General G.A.Dabija — Amintirile unui atașat român in Bulgaria-1910-1913 (1936)

Editura 
l Ziarului 
„UNIVERSUL“ | 
Bucureşti! 
Brezoianu, 23 | 


















GENERAL 


G. A. DARIJA 





A 


AMINTIRILE UNUI ATASAT MILITAR ROMAN IN BULGARIA 





l 
| 
| 


| 






TIT 1913 





GENERAL G. A. DABIJA 


AMINTIRILE 


UNUI 


A 


ATASAT MILITAR ROMÂN 


IN 


BULGARIA 


1910—1913 


4 





BUCUREŞTI 
Editura Ziarului „UNIVERSUL, Str Brezoianu 23-25 


9 3 6 


1 














> 








PREFAȚA 


Au trecut douăzeci şi şase de ani din Mai 


1910 de când am fost numit ca maior ataşat 
militar la Sofia, unde am stat până în Iulie 


1913; sfertul de veac sa scurs cu iuțeală ver- 


tiginoasă şi nu a șters nimic din impresiile 
ce am avut atunci, mai cu seamă că ele au 
fost notate. 

Astăzi revăzând aceste note, le cred intere- 
sanie, le redau fără nici un gând altul decât 
de a împărtăși și altor români părerile mele 
pe care timpul nu le-a deszis, ci din contră 
le-a confirmat. f 

Am lăsat neapărat la o parte multe ches- 
tiuni cu caracter pur militar şi technic, ce au 
făcut la timpul lor obiectul a 285 rapoarte 
confidentiale, pentru informarea personală a 
Regelui Carol I și a Marelui Stat Major. 

Depărtarea în timp a celor douăzeci şi şase 
de ani a şters din sufletul meu orice pasiune, 
orice indispoziție. Nu am avut si nu am ni- 
mic cu poporul bulgar, care are desigur fru- 
moase calități dar și defecte, totuși cu dân- 


Lua îl bag 


sul am putea trăi în bună prietenie, dacă ai 
ducătorii lui direcți ar imprima politicei nr 
opiniunea majorității, iar nu opiniunea i 
personală, căci ştiut este că mai în toate f i 
rile și mai cu seamă în tările din BOD în 
mai guvernanţii sunt acei care au a răspunde 
de starea morală şi tendințele popoarelor. 
Fu urez din tot sufletul ca între poporul 
bulgar şi poporul român să se lege o starea 
prietenie, aceasta pentru binele ambelor por 
poare, dar aceasta depinde mai mult de eră 
ducătorii poporului bulgar, dacă et se vor e 


cide a pregăti din timp şi în mod sincer a- 


ceastă prietenie. 


General G. A. Dabija 
Mai 1936 





CAPITOLUL I 
ACTIVITATEA UNUI ATAȘAT MILITAR 


Multă lume crede că un atașat militar ar 
fi un spion militar deghizat. Această cre- 
dință este complet falsă. Un atașat militar 
este în prima linie reprezentantul armatei 
sale; iar în linia a doua, este un ager obser- 
vator oficial al armatei pe lângă care este 
acreditat. Spionaj nu se încape, fiindcă nu 
este nevoe și nici nu s'ar putea face, deoa- 
rece atașatul militar este pus sub o strictă 
observaţie. Orice mișcare a lui este cunoscută, 
corespondența lui este trecută la cenzură. 
Pentru a înlătura cenzura, atașatul militar 
poate folosi curierul diplomatic, sau se poate 
duce în țara sa, cu propriile sale rapoarte. 

Deci, atașatul militar fiind oprit de a face 
spionaj și chiar dacă prin absurd i s'ar da un 
asemenea ordin, el nici nu ar putea face per- 
sonal spionaj, căci ar fi un mare pericol să 
se dea pe mâna unor persoane îndoelnice şi 
ar risca să fie repede demascat, iar situaţia 
lui ar fi cu totul compromisă. Se pune între- 
barea cum ar putea cunoaşte în toate deta- 
liile armata pe lângă care este trimis? 


LENN. Ea 


El trebue să se folosească numai de mij- 
loace îngăduite, să învețe perfect limba ță- 
rii, să-i cunoască geografia și istoria, apoi să 
cunoască bine toate legile şi regulamentele 
militare, să studieze bine bugetul general al 
statului și amănunţit bugetul militar, să cu- 
ncască în detaliu organizația armatei, con- 
tingentele anuale şi cele încorporate, contin- 
gentele mobilizate, efectivul lor, cadrele mi- 
litare, instrucţia lor, capacitatea generalilor 
comandanţi și a ofițerilor de Stat Major. Să 
cunoască anuarul armatei a ofițerilor activi 
şi de rezervă, ca să ştie încadrarea armatei ac- 
tive şi a armatei mobilizate. 

să cunoască cu deamănuntul armamentul, 
muniţiunile și posibilităţile de fabricațiune, 
repartizarea depozitelor de tot telul, etc. 

Să cunoască foarte bine organizarea, și ma- 
terialul de cale ferată: locomotive, vagoane 
clasă, vagoane marfă, închise, vagoane plat- 
forme, organizarea gărilor, unde sunt cis- 
terne şi guri de apă, depozite de combustibil, 
traseul liniei ferate, pantele, lungimea dintre 
staţii, liniile de garaj, ete. Cunoscându-le, a- 
tasatul militar va putea calcula singur, tim- 
pul de care are nevoe armata respectivă, pen- 
tru a se concentra pe un teatru, san altul de 

operație. Neapărat că lucrarea e lungă, grea, 
migăloasă, dar ea trebue făcută. Eu am cal- 
culat timp de șase luni şi am reușit să stabi- 





piere Mat 


met ionela de concentrare a armatei 
eu față de România şi fată de Turcia. 
unoscând foarte bine geografia tării res- 
sol și a ţărilor vecine, cunoscând trecu- 
n eroina se pot deduce viitoarele teatre 
i pini ție. In această chestiune, am regre- 
nr ă u am fost de acord cu Statul nostru 
ajor din 1911. Eu susțineam, că teatrul de 
operație bulgar contra României, va fi i 
CEARTA bulgar, cu direcția spre Dobrcgea 
mi s'a, spus că Bulgarii având ca obiectiv Bu- 
mr vor încerca să treacă Dunărea, care 
sia pi un obstacol important totusi poate 
trecut. Am arătat că Bulgarii nu au nici un 
pod pentru a încerca o asemenea operaţie 
că ei nu ar putea trece Dunărea de ex. la Zim- 
ets aNg timp cât nu au asigurat perfect 
î nci Caepi dinspre Dobrogea, că armata 
ulgară singură e prea mică pentru o ase- 
ei operaţie, etc., etc. Eu am rămas în 
a i la. ideile mele, dar în 1916 Bulgarii cu 
oată alianța lor cu Austro-Germanii și Turcii 
ia au încercat trecerea Dunării la Zimnicea, 
i aer PA terminase cu Turtucaia-Silis- 
sfat Ain și ajunsese la linia Cernavodă- 
onstanța, numai atunci puteau trece în si- 
guranță Dunărea în alt punct. Dar cum nu 
cipais poduri, au venit Austro-Ungarii si Ger- 
ee eat materialul de poduri și le-au în- 


a ali = HANA 


Este foarte folositor ca bela RATEI, să 
ur i masina de scris și stenogralla. 
ÎN E seaata ar fi activitatea unui atașat 
militar. Pentru a și-o îndeplini mal are nevoe 
să ţină contact intim cu toți ceilalţi colegi a- 
tasati militari, cari de multe ori pot afla ai 
cruri pe care un altul nu le poate afla, de ta 
atasatul militar italian putea afla prin legă- 
turile lui cu ofiţerii bulgari ce'şi făcuse stu- 
diile militare în Italia, lucruri pe care | cu 
nu le puteam afla ; dacă al relațiuni bune 
cu italianul îl întrebi și afli; atașați militari 
austro-ungar şi rus aveau posibilități de a 
afla lucruri cu totul secrete, pentrucă lega- 
tiile respective aveau foarte mari posibilități 
de informaţie, posibilități de care se its 
si atasații militari respectivi şi prin prie 
nia mea, cu ei, m'am folosit și eu, ca să spun 
aşa, din plin; ba ași putea zice, că, am provo- 
cat chiar pentru nevoile mele speciale, anu- 
mite informațiuni militare şi politice, rA 
priveau Ron nia. Aceste din urmă, cu ince- 
pere mai cu seamă din anul 1912. l ' 
Trebue să spun, că centrul informativ ap 
triac si rus pentru Bulgaria, nu era la So ia, 
ci la Constantinopol. Acolo se concentrau m- 
formatorii şi informațiunile, care de cele e 
multe ori erau de cea mai mare importanță 
şi pentru România. 


Un ataşat militar face parte din corpul di- 





EN, VL 


plomatic, el este deci în același timp ofiţer 
activ și diplomat. In această dublă calitate, 
el are îndatoriri profesionale ca şi oricare 
membru al acestui corp. In prima linie el 
trebue să fie un observator foarte bun, să fie 
atent, prudent şi de o perfectă discreţie. Tre- 
bue să fie foarte bine crescut, să fie ceea ce 
se chiamă un om de lume, să-i placă socie- 
tatea şi s'o frecuenteze, căutând a lega re- 
lațiuni cu tot corpul diplomatic, cu buna so- 
cietate locală, cu militarii superiori, cu oa- 
meni politici, fără distincţie de partidele po- 
litice, în modul acesta autoritatea sa va ieşi | 
întărită ṣi posibilităţile lui de informaţie vor 
fi mărite. 

Mi s'a spus odată de către un singur om 
politic român, că eu aş fi urât pe Bulgari. 
Aceasta nu a fost şi nu este de loc adevărat; 
adevărul este că nu i-am iubit, dar tot atât 
de adevărat, este că nu i-am urât şi nu-i urăsc 
nici azi. Eu mi-am iubit Țara și tot ce am 
făcut în calitatea mea de ataşat militar, am 
făcut numai în interesul ei superior, conform 
instrucţiunilor ce aveam din partea Minis- 
terului de Războiu, a Marelui Stat Major și 
în special din partea Regelui Carol I-iu, care 
m'a onorat cu încrederea Sa. Eu nu eram tri- 
mis acolo ca să fac pe diplomatul nepăsător, 
pe omul ahtiat după plăceri, dineuri copioase, 
baluri și sporturi. Am avut o însărcinare se- 


MMA pl 


rioasă, deaceea am luat şi eu lucrul foarte 
în serios. Conştiinţa mea a fost atunci și a 
rămas şi astăzi, după 26 ani (1910—1936), 
complet liniștită și împăcată, 


TRIMITEREA MEA CA ATAȘAT MILITAR 


Din anul 1909, căpitan fiind dela 28.X1.1902, 
trecusem dela Marele Stat Major, ca şef de 
cabinet al generalului de divizie Gr. Craini- 
ceanu, Ministru de Războiu. 


In 14 Martie 1910 am primit o înştiinţare 
telefonică că : 
t chemat, pentru a doua zi de către d, gene 
ul i A Casei Militare a Regelui Carol 


I-iu. j 
La 15 Martie mam prezentat d-lui general 


Mavrocordat, d-sa mi-a spus : Vi 
„M. S. Regele dorește să, aibă ca atașat militar la 
Sofia un ofiţer de mare încredere. Cum eu te de 
nose pe d-ta dela Batal. 4 Vânători +) şi dela bate a 
Superioară de Războiu **), cum ţi-am urmăr ca- 
riera d-tale, eu te-am recomandat pe d-ta“, 
Am răspuns : 
Domnule General, vă mulțumesc foarte mult 
pentru bunăvoința arătată, ași îndrăzni să vă i căt 
dacă nu s'ar putea să se ducă un alt ofițer în locu 


i l ori în 1893 
+) Eram sublocotenent în Batal. 4 Vânător 
iaon, sub comanda Maiorului de atunci, L Mavro- 
cordat, 


$k) Am făcut Şcoala, Superioară de Războiu în 


anii 1897—1899, comandantul Scoalei fiind Lt, Co- 
lonelul de atunci L. Mavrocordat, 





mori ÎN a 


meu, sunt câţiva ofițeri de Stat Major care sunt 
foarte buni, distinși şi care ar putea face un foarte 
util serviciu ca ataşat militar la Sofia“. 

— Eu nu mă aşteptam din partea d-tale la un 
refuz, trebue să înţelegi că este o onoare de a fi a- 
tașat militar. Eu am fost atașat militar în 1892 şi 
1893 la Viena și știu impontantul lor rol, în special 
la Sofia, este mult mai important ca oriunde. De 
aceea la dorința Majestății Sale, te-am recomandat . 
pe d-ta fiindcă te cunosc bine, 

— In acest caz îmi permit să vă raportez că 
acum sunt șef de cabinet al domnului Ministru 
de Războiu. Inalta dorinţă a Majestății Sale o voiu 
executa, dară mi-e foarte greu ca să comunic per- 
sonal acest lucru Domnului Ministru, care ştiu si- 
gur că-l va contraria, de aceea vă rog respectuos 
ca să-i comunicati Dvs. Afară de aceasta, țin să 
adaug, că eu nu cunosc limba bulgară, 

D. General mi-a spus : 

„Volu raporta personal domnului Ministru de 
Războiu, limba bulgară o vei învăța“. 


Trebue să mărturisesc că această afacere 
mă contraria în gradul cel mai mare. Alege- 
rea în persoana mea era desigur o onoare, 
dar eu avusesem ocazia câtva timp mai îna- 
inte, să fiu trimis atașat militar la Viena, un- 
de a fost trimis căpitanul Eremia, puteam 
să fiu trimis la Berlin, de unde urma să se în- 
toarcă căpitanul Răşcanu și eu totuși n'am 
vrut să mă duc. Iar acum în preajma de a fi 
inaintat maior, mă vedeam trimis tocmai la 
Sofia, într'o țară mică, dușmană nouă, a că- 
rei limbă nu o cunoșteam; era deci absolut 
contra dorinței şi interesului meu. Dar nu 








puteam face nimic, cu resemnare a trebuit 
să mă supun. ‘ 

La 2 Aprilie 1910 am fost chemat în au- 
dienţă la Regele Carol, care, văzându-mă, și-a 
reamintit că mă cunoaște din 1904 și 1905 
dela Batalionul 9 Vânători. Apoi Regele ma 
întrebat mai multe lucruri: 

— Asupra familiei mele, 

— Yorbiţi bine limba franceză și germană ? 

— Da Majestate, le vorbesc pe amândouă, fran- 
ceza de acasă şi germana pentru că am făcut ȘCO- 
lile de tragere dela Spandau și Bruk ajd Leitha și 
pentrucă am făcut un stagiu de 2 ani, 1901—1903, 
în Rgt, 6 Inf. Graf Khewenhüller din Graz. 

— Dar limba bulgară ? 

__ Nu o cunosce de loc, cunosc în schimb puțin 
limba rusă, pe care am învățat-o doi ani in Scoala 
Superioară de Războiu, dar e mult de atunci, sunt 
10—11 ani. ! 

— Atunci foarte bine, veți învăța mai ușor și 
limba bulgară, fiind o limbă slavă. 

La Sotia este nevoe de un atașat militar TOoMăâN, 
un ofiţer serios, activ și foarte discret, D, Lt. Col. 
Petala, care a stat destul acolo, se reintoarce și Dvs. 
îl veţi înlocui după 10 Mai. 

Dvs. după 10 Mai vă veți prezenta la mine ca 
maior, când vă voiu da instrucţiuni. 

Voiam să mai spun ceva, dar n'am mai pu- 
tut spune decât: 

— Să trăiţi Majestate! 

Si am plecat. | 

Ministerul de externe a cerut guvernului 
bulgar agrementul pentru mine, agrement ce 
a venit telegrafic. Trebue să spun aci, că pen- 
tru miniștrii plenipotenţiari şi pentru atașați 





RC fa, IS 


militari, statele cer agrementul; pentru consi- 
lierii de legaţie și secretarii de legaţie, nu 
este nevoe de această formalitate. 

La 10 Mai am fost înaintat maior pe Statul 
Major şi trimis atașat militar la Sofia. 

La 12 Mai m'am prezentat în audienţă la 
Regele Carol, care a binevoit a mă primi și 
a-mi da, instrucțiunile următoare : 

Dys. trebue să învăţaţi cât mai repede limba 
bulgară, 4 

La Sofia veţi fi reprezentantul Armatei regale ro- 
mânești, căutând a cunoaşte cât, mai bine poporul 
ai armata bulgară, 

Toate rapoartele ce le veți face la Marele Stat 
Major, ml le veţi înainta și mie prin d. general Ma- 
vrocordato. In afară de aceasta și independent de 
rapoartele cu caracter politic, pe care le primesc 
prin Ministerul de Externe, Dvs. personal vă veţi 
introduce în aşa măsură, ca peste șase luni să-mi 
puteţi face personal Mie și rapoarte politice, care 
in nici un caz nu se vor inspira din rapoartele 
domnului Ministru dela Sotia, vreau să le studiez 
prin comparaţiune, 

Mai târziu vă voiu da poate și un cifru“, 

Apoi Regele mi-a mai ordonat: 

„La Sofia pe o piață principală se află monu- 
mentul Țarului eliberator Alexandru II, monumen- 
tul trebue să fie foarte impunător, pe soclul lui 
este lăsat un loc anumit pentru o coroană, ce de 
mult voiam să se depună din partea Mea. Te în- 
sărcinez pe d-ta cu aceasta, vei depune coroana 
in numele Meu, căutând ca să se facă o paradă 
militară, aşa cum se cuvine când se depune o co- 
roană din partea unui Rege, pe monumentul unui 
Impărat. 


Acum vă recomand ca să plecaţi la Sofia cât 


mai repede“, 





MAT TE VOR 


„Când am eşit dela Rege m'am dus la d-l ge- 
neral Mavrovordato, care mi-a spus următoa- 
rele: | 

„Majestatea Sa ţi-a dat instrucţiuni. Iţi reco- 
mand ca tot ce Majestatea Sa ţi-a spus, să nu co- 
munici absolut nimic la nimeni. Cred că ai înţeles 
că Majestatea Sa Regele nu doreşte să aibă la Sofia 
un atașat militar nominativ, Majestatea Sa dorește 
ca d-ta să ai acolo o activitate care să nu lase 
nimic de dorit. 

— Am înţeles, vă rog să fiţi absolut sigur că nu 
voiu comunica nimic la nimeni, şi dorinţele Majes- 
tâţii Sale vor fi îndeplinite cu cea mai mare serio- 
zitate şi discrețiune, 

— În special nu trebue să știe nimeni ce anume 
rapoarte taci, acele rapoarte mi le vei trimite sau 
aduce mie şi eu le voiu prezenta M. 8. Regelui. 
Cu o zi inainte de plecarea d-tale la Sofia, îmi vei 
comunica ora plecărei ca să-ți trimit coroana la 
gară, ca să poată pleca odată cu d-ta, 

Până la 15 Mai făcusem repede la Bucu- 
reşti toate prezentările oficiale şi vizitele de 
plecare. Luasem legătura şi cu legația bul- 
gară din București, care avea ca ministru pe 
Hessaptcietf și ca atașat militar pe lt. col. 
Stancioif, care făcuse liceul la Craiova şi ti- 
nea, în căsătorie pe o d-ră bulgară din Tulcea. 

In ziua de 15 Mai, am raportat d-lui gene- 
ral Mavrocordato, că a doua zi cu trenul de 
5 p. m. plec prin gara Filaret la Sotia. 

La, 16 Mai eram în gara Filaret, cu sufletul 
foarte contrariat, condus însă de câţiva buni 
prieteni, cari mă încurajau. In gară s'a pre- 
zentat și un trimis dela Palatul Regal, care 


Pe i... .. => --—_——_ 0 og A So N AN N 





ACU, ii A Mei 


mi-a comunicat că coroana este dată la va- 
gon, dându-mi și recipisa. 

Ajuns în Ramadan, am dat unui hamal re- 
cipisele dela bagajele personale și a coroanei. 
După câteva minute hamalul vine speriat 
şi-mi comunică că vagonul cu coroana trebue 
să se ducă la magazie, că coroana e de bronz 
şi cântărește 270 kgr, și că e într'o ladă lungă 
ce ocupă 2 metri. 

Cu chiu, cu vai, coroana sa trecut pe va- 
por, apoi cu întârziere am trecut cu mare e- 
motie şi cu mult regret Dunărea la Rusciuk, 
unde am avut surprinderea ca să fiu primit 
de consulul României, d-l C. Cogălniceanu, 
un om foarte amabil, și de autorităţile bul- 
oare din Rusciuk, era un reprezentant al pre- 
fectului, un lt. colonel trimis al generalului 
comandant. 

Mi se rezervase un compartiment în Wagon- 
Lits. 

Coroana mi s'a trimis de către consulul Ro- 
mâniei din Rusciuk, la Sofia, cu alt tren, căci 
nu mai era timp de îmbarcat. In tren n'am 
dormit toată noaptea, gândindu-mă la însăr- 
cinarea ce am. 

La Sofia am ajuns la 17 Mai dimineaţa, în 
gară erau câteva persoane, prietenul meu din 
copilărie, consilierul de legaţie C. Langa-Râș- 
canu, distinsul secretar de legaţie M. Arion, 


NR E [1 AMR 


doi profesori dela şcoala română și Zagorski, 
traducătorul dela legaţie. 

Urări de bun sosit. 

Mi se rezervase o cameră la hotel „Bulga- 
rie“, 


PREZENTAREA LA LEGAȚIA ROMÂNĂ 


La ora 11 m'am prezentat ministrului Ro- 
mâniei la Sofia C. Diamandy, era mic de stat, 
blond, ochi albaştri, cu o inteligență selipi- 
toare, prudent, sub o aparenţă de indiferen- 
tā era foarte tenace, plin de tact, suplu, foar- 
te cult, își aşternea pe hârtie într'o formă atât 
de agreabilă pe cât fondul era de substanţial, 
tot ceea ce voia să se știe, întrun mod clar, 
in fraze foarte curgătoare şi curtenitoare. 
Era un cunoscător adânc al politicei externe 
românești, admirabil cunoscător al oameni- 
lor și politicei balcanice, grație mai cu seamă 
bunelor relaţiuni de prietenie ce întreținea 
cu câțiva miniștri streini aflători la Sotia. 

Foarte bine apreciat de oamenii politici 
bulgari. L'am crezut atunci şi am rămas cu 
convingerea că Diamandy fusese foarte bine 
ales pentru greul post dela Sofia. 

Prestigiul său era mare atât faţă de auto- 
ritățile bulgare, cât și în cercul corpului di- 
plomatic, în care avea numai prieteni, în spe- 
cial cu ministrul Franţei d-l Paleologue în- 





Sojia. Vedere generală 








17 


treținea relațiuni de caldă și sinceră priete- 
nie. 

Trebue să spun însă, că cu ocazia prezen- 
tărei mele, ministrul Diamandy a încercat să 
mă ia foarte de sus. Stătea în picioare, eu 
neapărat la fel, lucru ce m'a bucrat, fiindcă 
era ceva mai scurt ca mine, care nu sunt 
înalt, îl priveam cam sub orizontală. D-sa 
îmi spuse : 

— »Dvs., d-le maior, ca reprezentant al Armatei 
române, alci, într'o țară care nu ne iubește de loc, 
trebue să vă daţi silinţa să cunoaşteţi armata, si 
să raportați totul numai prin mine. Dvs. sunteţi 
deci strict dependent de legaţie. 

— „D-le ministru, eu am instrucţiuni precise a- 
supra activităţii mele ca atașat militar, dela care 
nu mă pot abate; de altfel, eu nu cunosc limba 
bulgară, nu cunosc poporul, nu cunosc armata, 
pentru a le învăţa pe toate aceste trei, îmi trebue 
limp, pe care îl apreciez cam 6 luni, numai după 
HODon #0 va putea pune chestiunea rapoartelor 
mele, Până atunci nu pot face nici un raport, pen- 
truo ar îl prematur, 

— „DA, Al dreptate, eu însă îţi mai fac o reco- 
mandație, care a fost deviza carierei mele: „tăce- 
rea e de aur şi vorba de argint“, sau, cu alte cu- 
vinte „sd nu ajungi nielodată să regreți că ai vor- 
bit, ci mal bine să regreți că nu ai vorbit“. 

Am mulțumit ministrului Diamandy, spu- 
nându-i, că eu prin firea mea și prin educa- 
tia mea, sunt taciturn și discret. 'Trebue să 
spun, că prima convorbire cu ministrul Dia- 
mandy, nu mi-a displăcut, el mi-a vorbit des- 
chis și i-am răspuns la fel; neapărat că am 


General G. A, Dabija 2 


KAORE: e a 


făcut o rezervă mintală în ceea ce privește 


viitoarele mele rapoarte. In tot cazul, un şef 
şi un om ca Diamandy, inspiră intotdeauna 
colaboratorilor săi un mare devotament din 
partea lor. Mi-a părut rău când în Decembrie 
1911 a fost mutat. | 
In locul său, a venit ministru Dimitrie 
Ghika, fiul generalului I. Ghika (ce era fiul 
lui Grigore Ghika Vodă din Moldova, tost prim 
ministru sub Domnitorul Cuza şi ministru 
plenipotenţiar la Petrograd sub Carol 1) și al 
Alexandrinei Ghika născută Blaremberg (ne- 
poată de soră a, lui Grigore Vodă Ghika din 
Muntenia, și Vodă Alexandru Ghika tot din 
Muntenia), om cu o cultură superioară, dar 
sub o mască de scepticism, spiritual, făcea o 
puternică impresie prin dialog, inteligent, 
calm, prudent, rezervat, fin, aproape timid, 
însă natural, nimic forțat, artificial sau cal- 
culat, foarte serios în toate acţiunile sale, 
chiar subconstientul acestui om e în acord 
cu expresiunea liniștită a simpaticei lui fi- 
guri, cu un mare simţ politic, o judecată 
dreaptă şi perspicace, foarte discret, o magis- 
trală experiență diplomatică, în care avea o 
deplină, încredere, era foarte abil în a ajusta 
interesele cele mai contradictorii ; foarte bine 
apreciat în corpul diplomatic prin fermitatea, 
caracterului său, scrupuloasa sa loialitate, 
fineţea spiritului său, siguranța  judecăţei 





o i-a 


sale și bogăţia experienței sale. Și-a dat o 
foarte mare silinţă ca să păstreze cele mai 
bune relaţiuni între România și Bulgaria, și 
să facă pe oamenii politici bulgari să înţe- 
leagă că au nevoe de prietenia României; dacă 
nu a reușit, vina este numai a oamenilor po- 
litici bulgari, cari au o mentalitate orientală, 
plină de bănueli şi de întortocheri, de injus- 
tiții și erori. Dela d-l ministru Ghika am în- 
vățat multe lucruri interesante, deaceea i-am 
păstrat în inima mea un colț în plina și ex- 
clusiva lui propiretate. 

Prințul Ghika era însurat cu d-ra Ghika, 
fiica lui Ghika, ce fusese ministru plenipo- 
tențiar al României la Viena, o persoană cu 
totul superioară, inteligentă, foarte fină și 
distinsă din toate punctele de vedere. Se im- 
punea prin seriozitatea și atitudinea plină de 
noblețe, între toate membrele corpului diplo- 
matic din Sotia, Era ceea ce se putea spune: 
„une Jemme de grand style“, știa să însufle- 
țească salonul său, împrăştiind asupra în- 
tregei misiuni românești dela Sofia o atmos- 
feră de mare și caldă simpatie, 

Pe C. Langa-Râșcanu, consilierul de lega- 
ție, il cunoșteam dela Iași, fiind concetățeni. 
Mic de talie, cu ochii vii. Inteligent, cult, plin 
de spirit, cu replica ușoară, cu dreaptă jude- 
cată, cu mare valoare intelectuală și profe- 
sională, plin de delicateţă şi atenţiune, curte- 


-1 


nitor şi discret, fire blândă, totdeauna împă- 
ciuitor. Foarte apreciat În corpul diplomatic 
şi cu bune legături în lumea politică bulga- 
ră, cunoscător profund al politicei balcanice, 
cu bune legături la Belgrad, Constantinopole 
şi mai cu seamă la Atena. Era un bun cola- 
borator al ministrului său. 

Al. Gurănescu, nalt, bine făcut, bărbat fru- 
mos, brunet cu ochi mari negrii și galeşi, o 
bărbie patrată şi cu o gropiţă care-i da un 
aspect provocator, în realitate are o fire bună 
şi împăciuitoare; foarte muncitor, devotat 
serviciului, asaltat necontenit de doamne, 
cărora el le făcea curte, așa din amorul ar- 
tei. 

Pe tânărul secretar Mihail Arion, nu-l cu- 
nosteam. Am apreciat curând în el un om 
foarte bine crescut, cu bune maniere, politi- 
cos, un adevărat „gentelmen“, inteligent, 
cult, cu un simţ al dreptei măsuri, doritor de 
a-şi servi ţara, devotat serviciului și şefului 
său. Am regretat mult plecarea lui la Petro- 


Găsisem deci la legația română din Sotia, 
colegi foarte distinși, ale căror sfaturi mi-au 


fost folositoare în îndeplinirea  însărcinărei 
mele. 


Am prevăzut de atunci acestor trei colabo- 
ratori ai miniștrilor noştri dela Sotia, un fru- 
mos viitor în cariera, diplomatică. Sunt foarte 





sisu "TRE Nu 


bucuros că viitorul nu mi-a dezis nimic din 
ceeace prevăzusem. 

La legaţie (ca și la toate celelalte legaţii 
din Sofia). mai era o persoană importantă, 
„Kavasul“, îmbrăcat cu un fel de costum al- 
banez, cu fes pe cap, un cuţit lung pus în 
teacă la brâu și un pistol lung turcesc. El 
era păzitorul legaţiei şi al ministrului. Când 
ministrul făcea vizite, Kavasul lua loc pe ca- 
pră, lângă vizitiu, ajuns la vizită, Kavasul 
sărea jos, suna, dacă primea, venea la tră- 
sură, ajuta pe ministru să se dea jos din tră- 
sură, îl conducea la scară, intra în antreu aș- 
teptând ieșirea ministrului, 

El știa unde stă fiecare membru al corpu- 
lui diplomatic, zilele de primire a doamnelor, 
el ştia adresele miniștrilor bulgari și a tuturor 
autorităţilor, magazinele, mersul trenurilor, 


ete. 


Kavasul umbra ministrului şi  teroristul 
servitorilor legaţiei, făcea pe polițistul, îm- 
părțind din când în când câte un pumn bine 
aplicat celor ce nu-și făceau datoria. 

Mai târziu eu am cerut ca să fie trimis Ka- 


vas la legația română din Sotia un agent 
dela, siguranţa generală din *București, ceeace 


sa admis, fiind trimis un om de ispravă, Pe- 


tre Cristescu, devotat serviciului său și un 
bun român, cinstit și credincios, acesta nu a 


mai purtat uniforma albaneză, nici cuțit și 


nici pistol la brâu. 


A doua, zi, la 18 Mai, m'am înscris în re- 
gistrele palatului regal, ministrul Diamandy 
mwa prezentat: mareșalului palatului col. 
Draganov, primului aghiotant gl. P. Mar- 
kow, primului ministru Malinov, ministrului 
de externe gl. Ştefan Paprikoff, ministrului 
de războiu gl. Nicolajeff, șefului de stat major 
ol. Năzlămotf. Toţi au fost amabili și m'au 
primit cu curtoazie, urându-mi ca să mă simt 
bine în mijlocul poporului bulgar, care „iu- 
beste și este recunoscător poporului român“ 
(curând m'am convins de contrariul). 

Generalul Năzlămoff mi-a spus că ori de 
câte ori voiu dori să știu ceva, să mă adresez 
d-sale personal cu toată încrederea și va dis- 
pune să mi se dea relaţiunile cerute, pentru 
că d-sa afirma, că înţelege foarte bine greu- 
tatea misiunei mele. I-am mulţumit foarte 
călduros pentru buna voință, adăogând că 
voiu căuta a învăţa limba bulgară cât se va 
putea mai repede, pentru a putea citi în ori- 
ginal textele bulgare. 

Timpul mi-a probat că se dăduse ordine 
foarte stricte ofițerilor din Sofia, ca să nu-mi 
dea nicicdată, vre-o relaţiune cu privire la ar- 
mată. Dealtminteri tot timpul celor trei ani 
si două luni cât am stat la Sofia, deși am fost 
în contact cu mulţi ofițeri bulgari, niciodată 
n'am cerut vre-o informaţie relativ la armata 
bulgară, pentrucă nici nu aveam nevoe și 





chiar dacă aşi fi avut nevoe, nu mi-sar fi 
spus exact. După șase luni puteam citi per- 
fect limba bulgară, nu aveam nevoe de dic- 
ționar, o puteam vorbi curent, deaceea m'am 
mulţumit să citesc revistele militare bulgare, 
regulamentele, legile, etc., apoi literatura bul- 
gară; proză și poezie, frecuentam foarte des 
teatrul bulgar ; trebue să afirm că în presa 
bulgară din Sofia şi provincie am găsit foar- 
te multe informațiuni prețioase. 


Insoțit tie de ministrul Diamandy, fie de 
consilierul Langa Râșcanu, am făcut vizite 
personale membrilor curţii regale, întregului 
corp diplomatic, tuturor miniștrilor şi gene- 
ralilor bulgari. Peste tot am fost primit foarte 
bine, nu voiu uita niciodată amabilitatea a- 
vută faţă de mine de către d-l Paleologue, 
ministrul plenipotenţiar al Franţei, Semen- 
towschi, ministrul plenipotențiar al Rusiei, 
colonel Romanowschi, atașatul militar al Ru- 
siei, asemenea, locot.-colonel Hranilovici, ata- 
satul militar al Austro-Ungariei și maiorul v. 
Massow, atașatul militar al Germaniei; aceș- 
tia din urmă m'au îndrumat la început, foarte 
mult, lucru ce mwa determinat să le fiu foarte 
recunoscător. Cu timpul am făcut legături de 
prietenie cu toţi ceilalți atașați militari afla- 
tori la Sofia. 


MENIT T Tha 


SISTEMUL DE LUCRU AL LEGATIEI RO- 
MANE ŞI AL CELORLALTE LEGATȚIUNI 


Era o mare deosebire între modul de a lu- 
cra al legațiunei noastre și aceea al legațiu- 
nilor streine. Voiu Începe a arăta modul de a 
lucra al acestora din urmă. 

Inainte de a se trimite în post un ministru, 
un consilier, sau chiar un secretar de legatie, 
erau instruiți la ministerul de externe res- 
pectiv. Acolo erau introduși în toate chestiu- 
nile ce priveau legația la care urma să plece. 
Să luăm un exemplu practic, fie Germania. 
Personalul ce urma să fie trimis, era pus la 
curent cu politica generală a Germaniei, ce 
politică fac ţările aliate, țările dusmane, tă- 
rile neutre; istoricul acelei politice urmate 
in cursul timpurilor, istoricul ţărei, de ex.: 
Bulgaria, ce politică externă urmează ea, cu 
cine e în alianţă, ce tratate are, cu cine le 
are ; camenii politici din Bulgaria, modul lor 
de a fi, caracterul lor; geografia politică, 
geografia economică, ete., etc. 

Deci persoana trimisă din Germania, în Bul- 
găria, era instruită în așa mod, încât minis- 
trul, consilierul sau secretarul de legație ve- 
nit în post, nu cădea din cer, el ştia tot ceea- 
ce-i trebue, chiar din primul moment, 

Odată sosit în post, găsea în lăzile de fier 
ale legaţiei, toate copiile rapoartelor făcute 





ui VE ua 


ani de-a rândul, bine clasate pe chestiuni și 
cu îişe, aci le putea urmări având baze foarte 
sigure. 

Legația germană, pentrucă pe ea am luat-o 
de exemplu în cazul de față, primea zilnic 
dela ministerul de externe german telegrame 
cifrate, prin care i se făcea cuncscut diferi- 
tele convorbiri avute de ministrul de externe 
cu ambasadorii sau miniștrii acreditaţi la 
Berlin, sau convorbirile avute de membrii tutu- 
ror legaţiunilor germane din lumea întreagă, 
în care intră și ataşaţii militari, cu miniștrii 
sau persoanele importante ai statelor pe lân- 
pă care ele functionează, sau cu membrii ce- 
lorlalte legaţiuni, și atașaţii militari, cu refe- 
rire la Bulgaria. 

In fiecare săptămână, legația germană din 
Sofia, primea curierul diplomatic, în care ea 
găsea în extenso ceeace primea cifrat în re- 
zumat, sau ceeace nu i se telegratiase. 

Asa că legația germană din Sofia, era per- 
fect orientată, asupra tuturor chestiunilor ce 
priveau Bulgaria. La fel era la toate legaţiu- 
nile streine din Sofia. 

In acest mod și atașaţii militari respectivi, 
ştiau si erau orientaţi asupra tuturor ches- 
tiunilor. 

Ce instrucţiuni primeau trimișii români la 
o legaţie ? Nimic. Cu curierul diplomatic ce 
primeau ? Nimic. 


j 
4 
Li 





AM: AMINE 


Din cele expuse, se poate constata com- 
pleta desorientare în care erau lăsaţi mem- 
brii legaţiei române din Sofia și așa cred că 
era cu toate legaţiunile noastre, căci legația 
din Sotia nu putea face o excepţie. 

Pentru ca membrii legaţiunilor române să 
se orienteze, era nevce ori să se pună ei sin- 
guri la curent cu chestiunile ce priveau Ro- 
mânia, aşa cum puteau, ori să renunţe la a- 
ceasta. Dacă miniștrii erau oameni inteli- 
genţi și culţi ca Diamandy şi Ghika, dacă ei se 
impuneau prin felul lor de a fi, atunci intre- 
tineau legături de bună prietenie cu membrii 
celorlalte legaţiuni, dela care primeau infor- 
maţiuni, pe care acestea le dădeau casă zic 
aşa de bună voe, adică le dădeau informațiu- 
nile pe care le credeau ei de bine. 

Eu m'am mirat mult atunci, și, am căutat 
să aflu motivul acestei mari deosebiri. intre 
modul de a lucra al ministerului de externe 
român și ministerele de externe ale celorlalte 
țări ; ajungând la ideea, că politica externă a 
Statului Român, era condusă atunci perso- 
nal de Regele Carol I-iu, el avea toate frânele 
politicei în mâimile sale, el centraliza toate 
informaţiunile, — şi pot să afirm că era foar- 
te bine informat, — dădea ministerului de 
externe instrucțiunile ce credea și atâta tot. 


“Legaţiunile române din streinătate făceau o- 


ficiul reprezentativ, erau canalul prin care 





guvernul, respectiv ministerul de externe ro- 
mân, făcea vre-o comunicare guvernelor res- 
pective, transmitea câte o cerere, o intorma- 
ţie, sau cerea o informație. 

Regele Carol I-iu era desigur convins că o 
pelitică bună dela centru, poate fi condusă 
în streinătate eventual chiar de diplomați 
mediocri. Eu însă repet că membrii legaţiu- 
nilor române din 1910—1913 dacă, cu toată 
desorientarea în care erau lăsaţi, au putut 
face faţă diferitelor împrejurări, destul de 
frământate în acel timp, aceasta nu s'a da- 
torat decât meritului lor personal și nimănui 
altuia, 

Pot să afirm, că dela legaţiunile streine din 
Sotia, am aflat personal chestiuni ce intere- 
sau România foarte de aproape, aceasta nu- 
mai datorită legăturilor ce am stabilit cu a- 
cele legaţiuni, în special cu atașaţii militari 
respectivi, care erau foarte bine orientați și 
la curent cu toate chestiunile interesante po- 
litice. | 

Ştiu sigur că după 1914, modul de a lucra 
al "ministerului de externe român cu legațiu- 
nile sale din streinătate, sa schimbat radi- 
cal. 


CORPUL DIPLOMATIC DIN SOFIA 


Fiecare ţară trimite în țara cu care are re- 
laţiuni, un trimis extraordinar cu personalul 





AL Ma > NN 


necesar, consilieri, secretari, atașați militari, 
comerciali și de presă ; țările mari trimit am- 
basadori, țările mijlocii şi mici trimit miniş- 
tri plenipotenţiari. Din timpurile cele mai 
vechi, statele au trimis în alte state un re- 
prezentant temporal sau permanent, „care 
purta titlul de „ambasador“, mai târziu de 
„ministru plenipotențiar“, acţiunea sa era, 
acțiune de „diplomație“, iar corpul întreg al 
trimișilor se numea „corpul diplomatic“. Pen- 
trucă chestiunile erau complicate și greu de 
tratat, trimişii erau bine aleși; deştepţi, culți, 
pregătiți pentru însărcinarea lor, cu elocven- 
tă şi replică ușoară, apoi și alte calităţi : ve- 
ridic, modest, drept, discret, cinstit, cumpa- 
tat, să insufle încredere, bun observator, 
punctual, etc., etec., în tine să aibă un fizic 
agreabil. 

Citind cineva toate acestea, se va putea în- 
treba, oare se găsesc mulţi oameni asemănă- 
tori cu acest ideal? Oare corpul diplomatic 
este format numai din asemeni exemplare ? 
Un necunoscâtor ar spune „da“, și afirm că 
şi eu câtva timp am spus „da“, experiența 
însă m'a determinat să spun „nu“. Iata con- 
cluzile la care am ajuns după peste trei ani 
cât am stat ca ataşat militar la Sofia, în mij- 
locul corpului diplomtic. 

Membrii corpului diplomatic din Sofia, ca 
şi dim orice capitală mică, trăiau în bună 








— 29 — 


armonie unii cu alţii, se cunoșteau, se vizitau 
des, 

Cum aci nu erau decât miniștri plenipoten- 
tiari, iar nu și ambasadori, trăiau cu toții pe 
un picior de egalitate. | 

In posturile mari ca Paris, Londra, Berlin, 
Viena, Roma, unde sunt și ambasadori, mi- 
niștri plenipotenţiari (ai statelor mici) joc 
un rol secundar, ceea ce nu era cazul la So- 
fia, aci toți erau egali. 

Ceva mai mult, în posturile mari, chiar 
ambasadorii țin la distanţă pe miniștrii ple- 
nipotențiari, ambasadorii veniţi întrun post 
așteaptă, vizitele miniștrilor  plenipotenţiari, 
aceștia ca să poată vorbi cu un ambasador, 
ii cer audienţă. Iar miniștrii de externe, fac 
o deosebire mare între un ambasador și un 
ministru plenipotenţiar, câte odată îi tratează 
chiar și cu o mică indiferenţă. Se făcea însă 
și la Sotia o deosebire teoretică între miniștrii 
statelor mari şi miniștrii statelor mici, însă 
în practică, consideraţia se stabilea după ca- 
pacitatea ministrului. 

Astiel cu mândrie afirm, că ministrul Dia- 
mandy și apoi ministrul D. Ghika, se remar- 
cau prin cultura, inteligenţa și educaţia lor; 
ei se bucurau de o mare consideraţie în corpul 
diplomatic, cuvântul lor era ascultat și opi- 
nia lor era luată în consideraţie. 

Situaţia mea de atașat militar mi-a fost 


o E RE E a e E a NO 


E l M 


-e 


ERNE i AU 


foarte mult înlesnită de ministrul Diamandy 
şi apoi de ministrul D. Ghika, cum și de cei- 
lalţi membrii ai legației române : Langa Râș- 
canu, Alex. Gurănescu, Mihail Arion, care se 
bucurau și ei de o bună și meritată conside- 
rație în corpul diplomatic. Asemeni predece- 
sorul meu, lt.-col. N. Petala, lăsase la Solia o 
foarte bună amintire. 

La Sotia, capitala unei țări mici şi cu ten- 
dinte foarte democratice, nu există o viață 
mondaină ca în capitalele din Occident unde 
există o veche nobleță. Aci la Sotia viaţa 
mondaină se reduce la aceea din corpul diplo- 
matic și la singurul club „Union Club“, fre- 
cuentat în afară de toți membrii corpului di- 
plomatic şi de bulgarii ce au rol de seamă în 
pelitica bulgară, ceea ce era foarte avantajos 
pentru diplomaţi la legarea și întreţinerea, re- 
laţiunilor cu ei. 

La Sofia erau 19 legaţiuni, fiecare având 
un personal de cel puţin 4 membrii ; din a- 
ceştia, în curs de peste trei ani cât am func- 
tionat ca ataşat militar, sau schimbat cel 
puţin jumătate din ei, a fost un dute-vino de 


“miniştri, consilieri, secretari şi atașați, așa că 


am avut ocazia să cunosc peste una sută 
douăzeci de diplomaţi, în care intră și atașa- 
tii militari. 

Pentru mine, această categorie de oameni, 
era ceva cu totul nou, deaceea am căutat ca 





Mat VE Aa 


să-i studiez. Eu aci scriu despre diplomaţii 
dela, 1910—1913, știu că după marele războiu 
lucrurile s'au schimbat foarte mult şi că în 
corpul diplomatie, au intrat mai cu seamă 
ca miniștrii, oameni streini de corpul diplo- 
matic, dar oameni de mâna întâia, cari se di- 
ferenţiază de vechii diplomaţi. 

“Diplomaţilor le place să arate că sunt sco- 


boritori din mari familii, le place titlurile de 


nobleţă si dacă cumva nu le au, atunci fac pe 
„le grand seigneur“, cu atât mai uşor, cu cât 
sunt mai bogaţi. 

Diplomaţii nu sunt în totalitatea lor, ci în 
majoritatea lor oameni bine crescuţi, manie- 
rați, reprezentativi şi de o politeță asa zisă 
„diplomatică“ care nu spune nimic, ei vor- 
besc mai multe limbi străine ; summum de 
elegantă, port admirabil de bine jacheta, 
smokingul, sau fracul, care sunt tăiate de 
mari croitori. | 

La parade, festivități prezentări, etc., au 
o uniformă care de care mai încărcată cu fi- 
returi, cu pieptul plin de decoraţii și cu bi 
cornul cu pene albe pe cap, impunându-se 
prin aceasta tuturor necunoscătorilor. 

Unora le place să aibă multe decoraţii, pen- 
tru aceasta umblă după ele, le cer, fac chiar 
platitudini pe la ceilalţi colegi, numai şi nu- 
mai ca, să le capete si la anumite ocaziuni 
să-şi umple pieptul cu ele, 


De să 





AG, 12. AI 


Puţini dintre diplomaţi sunt oameni culți 
și instruiți; pe majoritatea dacă-i scoţi din 
convorbirile asupra voiajurilor, asupra mari- 
lor cântăreţi şi cântărețe, îi încurci de tot, 
căci sunt de o nulitate patentă. 

Unii au o inteligență naturală, alţii fac pe 
deștepţii, şi pe atotștiutorii, dar constați uşor 
că sunt un fel de biblioteci cu cărți proaste 
și acelea încă deranjate ; câte unii sunt 
proşti din născare dar dibaçi, insinuanţi, nu 
sunt în legătură cu timpul, nu înțeleg și nu 
se identifică decât foarte rar cu psihologia 
popoarelcr în mijlocul cărora trăiesc totuși 
parvin să se impună neghiobilor ; mie însă 
mulţi dintre ei mi-au tăcut impresia mobile- 
lor placate, ce au pe deasupra o foae foarte 
subțire de nuc american sau stejar, iar pe de- 
desubt sunt brad curat. 

Când vorbesc diplomaţii între ei, îşi spun 
„cher collègue“, „mon très cher collègue“, 
dar se bănuesc reciproc, având mai totdea- 
una o mască de conspiratori, sunt circum- 
specţi în sensul etimologic al cuvântului, 

sunt discreţi atâta timp până nu văd pe un 
altul, la urechea căruia în mod „cu totul con- 
fidențial“ şi „numai pentru el“ îl comunică 
ceea ce „discret“ i-se spusese şi lui, astiel că 
roata merge mereu înainte şi aproape toate 
chestiunile ce interesează soarta statelor, de- 
vin secretul lui Polichinelle. 





Sofia. Piata Parlamentului 





— — 


La vizite, ceaiuri, dineuri şi după dineuri, 
diplomaților nu le place ca să întreţină, con- 
versaţiuni generale, ci din contră, le place 
convorbiri discrete la urechea vecinului, par- 
că totdeauna ar complota ceva contra cuiva. 
Este foarte drept, că chestiuni foarte impor- 
tante, de care depinde chiar soarta statelor, 
se tratează de diplomați nu în cancelariile 
lor, ci în saloane, la ceaiuri, dineuri și chiar 
cluburi. 

Câte odată uniii, își dau aere de a voi să 
intoarcă înapoi cursul istoriei, iar alții au a- 
doptat deviza: „Nitor in Adversum“, adică înot 
contra curentului. Unora le place să mintă, 
bineînțeles că mint în mod estetic, iar nu în- 
irun mod ordinar, care frizează reaua cre- 
dință, lașitatea, sugestia sau perfidia, ei mint 
mai cu seamă când e vorba de interesele tã- 
rei lor proprii. „Salus populi suprema lex 
esto“, atunci adevărul este dat în lături cu la- 
șitate și seninătate, el pierzându-și orice 
drept, în acel moment minciuna devine licită 
„Ojficioasa mendacia“ iar diplomatul iși a- 
mintește un vechiul adagio, anume: „un am- 
bassadeur este un honnête homme, envoyé d 
l'étranger mentir pour son pays“, adică „cum 
vulpe vulpinari“. 

Diplomaţii se pierd în teorii dogmatice și 
afirmări fără fond, povestesc faptele așa cum 
le convin, păstrând nuanțele cele mai fine 


= RERE r, 


Uienera! O. A, Dabija. 3 





TEMY 





| p n ai ia » v F 
i! aha ra A la aaa 


p p Ti a, 
ale gândirei ȘI : | 
arta de a plăcea, d 
tora, de a încuraj A 
compromite persona, 
descurajeze 
rieteni a di > 
rumpica oa ne piei să oportunismiului lui 
sunt partizani 
Machiavel, gelu T 
regia % îngriji de sanctiunile j a 
nini, tară € 
tea surveni. 


d — 


i „în 
il „ui: ei se întrec 
cpt poa AV secretele al- 


$ P 

ap pype apoi de a se 

e fără a se fi cerc E a 

ctrinei | p ; 

poată diplomație! | ip 
a înainte satisi ăcuţi ȘI 


i Gotha și 
m de rost Almanac ocupă 
st luai Pe pr otocolare, Cate le 
toate chine din activitatea zilnica. 


o mare parte ae mirele 
Nu toți d pomet a 








j eeac i 
ădăcinati, vorbesc ci tă 
isi capătă cu timpu! 


si ani j ij iniei lui 
a isa sunt partizanu ii db 
e EM e a spus într'o ocazie » br 
Talleyrand, care T m na | ş 
per e ra pentrucă le place viată 


liniştită; se scol la 
gustare, la 12 


— 35 — 


corespondența, la 1 îi apucă durerea de cap 
pentru că au lucrat prea mult, la 11/, deju- 
nează, siesta; la 5 e gata îmbrăcat în jachetă, 
pe punctul să plece la vizite sau să le pri- 
mească, la 8! seara e în smoking sau frac, 
gata să se ducă la dineul unde este invitat, 
sau să primească pe invitați la dineu, aceas- 
ta Însă mai rar, la 12 noapte sau curând după 
12 se culcă, pentru a Începe a doua zi d'a- 
capo, pierderea unei noui zile — foarte obo- 
sitoare — bine plătită. 

