altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. 
PARASCHIV se opreste din cînd în cînd și repetă jocul 
din primul act. Îsi mîngiie trompeta, si-o lustruieşte, îşi 
curăță muştiucul, din nou cîntă, încearcă mai multe 
variante ale aceleiaşi teme, cîntă, se opreşte, se gîndeşte, 
iar cîntă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se 
opreşte, îl priveşte o vreme, se ridică, bea apă, se aşază, 


cîntă. 


MACABEUS (În trezire.) : Brrr! (Clepfăie.) Apă! 


PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, 
umple o cească, i-o duce lui MACABEUS.) : De ce 
ne caută ăștia? De ce? 


MACABEUS (Bea sufocat.) : Ua! (Pentru sine.) Apă... 


324 


Groapa din tavan 


PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceasca şi i-o aduce lui 
MACABEUS ; în ultimul moment se răzgîndeşte şi 
i-o varsă pe fată.) : De ce? 

MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai ţicnit? (Se şterge cu ce 
poate.) 


PARASCHIV (/mperturbabil, se întoarce, se aşază jos, ia 
trompeta si începe să cînte.) 

MACABEUS (Șrergîndu-se mai departe, căscînd.) : Ce dracu’ 
al? 

PARASCHIV (Se opreşte, îsi pune trompeta jos, se uită la ea 
un timp.) : Umblă ăia pe sus. 

MACABEUS : Care ăia? 

PARASCHIV: Aia care au făcut foc. 


(Pauză; MACABEUS își freacă gleznele.) 


MACABEUS : [i se pare. 

PARASCHIV : Au umblat toată noaptea. 
MACABEUS (Îsi scuipă un păr din gură.) : Ai auzit tu? 
PARASCHIV: I-am auzit. 

MACABEUS: $i? 

PARASCHIV : Or să ne găsească. 

MACABEUS : Așa crezi tu? 

PARASCHIV : Au borteluit pe sus. 

MACABEUS (Se ridică.) : Unde? 

PARASCHIV : Acolo. (Îi arată.) 


MACABEUS: Unde, mă? 

PARASCHIV : Au borteluit cu baioneta. Şi-au băgat baioneta 
prin gaură. 

MACABEUS (Se uită în tavan; undeva se văd bucăți mari 
de tencuială smulse.) : Poate că s-a zguduit. 


PARASCHIV: Am văzut eu. 


(Pauză; MACABEUS, de data aceasta ușor înfricosat, 
cercetează tavanul; PARASCHIV îşi reia trompeta.) 


MACABEUS (Furios.) ; Las-o-n Paştele ei de trompetă! 

PARASCHIV ($i-o așază în fază ; un timp, o priveste) : De ce 
ne caută ăștia? 

MACABEUS (Sspicios.) : Să nu te ţii de murdării... 

PARASCHIV (Tace un timp; apoi.) : l-am văzut şi i-am auzit. 

MACABEUS (Pentru sine.) : Putorile! 


(Pauză. ) 


PARASCHIV : N-o să mai avem apă. 

MACABEUS (Furios.): Apă! Parcă fără apă... 

PARASCHIV: N-o să mai avem apă și mîncare. (Pauză) 
Eu cred că ne-au dibuit. 


MACABEUS: Eu nu cred. 
PARASCHIV: Eu cred. 
MACABEUS: Eu nu cred. Poz să fie unv’ care s-ascunde. 


326 


PARASCHIV : Vax. 

MACABEUS : Ce? 

PARASCHIV: N-ai de unde să știi. 
MACABEUS : Ce? (Pzuză.) Mă duc să văd. 
PARASCHIV : Te rade. 

MACABEUS (După o pauză.) : Aşa e. 


(Pauză; se gîndesc amîndoi.) 


MACABEUS : În căzu ăsta, am sfeclit-o. 


PARASCHIV: Descurcă-te. Nu ziceai tu că aici nu vine 


nimeni o sută de ani? 
MACABEUS: Acu” e seară sau e dimineaţă? 
PARASCHIV: E dimineață. 
MACABEUS : E dimineaţă devreme? 
PARASCHIV : E dimineaţă rău de tot. 
MACABEUS: Mă duc încet. Îl prind dormind. 
PARASCHIV : Nu te duce. 
MACABEUS : Am un chef grozav să-l rad. 
PARASCHIV: Dracu! 
MACABEUS : Cum? 
PARASCHIV : Poate că te pîndeşte. (Pzzză.) Le așteaptă. 
MACABEUS : Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. (Se învârte prin 


încăpere ; e uşor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem 


de aici.. 


PARASCHIV: Unde? 


Matei Vişniec 


MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pzuză.) La 


dracu.. 
PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. 
MACABEUS: Cum? 
PARASCHIV: Am rămas ca proştii, aici. Le cădem în labă. 
MACABEUS: E-e! (Pzuză.) Eu mă duc. (Își răscoleşte 


printre lucruri şi-şi scoate un revolver; îl armează.) 
PARASCHIV : Mai gîndeşte-te. 
MACABEUS : Prostii! Dă” găleata! 
PARASCHIV : Mai stai. Poate că se trezeşte și pleacă. 


MACABEUS: Dă găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l ţin 
pe ăla... pe cap... 


PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.) : Ai să crăpi. O 
să-ţi crape capul. 

MACABEUS: $i? 

PARASCHIV: Nimic. 

MACABEUS : Te temi să nu rămîi singur? 

PARASCHIV: Da. 


MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuţule... (ÎI ciupeste de 
bărbie; PARASCHIV se retrage umilit şi furios.) 


De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? 
PARASCHIV : De greață. 


MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănînci 
greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine 
curăţă niște cartofi. 


PARASCHIV (Începe să dea semne de frică.) : Nu te duce! 


328 


Groapa din tavan 


MACABEUS : Ţi-e frică pentru mine? Zău? (Rînjind.) Te 
temi pentru mămica ta? 

PARASCHIV : Nu te duce, Maco... Zău.... Mai stai... 

MACABEUS : Ia te uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să 
omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor 
azi un om, îmi pierd minţile. 

PARASCHIV : Dă-l dracului, stai aici şi te caut de purici. 
(ÎI tine de bocanci.) 

MACABEUS (Rinjind.) : Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai 
cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi 
tremură mîna, înţelegi ? N-am mai rupt pe cineva 
în bucăţi de mult... (Urcă.) Dormi, puiuţule, fii 
liniştit... 

PARASCHIV (/ncercînd, în panică, să-l retină.) : Maco... 
Maco... Stai... (Jcnez.) Vin şi eu... 

MACABEUS : Vezi-ţi de cartofi. 

PARASCHIV: Vin și eu, Maco... Nu rămîn aici... Nu stau 
aici fără tine... 

MACABEUS: Gura! (E sus, la chepeng.) Curăţă cartofii! 
(Își scoate baioneta de la picior şi i-o înfige în masă 
lui PARASCHIV!) la-o și curăţă bine... Și 
subțire... 

PARASCHIV (Stins.): Maco... (Mai stins.) Prostule... 

MACABEUS (De dincolo de deschizătură.) : Psst! 


(MACABEUS a dispărut din scenă; PARASCHIV, 


singur, învârtindu-se prin încăpere; îsi pune trompeta 


Matei Vişniec 


în cui; alege cîțiva cartofi; îi aşază pe masă; încearcă 
să-i curete; se opreste; se apleacă peste masă şi vomită.) 


(Pauză.) 


(PARASCHIV îşi ridică încet capul, se şterge la gură, 
se ridică în picioare şi se repede spre scară ; de sus se aud 
tropăituri, un fel de goană, un răcnet, cîteva împuscături.) 


PARASCHIV (Urcînd scara, îngrozit.) : Maco ! (Un moment 
de tăcere.) Tu eşti? (Se agată de deschizătură şi îşi 
înalță ușor capul prin ea.) Unde eşti? 


(Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) 


PARASCHIV (Cu voce tremurîndă.) : Tu eşti? (Tăcere.) 


Tu eşti, Maco? 


(Sus, încep din nou tropăiturile si răcnetele ; apoi, cîteva 
explozii ; apoi, un val de fum, pare că un incendiu colosal 
a izbucnit dintr-odată ; fum și flăcări prin deschizătură; 


PARASCHIV își retrage capul, îngrozit, urlînd.) 


PARASCHIV: Macooo! Unde dracu’ ești? (Se apără de 
fum şi de flăcări.) Macooo ! (Un urlet chiar la buza 
deschizăturii.) Mă! Aici eşti? 

MACABEUS (Vocea gilgiită a lui MACABEUS, speriată şi 


tremurătoare.): Fugi! Bagă-te-n jos! (Apar în 


330 


Groapa din tavan 


deschizătură picioarele lui MACABEUS, care 
încearcă să găsească, prin fum, partea de sus a scării.) 

PARASCHIV : Unde eşti? (Îi vede picioarele şi i le îmbră- 
tisează.) Maco! (Fum, flăcări, un urlet, explozii.) 

MACABEUS (Coborînd pe umerii şi pe capul celuilalt.) : Fugi! 
Fugi! Bagă-te la loc! (Cei doi se află într-un fel 
de luptă confuză, PARASCHIV se tine strîns de 
MACABEUS, plînge cu fata lipită de picioarele 
acestuia ; MACABEUS nu poate cobori din cauza 
lui PARASCHIV, încearcă să-l împingă înapoi cu 
picioarele şi să se strecoare de tot prin deschizătură.) 
Arde! 

PARASCHIV : Maco! Maco! (fi linge picioarele.) 

MACABEUS : Fugi dracului de aici! Fugi odată! 

PARASCHIV : Maco, sînt un prost! 

MACABEUS : Jos, jos! 

PARASCHIV : Ce-i? 

MACABEUS (Luptîndu-se din greu cu PARASCHIV pentru 
a-l face să coboare şi încercînd să închidă capacul.) : 
Jos! S-a aprins coşmelia. 

PARASCHIV (Ametit.) : Jos, jos... L-ai omorît? L-ai ras? 
Gata? 


MACABEUS : Tu nu vezi că ne-a dat foc? Nu vezi? 


(E cu faza şi cu mîinile deasupra deschizăturii ; în acest 
moment, se produce o explozie puternică, un fum negru 


331 


Matei Vişniec 


pătrunde în încăpere ; cei doi sînt aruncati pur şi simplu 
de pe trepte, se rostogolesc în jos, ţinîndu-se unul de altul 
şi agătîndu-se de scară cu disperare; MACABEUS scoate 
un urlet îngrozitor, își duce mîinile la fată, se rostogoleste 
apoi urlînd şi rămîne înțepenit la piciorul mesei, cu fata 
în jos şi cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a 
stins flacăra lumînării, chepengul a căzut de la sine în 
urma celor doi; întuneric şi tăcere totală.) 


(Pauză; gîftitul lui PARASCHIV; PARASCHIV 
începe să se miste ușor din locul în care a fost proiectat 
în cădere ; se tîrăşte într-o direcție incertă.) 


PARASCHIV (Zremurînd, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) 
Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui 
PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; 
PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele 
şi să caute lumînarea.) De ce taci? (Caută printre 
lucruri.) De ce taci, mă? (Chicoteste ; încearcă să iasă 
dintr-o eventuală farsă.) Ştiu eu că taci... (Găseşte 
ce-i trebuie; aprinde cîteva bete de chibrit pînă să 
reuşească să menţină flacăra lumînării.) Maco... 


(Pauză; lumină uşoară ; PARASCHIV, aplecat peste 
MACABEUS ; î/ trage uşor de un umăr ; apoi îl scutură 


nervos.) 


PARASCHIV: Ce ai? (Ñ întoarce cu greu cu fata în sus.) 
Ce-i? (Ia lumânarea de pe masă şi o apropie de fata 


332 


Groapa din tavan 


lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? ( Tare.) Mă! (Urlet, 
spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? 
Ce ai pe fată? (La lumina lumînării se vede fata 
arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, 
prosteste, PARASCHIV îşi trece degetele pe fata lui 
MACABEUS ; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe 
nas? Ce-i negreala asta? (Ñ mângiie prosteste pe 
pielea fetei.) Ce-i cu negreala ?... Maco... De unde 
ai negreala? (Toată fata, tot gîtul şi tot pieptul lui 
MACABEUS sînt înnegrite si jupuite groaznic de 
explozie ; la fel, mîinile lui MACABEUS sînt para- 
lizate şi înnegrite.) Cum adică ?... (Mirat, inocent.) 


Ce negreală ! 


MACABEUS (Gezmăr slab ; durerea care vine din atingerea 
pielii arse.) 

PARASCHIV : Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) 
Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune 
mîna pe inimă.) Ce dracu’ ai?... Ce-s chestiile 
astea ? Ce să-ţi dau? (Intră în panică, se răsuceste 
prin încăpere, se lasă în genunchi, se asază cu capul 
la picioarele lui MACABEUS, se trîntește cu capul 
de pământ, mugeşte, plînge, icneşte, se opreşte, caută 
printre lucrurile răvăşite şi vine cu un bidon de 
tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS şi-l sileste să 
bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe fată.) 
Bea... hai... cască gura... Mă! (Vio/enz.) Bea! 
(Nepuzincios.) Bea puţin!... Bea, mă... O să-ţi 
treacă... 


MACABEUS (Urlet dement la atingerea alcoolului de piele.) 


333 


Matei Vişniec 


PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în 
palme, îl leagănă.) Taci puţin... Fă aşa... (Îi clatină 
capul.) 

MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mîini, 


neputintă, mîinile sale vor functiona acum ca niste 


cioturi.) 


PARASCHIV: Gata... gata... (Îi pune din nou bidonul la 
gură; MACABEUS soarbe cîteva înghitituri.) 


Așa... așa... 


MACABEUS (Grohăind, cu alcoolul curgîndu-i pe gît.) : 
Unde... (Grobăie.) Unde.. (Geme de durere.) 


PARASCHIV : Cum? Cum? Așa... Cască bine gura... 

MACABEUS: Unde sîntem? (Grohdie, respiră din greu.) 
Ce-i aici? (Încearcă să pipăie în jur cu mâinile.) 

PARASCHIV: Stai liniștit... Stai... (Mirat.) Te doare? 

MACABEUS : Unde sîntem? (Speriat.) Cine-i? 

PARASCHIV: Eu sînt... (Ẹ mai dă să bea.) Bea... Taci şi 
bea... 

MACABEUS (Grohăze, scuipă, icneşte) : De ce nu aprinzi 
lumina? 

PARASCHIV (/nocent.) : Cum... (Încearcă să se ridice.) 

MACABEUS (Srigăt de panică.) : Nu pleca! 

PARASCHIV: Nu plec... 

MACABEUS : De ce nu aprinzi lumina? 

PARASCHIV (Începe să-și dea seama de situație.) : E... E... 


tîrziu... 


MACABEUS : E noapte? 


334 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Da, e noapte... 
MACABEUS : E tîrziu? 

PARASCHIV : E cumplit de tîrziu... 
MACABEUS : Mă doare aici... 
PARASCHIV: Aici? 

MACABEUS: Mă doare faţa... 
PARASCHIV : Mai bea... 

MACABEUS : Tine-mă de mînă... 
PARASCHIV: Te ţin... 

MACABEUS: Mă tii? 

PARASCHIV: Te tin... 

MACABEUS (Respiră ușor.) : Auzi? 
PARASCHIV: Da... 

MACABEUS: Am dormit mult? 
PARASCHIV: Ai dormit... 
MACABEUS : Parcă nu-mi simt mîinile... 
PARASCHIV: Ai dormit cu mîinile sub tine. Totdeauna 


dormi cu mîinile sub tine... 
MACABEUS: Sînt un prost... 
PARASCHIV (Mîngîietor.) : Eşti... 


(Pauză; respiratie de nebun la MACABEUS ; jelanie 
blîndă la PARASCHIV.) 


MACABEUS : Auzi... 
PARASCHIV: Ce? 


335 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Parcă nu-mi simt fata... 
PARASCHIV: Ai dormit cu faţa în jos. Totdeauna dormi 


cu faţa în jos. 
(Pauză; horcăit.) 


MACABEUS : Da de ce nu aprinzi lumina? 
PARASCHIV: Ce-ţi trebuie lumină? 

MACABEUS : Mă doare faţa... 

PARASCHIV: O să-ţi treacă... 

MACABEUS : Nu-mi amintesc de ce mă doare... 
PARASCHIV: Ai visat clopote... Ştii bine că tu visezi 


întotdeauna clopote... 
MACABEUS : Nu-mi amintesc nimic... 
PARASCHIV: Ai dormit ca un porc. Tot timpul dormi... 
MACABEUS : Auzi? Parcă nu mai am cap... 
PARASCHIV: Taci! 


(Pauză ; respiratie de om în transă.) 


MACABEUS : Parcă mă doare ceva în stomac. 
PARASCHIV: Ai mîncat prea mult. Întotdeauna mănînci 


prea mult. 
MACABEUS: Auzi... poate că ar trebui s-o ştergem de 
aici... 


PARASCHIV: Da. 


336 


MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 


MACABEUS 


MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 


MACABEUS 
PARASCHIV 


MACABEUS : Lumînarea arde? 


PARASCHIV 
MACABEUS 
PARASCHIV 


: Mi-e greață... 


: Ştiu. 


: Cred că m-am curăţat... 


PARASCHIV: 


Da. 


: Cred că mi-au dat foc... 


PARASCHIV: 


Da. 
: Nişte javre... 


: Ti-am spus. 
) 


Groapa din tavan 


: Şi totuși nu mă doare nimic. 


: Eşti beat. 


: Unge-mă cu ceva pe faţă. 


: Cu ce? 


: Nu ştiu. (Pzuză.) Cu ulei. 


: Te ung. (Se ridică.) 


: Nu pleca! 
: Lasă-mă! 


: Nu pleca! 


: Stai dracului liniștit! (Pleacă ; se întoarce cu 
sticla de ulei.) 


: Unde eşti? 


: Aici. 


: Arde. 
: Unde e? 


: Pe masă. 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Urîtă treabă. 

PARASCHIV: Te-au aranjat. 

MACABEUS: Ia pune mîna pe ochiul ăsta. 
PARASCHIV (Pune mîna pe ochiul stîng.) 

MACABEUS: E jupuit? 

PARASCHIV: E alb. 

MACABEUS : Cum dracu ? 

PARASCHIV: Am să te leg pe faţă. 

MACABEUS : Leagă-mă... (PARASCHIV începe să-i curețe 


fata lui MACABEUS.) 


PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 


338 


Te doare? 

Nu știu, nu cred... 

Ar trebui să urli de durere... 
Nu știu ce am. Nu mă doare. 
Eşti lovit prea tare. De-aia. 
Arăt al naibii de urît, nu? 
Ca un drac. 

Împuţită treabă. 

Asta-i... 

Nu trebuia să mă duc... 
Ti-am spus. 

Nu mi-ai spus nimic. 

Ba ti-am spus să nu te duci. 
Minti. Tu m-ai trimis. 


Nu fi lepră. 


Groapa din tavan 


(Pauză; în tot acest timp, PARASCHIV l-a curătat pe 
MACABEUS și i-a spălat rănile.) 


PARASCHIV : Dă-ţi jos cămașa. 

MACABEUS : De ce? 

PARASCHIV : Dă-ţi-o jos. 

MACABEUS : Nu vreau. 

PARASCHIV (Brutal.) : Dă-ţi-o, mă, jos! (I-o smulge.) Ori 
vrei să te las dracului aici și să mă duc? 


MACABEUS (Speriar.) : Unde să te duci? 


(PARASCHIV începe să-i rupă în fişii cămaşa lui 
MACABEUS.) 


MACABEUS : Ce faci? 

PARASCHIV : Fac fâșii. 

MACABEUS : Da' de ce n-ai rupt din cămașa ta? 
PARASCHIV : Tacă-ţi fleanca ! 


(Pauză; PARASCHIV începe să-l bandajeze pe 
MACABEUS ; întîi faza, apoi gîtul, apoi mâinile.) 


MACABEUS (/ncer.) : Puteai, totuși, să rupi şi din cămașa ta. 
PARASCHIV : Gura! 


(Pzuză.) 


MACABEUS : Mi-e foame... 


339 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Aș! 
MACABEUS: Mi-e o foame grozavă. 
PARASCHIV: Minti. N-are cum să-ţi fie foame. 


(Pauză.) 


MACABEUS : Auzi... 
PARASCHIV: Ce? 

MACABEUS : Crezi că mai am zile? 
PARASCHIV: Nu ştiu. 


MACABEUS : Doar nu mă doare nimic. Precis că mai am 
zile... 


PARASCHIV: Asta nu poti s-o ştii. Cred c-o să te doară 


pe pereţi. 

MACABEUS : N-o să mă doară. 

PARASCHIV: Ba o să te doară. Creierul tău negru și 
împuţit încă nu e în stare să simtă. Da o să se 
dezmorțească el și-o să te doară. 

MACABEUS : Crezi c-o să mor? 

PARASCHIV: Da. 

MACABEUS : Crezi c-o să rămîn orb? 

PARASCHIV: Sper. 

MACABEUS : Ai început să-ţi scoţi colții? 

PARASCHIV: Da. 

MACABEUS : Trebuia să ti-i fi rupt la timp. 


340 


Groapa din tavan 


PARASCHIV: Da. 
(Pauză.) 


MACABEUS : Auzi... Ce am la degete ? 

PARASCHIV : Nu prea mai ai degete. 

MACABEUS : Nu? 

PARASCHIV : Nu. 

MACABEUS: Și totuşi, nu mă doare. Nu mă doare! Nu 


mă doare nimic. Mă minţi tot timpul. Pe mine nu 
mă doare nimic şi tu mă minţi. De ce eşti ordinar 
şi mă minți? 

PARASCHIV: Gata! (Se ridică; a terminat treaba cu 
MACABEUS.) 

MACABEUS : Ur te duci? 

PARASCHIV : Stai unde te-am pus! 

MACABEUS : Ur te duci? Ur te duci? 

PARASCHIV : Să-mi curăț trompeta. 

MACABEUS (/ncearcă să se scoale.) : Scîrba aia... scîrba 


ala... 


PARASCHIV (Trîntindu-l pe MACABEUS înapoi, apoi 
trăgîndu-l pe o rogojină în coltul încăperii.) : Stai 
aici. Stai şi mocneșşte. 

MACABEUS : Nu pleca. 

PARASCHIV : Nu plec. 

MACABEUS : Ce vrei să faci? 


341 


Matei Vişniec 


PARASCHIV : Vreau să cînt. 


(Își ia trompeta din cui şi începe ritualul cunoscut; 
cîntă ușor, tremurător, scuipînd des, tusind, trădîndu-și 


abia acum, prin scuipături, şi tuse o boală ascunsă.) 


MACABEUS : Mi-e foame. 

PARASCHIV: Taci. 

MACABEUS : Mă doare ceva urît... în buric. 
PARASCHIV (Se întrerupe.) : Mai bine ascultă. 
MACABEUS: Mi-e silă-de trompeta ta. Ştii bine cît mi-e 


de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci 
să-mi fie și mai silă? Vezi bine cît mi-e de silă... 
PARASCHIV (Cânză, zpoi.): Am să cînt toată ziua. Dacă 


nu vrei să auzi, cară-te. 

MACABEUS : Nu vreau să cînţi toată ziua. Mi-e așa de silă. 
Cum poate să-mi fie aşa de silă de tine? Ție nu 
ţi-e silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? 
Ţie nu ţi-e silă, deloc, deloc? 

PARASCHIV (Cîntă; apoi.) : Dacă nu taci, îţi sfărîm gura. 

MACABEUS : Știu eu că vrei să mă chinuiești... Ştiu... Ţi 
s-a zbîrlit veninul în tine... Ştiu... 


PARASCHIV (Cîntă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc. 


N-am treabă cu tine. 


MACABEUS : Ştiu eu, ştiu... Toți sînteți așa... Mă chi- 
nuiți după ce mor, mă jupuiţi de piele... Alrădată, 


nici nu căscai gura... Ştiu eu... Vrei să mă lași să 


342 


Groapa din tavan 


mor de foame... Vrei să mă tîrăsc de foame, să-ţi 


ling picioarele puturoase... Ştiu tot. 


PARASCHIV (Cânză; mirat, se opreşte ; meditează o clipă.) : 
Ştii că acum aș putea să-ți bag trompeta asta în 


fund? 


MACABEUS: Ce secătură eşti... Vai, ce secătură ești... 
Dacă ştiam că eşti așa o secătură, vai, cum te mai 
puneam să-ți lingi rahatul și să-ţi sugi limba... 
Vai, cum te mai puneam... Te-aş fi pus să-ţi lingi 
toate bubele, să ţi le lingi și să te otrăveşti cu ele... 


Vai, cum te mai puneam... 
PARASCHIV (Cinză; scuipă ; tuseste.) 
MACABEUS : Da nici tu nu mai ai mult... 
PARASCHIV (Furios.) : Ce-ai zis? 
MACABEUS : Am zis că nici tu nu mai ai mult. 
PARASCHIV : Cum adică? 
MACABEUS : Te cureti. Te duci pe copcă. 
PARASCHIV: Ia te uită! 
MACABEUS : Da, da, îţi vomiti plămînii... Ştiu eu. 
PARASCHIV : Ia te uită! Vrei una peste bot? 
MACABEUS : Da. Drept să-ţi spun, tare aş vrea să te văd 


că-mi dai una peste bot. Hai, dă-mi una peste 
bot! Crezi c-o să mă doară? Tare aş vrea să mă 


doară. (Pauză; așteptare.) Îmi dai sau nu-mi dai? 
PARASCHIV (Cîntă, scuzpă, cîntă, tuseste, cîntă.) 
MACABEUS : Ce urît scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, 


cum se aude și cum grohăiești cînd scuipi... Ce 


343 


Matei Vişniec 


urât se aude, ce urât. Se aude cum îţi gâlgîie sîngele 
în gât, vai, ce gâlgîială, ce scîrboșenie. Ţie chiar nu 
ţi-e silă de tine? Chiar nu-ţi vine să verşi cînd te 
gîndeşti la tine? Cine dracu' te-a născut pe tine? 
Parc-ai fi un şobolan, zău așa, am văzut eu odată 
un şobolan ud... 

PARASCHIV (Cîntă, apoi.) : Te legi de mama? 

MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îti 
spun că ești jegos ca un şobolan ud... Eu asta am 
vrut să-ţi spun... Înţelegi ? 

PARASCHIV (Se opreşte; îsi sterge trompeta îndelung.) : Cred 
că va trebui să te las aici. 


MACABEUS (Un fir subtire de panică.) : Ce ? Ce spui tu, cu 


gura ta bleagă? Ce zici tu acolo? 
PARASCHIV: Am zis că va trebui să te las aici. 
MACABEUS : Să mă lași aici? De ce să mă laşi aici? 
PARASCHIV: M-am hotărît să plec. 
MACABEUS : Tu? Să pleci? Unde să pleci? De ce să pleci? 


Vrei să te prindă? Vrei să te spînzure careva? Aici 
e bine, e așa de bine, vezi şi tu că e bine, aici nu ne 


găseşte nimeni o sută de ani. 


PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărît. 


Deseară plec. 

MACABEUS (7remurător, umil.) : Cum o să pleci? Unde să 
pleci? 

PARASCHIV: M-am săturat. Mă duc. 

MACABEUS : Nu te cred. 

PARASCHIV: Ai să vezi. 


(Pauză; PARASCHIV începe să curete cartofi şi să-i 


arunce în cazan.) 


MACABEUS : Ce faci acolo? 

PARASCHIV: Îţi fac de mîncare. 

MACABEUS: Mie îmi faci de mîncare? Şi ţie îţi faci de 
mâncare. De ce să-mi faci numai mie de mîncare? 


PARASCHIV : Vreau să-ţi las ceva mai multă mîncare... 
Vreau să ai ce mînca... după ce plec... Măcar 
cîteva zile... 


MACABEUS: Cîre? 
PARASCHIV : Două, trei... 
MACABEUS: Dar eu n-o să pot mînca... Eu n-o să pot 


mînca fără tine. 
PARASCHIV : Atunci ai să te subțiezi şi-ai să-ţi dai duhul. 
MACABEUS : Dar eu nu vreau să-mi dau duhul. 
PARASCHIV : M-ai plictisit grozav. Mai bine taci. 
MACABEUS : Tac. 


(Pauză; PARASCHIV priveşte cum fierbe apa în 
cazan; cu migală, urmăreşte fierberea cartofilor; e atent, 
mirat, meditativ.) 


MACABEUS (Usor.) : Auzi... 

PARASCHIV : De ce nu taci? 

MACABEUS : Parcă începe să mă doară... 
PARASCHIV: E semn bun. Încearcă să dormi. 


345 


Matei Vişniec 


MACABEUS: Am să încerc. (Încearcă să se întindă şi să-şi 
regleze respiratia.) 


(Pauză.) 


MACABEUS (Mrat.) : Auzi...? 

PARASCHIV: Ce-i? 

MACABEUS : Nu cred că pot. (Pzuză.) Nu pot să dorm. 
PARASCHIV : Mai încearcă. 

MACABEUS : Mai încerc. (Aceleasi eforturi de respirație.) 


(Pauză. ) 


MACABEUS : Auzi...? 
PARASCHIV: Ce-i? 
MACABEUS (Meros.) : Nu-i aşa... nu-i așa că toată chestia 


aia... e așa... o treabă mai așa? 

PARASCHIV : Care chestie? 

MACABEUS: Cu plecatul... 

PARASCHIV: Da. Plec la noapte. 

MACABEUS: Da' nu se poate să mă lași aici! 

PARASCHIV: Nu se poate?! 

MACABEUS: Nu! 

PARASCHIV (Se gîndeşte o clipă.) : Ba se poate. Eşti un 
nimic. 


MACABEUS : Nu se poate! 


346 


Groapa din tavan 


PARASCHIV: Ba da. Eşti un rîios. Tu m-ai lăsa fără să 
clipeşti. 


MACABEUS: Aşa e... Te-aş lăsa. 


(Pauză. ) 


MACABEUS: Dg tu ești altfel decît mine... Nu? Nu? 
(Pauză.) Auzi... De multă vreme am vrut să te 
întreb... Ce mare rahat ai făcut tu la Gâteburg? 


PARASCHIV: La Gâteburg? 

MACABEUS : La Gâteburg. 

PARASCHIV : La Gâteburg, la Gâteburg... 

MACABEUS : Da, la Gâteburg... Ce te-au învăţat ăia acolo? 
PARASCHIV : Mai multe. 

MACABEUS: Zi-mi şi mie ceva... Măcar o propoziţie... 


Măcar un cuvînt din ce-ai învăţat tu... Măcar un 
sunet... 


PARASCHIV (Ridicîndu-se.) : Gata! S-au fiert. 
MACABEUS : Îmi zici? 

PARASCHIV (Adună cartofii într-un vas.) : Acuma mîncăm. 
MACABEUS : Zi măcar o jumătate de sunet. 
PARASCHIV (Lîngă MACABEUS.) : Cască gura! 


(Pauză; PARASCHIV îl va hrăni pe MACABEUS; 
îi va introduce în gură cartofii fierti, la început cu 
oarecare grijă, apoi tot mai amuzat, apoi tot mai sadic.) 


347 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Îţi place? 

MACABEUS (Molfăind.) : Nu simt nimic. 

PARASCHIV : Am să ti-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Aşa e 
bine? 

MACABEUS (Mof/făie.) : Sînt fierbinţi. 

PARASCHIV: Simti tu că sînt fierbinţi? 

MACABEUS (Mo/făind.) : Da. Mă frig. 

PARASCHIV: Am să ti-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Aşa? 

MACABEUS (Mo/făind lacom.) : Sînt buni. 

PARASCHIV: Nu te grăbi. 

MACABEUS : Sînt foarte buni... (C/epfăie.) Mai vreau. 

PARASCHIV: Aşteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește 


prin sare şi-l aruncă în gura deschisă a lui 


MACABEUS.) 

MACABEUS (Scuipînd.) : E prea sărat. 

PARASCHIV : Scuză-mă! 

MACABEUS: Îţi baţi joc de mine? (Își agită bratele 
bandajate.) 

PARASCHIV: Mi-a scăpat. la-l pe ăsta! 

MACABEUS (Mo/fă:e.): E bun. 

PARASCHIV (/ncepe să-i bage în gură într-un ritm tot mai 
rapid.) : Şi pe ăsta! Și pe ăsta! la-i pe toţi! 

MACABEUS (Se îneacă.) : PFFF... Secătură... (Vomită.) Te 


omor! 
PARASCHIV : O să-ţi treacă. 
MACABEUS (Meros.) : Mi-e foame. Mai vreau. 


348 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Trebuie să te porţi frumos cu mine. 

MACABEUS: Mă port frumos. 

PARASCHIV : Ar trebui să-mi pupi mîna. 

MACABEUS: [i-o pup. 

PARASCHIV : Ha! (Ñ îndeasă alt cartof nesărat în gură.) 

MACABEUS (Înghitindu-l hulpav.) : Era... fără sare... 

PARASCHIV: Sarea ţi-o dau separat... (Îi presară sare pe 
limbă.) 

MACABEUS : Mare cutră ești... 

PARASCHIV (Rîzînd.) : Zău? 

MACABEUS: Ah, ce te-aş mai beli! Ce te-aș beli! 

PARASCHIV (Hohotind.) : Zău ? Nu mai spune! (Râs sadic.) 


Mai vrei? Mai vrei haleală? 
MACABEUS : Mai vreau. 
PARASCHIV : Să nu ţi se umfle burta. 
MACABEUS : Mai vreau. 


PARASCHIV (fi dă să înghită un cartof sărat atît cît 
trebuie.) : Vezi ? 


MACABEUS (Mo/făind.) : Ce? 

PARASCHIV : Vezi cît ţin eu la tine? 

MACABEUS : Văd. 

PARASCHIV: Nu te miri şi tu că-ţi mai dau de mîncare 


după toate cîte... mi-ai făcut? 
MACABEUS : Ba da. 
PARASCHIV: Şi n-ai nici o remușcare? 
MACABEUS: Nu. 


349 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Nu? 

MACABEUS : Nu. 

PARASCHIV: Nimic, nimic? 

MACABEUS : Gol total. 

PARASCHIV: Hm! 

MACABEUS : Ce hm? 

PARASCHIV : Nu ești om. 

MACABEUS : Nu știu. 

PARASCHIV: Nu, nu eşti om. (ÎI hrăneşte.) 

MACABEUS : Nici tu... (molfäie) n-ai să mai fii... (7no/făie) 
multă vreme... (molfăie) 

PARASCHIV: Eu? Eu?! 

MACABEUS (mo/făie): S-a greşit... (7molfăie) maşina 
lumii... (molfăie) o să cadă căcăreaza pe noi... 
(7nolfăie) 

PARASCHIV (Ñ! sterge pe gură.) : Gata. 

MACABEUS (Indignat.) : Gata? 

PARASCHIV: Restul sînt ai mei. (Mănîncă.) 

MACABEUS : Ia te uită! 

PARASCHIV (Mincînd.) : Încearcă să dormi. 

MACABEUS (Srupefiar.): Ce împuţit poţi să fii! Îmi 
mănînci mâncarea. Vezi cît sînt de bolnav şi-mi 


mănînci mâncarea ! 
PARASCHIV: Gura! 
MACABEUS : Ia te uită... Ia te uită... 


350 


Groapa din tavan 


(Pauză; PARASCHIV mănîncă; termină si începe să 
se foiască prin încăpere.) 


MACABEUS : Ce faci? 
PARASCHIV : Îmi adun lucrurile. 
MACABEUS : Care lucruri? 
PARASCHIV : Lucrurile mele. 
MACABEUS : Lucrurile tale! 
PARASCHIV : Îmi fac valiza. 
MACABEUS : Îţi faci valiza! 


(PARASCHIV începe să-şi caute lucrurile şi să le 


ordoneze pe masă.) 


MACABEUS : Auzi...? 
PARASCHIV: Zi... 
MACABEUS : Îmi pare al naibii de rău, dar, auzi, al naibii 


de rău... că nu te-am strîns... așa... puţin... de 
gît... 


PARASCHIV : Știu. 
MACABEUS : Aşa! 
PARASCHIV: Stiu. 
MACABEUS: Asta e. 


(Pauză; PARASCHIV lucrează mai departe la îm- 
pachetat.) 


351 


Matei Vişniec 


MACABEUS (Meros.) : Auzi...? 

PARASCHIV: Ce-i? 

MACABEUS : lar începe... 

PARASCHIV: Ce? 

MACABEUS : Să mă doară... Parcă mă doare în gât... Nu 
vrei să vii puţin... să te uiţi în gît... 

PARASCHIV: Nu. 

MACABEUS (Începe să se clatine încet.) : Mă doare urît... 


mă doare în gât... ar trebui să-mi pui ceva pe 
gît... 
PARASCHIV: Tssst! 


MACABEUS (Se clatină de durere.) : Huuu... Mă doare în 
fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... 

PARASCHIV : Unde? (Se apropie.) 

MACABEUS (Căscînd gura.): Aici, aici... (Perfid, pe 
măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se 
încordează ; între mîinile sale bandajate încearcă să 
prindă o bucată de lemn.) 

PARASCHIV (Îi pune mâna pe gură.) : Cască! 

MACABEUS : Aaaa... (Loveste brusc, într-un gest caraghios 
de zvîcnire.) 

PARASCHIV (Primeste lovitura amuzat, îi smulge bucata de 
lemn si-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din 
nou, la locul lui.): la te uită! (Hohot de rîs.) De 
asta m-ai chemat! 

MACABEUS (Urler dement, se repede cu toată forta sa în 
direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV ; 


352 


Groapa din tavan 


începe un cumplit joc de-a baba-oarba ; MACABEUS 
urlă dement şi-l caută pe PARASCHIV, tîrîndu-se, 
rostogolindu-se pe jos, atingîndu-și cioturile mâinilor, 
izbindu-se de obiectele din încăpere şi de pereti; 
PARASCHIV ride în hohote si-l împinge din cînd 
în cînd cu piciorul ; PARASCHIV se amuză grozav, 
e de nerecunoscut, îl izbeste tot mai puternic pe 


MACABEUS, în timp ce acesta îsi amplifică urletul.) 


PARASCHIV : Aşa, așa... (Flohoz.) Caută-mă! Sînt aici... 
aici... (Flohot.) Așa... aşa... Aici, aici... (Râ grosolan.) 
Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a pră- 
busit într-un colt al încăperii.) Ce faci? (ÎI izbeste 
cu piciorul.) Ai obosit? Scoală ! (MACABEUS face 
un salt, încercînd să-i prindă piciorul cu mâinile 
bandajate.) Aşa! (Rîs subtire, cinic.) Încă o dată! 
(MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață 
să te tîrăști! ȘI! 

MACABEUS : Te omor! Ie omor! Stai... (Florcăze, mugește, 
plînge.) Te prind eu... 

PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Aşa! (Hohot de rîs; îi 
așază în fată un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, 
rostogolire cu tot cu scaun.) Aşa, aşa! 

MACABEUS (Prinzînd scaunul cu resturile sale de mîini şi 
rotindu-l prin încăpere.) Le rup... Îţi scot ochii... 

PARASCHIV : Sînt aici, dă în mine, hai, dă în mine! (Ñ 
smulge scaunul din brate.) Dă-l încoace! (Îi pune 
în brate vasul uriaş în care fierbeau cartofii.) Na, 
loveşte cu asta! (MACABEUS încearcă să lovească.) 


Așa, așa... Dă-mi una în cap... Sînt aici... 


353 


Matei Vişniec 


MACABEUS (Tot mai jalnic, muget, fiară orbită, salivă 
întunecată curgîndu-i peste fese.) : Eu... eu... tot 
eu te omor... tot eu te omor... (Se prăbuseste din 
nou.) 


PARASCHIV : Cum? Ce-i asta ? Sus! Sus! (Lovituri cum- 
plite.) Ce, ai obosit? (Îi pune în brate, pe rînd, fel 
de fel de obiecte care, în alte conditii, ar fi putut 
deveni arme veritabile.) la, loveşte-mă cu ăsta... 
(Un fier de călcat vechi.) Şi cu ăsta... (Un ceaun.) 
Na-o şi pe asta... (O ramă veche.) Na! (Un tîr- 
năcop.) Dă în mine! Crapă-mi capul! Dă, mă, 
n-auzi? 


(MACABEUS, cu ultimele resurse, întră în joc; loveşte ca 
o păpuşă cu încheieturile rupte.) 


PARASCHIV: Așa, așa... (Îi aruncă mereu, în față, obiecte 
peste care MACABEUS este obligat să calce si să se 
rostogolească ; MACABEUS va fi tîrît prin toată 
încăperea şi va fi umilit în toate felurile.) Asta e! 
Aşa! Gata! Scoală-te... (ÎI ridică.) Dă-i drumu! 
(Îl împinge.) Sus ! Dă-i bătaie! Aşa ! (MACABEUS, 
plîngînd de furie, se lasă jos.) Cum? Cum? Ce 
dracu faci? Sus! Sus! (Încearcă să-l ridice.) 


MACABEUS : Nu mai vreau... 
PARASCHIV : Cum nu mai vrei? Da ce, ești singur? Eşti de 


unul singur? (Încearcă să-l ridice.) Na, loveşte-mă 
cu asta! Şi cu asta... Dă-mi una în cap... 


MACABEUS (Acoperindu-și capul cu cioturile mâinilor.) : Nu 


mai vreau! Lasă-mă! 


354 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Cum să te las? Unde să te las? De ce să te 


las ? 

MACABEUS : Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! 
PARASCHIV: : Unde să plec? De ce să plec? Eu rămîn cu 
tine... (Rînjind.) Rămînem împreună... 
MACABEUS (Urlînd, răcnind, scuipînd.) : Pleacă, pleacă... 

Vreau singur... 


PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (ÎI ridică, încearcă 
să-l repună în pozitie verticală.) Stai aşa! Stai că n-am 
terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS 
se lasă în jos, moale ca o cîrpă.) Stai, mă, stai... 


(Furie.) Stai... 
MACABEUS : Du-te, du-te odată... 
PARASCHIV: Nu! 
MACABEUS: Du-te! 
PARASCHIV: Rămîn aici... O să ne jucăm în fiecare zi 


de-a baba-oarba. 

MACABEUS (Urlet, plâns.) : Vreau să pleci. 

PARASCHIV : Niciodată! Aici rămîn... (Începe să-l tîrască 
prin încăpere.) Am să te hrănesc, şi tu... (î/ trage 
de picioare, îl rostogoleste printre lucruri) tu... ai să 
mă cauţi... ai să mă cauţi cu ochii închi... o să fie 
aşa de frumos... 

MACABEUS (/ncercînd să-l izbească, zvîrcolindu-se, urlînd, 
încercînd să se agate de ceva în drumul pe care îl 


zîrăște PARASCHIV.) : Nu! Nu! Am să te omor! 
PARASCHIV: O să fie frumos... O să ne jucăm în fiecare 


zi... O să-ţi placă... Ai să vezi.. O să ne jucăm 


355 


Matei Vişniec 


şase zile pe săptămînă... iar duminica o să-ţi dau 
liber... (Î/ lasă în mijlocul încăperii; MACABEUS 
gîfiie, icneşte.) Da ştii că m-ai obosit? Eşti al 
dracului de greu. Am să mai tai ceva din tine... 

MACABEUS (Obosit, scîrbit, la capătul puterilor.) : Auzi...? 
Du-te... lasă-mă să mor... Lasă-mă să stau sin- 
gur... Măcar o zi... Dă-te... Eşti tînăr... Ai studiat 
la Gâteburg... Du-te dracului... Lasă-mă în pace... 
Lasă-mă singur... lot voiai să te duci... De ce nu 
te duci...? De ce nu te duci? 


PARASCHIV: Trebuie să stau cu tine... Trebuie să te văd 


cum îţi dai duhul... 


MACABEUS : De ce să stai? De ce să aştepţi? Omoară-mă 


acum. lot voiai să mă omori... 


PARASCHIV: Nu, nu... Trebuie să se întîmple încet... 
altfel n-are haz... înţelegi? Eu vreau să fie cu 


haz... 
MACABEUS (/cneşte) : Nu... nu vreau să te mai aud... 
PARASCHIV: De ce să nu mă mai auzi...-? 


MACABEUS : Taci măcar zece minute... Măcar un minut... 


PARASCHIV : Ce? Gata? Te-ai scîrbit de mine? Nu-ţi mai 
place cu mine? Vrei să te pocnesc? Vrei să-ţi dau 
pantalonii jos? 

MACABEUS (Urlă dement, se clatină.): Nu mai pot... 
Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară şi lasă-mă 
afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, 
sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? 


PARASCHIV: Vrei să te găsească? Vrei să te spînzure? 


356 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Fericit.) : Da, da... Asta vreau... 
PARASCHIV : Nu se poate, Maco... Aici nu ne găseşte 


nimeni o sută de ani... Nu vrei să stai o sută de 


ani cu mine? 


MACABEUS (P/ângînd, icnind copilăreşte, între demență şi 
neagră deznădejde.) : Nu... 


PARASCHIV : De ce nu, de ce? Ţi s-a urît? 
MACABEUS : Mi s-a urît... 
PARASCHIV: Am să te îngrijesc, Maco, am să-ţi dau de 


mîncare, am să te șterg la fund... 
MACABEUS : Mi-e greață... Mi-e aşa de greață... 
PARASCHIV : Am să-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci 


lucrul acela grețos... cu mine... 
MACABEUS: Nu, nu... 
PARASCHIV : O să fie bine... O să ne iubim ca fraţii... 
MACABEUS (Icnet, zguduit de plins.) : Lasă-mă, lasă-mă în 


pace... 
PARASCHIV: Tu ai înnebunit, Maco? 
MACABEUS : Da. 
PARASCHIV: Zău? 


(Pauză; icnetul lui MACABEUS ; plictiseală teribilă 
pe fata lui PARASCHIV.) 


PARASCHIV : Ce faci tu acolo, Maco? Plîngi? 
MACABEUS: Da... 


357 


Matei Vişniec 


PARASCHIV : De ce, Maco? 
MACABEUS: Aşa... 
PARASCHIV: Ţi-e rău? 
MACABEUS: Nu... 
PARASCHIV : Te doare ceva? 
MACABEUS: Nu... 
PARASCHIV : Ai visat ceva urît? 
(MACABEUS nu răspunde.) 
PARASCHIV: Ai visat clopote? 
(MACABEUS nu răspunde.) 
PARASCHIV : Te doare burta ? Te doare în gît? Vrei să mă 


uit în gâtul tău? Vrei să curăţ cartofi? Vrei să aduc 
apă? Vrei să-ţi spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei 
să facem lucrul ăla greţos? Vrei să ne umplem de 
greață? Vrei să te caut de păduchi? Vrei să te 
scarpin pe burtă? Spune... Spune ce vrei... 