Mulți diplomaţi îşi exercită întreaga lor 
activitate numai în dineuri Și recepții. Au 
discursurile gata scrise si potrivite diferitelor 
ocaziuni, când le scot din cartonul respectiv 
și le citesc, apoi le așează la locul lor pe nù- 
mere și ocaziuni, pentru a le folosi când va 
mai fi cazul. 

Aproape tuturor diplomaților le place să 
primească, bine, să aibă un bun bucătar, o 
pivniță bine garnisită, pentrucă sunt ca şi 
Pantraguel al lui Rabelais, gourmanzi și 
gourmets ; trebue să-i audă cineva ca să-i 
ințeleagă, ce preţ pun pe gastronomie, ei au 
un mod special de a-ți spune: „trebue să te 
duci la Strassbourg ca să mănânci påté de 
Joie gras, la Marsilia în rue de la Cannebiere 
ca să mănânci un bouillabaisse; la Prunier la 
Paris ca să mănânci pescărie şi stridii, la 
Viena să mănânci un bun rasol, la Cavaliero 


st 





AW dii 





GE A e 
lela Roma să mănânci cele mai bne 
alle ei la Dresda să mănânci ei aa 
` la... Diplomaţii beau numai mii E 
A Și nd ie originală, iar după masa 14% 
# Ap de lichioruri sau sars 
cdi al multe păhăruţe de „whisky ana 
eTA sau „brandy and soda“ care le place 
pi pazei art stereotipe mai la za pe 
iile: şi obiceiurile la fel, conversaţ de 
gații ji nalităţi, doamnele trăgeau cu A 
iti sa celelalte doamne „făcând apol 1 
tre ele critice toarte pecete PESE pik 
Diplomaților le place sa E 
purile, nu atât pentru a juca ura cd 
tru a. asculta cancanurile capi alei, 
sunt mai la curent ca ou TE să) 
Mai toți joacă foarte pine bri e a sal 
Dacă se au toate aceste în v r masa 
se tine seamă, de realitatea cald mă Dc 
tată că în aceast carieră, per neg iure Ai 
pot ridica decât rar prin propria once 
eunt niste instrumente docile a £ 4 
i paNIRA ae ve: dacă lucrurile ies bine, gu 
poat e toloasele şi diplomaţii sunt | că 
mari iai de cazul că sunt șmecheri led l 
glijaņi, $ bün cu presa, unde-și fac Tocha A 
afet 3 lucrurile ies rău, atunci i mă 
pai ea ponoasele. Fiecare carieră cu avar 
tajele și riscurile ei! 


DU y Ae 


Pentru mândria mea și a Țărei mele, tre- 
bue să repet, că diplomații români ce au fost 
la Sofia, s'au distins prin inteligenţă, cultură, 
muncă, și seriozitatea lor, impunându-se foar- 
te mult prin încrederea ce inspirau. 

Iată câteva observaţiuni ce am făcut, asu- 


pra membrilor corpului diplomatic, a câtorva 
legațiuni dela Sofia: | 


I. Legația Angliei 


Anglia era reprezentată prin 1909, prin mi- 
nistrul Sir Cardonnel Findlay, tipul englezu- 
lui, calm, rece, flegmatic, pozitiv, când vor- 
bea era fără nici o expresie pe figură, încât 
nu știai bine, îi e cald sau frig. După el a 
venit Sir Bax Ironside în Aprilie 1911, tăiat 
cam după acelaș calapod, era gras, blond, cu 
mustăţile căzute în jos, mâinile groase și 
cărnoase, când dădea mâna, numai te atin- 
gea cu ea, așa că-ţi dădea o impresie de ne- 
incredere şi chiar de o vagă antipatie. Era 
un om modiocru, presumţios şi superficial, de 
o politeță rece, vorbea scurt și imprecis. 

In schimb onorabilul Lindley, secretarul le- 
gației, era inteligent și mai comunicativ, dar 
era nedespărţit de şeful său, aşa că dacă voiai 
să vorbești cu el personal, era greu să-l gă- 
sești singur. | 

Al doilea secretar M. W. Lampson, era om 








foarte gentil, totuși puţin comunicativ, mai 
mult taciturn, îi scoteai vorba cu cleştele. 

Lt. Col. Napier, ataşatul militar, şi el tipul 
englezului, nu prea auzea bine, când i se ce- 
vea ceva dela Londra, alerga la ceilalţi colegi 
atașați militari. Ili plăcea să facă mai mult 
politică, fiind sub influența lui Bouchier, CO- 
respondentul ziarului „Times“ pentru Bal- 
cani, care era un bulgaro-fil încarnat. 

Intro convorbire cu Li. “Col. Napier relativ 
la Bulgaria, €l își dădea silința să mă con- 
vingă că România trebue să caute a se înțe- 
lege cu Bulgaria, chiar cu preţul unor. sacri- 
ficii din partea României, i-am spus, așa, p” 
un ton glumeţ, că-mi face impresia că ceea 
ce-mi spune seamăna a „ipocrizie“, el s'a su- 
părat; ca să-l împace i-am spus că admit că 
nu e „ipocrizie“, dar în tot cazul este O „În 

consequență“. El mi-a răspuns: „poate că da, 
dar e mai mult aparent". 

După Lt. Col. Napier a venit Lt. Col F- 
Lyon, care dădea la prima vedere o impresie 
de greutate, de reţinere şi rezervă, în reali- 
tate era plin de humorul acela englezesc, 
atât de agreabil, plin de fantezie. Venise din 
Indii. i 

Lt. Col. Lycn era un om fin, inteligent, bun 
soldat, vroia să vadă şi să ştie tot, l-am aju- 
tat mult. 


Impresia ce am avut-o eu din contactul cu 


— 39 — 


englezii a fost foarte curioasă 
că enolezii qi | sa, am apreci 
ini pa ba ial ese ideile, nu le ea 
Intr'o e iz in discutând cu ei îi strănoi 
cutare fapt ii, ce-i oblipă să recunoască 
în contradictie f cutare acțiune, Cad deseori 
tudinile: ce lad pa ideile ce exprimă și ati- 
pe intrigant, pe pe Slezii urăsc pe mincinos, 
Trebue să N e piei 
yutere ecunosc că englezii au o ma 
două Josta: E E E ghar- 
ri al ulita. o adâncă convingere, un 
d sfat a Sy onoarei, discreți fără nici 
tul sub forma ba j i timentali, privesc to- 
ţia Angliei, alti pa q sportivi, toți dela lega- 
pali, Sol. Pa si cricketul, tennis, foot- 
Sămbătă până poin locuiau la Sofia, de 
„weekend“ la a toți erau plecați să facă 
nu gândeai. ară, pe unde-va pe unde nici 


2. Legația Austro-Ungară 


Baronul Girska, ministrul Austre | 
eat e i | ustro-Unpariei 
ar eine pn după d a, nb în ae 

| i " rele riowski v. Tarnov, o- 
Ip za li dia mândru, cu lustrul rasei te 
a M A iplomat șiret. Vorbea totdeauna în 
« a dog se complăcea în a face profe- 
ad r în rmeni atât de obscuri, de echi- 

i și contradictorii, că se potriveau ape 











ror împrejurărilor, încât putea! eree ARE 
în faţă pe d-na de Thebes. Goten a iag 
rel, soția maiorului Matharel, peer E 
tar al Franței, spunea despre con Ta 
nowski: „că este din acei merr ul sud 
ia si servitorii“, Ce-o il Tab, € E 
îi constatat însă că contesa serul 
ska era o femee superioară din toate er 
tele de vedere, avea un caracter deschis, 
“loială. 
te babi Austro-Ungară primea pad sf 
cu fast şi cu oarecare tendință de iz 
- Baronul Mittag v. Lenkheym, CONS ai îi 
legaţie, se pretindea foarte nobil, Ti ia 
maliţios, plin de suficiența, cu o aspr f aio 
cătoare dialectică, se credea frumos ăi paal 
tibil la cucoane. Imi spunea iai ieri 
nu sunt femei“, „nu văd femei baraj pai 
Imi mai spunea: pai tai Sofia 
ici amuzantă si nici interesa A sii 
e das! taxat drept rate gt mi se pare 
ă i târziu a si înebunit. n 
E all su v. Cszvetassin, tipul d 
tenului de Stat Major austriac. Anei a i 
ligent, cult, cunoștea perfect armata r ară 
ră, cu el am legat o strânsă prietenie; E m 
m'a făcut ca conform dorinței sale, AA 
comand Inaltei bune voințe a pasii E 
Į-iu, care l-a cerut ca ataşat militar a3 
curesti, după ce stătuse !ą Sofia vre-o 3 anl. 


ACE) 1 Rea 


Cât a stat Lt. col. Hranilovici la Sotia, am 
profitat din larg de buna lui voinţă, el fiind | 
bine informat prin legația Austro-Ungară, 
care avea mijloace mari de informaţie, ceea- 
ce lipsea cu totul legaţiei României. 

După plecarea Lt. col. Hranilovici, a venit 
la Sofia Li. col. Laza, ofițer de Stat Major, 
amabil, gentil, curtenitor, și cu el am stabi- 
lit bune relaţiuni, dar mai puțin interesante. 

Amândoi erau de origine croată. 


3. Legația Franţei 


D-l Maurice Palelogue, ministru Franței la 
Sotia, dela 8 Mai 1907, este de origină român. 

Filiaţiunea sa este următoarea: 

Un Paleolog român, s'a însurat cu Maria 
Cantacuzino, cu care a avut un fiu, Toma, 
insurat cu Sanda Damian, fiul Răducan s'a 
insurat cu Elena Mavrodi (1808), fiica lor 
Zoe sa măritat cu Barbu Văcărescu (văr cu 
poetul I. Văcărescu), ei au avut cinci copii, 
din care Safta a avut trei copii naturali. La 
1835 printr'un Decret Domnesc, Zoe Văcăre- 
scu dă dreptul copiilor naturali a fiicei sale 
Safta, să poarte numele de familie, Paleo- 
logu. Unul din copii și anume Alexandru s'a 
stabilit în Franţa și s'a însurat cu o fran- 
ceză, având doi copii: o fată și pe Mauriciu, 
care au moștenit dela tatăl lor, moşia Clin- 











—. O 








42 — 


ceni din jud. Ilfov, astăzi proprietatea lui D. 
Bragadiru. 

Deci Maurice Palelogue, este de origine ro- 
månă, devenit francez, este un diplomat foar- 
te distins, înzestrat cu mari calități intelec- 
tualė, inteligent, foarte cult, elegant, de ma- 
niere foarte agreabile, jovial, amic al doam- 
nelor, mai cu seamă a celor frumoase și de 
spirit, îi place societatea veselă. Partizanul 
alianţei franco-ruse. Fiind literat, a soris 
multe volume, între care renumitul volum 
„Rome“, atât de apreciat, apoi „Dante“, „Le 
Cilice“, „La cravache“, „Le point d'honneur“, 
erą membru al Academiei franceze. El avea 
multe relațiuni în lumea politică, literară și 
în cea artistică franceză, fusese în 1904—1906 
directorul afacerilor politice a lui Delcassé. 
Poate că datorită acestei calități de roman- 
cier, avea și în aprecieri politice 0 uşoară ten- 
dință spre romantism. 

primea foarte bine la legație, cu mult ra- 
finament şi cu mult gust o = 
_D- Palelogue plecat din Paris unde viața 
e atât de dulce şi amiciţiile atât de calde, se 
considera ca în exil la Sofia, unde era lipsit 
de orice mișcare intelectuală. 
mat-S'a spus că în 1907 când a venit min» 
stru plenipotențiar la Sofia, nu avea nici 
simpatie nici antipatie pentru bulgari, îm- 
prejurările și timpul, după ce a cunoscut bine 


ME de E 


pe bulgari, a făcut să-i 
de ei. 
Că plecat di 
i ha pirer: din Sofia la Martie 1912. si-a 
mi a şi el și bulgarii că au scăpat iis 
Ah i ai „Regele Ferdinand îl ura 
3 pă ăi ea când ministrul Palelogue 
„mutat la Petersburg ca < sală 
pati Ferdinand nu l-a decora Arto pe 
e i să-l primească. Această Stii a 
ră să, ad Pe acest excelent e oana 
= Lb a iolosit României, despr y 
iu vorbi În altă parte a 
Arăta o mar | ti 
“iat s gel simpatie României, mulţă 
Rs i C. Diamandy, era foart i 
su Se în toate ocaziunile on oain 
upă ] ou Tp 
E Re a Venit ca ministru Pana- 
+ sie diplomat, apreciat de bul- 
Eo fusese la legația din Sofia câtiy 
ai cope secretar de legatie ni 
| ; ene de Chérisey, primu ; 
A PREN ici “pia Y: PERU Aeoretar 
E cires, simpatic, amabil grin sacele 
însă pipas cu mult sânge rece “pr ta 
b „ scena penibilă ce a avut-o cu Impă sl 
ilhelm la Tanger. Iat-o: oral 
„lmpăratul Wilhelm 
burg“, debarcă la 31 
oc a fost salutat de 
p s'a dus la legația 
niştrii sau pe însă 
ilreine, individual, 
Din partea Frantei 
“inat de afaceri, 


urască și să fie urit 


să zise pe vasul „Ham- 
îi rtie 1905 la Tanger, După 
misul Sultanului, a încăli 

aaa aci a primit pe Ci 
seri de afaceri ai puterilor 
soia prezentau omagiul lor. 
led eu, in calitate de însăr- 

prezentat omagiul, după 








a i > 


r 


= - o. =- 
D m e 





HEEE < A 


care Împăratul cu 0 voce puternică imi declară : 
„Da, d-le, Marocul e o frumoasă țară, mai cu seamă 
din punctul de vedere comercial. Sper că naţiunile 
europene vor şti să-şi asigure interesele lor Co- 
merciale. Eu sunt absolut decis să fac să se res- 


pecte interesele comerțului german”. După aceasta 
Impăratul m'a concediat, Dela legația germană 
impăratul sa dus direct la port și s'a imbarcat pe 
„Hamburg“. El venise în special la Tanger cu SB0- 
mot şi manitestaţiuni trâmbiţate numai și numai 
ca să spună ce a spus. D-ta știi că această mani- 
festaţie inutilă, asemănătoare cruciadei Argonau- 
ților, a fost semnalul apropierei franco-engleze?“ 
Contesa Chérisey de o nobleță, accentuată, 
foarte simpatică, o mare pianistă, foarte cas- 
nică, totdeauna o vedeai cu copii săi, pe 
care-i pregătea singură. Nu se amesteca prea 
mult între membrii corpului diplomatic, de- 
cât numai când nu putea face altfel. 
Maiorul 'Tabouis, atașatul militar, ofiţer 
alpin, făcea parte din Statul Major, era clasă 
și prieten cu col. Gouraud, care a venit în 
1911 la Sotia ca să-şi vadă prietenul, cu care 
ocazie l-am cunoscut și eu pe acest mare viitor 
general. Maiorul Tabouis, inteligent, cult, se- 
rios; nu se prea interesa de bulgari şi armata 
bulgară, nu raporia decât dacă era întrebat 
dela Paris. Mi-a plăcut să-l indatoresc fiind- 
că arăta o mare prietenie pentru mine și O 
mare dragoste pentru România. In timpul 
marelui războiu a comandat o prigadă alpină 
şi a fost grav rănit. | 
Urmaşul său, maiorul conte  Matharel, 





ENT ta 


5 e distins, își exagera vechea nobletă 
vorbea de sus, făcea pe politicianul. 


4. Legația Germaniei 


4: Bellow-Saleske, fostul consul general la 
PP (Indii), ministrul Germaniei din 
$ ) pu prusacului, înalt, cu obrajii roșii 
yi provocători, cu mustața asvârlită în sus À 
ai gran pe care'l diviniza; cu cărarea la 
în a ȘI monoclul cu șnur gros la ochiul 
A ang, vorbea scurt şi sacadat, cu un ton doc- 
i părea ca comandă, câteodată senten- 
„apa Pangermanist din cap până în picioare 
e gi bază al aristocratismului și autocratis- 
ului german. Ca diplomat nu avea nimic 
il să-l evidenţieze în bine sau în rău. Cânta 
ine la piano, mai cu seamă muzică germană 
de cameră, în special Brahms. | 
a, plăcea să facă citaţiuni din poeziile lui 
i: li pe care le preceda, cu o frază stereo- 
Apă: „wie der grosse Dichter sagt“, apoi îi 
trăgea una sau două strofe. Fiind neînsurat 
nu primea la legație decât bărbaţi. Dineuri 
lie în schimb băutură multă si bună, în 
special vinuri de Rhin și Mosela. Tigare > și 
țigări bune. | di area 
Cu această legațiune, relaţiunil 
| piune, relațiunil iei 
române erau corecte. eiii 
Maiorul Masow, atașat militar în Bulgaria 








-= 40 — 


si România, postul permanent la București, 
Bra un om amabil, amic al României până in 
momentul când România a declarat războiul 
contra Austro-Ungariei la 14 August 1916. El 
ne-a prevenit la timp, că Bulgaria va ataca 
România, contra părerilor exprimate de le- 
vațiunile ruse din Sofia și Bucureşti; dar cum 
cea mai mare minciună este adevărul, atunci 
“a crezut că ceeace comunică maiorul v. Ma- 
sow ar fi o minciună, timpul a probat că el 
spunea purul adevăr, adevăr, de care şi eu 
eram convins, ceeace am comunicat și lui k 
I. C. Brătianu când m'a chemat pe la 10 Au- 
gust 1916 şi mi-a citit o parte din telegrama 
ministrului Derussi dela Sofia, prin care ară- 
ta că „Radoslavolf l-a asigurat că Bulgaria 
nu va ataca România“. Atunci i-am spus lui 
L I. C. Brătianu: „Eu cunosce pe Radoslavoff, 
este un mincinos, spune totdeauna inversul 
de ce vrea să facă“. Iar la 18 August Bulgaria 
a atacat România, ceeace confirma şi aver- 
tismentul mariorului v. Massov. Dealtfel tre- 
bue să spun cu această ocazie, că si maiorul 
Tenescu ce era atasat militar la Sofia, a sus- 
ținut sus și tare că Bulgaria va ataca Ro- 
mânia. 


5. Legația Italiei 


. Cucchi Boasso, ministrul plenipotențiar. 
Funcţiona ca ministru dela 26 Mai 1909. Iu- 





bea și era iubit de bulgari, ceeace a făcut pe 


aceștia să-l regrete mult când a fost înlocuit 
în Septembie 1910 cu contele Alex. Bosdari. 
Bolonez, înalt, slab, inteligent, cult, ași putea 
spune chiar erudit, liniștit, taciturn, îi era 
intotdeauna frig; latinist de forţă, cunoștea 


admirabil vechea istorie romană de care era 


amorezat. Am avut ocazia de multe ori, să-l 
ascult cu mare plăcere, cum istorisea și legă- 
m ce-o făcea cu colonizarea Daciei Traiane, 
etc. 

Ii plăcea să discute literatură, admirator 
al scrierilor lui Carducci, Manzoni și 'Tucidi- 
de, îi plăcea d'Anunzzio, dar nu'i plăcea Pi- 
randello, spunând că s'a, lăsat influenţat prea 
mult de scriitori germani. | | 

Italia a dus în Balcani totdeauna o poli- 
tică bulgaro-filă care avea ca motiv amiciția 
cu toţi acei ce sunt, sau eventual ar putea 
deveni dușmanii Serbiei. Contele  Bosdari 
consecvent acestei politici a devenit și el 
bulgaro-fil; a susținut cu multă căldură Bul- 
paria si a suferit văzând că din cauza ei pro- 
prie, adică din cauza oamenilor ei de stat, 
pierde partida pe timpul războiului balcanic 
(1912—1913) şi că prin aceasta se întărește 
Serbia, el mi-a spus prin Aprilie 1913 că Bul- 
paria sa angajat în „,pericolosisima aven- 
tura“. | | | 

Soția sa, contesa Bosdari, avea 0 reputaţie 








a AR 


de oarecare celebritate; ea servise de model 
marelui scriitor d'Anunzzio când acesta a scris 
„Le Vergini delle Rocce“. Contesa era foarte 
inteligentă, spirituală, cultă, voiajată mult, 
avea însă un corp foarte curios, naltă, foarte 
slabă, subţire, cu un cap frumos, un gât lung 
de ver-o 15 cm., pieptul vârit înlăuntru, o 
talie atât de subţire că la dans îţi făcea im- 
presia că din moment în moment se rupe 
în două. Avea obiceiuri curioase, câteodată 
primea având pe cap o pălărie mare cât o 
roată de car, o mare etolă la gât și un man- 
son cât o pernă; altădată primea culcată pe 
o dormeză, luând atitudinea Paulinei Bor- 
gheze. Se complăcea numai în cercul părba- 
ţilor inteligenţi și culți. In tot cazul era o ie- 
mee foarte interesantă, era o plăcere să stai 
de vorbă cu o asemenea femee plină de spi- 
rit. Am auzito- odată spunând ministrului 
Diamandy, care era scurt de stat: 

„D-ta, d-le ministru, cucerești cu geu o femee, 
d-ta o cucerești cu spiritul d-tale, pe când d. Gu- 
rănescu crede că o cucereşte cu fizicul său. Dara 
în cazul d-tale te poţi alege cu constanța, pe când 
Gurănescu desigur numai cu amintirea“, | 

Altădată privind pe Gurănescu care vor- 
bea cu o doamnă, îmi spune: | 

„Maiorule, pariez o mie contra unu, că Gură- 
nescu îi spune acum doamnei, vechea lui formulă, 
pe care o spune tuturor doamnelor, că e „la prin- 
cesse de son coeur“ şi „la reine de son ame“. Aceste 
formule mi le-a spus și mie“. 





— 49. 


Am râs mult, apoi m'am dus de am între- 
bat pe doamna ce vorbise cu Gurănescu, ea 
mi-a confirmat formulele. Bine înțeles că la 
legație sa glumit mult pe această chestie cu 
ministrul Diamandy, Langa Râșcanu şi M. 
Arion. Dar aceasta era independent de fru- 


moasele calități de diplomat ale lui Gurăne 


scu, ceeace timpul a venit de a confirmat 
acest lucru. 

| Contele Nani-Mucenigo, consilier de lega- 
tie, inteligent, plin de spirit, cu replica uşoa- 
ră, dar incult, se mândrea mult ca descen- 
dent al unei vechi familii venețiene ce dă- 
duse mai mulți dogi. Era însă desavantajat 
de un fizic antipatic, mic, urit, cu un nas co- 
roiat, pistruiat și cu ochii bulbucați, mâinile 
sale erau caracteristice, erau subţiri și de un 
albastru cadaveric, când îți dădea mâna îţi 
faācea impresia că apuci mâna unui cadavru. 

Maiorul și apoi Lt. col. Rubin de Cervin, 
se credea un Adonis și un adevărat cuceri- 
tor al sexului slab. Un îinfumurat, desi ofițer 
de Stat Major, nu mai citea nimic. Imi spu- 
nea că: „este admiratorul romanului „IL Pia- 
cere“ al lui d'Annunzzio, care preconizează: 
„Cultul frumosului, cucerirea femeilor și cău- 
tarea neîntreruptă de noui senzațiuni, ca su- 
ficiente pentru viață“. Eu însă am avut mo- 
tivul ca să-l socotesc ca „un clapon inofen- 
siv“, Lt. col. Rubin fiind atașat militar de mai 


General G. A` Dabija 4 








mulţi ani în Bulgaria, cunoștea/ armata bul- 
gară, avea bune legături cu cercurile politice 
si militare, era în strânsă legătură, cu ofițerii 
bulgari ce făcuseră diferite şcoli militare în 
Italia, în special cu ofițerii de Stat Major ce 
făcuseră şcoala superioară, de războiu la Tu- 
jo col. Rubin de Cervin ca și toţi italienii 
era foarte bulgaro-fil, pentru aceasta credea 
că trebue să fie româno-fob, deşi avea oare- 
care legături în cercurile militare române. 
La sfârşitul lui Sept. 1910, fusesem invitat îm- 
preună cu ceilalți atașați militari la mane- 
vrele bulgare dela Stara-Zagora. Dupä mane- 
vre neam înturnat la Sofia, aci mi-am alca- 
tuit raportul meu, cuprinzând 60 pagini cu 
numeroase crochiuri, l-am prezentat Regelui 
Carol I-iu şi l-am înaintat Marelui Stat Ma- 
jor cu Nr. 91 din 6 Decembie 1910. In acest 
timp Lt. col. Rubin de Cervin mă tot întreba: 
ce cred eu de manevrele bulgare? Cum apre- 
ciez soldatul bulgar? cum apreciez eu infan- 
teria, cavaleria, artileria bulgară? Ce cred de 
comandantul búlgar? La toate aceste între- 
bări, răspundeam, că eu sunt atașat militar 
în Bulgaria deabia dela sfârșitul lui Mai, deci 
numai de 4 luni, că nu mi-am putut da exact 
seama, de ceeace mă, întreba, că d-sa, e de mai 
mult timp la Sofia ca mine şi că deci apre- 
cierea mea s'ar lovi de experienţa d-sale, care 


m Bi 


este cu mult mai mare. Obiecţiunile mele nu 
au avut darul de a-l mulțumi, căci zilnic 
când mă întâlnea, revenea la aceaşi temă. 
Căutam să scap prin tangentă, pentru a nu-i 
da ccazie să-mi facă cine știe ce obiecţiuni, 
cunoscută fiindu-mi bulgaro-filia sa. | 

Sâcâit mai mult timp, intro zi, cam ener- 
vat, i-am răspuns: 

„Infanteria e bună, cavaleria mediocră, artileria 
slabă“. 

Apoi mă întrebă: Dar cum crezi în gene- 
ral armata? 


— Armaāta o cred pregătită pentru un războiu 
defensiv, dar nu pentru un războiu ofensiv de lungă 
durată“, | 

La aceasta, Lt. col. Rubin sare ca ars si 
ripostează: | | 
„dar armata română, e pregătită pentru un războiu 
ofensiv?“ 

— „Pardon, vă rog, nu deplasați chestiunea, nu 
a fost vorba de armata română, după cum nu a 
fost vorba de armata italiană“, . 

— „Cum ? Eu am fost invitat anul trecut la ma- 
nevrele din Dobrozea si am văzut că armata To-= 
mână nu este în stare să facă un războiu ofensiv“. 

— „Nu știu ce aţi văzut dvs. în Dobrogea, știu că 
această armată românească a luptat cu succes la 
1877/78, că a cucerit Plevna alături cu armata rusă, 
că a salvat onoarea acestei armate când a fost 
chemată de Marele Duce Nicolai, sub motiv: „cau- 
za creștinădței este pierdută“. 

— „Da, astea sunt chestiuni de istorie militară“. 

— „Exact. Sunt chestiuni de istorie militară, cari 
se pot reaminti acelor ce se fac că nu le cunosc. 

La acestea Lt. col. Rubin a sărit ca ars, spunân- 
du-mi că am să-i dau socoteala“. 

— „Perfect, sunt ia dispoziția dvs.“. 








D= 


Acest zadarnic conflict, care n'a fost pro- 
vocat de mine, a fost aplanat repede de mi- 
nistrul Diamandy, împreună cu ministrul 
Italiei; terminându-se cu un dejun intim, 
stropit cu vin de Chianti, la legația Italiei. Dar 
de atunci Lt. col. Rubin a binevoit a ma lăsa 
în pace și a nu mai face fața de mine nici pe 
bulgaro-filul, nici pe româno-f obul. Apoi A 
timpul cât a mai stat la Sofia am curg 10 
cu el relaţiuni corecte. Dealtminteri a i os 
inlocuit chiar în anul 1911. Am aflat că in 
timpul războiului mondial, fiind aci 
tul unei unități şi având un grav eșec tactic, 
PA E. Mite cu o inteligență geschisa 
şi pozitivă, ofițer de Stat Major, foarte red 
tins și foarte amabil, cu care m'am PR 
nit mult. Am lucrat în cea mai potene i 
telegere. Nu putea spune niciodata tu Langa 
Râscanu așa cum îl chiama, el îi spunea: 

Monsieur Longa Rasca“, şi daca-l atrăgeam 
atenţia că pronunţă fals, el îmi răspundea: 

| le altora“. | 

ENEN Dona Bertha M errone, nu e 
mee frumoasă, dar era foarte simpatica, aui- 
ce, blondă, fină. Dona Merrone seconda iepuri 
mult pe contesa Bosdari în timpul recepții i 
dela legația italiană. Am regretat mult can 
am aflat că în urma unei “poli de inimă, a 
murit subit la Roma, în timpul marelui raz- 
boiu. 








-= În 
6. Legația Rusă 


Sementowschi Kurillo, ministrul plenipo-: 
tențiar al Rusiei în Bulgaria dela 1907, mic 
de talie, foarte inteligent, fin, autoritar, dar 
cu o voință calmă și tenace. Avea tablouri 
ioarte frumoase, între care celebra pictură a 
lui Veretșaghin „Și la Şipca totul e în re- 
paos“, de care- ministrul Sementowschi era 
mândru, asupra căreia îi plăcea să dea expli- 
caţiuni. D-na Sementowschi foarte simpatică, 
totdeauna, cu surâsul pe buze, mult voiajată. 

La legația rusă se primea foarte bine, cea- 
iuri și dineuri admirabil servite. 

Raporturile legaţiei române cu legația rusă 
erau foarte bune, în special ministrul Semen- 
towschi arăta multă simpatie României, mi- 
nistrului Diamandy și mie personal. Din ne- 
fericire ministrul Sementowschi avea o sănă- 
tate foarte delicată, avea o apendicită croni- 
că și nu voia să se opereze, din care cauză a 
și murit în toamna anului 1910. 

După el a venit în Martie 1911 ca minis- 
tru A. Nekludow, tost consilier la ambasada 
rusă din Paris, un om foarte amabil dar pu- 
țin inteligent, vorbea mult dar fără elccven- 
tă, pierzându-se în explicațiuni și detalii vagi, 
în perifraze obscure, se repeta intruna, eu 
l-am taxat drept un sofist a cărui slabă eloc- 








4, 


venţă nu satisfăcea pe ascultători, ci numai 
pe el însuși; spunea caraghioslâcuri cu în- 
pgântare și seriozitate, vroind să facă pe gro- 
tescul, făcea glume de foarte prost gust, 
care întotdeauna ieşeau în desavantajul său 
personal. 

Cu ceilalţi membri ai legaţiunei ruse nu 
prea am avut relațiuni, d-lor au tot fost mu- 
taţi; am cunoscut pe secretarul de legație 
v. Strandman, pe v. Bach, pe tânărul print 
Urusoff şi mai cu seamă pe consulul Djakeli 
“cu d-na, persoane distinse și bine crescute. 

Am cunoscut însă pe atașatul militar, avl. 
Leontiew, cu care am stat puţin timp în post. 
D-sa era un om plin de suficiență, se crodea 
mare diplomat, mare general, atotștiutor, în 
schimb nu avea nimic din aceste calități ce 
si le atribuia, deacee l-am lăsat în credința 
lui. A fost mutat. In locul lui a venit col. 
Romanonwschi, inteligent, cu un spirit serios 
si ponderat, cu maniere foarte distinse, un 
ventlemen. Excelent ofițer de Stat Major, cu 
el am întreţinut cele mai amicale legături, 
am lucrat mână'n mână, ceeace a fost de ma- 
re însemnătate, el având posibilități și mij- 
loace foarte mari de informație ceeace mie 
îmi lipsea cu totul. Grație însă prieteniei 
ce s'a legat între noi, am profitat personal 
şi a profitat și țara mea. 


mate VA, 
7. Legația Sârbă 


Ministrul S. Simici, care a mai stat puțin, 
înlocuit fiind de ministrul Miroslav Spalai- 
covici (care în urmă, pe timpul războiului 
mondial, a fost mutat la Petrograd și după 
războiu, la Paris). | 

Ministrul Spalaicovici, un om deosebit de 
inteligent, mare patriot, cu o mare autori- 
tate în corpul diplomatic. Poporul român îl 
va aprecia mai bine, dacă-i voiu spune că 
Spalaicovici avea o fire energică ce se apro- 
pia de aceea a regretatului Nicu Filipescu, 
dublat de un sentiment poetic vijelios ca a 
lui Delavrancea; așa l-am caracterizat eu 
atunci pe Spalaicovici, faptele din 1912—1913 
mi-au confirmat aprecierea mea. D-sa a lu- 
crat foarte mult în 1911—1912 la apropierea 
sârbo-bulgară, în vederea unui războiu contra 
Turciei; ingrațitudinea, pretenţiile absurde şi 
atacul neașteptat din 16 Iunie 1913 a arma- 
telor bulgare contra sârbilor şi grecilor, nu 
a permis lui Spalaicovici ca să realizeze fără, 
războiu efectele diplomației sale. Când Ro- 
mânia a intrat în războiu în 27 Iunie 1913 
contra Bulgariei, Spalaicovici a lucrat de 
comun acord cu România. Mesagiul verbal ce 
am transmis d-sale din partea Regelui Carol 
I-iu, a găsit la d-sa un ecou forte binevoitor. 








asp- 


Deaceea poporul român trebue să poarte lui 
Spalaicovici o caldă prietenie. | 

Maiorul D. Kalaţatovici, un foarte bun oti- 
ter de Stat Major, foarte serios, cunoștea per- 
fect armata bulgară, am găsit în el un bun 
prieten, am lucrat mână'n mână. Dela el 
am aflat cuprinsul art. 2 din tratatul de 
alianţă sârbo-bulgar, articol care prevedea: 

„Dacă România ar ataca Bulgaria, Serbia trebuia 
să-i declare imediat războiu și să îndrepte asupra 
ei forţele sale, de cel puţin o sută de mii comba- 
tanti, fie la Dunăre, fie pe teatrul de operaţie din 
Dobrogea“. 

Pe timpul amiciţiei sârbo-bulgare ar fi fost 


“deci periculos pentru România ca să atace 


Bulgaria, pentru că Serbia era nevoită să ne 
atace, se strica prietenia între ambele po- 
poare și cine ştie ce curs ar fi avut evenimen- 
tele din 1914, 1915 și 1916. 

Maiorul Kalafatovici a fost un prieten bun 
al meu, a fost un sincer prieten al Romă- 
niei. In urma străduințelor mele fusese nu- 
mit atașat militar și la București, iar ca re- 
ciprocitate am fost numit și eu ataşat mili- 
tar în Serbia. | 

La legația sârbă din Sofia, legația română 
era ca la ea acasă; cordialitate, sinceritate, 
proecte bune pentru viitor. Depe atunci dis- 
cutam hibrida și antinormala formațiune a 
imperiului Austro-Ungar; depe atunci preve- 
deam că acest buboiu din mijlocul Europei 


si CZ 


trebue să plesnească. Evenimentele din 1913; 
si 1914, apoi cele din 1919, au demonstrat. 
dreptatea gândurilor noastre. : | 


8. Legația Turcă 


Mustafa Assim Bey, ministrul plenipoten-- 
tiar al Turciei ; cu ochi albastrii, dulci, umezi, 
o barbă neagră spre mijloc albită, om inteli-- 
gent, occidental, căsătorit cu o austriacă fru- 
moasă şi cultă. Primeau foarte bine la legație.. 

Assim Bey, fiind cel mai vechiu în post, era 
decanul corpului diplomatic. 

Lt.-col. Aly Bey, ofițer de Stat Major, stă- 
tuse mulţi ani în Macedonia, unde a învăţat 
singur limbile franceză și germană, le vorbea 
fără nici un accent, dar le vorbea în așa mod. 
că se putea înțelege cu oricine. 

Era foarte doritor de a cunoaște armata bul- 
gară; în această ‘direcție l-am ajutat mult, lu- 
cru de care mi-a fost recunoscător. Era foarte: 
bun prieten cu Enver Bey, pe care lam cunos- 
cut şi eu prin Ali Bey. Enver Bey știind aju- 
torul ce-l dau lui Ali Bey, a fost foarte atent. 

față de mine. 

Enver, era mic de stat, cu trăsături foarte 
regulate, elegant, cu bune maniere. Lam ca- 
racterizat ca pe un aventurier. Turcii îi spu- 
neau „Napoleonlik“ (micul Napoleon). Era un 


încarnat germanofil, a cărei hegemonie o do- 


rea. In orice caz era un om de mare acțiune.. 








s — 58 — 


Fiind invitat de Enver la Contele 
am fost mai târziu; acolo am cunoscut pe a 
leat şi Djemal, deci am cunoscut triumvira u 

or june turc. 
AA a bulgar, mi-a făcut sul A i 
nui hamal din port, urit, nalt, cu umerii pe 
cu nişte pumni de o extraordinara zp A 
mi-a lăsat o impresie de o ferocitate şi de [. 
om fără nici un scrupul, pare însă că avea | 
spirit de organizator și de sai a 

“Djemal, avea un cap interesant, taca 

la figură, cu O barbă ce bătea spre a ph = 

Acesta mi-a lăsat o impresie de şmecher $ ce 

aventurier, dorința lui era de a forma un 

tanat în Asia Mică. 


CAPITOLUL H 


ENTE OTO rU 


1. DEPUNEREA COROANEI DE BRONZ A RE- 


GELUI CAROL I-iu PE MONUMENTUL ȚA- 
>> O RULUI ELIBERATOR 


Monumentul măreț al 
(Tarul eliberator), făcut Î 
rul.A. Zocchi la 1907. 
stă liniștit pe toate paru + 
Alexandru II cu o figura plina 
tine în mână un pergamen 


Tarului Alexandru II 
în bronz de sculpto- 
Statuie equestră,; calul 
tru picioarele. Țarul 
de satisfacție, 
t. In jurul piedesta- 





E, a 


lului sunt soldați ruși, bulgari, ţărani și țăran- 


ce, ce merg în urma generalilor eroi libera- 


tori: Marele Duce Nicolae, Gurko, Skobelef, 
cari la rindul lor sunt precedaţi de o „Victo- 
rie“, Pe cele două părţi laterale sunt două. 


baso-reliefuri în bronz, simbolizând regretele 


și speranţele poporului bulgar, unul reprezintă 


semnarea tratatului dela San-Stefano, celălalt 
proclamarea independenţei Bulgariei. In faţă, 
a fost lăsat un loc mare pentru așezarea co- 
roanei de bronz a Regelui Carol I-iu al Româ- 
niei. | 


In după amiaza zilei de 17 Mai (ziua sosirei 
mele la Sofia), am comunicat ministrului Dia- 
mandy, Inalta dorință a Regelui Carol I-iu, de 
a depune coroana de bronz cu un fast militar. 
Ne-am înţeles ca în timpul când d-sa mă va 
prezenta oticialității și corpului diplomatic, să 
vorbim cu ministrul de extene, generalul Pa- 
prikofi despre această chestiune. 

Am voit să știu mai întâiu, cum se inaugu- 
rase acest monument şi am contsatat că se fă-- 
cuse la 13 Septembrie 1907 o mare paradă și 
anume: 

Sotia era plină cu arcuri de triumf, străzile 
pline de ghirlande, casele ornate cu covoare, 
drapele și flori. | 

Rusia trimisese pe Marele Duce Vladimir, 
acompaniat de soţia sa Marea Ducesă Maria. 


A 








LAr = 


1 Jor Marele Duce Andrei, 
ma și de fiul lor ta Asan 3 A 
păi i cutu Kaulbars de cn setul 
ta S Moscovei, pe gener alul tura mulţi 
pr île militare a a îi PER parte 
alți generali și ofițeri superior? iii 
îi aa din 1871/1878. | -URRE 
ia san e toată oficialitatea sas d pori 
è soia sofia, precum și reprezentant 
tă arma es 


li incie. | SE 
M se pronunţaseră antet 
e w ri. La palat fusese un predig are 
it mut a toasturi călduroase de ambele p a 
RL goptembrie 1907 a avut loco m 


revistă militară. ETNA 
Cunoscând tpate acestea, pina! averile 
je ortiile cuvenite, aveam drept ha ia 
i Sa a Regelui Carol I-iu al Rom ix : = 
e arhat a de acordarea fără multa i p ri 
va, se ră multă insistenţă, a unei pa i at 
tdi f u mă asteptam în nici un caz, ag 
anai da externe bulgar, se va codi Și a Pr 
O abai ridicole, ceea ce eu nu p a 
Aasi iei un cuvânt. | | 
pica el am Haoa cu mi 
freia xterne generalul Paprikof AARP 
patat em însărcinarea din par aa 
— D-le pg pede Augustul meu ii ss 
ig R ei de bronz pe monum 
rui Pietu] Paprikof f răspunde: 


ă și 





a 2 MU 


— Foarte bine, mergem acolo 
depunem coroana, 

— D-le ministru, coroana este de bronz, are 270 
kgr., este destinată intrun loc anumit al monu- 
mentului. Cum această coroană se depune în nu- 
mele M. S. Regelui Carol I-au al României, fostul 
comandant al trupelor aliate dela Plevna și cum se 
pune pe monumentul Țarului Alexandru II, Eli- 
beratorul Bulgariei, cred că e cazul ca să se de. 
pună cu o paradă corespunzătoare celor două 
personalități ce sunt de domeniul istoriei. 

— Cam ce credeţi dys.? 

— Cred să fie invitat corpul diplomatic, autori- 
tățile militare şi civile din Sofia, o trupă de o- 
noare, muzică, eu voiu pronunța o cuvântare, la 
care va răspunde cred d, ministru de războiu și 
d. primar, 

Ministrul Diamandy a susținut părerea mea, 
iar ministrul de externe bulgar, general Pa- 
prikofi a spus că a doua zi mi se va comunica 
programul, . w 

Când am ieșit dela g-lul Paprikoff am spus 
ministrului Diamandy : e 

„Mie omul acesta slab, cu pleoapele greoae şi cu 
dunga, aceea misterioasă, la buzele sale palide, imi 


ace impresia unui mare șmecher, veţi vedea că are 
să ne poarte cu vorba“, 


Constatând că trecuse ziua de 19 şi genera- 
lul Paprikoff nu comunicase nimic relativ la 
depunerea coroanei, am rugat pe ministrul 
Diamandy ca să-l întrebe în ziua de 20 Mai 
ce s'a decis cu coroana. D-sa însoţit de mine 
a avut cu ministrul de externe g-lul Papri- 
koff încă o întrevedere relativ la depunerea 


, dvs. și cu mine și 








hi A 


coroanei, dară pentru motive inexplicabile, 
g-lul Paprikoii a amânat răspunsul. E 

Eu diplomație multă nu prea ua a 

spus ministrului Diamandy, că con 3 4 a 
-eeste târguieli ca un blam ce se az „d 
României şi chiar memoriei Țarulu 7 no 
tor şi că în atari condițiuni, eu voiu rap ia 
direct M. S. Regelui Carol. Atunci Diamanay 

i-a spus ca . i 
N, să pot raporta sai si e a tei ei mă 
gală e dei ol pei eu cul vreau? 


-— desigur. ip A lin 
— N at pot voju serie d-lui genera) Mavrocol 


dato, Mareșalul Palatului. 


__ Eu nu mă grăbesc, dar se grăbeşte pie 
si mai cu seamă ceeace reprezintă această sr ra 
Dară. eu mai am o idee, oare d. ministru p > sc 
tenţiar al Rusiei, nu ar avea nimic de ppe 
cred că da, căci doară, monumentul este a] par T: 

Ministrul Diamandy a convenit ca să m ză 
gem la ministrul Sementowschi care a Mami 
de acord cu mine, spunând că este A O a 
imeonştientă ce se face atât scrimă pp 
României,cât. şi memoriei Țarului exa sd 
TI, apoi ministru Sementowschl a ial a i 

zi Bulgarii ăștia sunt nişte starii A ir E 
eşti mai amabil cu ei, cu atât iți răspun safiri 
licateţe Dară fiindcă d. maior Dabija are s 
iată chiar acuma am Să Vorbesc talefonic cu £ 
neralul Paprikoft. 





— 05 - 


“În adevăr, ministrul Rusiei a cerut să i-se 
dea legătura telefonică cu ministrul de ex- 
terne. 

Intre timp d-sa ne spune : 

— Eu cu generalul Paprikoff, vorbesc de obiceiu 
rusește, de astă dată voiu vorbi în limba franceză, 
ca să inpelegeți și Dvs. ce am să-i spun. l | 

Legătura telefonică stabilită, ministrul Se- 
mentowschi îi spune : 

— Bună ziua ; ce mai faci? Doream să te văd; 
dară nu pot eşi, de aceea recurg la telefon. Te rog 
să-mi spui ce s'a decis cu solemnitatea depunsrei 
coroanei M. 5. Regelui Carol al României pe monu- 
mentul Țarului Eliberator ? 


Nu, nu, nu se poate, eu țin ca să se facă o pa- 
radă convenabilă. 


Nu, nu, așa. Vă rog, azi avem in 20 Mai; în ziua 
de 25 Mai să se depună coroana astfel: să fie câte 
o unitate, companie, escadron, baterie, din toate 
trupele aflătoare în Sotia, școala militară, muzică, 
ofiţeri fără trupă, dvs. cu personalul ministerului 
de externe, ministrul de război cu personalul sâu, 
primăria, etc. Vă rog ca ministerul de externe să 
invite pe toți membrii corpului diplomatic, ` 


Er AL i de ar ali ate ME Ma i 


Apoi ministrul Sementowschi punând te- 
lefonul în cârlig, spune : 

— Puteţi să fiţi satțisfăcuţi; coroana se va de- 
pune la 25 Mai, ora 11, cu tot ceremonialul cuvenit, 
mâine vom avea programul, 

Am mulțumit ministrului  Sementowschi, 
că a soluționat d-sa — cam rusește — o ches- 
tiune care părea insolubilă, 








M po 


Concluzia : Pe atunci Rusia încă dicta la 
Sofia. 


In ziua de 25 Mai ora 10,45 am plecat dela 
legația rusă în trăsuri astfel: în prima tră- 
sură ministrul Rusiei cu ministrul României, 
în trăsura a doua atașaţii militari rus și ro- 
mân, apoi în celelalte trăsuri urmau ceilalți 
membri ai legaţiunilor respective. 

In piața Sobraniei era deja sosit corpul di- 
plomatic ce fusese invitat și de ministrul Dia- 
mandy şi mini trul Sementowschi. Erau ofi- 
terii din garnizoană Sofiei, un de sament de 
cele trei arme cu drapele și muzică. 

Fix la ora 11 am sosit la locul monumen- 
tului; coroana Regelui României era deja 
pusă din ajun pe monument în locul anume 
rezervat. 

Eu am ţinut o cuvântare în care am spus: 
ye aN numele Majestății gale Regele Carol I-iu âl 
Romåniei, Augustul meu Suveran, am onoare a d£- 
pune coroana de bronz pe mo \umentul Țarului A- 
exandru al ŢI-lea, ea reprezintă omagiul adus de 
Majestatea Sa Regele, memoriei Tarului Alexandru 
al II-lea Pliberatorul, care în mod mărinimos & 
vărsat sângele Armatei Sale ce a lupta la 1877/1878 
în mod glorios cu armata română, pentru desro- 
birea poporului bulgar, inseriind pagini frumoase 
in istoria militară a ambelor popoare, rus şi romăn. 

Fie ca această coroană să cimenteze şi mai mult 
prietenia între poporul TUS, român şi bulgar, pentru 
cel mai mare bime al acestor popoare vecine“. 











Sofia. Monumentul Țarului liberator 





pe, sua 


Generalul Nicolaefi, ministrul de războiu, E AR 
răspuns astfel : Sa” 
„In calitatea mea de păzitor al tuturor monu- 
mentelor care reamintesc omenirei actul generos al 
Ţarului Eliberator, care a desrobit și ch=mat la o 
viaţă liberă poporul bulgar, mi-e foarte plăcut de 
n putea primi în numele guvernului bulgar această 
prandioasă, coroană, pe care Majestatea Sa Regele 
| homâniei a binevoit a mi-o încredința. 
Depusă pe monumentul Țarului Eliberator, mo- 
nument care va servi în cursul veacurilor ca măr- 
i turie de recunoştinţă a poporului bulgar, această 
p | coroană va fi un indoit simbol: ea va reaminti pe | 
de o parte glorioasa epopee dela Plevna și Griviţa, | 
unde cele două brave armate aliate, ruse ṣi ro- 
mâne, au stărâmat lanțurile sclaviei câre de veacuri 
încătugau poporul bulgar, iar, de altă parte, va fi 
© adevărată expresie a acestor scumpe amintiri is- 
f torice care leagă așa de strâns ambele popoare ve- | 
cine“, | 
| 
| 


Seara legația rusă a dat un dineu în cin- | 
stea legaţiei României, sau ţinut cuvântări | | 
ocazionale de către miniștrii Rusiei și Româ- | 
niei. 


{arul Nicolae al II-lea a trimis Regelui Ca- 
rcl I-iu al României, următoarea telegramă 
spre a-i mulțumi fiindcă a depus prin atasa- | 
tul militar o coroană pe monumentul Tarului | | 
Eliberator : | 


„Actul de pietate faţă de Impăratul Alexandru | 
II, bunicul Meu, M'a mişcat adânc. Văd în €l o 
consfinţire a glorioasei frăţii de arme dintre Rusia 
și România și ţin a exprima Majestății Voastre 
via și sincera Mea recunoştinţă“, 


General G. A. Dabija 5 





i aaa E CPEDIaALU Mata 2 ' arepe am aei AP NANIRE 





i fl i 


Legația rusă mi-a dat în ziua de 26 Mai, 
copia acestei telegrame, ceea ce ma făcut să 
apreciez și mai mult sensul moral al coroa- 
nei ce depusesem în numele Regelui Carol 
I-iu al României, Augustul meu Suveran. 

In aceatsă zi Regele Ferdinand al Bulga- 
viei s'a întors din streinătate. Va să zică Re- 
gele şi-a aranjat în aşa fel intoarcerea la 
Sofia ca să fie trecută ziua de 25 Mai, când 
urma să se depună coroana de bronz a Rege- 
“lui Carol I al României pe monumentul Ta- 
rului Eliberator, lucru ce a fost remarcat de 
toată lumea. Așa se poate explica și amana- 
rile g-lului Paprikoff. 


2, VIZITA REGELUI FERDINAND AL BUL- 
GARIEI LA PARIS 


La 9 Iunie 1910, Regele Ferdinand cu Re- 
gina Eleonora, însoțiți de preşedintele consi- 
liului de miniştri Malinov, ministrul de ex- 
terne generalul Paprikoff și şeful de stat ma- 
jor generalul Ficeff, plus restul suitei, puat 
tanţi şi doamne de onoare, pleaca la Paris 
pentru a face o vizită oficială lui Fallieres, 
preşedintele repùblicei franceze. 

Faptul că Regele este însoțit de aceste per- 
soane, are de scop să arate importanța pe 
care Bulgaria o dă acestei vizite la Paris. 

Oticialitatea franceză la primit la 12 Tu- 


— 07 — 


nie 1910 foarte bine, să se țină seamă că mi- 
nisterul era format din câţiva oameni de 
mâna întâia, astfel : 

Briand — prim ministru, 

Barthou — justiţie, 

Pichon — externele, 

Doumergue — instrucţie, 

Millerand — lucrări publice, 

Viviani — munca, ete. 

Am primit ordin ca după întoarcerea Re- 
gelui la Sotia, să aflu impresiile cu care sa 
intors M. Sa și mai cu seamă însoțitorii săi 
dela Paris. | 


La 15 Iunie suveranii Bulgariei părăsesc 
Parisul. 

După întoarcerea la Sofia d-l Paleologue, 
ministrul Franței, a comunicat lui Diamandy, 
că Regele a fost foarte bine primit, că a fost 
gasduit la ministerul afacerilor străine, trans- 
format în palat regal, mobilat cu mobilele ce 
serviseră lui Ludovic al XIV-lea, Ludovic al 
XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Mariei Antoinette 
și Napoleon I-iu. . 

Mobilele din camera de culcare a Regelui 
aparținuseră lui Ludovic Filip l-iu, Rege al 
Franței (dela 1830 — 1848) tatăl princesei 
Clementina, mama Regelui Ferdinand. Pe un 
vas de Sevres era portretul unei tinere fete, 
era Clementina, viitoarea soţie a prințului 
August de Saxa Coburg, tatăl Regelui. 





i | 
AEE e aie Sula ii o 0 e Mi 0 E pa. Pr Bad 








strivăte de „vive le ror acest A 
stă bunicul său Regele Ludovic Filip I-iu fu 


SVAR ‘> 


Atenţiuni, deci, de care numai francezii 


sunt capabili. 


Y - primit la Paris cu 
Regele Ferdinand a fost primit i 
Regele F i în acest Paris de 


sese alungat la 1848. | Py A 
La prânzul dela Elisée, ie cn tai je 
lieres a rostit o cuvântare în care a Ag ai) 
| Marea înțelepciune politică și de Sedite d anii, 
a Regelui Ferdinand. Declarând că Bu toh aa 
cură de toată stima și simpatia Stelei F 
rează Bulgariei să se desvolte pe calea JUSU 
a progresului social“, G SE 
Regele Ferdinand a raspuns că: eu 
Franţa a dat Bulgariei īm e cra pa E ia 
cumpănă un mare ajutor moral, care a 8 ride 
pariei să menţină pacea și echilibrul în pen: 
balcanică”, ct dul AN 
Suveranii bulgari au fost primiţi la e 
rie de preşedintele consiliului municipal $ 
i i Ci au relevat : 
de prefectul Senel care elevat ii 
tt rol al Țarului Bulgariei şi virtuțile de 
devotament şi generozitate ale Reginer. 
Regele : TAE 
a multumit călduros pentru primirea ce i 5a 
făcut de oraşul Paris, căruia 
si ale cărei glorii nu a incetat 
admira“. 


niciodată de a le 


D-l Paleolcgue a mai spus : 


Că Regele l'a chemat la receptia dela Primărie. 


a i- s: „Scumpe Mi- 
i uitându-se pe fereastră 1-a spus : „Scump - 
ses ia privește aceasta, închide ochii p re 
minteștaţi de Sofia, murdara Sofie, tristul meu pa” 


lat. cabinetul meu de lucru, mobilierul meu de saqi 


tin mauve“. 





ii este aproape un fiu 


e 107) Ea 


Intorcându-se cu trenul dela Chalons, unde 
asistase la o manevră, ajungând la Paris, Re- 
gele se dă jos din tren se duce la mecanic, îi 
ia cu de-asila mâna, i-o strânge, lumea strigă: 
„vive le roi“, 

Briand nu se poate opri de a spune lui Pa- 
leologue: | 

„Ce cabotin“, la Viena face pe monarhul cel mai 


autocrat, iar aici face pe democratul cel mai au- 
tentic“. 


La 16 Iunie, Suveranii Bulgariei pleacă din 
Paris la Bruxelles, salutați de președintele şi 
de d-na Fallieres, precum și de toţi miniştrii. 

In afară de informaţiunile luate dela minis- 
trul Paleologue, am luat informaţiuni şi dela 
bulgari, ajungând la concluzia că vizita la 
Paris a Regelui bulgar, nu avusese nici un 
rezultat politic. Regele și bulgarii ce-l înso- 
teau, au vorbit pe unde au putut, de suferin- 
tele macedonenilor aflaţi sub stăpânirea tur- 
cească, spunând că poporul bulgar e foarte 
enervat, că el cere eliberarea fraţilor săi din 
Macedonia, că Regele riscă să-și piardă popu- 
laritatea dacă nu va da ascultare îndemnu- 
lui poporului. Toată această vorbărie făcută 
după program, avea de scop de a pregăti spi- 
ritele în streinătate. 


3. ŞCOALA ROMÂNĂ DIN SOFIA 


In Solia există o școală românească înfiin- 
tată în anul 1889 prin intervenţia ministru- 











SI, + a 


lui plenipotenţiar I. Papiniu, si > 
colonia română, ce are de președinte i 
un bun român filantrop. Clădirea este A 
moasă, are patru secţii: curs primar, “aa 
sional pentru fete, comerciala ia 
de băeţi și o secție grădină de copt. : TONS 
didactic, în număr de 10 institutori S e 4 
tutoare plătiţi de ministerul de instrucție 
jer 20 Iunie 1910 a avut loc la şcoala A 
mână împărţirea premiilor, în prezența i 
nistrului Diamandy, a ataşatului util 3 A 
celorlalți membrii ai legațiunei, cum $ 
membrilor coloniei române din Soiia. E aa 

Directorul școalei, d-l Stroescu, a ținu a 
cuvântare, în care a arătat mersul şcoa ” 
pe timpul anului expirat, din care a dag 3 
că au urmat cursurile regulat, un numar 


135 elevi şi eleve. A mai arătat roadele ce a 


dat această şcoală în timpul celor 15 ani n 
existenţă. Apoi a vorbit de teal aduse iri 
Societatea de economie a elevilor sg Ade 4 
cu „Biblioteca populară“. După aceas ` azi 
nistrul Diamandy a luat cuvântul ac oen uå j 
asupra meritelor corpului didactic, sila eu 
vinte de recunoştiință pentru poporul y E ia 
care a acordat românilor din Sofia dreptu 
coală a lor. SA 
a pie că apoi şezătoarea, sa cântat, ia 
regal român şi bulgar, sa recitat de copil po 


— Cl — 


zii patriotice, după care s'a vizitat expoziția 
de lucru manual a secției profesionale con- 
dusă de protesoara d-ra Benţu, care a fost fe- 
licitată de ministru Diamandy și părinţii ele- 
velor. ` 

Pot accentua că toți profesorii dela școala 
română din Sofia și-au făcut foarte bine da- 
toria, așezând-o pe un plan patriotic plin de 
avânt și de dorinţa de cel mai mare bine; pro- 
lesorii: Victor Mihăescu, Vasile Stroescu, Gri- 
gore Tăutu, d-ra Benţu, d-na Lucia Stroescu, 
d-na Elena Mihăescu au meritat toate lau- 
dele, 

Trebue să adaug că în Sofia erau vreo 200 
familii de aromâni, veniți din Macedonia, ma- 
joritatea din munţii Pindului, Ocupaţiunea 
lor acolo fiind păstoritul și industria (lucră- 
tori în obiecte de aramă și filigramă) , ei erau 
nevoiţi să caute debuşeuri pentru desfacerea 
mărturilor produse (lână, brânz, vase de a- 
ramă, cercei, inele, cruciuliţe, ete). și atunci 
lungi caravane cu cai se îndreptau spre cen- 
trele populate, ajungând unele și la Sofia, 
unde parte din ei rămâneau definitiv, se gos- 
podăreau, devenind cu timpul cei mai mari 
bogătași din Bulgaria, mari proprietari în So- 
lia, ca: Gaki Trifon, Nicolae Craja, Gheorghe 
Giulamila, Spiru Franga, C. Dobo, fraţii Ghe- 
ricociu, M. Ionescu, fraţii Henţu, fraţii Poli- 
pora, etc., sunt buni patrioți, buni gospodari, 











Le PD mi 


iubitori de familie și foarte pricepuţi în co- 
merţ. Iubesc învățătura și sunt foarte aplicaţi 
în învăţarea limbilor, poate că sunt ajutați 
şi de faptul că cunosc la perfecție și toate 
limbile din Peninsula Balcanică. Copii aro- 
mânilor, la venirea lor în şcoală nu cunosc 
decât dialectul macedonean și foarte puţin 
limba bulgară, învăţarea acesteia fiindu-le cu 
strășnicie interzisă de către mamele lor aro- 
mânce. 

M'am simţit totdeauna foarte bine în mij- 
locul şi printre membrii coloniei românești 
din Sofia. 


4. CONGRESUL PANSLAVIST 


Ce înseamnă paslavism ? 

Panslavismul are ca obiect să unească pe 
toţi slavii întrun corp politic sub tutela Ru- 
siei. Această idee a fost aruncată la 1830 de 
popoarele. slave aflate sub dominaţiuni strei- 
ne (fără poloni și ruși), ca slovenii, cehii, 
croații, sârbii, bulgarii; aceste popoare sau 
gândit să lupte laclaltă pentru dobândirea 
independenței lor, dar nu în ideea de a 0 
pune sub egida rusească, ci în ideea absolu- 
tei lor independenţe. Aceste naționalități, a- 
veau deci nevoe de ajutorul Rusiei, numai ca 


să capete independența, fără gând de a o $a- 
Rusii. Erau deci două 


crifica pravoslavnicei 


— 73 — 


interese contrare, pe de-o parte Rusia voia să 
absoarbă micile națiuni slave, pe de altă sa 
ceste națiuni j ri inde 
degli tata da propria lor indepen- 
Revenind la bulgari, trebue să spun că ei 
nu sunt slavi, ci sunt de origină fineză ma- 
ghiark; din regiunea Volga, au deci multă 
a ME de rassă cu maghiarii și cu turcii. 
Ñ dă e antropologice ale celor doi savanţi, 
'oeaenaru și Kopernițki, au ajuns la conclu- 
zia că bulgarii sunt de tipul finno-ugrian. Ei 
au trecut prin Dobrogea în peninsula Balca- 
nică în secolul VII-lea. Limba bulgară apar 
ține familiei de idiome slave, ea însă se te. 
rențiază de alte limbi slave, prin oare 
trăsături caracteristice. za 
Bulgarii insă atâta timp cât au fost sub 
sclavia turcească dela 1393 la 1878, adică 
timp de 485 ani, strigau sus și tare că, ei sunt 
slavi sadea, afirmând: „avem limba slavă si 
avem religia ortodoră ca și rușii“, scopul a 
cestei manifestări era nevoia ca puternica Ru- 
sie, să vină și să-i scape din sclavia turcească 
In adevăr Rusia timp de 200 ani, are 11 răz- 
boaie cu Turcia și anume la 1695, 1709, 1726 
1196, 1802, 1810, 1812, 1828, 1829, 1855/56 j 
1877/78, în scopul eliberărei popoarelor Aike 
tine din peninsula Balcanică și în special pe 
bulgari, cari singuri nu au făcut absolut ni- 
mic pentru eliberarea lor, după cum făceau 














A i 


muntenegrenii şi sârbii. Odată scăpaţi de că- 
tre ruși și români, uită că sunt slavi, uită că. 
sunt ortodoxi, dar își reamintesc de aceste lu- 
ceruri numai atunci când simt nevoie, când a- 
jung la aman, atunci manifestează slavismul, 
atunci manifestează recunoştinţa față de Ru- 
sia si de România; odată trecut momentul, 
iarăşi afirmă că nu sunt slavi, ci turanici, că 
nu datoresc nimic nimănui, decât tenacităţii 
lor proprii, etc. 

Prin urmare, bulgari nu sunt slavi, dar a- 
tâta timp până când ei nu vor realiza „Marea 
Bulgarie dela Sf. Ştefano'“, vor fi slavi la anu- 
mite ocaziuni; dacă se va realiza vreodată ab- 
surdul lor vis, sunt absolut convins că nu 
vor mai vorbi de slavism, îl vor detesta pur și 
simplu, scuturându-se de el, ca de ceva peri- 
culos. 

Acum în anul 1910, bulgarii simt iarăși ne- 
voia de a face o manifestaţie slavistă, pentru 
aceste motive, în Iunie sa organizat „Con- 
gresul presei panslave“. In acest scop au s50- 
sit la Sofia: sârbi, croaţi, ruși, cehi, etc. 


La 21 Iunie a avut loc inaugurarea „Con- 
gresului presei panslave“, de faţă fiind Kres- 
tew, ministrul justiţiei, Zankow, primarul So- 
fiei, precum și foștii miniștri: Geșoii, Danew 
şi Balabanow. 

Congresul a fost deschis, la Teatrul Natio- 





— 75 — 


nal, de Halecek, preşedintele uniunii pansla- 
viste a presei. 

Ministrul Krestew a luat cuvântul în nu- 
mele guvernului bulgar, făcând urări de bună 
venire, spunând apoi că alegerea capitalei 
bulgare pentru sediul unui congres slav, este 
o nouă probă de dragostea tuturor slavilor 
pentru bulgari. 

S'a trimis o telegramă de omagiu Regelui 
Ferdinand. 

S'a trecut apoi la ordinea de zi : 

Halecek a vorbit în limba cehă, asupra în- 
lada şi scopului uniunii panslave a pre- 
sei, 

La 22 Iunie Velcet a vorbit în limba bul- 
gară, despre istoricul și situaţia actuală a 
presei bulgare. 

Bobceti a ţinut o conferință despre schim- 
bul publicațiunilor periodice între tările slave. 

Burillkoff a vorbit despre mijloacele de a 
inlesni comerțul de librărie între diferitele 
ţări slave. 

Kozak Cermak despre organizarea unui 
plin de informaţii telegrafice între țările 

slave. | 


In această zi, au sosit cu vaporul la Var- 
na, o delegaţie rusă compusă din 132 persoa- 
ne, între care generalul Stoetoff, Grețkoff pre- 
ședințele Dumei, primarul Moscovei: ei au fost 











— 70 — 


salutaţi de către autorităţile din Varna si de 
un delegat al comitetului de organizare din 
Sofia, apoi au plecat cu trenul spre Sotia. 


La 23 Iunie adunarea generală a uniunii 
panslave. 

Generalul Paprikofi, ministrul de externe, 
a ţinut o cuvântare spunând : 

„Memirea, istorică a Bulgariei este să întărească 
slavismul în Peninsula Balcanică și are convingerea 
că Bulgaria se va putea bizui pe ajutorul rusesc“. 

Slavismul în peninsula Balcanică însemna 
Marea Bulgarie dela St. Ștefano“, în dauna 
Serbiei, Greciei şi României. 

Dar sprijinul tacit al Rusiei, a fost cauza 
pentru care Bulgaria a luat in ultimul timp 
o atitudine atât de provocatoare. 

Partidul socialist ameninţă cu manitesta- 
ţie ostilă congresul panslavist. Poliţia a luat 
măsurile necesare ca manifestaţia să nu poa- 
tă avea, loc. 


24 Iunie. La Teatrul Naţional a avut loc 
inaugurarea congresului panslavist. Bobceti 
a fost ales preşedinte şi Kremer președinte de 
onoare. S'au ales vice-președinţi câte un ceh, 
rus, sârb, croat și bulgar. 


25 Iunie. Societatea de binefacere mace- 
doneană a remis congresului un „Memoriu 
asupra propagandei sârbe în Macedonia“, în 


ENTA Sa 

care conchidea că această propagandă este o 
piedică pentru o înţelegere slavă. | 

Memoriul cânta pe o veche arie a criticei 
acţiunei sârbe în Macedonia, de care insă şi 
Regele Ferdinand, sa plâns prinţului Izzed 
Edin, moștenitorul tronului turcesc, Prin ur- 
mare, dacă sârbii ar fi încetat propaganda 
lor în Macedonia și ar fi lăsat tot terenul 
liber bulgarilor, care prin propagandă și tero- 
rismul bandelor macedonene să bulgarizeze 
populația macedoneană, atunci înţelegerea 
slavă (în sensul bulgăresc) se făcea. Numai 
aci se vede absurditatea pretenţiunilor bul- 
gărești. 

Seara a avut loc un banchet dat în onoa- 
rea congresistilor, 


In cursul banchetului, Pogodin a toastat 


pentru polonezi și ruteni, absenţi. Contele 
Bobrinski a toastat, replicând că bea în să- 
nātatea acelora care nu sunt trădători. In 
urma acestui incident, delegatul Obștestava 
dinam din Odessa, a declarat că se retrage 
din delegaţia rusă, atâta timp cât ea va fi 
prezidată de d-l Markow și contele Bobrinsky. 
S'a primit din partea contelui Leo 'Tolstoi 
0 lungă scrisoare în care pledează pentru „în- 
Jrățirea întregei omeniri“. - i 
26 Iunie. Președintele Sobraniei a dat un 
banchet de 70 tacâmuri la care au participat 














mai mulți congresiști în cap cu președintele 
Dumei, miniștrii Takew și Liapcew, precum și 
câțiva deputaţi bulgari aflători la Sofia, 

In timpul banchetului a sosit o telegramă 
dela Leo Tolstoi, în care spunea: 

„Voi slavi, îmi sunteţi mai dragi decăt restul o- 
menirei şi am încredere în misiunea slavilor care 
trebue să regenereze întreaga omenire“, 

Ce deosebire între scrisoarea cetită în ajun 
unde proslăvea ,„înfrățirea întregei omeniri“ 
şi între telegrama de azi în care proslăvește 
slavismul care „să regenereze omenirea“! 


30 Iunie. Tinerii ofiţeri din garnizoană au 
oferit membrilor „socoli“ şi „yunaci“* ai con- 
gresului de gimnastică care se mai găsesc la 
Sotia, un banchet la Cercul Militar. S'au ros- 
tit cuvântări cordiale, 

Gutkow și Kramartz şi câțiva alți delegați 
ce luase parte la congres au plecat la Târno- 
vo, însoţiţi de ministrul Liapcew, cu intenţia, 
de a mai vizita Gabrowo, Şipca, Kazanlăc, de 
unde se vor duce la Constantinopole. 

Bobcef a spus că : ESM 

„Un prim rezultat îmbucurător al lucrărilor con- 
gresului va fi adaptarea idejei creierei unui așa zis 
tribunal arbitral, pentru regularea micilor neințe- 
legeri dintre neamurile slave. Pe calea aceasta spe- 
răm să putem să stabilim bune raporturi între 
Bulgaria şi Serbia în ce privește Macedonia“. 

Nu s'a realizat nimic din ceea ce a spus 
Bobceff, cred că nici el singur nu a crezut în 
ceea ce a spus. 





— 19 — 


5. VIZITA PRINȚULUI IZZED EDIN, MOŞ- 
TENITORUL TRONULUI TURCESC 


„La 29 Iunie moștenitorul tronului turcesc 
a făcut o vizită oficială Regelui Ferdinand al 
Bulgariei la Sofia. Prinţul însoţit de o nume- 
roasă suită a fost primit în gară de Regele 
Ferdinand. Muzica a intonat imnul turcesc, 
sa trecut în revistă compania de onoare, iar 
prezentările sau făcut în salonul de aștep- 
tare frumos decorat, după care s'a format un 
cortegiu ce s'a îndreptat spre Palatul Regal. In 
prima trăsură era prințul Izzed Edin, Regele 
și Assim Bey, ministrul Turciei la Sotia, apoi 
în trăsurile următoare erau suitele și miniş- 
trii bulgari. ii 

Orașul pavoazat cu drapele turceşti şi þul- 
gare, pe trotuare staţiona multă lume, în 
Piața Palatului Regal erau așezați în ordine 
ofițerii garnizoanei Sofia. 

După ce Principele şi Regele au intrat în 
palat, au apărut la balcon primind defilarea 
escadronului gărzei şi companiei de onoare. 

Câteva zile mai înainte, în cercurile bul- 
gare se vorbea că se vor face Prințului mani- 
testațiuni ostile, poliţia și siguranţa au luat 
măsurile necesare, așa că agitaţiunile presei 
naționaliste nu au prins; se poate afirma că 
dacă Prinţul nu a avut o primire cordială, a 
avut o primire corectă; câteva steaguri bulgă- 





CID It 


rești la care în ultimul moment li se pusese 
doliu, nici nu au fost observate. 

Ziarele naţionaliste și stambuloviste au cri- 
ticat această vizită, dar celelalte ziare au 
scris articole simpatice despre Prinţul Izzed 
Edin; în schimb însă au acuzat pe primul mi- 
nistru Malinov de duplicitate, ceeace de fapt 
nu corespundea, adevărului, deoarece ziarul 
oficios „Preporeț“, vorbește foarte simpatic 
de Prinţ, aş putea spune, în termeni măguli- 
tori. 

Seara a avut loc un dineu de gală dat la 
Palatul Regal, unde Regele și Prinţul au pro- 
nunțat toasturi foarte cordiale și urări foarte 
calde. 

La 30 Iunie ora 9 dim., a avut loc în onoa- 
rea Prințului Izzed Edin, în tabăra din Sofia, 
o revistă militară, la care a participat toată 
garnizoana din Sofia și trupe aduse, în total 
8000 oameni din toate armele. 

Trupele au fost trecute în revistă, după 
care a urmat defilarea în fața Prințului Izzed 
Edin, a Regelui, Reginei, Principilor Boris și 
Kiril, a miniștrilor, a corpului diplomatic și 
ataşaţilor militari. Asistenţă mare. 

După defilare, prințul Izzed Edin a zis co- 
mandanţilor de unităţi că : 

„Este fericit de a fi putut ca oaspete al Majes- 
tăţei Sale Regelui Ferdinand al Bulgariei, să ad- 
mire ţinuta trupelor și măreața „revistă“, 

rugând apoi pe șefi de: 
„a transmite trupelor mulțumirile sale“. 





Bi ei 


In urmă Regele a felicitat pe comandanții 
trupelor cărora El și Prinţul Izzed Edin le-au 
strâns mâna. j 

La ora 11 sa terminat parada, după care 
Prințul, Regele și suitele s'au întors la Pala- 
tul Regal, fiind salutați pe tot parcursul de 
o mare mulțime. 

In cursul nopţei de 30 Iunie Prinţul a ple- 
cat spre Berlin, condus la gară de Rege, Casa 
regală, miniștri bulgari și legația turcă din 
Sofia, 


La prânzul dela Palat, dat în onoarea Prin- 
tului Izzed Edin, au fost invitaţi fruntașii din 
partidul național liberal (stambulovist) ce 
are de șef pe Ghenadielt și din partidul natio- 
nalist (stoilovist) ce are de şef pe Gheșoit, 
dară ei au refuzat invitaţiunile, manifestând 
astfel ostilitate față de Turcia. Geşoff ex- 
plică prin ziarul „Mir“ abţinerea sa şi a par- 
tizanilor săi din partidul naţional dela recep- 
ţia şi dineul dat în onoarea moștenitorului 
tronului Turciei, prin „conflictul ce există de 


„mult între conducătorii acestui partid politic 


si Palat“. 

La Sofia s'a mai vorbit că douăzeci de ofi- 
eri bulgari ar fi refuzat invitaţia dela recep- 
ţia dela Palat. Informându-mă mi-s'a confir- 
mat acest refuz, dar s'a dat ca scuză că acești 
ofiţeri ar fi macedoneni. In orice caz ofensa 


General G. A. Dabija RF 








este pentru Rege, iar scuza mai mult decât 
slabă. 

Ziarul independent „Vecerna Posta“ din 2 
Iulie publică că : 

„Regele Ferdinand s'a plâns Prințului Izzed Edin 
de sprijinul ce acordă Turcia Sârbilor din Mace- 
donia, în dauna elementului bulgar de acolo“. Re- 
gele p mai arătat Prințului că „autoritățile turce 
din această provincie când procedează la dezar- 
marea bulgarilor, comit abuzuri mari, In interesul 
bunelor relațiuni între ambele popoare, a adăugat 
Regele, roagă Poarta să pună stavilă acestor per- 
secuţiuni sistematice“. | 

Regele făcea două reclamaţiuni nefondate: 

1. Se plângea că se protejează sârbii din 
Macedonia, ceea ce nu era adevărat, căci tur- 
cii dezarmau pe toţi locuitorii din Macedonia. 

2. Chestia abuzurilor e nedreaptă, căci cu 
toate cererile din partea autorităţilor tur- 
cești din Macedonia ca populaţia să verse ar- 
mele, ea refuza, după care se proceda la per- 
cheziţiuni și dacă se găseau arme și muni- 
țiuni de proveniență bulgară, ce trebuiau să 
facă autorităţile turcești cu acei locuitori? 
Să le dea premii de încurajare? Neapărat că 
erau pedepsiţi cu amenzi și închisoare, aceas- 
ta fiind un drept al autorităţilor constituite. 

Cu câteva zile mai înainte și anume la 8 
Iunie, se arestase în Macedonia trei bande 


macedonene, în cap cu Stanciow, Zawonow și 


Toropopov, la care sau găsit arme și cartușe 
militare; totuși, Regele Bulgariei se plângea, 


LII SI... Tr pa 





DEE Ares 


că se „comit abuzuri când se dezarmează bul- 


garii din Macedonia“. Este deci un un joc puțin 
logic al Regelui și al oficialităţii ligă. 


6. EXPLOZIA DELA UN DEPOZIT DE MU- 
NIȚIUNI 


La 27 Iulie a fost o explozie la un depozit 
de munițiuni de lângă Sofia, omorând nouă 
soldaţi și rănind un locotenent și trei soldaţi. 

La 29 Iulie s'a făcut înmormântarea oficia- 
lă, cu o paradă militară. 

Am prezentat ministrului de războiu con- 
doleanțele armatei române, și, am luat parte 
la înmormântare împreună cu ceilalţi ata- 
șați militari îmbrăcaţi în uniforme militare. 


T. BANDELE BULGARE IN MACEDONIA 


In fiecare an cu începere din primăvară și 
în tot timpul verei până în toamnă târziu, 
bulgarii alcătuiau bande armate, pe care le 
trimiteau în Turcia, respectiv în Macedonia, 
cu dispoziția de a teroriza populaţiile locale, 
turci, sârbi, greci, aromâni, a-i sili să se lepede 
de naționalitatea lor şi a se declara bulgari. 
Aceste bande odată trecute peste frontieră, 
chiar cu ajutorul trupelor bulgare de pe fron- 
tieră, își incepeau opera, trăind pe spatele ne- 
norocitei populaţiuni, care nu avea nici un 





— 54 — 
mijloc de a se apăra de bandiții bulgari, care 
în restul anului trăiau în Bulgaria, primind 
ajutoare dela guvern, dela diferiți bulgari 
macedoneni stabiliți şi înstăriți în Bulgaria, 
dela bogătași bulgari terorizaţi sub ochii bi- 
nevoitori ai guvernului. 

In Iunie trecuse în Macedonia bandele în 
cap cu Stanciow, Zawonow și Toropopow; a- 
cestea au fost prinse de trupele turcești. In 
Iulie au trecut bandele având ca șefi pe Cer- 
napejew, Apostol, Voivoda, Nikolov și Ceacov; 
acestea au avut de susținut lupte la Petrici 
Și Kumanovo. Lt.-col. Aly Bey îmi spune că: 

„Se va proclama starea de asediu în Vilaietul 
Monastir, se va continua dezarmarea populației şi 
se vor urmări bandele bulgăresti uita a putea 
readuce liniştea“, 

Iar Bulgaria oficială protestează, afirmând 


inexactităţi: 

1. Că bandele nu se formează pe teritoriul 
bulgar; 

2. Că bandele nu sunt înarmate de guver- 
nul bulgar, 

3. Că ele nu trec în Turcia sub protecţia 
trupelor de frontieră bulgare; 

4. Că nu Bulgaria înarmează pe bulgarii 
din Turcia; 

5. Că nu Bulgaria le furnizează fonduri și 
întreţine bandele în timpul iernei,. 

Toate aceste minciuni găseau crezare la 
anumite cercuri oficiale şi oficioase străine, 





SEI SEES 


fiind strecurate şi în anumite ziare din străi- 
nătate, care primeau pentru acest serviciu 
o bună plată. 


8. CHESTIUNEA DEZARMĂREI POPU- 
LAȚIEI DIN MACEDONIA 


La 3 August, legaţiile Franței, Rusiei și 
Austro-Ungariei au avizat individual guvernul 
bulgar: 

„Să nu conteze pe o intervenţie a acestor puteri 
în conflictul dintre Bulgaria și Turcia, in chestia 
dezarmărei populaţiei din Macedonia. Dorinţa Pu- 
terilor seste ca guvernul din Sofia să se înțeleagă 
direct cu Poarta“. 

Se ştie că guvernul bulgar înarma popu- 
laţia (bulgară) din Turcia, și dacă turcii pro- 
cedau la dezarmarea populaţiei, atunci pro- 
testa guvernul bulgar, susținând  inexacti- 
tăţi, ca: 

1, „dezarmarea se face de autorităţile turcești cu 
brutalitate“, 

2, „că „dezarmarea se face în desavantajul bul- 
parilor protejând pe sârbi“. 

Turci însă procedau la dezarmarea tuturor 
celor ce primeau și ascundeau arme şi muni- 
țiuni, 

La 4 Aug., Regele a ţinut consiliu de mi- 
niștri la Palatul Regal sub preşidenţia Sa. El 
a ținut să dea o desminţire formală svonuri- 
lor despre un dezacord ce ar exista între El 
şi guvern, pe chestia dezarmării bulgarilor 








La A o 


din Macedonia, spunând că are încredere în 
cabinetul bulgar și-i aprobă atitudinea. Apoi 
Regele a spus: 

„Guvernul nu se plânge, nu ameninţă Și nu pre- 
vine pe nimeni, ci constată numai faţă de Marile 
Puteri, care e adevărata stare de lucruri din Ma- 
cedonia, Guvernul sofiot incearcă să reguleze totul 
prin tratative directe cu Turcia ṣi stărue cu toată 
energia pentru repatrierea bulgarilor şi suprimarea 
cauzelor care au provocat exodul acestora“, 


In această zi Regele Carol I-iu şi Regina 
Elisabeta a României, primeau vizita Reginei 
Eleonora a Bulgariei și a Principesei Sybille 
de Reus, nepoata Reginei. 

Seara prânz intim la castelul Peleş. 

La 5 Aug. preumblări spre Timiş, 

La 6 Aug. Regina Eleonora pleacă la Sofia. 

Această vizită a avut un tâlc, Regina Eleo- 
nora fusese trimisă de Regele Ferdinand ca 
să convingă pe Regele Carol de nenorocirea 
Bulgarilor din Macedonia. Eu am avut onoa- 
rea, să raportez la 15 August la Sinaia, ade- 
vărul asupra faptelor din Macedonia. 


9. VIZITA REGELUI LA CETINIA 


Regele Ferdinand şi Prințul Boris însoţiţi de 


ministrul de externe, generalul Paprikoff, şi | 


de ministrul de războiu, generalul Nicolaietf $ 


au plecat la 5 August prin Serbia și Ungaria. 


la Cetinie, unde au sosit la 8 August, în scop 
de a felicita pe Regele Nikita și Regina Mi- 


k ell y m Criminal 4 a mm pm e o II Pa a 





= gw 


lena, pentru nunta lor de aur (50 ani), căsă-- 
toriţi la 27 Octombrie 1860. 

Aci a venit şi perechea regală italiană. 

A fost o paradă militară, la care au luat 
parte 3.000 soldaţi de diferite arme. 

La dineul oficial sau ținut toasturi cor- 
diale. 

Regele Ferdinand a fost decorat cu Marele 
Cordon „Danilo“. fe 

La 11 August Regele Ferdinand și Prinţul 
Boris au plecat din Cetinia prin Austro-Un- 
garia. 

Ziarul ruso-fil „Den“ se arăta îngrijorat de 


prietenia bulgaro-muntenegreană, manifesta-- 


tă la Cetinia, dând a înţelege că guvernul bul- 
gar sar fi pus în slujba ideiei pansârbe și în 
aceea a panslavismului în general. 


10. MANEVRELE ARMATEI BULGARE DIN 


1910 


La începutul lui Septembrie 1910, atașaţii 
militari au fost invitaţi la manevrele dela 
Stara Zagora, singurele la care, timp de trei 
ani, am fost invitat. După aceste manevre am 


făcut un raport de 60 pagini cu multe cro- 
chiuri pe care lam înaintat Marelui Stat Ma-- 


jor cu Nr. 91 din Dec. 1910, prezentându-l și 
M. S. Regelui Carol I-iu. 


Nu voiu da aci rezumatul acelui lung ra- 


+ 





La — 


port, voiu da numai partea cu privire la In- 
strucția armatei“ care formează concluzia a- 
celui raport, trecut cu mici adăogiri și în lu- 
crarea mea „Războiul bulgaro-ture“, volum 
cu 313 pagini și 25 crochiuri. Acest volum a 
fost premiat de Academia Română în anul 
1914 cu premiul „Adamache'. 

„Dacă ţinem seamă că contingentul anual intră 
în cazarmă la 15 Ianuarie și stă până la 1 Septem- 
brie (dată la care se termină manevrele), fac 714 
luni, din care trebue a se scădea 14 lună concediu 
la Paști și 1 lună concediu vara pentru lucrul 
câmpului, rezultă că anul de instrucţie e numai de 
6 luni, din care 4 luni instructie individuală. 

Este imposibil ca întrun timp așa de scurt, să 
se facă o instrucţie temeinică la infanterie, și cu 
atât mai puţin la cavalerie, artilerie și trupele 
technice. | 

Faptul că soldatul face 2—3 ani serviciu, nu este 
un motiv a se crede că instrucția lui se desăvâr- 
şește, fiindcă in anul al II-lea și al III-lea de ser- 
viciu soldații vechi au de făcut gărzi, corvezi, apoi 
foarte numeroase servicii în corp, ca: grădinărie, 
roitorie, cismărie, moară, etc., care absorb toţi 
oamenii vechi, Așa că instrucția soldatului sa limi- 
tează la, cele 6 luni din primul an de instrucţie. 

instrucția infanteriei. Nu se pierde timp cu in- 
strucţia de paradă, tot timpul se întrebuințează cu 
instrucția în vederea luptei, care se face bine, sol- 
datul cunoaște folosința terenului şi întrebuința- 
rea lopeţii în defensivă și ofensivă. Conducerea și 
disciplina focului este bună atâta. cât se poata ve- 
dea pe câmp și la manevrele dela Stara Zagora 
din 1910. Sə pune mare preţ pe atacul cu baio. 
neta și luptele de noapte. Tragerea la ţintă a in- 
fanteriei nu se face în bune condițiuni, din cauza 
lipsei de câmpuri sistematice de tragere şi din 





de TIE ada 


cauză că nu se arată după fiecare lovitură locul 
unde a lovit soldatul ; ori, aci stă tot secretul in- 
strucției de tragere a infanteriei, Nu există o şcoa- 
lă de tragere a infanteriei. 

Instrucția cavaleriei se face in condițiuni mai 
puţin bune ca a infanteriei, nu se iese destul în 
teren. Ofițerii nu au dragoste de cal, trupa câlă- 
reste slab, Caii sunt slabi. 

Instrucția artileriei păcătuiește prin faptul că se 
dau muniţiunile cu o sgârcenie foarte mare, astfel 
că tragerile anuale, nu se execută niciodată în așa 
mod ca să asigure instrucţia ofițerilor și a trupei. 
Nu există o şcoală de tragere a artileriei, Artileria 
lucrează bine în teren. Caii sunt cu totul inferiori. 

instrucția generală a armatei nu este solidă, a- 
ceasta datorită micilor efective, slabei încadrări și 
a faptului că manevrele nu au loc in fiecare an. 
Așa din anul 1886 și până la începutul războiului 
cu Turcii, nu avusese loc manevre mari (de divizie 
contra divizie), decât în anii 1886, 1894, 1896, 1902, 
1904, 1906, 1910. | 

Statul major are o instrucţie foarte variată, di- 
ferite scoli, a căror doctrine sunt deosebite, totuși 
el este animat de bune intenţiuni. 

Comandamentul superior al armatei se poate 
spune că nu este destul de bine pregătit, 

In rezumat, se poate afirma, că, infanteria este 
bună, cavaleria slabă, artileria mediocră, coman- 
damemtul nepregătit. Aceasta esta armata bulgară, 
pe care am cunoscut-o dela 1910 (lucru ce am ra- 
portat atunci cu Nr. 91 din 6 Dec. 1910), și aceasta 
este armata cu care a intrat Bulgaria în campa- 
nie, valoarea ei depinda mai mult de caracterul 
națiunei de forţa elementelor ce-o compun şi de 
spiritul ei. Şi asupra acestei chestiuni războiul þul- 
garo-ture mi-a dat perfectă dreptate“. 

„Spiritul armatei era înainte de războiu destul 
de bun, Ofițerii de rezervă trăiau în bună armo- 
nie și strânsă legătură cu ofițerii activi, formând 


Zi usi Aa ai At Lotul a 





i AI 


o massă unitară și solidară, capabili de mari ac- 
țiuni pozitive. ; 

Patriotismul ofițerilor şi soldaților era ridicat, 
exista implântat adânc în ofițeri si soldaţi, un 
ideal naţional : „Marea Bulgarie dela St. Stefano“, 
pentru acest ideal s'a lucrat, se lucrează și se va 
lucra, 

Dar acest ideal nu era și nu este decât o fic- 
țiune creată de ruşi pe hârţie la St. Stefano. Bul- 
garii nu au voit ṣi nu vor să înțeleagă că Ruşii 
au creat atunci această ficţiune „Marea Bulgarie“, 
in credința că ea va deveni o gubernie rusească, 
prin care să ajungă a stăpâni Constantinopole și 
deci întreaga Peninsulă Balcanică și strâmtorile. 

Patriotismul poporului bulgar, bazat pe această 
ficțiune, crește ; s'a clădit și se clădeşte în mod 
artificial de către așa zișii naționaliști bulgari, care 
propagă ura de moarte, disprețul și desconsidera- 
rea tuturor vecinilor ce înconjoară Bulgaria, spe- 
culând în acest mod instinctele primitive ale po- 
porului, crezând și sperând că astfel, îl vor pregăti 
mai bine, pentru ca dintr'o ficțiune să facă o rea- 
ditate. 

Acești așa ziși patrioți bulgari, în loc să-şi dea 
„seama, că numai printr'o viaţă de Stat liniștită și 
pașnică să poate ridica, consolida, înflori și mări 
țara, caută să abuzeze prea mult de firea deja vio- 
lentă a acestui popor, împingându-l spre acţiuni ce-l 
vor târi la un dezastru“, 

Acestea le scriam eu în Dec. 1910. Profet 
să fi fost și tot nu sar fi putut să fi profeti- 
zat mai sigur şi mai precis. Poporul bulgar a 
tost târât la un dezastru în 1913, dar el nu 
sa învățat minte, căci din 1915 — 1918 a 
mers spre dezastru complet, pe care-l prevă- 
zusem cu trei şi respectiv cu opt ani mai îna- 
inte. Fie ca lecţile trecutului, să-i servească 


M pe č 


de exemplu, dar după cât cunosc eu pe bul-- 
gari, nu pun mari speranțe la revenirea lor 
la realitate. 


11. ANIVERSAREA UNIREI RUMELIEI CU 
BULGARIA 


In ziua de 6 Septembrie cu ocazia aniversă- 
rei de 25 ani a unirei Rumeliei la Bulgaria. 
(când Bulgaria a fost cea dintâiu care a căl- 
cat tratatul din Berlin), orașul Sofia a fost. 
frumos pavoazat, un tedeum a fost celebrat 
in piaţa Palatului Regal, la care a asistat Re- 
gele, Regina, Prinții Boris și Kiril și minis- 
trii. La sfârşitul tedeum-ului s'a format un. 
cortegiu care a defilat prin faţa Palatului 
unde se aflau Suveranii și membrii guvernu- 
lui. De aci manifestația sa îndreptat spre 
monumentul Țarului Eliberator, unde sa pro- 
nunţat discursuri și s'a depus o coroană mare 
de flori, apoi manifestaţia s'a dus la mauso- 
leul Principelui Alexandru de Battemberg şi. 
la mormântul lui Karaveloft, care fusese prim 
ministru în timpul evenimentelor din 1885. 

După amiază muzicile militare au cântat. 
pe pieţele publice si în parcul Boris, iar seara. 
sau făcut iluminaţii. 

Noaptea, Regele a plecat în Ungaria la Po- 
pradtelko, unde el se simţea bine, mulţumit și 
chiar fericit. 








el M u 


ni 


12. PRETINSA CONVENȚIE ROMANO- 
TURCĂ 


La 6 Septembrie ziarele franceze dau o ști- 
re tendenţioasă (probabil din sugestiune bul- 
gară), anume „că România ar fi încheiat o 
convenție militară cu Turcia“; ziarele fran- 
ceze o dădeau ca, sigură, ceeace de fapt nu 
era. Ziarele bulgare oficioase și oficialitatea 
“bulgară au atribuit acest sgomot mai mult 
dorințelor Turciei. Ziarul Dnevnik dela 7 Sep- 
tembrie atacă pe Regele Carol al României, 
spunând: 

„Că o asemenea convenţiune ar îi putut avea 
importanța ei câtă vreme erau neînţelegeri intre 
Bulgaria şi Rusia, astăzi însă asemenea acorduri 
vor costa scump, atât pe România cât și pe Turcia, 
deoarece pe noi ne unesc legături puternice cu Ru- 
sia, care sub presiunea conjurațiunilor tunco-ro- 
mâne în contra libertăţei slavilor, sar putea pre- 
face foarte uşor într'o alianță. | d 

Chiar ziarul rus „Ruskoe Slowo'“ spune că: 
„majoritatea oamenilor de stat privesc acest act 
ca o nouă lovitură pentru Rusia în Balcani. Ideea, 
federaţiei balcanice trebue părăsită, această, con- 
venţie fiind îndreptată contra Bulgariei“. | 
Mapiarofi a refuzat postul de ministru la 
Bucureşti, sub motiv că el nu ar fi la locul 
lui la București, deoarece spunea d-sa că: 
„din cauza convenției dintre România și Turcia, 
situaţia sar fi schimbat şi că fiind un sincer 
amic al României, îi va fi greu ca în anumite im- 
prejurări, să se conforme unor instrucțiuni even- 
tuale ce i s'ar da de guvernul său“. 





T 


Va să zică, nu numai presa bulgară, dar 
şi un om ponderat ca Magiaroff, intrase În 
hora minciunilor. 


România nu putea să lase fără ripostă un 
asemenea sgomot tendențios, care nu avea 
absolut nici o bază, deaceea s'a dat în mod 
indirect următoarea desmințire: 

„România, care în vremurile tulburi din anii din 
urmă a știut să nu se abată din calea trasă în po- 
litica externă, nu are nici un motiv să-și schimbe 
atitudinea acum când situația s'a limpezit. 

România a fost întotdeauna de partea elemen- 
telor pacifice, stăruind din toate puterile la men- 
ținerea statu-quo-ului. 

Călăuzită de aceste vederi, România ţine să în- 
treţină raporturi de prietenie cu toate Statele. 

Nu a intervenit nimic de natură a face pe Ro- 
mânia să închee un acord, ori măcar să-și schimbe 
atitudinea. 

In mod formal se desmint toate știrile cu pri- 
vire la incheierea unei convenţii militare cu Tur- 
cia“, | 

L'indépendance roumaine spune: „că se 
discută umbra unei umbre“, 

Ziarul „Vecerna Posta“ destăinueșşte că: 
„bostul ministru de externe, g-lul Paprikoff, a iscă- 
lit la Peterburg în 1902, când era ministru de răz- 
boiu in cabinetul Danew, o convenţie cu Rusia, con- 
venție care cuprinde intre altele și un plan de 
cooperare a armatelor ruse și bulgare contra Ro- 
mâniei....., | 

Ziarul „Kambana“ scrie: 


„La timp am anunţat încheierea unei conven- 
țiuni militare secrete între România și Turcia in- 





cuiva pot ci lată i MID o 





NT VAI 


dreptată impotriva Bulgariei; România a desminţit 
existența acestei convențiuni, Turcii nu o confirmă. 
Presa turcă voeşte să convingă populația că Tur- 
cia nu e singură. Junii turci cochetează şi cu tripla 
alianță. / 

Nu de mult însuşi Regele Carol a declarat că nu 
va permite Bulgariei întinderea teritorială. Insă to- 
tul arată că, chiar dacă nu ar exista o convenție 
serisă, încheiată sub egida Vienei şi Berlinului, 
există cel puţin un schimb de făgădue!i și de an- 
eajamente. 

Ei bine, patrioţii noştrii sau speriat. Nu vă fie 
frică domnilor! In tendințele marilor și micilor pu- 
teri fiecare câștigă după forțele de care dispune. 

România nu ne-ar putea face nimic, dacă aci ar 
fi lumină și dacă ar trăi conștiința naţională“. 

Nervozitatea presei bulgare, promptitudi- 
nea cu care a pus mâna pe un svon tenden- 
tios și mai cu seamă pretăcutul necaz mani- 
festat, ar putea da naștere desigur la presu- 
puneri supărătoare, ce nu se potrivesc cu 
simțămintele pacifice de care cu toți românii 
suntem însuflețiți. 

Ziarul „„Dnewnic“ din 13 Sept. atacă pe 
Regele Carol I și pe România, în mod trivial. 


In România se ştia încă din 1902 de con- 
venţia ruso-bulgară îndreptată contra Ro- 
mâniei, dar niciodată presa română nu a 
trecut la trivialităţi şi niciodată vre-un om 
politic român nu a blamat poporul bulgar, 
cu toate că convenţia ruso-bulgară era re- 
ală, iar nu o minciună inventată pe de-antre- 
` gul, ca, convenţia turco-română. 


— 95 — 


In urma desminţirilor guvernului român, 
presa bulgară a mai slăbit atacurile contra 
României, ea nu mai dă importanţă așa zi- 
sei convenții turco-română, ea spune acum 
că Regele Carol e însuflețit de sentimente 
pacifice, că timp de 40 ani el s'a străduit ca 
sa mențină pacea în Balcani. Dar aceasta a 
fost de scurtă durată. 

Cele mai multe din ziarele bulgare conti- 
nuă cu comentarii tendențioase pe tema pre- 
tinsei convențiuni dintre România și Turcia. 

Pe ziua de 12 Sept. sa schimbat tinta 
atac urilor lor, ele se îndreaptă acum contra 
Regelui Ferdinand al Bulgariei. Unele din ele 
cred că: 

„Regele, plecat cum se afirmă la vânat în Un- 
garia, se va duce de fapt la Viena, spre a solicita 
ajutor pentru scãparea Bulgariei din strâmtoarea 
in care a ajuns din vina lui“, 

Ziarul „Kambana“ scrie: 

„Regele Ferdinand se va strădui să i 

a ; tră să convingă pe 
oi Aerenthal că nu numai în vinele iul. Carel 
al României, ci și in ale sale curge sânge german; 
Că recenta lui înfrățire cu Regele Nikita al Mun- 
head a fost o pură comedie şi că Viena și 
arie ra îi stau mai aproape ca Petersburgul, nu 

ma din punct de vedere al poziției geografice 
dar și din acela al simpatiilor“, 

Ziarul „Balkanska Tribuna“, 

E în contra unei apropieri a Bulgariei de 
Austro-Ungaria şi încheie exclamând : 

„Mai degrabă o alianţă cu necurat 

“ie „10 alianță cu r atul contra lui 
Dumnezeu, decât o alianță cu Austro-Ungaria“, 











e Lp 


Ziarul „Dnewnik““; 

„vede în politica României efectul unei manevre 
austro-ungare. Așa cum Milan Obrenovici fusese 
împins către Sud, spre a se distra atenţia Serbiei 
dela Bosnia și Herţegovina, acum România este 
aţâțată contra Bulgariei, pentru ca Austrio-Unga- 
ria să nu fie tulburată în Transilvania; poporul 
bulgar este rugat să-și dea ultimul ban spre a-și 
întări armata, pentru ca aceasta să poată lupta 
eventual pe două fronturi“, 

Ziarul „Preporet': 

„nu crede în existenţa unei convenţiuni militare 
între România şi Turcia, Iar svonul nu poate in- 
fluenta cu nimic asupra atitudinei Bulgariei faţă 
de cele două ţări. O convenţie ce ar exista intre 
România si Turcia de a asigura pacea în Peninsula 
Balcanică, dimpotrivă ar putea s'o pericliteze şi mai 
mult“, 

Am raportat atunci dela începutul acestei 
chestiuni, că o consider ca o manevră pur 
bulgară pentru ca „să se ajungă la ideea unei 
alianțe bulgaro-såârbe-greacă“, ceeace Vecer- 
na Poşta“ spune că „se va ajunge întrun vii- 
tor apropiat“. Aci trebue văzut începutul 
alianței sârbo-bulgare ccntra Turciei, care sa 
realizat la 29 Februarie 1912. 


La 17 Sept. Hesapcieff, ministrul Bulgariei 
la București, a fost rechemat dela București, 
rămânând însărcinat de afaceri secretarul de 
-legatie Gegoff. 

„Vecerna Poșta“ şi „Dnewnik“ continuă 
campania, contra României. 






























Sofia. Bulevardul „Maria Luisa” cu muntele Witos 









PI IP mi 


a a 


ea e pe 


-= 


n a 





UTES 





aa APE Ve 
13. ŞCOALA ROMÂNĂ DELA TURTUCAIA 


La 27 Sept. bulgarii conform obiceiului, de 

câte ori li se năzare ceva, trec la acţiuni 
ofensatoare contra României şi românilor. La 
Turtucaia era o şcoală românească, frecuen- 
tată de copii români, In această zi, fără nici 
o justificare, autorităţile bulgare din Turtu- 
caia, au arestat pe Ionescu directorul şcoa- 
lei, pe profesorul D. Niculescu, pe N. Chiri- 
tescu preşedintele eforiei şcolare, sub pretext 
că părinții copiilor ce urmează școala româ- 
nă, ar fi iscălit o declaraţie către autorită- 
tile bulgare, cerând ca copii lor să nu mai fie 
lăsați să urmeze școala română, ceeace însă 
nu era deloc adevărat. Adevărata cauză a fost 
că șoviniștii bulgari din Turtucaia, în cap cu 
cei dela ziarul „Napredak“, urmăreau închi- 
derea școalei românești, pentruca toţi copiii 
de români să fie nevoiți a urma școala bul- 
gară. 