(MACABEUS creşte uşor; tace.) 

PARASCHIV: Nu spui? 

MACABEUS : Nu... 

PARASCHIV: Te apasă la inimă? 

MACABEUS: Nu... 

PARASCHIV: Te simti uşor? Te simţi ca o pasăre? Parcă 


n-ai avea nevoie de nimic? 
MACABEUS: Da... 
PARASCHIV: Aha... Asta era... 
(MACABEUS icneste senin.) 


358 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : Vrei să vin lîngă tine? 
MACABEUS : Da... 
PARASCHIV : Vin, Maco, vin... 


(Își ia trompeta şi vine lîngă MACABEUS ; îi ia capul | 
în brate.) 


PARASCHIV : Așa... (ÎI mîngîie pe cap.) Aşa e bine? 

MACABEUS: Da... 

PARASCHIV (Ñi scarpină usor scăfirlia.) : Şi eu mă simt ca o 
pasăre... Auzi, Maco? Şi eu mă simt uşor... 

MACABEUS: Da, da... 

PARASCHIV: Îţi place așa? 

MACABEUS: Da... 

PARASCHIV : Dormi... Dormi, că eu te scarpin... 

MACABEUS: Da... 


(Pauză ; respiratia lui MACABEUS ; PARASCHIV î/ 


scarpină în cap şi-i mîngiie din cînd în cînd tîmplele.) 


MACABEUS : Auzi...? 

PARASCHIV : Ce-i, Maco...? 

MACABEUS : Trompeta aia... 
PARASCHIV : Ce-i cu ea? 

MACABEUS: E lîngă tine? 

PARASCHIV: E aici. (Pauză.) Ce vrei cu ea? 


359 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Ştii... Poate... 
PARASCHIV: Ce? 
MACABEUS : Mă gîndeam... poate că vrei să cînţi... poate 


că vrei să-mi cînţi bucata aia... pe care o cînţi 
tu... Parcă aş vrea să ascult bucata aia pe care o 
cînți tu... 

PARASCHIV: Zău? 

MACABEUS: Da... Mi-ar plăcea să ascult bucata aia pe 


care tu... Ştii? 
PARASCHIV: Ştiu, ştiu... 
MACABEUS : O cînui? 
PARASCHIV: Da' n-o să te lase să dormi... 
MACABEUS : O să dorm, o să dorm... O să dorm pe ea... 
PARASCHIV: Bine... 
MACABEUS: O cînţi? 
PARASCHIV: O cînt încet... 


(Își potrivește trompeta şi începe să cînte ; lumina scade 
treptat; lumânarea se va stinge singură, în timp ce 
PARASCHIV cântă; cei doi sînt aproape un singur 
trup; din întuneric răzbate, senină şi triumfătoare, 


melodia.) 


360 


ACIUL III 


Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin 
crăpăturile chepengului şi ale tavanului. MACABEUS 
şi PARASCHIV dorm aproape îmbrătişați. Trompeta, 
lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se 
aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decît 
în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a 
treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, 
se aud paşi. Cineva face efortul de a găsi o intrare în 
pivniță. Un ciocănit usor. Test. Un alt test, în alt loc. O 
apropiere de locul în care se află chepengul. În sfirsit, 
pasii rămîn imobilizaţi pe zona chepengului. Un instru- 
ment metalic lucrînd asupra gurii de intrare. Eventual 
un fierăstrău, a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând 
în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp 
pînă va reuşi să deschidă chepengul. Pe fondul acestor 
eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi 
tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropi- 
indu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo şi cu 


pauze lungi. 


MACABEUS (Zvîcneste prin somn.) : Au venit? 


361 


Matei Vişniec 


PARASCHIV (7resare prin somn, îsi schimbă pozitia.) : Nu. 


MACABEUS (Agitat în somn; îşi trage cioturile mâinilor de 
pe trupul celuilalt.) : Au venit? Au venit? 


PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.) : Nu. 

MACABEUS (Suspină, hîrîie.) : Au venit? Au venit? 

PARASCHIV (Prin somn.) : Hm ? (Pauză; respiratie calmă.) 
Nu. 


(Pauză; respirații normale.) 
MACABEUS (Hîrîie de cîteva ori violent.) : Şi dac-au venit? 
(O explozie mai apropiată.) 
PARASCHIV: Hm? Hm? (Îsi ridică uşor capul, zvîcneste, 
si-l lasă înapoi.) 
MACABEUS (P/escăze.) : Au venit! Au venit! 


PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.) : Ce-i? 
MACABEUS (P/escăie, suspină, îsi continuă somnul.) : Au 


venit! 


PARASCHIV (Ofzezză uşor, îsi continuă somnul.) : Nu. 
(Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) 


MACABEUS (Respiră de cîteva ori scurt, violent.) : Au venit.. 
PARASCHIV (Își ridică repede capul.) : Ce-i? Ce-i? 


362 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Zrezit pe jumătate.) : Cum? 
PARASCHIV: Pst! 


(Tăcere; cei doi ascultă; sus, personajul si-a oprit lucrul.) 


PARASCHIV : Nimic. 

MACABEUS : Cum, cum? 

PARASCHIV : Dormi. 

MACABEUS (Suspină, îşi continuă somnul.) 


(Alte explozii apropiate.) 


MACABEUS : Au! 

PARASCHIV: Ce-i? 

MACABEUS : Bate cineva! 

PARASCHIV (Ascultă o vreme.) : Nu bate... 
MACABEUS : Bate! Bate! 

PARASCHIV : Nu bate. Dormi. 


(Tăcere ; personajul îsi reia lucrul la gura de intrare.) 


MACABEUS : Auzi? 
PARASCHIV: Ce? 
MACABEUS : lar au început. 
PARASCHIV: Dormi... 


363 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Bat iarăşi... 
PARASCHIV: Taci. 


(Pauză; Pîrstitul fierăstrăului.) 


MACABEUS : Se apropie? 

PARASCHIV: Nu ştiu... 

MACABEUS : Vin! Vin! Trec pe sus... 
PARASCHIV: Taci, nu vine nimeni, taci şi dormi... 


(O clipă de liniste; explozii, fierăstrăul.) 


MACABEUS : Auzi? 

PARASCHIV (Trezit de tor.) : Ce? 

MACABEUS : Auzi, auzi? 

PARASCHIV: Taci! (Ascultă ) 

MACABEUS : Scoală-te repede, scoală-te! 
PARASCHIV: Nu mă scol... 

MACABEUS : Scoală-e, scoală-te... Umblă pe sus. 
PARASCHIV : Nu umblă. (Explozii apropiate.) Se bat între ei. 
MACABEUS : Umblă pe tavan, umblă sus, pe tavan. 
PARASCHIV: Nu cred. 

MACABEUS : N-auzi? Parcă roade ceva. 
PARASCHIV: Aud. 

MACABEUS : Aprinde lumînarea. 


364 


PARASCHIV: Nu. 

MACABEUS : Uită-te sus! Ce vezi? 
PARASCHIV : Nimic. 

MACABEUS : Mai uită-te o dară! 
PARASCHIV : Nimic... Zău că nimic. 


(Moment de liniste; din nou uneltele lucrînd sus.) 


MACABEUS : la! 

PARASCHIV : Mai bine dormim... 

MACABEUS (Speriat.) : Bate, bate! Vor să intre aici! 
PARASCHIV : Să fugim! 

MACABEUS : Unde să fugim? 

PARASCHIV (/ngrozir.) : Să fugim departe... 
MACABEUS : Uită-te sus, uită-te... Ce vezi? 
PARASCHIV: Roade cu fierăstrăul... (Își acoperă faza cu 


palmele.) S-a zis... Ţi-am spus eu? 
MACABEUS : Taci, taci... Trebuie să-l omorîm... 
PARASCHIV: Nu! 
MACABEUS : Ba da, ba da... Îl lăsăm să coboare și apoi îl 


omorîm... 
PARASCHIV : Nu vreau. 
MACABEUS : Trebuie să-l omori. 
PARASCHIV: Eu? Eu? Eu... 
MACABEUS : Trebuie... Îl omori şi gata! 


365 


Matei Vişniec 


PARASCHIV (Înspăimântat.) : Eu nu omor pe nimeni... 
Eu n-am omorît niciodată pe nimeni... Vrei să 
mă spurci? 

MACABEUS : Dacă nu-l omori, îţi crăp capul! 

PARASCHIV: N-ai decît... 

MACABEUS (Rugător, fierbinte.) : Trebuie să-l omori... 


Dacă nu-l omori tu, te omoară el... 
PARASCHIV (Fäcut ghem.) : N-are decât. 
MACABEUS : Taci! (Explozii apropiate, haosul în dezlăntuire.) 
PARASCHIV: Mi se înfundă trompeta! 
MACABEUS : Taci, taci... Se adună rău... 
PARASCHIV: A plecat? 

MACABEUS : l-e frică... Îşi caută şi el un adăpost... 
PARASCHIV: Mă duc să-i dau drumul... 
MACABEUS : Nu. 

PARASCHIV: I-o fi foame... 

MACABEUS : Nu. Auzi? 

PARASCHIV : Ce? 

MACABEUS : A stat. 


(Cinci secunde de linişte; apoi, cu cea mai mare 
violență, apocalipsa în plenitudinea ei, undeva dea- 
supra ; cei doi se ghemuiesc unul în altul; PARASCHIV 
îşi apără capul, MACABEUS îl strînge în brate pe 
PARASCHIV ; cîteva lungi secunde de haos; apoi înde- 
părtarea treptată.) 


366 


Groapa din tavan 


PARASCHIV : S-a dus? 
MACABEUS : Se duc... 
PARASCHIV : Gata? 

MACABEUS (Patern.) : Gata, gata... 


(Aproape linişte; zvîcniri îndepărtate ale măcelului.) 


PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 
MACABEUS: 
PARASCHIV: 


Şi el? 

Care el? 

El... 

Nu ştiu. 

A plecat ? 

Nu cred. 

Mă duc să văd... 
Nu te duce. 

Mă duc după apă... 
Nu vreau apă. 


Taci! 


(Cei doi amutesc; tot acest joc este un joc de umbre 


speriate; ustensilele îsi reiau lucrul deasupra gurii de 


intrare.) 


PARASCHIV: Iar a început! (Zzbucneste în plâns.) 


MACABEUS : Nu plînge. 


PARASCHIV : Ce vrea? De ce vrea să intre tocmai aici? 


367 


Matei Vişniec 


MACABEUS : E speriat. E îngrozit. Îi put picioarele. 
PARASCHIV: E nebun? 

MACABEUS : Gata, îl omori şi gata. 

PARASCHIV : Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce vrei 


să-l omor, de ce să-l omor, omoară-l tu, n-am 
omorît încă, zău, mi-e greață de morţi, n-are nici 
un rost să-l omor, ce facem noi, după aia, cu 
mortu’, aici? 

MACABEUS : ÎI îngropăm. 

PARASCHIV: De ce să-l îngropăm? Mai bine îl lăsăm să 
plece. 


MACABEUS : Tu nu vezi că el vrea să vină, nu să plece? 


PARASCHIV: li spunem adevărul. li spunem că era cît pe 
ce să fie omorît. Dacă-i spunem asta, o să fie bucu- 
ros să plece... 


MACABEUS : Taci! 
(O scurtă pauză, sus.) 


PARASCHIV: Poate pleacă... Doamne, dă să plece! 
MACABEUS : Nu pleacă. 

PARASCHIV: Dă să plece... Lasă-l să plece... 
MACABEUS : Îi sucim gâtul. El a vrut-o. 

PARASCHIV : N-a vrut-o... 

MACABEUS : A vrut-o, a vrut-o... (Îi pune lui PARASCHIV, 


în mâini, un uriaş cîrlig de fier.) Na! Ascunde-te 
după scară... 


368 


Groapa din tavan 


PARASCHIV: Nu! Nu! 
MACABEUS : Taci! 


(Moment de asteptare; încet, extrem de încet şi ame- 
nințător, se deschide chepengul ; în pivniță pătrunde un 
con de lumină.) 


MACABEUS (Soptit.) : Ce-a făcut? 
PARASCHIV (Soptit, îngrozit.) : L-a deschis... 
MACABEUS: E singur? 

PARASCHIV : Nu știu. 

MACABEUS: ÎI vezi? 

PARASCHIV : Nu ştiu. 

MACABEUS: Uită-re. 

PARASCHIV : Nu se vede. 

MACABEUS : Ţine bara. Cînd vine îi dai în cap. 
PARASCHIV: Nu ştiu. 


(Prin deschizătură apar două picioare goale; cineva 


începe să coboare încet, extrem de încet.) 


MACABEUS (Soptit.) : Vine? 
PARASCHIV: Da... 

MACABEUS : ÎL vezi? 

PARASCHIV : Îi văd picioarele... 
MACABEUS : Arde-i una peste picioare... 


369 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Are picioarele goale... 
MACABEUS: i-am spus că i-e frică? 
PARASCHIV: Are şi două mîini... 
MACABEUS : Are armă? 

PARASCHIV: Are o varză. 

MACABEUS : O varză? 

PARASCHIV : Are o varză. O varză mare. 
MACABEUS : N-am mai mâncat de mult varză. 
PARASCHIV : Nici eu. 


(Personajul apare în lumină ; îl vom numi INAMICUL, 
pentru că din uniforma sa zdrentuită se ghicesc un alt 
tip de croială şi o altă culoare decît din zdrentele celor 
doi; INAMICUL este mai mult bătrîn decît tînăr sau 
tînăr îmbătrînit; e neras, obosit, speriat, tine o varză în 
mîini si se uită la ea; INAMICUL e mut; el afişează 
alternativ figuri tîmpe şi zvîcnete de inteligență ; în tot 
cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime 
prin semne şi sunete guturale, risipindu-se çu voluptate 
în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de 
milă, trece prin grotesc si ajunge la enervare ; semnele 
grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decît 
rolul de a puncta replica, şi nu de a o exprima ; regizorul 
va compune personajul după viziunea sa ori după gama de 
posibilități ale corzilor vocale pe care le detine actorul.) 


MACABEUS (Soptit.) : Ce face? 
PARASCHIV : Stă pe scară. 


370 


Groapa din tavan 


MACABEUS : Stă pe scară? 
PARASCHIV : Şi se uită la varză... 
MACABEUS : Arde-i una! 
PARASCHIV: Nu pot. 

MACABEUS : Arde-i una peste mfini! 
PARASCHIV : Nu ajung. 
MACABEUS : Lasă-l să coboare... 


(INAMICUL coboară nebotărit şi plictisit; din cînd în cînd, 
se opreste şi, dureros de prelung, se uită la varză ; în 
sfârsit, ajunge pe treptele de jos, unde se şi așază, 
obosit.) 


MACABEUS : S-a oprit? 

PARASCHIV : S-a oprit. 

MACABEUS : Coboară? 

PARASCHIV: Coboară. 

MACABEUS : S-a oprit? 

PARASCHIV : S-a așezat jos. 

MACABEUS (Îndemnîndu-l pe PARASCHIV.) : Dă-i, dă-i 


una în cap! Să-i luăm varza! 


(MACABEUS î/ împinge de la spate pe PARASCHIV ; acesta 
se lasă împins, cu bara de metal ridicată deasupra 
capului; picioarele lui PARASCHIV se împleti- 
cesc jalnic; în sfirsit, PARASCHIV este în fata 
INAMICULUI; INAMICUL realizează tîrziu că 


371 


Matei Vişniec 


are în fata sa un om; PARASCHIV, cu bara ridi- 
cată deasupra capului, îl priveşte pe INAMIC; 
INAMICUL 4/ priveşte pe PARASCHIV.) 


MACABEUS : Ce face, ce face? 
PARASCHIV (Soptit.) : Stă. 

MACABEUS: Cum stă? 

PARASCHIV: Se uită la mine. 
MACABEUS: Şi tu? 

PARASCHIV: Eu, la el. 

MACABEUS : Dă-i în cap! 

PARASCHIV : Nu pot. 

MACABEUS: Dă-i, dă-i! Să nu fugă! 
PARASCHIV: Nu fuge. E chiar lîngă mine. 
MACABEUS: Cum? 

PARASCHIV: E în faţa mea. 
MACABEUS : Cum, cum? 

PARASCHIV: E cu faţa la mine... 
MACABEUS : Eşti sigur? Nu e cu spatele la tine? 
PARASCHIV: Nu... 

MACABEUS (Ginditor.) : Aşadar, nu sîntem în spatele lui... 
PARASCHIV: Nu... 

MACABEUS: Urîtă treabă... 
PARASCHIV: Da... 

MACABEUS: E nebun? 

PARASCHIV: Nu știu... 


372 


Groapa din tavan 


MACABEUS : De ce nu fuge? 
PARASCHIV : Nu ştiu. 

MACABEUS : Spune-i să fugă! 
PARASCHIV (Către INAMIC.) : Fugi! 
MACABEUS : Ce face, ce face? 
PARASCHIV: Stă... 

MACABEUS : Așadar, nu vrea să fugă... 
PARASCHIV : Se uită. 

MACABEUS : M-a văzut? M-a văzut şi pe mine? 
PARASCHIV : Te-a văzut. 

MACABEUS ; Ce face, ce facem? 
PARASCHIV : Pot să-mi las mîinile în jos? 
MACABEUS: Nu, nu... Stai așa... Stai... 
PARASCHIV : Mă cam dor mîinile... 
MACABEUS : Cum arată? 

PARASCHIV: E jerpelir. 

MACABEUS : De ce nu zice nimic? A zis ceva? 
PARASCHIV : N-a zis nimic. 
MACABEUS: E mut? 

PARASCHIV : Nu știu. Să-l întreb? 
MACABEUS : Întreabă-l! 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Esti mut? 
INAMICUL: Îhî! 

MACABEUS : Ce zice, ce zice? 
PARASCHIV: A zis î/£. 


373 


Matei Vişniec 


MACABEUS : Aha! 

PARASCHIV: E murdar și e negru de fum. 

MACABEUS : Are barbă? 

PARASCHIV: Are. 

MACABEUS : Are pantaloni? 

PARASCHIV: Are. 

MACABEUS: Să nu fie o cursă. 

PARASCHIV (P/ângînd.) : Şi eu ce vrei să fac, ce vrei...? 
MACABEUS : Trebuia să-i fi dat una-n cap... 
PARASCHIV: Na, dă-i tu, de ce nu-i dai tu? (Îi pune în 


mâini bara de metal.) 
MACABEUS : Cum să-i dau eu? 
PARASCHIV : Dă-i tare, loveşte tare! 
MACABEUS: Cum?! Păi, eu... nu văd... 
PARASCHIV: E chiar în faţa ta. Loveşte tare, chiar în faţa 


ta. 
MACABEUS: Și dacă se fereşte? 
PARASCHIV: E-e! 
MACABEUS : Auzi...? 
PARASCHIV: Ce-i? 
MACABEUS : Întreabă-l cum îl cheamă. 
PARASCHIV (Către INAMIC.) : Cum te cheamă? 
INAMICUL: Ho-ho-ho... 
PARASCHIV: Rîde... 
MACABEUS: E nebun. 
PARASCHIV : Ce facem? 


374 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, 


scoate uşor capul din spatele acestuia) : Eşti nebun ? 

INAMICUL (Sunete guturale.) : Hi-hi... 

PARASCHIV : Rîde de noi. 

INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduieste 
să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, îsi dezveleşte 
pieptul.) 

MACABEUS : Ce face, ce face? 

PARASCHIV : Dă din cap. Îşi dezveleşte pieptul... 

MACABEUS : Are bocanci? 

PARASCHIV : N-are. 

MACABEUS : Are epoleti ? 

PARASCHIV: Are. 

MACABEUS : O fi inamicul... 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Tu ești inamicul? 

INAMICUL (Semn că da.) 

PARASCHIV: EI e. 

MACABEUS : A zis el? 

PARASCHIV: A dat din cap. 

MACABEUS : Ce facem? 

PARASCHIV : Cum ce facem? 

MACABEUS : Ar trebui să-l luăm prizonier. 

PARASCHIV: Ia-l tu. 

MACABEUS: Zi-i să plece. Zi-i că-i dăm viata. 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Du-te. Îţi dăm viaţa. 

MACABEUS : S-a dus? 


375 


Matei Vişniec 


PARASCHIV : Se teme. 
MACABEUS: Zi-i să plece. Roagă-l să plece. Spune-i să ne 


lase în pace... 
PARASCHIV: Auzi... Du-te... Lasă-l pe Maco în pace... 
MACABEUS : Ce zice, ce zice? 
PARASCHIV: Tace. E cam tîmpiţel. 
MACABEUS (Așezîndu-se, în spatele lui PARASCHIV.) : 


Eu am obosit. 
PARASCHIV (Speriaz.): Nu te așeza ! 
MACABEUS (Speriat, la rîndul lui.) : Ce? Se repede? 
PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... 
MACABEUS : Întreabă-l ce vrea... 
PARASCHIV (Către INAMIC.) : Ce vrei? 


INAMICUL (Rĉînjeste, chicoteşte și-i întinde lui PARASCHIV 
varza.) 


MACABEUS (Nerăbdător, trăzgîndu-l de mînecă pe 
PARASCHIV, din spate.) : Ce face, ce zice? Ce 


vrea ? 

PARASCHIV : Vrea să ne dea varza. 

MACABEUS: Cum?! 

PARASCHIV : Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea nouă... 

MACABEUS (Făcind un pas timid în fată.) : Vrei să ne dai 
varza nouă? 

INAMICUL (Semn că da.) 

MACABEUS : Ce face? 

PARASCHIV : Face semn că da. 


376 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Către INAMIC.) : Da? (Către PARASCHIV.) 


Atunci, ia-o! 
PARASCHIV: S-o iau? 
MACABEUS : la-o, ia-o! 


(PARASCHIV 72 varza.) 


MACABEUS : Ai luat-o? 

PARASCHIV : Am luat-o. 

MACABEUS : E grea? 

PARASCHIV : E mare. 

MACABEUS: Dă-mi-o şi mie puţin... (PARASCHIV z-o 
dă; MACABEUS o cântărește în palme.) E bună... 
(Către PARASCHIV.) Pune-o la fiert. 


PARASCHIV : O pun. (Începe să aranjeze dispozitivele necesare.) 
MACABEUS: Stai! 

PARASCHIV: Ce-i? 

MACABEUS : Nu mă lăsa singur... (O clipă de gîndire.) Ce 


face ? 
PARASCHIV: Stă... 
MACABEUS: Stă frumos? 
PARASCHIV: Stă... 
MACABEUS : Bine, du-te... 


(PARASCHIV pregăteşte focul; MACABEUS stă în 
fata INAMICULUI, ca şi cum l-ar proteja; în timp ce 


377 


PARASCHIV este preocupat de lampa de campanie şi 
de varză, INAMICUL se ridică fără zgomot de pe scară 
şi începe să se învârtă prin încăpere; vede lumînarea şi 
chibriturile pe masă, se apropie de ele şi aprinde lumi- 
narea ; MACABEUS nu realizează această desprindere 
a INAMICULUI din dispozitiv şi rămîne mai departe 
în pozitia de supraveghere.) 


MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Unde ești? 
PARASCHIV: Aici. 

MACABEUS : Vino repede... Am asudat la subsuori... 
PARASCHIV: Ți-e frică? 


(În acest moment se aprinde lumina.) 


PARASCHIV (Se întoarce, îl vede pe INAMIC la masă si pe 
- MACABEUS întors cu spatele, păzind un loc gol; 


începe să rîdă în hohote.) 
MACABEUS : Ce e, ce e? 


PARASCHIV: A fugit... (Râze.) A fugit... (Nu se poate 
stăpâni, ride în hohote cumplite.) A fugit... 


MACABEUS: A fugit? Foarte bine! 
PARASCHIV: A aprins lumînarea. 


MACABEUS (Realizînd despre ce este vorba ; cu furie, ridică 
bara de metal deasupra capului şi izbeste cu putere 
în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): 
Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, 


378 


în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) 
[l rup în două! 


INAMICUL (Speriar, fuge prin încăpere, se lipeste de 
PARASCHIV, în spatele acestuia.) 


MACABEUS : Unde-i? Unde-i? 

PARASCHIV : Las-o baltă. 

MACABEUS : Cum? Cum? 

PARASCHIV: Lasă-l în pace. E speriat. 

MACABEUS (7riumfător.) : Se teme de mine? 

PARASCHIV : Se teme. Tremură de tot. 

MACABEUS (Mărinimos.) : Spune-i că nu-i fac nimic. 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Stai pe scaun. (ÍI așază pe 
scaun.) Nu-ţi facem nimic. 

INAMICUL (Gesticulează, hohoteste, arată de cîteva ori semnul 
rusinii pe obraz, rîgîie; aproape că izbucneste în 
plâns.) 

MACABEUS : Ce vrea? 

PARASCHIV : Vrea să plîngă. 

MACABEUS : Să nu plingă! Mă scoate din sărite... 

PARASCHIV (/ mîngîie pe creştet pe INAMIC.): Să nu 
plîngi... 

INAMICUL (Se linisteste; îi priveşte pe rînd ; spune ceva din 
gât; le întinde amândouă mîinile, cu palmele desfăcute. ) 

MACABEUS : S-a liniştit? 

PARASCHIV : Ne-a întins mîinile. 

MACABEUS: Cum? 


379 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Ne-a întins palmele. Vrea să ne uităm în 


palmele lui. 

MACABEUS : E cam prostuţ... 

PARASCHIV: Are niște palme... 

MACABEUS: Mari? 

PARASCHIV : N-are unghii. 

MACABEUS : Aha! 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Ți-au scos unghiile? 

INAMICUL (Semn că da.) 

MACABEUS : Să văd, să văd ! (Pipăze degetele INAMICULUI) : 
luuu... Urîtă treabă... (Către INAMIC): Te-a 
durut? 


INAMICUL (Semn că da.) 

MACABEUS : lu-iu-iuuu... 

PARASCHIV: Vii de departe? 

INAMICUL (Semn că da.) 

PARASCHIV: Ai mamă? 

INAMICUL (Ridică din umeri.) 
PARASCHIV: Ţi-e somn? 

INAMICUL (Semn că da.) 

PARASCHIV: Mîncăm și te culci. 
INAMICUL (Semn că da.) 

MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Ce, cum? 
PARASCHIV: Vrea să mănînce și să se culce. 
MACABEUS : Foarte bine. 


380 


Groapa din tavan 


(Pauză ; cei trei, în aşteptare; INAMICUL îşi roade 


un deget; se chirceşte pe scaun.) 


PARASCHIV (Către INAMIC.) : Te doare ceva? 

MACABEUS : Îl doare ceva? 

INAMICUL (Semn la burtă; chircit de durere.) 

PARASCHIV: Îl doare burta. 

MACABEUS: Zi-i să meargă să se-ntindă pe rogojini... 
(Către INAMIC.) Îţi dau rogojina mea... 


INAMICUL (Începe un recital lung, în care va face uz 
de toate mijloacele de pantonimă posibile, completate 
cu cele mai ciudate semnale sonore; gesturile pot fi 
ordonate cam aşa: cineva, un bărbat care are sex, si 
încă ce sex, un bărbat înalt, foarte înalt, foarte lat în 
umeri, un bărbat puternic se pare, da, care are o frunte 
înaltă, frumoasă, o, ce frumoasă frunte, şi ce minte !, ei 
bine, acest bărbat, da, el, umblă pe sus, da, face paşi 
mari, are picioare lungi şi face paşi mari, e puțin nervos, 
tremură, el caută ceva, oare ce ?, nu ştiu, nu spun încă, 


fiecare lucru la timpul său.) 


MACABEUS : Ce zice? Ce? 
PARASCHIV : Un bărbat înalt umblă pe sus. 
MACABEUS: L-a văzut el? 


INAMICUL (Da, da, l-am văzut, de zece ori, zece degete pe 
mîini date o dată, şi încă o dată, kruuu-ba-ba!, da, 
hm! bmmm... l-am văzut cu ochiul acesta, da, cu 


381 


Matei Vişniec 


ochiul cel negru, puneti mîna pe el, gibhhb, gîhhb, 
puneti mâna, hai.) 


PARASCHIV: Vrea să punem mîna pe ochiul lui. 
MACABEUS: Vrei să punem mîna pe ochiul tău ? 


INAMICUL (Da, da, ochiul e mare şi rotund, heee-e!, cu el, 
cu acest ochi, da... ehe!, bate departe, pînă acolo, 
ba nu, pînă dincolo, ei bine, acel bărbat înalt, cu 
frunte înaltă, nu e singur, nu, el, digidig-digidig, 
asa, călăreşte.) 

PARASCHIV : Călăreşte ? (Către MACABEUS.) Bărbatul e 


călare. 


INAMICUL (Da, da, călăreste pe ceva, pe ceva mare, pe ceva 
cu unu, doi, trei, patru picioare, poate cinci, digidig-dig, 


AAA 


e un animal cumplit, friii... friii.) 
PARASCHIV : Fornăie? 


INAMICUL (Frîîî... da, are cap, şi animalul are cap, are 
frunte, ai-ia-iai !, i-am văzut cu ochiul, da, cu ochiuletul 
drăguțul, ehe, gggîn-gggîn... ei trec repede, fisss... 
ca o săgeată, repede, arcul, săgeata, zvîp !, săgeata a 
pornit, zvîp, altă săgeată, în piept, ehe, omul are o 
inimă mare, uriaşă, el vrea ceva... iar calul-animalul, 
ehe-he-hebhe. .. e alb, ca peretele, mai curat ca peretele... 
vai, vai, umblă pe sus, şi prin aer, respirare de aer, ce 
bun e aerul.) 

MACABEUS (7răzind de PARASCHIV, care urmăreşte fascinat 
mimica şi pantomima INAMICULUI.) : Zi şi mie, 
ZI și mie... 

PARASCHIV : E călare pe ceva alb... care umblă prin aer... 


L-a văzut el, l-a văzut de multe ori... Calul e alb 


382 


Groapa din tavan 


ca peretele, trebuie să curățăm peretele... Vrea să 
tragem aer în piept... Unu... doi... (Trag aer în 
piept.) 

MACABEUS : Şi ce vrea ăla, ce vrea? 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Ce vrea bărbatul...? (Mi- 


2 


mează si el: ăla înalt, călare pe animal, ce dracu 
vrea, un vrea să se bage ?) 


MACABEUS (Părăsit.) : Vreau şi eu, vreau şi eu! 
INAMICUL (În ce? De unde să stiu? Aaaa... stiu, toată 


lumea ştie, el trece prin găuri, pe unde giîih... 
gîiîh-ah-aba.... trece el ce vede ? ce vede ? ce ? numai 
găuri, iiii-la-la... a borteluit pămîntul, ia-ia, 
mîinile, sînt şi ele... numai găuri, cinci degete, cinci 
găuri, dar ele, găurile... gata! jap! jap!, sînt prea 
multe, vai, clătinare din cap, vai, durere de burtă, 
vai, durere de inimă, de gît, de coaste, cîte coaste ?, 
durere de dinti, prea multă durere peste cele o mie de 
găuri, da, asta vede bărbatul călare.) 


MACABEUS : Spune-mi și mie, spune-mi şi mie! 
PARASCHIV: E urit, zice că e prea urât. Peste tot pe unde 


trece... 

MACABEUS : Cine trece, cine? 

PARASCHIV: Tipul ăla cu calu. 

MACABEUS : Da el de ce, de ce, de ce...? (P/ânge.) Vreau 
să ştiu și eu. 

INAMICUL (Lipindu-se de MACABEUS: pî-pî-hî... îi 
trece mîna prin păr, cioc-cioc, în frunte, aici e totul, 


ai să stii, îi scutură bratul, asa, așa, huuu-hu!, îl 


383 


Matei Vişniec 


îmbrățișează, i se aşază în genunchi, îi îmbrățișează 

picioarele, asta-i, hm ? hm ? pricepi? ua! ua! urlet, 

tu, mîna în piept, eu, mîna în piept, ua! ua!) 
MACABEUS : Ce vrea? Spune-mi ce vrea... 
PARASCHIV : Nu mai știu. E nebun. 


MACABEUS: Nu e nebun... Vrea să ne spună ceva... 
(Către INAMIC.) Nu-i așa că vrei să ne spui ceva? 


INAMICUL: Îhî, Îhî. 

MACABEUS : Ceva important pentru nol.... 
INAMICUL: Uah! Uah! 

MACABEUS (Către PARASCHIV.): Vezi, vezi? Nu ştii 


cum să-l iei... 
INAMICUL: Hi-hi... 
PARASCHIV: Mai bine mîncăm... 
MACABEUS (Către INAMIC.) : Vrei să mîncăm? 
INAMICUL: Bu-hu-hu... E-he... 
MACABEUS : Şi dup-aia ne zici totul... E? 
INAMICUL: Ha-ha! Ha-ha-ha! 
PARASCHIV: E nebun, e nebun... (Râs cumplit.) Sîntem 


din nou împreună... Frica, orbul şi nebunul... 
INAMICUL (Violent: eu? eu? vă las dracului... mă urc pe 
trepte, sînteți proşti, n-aveti cap, cap, aici, tare, 
foarte tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) 
MACABEUS : Cum, cum? 
PARASCHIV : Vrea să plece. 
MACABEUS: Nu, nu! 
PARASCHIV: Stai să mănînci varza. 


384 


Groapa din tavan 


INAMICUL: Bine. (Se duce și se prăbuseste pe masă ; pare că 
plânge, umerii i se zguduie de plins ; din acest moment 
al actiunii, INAMICUL va pronunta şi unele cu- 
vinte ; MACABEUS și PARASCHIV nu vor observa 


niciodată acest lucru.) 

MACABEUS : S-a lăsar? 

PARASCHIV : S-a aşezat la masă. 

MACABEUS : Taie varza. 

PARASCHIV (Scoate varza şi o aşază pe masă ; cei trei încep 
să mănînce. 

MACABEUS (Mirosind-o.) : Îhî! 

INAMICUL (Mrosind-o și el.) : E grozavă. (Apoi; e asa, e... ca 
si cum ai trage aer în piept, ca şi cum ai mirosi o floare.) 

MACABEUS : Vreau ! Vreau ! (Umblă cu gura ca să apuce.) 

PARASCHIV : Na! (fi dă în gură lui MACABEUS ; apoi ia 
si el.) E bună! 

INAMICUL: Uaaa! (Îi dă si el în gură lui MACABEUS ; ia 
şi el; extaz, jubilație.) 

MACABEUS : Ce chestie! Ce chestie! (Primeste cînd de la 
unul, cînd de la celălalt.) 


PARASCHIV (Către INAMIC.) : De unde ai furat-o? 
INAMICUL (J4-hu ! de acolo, de departe...) 
PARASCHIV : Mai sînt? 


INAMICUL (Cre vrei... plin, peste tot, una lîngă alta.) : 
Multe! 


PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că sînt multe, 


undeva unde ştie el. 


385 


Matei Vişniec 


MACABEUS (Nervos, molfăind.) : Nu te-am întrebat ce 


zice! 


(Din acest moment al actiunii, ritualul se stabilizează în 
felul următor; ori de cîte ori va gesticula si va scoate sunete 
guturale, INAMICUL se va adresa lui PARASCHIV ; 
ori de cîte ori va folosi cuvinte coerente, INAMICUL se 
va adresa lui MACABEUS ; cei doi nu vor observa 
această duplicitate comportamentală a INAMICULUI.) 


PARASCHIV : E-e! (Molfăie si el.) Trebuie să mai luăm. 
INAMICUL (Către PARASCHIV: da, da, eu, se bate cu 


degetul în piept, eu mă duc, stiu tot, mă strecor, 
ihii-h ! adun eu...) (Către MACABEUS.) Ştiu eu 
un loc. Aduc eu. 

PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că el ştie locul. 
Aduce el multă... 

MACABEUS (Furios.) : Da mai lasă-mă, dracului, în pace! 
Te-am întrebat eu ce zice? 

INAMICUL (Către PARASCHIV.): Rușinos, zău așa, îl 
enervezi, tremură, nu vezi că n-are ochi? (Către 
MACABEUS.) Te cam plictiseşte tipul ăsta, nu? 

MACABEUS (Fără să ştie precis cui se adresează, dar 
răspunzând în virtutea inerției.): Mă plictiseşte 
groaznic... 

INAMICUL (Către MACABEUS.) : Trebuie să-l ierti... E 
aproapele tău... (Către PARASCHIV : þhu-hu! a 


fost bună... am o burtă... pune mîna pe burta 


386 


Groapa din tavan 


mea... n-am mai mâncat de mult, ehe, aşa o finete, 
ca banul.) 


PARASCHIV : Mă bucur că ţi-a plăcut. 
INAMICUL (Către PARASCHIV: de acw... una, două, 


trei, patru, cinci, Șase, sapte... zile pe săptămînă, ce 
mai, toată, un cerc mare, toată săptămîna, o să 
mâncăm tot asa...) 


PARASCHIV : Foarte bine. 
MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Ce zice? 
INAMICUL (Către MACABEUS.): De-acu' o să mîncăm 


tot timpul așa... 


PARASCHIV (Către MACABEUS.) : Zice că el o să ne facă 


de mîncare toată săptămîna... 
MACABEUS (Enervat de redundanră.) : Bine, bine... 
INAMICUL (Către MACABEUS.): Ne culcăm? 
PARASCHIV (Către MACABEUS.): Ce zice? 
MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Zice că dacă nu vrem 


să ne culcăm... 


INAMICUL (Către PARASCHIV : acum, după masa asta, 
ubu!, cu burta asta mare, da, ar cam trebui, stii, 
două palme sub cap, să dormim... aşa... sforrrr... 
frrîs... sfooorrr... întelegi, măcar atitica...) 


PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că măcar putin 


ar trebui să dormim. 
INAMICUL (Către MACABEUS.) : Ca să prindem puteri... 
MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Ca să prindă puteri... 
INAMICUL (Către PARASCHIV : că dacă nu dormim, hat, 


nu mai avem putere, ne clătinăm ca două degete 


387 


Matei Vişniec 


care se clatină pe masă, uite, pâs-pîş, gluc... pîs-pîs, 
gluc... vezi ?, nu se pot tine... alunecă...) 


PARASCHIV (Către MACABEUS.) : El nu se poate ţine pe 


picioare dacă nu doarme. 
INAMICUL (Către MACABEUS.) : Minte. 
MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Minti. 
PARASCHIV (Adormit usor după masa copioasă.) : De ce mint? 
MACABEUS (Către INAMIC) : De ce minte? 
INAMICUL (Către MACABEUS.): Eu pot să stau şi zece 


zile fără să dorm. 


MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Somnul e pentru el o 
bagatelă. 


PARASCHIV (Către amândoi.) : Eu mă culc. 
INAMICUL (Către PARASCHIV : asa, așa... du-te, dormi, 


visează... ceva mare, sfiîr, sftîr... ceva subtire, 
finuţ... ceva care pe limbă face fist-fist, ceva, ceva... 
ca de sticlă, prin care te vezi... şi după aia, după, 
am să vă spun care este afacerea, cum stă treaba, 


întelegi, ca la bani, eu, eu vă scot de aici, eu, da...) 


PARASCHIV: Tu? 
INAMICUL (Către PARASCHIV: eu, eu vă duc de aici, 


stiu eu unde, pis-pis. .. C4 0 mînd care se strecoară... 


ehe... iesim din mirosul ăsta... buah’) 


MACABEUS (Către INAMIC, trăgîndu-l de mânecă.) : Cum ? 


Cum ? 


INAMICUL: Vă scot de aici. Mîine vă scot de aici. Toată 


treaba s-a împuțţit. 


388 


Groapa din tavan 


MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Zice că ne scoate de 
aici. 

PARASCHIV (Câscînd.) : Ştiu... Mi-e somn... 

INAMICUL (Către PARASCHIV : vrei să bei ceva, să duci o 


sticlă la gură, vrei, asa, o sticluță subtire, un firicel, 
vrei ?) 

PARASCHIV (Către INAMIC.) : Ai tu așa ceva? 

INAMICUL (Către PARASCHIV : am, eu? se poate ? am... 
uite... scoate din buzunar o sticlă metalică, iată, 
ura ! îhîhîbhî.) 

MACABEUS : Ce are, ce are? 

INAMICUL (Către MACABEUS.): Am o duşcă, vrei o 
duşcă? 

MACABEUS : Vreau! 


PARASCHIV (Către INAMIC.): Eşti grozav! (Către 
MACABEUS.) E grozav, are o sticlă la el. 


MACABEUS : Vreau și eu, vreau și eu! 

PARASCHIV : Să ne facem praf! 

INAMICUL: Așa, aşa! 

MACABEUS : Să bem ca niște porci! 

INAMICUL: Miine va fi o zi nouă... (Către PARASCHIV: 


da, da... zvîc, peste gaura de sus... aer, aer, mult 
aer în piept...) (Către MACABEUS.) l-am zis că 
mîine, gata, ne ducem de aici. Ne ducem și le 
spunem adevărul... (Încet, la urechea lui 
MACABEUS.) Că ei nu știu adevărul... 
MACABEUS (Către PARASCHIV.) : Zice că mîine ne duce de 


aici, ne scoate... Că trebuie să le spunem adevărul... 


389 


Matei Vişniec 


PARASCHIV (Trage o dușcă.) : Aşa zice? 
INAMICUL (La ureche, lui PARASCHIV.) : Da, da... Trebuie 


să le spunem... Ei nu ştiu nimic, ei nici nu ştiu 
nimic, ei nu ştiu că se bat, ei nu ştiu pentru ce, de 
unde, cum... Nimic, nimic, nimic... 


PARASCHIV (Către MACABEUS.) : Zice că noi trebuie să 


le spunem, că ei nu ştiu și că toată chestia e foarte 
simplă... că dacă ar şti şi-ar vedea de treabă... 
Că-şi scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu 
o să călcăm pe ochi... 


INAMICUL (Trage o duscă, jubilează.) : Da! Da! 
PARASCHIV (fn transă.) : Mai zice că dacă noi ne ducem 


pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să 
ne vadă și or să înţeleagă... Şi că ei nu ştiu nici să 
miroasă o floare... Că au una singură şi nici nu 
ştiu ce este ea, de fapt... dacă nu cumva e cîine... 


INAMICUL (În culmea jubilatiei, le dă sticla pe rînd.) : Aşa, 


aşa... Ba mai mult, mai mult decît atît, mai mult 
decît asta, mai mult... Hai, spune tot, spune tot, 
spune tot... (Repetitiile sale sînt obsedante, el 
depune un efort enorm pentru a pronunta fiecare 
cuvînt, pare că într-adevăr devine mut, întrucît îi 
sînt luate cuvintele din gură.) 


MACABEUS (Fără să-l asculte propriu-zis pe PARASCHIV, 


390 


adresîndu-se lucrurilor, peretilor, mîngîind diferite 
obiecte.) : Ştiam, ştiam... (Mîngfind masa.) Și pe 
tine te ştiam... (Mîngîind scaunul.) Şi pe tine, şi 
pe tine... (Mîngîind peretele.) Ce mai faci? Ce 


mai faci? Ce mai spui tu? Unde e Paraschiv? 


Groapa din tavan 


PARASCHIV (Privind în cu totul alt colt al încăperii, 
devenind orb, avînd tot timpul impresia că vorbeste 
lui MACABEUS.): Sigur... Sigur... E liniște... 
E gata, s-a făcut rost de lumină, trebuie doar 
cărată pînă la ochi... Ne vom urca pe trei cai albi 
şi ne vom duce sus de vom strînge cuţitele şi 
topoarele tocite... Unde ești, Maco...? (Are impre- 
sia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei 
cai albi, pentru noi, sus... 

INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru 
fiecare sunet.) : Ltitrrreeeiii... Trei... Trei... (Con- 
zorsionat, încercînd să ajungă la MACABEUS, în 
sfirsit, atingîndu-l pe MACABEUS.) Ce spune? 
Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) 

MACABEUS (Furios.): Nu ştiu! De unde să ştiu? Tot 
timpul vorbeşte... (P/ngînd.) Vorbeşte, vorbeşte... 
(Îl pipăie pe INAMIC.) Nasul... Gura... Ochiul... 
Hi-hi... Pe tine te văd... (MACABEUS începe să 
vadă, în timp ce PARASCHIV orbeste tot mai mult.) 
la te uită... Îţi văd şi gâtul... Ai burtă? Îţi văd şi 
burta... Ce burtă subțire ai... Ia să văd palma... 
Îţi văd şi palma! 

PARASCHIV (Poticnindu-se prin cameră, căutîndu-l pe 
INAMIC.) : Ce zice? Ce zice Maco? 

MACABEUS : Ia te uită... Ai şi puţă... Hi-hi... (Copi/ă- 
reste, extatic.) Uite-l pe Paraschiv ! (Către INAMIC.) 


Ce zice Paraschiv? 


PARASCHIV (Agătat de INAMIC.) : Ce zice? Ce zice el? 


Ce zice Maco? 


Matei Vişniec 


MACABEUS (Care asurzeşte, agătat de INAMIC.) : Ce zice 


Chivi? Ce zice? Ce tot zice acolo? 
PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... 
INAMICUL (Către MACABEUS.) : Zice că nu mai aude... 


că nu mai vede... 


(PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă pere, 
pentru că nu le mai vede; MACABEUS le va pipăi 
extaziat, pentru că le vede ; INAMICUL va alerga de 
la unul la altul.) 


PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ţi 
mai văd nasul ! Auzi ? Nu-ţi mai văd gura... Hi-hi... 

INAMICUL (Care începe să nu mai audă.) : Zice că să nu se 
întîmple ceva cu caii... 

PARASCHIV (Pipãind masa.) : Nu mai văd colțurile de la 
masă... 

INAMICUL (Lîngă PARASCHIV.) : Zice că vom fi frumoși, 
vom fi curaţi, că vom avea ciorapi curaţi... Vom 
umbla cu ciorapii curaţi peste tot şi le vom spune 
adevărul... 

MACABEUS (Pentru sine, extaziat în fata lămpii de gătit.) : 
O văd... Te văd... Te văd foarte bine... Eşti roșie... 

INAMICUL (4/ergînd la MACABEUS.): Zice să ne gră- 
bim... Să mergem chiar acum, să nu mai moară 
gorobeţii... degeaba... 

PARASCHIV (Mîngîind scaunul.) : Nu ştiu cum se face... 


drăguţule... că nu te mai văd... 