Persoanele de mai sus au fost ținute ares- 
tate timp de cinci zile, la un loc cu cei ares- 
taţi pentru furturi sau crime. Legația româ- 
nă a făcut demersurile necesare. Ministrul 
Diamandy a vorbit cu primul ministru Ma- 
linoff şi cu Moloff, ministrul instrucției pu- 
blice, și cei arestaţi au fost puşi în libertate 
după ce au plătit o cauţiune de 8500 leva ca 
siguranţă, că nu vor fugi. 


Uencral G. A, Dabija 


|. » + 
.——— | PIE 79, "fi E pr O Fir a o a ri 








ERDA PI 


Chestiunea a fost apoi regulată, în sensul 
că şcoala română a continuat să funcţioneze, 
schimbându-se numai directorul ei. 

Asemenea fapte, nu au putut însă lăsa de- 
cât amărăciune în sufletele românilor, care 
nu pot înțelege, că dacă România a dat de 
bună voe toate dreturile culturale bulgarilor 
din Dobrogea, dându-le şi o largă posibilitate 
de desvoltare economică, dece să nu fie re- 
ciprocitate și din partea Bulgariei? Dece mi- 

noritatea românească destul de mare din 

Bulgaria, să nu se pucure de acelaș trata- 

ment civilizat, deci cu posibilități de desvol- 

tare culturală și economică. A ţine însă sub 
teroare comunele locuite în majoritate de ro- 
mâni (ca Florentin, Kirimbeg, Brezova, Gân- 
zova, Novosel, Căpitănut, Stanotârn, Gârţi, 

Ciunguruș, Bela Rada, Gumatarți, Măgura, 

Ghigheni, Croşoveni, etc., etc.), a falşiiica 

statisticele, dând în diferite comune ca To- 

mâni câte 2—300 când în realitate sunt 2000- 

6000 români, a bate copiii mici români care 

nu ştiu pulgărește, a bate şi persecuta pe pă- 

rinţii lor, a bate pe oameni, bărbați sau fe- 
mei, ce sunt auziți vorbind românește, a nu 
le tolera să aibă biserica și şcoala lor cum 
le aveau şi sub turci, a nu le permite să aibă 
o carte românească în casa lor, şi dacă au- 
torităţile bulgare găsesc o carte românească 
în casa unui român, îl consideră contraban- 





SR» Na 


dist și-l pede | 
tri DSESC Ca, atar | i 
da | DI x e, a trimi i 
"seara, să distrugă sau A eat 
din Biserici cărțile gone seise în limba 
ați sea Ari . este o: Na 
vocau politică de : 
e per care nu are nici da ap de pro- 
a gol ei. M'ași bucura agen 
gcest alten în o a SRN aa părăsit 
bune față de pi ue revenit la sentimente mai 
luta MAEN n nia, adică adoptând abso 
lațiunea ro ns, A modul de a trata pop K 
insă că BiR a Bulgaria, n suta 
"i Ă VI ea românea 74 MU 
un re toate drepturile, în realitate Bulga- 
patent neadevär. ' ei spun 


14, $ 
SESIUNEA DE TOAMNĂ A SOBRANIEI 


La 15 Oct. s’ 

e . Sa deschis sesi 
a T cu astia n prost aaj 

ele | E Wt. 

Onati A de Curtea Sa, este primit d 
se desco ° mişiştri; intrând în sală, Reg le 
salutat cfi es sa in toate părţile și le 
cána i e. eputați care stau in it i 
iși pune A se aşează în jilțul Său 

DADA e general C îi À 
n Mpa stau în ei e citeşte 
salută în jng e, Regele își scoate josai 
mod de a fi | piia şi iese din sală. Acest 

„al Regelui, nu a plăcut niciodată 

















îi PN a-i Rp a e a 


ei RR 


bulgarilor, dar partidele de gurot tă 
veau şi tăceau, singur partidele ag je ni 
“i Stamboliski, și partidul socialist, în se 
că Sakå zoff, au protestat, de gee E jpa 
protestul lor a luat altă | lare E a. 
cele si-a pus căciula pe cap și 4 i 
Ka Sia pălăriile pe cap à TET. pei 
tidului agrar şi B . ani g 
zat jos, sau aşezat ȘI © „Atat 
pepe Regele citea Mesagiul, A wn 
dit în sală un miros puternic de us tak mail 
putaţii agrarieni au SCOS în mare ing MEA 
usturoiul din buzunare, l-au pus j ar sa 
frecat cu picioarele, astfel că imedia 
je T A fără însuflețire, el 
niate vizitele la curțile pro ea 
asupra vizitelor dela PUE sa PENR 
meneste nimic de vizita lui Izzed ku i Pra 
tenitorul tronului turcesc. Nu zare 4 in 
relativ la relațiile cu statele balcanice. 


Regele după citirea Mesagiului a părăsit 


sala, în miros puternic de usturol. Soga: te 
La discuţiunea de răspuns ia, ÎN d. sra 

boliski „a cerut să se ia rii nare 

cerea politicei externe“, numin : A iza. 

nu „Tar“ sau „Rege“, ci „Principen 

nand“, apoi : 


tă faptului că Suvera- i 
| | -ă numai datorită fap 
„A spus, Că 





ase SUN ae, 


nul. sa amestecat in politica externă, se vorbeşte 
azi de o alianță intre România și Turcia, în loe 
să se vorbească de una între România şi Bulga- 
ria. A somat guvernul să renunțe la politica de cu- 
cerire și să lucreze la o apropiere de Turcia, căci 
atâta vreme cât nu se va realiza aceasta, cochetă- 
ria cu Grecia. Serbia și Muntenegru nu poate fi 
calificată decât o crimă“, 

Geșoit, șeful partidului naţionalist, și Da- 
new, șeful partidului liberal progresist (fost 
Zankowist), s'au declarat : 

„contra alurilor războinice ce de un timp guver- 
nul a imprimat politicei sale externe“, 

Ei s'au declarat : 

„partizanii unei alianţe cu Turcia şi pentru o poli- 
tică corectă faţă de România“. 

Madjaroff a spus : 

„că Bulgaria ar trebui să aibă faţă de România 
o purtare din cele mai corecte“. 

Va să zică în mod indirect rezultă că po- 
litica guvernului bulgar față de România 
„hu era corectă“, căci dacă ar fi fost aşa, şe- 
fii partidelor celor mai puternice din cpozi- 
tie nu ar fi cerut ca : 


„guvernul să aibă o politică corectă faţă de Ro- 
mânia“, 


aceasta este clar. 


19. IDEILE REGELUI FERDINAND AL BUL- 
GARIEI IN NOEMBRIE 1910 


La 2 Noembrie 1910 o ambasadă engleză 
sosește la Sofia, în scop de a notifica Țarului 
Ferdinand urcarea pe tron a Regelui George 





— 102 — 


sp MPa SIMI Era 
al V-lea al Marei Britanii Și Irlandei. aa 
a fost o mare recepţie la Palatul gen Aa 
care au fost invitați parte din mE Eo": 
pului diplomatic. Cu aceasta ocazie, -yi 
discutat cu diferiți miniştri pienia p 
iuni, asupra unora a 
tel de tel de chestiuni, u pla 
foarte îngrijorat de chestiunea ac i 
Luând de o parte pe d-l Paleologue, mini 
trul Franţei, îi vorbește: cd 
trul merit din Macedonia care nu sA îs Pau 
ej ap de progresele anarhiei turcesti /, pi i 
parao Bai germană la Constantinopole a s îi 
usca viaaa, șir serupa a Ana oc 
fără însă de a araia vre- D 
j tii Sale a fost foarte pe: a 
gr ne acestea d-l ministru Palelogue a 


răspuns; A ea din Orient, ni- 

a dacă este amenințată pacea aii + 'Ma- 

Zi au eh mai calificat de a o ee a ia 
FANES, voastră, care trebue să lucreze ta 


ele sa arătat desamăgit, plânganau-Ae 
că a pierdut ascendentul moral put pati 
rului său din care „săracul de iad ai E 
rămas nimic“. Această ultima afir za fe 
Regelui, era perfect Ea ia go 

r, după cum el ura orul lge i 
AD eA a art reciproc, pirla ate că 
nevoe reciproc unul de altul, Regele 


—__—_—— 
———— 
=m MM 


1) Din cauza pulgarilor. 


| sul: 
2) Provocată tocmai de acţiunea bandelor bulgare. 





== 105 — 


voe de țară și de remuneraţie, iar poporul 
avea nevoe de Rege. 


Cu acea ocazie, Regele nu uită să vorbea- 
scă d-lui Palelogue de: 

„dorința Arhiducelui Franz Ferdinand moșteni- 
torul Tronului Austro-Ungar, de a creea un mare 
imperiu slav catolic, idee pe care i-a vârât-o în cap 
amicul său Impăratul Wilhelm. Desigur că această 
idee este ingenioasă, care linguṣeste sentimentele 
religioase ale Arhiducelui, ce e de un catolicism 
fără limită şi sentimentele slavotile ale Arhiduce- 
sei de Hohenberg care este cehă. Ca preludiu al 
acestui program, vă pot asigura că va mutila mai 
intâiu pe unguri şi desigur că se va achita ca un 
maistru ; ultimul său voiaj la Buda-Pesta a pu- 
tut da măsura de ceea ce va face în viitor. Apoi el 
va trebui să-și atragă simpatia slavilor de Sud, 
in scop de a-i pregăti in vederea alcătuirei unei 
monarhii unitare. Dealtfel opera de impăcare a și 
inceput, după cât observ de câteva luni în Dalma- 
ţia, Croaţia, în Bosnia și Hertzegovina. In ce pri- 
veşte Serbia, i se vor da câteva avantaje economice, 
i se vor acorda câteva satisfacţiuni de amor pro- 
priu, până în ziua când o va sili să se alipească 
la biserica romană prin ritul uniților. Si când 
toate acestea vor fi indeplinite, intreaga Peninsulă 
Balcanică, cu Bulgaria și Macedonia va fi sub de- 
pendența puterilor germanice. Singura Tripla In- 
țelegere foarte activă, va putea înlătura eveni- 
mentele“, 

Această conversațiune mi-a fost comunica- 
tă de ministrul Diamandy; atunci am spus 
că tot ce clădeşte Regele Ferdinand, se þa- 
zeazāą pe schimbări de religii în massă, ceea- 
ce este o absurditate și deci o imposibilitate, 
aceasta nu poate fi opera unui singur om, 


i L i 
ci 5 TNNT aa e Tr 





Aa. — 


fie el chiar împărat, ci operă a mai multor 
generaţiuni. Am adăogat, că consider spusele 
Regelui Ferdinand, ca oO intrigă făcută con- 
tra Austro-Ungariei și în special contra Ar- 
hiducelui Franz Ferdinand, care era plictisit 
de Regele Ferdinand al Bulgariei, pe care-l 
trata cu un dispreț suverani, opunându-se ce- 
rerei acestuia ca să fie decorat cu Lâna de 
aur“. 

Intâmplările ulterioare care sau precipitat 
peste aşteptările tuturora, au venit de mi-au 
dat perfectă dreptate; se întâmplase ceeace 
anecdota cu măgarul sultanului o evidenția- 
se atât de plastic. 

Se zice că un condamnat la moarte a spus 
când îl duceau la spânzurătoare: „uite, mă 
omoară tocmai acum, când eram decis să în- 


văţ măgarul sultanului ca să vorbească. Au- 


vind sultanul aceasta, a spus ca să-i amâne 
condamnarea cu un an. Omul e adus înapoi 
la inchisoare, ceilalţi condamnaţi îl întreabă 
de ce a spus aceasta? El a răspuns: mi sa 
dat răgaz un an, în care timp ori moare sul- 
tanul, ori moare măgarul, ori mor eu de 
mcarte bună. | 

Timpul a demonstrat povestea, a murit 
sultanul: în cazul nostru & murit Arhiducele 


Franz Ferdinand Şi deci, după cum era de 


- prevăzut, imperiul slav catolic nu se va mai 
face. | 


Sa ARI 
CAPITOLUL III 
ANUL 1911 


1. LÂNA DE AUR 


aate desigur copilăresc lucru să vezi oa- 
i ati „oameni cu situaţii înalțe în 
„că umblă să fie decoraţi, că 
anah ; j, , că fac toate 
am că sufăr toate umilințele, numai 
e ge să fie decoraţi, în scop de a-si îm 
dobi la anumite  ocazi | t 
ziuni pieptul 
mai multe decor | rea 
e decoraţii, sau a i-le d 
pe de -le duce pe perne 
A înmormântare. A fost aia aia 
că p eauna ceva cu totul de neînțeles, dar 
ap am vazut că şi Regele Ferdinand al Bul- 
pp pe SR On de zile decorația austriacă 
ia de aur” și că suferă fiindcă nu i-se 
ide zis, că omul rămâne om, cu toate 
ctele lui, fie el un sin luj fe 
K i Lun simplu slujbas infe- 
rior, fie el chiar Rege. 4 e 
i SR se vadă caraghioslâcul în care poate 
e fie el Rege, iată o convorbire 
ni i sită de d-l ministru Paleologue ce a avut 
; a 9 Octombrie 1909 între Regele Ferdi- 
mat, Și ministrul Paleologue 
tegele vorbindu-i de 
hy i raporturile | 
Curtea Vieneză îi spunea: i yaki 
ei Sai luni Arhiducele Franz Ferdinand se 
tra à e mine cu o rea voință și cu o ostili 
ate incalificabilă. Nu pot să vă spun toate Barei 

















F s hi E Dă PI e a e a eur 


DE, e 


deele ofensatoare ce are contra mea; unele sunt de 
ordin prea intim; vă rog să știți că ma rănit în 
fundul inimei prin faptul că sa dus să ducă Lână 
de aur Prințului moştenitor al României!), pe care 


“mie mi-o refuză, după douăzeci şi unu de ani de 


domnie, de domnie care cu siguranţă că nu a fost 
uşoară, căci eu nu sunt din aceia care sunt nas- 
cuţi cu coroana ataşată de cordonul ombilical... 

Impăratul Franz Iosef nu este mai puţin dispus 
față de mine. De altfel nu este el acela care Bu- 
vernează. Bătrânul face din când în când oarecare 
gesturi de pudoare, oarecare simulări de onestitate, 
dară succesorul lui lucrează după voia sa ca şi cum 
a dobândit moştenirea. Dară, ambiţiunile Arhidu- 
celui nu au limite; ele sunt deja aproape satisfà- 
cute la Bucureşti și Belgrad; ele au repurtat acum 
un succes la Atena; dară ele nu intâlnesc 0 še- 
rioasă rezistenţă decât la Sofia. Deaceea acum, pe 
mine vor să mă sfărime...... 

Ar fi zadarnic să fac o analiză asupra ce- 
lor ce afirma Regele Ferdinand, căci ar tre- 
bui să ating noui chestiuni, dară dacă m’ași 
mărgini la strictul necesar, ar trebui să spun 
că din toate ceeace afirmă Regele se cons- 
tată: că umbla morțiş după o decorație, că 
e gelos că acea decorație fusese oferită Prin- 


tului Ferdinand al României, că era furios. 


că însuşi Arhiducele Pranz Ferdinand a adus 
decorația Prințului Ferdinand, nu mai spun 
nimic de.... chestiunea „coroanei atașată de 


e ——— _—— Á 


1) Arhiducele Pranz Ferdinand a făcut o vizită 
i-a Regelui Carol I-iu al României la 10 Iulie 
1909. 


— 107 — 


“ata ombilical“, căci e prea trivială afir- 
ue să adaug că Regele Ferdinand al 
sariei era unchiul Principesei Maria a 
i Mea cred că aceasta era destul ca față 
iu pirma iunea lui, să caracterizeze omul. 
cul asupra Impăratului Franz Iosef, e pur 
şi simplu o inadvertență, care nu ar fi admi- 
să nici din partea unui om de rând nerecu- 
nenie dar | din partea unui Rege, e ceva 
i A u mai vorbesc nimic de atacul asu- 
salhi itorului Impărat al Austro-Ungariei. Şi 
c d te gândești că toate acestea, erau nu- 
mai rezultatul răbufnelei, provocată de fap- 
tul că i-se refuzase o decorație. Mintea aef 
om sănătos şi cu scaun la cap, stă în loc! 


Austro-Ungaria căuta în 1911 să închei 
cu Bulgaria un tratat de alianţă, care nu i 
tea fi decât în detrimentul Serbiei, dar Re. 
gal Ferdinand îşi spune: „acuma: a 
tul“, deaceea speculează cu tenacitate la bur 
sa decoraţiilor, susține că singurul obst i ] 
ar fi eterna chestiune „Lâna de aur“ Aiud 
s'ar da...., ar fi gata să trateze. R 

La 15 Februarie 1911 contele Paul Este 
iri aflat la legațiunea austro-ungară | a 
vre conform dorinței și insistenţei Țarului 
piste ea la Viena: 

„regele Ferdinand este . 
ar mai putea ri od piele eo ați A ta 











+3 108 — 


periale şi Regale înainte de a i-se îi dat „Lâna de 
aur“. Poate că, această interpretare a motivelor 
straniei Sale atitudini faţă de Majestatea Sa Im- 
păratul, nu sunt cu totul sincere; astfel se con- 
chide că vrea să forțeze, prin conduita Sa, con- 
secvente impolitețe, acordarea „Lânei de aur“ de 
către Majestatea Sa“. y | 
In sfârşit, după câteva săptămâni sosește 
„Lâna de aur“, iar baronul Giskra, ministrui 
plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Sofia, 


raportează: 

„Două ore după ce am cerut audienţă, am fost 
primit de Regele Ferdinand intro audienţă s0- 
lemnă, în fața demnitarilor Curței, târziu seara, 
inaintea plecărei sale la Filipopole, foarte fericit 
de repedea (?) sosire a „Lân?i de aur“, având pe 
piept insigenele Marei Cruci a ordinului Sfântului 
Stefan, arătându-se plin de bucurie. Majestatea 5a 
m'a rugat cu insistență intrun lung discurs, des 
intrerupt de emoţiuni vizibil profunde, ca să fac 
să parvină Excelenței Voastre expresiunea gratitu- 
dinei Sale, ce nu se poate exprima și nici șterge, 
pentru care caută în zadar cuvinte, până la trepteie 
înaltului tron. Cea mai înaltă decorațiune a Creș-. 
tinătăţei strălucește pentru prima dată în tări de 
peste Balcani, privind aceasta ca un fericit augur 
pentru viitor“. 

Fericitul augur se referea la cucerirea Bal- 
canilor : Macedonia-Salonic-Tracia-Constanti- 


nopole . 

Situaţia din Balcani se desvoltă cu repezi- 
ciune. Declararea de războiu între Turcia şi 
Italia în Septembrie 1911 reaprinde dorin- 
tele popoarelor din Peninsula Balcanică. 


Regele Ferdinand, colecţionar de tot felul 





— 109 — 


de decorații, purta încă o decorație ce nu se 
putea vedea la nimeni, anume: Ordinul 
constant.nian“, care are pe faţă monderamā 
lui Isus Christos. Ce decorație este aceasta şi 
cine i-a dat-o, a explicat-o d-l ministru | Pa- 
leologue. Această decorație ar fi fost creată 
de Impăratul Constantin cel Mare la 317 
Statutul ar fi fost reînnoit de Impăratul Isac 
Comnen la 1059. După 500 ani, un descen- 
dent al Comnenilor, pentru motive neexpli- 
cabile, ar fi mutat învestitura și arhivele or- 
cinului la Parneze, la ducii de Parma, care de 
atunci consideră darea acestui „ordin cons- 
tantinian“ ca cel mai mare privilegiu suve- 
ran al lor, Astfel ducele Robert, tatăl prince- 
sei Maria Louise de Parma, cu ocazia căsă- 
toriei sale la 8 August 1893, i-ar fi dat gine- 
relui său Prinţul Perdinand al Bulgariei a- 
ceastă, stranie decorație. Un altul ar fi pus 
această decorație într'o vitrină, dar la Re- 
gele Ferdinand chestia are cu totul alt as- 
pect, o altă importanță, o altă semnificaţie, 
ea, li servește de talisman, de o misterioasă 
și fatidică desemnare, că va ajunge să se în- 
coroneze ca Țar în Sfânta Sofia (actuala 
moschee) din Constantinopole, în care în 
1913 voia să intre cu orice preţ, dar nu a pu- + 
tut intra, așa că talismanul nu a fost toc- 
mai atât de real cum îl presupunea. 


sE 
* ui 











— 110 — 


Apoi în altă ordine de idei d-l Paleologue, 
adaugă: 

„In oponu acestei ultime opiniuni, Ţarul mi-a 
declarat că știe că Arhiducele Ferdinand, cu oca- 
zia recentei sale vizite la Sinaia, a dobândit dela 
Regele Carol semnătura unei convenţiuni militare, 
stipulând o cooperare a armatelor austro-ungare și 
române contra Bulgariei“, 

Cum d-l Paleologue a arătat că se indoe- 
ste de acest lucru, atunci Țarul i-a dat urmă- 
toarele detalii; 

„Armata română ar avea ca obiectiv ocuparea ca- 
drilaterului Silistra, Varna, Șumla, Rusciuk, teri- 
torii ce în urmă vor fi anexate la România; simul- 
tan o armată austro-ungară, plecând din Sibiu, va 
străbate Carpaţii, înaintând prin Craiova asupra 
Vidinului. Bulgaria va fi astfel invadată la cele 
două extremităţi ale frontierei sale“. 

La această afirmare, d-l Paleologue, a 
obiectat Regelui că: 

„0 astfel de convenţiune, chiar dacă ar îi făcută în 
mod real, nu poate avea un caracter ofensiv, căci 
îmi închipui că ea presupune casus foederis în sen- 
sul unui act belicos a Bulgariei, cum ar îi o inter- 
venţie în Macedonia, sau o agresiune contra Serbiei. 
Depinde deci de Majestatea Voastră ca să nu se 
realizeze casus foederis“. 

„Desigur, a reluat Țarul Ferdinand, preambu- 
lul | trebue să fie redactat în termenii cei mai cin- 
stiți și dacă mă atacă nu va fi decât pentru a se 
apăra! Dară nu este totul!“ 

Tot ceeace afirma 'Tarul Ferdinand era pur 
și simplu o invenţiune a sa, de fapt între 
Austria şi România nu se încheiase nici o 
convenţie militară contra Bulgariei. Regele 
Bulgariei era convins de aceasta, dară, con- 





iorm obiceiului, nu stă la îndoială, formulea- 
ză o intrigă, o aruncă, apoi aşteaptă, de so 
prinde, bine, de nu s'o prinde, iarăși bine. 

Consideră pe toți: Impărați, Regi și Prinţ, 
ca pe niște proşti, numai el e deșteptul! 
Acestea sunt motivele pentru care vorbele 
Ţarului Ferdinand nu erau crezute niciodată 
Sa nimeni şi totdeauna erau suspectate de 

l. 

Când am RAT Regelui Carol I-iu spu- 
sele Regelui Ferdinand al Bulgariei, mi-a 
spus: „Majestatea Sa Țarul Bulgariei este 
greșit informat“. Câtă nobleţă în această a- 
firmare! Oare era la Regele Ferdinand nu- 
mai o greșită informaţie, sau o curată in- 
trigă. 


2. AUDIENȚA MEA LA REGELE FER- 
`- DINAND 


In Mai 1911 am fost primit în audiență de 
Regele Ferdinand, în scop de a-i oferi anua- 
rul armatei romane pe anul 1911, din partea 
Regelui Carol I-iu, 

Inainte de a fi primit, mă tot gândeam 
cam ce impresie îmi va face Regele ca per- 
soană, am voit să văd dacă reputația sa și 
neîncrederea ce inspiră tuturor, erau sau nu 
justificate. Trebue să spun, că Regele era un 
om încântător și chiar atrăgător, lucruri de- 











= 112 — 


sigur de mare preț; dar ochii îi jucau în cap, 
se uită în toate părţile, numai în ochii per- 
soanei cu care vorbește, nu; eu nu i-am pu- 
tut prinde ochii timp de jumătate de oră, 
Doamne fereşte. După cum mișca ochii, tot 
așa şi spiritul său se mişca cu o mobilitate 
de atom, care mă făcea să nu înțeleg bine 
tot ceeace vroia să spună; trecea dela o ches- 
tiune la alta repede de tot, apoi la alta, fară 
a isprăvi pe nici una în mod logic și defi- 
APN să spun că Regele era bine dispus, 
wa întrebat de sănătatea Regelui Carol, afir- 
månd că „are mare stimă pentru Nestor-ul 
politicei europene, că mi-a făcul mare plăcer e 
colanul Regelui Carol pe care mi l-a oferit în 
Iunie 1907“, apoi mi-a spus: „ştiu că jrumoa- 
sa și inteligenta mea nepoată Principesa Ma- 
ria este foarte iubită de popor“, lucru ce am 
confirmat, pentrucă corespundea adevărului. 
Nu mi-a vorbit nimic de Regina Elisabeta, 
nici de Principele Ferdinand al României. 
“După aceasta, a vorbit cu mine pei e 
istorie, artă orientală, voiaj şi botanică. di ai 
a ajuns la botanică i-am spus: 
„Majestatea voastră are reputația unui mare bo- 
nul A imi place mult botanica și sunt un mare 
amator de plante exotice, pe care le cultiv la Vra- 


ia şi la Euxinograd“. | Mei, 
i Când am spus ministrului meu ȘI d-lui Pa 





y 
EST 


leologue ceeace vorbisem cu Regele atunci d-i 
Paleologue îmi spune că: 

„in acest gen de conversații se complace Regele, 
căci și cu el a vorbit la fel în 1907, când i-a spus 
că-i plac plantele exotice și pietrele preţioase, în 
special safirul galben“. 

Regele spunea ministrului Paleologue: 
„că datorește Bourbonilor!) orgoliul rasei și cu- 
rajul, Coburgilor:) inteligența sa vie și calităţile 
sale politice: în această privință seamăn mult cu 
unchiul meu Regele Leopold I-iu (născut 1790, ales 
Rege al Belgiei la 1931, mort la 1865). Regele afirma 
că are dispozițiuni a trata cu Orientalii, a-i inie- 
lege, a se face acceptat de ei, moştenirea originei 
maghiare; mama sa mare fiind o princesă Kohary“. 

La aceastea Paleologue îi răspunde: 

— „Cred că datorită acestei din urmă moşteniri, 
Majestatea Yoastră a putut câștisa dragostea și de- 
votamentul poporului bulgar“. 

— „Dragoste? Devotament? Acestea sunt calităţi 
ale sufletului, bulgarii nu au asemenea calităţi, ei 
mă urăsc, mă urdsc de moarte“. 

— „In schimb am observat că Majestatea Voastră 
iubeşte și apreciază pe bulgari“, | 

— „Nu zic nu, nu zic da“, 

Este perfect exact. Ferdinand a fost tolerat 
de Bulgari, ca un rău necesar, și el a stat în 
Bulgaria, zicând ca -Vodă Lăpușneanu: „dacă 

nu mă vreți voi pe mine, vă vreau eu pe voi“, 
pentrucă Bulgaria îi putea servi de instru- 
ment al nelimitatei sale ambiţiuni. 


1) După mamă. 
2) După tată. 


General G. A. Datija 





— 114 — 
lată filiaţiunea regelui Ferdinand 
a) Bourbonii 


1). Louis Filip — Filip Egalite 1747-1793 — 
46 ani, membru clubului Jacobinilor, a tre- 
cut de partea revoluționarilor, pe timpul con- 
venției, a votat condamnarea la moarte a va- 
rului său Ludovic al XVI-lea şi a Mariei An- 
toinetta. Este deci un regicid. 

Dar la 1793 i-sa tăiat și lui capul. O 

2). Fiul său: Louis Filip, 1773-1850, TI ani. 

Beneficiarul unei revoluţii, uzurpatorul lui 
Carol al X-lea atunci când el datora totul 
Bourbonilor și anume: onoruri, bani și titlul 
de Alteță Regală. Devine Rege al Franței dela 
1830-1848 sub numele de Louis Filip I-iu. De- 
vine victima altei revoluții, după care abdică 
la 1848, a PAOLA 

Pedeapsa talionului; el putea medita in m 
nişte că, „cine seamănă vânt culege furtună a 

Are 5 copii, între care pe Clementina de 
Orleans, 1817 — 1907 = 90 ani. 


b) Sara-Cobourg-Gotha 


1). Prinţ Ferdinand de Saxa-Cobourg-Go- 
tha sa însurat cu Antoinetta Kohary naa 
cută la 1797, făcută principesă de Kohary ) 


eri Zi unica lui „Ko- 
arul Ferdinand făcea caz de bunica P 
i dar această Antoinettă Konary fusese făcută 





— 115 — 


la 15 Noembrie 1815, măritată la 2 Ian 1816, 
au doi fii, între care: 
2). Prinţ August Saza-Cobourg-Gotha 1818- 
1881 = 63 ani. | 
Căsătorit la 1843 cu Principesa Clementina 
de Orleans. 


Au 4 copii, între care pe Prinţul Ferdinand, 
26 Februarie 1861, Prinţ al Bulgariei la 7 Iu- 
lie 1887, 26 ani. 

Se însoară cu Principesa Maria Louise de 
Parma la 8 Aug. 1893 și au 4 copii. 

Prințul Boris — 18 Ianuarie 1894; 

i Kiril — 5 Noembrie 1895; 

Principesa Eudoxia — 5 Ianuarie 1898. 

N Nadejda — 18 Ianuarie 1899. 


Se reinsoară la 15 Februarie 1908 cu Prin- 
cipesa Eleonora de Reuss Köstriz, vară cu 
Marea Ducesă Maria Pavlovna (germană, 
născută ducesă de Meklenburg) soția Mare- 
lui Duce Vladimir. 

Țar?) la 22 Sept. 1908. Proclamă indepen- 
dența Bulgariei cu sprijinul Austro-Ungariei. 


(E ———— 000: 


ad-hoc „Princesă de Kohary“ la 15 Noem. 1815 și 
peste o lună și jumătate s'a căsătorit cu prințul 
Ferdinand de Saxa-Cobourg-Gotha, dând naștere 
tatălui Regelui Ferdinand, Deci sângele „maghiar“ 
era mai puţin „princiar“, 

2) De fapt „Tar“ nu este „Rege“, ci „Imparat“. 
Tendinţa Țarului Ferdinand nu era desigur Bulga- 
ria dela 1908, ci „Bulgaria Mare“, deci, „Tar ul Bul- 
gariei Mari“ cu tendința spre Constantinopole spre 
„Imperiul Bizantin“, 





— 110 — 
3 ARMATA BULGARĂ 


La 24 Iulie 1911 am prezentat Marelui 
Stat Major cu Nr. 48 un „Studiu asupra ar- 
matei bulgare“, conținând 236 pagini gi 10 
anexe, ținut apoi continuu la curent cu Eu 
memorii, rapoarte și telegrame ce am ina- 
inta, 

Acest studiu l-am prezentat Regelui Carol 
I-iu, care l-a apreciat foarte favorabil, lucru 
care mi-la spus mai târziu, însuşi Majesta- 
pr Pror studiu, se putea deduce starea de 
organizare a armatei bulgare, efectivele, ma- 


terial, munițiunile, mobilizarea, formațiuni de ' 


războiu, transporturi, concentrare, etc., stu- 
diul cuprindea tot ce ar fi trebuit să se Cu- 
noască la Marele Stat Major Român. | 
Multe puncte din raportul meu, le-am ve- 
rificat în cursul timpului, astfel: Azi 
1. După declararea războiului contra Turciei am 
constatat că zilele de mobilizare a armatei Mg e 
au corespuns exact cu acele ce raportasem cu u 
n si două luni înainte; | Iai 
Ta pri sau mobilizat la diterite arme și servicii 
zact unităţile ce arătasem cu, Șt a vi 
pu meet de pc genă 8 pr Aae 
1] zile pe 
zile pentru Armatele I și II, și m 
pe ia III-a, exact cum arătam eu cu un an si 
ouă luni înainte. | | | 
TE Efectivul general al armatei de Speo ği 
arátat de mine la 336.670 oameni, de fapt Bulgar 


E | a 


a mobilizat, 334.820, am greşit în plus 1.850 oameni, 
diferenţa este absolut fără nici o importanţă. 

5. Arătasem exact formațiunile celor 3 armate, 
comandamentul lor și zonele respective de concen- 
trare, în cazul unui războiu contra României, sau 
contra Turciei, 

S'a obiectat de unii ofițeri binevoitori din Marele 
Stat Major român din anul 1911, că efectivele arma- 
tei bulgare indicate de mine, ar fi exagerate, că ar 
fi imposibil ca Bulgarii să pună atâta pe picior de 
războiu, căci dacă alte popoare ar pune tot atâta 
din populaţie, atunci ar rezulta niște efective de 


atâta și atât. Că alte popoare nu scot la sută din 


populaţie, cât au scos bulgarii, aceasta nu e vina 
bulgarilor, ci pur și simplu vina acelor popoare și a 
Staturilor lor Majoare. 

Poporul bulgar, urmărind realizarea unui ideal 
naţional, a trebuit să facă la timp sacrificii mari și 
să scoată la nevoie efective mari, atât cât a permis 
isvoarele financiare, patriotismul poporului și ca- 
pacitatea Statului Major. Aceasta este, de altfel, 
tendința tuturor popoarelor conștiente de rolul lor 
pe pământ, care'și dau seama că războaiele nu se 
mai fac astăzi dela armată la armată, ci dela popor 
la popor. 

In asemeni condițiuni, toate ţările tind a pune pe 
picior de războiu efective cât mai mari, în dorinţa 
de a da lovituri puternice și repezi, care să pună 
capăt cât mai repede războiului, ce aduce o pertur- 
bare colosală în viata naţiunilor. 

Astăzi, armamentul, echipamentul și recrutarea 
sunt mai aceleași la toate armatele europene; nu- 
mai superioritatea lor numerică, este singura care 
permite o comparație, căci ceilalţi factori imponde- 
rabili (valoarea comandamentului, instrucţia tru- 
psi, pregătirea ei, ete.), trebuesc presupuși egali la 
cei doi inimici ce au a se război. 

Statul Major bulgar nu a calculat, desigur cu 
factorii imponderabili, nu si-a atribuit lui o valoare 





= p3 e er Pinot a E G a PE pi mii = pi pm pr vw n e + our 





— 118 — 


mai mare decât a acelui turcesc, nici nu a atribuit 
armatei bulgare calităţi pe care nu le avea; el a 
putut desigur, calcula cu patriotismul poporului 
bulgar și bine a făcut. Dar meritul Statului Major 
bulgar, şi în special al generalului Ficev, constă în 
aceea, că a stiut să ţie armonie între număr și cali- 
tate, intre efective şi încadrare; neapărat, armonie 
relativă şi condiționată de inimicul ce, probabil, îl 
putea avea in față. 

Nu mă pot opri să spun că valoarea unei armate 
și valoarea comandamentului compensează, intr'o 
măsură oarecare numărul, acolo unde el lipseşte. 
Dar în aceste cazuri, calculăm iarăși cu valori im- 
ponderabile, cari, dacă e bine să le aibă o armată, 
trebue să nu le exagereze; şi în asemenea caz, e 
mai bine să sa calculeze cu valoarea efectivului, care 
singur poate alcătui un termen de comparație. 
După cât ştiu eu, așa s'a gândit Statul Major bulgar 
încă de mult timp. 

Nu trebuie a se crede că Statul Major bulgar, a 
scos efective mari si a format noui unităţi, atunci 
în ultimul moment, aceasta ar fi o acuzaţiune ne- 
dreaptă, și, mai cu seamă eu nu pot, să o fac, pentru 
simplul motiv că raportasem încă din 24 Iulie 1911, 
cu Nr. 48, toate formațiunile pe care le va avea ar- 
mata bulgară la inceputul unui viitor războiu (pe 
atunci nu puteam prevedea că războiul bulgaro- 
ture va isbucni în 1912), realitatea mi-a dat drep- 
tate. ea a probat că nu m'am înșelat absolut deloc 
în 1911. 

Probabil că Statul Major ture a cunoscut, prin 
ataşatul militar ture dela Sofia, la timp, efectivele 
pe care le-ar putea mobiliza armata bulgară, dar 
nu a dat crezare, ci a considerat aceste cifre ca exa- 
gerate, ca neverosimile, iar consecințele se cunosc“, 

Acum, că au trecut atâţia ani, pot afirma 
că fraza de mai sus pe care am scris'o, sunt 
acum 22 ani, în lucrarea mea : „Războiul bul- 





— 119 — 


garo-ture“ (volum de 313 pagini, 25 cro- 
chiuri), și anume : 

„Probabil că Statul Major ture a cunoscut ia timp 
efectivele pe care le-ar putea mobiliza armata bul- 
gară, dar nu a dat crezare, ci a considerat aceste 
cifre ca exagerate, ca neverosimile, iar consecinţele 
se cunosc“, 


iși avea tâlcul ei. Faptul era exact, eu comu- 
nicasem în 1912 1t. col, Ali Bey, atașatul mi- 
litar. turc la Sofia, efectivele armatei bulgare, 
formațiunile de războiu și concentrarea vii- 
toarei armatei bulgare faţă de Turcia. Ali Bey 
le-a raportat Statului Major turc; după vre-o 
lună Ali Bey vine la mine cu un ordin lung 
ce primise dela Statul Major turc, în care-l 
făcea cu ou şi cu oţet; că: 

„de unde a scos acele efective? Că aceste efective 
sunt prea mari, că nu corspund realului; că for- 
maţiunile de războiu arătate de Ali Bey sunt fan- 
teziste, iar concentrarea armatei bulgare nu poate 


avea loc în timp de 15-16 zile, ci numai în timp de 
24-25 zile“. 


Ali Bey, după ce mi-a tradus tot cuprin- 
sul ordinului ce primise, m'a rugat săi fac 
eu un răspuns; am făcut răspunsul, susţi- 
naând cuprinsul primului raport, documen- 
tând mai accentuat și neretractând absolut 
nimic, fiindcă nici nu era ce retracta. Am 
scris o scrisoare la Berlin prin curierul lega- 
tiei turce, lui Enver Bey (el era atașat mi- 
litar în Germania), ce-mi era prieten şi care 
știa că eu îl ajut pe Ali Bey, i-am spus: 

„Că acest mod de a lucra al Statului Major ture 


| 
s l 
— A ae E e a a aa a O d o ——— |. a... =... E EP NE E a e N PN e EI Ai PA d 





— 120 — 


este inadmisibil, el ori are incredere în atașatul său 
militar din Bulgaria ori mare, ṣi, în acest ultim caz, 
e mai bine să-l înlocuiască“. | | 

Scrisoarea mea sa dus la Berlin cu curie- 
rul diplomatic al legaţiunei turce din Sofia, 
peste vre-o 15 zile am primit răspunsul lut 
Enver Bey, dar nu dela Berlin, ci dela Cons- 
tantinopole, unde el se afla; îmi scria sA 4 

ă A a rămâne la locul iul, 

„eu am dreptate, că Ali Bey va rămane ia iu 
pa amane să-l ajut și mai departe, el personal 
mulțumindu-mi, în mod cordial“, 


4. COMANDAMENTUL ARMATEI BULGARE 


Intre atribuţiunile unui atașat militar este 
chestiunea comandamentului armatei. In a- 
cest scop am înaintat Marelui Stat Major cu 
Nr. 43 din 18 Iunie 1911, un studiu compiet 
al comandamentului armatei bulgare gi anu- 
me asupra tuturor generalilor inspectori, co- 
mandanți de armate şi de divizii. De Ane: 
am prevăzut, că viitorul generalissim întrun 
eventual războiu nu va putea fi decât gene- 
ralul Savoft din rezervă. 

“Tată, în rezumat, ce raportam eu n 1911 
şi apoi în 1912: | | 

Am început cu Regele Ferdinand. Ca sol- 
dat am avut față de Regele Bulgariei, un ma- 
re respect, dar ca ataşat militar român, am 
căutat să-mi păstrez spiritul absolut indepen- 
dent, iar sentimentul de deterență să nu-mi 





D e 7 EA 


intunece facultatea de a reliefa, căci „Amicus 
Plato, sed magis amica veritas“, 

„Regele Ferdinand, comandantul suprem al ar- 
matei, viitorul comandant en chef al armatei active 
(conform art. 11 din constituţie) în caz de războiu, 
dar de fapt el va da numai numei=, iar conducerea - 
o va avea un general, pentru că Regele nu are ab- 
solut. nici o cultură militară, pe deasupra mai este 
fricos și superstițios, scăderi ce nu au ce căuta în 
sutietu! comandantului. 

Iată cum caracterizam pe Regele Ferdi- 
nand al Bulgariei prin raportul Nr. 43 din 
18 Iunie 1911, completat cu raportul Nr. 23 


“din 7 Iulie 1912: 


„Regele este inalt, burtos și spătos, are figura 
lungăreaţă care pare si mai lungă din cauza ciocu- 
lui ascuţit si lung ce poartă, ochii albaștri, foarte 
mici și foarte apropiați de nas, care are o proporție 
respectabilă, Regele afirmă singur că are nasul cât 
trompa unui elefant; mâinile ii sunt foarta albe, 


degetele subțiri și lungi pe care sclipese câteva 


inele, unghiile tăiate în formă de migdale. 

Regele este foarte inteligent, are o bună cultură 
generală, cunoaşte botanica, ornitologia, entomolo- 
gia, seamănă insă cu un caleidoscop; îi place mu- 
zica, în special cea wagneriană;, are o bună memo- 
rie, bun observator și bun calculator, se exprimă cu 
ușurință și spontaneitate, improvizează ușor; este 
ironic, sarcastic, plin de umor, curtenitor cu cine 
vrea, bun „causeur'“; susceptibil, tiran chiar cu pro- 
priile sale soţii și cu copiii săi; monstruos de-ambi- 
tios, câteodată absurd, presumţios şi plin de sufi- 
ciență, instabil în caracter; este ipocrit, dar ipocrit 
intrun mod provocator și in acelaș timp și cinic, 
însă prin suplețea spiritului său, ştie să racordeze 
ipocrizia cu cinismul care în realitate nu sa pot 














Eve 


surâs şiret, in 
rda: are totdeauna pe buze un sură, 
piei ale sarcasm şi pe limbă o pa dia dă 
ie ecare pentru machiavelism, TO- 
Regele are aplecare pen E: 
e și ică. mitoman, deci cu p zi- 
manție și cabalistică, mit hbri E 
ă la minciuni. Metternich „m zq 
E ATAY AA Ti fără să mintă“, Re- 
i însele“, Talleyrand „înșela T ali 
Sie Tordiband „minte fiindcă vrea sa ppe: și i 
pi fiindcă vrea să mintă“. Dacă ar mai ia ai sa | 
Metternich sau Talleyrand, nu cred să fi eg ăi 
Regele Ferdinand cu considerațiunea § -at 
i gări ial contraste stranii in psihologia i al 
timă, se iubeşte foarte mult pe sine Însuși, Sa i 
cântat de propria sa persoană, de ot ig v A, 
i capabil monarh, | - 
olitice, sa crede cel mai capa | UnA Cta 
ii pa ptmal pe Jicgă Gânat-îre pro 
a da tuturor lecţii, in schim n pamore pe 
ora. dealtminteri o declară singur, c $ 
a i i decât de părerile decedatei sale 
mame Principesa Clementina (16 Fev. pată A 
Pe miniştrii săi îi primește în lungi audient e 
vorbeşte sentențios, le dă ordine care au fina ae 
sfaturilor şi le dă sfaturi care de fapt nu sun 
$ ine curate. | ari 
iei POON dela Cobourgi gustul PEAT pri ia 
libere, nemulțumit de mica le cl tea 
ni cușcă“, dar care nu-i ser i 
si lit pretinsa păreau fanta e gi 
ânsul este desigur „trist“ că Bulgaria e ti na 
Te ai ch el „cel mai capabil spre saat uek Araba 
: ELI | A E ; 
se sbată în mic și meschin, tund 
seen cei mari şi tari, redus fiind să pair 
porunci decât celor mici! Din aceste motive Reg 
este necontenit în căutarea subtilităților. of 
Nu iubeşte poporul bulgar ba este urit de acesta, 
din nevoe se suportă reciproc. | tă! 
CA ir, Ferdinand având foarte desvoltat pipit 
mântul oportunităţei, având o mare panne S bhe 
derilor. fiind foarte abil în folosirea oam 


O o a > PT ppa 


dacă ar fi fost Regele sau Impăratul unei ţări mari 

din Europa, acest continent ar fi înfățișat probabil 

alt aspect, din cauza conflictelor provocate de el, 
iar istoria l-ar fi aşezat printre figurile nefaste ce 
au trăit. 

Până la omorirea lui Stambuloff (20 Ian, 1895), 
Prințul Ferdinand sa condus de principiul „Beati 
posidentes“, conform căruia lăsa ca timpul să lu- 
creze pentru el. Dar după omorârea lui Stambuioif, 
scăpat complet şi definitiv de tutela acestuia, face 
ceea ce făcuse Ludovie al XIV-lea după moartea 
lui Mazarin, arată tuturor că ințelege să guvernaze 
prin el însuși, că vrea să-și impună voința sa fără 
intermediari, deaceea, din acel moment a condus 
singur politica internă și externă a Bulgariei, oa- 
menii politici bulgari au rămas simple marionete 
în mâinile lui, 

Regele consideră constituția pe care a jurat, ca o 
„nebunie“ și cel puţin o „prostie“, care nu ar face 
decât că tinde să-l paralizeze pe el Marele Rege, 
doritor de a face numai bine poporului Bulgar. 

Dacă în unele privinţi îi place să imite pe Regele 
Leopold I de Cobourg al Belgiei, nu a voit să ţină 
seamă de acele instrucțiuni, ce poartă titlul de FRI o A 
rections and advices“, scrise de acesta, pentru folo- 
sirea Regilor ce se urcă pe un tron şi dat cu ocazia 
ducerii lui Ferdinand de Saxa Cobourg Gotha, ca să 
se urce pe tronul Spaniei la 1837. 

In politica internă, şi externă, pe care le conduce 
personal dela 1895, Regele urmăreşte un scop și o 
metodă proprie, având două calități: ştie să pregă- 
tească, și ştie să aștepte, dar aceste calităţi sunt în- 
soțite de două defecte: foloseşte intriga și stă în 
umbră, apoi înaintează cu răbdare pas cu pas către 
ținta ce-și propune, jonelând în același timp cu 
mijloacele, până în momentul când ca o panteră 
(timpul mi-a dat dreptate, probă sunt evenimen- 

tele din 1912 și 1913, apoi cele din 1914-1916, în fine 
1916-1918), trecând dela negru la alb și dela alb la 











„iei DAI eS 


negru, convins fiind ca și Loyola că „scopul scucd 
mijloacele“. 

Regele ţinând constituția inchisă în casa de fier, 
a pus sceptrul pe spatele poporului bulgar, impu- 
nându-i deviza: „hoc volo, sic jubeo, sit pro ratione 
voluntas“. (Voesc, ordon, voința mea să țină loc de 
rațiune) şi deci „voința Regelui este voința supre- 
mā“. Nu vrea să țină seamă de cele spuse de Luther: 
„că atunci când un suveran acționează în mod iira- 
nic şi contra justiției, el se desbracă de calitatea sa 
suverană şi pierde drepturile sale asupra supușilor 
săi per naturam relativorum*, | 

Unii îl preţuiesc ca pe un mare om de stat, alții 
ca pe un presumţios diplomat amator, periculos 
prin poziţia de Rege ce ocupă, viitorul (1912-1918) 
a probat că aceștia din urmă, au avut perfectă 
dreptate. 

Regele Ferdinand spunea: „modelul meu este Bis- 
mark“, tără să ţină însă seamă, că ceea ce în cuge- 
tul lui Bismark era spiritual și câteodată adevărat, 
in gura Regelui Ferdinand, ca pretins discipol al 
său, era material și totdeauna fals. Pe când Bis- 
mark isi fixa scopul, lucrând apoi ca să-și mărească 
posibilitatea de realizare, Regele Ferdinand își pro- 
punea deodată mai multe scopuri, mieşorându-si 
posibilităţile de realizare (proba ulterioară, eveni- 
mentele din 1913 și 1916). Regele avea insă ceva co- 
mun cu Bismark, anume că nu recunoștea meritele 
altora, nedând nici o importanţă serviciilor făcute, 
ci numai acelora pe care le așteaptă. 

Regele Ferdinand a avut desigur deaface cu foarte 
mulţi oameni deștepţi sau proști, culţi sau inculţi, 
morali sau imorali, tenaci sau slabi, ete., el însă i-a 
pus pe toţi în acelaș cazan, considerându-i pe toți 
inferiori propriei sale persoane, având în folosirea 
lor principiul de a prefera lichelele şi nulităţile, în 
ideea că aceştia ar fi mai puţin periculoși decât oa- 
menii de caracter, culţi şi inteligenţi. Nu are prie- 
teni sinceri, pentru că un om ca dânsul, nu-și poate 











SUE sue 


atrage niciodată o amiciţie. Cei ce se i 

„nic i „se apropie de 
Rege, ii tine la distanță, din care cauză când Re- 
gele vrea să, se. apropie de cineva, acesta are im- 
presia că-i joacă o comedie și-i trage o cacialma“. 


Așa caracterizam eu pe Regele Ferdinand 
în anul 1911 și 1912, întrebându-mă atunci, 
cum Dumnezeu acest om pune de acord ca- 
racteristicele sale slăbiciuni, cu variatele ap- 
titudini şi cum le poate amesteca aceste de- 
fecte și calităţi, făcând din Regele Ferdinand 
o enigmă sau o problemă, care lăsa întot- 
deauna loc la o îndoială si deci la un mare 
punct de întrebare. 

Cred că dela Cezar Borgia nu a existat un 
alt şef de stat mai mincinos, mai șiret, și mai 
ipocrit ca Regele Ferdinand, în tot cazul el 
se asemăna cu hegele Filip âl II-lea al Spa- 
niei, despre care s'au scris multe și anume: 

Cabrera a scris: „surâsul lui Filip ascunde 
o amenințare“, 

Vendramin: „Filip e un print bogat în ar- 
tificii, părinte al disimulării“, iar | 

Guidi: „Filip nu spune niciodată ceeace 
face şi nu face niciodată ceeace spune“. 

Intrun cuvânt se poate afirma că Regele 
Ferdinand este „Vulpea Balcanilor“. 

La înmormântarea Regelui Eduard al VII- 
lea, la 18 Mai 1910, se adunase la Londra: 
Impăratul Germaniei, Regii: Norvegiei, Gre- 
ciei, Spaniei, Danemarcei, Belgiei, Portugaliei 








si al Bulgariei, cum și Președintele Roosevelt 


al Americei. Impăratul Germaniei, văzând că 
Regele Bulgariei acaparase pe Roosevelt, se 
duce, îl ia pe acesta de o parte și îi spune: 
„acest om este cu totul nedemn de a te cunoaște. 
In locul dumitale nu i-ași vorbi. Este o creatură mi- 
zerabilă', 
Asa caracteriza Wilhelm pe Regele Ferdi- 


nand al Bulgariei în 1910. 