392 


Groapa din tavan 


INAMICUL (Alergînd la PARASCHIV) : Zice că da, vrea, 
că mîine se vor aduna cu toţii, își vor spăla mîinile 
și picioarele, vor mînca din aceeaşi pîine şi vor 
mirosi iarbă... Zice că se vor lipi unii de alții și-și 
vor desface nasturii de la piept... ca să-i bată 
vîntul... 


INAMICUL (4/ergînd, înnebunit, lîngă MACABEUS.) : 
Zice că toţi vor ieşi cu mîinile goale din găuri și de 
după ziduri şi că vor rîde... că-şi vor ţine femeile 
de ţîţe și le vor bate cu cîte o floare peste cap... 

INAMICUL (A/ergînd, buimac, lîngă PARASCHIV.) : Zice 
că noi, că noi... chiar în seara asta... trebuie să 
cîntăm din trompetă... să dăm semnalul... să se 
afle că ochiul omului a zvonit şi că s-a deschis... 


INAMICUL (Alergînd,  rostogolindu-se, căzînd peste 
MACABEUS.): Zice că da, că vom cînta din 
trompetă, că vom da semnalul... pentru o mie de 
ani... pentru o mie de cai albi... Că le vom des- 
chide ochiul cel negru cu floarea... 


INAMICUL (Alergînd la PARASCHIV.) : Zice, da, zice... 


că noi... noi sîntem gata... 


INAMICUL (Alergînd la MACABEUS.): Zice că da, că 
el... el... 


INAMICUL (Alergînd la PARASCHIV.) : Zice că... 
INAMICUL (Alergînd la MACABEUS.): Zice... 


(MACABEUS şi PARASCHIV au făcut în acest timp 


ocolul camerei, fiecare în alt sens, unul mirîndu-se că 


393 


Matei Vişniec 


vede, celălalt mirîndu-se că nu vede; s-au ciocnit în 


fata mesei; se pipăie unul pe altul.) 


INAMICUL (Cînd la unul, cînd la altul.) : Da, cu floarea, 


394 


cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură 
murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la 
ceruri... (Pioşenie.) L-am slobozit într-o dimi- 
neaţă, rușinat de cîte visasem cu el... Sînt prea 
mulţi... doi ochi... pentru un singur om... 
(Meditativ.) Prea multe mîrşăvii se pot visa... cu 
doi ochi... Fiecare ochi visează altă mîrşăvie, și tu 
cum alegi, cum ? Cum să alegi dintre două urîturi? 
(Pauză. Personajele, fascinate de discursul IN AMICU- 
LUI. Pare că însuşi urîtul se roteşte pe sus.) Cum să 
alegi dintre o greață şi o scîrbă? Ce să alegi? 
Cum ? De ce? (Pauză. Liniste cumplită.) Unde sînt 
orbitele tale, ca să ţi le spăl cu peria, ca să stră- 
lucească la soare? Cîţi ochi ai scos tu? (Zăcere.) 
Dar calul ţi l-ai îngropat? Calul tău, care te-a 
adus pînă aici, ţi l-ai îngropat? Nu e bine să-ţi laşi 
calul neîngropat... Pentru că te visează... (Zăcere 
întrebătoare.) Te visează urât şi începi să te înăbuși 
prin somn.... (Calul însusi se zvârcoleşte prin încă- 
pere şi muşcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... 
Uite... Chiar acum se zvîrcoleşte prin încăpere şi 
mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbu- 
ciumă, cade pe jos, se zvîrcoleşte, urlă.) Vreau să fiu 
judecat chiar acum ! Chiar în secunda asta! (Astep- 
tare. Secunda zbîrniie prin aer.) Vreau să măr- 
turisesc tot! (Cuvîntul tot se desface din găoacea sa 


Groapa din tavan 


aeriană şi plesneşte pe buzele actorului.) Vreau să 
spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port 
subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, 
încercînd să-şi smulgă subsuorile.) Eu am dat dru- 
mul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! 
(ZArobit ; bufhitură în spatele sălii; un sarpe urias 
trece printre rînduri, se uită în ochii fiecărui spec- 
tator şi dispare în univers.) N-am vrut să-i dau 
drumul, n-am vruuuut... (Cîntînd, ca pe un psalm.) 
Dar-să-vezi-cum-s-a-rugat-de-mine-și-mi-a-spus : 
dă-mi drumul, omule, și îţi voi mînca inima, ca 
să nu te mai doară inima niciodată și să nu-ţi 
mai clocească acolo veninul... (Liniste neagră. 
Cuvîntul NEGRU trece prin aer cu majuscule.) Şi 
atunci i-am dat drumul! Şi el... Hat! I-a halit şi 
inima lui Macabeus... şi inima calului pe care era 
suit Macabeus... şi inima calului meu... pe care îl 
chema Vasile... şi care s-a dus mai apoi şi s-a 
spînzurat... Şi fiecare om are un șarpe încolăcit în 
jurul gâtului și îi dă de mîncare și de băut și îl ţine 
strîns la piept în timpul somnului... Şi îi dă de 
mîncare din fiecare dumicat... Şi... da! Şi ce crezi 
tu? Că atunci cînd ai mîncat o pîine întreagă, 
chiar ai mîncat o pîine întreagă? Nu! Că ai 
mâncat numai o jumătate de pîine... Că jumătate 
ţi-a mâîncat-o şarpele, fără să ştii... Că n-ai să ştii 
niciodată cînd șarpele îţi vrea răul și cînd îţi vrea 
binele și cînd îţi vrea răul... Că da... şarpele, el 
a sunat din trompetă atunci cînd a început 
măcelul... Şarpele a sunat... A sunat din gura lui 


395 


Matei Vişniec 


396 


Macabeus, că Macabeus îşi ține şarpele în gură... 
(Pauză. Macabeus — penitent.) S-au măcelărit 
şerpii între ei! Auzi ? Auzi cum zvîcnesc ? Uite-o ! 
Uite o jumătate de şarpe pe masă! Uite cum 
zvîcneşte! Şi în pîine a fost un şarpe, și tu l-ai 
mîncat... S-au măcelărit între ei, s-au înjumătăţit, 
şi apoi s-au înjumătăţit iar... Peste tot zvîcneau 
jumătăţi de şerpi. Bucăţi de şerpi, şerpişori mai 
MICI, Cozi şi capete, ochi, guri, limbi, veninul 
curge, feriţi-vă! Ahuuu!  Macabeeeuuus... 
Paaaraaaschiiiv... Luaţi-mă în braţe, căci am 
călcat pe şarpe... pe şarpe... (Soptit.) Pe şarpe. 
(Zremurător.) Pe şarpe? Nu e bine să te plimbi 
fără rost prin odaie... dacă nu vrei să calci pe 
şerpi... Au! Au! Paraschive! Eu am dat drumul 
şarpelui care s-a înjumătăţit, chiar în mîinile mele, 
de ură... lar jumătăţile lui au început să se bată 
pînă s-au înjumătățit iar... Și toate acestea s-au 
bătut între ele pînă cînd au cucerit pămîntul... 
Ăsta a fost visul lor... Să cucerească toată iarba... 
(Lovindu-se, autoflagelindu-se.) Nu trebuia să le 
dau drumul... Nu trebuia... Ce-am căutat eu 
acolo? Ce-am căutat eu în ziua aceea prin faţa 
cuştii ?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că 
n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai 
prin faţa cuştii... Îmi plăcea să mă plimb prin faţa 
cuştii... Îmi plăcea locul ăla, şi atît... Că era 
soare... era curat... (Brusc — naiv, plictisit.) Mai 
bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat 
drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă 
plictiseam îngrozitor... He-he... 


Groapa din tavan 


(INAMICUL se agată, plingînd, de MACABEUS, apoi de 
PARASCHIV. Brusc, MACABEUS îsi toarnă o 
cană plină cu apă si o bea pe nerăsuflate. Îi toarnă 


apoi lui PARASCHIV și apoi INAMICULUI.) 
MACABEUS: E nebun. 
PARASCHIV: Cum? 
MACABEUS : E nebun. Mai bine mîncăm o pîine. 
PARASCHIV: Cum? 
MACABEUS : Dar are dreptate. E nebun, dar are dreptate. 
INAMICUL (J/uminat.) : Pîine, zici? (Scoate o pîine din 


nimic şi o pune pe masă.) 
(Cei trei privesc, fascinaţi, pîinea.) 


MACABEUS (Mîngîind-o.) : Pîine?! E chiar pîine... ? 

PARASCHIV : De unde ai, mă, pîine... ? 

INAMICUL (Fzndosindu-se.) : Am... 

MACABEUS (Azingînd sfielnic pîinea.) : Pîine... pîine... 
Ce frumoasă e... 

PARASCHIV : Nu se poate să fie pîine... 

INAMICUL: E pîine, e pîine... 

MACABEUS (Pentru sine.) : O fi pîine ?... N-o fi pîine? 

INAMICUL (Speriat uşor.) : E pîine, jur că e pîine... Pentru 
voi am adus-o. 

PARASCHIV (Atinge și el pîinea, cu sfintenie.) : Ce moale e... 

MACABEUS : Parc-ar fi o oaie... 


397 


Matei Vişniec 


PARASCHIV: Parcă e vie... 


MACABEUS (Către INAMIC): Putem s-o mîncăm..-? 
Chiar putem s-o halim? 


INAMICUL (Fericit.) : Da, da... O mîncăm toată. O ronțăim 


toată. 


PARASCHIV (Cu ochii în lacrimi.) : Parcă răsuflă... Zău... 
la pune puţin urechea... (MACABEUS și, apoi, 
INAMICUL îşi lipesc urechea de pîine.) Nu? 


MACABEUS : Da, parcă răsuflă... 

INAMICUL: Parcă gîfħie puţin... 

MACABEUS : Gata, îi dăm drumu'? 

INAMICUL: O rupem în trei... Da? Unu, doi, trei... (Îi 


numără pe cei prezenţi, inclusiv pe sine.) Trei sîntem. 


(Cei trei au pus cu totii mîna pe pîine; au ridicat-o în 
aer; pîinea, aproape să se frîngă ; tensiune în gesturile 
celor care au cîte o mînă pe pîine.) 


INAMICUL (Dintr-odată, revelat.) : Ia staţi! 


(Cei doi îl privesc tulburati, nemultumiti de întreruperea 
din ritualul voluptuos al ruperii pîinii.) 


PARASCHIV: Ce-i? 
MACABEUS : Ce mai vrei? 


INAMICUL: Ia staţi ! Ia staţi puţin... De ce să mîncăm noi 
pîinea? 


398 


MACABEUS: Cum? 

PARASCHIV: Ce? 

INAMICUL: Zic: de ce să mîncăm noi pîinea? 
MACABEUS : De ce să n-o mîncăm? 
PARASCHIV : Ai spus că o mîncăm... De ce să n-o mîncăm...? 


INAMICUL: Zic: de ce să mîncăm pîinea și să nu mîncăm... 
masa ? 


(Stupoare totală; nemişcare.) 


MACABEUS (Își revine cu greu.) : Ce-ai zis? 

INAMICUL: Zic: de ce să mîncăm pîinea și să nu mîncăm 
masa ? 

PARASCHIV : Nu înţeleg. 

INAMICUL: Cum nu înţelegi? Hai să mîncăm masa. De 
ce să mîncăm pîinea? 

MACABEUS : Să mîncăm masa? 

INAMICUL: Da... Să mîncăm masa. 

MACABEUS : Masa asta? 

INAMICUL: Da. Decît să mîncăm pîinea, mai bine să 


mîncăm masa... 
MACABEUS : Aha! 
PARASCHIV: Eu tot nu-nţeleg... De ce să mîncăm masa? 
MACABEUS : D-aia! (Pauză; îl lasă pe PARASCHIV să se 


gândească.) Intelegi acum ? Hai să mîncăm masa şi 


să nu mîncăm pîinea. 


399 


Matei Vişniec 


PARASCHIV (Încet, încet îsi ridică faza iluminată.) : Masa! 


Să mîncăm masa... zici... 


INAMICUL (Însuflețit.) : Da, da... Să mîncăm o dată şi 


masa... 

MACABEUS : Aşa e, zău. Mai bine mîncăm masa... 
INAMICUL: Înţelegi ? Asta e soluţia. Trebuie mîncată masa. 
PARASCHIV (Un gest de revelație.) : Asta e! 
INAMICUL: E1?... Ce ziceţi? O mîncăm? 
PARASCHIV : O mîncăm. 

MACABEUS: O mîncăm. 


INAMICUL: O mîncăm şi ne culcăm. Şi mîine ieşim la soare. 


(Cei trei mănîncă masa ; la început cu oarecare furie, o 
dezmembrează şi rup din ea ca dintr-un vitel gras; din 
cînd în cînd, cu lăcomie, își mai smulg unul altuia cîte 
o bucată; apoi se aşază fiecare pe jos şi îsi mănîncă 
partea sa; se privesc din cînd în cînd temători, pe sub 
sprîncene, fiecare păzindu-şi bine partea de masă; se 
şterg din cînd în cînd la gură, din cînd în cînd mai 
scuipă cîte o bucată mai dificilă ; masa dispare încet din 
mîinile celor trei ; pîinea a rămas pe jos, în mijlocul lor ; 
după ce termină fiecare de mîncat, se întind pe rogojini ; 
INAMICUL suflă în lumînare ; semiîntuneric ; lumina 
se cerne prin tavan şi prin chepengul care e deschis; se 
retrag si mai în adîncul încăperii, sprijiniți de pereti, la 
distanță unii de altii; pauză; fiecare îsi găseşte ceva de 
făcut; MACABEUS şi-a aprins o tigară; PARASCHIV 
îsi lustruieşte trompeta ; INAMICUL fluieră încet.) 


400 


MACABEUS : Ş-acum? 
INAMICUL: Aşteptăm. 
MACABEUS : Crezi c-o să meargă? 
INAMICUL: O să meargă. 


(Pauză. ) 


PARASCHIV: Ştii tu? 
INAMICUL: Știu eu. 
PARASCHIV: Ştii tu drumurile? 
INAMICUL: Știu toate drumurile... 


(Pauză. ) 


MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... şi cu o 


băltoacă... 
INAMICUL: Ştiu eu o băltoacă... Şi iarbă... Şi brusturi... 
MACABEUS : Și brusturi? 
INAMICUL: Şi brusturi... Mulţi brusturi... Și mai e și un 


deal cu meri... 
PARASCHIV : Meri? Ai văzut tu? 
INAMICUL: Vă duc eu. Ştiu eu drumul... 


(Pauză.) 


MACABEUS : Auzi... Da' toporaşi... loporași sînt? 


Matei Vişniec 


INAMICUL: Nu știu... Să nu se fi trecut... 
MACABEUS : Se poate să se fi trecut? 
INAMICUL: Vedem noi. 


(Pauză.) 


MACABEUS : Auzi... Ş-o să se vadă cerul? 
INAMICUL: O să se vadă. 

MACABEUS: Mult? 

INAMICUL: Tot. 

MACABEUS : Tot cerul? Pe-o parte și pe alta? 
INAMICUL: Tot... 


(Pauză.) 


MACABEUS : N-am somn. 
PARASCHIV: Nici eu. 


INAMICUL: Ar cam trebui să dormim... oarecum... 


avem puteri... 
MACABEUS : Mai e puţin şi se luminează... 
INAMICUL: Dacă adormi, ai să te simţi mai bine. 


potriveşte culcușul şi ia pozitie de somn.) 
? 2 2 2 


(Pauză.) 


MACABEUS (7resare.) : Hei! 


402 


P (Își 


PARASCHIV: Ce-i? 

MACABEUS : Ai simtit? 

PARASCHIV : Ce? 

MACABEUS : Parcă s-a luminat puţin... 

PARASCHIV : Taci... Vezi, poate poţi dormi... 
MACABEUS : Să văd.... (Se întoarce şi el de cîteva ori, îşi 


caută un loc bun de somn ; respiratie lentă.) 
(Pauză.) 


MACABEUS (7resare zar.) : Hei! 

PARASCHIV (Care zor timpul îşi mîngiie trompeta.) : Ce 
mai e? 

MACABEUS (Privind spre chepeng.) : Parc-a răsărit o stea... 


O vezi? 
PARASCHIV: O văd. 
MACABEUS : Deci, am dreptate... 
PARASCHIV: Ai... 
MACABEUS : Vezi? (Se așază la loc.) 


(Pauză. ) 


INAMICUL (Care, de câtva timp, fluieră încet melodia pe 
care o cînta PARASCHIV la trompetă ; se opreşte.) : 


Chiar a răsărit o stea? 


PARASCHIV: A răsărit. 


403 


Matei Vişniec 


INAMICUL (Așezîndu-se pentru somn.) : Să mă trezeşti cînd 


o să iasă soarele... 


PARASCHIV : Te trezesc. 


(Pauză; MACABEUS respiră ca un prunc; după un 
timp, INAMICUL respiră, si el, ca şi cum ar fi adormit; 
PARASCHIV se ridică, face cîțiva paşi, bea apă, se 
uită la cer; se întoarce, se aşază turcește, oarecum între 
cei doi, formînd împreună cu trupurile lor adormite un 
triunghi; îşi potriveşte trompeta şi începe să cînte usor, 
nebănuit de uşor; melodia urcă, tot mai viguroasă, 
pătrunde în fiecare lucru, răvăşeşte întunericul, fiecare 
fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cîntă mult 
în felul acesta ; după un timp, în cadrul chepengului se 
vede o umbră ; PARASCHIV e prea preocupat de melo- 
dia sa; umbra începe să coboare; o coborîre extrem de 
înceată ; se profilează silueta unui soldat echipat complet 
şi cu o armă în mâini ; SOLDATUL BINE ECHIPAT 
coboară, stă, coboară, stă, coboară; a ajuns jos; e la 
cîțiva metri în spatele lui PARASCHIV ; aşteaptă; 
ascultă ; îi descoperă si pe cei doi dormind ; PARASCHIV 
cîntă, în transă; SOLDATUL BINE ECHIPAT 
îşi potriveşte arma şi deschide focul; rafale scurte; 
PARASCHIV zvfcneşte, se rostogoleste prin aer, rafala 
îl izbeşte de perete, sînge pe perete, cu ochii deschişi, 
PARASCHIV alunecă la pămînt, privindu-l pe SOL- 
DATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, 
care este secerat prin somn sau în momentul în care 
încerca să se ridice; zvîcnet, sînge, încremenire ; 


MACABEUS scoate un urlet, e secerat şi el de rajfală, 


404 


Groapa din tavan 


cade, se zvîrcoleşte, încă o rafală, se tîrăşte spre SOL- 
DATUL BINE ECHIPAT, lăsînd în urmă o dîră de 
sînge, priveşte în fata sa, încremeneşte cu o mînă întinsă 
spre SOLDATUL BINE ECHIPAIT ; pauză; liniste; 
SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas înapoi, 
vede lumînarea de pe masă, o aprinde; apoi face încon- 
jurul încăperii; îi rostogoleste, pe rînd, pe cei trei cu 
piciorul, îi caută de eventuale obiecte de valoare ; e silit 
să treacă de la unul la altul fără a putea lua nimic ; se 
hotărăşte să urce scara; mai aruncă o privire; vede 
trompeta ; se întoarce, o ta, şi-o pune sub centură ȘI, CU 
automatul de gît, începe să urce treptele; urcă încet, 
calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng ; pune mîna 
pe mânerul chepengului ; ÎN ACEST MOMENT REIZ- 
BUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, ve- 
nind din lucruri, din întuneric, din lumînarea de pe 
masă, din cadavrele celor trei, reizbucneşte melodia, 
puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrînd în toți 
porii şi jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL 
BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face 
o mişcare de întoarcere, în această mişcare îsi scapă un 
picior, scara se prăbuseste, soldatul îsi pierde echilibrul, 
alunecă de tot, chepengul cade şi SOLDATUL BINE 
ECHIPAT rămîne agătat de chepeng, cu mitraliera la 
gît si cu trompeta după curea; se zvîrcoleste de cîteva 
ori, apoi se linişteşte, strivit de melodia care ia în posesie 
universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE 
ECHIPAT, agătat de mînerul chepengului ; cele trei 
cadavre în sînge ; melodia, tot mai puternică, triumfind 
peste specia umană.) 


405 


ȘI CU VIOLONCELUL 
CE FACEM? 


Piesă într-un act 


Personaje : 

BĂRBATUL CU VIOLONCELUL 
BĂRBATUL CU ZIARUL 
BĂTRÎNUL CU BASTON 


DOAMNA CU VOAL, devenind DOAMNA CU 
VIOLONCELUL 


Sală de aşteptare. Scaune de-a lungul pereților. Într-un 
colt al încăperii, BĂRBATUL CU VIOLONCELUL 
cîntă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU 
BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa 
sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că 


ascultă muzica, transpusă. 


În apropierea uşii de la intrare — două umbrele lăsate 
deschise, să se scurgă apa. 


Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela 
de apă şi o lasă lîngă celelalte, să se scurgă. Se scutură de 
apă, cercetînd încăperea cu privirile. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! 


(DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul şi-l priveste pe 
BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU 
BASTON deschide ochii, apatic. BĂRBATUL CU 
VIOLONCELUL continuă să cînte netulburat la 


violoncel.) 


409 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Frecându-și mîinile, căutînd un 


loc care să-i convină, adresîndu-se către toată lumea.) : 
Aşteptaţi de mult? 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbînd o privire cu 
DOAMNA CU VOAL.) : De vreun ceas. 


DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere de o secundă.) : De 


vreun ceas. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha. (Scoate din buzunarul de 
la haină un ziar pe jumătate ud.) Şi, nimic? 
BĂTRÎNUL CU BASTON (După o ezitare.) : Nimic. 
BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonînd ziarul ud pe scau- 


nul de alături.) : Poftim! Să mai cumperi ziare. 


(Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL pare să-l descopere, 
în sfirsit, pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. 
Ascultă cîteva zeci de secunde, se ridică, se apropie de 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, face un gest ca şi 
cum ar dirija, se întoarce, se așază lingă BĂTRÎNUL 


CU BASTON.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă ține tot aşa... O să avem 
inundații. 

DOAMNA CU VOAL: Tot aşa toarnă? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Tot. 

BĂTRIÎNUL CU BASTON: La mine e deja apă-n pivniță. 

DOAMNA CU VOAL: Și la mine e umed. 


410 


Si cu violoncelul ce facem? 


(Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă 


să cînte repetitiv, obsedant.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Aplecîndu-se discret către cei doi 
si schitînd un gest către BĂRBATUL CU VIO- 
LONCELUL.): Dumnealui aşteaptă şi el? 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu ştim. 
DOAMNA CU VOAL: Noi, de cînd am venit... dum- 


nealui cîntă. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: De un ceas! 
BĂTRÎNUL CU BASTON: De un ceas, da. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Și n-aţi stat de vorbă cu el? 


DOAMNA CU VOAL: Păi, nu l-am întrerupt, că nu s-a 
oprit deloc. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Și cîntă încontinuu, de un 


ceas! 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Încontinuu, da. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Hm. Asta-i ceva nou. 
DOAMNA CU VOAL: Eu, cînd am venit, că eu am venit 


prima, dumnealui începuse deja. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Cînta singur! 
DOAMNA CU VOAL: Cînta singur, era deja început. 


(Pauză. ) 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Totuşi... nu cîntă rău. 


áll 


BĂRBATUL CU ZIARUL: A, nu. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Ne mai ţine de urit. 
DOAMNA CU VOAL: Eu, una, am uitat complet de timp. 


(Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL repetă 


obsedant aceeaşi bucată muzicală.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Păcat că nu ştim ce cîntă. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu nu mă prea pricep, dar 


pare ceva cunoscut. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Şi mie mi se pare c-am mai 


auzit. 
BĂTRÎNUL CU BASTON; O fi Händel... 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Händel sau Bach. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Hăndel sau Bach, precis. 
DOAMNA CU VOAL: Exclus. Nu e nici una, nici alta. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Ş-atunci, ce e? 
DOAMNA CU VOAL: Poate să fie orice. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha! Atunci, m-am lămurit. 
DOAMNA CU VOAL: Păi, nu? 


(Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cîntă 


netulburat la violoncel.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Oricum, e interesant că exe- 


cută fără partitură. 


412 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. 
DOAMNA CU VOAL: Are totu -n cap. Şi ăsta-i un talent. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu', ştia să cînte 


la acordeon.. Dg văd că nu s-a transmis... 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se 


transmite. 


(Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL îşi desface ziarul 
pe jumătate ud si încearcă să citească. BĂTRÎNUL 
CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL 
îşi pregăteşte o țigară pe care o înfige în vîrful unui 
tigaret.) 


DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, dg’... 
BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să 


citească ziarul.) : Fumaţi, doamnă, fumaţi. Acu, 


tot un drac. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dum- 
nealui. 


DOAMNA CU VOAL: Așa sînt compoziţiile astea pentru 


coarde. Lungi. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Ăsta trebuie să fie oboi, nu? 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Oboi sau violoncel. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Da. Una din două. 
DOAMNA CU VOAL: A, nu! E violoncel. Violoncel curat. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Violoncel... 
DOAMNA CU VOAL: Absolut sigur. 


413 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU 
ZIARUL.) : Violoncel, deci... (Pentru sine.) Tot e 


bine... 
(Pauza) 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Stau şi mă întreb dacă nu 


cumva e plătit. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Credeţi că e plătit ? 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Altfel, nu-mi explic. 
DOAMNA CU VOAL: De cine să fie plătit? 
BĂTRÎNUL CU BASTON: De ăştia... 
DOAMNA CU VOAL: Eu nu cred că e plătit. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Atunci, nu mai înţeleg nimic. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Precis că e plătit. Nimeni nu 


cîntă așa, de capul lui. 


DOAMNA CU VOAL: Nu e sigur că e plătit. Poate că 


aşteaptă. Așteaptă şi el, ca toată lumea. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Ș-atunci, de ce cîntă? Nu poate 


să aştepte cum așteaptă toată lumea? 


DOAMNA CU VOAL: De ce să nu cînte? Eu fumez, 


dumneata citeşti, el cîntă. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Pe mine să mă iertați, eu nu 


găsesc asta normal. Ar cam trebui să facă o pauză. 


DOAMNA CU VOAL: Pe mine, asta, că el cântă, asta nu 
mă deranjează. Da' mi se pare c-a luat-o cam fals 
d-acu.... 


4]4 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Nu că e fals, da' se cam repetă. 
BĂRBATUL CU ZIARUL : Era mai bun la-nceput? 
DOAMNA CU VOAL: Era, era. Dac-ar cînta ca la-nceput 


n-ar fi rău. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu, după părerea mea, ce e 


mult nu e bun chiar dacă nu e rău. 


DOAMNA CU VOAL: Eu, dacă e muzică bună, pot să 


ascult zile în şir. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, chiar zile în şir... 
DOAMNA CU VOAL: De ce nu? Muzica bună te-nalță. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Să fim serioşi. Cît poate să te 


înalțe ? Pînă la urmă, tot înnebunești. 
DOAMNA CU VOAL: Asta depinde de om. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă spun eu, doamnă, poate să 


fie şi Beethoven... Te înalță cît te înalță și deodată, 
zbang,!, te dă la pămînt! Şi mai și surzești. 
DOAMNA CU VOAL: Ce spui dumneata n-are nici o 
legătură. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum să n-aibă? Taică-meu, 
Dumnezeu să-l ierte, cînta la acordeon. Da nu 
cînta tot timpul, și de obicei cînta în camera lui... 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu zic să-l rugăm să facă o 


pauză. 
DOAMNA CU VOAL: Asta da. Să tacă măcar cinci minute. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Numai să nu se supere... 
BĂRBATUL CU ZIARUL : Acuma... se supără, nu se supără, 


eu zic c-ar fi normal să facă o pauză. 


415 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Să mă duc să-i spun? 
DOAMNA CU VOAL: Mă duc eu dacă vreţi. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: A, nu, n-am nici o jenă. Mă 


duc eu. 


(BĂTRÎNUL CU BASTON se ridică și se apropie de 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Așreaptă cîteva 
secunde lungi, dar BĂRBATUL CU VIOLONCELUL 
nu dă semne că i-ar fi remarcat prezenta. BĂTRÎNUL 
CU BASTON baze uşor cu bastonul în podea. Nici o 
reacție. BĂTRÎNUL CU BASTON bare mai tare cu 
bastonul în pămînt. BĂRBATUL CU VIOLON- 
CELUL se opreşte din cîntat şi îşi ridică privirile.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii bun... te-am ruga cu toții... 


dacă nu te superi... fă şi dumneata o pauză. 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul 
pe scaunul de alături, îsi scoate o batistă şi începe să se 
şteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se 


întoarce la locul lui.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.) : A zis ceva? 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Înzinzindu-și picioarele relaxat.) : 
Uhuh! Parcă-i alt aer. 


DOAMNA CU VOAL: Ei! Nu vorbiti aşa, că poate se 


supără. 


416 


Și cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul 
nostru să fie linişte. (Către DOAMNA CU YA ) 


Nu? Nimic mai înalt decît liniștea. 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL ĝi împătureşte 
batista, şi-o pune în buzunar, îşi culege arcuşul de pe 
scaun şi reîncepe să cînte netulburat.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit 


cîteva secunde.) : A, nu, că asta e prea de tot! 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.) : În- 


seamnă că e pornit rău. 
DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună mai bine acum. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Sună tot ca dracu. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Poate că n-a-nţeles ce i-ati spus. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Mie mi s-a părut c-a-nţeles. 
DOAMNA CU VOAL: S-o fi supărat de comentarii... 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Dł ce mare lucru am comentat? 


Am spus și eu, ca omul... 

DOAMNA CU VOAL: Unii sînt mai sensibili... Dum- 
neata nu-i cunoşti pe artişti... Nimic mai sucit ca 
artiștii. 

BĂRBATUL CU ZIARUL : Apoi, dacă asta se cheamă artist... 

BĂTRÎNUL CU BASTON: E plătit din gros... Altfel nu 
se explică. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu i-aţi spus ce trebuia, așa se 


explică. 


417 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON: L-am rugat să facă o pauză, 


nu ? Ce altceva puteam să-i spun? 


BARBATUL CU ZIARUL: Trebuia să-i spuneţi să tacă de 
tot, asta trebuia să-i spuneţi. Să tacă şi să aștepte 
omenește. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Mie mi se pare că i-am vorbit 


omenește. l-am spus să facă o pauză. 


DOAMNA CU VOAL: Păi, a făcut o pauză. S-a şters pe 
frunte. A făcut o pauză şi, în pauză, s-a şters pe 
frunte. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Se poate însă să fie și surd. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Muzician surd? 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă te iei după cum cântă, 


mai c-ar fi surd. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu e surd, c-a auzit bastonul. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: A auzit sau l-a văzut. Poate că 


doar l-a văzut. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite ce e, mergi dumneata şi 
spune-i ce crezi şi cum ştii că-i mai bine de spus. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce să cred ? Cred c-ar trebui să 


se simtă. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Păi, du-te şi spune-i să se 
simtă. 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzînd o mînă.) : Poftim, am 


început deja să tremur de nervi. 


DOAMNA CU VOAL: O fi cîntînd pentru bani! Unii 


cîntă prin gări pentru bani. 


418 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Are lîngă el vreo cutie de cheră? 
Vreo şapcă, vreo pălărie, ceva? 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu n-am văzut nici o cutie şi 
NICI O șapcă. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Pentru că nu v-aţi uitat. Poate 
că are, da’ nu v-aţi uitat după ele și de aia nu le-aţi 
văzut. 

DOAMNA CU VOAL: Să mă duc să trag o raită, să văd? 


(DOAMNA CU VOAL se duce, dă târcoale în jurul BĂR- 
BATULUI CU VIOLONCELUL și se întoarce.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Nimic, este? 
DOAMNA CU VOAL: Nu, dar are niște pantofi de lac 


foarte frumoşi. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Poate să-i oferim totuși niște 


bani, hm? Cît se dă de obicei? 


DOAMNA CU VOAL : S-ar putea să se supere. Dacă n-are 


cutie acolo, înseamnă că nu cîntă pentru bani. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Atunci pentru ce cîntă, Dum- 


nezeule mare? 
BĂTRÎNUL CU BASTON : Cîntă pentru că-i place, d-aia. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Da nu-i ăsta locul, domnule! 


Aici nu face fiecare ce-i place. Asta-i sală de aștep- 
tare. Aici se aşteaptă, nu se cîntă. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Adevărw e că nu scrie că-i 


interzis să se cînte la violoncel. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i interzis, da' se subînţelege. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite, află dumneata de la mine 


că în lumea asta nu se subînţelege nimic. Înţelegi? 


419 


Matei Vişniec 


Nimic nu se subînţelege. Scrie pe undeva că e 
interzis să cînţi la violoncel? Scrie pe undeva că se 
subînţelege că e interzis să cînți la violoncel? Mai 
degrabă e interzis fumatul... 


DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul ? 


Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: După cîte văd, aici nu e interzis 


nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. 


(Pauză. Nervozitate crescîndă. Melodia monotonă si 
obsedantă pare că pătrunde, sîctitoare, pînă la oase.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem 


ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viaţa în 
halul ăsta. 


BĂTRÎINUL CU BASTON: Mai ai puţină răbdare. O să 


obosească el pînă la urmă, că doar nu e de fier. 


DOAMNA CU VOAL: Nu oboseşte. Ieri a cîntat toată 
ziua şi n-a obosit. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha! Deci aţi fost şi ieri! Deci 
a cîntat şi ieri! 

DOAMNA CU VOAL: A cîntat de dimineaţă pînă seara. 


Dar parcă a cîntat mai bine, mai... așa... Se 
distingea... 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta e formidabil! Deci, a 
cîntat și ieri! 
BĂTRÎNUL CU BASTON : Atunci, precis e angajat. Dac-a 


cîntat și ieri, atunci, precis e plătit şi angajat, şi e clar. 


420 


Si cu violoncelul ce facem? 


DOAMNA CU VOAL: Cine să te-angajeze pentru chestii 
din astea, să-ţi poarte grija? Nu e, dom'le, e de 
capul lui. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Dar lume, lume era? 
DOAMNA CU VOAL: Ca ŞI azi. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Și ce-au făcut? A făcut careva 


ceva ? 


DOAMNA CU VOAL: Nu, pentru că, v-am spus, ieri a 


cîntat ceva mai bine. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Înnebunesc, zău... Cînd aud 
de chestia asta, că a cîntat ceva mai bine?!... Cît 
de bine putea să cînte, pe cuvînt... Asta-i absolut 
intolerabil, oricât de bine ar putea să cînte... Nici 
nu-i vorba de asta, dacă stăm să ne gîndim, nu? 
Poate să cînte genial, nu? Dacă nu face nimeni 
nimic, înseamnă că-și bate joc de noi. 

DOAMNA CU VOAL: Eu vă spun numai cum a fost. 
Acum, dacă dumneavoastră vă aprindeți așa, în- 
seamnă că n-aţi înţeles nimic. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, strig şi eu, pentru că nu 
mai pot. Vedeţi bine că aici nimic nu-i interzis. 
Dumnealui cîntă, dumneata fumezi, eu strig. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Hei! Eu zic să fim oameni şi 


să-i spunem franc să tacă. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Sau să mai mute cortul. Să mai 


cînte şi-n altă parte. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Exact. Du-te şi spune-i, că 


poate pe dumneata te-nţelege mai bine. 


421 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU ZIARUL: A, nu! Eu sînt prea nervos la 
treburi din astea. Eu, cînd îmi tremură mîinile, 
ştiu că e mai bine să nu mă bag. Poate se duce 
doamna, că tot i-a plăcut cum cântă... 


DOAMNA CU VOAL: Eu am fost să văd de cutie. Mie 
mi-ajunge. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Asta-i culmea, doar n-o să ne 


fie frică de el. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Dar nu vorbeşte nimeni de 


frică. Mie mi-e frică doar să nu-i fac vreun rău. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu chiar nu te-nţeleg acu. 
Dumneata sufereai parcă cel mai rău. De ce nu te 
duci acu' să-i spui scurt ce ai de spus? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu sufeream cel mai rău? Eu 
cred că sufeream la fel ca toată lumea. Doar n-o să 
stăm să măsurăm acu' cît suferea fiecare. Asta 
Chiar mi se pare de neînchipuit, dumnealui îşi 
bate joc de noi, şi noi ne măsurăm care cît suferă. 

DOAMNA CU VOAL: Hai, mergeţi odată şi spuneţi-i să 
tacă, pentru că m-am săturat și de vorbărie, și de toate. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu mă duc, dar aţi văzut bine 


că pe mine nu mă ascultă. 


DOAMNA CU VOAL: Ba o să vă asculte, că l-aţi luat 


destul de bine şi prima dată. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniţi puţin mai serios cu 


bastonul, ca să priceapă. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Da vă-mprumut bastonul... 
poftim... ciocăniţi dumneavoastră dacă vă pri- 
cepeţi aşa de bine. 


422 


BARBATUL CU ZIARUL (Furzos.) : Ştiţi ce? Eu îmi pun 
vată-n urechi şi dumneavoastră faceţi ce vreţi... 
Ce să mai vorbim !? 


(BĂRBATUL CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care 
pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de 
vată si începe să facă două cocoloaşe mici, lucrînd 
nervos cu degetele. BĂTRINUL CU BASTON și 
DOAMNA CU VOAL îl privesc pe jumătate dezgus- 
tati, pe jumătate mirati. BĂRBATUL CU ZIARUL 
îşi înfundă cele două cocoloaşe în urechi şi priveşte 
triumfător în jur.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Pentru sine.): Ce oameni... 
Hm... 


(BĂTRÎNUL CU BASTON se ridică și se apropie de 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Așteaptă cîteva 
secunde lungi şi, cum acesta din urmă nu-l ia în seamă, 
loveşte cu bastonul în podea. Nici o reacție. DOAMNA 
CU VOAL și BĂRBATUL CU ZIARUL privesc extrem 


de excitati către cei doi.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind şi mai tare cu bastonul 


în podea.) : Nu te supăra... 


(Nici o reacție. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL 


cîntă preocupat, captivat, pasionat, absent.) 


423 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind secunde în şir cu bas- 


tonul în podea.) : Da' încetează, dracului, odată! 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cîntat şi 
ridică privirile mirate către BĂTRINUL CU 
BASTON.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; 
cînd realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCE- 
LUL s-a oprit din cîntat, rămîne secunde lungi cu 
bastonul în aer, paralizat; după cîteva secunde de 
tăcere terifiantă, calm.) : Mai înţelege-ne şi pe 
noi... Sîntem, totuși, niște oameni... 


DOAMNA CU VOAL (Indignată.) : Trei oameni! 
BĂTRÎNUL CU BASTON : Nu se poate în felul ăsta, nu te 


supăra... Ce-i mult nu-i bun... Gata... (Se în- 
toarce spre locul său, face câtiva pasi, dar se opreşte la 
jumătatea drumului; către BĂRBATUL CU 
VIOLONCELUL, din nou.) Încă o dată, te rog să 
nu te superi... Dar, pe cinstite acuma... Nu se 
poate aștepta așa... 


(BĂTRÎNUL CU BASTON își reocupă scaunul. 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL îşi scoate batista 
si începe să se şteargă de sudoare. BĂRBATUL CU 
ZIARUL îşi scoate vata din urechi, rusinat. DOAMNA 
CU VOAL îi lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL îi împăturește 


424 


Si cu violoncelul ce facem? 


batista, şi-o pune în buzunar şi începe din nou să cînte 
transpus, pasionat.) 


(Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămîne 
încremenit pe scaunul lui, cu ochii închişi. DOAMNA 
CU VOAL pufneste scurt în rîs, după care aşteaptă 
consternată. BĂRBATUL CU ZIARUL îşi pune 


cocoloaşele de vată înapoi în urechi.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BAS- 
TON.) : Încercaţi să vă astupaţi urechile... (Către 
DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puţină vată? 
E mult mai bine aşa... 

DOAMNA CU VOAL: Şuii ce? Mai slăbeşte-mă cu vata 
dumitale. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai 
bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL 

* CU BASTON.) Să vă dau puţină vată? 

BĂTRÎNUL CU BASTON : Nu suport vată-n urechi. Nicio- 
dată n-am suportat aşa ceva. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obişnuiţi imediat. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrî- 
neţe. Decît să-mi aud vata cum îmi foșneşte în 


urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreţi. Da-i infinit mai bine... 


(Pauză. Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, 


oarecum înfrînţi. Treptat, expresia fetei BĂRBATULUI 


425 


Matei Vişniec 


CU ZIARUL se transformă, urcînd de la o mină 


victorioasă şi regăsită spre o suferință debordantă.) 
2 2 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Scotîndu-si cocoloasele de vată 
din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): 
Aveţi dreptate... Cam foșneșşte... Ne-ar trebui 
nişte antifoane autentice. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Orice antifoane ti-ai pune... 
Nu asta-i problema. Dumnealui e plătit să ne 
înnebunească, şi cu asta basta. Nu există antifoane 
în cazuri din astea. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu cred că e pur și simplu nebun. 

DOAMNA CU VOAL (Își ridică voalul ca să-și şteargă ochii 
de lacrimi.) :-Nebun sau maniac. 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Ridicâîndu-se, profund marcat de 
faptul că DOAMNA CU VOAL plînge.): Vai, 
doamnă, chiar așa... 

DOAMNA CU VOAL (P/ângind isteric.) : Maniac, maniac... 
Nu mai e nimeni normal în zilele astea... 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Încearcă să-i şteargă lacrimile, 
ezită, apoi îi acoperă urechile cu palmele.) : E mai 
bine? 

DOAMNA CU VOAL (Afirmativ din cap.) : Mulţumesc. 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BAS- 
TON.) : Ce naiba facem ? Ăsta chiar o să ne scoată 
din minţi pe toți. 

DOAMNA CU VOAL (Fliberîndu-se delicat de palmele BĂR- 
BATULUI CU ZIARUL.) : Să-l scoatem afară... 


Pe bune... Să-l scoatem, pur şi simplu, afară... 


426 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Să-l scoatem, dar... 

DOAMNA CU VOAL : Doar sîntem trei! Nu ? Noi sîntem 
trei, şi el e unul singur... 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Sîntem noi trei, dar... 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Doamna zice bine, trebuie 
dat afară. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu aş fi fericit să-l văd afară, dar 
nu ştiu dacă... chiar avem dreptul să-l dăm afară. 

DOAMNA CU VOAL: Nebunii trebuie daţi afară. Clar. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, nu e chiar sigur că e nebun. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: E nebun. Asta se vede cu 
ochiul liber. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu ştiu. Eu, chiar așa, să scot 
omv în şuturi, nu mă bag. Poate că are şi el niște 
drepturi. Eu mai bine zic să mergem toţi trei să-i 
spunem clar, în față, să facă liniște. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Aha, acum nu-ţi mai tremură 
mîna... 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ştiu una şi bună... Mie 
nu-mi place scandalul... Dacă mergem toţi trei 
şi-i spunem frumos... 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Mergem degeaba, să ştii. Eu, 
acu’, că am fost de două ori, știu ce spun. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu strică să încercăm. Măcar 
să vadă că sîntem trei. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Cum vreţi, așa facem. (Of- 
rindu-i bratul DOAMNEI CU VOAL.) Mergem, 
stimată doamnă ? (Către BĂRBATUL CU ZIARUL, 


427 


Matei Vişniec 


arătîndu-i bastonul.) Bati dumneata de data asta 
sau bat eu? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, nu, bate dumneata... Mie 


chiar mi-e frică să iau bastonu-n mînă. 


(Cei trei se apropie de BĂRBATUL CU VIOLON- 
CELUL, și BĂTRÎINUL CU BASTON începe să lovească 
în podea cu bastonul. BĂRBATUL CU VIOLON- 
CELUL cîntă netulburat. ) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.) : 


Oprește-te, domnule, că sîntem trei. 


DOAMNA CU VOAL (Strîngîndu-i bratul BĂTRÎNULUI 
CU BASION.): Mai tare, mai tare! 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Mai mul pentru sine.): Ce 


ordinar! 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.) : 


Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne face să... 


DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pămînt.) : Destul ! 
Destul ! 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurînd aproape.) : Ce stîr- 
pitură! (Brusc, cu ziarul înfăsurat, izbeste în violoncel.) 
Stop! 

(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemiscat. 
Tăcere profundă.) 

DOAMNA CU VOAL (Pornită.) : Monstrule ! 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbeste cu ziarul, 


de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! 


428 


Si cu violoncelul ce facem? 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în 
picioare, lent, urias, inexpresiv şi amenințător prin 
rigiditatea sa.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Recu/înd primul, cu ziarul în 
mînă ca o armă.) : Ce vrei? Ce? 

DOAMNA CU VOAL (7răgîndu-l în spate pe BĂTRÎNUL 
CU BASTON.): Vrei să dai? Dă! Huidumă! 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIA- 
RUL.): Poftim! Și mai ziceam să-l dăm afară. 
Cum să-l dai afară? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Dumneavoastră şi cu doamna 
ziceaţi să-l dăm afară. Eu n-am zis să-l dăm afară. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Hm! Era s-o păţim. 

DOAMNA CU VOAL (Reculînd si trăgîndu-l mereu după 
ea pe BĂTRÎNUL CU BASTON; către BĂR- 
BATUL CU ZIARUL.) : Nu trebuia să-l loviți în 
violoncel. Asta stîrnește... 

BĂRBATUL CU ZIARUL: De unde să ştiu eu că-l stâr- 
neşte? Am lovit ca să-l opresc, nu? 

DOAMNA CU VOAL: Da, dar era vorba să dăm mai mult 
cu vorba. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Asta-i bună, da ce, i-am stricat 
hărăbaia ? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, 
către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, 


v-am stricat ceva? 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, 


îşi scoate batista şi începe să se şteargă de sudoare.) 


429 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.) : Nu i-am stricat 
NIMIC. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e periculos. 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcindu-și nodul cravatei.) : 
Mă tem c-am exagerat și noi puţin... 

DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi-nţeles? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de 
data asta tace. 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reasază, epuizat ca după o 


luptă) : lar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n 
halul ăsta. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Eu presimt că de data asta o să tacă. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ţi-o 
spun, presimţi prost tot ceea ce presimţi. O să 
vezi că o să-nceapă iar. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg 
măgăoaia şi i-o arunc pe fereastră. 

DOAMNA CU VOAL: Hai să-l mai lăsăm în plata dom- 


nului. Chiar că l-am luat prea în serios. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, d-acuma, e prea tîr- 


ziu... Chiar dacă tace, tot e periculos. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Mai bine mai tîrziu decît 
niciodată. Dacă tace, înseamnă că nu-i chiar aşa 
periculos. Cine ştie, poate că şi noi l-am deranjat 
şi nu ne-am dat seama. 


DOAMNA CU VOAL: Ei, nu! Cu ce l-am putut deranja 
noi? Poţi să-mi spui cu ce l-am deranjat noi pe 
dumnealui? 


430 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL ( Tare, intrînd joc ; replică prostească, 
mai mult pentru a vorbi.) : Pe călcîi, ca pe Ahile... 


Ha-ha... 
BĂTRÎNUL CU BASTON (Vorbind şi el din ce în ce mai 


tare.) : Nu vă faceţi iluzii, doamnă... Asta nu mai 
e o lume care să se simtă.. Altădată, cum tușeai 
puţin, toată lumea se simţea... Nici nu trebuia să 
vorbeşti, schiţai un gest, deschideai puţin gura... 
(Ur/înd.) Era bun-simt, erau de toate... 


DOAMNA CU VOAL (Strigînd cumva isteric.) : Se purtau 
jupoane! 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Dement.) : Portjartiere ! 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Urlînd din toate puterile.) : 


Taică-meu cînta numai în camera lui! Singur! 
Noaptea! Numai noaptea! Și nimeni n-a știut 
niciodată! Nimeni! Numai eu! Numai eu! 
DOAMNA CU VOAL (Lovin cu picioarele în pămînt.) : Şi 
la noi! Cînta numai fanfara... În parcul muni- 
cipal... Şi numai duminica... (Tipăt apoplectic.) 
Numai duminica! Numai duminica ! 
BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de 


protest.) : Numai duminica! Numai duminica! 


(BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut 
sul ca pe o trompetă si începe să facă pe omul-orchestră, 
în timp ce DOAMNA CU VOAL şi BĂTRINUL CU 
BASTON continuă să strige.) 


433 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acv’ chiar 
că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. 
Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul 
pe fereastră. N-ai vrea dumneata să-i arunci vio- 
loncelul pe fereastră? 


DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare 
destul de bun. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Eu, ca să fiu cinstit, eu încep să 


mă tem de omv ăsta. 

DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în 
ciudă. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sîn- 


teți de-o gentileţe infernală... 


DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă, chiar 
că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns 
cu aceeaşi monedă. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sînt prea bine educat 


ca să mă apuc să cînt la violoncel... 


DOAMNA CU VOAL: Să vorbim mai tare ! Prea am vorbit 
în şoaptă. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Şi credeţi că asta o să-l deran- 
jeze cu ceva, dacă vorbim noi mai tare? Pe ăsta 
nu-l deranjează absolut nimic, putem noi să stri- 
găm de-a binelea... 

DOAMNA CU VOAL (Vorbind zare.) : Măcar să încer- 
căm... Ceva, undeva, cîndva, tot o să-l calce pe 
nervi. Nu se poate să n-aibă şi el un loc unde să-l 
călcăm pe nervi. 


432 


Și cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămîne și el nemișcat, 


cu arcușul în aer.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizînd, după cîteva secunde, 
că a rămas singurul care cîntă, se opreşte şi el.) : 
Ce-i? Ce vă uitaţi așa? 


(Pauză lungă. Toată lumea îl priveşte în tăcere. 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că ofiează — 
sau poate doar îsi trage mult aer în piept — şi reîncepe să 


cînte la violoncel.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.) : Ce v-a 
apucat? Ce-i asta? 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorît.) : Nimic. Ascultam şi noi. 


(BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă şi începe 
să se şteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei 
interpretate la violoncel.) 


DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe 


scaun) : Ş-acu' ce facem, sau nu mai cîntăm? 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Acru, arătînd spre BĂTRÎNUL 
CU BASTON.) : Să cînte dumnealui, că e foarte, 


foarte bun. 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Obosit, așezindu-se.) : Ei, nu 


sînt eu chiar foarte bun... 


435 


Matei Vişniec 


DOAMNA CU VOAL (Lovin cu picioarele tot mai tare în 


pămînt.) : Numai duminica! Numai duminica! 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovin cu bastonul în pămînt.) : 
Numai duminica! Numai duminica! (Acompa- 
niindu-l şi pe BĂRBATUL CU ZIARUL.) Ta-ta-ta-ta ! 
Numai duminica! Ta-ta ! 

DOAMNA CU VOAL: Așa! Așa! (Brusc, începe să cânte cu 
o voce destul de educată, de soprană.) O sole mio... 
o sole mio... O sole mio... 


(Dezlăntuire totală. BĂRBATUL CU ZIARUL tropăie 
şi face pe trompetistul cu ajutorul ziarului, DOAMNA 
CU VOAL se urcă pe un scaun şi urlă în disperare 
același „o sole mio...” , iar BĂTRÎNUL CU BASTON 


începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. 


BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violon- 
cel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlăntuirii, 
BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar şi 
continuă să participe la concertul infernal, cîntînd îndrăcit, 
din muzicuță, o melodie ritmată cu ecou western, dansînd în 
acelaşi timp. 


După încă vreo cîteva zeci de secunde de infern muzical 
colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se opreşte contra- 
riat, urmărindu-l nemiscat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. 
DOAMNA CU VOAL mai repetă de cîteva ori acelasi 
isterizant „0 sole mio”, după care se opreşte şi ea, urmă- 


rindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. 


434 


Si cu violoncelul ce facem ? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Cine ştie cu ce l-am deranjat. 
Pe unii îi deranjează muzica, pe alții îi deranjează 
tăcerea. Sînt oameni şi oameni. Trebuie judecat 
ȘI-așa, ŞI-aşa. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, domnule, nu-i mai găsi 


scuze, că nu-i cinstit ce-a făcut. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i caut eu scuze, dar... mă 


gîndesc şi eu... 
> 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL îşi pune batista 
în buzunar şi începe să cînte din nou, concentrat, pasio- 


nat, senin.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Tocmai ce ziceam... Nu, acum 


e limpede, ori noi, ori el... 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Fantastic! Absolut fantastic! E 
prima oară-n viaţă cînd mi se-ntîmplă așa ceva. 
Phu! 

DOAMNA CU VOAL: Şi nici măcar nu ştim dacă e surd. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce mai contează dacă e surd 


sau nu? Chiar și un surd ar fi înţeles... 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Sufocat de suferință şi de nepu- 
tintă.) : Şi e şi laş pe deasupra! Laş! (Către BĂR- 
BATUL CU VIOLONCELUL.) Eşti un laş! Laș! 
(Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Şi 
taică-meu cînta, dar se-nchidea singur în camera 
lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitîndu-se ca 


într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... 


431 


Matei Vişniec 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Adresîndu-se mereu DOAMNEI 
CU VOAL.) : Şi văd că are şi muzicuţă... (Pauză 
scurtă. Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) De 


unde aveţi muzicuţa ? 


BĂTRÎNUL CU BASTON: E de mult. E veche, e din 


familie. 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Din familie... Aveaţi muzicuţă 


în familie... 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Şi ce dacă aveam muzicuţă în 
familie? Parcă spuneai că şi tatăl dumitale avea 
acordeon. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, d? eu nu umblu cu 
acordeonul în buzunar... (Îsi întoarce buzunarele 
pe dos.) Poftim, eu sînt curat. Şi n-am nici ureche 
şi nici voce de soprană, ca dumneacei... 

DOAMNA CU VOAL : Ştii ce, pe mine să mă laşi în pace?! 
Înţeleg, că dumnealui are muzicuţă... Bun, are 
muzicuţă, se vede, dæ de mine să nu te legi. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Lasă că văd că aveţi o voce 


destul de educată. 


DOAMNA CU VOAL: Ha! Educată! N-am mai cîntat de 


nu ştiu cînd. 
BĂRBATUL CU ZIARUL : În orice caz, vocea spune totul. 
DOAMNA CU VOAL : Ce spune, domnule, vocea mea, ce 
spune? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Ştiţi dumneavoastră ce spune. 
Ştiţi dumneavoastră, împreună, toți. Pe mine nu 
mă puteți prosti, că nu sînt de azi şi nu sînt nici 
de ieri. Că nu degeaba s-a oprit şi dumnealui... 


436 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Cine s-a oprit, cînd s-a oprit? 

DOAMNA CU VOAL (Către BĂRBATUL CU ZIARUL, 
arătînd către BĂTRÎNUL CU BASTON.) : Nu la 
mine s-a oprit! Nu la mine! La dumnealui s-a 
oprit! 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Cine s-a oprit, că eu nu văd că 
s-a oprit. 

DOAMNA CU VOAL: S-a oprit, s-a oprit, da n-ati băgat 
de seamă. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Frati, cum se zice, transpus. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde, domnule, eram trans- 
pus ? Ce vorbe-s astea? Văd c-am ajuns să aiurăm 
cu toţii. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu aiurez, pardon. D2 tot 
nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu?, muzicuța. 

DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe 
dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BAS- 
TON.) : Mai încercaţi un pic, acum, că s-a lăsat 
prins... Că văd că altă soluţie nu e. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Da' chiar s-a oprit? Zău? 

DOAMNA CU VOAL: Sau poate vrea dumnealui să mai 
schimbe, să încerce la muzicuţă. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: A, nu, eu nu dau lucrul ăsta 
din mînă. Eu, altă gură pe unde cînt eu, eu nu 
suport. 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Atunci o să ne omoare el, 


încetul cu încetul. 


437 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu ştiu... Ce să spun? Nu-mi 


vine, totuşi, să-i dau muzicuţa. 
DOAMNA CU VOAL: Daţi-i-o, domnule, daţi-i-o, dra- 
cului, să scăpăm. Dac-a tăcut, înseamnă c-a vrut-o. 
S-a văzut în ochii lui c-a vrut-o, i-am văzut eu pe faţă. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Credeţi c-a vrut-o, pe bune? 


DOAMNA CU VOAL: A vrut-o, l-am văzut eu cum îi 
fulgera faţa. Absolut c-a vrut-o. (Către BĂRBATUL 
CU ZIARUL.) Nu? Este c-a vrut-o? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: A vrut-o, bestia, a vrut-o. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi, să ştiţi că este ultima 


oară cînd mai încerc. 


(BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL 
CU VIOLONCELUL, secondat la cîțiva pasi de cei- 
lalti doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întîi 
muzicuța de salivă, după care i-o întinde decis BĂR- 


BATULUI CU VIOLONCELUL.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! la-o. (Nici o reacție.) 


la-o, domnule, gata! Ia-o şi p-asta. 


(BĂTRÎNUL CU BASTON rămîne cu mîna întinsă. 
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cînte, 
netulburat, la violoncel.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Hai, ia-o şi să terminăm. (Pzuză.) 
Mă auzi ? (BĂTRÎNUL CU BASTON cântă cîteva 


438 


Si cu violoncelul ce facem? 


secunde la muzicuţă, pentru a-i atrage atentia celui- 
lalt.) Poftim, dacă-ţi place... E a dumitale, poftim. 
(Pzuză.) Vorbeşte, omule, o vrei sau nu? (Pauză.) 
Hai, nu mă ţine cu mîna întinsă... (Cânză din nou 
la muzicuţă, pentru a-i atrage atentia.) Vrei să-ncerci? 
la-o! 

DOAMNA CU VOAL (Din spatele BĂTRÎNULUI CU 
BASTON.) : Ia-o, că nu-ţi facem nimic. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: la-o! 
DOAMNA CU VOAL: la-o! 
BĂTRÎNUL CU BASTON: la-o! 


(BARBATUL CU VIOLONCELUL continud să cînte 
tremurînd. Brusc, îi apar lacrimi în ochi şi continuă să 
cînte cu lacrimile şiroindu-i pe fată.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Învins ; întorcându-se către cei- 
lalti doi.) : Ăsta nu e om. 

BĂRBATUL CU ZIARUL (/ucându-se, la spate, cu ziarul 
ud, ca şi cum ar avea un baston de cauciuc.) : Tre- 
buie omorît. 


BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu ştiu. Faceti ce vreţi, da 


ăsta nu e om. 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, e limpede. Trebuie omorît. 
DOAMNA CU VOAL (Dsperată.) : Păi, nu vedeţi că plînge? 
Cum să omori un om care plînge? 
BĂTRÎINUL CU BASTON: Unde plînge? 
DOAMNA CU VOAL: Plînge! Plînge! 


439 


Matei Vişniec 


BĂTRÎNUL CU BASTON (4propiindu-se şi mai mult de 
fata BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și pu- 
nîndu-şi un monoclu.) : Chiar plînge? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu văd că plînge... 


DOAMNA CU VOAL: Plînge, plînge... (Înzinde mâna, 
culege cu două degete cîteva lacrimi de pe fata BĂR- 
BATULUI CU VIOLONCELUL și-și întinde 
degetele umezite spre BĂRBATUL CU ZIARUL.) 
Poftim. 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Își umezeste la rindul lui degetele 


si încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.) : 


Imposibil. 
BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se 
smiorcăle. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfirşitu', 
d-aia plînge. 

DOAMNA CU VOAL: Săracul... 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorim sau 
nu? 

DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreţi? (77ă- 
gîndu-l de mînecă pe BĂRBATUL CU VIOLON- 
CELUL.) Hai, fugi! Fugi! 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici 
măcar umbrelă. 


DOAMNA CU VOAL (Sfisiată, impresionată, trăgîndu-l 
mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): 


Hai, du-te! Du-te. la umbrela mea şi du-te. 


BĂTRÎNUL CU BASTON : Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. 


440 


Si cu violoncelul ce facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL : Să le ia pe toate! Să le ia absolut 


pe toate. 


DOAMNA CU VOAL (Trăgîndu-l spre ușă pe BĂRBATUL 
CU VIOLONCELUL, care pare acum îmbătrînit, 
terminat, dar continuă să cînte.) : Hai, ia-ti umbre- 
lele astea şi du-te... Ia-le pe toate, auzi?... Ţi le 


dăm pe toate... 


(BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele şi i le 
înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCE- 
LUL, care continuă să cînte la violoncel. BĂTRÎNUL 
CU BASTON deschide larg uşile. Afară e noapte, plouă 


torențial, din cînd în cînd tună și fulgeră. 


DOAMNA CU VOAL 4] împinge afară pe BĂRBATUL 
CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU 
ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă şi i le aşază 
la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. 

DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. 

DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Ţine mai strîns. Ține mai strîns. 


(BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară 


numai cu arcușul în mînă şi cu umbrelele la subsuoară. 


441 


Matei Vişniec 


Violoncelul a rămas în bratele DOAMNEI CU VOAL. 
În sfirsit, liniste.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage usile, dar nu le mai 
poate închide ermetic.): Doamne-Dumnezeule, 


bine că s-a terminat. 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.) : Poftim, 
acuma l-am udat de tot. 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercînd să închidă ușile, oare- 
cum mirat că acestea au devenit parcă mat înguste, 
sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea 


asta, nu te mai miri de nimic. 


DOAMNA CU VOAL (Timid.) : Şi cu violoncelul ce facem ? 


(BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de cîteva 
ori să închidă usile, după care le abandonează ușor 
întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete 
umbra DOAMNEI CU VOAL, care se va misca de 


colo colo cu violoncelul în mînă.) 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonîndu-și ziarul ud, care 
pare că s-ar fi lipit pur şi simplu de degete.) : Păcat. 
Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezîndu-se pe scaun, respirînd 


puternic.) : Fi, acu’... parcă mai merge. 


DOAMNA CU VIOLONCELUL (Apropiindu-se fantomatic.) : 


Dar cu violoncelul ce facem? 


442 


Și cu violoncelul ce facem ? 


BĂRBATUL CU ZIARUL (Reuşind să se debaraseze cu greu 


de ziarul ud.) : Parcă-i alt aer! 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Care n-o vede, n-o aude pe 
DOAMNA CU VIOLONCELUL.) : Se poate trăi. 

DOAMNA CU VIOLONCELUL (Ușor disperată.) : Dar 
cu violoncelul ce facem ? 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Se așază pe un scaun şi-şi întinde 
picioarele pe un altul.) : Oh, săracu' taică-meu, să 
fi trăit el să vadă toate astea... 

DOAMNA CU VIOLONCELUL (A/unecînd spre BĂR- 
BATUL CU ZIARUL.): Dar cu violoncelul ce 
facem? 

BĂTRÎNUL CU BASTON (Scorînd din buzunar un ghe- 
motoc de hîrtie unsuroasă.) : Vreti o bucăţică de 
halva? 

BĂRBATUL CU ZIARUL: Halva ? N-am mai mîncat halva 
de nu știu cînd. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: E-a-ntiia... (Mo/făind.) Da 
văd că le toarnă bine... 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Molfăind.): O s-avem apă-n 
pivniță, să vedeţi... Or să dea fîntînile p-afară... 

DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce 
facem? 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu o aude şi n-o vede, nici 
el, pe DOAMNA CU VIOLONCELUL ; lingîndu-si 
degetele.) : Bună. 


443 


Matei Vişniec 


(Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL alunecă 
de la unul la altul, dar, treptat, întrebarea ei obsedantă 
si neauzită se va orienta spre sală.) 


DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce 


facem ? 
BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIA- 
RUL.) : Huh, acu chiar că parc-aş atipi puţin... 
BĂRBATUL CU ZIARUL: Aţipiţi, aţipiţi... Vă scutur eu 


dacă e cazu... 


(Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL traversează 
sala de așteptare spre BĂRBATUL CU BASTON.) 


DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce 


facem ? 
(Pauză.) 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Visăzor.) : Şi cînd te gîndesti 
cît ne-a chinuit... 

BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent 
de aer rece la picioare.) : Eu am spus de la-nceput... 
(Se duce si încearcă să închidă, şi el, ușa.) Trebuie 
luat din scurt. (Nu reuseste să închidă ușa. Ziarul 
ud i se lipeste de picioare.) Pîn' la urmă, tot cum 
am spus eu a fost. 


444 


Și cu violoncelul ce facem? 


DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecînd spre el, tot 


mai disperată.) : Dar cu violoncelul ce facem? 


BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate 
ațipit.) : Şi acum, când te gîndeșşti... parcă nici n-a 
fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e şi omul ăsta... 

DOAMNA CU VIOLONCELUL (/nzorcîndu-se spre BĂ- 
TRÎNUL CU BASTON.) : Dar cu violoncelul ce 


facem? 


BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Fă- 
cîndu-şi mereu de lucru cu usa, ușor intrigat că nu se 
închide.) Numai că uite că se poate. 

BĂTRÎNUL CU BASTON: Şi o să stea şi ploaia pînă la 
urmă. 


BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea. 


(BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său, pe 
jumătate atipi BĂRBATUL CU ZIARUL îşi face de 
lucru cu uşa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se 


opreşte la mijloc şi se întoarce usor spre sală.) 


DOAMNA CU VIOLONCELUL: Şi cu violoncelul ce 


facem? 


445 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE 


Poem în două părţi 


Personaje: 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE 
ȘEFUL GĂRII 

CASIERUL 

HAMALUL 

IOANA 


Decor: peronul unei gări, după ploaie. 


PARTEA I 


Pe scenă e semiîntuneric. În stînga scenei, într-un foto- 
liu-leagăn, stă ŞEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii 
îsi ocupă locurile în sală, SEFUL GĂRII se leagănă 
usor şi fumează. După ce sala se linişteşte, personajul se 
ridică şi începe să se plimbe uşor de-a lungul peronului. 
Priveşte în sală şi se adresează sălii, în chip de prezentator. 


ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de 
toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am 
ieșit cu toţii afară, ca să vedem cum arată aerul 
după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din faţa 
ghişeului şi tot amesteca blestematele acelea de 
zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) 
Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje şi 
părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă 
HAMALUL.) Eu mă legănam şi-mi fumam ul- 
tima ţigară din ziua aceea. (ŞEFUL GĂRII se 
reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred 
că ne pîndea de undeva, de prin bucătăriile ei. 
Atunci a apărut el... 


449 


Matei Vişniec 


Treptat, scena s-a luminat pînă la iluzia unei după-amiezi 
blinde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se 
scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care 
tocmai a trecut, şi a soarelui care a iesit din nori de 
câteva minute. Pe acest fond calm şi relaxat apare CĂLĂ- 
TORUL PRIN PLOAIE. Este usor nelinistit, parcurge 
de cîteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se opreste, 
încearcă să ghicească sensul lucrurilor, îşi reia mersul 
agitat. În sfirsit, observă ghiseul deasupra căruia scrie 
CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat 
cu zarurile pe banca din fata ghiseului. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frămîntîndu-se, către 
CASIER.): Nu vă supăraţi... dumneavoastră... 

CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.) : Hm! (Își 
reia jocul.) 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.) : Ştiţi... eu... aici... 
(Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? 

CASIERUL (Amuzat, îsi ridică din nou privirile ; câteva secunde 
îl priveşte în ochi pe CĂLĂTOR ; apoi, enervat că a 
fost întrerupt.) : Ei, asta-i acum! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelămurit.) : Cum? 

CASIERUL (Indignat oarecum, ridicînd din nou capul.) : 
Dumneavoastră nu vedeţi că tocmai a plouat ? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.) : A plouat? Sigur... 
(Furios.) Şi ce dac-a plouat? (Violent, neasteptat de 
violent.) Şi ce? 


CASIERUL: Mai aveţi răbdare. 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou intimidat ; bate în 
retragere; apoi) : Şi... la ce oră deschideţi... La ce 
oră se deschide... casa? 


CASIERUL (mperturbabil.) : Casa e deschisă tot timpul, 


domnule. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da? Atunci, ştiţi... aş vrea 


şi eu... un bilet... 


(Din coltul său, HAMALUL scoate un hohot de ris şi 
face prin aer un gest de tipul „ce mai oameni !, apoi se 
întoarce pe partea cealaltă, schimbîndu-şi paiul din gură.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.) : De ce ride? 


De ce? E ceva de rîs? 


CASIERUL: Nu-l luaţi în seamă, domnule. (Discrez.) E 


nebun... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai rîdă! Mi-e silă 


de atâta râs. 
CASIERUL: N-o să se mai repete, domnule. 
CĂLĂTORUL (Își scoate pălăria şi începe să-și facă vînt cu 
ea.) : Sper. 


(Treptat, privirile celor trei personaje initiale se ațintesc 
asupra CALATORULUI ; privirile sînt pătrunse în 


acelaşi timp de amuzament, uimire şi milă.) 


CASIERUL (Revenind.) : Nu e băiat rău... Doarme toată ziua 


în cărucior... Nu trebuie să-l judecaţi prea aspru. 


451 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă interesează. 

CASIERUL (Neasteptat de persuasiv.) : Trebuie să vă inte- 
reseze ! De fapt, e chiar băiat bun... Vă poate căra 
bagajele. Aveţi bagaje? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Uluit.) : Bagaje? 

CASIERUL: Da, bagaje. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce-s alea bagaje? De ce să 
am bagaje? 

CASIERUL (Uluit la rîndul său.) : Cum ce-s alea bagaje?! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.) : Nu, nu port bagaje! 


(HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicoteste.) 


CASIERUL: Chiar nu aveţi bagaje? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest 
bagajele! 

CASIERUL (Mirat la culme): Şi atunci... de ce vreți să 


luaţi trenul? 


(CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde ; surescitat, 
îsi reia plimbarea de-a lungul peronului ; ȘEFUL GĂRII 
priveşte în gol; CASIERUL îşi reza jocul cu zarurile ; 
HAMALUL îi ża alt fir de iarbă.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.) : Vreau 
un bilet pînă la staţia următoare ! (Zmplorator.) Îmi 
puteți da un bilet pînă la stația următoare? 


452 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL : Pînă la staţia următoare? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da. 

CASIERUL : Staţia următoare e foarte lungă, domnule... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu-i nimic... 
CASIERUL: E mult prea lungă pentru noi, domnule... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Iritat.) : Și ce? Şi ce? 
CASIERUL : Nimic. Eu nu vreau decît să vă previn. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am nevoie! 
CASIERUL : Şi apoi... biletele... sînt foarte scumpe... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericir.) : Plătesc! 
CASIERUL : Nu ştiu dacă pot fi plătite, domnule... Și, în 


nici un caz, nu pot fi plătite în bani, domnule... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Uluit.) : Dar în ce? 
CASIERUL (Înfrînt.) : Nu știu nici eu... Vedeţi, aici e 


punctul meu slab. Nu vă pot răspunde. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.) : Îmi daţi sau nu-mi 
daţi biletul... ? 


CASIERUL : Vi-l dau... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci... daţi-mi-l! 


CASIERUL: Imediat. (Nu se clinteste de pe bancă ; în schimb, 
își amestecă zarurile sub ochii CĂLĂTORULUI și 


le aruncă pe bancă.) Vedeţi? Şase-şase. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din politete.) : Văd. 
CASIERUL (Aruncînd din nou zarurile.) : Priviţi. Din nou 
şase-șase. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor adnirativ.) : Într-adevăr. 


453 


Matei Vişniec 


CASIERUL (O nouă aruncare.) : lar... şase-şase. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sînteţi formidabil. 

CASIERUL : Încă o dată... șase-șase. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnule! Mă uimiți. 
Cum e posibil? 

CASIERUL (/mperturbabil.) : Priviţi! Din nou, şase-şase. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum faceţi asta? 

CASIERUL: Nu ştiu. Priviţi: şase-șase. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Imposibil. 

CASIERUL: Ba da. lată: şase-șase. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Fantastic! 


CASIERUL: Nu e nimic fantastic. Credeţi că mie îmi este 
uşor... să fiu obligat... să dau numai șase-șase? 
Nu v-aș dori să fiţi în locul meu. Vă daţi seama 
acum cît sînt de trist? Pînă la vîrsta de 28 de ani, 
am dat numai unu-unu. După aceea a urmat o 
perioadă de dezordine, cînd dădeam alternativ 
trei-patru şi doi-unu, trei-patru şi doi-unu... ani 
în şir... De zece ani însă, lucrurile s-au stabilizat 
şi dau numai șase-șase. Iată! Nu vreţi să încercaţi 


şi dumneavoastră? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Speriar.) : Nu! 
CASIERUL: Încercaţi. Ce vă costă să încercaţi? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Nu pot. Credeţi-mă. 
Mi se pare imposibil... 
CASIERUL: De ce? la să vă văd mîinile! Da... Cred că 


dumneavoastră aţi putea da... frumoase zaruri... 


de patru-patru... (Studiază concentrat mîinile 


454 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORULUI.) Sau de trei-trei? (Nelămurit.) 
E cam confuz, știți... Cred, totuși, că de patru-patru. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (/ncercînd să-și retragă mîi- 
nile.): Da, se poate... Dar eu... sînt împotriva 
acestor, acestor cifre... împotriva tuturor cifrelor! 


CASIERUL : Rău faceţi, domnule, că nu încercați. (ÎI eli- 
berează, dezamăgit.) Zarul nu minte niciodată. El 
defineşte întotdeauna, perfect, omul... Jucă- 
torul... Ar trebui să aveți mai multă încredere... 
în zar. V-aţi putea cunoaşte mai bine, propria 
dumneavoastră ființă... v-ar apărea mai clară, mai 


conturată... cu toate gîndurile, cu toate iluziile ei... 


HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăb- 
dare; zvicnind violent din cărucior.) : Mintee! De 
ce minți, Bruno? 

CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai 
vechi.) : Nu mint! Lepră afurisită! 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Minte! Vă jur! 

CASIERUL : Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată plictisit.) : Tre- 


buie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să 


întîrzii... Ah, cu siguranță că am şi întîrziat... 
CASIERUL (Cu părere de rău.) : Aţi întîrziat? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... Am întârziat. 


Trebuie să plec imediat... Chiar acum ! Repede, 
domnule... 


CASIERUL: Îmi pare atît de rău... Nu e bine să 


întirzii... 


455 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Repede... dati-mi repede... 
un bilet pînă la staţia următoare... Trebuie să mi-l 
dați ! 

CASIERUL : Imediat... (Vu miscă un deget.) 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frămintat.) : Vreau biletul ! 
Chiar acum! Te rog să-mi dai biletul! (Se caută 
prin buzunare.) Cît costă un bilet? Am dreptul să 
cumpăr un bilet... 

CASIERUL (Enervar.) : Biletul! Biletul! Una, două... 
biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) 
Pe aici nu trece... nici un tren... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai spus? 
CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus! (Încrunrar și 


plictisit.) Pe aici nu trece nici un tren. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cum nu trece nici un tren 2! 


CASIERUL : Nu trece. Vedeţi dumneavoastră vreun tren pe 


aici ? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Teribil de încurcat.) : Nu... 
dar... 


CASIERUL: Ei? Nu trece! Prin gara asta n-a trecut și nici 
nu va trece nici un tren. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dar... e groaznic! 

CASIERUL: Domnule, mă plictiseşti. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (ÎI lasă nervii.) : E groaznic! 
Sînteţi cu toţii îngrozitori! Ce v-am făcut? Ce 
v-am făcut eu ? De ce mă priviţi ca pe un şobolan? 
Ce vină am eu? De ce nu trece nici un tren? Ce 


vină am eu că nu trece? ȘI mie... de ce nu-mi 


Călătorul prin ploaie 


daţi... biletul pe care vi l-am cerut? De ce? Şi ce 
dacă nu trece? Mie să-mi dați biletul pe care... vi 
l-am cerut... (Ultimele cuvinte spuse într-un acces 
de plâns înăbuşit.) 

CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie 


biletul ? Ce vreți să faceţi cu biletul? Sînteţi nebun ? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plîng! Am să 
vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i şeful gării? 
Unde-i? 

HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbeşte-i. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufleteste.) : 


Sînteţi... atît de răi... Ah, atît de răi... Şi eu sînt 
singur... Ce v-am făcut eu? (Se sterge cu mâneca 
hainei pe fată si se prăbuşeşte pe un capăt al băncii.) 
Eu... eu sînt... călător prin ploaie... 


(Reactie violentă a personajelor; ŞEFUL GĂRII se 
ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgîndește, se 
învârte în jurul scenei, îşi frământă mîinile ; HAMALUL 
sare din cărucior, îşi şterge hainele de praf, se apropie de 
CĂLĂTOR ; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică 
respectuos de pe bancă ; la una din ferestrele fatadei care 
sugerează clădirea gării apare capul LOANEI, pentru 


cîteva secunde.) 


HAMALUL (Surescitat, prinzîndu-l de piept pe CĂLĂTOR.) : 
Cum aţi spus? Călător prin ploaie? Sînteţi călă- 


tor prin ploaie? 


457 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme usor, cu fata acoperită 
de mîini.) : Eu sînt... Eu sînt... Da! Sînt călător 
prin ploaie! 

HAMALUL (și pierde mințile pentru cîteva secunde ; se trînteşte 
în genunchi, se târîie, loveşte cu pumnii în lespezile 
peronului.) : Nu se poate! Nu se poate! 

ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie 
de grupul celor trei; totuşi, se repede la HAMAL 
bruscîndu-l.) : Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va 
reașeza în fotoliul său şi va asculta atent ceea ce se va 
întîmpla, uneori ascunzîndu-și capul în mâini.) 

CASIERUL (/ncercînd să-l liniştească pe HAMAL.) : Grubi... 
Linişteşte-te... Ce dracu'... Zău... Grubi... 

HAMALUL (Încă agitat, către CASIER) : Ai auzit ? Ai auzit! 
Tu ai ştiut că e călător prin ploaie? 

CASIERUL (Vznovaz.) : N-am ştiut nimic... 

HAMALUL : Ţi-ai bătut joc de el! 

CASIERUL (Speriaz.) : Nu-i adevărat... (Moale.) N-am ştiut... 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Domnule... Nu vă bateți 
joc... de nişte... de niște tîmpiţi... Spuneţi-ne 
sincer... Sînteţi într-adevăr... călător prin 
ploaie? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine, încă refuzînd să 


comunice.) : Eu... eu... 
HAMALUL : Da sau nu? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Luând contact cu lumea, 


încet, mirat de reactiile stîrnite.): Eu... Ce-i aşa 
de... de... ciudat, aşa de...? 


Călătorul prin ploaie 


HAMALUL (Către CASIER.) : Bruno! Auzi? Ai văzut? Ai 
văzut? Ai văzut că nu sînt nebun? (Către 
CĂLĂTOR.) Aţi venit acum.. cu ploaia asta... 


chiar acum ? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... Adică... am ajuns 


aici... Am fost tîrît de această ploaie... 


HAMALUL (Către CASIER.) : Bruno! Îti dai seama ce-o să 
se întîmple ? Îți dai seama? 

CASIERUL (Către HAMAL.) : Taci! Taci că te pocnesc! 
(Către CĂLĂTOR): Vă rog să-l iertati, domnule. 
Dacă vreți... vă dau... vă dau un bilet... pentru 
statia următoare... ultimul bilet pe care îl mai 
am... Vă jur că e ultimul... îl păstram, așa... 
pentru mine... pentru orice eventualitate... Vi-l dau 
gratuit, domnule... E ultimul bilet posibil... da... 


HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Nu-l lua ! Vrea să te amă- 
| gească. Nu-l lua! Ce să faci cu un bilet dacă nu 
poți pleca nicăieri... niciodată ? E un bilet otrăvit, 
domnule! Iar tu... (către CASIER) eşti un porc. 

Bruno! 
CASIERUL (Pentru sine, frămîntîndu-si mîinile.) : Ah, o să 
se sfîrşească prost... Presimţeam eu c-o să se sfîr- 


şească prost. 
? 


HAMALUL (Către BRUNO.) : De ce nu-i spui adevărul? 
De ce nu-i spui că n-are nevoie de bilet? Că n-are 
nevoie de nimic? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către CASIER, naiv.) : De 
ce nu-mi spui? De ce nu-mi spui... dacă trebuie 
să-mi spui? 


Matei Vişniec 


HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Trebuia să vă spună de 


mult, domnule... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către CASIER.) : De ce nu 
mi-ai spus pînă acum? 

HAMALUL (Către CASIER, înrăit.) ; Hai, spune-i! Spu- 
ne-i că n-are ce căuta aici! Spune-i unde se află, 
spune-i, să ştie și el unde se află! (Către CĂLĂ- 
TOR.) Vreţi să ştiţi unde vă aflați? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înfricoșat.) : Nu, nu! Nu 
vreau să știu nimic! 

HAMALUL : Trebuie să ştiţi, domnule ! Nu trebuia să veniţi 
aici ! Nu aveţi ce face aici ! Ăsta e ultimul loc unde 
trebuia să ajungeţi! Înţelegeți ? Nu aveţi ce căuta 
aici! 

CASIERUL (Către HAMAL.) : Poate că are! De unde ştii? 
Poate are... 

HAMALUL (Scrîsnind.) : N-are! N-are cum să aibă! (Către 
CĂLĂTOR.) N-aveti, domnule, nevoie de ni- 


mic... (Pentru sine.) Ah, de cîtă vreme vă aştep- 


tam! 
CASIERUL (Către CĂLĂTOR.) : Minte! Nu aşteptam pe 
nimeni. 


HAMALUL (Repezindu-se din nou în fata CĂLĂTORULUIL.) : 
Eu! Eu v-am așteptat! Vă jur, domnule, că v-am 


aşteptat cu răbdare... toată viaţa mea... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Pe mine? Poate... poate că... 
HAMALUL: Pe dumneavoastră! Da! Vreau să vă cad în 


genunchi! Vreau să vă sărut tălpile și să mă rog la 


460 


Călătorul prin ploaie 


dumneavoastră... Da! (Către CASIER.) : Hai, dă-i 
biletul dacă ai curaj... Dă-i biletul pe care i l-ai 
promis! 

CASIERUL (Speriar.) : N-am promis nimic! Ce-ti pasă ţie? 

HAMALUL : Îmi pasă ! Îmi pasă foarte mult! (Către CĂLĂ- 
TOR.) Vedeţi? N-are curaj să vă dea biletul... E 
un mincinos. Ne-a minţit pe toţi! Pe toti! 

CASIERUL (Din ce în ce mai strivit.) : Nu pot să dau... 
ştiţi... biletele... nu pot fi date oricui... oricum... 
Degeaba... Înţelegeţi? Sînt un om plictisit, sînt 
un om distrus, da... Nu pot să vă mint... Nu pot 
să-mi bat joc de călătorii prin ploaie... Înţelegeți? 
Și apoi, dacă vi-l dau, ultimul bilet... atunci, eu... 
nu mai am nici un rost... Nici un sens, domnule! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Usor impresionat.) : Da, 
eu... vă înţeleg... De fapt... nici nu știu dacă are 
rost să mă grăbesc... Nu? 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Minte! Minte ! Nu-i pasă 
niciodată de călători ! Stă toată ziua aici şi se gîn- 
deşte la călători. Îi urăşte pe toţi călătorii... 

CASIERUL (Violent, către HAMAL) : Bestie ordinară! Dacă 
mai scoţi un cuvânt, îţi rup oasele! 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR) : Vedeţi? Vedeţi? Şi eu am 
fost călător. De aceea mă urăște. 

CASIERUL (Repezindu-se la HAMAL.) : Ai fost tu călător? 
Poţi să spui tu că ai fost călător? (Ñ apucă de guler 
şi-l scutură violent.) 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR, în timp ce este scuturat.) : 
Am fost! Am fost! Vă jur, domnule, că am fost! 


461 


Matei Vişniec 


CASIERUL (/ntorcîndu-se, repede, către CĂLĂTOR.) : N-a 
fost! N-a fost niciodată nimic. Îl cunosc de zece 
ani. Îi ştiu viaţa pe de rost. 

HAMALUL (Deprimar.): Mă urăşte! Da... Mă urăște 


groaznic... 


CASIERUL: Nu urăsc pe nimeni, domnule. Dar acest om 
(arată spre HAMAL) este o otreapă... o blas- 


femie... Îmi distruge toate bucuriile. 


HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : lar el... iar el... sînt zile 
întregi cînd nu scoate o vorbă... Nu-i așa, Bruno, 
că sînt zile întregi cînd nu scoţi o vorbă... şi cînd 
minţi? De ce minți, Bruno? 


(Din nou, atrasă de violenta replicilor, apare de cîteva 
ori chipul IOANEI, la ferestre şi în spatele balcoanelor ; 
fața IOANEI este usor amuzată, uşor obosită, uşor 
nerăbdătoare ; IOANA se va mişca asemenea unei năluci ; 
personajele intră într-o oboseală comună.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îmi pare rău... atît de 
rău... (Chinuit, încercînd să scape de cei doi.) Poate 
că nu trebuia... să vin aici... să mă opresc aici... 
Nu? Am fost, cum să vă spun, am fost tîrît, da, 
da, am fost tîrît de această ploaie... Eu n-am vrut 
să vin aici... (Naiv, încercînd să se apere.) Să nu 
credeţi că eu am vrut să vin aici! Şi, de altfel... 
domnilor... eu am să plec chiar acum... (Se ridică 


de pe bancă.) 


462 


Călătorul prin ploaie 


(Personajele sînt speriate la gîndul că într-adevăr 
CĂLĂTORUL ar putea pleca; se regrupează în jurul 
lui, perfide.) 


CASIERUL: O, nu, domnule! Să nu faceți una ca asta! 


N-are nici un rost să plecaţi... 


HAMALUL (Devenind alt om.) : Domnule... e adevărat că 
ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, 
triumfător.) Aţi putea lua masa cu noi! 


CASIERUL : Da! Ioana face niște... niște... salată grozavă! 
N-o cunoaşteţi pe Ioana... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pare jignit.) : Eu nu mănînc 


niciodată, domnilor! 


HAMALUL (Pare că îşi dă seama de gafa făcută.) : Am vrut 
să spun... aţi putea rămîne un timp... cu noi... 
Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti 
atîtea lucruri.... Nu-i aşa, Bruno? 


CASIERUL: Domnule, nu trebuie să vă simţiţi vinovat 
pentru... pentru cele întîmplate, pentru cearta 
noastră... nu? Ştiţi... noi, de fapt... n-a fost decît 
un joc... de oameni singuri... Un mod... aşa... 
de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... 


(Cei doi rîd în acelasi timp, fortat şi evident încurcati.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, da... un joc... Şi mie 
îmi plac jocurile... dar... Ştiţi, eu trebuie, trebuie 
să plec... Trebuie să plec imediat, pentru că... 


463 


Matei Vişniec 


trebuie să înceapă ploaia. Nu ? Trebuie să înceapă 
ploaia. 

HAMALUL (Foarte încurcat, încercînd să-şi ascundă gîndul.) : 
A, da, ploaia... sigur... Ploaia... 

CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să 
înceapă... Şi, de fapt, de ce să nu înceapă...? (Către 
HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (E! însuși perfid, simulind 
nepăsarea în fata unui gînd care îl chinuie.) : Ar 
trebui, nu?, să plouă... 

HAMALUL: Aşa, așa... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să 
spun, cum arată ploaia, cum anume plouă...? Cît 
de des plouă? 

CASIERUL: A, da, aici, ploaia... 

HAMALUL: Ştiţi, aici... există ploi... 

CASIERUL (Luîndu-si inima în dinti.) : Domnule, adevărul 
e că noi, niciodată... n-am mai întîlnit... un călă- 
tor prin ploaie! 

HAMALUL: Oricum, aţi căzut într-un moment... foarte 
bun... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Urmîndu-şi obsesia.) : Plouă 
măcar o dată pe săptămînă? 

CASIERUL: Ştiţi, eu, de pildă, n-am reușit niciodată să-i 
înțeleg pe călătorii prin ploaie... Întotdeauna 
mi-au scăpat unele lucruri... unele mici detalii... 
Întotdeauna au fost pentru mine, așa... pline de 


mister... Ah, n-aş vrea să vă jenez... cu unele 


464 


Călătorul prin ploaie 


întrebări... ieșite însă dintr-o sinceră curiozitate, 


care... n-ar avea cum să vă jignească... 


HAMALUL: Nuuu... 
CASIERUL : Dar, de fapt, dumneavoastră... atît de mult aș 


dori... să aflu... ce simtiti? Cum e posibil să vă 
vină, aşa, dintr-odată, să călătoriţi... prin ploaie? 

HAMALUL: Adică... de ce aveţi nevoie de ploaie? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiu. 

HAMALUL: Nu ştiţi? (Iluminat, către CASIER) : Nu ştie! 

CASIERUL: Nu se poate să nu știți. Trebuie să știți. 
Concentraţi-vă ! Trebuie să vă daţi seama! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Enervar.) : Nu ştiu, dom- 
nule! Lăsaţi-mă în pace! 

HAMALUL (Către CASIER.): Vezi? Vezi? Ha! Trebuia 
să-mi dau seama! 

CASIERUL (Tiranic și înrăit.) : Domnule ! Gîndiţi-vă bine! 
Dacă vă gândiţi bine... Nu se poate să nu vă daţi 
seama ! Trebuie să vă daţi seama! Trebuie să aflăm ! 
Trebuie să ne spuneţi și nouă! Avem dreptul să 
știm şi noi! 

HAMALUL: Da! Trebuie să ştim totul! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prins în colt.): Nu ştiu! 
Nu stiu! Unele lucruri... nu pot fi explicate... Şi 
nici nu e mare lucru... de explicat... 

HAMALUL: Așa, așa... Spuneţi... Pînă la urmă, vă facem 


noi să spuneţi... Cu noi nu vă merge. O să măr- 


turisiţi tot, domnule! Tot! 


465 


Matei Vişniec 


CASIERUL (Îmblinzindu-și tonul.) : Domnule, trebuie să 
ne înţelegeţi și pe noi... De atîta timp aşteptăm... 
această ocazie... Trebuie să aflăm şi noi... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E pura atracţie... 

HAMALUL: Cum? 

CASIERUL: Cum, cum? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Am spus că e pura atracţie... 

CASIERUL : Pura atracţie?! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit de această desco- 


perire.): Da... Aşa cum unii, în timpul nopții, 
sînt atraşi de către somn... nu?, tot așa, noi, în 
timpul ploii, sîntem tentaţi... să călătorim. Asta-i 
tot. 


(Cei doi ascultă, extaziați ; ŞEFUL GĂRII s-a ridicat 
si el ușor şi soarbe cuvintele CĂLĂTORULUI.) 


CASIERUL (Asteptînd cîteva secunde, în speranta că vor urma 
şi alte detalii.) : Asta-i tot? 

HAMALUL (Dezamăgiz.) : Nu se poate! 

CASIERUL (Rugător, jalnic.): Mai spuneţi, domnule... 
Mai spuneţi... 

HAMALUL (7inîndu-i isonul.) : Zău... Nu se poate să fie 
numai atît... 

CASIERUL: Poate vă mai amintiți ceva... 

HAMALUL: Spuneţi... că noi vă ascultăm... N-o să 


scoatem o vorbă. Amintiţi-vă tot... 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Încercînd, în felul lui, să-și 
amintească.) : Nu-mi mai amintesc nimic... Da... 
(Privindu-i pe cei doi, vinovat.) Nu mai am ce să 
spun. Pur şi simplu... călătorim.... Cum începe 
ploaia... pornim și noi... Cînd ploaia se opreşte... 
ne oprim şi noi... Asta-i. 

HAMALUL: Asta-i? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... atît de simplu... 

HAMALUL: Hm! 

CASIERUL : Şi... Cînd nu plouă? Ce faceţi cînd nu plouă? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vizibil jenat de întrebare.) : 
Păi... așteptăm să plouă... 

HAMALUL: Şi dacă nu mai plouă? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum?! 

HAMALUL: Dacă nu mai plouă... niciodată? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Speriaz.) : Nu se poate! În 


fiecare săptămînă plouă. 
HAMALUL: A, da, desigur... 


CASIERUL : Vrem să spunem... cît poate rezista un călător 
prin ploaie... fără ploaie? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absolut interzis.) : Fără 
ploaie !? 

HAMALUL (Înrăit.): Fără ploaie! 

CASIERUL (Privind la chipul transfigurat al CĂLĂ- 
TORULUI.): Am zis ceva... rău? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absent, preocupat de un 


gînd.) : A, nu. Nu ştiu... Eu, ştiţi... nici nu mă 


Matei Vişniec 


pot gîndi la așa ceva... Şi, de altfel, aceste între- 


bări... sînt total răuvoitoare. 


HAMALUL (Speriat.): N-am vrut să vă facem un rău, 


domnule... 


CASIERUL (La fe/.): Domnule, noi... Mai bine... (Către 
HAMAL.) Ce-ai zice de o partidă de zaruri? 


HAMALUL (Entuztiasmat.) : Da! Da! Poate că ar fi cel mai 


bine... pentru noi... pentru noi toţi... 