Regele Ferdinand a avut și o inteligenţă - 


favorizată de noroc şi un noroc inteligent, 
totuşi, el a ajuns de mai multe ori până la 
marginea prăpastiei, dar norocul, care-l! fa- 
voriza, îl determina s'o măsoare, făcând din 
greşelile sale treptele unei scări  triumiale, 
atunci însă, când ros de ambiţiune, nu a mai 
măsurat, a căzut definitiv. Eu am prevăzut 
că acest Rege ce umblă să pună o cunună de 
lauri peste coroana Sa Regală, își va pierde 
această coroană. Timpul mi-a dat dreptate, 
pentru că nici nu se putea altfel. | 

Trebue să recunosc, însă că Regele Ferdi- 
nand, învingător sau învins, a ştiut să fie în- 
totdeauna Rege. | 

Pe lângă aceste caracteristici ale Regelui 
Ferdinand trebue să adaug, că figura lui, de- 
şi simpatică, dăduse loc la numeroase cari- 
caturi în jurnalele amuzante, din cauza na- 
sului său exagerat de Bourbon. 

Regele, plictisit de caricaturile zilnice ce 


apăreau, se decide să-și supună  exageratul 





Ai > e A 


său nas la o operaţie, în care scop a consul- 
tat un doctor specialist (dacă nu mă înșel pe 
renumitul doctor Josef din Berlin) care se 
oferea a face operația, dar Regele înainte de 
a se supune la operaţie, întâlnește pe celebra 
contesă Paulina Metternich, căreia îi cere 
opiniunea, Ea, râzând, îi spune: „acest medic 
este un tâlhar, un nas ca al Vostru trebue 
să rămână întotdeauna ca o catedrală“, după 
care Regele sa hotărît să nu-și mai supună 
nasul la operaţie și deci continuă a face obiec- 
tul caricaturilor, cât şi propriului său sar- 
casm. 

Ca încheiere a acestei caracterizări a Re- 
gelui Ferdinand, trebue să spun că ura de 
moarte România, pentru Români nu avea de- 
cât cuvinte de batjocură și disprețuia Dinas- 
tia Regală Română, pe Regele Carol I-iu, nu'l 
scotea din „Der Hohe Hohenzollern“. 

Regele Ferdinand era prost călăreț, pe cal 
avea aspectul unui sac cu pae, încât era 
chiar ridicol, o știa, dar spunea: „Eu mă con- 
solez pentru că Regele Carol al României e 
mai rididol pe cal decât mine“. Ori, Regele 
Carl era un bun călăreț și avea pe cal un 
aspect din cele mai frumoase. Invidia îi în- 
tuneca Regelui Ferdinand simţimântul rea- 
lului. 

Pentru Prinţul Ferdinand al României, 
avea expresii ofensatoare, singura persoană 











cruțată de el, era Principesa Maria, despre 
care spunea: „frumoasa și inteligenta mea 
nepoată“, aci era întradevăr sincer. 


GENERALUL SAVOFF 


„Generalul Savoff, a fost, când era colonel, Seful 
statului Major și ministru de războiu, în cabinetul 
prezidat de stambulofi, din care a ieşit după ce ià- 
cuse una din cele mai mari fapte imorale posibile. 
iinacă era în neînțelegere cu primul ministru, & 
vrut ca să-l compromită pe acesta. In acest scop nu 
s'a dat fin lături, de a-și acuză nevasta că este aman- 
ta lui Stambuloff, a terorizat-o ca Să mărturisească 
în faţa a trei martori, a col. Radko Petroff, al It.-col. 
Kovaceli şi a unui preot. În realitate, infamia iu- 
sese clădită numai de colonelul Savoff; Stambuloii 
nu avusese nici o relație cu doamna Savoff, La mij- 
loc era deci o ordinară acuzațiune politică contra 
lui Stambuloff. Acesta a provocat la duel pe mi- 
nistrul de războiu, colonelul Savofi. Duelul nu a 
avut loc, colonelul savofi a fost obligat să, demisio- 
neze şi să plece în streinătate. Acum Savoti putea 
să vadă că măririle puterii sunt foarte şubrede și 


cum amicii te părăsesc în momentele grele. Toţi 


cei ce speculase și profitase moral şi mai cu seamă 
material de situaţia de ministru a colonelului Sa- 
voff acum il părăsiseră, înjurându-l. Se adeverise 
versul lui Ovidiu din „Tristia“, exilat de August la 
Tomis (Constanța) si părăsit de mulții săi prieteni: 
„Donec erris felix, multos numerabilis amicos“, 
(atâta cât vei fi fericit, vei număra mulţi amici), 
la care de obicelu s2 mai adaugă: „Tempora si 
fuerint nubila, solus erris“ (dacă cerul se va acoperi 
de nouri, vei fi singur). 

Tn 1903, generalul M. Savoft vine ministru în ca- 
pinetul Raciu Petroff-Dimitri Petkoft, a înzestrat 








Cercul Militar 


Sofia. 











= 42022 


armata cu un material bun de artilerie, anume cu 


81 baterii Schneider-Creusot. In 1904 a reorganizat 


armata, A ieșit din minister foarte compromis, 
fiind dat în judecată pentru incorectitudini bănești. 
Eu am susținut încă dela 18 Iunie 1911, 
când am arătat prin raportul Nr. 43 că ge- 
neralul Savofi va fi chemat în cazul unui răz- 
boiu eventual, 'ca ajutor al generalissimului, 
mă sprijineam pe un trecut istoric nu prea 
îndepărtat şi anume în 1908, când în urma 
proclamărei independenţei Regatului, atunci 
Bulgaria a fost la o muchie de cuţit departe 
de războiu, cu acea ocazie s'a vorbit tot de 
Generalul Savoff ca generalissim; acum după 
trei ani, nu era nici un motiv ca să nu se în- 
tâmple tot astfel. | 
In raportul Nr. 43 din 1911 spuneam; 
„Generalul Savofi a făcut școala de războiu în 
Rusia. E inteligent, instruit, energic, hotărit, cu 
multă încredere în sine, se bucură de increderea 
Regelui, a ţărei și a armatei; desigur că va fi che- 
mat în cazul unui războiu în capul armatei“. 
Această afirmațiune nu mi-a fost deszisă de 
evenimente, căci în anul: 1912, când s'a dec- 
larat războiul contra Turciei, Savoff , deşi era 
încă sub acuzare, totuși fiind considerat ca 
cel mai capabil general a fost chemat ca aju- 
tor al comandantului en chef, exercitat de 
Regele Ferdinand, cu totul strein de condu- 
cerea unei armate în războiu. 
„Generalul Ficew, seful Statului Major, are 52 ani 


a făcut școala de războiu la Turino. Cult, energic, 
General G. A. Dabija 9 


koi fi i-a e la d bel A RA Pi. 














Ig ie! e 


| aior si cu 
impulsiv. Lucrează, mult la Maras Sri Nanlamoff, 
multă pricepere, el urmând scoli stat Major“. 
apj t o nouă directivă, lucrărilor L Te 1912 se 
f Da această caracteristică din Iunie siat 
oate adăuga ceeace am scris eu A i 
Aro mea „Războiul bulgaro- ; | 


e am spus. «RARI 
poat Ficew, şeful Statului tada A ` DE hi 
cu multă seriozitate și linişte războlu 
pie: ă, Să conioare de ofiţeri de va- 

int însă să se înconioa e. 
] Pe “ae ce în mod real prin capacitatea 
oare, cari l-al tat 


seamă de rapoartele făcute de maiorul Topalg 
pate ilitar bulgar la ta T Gaati- 
en ea adevărată p amata cre jin E t 
4 mnralmente pe acest atar A i au, 
pia (Dă iona intr'o țară cu care Bulgaria 


a se război“, 


Generalul Kutincew, inspectorul aal te pei 

ia robabil viitor comandant al A a dei 
Sof ,, pă a făcut şcoala de războiu. Cu el pre 
yi sg bă, devot at serviciului, nehotărit şi că a 
ate a Are aspectul unui piotonier. In caz y ay 
A trebui să se dea la Armata pe i Pau 
nad generalul Kutincew, Un foarte bun * 
de Stat Major“. 


Generalul N. Ivanov, inspectorul E le etenă pa s 
pilipopole, probabil viitor ina page Rohe da 
Ti-a Are 51 ani. A făcut şcoala de I = er 

| 1 teligent instruit, bine crescut, ioar Ai să 
ră aut aţa sovăelnic, nu este iubit de ofițe ăi, 


roe să fie 
nefiind totdeauna drept. Şi el va avea nevoe 


dublat de un şef de Stat Major energic”. 

















» IX-a Plevna 


— 134 — 


Generalul Radko Dimitriew, inspectorul şef al zo- 


nei III-a Rusciuk, probabil viitor comandant al Ar- 


matei III-a. Are 53 ani. A făcuţ școala de războiu 
in Rusia. Este reprezentantul școalei ruseşti. Este 
foarte energic, voluntar, încăpățânat. Se 

mare strategician poreclindu-se singur , Napoleon- 
ceto“ (micul Napoleon), Fiind mojie și brutal este 
urât de subalternii săi“. 


Apoi dădeam caracteristicile și a altor ge- 
nerali menţionaţi în tabloul următor: 


Funcția 1910 1912 












Şef de Stat Major |G-l A. Naziă- |G-1 Piteew 






|. mov 
Insp. Cavaleriei | G-1 P. Markow | G-l A. Nazlå- 
» _ Artileriei  |G-l Țenow G-l Te 10W 
Justiția militară | G-1 Agura G-1 ir 
Administraţia G-l J. Dimi- |G-l Dikow 
| triew 
TUE. Ata I-a 
ofia G-l Kutincew |G-1 Kutir 
msp, pal SIA tincew |G-] Kutincew | 
lipopol G-l N. Ivanow | G-1 N. Iv 
N. -l1 N. Ivan 
Insp. Arm. III-a |G-l Radko Di- 'G-l Radko Di. 
Rusciuc mitriew mitriew 
Div. I-a Sofia G-l Toșew G-l Tosew 
„ II-a Filipopol| G-l Ficew 


E IV-a Sumla 
r V-a Rusciuk 
» VI-a Vrața 


G-l Kovacew | 
G-l Sarafow 
G-l Boiadjiew 
G-l Christow 


G-l Saratow 
G-l Kovacew 
G-l Sirakow 
G-l Tenew 






A G-l Tenew 

» VII-a Dubnita | G-l Te OV L | | 

irc radă odorow | G-l Teodorow 
Zagora G-l Veltcew  |G-l Kirkow | 


|G-l Christow |G-1 Sirakow 


pretinde 


O. O” E 





oe Ei == f3 3 


i miau des pus modul de a vedea prin votarea constituției dela 
Războaiele din 1912 şi 1915 ERED A Târnovo din 17 Aprilie 1879 (revizuită apoi la 15 
imic din ceeace afirmasem eu ! Mai 1893), cu caracter democratic: ea prevedea su- 

zis absolut nim 911 si 1912, în care zj- fragiul direct și general ce trimitea în Sobranie 203 
rapoartele mele din 1 i u este destul de reprezentanți ai poporului, ceea ce revenea 1 pen- 
ceam că: „comandamentu N. | tru 20.000 locuitori. Miniştrii sunt responsabili față 
"RA preg ätit“. | | de Prinț (Rege) şi faţă de Adunarea naţională; era 


garantată libertatea cuvântului, a întrunirilor și a; 
| presei. Religia de Stat este aceea ortodoxă, Vi 
| í ARIA Cu timpul, partidele politice s'au inmulțit, din 
PARTIDELE POLITICE DIN BULG cauză că diferiții compețitori politiciani, voiau să 
1. | Li ajungă mai repede la putere și numai ca să trapă 


idel oliţice din Bulgaria, profituri personale, fiecare șef iși formase un stat 
Asupra partidelor P Sl 1912 cu Nr. Li, major de oameni adunaţi în jurul aceluiaș interes 
A prezentat la 10 Ianuarie cata istoricul material, netiind vorba de vre-un principiu politic, 
diu detailat, în care faceal i de vre-un program, sau doctrină, Partidele nea- 
un stu M | le prin care au trecut. | vând program, nu opuneau celorlalte partide decât 
lor şi arătam fazele prin ortam atunci: p ambițiunile personale ale şefilor. Prințul Ferdinand 
Tată în rezumat ce os an: sub jugul tur- după 25 Iulie 1887 și mai târziu Ţarul Ferdinand 
Odată cu eliberarea pă does tă dintro ţară | după 22 Sept. 1908, nu a făcut decât să incurajeze 
Stara sa constatat că pia dă o democraţie, care această impărţire în partide politice, jonglând mai 
numai de ţărani, ce alc cica deosebire de naștere uşor cu zece partide fără, program, decât cu două, 
nu făcea între cetățeni ha atei o ierarhie socială; profitând astfel cât mai mult în scopul realizărei 
sau de clasă și deci nu ex cb Atunci sa apelat ambițiunilor sale personale, care de multe ori au 
dar Statul trebuia sa pile ca cutiuză oarecare,— mers contra intereselor poporului bulgar. Deaceea 
la acei oameni ce aveau ris făcuseră instrucţia vedem partidele numindu-se nu după titulatura 
sau chemat și bulgarii y i Stambuloff, etc., ei au 'or, ci după numele şefilor lor: Stambulowist-Țan- 
în România, Că sporea A publice, dar covist-Radoslavist-'Toncevist-Genadist-Geşovist, etc, 
fost puşi în capul ere beer nu aveau nici O Cum, prin constituţie, un partid politic nu poate 
parte din ei, deși bine mpa tei experienţă politică. guverna decâţ dacă, are majoritate absolută, in So- 
experienţă administrativă, 1% de țărani stăteau la branie, ca să dobândească această majoritate, se 
O majoritate de circa sp da lipsiţi cu totul de foloseau de toate mijloacele ca să capete voturi 
ţară, departe de micile or e în mod pasiv să bătaia, oprirea dela vot, furt de urne, punerea cu 
orice cunoştinţe politice, Sau A aerul de` condu- toptanul de voturi in urne și astiel majoritatea se 
fie conduşi de cei ce-și luaseră | forma. Apoi urmau asasinatele politice ca în nici o 
cători. | două partide: unul con- țară alta; mulți şefi de partide și membrii impor- | 
La început s'au format imul sustinea, ideea. dé tanți au căzut victime acestor asasinate: Stambu- 
servator şi altul liberal, tine ea susținea ideea de loff, Beltceff, Dr. Vâlcovici, Petko Petkotf, Ghena- 
suveranitate a Prințului, a adr dieff, Milan Grecoff, ete. . | 





urmă şi-a im- 
suveranitate a poporului; acesta din urmă $ 








— 134 — 


Din punctul de vedere al politicei externe, par- 
ie ams divizate în: rusoiil și germanofil, dar E 
exista un partid național. Deaceea vedem in Bul- 
garia influențele legațiunilor Ruse sau mană 
respectiv Austro-Ungare, după ia partidul dela 
“tere era rusofil sau germanorli. 
Erin şi apoi Regele, a stat tot timpul in spa- 
tele partidelor jonglând cu ele ca și cu marionetele, 
iar acestea supunându-se cu resemnare, căci altfel 
li se lua dela gură sacul cu grăunțe. Regele ştia 
perfect cum să aţâţe partidele unele contra altora, 
el având ca principiu „quand les valets se disputent. 


le maître est bien servi“. 


Tată partidele politice existente în anii 
1910—1913 în Bulgaria: 


Pa 


Partidul f du ul 





1. Democrat (o ramură a vechiului partid 
Karavelist )Malinoff 
2. Liberal i Radoslavofi 
a Liberal (fost Tancovist) progresist Daneff 
4. Liberalii tineri Toşeff 
5. Nationalist (fost conservator, Stoilovist) | 
j | Geșofi 
6. Naţional Liberal (Stambulovist) Genadieit 
7. Radical (fost Karaveloft) Țanoit 
8. Agrar Stamboliski 
9. Socialiştii înaintați Sakâzofit 


10. Socialistii marxiști 


Se constată că într'o țară mică ca Bulga- 
ria, cu o populație de 4.331.513 locuitori, din 
care scăzând minorii şi femeile, nu rămâne 


Blagoyeff. 





— 1553 — 


decât vre-un milion de bărbaţi cu drepturi 
politice, s'a putut forma zece partide; îşi poa- 
te ușor inchipui cineva atotputernicia Coroa- 
nel, mai cu seamă în mâinile unui om ca 
Regele herdinand, ce sfori trage şi cum arun- 
că pe unii contra altora, pe baza principiului 
„Divide ed impera“. | 


2. MINSTERELE 
lată ministerele ce s'au succedat cât am 


stat eu ca atașat militar la Sotia (1910-1913): 
Cabinetul: 





remanierea 
din 5 Sept. | 
1910 






am găsit in 
1910 





Ministerul 





Remaniatţ 
in 1912 














' Preşedinte de Consiliu | Al. Malinov 











| Al. Malinow 
Externe [i-l Paprikofi | Al. Walinow 
M. Takew Muşanow 








Peiew 


N. Muşanow Molofi 

Dr. Krestew Slaveitow 
[i-l Nicolaew | G-1 Hicolaew 
A. Liaptew Kristeff 


interne 

instructie Publică 
Justiție 

Răzhoiu 

tomer} Agricult. 









Chr. Teodorow (to- 
mert, industrie, 


























muncă), 
D. Christow (agri- 
căt Publice | ENE 
i de Comunicaţii A. Malinow Takew D. 
Finanţe |. Salabacew | Liapcew j gine 
Cài Ferate i A. Franghia 


Am cunoscut personal pe toţi miniștrii bul- 
gari. In afară de Malinov, Geşov, Musanow 








= 150 — 


și 'Theodorow, care era îmbrăcați în mod co- 
rect, restul erau îmbrăcaţi fără nici o îngri- 
jire. toţi cei patru arătaţi mai sus vorbeau și 
limbi occidentale, ceilalţi ori le vorbeau prost, 
ori nu le vorbeau deloc. De altfel, oameni de 
treabă, trei de pe lista de mai sus fuseseră, 
cândva şi prin bandele macedonene, ceeace 
pe atunci, pentru bulgari, era quintezanța, 
patriotismului. 


3 PRESA BULGARĂ ŞI ROMÂNIA 


Acest subiect a făcut obicetul unui raport 
inaintat cu Nr. 12 din 10 Ianuarie 1912. 

Cum am putut citi limba bulgară, am în- 

ceput să citesc presa bulgară din Sofia și din 
provincie. 
Este incontestabil că în toate ţările, presa 
zilnică și aceea periodică, a luat o mare des- 
voltare, datorită motivelor de ordin social și 
tehnic. 

Presa pătrunzând peste tot locul, are un 
rol precumpănitor în viaţa socială şi intelec- 
tuală, stabilind prin articole detailate și do- 
cumentate, curente în opinia publică, 

Presa bulgară cunoscându-și forța, aim- 
primat anumite curente; printre acestea tre- 


bue să spun cu regret că maj oritatea ziarelor 


au scris contra României. Această presă a 
uitat că înaintea războiului din 1877/78, pre- 


LT] j udă Vp UAI i! : îi ~ 








ARE oia ce se publica pe teritoriul Româ- 
y cu consimțământul și sprijinul guverne- 
lor române, făcea cunoscut idealul indepen- 
denței naționale bulgare. 
Astfel: 
Ziarul „Zaștițnik“ (Gardi 
PR (Gardistul) apărea 1 
Bucuresti la 1 : p Ş 
elev. 864 sub direcția lui Sava Ra- 
Revista „„Bulgarska St 
>Dt tarina" Antichităţi 
bulgare) tot sub Sava ay. ier 
Intre 1867 şi 1870 apar: 
i droit n Zora“ (Aurora Dunărei) apărea 
a Brăila dela 1866—1869 sub direcţia lui Do- 
bri Voinikoft şi românul Baronzi 
„Narodnost“  (Naţionalitat | 7 
: litatea), a 
București la 1867—1869: ; are; 
„Znanie“ (Ştiinţa) air beletristic. ; 
E mit l eletristic, apare la 
E, (Steagul) ziar politicesub Batiov; 
i SUM Bâlgaria (Noua Bulgarie) ziar joli- 
ae ene la București, apoi la Giurgiu 
nik (Deşteptătorul ; 
rosii p ) apare la Bucu- 
Uciliste (Scoala) ziar ped j 
ri : a = 
Stoianov, 1870—1876 ; RT E 
„Edrine“ (Adrianopol) a  Brăi 
B pol) apare la Brăila i 
limbile bulgară și turcă; rabat 
„Obsti Trus“ (Munca comună) 
preia omună) apare la 
Bolgrad în Basarabia, sub direcţia lui T 
| 6 direcţi j - 
dor Iconomoff; EN Să 





 „Otcestuo“ (Patria) apărea la Bucureşti de 
la 1863—1871, în româneşte şi franţuzește, 
luptă pentru eliberarea Bulgariei; 
„Bâlgarska Pcela“ (Albina Bulgară) apare 
la Bucureşti sub Vaklidovici dela 1863-1864; 
„Nezavissimost“ (Independența) apare la 
București 1871-1874, jurnal politic; 
„Suoboda“ (Libertatea) apărea la Bucureşti 
1871-1874 ca jurnal săptămânal, politic și li- 
terar, sub direcţia lui Liubin Karaveloff; 
„Tâpan“ (Toba) ziar satiric și humoristic, 
apărea la București 1869-1878; ; 
„Tşitaliște“, ziar humoristic, apărea la 
București. al 
Intreagă această presă bulgară ce se tipă- 
rea pe teritoriul României, era nu numai to- 
lerată, dar chiar susținută de guvernele ro- 
måne, care protejau ideea bulgară cu toate 
consecințele ei. | 
In 1866 Ivan Cazabov și Atanasie Andreew 
au format împreună cu C. A. Rosetti și Nic. 
Jippa o organizație revoluționară bulgară, cu 
numele de „Comitetul Central“ cu sediul în 
București şi comitete afiliate la Ploeşti, Brăi- 
la, Galaţi, Focşani, Giurgiu, etc. Sufletul aces- 
tui Comitet era Racovski (nu renumitul doc- 
tor Racovski de mai târziu). 
Pe atunci presa bulgară propaga: 
a) redeşteptarea sentimentului național 
bulgar și a Patriei bulgare; 


- +a - ka 
i a i pl oi re poor prie m PEPI eorn e Ë ~ 
i i ais a - PI li pe” 





— 159 — 


b) instruirea poporului, propagând ideea 
inființărei de şcoli şi biblioteci populare þul- 
gare; 

c) insurecția contra jugului turcesc. | 

Mulţi români au contribuit cu colaborarea 
Și cu punga lor la această presă bulgară, 

Pe atunci însă tehnica ziarelor bulgare lă- 
sa foarte mult de dorit; totuşi această presă 
a trăit numai graţie patriotismului bulgari- 
lor refugiați, a românilor ce i-a susținut mo- 
ral și material, cum şi graţiei toleranței gu- 
vernelor române, care nu ţineau seamă de 
protestele Turciei. i 

După războiul din 1877/78 în care mica dar 
brava armată română, a luptat alături de ar- 
mata rusă la eliberarea Bulgariei, presa bul- 
gară din România, dispare cu totul, apărând 
la Sotia și provincie cu două tendințe: 

a) consolidarea statului: 

b) grija soartei conaţionalilor aflaţi în afa- 
ra Bulgariei. 

„Voiu trece peste această perioadă Şi voiu 
ajunge la 1911, când eu eram de un an în 
Bulgaria și eram în măsură să citesc perfect 
limba bulgară. - 

In anul 1911 apăreau în Bulgaria 116 ziare 
Și reviste la Sofia și 123 în provincie. 

Am căutat să cunosc întreaga presă bul- 
gara și prin eliminare am ajuns să citesc zil- 
nic 18 ziare din Sofia și 3 ziare din provincie 
ce apăreau în format mic. 


eO 9 Cn Pio e e 8 AI N, m a e. aia 








— 140 — 


| Din Sofia: Ka 
Vecerna Poșta (Poşta de seară) indepen- 
|] dent, cu tendințe liberale; a 

i Dnevnik (jurnalul) independent şi infor- 
4 mativ (al generalului Savoff). l 
| Utro (Dimineaţa), care de fapt era o edi- 
ție de dimineaţă a lui Dnevnik; 

Den (Ziua), organul progresiștilor. 

Kambana (Clopotul) socialist. 

Rieteh (Cuvântul) organ naționalist. 

Balkanska Tribuna (Tribuna Balcanilor), 
organ naţionalist. A Dai 

Narodne Glas (Glasu! poporului), liberal. 

Volia (Voința) Stambulovist. 

Toate aceste ziare zilnice, informative, sunt 
alcătuite pe baze de Societăți în nume colec- 
tiv sau comandită. | zu 

Ziarele sunt conduse de profesioniști. 

Printre jurnalele cu caracter politic sunt 
ziarele: 

Preporelz (Clopotul-Zurgălău) din 1897 al 
partidului radical-democrat cu tendințe gu- 
vernamentale. a 

Mir (Pacea) din 1894 al partidului națio- 
nalist. 4 

La Bulgarie din 1897 oficios în limba fran- 
ceză, pentru informaţia străinătății. i 

Nov Vek (Noul Secol) din 1899 al partidu- 
lui naţional-liberal. 

Narodni Prava (Drepturile poporului) din 
1888 al partidului liberal (radoslavist). 
















— 141 — 


Rabotnicheski Vestnik (Gazeta lucrători- 
lor) din 1896 al partidului socialist. 

Radical, 1910 organ al partidului radical. 

Svobodno Slovo (Cuvântul liber), 1905 or- 
gan al partidului liberal, nuanta Tonceff. 

Narod (Poporul) 1911 organ al partidului 
democrat. 

Citeam zilnic aceste ziare, pentru că nu nu- 
mai că găseam câte o informație cu caracter 
militar, dar urmăream şi partea politică, 

In afară de acestea, citeam: 

Voenni Izvestia (Informaţiunile Armatei) 
ce apărea dela 1891 ca organ al ministerului 
de războiu. 

Din provincie: 

Varnenscki Novini (Noutăţile din Varna) 
jurnal de informaţii. 

Jug (Sudul) dela Filipopoli, jurnal de in- 
formaţii. 

Russendska Poșta (Poşta Rusciucului) jur- 
nal de informaţii. | | 

In toate aceste ziare, un atașat militar 
poate citi multe lucruri interesante, cari pen- 
tru alții par lucruri fără interes. Aş putea da 
multe exemple de știri culese din ziarele bul- 
gare, care au fost atunci foarte concludente 
pentru mine. an 

In Bulgaria, propaganda în scopul anexă- 
rei Dobrogei întregi, era curentă, ea se fă- 
cea cu o mare perzistenţă. Astfel, colonelul 


- ie je pia ÎN iii di s-a -e 
a) Pa! PAESE 0 e 33 T 





— 142 — 


Kantargieft întrun curs de geografie pentru 
şcoalele militare, după ce face descrierea Do- 
brogei din punct de vedere orografic, hydro- 
grafic, etc., spune: 

„Românii cite lea prin Dobrogea acea parte a Bul- 
gariei de Nord care le-a fost cedată prin tratatul 
dela Berlin“. 

Va să zică Bulgarii susțin că Dobrogea face 
parte din Bulgaria, ei uită intenționat că 
România are drepturi istorice asupra ei, că 
după războiul glorios din 1877/78, ne-a fost ce- 
dată din teritoriul turcesc în schimbul Ba- 
sarabiei, în schimbul sângelui românesc văr- 
sat pentru naşterea acestei Bulgarii veșnic 
nerecunoscătoare. 

In armata bulgară există „Manualul de 
teorie a tinerilor soldați de toate arme 
aprobat de ministerul de războiu bulgar în 
Martie 1907 şi recomandat şefilor de trupe 
prin diverse ordine în anii următori; în acest 
manual se scrie categoric că: 

„Dobrogea este o parte din Bulgaria încă nedesro- 
bită*. 

Am prezentat Marelui Stat Major român 


un asemenea,,Manual“ cu Nr. T1 din 2 Noem- 
brie 1911. 

Statul Major Bulgar într'o broșură de 155 
pagini intitulată „România şi armata sa“ a 
dat un rezumat al României şi mai cu seamă 
a armatei sale, cuprinzând organizare, eiec- 
tive, material, mobilizare, formaţiuni de răz- 


i) 
y 
































































AoA 


LI 


boiu, ètc., etc., nu se uită a se da o fotogra- 


fie cum ar trebui să se distrugă o pilă a po- 
dului dela Cernavoda. Am prezentat această 
lucrare a Statului Major bulgar, Marelui Stat 
Major al nostru. 


Am găsit în presa bulgară din diferiți ani, 
manifestaţiuni ocazionale bulgare mai favo- 
rabile faţă de România, astfel pot cita: 

„a) La 1880 Prinţul Carol al României face o vi- 
zită Prințului Alexandru Battemberg la Rusciuk, Cu 
această ocazie Mitropolitul bulgar vorbește în limba 
română arătând: „recunoștință pe care o datorează 
Bulgaria faţă de România, pentru toate binefacerile 
și ospitalitatea mare pe care Românii au oferit-o 
intotdeauna bulgarilor și pentru insemnata parte 
ce au luat la eliberarea Bulgariei“. 

b) La 1897 Principele Ferdinand al Bulgariei răs- 
punzând vizitei Regelui Carol in Bulgaria, la o ser- 
bare ce a avut loc la 23 Iulie 1897 la Castelul Peleș, 
toastează: „sunt cu totul fericit de a mă găsi în 
sânul naţiunii româna de care ţara mea e strânsă 
cu atâtea legături...“ 

c) La 1902 împlinindu-se 25 ani dela războiul din 
1877/1878, Regele Carol I-iu vizitează câmpiile de 
luptă dela Plevna, fiind primit de Principele Ferdi- 
nang al Bulgariei, Primarul Rusciucului spune: 
„„Suveranul frumoasei și ospitalierei țări, care în 
timpuri de restriște a fost un refugiu pentru bul- 
garii ce fugeau de persecuția turcească, care a îm- 
părtășit cu noi durerile și bucuriile...“ 

d) In Noembrie 1912 Geșoii scrie în ziarul Mir: 
„Marii noştri revoluționari, scriitori şi luptători, Ra- 
covsky, Maravelov, Botiov, Hagi Dimitrie, Stefan 
Caragea, P. Hitov și întreaga pleiadă, au putut scrie 
numai pe pământul sfânt al României, să agite și 
să semene sămânța revoluţiei, a redeşteptărei po- 





> = - -5 i -a — -a = 
= m, m = - XE r 


2 


-Á Fr p7 a 





Hita = / 


litice. Numai în România revoluționarii au putut 
să-și organizeze trecerile lor peste Dunăre fn Tur- 
cia..." i | 

Un lucru mă fixasem citind presa, bulgară, 
majoritatea, ei era contra României și popo- 
rului românesc. Dacă însă din când în când, 
era şi câte un articol sau idee binevoitoare, 
aceasta era o raritate, care nu putea abate 
avalanșa de ponegriri și insulte adresate Ro- 
mâniei, Aceste nedreptăţi mau amărât foarte 
mult și m'au îndreptăţit să spun că acest 
popor are memoria foarte scurtă, uită trecu- 
tul binevoitor al României dinainte de 1877- 
78, uită sângele vărsat de România pentru 
a-i da lui viaţă, uită că şi după 1878 Bulgaria 
a fost ajutată de România. Am ajuns la con- 
vingerea că fiindcă uită, urăște și fiindcă 
urăște, insultă. Acest popor este lipsit de sim- 
țimântul recunoștiinței, care, dacă pentru un 


"om este o podoabă, pentru un popor nu poate 


fi decât un titlu de onoare, care prezintă o 
chezăşie de securitate în viaţa internaționa- 
lă.De această atitudine a poporului Bulgar 
este mult vinovat şi Regele Ferdinand al Bul- 
oariei. El ura România și Dinastia Română, a 
urit pe Marele Rege Carol I-iu, din „Der Ho- 
he Hohenzollern“ nu-L scotea, a urât pe no- 
bilul Rege Ferdinand al României. Am simțit 
bine, foarte bine acest lucru, timp de peste 
trei ani, cât am stat în Bulgaria, deaceea am 
avut şi am și astăzi un dispret suveran pentru 


| = sia T n P Gir: ich = 
i Li $ E ui araman A et i 

L i Pn _—— p-a m g ein -r i == og 3 mur e = d š 

F qe ra yae = p a a wy < HE re LLE -t dt aiba e vai y À P 




















\ TS 


fostul Rege Ferdinand al Bulgariei. Mi se va 
spune, că aceea ce afirm eu aci, nu este di- 
plomatic; cred, așa o îi, dară am o scuză, ceea 
ce spun este perfect adevărat. 


4. MAJORATUL PRINȚULUI BORIS 
18 Ian. 1912 


Prințul Boris s'a născut la 18 Ian. 1894. 
Botezat imediat catolic şi rebotezat ortodox 
la 2 Fev. 1896. Major la vârsta de 18 ani, 18 
Ianuarie 1912. | 

„Inalt, figură fină, ochii albaștrii expresivi, nasul 
aquilin al Bourbonilor, este inteligent, citește mult, 
este în contact numai cu bărbaţi seriosi, bun ca- 
racter, prudent, rezervat, ași putea zice chiar timid, 
loial, este iubit de bulgari având aceiaşi religie orto- 
doxă ca și ei. A făcut studiile numai la Sofia, având 
și doui profesori francezi pe d. Bourboulon și pe d. 
Chevremont. Este botanist, îi place mecanica. se 
interesează, de locomotivele de cale ferată, pe care 
Învață a le conduce. Ii plac sporturile, Dacă nu-şi 
va însuși din apucăturile rele ale părintelui Său 
cred că va fi un bun Rege pentru poporul bulgar“. 

Țarul Alexandru al III-lea al Rusiei moare 
la 20 Octombrie 1894, căruia îi urmează nefe- 
ricitul Țar Nicolae al II-lea. 

Bulgaria căuta apropiere de Rusia. In a- 
cest scop în Iunie 1895 s'a trimis în Rusia o 
deputaţie, în cap cu Mitropolitul Clement, 
să ceară bunăvoința Țarului Nicolae şi ier- 
tarea Rusiei. 

Ţarul Nicolae pune condiţia: fondarea unei 


General G. A. Dabija 10 


man r e Pr Pipe + marpa mer pa = i s : : . = 
Me e a. A E AI r- E _ DP | NU BG ae a i. : ia e.l 





ENT aa 





dinastii ortodoxe la Sofia. Aceasta însem 
botezul lui Boris în religia Ortodoxă. j / 

‘Prințul Ferdinand începe a ceda, Princi- 
pesa Maria Louisa este contra, Prinţul Fer- 
dinand, cu toate că nu prea crede în Dumne- 
zeu, îl îngrijorează eventualitatea unei exco- 
municări din partea Papei, totuși „se deci- 
de“, după cum afirmă el, a face: „marele sa- 
crificiu“. 

La 7 August 1895, întreg Consiliul de Mi- 
niştri se prezintă principesei Maria Louisa și 


o roagă să cedeze dorințelor Țării, întrun act 


atât de important pentru Bulgaria. 

Principesa Maria Louisa nu răspunde, cere 
timp de reflexiune. | | 

Principesa Clementina, mama Regelui ce- 
dează, contra voinței întregii Familii și in- 
sistă a conveni cu toţii la trecerea Prințului 
Boris la ortodoxism. 

In fime, după lungi desbateri în familie, 
Prinţul Ferdinand anunţă la 6 Noembrie 
1895 Sobraniei: 

„Că este decis a face marele sacrificiu“. 

Cu o zi înainte (la 5 Noembrie) Principesa 
Maria Louisa născuse pe Prințul Ciril. 

La 13 Ianuarie 1896 Prinţul Ferdinand se 
duce la Vatican, cerând Papei Leon al 
XIII-lea 1), să nu se opună la conversiunea 


— 


1) Papa Leon al XIII-lea a murit la 1903, după el 
a venit Piu al X-lea, până la 1914 când vine Papa 
Benoit al XV-lea. 


| Lo MA i 


fiului său şi să-l scutească de mai rău. 

Papa spune Prințului: | 

„Abdiquez, monseigneur, abdiquez“. 

La 2/15 Februarie 1896 are loc la Sotia bo- 
tezul prințului Boris în religie Ortodoxă: Ta- 
rul Nicolae al II-lea este naş prin delegație 
ȘI recunoaşte pe prințul Ferdinand ca Print al 
Bulgariei. | 


Papa excomunică pe Prinţul Ferdinand. 

Maria Louisa pleacă cu prinţul Ciril din 
Bulgaria, dar după trei luni revine. 

prul Ferdinand, după excomunicarea 
Papei, sa gândit desigur că decât să abdice 
Și deci sa-și piardă coroana, mai bine să ad- 
mită, confirmarea Prințului, reamintindu-și 
desigur de Henri IV, care abjură le religia 
protestantă și trece la religia catolică, după 
care intrând în 1593 în Paris, spune: | 

; „Paris valait bien une messe“ şi istoria a 
făcut mai mult decât a-l absolvi, ea l-a glo- 
rificat, 

Prințul Ferdinand după ce a fost excomu- 
nicat a spus: 

„otiam că voiu fi expulzat din religia Occidentu- 
lui, care a aruncat anatema asupra mea. De astăzi 
inainte, privirea mea se va îndrepta spre aurora 
aurită a Orientului. Ea va înfășura cu razele sale 
dinastia mea și opera mea din Bulgaria“. 

Dela aceste idei, trecuse 16 ani și 18 ani 
trecuse dela nașterea Prințului Boris. 








Se et 


Acum, la 20 Ianuarie 1912, au loc serbări 
la Sofia cu ocazia majoratului Prințului Bo- 
ris. La aceste serbări au fost invitaţi toți 
prinții moștenitori ai statelor balcanice : 

Prinţul Ferdinand al României, 

Prinţul Alexandru al Serbiei, 

Prinţul Constantin al Greciei, 

Prinţul Danilo al Muntenegrului. 

Pe timpul serbării, Regele își dădea aere 
de conducător al politicei balcanice, urmărind 
manifestarea în fața Europei a blocului bal- 
canic; care de fapt încă nu există, căci chiar 
în acest timp Bulgaria trata cu Serbia sub 
ochiul mai mult decât binevoitor al Rusiei, 
un tratat de alianță (ce de fapt sa și înche- 
iat la 29 Fv. 1912) contra Turciei, contra că- 
reia urma să intre si Muntenegru și Grecia, 

(a intrat la 16 Mai 1912). România nu era 
pusă la curent cu această chestiune. i 

Dar pentru Regele Ferdinand al Bulgariei, 
această serbare a majoratului, avea pentru 
moment un dublu avantaj: 

A arăta tuturor că fiul său devenind ma- 
jor, rămâne prin voința Sa credincios reli- 
giunei ortodoxe. la | 

Cum prinţul Boris accepta acum numai 
prin voinţa Lui această, religie, Regele Ferdi- 
nand spera că excomunicarea va fi ridicată 
de Papă. 7 TPS 

Actul de excomunicare al Regelui Ferdi- 





ie ne: + ATU "e 
mm, B mit id ia ata bd 


77 = — pepe pre pi ep a pc RR e mă 
i PI i - 2 = 
bê r 


| 2 400) 


nand a fost abolit abia după 1914 de Papa 
Benoit al XV-lea, deci excomunicarea sa a 
ținut 18 ani. i 


Cu această ocazie, sa întâmplat o ches- 


tiune care nu e lipsită de interes, la dejunul 
de onoare oferit misiunilor străine la care au 
participat: 

Alteța Sa Imperială Marele Duce Andrei 
Wladimirovici al Rusiei, 

Alteta Sa Regală Prinţul Frederic Leopold 
al Prusiei, A 

Alteța Sa Regală Principele Ferdinand al 
României, 
„Alteța Sa Regală Principele Constantin Du- 
ce de Sparta al Greciei, N 

Alteța Sa Regală Principele Alexandru al 
Serbiei, 

Alteța Sa Regală Principele Danilo al Mun- 
tenegrului. i 

După protocol, în ordinea de mai sus tre- 
buiau să fie aşezaţi la dejun șefii misiunilor, 


dar pentru motive ce nu le-am cunoscut a- 


tunci, Principele Ferdinand al României a 
fost trecut după Ducele de Sparta (faţă de 
care se îndreptase toate amabilităţile şi aten- 
țiunile Regelui). Cum am observat aceasta, 
am vorbit chiar atunci, pe loc, cu d-l Ghika, 
ministrul României, care mi-a spus că și D-sa, 
observase aceasta, am vorbit și cu generalul 
adjutant Robescu care însoțea pe Prinţ, am- 


> A = „iri RE E Po a 


Ei ea Tii dz i d a AAT i aii sikna -ud a i Na aer cap a pa b 
Mera iei Tp Du UL i E i Mad 29, Pi 








LR | 
| f 

bii au recunoscut că am dreptate, chiar Prin- 
cipele Ferdinand al României, blând şi plin 
de bunăvoință cum era întotdeauna, mi-a 
spus: 
„ai dreptate, dar nu trebue făcut nimic, după ce 
voiu trece Dunărea, vei face aşa fel ca să se știe că 
nu s'a păstrat protocolul“. 

In această chestiune, eu am văzut atunci 
nu o scăpare involuntară de protocol, ci o in- 
tenţiune din partea Regelui Ferdinand al Bul- 
gariei, care nu putea uita chestia „Lânei de 
aur“, pe care Principele Ferdinand al Ro- 
mâniei o avea şi el n'o avea. Mai târziu mi-am 
dat seama că Regele Ferdinand al Bulgariei 
a mai avut un motiv. El în acel moment era 
sigur de alianța bulgaro-sârbă( care sa iscă- 
lit apoi la 29 Fev, 1912), acum umbla să ajun- 
gă la un acord și cu Grecia, deaceea toate a- 
tențiunile sale se îndreptau spre Ducele de 
Sparta. | 


5. ALIANŢA SÂRBO - BULGARĂ 


La 12 Martie 1912 mi sa comunicat în mod 
foarte discret, că în urma tratativelor secrete 
duse între Bulgaria și Serbia, timp de un an, 
sub auspiciile Rusiei, sar fi ajuns încă dela 
29 Februarie 1912, să se fie încheiat și semnat 
la Sofia : 


1. „Un tratat de amiciţie și alianţă intre Regatul 


Bulgariei și Regatul Serbiei“. KERAN 
2. „O anexă secretă la tratatul de amiciţie și ali- 
anţă între Regatul Bulgariei și Regatul Serbiei“. 





















ezhi 151 ua EI 


Această ştire foarte importantă dar și 
foarte îngrijitoare, nu o puteam raporta, fără 
a o fi controlat. Era dela sine înţeles, că o a- 
lianță chiar defensivă, între două State, 
are intotdeauna un vârf îndreptat con- 
tra unui alt Stat. Câteva zile am sondat în 
special legaţiile Austro-Ungară si Rusă, dar 
nu am putut afla decât ceea ce cu toată dis- 
crețiunea mi se comunicase anterior. 

La 20 Martie am fost întrebat din cercul le- 
gaţiei franceze din Sofia: | 
„dacă știu ceva asupra unei alianțe sârbo-bulgare 
ce s'ar fi încheiat contra Turciei, și dacă alianţa nu 
ar prevedea vre-un angajament subsidiar cu privire 
la Rusia în cazul când statu-quo ar fi rupt“. 

Am răspuns: | 
„vă pot spune cu toată discreţiunea, că de câteva 
zile am aflat că sar fi încheiat un tratat de alianță 
Și O anexă secretă incă dela 29 Februarie, dar nu 
stiu cuprinsul lor“. 

La 1 Aprilie colonelul  Romanowschi mi-a 

confirmat: 
„că între Bulgaria și Serbia s'a încheiat o alianţă 
defensivă de protecțiune a intereselor reciproce, în 
caz de modificare a statu-quo-ului balcanic, sau în 
cazul agresiunei din partea unei terțe puteri, contra 
unei din cele două părți contractante. Tratatul mai 
prevede că inainte de a trece la acţiune ambele 
puteri contractante sunt obligate de a consulta 
Rusia“, 

La spusa mea că acest tratat înseamnă răz- 
boiu, col. Romanowschi mi-a răspuns : 

„că Rusia nu urmărește decât statu-quo, dar că 


i -e P 
a RE E Ț ergo n} IF Ti pa re ma iT E E ie y sase ja si dial (A, = 
E 3 L En A E Te 1] LU | i Wai y 
? A E E SN W ; } 


e | 


pere pt TI petitia 





Has = 


dealtfel momentul ar fi favorabil de a se regula și 
chestiunea Macedoniei“. | 

= I-am replicat că numai pe calea armelor 
s'ar putea regula această complicată ches- 
tiune ; col. Romanowschi nu ma deszis. 

Seara, am întâlnit pe Prințul Uruzoff( se- 
cretarul legației Ruse), cu care am legat o 
lungă convorbire; el a fost ceva mai limbut, 
„mi-a spus: 

„că Rusia vrea statu-quo și că războiul poate fi nu- 
mai in următoarele cazuri: dacă statele balcanice 
il vor declara Turciei, dacă Austro-Ungaria ar reo- 
cupa Sandjiacul Novi-Bazar, sau dacă ea sar ames- 
teca în Albania“. h 

I-am răspuns râzând că: 

„aceasta inseamnă statu-quo numai până când se 
declară războiu“”, | | 
Acest mod de a vedea și de a susține chestiu- 
nea era specilic rusesc. 

Partea curioasă este că o comunicare pe 
care mi-a făcut-o lt. col. Lyon, atașatul mi- 
litar englez. El mi-a spus două lucruri: 

„că Rusia a comunicat la Londra că s'a incheiat un 
tratat de alianţă intre Serbia și Bulgaria“, 
apoi mi-a mai spus că: 

„într'o convorbire pe care ar fi avut-o Ţarul Rusiei 
cu Buchanan, ambasadorul Marei Britanii la Peter- 
sburg, i-ar fi spus acestuia, că el se teme că va 
isbueni în scurt timp un războiu între Turcia ȘI 
Statele Balcanice şi că Rusia se va vedea silită să 
susţină aceste State contra Turciei, în care timp 
Austria va ataca Rusia“. 
Mai mult ceva: 


„Tarul ar fi promis Angliei un tratat de alianță“. 


= sc miti Menda a. 


La 2 Aprilie 1912 mi sa comunicat dela 
prima sursă (aceea din 12 Martie), că tra- 
tatul este indreptat în principiu în contra 
Turciei, ceea ce știam și dela col. Romanow- 
schi, iar la 8 Aprilie am citit copia textului tra- 
tatului şi Anexei secrete, dar dintr'o singură 
şi rapidă citire a fost imposibil ca să rețin 
textul, am reţinut principiile, pe care după 
o jumătate oră, le-am și așternut pe hârtie. 

La 12 Aprilie am reușit să am din nou co- 
pia tratatului și Anexei, dar cum trebuia să 
le dau imediat înapoi, am stenografiat rezu- 
matul lor. Il dau aşa cum l-am scris atunci: 


Tratatul 


„Art. 1. Ajutor reciproc cu totalitatea forțelor, 
dacă unul din cei doi contractanţi ar fi atacat de 
unul sau mai multe puteri. 

Art. 2. Dacă o mare putere ar anexa, sau ocupa 
cu trupe orice teritoriu din Peninsula Balcanică, ce 
se află acum sub stăpânirea turcă, cele două puteri 
contractante iși dau ajutor cu totalitatea forţelor. 

Art. 3. Pacea se va încheia de comun acord între 
cele două puteri contractante. 

Art, 4. Prevedea încheierea unei convenţiuni mi- 
litare între ziua 25-a dela semnarea tratatului și în 
răstimp de două, luni. 

Art. 5. Tratatul şi convenţiunea militară vor fi 
valabile până la 31 Decembrie 1920. 

Art. 6. Prevedea facerea tratatului și convenţiunei 
militare în dublu exemplar. 

Art. 7. Păstrarea secretului“, 











— 154 — 
Anexa secretă 


„Art. 1. In caz că situaţia din Turcia ar pune in 
pericol interesele părților contractante, și una din 
părți ar fi convinsă că e nevoe să facă o acţiune 
militară, va cere concursul celeilalte părţi, dacă ele 
nu cad de acord, se vor adresa Rusiei, care va de- 
cide, deciziune care este obligatorie ambelor părți. 

Art. 2. Recunoaşterea reciprocă a teritoriilor re- 
vendicate; Bulgaria asupra teritoriilor dela Est de 
Rodopi și râul Struma, Serbia asupra celor dela 
Nord și Vest de Char-Planina. 

Se fixa chestiunea teritoriilor cuprinse intre 
Char-Planina-Rodopi-Marea Egee şi lacul Ohrida. 
In caz de neințelegere impăratul Rusiei decide. 

Art. 3. Tratatul, Anexa secretă şi Convenţiunile 
militare, urmau să fie comunicate Rusiei. 

Art. 4. Orice neințelegere ce ar rezulta, se va stl- 
pune deciziunei Rusiei, 

Art. 5. Prevedea păstrarea secretului”, 


Se vede clar că acest Tratat și Anexă, erau 
făcute sub auspiciile Rusiei și erau îndreptate 
nu numai contra Turciei, ci eventual şi con- 
tra Austro-Ungariei (art. 2 al Tratatului). 
Ele cuprindeau germenele războiului, asigu- 
rând în acelaş timp hegemonia Rusiei asupra 
Bulgariei și Serbiei; aceasta rezulta din fap- 
tul că Rusia devenea arbitra tuturor chestiu- 
nilor ce interesau cele două state, ceea ce era 
un fcarte mare pericol pentru România. După 
cum dealtfel, era pericol chiar și pentru Bul- 


garia. 
Am întrebat dacă sa schițat ceva din con- 





— ..——_——_ DŘ ul. x ri 
z won T 0 > æ 





— 155 — 


venția militară. Mi s'a spus că nu, dar că mai 
ape se va face desigur o convenţie militară 
aaa conform Art. 4 din Tratat. 

„in tot cazul, impresia ce am avut, imedi 

| , imediat 

ce am Cunoscut textul tratatului, a fost : | 

A pa acest Tratat va căpăta o extensiune 
el alipindu-se şi i intru | a 

pal] pindu-se şi Grecia printr'un nou tra- 

| 2. Că România este înlăturată de Rusia 

sub motiv ca ea face parte din Tripla Alianţă. 

3. că Bulgaria vrea să joace primul rol în 
capul ligei balcanice, ceeace nu ar mai fi fost 
cazul dacă ar ti intrat și România. 

ik 
$Æ E. 

La 9 Aprilie 1912 avusese loc la Palatul Re- 
gal din Sofia, un dineu dat în onoarea Prin- 
tului Stolberg și Prințului Lynar, ambii Ger- 
mani și în trecere prin Sofia. La acest dineu 
nu au fost invitați din corpul diplomatic de- 


cât ministrul Germaniei, însărcinaţii de afa- 


ceri al Belgiei cum și Baronul Mittag, însăr- 
cinatul de afaceri al Austro-Ungariei. La 11 
Aprilie prietenul meu, lt. col. Laxa atașatul 
militar al Austro-Ungariei, îmi comunică 
ca contidențial un lucru foarte interesant 
anume ceeace R Ferdi | 
aria MAR Regele Ferdinand a spus Baro- 
Regele a spus: 


„Asupra Europei 
3 i UTropei apasă acum maosfară 
grea, care te sufocă“, o atmosferă foarte 


d OT a r 
C e ai = -- a s 





D ar 


e e, 


m i a 








n ma. 


zi 130 — 


Apoi regele a adăugat : i: 23 
„Aşi însoţi foarte bucuros pe fiii mei in voiajul 
interesant ce-l vor face pe excelentul vas „Thalia 
dar în aceste timpuri grele, aceasta ar fi imposibil. 
Eu prezic că de aci în 18 luni va isbucni războiul, la 
care vom lua cu toţii parte“. 
Cu acest întunecos pronostic Regele s'a des- 
părţit de Baronul Mittag. | 
Pentru mine spusele Regelui Ferdinand al 
Bulgariei erau perfect lămuritoare. Singurul 
lucru care mă mai încurca era prezicerea lui 
că: „de aci în 18 luni va isbucni războiul, 
aceasta ar fi venit în Octombrie 1913, poate 
că prezicerea lui în acel monent era sinceră, 
dar fiindcă-l cunosc bine, nu cred în această 
sinceritate. | | 
"Tare pe ceea ce dobândisem si aflasem, am 
plecat la București, iar în ziua de 14 Aprilie, 
m'am prezentat Regelui Carol I-iu, cruis 
i-am prezentat în scris „Tratatul“ şi „Anera 
Mi-a ordonat să păstrez absolută discreție și 
să plec înapoi la Sofia, să controlez ştirea, şi 
imediat ce voi avea confirmarea să mă întorc 
la București. n 
Deci dela 14 Aprilie 1912, Regele Carol I-iu 
al României ştia despre alianța sârbo-bulga- 
ră, care deşi nu era îndreptată direct contra 
României, aceasta nu putea rămâne cu bra- 
tele încrucişate, privind cum Bulgaria se ma- 
reşte. Nu putea să facă ceeea ce facuse Fran- 
ta la 1866, cu atât mai mult cu cât se știa că 





ni i a 


Bulgaria râvnește la intreaga Dobroge, pen- 
tru care făcea şi o mare propagandă în ar- 
mată, școală și biserică (Raportasem acest lu- 
cru cu nr. 71 din 2 Noembrie 1911). 

La 16 Aprilie am plecat la Sofia. 

La 28 Aprilie m'am întors la București, ra- 
portând Regelui Carol I-iu, că : 
„am controlat știrea și că ea se confirmă“, 

Atunci Regele mi-a spus : 

„Mi-s'a confirmat și mie din sursă absolut sigură, 


„că între Bulgaria şi Serbia, s'a încheiat într'adevăr 


sub auspiciile Rusiei, un tratat de alianţă secretă. 
Acum România trebue să stea liniştită“, | 


Mai târziu am aflat că sursa Regelui Carol 
I-iu, fusese o scrisoare a lui Kiderlen Waech- 
ter( ministrul de externe al Germaniei) cu 
data de 2/15 Aprilie 1912. Este foarte intere- 
sant de știut de unde deținea Kiderlen infor- 
mațiunea. la 29 Fev. 1912 se semnase tratatul 
de alianță sârbo-bulgar făcut sub impulsia, și 
directivele Rusiei. La 4 Martie Sazonov minis- 
trul de externe al Rusiei informează pe con- 
tele Benkendorit ambasadorul Rusiei la Lon- 
dra, și pe Isvolsky, ambasadorul Rusiei la Pa- 
ris, că: 


„Sa incheiat un tratat de alianţă sârbo-bulgar în 


scopul apărărei reciproce și pentru apărarea inte- 


reselor comune în cazul schimbărei statului-quo în 
Balcani, sau în cazul unui atac din partea unei terţe 
puteri“. 

Insărcinând pe ambasadori ca în mod strict 
confidențial să informeze pe Sir Grey şi pe 
Poincaré. 


E] 








e Aa 


La legația Rusiei din Londra se alla ca se- 
cretar de Lepgaţie un oarecare Siebert, care 
însă de fapt era un spion al diplomaţiei ger- 
mane, el, imediat ce află nota confidențială de 
mai sus, o comunică la Berlin. Aceasta era 
sursa de informaţie a lui Kiderlen Waechter, 
care a transmis-o şi Regelui Carol I-iu, pro- 
bil puţin înainte de 28 Aprilie 1912, zi în care 
eu mă prezentam Regelui. 


Ziarul „Le Temps” din 24 Mai (6 Iun. 1912) 
publică o telegramă din Roma cu următorul 
cuprins: 

„Aci s'a remarcat foarte mult un articol al re- 
vistei rusești „Saprossy Gisny“ care anunţă că Ser- 
bia şi Bulgaria au încheiat acum două luni, un tra- 
tat pentru împărțirea Macedoniei, după o linie ce 
ar trece dela punctul de frontieră sârbo-bulgar şi 
care ar ajunge la lacul Ohrida. Acest tratat ar fi 
prevăzut cu semnătura celor doui suverani“, y 

Cele ce afirma „Le Temps“ erau principial 
juste, se încheiase un „tratat“; dar nu „acum 
două luni“, ci „cu trei luni inainte“ (29 Fev. 
1912), lucru pe care-l știam dela 12 Aprilie 
1912 şi-l raportasem la 14 Aprilie 1912 perso- 
nal Regelui Carol I-iu i 

Numai în Septembrie 1912 se vorbea pe faţă, 
pela diferitele legaţiuni din Sofia, de o alință 
a tuturor statelor balcanice contra Turciei, 
lucru ce am raportat Regelui Carol I-iu si 
Marelui Stat Major cu Nr. 41 din 16 Septem- 





LD Le 


brie 1912 (războiul s'a declarat la 5 Octom- 
brie 1912). 

Era deci cel mai mare interes pentru mine 
ca să ailu „Convenţia Militară“, căci numai 
intro asemenea Convenţiune, se putea vedea 
modul cum armatele aliate vor opera, coman- 
da lor, efectivele lor, contra cui, pe ce teatru 
de operaţie, ce măsuri se iau faţă de terţi, 
deci si faţă de România, etc. 

Conform art. 4 din tratat, urma ca Conven- 
ţia Militară să se încheie în cel mult două 
luni dela semnarea lui. Cum Tratatul fusese 
încheiat la 29 Februarie 1912, urma ca la 29 
Aprilie 1912 Convenţia Militară să fi fost deja 
semnată; ori eu stiam absolut sigur că Con- 
venția Militară încă nu era încheiată. | 

Intors la Sofia, punctul meu permanent de 
observaţie, am urmărit chestiunea Convenţiei 
Militare, dar nu am putut afla nimic. Cum în- 
să eu eram atașat militar și la Belerad, m'am 
dus după aceasta şi acolo. Pentru mine era 
absolut interesat să știu deplasările celor doui 
sefi de Stat Major, căci unul din doi trebuia 
să se ducă numai decât la celălalt ca să dis- 
cute, să redacteze şi să semneze Convenţia 
Militară. 

In adevăr, la 16 Iunie 1912 mi sa comu- 
nicat că, generalul Putnik, seful Statului Ma- 
jor sârb a plecat incognito în Bulgaria. Acum 
eram sigur că scopul venirii sale nu putea fi 
decât perfectarea Convenției Militare. 


CI E n a e e i i 





e Da? 


Egee a 


M'am mirat mult că și generalul Ficeff ple- 
case din Sofia;nu greu mi-a fost să aflu că 
s'au dus la Varna. De aci am dedus că la Var- 
na ar fi trebuit să se întâlnească cei doi șefi 
de Stat Major. 

In acel timp am întrebat la legația sârbă de 
maiorul Kalafatovici; mi sa comunicat că a 
plecat la Belgrad, ceeace nu era exact. Peste 
două zile o doamnă ducându-se în vizită la 
doamna. Kalafatovici, a văzut o carte poştală 
ilustrată a portului Varna scrisă într'o limbă 
slavă. Când doamna mi-a comunicat acest lu- 
cru, am tras concluzia sigură că la Varna se 
tratează convenţia militară. Intr'adevăr, la 22 
Iunie mi s'a confirmat acest lucru. 

Trebue să mărturisesc că secretul cuprinsu- 
lui convenţiunii militare, s'a păstrat foarte 
bine. Stiam că în convenţie se va trece ceva 
contra României, dar ce anume, nu am știut 
atunci. Totuși știrea era importantă, deaceia 
am plecat la 24 Iunie la Sinaia, spre a o rapor- 
ta Regelui Carol I. Aci am aflat că și guvernul 
român era în posesiunea cuprinsului trata- 
tului bulgaro-sârb, (pe care-l prezentasem și 
eu Regelui Carol I încă dela 14 Aprilie). Gu- 
vernul român nu putea în acel moment să ia 
altă atitudine faţă de acest tratat, decât ati- 
tudinea de espectativă şi de neutralitate, căci 
altceva nici nu ar fi putut face, deoarece în 
Iunie 1912 războiul contra Turciei nici nu în- 
cepuse. 











HAT DAP MID AP iati dă D-le iara a E : a 5 
SR, ce A eee Dă el e ca ratei ii lasa i a nai e at aa RR Rai oda i a A a a i sa aaa aa = 





Sofia. Palatul Regal 














— 161 — 


Deabia la 27 Dec. 1912 am fost în măsură 
să raportez personal Regelui Carol I-iu că: 
„Știăm sigur că. convenţia militară bulgaro-sârbă, 
are un articol care era indreptat contra României, 
dar încă nu cunosc litera lui, însă sensul ar fi că 
„Serbia trebuia să ajude Bulgaria, dacă aceasta ar 
fi atacată de România“. 

La cele raportate de mine, Regele Carol I-iu a 
Spus: i psi H 
»Prevăd că alianta bulgaro-sârbă nu va avea o 
lungă durată, ea ca intotdeauna nu va supravieţui 
victoriei comune, și atunci, dar numai atunci va 
veni ceasul României“, i 

Trebue să mărturisesc că dela Regele Carol 
I-iu am auzit pentru prima dată această pro- 
feţie, care s'a realizat punct cu punct, cu în- 
cepere dela 13 Martie 1914 Și până la 16 Iu- 
nie 1913, când Bulgarii au atacat pe Sârbi. 

Cu acea ocazie am prezentat Regelui Carol 
I-iu și un „Memoriu asupra stării actuale (27 
Dec. 1912) a armatei bulgare“, care memoriu 
a interesat mult pe Rege, 

După cum am spus anterior secretul tex- 
tului convențiunii militare sârbo-bulgare s'a 
păstrat foarte bine; totuși am putut dobândi 
la 8 Fev. 1913 textul original al acelei con- 
venţiuni încheiate la 19 Iunie 1912, deci abia 
aproape după 8 luni, lucru ce am raportat cu 
telegramele cifrate 150 şi 152 din 8 Februa- 
rie 1913, 

Iată textul stenografiat de mine în rezumat, 


Gen ral G. A. Dabija 11 








— 162 — 


aşa, cum l-am prezentat Regelui Carol I-iu la 
20 Fev. 1913: 

„Art. 1, Se fixau efectivele ajutorului reciproc da- 
torat, Bulgaria cu cel puţin 200.000 oameni şi Serbia 
cu cel puţin 150.000 oameni. 

Art. 2, (Acesta era foarte important pentru Ro- 
mânia) : 

Dacă România atacă Bulgaria, Serbia este da- 
toare să-i declare îndată războiu și de a indrepta 
contra ei o forţă armată, care nu poate fi inferioară 
de 100.000 oameni, fie pe Dunărea mijlocie, fie pe 
teatrul de operații din Dobrogea. 

In cazul cånd Turcia va lua ofensiva contra Bul- 
gariei, Serbia se angajează a pătrunde în teritoriul 
ture şi de a detașa din forţele sale mobile o parte 
care nu poate să fie inferioară la 100.000 oameni şi 
de a o îndrepta pe teatrul de operaţie al Varda- 
rului, 

Dacă in acest moment Serbia se găseşte singură 
sau împreună cu Bulgaria în războiu cu o terță pu- 
tere, ea va indrepta toate forțele disponibile contra 
României sau Turciei. 

Art. 3. (Foarte important). 

Dacă Austro-Ungaria atacă Serbia, Bulgaria s€ 
angajează să declare imediat războiu Austriei şi de 
a trimite în Serbia o armată compusă din cel puţin 
200.000 oameni și care unită cu armata sârbă, să 
lucreze defensiv sau ofensiv contra Austro-Ungariei. 

Bulgaria este deasemenea ținută, ca să dea Serbiei 
concursul său armat in cazul când Austro-Ungaria, 
sub un pretext oarecare, cu sau fără asentimentul 
Turciei, ar trimite trupele sale în Sandiiacul Novi- 
Bazar și Serbia s'ar găsi obligată de acest fapt de 
a-i declara războiu; sau dacă în scopul apărărei 
propriilor sale interese Serbia ar îndrepta armata 
sa în Sandijiacul Novi-Bazar, provocând astfel un 

conflict armat cu Austro-Ungaria. 


Dacă România ar lua ofensiva contra Serbiei, . 





—— E 


cita ATENA de a ataca armata de îndată 
sta va fi tr mă i pă în te 
gi pri ecul Dunărea și pătruns în teri- 
PR tipa militară urmează apoi cu articolele 
ci gavina diferite chestiuni de detaliu în ce pri | 
peraţiunile. comandamen provizionări i 
trofeele luate, armistițiul“, a e TN 
N Regele Carol I-iu citind în fata mea la 20 
CĂ ți convenția militară, mi-a spus: 
„Il. Chestiunea art. 2 est avă $ 
f a art. e gravă bui 
S în sensul de a nu se beah ia idee 
$ ieaie rai inseamnă slăbirea României; 
. drebue acționat in sensul ca să 
Fiii „act . 8è păstr 
ftatu-quo, și dacă nu se va putea, atunci România 


trebue să dobândească c dep 
demult aceasta- ă compensațiuni, Bulgarii știu 


Atunci nu am știut exact la ce face aluzie 
Regele Carol I-iu, mai târziu însă am aflat că 
în 1902, cu ocazia când regele a fost în Bul- 
garia, a spus lui Daneff următoarele: 

„că dacă Bulgaria se va ar | 
l se Vi unca asupra Ma Lei 
se vor putea provoca evenimente E a ae 


ii 


= i 


rea pun că după Iunie 1912, atasatul 
nilitar sârb la Sofia, maiorul Kalafatovici 
carea avea pentru mine o mare prietenie și 
pentru România o mare simpatie, de câte ori 
mă intâlnea, și ne întâlneam destul de des 
imi spunea: | 
„Serbia și România au trăi 
j u trăit totdeauna în 
stă i un ideal comun; până când nu vom aia 
Ae : deal, nu trebue ca să facem un pas gresit 
yar dacă Serbia ar fi nevoită pentru Rast pia 





thit Li 


20 A aia ÎN 


— 164 — 


i nu uite 
să se lege acum de Bulgaria, România Să 


| deal care nu 
| 2-1 are cu Serbia, i > OE E 
a PN Apă al populaţiunilor sârbo-croali 
oate fi d 
i române ce stau sub jug Weni ia 
: Cum acestea erau ideile pe care E i 
lafatovici le desvolta în convorbirii 


veam amândoi, 


| ii militare sår- 
insul art. 2 al convenţiunii m ; 
enpm a foarte bine cpe sK A 
pi ce maiorul Kalafatovici să vorbească, 
C e 
pp fise reamintesc aci, că după 5 Oct. 


Li 


mult pe sârbi, cari erau în curent n pugas 
ni ă bulgaro-sârb şi mal cu sea med 
d miră art. 2 al convenției militare 5 is 
cate 1AA care era îndreptat în mod io 
âniei, M 
ia seen big Sai şi sinceri pa reg ae 
că i imp nu sa | 
one piată pietii Şi ar fi dat pi 
isi sii de 100.000 oameni pe patit 
Ade cite din Dobrogea „contre, a 
dot | iorul Kalafatovici ținea atu ap 
eri ir tru ca România să, stea tă 
7 i 15 DEC. 1912 Bulgaria a eat za 
pile cu armată contra ROMANIEI, dar 


a i 
pii au refuzat (a se vedea ziua de 15 Dec. E 


1912). 


—_ ———» _ —— pp a 


— 165 — 


Mai tărziu însă, și anume după 13 Martie 
1913, lucrurile sau schimbat cu totul, ceeace 
la Iunie 1912 (când sa încheiat convenţia 
militară) nu era de prevăzut, după cum nu 
era de prevăzut nici imediat după începerea 
războiului contra Turciei (5 Oct. 1912). Repet 
aci, că Regele Carol I-iu a prevăzut desface- 
rea alianței sârbo-bulgare încă dela 27 De- 
cembrie 1912; numai acestei prevederi se da- 

torește faptul că România a luat atitudinea 
de neutralitate; căci altfel, atunci ar fi avut 


deaface nu numai cu Bulgaria, ci si cu Ser- 
bia. 


6. ALIANȚA BULGARO-GREACĂ 


Incă, din 27 Septembrie 1917 se începuseră, 

oarecari tratative între Panas, ministrul Gre- 

' ciej la Solia şi 'Teodoroff, ce era ad-iterim la 

la ministerul de externe, relativ la un ajutor 

reciproc ce şi-ar da Grecia și Bulgaria, în ca- 

zul unui atac din partea Turciei. Dar nu s'a 
ajuns la nici un acord. 

La 8 Iunie 1912 am aflat însă, că dela 16 
Mai se încheiase un „Tratat de alianță între 
Bulgaria şi Grecia“. Lucrul ce mi s'a confir- 
mat și din cercul legatiei ruse, care mi-a spus 
că : | 

„CGeșoti, primul ministru bulgar, a comunicat 
domnului Nekludow ministrul Rusiei, că tratatul 
dintre Bulgaria și Grecia a fost semnat“, | 











— 166 — 


Deci din două părți mi se comunicase ace- 
laș lucru, imediat am raportat Regelui Carol 
I-iu. | 
La, 19 Iulie 1912 am aflat din cercul legaţiei. 
franceze din Sofia că : 

„acordul greco-bulgar a fost semnat și că el ar fË. 


defensiv”. 
Că, acordul se încheiase incă dela 16 Mai 1912 


o știam Sigur, mi sa părut cu totul greşită. 
aserțiunea că „acordul ar fi pur defensiv“, 
căci deşi nu cunoșteam cuprinsul Tratatului 
bulgaro-grec, totuşi el nu putea fi încheiat. 
Gecât în acelaş scop că şi acel pulgaro-sârb, 
atacul contra Turciei, Eram foarte curios să 
aflu cuprinsul tratatului şi mai cu seamă Con- 
vențiunea Militară ce urma a se încheia în- 
tre Bulgaria Și Grecia. In acest scop, am ur- 
mărit zadarnic activitatea ataşatului militar 
a] Greciei, căpitanul Frantzis, căci convenţiu- 
nea militară s'a încheiat foarte târziu, tocmai 
ia 22 Sept. 1912, deci va încheiat 5 zile după. 
inceperea mobilizării armatei bulgare (21 
Sept. 1912), iar declararea războiului s'a fă- 
cut la 5 Oct. 1912. 


1 VIZITELE REGELUI FERDIN AND LA 
VIENA SI BERLIN 


In Mai și începutul lui Tunie 1912 se aflase 
deia de alianţa sârbo-bulgară, sgomotele sur- 
de circulau în toate legaţiile, ştiu sigur că le- 


— 167 — 


sie Austro-Ungară din Sofia știa că ali- 
cdi sârbo-bulgară e îndreptată nu numai 
ja d A ci și contra Austro-Ungariei 
oil Mai, Baronul Mittag îmi spune că : 
el i shad patronat alianța balcanică, ea voind 
pai sr a să-și ia revanșa pentrucă Austro-Un 
ei să tao Bosnia și Herzegovina. Dacă teata 
n r nu cuprinde decât păstrarea stat i 
pip i ră ece secret asupra cuprinsului lut? Toc- 
ete sere area acestui secret mă face să cred ei 
d imbie contra. Austro-Ungariei“ inta 
Eo dă pate această dată, cuprin- 
ari rata as a ea că nici România 
cunoaște textul, totuşi eu bănuesc că atâ 
Pit xi: | nuesc că atâ- 
Pepi pg oa va rămâne în limitele 
lui dela Berlin, cred că | 
va avea nimic de zis. a a 


Fi» cai Regele Ferdinand își permite să se 
pica SARA la 18 Mai 1912, în vizită oficială 
pe i ca să audă cu propriile sale urechi, 
post: i ect a, tăcut acolo alianţa sârbo-bul- 
ui , Și AeH At fi tăcut un efect rău — cum 
sigur că nici nu putea fi altfel — să 
explicaţiuni. ge 
El probabil că mai dorea să . i dacă 
știe ceva de tratatul rapa ci n: 


La 25 Mai am primi 
| E primit dela un alt m 
al legațiunei Austro-Ungare din Sofia tă 


toarele știri: 


„Par aul è o 
e că, ar fi cu adevărat o alianţă între sârbi si 











159 — 


à i 1) | 
e absolut sigur +- de exter- 
: De d (moul ministru de 
a spus conbeni peraan a vizita sa la Viena, este: 


ne), că el este pacific Și Ca jiunilor sale pacifice şi 


mpăr sprijinul ne- 
mă eee droit e lui şi ordinei in Bal- 
sarm ae exprimat opinia, C= 
i multă punata 
nte în Bacani- 
pentru echilibrul >t sa putut scoate; Re- 
tă. Ea a 5pus 


Macedoniei este de a53 


rina Eleonora a 
c preter- 


itut nografică a 
z situaţia etmogralta = £ le 
sefa ție ar fi posibila oO demarcare a 


sare, sârbe și eco 7 
e 5 chestiunea era pusa clar. Cum 


Ta să zic A 
să trudă dela prietenul meu pa il aa 

| amţerior, am plecat + e 
N astral lunei Tulie 1912, am 


rești, la începutul 
raportat la Sinaia Regel 
stiri direct dela Viena, 
gelui Ferdinand cu Contele 
mi-a spus: 

„da, este exact an 
Ferdinand şi Regina 5 
comunicaţi dvs. acum - 


ui Carol, care primise 
după convorbirile Re- 
Berchtold, căci 


estatea 5a Regele 


3 Mai 
e ni Aa i 4 afirmat cele to 


Eleonora a 


Dar iată detaliile convorbirii avută, AA 
le Ferdinand, Cu Contele Berchtold, la 19 Wiat- 
Contele face împaâr 


sul următor: 
Cu ocazia venirei sale 


asta eu eram 


RI a dela 14 Aprilie 1912. 


raporiasem încă 





atului un raport cu cuprin- 


la Viena, Regele ma an- 


absolut sigur, lucru câ 


— 169 — 


pajat într'o conversaţie politică mai lungă. Majes- 
tatea Sa pleca dela ideea că vizita sa la Viena dă 
cea mai bună probă de intenţiile sale pacifice și de 
increderea ce o pune în viitorul cel mai apropiat. 
El ar fi venit, pentru a exprima Majestăţei Sale, 
stăpânul nostru prea grațios, veneraţiunea sa fără 
limită și devotamentul său neștirbit, el păstrând 
ferma încredere că sforțările sale pentru păstrarea 
calmului și ordinei in Balcani, va gasi la noi inţe- 
legere şi sprijin. In retorica sa, Regele se grăbea să 
preamărească marea valoare a relațiunilor amicale 
dintre Austro-Ungaria și Bulgaria. Amintirile tine- 
reței sale sunt intim legate de Viena. Toate tradi- 
tiie familiei sale sunt în legătură cu preamărita, 
casă imperială, Din această cauză, ar fi adus pe fiii 
săi în cavoul capuținilor, in celebra Kapuziner- 
gruft, pentru a-i face să se închine înaintea mor- 
maântului Impărătesei Maria-Terese, în scop de a 
le grava în memorie faptul că Marea Impărăteasă 
este deasemeni strămoașa lor. Primirea prea gra- 
tioasă ce ar fi găsit, el și ai săi, la Majestatea Sa, 
ar fi întăriț încă sentimentele sale de devotament 
și de legătură, pe când in Bulgaria această probă 
de simpatie ar fi întâlnit un ecou sincer, 

Trecând la condiţiunile politicei interne din Pe- 
ninsula Balcanică, Regele Ferdinand a vorbit cu 
accente pline de forţă a inconvenientelor adminis- 
trațiunei turcești pe care Majestatea Sa le arată ca 
o presă hydraulică, care sfărâmă corpurile şi sufle- 
tele supușilor săi. Sub noul regim albanezii ar fi în 


special și dur loviți. Un popor de trei milioane plin 


de credință și cultivat ce ar trebui salvat dela peire. 
Neunirea actuală nu ar fi decât aparentă. O di- 


recțiune inteligentă ar putea uni această naţiune 


cultivată, și de a o ridica la „un nivel superior“, Ma- 
jestatea Sa a adăugat: „eu nu sunt personal atins 


pentrucă Bulgaria nu are ce căuta în Albania. Dar 


din cauza acestui popor Albanez şi cu privire la 
marile lui calităţi de popor de munte viteaz, reco- 


| 
| 
| 
| 
| 








pre bi t Prea 


"SP a Na d d ai 
-— | 


"NT 


ii, 


= 110 — 


mand această țară în special atenţiunei D-voastră. 
binevoitoare“. Aceasta trebue înțeles ca o propunere 
de împărţire a sferelor de interese in Peninsula: 
Balcanică, unde totuși nu era chestiune de Serbia. 
Indoelile mele întru ce privește posibilitățile de rea- 
lizare a problemelor puse de Rege, nu-l puteau în- 
depărta de speranţele pentru viitor. Regele a spus- 
„ar trebui un Prinț strein in capul Albaniei auto- 
nome, un Prinț care ar avea, inteligența necesară şi 


"energia de a uni un popor împrăștiat şi de a-l 


dirija“. 

Intru ce priveşte politica germană, ea nu este pe 
gustul Regelui Ferdinand, după spusa sa „ea ar fi œ 
politică meschină fără mari concepțiuni, O politică 
cu orizont îngust, nu o politică mondială”. 

In ce priveşte relaţiunile Bulgariei cu Serbia şi 
Grecia câteva apropou-ri ale Reginei Eleonora pe 
timpul conversatiei, m'au lămurit mai bine ca con- 
vorbirile cu Regele. Ea sa pronunțat în sensul că 
situațiunea etnografică în Macedonia ar fi suficient 
de stabilă pentru a face o posibilă demarcaţie a pre- 
tenţiunilor respective a bulgarilor, a sârbilor şi gre- 
cilor. Majestatea Sa a accentuat în special, cu a- 
ceastă ocazie, că grecii formează un element cu 
care ar fi uşor de înțeles și că familia regală gre- 
cească s'ar bucura de simpatie la Sofia. 

De atunci, noi am primit informaţiuni secrete 
asupra existenţei unui Tratat bulgaro-grec. De alt- 
fel, după aluziile guvernului din Berlin, intre Bul- 
garia şi Serbia ar fi deja încheiată o convenţiune 
cu caracter defensiv, Pare că convenţiunea bulgaro- 
greacă nu a fost comunicată guvernului rus, pe 
când convenţiunea bulearo-sârbă a fost încheiată. 
sub patronajul rusesc. Aceste ştiri demonstrează că, 
dacă situatia turcilor devine din ce în ce mai rea, 
micile state balcanice ar fi gata să lucreze în Co- 
mun“, 


Din acest lung raport al Contelui Berchtolă 








— 171 — 


3e deduc mai multe ir 
| e Interesan hestiuni 
care trebuesc comentate: R 
y a re se duce În Iunie 1912 
d , deși Incheiase la 29 F 
Wl nl 'ev, 1912 un 
pozitii mpa puii ee și contra Austro- 
; „1 si u lasă icio î 
A ȘI á nu lasă absolut nicio în- 
A: Poole face pe paciticul, deși se pregătea 
i n 7 gap tratatului și anexei secre- 
he img ev, 1912, E drept că încă nu era 
nau $ convenția militară dar ea putea fi 
AA iată în orice moment, principiile ei | 
studiate, | AA 
3. Cum se împacă 
A um se impacă „venerația fără limite si 
A vol amentul neștirbil“ a Regelui, ce exprima 
ei fața Franz Iosef în Iunie 1912 cu cele 
E ON Paleologue la 9 Octom- 
2 mi când făcea pe acelas Impärat Franz 
paw, n mod indirect „ramolit“ că „NU el gu- 
sta „ că „bătrânul face gesturi de pu- 
tea reia pi ceia de onestitate“?! Regele 
Fer uitase sau se făcea că ui 5, că 
TETEA lui a a uită, c 
rul Palin ani mai inainte și anume în Aa 
pana Franz Iosef l-a sprijinit să reali- 
depedența, Bulgariei, iar el să s 
elame Rege. Mi 
ude ae valoarei relațiunilor amicale 
in | ngaria și Bulgaria, era de 
t Ed a fa na 4 4 y 
Foi revoltātor, dacă se ține unea 
~ , 2 din Tratatul bulgaro-sârb îndrep- 
special contra Austro-Ungariei. 














mi e 


— 172 — 


5. Unde Regele are dreptate, este acolo 
unde evocă „amintirile tinereții sale intim le- 
gate de Viena“. In Viena plăcerile, a femeilor 
și valsului Dunărei albastre, şi mai cu sea- 
mă la teatrul Ronacher loja Nr. 27, unde în 
Decembrie 1886 a făcut cunoștință cu delega- 
ţia bulgară ce venise să-i ofere coroana. 

6. Chestiunea cu închinarea fiilor săi îna- 
imtea mormântului Mariei Terese, e pur și 
simplu chestiune de teatru. 

7. Propunerea ce face relativ la Albania, 
era atât de ccpilăroasă și modul cum pune 
contelui Berchtold această afacere, era atât 
de ridicol, încât trebue să fie cineva orb, să nu 
simtă, că el voia să vadă Austro-Ungaria inte- 
resată şi angajată în chestiunea Albaneză, 
care ar fi pus-o rău și cu aliata sa Italia. 

8. Calificarea politicei germane ca Mes- 
chină“, „fără concepții“, „cu orizont îngust” 
în gura regelui Ferdinand, frizează pur şi 
simplu cinismul. Cum era posibil ca contele 
Berchtold să nu comunice la Berlin spusese 
Regelui? 

9. Chestiunea Macedoniei aşa cum era pusă 
de Regele Bulgariei și de Regină, nu cores- 
pundea deloc realității; ei vorbeau cu totul 
altceva decât gândeau, ca probă sunt eveni- 
mentele ce s'au succedat şi desvoltat în Bal- 
cani după câteva luni. 


10. Se mai constată că contele Berchtold, 4 


E o E 


=- 


— 173 — 


ştia de existența Tratatului de alianță bulga- 
ro-sârb, de care nu a spus nimic Regelui după 
cum acesia nu a spus nimic lui Berchtold. 
N luase în braţe pe „nu stiu nu am vă- 
gut“, ar RI, 


A Dela Viena, Regele Ferdinand se duce la 
; erlin, unde este primit la 26 Mai de Impăra- 
A Wilhelm la Potsdam, care-L pune Cap al 
egimentului de Infanterie din Thuringia. Cu 
această ocazie Impăratul spune: 
„Majestatea Voastră nu est 
| e un străin în Ger- 
prior ii a strânge legăturile care unesc ele 
i sepia A race i Patria Sa de origină, îmi fac 
| iculară bucurie de a pune pe Majest 
Voastră în capul Regimentului Meu din ii 
Regele Ferdinand răspunde: | | 
„Incomparabila armată a M je 
» | | ajestăței Voast 
că totdeauna un model pentru pea Sinatra 
E a Alea in capul Regimentului din Thuringia al 
stăţei Voastre, mă umple de plăcere si de 
goliu particular“, EIRE rută 


Se constată că Regele Ferdinand acum în 
Germania, era un autentic german de Coburg 
în Franţa la 9 Iunie 1910 era francez din 
naștere după Filip I-iu de Bourbon, în Unga- 
nia este ungur sadea prin Princesa de Kohary 
şi în Bulgaria cel mai bulgar dintre Bulgari. 
Acest sistem care aminteşte cameleonul, al- 
cătuia una din caracteristicile Regelui Fer- 
dinand al Bulgariei. | 


Cu ocazia dineului dela Palatul Imperial 











— 174 — 


Kiderlen Wächter, care ştia de tratatul de 

alianţă bulgaro-sârb, văzând că Regele Fer- 
dinand tace şi cu toate apropourile ce-i face, 
nu-i spune nimic, se adresează către Rege 

spunându-i: „In fine vafi înțeles cu sârbii și 

nu cu puțină greutate“. Regele a făcut pe 

surdul şi n'a răspuns nimic. Duplicitatea era 

caracteristica Regelui Ferdinand, tăcerea lui 

nici nu putea avea alt înțeles. 


8. INTÂMPLĂRILE ANTEMERGĂTOARE 
RĂZBOIULUI BALCANIC 


La 11 Iulie 1912 Iconomoii, însărcinatul 
de afaceri al Bulgariei la Bucureşti, a avut o 
convorbire cu ministrul Maiorescu, acesta i-a 
spus: 
„nu văd motive de neînțelegere serioase intre Ro- 
månia ṣi Bulgaria in vremuri normale. Dar in mo- 
mentul când se va rezolva chestiunea Orientului, 
dacă un cataclism va surveni în Turcia, vom avea 
greutăţi, Atunci va trebui să, ne înţelegem şi în ve- 
derea evenimentelor, vom veni, cu siguranță, la o0 
intelegere reciprocă“. 

Geşoff, primul ministru bulgar, a însărcinat 
pe Iconomoff să întrebe pe Maiorescu „dacă 
nu sar putea înțelege de pe acum“? La aces- 
tea Maiorescu a răspuns: 

„Cu toții doresc pacea și cea mai mică mişcare 
pentru o înțelegere alarmează lumea. Să lăsăm 

evenimentele în mersul lor normal“. 

Acest, răspuns nu a satisfăcut pe Gesoff, el 





inent oală i | 
> iei pentru o „înțelegere“, 
„in caz de cataclism, nu inig „bă 
interese ca Bulgaria a a pien 

cu totul sub influnță streină“, i i 

ie ai ra răspuns (la 15 August) că: 
țelegere. Situaţia an pai ion reep deea 
asupra vre-unei modificări a statu-quo-ului. Ne 
vom înțelege în prezența evenimentelor“ 

Se constată, că Maiorescu nu se lăsa an- 
trenat într'o discuție de așa natură, el cu- 
noștea deja din luna Mai de existența trata- 
tului sârbo-bulgar, făcut sub influența Ru- 
siei, mai știa că guvernul bulgar Gesoff, este 
cu totul ruso-fil şi că Bulgaria serveşte drept 
arena a panslavismului periculos nu numai 
pentru România, ci şi pentru întreaga Eu- 
ropă. Era convins că în Balcani se pregătesc 
schimbări mari, la cari intervenția Rusiei se 
va face simțită în orice caz, fie că bat aliaţii 
pe Turci şi apoi va urma inevitabila ceartă în- 
tre aliați dela împărțirea prăzii, fie că Turcii 
bat pe aliați. 

Geşoff simte motivele rezervei în care se 
pusese guvernul român, deaceia declară a- 
cestuia că: | 
„Nu va fi o acțiune militară, că ia Împ: 
aa taca că se va cula it ere Matia 
rai a pentru aplicarea art. 23 din Tratatul dela 


Acest articol specifica, că : 





ad 







- R Pg ig a 
C e e Aa dee = 


— 116 — 


„Poarta trebue să introducă oarecare reforme în 
provinciile Turciei din Europa“. 

Fată de o astfel de declaraţie din partea 
lui Geşoti, Maiorescu s'a arătat satisfăcut, iar 
Regele Carol I-iu a spus: | 

„Că o astfel de politică nu poate conduce la răz- 
boiu, deci această politică găseşte la mine cea mai 
mare simpatie”. 

In Iunie 1912 războiul italo-ture se conti- 
nua. 

Lt. col. Aly Bey, atașatul militar al Tur- 
ciei, îmi spunea: „că în Turcia situația in- 
ternă este foarte rea“. Lucru foarte explica- 
bil, căci atitudinea de răsvrătire luată de ar- 
mată, dictând voința sa Porței, în fața alba- 
nezilor revoltați și a Italiei ce stăpânea in- 
sulele Dodecanesului, alcătuia bazele uncr 
serii de dezordine şi de lupte, ce puteau fi 
preludiul descompunerei Turciei. 

Cabinetele Marilor Puteri în dorința de a 
displăcea Italiei, nu făceau nici o intervenție 
pe lângă cei doi beligeranți. 

Soarta insulelor greceşti ocupate de itali- 
eni, era nesigură, deaceea, ea procură Marilor 
Puteri o mare îngrijorare. Acestea, își luaseră 
asupra lor păstrarea statului quo în insula 
Creta, nepermițând să fie redată Turciei fără 
condițiuni, dar Germania în dorința de a nu 
supăra Turcia se lasă greu. A 

Germania crede că în fața greutăților ex- 
terne, armata turcă răsvrătită va face pace 


NI EEE a 


n: ir i Aa 


tu guvernul Sultanului, mai cu seamă acum, 
când Mahmud Şefket Paşa, este înlocuit cu 
generalul Gazi Muktar Pașa, a cărei educa- 
ție militară fusese desăvârşită în Germania. 
De altfel, presa germană, susținea că cri- 
za ministerială turcă, vine ca un accident de 
neinlăturat, ea nu ar fi voit un cabinet Kia- 
mil Pașa favorabil Angliei. 
„In acest timp un raid al torpiloarelor ita- 
liete la intrarea în Dardanele, nu a schimbat 
credința Germaniei în restabilirea păcei în 
Orient. 

Eu vedeam perfect că în Balcani se va a- 
junge la un războiu; știam că cele două state 
mari: Rusia și Austro-Ungaria sunt acele cari 
au mai mari interese, deaceea am căutat să 
fiu într'un necontenit contact cu membrii le- 
gațiunilor respective din Sofia. | 
„In Iulie 1912, mi sa comunicat din cercul 
legaţiei germane, că Berlinul a sfătuit Bul- 
garia să stea liniștită. 

In această lună, Regele Ferdinand al Bul- 
gariei, având în buzunar tratatul de alianţă 
contra Turciei, asculta liniștit muzica wag- 
neriană la Bayreuth, plimbându-se apoi prin 
Germania, 

Pe de altă parte, cabinetul Imperial rus, 
prin Nekludoff, ministrul plenipotenţiar al 


Rusiei, recomanda la Sofia „prudenta“,  stă- 


tuind: 


General! G. A, Dabija 12 





t E 
meia 





Bi 
_ 


-z = a a 


— 178 — 


„să nu se antreneze într'un războiu, în care armats 
bulgară ar putea fi distrusă de forţele superioare 
turceşti. Un atac al creștinilor, putând concilia elt- 
mentele militare turcești, acum în luptă“. 

Deci, după ce sub impulsul și sub auspiciile 
Rusiei se încheiase tratatul bulgaro-sârb, 
acum aceiaşi Rusie stătuia Bulgaria să „nu 
se antreneze întrun războiu“. | 

In acest timp, agenții oficioși ai Italiei Și 
Turciei, se întâlnesc la Lausanne, dar încă nu 
ajung la vre-o înțelegere. SAE 

Parul Ferdinand plecase din Germania Și 
se dusese la proprietăţile sale din Ungaria, 
se mai apropiase deci de Bulgaria. 

Dorinţa Marilor Puteri era să păstreze pa- 
cea în Peninsula Balcanică. 

La 7 August 1912 din cercul legaţiei Aus- 
tro-Ungarie mi s'a comunicat, că încă dela 1 
August contele Berchtold îngrijat de agitația 
ce domneşte în Balcani şi în special în pro- 
vinciile creştine, ce erau încă în stăpânirea 
Sultanului, s'a adresat celor șase Mari Puteri 
în vederea unui schimb de vederi relative la: 

sfătuirea Turciei să ia măsuri de o progresivă 
pd aie east e ie ta 
din Imperiul Otoman; 

b} Sfătuirea Statelor Balcanice, făcându-le să in- 


țeleagă că este nevoe să păstreze o atitudine paci- 


fică în aşteptarea acțiunei Marilor Puteri“. 


Contele Berchtold mai cerea ca acţiunea 


Marilor Puteri să fie „colectivă“. 





— 179 — 


Mai târziu, fiind în București, am avut o 
convorbire cu Take Ionescu, care mi-a spus: 
„Contele Berchtold este un guguman 1). căci nu- 
mai circulara lui, care a fost o prostie, a grăbit 
isbucnirea războiului în Balcani", Apoi a adăugat: 
„Hu am vorbit în Septembrie cu Contele Berchtold, 


aA care nu am înțeles nimic din tot ceca ce sus- 
ținea“. 


Aceeași idee despre contele Berchtold o a- 
vea și Kiderien Wächter, care în Meraoriele 
sale, spune în Oct. 1912: 


„Berchtold mă agasează, pentru că nu știe abso- 
lut deloc ceea ce vrea“, 


Independent de faptul că Contele Berchtold 
era un „guguman“ sau că „agasa pe Kider- 
len Wächter“, trebue să recunoaștem că, idei- 
le exprimate în 1912 de Contele Berchtold, 
corespundeau situațiunei din Balcani, dar 
Marile Puteri îşi ziceau fiecare în parte „dece 
Austria și nu eu“, atunci ele în mod curteni- 
tor au dat un fine de neprimire şi deci ches- 
tiunea era pusă ad acta. 

Rusia făcea o chestiune de prestigiu, ea nu 
voia să lase pe Austria să se amestece în Bal- 
cani; 

Germania comunică Austriei, că propune- 
rea ce face, nu va aduce nici un rezultat și nu 


era dispusă a susține Austria; 





1) Contele Berchtold nu a avut nici una din acele 
calități, care să-l fi impus ca ministru de externe, 
el a fost impus acolo de către aristocrația austriacă 


şi mai cu seamă de cea maghiară. 











— 180 — 


Italia era în războiu cu Turcia şi îi era frică 
să nu se amestece în treaba ei şi Marile Puteri; 
în tot cazul ea privea cu neîncredere invitaţia. 
contelui Berchtold; 

Anglia nu era de ideea unei acţiuni colec- 
tive, ea prefera o înţelegere, E 

Turcia nu admitea amestecul Puterilor in a- 
facerile sale interne. CO 

Asa dar, propunerile contelui Berchtold, nu 
găsiseră primirea la care poate ca aveau i 
tul în acel moment, căci astfel, nu este exc us 
că g'ar fi ajuns la o înțelegere între Austria, Și 
Rusia în chestia balcanică și isbucnirea, răs- 
boiului era amânată. Este drept că Rusia nu 
renunțase de a se considera ca protectoarea 

micilor puteri din Balcani, ea nu renunţase 
nici la Constantinopole. N : 
Austria avea veletități de expansiune spre 


Sud-Est, în Balcani. Tendinţele acestor două 


state, dacă nu căutau să ajungă la un asez 
nu le puteau duce decât la o neînțelegere e 
tre ele, cu toate consecinţele și anume, rāzb 
iul balcanic şi apoi războiul general. Aci avea 
si reptate Take Ionescu. 
ap ep ie am aflat dela col. i vesela 
la 9 Aug. 1912 că Rusia ar fi adresat la? 
Aug. o notă Marilor Puteri în care spunea că. 


Bulgaria şi Serbia îngrijorate de a vedea că 


Turcia acordă, oarecare avantaje albanezilor air 
taţi cer drepturi asemănătoare in profitul grata 
nalilor din Macedonia, care atâta timp ca | 





— 181 — 


lor au fost nenorociti, propria lor nenorocire li s'a. 
părut suportabilă. Acum, când pare că Albania 
ajunge la o soartă mai bună, Serbia și Bulgaria re- 
simt îndoit suferințele lor. Rusia crede că fără a se 
pune in contradicţie cu propunerile Contelui Berch- 
told, puterile ar putea angaja convorbiri cu guver- 
nul ture, relativ la reclamaţiunile bulgare şi sârbe“. 

In raportul meu de atunci, adăugam: 

„Parul Rusiei protectorul statelor slave din Pe- 

ninsula Balcanică, făcea tot posibilul ca să apară. 
în lumea siavă-ortodoxă ca setul ei politic și reli- 
gios. Misiunea de protector al ortodoxiei se identi- 
ficase cu coroana de autocrat a Ruslei, şi de suc- 
cesor al Imperiului roman de Orient, Atâta de ade- 
vărat este acest lucru, încât și azi figurează pe co- 
roana "Țarului Rusiei dubla aquilă bizantină. Asa 
se explică numeroasele războaie purtate de Rusia 
în Peninsula Balcanică“, 

Vorbind cu Aly Bey relativ la nota Marilor 

Puteri, el mi-a spus: 
„că nici propunerea Contelui Berchtold, nici aceea, 
a lui Sazonoff nu poate fi acceptată de Turcia în 
forma ce s'a făcut, ele dând loc la o ciocnire a ra- 
selor din Macedonia și la desagregarea Turciei; ori 
principiul statu-quo-ului nu trebue atins“. 

La 13 Aug. 1912, contele Berchtold se pre- 
zintă Regelui Carol I-iu al României la Si- 
naia. Presa vieneză făcea mare sgomot în 
jurul acestei vizite, de faptea îi dădea o im- 
portanță mult mai mare decât avea în rea- 
litate. Neapărat că România dorea să urmă- 
rească cu cea mai mare atențiune desvolta- 
rea evenimentelor din Peninsula Balcanică, 
mai cu seamă că Regele Carol I-iu cunoştea 
din 14 Aprilie 1912 (deci de 4 luni) tratatul 








e 108 


bulgaro-sârb, vedea cum lucrurile se îndreap- 
tă spre un războiu. Contele Berchtold (ca ex- 
ponent al contelui Tisza) voia să vadă ce ati- 
tudine va avea România în cazul unui răz- 
boiu balcanic, aceasta cu atât mai mult cu 
cât România era atunci aliata Austro-Unga- 
viei. 

Ştiu că în Austro-Ungaria erau atunci două 
curente faţă de România. Unul de prietenie 
faţă de România, avea în cap pe Arhiducele 
Franz Ferdinand, altul contra României, a- 
vea în cap pe contele Tisza cu tot parlamen- 
tul unguresc. Arhiducele Franz Ferdinand 
voia să strângă relațiile de prietenie cu Ro- 
mânia si să încheie un tratat cu Bulgaria. 

In tot cazul ştiu că Regele Carol referindu- 
se la situația din Bulgaria a spus unui diplo- 

mat: 
„este regretabil că Germania nu lucrează în com- 
plet acord cu Austro-Ungaria, care conduce singură 
politica în Orient, iar Germania face numai pe sa- 
telitul Austro-Ungariei. Berlinul trebue să rămână 
centrul politicei triplicei“. 


La 18 Aug. am aflat din cercul legației 


Frantei dela Solia, că cu o zi înainte, minis- 
trul Panafieu ar fi recomandat lui Gesoff din 
partea guvernul francez „mult calm“ la care 
Gesoff ar fi răspuns : 

„că este hotărât a păstra atitudinea pacifică, dar 
că dacă războiul italo-ture S'ar sfârşi fără a se a- 
corda nici o satisfacțiune creştinilor din Macedonia, 





— 183 — 


nu va putea opri nerăbda ani si a 
pie p bdarea poporului si a ar- 


Marile Puteri lucrau la Constantinopole în 
or ca după ce Turcia a acordat albanezi- 
or concesiunile promise, să acorde şi celor- 
alte naționalități aceleaș avantaje, aceasta 
corespunde celor ce-mi spusase col. Roma- 
nowschi la 9 Aug. 

La 24 Aug. tot din ce | 

1g. n cercul legatiei Franţei 
am aflat că: il la 
„Ministrul Panafieu se căznea s 

a să înțelea a - 
ehas intențiuni ale lui Geşoff, dar o tufe 
RA din contră impresiunea că Gesctt a evoluat 

ideea de pace, spre o eventualitate mai gravă“ 
cea ce de altfel concorda cu ceea ce-mi 
comunicase col. Romanowschi, că Gesoff ar fi 
spus ministrului Nekludoff că: 
„Se va vedea nevoit să aleagă între război 
tr boiul exterio 
aloga interior, dacă soarta crestinilor ai a 
C a nu va fi simțitor îmbunătățită“. | 
; vede deci, că de acum încolo, Bulgaria 
vrea să forțeze chiar mâna Rusiei, care se 
prea jucase cu focul. | 


Dar Turcia nu putea admite acordarea re- 
ormelor și în Macedonia, căci însemna să ce- 
deze presiunilor Austro-Ungariei. A 


9. CURENTUL RĂZBOINIC DIN BULGARIA 


Prin diferite rapoarte ce am făcut în cursul 
unilor Mai—August 1912, arătam că partidul 











— 184 — 


Stambulovist, partidul macedonean „cd 
din Bulgaria, imediat ce au văzut că turcii 
sunt încurcaţi în războiu cu Italia, credeau că 
a sosit momentul cportun pentru a rezolva 
chestiunea macedoneană. | 
Am arătat atunci, că de îndată ce sa aflat 
în Bulgaria că Italia ar fi dispusă Să închee 
pacea, jurnalele bulgare din opoziţie, înce- 
ură a declara că: îi 
jh sosit momentul pentru a rezolva afacerile ră 
dinte între Bulgaria și Turcia, ca delimitarea, fron 
tierei, legarea cu căile ferate şi chestiunea bulga- 
rilor macedoneni“. FAN ; | 
Din acest moment, guvernul presidat de 
Geşolt, începe a se îngriji de influența pe Sr 
partidele stambulovist, macedonean Și militar, 
exercitau asupra opiniei publice. IEMA 
Partidul macedonean începe a lucra: i- 
mițând emisari în streinătate, ca så pe 
atenția Marilor Puteri asupra „suferințe OT 
macedonenilor“; apoi trimite bande in Mace- 
donia, ca să reînceapă omorurile, dela care 
Bulgarii nu sau dat niciodată, înapoi ține 
meetinguri aţâţătoare la Sofia şi în provincie, 
declarând că : | 
pier nu se poate dobândi autonomia aie date 
de către diplomaţie, atunci ea trebue câştigată 
către armată, cu armele“. ei 
Mimisterul de războiu face comenzi de ma 


teriale în interiorul ţărei, ca mantale, ia 
pantaloni, şepci, foi de cort, cum Și în j rei- 
nătate, de munițiuni, suspendând lucrarile ce 


— 185 — 


erau în curs, numai pentru a folosi banii la. 

nouile comenzi. | 

Deci în Iunie 1912, se vedea bine că partidul 
macedonean, din care face parte tot partidul 
stambulovist și aproape toţi ofițerii de rezervă, 
lucrează fără încetare pentru intrarea în răz- 
boiu. 