CASIERUL (Către CĂLĂTOR, dar schimbînd priviri cu 
HAMALUL.) : Nu v-ar interesa, domnule, o par- 
tidă de zaruri? Am putea să vă iniţiem, nu-i aşa?, 
în jocul de zaruri... V-am putea arăta atîtea lucruri 
frumoase... (confesiv) chiar misterioase... în ce 
priveşte zarurile... Ehe... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Nelinistit, învârtindu-se pe 
loc, uitîndu-se la cer.): Hm! S-au dus... (Către 
ceilalți.) Nu, nu... Pentru mine, jocurile... (Din 
nou, privind în sus.) Cum de s-au dus atît de 
repede? 

HAMALUL: Ce? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Norii. 

HAMALUL (Din nou încercînd să ocolească un răspuns.) : A! 
Norii... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Erau nişte nori atît de 
frumoşi... atît de negri... Am crezut că n-au să se 
mai ducă... niciodată... 

CASIERUL : N-are nici un rost, domnule... să vă gândiţi la 


nori... tocmai acum... 


468 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce să nu mă gîndesc la 
nori? Eu tot timpul mă gîndesc la nori... (Pentru 
sine.) E atît de bine să te gîndeşti la nori... (Brusc.) 
Voi nu vă gînditi la nori? 

HAMALUL: Ho, ho... Noi! La nori! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine, frământat.) : 


Păcat că s-au dus... Mă simțeam atît de bine... 
N-am crezut, nu... c-or să se ducă... De ce s-au 
dus? 

HAMALUL : S-au dus... (Ofiând, oarecum plictisit de efortul 
de a ascunde un adevăr.) De ce să nu se ducă? 


Foarte bine că s-au dus! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Copilăreste.) : De ce e foarte 
bine că s-au dus? De ce spui asta? Nu trebuia să 
spui asta... E foarte rău că ai spus... De ceai 
spus? 

HAMALUL (Către BRUNO.) : Cred că are dreptul să ştie. 

CASIERUL (Încercând să scape de replica HAMALULUI.) : 


Eu nu știu nimic! Nu vreau să stiu! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce nu vrea să ştie? Ce 
ascundeţi acolo ? Ce-s prostiile astea? 

HAMALUL (Confuzie în privirile pe care le schimbă cei doi.) : 
Ştiţi... E vorba de altceva... de cu totul altceva... 
Cred că aţi greşit tare... tare mult... venind aici... 
Aţi greşit urît de tot. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu ce am greșit? În fata 
cui am greșit ? Cred că am dreptul să ştiu cu ce am 
greșit. 


469 


Matei Vişniec 


HAMALUL (Către BRUNO.): Cred că are dreptul. Nu? 


Oricum o să afle... 


CASIERUL: Poate că are... (Dinzr-odază furios.) Grubi, 


povestea asta mă scîrbeşte. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu înţeleg nimic. Eu nu 
înţeleg nimic. Trebuie să nu înţeleg nimic? 

HAMALUL (Fără să-l ia în seamă pe CĂLĂTOR.) : Pînă la 
urmă, tot o să afle... 

CASIERUL: Nu e numaideciît să afle de la noi. 

HAMALUL: Eu cred că trebuie să-i spunem. 

CASIERUL: Spune-i tu. 

HAMALUL (Furios. : Îi spun ! Ce, crezi că n-am să pot să-i 
spun? 

CASIERUL: Ba nu. Spune-i! 

HAMALUL: Îi spun! 

CASIERUL (Căzre CĂLĂTOR.) : Domnule, prietenul meu 
vrea să vă spună ceva... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu vreau să vă mai ascult... 
M-aţi scîrbit de tot. 


HAMALUL: Trebuie să ne ascultați. Mai tîrziu... va fi cu 


atît mai rău. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Oarecum aerian, pierdut.) : 
Nu. Nu mai vreau să ştiu nimic. Aştept să înceapă 
ploaia şi plec. Plec! Plec! Plec! Ticăiţilor! 

CASIERUL (Deloc jignit.) : Ah, domnule, tocmai asta e. 
N-o să înceapă. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce n-o să înceapă? 


470 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL : Ploaia. 

HAMALUL (Secondindu-l pe CASIER.) : Ploaia, domnule. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce vreţi să spuneţi ? 
HAMALUL: Aşteptaţi degeaba. 

CASIERUL: N-o să înceapă să plouă. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : De ce să nu plouă? 
HAMALUL: Nu ştim, domnule. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Să nu fie o confuzie. 
HAMALUL: Nu e nici o confuzie. Aici plouă foarte rar. 


Atît de rar, încât putem spune că... pe aici... de 
fapt... nici nu plouă. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cum se poate ? Doar ploaia 
s-a oprit adineauri... N-a trecut nici jumătate de 
oră... 

HAMALUL: Da, dar asta a fost prima ploaie după cinci 
anl... 

CASIERUL : Aici plouă o dată la cinci ani, domnule... 

HAMALUL: Înţelegi? Aţi luat-o într-o direcție greșită. 
Ploaia asta v-a dus în eroare. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.) : 
Deci, asta era... 

HAMALUL: Poftim? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.) : Ah, ştiam... 
știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum 
ştiu! A fost o ploaie ucigașă! Am ştiut că o să 
vină ! 


HAMALUL (Ne/ămurit.) : Ce ? 


471 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ploaia u-ci-ga-șă ! Am știut-o ! 
Am ştiut-o! 

CASIERUL (Nelămurit şi el, dar grăbit să pună punct.) : 
Asta e. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Dumneavoastră... nu știți 


ce vorbiti. . 


CASIERUL (Urmîndu-si ideea anterioară.) : Ba ştim, dom- 
nule. Am fi putut să nu vă spunem, dar... n-are 
nici un rost să vă facem să așteptați aici... cine 
știe cît... Aici n-o să mai plouă cel puţin cinci 
anl. 

HAMALUL: Înţelegeți ? 

CASIERUL: V-aţi încurcat rău de tot... 

HAMALUL: V-a dus norul, domnule. O fi fost un nor 


blestemat. Un nor-fantomă... care se formează 
dintr-odată, din nimic... şi-i duce... îi duce pe 
călătorii prin ploaie... îi învârte şi-i rătăcește... 
Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, 
care ajunge deasupra staţiei noastre... și se topeşte 


brusc. Aţi căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiţi. 


CASIERUL : Noi... am considerat că e de datoria noastră... 


să... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Deprimat și absent; răspunde 
mecanic şi se adânceşte tot mai mult în sine.) : Da, 


da... E foarte bine că mi-aţi spus... E atît de bine... 


HAMALUL: Nu vrem să fim vinovaţi... de o eventuală... 
Nu? (Către CASIER.) Cred că avea dreptul să 


știe. . 


472 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL (Realizînd socul pe care l-au produs asupra CĂLĂ- 
TORULUI.) : Domnule, de fapt... noi... Nu tre- 
buie să o luaţi de bună... Stiti, cînd e vorba de 
nori... Sînt atît de imprevizibili... (Fericit că a 
găsit formula.) Natura e imprevizibilă, domnule! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aerian, pentru sine.) : Ştiam, 


știam. O presimţeam. 


HAMALUL: De fapt... noi v-am povestit cum a fost... 
pînă acum. Dar, nu-i așa? ceea ce ar putea să se 
întîmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un 


moment într-altul... 


(ŞEFUL GARII, żar nervos şi agitat; fără să se ridice 
din fotoliul-leagăn, face semne, comentează prin mimică 
si chiar începe să le facă semne amenințătoare celor 


doi.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: S-a sfârşit. Ştiam eu c-o să 


se sfirşească. 


CASIERUL : Dar... gîndiţi-vă... Puteţi rămîne foarte bine 
aici. Vom putea discuta atîtea lucruri.. Deasupra 
magaziei este o cameră... Aici e chiar... bine... 
Serile sînt lungi și frumoase... 


HAMALUL: Vom sta pe acest peron, vom vorbi despre 
nori, despre iarbă... Nu vreţi un fir de iarbă, 
domnule? (Se caută prin buzunare şi scoate un fir 
de iarbă.) lată! Vi-l dau de tot. Încercaţi să-l ţineţi 
între dinţi... Vă veţi simţi mult mai bine. 


473 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Luând, fantomatic, firul de 
iarbă si mestecîndu-l în dinti.) : Sînt un prost. Ştiam 
că se va sfîrși așa. Am avut o presimtire. 


(ŞEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face cîțiva 
pasi; capul LOANEI apare din nou în spatele ferestrelor 


si al ușilor întredeschise.) 


ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.) : Destul! Destul! 


Canalii... 


(IOANA apare în stînga peronului, se apropie de stîlpul 
de peron şi începe să sune din clopot; după ce sună de 
câteva ori, furioasă, iese ; personajele îşi îndreaptă atenția, 


pentru cîteva secunde, spre IOANA.) 


HAMALUL (Privind în urma LOANEI.): Ha! Pînă la urmă, 
totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... 

ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.: 
Gata, la masă! Căraţi-vă la masă, împuţiţilor! 

CASIERUL (Către CĂLĂTOR, tîmp.) : He, he! Masa, dom- 
nule! 

HAMALUL (Viclean, către CĂLĂTOR.): Să mergem la 
masă, domnule. Nu vreţi să mergem la masă ? Ehe, 
ce masă... 

ŞEFUL GĂRII (Comportament bizar; dă tîrcoale celor trei, 
fără să aibă curajul de a se apropia; admonestările 
sale sînt în contradictie vădită cu frica sa în fata 


474 


Călătorul prin ploaie 


celor doi functionari ai gării ; pe de altă parte, acestia 
par destul de speriaţi de prezența sefului, dar nu-şi 
pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂ- 
TORULUI.) : Bestiilor! Mai lăsati-l în pace! 

HAMALUL (Chicotind.) : Hi-hi ! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) 
Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călă- 
torii prin ploaie... 

CASIERUL: Să nu vă lăsaţi înșelat. 

ŞEFUL GĂRII: Scîrbe! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? 

HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.) : Vrea 
să rămînă singur cu dumneavoastră... 

CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsaţi impresionat. 

HAMALUL : Întotdeauna face așa... 

CASIERUL : O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă 


întrebe dacă sînteţi fericit... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sînt 
fericit? 

CASIERUL (Plin de vitalitate.) : Da, da... Pune o multime 
de întrebări. O să vă descoasă... E un mare perfid... 

HAMALUL: Ştiţi, o să vă spună că şi el a fost, cîndva... 
călător prin ploaie... Să nu-l credeți! E o min- 
ciună! Să nu credeţi nimic din tot ce o să vă 
spună. 

CASIERUL : Mai bine veniţi cu noi, la masă... Numai așa 


puteţi scăpa de el... 


HAMALUL-: Sigur, sigur.. Să-l înfruntăm... toţi trei! 


475 


Matei Vişniec 


ŞEFUL GĂRII (Turbat.): Căraţi-vă odată! Cărati-vă ! 
Ordinarilor! Na-vă cheile! (Le aruncă o legătură 


de chei.). 


HAMALUL (Prinzîndu-le din zbor, cu ochii încălziti brusc.) : 
Aha! Vrea să ne îmbete... (Arărîndu-i CĂLĂ- 
TORULUI cheile.) Ştiţi de unde sînt cheile astea? 
Ştiţi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc, atras de multimea 
cheilor, privindu-le cu o admiratie de copil în fata 
unui lucru nespus de ciudat şi frumos.) : Ce de chei! 

HAMALUL (Ap/ecat spre CĂLĂTOR, la urechea acestuia.) : 
Sînt de la dulap... de la dulapul cu băuturi... 


CASIERUL : S-a hotărît să ne dea de băut.. He, he... 
HAMALUL: E un zgîrcit. Niciodată nu ne dă de băut... 


CASIERUL: Domnule, încercaţi să-i ţineţi piept cînd ne 
întoarcem. Bruta asta ne dă, în sfârșit, ceva de băut... 
ȘEFUL GĂRII: Plecaţi! Plecaţi! Lăsaţi-l în pace (4pro- 
piindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule, iertaţi-i un 
moment pe aceşti doi... (Pentru sine.) Ce mas- 
caradă! Ce porcărie ! (Către CASIER şi HAMAL.) 


Ce-aţi avut de văzut? Ce mare lucru ați făcut? 


HAMALUL (Către CĂLĂTOR.) : Plecăm, domnule. Trebuie 


să plecăm. Nu uitaţi ce v-am spus. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Trezit dintr-odată, amuzat, 
ca după un vis frumos.) : Poftim? Da, desigur... 


ȘEFUL GĂRII (Fals): Poftă bună, domnilor! Spuneţi-i 


Ioanei că eu... nu vin la masă... 


CASIERUL şi HAMALUL (Îmblînziti) : Da, domnule. 


476 


Călătorul prin ploaie 


ȘEFUL GĂRII : Faceţi curat în camera de deasupra magaziei. 
Puneţi acolo un pat. 

HAMALUL și CASIERUL (Schimbînd priviri, dîndu-si ghion- 
turi.) : Da, domnule. 

ŞEFUL GĂRII: Spuneţi-i Ioanei să se culce. 

HAMALUL şi CASIERUL: Da, domnule. 

ȘEFUL GĂRII: Să fie linişte şi să nu vă mai prind pe aici. 

HAMALUL şi CASIERUL (Smeriti.): Da, domnule... 

ŞEFUL GĂRII: Noapte bună. 

HAMALUL şi CASIERUL : Noapte bună, domnule... 


(Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre coltul clădirii; 
înainte de a ieşi din scenă însă, HAMALUL mai trage 
de cîteva ori de funia cloporelului ; cei doi chicotesc, rîd 
si dispar, urmăriţi de o privire furioasă aruncată spre ei 
de ŞEFUL GĂRII ; urmează un moment de relaxare a 
scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colt 
al băncii, cu o privire fericită si naivă, mestecînd firul 
de iarbă oferit de GRUBI; ŞEFUL GĂRII se plimbă, 
vizibil încurcat în dorinta sa de a începe o discutie; 
între timp s-a înserat uşor şi continuă să se însereze.) 


ȘEFUL GĂRII (Se plimbă; după un timp.): S-a înserat... 
(Încep să aprindă, unul cîte unul, felinarele de pe 
peron.) Aici se înserează al dracului de repede... 


(Pauză; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE își ridică, o 
clipă, privirile spre ŞEFUL GĂRII, apoi se face ghem 


în coltul băncii.) 


477 


Matei Vişniec 


ȘEFUL GĂRII (Plimbîndu-se de-a lungul peronului, făcînd 
mişcări de dezmortire a oaselor.) : Se va face frig... 
aici se face al dracului de frig peste noapte... 


(Pauză; frecare îşi continuă jocul.) 


ȘEFUL GĂRII: Am să vă aduc o pătură... Dacă o să vi se 


facă frig, am să vă aduc o pătură... 


(Pauză; ŞEFUL GĂRII își aprinde o tigară; CĂ- 
LĂTORUL îşi ridică usor capul; are ochii obosiţi şi 


toată înfățișarea sa e jalnică.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ridicînd, crispat, privirile.) : 


Domnule... 


ȘEFUL GARII (Enruziasmat, ca în fata unei mâini întinse.) : 
Kapunta! Mă numesc Kapunta! Spuneti-mi, vă 
rog, pe nume. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.) : 
Domnule... Dumneavoastră chiar sînteţi... şeful 
gării? 

ȘEFUL GĂRII (Înviorar, radios.) : Exact ! Aţi intuit perfect ! 
Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci 
de ani... Patruzeci de ani bătuţi pe muchie... 
Ehe... Stiti dumneavoastră ce înseamnă patruzeci 
de ani? O viaţă de om! O viaţă lungă, o poveste 
întreagă... După cum vedeţi... am şi eu povestea 
mea. 


478 


Călătorul prin ploaie 


(Pauză; ŞEFUL GĂRII așteaptă încordat o reacție a 
CĂLĂTORULUI ; după un timp.) 


ȘEFUL GĂRII: Oricum... povestea mea... nu e chiar atît 
de... atît de... Nu e cine ştie ce. Trebuie să recu- 
nosc asta, sînt atîția ani de cînd... știți, aici, se 
întîmplă atît de rar ceva, ceva cu adevărat... așa... 
cu adevărat... Hm! De altfel, voiam să vă cer și 
scuze... pentru cele întîmplate... pentru cei doi... 
care sporovăiesc, da, tot timpul sporovăiesc, ha, 
ha... Bruno şi Grubi, înțelegeţi? Doi băieţi sin- 
guri... Nu sînt însă băieţi răi... atît de răi... cum 
ar fi putut să ajungă... dacă... cine ştie? Nu, nu 
sînt deloc băieţi răi. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care îsi urmează gîn- 
durile.) : Domnule... eu aș fi vrut să vă întreb 
ceva. 

ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se, libidinos, de CĂLĂTOR.) : 
Știu ce vreţi să mă întrebaţi! Știu! Întrebaţi-mă 
imediat! Am să vă răspund imediat! Am să vă 
spun tot ce știu! Deși... îmi pare atît de rău... 
atât de rău... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... chiar nu trece 


nici un tren? 


ȘEFUL GĂRII: Asta era! Da! Asta era! Ştiam! (Rezinur.) 
Nu, domnule, nu trece. Ar fi grozav, ar fi extra- 
ordinar... să treacă... Dar nu trece... Ştiu cît de 
dureros trebuie să fie... pentru dumneavoastră... 
Vă înţeleg perfect, credeţi-mă. (Pentru sine.) Nu, 


479 


Matei Vişniec 


nu... nu s-a întîmplat niciodată... să treacă... 


(Revelazie.) E o gară moartă ! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Moartă?! 
ȘEFUL GĂRII (Bucuros că a captat atenția CĂLĂ- 


480 


TORULUI.): Moartă! Moartă de tot! Cum vă 
place? Sună frumos, nu? E moartă, moartă pînă 
în adîncul oaselor. E moartă și putrezită, o bate 
vîntul, atît. Ha, ha... Toate sînt moarte aici, dom- 
nule... Copacii sînt morţi, iarba e moartă. Priviţi 
aceste şine... aceste şine care par, da, par atît de 
solide, atît de puternice... aceste şine de fier... Ei 
bine, le simt, au murit și ele, da... Sînt sigur că 
dacă într-o bună zi ar trece pe aici un tren, dacă 
s-ar întîmpla, prin minune, să mai vină pe aici un 
tren... ei bine, aceste frumoase șine... s-ar topi, 
domnule! S-ar topi, ar dispărea, pur și simplu, 
sub roţile trenului, s-ar pulveriza... S-ar prăbuși 
în neant... pentru că sînt moarte, moarte de tot... 
Numai eu ştiu cît sînt de moarte... Da, domnule, 
eu simt, eu simt cum moare gara, o simt cum se 
scufundă încet în praf, îi simt încheieturile, cum 
îi tremură încheieturile, da, cum se chircește de 
frig... Da, da, se chircește de frig, n-o să mă 
credeţi, dar eu simt cînd îi este frig... cînd începe 
să geamă de frig... Ehe, multe aş avea eu de spus, 
domnule... Sînt zile cînd simt cum acoperișul, 
cum acoperișul acesta roșu... începe să curgă, 
începe să alunece încet... peste pereţi... peste uși 
şi peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe 


care îl dor genunchii, ca un animal obosit... 


Călătorul prin ploaie 


Priviţi, domnule, priviţi aici, această lespede... 
acest peron lung... fiţi atent, domnule... (Se lasă 
în genunchi si ciocăneşte ușor în peron, apoi ascultă 
fascinat, cu urechea lipită de piatră.) Auziţi ? Auziţi 
cum sună? Domnule! Acest peron e mai subţire 
decît o foaie de hîrtie! E atît de subțire, încît mă 
tem uneori să nu-l înfășoare vîntul... ca pe un 


cearceaf... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; 


din cînd în cînd are scurte iluminări în ochi.) : Ce 
frumos! (Înveselit.) Hi, hi... E atît de frumos... 


ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.) : E amuzant, nu? Ha, 


ha... Nu? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Şi atunci... dacă e moartă... 


Dumneavoastră ce faceţi într-o gară moartă ? 


ŞEFUL GĂRII (Buimac, surprins de întrebare.) : Păi... ni- 


mic. Veghez. Nu? Cineva trebuia să fie și aici, să 
vegheze... Nu? Eu... de patruzeci de ani... în 
fiecare zi... aştept, mă uit, mănînc... stau... Da. 
Sînt multe lucruri de făcut... şi aici... chiar dacă 
nu trece nici un tren... Şi, de fapt, acum, nici 
n-ar mai avea vreun sens, chiar dacă ar trece... 
Vedeţi ? Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă a noastră, 
nu-i așa ?, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (/munizat la reveriile ŞE- 


FULUI GĂRII.) : Aşadar, n-am să pot pleca de aici. 


ȘEFUL GĂRII: Nu ştiu... Cred că nu... Vedeţi, de aici, de 


obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să 
plece... de aici... Şi de fapt, acum, nici n-ar mai 


481 


Matei Vişniec 


avea vreun sens, chiar dacă ar trece... Vedeţi? 
Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă e a noastră, 


nu-i așa, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (/munizar la reveriile ȘEF- 
FULUI GĂRII.): Așadar, n-am să pot pleca de 
aici. 

SEFUL GĂRII: Nu ştiu... Cred că nu... Vedeti, de aici, de 
obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să 
plece... de aici... Şi, de fapt, nici nu mai vrea să 
plece... Uitaţi-vă la Grubi, la vlăjganul acela, care 
mestecă iarbă, tot timpul... Nici el n-a mai putut 
pleca... Deși... Dar nici Bruno n-a mai putut 
pleca niciodată... deşi... deşi... Domnule! În 
lumea asta nici n-ai unde pleca... Unde să pleci? 
Şi de ce să pleci? Dacă stăm să ne gîndim... să ne 
gîndim bine... Ce e mai frumos... decît o gară... 
ca aceasta... liniștită, sigură... o gară despre care... 
n-are nici un rost să te îndoiești... că s-ar putea să 
te tulbure... nu? Aici, domnule, e bine, pentru că 
e clar că nu s-ar putea întîmpla nimic... nimic 
din ce ar putea să ne tulbure... minţile și sufletul... 
ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! 
A învățat să vîndă bilete! E cel mai frumos 
vînzător de bilete! Ehe! Să-i vedeţi faţa... și 
mîinile, da, cum îi tremură mîinile, cum îi asudă 
fața cînd ne jucăm... hm... uneori... de-a călătorii 
care cumpără... bilete... E un joc tare naiv... dar 
ne place. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă jucaţi de-a călătorii ? 


ȘEFUL GĂRII (Chinuiz.) : Da... e un fel de-a spune... de 
a încerca să pătrundem... mai adînc... în miezul 
unor lucruri... Oricum, important e că Bruno a 
înțeles... a ales această cale... Că s-a făcut... ceea 
ce s-a făcut... înţelegeți? Să poţi să fii casier, 
într-o gară ca a noastră, într-o gară pustie... nu e 


puţin lucru... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi Grubi? Grubi ce e? 
ȘEFUL GĂRII: Grubi e hamal. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Aha! Gara n-avea hamal. 
ŞEFUL GĂRII (Înfierbîntat.) : Exact! Exact! Duceam o 


mare lipsă de hamali... Nu se mai putea fără hamal... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : La ce vă trebuia hamal? 
ȘEFUL GĂRII (Consternar.) : Cum? Ce? Cum să nu avem? 


Se poate? Orice gară are nevoie de hamal. Şi apoi... 
însuși Grubi... a venit aici... pentru că a avut un 
vis... Vedeţi? Fiecare cu povestea sa... Ehe, ce vis 


a avut Grubi! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Domnule... De ce nu plouă? 


Ce rost are să nu plouă? 


ȘEFUL GĂRII (Luat prin surprindere.) : Ah, aşteptam această 
întrebare! Vă jur că o aşteptam! Ştiam că o să 
vină, că mi-o veţi pune pînă la urmă. Am avut tot 
timpul presimţirea ei. M-am gîndit la ea... și la ce 
ar trebui să vă răspund... Da, da, am ştiut că îmi 


veţi pune această întrebare... 


Matei Vişniec 


(Pauză; ȘEFUL GARII îşi reia plimbarea, frămîntat; 
din cînd în cînd se opreşte, încearcă să-l privească în 


ochi pe CĂLĂTOR; o scenă chinuită.) 


ŞEFUL GĂRII : Am ştiut... am știut... Vedeți... eu... noi... 
n-am reuşit niciodată... poate... să facem ceea ce 
ați făcut dumneavoastră... Aş putea spune că 
sîntem fascinaţi chiar... de ceea ce se întîmplă... nu? 
Nu-i așa, un călător prin ploaie... în carne și oase... 
(Brusc, violent, apropiindu-se de fata CĂLĂTO- 
RULUI.) Dumneavoastră chiar nu puteţi călători 
fără ploaie? (Se retrage rusinat, sub privirile grele 
ale CĂLĂTORULUI.) Nu, nu... vă rog să mă 
iertaţi... dacă... N-aș vrea... cumva... să vă supăr. 
Mi-ar părea imens de rău... Tocmai pe dumnea- 
voastră... un călător... un adevărat călător prin 
ploaie... Dar, ştiţi, eu... (Patetic, confesiv.) Eu am 
povestea mea! Povestea mea, nespusă... (Usor 
înrăit.) Ce vă pasă dumneavoastră? Aţi călătorit, 
aţi fost, poate, fericit... Dar eu... Toată viaţa 
mi-am dorit să întîlnesc un călător prin ploaie! 
N-as vrea să mi-o luaţi în nume de rău, dar eu, 
domnule... cred că vă aştept de patruzeci de ani... 


(Pauză, CĂLĂTORUL îl priveşte discret şi compasiv pe 
ȘEFUL GĂRII ; acesta devine tot mai exploziv, combinat 


cu momente de mare confuzie sufletească.) 


ȘEFUL GĂRII: Da, da... de patruzeci de ani... Eu, per- 


sonal, nici n-am crezut, de altfel... Da, nu vă pot 


Călătorul prin ploaie 


ascunde acest lucru... Eu nici n-am crezut, multă 
vreme, În existenţa... în existența acestor... acestor 
călători prin ploaie. Adică, voiam să spun că n-am 
crezut în existenţa lor reală... că un om ca dum- 
neavoastră, de pildă... este o ființă reală... Domnule! 
Sînteţi o fiinţă reală? 


(Moment de încordare; ȘEFUL GĂRII stă aplecat dea- 
supra CĂLĂTORULUI, asteptînd răspunsul ; se privesc 
drept în ochi; CĂLĂTORUL este crispat și încurcat în 
primele secunde ; apoi, fata i se destinde şi devine zîmbitor ; 
în loc de răspuns, îi dă ŞEFULUI GĂRII o palmă 
uşoară, demonstrativă; ŞEFUL GĂRII o primește 
nelămurit, apoi fata i se destinde si începe să rîdă cu 


poftă; CĂLĂTORUL îl urmează în acest hohot de ris.) 


ȘEFUL GĂRII: Ha-ha... ha-ha-ha... Ce fascinant! Cît e 
de fascinant! He-he-he. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așadar, n-aţi crezut ? 
SEFUL GĂRII : Nu! Nu! Pe cinstea mea! N-am crezut o 


vorbă! Întelegeti ? N-am crezut un cuvînt. Am 
crezut doar... că totul e o poveste... și că doar 


povestea e... reală... 


(Pauză; fiecare din ei rămîne țintuit de propriile sale 
gînduri; ŞEFUL GARII îşi alungă printr-o miscare a 
capului toate fantasmele şi reia.) 


485 


ȘEFUL GĂRII: Ştiţi, în gara noastră... în această singură- 
tate... orice poveste devine monstruoasă... se 
întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite 
totul, curge, ne pune cu genunchiul în pămînt... 
Înţelegeţi ? Aceste poveşti... vin... vin așa... din 
aer... Au o proprietate ciudată, se reped, așa, ca 
nişte păsări, peste noi şi ne înghit, ne frămâîntă în 
pîntecul lor, ne otrăvesc... Ah, sîntem otrăviţi, 
sîntem otrăviţi pînă în adîncul sîngelui... Sînt 
mii de poveşti care se rotesc în aer, mii de 
întîmplări care se cred adevărate, da, care ne vor... 
pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce 
se întîmplă... cu aceste povești monstruoase, care 
circulă, circulă, nu ştii de unde vin și unde se duc, 
nu ştii cine le-a spus prima dată, nu știi ce vor, ce 
ascund, ştii bine că nu trebuie să le crezi şi totuși 
le asculti, ştii că te înghit şi că se întind pe sufletul 
tău ca o plagă monstruoasă... dar nu poţi fără 
ele... Sînt singurele noastre puncte luminoase, în 
tot ce facem... (Moment de extaz; îsi revine după 
cîteva zeci de secunde.) Dar ce voiam să vă spun? 
Peste noapte, puteţi dormi acolo, în camera de la 
etaj. Veţi fi singur pe tot etajul, veţi putea privi de 
acolo... tot peronul... şi chiar mai departe, toată 
cîmpia... E o cameră frumoasă, domnule. Foarte 


frumoasă. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mulţumesc, dar prefer... 
să rămîn aici. 
ȘEFUL GĂRII: O, nu! Ar fi... nu, nu! Ştiţi, n-ar trebui să 


ne lipsiți de această bucurie... de a găzdui, nu-i 


486 


Călătorul prin ploaie 


aşa ?, un călător prin ploaie... Vă rog, vă rog din 
tot sufletul... Nu mi-o luaţi în nume de rău. Dar 
e atît de fascinant ca, după patruzeci de ani, în 
sfîrşit... să întâlneşti, totuși... nu-i așa ?, un călător 
prin ploaie, unul adevărat... 


CALATORUL PRIN PLOAIE: Mulţumesc, domnule... 
Dar, ştiţi, aş vrea să rămîn aici, pentru că vreau să 
aştept... 


ȘEFUL GĂRII: Cum, aici, pe peron, toată noaptea? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Ştiţi, aş vrea să aştept 


ploaia. 


A 


ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deşi... În 


sfârşit... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Aş vrea să-mi lăsaţi şi lea- 
gănul... Am să stau în leagăn și am să aştept 
ploaia. 


ȘEFUL GĂRII : Evident, evident... Leagănul rămîne acolo... 


E al dumneavoastră. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu ştiu de ce, dar simt că 


în noaptea asta... ar mai trebui să mai plouă o 
dată... 


ȘEFUL GĂRII: Sigur... sigur... Se produc atâtea... feno- 
mene ciudate, imprevizibile... Domnule, v-o doresc 
din toată inima! (Chinuit, pentru sine.) Ah, nicio- 
dată... niciodată n-am ştiut să mă port cum tre- 
buie... atunci cînd trebuie... Domnule... oare 
n-aş putea să rămîn şi eu, aici, cu dumneavoastră, 
în această noapte ? N-aș putea să aştept şi eu ploaia, 


487 


Matei Vişniec 


împreună cu dumneavoastră? Oare mi-aţi putea 


face, ca să zic așa, această favoare? 


CALATORUL PRIN PLOAIE: Rămîneți unde vreţi. Gara 
vă aparţine... 

ȘEFUL GARII: Vă mulțumesc, domnule. Vă mulțumesc. 
N-am să uit şi n-am să ezit să cred... în... Aș 
putea să vă întreb ceva? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor amuzat de frămintările 
ȘEFULUI GĂRII.): Dacă într-adevăr nu pot trăi 
fără ploaie? 

ŞEFUL GĂRII: Exact! Exact! Ah, n-aş vrea să vă jignesc... 
Poate că sînt nişte lucruri mai delicate, mai 


ascunse... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu sînt ascunse, domnule. 
Dacă în următoarele trei luni n-o să plouă, sînt 
pierdut. 


ȘEFUL GĂRII : Pierdut? Ce înseamnă pierdut? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mor, domnule. 
ȘEFUL GĂRII (Nu-si găsește locul.) : Fascinant! Fascinant! 


Nu pot să cred! Așadar... tot ce auzisem eu... 
încă din copilărie... Toate acele poveşti... sînt 
adevărate, nu? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da, sînt adevărate. 
ȘEFUL GĂRII (Ca un leu în cușcă.): Dar cum e posibil, 
cum ? Ce se întîmplă, de fapt ? (fi frământă mâinile.) 
Ce simţiţi? Ce se întîmplă cu dumneavoastră? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic deosebit. Mă usuc 


ŞI mor. 


488 


Călătorul prin ploaie 


ȘEFUL GĂRII : Imposibil! Aşa ceva... Cum?... Cum? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Foarte simplu. Închi- 


puiţi-vă cum aţi deveni după trei luni de nesomn. 
V-aţi usca din lipsă de somn. 

ȘEFUL GĂRII (Ca în fata unei halucinatii.) : Din lipsă de 
somn ! 

CALĂTORUL PRIN PLOAIE: Exact. În același fel, eu, 
dacă nu călătoresc prin ploaie de trei luni, să 


zicem, mă usuc, mor, mă descompun, înţelegeți? 


Mă fac praf. 
ŞEFUL GĂRII (Umblind buimac.) : Nu pot să cred... Nu 


pot să cred așa ceva... Domnule... vă jur că aveţi 
toată afecțiunea şi toată admiraţia mea... pentru 
că eu vă aştept, aş putea zice, încă din copilărie... 
Poate că pierdusem speranţa de a vă mai întâlni, 
da, poate că... Dar ceea ce-mi spuneţi e cu totul 
fascinant... Şi atunci, acele corpuri, oare sînt 
găsite... din cînd în cînd... pe câmpii... sau la 
marginea drumurilor... acele cadavre chircite... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Sînt camarazii mei, dom- 
nule. Sînt camarazii mei morţi din cauza lipsei de 
ploaie. 


ȘEFUL GĂRII (Fals revoltat.) : Dar e groaznic, e groaznic! 
Ah, dati-mi voie să vă spun... să vă spun ceva... 
despre mine... Vă rog să nu rîdeţi, vă conjur să 
nu rîdeti ! Trebuie să vă spun, dumneavoastră trebuie 
să vă spun totul... Totul! Ştiţi... eu... dintot- 
deauna... toată viaţa mea.... mi-am dorit... să 
fiu... (repede, soptit, conspirativ) călător prin ploaie! 


489 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor uimit.) : Adevărat? 
ȘEFUL GĂRII (Cu răsuflarea tăiată.) : Adevărat, adevărat! 


Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă 
de pe cînd ascultam acele poveşti minunate... 
despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, 
mi-am dorit atît de mult... atît de mult... Am 
jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de cîte 
ori venea ploaia, fugeam de acasă, da, alergam pe 
cîmpuri, prin iarbă, mă tîram printre şiroaiele de 
apă... încercam, încercam... să simt ceva... Exta- 
zul! Încercam să simt extazul, senzaţia aceea deo- 
sebită, aşteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit 
de apă, mă lipeam de pămînt și aşteptam să treacă 
apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era 
cît pe ce să reușesc! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi? Nimic? 
ȘEFUL GĂRII (Înfrtnt.) : Nimic... Ani în şir am încercat, 


490 


am sperat... M-am tîrît, am alergat, am sorbit 
apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... 
Aşteptam o cît de mică, o cît de infimă chemare... 
Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închi- 
puiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pîndindu-mă, 
hohotind în creierul meu, clipă de clipă, ară- 
tîndu-mă cu degetul, spunîndu-mi că sînt nebun, 
da, nebun... Spunîndu-mi că numai nebunii sînt 
cel care... încearcă să obțină... aşa ceva, că numai 
nebunii aspiră... la aşa ceva... la acest lucru... 
atît de frumos... atît de înălțător... Vedeţi, de 
aceea, mai tîrziu, m-am ascuns în această gară 
pustie... ruşinat și dezgustat, am fugit aici, departe 


Călătorul prin ploaie 


de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aş fi fost călător 
prin ploaie! Dacă aş fi fost măcar o zi... măcar 
pentru o zi... călător prin ploaie! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Timid.): Şi totuşi... n-aş 
putea spune că eu... că vă înţeleg întru totul... La 
ce vă trebuie? De ce vă doriţi, domnule, să fiţi 
călător prin ploaie? 

ȘEFUL GĂRII: O, da... Dumneavoastră vă permiteţi... să 
gîndiţi așa... Ca orice om care a trăit, care a 
cunoscut... ceva cu adevărat important... Nu? 
Dar pentru mine, pentru mine... Dumneavoastră 
aţi călătorit prin ploaie, aţi fost fericit. Asta e! 
Dar eu?! 


(În acest moment, din spatele clădirii, se aud bobotele 
de rîs ale celor doi ; capul LOANEI apare tot mai des în 
spatele ferestrelor şi al ușilor; impresia că se plimbă 
fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI şi 
CASIERULUI se zud tot mai zgomotos şi mai imper- 
tinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi 
disperate pentru a intra în scenă, căutînd în acest scop 


pretexte sau un moment potrivit.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e mare lucru să fii 
călător prin ploaie. lar despre fericire... E cu totul 
și cu totul ciudat că vă gândiţi... la așa ceva... 


ȘEFUL GĂRII (Începe să cadă într-un fel de transă.) : Că mă 


gîndesc? La ce mă gîndesc? Eu? 


491 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă gînditi la fericire. E 


total ridicol să vă gîndiţi la fericire. Călătorii prin 
ploaie nu se simt niciodată fericiţi. E total ridicol 
cu mă siliți pe mine să vă răspund la astfel de 


întrebări. 


ȘEFUL GĂRII: Ridicol? Ridicol? Sigur... De fapt... Ah, 


492 


domnule, sînt un idiot! Sînt blestemat. Sînt cel 
din urmă om, sînt un laş! Domnule... știți 
dumneavoastră că eu era cît pe ce, cît pe ce să 
devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă 
jur, domnule, iată, aceşti bastarzi, Bruno şi cu 
lunganul de Grubi... ştiu totul, mi-au smuls tot 
adevărul... nişte fiare... (Agitatie, semne de isterie 
şi de depresie melancolică.) Ce vă pasă vouă? 
Călătoriţi... călătoriţi, vă lăsaţi trupurile putrede 
în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, 
să ne gîndim la voi și să ne minunăm, să rîvnim la 
o cît de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin 
ploaie, pe jos prin ploaie, cu ce drept? Ce drepturi 
au călătorii prin ploaie, de ce să călătorească ei 
prin ploaie şi noi să așteptăm aici, să stăm aici, cu 
nebunii de Grubi și de Bruno, care sînt niște 
diavoli... Da. Ştiu tot. Vi s-au părut doi băieţi 
buni, doi camarazi plini de viaţă, ah, da... Ştiu 
tot. V-au îndiîrjit împotriva mea, v-au spus că sînt 
nebun, că sînt maniac, v-au spus totul despre 
mine, nu? V-au spus că am o fată nebună, care se 
plimbă toată ziua prin sala de așteptare a gării, 
nu ? Toate astea vi le-au spus ei, iar dumneavoastră 


rînjiți, vă prefaceţi că nu știți nimic, încercaţi să 


Călătorul prin ploaie 


vă purtaţi cu mine cît mai blînd, credeti că astfel 
mă puteţi menaja... Vi s-a spus că sînt bolnav, că 
sînt un ratat, că am pretenţia de a fi cunoscut, 
odinioară, e drept, numai pentru cîteva ore, 
senzaţia mersului prin ploaie ? Nu ? Toate acestea 
le ştiaţi de mult, din clipa în care ati venit aici, 
vreți să mă faceţi să urlu, să mă tîrăsc prin praf, 
să-mi smulg pielea de pe fată? Sînteţi o bestie, 
domnule, de ce aţi venit aici, de ce vreţi să ne 
tulburaţi viaţa, de ce? (7remur al capului, un acces 
nervos, gesturi haotice.) Unde sînt ploile pe care 
le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, 
domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai 
reînceapă, vă jur, s-a zis! Ha-ha! Gata cu ploaia, 
domnule, aţi rămas de căruță, vă vom privi cum 
muriti, încetul cu încetul... Ha! Vom fi lîngă 
dumneavoastră, veţi muri frumos, toţi călătorii 
prin ploaie mor frumos, da. Vă știu... Ha, ha, 
ha... Ha, ha, ha... Brunooo... Domnul o să 
moară la noi... Ha, ha, ha, ha... Vom avea un 
mort. Brunooo... unde eşti ? Vino să vezi mortul! 
Veniţi cu toţii să-l vedeţi pe mort! Ha-ha-ha... 
Sîntem singuri cu mortul... Ha... ha... ha... 
V-aţi păcălit! Sînteţi de-al nostru ! Pfui! (Pe aceste 
excese verbale, ŞEFUL GĂRII începe să se miște tot 
mai violent, loveşte în peretii gării, deschide toate 
usile si ferestrele, se arată, strigînd, la ferestre şi se 
ascunde, în plină bufonerie, după usi si după ferestre, 
la sfirsit începe să arunce pe peron scaunele din sala 
de aşteptare.) Gata, gata, trebuie să-i facem loc, 


493 


Matei Vişniec 


să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... 
Ha! Să-i facem loc, na, așteaptă ploaia, na, ia şi 
aşteaptă ploaia... (Aruncă scaunele unul cîte unul 
pe fereastră.) Na, aşteapt-o, na, na... Acum ai loc? 
Ai? Bestie ordinară! Vrei să mai aştepţi ? Cît vrei 
să aştepţi? Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL si 
IOANA, înfricoșati, îl pîndesc o vreme, apoi se 
apropie de el, încercînd să-l liniştească.) 
HAMALUL (Ametit de alcool.) : Se duce dracului. Totul s-a 


scurs. N-o să mai rămînă nimic. Brrr! 


IOANA (Naivă si înfricoșător de aeriană.) : Tata a înnebunit. 


Ce rău îmi pare... 
HAMALUL: Domnule... V-aţi prostit de tot? 
ȘEFUL GĂRII (Observindu-i și reacționînd şi mai violent la 


vederea lor.) : Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! 
În genunchi! 


IOANA : Tata vrea să stăm în genunchi... 
CASIERUL: O să crape. O să-i dea sîngele pe nas. 
HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Întotdeauna face așa. 


V-am spus c-o să se termine prost? 

CASIERUL (Către CĂLĂTOR.) : Nu-i poate suferi pe călătorii 
prin ploaie... Îi urăște. 

IOANA: Tata îi iubeşte pe călătorii prin ploaie. Tatăl meu 
este un tată foarte bun. El în fiecare seară bea 
cafea cu lapte. Ha, ha, ha. 


HAMALUL (Către călător.) : E nebună... E nebună şi ea. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Opriţi-l. Vreţi să-i dea sîn- 


gele pe gură? 


494 


Călătorul prin ploaie 


HAMALUL: Să-i dea, să-i dea, să se termine odată! 
IOANA : Am să vă spun lui tata. Iata o să se supere pe voi. Da. 
ȘEFUL GĂRII: Afarăăă! Diavolul s-a întins deasupra 


CASIERUL (Usor ametit de alcool, încearcă să-l acapareze pe 
CĂLĂTOR.) : Domnule... Nu trebuie să-l judecați 
prea rău. Noi sîntem obişnuiţi. Eu, de pildă, cînd 
eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin 
ploaie. Am rămas cu un gust amar. Dar eu, dom- 
nule, n-am înnebunit, nu... 

IOANA: Tata n-o să poată dormi. Vai, o să fie groaznic. 

CASIERUL (Libidinos, persuasiv.) : E groaznic, domnule, să 
vrei să fii călător prin ploaie și să ţi se întîmple... 
atîtea lucruri urîte... Eu, de pildă, cînd eram mic, 
simţeam ploaia de la distanță. Dar eu, după cum 


vedeţi, n-am înnebunit, nu. 
HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Duceţi fata de aici. Vreţi să 


duceți fata de aici? 
HAMALUL: E obişnuită. Ea îl îngrijește. 
CASIERUL: Cine e bear? Cine spune că sînt beat? 


Domnule, nu v-am spus încă esenţialul. Sînt încă 


în stare să călătoresc prin ploaie! 

HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă 
facă să-i spuneţi totul. 

ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASI- 
ERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sînteti 


O victimă a minciunii! 


495 


Matei Vişniec 


IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toţi sînt nebuni. 

ŞEFUL GĂRII: Duceţi fata de aici! 

IOANA: Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. 

HAMALUL (Scuipînd scîrbit.) : Ce porcărie! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E 
păcat... 


CASIERUL : Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le daţi atenţie. 
Asta e obsesia lor, sînt niște rataţi, fiecare a vrut să 
fie cîndva călător prin ploaie, de aici a pornit 
totul. Eu, cînd eram mic, începusem să simt ex- 
tazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în 
timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, 
că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, 
ha, ha... 

HAMALUL : Să-l ducem la culcare. Bătrînul s-a prostit de tot. 

ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din faţă şi 
alunecă la pămînt.) : Sînt gata să mor. Am să mor 
din lipsă de ploaie. 

CASIERUL (Ride isteric.) : He, he, he... N-ai să mori nicio- 
dată, mincinosule. 

HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gîndac. 

IOANA: De ce-l faceţi gîndac pe tata? 

ȘEFUL GĂRII: M-au făcut gîndac? 

IOANA: Da, tată... 

ȘEFUL GĂRII: Am să-i dau afară... 

CASIERUL (Lipit de urechea CĂLĂTORULUI.): Nu vă 
faceţi probleme. La noi, aceste crize sînt perfect 
normale. Se repetă din trei în trei zile. Hi-hi-hi... 


496 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (ncercînd să-l ajute pe 
ȘEFUL GĂRII.) : Ţineţi-vă de mine, domnule... 


HAMALUL: Mai bine l-aţi lăsa să crape. 


(Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dînd în 
acelaşi timp impresia unei defulări generale.) 


IOANA: Vrea să te lase să crăpi... 
ŞEFUL GĂRII: Ce urît! (Către CĂLĂTOR.) Vedeţi, 


domnule? 


CASIERUL (La fel, lipit de urechea CĂLĂTORULUI.) : 
Cîteodată, se întîmplă să înceapă ploaia în timpul 
nopţii... Ah, ce desfătare! Aţi călătorit vreodată 
prin ploaie în timpul nopţii ? Eu, cînd eram copil, 
adoram ploile de noapte... 

HAMALUL: Ce mizerie! Ce scîrboşenii! (Își scoate sticla 
din buzunar şi începe să bea ; sticla trece apoi în 
mîna CASIERULUI și, de aici, în mîna OANEI ; 
ȘEFUL GĂRII întinde şi el mîna, dar IOANA 
refuză să-i dea.) 

IOANA: Tu nu! 

ȘEFUL GĂRII: Vreau şi eu, vreau şi eu! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Făcând, mai departe, efor- 
turi de a-l ridica pe ŞEFUL GĂRII.) : De ce nu-l 
lăsaţi în pace? De ce nu-i dați pace? Ce aveți 
cu el? 

ȘEFUL GĂRII : Vor să mă omoare. Nu vor să mă lase singur 


în ploaie. 


497 


Matei Vişniec 


IOANA: Domnule, să nu-l bruscaţi pe tata! Ce vreţi să-i 


faceţi lui tata? 


ȘEFUL GARII: Vrea să mă omoare! A venit să mă omoare! 
Nu-l lăsaţi să intre în gară... 

HAMALUL: Să dăm foc la gară ! Ce-ar fi să dăm foc la gară? 
(Sticla circulă între cele trei personaje, trădind o 


înțelegere a lor statornicită.) Să dăm foc şi să fugim. 


CASIERUL: Domnule, de fapt, noi toţi sîntem foști călători 
prin ploaie. Da, domnule, noi n-am avut noroc, 
noi n-am avut ploaie. Ah, în copilărie, în fiecare 
noapte, se pornea vîntul. Auziţi ? Parcă bate puţin 
vîntul... Sîntem cu toţii foşti călători prin ploaie, 
domnule. N-aveţi dreptul să ne dispreţuiţi... 

ȘEFUL GĂRII: Lăsaţi-mă în pace, lăsaţi-mă aici... Vreau 
să aştept ploaia... 

CASIERUL: N-o mai duce mult. I s-au rupt deja cîteva 
bucăţi de piele... Să nu-l apucaţi de tîmple, 
domnule... | 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsindu-l pe ŞEFUL GĂRII 
să recadă de-a lungul zidului.) : M-am săturat de 
voi! Sînteţi inumani. Sînteţi nebuni... 


(Cele patru personaje izbucnesc într-un rîs dement, la 
unison, un rîs imprevizibil pentru CALATOR, lăsîndu-l 
pe acesta total paralizat.) 


ȘEFUL GĂRII (După cîteva secunde de rîs, firesc şi acelaşi de 


la primele replici.) : Bruno! Ajută-mă să mă ridic. 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL: Da, domnule. 

HAMALUL: Da, domnule. 

IOANA: Da, domnule. 

ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... 

CASIERUL şi HAMALUL: Da, domnule. 

(Cei trei îl ajută pe ȘEFUL GĂRII să se ridice si încep să se 
tîrască spre încăperile din spatele gării.) 

HAMALUL: A vrut să vă înșele, domnule, nu trebuia să 


aveţi încredere în el. 
ȘEFUL GĂRII: Să plecăm, să plecăm... Se face frig. 


HAMALUL : Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă 
priviri grele spre CĂLĂTOR.) 


CASIERUL (Lipit de tîmpla ŞEFULUI GĂRII.) : Eu, dom- 
nule, am bănuit din prima clipă că aşa se va în- 
tîmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu 
acești fandosiţi, cu aceşti așa-ziși călători prin ploaie... 
Pfui ! Eu, domnule, cînd eram mic, odinioară, mi 
s-a întîmplat să călătoresc cîteva zile, aș putea 
spune cîteva zile și cîteva nopţi, în compania unui 
asemenea călător prin ploaie. Sînt exasperanţi, 
domnule, sînt grosolani şi murdari. 


HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămînă aici peste noapte. Să 
nu se întîmple o nouă nenorocire. 

ȘEFUL GĂRII: Lăsaţi-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să 
aştepte ploaia. 

HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. 
Niciodată nu poţi să știi ce se întîmplă cu acești 
călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... 


499 


Matei Vişniec 


CASIERUL: Domnule, eu, cînd eram mic, am pătit-o. (Îi 
sopteste ceva imperceptibil la ureche ŞEFULUI 
GĂRII) Da, e cît se poate de adevărat. (Alte soapte 
imperceptibile.) 


(Izbucnesc cu totii într-un rîs isteric, desi numai ŞEFUL 
GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI ; pe aceste rîsete, 
dispar în spatele ușilor; din cînd în cînd, fetele lor 
schimonosite de rîs apar la geamuri şi în spatele uşilor 
întredeschise ; încep să-și închidă apoi geamurile si ușile, 
să trîntească obloanele şi să lucreze meticulos la încu- 
ietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic şi pe 
fondul sonor al rîsului ; personajele se vor mişca în cadrul 
usilor şi al ferestrelor precum păpuşile unui ceas medieval.) 


HAMALUL (Aparitie de o secundă la fereastră, către 
CĂLĂTOR.) : Ha! 


CASIERUL (Aparitie la altă fereastră.) : Eşti un om mort, 


domnule. 


HAMALUL (Altă fereastră.) : Ha! Mai bine ne-ai lăsa în 


pace. Ne-ai stricat ziua, domnule. 


IOANA (Geszuri disperate către CĂLĂTOR.): Am să fiu a 
ta! Am să fiua ta! 


ȘEFUL GĂRII: Ai să aștepți mult şi bine. Ha! Ai să te 
saturi. Ha! Ce credeai? 

CASIERUL (Cîntînd.) : N-o să plouă! N-o să plouă! 

HAMALUL: Nu ţi-am spus eu că nu e bine să începi cu 


asemenea lucruri? Vezi unde ai ajuns? Șeful n-o 


să te ierte. 


500 


Călătorul prin ploaie 


IOANA (Speriază, naivă, frământată.) : Am să vin îndată. Să 


nu pleci. Am să vin să-ţi aduc un pahar de apă... 


ȘEFUL GĂRII: Noapte bună, domnule. A fost o zi minu- 


nată. Nu trebuie să fii supărat pe noi. Adio. 


HAMALUL: Noapte bună. Sîntem ai dumitale. Pe mîine. 
Ha-ha-ha. Pe mîine. (Soptit.) Domnule, a fost 


foarte frumos... 


CASIERUL (Dscrez.) : Pst! Pst! Credeţi-mă ! N-am avut ce 


face. Miine însă vă voi spune totul. Noapte bună. 


IOANA: Să nu pleci! 


(Aceste aparitii s-au soldat cu tot atitea geamuri şi uşi 
închise; luminile din interior s-au stins treptat, cu 
fiecare aparitie a personajelor ; interiorul gării, cu toate 
ferestrele si uşile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina 
unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI 
PRIN PLOAIE ; acesta îsi revine treptat din groaza şi 
stupoarea cu care a primit ultimele replici ; începe să se 
plimbe încet de-a lungul peronului, făcîndu-și loc prin- 
tre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul 
noptii si-si masează muschii fetei şi ai gâtului ; se aşază 
pe fotoliul-leagăn şi priveşte cerul; se leagănă ușor, cu 
fata în sus; pare că e pe cale să adoarmă ; de undeva, 
din spate, apare IOANA; e îmbrăcată în alb, în cea 
mai bună rochie a ei, şi ține în mîinile sale un pahar cu 
apă; e la fel de naivă, şi, totuşi, e mult schimbată; în 
această parte a piesei, inocenta LOANEI trebuie să devină 
personaj principal.) 


z: 
sa 53 
nr í PAJ T A ` 
i S E i aa i pi , 
AR ALYT Woka ah 
Ei IDE ee ta îi 
=, . 


SAB da 


Ă De “aa | a Sr i 


Matei Vişniec 


IOANA (Timidă.): Domnule... 

(CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE n-o aude în primele secunde.) 
IOANA: Domnule... V-am adus... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se întoarce.): Cine eşti 


dumneata? 
IOANA: Eu sînt Ioana. V-am adus paharul cu apă. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Paharul cu apă?! 
IOANA: Da, domnule. Călătorii prin ploaie nu beau decît 
apă. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : De unde ştii tu, Ioana? 
IOANA: Ştiu. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Bine, lasă-l aici. 


(Pauză; IOANA așază paharul jos, la picioarele 
CĂLĂTORULUI ; apoi se retrage câtiva pași și se opreste ; 


după o vreme, începe să scîncească.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se întoarce, o privește cîteva 
zeci de secunde.) : Ioana... (Nici o mișcare.) Ioana, 
vino la mine. (IOANA face cîțiva paşi.) Vino aici. 
(IOANA e chiar lîngă CĂLĂTOR.) De unde ştii 


tu că un călător prin ploaie bea numai apă? 
IOANA: De la tata. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și tatăl tău de unde ştie? 
IOANA: De la un călător prin ploaie. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cine te-a trimis să-mi aduci 


un pahar cu apă? 


502 


Călătorul prin ploaie 


IOANA: Iata. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Şi tu de ce plîngi? 

IOANA: Nu pling. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu e bine să plîngi înainte 
de miezul nopții. 

IOANA: Ba da, ba da. Ce știi tu? Dacă plîng înainte de 
miezul nopţii, i se împlinesc toate dorinţele... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cui? 

IOANA: Știu eu cui. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Minti. 

IOANA: Nu mint. (Soptit.) Am un înger... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Un înger? 

IOANA: Da, da... Şi tu ai un înger. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Eu nu am înger. 

IOANA: Ba da, ba da, îți jur că ai. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut niciodată. 

IOANA: Ba l-ai văzut. Dar l-ai uitat. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu l-am văzut. 

IOANA: L-ai văzut în somn. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu nu dorm niciodată. 

IOANA (Dezamăgită.) : Nu? Ce păcat... Atunci e un înger rău. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sînt și îngeri răi? 

IOANA: Daaa... Și al meu este rău. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde ştii? 


IOANA: L-am rugat odată, cînd eram mică, să mă ajute cu 


ceva. Şi el nu m-a ajutat. 


503 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : N-ai ştiut cum să-l rogi. 

IOANA: L-am rugat foarte frumos. Am stat în genunchi în 
faţa lui şi el a spus minciuni. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiam că îngerii spun 
minciuni. 

IOANA : Toţi îngerii spun minciuni dacă stai în genunchi 
în faţa lor. Să nu stai niciodată în genunchi în faţa 
lor. Uite, eu am o bubă pe genunchi. (fi arată.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (întinde 


mîna.) 
IOANA (Speriată.) : N-o atinge! 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? 


IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. 
(Soptit.) E amintire de la mama. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cucerit de inocenta IOANFI.): 


Ioana, eşti foarte frumoasă. 

IOANA: Minti. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu mint. Îmi place să stau 
cu tine. 

IOANA: Ba minti! Aici, toată lumea minte. Şi eu mint. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! 


IOANA: Ba da. Te mint tot timpul, dar tu nu-ţi dai seama. 
Eşti atît de naiv... Mi-e milă de tine. 


(Pauză; CĂLĂTORUL privește în gol; fata aşteaptă un 
răspuns.) 


IOANA: Nu fi supărat... 


504 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu sînt. 
IOANA: Ba da. Eşti supărat. Nu trebuia să-ţi spun ade- 


vărul. Ei m-au rugat să nu-ţi spun adevărul, dar 
eu ţi l-am spus. Au să mă certe pentru asta. Mama, 
întotdeauna, mă certa pentru asta. Mă făcea vacă. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amuzat.): Cum? 


IOANA: Vacă. Spunea că eu n-o să reușesc niciodată să-i 
iubesc pe călătorii prin ploaie, pentru că eu nu 
spun niciodată adevărul. Așa spunea mama, dar 
ce spunea ea nu mai e adevărat, pentru că, de atunci 
pînă azi, adevărul s-a transformat în minciună! 
Auzi? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? 
IOANA: Cîntă broaștele. 


si si 


CALATORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! 
IOANA: Ba da, ba da. Sînt mai mult de douăzeci de broaște. 


Ce păcat că nu le auzi... (Se asază în genunchi în 
fata CĂLĂTORULUI, își lasă capul pe genunchii 
lui; gesturi lungi, de mângiiere.) Ce păcat... odată 
am visat o broască mare cât o casă. Se făcea că a 
venit la mine şi m-a întrebat „unde e blestemata 
aia de lingură de apă ?”, şi eu i-am spus „acolo” şi 
ea s-a dus şi a băut puţină apă şi apoi s-a uitat la 
mine şi mi-a apus „tii, ce păr frumos ai”, şi eu 


m-am speriat aşa de tare... aşa de tare... 


(CĂLĂTORUL îi mîngtie pletele si o ascultă; IOANA 


trăieşte pe urmele unor reverii ușor bolnave.) 


505 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce frumos ştii să povesteşti ! 


IOANA: 


Cine te-a învăţat să povesteşti? 

Nimeni. Tot ce-ţi spun este adevărat. Cînd eram 
mică, m-am dus într-o zi la prăvălie şi i-am spus 
domnului, era acolo un domn foarte gras, „dom- 
nule, vreau să-mi daţi un borcan cu șerbet verde” 
şi el mi-a spus „fugi de aici că n-ai bani” și eu i-am 
spus „și ce” și el a rîs şi mi-a spus „cară-te” și 
tocmai atunci au intrat acolo niște oameni și i-au 
spus „bă, vezi că fiu-tu ţi s-a înecat în heleşteu” şi 
atunci el a făcut ochii rotunzi și s-a repezit afară şi 
atunci eu m-am întins şi am apucat un borcan cu 
şerbet verde şi el s-a întors și s-a holbat la mine şi 
mi-a spus „stricato, nu ţi-am zis că n-ai bani, 
şterge-o”... Domnule, pot să vă întreb ceva? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Întreabă. 


IOANA: 


Dumneavoastră chiar sînteţi călător prin ploaie? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. 


IOANA: 


De ce mor călătorii prin ploaie ? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ; Mor şi ei... cînd li se ter- 


IOANA: 


mină ploaia. 


Şi dumneavoastră o să muriţi? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cred că da. 


IOANA: 


Cînd? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cam peste o sută de zile... 


IOANA: 


Vai, aşadar, n-o să-l mai vedeţi! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Pe cine? 


506 


IOANA: Pe el... Şi dacă ar ploua tot timpul, n-aţi mai 
muri niciodată? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. 

IOANA: Ce frumos! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ţi se pare frumos? 

IOANA: Da, domnule... Şi mai ales că dumneavoastră 
sînteţi şi un călător prin ploaie foarte norocos. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? 

IOANA: Știţi, noi avem în spatele gării un mic cimitir... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Un cimitir? Ce nevoie 
aveţi voi de un cimitir? 

IOANA: Acolo îi îngropam noi pe călătorii prin ploaie. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins, afectat.) : Cum? 
Îi îngropaţi pe călătorii prin ploaie... Cine? De 
ce? O, Doamne, loana, tu nu minţi? Ai văzut tu 
călători prin ploaie morți şi îngropaţi acolo? 

IOANA (Fluierînd.) : Şi-ncă câţi ! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! Nu pot să 
cred! (Pentru sine.) Ce coşmar! Trebuie să plec de 
aici... loana, du-mă repede la cimitir! Du-mă să 
văd. Vreau să-i văd. 

IOANA: Nuuu se poate, domnule. Nuuu se poate, că e 
întuneric. Şi nici nu e voie, pentru că tata a pus 
acolo flori, şi eu toată ziua am stropit florile. Nu 
se poate să rupem florile. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prinzînd-o de zîmple şi pri- 


vind-o drept în ochi.): Ioana, ascultă-mă bine! 


507 


Mate . işniec 


IOANA: 


Priveste-mă în ochi! Ai mai văzut tu călători prin 
ploaie ? 


Cuuum să nu! Şi săptămîna trecută a găsit tata 
unul la marginea cîmpului şi l-a chemat pe Grubi 
şi l-au cărat cu căruciorul aici. Şi cînd l-au adus, 


mai trăia încă. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Foarte tulburat.) : Şi ce v-a 


spus? Cine era? 


IOANA : Ne-a spus că s-a rătăcit și că el trebuia să ajungă în 


altă parte. Şi mi-a cerut un pahar cu apă, şi eu 
i-am adus un pahar cu apă. Si tata l-a întrebat ce 
simte, şi el a spus că nu simte nimic, ci că se 
sfirşeşte... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.) : Ce canalie! 


Doamne, ce canalie ! (Către IOANA.) Cum arăta ? 


Nu ţi-a spus cum îl cheamă? 


IOANA: Arăta aşa ca dumneavoastră şi nu ne-a spus cum îl 


cheamă. Și tata l-a întrebat cum a fost posibil să 


călătorească atîta vreme prin ploaie, şi el a răspuns 


„că aşa i s-a părut lui firesc, şi tata l-a rugat frumos 


să-i povestească ce simţea el în timpul ploii, şi el a 


răspuns că nu simţea nimic şi apoi a murit. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tatăl tău e o mare 


IOANA: 


508 


canalie ! 


Ba nu, domnule, tata s-a purtat foarte frumos cu 
toţi călătorii prin ploaie. Şi Bruno, şi Grubi s-au 
purtat şi ei foarte frumos și l-au îngropat lîngă 
ceilalți, care au murit mai demult, cînd eram eu 
mal MICĂ. 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să văd cimitirul! 
Du-mă să văd cimitirul. 

IOANA: Am să vă duc. Și dacă vreţi să ştiţi, şi tata a fost 
călător prin ploaie. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Tatăl tău minte! 


IOANA: Ba nu minte. Şi Bruno şi Grubi au fost şi ei 
călători prin ploaie, şi după ce s-au îmbolnăvit 
rău de tot, s-au ascuns aici. Şi acum stau aici și 
dau șase-şase. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine dă şase-şase? 
IOANA: Şi Bruno, şi Grubi... Amândoi dau şase-șase. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum, şi Grubi? 


IOANA: Da, şi tata. Şi el dă numai şase-șase. Toţi dau 
numai șase-şase şi se înfurie groaznic. Tata le zice 
„porcilor, dați numai șase-şase”, şi Grubi și Bruno 

. L] o A . . e Li 22 L] 
se ridică în picioare și spun „tu eşti un porc”, și 
atunci tata se supără. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și tu? 


IOANA: Atunci, eu nu le mai fac de mîncare. Şi ei se 
supără toți pe mine şi eu mă ascund în leagăn. Ca 
O pisică. 

CALATORUL PRIN PLOAIE: Nu asta. Și tu dai tot 
șase-șase ? 

IOANA: Nu ştiu. Eu n-am vrut să dau niciodată. Ei s-au 
înfuriat pe mine și mi-au spus „dă și tu O dată, 
proasto”, dar eu n-am vrut să dau şi ei s-au supărat 
pe mine. Şi Grubi a zis „de ce nu vrea să dea, cine 


se crede ?”, şi eu am rîs de ei și le-am spus că nu 


509 


Matei Vişniec 


voi da niciodată și ei sînt morţi de curiozitate și 
tot timpul vor să vadă dacă și eu dau șase-şase. 
Zău, nu trebuie să fii supărat pe ei. Sînt atît de 
proşti. Şi atît de singuri. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ioana, tu nu vrei să pleci 
de aici? 

IOANA : Nuuu... Nu e bine să pleci de aici. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? Nu vrei să vezi 


cum arată o pădure, cum arată marea? Tu ştii cîte 
oraşe frumoase există? 


IOANA: Ba nu, ba nu, nu există. 

CĂLATORUL PRIN PLOAIE: De ce spui că nu există? 
IOANA: Tata şi Grubi mi-au spus. Da, mi-au spus totul. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce ti-au spus? 

IOANA : Mi-au spus, mi-au spus. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te-au minţit. 


IOANA: Ba nu, ba nu. Mi-au spus că peste tot sînt numai 
gări moarte și că în aceste gări moarte vin să moară 
călătorii prin ploaie. Şi că noi trebuie să stăm aici 
şi să-i așteptăm și să-l îngropăm. 

CALATORUL PRIN PLOAIE : Nu-i adevărat! Asta e singura 


gară moartă pe care am întâlnit-o. 


IOANA: Ba nu, ba nu... Peste tot sînt gări moarte. Da... 
Sute de gări moarte. Ştiu eu. Sînt sute de călători 
prin ploaie care au murit peste tot. N-are cine să-i 
îngroape. 


510 


Călătorul prin ploaie 


(Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă 
de-a lungul peronului ; IOANA îl urmăreşte, vinovată, 
cu privirea.) 


IOANA (După un timp.) : Domnule... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... 

IOANA: Cum se face că v-aţi rătăcit? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiu. 

IOANA: Nu? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sînt 


bolnav. 
IOANA: De ce se rătăcesc toţi călătorii prin ploaie? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : De unde ştii că se rătăcesc? 


IOANA: Mi-a spus tata. Mi-a spus că s-a întîmplat ceva cu 
voi. Mi-a spus că de un timp vă rătăciţi și nu mai 
ştiţi să mergeţi după ploaie. Şi în loc să mergeţi 
după ploaie, vă rătăciți pe cîmpuri și pe dealuri pe 
unde nu plouă. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Are dreptate. 

IOANA: De ce vă rătăciţi? Hai, spune-mi... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E un fel de boală. 

IOANA: Ce fel de boală? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E ciudat de tot, Ioana. În 
loc să ne ducem după ploaie, ne îndepărtăm de 
ea. 


IOANA: ȘI vă rătăciți ? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. 


511 


Matei Vişniec 


IOANA: $i înainte nu vă rătăceați? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu. 
IOANA: Și-o să muriti cu toții? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu ştiu. 


IOANA (Revelațtie.): Nu cumva eşti ultimul călător prin 
ploaie ? Nu ești cumva tu ultimul care a mai rămas? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu ştiu. 

IOANA: Ce frumos! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Frumos? 

IOANA: E așa de frumos să fii călător prin ploaie... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu ştiu, Ioana. De un timp, 


călătorii prin ploaie nu mai au noroc. S-a întîmplat 
ceva cu ei, s-a rupt ceva în adîncul lor. Înţelegi? 

IOANA (Exraziară.) : Înţeleg! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simţim ploaia, 
Ioana. Altădată o simţeam cum se apropie, o sim- 
team cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în 
întîmpinarea ploii şi nu mă înşelam niciodată. 
Călătoream prin ploaie zile întregi, săptămîni 
întregi. Dacă ploaia se termina într-un loc, ştiam 
cu siguranță unde s-o găsesc. Înţelegi ? Era destul 
să caut jumătate de zi și dădeam de ploaie. Asta 
era pe vremuri... 


IOANA : Mai spune, mai spune... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Mai tîrziu, am început să 


simt ceva ciudat. Ploile veneau prea repede şi se 
terminau dintr-odată. Sau veneau prea încet... 
Am început să le aştept prea mult, și atunci cînd 


512 


IOANA: 


Călătorul prin ploaie 


călătoream mi-era frică. Uneori se adunau norii, 
se auzeau tunete, aşteptam să înceapă ploaia și 
norii se risipeau. Călătorii prin ploaie s-au speriat, 
au devenit tot mai puţini... lot mai singuri... De 
altfel, călătorii prin ploaie călătoresc întotdeauna 
singuri... 


De ce? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Pentru că n-au ce-și spune. 


IOANA: 


Dacă doi călători prin ploaie se întîlnesc seara, 
dimineaţa se despart, dacă se întîlnesc dimineaţa, 
se despart la prînz, dacă se întîlnesc la prînz, pînă 
seara și-au spus tot ce aveau de spus şi se despart. 
Înţelegi ? Și nici nu au voie să vorbească în timpul 
ploii. Cine vorbeşte în timpul ploii se pierde, se 
rupe ceva în el și nu mai poate călători niciodată. 
Și eu vreau să călătoresc! Învaţă-mă și pe mine să 


călătoresc prin ploaie! Vrei? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce vrei să călătoreşti 


IOANA: 


prin ploaie, Ioana? 


Nu știu, nu ştiu. Dar vreau să merg cu tine, să văd 
oraşele. Vreau să rămîn cu tine, să stăm în ploaie. 


Vrei să mă iei cu tine? Mă iei? Spune! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : De ce vor oamenii să călă- 


IOANA: 


torească prin ploaie, Ioana? De ce vreţi tu și tatăl 
tău şi Grubi şi Bruno să călătoriţi prin ploaie? Ce 
se întîmplă cu voi? 

Nu știu. Dar trebuie să fie foarte frumos. Nu-i așa 


că e foarte frumos? Nu-i așa că te simţi fericit 


513 


Matei Vişniec 


cînd călătoreșşti prin ploaie? Vreau să învăr să 


călătoresc prin ploaie... 


CALATORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiu dacă ai să poti, 
loana. Nimeni n-a învăţat încă să călătorească prin 


ploaie, dacă nu s-a născut călător prin ploaie. 


IOANA: Eu am să pot. Îţi jur că am să pot. Am să fiu 


cuminte şi am să te ascult. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ai să păţești ca toţi ceilalți. 
Ai să te amăgești cîteva zile și ai să crezi că ai 
reușit. Şi într-o bună zi ai să-ţi dai seama că ploaia 
nu-ţi spune nimic și ai să te ascunzi într-o gară 
pustie. 

IOANA: Ba nu, ba nu. Am să merg cu tine. Am să merg cu 
tine pentru că te iubesc foarte mult şi am să merg 
cu tine, da. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce spui tu? Ce spui? 


IOANA: Da, te aşteptam de cînd eram foarte micuță. 
Mama îmi tot spunea că ai să vii, dar eu începusem 
să cred că totul e o minciună. Da. Mă rugam în 
fiecare seară la tine, ca să vil. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.) : Ioana, tu ești 
nebună. Şi tatăl tău e nebun, și Grubi, şi Bruno. 
V-a înnebunit pe toţi dorinţa de a călători prin 
ploaie. Sînteți cu toţii nebuni. Tu nu-ţi dai seama 
că sînteți nebuni? 

IOANA: Şi ce dacă sînt nebună? Eu te iubesc şi așa. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Bine... Am să te iau cu 


mine! 


514 


Călătorul prin ploaie 


IOANA: Să plecăm! Să plecăm! Să mergem să vedem 
orașul. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Plecăm, Ioana, plecăm 
repede. Plecăm imediat, numai să înceapă ploaia. 
Am să te învăţ să călătorești cît mai frumos posibil 
prin ploaie. Am să-ţi arăt orașele, Ioana, cele mai 
frumoase orașe... Sute de oraşe... Tu știi ce sînt 
orașele ? Știi ce sînt străzile, ce sînt acoperișurile? 


IOANA : Vreau să văd străzi! Vreau să văd acoperișuri! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocînd un vis.) : Fiecare 
oraş are un acoperiș enorm, în care sînt tăiate mii 
de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș creşte câte 
un arbore și, în fiecare an, din arbore creşte un 
fruct. Toamna, fructul plesnește şi din el iese o 
pasăre care mai apoi locuieşte în arbore. La început, 
păsările sînt vorbitoare, și dacă ştii cum să le 
întrebi, afli o mulțime de lucruri despre lumea 
din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi, 
pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste şi 
își pierd glasul. La început, păsările stau toată ziua 
în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre 
bătrîneţe, învaţă să zboare, iar atunci cînd sînt 
bătrîne de tot, nici nu se mai întorc în arbori, se 
rotesc doar prin aer şi mor în aer. Aerul le poartă 
doar dintr-o parte în alta şi, încetul cu încetul, le 
subţiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza 
ploii şi după o vreme dispar... 

IOANA (// ascultă extaziată, fericită.) : Mai spune, vreau să 


mai spui. 


515 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Am să te duc să vezi oceanul. 
Tu ştii ce înseamnă oceanul? Ioana, oceanul este 
făcut din mii și mii de picături rotunde de ploaie 
care se rostogolesc dintr-o parte în alta. lar pe 
țărmul oceanului plouă în fiecare zi şi, acolo, nici 
nu trebuie să aștepți ploaia, pentru că acolo trăiesc 
cei mai multi călători prin ploaie. Am să-ţi arăt și 
corăbiile... Unii oameni, ca să nu le fie frig pe 
ocean, își construiesc corăbii. Iar în mijlocul coră- 
biilor își pun cîte un catarg, care nu este altceva 
decît un arbore jupuit și care le aminteşte de arbo- 
rele din mijlocul oraşului. Da... Am să-ţi arăt și 
pădurile, care sînt cu totul și cu totul fantastice. 
Pădurile sînt nişte locuri unde arborii stau unul 
lîngă altul, îti poţi închipui așa ceva, mii de arbori 
unul lîngă altul? 

IOANA: Cîţi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiu. Mii de arbori. 


IOANA: Vreau să ştiu precis. Cîţi arbori trebuie să ai ca să 
ai o pădure? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ştiu şi eu? Să zicem... o 


mie de arbori. 
IOANA: Și dacă ai 999? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu ştiu dacă e bine. Cred 


că trebuie să ai o mie fix. 
IOANA : Ce bine! Eu am deja un arbore... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai tu un arbore? 


516 


IOANA: Da. Am. L-am crescut eu. E înalt... cam aşa, are 
frunze şi o să iasă din el o pădure. (Brusc, întris- 
tată.) De ce nu plouă, de ce nu plouă? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Trebuie să înceapă dintr-o 


clipă în alta. 
IOANA: Și atunci, plecăm? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Plecăm imediat. 


IOANA: Stii ceva ? N-am să-mi iau rămas-bun de la nimeni. 
Am să plec pur şi simplu. Tata o să se supere 
foarte tare, dar mie nu-mi pasă. Hi-hi... Ce supă- 
rat o să fie tata... De ce nu plouă? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă... O 


ştim !... 


(Cele două personaje sînt în aşteptarea ploii ; se produce 
o pală de vînt; apoi, din depărtare, un usor tunet.) 


IOANA: Auzi? Ai auzit? Vine! 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, încă nu... Asta încă 


nu e ploaie... 


IOANA: Ba da, ba da... Simti vîntul? Vîntul aduce ploaie. 
Auzi ? Vine ploaie! Auzi? 


(Tunete uşoare, la mare depărtare ; cele două personaje, 
puternic încordate.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu e ploaie... E altceva... 


E ceva confuz... 


517 


Matei Vişniec 


IOANA: Ba nu, nu... N-ai auzit tunetele? (Vîntul se 
înteteşte.) Vezi ? Vezi ? Vine o ploaie grozavă... Hai 
să plecăm... Hai... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Mai stai... E 
altceva, nu e ploaie, e... Doamne, nu-mi dau 


seama dacă e ploaie sau nu... 


IOANA: E ploaie, e ploaie... Hai să fugim... (Tunetele se 
aud din ce în ce mai puternic.) Sînt tunete, e 
ploaie! Să fugim! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e ploaie, sînt numai 
tunete... Doamne, ce se întîmplă? 

IOANA: Nu te mai gîndi! E ploaie! Trebuie să fie ploaie! 


Trebuie să crezi că e ploaie! Să fugim! 


(Pe fondul gesturilor sale naive, IOANA îl prinde de 
mînă pe CĂLĂTOR şi-l sileşte s-o urmeze; lumina 
scade şi cei doi sînt învăluiti de ceată si întuneric, 
acoperiti de tunete puternice şi rafale de vînt; se mai 


aude stins glasul LOANEI.) 


VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... 
Trebuie... 


PARIEA A II-A 


A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade piezis. 
Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂ- 
TORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E 
acoperit cu o pătură în carouri, pe care si-o tine strîns 
sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre 
traverse, pe şine, pe acoperișul gării, pe sub scaune şi pe 
bănci, atîrnînd de ziduri şi de ferestre — zeci de păsări 
moarte. Cîteva păsări se mai zbat usor. Grubi, cu o 
mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură 
plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă şi 
înfăsurat cu un fular. E îmbătrânit şi chinuit. Pe măsură 
ce mătură şi se apropie de fotoliul-leagăn, devine tot mai 
contrariat. În sfirsit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN 
PLOAIE și face ochii mari, pare că-şi aminteşte ceva, 
rămîne mirat si indecis. Mlătură în jurul CĂLĂTORULUI, 
îi trage cîteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi 
largi şi insistente, sperînd să-l trezească pe CĂLĂTOR. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, 
îşi trage si mai bine pătura sub bărbie, se strînge în 
fotoliu şi continuă să doarmă. 


519 


HAMALUL (Atingîndu-i umerii.) : Hei... domnule... (Își 


repetă de cîteva ori mişcarea.) N-aţi plecat? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezeste greu, chinuit, îşi 
freacă ochii, priveşte în jur, rămîne mai departe 
înfrigurat, ascuns sub pătură.) : Ce e?... Ce?... 
(Își freacă mîinile, gâtul, cască.) Tu eşti, Grubi? 

HAMALUL (Nemultumit.) : Eu. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecîndu-și genunchii.) : 


Brrr! Ce frig e la voi. 
HAMALUL: N-aţi plecat încă? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... 
HAMALUL (Posomorit.) : Credeam c-aţi plecat. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se 


ridică, îsi strînge pătura în jurul trupului şi face 
câtiva paşi.) Ce faci aici? 

HAMALUL: Mătur. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cască.) : Aha! De ce e aşa 


de frig la voi, dimineaţa? 
HAMALUL: Nu știu... Așa e la noi... frig... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Observînd, dintr-odată, 
cadavrele păsărilor; speriat.) : Ce-s astea? 
HAMALUL (Plictisit.) : Păsări... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (P2/4.): Cum, păsări ? 
HAMALUL: Păsări, domnule... Păsări moarte... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind în jur, tot mai înspăi- 


mâîntat în fata măcelului.) : Atîtea păsări moarte? 
Cine le-a omorît? 


520 


HAMALUL: Nimeni. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cum nimeni ? Cum nimeni? 


De unde au venit păsările astea aici? Ce fac păsă- 
rile astea aici? Ce-i cu ele? Ce faci cu ele? 


HAMALUL: Le mătur... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Le mături? 

HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.) : Le dai foc? 
HAMALUL : Ce vreți să fac cu ele? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce să faci cu ele? (Înfrînz.) 


Da... Ce să faci cu ele... (Se linisteste brusc, devine 
placid.) Ce de păsări! 

HAMALUL (Se ridică în vîrful picioarelor şi, ajutîndu-se de 
coada măturii, dă jos cîteva păsări lipite de fereastra 
de la etaj şi de zid.) : În fiecare zi... (face un salt, 
pentru a dobori o pasăre aflată mai sus.) în fiecare 
zi... am treabă... cu astea... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Astea mor în fiecare zi? 
HAMALUL: Mor peste noapte. 


(Pauză; HAMALUL îi continuă treaba; CĂLĂTO- 
RUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului 
şi se uită la păsări ; se apleacă, ridica una dintre păsările 
care se zbat si începe s-o încălzească în pumni, suflîndu-i 
aer cald.) 


HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. 


521 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.) : Ce ştii tu ? (Con- 

i tinuă să încălzească pasărea în palme.) 

HAMALUL (Plin de milă pentru pasăre și CĂLĂTOR.) : 
N-are zile, domnule. Dacă n-are zile, ce vreţi să-i 
mai faceţi ? Mai bine i-ati rupe gâtul, să nu se mai 
chinuiască... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind pasărea, cumva întris- 
tat si îngretoşat.): Poftim... Rupe-i-l tu... (-o 
întinde.) 

HAMALUL (O ta și-o aruncă în grămadă.) : Sînt scîrboase. 
La început, mi-era și mie milă de ele. Dar sînt 
scîrboase, vă spun eu... Din cauză că sînt moarte 
și că sînt multe... devin scîrboase... Se lipesc de 
uși, de pereți... Sînt groaznic de scîrboase... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce mor? Ce au... că 


mor? 
HAMALUL: Sînt păsări de ploaie. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Păsări de ploaie? 
HAMALUL: Mor din cauza ploii. Sînt păsări care trăiesc 


din ploaie. Mor în fiecare noapte, cu sutele. Se 
adună aici, deasupra gării, dracu’ ştie de ce s-adună 


aici, se rotesc ce se rotesc și cad... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad? 
HAMALUL: Cad peste noi... Nişte scîrbe. În fiecare dimi- 


neaţă trebuie să le adun, să le mătur... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad multe? 
HAMALUL: Nu ştiu. Nu poţi să știi niciodată. Uneori cad 


mai multe, alteori cad două, trei... Uneori cad cu 


522 


Călătorul prin ploaie 


sutele... Sînt și dimineţi cînd cade cîte una ori 
nici una... Azi au căzut mai multe. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am ştiut de păsările astea 
(Se uită la una dintre ele, agătată de un felinar; o 
ia, o cercetează atent, apoi, cu două degete, o aruncă 
în grămadă.) De ce au ochii deschişi? 
HAMALUL: Aşa mor ele... Cu ochii deschisi. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Poate că se uită la cer... 
HAMALUL: Nu se uită.. Eu nu cred că ele văd ceva... cu 
ochii ăia... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Văd, sînt sigur că văd... 
cred că se uită după apă. 


HAMALUL: Prostii... 


(Pauză; GRUBI îşi vede de treabă; CĂLĂTORUL îşi 
scoate o țigară şi, în momentul cînd Grubi dă foc grămezii, 
şi-o aprinde.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am ştiut... N-am ştiut 
nimic de ele... Grubi, eşti sigur că păsările astea 
mor... din cauza ploii? 

HAMALUL:: Așa se spune. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poveşti. 

HAMALUL: Nu, domnule, nu. Sînt păsări de ploaie, 
păsări care zboară prin ploaie şi se hrănesc din 
ploaie. Ar trebui să știți asta. Cînd simt că nu mai 
au ploaie... se îndreaptă, așa, spre gară... vin aici, 
vin să moară aici... Ce dracu'? De ani de zile se 


523 


Matei Vişniec 


întîmplă treaba asta... Eu cred că mai e puţin şi 


Or să moară toate. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde ştii? 


HAMALUL : Le simt eu. Sînt din ce în ce mai uşoare şi mai 
urâte. Uneori, cred că păsările astea nici n-au apucat 
să zboare prea mult prin ploaie... sînt făcute la 
bătrîneţe... N-au mai apucat să zboare prin 
ploaie... Mor ca proastele. 


(HAMALUL ŝi aprinde şi el o țigară ; stau amândoi în 


jurul focului şi privesc în grămada care se carbonizează.) 
2 


HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.) : 
Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scîrboșeniile astea. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.) : Dar 


ceilalti? Unde-s ceilalți? Unde-i loana? 
HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : După apă? Ce fel de apă? 
HAMALUL: Apă. Apă de băut. S-au dus cu drezina după 
apă. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fulgerat de o idee.): Cu 


drezina ? Aveţi drezină? 
HAMALUL: Avem drezină. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina... N-am mers 


niciodată cu drezina... 


HAMALUL (Cu ochii luminați.): Nu? E frumos... E 


frumos să mergi cu drezina... Te bate vîntul, aşa, 


524 


Călătorul prin ploaie 


îți trece pe lîngă urechi. Să le spuneți să vă ia cu 
ei, într-o dimineață, după apă. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E departe... apa? 
HAMALUL: E. Cam la zece kilometri de aici... E acolo o 


fîntînă, o fîntînă pe care o ţinem încuiată. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Străbătut de un fior.) : 
Secături ! 

HAMALUL: Cum? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce o ţineţi încuiată? 
Cine vă dă voie să încuiaţi o fintînă ? 

HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, 
dacă n-o încuiem... vreţi să se scufunde păsările 
în ea? Să spurce apa? | 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrînt.): Da... 
Aşa e... (Brusc, începe să-și agite bratele.) Am 
amortit... Am amortit în scaunul ăsta. 

HAMALUL: Să vă dau o înghiţitură de rom? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut 
niciodată. 

HAMALUL: E foarte bun. Luaţi o înghiţitură și-o să vă 
încălziţi. (Scoate sticla de rom, soarbe încet de cîteva 
ori, apoi i-o întinde CĂLĂTORULUI.) 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Gustă din băutură; face o 
grimasă ; mai gustă o dată.) : Nu e rău. 

HAMALUL: Mai luaţi. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Poate... altă 
dată... 


525 


Matei Vişniec 


HAMALUL (Bea din nou.): E din romul cel mai bun... 
(Bea.) al domnului Kaponta.... Tot timpul îl ţine 
închis... Dar aseară... He, he... ce-a mai fost şi 
aseară... (Bea.) Nu e om rău... domnul Kapunta. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Încercând să-şi amintească) : 
Aseară? Ce-a fost aseară? Aha... Vorbeşti de 
domnul acela gras care s-a zbătut și s-a trîntit pe 
jos? De ce se trînteşte pe jos? Tot timpul se zbate 
așa și se trînteşte pe jos? 

HAMALUL: Nu, domnule. Domnul Kapunta nu scoate o 
vorbă. Ani de zile nu scoate o vorbă. Acum însă... 
că aţi venit dumneavoastră... (Bea.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce vrei să spui? 
HAMALUL: S-a bucurat şi el... S-a bucurat ca un copil. 


He-he... De mult nu l-am mai auzit pe domnul 
Kapunta vorbind... Dar aseară... aseară a fost 
grozav... (Bez.) Nu? Nu v-a plăcut cum a vorbit? 
L-am ascultat tot timpul, ne-am ascuns amîndoi 
după ușa aceea și am ascultat... (Bez.) Am ascultat 


tot... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tžios.): Amîndoi? Care 
amîndoi? 


HAMALUL: Eu și cu Bruno. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi aţi stat... pînă la sfârşit? 

HAMALUL: Păi, cum? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Pînă cînd... pînă cînd a 
început să tune... ? 


HAMALUL: A, nu... Eu, după chestia aia cu orașele... 


m-am plictisit şi m-am culcat. Şi Bruno s-a culcat 


526 


Călătorul prin ploaie 


și el. A mai stat puţin și s-a culcat. Domnul Kapunta 

însă... (bea) da, el cred că a stat pînă la sfîrșit. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A stat acolo cu voi? S-a 

ascuns cu voi şi m-a pîndit de acolo? 
HAMALUL: Aşa face întotdeauna... Da nu e un om rău. 


N-are rost să vă supăraţi pe el. E ca un copil. E 


cretin. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Arătînd spre sticlă.) : Dă-mi 
şi mie... 


HAMALUL. (Înviorat.) : N-am spuseu? E bun... (Íi întinde 
sticla.) Mai e un strop. 

CAIATORUL PRIN PLOAIE (Bez.): N-am ştiut că mă 
pîndiți. Am fost un prost. (Se așază, întristat, pe 
bancă.) 

HAMALUL: Zău... n-are rost s-o luaţi în nume de rău... 
Aţi fost așa de... așa de bun şi de... Aţi povestit 
aşa de frumos... Şi Ioana... a fost așa de bună... 
şi de frumoasă... Deși e cam proastă. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce e proastă? 

HAMALUL: Are fumuri. Nu cunoaște viaţa. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sînreţi nişte nemernici. 
Toţi. 

HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Vă place să staţi aici, să vă 


pîndiţi unii pe alții... Vă place să vedeţi cum 
mor... oamenii... şi păsările... Staţi aici ca nişte 
ciumaţi, în loc să... 


527 


Matei Vişniec 


HAMALUL : Ce-ati vrea să facem? Unde să plecăm? Unde 
să ne ducem? Peste tot e aşa. Mie, domnule, aflaţi 
că îmi place aici. Am tutun, loana ne face de 
mîncare... Unde să mă duc? Ce ştiţi dumnea- 
voastră? Nu ştiţi nimic. Aţi călătorit pînă acum, 
aţi umblat prin ploaie, nici măcar nu v-aţi uitat în 
jur. Acu' o să crăpaţi aici, da’ cel puţin ştiţi că o să 
crăpaţi fără părere de rău. E, dacă aş putea să 
călătoresc prin ploaie... măcar o zi... măcar zece 
zile... nu mi-ar mai păsa de nimic... M-aș urca 
într-un pod şi m-aș culca acolo și nu m-aş mai 
trezi niciodată. Ce vină am eu că nu pot călători 
prin ploaie? Spuneţi-mi şi mie, cu ce sînt vino- 
vat? Şi ce rost are să mai trăieşti dacă nu poţi 
călători prin ploaie? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai zis? 


HAMALUL (Amărit.) : Asta am zis: că nu mai are nici un 
rost să trăieşti dacă nu ştii... dacă nu poți... să 
călătoreşti măcar o singură dată prin ploaie... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fata unei 
revelații.) : N-am ştiut... Nu mi-am dat seama 
niciodată... 


HAMALUL: Păi? Ce zic eu? Puteţi muri liniştit. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Pot muri liniștit? Așa ți se 
pare? 

HAMALUL: Nu mi se pare. E sigur. O să aveţi o moarte 
ușoară, nici n-o să vă daţi seama. Multi călători 
prin ploaie au murit aici, în gara asta... Nici n-o 
să simtiti... O să fie ca o adiere, o să vă daţi 


528 


Călătorul prin ploaie 


sufletul... aşa... ca o creangă de măr... Întot- 
deauna v-am invidiat pe voi... ăștia... călătorii 


prin ploaie... pentru felul în care muriti... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am auzit că aveți și un 
cimitir pe aici... E mare? 

HAMALUL (Cu un zîmbet ironic.) : E destul de mare. În 
fiecare an avem de îngropat... câte unul, cîte doi... 
cîte trei... Anul trecut au fost mai mulți. Unii vin 
și nici n-apucă să spună două vorbe. Ajung aproape 
morţi... Pe alții îi găsim noi, peste tot, înşiraţi pe 
cîmpie... Nu ştiu ce dracu: vi se întîmplă vouă, că 
muriți așa, ca ciupercile... Da, cel puţin, muriti 
frumos. Ce-i al vostru e al vostru... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi înaintea mea? Cine a 


fost înaintea mea ? 


HAMALUL: Înaintea dumneavoastră? Păi, a fost un 
dolofan, un bărbat așa gras şi rotund... nici nu-ti 
venea să crezi că e călător prin ploaie. Cînd a 
venit şi ne-a spus că e călător prin ploaie, ne-a 
venit să rîdem. Era gras şi tăcut, tăcea tot timpul, 
se uita speriat la noi, cel mai mult se temea de 
fată... Se temea să nu-l stropească peste faţă... cu 
apă... Era tare ciudat omul acela. Domnul 
Kapunta s-a gudurat pe lîngă el cîteva zile şi n-a 
reuşit să scoată nimic. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Şi ce voia domnul Kapunta? 
De ce nu-l lăsa în pace? Ce vrea, de fapt, Kapunta 
ăsta ? 


529 


Matei Vişniec 


HAMALUL: Numai dracu' știe ce vrea. Domnul Kapunta 
îşi închipuie că ar mai putea... că s-ar mai putea 
face ceva... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? 


HAMALUL: Nu știu nici eu. Crede că există ceva, un secret 
anume, Că există ceva ce nu ştie el... şi că, dacă ar 
afla acel ceva, ar mai fi în stare... ar reuşi să călăto- 


rească şi el... din nou... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: A mai călătorit el... prin 
ploaie? 