_Macedonenii au de șef pe Ghenadieft, care, 
în acelaș timp este și şeful partidului stam- 
bulovist. Ghenadieff voia ca să câștige presti- 
giul pierdut, din cauză că el împreună cu ge- 
neralul Radko Petrov (fost ministru) şi gene- 
ralul Savov (fost ministru de războiu) erau 
dați în judecată pentru deturnare de bani 
publici. Pe de altă parte, se ştie că ofiţerii de 
rezervă sunt foarte legaţi de ofiţerii din arma- 
ta activă, din care mulţi fusese și erau şefi de 
bande macedonene. 

Am raportat la sfârşitul lunei Iulie 1912 că 
nervozitatea crește în Bulgaria şi că pe când 
congresele macedonene se succed, presa bul- 
gară scrie „vrem rezolvarea chestiunei mace- 
donene“, ele atacă guvernul (de comun acord 
cu acesta) acuzându-l că nu pune destul in- 
teres pentru soarta fraţilor bulgari aflaţi sub 
dominațiunea turcă şi împing guvernul ca să 
declare războiu Turciei, spunând că: 
„momentul este favorabil pentru că Turcia era slă- 
bită din cauzele: războiului cu Italia, a dezastruoa- 
sei stări financiare, a relei stări economice, a urcă- 

rei taxelor, din cauza protestelor căilor ferate ori- 

















— 186 — 


, apoi 
| Are i ani nu mai primea bani, apo 
one save de AR din Iemen, a Legia 
Rusia, revolta albaneză, revolta militară, în i 
pentrucă pe frontiera Pea se asandir i 
oldaţi si pentru că multe tunuri | ze 
N al şi Kirk Kilisi erau trimise la Dar 
nele şi Salonic“, RASNE j 
î aiureli faptele, am arătat că a 
nele antemergătoare pericolului unui războiu 
în Turcia erau, după informațiunile ce aveam, 
următoarele: | M RRN 
a) Mişcarea anti „tânăr turcă i din Turcia. 
b) Circulara ministrului de războiu pată 
mud Şefket Pașa, prin care oprea pe ofiţeri 
de a se amesteca în politică; erat 
c) Răscoala garnizoanei din Adrianopole; 
d) Pronunciamentul dela, Monastir alle 
e) Revolta albanezilor care ocupă sandjia- 
riz Pristina; 
cul Ipek, Prizrend și Priş ; Í Ya 
f) seobi lui Mahmud Şefket Paşa și dis- 
j “june turc; 
locarea cabinetului June a Sa 
g) Masacrele creștinilor dela Coceani Și din 
Berana (provocate dealtminteri de caca 
prin aruncarea de bombe), pun ina ka 
pulberi, ce de mult aşteptau să facă exp sr 
h) Mari agitaţiuni războinice la Belgrad, 
Cetinge, Sofia şi Atena. Mi E 
In toate orașele din Bulgaria și in ea 
la Sofia, se fac întruniri de protestare con i 
Turciei. Regele Ferdinand se preface i f 
găseşte întro grea situație, întruneşte 
August un consiliu de miniştri ca să caute o 





— 181 — 


soluție, pe care o avea desigur în buzunar. 
Ciapracicow, secretarul Regelui, spunea la. 


cine voia să-l asculte şi să-l creadă, că: 


„Majestatea Sa nu dorește decât pacea, că totuși . 
este mare îndoială că o va putea impune, fără să. 
riște să compromită fructele unei munci de 25 ani“, 


Regele Ferdinand își juca bine rolul, el dă- 


dea aparenţă că s'ar opune la războiu, iar ofi-- 


terii de rezervă scriau în „Vioenen Glas“, că: 
„Voința poporului şi a armatei a devenit un 
torent repede, care caută o ieșire spre Rodopi 
şi Rilo; vai de acela ce se opune curentului“, 

Alte jurnale din opoziție scriau: „Regele: 
Ferdinand poate să plece dacă refuză să: 
meargă contra Turciei", 

Din acest moment, Regele intră pe față în 
curentul care-i convenea și pe care-l canali-- 
zase el singur, 

La 12 și 14 August 1912 am raportat cu Nr.. 
30 și 31 creşterea curentului războinic mai cu 
seamă că  „Voenen Glas“ scrie: „este deja 
timpul“ ; „Vecerna Poșta“ scrie: „sau acum, 
sau niciodată“; „Strela“: „să se păşească la 
lucru“; „Balkansca Tribuna“: „cere răzbu- 
nare“, ete., etc. 


La 5 Sept. ministru Sazonov se duce la Lon- 
dra, Paris și Berlin, în scop de a vedea ce este- 
de făcut ca să se evite războiul în Balcani. 

In ziua de 9 Sept. Poincaré doritor de a. 











sau AB 


profita de prezența lui Sazonov la Londra, îi 
propune lui și lui Sir Edward Grey, ca. 

„Marile Puteri în scopul salvărei păcei şi a ștatu- 
quo-ului să facă o acțiune colectivă în capitalele 
statelor balcanice, stătuimdu-le să nu recurgă la 
arme, iar în caz de refuz să se localizeze conflictul; 
prevenind statele turburătoare a păcei că nu au ni- 
mic de sperat în cazul unei victorii, că nu vor do- 
pândi nici un profit teritorial, In schimb Marile 
Puteri se vor sili să dobândească dela Sublima 
Poartă, reformele administrative solicitate de po- 
poarele creștine din provinciile Peninsulei Balca- 
nige, | 

Şi de astă dată, ca şi în alte dăți, Marile 
Puteri mânate de interese particulare, nu vor 
să lucreze de comun acord, astfel Londra și 
Berlinul voind pe de o parte să menajeze 
Turcia, nevoind să atingă întru nimic suvera- 
nitatea Sultanului, iar pe de altă parte nevo- 
ind să silească Statele Balcanice, renunță ca 
să facă demersuri energice și atunci se con- 
vine ca textul propus de Poincaré, să fie mo- 
dificat în sensul, că: 

„Marile Puteri nu vor admite nici o atingere a 5u- 
veramităţii Sultanului, nici o micşorare a terito- 
viului Imperiului Otoman şi că ele vor lua în mâini 
executarea reformelor“. | 

Urma ca Austro-Ungaria și Rusia, să noti- 
fice aceste lucruri puterilor Statelor Balcanice. 

Atitudinea Statelor Balcanice care voiau 
să ajungă la războiu cu 'Turcia, apărea atunci 
ca ceva de neînțeles în Sept. 1912, iar Statele 
Mari (în special Austria și Rusia) se ţineau 





— 189 — 


de intrigă, cu excepţia Frantei. M 

wok cu trupele sale Aria a i 
“aie ocupa poziții puternice pe „ drumul 
pe utari. Grecia chiamă pe deputaţii cre- 
î ea Și j vină in parlamentul de la Atena, 
ia a ace pe Turcia să declare că consi- 
că easta ca un casus belli. Turcia trimite 
trupe pe teritoriul sårb. 


Bikar ia Sept. guvernul bulgar a instituit cen- 
SR IMPERA NE oprind orice s'ar publica 
cu privire la situația politicei externe. 


La 14 Sept. 1912 Legația Română din Sofia 


„este încunoștiințată că: 


„ai ate GAI ba, Bucegi, Kankar, Ja 
conflict cai Tur ce va face România în cazul unui 
tra o strictă ră din Mega e Fiat pna ia pass 
aja se (mal plata PODA 


er șa Sept. 1912 am constatat prezenta la 
ina generalilor inspector de zone (viitorii 
sau e anți de armate), pe parte i-am văzut 
E r pe stradă în ziua de 15 și 16 Sept. A- 
ra atlasem că s'a discutat lipsurile arma- 
i ce urmează a se completa. 4 
Maj tarziu am aflat motivul adevărat al 
prezenței lor la Sofia, fuseseră convocați din 
ordinul Regelui întrun consiliu de războiu ur- 
mătorii generali: i, 
Nikiforow — ministrul de războiu, 





Doe Ea i e eo 








1190 — 


ului jor. 
Ficew — şeful statului majo | 
Kutincew — Inspectorul şef al zonei l-a 


m. l-a). i 
pi tel — inspectorul şef al zonei 2-a (Arm. 


I-a). i Aa 
alis Dimitriew, inspectorul şef al zonei 


3-a (Arm. III-a). 
i ip discutate sau așternut într'un proces 
verbal cu următorul cuprins: Ape te 
Din ordinul M. S. Regelui, sau aduna mel 
Sept. 1912, întrun consiliu de războlu generalii.. 
E 8 ce s'a. discutat chestiunea de a ști alde 
ia avand în vedere situația cil x să 
soră militare și condiţiunilor politice actuale, 
tea să se hotărască să 
cu Turcia, după 2 Ai re ascu 
Je ministrul de războiu: : i 
it Asupra înțelegerei inchelată cu TE aee 
i Muntenegru în vederea luărei parte la gii 
Calitato de aliați cu totalitatea efectivelor ta Ma 
j p) Asupra pregătirei materiale insuficieni dap 
matei, din care cele mai principale sau rezun 
intrun tablou comparativ alăturat: , 


at explicaţiunile date 


: 30.000 
Arme de infanterie 150.000.000 
Cartuşe de arme 100.000 
Muniții artilerie i | 135.000 
Mantale 130.000 
Bluze 145.000 
Pantaloni 85.000 
Sepei 165.000 
Foi de cort i - telegrafe, 
Materiale de ingineri, ca: telegraie, 
telefoane, aeroplane, intai ouă 
automobile, ete. pentru franc 233.000 


Cisme 
©) Asupra comenz 


intre într'un conflict armat 





ei provocate de aceste lipsuri in 


SIA, + Al 


pregătirea armatei, că s'au făcut comenzi ce se vor 
livra succesiv: 


Mantale 100.000 
Bluze 50.000 
Pantaloni 50.000 
Sepci 49.500 
Foi de cort 100.000 


„xD Că nu este cazul de a se lua în consideraţie 
ventuala intervenţie a unei alte puteri europene 
in favoarea Turciei; 

e) Că deciziunea de a intra in conflict armat cu 
Turcia ar trebui sprijinită pe informaţiunile ce se 
posedă asupra pregătirei actuale a Turciei; 

Al doilea: După ce s'a ascultat apoi comunicatiu- 
nea şefului de Stat Major: 

a) Asupra datelor și informațiunilor pe care le 
posedă statul major asupra compunerei numerice 
și calităței trupelor sârbe, bulgare, helene și mun- 
tenegrene de o parte şi a trupelor turce de altă 
parte; 

b) Asupra informaţiunilor relative la condițiunile 
pentru o acţiune combinată a armatelor celor pa- 
tru puteri balcanice reunite: 

Consiliul de războiu după ce a ascultat tot ceea ce 
precede și supunând chestiunea la un examen cir- 
constanțial, ținând seama de toate condițiunile ac- 
tuale care pot avea o oarecare influenţă asupra 
războiului, a hotărât în unanimitate cele ce ur- 
mează : 

Bulgaria se poate hotări să intre în conflict ar- 
mat cu Turcia în condițiunile următoare: 

a) Dacă se ordonă imediata mobilizare și dacă 
iau de asemenea parte la această acţiune puterile 
balcanice, Serbia, Grecia și Muntenegru; 

b) Dacă guvernul paralel cu mobilizarea va lua 
toate dispozițiunile necesare pentru cumpărarea da 
material și obiecte cu care armata este insuficient 
prevăzută și enumărate în tabloul de mai sus; dea- 
semenea pentru înlocuirea neîntreruptă a materia- 








ai 198 La 


lului scos din serviciu. Această ultimă clauză, este 
stipulată special pentru că viitorul războiu poate fi 
de lungă durată și foarte greu“. | 

Am dat intenţionat în extenso acest proces- 
verbal, pentru următoarele motive: 

1. La 16 Sept. în preziua începerei mobili- 
zărei, se întrunește un Consiliu de război, care 
să analizeze chestiunea politică a războiului 
contra Turciei, dacă poate sau nu poate îm- 
preună cu aliaţii săi să intre în războiu. 

Chestiunea, politică nu poate privi pe gene- 
rali, politica războiului aparţine guvernului, 
ea comandă strategia războiului. | 

Dar chestiunea mai este bizară și prin fap- 
tul că se consultă generalii, când războiul era 
de mult decis, generalii nu pot zice decât „da“, 
căci Regele, comandantul suprem al armatei, 
așa voia el, dorea o acoperire, atâta tot. 

2. Lipsurile armatei bulgare arătate în pro- 
cesul verbal sunt exacte, eu le-am raportat 
nu numai prin raportul meu general asupra 
armatei bulgare cu Nr. 48 din 21 Iulie 1911 
(236 pag.), dar şi cu alte două rapoarte, Nr. T 
din Febr. 1912 si Nr. 24 din Iulie 1912, în care 
arătasem toate lipsurile armatei bulgare. 

3. Bulgarii nu aveau pentru moment nici o 
grijă că ar putea interveni în favoarea Tur- 
ciei vreo altă putere, deci nimeni nu ar îi in- 
tervenit contra Bulgariei, este dela sine înţe- 
les că nici România. 

4. Generalii cereau mobilizarea deodată a 








Sofia. Teatrul Național 





-~ 193 — 

























tuturor statelor balcanice aliate, contra Tur- 
ciei, având frica să mobilizeze singuri contra 
Turciei. 


La 16 Sept. 1912 am raportat Marelui Stat 
Major cu Nr. 40 din nou existența alianţei 
balcanice contra Turciei și că războiul se va 
declara în curând, de fapt s'a declarat la 5 
Octombrie 1912. 


10. PERIOADA RĂZBOIULUI BALCANIC 
PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI 1912 


Și acum ca și în alte dăți, acordul între Ma- 
rile Puteri, cu chiu cu vai s'a stabilit, dar cu 
tot impulsul Franţei, e stabilit prea târziu 
pentru a-și mai putea face efectul dorit, căci 
la 16 Septembrie 1912 începe mobilizarea ge- 
nerală în Turcia, iar la 17 Sept. începe mo- 
bilizarea generală și în celelalte patru state 
balcanice aliate. 

In ziua, de 17 Sept. 1912 am tăcut un raport, 

scriind: 
„Cred oportun de a se trata cu Bulgaria asupra 
compensațiunilor teritoriale ce ar trebui cerute pan- | 
tru ca România să rămână în neutralitate, Părerea | 
mea ar fi ca să se ceară întregul cadrilater până la 
linia inclusiv Rusciuc-$umla-Varna“, 

Mi-s'a spus că: 

„ăceasta nu este oportun de a se face acum“. 
La 20 Sept. ministrul dé externe, Maiorescu, 
inștiințează legația dela Sofia: | 


General G. A. Dabija 13 














— 194 — 


„La întrebarea d-lui Kalinkoff ministrul Bulga- 
riei, că ce atitudine ar avea România în cazul unui 
conflict cu Turcia, in care Bulgaria ar apăra drep- 
turile conaţionalilor săi, făcând aluzie — pe cât mi 
s'a părut — la svonurile despre o convenție militară 
încheiată între România și Imperiul Otoman, i-am 
răspuns: că svonurile nu sunt întemeiate, că Ro- 
mânia nu poate uita că ea insăși şi-a câştigat in- 
dependnța în lupta contra Turcilor și că, prin ur- 
mare, dacă Bulgarii, Sârbii și Grecii, creștini orto- 
doxi ca şi noi, vor să lupte pentru îmbunătăţirea 
soartei conaţionalilor lor de sub stăpânirea tur- 
cească, România va păstra 0 strictă neutralitate, 
întrucât nu va fi vorba de schimbări teritoriale“. 

La Sofia eram întrebat de membrii legaţiu- 

nilor streine „dar România ce face? Mobili- 
zează contra Statelor Balcanice? Atașatul 
militar italian, lt. colonel Merone îmi spune : 

„probabil că România are vreo convenţie secretă 

cu Bulgaria, relativ la neutralitatea ei“. 

I-am răspuns: 

„In privinta vreunei astfel de convenţii eu nu 
stiu nimic, dacă vrei să ştii, întreabă pe bulgari; eu 
ştiu numai atât, că România va rămâne deocam- 
dată în neutralitate, probabil atâta timp cât nu va 
fi vorba de stricarea echilibrului balcanice prin 
schimbări teritoriale“. 


La 20 Sept. 1912 „PI ndependance roumaine” 
scria un articol intitulat: „Nici aventură, nici 
indeciziune“ în care spunea. 

„In ce privește România, profund legată de cauza 
păcii, ea nu poate decât să facă sforțări pentru a 
o menţine şi, în sfera acţiunei ei, a nu neglija nimic 
pentru atingerea acestui scop. 


Regatul României a păstrat o fidelitate, pe care 





— 195 — 


ger bt interesului european, cu care 
România va rămâne co ntă i stă 
ji pal FARA a „păi pi ti 
| ultate satisfăcătoare“, 
crea a sosit ziarul la Sofia, Pam trimis la 
peer REE AT ca să fie citit, fiindcă 
te A xprima foarte clar tendin- 
Mi aa mea a fost însă atunci, că un popor 
A SR e să renunțe la anumite realizări, la 
umite ambițiuni, pentrucă atunci acel po- 
por nu poate avea nici un viitor. Un popor 
care are frică de un conflict armat, atunci 
când are de revendicat drepturile sale este 
un popor de o rasă inferioară ce nu are dr t 
ca să trăiască sub soare; dar pentru reala 
acel popor trebue să fie înarmat iar armata 
lui să fie perfect instruită și pusă absolut la 
punct, Numai o asemenea armată poate im- 
pune în afară, fiind un instrument solid în 
måna politicei externe. ki: 


Ra a Sept. Sobrania a votat la cererea lui 
şoff un proect de lege care deschidea gu- 

vernului un credit de 80.000.000 leva. Cu a- 

ceastă ocazie Geşoff a spus: 

„Situaţia actuală este grea, guvernul va merge 


până la capăt, salvând i rit ea 
Bulgariei“, vând interesele superioare ale 


Apa para metai a fost amânat- sine die 
Sept. col. Romanowschi, ataşatul 
militar rus, îmi comunică: PEE RRN 








— DC SE O E AE O 


— 196 — 


„Că în numele Marilor Puteri, guvernele Austro- 
Ungariei și Rusiei, au declarat celor 4 state bal- 
camice, cele ce se stabilise de Marile Puteri. 

1. Puterile desaprobă cu energie toate măsurile 
susceptibile să aducă ruptura păcii. 

2. Puterile, sprijinindu-se pe art. 23 al tratatului 
din Berlin, vor lua în mâinile lor, în interesul popu- 
laţiunilor, realizarea, reformelor în administraţia 
Turciei din Europa, fiind înțeles că aceste reforme 
nu vor aduce nici o atingere suveranităţii Majes- 
tăţei Sale Imperiale sultanului și integrităţii te- 
ritoriale a imperiului otoman. Aceste declaraţiuni 
rezervă dealtfel, libertatea puterilor pentru studiul 
colectiv şi ulterior al reformelor. l 

3 Dacă însă totuși ar izbucni războiul între sta- 
iele balcanice şi imperiul otoman, ele nu vor ad- 
mite la sfârşitul conflictului, nici o modificare a 
statu-quo-ului teritorial al Turciei europene. 

Puterile vor face în mod colectiv pe lângă Su- 


blima Poartă demersurile derivând din precedenta 


declarațiune“. 

Rezultatul acestui demers al Marilor Puteri 
a fost următorul: 

a) La 29 Sept. lt.col. Aly Bey îmi comuni- 
că, că Sublima Poartă a răspuns că-şi rezervă 
dreptul de a prezenta Parlamentului Otoman 
o lege pentru introducerea reformelor în Vi- 
laetele din Turcia Europeană; 

b) La 29 Sept. guvernul bulgar, fără a voi 
să ţină seamă că Marile Puteri „luând în 
mâinile lor realizarea reformelor în adminis- 
traţia, Turciei din Europa, răspunde Austro- 
Ungariei şi Rusiei prin legaţiunile respective 
din Sofia, în numele statelor balcanice, că : 


“Ele se vor adresa direct Turciei, indicându-i re- 





ias 


— 197 — 


formele pe ca lamă și 
epea. S A e aa atei 

In adevăr, statele balcanice (fără Muntene- 
gru care era deja în stare de războiu), trimit 
Sublimei Porţi o notă cominatorie, însoţită de- 
o anexă cu 9 articole, ce indicau reformele: 
cerute, angajamentele ce urmau să fie luate 
de Poartă și garanţiile cerute. 

Lt. col. Aly Bey îmi spune: 

„Că sublima Poartă consideră această notă ca 


insolită și ofensatoare și in consecin 
puns și va răspunde nimic“, tă nu a răs- 


= Iar ministrul Bulgariei la Constantinopole 
comunică Porţei: SE 


„Că are onoarea de a informa g 

„Ci | | rma guvernul Imperial 
ca din acest moment Bulearia se co ă 
de războiu cu Turcia“. riani văl 


Legația Turcă din Sofia părăseşte Capitala 
ducându-se la Constantinopole. Prietenul mei 
lt. col. Aly Bey a venit înaintea plecării la 
mine de și-a luat rămas bun. 

Ce mai puteau face Marile Puteri și anume 
Austria intrigantă, Rusia indignată, Anglia 
iritată, Franţa dezolată, Germania plictisită, 
decât să se resemneze, lăsând ca soarta arme- 
lor să decidă. In acel moment se puteau face 

numai două presupuneri: 

a) Că Turcia va fi victorioasă. In acest caz 
se va putea impune oare ca reformele solici- 
tate să mai fie făcute ? De sigur că nu. 

b) Că Turcia va fi bătută. In acest caz se va 
putea impune statelor creştine victorioase ca 





— 198 — 


să nu-şi mărească teritoriile respective în de- 
trimentul Turciei? De sigur că nu. 

Așa dar cu toată activitatea desvoltată de 
diplomaţia franceză, care de mult timp a lu- 
crat pentru ajungerea la o înțelegere între 
Marile Puteri, numai tardivitatea înţelegerei 
acestora şi în special reaua voință a Austro- 
Ungariei, le-a redus la neputinţă, 

Jocul însă, acel mai de neînțeles, a fost al 
diplomaţiei rusești, care după ce patronase 
alianţa Statelor Balcanice contra Turciei, 
acum le spunea că-și vansă sângele de geaba, 
căci nu vor câștiga nimic teritorial. 

Sazonow a făcut însă un calcul greșit, el 
patronând alianța balcanică, a sperat că sta- 
tele balcanice nu vor declara războiu fără a-i 
fi luat părerea; el credea, că numai faptul a- 
lianţei Statelor balcanice, ar fi suficient a 
determina Sublima Poartă să admită și să e- 
xecute reformele cerute și promise. 

Când a văzut Sazonow ceeace făcuse, a în- 
ceput să exercite presiuni asupra Statelor Bal- 
canice, dar în zadar, ele erau hotărâte să re- 
curgă la războiu; așa că imprudenta compli- 
citate a Rusiei își urma fără voia ei, cursul lo- 
gic. Dar în Bulgaria se desemnează un curent 
contra Rusiei şi pentru Austro-Ungaria. 

La 26 Sept. 1912 Geşoff în timpul unei con- 
vorbiri avută cu ministrul Ghika, îi spune că: 

„A telegrafiat d-lui Kalinkoff, ca să mulţumească 





— 199 — 


d-lui ministru Maiorescu. pentru d 

u 2 1, pentr eclaraţia 
făcut, Bulgaria rămâne recunoscătoare er 4 
titudinea amicală a României“. | | 

In adevăr că la 26 Sept. d-l Kalinkoft a fă- 
cut această importantă comunicare. 

La 27 Sept. colonelul Romanowschi, îmi 
spune că: 

„Eri, d-l Sazonow ar fi declarat că ă 
| | | speră că va 
il războiul și că muntenegrenii i-au scăpat 
pr tre degete. Rusia Însă nu poate însă garanta 
on lg its pi localizat, eu știu şi pot să garantez 
n i pentru Rusia, ce vor fa ri 
ya got po ce celelalte puteri 


Am spus col. Romanowschi că : 
„eu nu prea înțeleg ce vrea să spună d-l Sazonow'“ 


X P 


La 5 Oct. 1912 aliații balcanici declară răz- 
boiu Turciei, lucru pe care Kalinkoff, minis- 
trul Bulgariei la București l’a comunicat lui 
Maiorescu, care i-a spus că: (A 


„la notă de notificarea făcut ă | 
Ra (iaca cută și că nu va urma 


Se întâmplase deci aceia de care România 
se temea mai mult, pentrucă războiul în Bal- 
cani putea să provoace amestecul Rusiei, ceea 
ce România voia să înlăture cu orice chip 
Pentru România, Bulgaria nu alcătuia obiec- 
tul unor acțiuni inimice, dar putea deveni în 
cazul unor complicațiuni. România prin de- 
clarațiunile din 20 Sept. ale lui Maiorescu 
își fixase atitudinea, ea era gata să intervină, 





— 200 — 


motivul acestei intervenţii fusese făcut cu- 
noscut în mod clar și precis. 

De altfel, se știa de mult timp în Bulgaria 
părerea, diferiților oameni de stat români, 
asupra, chestiunilor ce interesau ambele state, 
astfel: | | | 

a) In 1910, îndată după sosirea lui A 
koff ca ministru plenipotențiar al amanna | 
București, Maiorescu ia declarat nai > : 

m mari simpatii față de Bulgaria, aţă de po- 
Mera ei inzestrat cu admirabile calități ; nu cer 
decât să se îmbunătățească și să se consolideze le- 
păturile seculare dintre ambele „popoare stă 

b) Take Ionescu a spus lui Kalin m di 

„Românii vor menține cele mai bune relaţiuni 
cu Tai dela Sud de Dunăre. Neinţelegerile e 
noi nu au nici o justificare nici economică și nic 
istorică... In cazul că vă veți mări teritoriul, este 
firesc că va trebui să schimbăm păreri. Noi eon 
cere ca mal intåi de toate să staţi de vorbă cu nol. 
Se apropie momentul când poate va trebui să ia 
socotiți cu Turcii. După cum am fost buni prieteni, 
tot aşa şi de acum încolo va trebui să mergem 
impreună“. | i 

c) In Martie 1911 Petre Carp declară lui 
ERENS bi ai Romåniei, care tre- 

„Slavii sunt inimicii acerbi al Romaniei, car 
i să fie de partea Triplei Inţelegeri. Dacă Bul- 
garia va încerca să schimbe situaţia, România i 
trebui să intervină in așa fel, ca mărirea Bulgarie 
să nu se facă fără intervenţia României. Eu ez 
Rusia. Zic Slavii, dar pentru mine slavismul est 
Rusia. In mod indirect aceasta vă privește și pe DV., 
dar eu vizez Rusia“. ' Å 

Tonel Brătianu s'a exprimat fața de Kalin 


koff: 


— 201 — 


„Cu Bulgaria voim să încheiem nu o înţelegere 
vremelnică, care să urmărească scopuri trecătoare, 
ci o alianţă trainică in vederea intereselor gene- 
rale ale ambelor popoare pentru prezent și viitor“. 
(Această idee a lui Brătianu a mai exprimat-o și 
mai târziu în 1915, deci și după începerea războiului 
mondial). 

Tot la 5 Oct. ministrul Rusiei la Bucureşti 
comunică la Petrograd și lui Kalinkoff: 

„Numai intervenţia Marilor Puteri sau mărirea 
teritorială a Bulgariei va sili România să ceară 
compensații“, 

Această părere, confirma pe aceea din 17 
Februarie 1912 a aceluiaş ministru, care 
scria guvernului său și o comunica și lui Ka- 


“linkoff: 


„De 9 ani (deci din 1903) atitudinea României 
față de Bulgaria este de a menţine statu-quo în 
Balcani, dacă Bulgaria nu va realiza o înţelegere 
specială cu România. In caz contrariu, România o 
va sili să facă concesiuni și va restabili echilibrul 
cu forţa“. 

Deci se poate afirma, că Bulgaria era de 
mult prevenită asupra sentimentelor Romå- 
niei, dar Bulgaria s'a făcut întotdeauna că nu 
aude și nu pricepe, cu aceste două metehne 
ea va rămâne de sigur și în viitor. 


si 
z ui 


_ Războiul celor patru state creștine din Bal- 

cani, avea, aspectul unei cruciade contra Se- 
milunei. In asemeni condițiuni ar îi fost greu 
României, ca să ia partea Turciei contra po- 




















— 202: — 


poarelor creştine, la eliberarea cărora vărsase 


sângele la 1877/78. 

Germania rămâne într'o mare rezervă, pre- 
sa ei semnalează sforțările depuse de Poincaré 
pentru a împiedeca ruptura păcii europene. 

Anglia, menaja Turcia, din cauza enervării 
produse la musulmanii din Indii. 

Un prim efect al crizei balcanice a fost o a- 
propiere între Germania și Franţa, doritoare 
de a localiza conflictul și de a împiedeca is- 
bucnirea, unui războiu european. Ambele sta- 
te s'au înţeles ca să acţioneze în acest sens pe 
lângă Austro-Ungaria și Rusia, aliatele lor 
respective, cum şi de a acţiona la Constanti- 
nopole şi în Capitalele Statelor Balcanice. 

xi 
w at 

Eu am fost sigur că Turcia va fi bătută, lu- 
cru ce am raportat la București cu Nr. 38 din 
20 Sept. 1912, adică trei zile după începerea 
mobilizărei bulgare şi cu 15 zile înaintea de- 
clarărei şi începerea războiului (5 Oct.). A- 
ceastă părere a mea nu a fost acceptată a- 
tunci, pentru motiv că atașaţii militari ai Au- 
stro-Ungariei, Rusiei şi Germaniei dela Bucu- 
reşti cum și presele Statelor respective, sus- 
țineau cu tărie, că Turcia va bate. Dar fap- 

tele au venit şi în mod imperativ au confir- 
mat părerea mea, războiul s'a declarat la 5 
Oct. când au început şi operaţiunile: 








ri DIE a 


La 9 Oct. turcii sunt băt djali, S 
Oglu și Petra. des aaa 

La 9 și 10 turci sunt bătuţi la Erikler. 

La 11 Oct. Kirk Kilisi este cuceri. 

La 16—18 Oct. turcii sunt bătuți la Bur- 
nas-Hisar Lule Burgas. 

După 13 zile dela declararea războiului ar- 
matele turcești din Macedonia și Tracia, erau 
deci bătute, Adrianopolele era învestit. Atunci 
sa produs schimbarea în opinia publică străi- 
nă, mai cu seamă în Germania; presa acestei 
țări care până atunci susținuse că Turcia va 
bate, că armata turcă datorită lui von der 
Goltz Pașa este bine organizată, etc., acum 
recunoaște că menţinerea statu-quo-ului bal- 
canic nu mai este posibilă, că armata turcă 
nu corespunde așteptărilor, că armatele sărbe 
și bulgare sunt bine organizate și bine con- 
duse, Acum cmul bolnav era îngropat înainte 
de a muri. 


La 8 Oct. un tren special a condus i 
atașaţii militari acreditaţi la Sofia și E bi 
pondenţi de ziare streine şi 40 ziariști bulgari 
la Stara Zagora. Corespondentul din România 
era Rosenthal dela Adevărul. Printre cores- 
pondenţii de ziare streini erau şi ofiteri activi 
mai cu seamă englezi. Intre corespondenţi 
ruși era și Leo Troțki. 


La 12 Oct. s'a făcut un serviciu divin la Sta- 








— 204 — 


ra Zagora pentru pomenirea ofiţerilor și sol- 
daților bulgari căzuți până atunci în războiu, 
la serviciu erau prezenţi: Regele, Prințul Bo- 
ris şi Kiril, primul ministru, g-lul Savoli, 
o-lul Ficeff și atașaţii militari. 

Cu începere dela 13 Oct. atașaţii militari au 
plecat călări din Stara Zagora urmând prin 
Citalovo-Glm.  Dervent-Sari Talisman-Edjali 
(unde se luptase la 9 Oct. Brg. 1/Div. 1 bulg.) 
— Suli Oglu (unde se luptase la 9 Oct. tot 
Bre. 1/Div. 1 bulg.), apoi spre Est la Petra 
(unde se luptase la 9 și 10 Oct. Brg. 1/Div. 5 
şi Brg. Rez./Div. 5 bulg) — Racliţa-Kirk Ki- 
lisi (unde se luptase în zilele de 10 și 11 Oct. 
Div. 4-a şi Div. 5-a din Arm. III-a bulg.); aci 
ajunsesem la 16 Oct., văzusem mizeriile câm- 
purilor de bătae, se puteau reconstitui luptele 
și bătăliile după tranșeele făcute de turci, un 
maior din statul major ne făcea descripția ac- 
țiunilor. Dela 17 Oct. am plecat spre Vest, 
luând pela Nord de Adrianopole la Mustafa 
Paşa, unde ne-am îmbarcat la 22 Oct. pentru 
Sofia. 

In tot acest voiaj, foarte instructiv, care a 
servit de bază unui studiu ce am prezentat 
Marelui Stat Major, am lucrat mai tot timpul 
împreună cu col. Romanowschi, cu care am 
discutat multe lucruri foarte interesante, pe 
care le voiu expune în ordinea lor cronologică. 

După ce am ajuns la Sofia, pe baza datelor 


„că bulgarii trebue să cadă în altă greșală, și în 





—.205 — 





ce culesesem din timp, a celor ce văzusem, a 
complectărilor ulterioare, am prezentat Rege- 
lui Carol I-iu și Marelui Stat Major raportul 
cu Nr.71 din 15 Ian, 1913, asupra „Războiului | 
bulgaro-ture“, raport cuprinzând 171 pagini 
și mai multe crochiuri. Acest studiu comple- | 
tat și cu partea 2-a a războiului (17 Ian. — 


17 Mai 1913) a format obiectul unui volum 
de 313 pag. cu crochiuri și 13 oleate, tipărit 
în 1914, sub titlul de „Războiul Bulgaro-Ture | 
din anul 1912—1913“, premiat de Academia | 
Română cu premiul Adamache 1914, iar Re- | 

gele Carol wa decorat cu „Bene Merenti“ cl. | 
I., ceeace m'a onorat mai mult ca orice. 

In raportul Nr. 71 din 15 Ian. afirmam o 
chestiune ce prezenta un mare interes şi 
anume eu susțineam că: 

„Deși Bulgarii au reușit să cucerească Tracia, 
deși au ajuns la Ciatalgia, consider că ei sunt într'o 
foarte rea situaţiune politică și strategică, căci ei 
iși sleiesc forțele, pentru a satisface ambiția Re- 
gelui Ferdinand care doreşte să cucerească Con- 
stantinopole, pe când de fapt scopul politic al Bul- 
gariei este Macedonia, iar nu Tracia, unde şi-au 
vărât majoritatea forțelor, unde au trimis apoi și 
toate rezervele. Greșala inițială a destășurărei stra- 
tegice, va duce desigur la alte greșeli“, 

Pe atunci (15 Ian. 1913) nu prevedeam ab- 
solut, sigur ce se va întâmpla, dar simţeam 


adevăr viitorul mi-a dat dreptate, bulgarii 
și-au atacat la 16 Iunie 1913 (adică peste 5 








— 206 — 
luni) pe proprii lor aliaţi, pentru a reveni la 
scopul politic real al dai anume cuce- 
rirea Macedoniei. 


La 12 Oct. 1912, în București se alcătuise 
un nou cabinet ministerial, având ca prim 
ministru și ministru de externe tot pe Titu 
Maicrescu. După depunerea jurământului, 
Regele Carol adresându-se nouilor miniștri, 
a spus: 

„Salut formarea guvernului cu o deosebită sa- 
tisfacţie, mai ales în Împrejurările grave prin care 
trecem, aceste împrejurări ne impun datoria de a 
lua hotăriri importante care trebue să fie apro- 
bate de opinia publică și numai un guvern tare, 
intemeiat pe încrederea ţărei, poate avea această 
aprobare, Din fericire s'a constituit un asemenea 
guvern, Dela inceputul războiului, toate privirile 
sunt îndreptate spre noi. România a câștigat un 
prestigiul şi mai mare in vederea rolului ce-l va 
avea. Să lăsăm dar certurile interne si să ne ocu- 
păm de situația politică a ţărei care este foarte 
grea ; oricare ar fi cerinţele ei, puterea noastră 
militară e în stare să le îndeplinească“. 

Presa bulgară după ce a reprodus această 
cuvântare, a făcut comentariu, ajungând la 
concluzia că Regele României amenință Bul- 
garia cu războiul, apoi presa a trecut (ca de 
obiceiu) la insulte triviale la adresa Româ- 
niei și a Regelui său. 


Formula lui  Poincare€, a „dezinteresărei 


teritoriale în Balcani“, nu convenea Austro- 


Ungariei, care singură dintre Statele Triplei 













— 207 — 


Alianțe, avea eleități exprimate de demult, 
ca să ajungă la Marea Egee. 

Pe de altă parte, Austro-Ungaria dorea ca 
să păstreze cele miai bune relațiuni cu Bul- 
garia, care ținea nu numai ca să rămână cu 
cea mai mare parte din Turcia Europeană, 
ci — conform ambițiunei și a Regelui Ferdi- 
nand, — chiar să cucerească Constantino- 
pole; În asemeni condițiuni, Bulgaria ar fi 
devenit o bună clientelă a industriei Austro- 
Ungare. 

In urma hotărîrei luată de guvernul sârb 
de a trimite trupe să ocupe portul Durazzo, 
Austro-Ungaria face pregătiri militare şi co- 
mandamentul superior ţine o ședință la Buda- 
Pesta. Germania declară că este hotărită să 
susțină pe aliata sa Austro-Ungaria. Această 
atitudine  convenea și Italiei, deaceea San 
Giuliano, ministrul de externe al Italiei se 
duce la Berlin la 27 Oct. 1912 şi după o con- 
vorbire cu Kiderlen Wăechter se publică de 
agenţia Wolff un comunicat : 

„Din convorbirile avute aci cu ministrul aface- 
rilor străine italian, rezultă că între puterile Tri- 
plicei domnește un acord complet relativ la situa- 
nea creată de ultimele evenimente, că Germania, 
Italia și Austro-Ungaria inștiinţează Europa că ele 
sunt hotărite ca să impiedice Serbia de a se sta- 
bili pe coasta Adriaticei și că ele sunt favorabile 
unui principat albanez“. | 

Dacă însă persecuţiunea Serbiei din par- 
tea Austro-Ungariei avea scuza rapacităţei 















204 OB 2 


acestei țări anacronice, ea pu avea nici o 
scuză din partea Italiei, a cărei unitate na- 
țională era recentă, ea luptase cu greutăţi 
foarte mari și prin războaiele din 1859 și 
1866 ajutată de Franţa își asigurase unita- 
tea, acum ea nu numai că tolera, dar lua 
și o parte activă în persecutarea Serbiei, care 
nu dorea și nu-și vărsa sânpele decât pentru 
acelaș principiu al unităţii naţionale. Italia 
uitase că, aceeaşi austriaci ce persecutau as- 
tăzi pe sârbi, îi persecutaseră și pe ei, când 
gâtuiau mișcarea națională — resorgimentul 
— din provinciile lombardo-veneţiene; istoria, 
se repetă, căci și atunci Prusia, luase partea 
Austriei, fiind contra curentului revoluţionar 
italian. 

Italia uitase mândra deviză a tăuritorilor 
unității naționale „Para da se“, care acum 
se cuvenea să fie aplicată și de oamenii po- 
litici sârbi, doritori de a-și vedea realizată şi 
unitatea lor naţională. Tendința politică a 
Italiei în Adriatica, era de a face din această 
Mare cseace ea fusese în Evul Mediu și anu- 
me: „Il Golfo di Venezzia'“, ceeace acum era 
o imposibilitate. Dar în politica internațio- 
nală nu există nici logică, nici sentiment și 
nici reciprocitate. 

Așa dar, în spatele Austro-Ungariei, se 
așează Germania și Italia, gata să o ajute, 


pentru a nu permite Serbiei să ajungă la 


a! 





— 209 — 





Adriatica. {dee nefastă, persecuție nedreaptă 
și zadarnică'a unui brav popor, care nu voia 
să se mai lase umilit și lipsit de o ieşire la 

tea asigura independența eco- 
nomică. Așa se explică sârbo-fobia și bulgaro- 
filia Italiei. | | 

Impăratul Germaniei, care la începutul 
războiului era convins că Turcia va bate, 
după bătălia dela Kirk Kilisi își schimbă pă- 
rerea. El scrie pe un raport al baronului 
Griesinger, ministrul plenipotenţiar la Bel- 
grad: | 

„Stambulul este amenințat. Bulgarii conduși cu 
măestrie și puşi în mod strălucit în bătae, nu-şi 
vor putea vedea reluat nici un sat de nici o con- 
ferinţă a puterilor. Eu, cel puţin voiu vota contra, 
dacă mi se va cere părerea. Ei au câștigat în mod 
loial prin lupte, ceea ce au dorit și sau introdus 
in concertul european, care avea trebuinţă de sânge 
și de un spirit proaspăt. Poate că nu vom vedea 
pe Ferdinand I-iu, Țar al Bizanțului ? Sef al con- 
federaţiei balcanice ? 

Va să zică și Impăratul Germaniei pără- 
sise pe turci, lăuda acum pe bulgari și ve- 
dea pe Ferdinand Țar al Bizanțului, visul de 
aur al acestuia. Dar istoria nu vrea să ţină 
seamă de visurile muritorilor, fie ei chiar îm- 
păraţi sau regi, ea îşi face socotelile și numai 
atunci când îi vine mai bine, dă definitiva 
sentinţă. 


La 18 Oct. după ce se terminase bătălia 
General G. A. Dabija 14 





P.....—— I Pee, i aa e 








Se A 


dela Lule Burgas și Turcii erau Bătuţi, col. 
Romanowschi îmi comunică că: Contele Ben- 
kendorif, ambasadorul Rusiei fa Londra, ar 
fi telegrafiat lui Sazonow: / 

„Vă rog să daţi atenţia ultimelor evenimente 
care au produs aci o aşa impresie că a dispărut cel 


mai mic interes pentru cauză Tuipie, 
Vae Victis! 


La 19 Oct. Sazonow declară lui ,„,Ruskoe 
Slovo“: 

„Nu mă indoesc că Bulgaria va înțelege deplina 
valoare a raporturilor ei cu România şi că nu va 
creia o situaţie care să facă ca România să-și păs- 
treze cu greu atitudinea ei leală până la sfârșit. 
In acest caz naţiunile balcanice trebue să ţină sea- 
mă și de România, care e un factor politic impor- 
tant. Contrariul ar fi o uşurinţă pe care nu o pot 
bănui la ele“. 

Cum a apărut această declaraţie, ziarele 
bulgare au inceput să atace pe Sazonow și 
România, altele au spus că: 

„Sazonow a făcut această declaraţie numai cu 


scopul de a linişti România, iar nicidecum spre 


a-i satisface aspiraţiunile“. 

Unele ziare bulgare: 

„Calificau de neleală atitudinea neprecizată a 
României ; ele iarăși afirmă existența convenției 
militare dintre România și Turcia, convenție ce ar 
obliga România să sară în ajutorul turcilor imediat 
ce soarta armelor le-ar fi defavorabilă“. 

Orice desminţire s'a dat şi se dă din par- 
tea României, bulgarii se fac că nu o cred, 
pentru a avea motive ca să ţipe, să acuze și 





N Spa 


să insul „ România își precizase atitudinea 
Sept., când SAO că: 






ny are nimic de cerut“, 

Această este o declarațiune categorică, 
clară și destul de măsurată. 

La 19 Oct. col. Romanowschi îmi comunică 
că după o convorbire ce ambasadorul Rusiei 
la Londra a avut cu sir Grey, a telegrafiat: 

„Grey spune că ar fi imposibil de a se cere bul- 
garilor de a se opri în fața liniei Ciatalgia, căci 
aceasta ar putea, fi un sacrificiu care poate că ar 
da posibilitate turcilor de a se reculege și de a răs- 
turna, rezultatele dobândite în războiu până acum. 
EL spune că opinia publică în Anglia s'a declarat 
atât de categoric în favoarea Bulgariei, că nu ar 
putea face O asemenea cerere“... 

Chestiunea intrărei eventuale a bulgarilor 
în Constantinopole râvnit de Rusia, complica 
în gradul cel mai înalt situaţia internaţio- 
nală; Bulgarii o știau, deaceea ei dau un co- 
municat transmis de Bourchier coresponden- 
tul ziarului Times, în care spunea: 

„Dacă vor intra trupele bulgare în Constantino- 
pole, nu va fi decât pentru a dicta pacea şi pentru 
a se retrage imediat din Capitală“, 

Neapărat că Rusia nu putea vedea cu ochi 
buni, perspectiva intrărei bulgarilor în Con- 
stantinople; totuși Tarul Nicolae al Rusiei a 
declarat: 

„Bulgarii pot intra în Constantinopole, nimeni 
nui vor impiedica. In acest caz crucea va fi ridi- 
cată pe Sfânta Sofia și aceasta este principalul“. 

Când am auzit această declaraţie, am re- 





—— 212,-- 


flectat și am spus „a intra în Copstantino- 
pole“ după cum spunea Țarul Mcolae, nu 
înseamnă a și „rămâne în Constantinopole“. 
Aveam însă convingerea că Bulgarii vor îi 
opriţi definitiv pe linia dela Ciatalgia de către 
armata turcă. 


"La 20 Oct. Regele Carol I-iu al României 
a declarat ziaristului Liechtenstadt dela „Ne- 
ues Wienner Tageblatt“ următoarele: 

„Cele patru state aliate din Balcani nu vor lăsa 
din mână roadele luptelor lor. 

Este mângâietor faptul că Marile Puteri lucrează 
în interesul păcei şi cred că această osteneală va îi 
încoronată de succes. 

Este foarte importantă atitudinea Austro-Unga- 
riei pentru desfăşurarea lucrurilor, 

In ce priveste alianţa Statelor balcanice se pre- 
supune că ele s'au înțeles mai dinainte în toate 
detaliile, 

Nu trebue să avem nici o teamă de mărirea sla- 
vismului, 

România nu mobilizează, cu toate că a fost în- 
demnată din mai multe părţi la aceasta. Nu s'a or- 
donat mobilizarea, căci nu avem nici un scop şi ar 
fi cauzat mari cheltuieli. 

Noi nu vedem nici o primejdie dacă populaţiunea 
bulgară se va unca la șase milioane. 

„Nu cred ca probabil un războiu general european. 

Punctul de gravitate al actualei situaţii este Au- 
stro-Unearia“. 


O parte din presa bulgară a menţionat nu- 
mai această importantă declarație a Regelui 
Carol I-iu, în schimb însă i-se telegrafiază lui 
„Koelnische Zeitung“ din Sofia : 


tut a pi Sol e j ol ag Ep ai je n pt e iar E E a Li si p» map urr 
r iai -e a E r ba papi AP M ab ! i 





araa 





„Declaraţiile Regelui Carol au făcut o foarte bună 
un orene, risip cu desăvârșire îngrijorarea despre 
posibilitatea uni atitudini echivoce a României. 
Nimeni nu mai crede în mobilizarea și planurile 
anti-bulgare ale României“. 

Mai mult ceva, Cerep Spiridovici, președin- 
Societăţii Slavilor dela Petersburg, telegra- 
fiază: 

„Două sute milioane de slavi, gata a susţine a- 
lianța ortodoxilor balcani, admiră nobila și ami- 
cala purtare a României, care cu ilustrul erou Re- 
gele Carol a eliberat la 1878 Bulgaria și Macedonia. 
Lumea slavă recunoscătoare va ajuta pe România 
să emancipeze şi să unească pe compatrioţii săi. 
Trăiască România, trăiască viteazul ei monarh, Ma- 
reșalul Slavilor“. 

(Se ştie că Tarul Nicolae făcuse pe Re- 
gele Carol I-iu, Mareșal al Armatei Ruse, o 
delegaţie rusă urma să vină în România, 
pentru a oferi Regelui bastonul de Mareșal). 


Regele George al Angliei a spus la 24 Oct. 
lui Mensdorif, ambasadorul Austro-Ungariei: 

„Aştept și mi-e frică de intrarea Bulgarilor în 
Constantinopole, Ei au promis că nu vor rămâne 
acolo“. 

Așa trebuesc înțelese și cele spuse de Ta- 
rul Nicolae la 19 Oct. 

Din cele de mai sus se deduce că Austro- 
Ungaria, Germania şi Anglia (afară de Ru- 
sia) erau pentru lăsarea Bulgarilor să cuce- 
rească Constantinopole, iar Rusia era pentru 
ocupare, dar nu şi pentru rămânere. Acest 
lucru îl ştia perfect de bine Regele Ferdi- 


II 


= = 


— 214 — 







nand, cât și guvernul bulgar. Dece nu au 
rupt Bulgarii linia dela Ciatalpia? Dece nu 
au intra în Constantinopole? Pentru simplul 
motiv că nu au putut. După cum se va vedea, 
bulgarii au atacat cu convingerea ruperei, 
dar nu au reușit, au fost respinși; apoi au 
început a striga în toată lumea, că Marile 
Puteri i-au împedecat ca să intre în Cons- 
tantinopole, ceeace era absolut inexact. Nu 
au intrat în Constantinopole pentrucă nu au 
ajuns la el, și nu au ajuns pentrucă nu au 
putut rupe linia Ciatalgia. Au pierdut za- 
darnic aproape 15.000 oameni, ceeace i-a 
descurajat cu totul. Acesta-i adevărul curat. 

Pe când "Ţarul Rusiei făcea la 19 Oct. de- 
clarația ce am arătat mai sus, aflu în ziua 
de 24 Oct. dela col. hRomanowschi urmă- 

„Rusia dorește ca Constantinopole cu teritoriul 
adiacent să rămână sub suveranitatea Sultanului. 
In acest scop ministrul de externe rus, a cerut Ma- 
rilor puteri, ca să facă imediat mediaţiunea, în 
scop de a impiedica intrarea armatei bulgare în 
Constantinopole“. 

I-am spus col. Romanowschi: 

„După cum am spus la 22 Sept. 1912 că Turcii 
vor fi bătuţi, acum la 21 Oct. am convingerea că 
linia dela Ciataleia va rezista la toate atacurile 
Bulgarilor și deci fii liniștit, Regele Ferdinand al 
Bulgariei nu va avea ocazie să se încoroneze de Tar 
al Bizanțului în Sf. Sofia“. 

La aceasta, col. Romanowschi mi-a spus, 
că: 








m. ALO — 


„Are intormațiuni sigure, că Turcii au frică că 
linia Ciatalgia va fi ruptă“, 

I-am spus că: 

„Această linie este acum puternică, ea va rezista 
atâta timp cât Turcii vor voi să o apere“. 

Col. Romanowschi mi-a comunicat: | 

„De altfel suntem informaţi că și ministrul de 
externe turc va cere peste 1—2 zile mediaţiunea 
Marilor Puteri“. 