HAMALUL: Așa zice. El așa zice. Şi poate că a călătorit. 
Cine ştie? Nu poţi şti niciodată... Poate că am 
călătorit cu toţii, odinioară, prin ploaie... dar nu 
ne mai amintim nimic... Poate că el își aminteşte, 
și de aceea... tocmai de aceea... e aşa cum e... Nu 
se poate şti nimic. Uneori, şi eu am impresia că aş 
fi călătorit, îmi amintesc cîte ceva, apoi uit totul, 
se face dimineaţă, se lasă ceața... Aseară, cînd aţi 
vorbit despre corăbii şi despre orașele acelea și 
despre oamenii aceia... care se plimbă pe țărm... 
mi s-a părut şi mie că-mi amintesc ceva... M-am 
bucurat, era să tip, am avut un țipăt grozav în 
piept, era să ies afară și să mă arunc la picioarele 
dumneavoastră... Chiar şi lui Bruno i s-a părut 
că-i amintește ceva şi s-a bucurat și el... Dar 
după aceea n-am mai înţeles nimic, s-a înnegrit 
totul, s-a golit tot pieptul... de țipăt... și atunci 
ne-am culcat... Dar nu se poate şti nimic, dom- 
nule. Nimic, nimic, nimic! Poate că și noi am 


530 


Călătorul prin ploaie 


călătorit, poate că am văzut orașe de care, astăzi, 
ne-am înspăimâînta... Poate că am trecut prin pă- 
duri şi poate că de aceea sîntem așa de plictisiti 
seara, tocmai pentru că am trecut cîndva prin 
acele păduri frumoase... Asta e. Totul se poate 
reîntoarce, poate că într-o dimineaţă ne vom trezi 
și-o vom lua razna, pur şi simplu, prin ploaie... 
Înţelegeţi? Poate că de asta sîntem așa trişti și 
înrăiți şi scîrbiţi și păcătoşi, poate că de asta... 
poate că am fost cu toţii călători prin ploaie și 
acum nu știm nimic... nu ne mai amintim ni- 
mic... Eu, domnule, de mulţi ani aştept să visez 


un Vis... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care îl ascultă fascinat.) : 


Am auzit că ai avut odată... un vis grozav... 


HAMALUL : Da, domnule, am avut un vis așa de frumos... 
„aşa de frumos şi clar... cum nu vă pot spune. Dar 
îl aştept. Aştept să-l mai visez o dată. Dacă îl mai 
visez încă o dată, atunci... atunci pot spune c-o să 
pot călători şi eu... da, visul ăla o să rupă toate 
uşile și toate porţile din mine și-o să pot ieși și eu 
în ploaie... Ah! Dacă l-aș visa! Dacă l-aş mai visa 
o dată! 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : De aceea dormi tu, în căru- 


cior, mai tot timpul? 


HAMALUL (Transfigurat.) : De aceea... Sînt sigur că într-o 
zi o să-l visez din nou. Îmi spune mie ceva, am 
ceva care îmi zvîcnește în tîmpla dreaptă și îmi 


spune c-o să vină o zi cînd o să-l visez din nou... 


531 


Matei Vişniec 


Ehe... Ce vis! De altfel, eu îl port tot timpul în 
mine, simt cum se coace, e aici, e sigur aici... 
Puneţi mîna pe gîtul meu, puneţi mîna aici... 
Auziţi cum se zbate ? La mine, visele se zbat mai întîi 
aici, în colțul gâtului... (CĂLĂTORUL urmează 
pe GRUBI în gesturile sale.) Chiar aici... Pe el, pe 
visul acela, îl port de ani de zile... aici, puneţi 
mîna, aici... mai sus, apăsaţi mai tare, simțiţi cum 
se zbate ceva cald, ceva uşor, așa, ca o aripă? Ei? 
E visul meu, se coace aici, se rotunjeşte, aştept 
numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc 
să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin tre- 
burile... mă culc. Cum am puţin timp liber... mă 
culc... înțelegeţi? Cu cît o să dorm mai mult, cu 
atît sînt mai multe șansele mele... de a visa... 
încă o dată... visul acela frumos... Dumneavoastră 
visaţi vreodată ? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu. Eu nu visez niciodată. 
HAMALUL: Ce păcat... E mare păcat. Dacă v-aș putea 


ajuta cu ceva... Poate că ar trebui să încercaţi să 
dormiți mai mult... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu... Nu cred că e 


bine. De altfel, eu... pînă acum cîteva săptă- 
mâni... nici n-am dormit niciodată... 


HAMALUL: Deloc? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Deloc. 

HAMALUL: Şi ce făceaţi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nimic. Călătoream. Ascul- 


532 


tam cum plouă. Dacă stătea ploaia, mă aşezam pe 


Călătorul prin ploaie 


o piatră şi aruncam cu boabe de porumb într-o 
găleată cu apă. Puteam să stau zile întregi așa, cu 
boabe de porumb lîngă mine şi cu o găleată plină 
cu apă. Aruncam boabele, ascultam cum cad în 
apă şi atît... Cînd simţeam că prin apropiere trece 
? 2 
o ploaie... că trebuie să vină vreo ploaie... mă 
ridicam şi plecam înaintea ei... Călătoream apoi 


prin ploaia aceea pînă cînd se sfirşea. 
HAMALUL: Şi cînd se sfirşea? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu simţeam nimic deo- 


sebit. Vreau să spun că nu mă speriam prea tare, 
de fapt, pe vremea aceea nu mă speriam de nimic. 
Dacă se sfirșea... mă așezam din nou și aruncam 
cu boabe de porumb... sau cu pietricele... în 
apă... Asta e tot. Dar de obicei călătoream, călă- 
toream zile în şir, uneori nu mă opream cîte un an 
întreg... Călătoream dintr-o ploaie în alta, pe 
vremea aceea ploile se întîlneau în aer, se ames- 
tecau între ele, îşi schimbau drumurile între ele... 
Puteam să mă îndrept oriunde voiam... Da, pînă 
acum cîteva săptămîni, nici nu mi-a trecut prin 
Cap.... că aş putea să mă tem de ceva... Că aş 
putea să mă tem de ploaie, de pildă... Vreau să 
ZIC... să mă tem că s-ar putea opri ploaia. Da. 
Nu-mi trecuse niciodată prin cap că s-ar putea 
opri ploaia. Ce zici de asta? Pur şi simplu, nu mă 
puteam gîndi la așa ceva... 


HAMALUL : Înseamnă că atunci a început... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Atunci a început? 


533 


Matei Vişniec 


HAMALUL : Atunci a început... boala. Înseamnă că atunci 
aţi luat-o. V-aţi îmbolnăvit şi aţi început să deve- 
niți om... vreau să spun... om obişnuit... 

CALATORUL PRIN PLOAIE: Așa crezi? Crezi că voi 
deveni un om obişnuit? 

HAMALUL: Cam aşa se întîmplă... Întâi deveniți un om 
obișnuit și după aceea se rupe totul... se spulberă 
totul... Se duce totul dracului. 

CALATORUL PRIN PLOAIE: Oare am devenit deja... 
om? 

HAMALUL: Nu ştiu. Poate că da. Puțin. Spuneți că a 
început să vă fie frică? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da. Mi-e frică de mai multe 
lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu ştiam 


că există atîtea lucruri. 
HAMALUL: E semn rău... dacă a început să vă fie frică. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Rusinat.) : Ştii, a început 


să-mi fie şi foame... 
HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Şi ce simtiti ? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Simt ceva... ceva adînc şi 
rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o 
neliniște în degete. Îmi vine să le duc la gură... 
înţelegeţi ? Mi se pare cumplit de rușinos. 
HAMALUL: E normal. Nu trebuie să vă simţiţi jenat. Am 
să vă dau nişte pîine. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Încă nu. Mai aştept. Poate 


că n-o să fie nevoie, poate că nu e decît o părere... 


HAMALUL: Poate... 


534 


(Pauză; personajele, ușor stingherite.) 


HAMALUL (Face câtiva paşi, deschide o ușă, scoate cîteva 
unelte, priveşte soarele.) : S-a ridicat... acum o să 
se facă din ce în ce mai cald... La prînz o să fie 
cumplit de cald... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : În fiecare zi... e aşa de cald? 
HAMALUL: În fiecare zi. Dimineaţa e cumplit de frig. 


Peste zi, e cumplit de cald. Seara încep să se adune 
cîțiva nori, începe să tune.... Dar nu se întîmplă 
nimic. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : În fiecare zi tună? 

HAMALUL : În fiecare zi. Spre seară se porneşte vîntul și se 
adună cîțiva nori... cîteva zdrenţe... E un fel de 
mascaradă. lună, uneori chiar fulgeră... dar de 
plouat, nu plouă niciodată. Peste zi puteţi sta acolo... 
(Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo, 
întotdeauna e răcoare. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Acolo au stat şi ceilalți... 


de dinaintea mea? 


HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi 
spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi 
lustruiesc pereţii... E o cameră albă, curată, o să 
vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Ştiţi, aici, 
facem cam în fiecare zi aceleaşi lucruri. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Or să vă înnebunească... 


lucrurile... 


535 


Matei Vişniec 


HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora 
şase şi mătur peronul. Şi nu simt nimic. În fiecare 
zi spăl peronul și curăţ şinele de rugină... Le dau 
puţin lustru, mai strîng cîte un şurub... Spăl 
geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prînz, mă 
culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, 
Ioana curăţă cartofi în fiecare zi. Stă în pivniţă 
cîte două ore şi curăţă cartofi. Face mîncare și 
după aceea fuge pe cîmp. Seara se ascunde în 
spatele ferestrelor și aşteaptă. Se uită de-a lungul 
căii ferate şi cîntă, încet, mai mult mîrîie decât 


cîntă... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cîntînd? 


HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. 
De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O 
ascultăm pe ea cum cîntă. Uneori, cîntă şi Bruno, 
la trompetă. (Începe să curete sinele de cale ferată.) 
Și domnul Kapunta ştie să cînte la trompetă. 
Domnul Kapunta cîntă însă mai rar, o dată la 
cîțiva ani. Se închide în odaia de sus şi cîntă cîte 
o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la 


trei, patru ani... tot e ceva. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se așază pe marginea 
peronului, privindu-l pe GRUBI cum lustruieşte 
sinele.) : Şi cu drezina ? Cînd se întorc cu drezina ? 


HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.) : Mai e... Se întorc 
înainte de prînz. În fiecare zi Bruno şi domnul 
Kapunta... se întorc înainte de prînz... Uneori 


mai găsesc cîte un mort... pe calea ferată... şi îl 


536 


Călătorul prin ploaie 


aduc cu drezina... Nu ştiu ce ne-am face fără 
drezină.... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu vrei să te ajut? 
HAMALUL: Să mă ajutaţi? (Ezită.) Ba da... Puteţi lustrui 


cealaltă şină. O să vă treacă timpul mai repede. 


(Cei doi sînt aşezaţi, călare, pe cîte o şină si lustruiesc; 
cîteva zeci de secunde de tăcere ; se aud sunetele ritmice 
ale muncii lor.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrînd îndirjit.) : De 


fapt... de ce trebuie să le lustruim? 
HAMALUL: Nu ştiu. Așa zice domnul Kapunta. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da... E bine să fie lustruite. 


(Alte secunde de muncă încordată. ) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzîndu-si spatele.) Pînă 


unde le lustruim ? 
HAMALUL: Pînă unde vreți dumneavoastră. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum aşa? 
HAMALUL: Nu ştiu dacă vă daţi seama... dar lustruitul 


şinelor e... aşa... ceva care linişteşte nervii... care-ţi 
trece prin sînge şi te umple de... ceva mai adînc, 
mai subtil... Nu știu cum să vă spun... Dum- 
neavoastră nu simţiţi cum deveniți mai bun, mai 
adevărat? Nu aveţi senzaţia că începeţi să aveţi... 
un sens? 


537 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Un moment de gîndire.) : 
Nu. 

HAMALUL: Eu simt. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simţi tu... mai bun? 
Mai uşor? 

HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se goleşte 
sîngele şi cum încep să plutesc... aşa... printre 
propriile mele cuvinte... E atît de simplu şi de 
răcoare... Aş putea să lustruiesc zile în şir aceste 
șine... Dacă n-ar trebui să dorm, cred că le-aș 
lustrui continuu... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncîndu-şi unealta.) : 


Nu-mi place. 
HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu, nu, mi se pare o treabă 
inutilă... și jalnică... Arăţi jalnic, zău așa. 
HAMALUL: Nu e chiar atît de inutilă. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? 
HAMALUL: Nu. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că-mi pierd minţile. 
HAMALUL (Impasibil.) : Ştiţi, o dată la trei, patru ani... se 


întîmplă să mai treacă și cîte un tren... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se ridică violent, se repede 

spre GRUBI, î/ ridică de guler.) : Cum ai spus? Cum? 
HAMALUL (La fel, indiferent.) : Odată la cîţiva ani... trece 


cîte un tren... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Câte un tren! 


538 


Călătorul prin ploaie 


HAMALUL: Da. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vibrînd.) : O dată la cîțiva 
ani! 

HAMALUL: Da. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La câţi? 

HAMALUL : La doi, la trei, la patru, la cinci... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci? De ce m-aţi 


minţit ieri? De ce? 
HAMALUL: Nu v-am minţit, domnule. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: M-aţi minţit! Aţi spus că 
pe aici... niciodată... nici un tren... De ce? 
HAMALUL: Nu v-am minţit, domnule. Pentru dum- 


neavoastră... e adevărat... N-are rost să așteptați 
njci un tren... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : N-are rost? 


HAMALUL: N-are. Trenurile dumneavoastră au trecut... 
toate... De mult. Zău, n-avea nici un rost să vă 
dăm speranțe... vorbe goale... Nu? Un tren care 
trece la trei, patru ani o dată nu contează... E un 
tren care nu există... N-are nici un rost să vă 
gîndiţi, zău... n-are rost să vă gîndiţi la așa ceva... 
Ar fi o crimă să vă facem... să vă gîndiţi... la așa 
ceva... Aceste trenuri... de fapt... nici nu știu 
dacă sînt reale, da, da, poate că nici nu sînt reale, 
poate că ele trec numai pentru noi, pentru a ne 
mai amăgi... Nu trebuie să credeţi tot ce se spune, 
n-are nici un rost să credeţi tot, tot... Eu însumi, 
domnule, sînt un mare mincinos, așa îmi zic toţi, 


539 


Matei Vişniec 


„Grubi, eşti un mare mincinos, un mincinos 
dizgraţios şi ordinar”, vă jur că aşa mi se spune, 


n-are rost să credeţi în mine, nu... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Aţi vrut să mă prostiţi ! Aţi 


vrut să vă bateti joc de mine! (Surescitat.) Aţi vrut 
să mă faceţi să rămîn aici, în gara asta împuţită. 
Știu tot, ştiu... Vreţi să mă ţineţi aici, să vedeți 
cum îmi dau duhul... Ştiu eu... Vreţi să mă faceți 
să spun lucruri pe care nu le ştiu, să mă faceţi să 
vorbesc. Din asta trăiţi voi. Din lucruri pe care eu 
nu le ştiu. Ascultă, hamal nenorocit, n-o să vă 
meargă ! Am să plec de aici, am să plec! Mă duc! 
Gata! Mai bine mor pe cîmp decît să vă ascult 
minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pîndiţi... 
(tot mai strivit, se lasă în genunchi, plînge) cum 
staţi pe după uşi... cu bocancii murdari... şi vă 
rîdeţi, da... vă rîdeţi de paharul meu de apă... şi 
de ploaie... Aţi rîs de mine, aţi rîs... 


HAMALUL: Nu, domnule... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ati hohotit, aţi hohotit ca 


nişte porci, v-am auzit prin somn... V-aţi apro- 
piat de câteva ori de mine, în timpul somnului, 
v-am simţit... M-aţi căutat prin buzunare, m-aţi 
buzunărit... Ştiu tot... Mi-aţi ridicat pleoapele, 
în timp ce dormeam, și v-aţi uitat în ochiul meu... 
Da, da, cu mîna ta murdară, mi-ai ridicat pleoapa 
şi te-ai uitat sub ea... Ce-ai văzut acolo, nemer- 
nicule, de ce ai făcut asta? 


HAMALUL (Speriat.) : Nu eu! Vă jur! Nu eu! 


540 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mi-ati dat tîrcoale... ca 
nişte cîini... vă era foame și mi-aţi dat tîrcoale... 
V-am simţit! Toată noaptea mi-aţi dat târcoale, 
v-aţi uitat în palma mea, mi-aţi deschis pumnii în 
timpul somnului şi v-aţi uitat în palma mea... 
Stiu! Mi-aţi desfăcut cămașa, v-aţi lipit urechea 
de mine... să vedeţi dacă am inimă ! Mi-ati numărat 
degetele de la picioare, m-aţi descălțat şi mi-aţi 
numărat degetele de la picioare... Da! Să vă fie 
ruşine! Da... Ei? V-aţi lămurit? Cîte degete am 
la picioare? Sînt destule? (În hohote.) De ce vă 
purtați aşa? De ce? V-aţi uitat pînă și în gura 
mea! Mi-aţi descleștat dinţii şi v-aţi uitat în gura 
mea şi mi-aţi umblat cu un pai în gură... Aţi vrut 
să găsiţi adevărul meu, în gura mea, nu? 

HAMALUL (Coplesit, rusinat.) : Nu, nu... A fost ideea lui 
Bruno... Numai el... numai el putea să facă așa 


ceva... Bruno, pe vremuri... îneca pisici în apă... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Aţi tropăit în jurul meu, 
toată noaptea, aţi tropăit şi v-aţi învârtit în jurul 
meu. Mi-aţi măsurat hainele, m-ati măsurat de 
sus pînă jos, m-aţi întors pe toate părţile cînd aţi 
văzut că dorm așa cum dorm... că nu pot face 
nimic... în timpul somnului... că sînt ca și 
mort... M-ati tîrît pe Jos, m-ati răsucit, m-aţi 
lovit, m-aţi ciupit de gât și de faţă, mi-ati turnat 
apă peste faţă... Pe toate le ştiu ! Da... Așa o să-mi 
faceţi în fiecare seară ? De asta vreţi să rămîn aici ? 
Ca să-mi jupuiţi pielea și să intraţi în sufletul 
meu? Da? 


541 


HAMALUL: Nu, nu... Nu... Eu le-am spus că e urît, că 


nu trebuie... Dar sînt atît de răi, atît de răi... Ori 
de câte ori vine câte un călător prin ploaie... parcă 
îi apucă nebunia... Parcă își pierd minţile... Încep 
să caute, să caute... nici ei nu știu ce caută. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: ȘI au găsit ceva? Au găsit 


ceva la mine? 


HAMALUL: Nu, nu. N-au găsit nimic. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi or să mai caute? 
HAMALUL: Nu ştiu. Am să le spun să nu mai caute. Am 


să le spun să vă lase în pace în timpul somnului. 
Să le spuneţi şi dumneavoastră să vă lase în pace 
în timpul somnului... Așa să le spuneţi... Deşi... 
Cum e posibil, domnule, să dormiti în felul ăsta, 
ca un mort? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu știu. Așa dorm eu. Nu 


542 


mi-am dat niciodată seama că dorm ca un mort. 
Abia astă-seară, cînd am văzut că nu pot mişca un 
deget, mi-am dat seama că dorm ca un mort. 
Grubi... (Jalnic.) Să nu mai faceţi... așa... cum 
aţi făcut... E groaznic, Grubi, înţelegi ? E groaznic 
să ştii ce se întîmplă cu tine și să nu te poți trezi 
din somn... Să nu mai faceţi... Am să-i rog și pe 
ei... Să nu mai facă așa ceva... Am să le spun tot 
ce vor, numai să mă lase în pace... în timpul 
nopţii... Am să mor de greață... dacă îmi mai 
desfaceți pleoapele... și gura... în timp ce dorm... 
Nu trebuie... Mă asculti? Spune-le că am să le 
spun eu tot... tot... Era să vomit astă-noapte, de 
scîrbă, cînd mi-aţi deschis gura... și mi-ati umblat 


cu firul acela de iarbă... printre dinţi... Tu mi-ai 
umblat cu firul de iarbă. Tu ai la tine întotdeauna 
cîte un fir de iarbă... între dinţi.... Nu? Hai 
spune, Grubi, spune că tu ai fost... 


HAMALUL (Abărur.) : Da, domnule... Eu am fost. Sînt 
cel mai mîrșav dintre ei... Da... Nu ştiu ce am, 
nu ştiu... De la o vreme, parcă sînt şi mai rău, şi 
mai îmbiîcsit decît am fost... Zău, domnule, cînd 
văd cum dormiti, ca mortul, nu mă pot stăpîni să 


nu vă dau pleoapa peste cap... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Să nu mai faci asta, Grubi... 
HAMALUL: N-am să mai fac... Am să încerc... Am să 


încerc să dorm şi mai mult... Am să încerc să 
dorm tot timpul... Sînt blestemat! Simt nevoia 
să vă omor! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Linişteşte-te, Grubi... Lasă... 


Nu mai e mult... N-are niciun rost să mă omori... 


In schimb, am să-ţi dau voie să mă îngropi... 


HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.) : 
N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! 
Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, 
ăştia, pe voi care vă lăfăiţi în ploaie... care vă 
învârtiți de colo pînă colo, toată viața, prin ploaie... 
şi apoi veniţi aici şi faceţi pe grozavii... Ho, ho... 
Cu mîinile mele v-aş strînge de gît! Cu mîinile 
mele ! Eu, domnule, am mai ucis o dată un călător 
prin ploaie! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai ucis tu! Ai ucis tu, 


Grubi! Ai ucis un călător prin ploaie? 


543 


Matei Vişniec 


HAMALUL: Da, am ucis! De ce credeţi că stau aici, de ce 
credeţi că mă ascund aici, ca un şobolan, ca o 
şopîrlă ? Am ucis, da, cu mîinile astea, l-am sugru- 
mat pentru că n-a vrut să-mi spună... pentru că 


n-a vrut să-mi mărturisească... nimic... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar 
justitiar.) : Ce-ai vrut să afli, Grubi? Ce-ai vrut 
să-ți spună? 

HAMALUL: Am vrut! L-am rugat să-mi spună totul... 
Da... Şi el a tăcut. L-am implorat, i-am căzut în 
genunchi... Pe vremea aceea doream și eu, ca orice 
om, să călătoresc și eu, măcar o singură dată, prin 
ploaie... L-am întîlnit undeva, pe un cîmp.. 
l-am rugat să-mi spună. l-am căzut în senunch, 
vă jur, l-am rugat să mă facă să călătoresc măcar 
un ceas, măcar un minut... prin ploaie... Si el 
tăcea, tăcea tot timpul și, din cînd în cînd, zîm- 
bea... Atunci l-am prins de piept şi l-am scuturat, 
l-am plesnit de cîteva ori, i-am urlat în fată, l-am 
înjurat, l-am lovit groaznic... Şi el a tăcut tot 
timpul... N-a vrut să-mi spună nimic, nici un 
cuvînt, nimic. Avea doi ochi foarte mari şi foarte 
rotunzi, doi ochi de apă, aşa cum aveţi și dum- 
neavoastră... Şi s-a uitat tot timpul cu ochii aceia 
la mine, s-a uitat fix în ochii mei și mi s-a părut 
tot timpul că își rîde de mine... Da.... Şi atunci 
l-am sugrumat cu mîinile mele... Da... (Zstovit, 
plînge.) Cu degetele mele... cu degetele astea... 
care s-au și înnegrit... nu mult după aceea... 
Uitaţi-vă cît de negre sînt! De ce sînt negre, 


Călătorul prin ploaie 


domnule? De ce? Le-am spălat zile în șir, le-am 
frecat cu nisip... ani în şir... și se fac tot mai 
negre... De ce? De ce, domnule? Și Bruno are 
degetele negre, și domnul Kapunta are degetele 
negre... Dar ei nu vor să recunoască nimic... nu 
vor să se afle... că au ucis și ei... Nu... Dar au 
ucis... Sînt sigur că au ucis... Altfel nu s-ar as- 
cunde aici, nu... Nu-i aşa că au ucis şi ei? Nu-i 
aşa că nu sînt singurul care a ucis? 


CALĂTORUL PRIN PLOAIE (Rizând în hohote.) : Ai ucis 
degeaba, Grubi, absolut degeaba... Mai bine stă- 
teai cu picioarele în apă... Mai bine aruncai cu 
pietre în apă... Acum îţi dai seama că l-ai ucis 
degeaba ? Îţi dai seama? 

HAMALUL: Ştiu... ştiu că l-am ucis... ca un prost... Am 


„aflat asta... mai tîrziu... Am aflat totul... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : N-avea ce să-ți spună... Așa 
cum nici eu n-am ce să-ți spun şi aşa cum nici tu, 
de fapt, n-ai ce să-mi spui... L-ai omorît degeaba, 
şi noi tot degeaba stăm de vorbă... întelegi ? 


HAMALUL: Înţeleg... Acum înţeleg... De zece ani stau 
aici şi tot încerc să înţeleg... De zece ani îi adun 
de pe drumuri... pe călătorii prin ploaie... și-i 
îngrop în cimitirul nostru... numai ca să uit... ca 
să-mi spăl frica... şi scîrba... Ştiu că n-avea ce 
să-mi spună... Dar mi-e groază, domnule, mi-e o 
groază cumplită... tocmai de acest lucru... că 
nimeni nu are ce să-mi spună... În fiecare noapte 


mi-e groază... Mă scol şi alerg pe cîmp. Domnule, 


Matei Vişniec 


aici, în timpul nopţii, nu doarme nimeni... Nu. 
Cum se lasă noaptea ne închidem fiecare în odaia 
lui şi cam după un ceas îi dăm drumul... Ne 
luăm felinarele şi fiecare pleacă de unul singur... 
pe cîmp... după cadavre de călători prin ploaie... 
şi după muribunzi... N-avem liniște, căutăm așa 
toată noaptea și numai spre dimineaţă... ne fu- 
rişăm înapoi... în odăile noastre... şi ne facem că 
nu ne-am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se 
întîmplă cu noi... Toți ascund cîte ceva, cîte o 
mîrșăvie cumplită... altfel n-ar face așa ceva... 
altfel ar dormi noaptea... în odăile lor... Sîntem 
cu toţii blestemaţi, sîntem atît de răi și de bles- 
temați! (Își ascunde capul în palme, se chirceşte.) 
Dumnezeu e nedrept. Noi, toţi, trebuia să fim 
călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... 
De aceea... ! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut 
cu o secundă prea tîrziu... Asta e... (Rămâne chircit.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frămintat de o idee.) N-am 


știut. N-am știut nimic. Dar poate că mai e timp... 
HAMALUL (Din dispozitia sa.): Nu mai e... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se știe... poate că 


mai €... 


HAMALUL: Nu. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Poate că ar trebui să plecăm 


cu toţii... de aici... 


HAMALUL: Nu putem pleca de aici. N-avem cum să 


plecăm de aici. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Poate că vine un tren... 


546 


Călătorul prin ploaie 


HAMALUL: N-o să vină. A venit unul, anul trecut. Acum, 
cîțiva ani, n-o să mai vină. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Poate că s-ar putea pleca... 
altfel... 

HAMALUL: Nu se poate... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina... 

HAMALUL (Ridicîndu-si capul, o clipă iluminat.) : Cu drezina ? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! (Persuasiv.) 
Ce zici, Grubi ? Poate că e timpul să pleci de aici. 
Poate că de zece ani ţi-ai spălat pe de-a-ntregul... 
și groaza şi păcatele... Poate că se mai poate face 
ceva... Eşti cel mai tînăr dintre bărbaţi... Poate 
că mai ai o şansă... Dacă pleci de aici... 


HAMALUL: Unde? Unde să plec? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Oriunde. Oriunde ai pleca... 


e mai bine decît aici... Peste tot e mai bine decât 
aici... în orice altă parte ai o şansă, înţelegi ? Numai 
aici nu ai nimic. În orice altă parte poţi avea totul. 

HAMALUL : Unde, unde în altă parte? Ce fel de șansă ? Ce 
tot bolboroseşti acolo? 

CALATORUL PRIN PLOAIE (Perf4.): Grubi... Hai să 
fugim împreună... cu drezina... 

HAMALUL (Confuz, între neîncredere şi speranță.) : Cu drezina !? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! În zece zile 
putem fi departe. Simt în aer un vînt, un iz de 
ocean. Cred că această cale ferată se îndreaptă spre 
mare, spre ocean... Am aici, în nări, un gust de 
apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă 


547 


Matei Vişniec 


simt drumul spre apă, înţelegi? Încă nu sînt bol- 
nav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în 
toţi porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi, nu 
pot rămîne nepăsător... Uite, în direcţia aceea e 
marea, apă multă, ţărmul, oceanul, totul e-adunat 
acolo, în direcţia aceea, trebuie să plecăm şi noi în 
direcţia aceea. Doi bărbaţi, în zece zile, cu dre- 
zina... ajungem la apă, ajungem la țărm... lar 
acolo, Grubi, acolo poţi și tu să încerci... am să te 
ajut să încerci... Acolo e altceva, acolo s-ar putea 
să reușeşti... Acolo sînt arbori, e mai multă iarbă, 
sînt păsări vii, Grubi, păsări vii... De cînd n-ai 
mai văzut tu păsări vii? Acolo s-ar putea să visezi 
mai bine, s-ar putea să visezi... da, cel de-al doilea 
vis al tău... Acolo toate sînt la fel, şi nopțile sînt 
altfel, sînt colorate în albastru, nu ca aici, e cu 
totul altceva, îti jur, Grubi, s-ar putea să visezi cel 
de-al doilea vis... Numai acolo se poate visa, 
Grubi... îţi jur că ai să visezi încă o dată... visul 
tău... Am să te ajut eu... 


HAMALUL (În transă.) : Da, da... Să visez... aşa e... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Să plecăm, Grubi, să plecăm 


la noapte... să plecăm împreună, să luăm drezina 
şi să plecăm... 

HAMALUL: Să luăm drezina ? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : S-o luăm... S-o luăm amîn- 
doi... Am nevoie de tine. Singur n-aş putea, simt 


că n-aş putea ajunge singur... acolo... Să plecăm 
la noapte, cu drezina.... 


548 


Călătorul prin ploaie 


HAMALUL: Nu, nu... Cu drezina, nu... Dacă le luăm 


drezina... sînt pierduţi... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cine sînt pierduţi ? De ce? 
Şi ce dacă? 

HAMALUL: Nu, fără drezină, n-or să poată trăi... Aici, 
fără drezină, nu se poate... N-or să aibă cu ce 
merge după apă... Apa e la zece kilometri de 
aici... Fără drezină, or să moară de sete... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revelatie) : Nu-i nimic. Să 
plecăm cu toţii... să-i luăm și pe ei. 

HAMALUL: Cum? Toti? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, toți. Nu mai aveţi ce 


face în gara asta nenorocită. Zău, Grubi, s-a ter- 
minat... Aseară au murit ultimele păsări, iar eu 
sînt ultimul călător prin ploaie... Dacă mor eu, 
n-o să mai aveţi de ce să staţi aici... N-o să mai 
aveţi pe cine culege... de pe cîmpuri... S-a ter- 
minat, povestea asta cu călătorii prin ploaie s-a 
terminat. Crede-mă, Grubi, sînt sigur că sînt ulti- 
mul... că sînt ultimul călător prin ploaie... și 
Ioana şi-a dat seama, aseară, că sînt ultimul... Nu 
mai aveţi ce face aici. Să le spunem că nu mai au 


ce face aici şi să plecăm cu toţii... cu drezina... 


HAMALUL: Nu ştiu... Nu ştiu dacă or să vrea. Nu poţi să 


ştii niciodată... ce vor... el... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Trebuie să le spunem. Toti 
vor să plece, crede-mă, și Ioana vrea să plece, şi 
Bruno, şi Kapunta... Sînt sigur că în adîncul 
lor... ar fi plecat de mult... dacă n-ar fi avut de 


549 


Matei Vişniec 


dus la bun sfârșit... treaba asta cu muribunzii și 
cu adunatul... trupurilor... Nu se poate să nu 
vrea să plece... 


HAMALUL: Poate c-or să vrea... Dacă ziceți că sînteţi 
ultimul... De unde știți că sînteţi ultimul? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ştiu, ştiu... Simt că sînt 
ultimul... Nu pot să-ţi spun de unde ştiu... dar 
ştiu... Dacă mor eu, n-o să mai fie nimeni care să 
vă înveţe... să călătoriţi prin ploaie. 

HAMALUL: Să nu fie o minciună. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e, nu. Simt că v-aș 


putea face pe toţi... să simţiţi ploaia, să călătoriţi 
prin ploaie... Dar nu aici, nu aici. Aici nu am 
nici o putere, înţelegi? Dacă vreţi să fac ceva 
pentru voi... trebuie să plecăm acolo, la ţăr- 
muri... Acolo v-aş putea arăta tot ce știu, acolo 
v-aş putea face să călătoriţi într-adevăr... Există 
un secret, Grubi, un secret pe care, aici, nu-l pot 
cunoaște nici eu... Dar simt că acolo aș ajunge 
să-l cunosc şi vi l-aş putea spune şi vouă.... Îţi jur, 
Grubi, că v-aş putea face să călătoriţi... așa cum 
aţi vrut voi, prin ploaie... Sînt ultima voastră 
şansă, dacă mor... dacă mă sting aici... s-a zis cu 
vol... 


HAMALUL: Să nu fie o iluzie, să nu fie o vedenie... Zău, 
mai bine v-aţi duce în odaia de sus şi aţi încerca să 
dormiţi... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Vehemeni) : Niciodată ! Nici- 


odată n-am să urc în odaia de sus. Nu vreau să urc 


550 


Călătorul prin ploaie 


în odaia de sus, pentru că eu nu sînt încă mort. Nu 
sînt încă mort, nu... N-am nevoie de odaia de 
sus, o urăsc, n-am să urc niciodată acolo... Pentru 
că am să plec, Grubi, cu voi sau fără voi... Să nu 
mai pomeneşti niciodată de odaia de sus! Auzi? 


HAMALUL: Nu, domnule, deşi... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sînteţi niște lași, sînteți 


nişte fricoşi. Vă e frică să plecaţi de aici, din cocina 
asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul 
ăsta... Toată viaţa aţi visat să călătoriţi prin ploaie 
şi acum, cînd eu v-aș putea învăţa... vă e teamă, 
vă e lene... vă moleșiţi și vă ia somnul... 


HAMALUL : Ba nu, domnule. O să plecăm. Dacă așa ziceți 
dumneavoastră... Am să le spun că trebuie să 
plecăm și o să plecăm. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : O să plecăm? Spui tu că o 
să plecăm? 

HAMALUL: O să plecăm. Am să le spun eu ce trebuie. Am 


să-i fac eu să plecăm. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu minţi? O să plecăm la 


noapte? 


HAMALUL: La noapte... sau mîine-dimineaţă... Trebuie 


să se întoarcă îndată, cu apa... Deşi... pare ceva 


ciudat... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce e? Ce? Spune-mi ! Vreau 
să stiu ! 


HAMALUL: Mă mir că nu s-au întors încă... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te miri? De ce te miri? 


551 


Matei Vişniec 


HAMALUL:: Trebuiau să se întoarcă de un ceas... Nu în- 
teleg... (Se uită la ceasul gării.) Da... Şi ceasul a 
stat... Se întîmplă ceva ciudat... Ştiţi, aici nicio- 
dată nu s-a întîmplat... să se oprească ceasul... 


ceasul gării... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu? 
HAMALUL : Nu. În timp ce vorbeam noi... s-a oprit ceasul... 


Dumneavoastră nu simţiți ceva în aer? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. 

HAMALUL (Nelinistit, priveşte în jur, se răsuceşte, se în- 
vîrte.) : Hm. Nu ştiu ce am... Poate că e o părere... 
(Face câtiva pasi pe lespezile peronului, şi lespezile 
sună altfel.) Auziţi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să aud? 

HAMALUL: la faceţi câțiva paşi... (Călătorul face cîțiva 
paşi.) Ei? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud nimic. Ce să aud? 

HAMALUL: Nu auziţi cum sună peronul? Sună altfel... 


Nu vă daţi seama că sună altfel? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu mi se pare... nu... Cu 


siguranță, nu. 
HAMALUL : Ba da, ba da... (Întinde o mînă.) E ceva în aer. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În aer? Nu e nimic. 
HAMALUL: S-a răcit aerul, dintr-odată. Nu simţiţi cum 


s-a răcit? 


552 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu s-a răcit deloc. Mie 
mi-e cald. Mi-e chiar foarte cald, da... Ai vedenii, 


Grubi... 
HAMALUL (Tot mai rransfigurat de semnele primite.) : Nu, 


nu... se întîmplă ceva... (Ridică un ciocan de şine 
şi bate uşor într-o şină.) Ei? Auziţi? Auziţi cum 
sună ? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud, îmi pare rău, dar 


nu aud nimic... 


HAMALUL: Sună altfel... Vibrează... Fiţi atent... (Bate 
de trei ori ; ecoul amplifică puternic sunetele.) Auziţi ? 
S-a format ecoul. Noi n-am avut niciodată ecou 
aici... Niciodată. E pentru prima oară cînd avem 
ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună ! Chiar nu 
auziti nimic? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deşi... simt 
cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud 
nişte stropi care cad într-un pahar cu apă... 

HAMALUL (Încordindu-și auzul.) : Nişte stropi? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.) : Da, nişte stropi... 
Nişte stropi mari și rotunzi... Nişte picături al- 
bastre... şi reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în 
direcţia asta... 


HAMALUL (Concentrat.) : Nu aud nimic. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă 


într-acolo... 


HAMALUL: Nu... nu aud... 


553 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Parcă se strecoară ceva, 
prin firele de iarbă... undeva, foarte departe... 
Simti ? Ca un vînt printre firele de iarbă... 


HAMALUL: Brrr! Mi s-a făcut frig. Mi-au înghețat înche- 


ieturile... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de ceea ce crede că 
vede.) : Ce frumos! Ah, ce frumos se mișcă firele 
de iarbă, acolo... acolo, departe... acolo unde se 


vede o pată albastră, uriașă... 


HAMALUL: O pată albastră... Vedeţi undeva o pată albas- 
tră? O pată albastră îmi aminteşte întotdeauna de 
ceva... de ceva... de venirea mea aici... Acum 
zece ani, cînd am venit aici, cu un tren lung, cu 
un tren îngrozitor de lung... da... Şi atunci era o 
pată albastră, undeva într-acolo... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Acum zece ani? Era o pată 


albastră pe cer, acolo, acum zece ani? 


HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe 


care l-am văzut cînd am coborit din tren... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.) : Atunci... 


atunci... poate că... 


(Din pivnită urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un 
cuțit de bucătărie în mîna stîngă, cu un cos plin cu coji 
de cartofi tîrîndu-l după ea; poartă un sort imens în 
față, e murdară şi înnegrită de fum; se împiedică, îl 
caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi şi 
se lipeste de el, tremură, gifiie, plînge.) 


554 


Călătorul prin ploaie 


IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnita... (Își 
ascunde capul în sort şi icnește.) Ah, ce m-am speriat ! 

HAMALUL (Prinzînd-o patern, mîngîind-o.) : Taci, taci... 
se întîmplă ceva... 

IOANA (Își scoate capul din sort.) : Ce se întîmplă ? S-a răcit 
aerul dintr-odată și a început să-mi tremure 


mîna... Uite cum îmi tremură... 
HAMALUL : Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? 


IOANA: Parcă se mişcă ceva... în aer... (Ñ vede pe 


CĂLĂTOR.) N-ai plecar? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. 


IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întîmplă 
toate... 


HAMALUL: Nu e vinovat cu nimic. ŞI el aude... nişte 


picături care cad într-un pahar cu apă... 
IOANA: Auzi tu nişte picături care cad? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Aud. Şi mai văd şi o pată 


albastră... 
IOANA: Unde? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Acolo... Vezi... Acolo, unde 


se lasă cerul în jos de tot... 
IOANA (Către GRUBI.) : Oare nu minte? 
HAMALUL: Nu minte. Nu... Și vrea să ne ia cu el... să 


mergem la țărm şi să ne spună tot ce ştie... 
IOANA (Lui GRUBI.): A spus el asta? 
HAMALUL: A spus. 


555 


Matei Vişniec 


IOANA: Minte. (Căzre CĂLĂTOR.): De ce minţi? Mai 


bine te-ai duce sus, în odaie și ai încerca să dormi... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu mă duc în odaie! N-am 
să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a ter- 
minat cu odaia asta! 


IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de 
frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întu- 
neric, şi lama cuţitului a început să tremure în 
mîna mea... Ce-o să fie, Grubi? 


HAMALUL: Nu ştiu. Parcă se lasă noaptea... 

IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? 

HAMALUL: Nu ştiu. S-a oprit şi ceasul. Poate că s-au 
rătăcit... 

IOANA: Cum să se rătăcească pe şinele astea drepte? 


HAMALUL (Foarte tulburat.) : Nu ştiu! Nu ştiu! Mi se 
face greață... Mai bine mă culc... (Se întinde pe 
bancă.) 


IOANA : Grubi, ce-i cu tine? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vezi, ţi-am spus... aici nu 


mai e nimic de făcut... Se împleticesc lucrurile 
între ele, își pierd șirul, se lasă noaptea înainte de 
prînz, se crapă cerul şi cad picături de apă, se lasă 
frigul în oase... 


HAMALUL: Vrea să plecăm... Vrea să plecăm la noapte, 


cu drezina... 


IOANA (Către CĂLĂTOR.): Vrei să plecăm? Da? Nu 
minţi? Aseară... tot timpul m-ai minţit... N-am 


vrut să-ţi dau nimic de mîncare... pentru asta... 


556 


Călătorul prin ploaie 


(Undeva se aud aripile unor păsări; pare că o pasăre 
gigantică trece peste gară.) 


HAMALUL (7resărind.) : Ce-i asta? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre! 

IOANA: Un filfâir! Ce frumos fîlfiie... Nu-i aşa că filfiie 
frumos? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O pasăre uriașă... trece o 
pasăre uriașă peste noi... 

IOANA : Unde-i ? Vreau s-o văd? Întotdeauna mi-am dorit 
să văd o pasăre uriașă. 

HAMALUL (Se ascunde sub bancă.) : Nuuu... Nu... Alun- 
gaţi-o! Vrea să ne scoată ochii... Ştiu eu. Păsări 
din astea care caută apă... şi ne sorb ochii... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către IOANA.) : Taci! Fii 
atentă! Simţi cum pluteşte? Simţi cum se zbat 
aripile, încet, încet... Simti? Aerul se moleșește, 
se lasă în jos, apoi se ridică... Nu-ţi dai seama? 

IOANA (Cu faza în vînt.) : Acum se ridică? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... 

IOANA (Fericită.): Şi acum se lasă în jos... Şi acum se 
ridică iar... Şi acum se lasă în jos... Şi se ridică... 
Și se lasă în jos... Şi iar se ridică... Ce ușor se 
ridică... Ce uşor... Cum poate fi atît de ușoară? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : E imensă... E atît de mare, 
încât nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De 
aceea e atît de ușoară. 


IOANA : Pentru că n-o putem vedea? 


597 


Matei Vişniec 


HAMALUL (Lovind cu mîinile într-un agresor invizibil.) : 
Hîsi! Hâîşi! Spurcato! Pleacă! Domnule, luați-o 
de pe umăr de la mine... îmi ciuguleşte din umăr... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (/ncercînd să-l scoată pe 
GRUBI de sub bancă.) : Gata, a plecat... S-a dus... 
Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim şi noi... 

HAMALUL (În transă.) : Gata? Plecăm? 

IOANA (Sărind, fericită, în sus.) : Plecăm ! Plecăm ! (Către 
CĂLĂTOR.) Eşti atît de bun... (Zăpăciză.) Dar 
unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? 
De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? 


HAMALUL: Nu ştiu, Ioana. Trebuiau să vină. 
IOANA: Tata nu întârzie niciodată. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că au fugit că 


druzina... 


HAMALUL: Ha, ha, ha... Poate că ne-au luat-o mai 
înainte... Mîrşavul acela de Bruno... Ne-a luat-o 
înainte... 

IOANA: Ce i-a făcut Bruno lui tata? De ce l-ai lăsat pe 
Bruno să meargă cu tata după apă? Bruno e un 
ucigaş! Mi-a ucis un sîmbure de mac! 

CALATORUL PRIN PLOAIE: Poate c-or să vină... Să-i 
aşteptăm... (O ĉnveleste pe IOANA într-o pătură, o 
așază în fotoliul-leagăn.) Aşază-te aici... Aşază-te... 
Mai e puţin şi plecăm... 

IOANA (Strîngîndu-si pătura în jurul trupului, îşi vede 
mîinile.) la te uită! Mi s-au înnegrit degetele! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! ie, Ioana? 


558 


Călătorul prin ploaie 


IOANA: Da, da... Acum am văzut. (Amuzară, privindu-şi 
degetele.) Ce negre sînt! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strînge degetele în 
palme.) : Trebuie să ţi le speli în mare... Numai 
dacă ți le speli în mare, se fac din nou albe... 


HAMALUL (Fericit.) : Şi ale mele? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ale tale... 


HAMALUL: Am să fiu atît de fericit... (Aproape că adoarme 
pe bancă.) Atît de fericit... cum n-am mai fost 
niciodată... (Tresare, îsi revine brusc.) Ţipă cineva! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? 

HAMALUL (Ascultă cîteva clipe.) : Ţipă după ajutor! 
IOANA: Unde? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă 


împleticeală... 


HAMALUL: Nu, nu... Ţipă cineva, cu adevărat... Parcă 
se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc 
înaintea lor! (Dă să plece.) 


IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... 

HAMALUL: S-a întîmplat ceva... Mă duc să-i caut. (Jese 
în fugă.) 

IOANA: Vin şi eu! 

HAMALUL: Nu! Pregăteşte-te de plecare... (Dispare.) 

IOANA (Pentru sine.) : De plecare? (Către CĂLĂTOR.) De 


plecare a spus? Chiar plecăm? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Plecăm, loana. Plecăm cu 


drezina. Uite, vezi, în direcţia aceea trebuie să fie 


559 


Matei Vişniec 


marea... în cîteva zile ajungem acolo și vă arăt 
totul... 


IOANA: Ce bine că plecăm... Ce rochie să-mi pun? Hm? 


Ce rochie? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Rochia aceea albă. 


IOANA: Ba nu, ba nu! Am să-mi pun o rochie scurtă și 
subțire... o rochie de soare... ca să mă bată vîntul 
şi soarele... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi să-ţi iei cu tine şi o 
umbrelă... pentru ploaie... și o eșarfă... şi nişte 
mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie 
să-ţi iei și niște pantofi albi, de nisip... 

IOANA: Strînge-mă în braţe... Tare... (Se face tot mai frig 
si mai întuneric; scurte rafale de vînt, se deschide o 
ușă de cîteva ori, bătută de vînt, se clatină obloanele, 
clopotul de pe peron; senzatie de straniu, de eveni- 


ment care pluteşte în aer.) 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzatiile sale.) : 
lar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două 
picături de apă... Mi se pare că se rostogoleşte o 
picătură uriașă de apă... spre noi... 

IOANA: Mi-e frică... îmi tremură degetele... Ştii ceva? 
Mai bine leagă-mă la ochi... Dacă mă legi la ochi 
o să-mi treacă... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Chinuit, încercînd să per- 
ceapă în sine rostul semnelor.) : La ochi? La ochi ai 
zis? la să-ţi văd ochiul... Grubi zice că am ochi 
de apă... Tu nu simţi în ceafă nimic, ori de cîte 
ori îți clipeşte ochiul? Pe mine, ori de cîte ori 


560 


IOANA: 


Călătorul prin ploaie 


clipesc, mă doare aici, în ceafă... Parcă mă loveşte 
o picătură de apă în ceafă... N-am văzut loc mai 
blestemat decît acesta... S-au amestecat vedeniile 
între ele, s-au pierdut unele pe altele şi acum 
încearcă să se găsească din nou... Nu ti se pare că 


undeva, cineva... se tîrăşte prin iarbă? 


Ba da... Se tîrăşte cu coatele şi cu genunchii şi are 


gura plină de apă... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : El e! Omul ucis de Grubi! 


IOANA: 


Îl caută pe Grubi. 


Grubi şi-a ucis fratele. Omul acela era fratele lui. 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tintuit.): Cum? Cum? 


IOANA: 


Da, da... Într-o noapte, Grubi a visat că-și ucide 
fratele, pentru că fratele său se scula noaptea şi 
călătorea prin ploaie. Iar a doua zi, Grubi l-a pîndit 
pe fratele său şi a văzut că într-adevăr se scula pe 
furiş şi ieșea afară și călătorea prin ploaie. Şi atunci 
l-a ucis, pentru că Grubi era foarte trist deoarece el 
nu putea călători prin ploaie şi nu înțelegea cum 
s-a făcut că el nu poate călători prin ploaie și fratele 
lui poate călători prin ploaie, mai ales noaptea, 
cînd se scula pe furiș și călătorea prin ploaie şi pe 
cîmp. Şi atunci l-a aşteptat într-o noapte pe cîmp 
şi l-a omorît. Şi de atunci, Grubi așteaptă încă o 
dată visul acela, pentru că dacă mai vine încă o 
dată visul acela, înseamnă că fratele său l-a iertat 
pe Grubi, şi Grubi crede că, dacă fratele său o să-l 
ierte în vis, o să poată călători şi el prin ploaie... 


Da... lar ei erau frați gemeni. , 


561 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Fraţi gemeni! 


loana, tu nu visezi? Erau gemeni? Grubi a avut 
un frate geamăn? 


IOANA (În transă.) : Da, da... Au fost gemeni. lar Grubi 


n-o să poată călători niciodată prin ploaie. Şi eu 
am avut o soră geamănă, care şi ea a plecat de 
acasă, cînd era micuță, și a călătorit şi ea prin 
ploaie. Şi într-o zi am găsit-o aici, la marginea 
cîmpului, şi am adus-o cu drezina și a mai trăit 
trei zile şi după aceea am îngropat-o în spatele 
gării. Şi nici eu n-o să pot călători niciodată prin 
ploaie, pentru că cei care au fraţi gemeni nu pot 
niciodată călători prin ploaie... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Taci... Taci, Ioana... (Se 


IOANA: 


562 


lasă usor pe lespezile de piatră.) Nu mai vreau să 
aud nimic... Mă doare aici, în coșul pieptului... 


Vezi? Vezi? Ți-am spus să te urci sus, în odaia 
aceea albă şi curată şi să încerci să dormi. De ce 
nu m-ai ascultat? Du-te acolo, în odaia aceea 
curată, acolo e locul tău. Acolo a murit și fratele 
lui Bruno, cînd s-a întors rănit din călătoriile sale 
prin ploaie... Da... Şi fratele tatei, tot acolo a 
murit.... Vezi? Numai tu ești singur... Cine știe 
unde, în ce gară, te aşteaptă și fratele tău, ca să te 
ajute să mori, şi tu stai aici şi nu faci nimic şi mă 
superi şi vrei să plecăm cine ştie unde.... Unde 
vrei să plecăm? Unde? De ce ne amăgeşti? Sînt 
sute de gări pe toată cîmpia asta uriașă, sute de 
gări unde se duc să moară călătorii prin ploaie şi 


tu ai ajuns tocmai aici şi nici nu vrei să ne asculți. 


Călătorul prin ploaie 


De ce nu vrei să ne asculti și ne spui atîtea lucruri 
frumoase, pe care nu trebuie să le auzim, și tu știi 
că nu trebuie să le auzim și ni le spui mereu, toată 
noaptea ai vorbit prin somn și ai spus fel de fel de 
prostii şi ai povestit atîtea lucruri și ai plîns prin 
somn, ai icnit prin somn toată noaptea și ai urlat 
ca un cîine. Şi nouă ne-a fost milă și am vrut să te 
trezim şi Bruno te-a stropit cu apă și Grubi a 
încercat să-ţi ridice pleoapa şi să te facă să tușeşti 
ca să te scoli și să nu te mai chinui așa de urit. Şi 
tu i-ai înjurat prin somn și ai urlat toată noaptea 
prin somn, ca un cfîine ai urlat, și noi am stat 
lîngă tine şi ne era milă de tine și n-am ştiut cum 
să te trezim. Şi abia spre dimineaţă te-ai liniştit 
şi ne-am dus și noi și ne-am culcat. Ce fel de 
somn e ăsta? De ce nu te liniștești? După ce îti 
pare atît de rău, încît urli prin somn și nici nu te 


poţi trezi? Îţi pare rău că mori? Băiatule! 


(CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE e prăbușit lingă 


scaunul fetei şi zvîcneşte usor; IOANA îl mîngiie.) 


IOANA: Hei! Băiatule! Nu trebuie să fii așa de trist. Îţi 
pare rău că mori? Ţie? După ce ai călătorit atîta 
vreme prin ploaie şi după ce ai văzut pădurile şi 
orașele și firele de iarbă şi marea şi acoperișurile? 
Cum se poate să-ți pară rău? Uite, sînt munţi care 
n-au văzut niciodată un fir de iarbă și nu le pare 
rău. Sînt arbori care n-au văzut niciodată marea, 


563 


Mate: Vişniec 


sînt fire de iarbă care n-au văzut niciodată un 
copac. Sînt picături de apă mici, mici, care n-au 
văzut niciodată un pahar... şi nu le pare rău. Cum 
poate să-ți pară rău... după ce? Sau ţi-e dor de 
fratele tău ? Ce să-ţi spun eu ţie? Dacă te-ai rătăcit, 
ce să-ţi fac? Trebuia să te duci la fratele tău. Ţi-e 


dor de el? Spune? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascuns, chircit, prăbuşit.) : Da. 
IOANA: Am să-l caut, fii liniştit. Cum arată fratele tău? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E... aşa... ca mine... 
IOANA: Ţi-e frate geamăn, şi ţie, nu? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... 


IOANA: Bine, hai... du-te acum în camera de sus... Tre- 


buie să te duci în camera de sus... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu, nu... Acolo nu... Mai 
stau puţin... Mi-e foarte frig... Şi mă tem să nu 
aud din nou... picăturile acelea de apă... pică- 
turile acelea blestemate de apă... căzînd în 
paharul meu... (Brusc, zresărind, privind în direcția 
în care a plecat GRUBI.) Ioana! Se întorc! 


IOANA: Se întorc? Îi vezi? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Îi aud... Îl aud pe tatăl tău 


cum îl înjură pe Bruno... Ha, ha, ha... Ce urît îl 
înjură ! 

IOANA: Unde-s? Cum îl înjură? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Urît. Cumplit de urât... 
(Se aud strigătele şi gemetele groteşti ale ŞEFULUI 
GĂRII.) Ce gură spurcată are... 


564 


Călătorul prin ploaie 


IOANA: Iata n-are gură spurcată... Nu. 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată, speriat.) : Ăştia 


sînt nebuni! 


(Își fac aparitia în scenă GRUBI şi BRUNO, zinîndu-l 
de umeri pe ŞEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL 
GĂRII sânt rupti, zdrențuiti, plini de vînătăi şi de 
sînge; ŞEFUL GĂRII geme, se vaită, face pe martirul; 
cei doi îl depun pe ŞEFUL GĂRII pe bancă, încet, 


căutînd să-l menajeze.) 


ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaţilor! 
Ah! 

IOANA: lată! Ce-i cu tine? 

ȘEFUL GĂRII: Mor, fetiţa mea, gata. Am murit. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se repede la ei.): Unde-i 


drezina ? Ce-aţi făcut cu drezina? 
ŞEFUL GĂRII (Aruncînd o privire CĂLĂTORULUI.) : Încă 
n-ai plecat? Ah! Ah! M-au ucis! 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Ce? Unde-aţi lăsat 
drezina ? Ce-aţi făcut cu ea, blestemaţilor? 
IOANA: Tată, ţi-e rău? Ţi s-a-nvinețit piciorul? 
ȘEFUL GĂRII: M-am curățat, gata. M-au pus în mormânt, 
gata. Boul ăsta de Bruno mi-a pus capăt... 
IOANA: Ce s-a întîmplat, Bruno? 
CASIERUL (Depunîndu-l pe ŞEFUL GĂRII pe bancă.) : 


Uşor... Ușor... Așa... 


565 


Matei Vişniec 


ȘEFUL GĂRII (Aruncîndu-i o privire furioasă lui BRUNO.) : 
Pui de lichea! (Către IOANA.) M-a răsturnat, 


mi-a făcut vînt în groapă. Ho-ho-ho... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui BRUNO.) : Ce s-a întîm- 
plat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm 
acum? 


CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să 
vă mal găsesc aici. 

HAMALUL : S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. 

IOANA: Cum? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Au stricat drezina ? Au răs- 


turnat-o ! Vrei să spui că au stricat drezina ? (Către 
victime.) Ati răsturnat drezina? Laşilor ! 

ŞEFUL GĂRII (Către ceilalti ; exceptîndu-l pe CĂLĂTOR.) : 
De ce nu l-aţi dus în camera de sus? Ce se învîrte 
ăsta pe aici ? Nu i-ai spus să se ducă în camera de 
sus ? (Către CĂLĂTOR.) Domnule, duceţi-vă în 


camera de sus... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Nu! Nu mă duc în camera 
de sus! V-am spus o dată că nu mă duc! N-am să 
mă duc niciodată în camera de sus! M-aţi omorît 
cu camera de sus! 

ȘEFUL GĂRII (Fără să-l ia în seamă.) : Apă, apă... Ah... 

IOANA (Ñ! sterge de praf pe ŞEFUL GĂRII, îi sterge sudoarea 
de pe frunte, îl masează, îl hrăneşte, îi pune comprese.) : 
Tată, nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după 
gît? Te doare aici? Te doare la genunchi? 

ȘEFUL GĂRII : Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul 


jos. la vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a 


566 


Călătorul prin ploaie 


înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; 
CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, 
se spală, se tamponează cu batista.) 


HAMALUL: Poftim, apă... 

ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.) : Grubi... 
Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) 
Ce apă greţoasă! 

HAMALUL: E veche de patru zile. 


IOANA (Cercerînd rănile bătrinului.) : Aici n-ai nimic... 
Nici aici... Ia să văd... (Ẹ încearcă încheieturile.) 
Dar eşti teafăr. Te-ai julit doar puţin, la cot și la 
genunchi... 


ȘEFUL GĂRII: Ce ştii tu? Mi s-au rupt toate... pe 
dinăuntru... Sînt făcut praf... pe dinăuntru... 
Ah, ah... Vine sfîrşitul lumii... Mi s-au înmuiat 
picioarele... 


HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.) : Domnule, eu cred 
că ăştia s-au bătut... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII 
şi CASIER.) Haimanalelor! V-aţi bătut şi aţi răs- 
turnat drezina... Vreţi să mă ţineţi aici, să mă 
închideți aici... Vreţi să-mi umblaţi pe sub pleoape, 
în timpul somnului. Ştiu tot! Vreţi să mă ţineţi 
cu voi, să-mi jupuiţi pielea de pe faţă, ca să vedeţi 
ce am sub față... Vreti să mă pîndiţi şi să-mi furaţi 
picăturile de apă... 

ȘEFUL GĂRII (P/ângărer.) : Luaţi-l de aici... Spuneţi-i să 
se ducă în camera de sus... (Către CĂLĂTOR.) 


Du-te, domnule, odată în camera de sus... Du-te 


567 


Matei Vişniec 


unde vrei... Lasă-ne în pace şi pe noi, zău... Nu 


vezi că se dărîmă şandramaua... ? 
CASIERUL: Chiar așa, ne călcaţi pe nervi... 
ȘEFUL GĂRII (Urlînd, către CASIER.) : Tu să taci! Să 


taci! M-ai răsturnat, m-ai împuns, m-ai zdrelit! 
(Către ceilalți.) la uitaţi-vă la degetele lui! I s-au 
înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fîntîna 
cu apă, ca să rămînă singur în sala de aşteptare... 
Cînd a băut din apă, i s-a înnegrit apa în gură. 
Da! A scuipat-o şi era deja neagră... 

CASIERUL (Vzhement.) : Nu-i adevărat, nu! Și-a pierdut 
minţile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... 

IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mîinile 
de frig, şi cuțitul a început să tremure în mîna 
mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... 
S-au rostogolit aşa departe... 


CASIERUL (Intrigat.) : Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? 
(Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta şi-a 


pierdut minţile, gata, gata... 


ŞEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.) : Ce spui 
tu ? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? 


IOANA: Da, da, s-a lăsat... Şi se lasă şi noaptea, nu vedeți 


că se lasă noaptea? 

ȘEFUL GĂRII: Nu se poate! Nu! V-am lăsat singuri aici, 
și Vol... 

HAMALUL: Ba nu, domnule. Şi peronul a început să sune 
altfel, şi chiar sinele de cale ferată... Iar el (arată spre 
CĂLĂTOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... 


568 


Călătorul prin ploaie 


SEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.) : Ati văzut dumneavoastră 


ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am văzut, am văzut şi 
cîteva picături de apă care s-au prelins acolo, pe 
linia orizontului... 


HAMALUL (Lovind cu ciocanul în sine.) : Ia ascultați cum 
sună... (Loveste.) Auziţi? (Se aude ecoul.) Ei? Am 


avut noi vreodată ecou ? N-am avut niciodată ecou... 


ŞEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi 
rănit sau obosit.): la să văd! la să văd! Aaaa... 
(Strigătul său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Rever- 
beraţii lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către 
CASIER.) Bruno, îţi dai seama? Îţi dai tu seama 
ce-o să se întîmple? 

CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde 
vedeţi voi ecou? (Arătînd spre CĂLĂTOR.) Aiu- 
ritul ăsta, cu poveştile lui, v-a încurcat minţile... 
(Către CĂLĂTOR.) Mai bine v-aţi duce în ca- 
mera de sus, domnule... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Urlînd.): Nu mă duc în 
camera de sus! Să vă ia dracu'! Nu vreau să mai 
aud nimic! Nu mă duc în camera de sus! 


ȘEFUL GĂRII (Către CASIER.) : Ascultă, Bruno, ascultă... 
E, totuşi, ecoul. Fii atent! Aaaa... (Reverberatii.) 
Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? 


CASIERUL : Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic. 


La mine nu sună! 


ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Ride în hohote 


largi.) Păi... de-aia nu sună... Eşti un criminal, 


569 


Matei Vişniec 


un ucigaș împuţit, n-are cum să sune... La păcă- 
tosi, nu sună... Fii atent! Aaaa... (Nu se aude 
nimic.) Aaaa... (Nimic.) 

CASIERUL (Jzbucneşte în hohote grotești.) : Ho, ho, ho... 
Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, 
ho... Așa-ţi trebuie! S-a oprit! S-a oprit! 

IOANA: Aaaa... (Reverberatii.) 

CASIERUL : Uite, la Ioana se aude! Porc bătrîn ! Ce credeai? 


Că ai să scapi așa de uşor? 

ŞEFUL GĂRII (Enervat si insistent.) : Aaaa... (Nimic.) Aaaa... 
(Nimic. ) 

IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Rever- 
beraţii.) Voi nu ştiţi să deschideţi gura... Uitaţi-vă 
la mine... Aaaa... (Ecou.Către CĂLĂTOR.) Fă ȘI 


tu! Aaaa... 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit 
de frumos.) Aaaa... (Ceilalți rămîn o clipă într-o 
contemplatie profundă.) 

IOANA: Ce frumos... Cum poți să faci așa de frumos? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu ştiu... Aaaa... (Ecou 
profund.) 

HAMALUL: Aaaa... (Ecou.) Vedeţi? Aaaa... (Ecoz.) Eu nu 
sînt vinovat! (Fericit, dansînd dement în jurul 
personajelor.) Nu sînt vinovat cu nimic! Nu sînt! 
Eu nici nu sînt! 


CASIERUL: Aaaa... (Ecou.) Aha! (Ecou.) Ahaaa... (Ecou.) 
Şi-a revenit... (Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou: 


þaaa... ba...) 


570 


Călătorul prin ploaie 


(Personajele vorbesc în acelaşi timp, şi ecoul devine tot 


mai puternic, tot mai prelung.) 


ȘEFUL GĂRII (Fericit.) : Aaaa... Şi-a revenit! (Ecou : reveniiit.) 
Gata! (Ecou: gataaa...) 

IOANA: Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) 

HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, sîntem sal- 
vaţi... (Ecou: aaatiii...) 

SEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... 
Aaaa... Aaaa... (Ñ priveşte pe rînd în ochi şi spune.) 
Aaaa... (E fericit şi senin.) Aaaa... Aaaa... 


CASIERUL. (Rivalizînd cu ŞEFUL GĂRII) : Aaaa... Aaaa... 
Aaaa... Aaaa... (Se privesc în ochi şi se înfruntă 
prin sunetele amplificate de ecou.) Aaaa... 


IOANA (Comportament de fetiţă naivă, bate din palme etc.) : 


O să ne jucăm! O să ne jucăm toată noaptea ! 
ŞEFUL GĂRII (Dintr-odată, serios.) : Brrr ! Ce frig s-a făcut! 
HAMALUL (Revenindu-și din extazul produs de ecou.) : Ce 


să fie asta, domnule? 


CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII, pe urmele unor gînduri 
comune.) : Credeţi că... s-ar putea să fie... să fie... 

IOANA (Arătîndu-l pe CĂLĂTOR..): El a văzut şi o pată 
albastră... 


ȘEFUL GĂRII (/mploraror, către CĂLĂTOR.) : Domnule, 
nu vă bateți joc de noi... Aţi văzut, într-adevăr, o 
pată albastră? 


HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! 


571 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se 
face parcă tot mai mare... şi mai albastră... Mai 


mare, mai subțire și mai albastră. 


HAMALUL (Către ŞEFUL GĂRII.): Sînt semne sigure, 
domnule... A stat şi ceasul gării... Niciodată pînă 


acum n-a mai stat ceasul găril.. .. 


CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ŞEFUL 
GĂRII.) : Nu vedeti că apune soarele? 


IOANA: A bătut şi vîntul... 


HAMALUL : Au tremurat şinele, au tremurat cîteva minute 
în şir... S-au zbătut... (Se apleacă şi pune urechea 
pe şine.) Auziţi ? Se zbat tot timpul... 


SEFUL GĂRII: Nu știu, nu ştiu... 


(Ceilalti îl privesc implorator pe ŞEFUL GĂRII, așteprind 


să ia o botărire.) 


CASIERUL: Aminteşte-ţi cum ti-au tremurat mîinile 
dintr-odată. Nu degeaba ti-au tremurat mîinile. 
Ţie nu-ţi tremură mîinile... 

HAMALUL: Zău, sînt semne clare... Am auzit un fluierat 
lung şi subţire... 

ȘEFUL GĂRII: Cîte păsări ai adunat astăzi?... 

HAMALUL (Fericit.) : Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte 


multe, şi unele se mai zbăteau încă, nu voiau să 
moară... Da. De-aia se zbăteau... Aveau o pre- 


simtire şi nu voiau să moară... 


572 


Călătorul prin ploaie 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Şi eu, şi eu... Am auzit 
picături mari de apă căzînd de la mare înălțime pe 
tăișul cuţitului şi despicîndu-se în două... 

CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o 
îndoială... 

ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? 

IOANA: Ce? 

HAMALUL: Spuneţi, domnule! 

ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie? Se apropie 


ceva? 


ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren 


fantastic ! 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.) : Un 


tren ! Un tren! 

IOANA: Un tren? Un tren fantastic? N-am mai văzut 
niciodată un tren fantastic... 

HAMALUL: Chiar aşa? Domnule, chiar așa? 

ȘEFUL GĂRII: Da, se apropie... Un tren cum n-aţi mai 
văzut niciodată, un tren uriaș, un tren cum nu vă 
puteți gîndi că poate să existe... 

CASIERUL : Trenul acesta, trenul acesta... (Emotie sufocantă.) 
Trenul acesta trebuie să fie... trebuie să fie... simt 
că trebuie să fie... unul dintre ultimele... trenuri... 

ȘEFUL GĂRII (Șrergindu-se de sudoarea de pe fară.) : Da, 


cred că e... ultimul tren posibil... 


573 


Matei Vişniec 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Cum ? Ultimul tren posibil? 

HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? 

IOANA: Să plecăm! Să plecăm ! (Bate din palme, îsi îmbră- 
tisează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, 
tată, mai am timp să-mi fac valizele? 

ŞEFUL GĂRII (£ transfigurat, e alt personaj.) : Nu ştiu. Nu 
ştiu nimic. 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde ştiţi că e ultimul 
tren ? Ce fel de tren poate să fie ultimul tren? 

ŞEFUL GĂRII (Strivit.) : Nu ştiu, nu ştiu nimic. Ştiam că 
trebuie să vină într-o zi, dar nu știu nimic mai 


mult... 


CASIERUL (Către ŞEFUL GĂRII.) : Înseamnă că noi... că 


și noi... Că s-a cam terminat... 


ŞEFUL GĂRII (La fel, incert.) : S-a cam terminat... 


HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătînd 
spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea şi c-o să ne 


ducă acolo, să vedem marea, şi c-o să ne spună tot... 
ȘEFUL GĂRII: Aşa a zis? 
CASIERUL (Către CĂLĂTOR.) : Aşa aţi zis? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da, cred că acolo aş putea 


să-mi dau seama... de o mulțime de lucruri... 
IOANA: Am să-mi iau o umbreluţă albă, de soare... 
ȘEFUL GĂRII: Credeţi, domnule, că am putea ajunge... 


într-adevăr... la mare? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Simt că într-acolo e marea, 


vă jur, o simt atît de bine, cum n-am mai avut 


Călătorul prin ploaie 


niciodată... niciodată... atîta siguranță... Calea 
asta ferată duce spre mare, sînt sigur... Duce spre 
mare și spre ocean, e sigur că duce spre mare, pata 
aceea albastră e marea. O văd de cînd am venit 
aici, dar mi-a fost frică.... da... n-am vrut să pară 


că... 


ŞEFUL GĂRII: Credeţi că într-adevăr... marea? (Exaltat.) 


Credeţi că e vorba de apă? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: E apă! E apă multă, atît de 
multă, încît... Vă jur că eapă, eapă! 

CASIERUL (Către ŞEFUL GĂRII.): Dacă a început să se 
vadă apa, dacă zice el că se vede apa... înseamnă 
că nu mai avem ce să facem aici... înseamnă că 


am putea și noi... 


HAMALUL : A zis c-o să ne arate cum să facem să călătorim 
prin ploaie... Asa a zis... 


CASIERUL: Așa aţi zis? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da, cu siguranţă... acolo... 
acolo... Acolo e cu totul altceva, acolo v-aş putea 
arăta... tot ceea ce nu știu, acolo mi-aş putea 
aminti totul, mi-aş putea aminti atâtea lucruri pe 
care acum... nu le știu... Am putea trece cu toţii... 
prin cîte o picătură de apă, ne-am gîndi în același 
timp la aceeași picătură de apă, şi atunci... ar 
ploua de cîte ori vrem noi... E atît de simplu, e 
atît de simplu să aduci picăturile de apă la țărm... 
numai dintr-o privire... 


IOANA : Tată, vom număra picăturile de ploaie... 


Matei Vişniec 


HAMALUL : Vom călători prin ploaie, vom călători pînă la 
genunchi prin ploaie... Vom sta toată ziua cu 
picioarele într-o picătură de apă... 


CASIERUL (Către CĂLĂTOR, aerian.) : Credeţi, credeţi? 


IOANA : Da, da... ne vom juca toată ziua, vom avea ecou, 
vom avea picături mici de ploaie pe care ni le vom 
lipi de faţă... EI are încă un ochi de apă, trebuie 
să-l credem... Ne vom lipi de cîte un fir de iarbă 
și vom asculta cum se strecoară apa din adînc și 
ne vom lăsa ușor pe dîrele săpate de picătura de 
apă şi vom intra şi noi pînă în adîncul acela alb, 
ne vom culca acolo, în fiecare seară, ne vom visa 
picături de apă... 

ȘEFUL GĂRII: Ioana, Ioana... Toate astea sînt poveşti, 
sînt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) 
N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost 
are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne 


amăgim... Ce rost are? 


CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) 
Eu plec! 


HAMALUL: Şi eu plec! 

ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsaţi singur... 

IOANA: Şi eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! 
Vreau să-mi ud mîinile, vreau să-mi spăl mîinile 
de negru, da... (P/ânge.) 

ȘEFUL GĂRII (Priveşte în directia petei albastre.) : Unde e, 


domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? 


HAMALUL: Eu o văd! 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL: Şi eu o văd! 
IOANA: Uite-o, uite-o ! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se 


vede... 
x oao < . UA 
ŞEFUL GARII: Minciuni. Minciuni?! Şi ce dacă sînt 
minciuni ?! (Scoate un urlet de victorie şi se repede 
spre clădirea gării.) Unde sînt valizele noastre? 


(Ceilalti se reped şi ei spre încăperile lor; începe o 
mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate 
ferestrele şi ușile; toti, exceprîndu-l pe CĂLĂTOR, 
încep să-şi aşeze lucrurile în valize şi apoi să şi le în- 
chidă ; valizele, odată făcute, sînt aruncate direct pe 
peron, prin ferestre si uşi; lucrurile considerate nefo- 
lositoare sînt aruncate, de-a valma, pe fereastră; peronul 
se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele 
mai incerte şi de dimensiuni diferite ; tot acest travaliu 
este însoțit de exclamaţii şi comentarii furtunoase; în 
acest timp, CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă 
usor pe peron, apoi se aşază pe fotoliul-leagăn si-si aprinde 
o țigară.) 


VOCEA IOANEI: Umbreluţa mea! Bretelele! Hi, hi... 


VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomoze, 
sticle sparte.) 


IOANA: Tată, unde-s...? 

HAMALUL: Aici! 

ŞEFUL GĂRII: Sînt bătrîn, sînt prea bătrîn... 
HAMALUL: Numai o gură... 


Matei Vişniec 


CASIERUL: Cine? 

IOANA: Eu! 

CASIERUL: Ale cui? 

ŞEFUL GĂRII : Toate, toate, toate! 

IOANA: Nu! Nu! 

HAMALUL: Cretin! 

VOCILE : Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! 


Aşa, aşa... Cîte? Două! Trei ! Una singură! Încă o 
dată! Încă o dată! Patruzeci şi patru... Un singur 
vîrf ajunge. Așa? Aşa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! 
N-am nevoie! N-am nevoieee! Tu? Mă faci să 
rîd! Mă faci! Mă faci... O firimitură de pîine? 
Da? Na! Na! Şi gata! Gura! Ehe... Chicineta... 
Are, are! Cheile, unde-s cheile !? Ioanaaa... Da! 
Tritt! N-o să vină! N-o să vină! Ne facem de rîs! 
De unde ştii? Porc bătrîn! Aha! Apa s-a înve- 
chit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! 
HAMALUL (Iese cu două geamantane uriase; s-a îmbrăcat 
în stilul unui comis-voiajor, neaşteptat de elegant, 
totusi ; îsi trînteşte geamantanele pe peron şi se așază 
pe unul din ele ; este obosit, dar fericit.) : Ufff (Către 
CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! 


CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai 
bune haine pe care le are.) : Ce nebuni! Ce nebuni! 
(Își trînteste si el geamantanele pe peron.) N-am 
mai văzut aşa oameni! (Către CĂLĂTOR.) : Se 


mai vede? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce? 


578 


Călătorul prin ploaie 


CASIERUL : Para... 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Da. 
CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... 


(Rămîne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Şi ceasul 
ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... 
IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriaşă pe cap, 
trăgînd după ea cele mai ciudate obiecte: cosuri, 
umbrele, geamantane, cutii, flori etc. ; cantitatea de 
obiecte aflate în mîinile fetei distonează cu aştep- 
tările normale.) : Tata e nebun! (Furioasă, îsi 


răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E 
nebun! Pfui! 


ȘEFUL GARII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben 
şi baston, strălucitor şi firesc în hainele sale, cu o 
„simplă geantă de voiaj în mînă; şi-o așază cu grijă 
pe peron; îsi scoate ceasornicul cu lant si priveşte 
ora.): Hm! Să nu întârzie! 


(Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de 
așteptare şi nerăbdare mascată ; personajele devin simpli 
călători care aşteaptă pe un peron ; gesturi obişnuite de 
nerăbdare şi îngrijorare; s-a întunecat şi se simt pale de 
vînt; aerul vibrează în jurul gării şi se aude un tremur 
al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; 
această apropiere îşi trimite semne tot mai puternice, 
vântul răscoleşte lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde 
în camerele părăsite şi le golește de senzatia locuibilului ; 
în spatele personajelor care aşteaptă trenul, gara, ase- 
menea unei clădiri părăsite, aflată în ruină. 


579 


CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... 


Permiteţi un foc? 


CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... 


(CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările 
fumînd.) 


HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renuntă.) 
ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de LOANA.): Poate că ar 


trebui... poate... (Renunză.) 


IOANA: Nu... Nu... Deloc. 
(Pauză; personajele îsi caută de lucru sau se plimbă). 


CASIERUL (Reactionînd la un sunet.) : Auziţi? 
HAMALUL: Ce? 

CASIERUL : Se apropie. 

IOANA: Ai auzit tu? 

CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. 


(Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori 
să se privească în ochi.) 


ŞEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e 


mult. 


HAMALUL (Privind la ceasul gării.) : Nu. 


580 


IOANA: Nu? 
HAMALUL: Nu. 


(Pauză ; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) 


IOANA: Auziţi? 

CASIERUL : Vine! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! 

ȘEFUL GĂRII: Unde? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo! Ceva strălucitor! 


Parcă ar fi o stea. 

SEFUL GĂRII : Am ştiut eu că vine. 

IOANA: Ce bine! Mîine-dimineată vom fi pe ţărmul 
mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin 


apă... 
(Trepidatii, zgomotul creste în intensitate.) 


HAMALUL: Vine! Vine! 
ȘEFUL GĂRII: Luaţi-vă geamantanele ! Nu vă înghesuiți! 


Incet! 


HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.) : 


Domnule, dumneavoastră nu aveţi bagaje? 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. 
ȘEFUL GĂRII: Staţi mai departe de linie, mai departe... 


Vine cu viteză ȘI. . 


Matei Vişniec 


IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cît avem de mers? Pînă 
mîine ajungem ? Nu știi cînd ajungem ! Mi-e sete. 
Mi-e așa de sete... 


(Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidatții, vînt, 
lumini.) 


HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întîmplă! 

ȘEFUL GĂRII (Excitat.) : Se apropie ! Vine! Trenul fantastic ! 
Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... 

IOANA: Mi-e frică...De unde vine? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ŞEFUL GĂRII.) : 


Domnule, ce-i asta? 


(Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic al rotilor 
pe sinele întrerupte.) 


CASIERUL (Alarmat.) : Domnule, dar... trebuia să... Nu? 

(Prinzîndu-l pe ŞEFUL GĂRII de piept şi scuturîndu-l violent.) 
Nu trebuia să facem ceva... ? N-am uitat să...? 

IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înficoșată, se 
agită.) 

HAMALUL : Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE : Ce-i asta? De unde? De ce? 


(Luminile în scenă se sting ; gara, peronul şi personajele 
sînt traversate cu violență de luminile unor ferestre care 


582 


Călătorul prin ploaie 


se proiectează de undeva din spatiu; sunetele sînt 
puternice, fluteratul unei locomotive ireale, gigantice, 
înfricoşătoare, ritmul puternic al rotilor, ca o armă care 
trage cu foc; este tot mai clară ideea că trenul fantastic 
trece ca un fulger, fără să oprească; de altfel, trenul 
fantastic nu trece pe şine, el trece prin şine, prin gară şi 
prin personaje ; cei cinci sânt într-o agitație cumplită, 
din care apar gesturi fotografice, în răstimpurile scurte cînd 
luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) 


IOANA: Nu vreau! Nu... 

HAMALUL : Ce face ăsta? Nu oprește? 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergînd dintr-o parte în 
alta.) : Opriti! Opriţi! 

IOANA: De ce nu opreşte? De ce? 

CASIERUL : Bestiilor ! (A/ezrgă înnebunit, se aruncă pe şine.) : 


Unde sînteţi, bestiilor? 

ȘEFUL GĂRII: Am ştiut! Am știut! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul 
celorlalte personaje): Ce i-aţi făcut? De ce nu-l 
opriţi? Opriţi-l! 

IOANA (Lovindu-l pe ŞEFUL GĂRII.) : Opreşte-l ! Opreşte-l! 

ȘEFUL GĂRII (Descompus, ride înnebunit.) : Am ştiut, ha, 
ha... Am știut... 

HAMALUL: Opriţi-l, domnule, opriţi-l! 

CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luaţi-mă de aici... Vreau 


să merg cu vol... 


583 


Matei Vişniec 


IOANA (P/ângînd.) : Faceţi ceva! (Către ŞEFUL GĂRII.) : 
Porcule! 


HAMALUL (Cu vocea tremurîndă.) : Acum! Acum! 


(Trenul fantastic a trecut; sunetele se sting; ritmul 
roților se îndepărtează, dispare ; lumină slabă în scenă, 
o lumină albastră, de undeva dinspre pata albastră; 
personajele au rămas înlemnite în pozițiile agoniei lor; 
ȘEFUL GĂRII a rămas în picioare, cu hohotul de ris 
încremenit pe figură, privind prostit în directia în care 
a dispărut trenul; IOANA scîncește usor la picioarele 
tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe şine, cu 
privirile în pămînt; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE, 
care a alergat în urma trenului fantastic, se află cu un 
pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; 
HAMALUL s-a trîntit pe valizele lui şi-şi tine capul în 
mîini ; acest tablou durează cîteva zeci de secunde; 
brusc, din spatele lor, se aude tic-tacul ceasului gării, 
care a reînceput să meargă ; toate privirile personajelor 
sînt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o 
vreme, în tăcere ; apoi, HAMALUL își caută prin buzu- 
nare şi scoate un fir de iarbă; şi-l pune între dinti, se 
ridică şi începe să facă mişcări de relaxare; CASIERUL 
are în pumnul strâns două zaruri ; îşi deschide pumnul 
si zarurile cad pe suprafata plană a unui geamantan 
răsturnat, ca pe o masă de joc; BRUNO va arunca de 
cîteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ŞEFUL 
GĂRII își scoate jobenul şi se şterge de sudoare ; IOANA 


se ridică încet şi îşi scoate pălăria imensă, personajele 


584 


Călătorul prin ploaie 


reintră în ritmul lor; zarurile lui BRUNO lovesc tot 


mai puternic suprafata geamantanului.) 


CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-si rezultatul unei aruncări.) 
Hi... (Ridicîndu-si capul.) Şase-sase. .. (HAMALUL 


si ŞEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.) : 
Hi, hi... 


(O vreme, personajele rămîn în această stare.) 


CASIERUL : Ce-aţi zice, domnilor, de o partidă de zaruri? 
HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi 
bine-venită. 


ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucru pe care... 


(Se așază pe geamantanele din jur şi încep să joace 
Zaruri, nepăsători ȘI tot mai entuziasmați de joc; vor 


scoate exclamații si strigăte de plăcere.) 


CASIERUL: Hm! 


HAMALUL: He, he, he... 
ȘEFUL GĂRII: Aş! 


(CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, 
pe peron; îi priveste pe cei trei care Joacă zaruri; o 
priveşte pe IOANA ; linistit, senin, începe să urce scările 
care duc la camera de sus; deschide uşa, intră, lăsînd 


585 


Matei Vişniec 


usa deschisă; IOANA îl urmăreşte cu privirile; intră 
în casă, umple un pahar cu apă si iese ; urcă încet scările, 
cu paharul cu apă în palme; înainte de a ajunge pe 
ultima treaptă, aşază paharul în pragul usii; se așază şi 
ea pe ultima treaptă ; luminile s-au concentrat asupra. 
jucătorilor de zaruri; lumina se concentrează numai 
asupra mîinilor care aruncă zarurile; lumina se con- 
centrează numai asupra zarurilor care cad; în timp ce 
zarurile continuă să cadă, o lumină discretă trece peste 
scenă; BRUNO stă pe bancă, şi sunetul zarurilor vine 
de la jocul singuratic al lui BRUNO ; GRUBI stă întins 
pe căruciorul de bagaje şi își mestecă paiul; Domnul 
Kapunta stă întins pe fotoliul-leagăn ; după cîteva 
secunde, se ridică şi începe să se plimbe pe marginea 
scenei ; redevine prezentatorul de la începutul piesei.) 


ȘEFUL GĂRII: După trei luni de zile, CĂLĂTORUL 
PRIN PLOAIE s-a stins tăcut, în camera de sus. 
Peste încă un timp, loana a născut un băiat pe 
care l-am numit Artur. Înainte de a împlini cinci 
ani, într-o dimineaţă ploioasă, micul Artur a dis- 
părut fără urmă... N-am mai auzit nimic de el şi 
nici n-am plecat să-l căutăm... 


586 


ANEXĂ 


Dăm, în cele ce urmează, o listă (parţială) a textelor din 
„Dosarul de presă/1991-1995” al teatrului lui 


Matei Vişniec. 


BERNADETTE BOST -— Théâtres transfrontaliers, Le 
Monde, 19-20 mai 1991; JEAN-CHARLES 
LEMEUNIER — Des auteur à la hauteur, La Voix 
du Lyonnais, 6 iunie 1991; BERNADETTE 
BOST - Imprécations d'est et d'ouest, Le Monde, 
28 mai 1992; NELLY GABRIEL — Courtes et 
insolites, Lyon Figaro, 4 iunie 1992; B.P. — Des 
„Courtes pièces” à la longue vie, Liberation Lyon, 
5 iunie 1992; M. BRÈS — Lurgence d'une écriture, 
Midi Libre, 10 nov. 1992; DOMINIQUE 
BAVIERA -— Vişniec entr'ouvre la fenêtre, Var 
Matin, 19 nov. 1992; J.H.M. — „Les chevaux à la 
fenêtre” Decouverte d'un auteur roumain absur- 
dement drôle, Matei Vişniec, Le Progrès, 4 iunie 
1992; R.D. — Le Jodel met un roumain à sa 
fenêtre, Le Guide, 5 nov. 1992 ; JEAN-OLIVIER 


587 


Matei Vişniec 


588 


ARFEUILLERE — Les Chevaux à la fenêtre, Lyon 
Matin, 29 mai 1992 ; JEAN CALABRESE — Matei 
Vişniec de l'ecriture à la scene, Le Provencal, 9 
nov. 1992 ; JEAN CALABRESE — La parole selon 
Vişniec, Le Provençal, 10 nov. 1992; MARTINE 
BRÈS — Conte cruel..., Midi Libre, 12 nov. 1992; 
M.H. AELVOET - „Les chevaux à la fenêtre” Le 
Progrès, 12 nov. 1992 ; ** — Vişniec le chou-chou !, 
Lyon Matin, 1 iunie 1992; CORNELIA BUȘOIU 
— Matei Vişniec — poète et dramaturge, L'Invitation, 
25 iunie 1993; GEORGES BANU în revista 
Théâtre/Public Gennevilliers, 7 iunie 1990; 
BERNADETTE BOST — Leçons de théâtre, L 

Monde, 28 iulie 1993; FREDERIC RIDEAU — — 
Leçon de morale, La Création-Révolution, 20 ian. 
1994; MURIEL HEURTIN - Du pain plein les 
poches, L'Exrraordinaire, 15 ian. 1994; J.PH.M. 
— Du pain plein Ies poches, Le progrès, 20 ian. 
1994 ; ** — Petite histoire réelle, Lyon Figaro, 5 ian. 
1994 : MARIELLE CREAC'H - Du pain plein les 
poches, Lyon Poche, 5 ian. 1994; DANIELLE 
DUMAS — Du pain plein les poches, L'avant-scène, 
15 oct. 1993; ** Les premières de la semaine, Le 
Progrès, 4 ian. 1994; CHANTAL GIBERT - La 
voix de l’auteur, Sud Ouest, 25 ian. 1995 ; ** Matei 
Vişniec — Ce jeune auteur qui monte, L'Essor 
Sarladais, mai 1994 ; ** — Un interrogatoire musclé, 
Midi Libre, 8 aprilie 1994; ** — Un auteur 


rencontre son oeuvre, Midi Libre, 6 martie 1994; 


Anexă 
** — Le nouveau spectacle du Theâtre de la 


Mauvaise tête, Midi Libre, 1 aprilie 1994. 


** — Becket zum Lachen. Kölner Stadtarnzeiger, 22 iunie 
1992; MATHIAS KRUPA -— Clown gesucht, 
General Anzeiger, 22 iunie 1992; ** — Matinee, 
Konstanzer Anzeiger, 20 oct. 1993; ** — Matei 
Vişniec, Südkurier, 23 oct. 1993; MARIA 
SCHORPP -— Verzweifeltes Scherzen mit dem 
Erst, Südkurier, 20 oct., 1993; MARIA 
SCHORPP — Im Vorraum zum Gluck, Südkurier, 
21 oct. 1993; MARTIN WALSER — „Da muss 
man einfach hinknien”, Thurgauer Volksfreund, 22 
oct. 1993 ; IDA SANDL — Zartbittere Abschieds- 
-Melodie für einen Clown, Thurgauer Zeitung, 
27 oct. 1990 ; ** — Helden ohne Beruf, Augsburger 
Allgemeine, 22 oct. 1993 ; DIETER SCHNABEL — 
Tragikomischer Überlebenskampf, Neue Osnabru- 
cker Zeitung, 29 oct 1993; HELMUT VOITH — 
Anklage gegen ein menschenunwürdiges Leben, 
Vorarlberger Nachrichten, 22 oct. 1993 ; VOLKER 
SCHWENCK -— Von guten und bösen Clowns, 
Schwäbische Zeitung, 22 oct. 1993 ; 


STEFAN BORKERT — Wenn Darsteller Darsteller 
darstellen, Konstanzer Anzeiger, 27 oct. 1993; 
DIETER SCHNABEL - Tragikomädie dreier 
Clowns im Kampf ums Überleben, Geissener 


Allgemeine, 27 oct. 1993; 


589 


Matei Vişniec 


** — Der Autor Gerne von Paris nach Gladbach 
gekomen, Bergische Landeszeitung, 2 mai 1994; 
** — Requiem fur drei Spassmacher, Bergische 
Landeszeitung, 2 mai 1994 ; ** — Vom „Souffleur 
der Angst” zum freien Autor, Ko/nische Zeitung, 2 
mai 1994; MICHAELA PAUS — Leben zwischen 
Tragödie und schonem Schein, Kölnische Zeitung, 
2 mai 1994; MICHAELA PAUS — „Am Anfang 
stehen die Ideen”, Kölnische Zeitung, 26 aprilie 
1994; ANNELIS GRIEBLER - Die Clowns 
kommen : Aus Spass wird Ernst, Bergische Lande- 
szeitung, 13 aprilie 1994. 


JANE HOUSE - Clown Wanted by romanian playwright 
Matei Vişniec, Slavic and East European per- 
formance, vol. 14, nr. 2. 


Cuprins 


Călătoria fantastică prin ploaie a lui Matei Vişniec 
în Tara lui Gufi, împreună cu misteriosul Madox, 
osînditul Artur şi Spectatorul condamnat la moarte 


(Valentin Silvestru) mn soc size ta iodat dau acacia ud pda cal 5 
BUZUNARUL CU PÎINE... cau aaa 33 
ARTUR, OSÎNDITUL.....nc ceea aaa 89 

ACI UL | cesta talent abia ditai 2 o ae atu a ab la 91 

ACI LII NEE EENE a sta atasa fe da oaia 3 aa E at au a dea 121 

Fa OE i 6 4 E T AISI NI IRI III CIA E PI RPR ESNIE ORI ANDI E RR RR 147 
BINE, MAMĂ, DA: ĂŞTIA POVESTESC 

ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU'-NTÎI ..... 177 

P EE E EA eee poate d a ea ta aie ea a o di aa alta die EN 181 

ACT UD i EAEE AEN ANEA Ra 223 
GROAPA DIN TAVAN... aaa aaa 289 

AC LE Ele ron dai al aci d aa a 2 laudat 000 ala aaa anal 291 

AC IUL Date poseda a ad lee eee aa al dt aaa alaiul O au acţ ati 324 

ACT ILIE cico iata T E AA EO NEAS A toiul aril e TE 361 
ȘI CU VIOLONCELUL CE FACEM ? mean 407 
CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ...... cena 447 

DAREA E ORARAA că ea tasta Sade dna A aia 449 

PARI EA APIA) e sac sir sa oaia 2 aici etala li Pa dt Ba Salata 0 a 519 
ANEXA sinea 0 inta, ta 9 isa 0 Daia a al ani N e ETAT 587 

paR rad. + N 

e s i de at 
aa A TEA N 
A SA Aal 


www. polirom.ro 


Redactor: Mădălina Ghiu 
Corector: Raluca Goţia 
Tehnoredactor: Radu Căpraru 
Coperta: Angela Rotaru 


Bun de tipar: mai 2007. Apărut: 2007 
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 * P.O. Box 266 
700506, Iaşi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11; 
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office?polirom.ro 
Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33, 
O.P. 37 Ħ PO. Box 1-728, 030174 
Tel. : (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti 2polirom.ro 


Contravaloarea timbrului literar se depune în contul 
Uniunii Scriitorilor din România 


Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA 


Tiparul executat la Tipografia LIDANA, Suceava 
Tel. 0230/517.518, 206147; Fax: 0230/206.268