Nu m'am putut opri de a-i obiecta că: 

„Mediaţiunea implică acceptarea și a Statelor 
balcanice, crezi oare că ele vor accepta?“ 

Am avut însă impresia că col. Romanow- 
schi a rămas convins; 

1. Că Bulgarii vor rupe linia Ciatalgia; 

2. Că Bulgarii vor accepta apoi mediaţiunea. 

Faptele ulterioare mi-au dat mie dreptate. 


In seara aceleiași zile, am discutat cu col. 
Romanowschi, chestiunea Constantinopolului 
și a strâmtorilor, această convorbire fiind 
foarte interesantă, o redau în extenso, așa 
cum am raportat-o atunci. El susținea că: 

— Rusia are nevce de o ieșire la marea 
liberă. 

— Foarte bine, e de discutat ce înseamnă 
pentru Rusia ieșirea la marea liberă. 

— Marea liberă este ieșirea după voință 
din Marea Neagră. 

— Prin tratatul dela Adrianopole din 2 
Sept. 1829 nu s'a acordat bastimentelor de 
comerț libera trecere prin Bosfor și Darda- 





i i 


- s m e Ta nat = = e m =a 
=> > 7 ii - F 
{e S A a‘ IM oia F Siza m. 





— Ir fi 


— 216 — 


nele? Deci dela 1829 și până azi 1913, adică 


timp de 84 ani ați mai cerut permisie de tre- 
cere dela Turci? Nu. Atunci cum se poate 
afirma că nu puteţi ieși din Marea Neagră 
când voiți? Deci nimeni nu opreşte Rusia să 
iasă din Marea Neagră. Şi dacă iese din Ma- 
rea Neagră ajunge în Mediterana, apoi acea- 
sta este liberă? Poţi ieși din ea când vrei? 
Fără voia englezilor dela Suez și Gibraltar, 
ai putea, ieși în Ocean? Pe Rusia o interesea- 
ză înlăturarea tratatului dela Londra din 
1871 cu privire la închiderea strâmtorilor 
pentru vasele de războiu, 

— Da, de sigur de aceea, dacă vom stă- 
pâni Bosforul şi Dardanelele vom fi mai li- 
beri în toate mișcările noastre. 

— Nu este deloc exact, pentrucă mai în- 
tăiu trebue să cucerești Constantinopole şi 
numai după aceea sar putea vorbi de Bos- 
for și Dardanele; și apoi de bunăvoința en- 
glezească, de care totdeauna veţi avea ne- 
voe, ea având cea mai puternică flotă de 
războiu. 

— Da, este adevărat, Constantinopole tre- 
bue să fie al nostru, dar numai prin cucerire 
dela turci, căci aci este și viitorul ortodoxiei. 
Ideea aceasta nu este nouă, ea s'a născut 
odată cu Țarul Moscovei, de aci a luat-o Petru 
cel Mare. 

— Da, știu, chestia cu testamentul politie 











re DAT oa 


al lui Petru cel Mare. Trebue să recunoşti că 
a fost o mare greșală, care a condus la un 
nesfârșit număr de războaie, cu începere din 
1681, 1695, 1709, 1720, 1769-1774, 1787, 1796, 
1802, 1806-1808, 1812, 1828-29, 1853—1855, 
1899-56, 1877-78, toate contra turcilor sub 
motiv de ocrotirea creștinilor din Imperiul 
Otoman, în realitate pentru cucerirea Moldo- 
vei, Munteniei, Peninsulei Balcanice, a Cons- 
tantinopolelui și transformarea Mării Negre 
întrun lac rusesc. 

— Dar, dar este și chestiunea ieșirei la Ma- 
rea liberă, 

— Mare liberă nu e decât Oceanul; ca să 
ieși la Ocean e nevoe ca să treci Suezul și 
Gibraltarul. Dece nu ieşiţi la Ocean trecând 
Sundul larg de 4 km., adică în loc să căutaţi 
ieșire spre Sud, să o căutaţi spre Vest, e mult 
mai uşor; cu Danemarca și cu Suedia v'aţi 
putea înţelege mult mai ușor. 
~- — La Constantinopole nu putem renunţa, 
și ne-am mai complica politica cu o chestiu- 
ne a Copenhagei. 

— De loc. Vă debarasaţi de ideea Constan- 
tinopolelui, care e grea și complicată, ea lo- 
vindu-se de foarte mari dificultăți, pe când 
cu Copenhaga probabil că veţi cădea repede 
la un acord, fără a mai avea Gibraltarul şi 
Suezul. | 

— Nu putem să părăsim ideea Censtanti- 





— 218 — 


nopolelui, pentrucă el este cheia casei noas- 
tre, pe care, dacă nu o vom cuceri noi, o vor 
cuceri alții și înţelegi ce va urma; casa la 
noi și cheia la alţii. 

— De ex. la cine? 

— De ex. o putere alta ca Turcia, care ar 
fi în măsură să reziste bine la pretenţiunile 
noastre. Această putere poate să nu fie nici 
Anglia şi nici Germania, ar putea fi chiar 
Bulgaria, care deși acum este o mică putere, 
de îndată ce va ocupa Constantinopole şi 
strămtorile; ea va avea cheia casei noastre, 
asigurându-și hegemonia în Balcani. 

Cu Anglia vom putea să ne înţelegem, da- 
că vom lăsa strâmtorile libere comerțului, 
dacă vom ceda o zonă neutră ca sferă brita- 
nică, cum şi dacă vom organiza un port li- 
ber pentru mărfurile de import şi export a 
„celorlalte ţări. 

— Prin urmare, acum Rusia nu vrea să 
lasă Bulgaria să ajungă la Constantinopole. 
— Să ajungă, da, dar să nu stea acolo. 

— Va să zică tindeţi să aveţi trei capitale: 
Petersburgul orașul lui Petru cel Mare la 
Nord, Vechea Moscovă la Centru şi Constan- 
tinopole cu Sfânta Sofie orașul lui Constan- 
tin cel Mare la Sud. | | 

Iată deci toată politica Constantinopolelui 
și a strâmtorilor pusă clar. 








— 219 — 


Aflu că la 22 Oct. Contele Bertchold ar fi 
comunicat lui Salabașeit, ministrul Bulgariei 
la Viena, că: 


„E bine ca Bulgaria să se înțeleagă cu România, 


cu prețul unei mici rectificări de frontieră“, 

Asemeni mi se comunică că şi ministrul 
plenipotențiar Geşoff dela Berlin, a făcut cu- 
nescut ministrului de externe bulgar că: 

„Kiderlen Wăechter, secretarul de stat al afa- 
cerilor externe, a comunicat unui amic al său, că 
cererile României sunt numħi pentru o rectificare 
de frontieră și că chestiunea nu ar fi aşa de grea, 
Germania va sprijini România“, 

La Sotia însă, guvernanţii nu voiau să în- 
țeleagă, ei erau convinşi că Rusia va salva 
Bulgaria și de alţii nu mai au nevoe. Bulga- 
rii apreciau că politica română ar fi un şan- 
taj. Geșoii manifesta dorința de a întreţine 
bune relațiuni cu România, dar Danew era 
orbit și arogant, el spunea lui Kalinkott că: 

„Va trata cu România, dar numai convenția pes- 
cuitului, pentru că e convins că Rusia va opri pe 
români dacă vor intra în Bulgaria“, 


La 25 Oct. col. Romanowschi îmi comunică 
că Rusia ar fi acceptat propunerile făcute de 
Poincare, anume: 

„Să se intervină la Constantinopole și Statele bal- 
canice, ca să inceteze războiul; Turcia să se reducă 
in Europa, la teritoriul aflat până la linia Gura- 
Mariţei-Adrianopole inclusiv Marea Neagră; auto- 
nomia Albaniei, restul Peninsulei Balcanice 39 Va 
împărți între Statele balcanice, conform înţelegerei 
dintre ele“. 





e + 


Colonelul Romanowschi mi-a mai spus că 
Rusia ar mai fi adăugat, că: 

„România are drept la o compensație pentru rec- 
tificarea. graniţei Dobrogei“. 
- Am comunicat imediat aceasta, d-lui mi- 
nistru Ghika şi la Bucureşti. 


La 26 Oct. baronul Mittag îmi comu- 
nică, că: s 
„guvernul turc s'a adresat Marilor Puteri cu rugă- 
mintea de a opri intrarea bulgarilor in Constanti- 
nopole““. 

— Vorbind imediat cu col. Romanowschi, 
acesta mi-a confirmat comunicarea baronului 
Mittag, după care i-am spus: 

„cred că această cerere va fi sprijinită de Rusia“, 
răspunsul său a fost: „da, de sigur“, 

In această zi a venit la mine maiorul Kala- 
fatovici, care mi-a spus că, contrar de ceea 
ce-i spusesem eu, că România nu mobilizea- 
ză, legația sârbă din Sotia a primit o telegra- 
mă din Belgrad în care spune textual: 

„Austro-Ungaria și România pregătesc în mod se- 
cret mobilizarea pentru orice eventualitate. Este po- 
'sibil că între ele există o înţelegere, după care Ro- 
mânia va trebui să găsească un pretext pentru a se 
arunca asupra Bulgariei, înaintea bătăliei decisive 
din jurul Adrianopolelui, oferind prin aceasta 
Austro-Ungariei de a interveni în cauza balcanică“. 
„L-am lăsat pe maiorul Kalafatovici ca să- 
mi citească complet cuprinsul telegramei și 
i-afh spus: | 

„D-ta nu vezi că aci sunt mai multe minciuni? 
Eu iți declar categoric și te rog să mă crezi: 














— 221 — 


1. România nu face nici o pregătire de mobilizare; 

2. Nu există absolut nici o înţelegere cu Austro- 
Ungaria; 

3. România, atâta timp cât se păstrează statu-quo 
în Peninsula Balcanică, nu are a se amesteca aci, 
deci nu are de formulat nici o pretenţiune terito- 
rială; i 

4. România, după cât ştiu eu, nu va face absolut 
nici odată jocul Austro-Ungariei. 

Dar cel mai bun lucru este ca să se ceară informa- 
țiuni la București, de unde chiar d-ta singur le poți 
lua, fiindcă eşti atașat militar și acolo“, 

Maiorul Kalafatovici mi-a răspuns că; 
„NU se poate deplasa acum, fiindcă are ordin ca să 


stea la Sotia“, 


Sunt sigur că el a raportat imediat cele 
ce-i spusesem, fiindcă am avut proba peste 
câteva zile. 


La 26 Oct. a sosit în gara Sofia o misiune 
sanitară română, având două pavilioane mari 
demontabile pentru câte 25 paturi, 85 cole- 
te de materiale sanitare încărcate în trei va- 
goane. Misiunea a fost primită în gara Sofia 
de atașatul militar român, secretarul de le- 
gatie M. Arion, Radef, membru în comitetul 
Crucei Roșii bulgare, și de d-l Chevremont, 
secretarul Reginei. 

La Noembrie a sosit încă o misiune sanitară 
română în cap cu dr. Apostoleanu având ace- 
ias formațiune. 

La 27 Oct. col Romanowschi îmi spune că: 
„dacă Regele Ferdinand al Bulgariei se va încăpă- 
tina srrăpungând linia dela Ciatalgia și va intra în. 





— 222 — 


Constantinopole, va da ochi cu întreaga noastră 
flotă din Marea Neagră. In scop de a înlătura un 
asemenea pericol, care ar putea ajunge o mare com- 
plicație europeană, ministrul de externe rus a in- 
tervenit la Paris, pentruca ministrul de externe 
francez să intervină și să determine cabinetele din 
Viena și Berlin pentruca armatele bulgare să nu 
incerce a trece linia dela Ciatalgia“. 

i-am spus: 

— „Rău îmi pare că Statele ca și oamenii își com- 
plică singuri viața. Repet și astăzi ce ţi-am spus 
acum trei zile; bulearii vor ataca linla dela Ciatal- 
gia, dar nu o vor lua, Pot să pun rămășag o sută 
contra unu, că așa va fi. Dealtfel ultima propunere 
a Rusiei cere: 

1. Ideea armistiţiului, trebue să fie admisă mai 
intâiu de toate Marile Puteri; 

2, Impunerea unui armistițiu către toţi comba- 
tanţii; 

3. Cum s'ar putea impune acel armistițiu Bulga- 
rilor? 

Eu prevăd că această propunere, fără a împedeca 
rezolvarea chestiunei, adică oprirea Bulgarilor dea 
ataca linia dela Ciatalgia, va complica şi mai mult 
chestiunea balcanică“, 


La 28 Oct. am avut o convorbire mai lungă 
cu baronul Mittag. Acesta mi-a spus că: 

„Austro-Ungaria recunoaște că statu-quo bal- 
canic nu mai poate fi păstrat. 

Austro-Ungaria nu admite ieșirea Serbiei la Ma- 
rea Adriatică, 

Austro-Ungaria se opune la mărirea Serbiei şi a 
Muntenegrului în caz că acestea nu vor da garan- 
ţii reale că nu vor urma o politică contra Austro- 


- Ungariei. 


Austro-Ungaria admite cererea Albaniei în con- 
dițiunile viabile de existență și de desvoltare. 





— 223 — 


Austro-Ungaria admite cererea României de a i 
se rectifica frontiera spre Bulgaria, 

In fine Austro-Ungaria aprobă ca Salonicul să fie 
declarat port franc, cu care să aibă posibilitatea li- 
berei comunicări“. 

Tot ceea ce-mi spune baronul Mittag nu 
era nou pentru mine, le știam pe toate. 

Vorbind imediat cu maiorul Kalafatovici, 
acesta îmi spune că: 

„Serbia consideră, ieșirea la Marea Adriatică, ca 
o chestiune de cel mai mare interes pentru ea, de 
aceea Serbia nu se va da inapoi pentru a dobândi 
satisfacție dreptei sale cereri“, 

I-am răspuns că am impresia că: 
„Și Italia s'ar opune la ieșirea Serbiei la Adriatica“. 
In acest caz spune maiorul Kalafatovici: 
„he vom îndepărta de Austro-Ungaria şi ne vom 
indrepta mai spre Sud la Durazzo, Danew pleacă 
la Viena pentru a susține revendicările noastre“. 

— Dacă d-ta crezi aceasta, ești un naiv! 

— Atunci de ce pleacă la Viena? 

— Danew pleacă la Viena pentru a NETER o lo- 
vitură contra Serbiei, 

Viitorul mi-a dat mie dreptate. 


Dară asupra dezideratelor Austro-Ungariei, 


se pot face următoarele reflexiuni: 


1). Austro-Ungaria ar fi putut împiedica 
isbucnirea războiului Balcanic, dar nu a fă- 
cut-o, pentru simplul motiv că avea convin- 
gerea că Turcii vor bate statele balcanice şi 
deci Serbia va ieşi sdrobită. 

2). De unde la început nu voia să audă de 
schimbarea statu-quo-ului, acum când state- 
le balcanice au bătut pe Turci, Austro-Un- 








— 224 — 


garia admite că aceste state se vor mări în 
dauna Turciei. 

3). Dar tocmai teritoriile ce vor reveni Ser- 
biei și Bulgariei, erau acelea la care râvnea 
Austro-Ungaria de mult timp. Cum era po- 
sibil ca așa deodată să se renunțe cu inima 
ușoară la ele? Era posibil? Proba că nu, o 
fac pretențiunile Slavilor din Dalmația, că 
Austro-Ungaria nu renunță definitiv la pre- 
tențiunile sale în Balcani și deci rezultă ad- 
versitatea ei contra Serbiei. 

4). Austro-Ungaria admite „de nevoe“ mă- 


rirea Serbiei și Muntenegrului, dar cu condi- . 


țiunea ca ele să-i dea „garanții reale“, adică 
să le pună sub dependenţa ei politică și eco- 
nomică, Altfel nu. 

5) Cererea Albaniei dădea satisfacțiune 
intrigăriilor viitoare ale Austro-Ungariei în 
Balcani. 

6). Rectificarea de frontieră a României, 
acum la 26 Oct. o vedea Austro-Ungaria în 
proporție cu totul neînsemnată, era vorba 
după ea de cele două mici intrânde bulgare 
dela mijlocul frontierei Dobrogene spre Ro- 
mânia; admitea ceeace şi Bulgaria dorea. 

1). Chestiunea Salonicului „port franc“ 
era un fel de cuiul lui Pepelea. 


De fapt tot ceeace pretindea Austro-Unga- 
ria, nu era altceva decât prefața viitorului 
războiu european. 





Sofia. Catedrala S/: Alezandru 





- Gereral G, A. Dabija 





La 28 Oct. vorbind cu col. Romanowschi, 
acesta îmi spune că: 


„Rusia nu se mai opune la intrarea Bulgarilor în 


Constantinopole, cu condițiunea ca să nu rămână 


acolo. Flota rusă din Marea Neagră va veni la Bos- 
for, rămânând în Supravegehere pe tot timpul ocu- 
pației bulgare“, 
“L-am spus că: 
„Se opune ori nu se opune Rusia la intrarea Bulga- 
rilor în Constantinopole, e o chestiune secundară, 
principalul este ea armata bulgară să atace și să 
rupă linia dela Cialalgia; eu repet ceeace am mai 
Spus : Bulgarii nu vor putea rupe linia dela Ciatal- 
gia, deci ei nu vor intra în Constantinopole, iar 
flota Rusă din Marea Neagră nu va putea avea pri- 
lejul să fie trimisă la Bosfor“ 
L-am întrebat dacă Rusia va susține Ser- 
bia ca să capete o ieşire la Marea Adriatică, 
col. Romanowschi mi-a răspuns: 
„SDrijinul diplomatie i] are din partea, Rusiei dar 


Rusia ? 

— „In acest caz va vorbi slavismul, care nu va 
putea fi reținut de a nu da ajutorul său eficace 
fraților săi sârbi“, i 

Iată deci războiul mondial . 


moriu cu privire la punctul de vedere a] opoziţiei 
cu referire la situaţia din Peninsula Balcanică şi 


lă 


N a N N a 


a 


Ea PE Ir 


ua a a 


= 226 — 


-W : i E i O i 
Opoziția unită ungara nu doreşte al face nici 
Maa aaa popoarelor balcanice în lupta lor pen- 
ru cucerirea independenței lor ; 
a prefer categoric contra ptetenţiunilor de 
mărire teritorială formulate de România, A ponei 
care monarhia, ar putea fi târâtă intrun răzbe fi 
Presa bulgară se arată foarte satisfăcu 
de atitudinea opoziţiei ungare și aprobă de- 
mersul acesteia. EI 
Relativ la această chestiune, am Vork t C 
baronul Mittag şi cu lt. col. Laxa, care mi-au 
spus că: | 
pura lui Aponny nu angajează guvernul Austro 
7p 
Ungar“. $ 
Am răspuns că: A) 
în acest caz, guvernul trebue să ia direct sau indi- 
rect poziţie faţă de aberaţiunile opoziţiei ung ai 
pentrucă în caz contrar s'ar putea trage concluzia 
că guvernul este de acord cu opoziția“. 


La 29 Oct. am discutat mult cu col. Ro- 
manowschi; el mi-a spus că înțelege foarte 
bine că România trebue să aiba compensa- 
țiuni, dară nu le va dobândi, decât fixând 
nume ce vrea. 
posi ci că pentru cazul că Bulgaria, con- 
trar declarațiunilor sale, că nu are aspira- 
tiuni teritoriale, totuşi se va întinde spre 
Sud, România, şi-a formulat din timp preten- 
tiunile sale, e vorba de o rectificare de fron- 
tieră. Căci nu trebue uitat că actualele fron- 


tiere ale României şi a tuturor țărilor din 


Balcani, au fost fixate prin tratatul din Ber- 





— 227 — 


lin, ori, dacă una din ţări, respectiv Bulga- 
ria, calcă dispoziţiunile acestui Tratat, atunci 
toate țările sunt îndreptăţite să pretindă o 
nouă regulamentare. Aceasta ar trebui să o 
înțeleagă Bulgaria și ea singură să facă pro- 
puneri concrete, Nu știu, dar cred că Româ- 
nia va pretinde întregul Cadrilater, până la 
Vestul liniei Rusciuc-Șumla-Varna. 

Col. Romanowschi mi-a răspuns că: 
„Ministrul Nekludoff susține România, că în acest; 
sens a raportat și la Petrograd, dar că nu va fi po- 
sibil ca Bulgaria să dea întregul Cadrilater“, 

(Ştiam că ministrul  Nekludow  discutase 
mult cu ministrul Ghika, care-l convinsese de 
dreptatea cauzei noastre). 

Atunci am scos în manuscris lucrarea ce 
făcusem asupra  Cadrilaterului și i-am ară- 
tat că: | 

„Cadrilaterul Silistra-Rusciuc-Sumla-Varna fa- 
ce un tot geografic impreună cu Dobrogea, că văi- 
le Lomului Alb — cursul superior al Pravadiei — 
cursul inferior al Cameicului, despart Cadrilaterul 
de sistemul geografic și geologic al Balcanilor. Că 
populaţia nu este decât 50% bulgari, iar 50% turci 
și români, ete.“ 

Col. Romanowschi a recunoscut tot ceeace 
spuneam eu, dar a accentuat că: 

„Bulgaria nu va ceda benevol niciodată intregul 
Cadrilater, că ea va oferi foarte puțin, că însuși 
Silistra va face obiect de discuțiune, ete,“, 

La acestea i-am răspuns că: 

„Dacă Rusia ne va susține, cred că şi Austro-Un- 
garia nu va avea nimic de zis, căci ea va vedea. cu 
ochi buni România interesată mai mult spre Sud 
decât spre Carpaţi“, 











— 298 — 


Avusesem la Bucureşti o convorbire cu fos- 
tul meu şef la Sofia, cu C. Diamandy, minis- 
trul plenipotenţiar la Petersburg, cu îl Vor- 
beam de lucrarea mea asupra „Cadrilateru- 
lui Bulgar“ (făcută după sugestiile lui Take 
Ionescu), la care el mi-a spus : 
că bine am făcut că am executat această lucrare, 
că el e informat că Austria, ar fi dat României in 
ultimul timp asigurări formale, că în caz de schim- 
bare a statu-quo-ului în Balcani printr'o ruptură 
de echilibru in favorul Bulgariei, România va do- 
bândi Cadrilaterul Rusciuc-$umla-Varna Ra 

(Această informație a ministrului Diaman- 
dy nu era justă). 


La 30 Oct. 1912 Armatele I și II bulgare 
ajung în fața liniei dela Ciatalgia, ce fusese 


"întărită la 1878/79 sub supravegherea lui 


Blum Paşa şi completată între anii 1880- 
1885, după planurile generalului englez Bega. 

Linia Ciatalgia are stânga sprijinită pe gol- 
ful Buiuk Cekmege (Marea Marmara) și 
dreapta pe lacul Derkos (spre Marea Neagră) 
pe un front de 36 km., din care 10 km. sunt 
ocupați cu cele două lacuri. 54 

Această linie fusese ocupată de resturile 
armatei turceşti de Tracia 60.000, plus trupe 
aduse din Asia, vre-o 50.000. oameni, cu 318 
guri de foc, sub Nazim Pașa, care urmau să 
apere ultima rezistență turcească, care 
odată pierdută era pierdut și Constantinopo- 








— 229 — 


lul, visul bulgarilor şi în special al Regelui 
Ferdinand, care era convins că-l va ocupa. 

In acest timp. Armata II-a bulg. şi 2 Div. 
sârbe luptau din greu la asediul Adrianopo- 
lelui. 

Sublima Poartă apreciind situaţia se de- 
cide a face apel la Marile Puteri înainte ca 
ultima, linie de apărare turcă să cadă. In 
acest scop ambasadorul turc dela Berlin, Os- 
man Nizamy Pașa cere la 28 Oct. lui Kider- 
len Vaechter ca împreună cu celelalte puteri 
să intervină înainte ca ultima linie de apă- 
rare turcă să cadă. 

Ministrul german ruga pe ambasadorul 
turc, ca, să-i comunice exact ceeace cere, apoi 
îi spune că după ce va lua avizul celorlalte 
puteri îi va da răspunsul. 

A doua zi ambasadorul turc revine la Ki- 
derlen Wăechter prezentându-i o lungă te- 
legramă a guvernului turc, în care se vor- 
bește de valoarea Imperiului turc, de bravura 
armatei sale, de declaraţia puterilor făcută 
pentru păstrarea statu-quo-ului și ca final 
cere intervenţia, fără a arăta forma în care 
ea ar urma să se facă. | 

Kiderlen Wăechter cere lui Osman Nizamy 
Pașa lămuriri asupra condițiunilor interven- 
ţiei, acesta îi prezintă o cerere formală a 
Porţei. 

In acel moment Kiderlen Wăechter prime- 


m aa 


aT o a 


— 230 — 


şte dela Baronul Marschall v. Biberstein, am- 
basadorul Germaniei la Constantinopole, o 
telegramă prin care îl înștiinţa că; 

„Noradunghian Efendi, ministrul de externe turc, 
a convocat ambasadorii, cărora le-a comunic at că 
dacă puterile nu intervin imediat pentru a impie- 
dica intrarea bulgarilor în capitală, Poarta le la- 
să responsabilitatea masacrelor creștinilor, care 
nu vor lipsi de îndată ce va apărea inimicul. Că 
el nu poate răspunde nici de viața  Excelenţelor 
Lor şi nici de a membrilor coloni ei“, pen 

Cere apoi succesiv: intervenție, mediațiune 
si armistițiu. | i 

Kiderlen Wăechter chiamă pe ambasadorii 
Angliei şi Franţei, se sfătuesc, dar nici aceș- 
tia nu l-au putut lămuri asupra celor ce 
vrea Turcia. 


LH 
ii 1 


Privirile se îndreaptă acum spre România, 
mai cu seamă că avusese loc la 12 Oct. o 
schimbare de guvern, venise un nou guvern 
Maiorescu cu acesta la Externe și cu Take 
Ionescu la Interne, acesta susținea că dacă, 
va lăsa să treacă momentul, fără să acțione- 
ze, prestigiul României va avea de suferit. 
(Armata a regretat foarte mult că nu a ve- 
nit N. Filipescu la războiu căci din Dec. 1910 
și până în Martie 1912 cât a fost ministru de 
războiu, făcuse mult pentru armată, unde 
lăsase o excelentă amintire şi numai re- 
grete). 





— 231 — 


Brātianu, ce era în opoziție, a comunicat 
ministrului Rusiei la Bucuresti: 
„Că neutralitatea României ar fi putut să ia un ca- 
“racter activ chiar dela începutul conflictului tur- 
co-balcanic, în loc de a fi stat în pasivitate“, 
Adăogând: 
„Dacă eram la putere ași fi mobilizat imediat şi 


ași fi impiedicat planurile bulgare, sau ași fi răs- , 


cumpărat scump neutralitatea României“. 

Această idee arată, că dela început Ro- 
mânia trebuia să ia un gaj pentru siguran- 
ta ei. 

Pe de altă parte se susținea la București, 
că dacă România ar fi urmat sfaturile Mari- 
lor Puteri, contormându-și atitudinea la a lor, 
i-sar fi admis la urmă o largă rectificare de 
frontieră în Dobrogea, având atunci susține- 
rea Germaniei, Austro-Ungariei şi Angliei. 
Pentru România se impunea ca pacea bal- 
canică să nu se facă fără ea. 

Șebeco, ministrul Rusiei, recomanda gu- 
vernului român să stea liniștit, iar ziarul ru- 
sesc „Ruskoe Slouo“ scrie că: 

„neutralitatea României îi va da drepturi la recu- 
noștința popoarelor balcanice cum și a Marilor Pu- 
teri, cărora ea le îndepărtează sceptrul complica- 


țiunilor europene, lucru de care se va ţine seamă 
la încheierea păcii“, 


Voiajul lui Danew la București şi Viena 
este interpretat. ca o dorinţă a Bulgarilor de 
a ajunge la o înțelegere cu România și Aus- 
tro-Ungaria, 





RET. prea 


Austro-Ungaria pare a fi dispus să ajungă 
cu Serbia la un compromis, în sensul de a-i 
acorda accesul la Marea Adriatică, printr'o 
linie dê railway la un port de comerț, care 
să nu fie transformat într'o bază navală și 
militară. 


Marile Puteri şi în special Rusia, își puneau 
acum întrebarea: dacă armatele bulgare vor 
rupe linia dela Ciataglia, desigur că nu se 
vor opri la porţile Constantinopolelui, ci vor 
intra în ele. Ce e de făcut? 


La 1 Noembrie 1912 am fost la București 
cu studiul ce făcusem asupra „Cadrilateru- 
lui Bulgar“. (A se vedea și capitolul „Pre- 
tențiunile României“) l-am prezentat Rege- 
lui, Marelui Stat Major, ministrului de ex- 
terne, ministrului de război, apoi l-am oferit 
lui N. Filipescu (ministru de domenii), Take 
Ionescu (ministru de interne) şi lui I. I. C. 
Brătianu, cu care am vorbit îndelung. (A 
se vedea capitolul „Pretenţiunile României“ ). 

Din convorbirile ce am avut cu aceasta 
ocazie cu cåți-va oameni politici am reținut: 

N. Filipescu era mulțumit că i-am oferit 
lucrarea, întorcându-i paginile, sa oprit, s'a 
uitat drept în ochii mei spunându-mi: 

Regret foarte mult că nu se face suficient pentru 
armată nu toţi oamenii politici sunt conștienți 
pentru 'aceasta, deşi își bat pieptul cu pumnii. In 








= S 


tot cazul, nu trebue să pierdem momentul, trebue 
să acționăm cu energie spre Sud“, 

Am răspuns: 

„Domnule Ministru, intreaga armată română re- 
gretă că nu aţi rămas dvs. ministru de războiu și 
după Martie 1912; ţara știe că dela 29 Decembrie 
1910 la 28 Martie 1912, adică timp de un an și trei 
luni, ați făcut ca ministru de războiu, mult mai 
mult decât toți miniștrii de războlu ce s'au succedat 
pe acolo“. 

Take Ionescu îmi spunea; 

„Acum cred că a sosit și momentul să ne răfuim 
cu Bulgarii, d-ta ai dreptate, desigur că vom cere 
tot Cadrilaterul, așa cum spui și arăţi si d-ta cai“. 

I. I. C. Brătianu mi-a spus că: 

„după părerea mea, România trebuia să mobilizeze 
și să aibă o acţiune activă, ocupând eventual te- 
ritoriul dela Sudul Dobrogei, necesar apărărei stra- 
tegice a acestei provincii, care ne asigură nu nu- 
mai ieșirea la Mars, ci și Gurile Dunărei“, 

I. I. C. Brătianu era de acord că numai 
intregul Cadrilater ne-ar putea da aceste sa- 
tisfacțiuni. 

Eu am adăugat că am mare grijă ca să nu 
lăsăm să ne scape momentul oportun, care 
odată pierdut, nu va mai veni; ceeace Bră- 
tianu a confirmat. 

Pe când discutam cu I. I. C. Brătianu a- 
ceste chestiuni, a intrat Vintilă Brătianu, la 
care, cu surprindere am constatat că avea 
cu totul altă părere; dar la urmă a convenit 
și el, că trebuie să tindem a lua tot Cadri- 

laterul Rusciuc-Sumla-Varna. 

Am vorbit și cu Ionaș Grădişteanu, care 
mi-a spus că: | 








Le e 


„a adresa o scrisoare deschisă și apol o interpe- 
lare primului ministru în chestia compensaţiunilor 
teritoriale la care are dreptul România“, 

Stiu că Ionaș Grădișteanu sa ţinut de cu- 
vânt, căci peste câteva zile a adresat scri- 
soarea deschisă, cerând linia Turtucaia-Bal- 
cic. Eu nu reușisem să'l conving ca să ceară 


întregul Cadrilater. 


La, 5 Noembrie dimineaţa, eram la minis- 
terul afacerilor străine, tocmai când sosise 
dela ministrul Ghika de la Sofia o lungă te- 
legramă cifrată, în care spunea că: 

„S'a decis ca guvernul bulgar să trimită pe Danew 
la Bucureşti, de îndată ce se va întoarce dela Sta- 
ra Zagora, Geşolt a declarat că nu se poate ceda 
Silistra, că poate acorda orice avantagii posibile, 
altfel el mai bine demisionează, Ministrul rus Ne- 
Kkludow a afirmat că România are dreptul la com- 
pensațiuni/. S 

Am spus atunci pe loc, că: 

„consider rea, alegerea și trimiterea lui Danew la 
București, el este încăpățânat, arogant şi mincinos, 
spirit mărginit, bun numai să complice chestiunile 
și să incurce lucrurile“. 


La 5 Noembrie seara am plecat la Sofia, 
aci am aflat că la 3 Noembrie avusese loc 
un consiliu de miniștrii bulgar, la care au 
asistat şi miniștrii plenipotențiari ai Austro- 
Ungariei, Serbiei și Greciei. Contele Tarnow- 
sky, ministrul Austro-Ungariei, a stat 49, in 
care timp sau discutat relaţiunile Statelor 
Balcanice faţă de Austro-Ungaria și în spe- 





— 235 — 


cial acele ale Serbiei față de monarhia Aus- 
tro-Ungară, 

Danew a spus ceva mai mituit şi anume că: 
„in consiliul de miniștri dela 3 Noembrie s'au des- 
bătut relațiunile Statelor Balcanice faţă de Austro- 


Ungaria și în special relațiunile Bulgariei față de 
România“, 


„La 6 Noembrie 1912. Din sferele legaţiunii 
franceze dela Sotia, rezultă că: 
„Pulgarii nu vor să cedeze Românlel mal nimic, ce- 


le două intrânde pe linia de frontieră ar fi totul, 
iar de Silistra nici nu vor să audă“, 


Vorbind relativ la această chestiune cu un 
membru al legaţiei ruse, îmi spune că: 
„aceasta este și convingerea lui, dar România nu 
trebue să se lase înşelată, căci ceeace propune gu- 
vernul bulgar ca: drepturi ce s'ar acorda popu- 
laţiei românești din Macedonia, dărâmarea întări. 
rilor dela Silistra şi eventual a celor dela Șumla, 
renunțarea definitivă la Dobrogea, ete., nu sunt de 
cât paliative fără importanță“, 

El îmi mai spune că: 

„guvernul bulgar este decis a trimite în cursul a- 


cestei luni pe Danew la Bucureşti ca să trateze 
cu România“, 


Ceeace se știa deja . 
Col. Romanowschi îmi mai comunică: 


„guvernul bulgar nu vrea nici să ia și nici să păs- 
treze Constantinopolele, pentrucă Bulgaria nu 
poate să-l digereze“. 


I-am răspuns: D-ta crezi așa ceva? Nu-l 
vrea pentru că nu poate ajunge la el. 


La 13 Noembrie ziarul bulgar „Mir“ scrie 


1 





— 236 — 


un articol ceva mai împăciuitor față de Ro- 
mânia. 

La Bucureşti s'a ținut un mare meeting, 

la care au vorbit Virgil -Arion, Murnu, Em. 
Antonescu, J. Th. Florescu, Barbu Delavran- 
cea, Pârvan, cerând: 
„să se vină în ajutorul românilor macedoneni, 
drepturi culturale românilor din Grecia, Serbia și 
Bulgaria, rectificarea frontierei dinspre Bulgaria, 
conform tratatului din Berlin“. 

Pe chestiunea acestor cereri, presa bulgară 
atacă iarăși România. 


La 15 Noembrie, maiorul Massov, atașatul 
militar german, îmi comunică, că: 
„Situația generală este foarte grea, din cauza ten- 
dinţelor Serbiei de a ajunge la Adriatica, care in 
acest caz nu va mal rămâne un lac italo-austro- 
ungar, Serbia s'ar putea intinde spre Salonic, dar 
ea nu vrea aceasta, ea vrea Adriatica, din această 
cauză e nevoe de mult calm, mai cu seamă că nu 
voim nici noi să stricăm bunele relaţiuni ce avem 
cu Rusia“. 

Vorbind relativ la această chestiune și cu 
col. Romanowschi, acesta îmi spune că: 

„Austro-Ungaria trebue să lase Serbiei posibilta- 
tea ca să aibă un port comercial la Adriatica, căci 
altfel Rusia este gata pentru orice eventualitate“. 

„Eventualitatea“ înseamnă războiul, în a- 
cest caz Franţa trebuia să sară în ajutorul 
Rusiei, iar Anglia nu putea să lase ca Fran- 
ta să nu fie ajutată, căci: sdrobirea Franţei, 
ca la 1870, expunea direct pe Anglia, ca să 
se găsească în fața Germaniei, ce ar fi stă- 











după cum a 


— 237 — 





pânit contihentul. Aceasta era clar atunci, 
ost clar în 1914, când Anglia, 
fără să fi avul un tratat de alianţă cu Fran- 
ta, a sărit în ajutorul ei. 

h 

Colonelul Lyon, atașatul militar englez, îmi 
comunică la 15 Noembrie că : 

„Anglia, în dorința păstrărei păcei, a recomandat 
la Belgrad cât mai multă moderațlune, căci dacă 
se va încăpăţâna să pretindă teritorii în direcția 
Mărei Adriatice, îşi va înstrăina simpatia Marilor 
Puteri. Serbia trebue să se mulțumească cu un 
drum comercial spre un port corespunzător sau le- 
gătură cu Marea Egee. Chiar dacă Serbia va a- 
junge la Adriatica nu trebue să se creadă că va 
rămâne acolo, fără consimțământul Marilor Pu- 
teri“. 

Vorbind imediat cu maiorul Kalafatovici, 
acesta mi-a spus că: 

„este adevărat că Anglia a făcut în ziua de 1 Noem- 
brie această comunicare la Belgrad și că Serbia nu 
a dat încă nici un răspuns“, 


'La 19 Noembrie, colonelul Merone, atașatul 
militar italian, îmi comunică: 

„Italia fiind legată printr'un tratat de alianță cu 
Austro-Ungaria, nu e de loc dispusă ca să fie an- 
trenată într'un războiu pentru un port de comerț 
sârbesc. Pe noi ne interesează Valona, pentru acea- 
sta ne opunem ca grecii s'o ocupe. Italia lucrează 
din toate puterile la evitarea unui războiu“, 


Cu toate atacurile date de Bulgari pe linia 
Ciatalgia, ei nu reuşesc a o cuceri. Pierd a- 
proape 15.000 oameni, dar pierd şi avântul. 





e. roe h a aaa TT a a N 





MAR e 





va 


La 11 Noembrie 1912 se încep trâtativele în 
vederea încheerei unui „armistițiu“, având 
în consideraţie că se duceau de doui orien- 
tali, ele s'au dus cu caracterul orientalilor, 
incet, încet, așa că deabia la 20 Noembrie s'a 
semnat armistițiul. 

Textul suna astfel: 

1) Sa incheiat armistițiu între armatele Bulga- 
riei, Serbiei și Muntenegrului *) de o parte, și a 
Imperiului Otoman de alta, în scop de a începe tra- 
tativele de pace între beligeranţi, 

2) Armistițiul este încheiat pentru timpul cât vor 
dura tratativele de pace și până la terminarea cu 
bine a acestor tratative, sau până la întreruperea 
lor, 

3) Tratativele pentru încheierea păcii vor avea 
loc la Londra și vor începe 10 zile după semnarea 
acestul protocol, 

4) In caz când tratativele vor fi întrerupte, fie- 
care din părţile beligerante e obligată se denunțe 
armistițiul cu patru zile mai înainte de reinceperea 
ostilităților (făcând cunoscut ziua și ora). Aceste 
patru zile încep să se socotească dela ora 7 seara, a 
zilei în care unul din cei doi Generalissimi va co- 
munica, celuilalt reinceperea ostilităţilor. 

5) Armatele beligerante își vor menţine pozițiile 
ocupate. Se va demarca o zonă neutră, stabilită de 
ofițerii destinati pentru aceasta, de către Coman- 
danţii Superiori ai părţilor beligerante. | | 

6) Armistițiul intră în vigoare din momentul 
semnării acestui protocol. Dacă vreuna dintre ar- 
matele beligerante va trece linia de demarcare, 
stabilită după acest armistițiu, va trebui să se in- 
napoieze la pozițiile de mai înainte. 

7) Guvernul Imperiului Otoman se obligă a ridi- 


+) Grecia a refuzat să semneze armistițiul. 





bi e iii CE a OO o E l j 






ui 

— 239 — 
ca blocada Marea Neagră, să lase libera trecere 
a vapoarelor în aceste porturi şi să nu împiedice 
reaprovizionarta trupelor bulgare pe Marea Nea- 


da se obligă să lase trecerea liberă 
pe calea ferată din zona cetăţii Adrianopole, a tre- 
nurilor militare bulgare, care vin din Bulgaria şi 
se inapoiază,. A 

8) Armistițiul incepe la 20 Noembrie st. v. 1912 
la ora 7 seara“. H 

Se constată că guvernul bulgar a fost des- 
tul de larg pentru că în acel moment dorea 
să ajungă la pace. Pe de altă parte, Turcii nu 
ar fi voit o pace făcută în condițiuni militare 
atât de defavorabile, ei sperau în ajutorul 
vre-unei Mari Puteri. Este sigur că Rusia a 
atras atenţia Bulgariei ca să nu mai încerce 
ca, să rupă linia dela Ciatalgia, căci Constan- 
tinopolele nu-i va putea reveni. Aceasta CO- 
respundea după cum am spus anterior și ne- 
putinţei armatelor bulgare de a rupe linia de 
la Ciatalgia. 


Conilictul balcanic a demonstrat Austriei, 
chiar de la inceput, slăbiciunea ei, din cauza 
conglomeratului de rase din care era alcă- 
tuită. Răzbciul balcanic a redeșteptat simtă- 
mântul patriotic la cei 9.000.000 de sârbi și 
croați aflaţi sub stăpânirea sa. Victoriile sâr- 


*) NOTA. Aprovizionarea armatelor bulgare des- 
pre care se vorbește la punctul 7 din acest protocol, 
va incepe în ziua când vor începe tratativele de 
pace“. 


ae 










— 240 — 


bo-bulgare au avut darul să exaWeze spiritul 
tuturor slavilor din Austro-Ungâria, dar toc- 
mai din această cauză, alcătufrea unei Ser- 
bii Mari nu-i convenea dejbe. Arhiducele 
Franz Ferdinand vrea răzbg ul, credea mo- 
mentul bine sosit, căci Rusia incă nu este 
gata. f 

In Austro-Ungaria în momentul când în- 
cepea războiul balcanic, delegațiunile votau 
peste bugetul ordinar al armatei de uscat 
şi marinei 151.000.000 coroane credite extra- 
ordinare, peste cele 960.000.000 coroane vota- 
te în ultimii 8 ani. 

Rezerviştii Corpurilor XV şi XVI din Bos- 
nia și Hertzegovina, asemeni a Corpurilor 
XIII din Agram, III din Gratz și VII din Ti- 
mişoara, erau ținuți sub drapel și totuşi Aus- 
tro-Ungaria declara că nu ia nici o măsură 
militară, ea striga că din contră Rusia ia mă- 
suri de mobilizare, 

Arhiducele Franz Ferdinand se duce în 
Noembrie 1913 în Germania pentru a cere 
sprijinul; i se spune să fie liniştit şi Austro- 
Ungaria să-și caute de treabă, Cancelarul 
Bethman Holweg spune în Reichstag: 

„Noi nu vom lăsa să se înlăture drepturile alia. 
ților noștri. Dacă ei vor fi ameninaţi in existența 
lor, noi credincioși în îndatoririle ce avem, ne vom 
așeza cu hotărire alături de ei“. 

Avertismentul era pe faţă dat Rusiei. 

In acest timp, un fapt de mare importanță 





p-m 


— 7 


— 241 — 







se petrete, Tratatul de alianță al Triplicei 
ul 1913, totuși el s'a reînoit prin 


nevoe de akaţii săi și în special de Austro- 
Ungaria, în scop de a se păstra echilibrul 
forțelor navale în Mediterana și de a avea 


mâinile libere lea să-și organizeze nouile te- 
ritorii din Africa luate dela Turci. Prin în- 
cheierea cu anticipație a Triplei Alianțe, îna- 
intea conferinței ambasadorilor dela Londra, 
se făcea indirect cunoscut Antantei, că Ger- 
mania și Italia vor susține Austro-Ungaria, 
în chestiunea Adriaţicei şi a Albaniei. 
Austro-Ungaria își urma politica de perse- 
cuțiune asupra Serbiei. Pentru a o sili la re- 
nunţări, dă o lovitură în sensul că la 26 
Noembrie schimbă pe ministrul de războiu, ge- 
neralul Auffenberg, cu generalul Krobatin şi 
pe şeful de Stat Major, generalul Schema, cu 
generalul Conrad v. Hoetzendort. Această 
combinaţie fusese pusă la cale de Arhiducele 
Ferdinand, moștenitorul Tronului, care de- 
venise războinic și voia să aibă în capul ar- 
matei oameni energici, mai cu seamă că nu 
se ştie ce aduce ziua de mâine, poate chiar 
un ultimatum adresat Serbiei. 
Austro-Ungaria, respectiv Contele Berch- 
told, nu crezuse la început că Turcia va fi 
bătută. Acum văzându-se surprinsă de victo- 
ria aliaților, în loc să facă „bonne figure a 


General G. A. Dabija 16 


— 242 — 






mauvaise jeu“, să tacă pe bunul vecj faţă de 


Serbia, ceeace ar fi fost și pe pla/ul popoa- 
relor slave din Imperiul Austro-Ungar, ea, 
din contră, ia o atitudine de dușmănie 


faţă de Serbia. 


La 25 Noembrie a sosit lg București Da- 
new, însoțit de secretarul de legaţie Gură- 
nescu. | 

Ştiam înainte de a pleca din Sotia, că Da- 
new nu va ceda Silistra, că va propune acor- 
darea de drepturi românilor macedoneni de 
a avea școlile și bisericile lor. 

In București, Danew a fost bine primit, ași 
putea spune că a fost primit curtenitor, dar 
atitudinea lui arogantă, nu putea inspira 
nici încredere și nici stimă, el asculta, clipea 
din ochi în mod șiret și nu da nici un răs- 
puns. Danew a stat în București numai o 
singură zi şi nu a voit să rămână încă o zi, 
pentru a lua parte la solemnitatea în onoa- 
rea Marelui Duce Nicolae Mihailovici. Vizita 
lui Danew a lăsat o impresie detestabilă. Re- 
gele Carol I-iu s'a exprimat fată de Kalinkoii: 

„Dl. Danew e un perfect om de stat, care tratea- 
ză chestiunile cu completă sinceritate și seriozitate 
— calităţi inerente oamenilor de stat englezi. Re- 
gele a adăugat că a petrecut cu el o oră și jumă- 
tate în cea mai plăcută conversaţie (!) și ar fi do- 
rit s'o continue, dacă nu știa că dl. Danew se gră- 
beşte (!)“, 

Kalinkofi adaugă în raportul său: 





a BAG a, 





„in fiecate cuvânt al Regelui se vedea o ironie ne- 
cruțătoareila adresa d-lui Danew'“, 

Pe seara lui Danew sau făcut la Bucu- 
rești multe komentarii ironice, ele se pot con- 
cretiza print?un articol din „L/Independance 
roumaine“ din 27 Oct. în care se spune: 

„„Danew este nu numai cel mai important om de 
Stat din Bulgaria, El se bucură de autoritate mul- 
țumită sincerităţii sale, trecutului şi echilibrului 
său mintal. Vizita sa este manifestarea unei voli- 
tici. Nu putem însă crede că in asemenea momen- 
te, Bulgaria a trimis un bărbat care după vizita sa 
va lăsa inșelătorie sau început de neințelegeri“. 

In fiecare frază este o ironie. 


La 26 Noembrie a sosit la București Marele 
Duce Nicolae Mihailovici cu o mare suită, 
aducând Regelui Carol I-iu bastonul de Ma- 
reșal al armatei ruseşti. 


La 28 Noembrie a avut loc la Palatul Re- 
gal din București solemnitatea înmânării bas- 
tonului de mareșal, Marele Duce Nicolae pre- 
zentând Regelui și o scrisoare autogrată a 
Tarului Nicolae. 

Cu această ocazie, delegația Regimentului 
Vologda al cărui cap onorific este Regele Ca- 
rol L-iu, având în frunte pe colonelul Stupuin 
a prezentat Regelui felicitări pentru acorda- 
rea bastonului de mareșal, oferind în acelaș 
timp insignele Regimentului cu prilejul ju- 
bileului de 100 ani dela crearea lui. 


] 


DC e Op po CN CR PI E O 0 N O a a p O O A N NP 9 CN N a aci d ai o a e ae aa dă 


— 244 — 


Misiunea specială bulgară compusă din 
generalul Draganoff, Mareșalul Cuy 


Acordarea bastonului de Mareșal Regelui 
Carol, a fost comentată de prese 
bulgară, în sens defavorabil RUS 
niei, oficialitatea bulgară a păstrat o atitu- 
dine protocolară. 


In Noembrie 1912, ministrul C. Diamandy 
comunică dela Petersburg că Jagow i-a 
spus că: 

„România are pretențiuni naturale și că Bulga- 
ria trebue să înțeleagă că chiar în cazul unui răz- 
boiu victorios, trebue să facă sacrificiile necesare 
şi chiar să renunțe la teritorii ocupate. Istoria e 
plină de exemple asemănătoare“, 

Aceasta corespundea cu expozeul făcut 

de Kiderlen  Wăechter” înaintea comisiunii 
Bundesrat-ului că : 
„Nu se va putea refuza României o rectificare de 
frontieră strategică în Dobrogea în vederea pro- 
tecțiunei singurului pod ce are peste Dunăre la 
Cernavoda. Asupra acestei chestiuni, activitatea 
mediatrice a puterilor va trebui să intervină între 
Bulgaria și România“. 


La 27 Noembrie Lt. col. Laxa îmi spunea că: 

„Austro-Ungaria are convingerea că la nevoe ar- 
mata română va fi alături de armata Austro-Un- 
gară“. 

I-am răspuns : 
„eu nu știu ce va face armata română, sper însă 









N — 245 — 








că Austro-Ungaria nu va provoca un războiu, căci 
atunci va intra in joc „casus foederis“, 

— Crezi? \ 

— Da, cred. 

— Atunci, di 
făcut, Ti 

— Ba de făcut ar fi, ca Austro-Ungaria să lase 
şi pe alţii să trăiască, căci și statele mici au drep- 
tul să se înclăzeastă la soare“. A 

Cu acestea, convorbirea noastră a luat 
stârşit, dar a doua zi lt. col. Laxa mi-a trans- 
mis : | 

1) „Politische Geografie“ a lui Retzel, în 
care era subliniat pasagiul : „Statele mici co- 
respund unei forme perimate, ca și vechile 
state-sate, sau vechile state-cetăţi'“. | 

2) Cartea „Fichte und die nationale Idee“ 
a lui Treitschke, în care era sublinia: „Numai 
statele mari şi puternice au dreptul la viață. 
Este ceva ridicol în ideea unui stat mic“ 

Când am primit cărțile, am văzut despre 
ce este vorba, fiindcă eu le cunoșteam, i-le-am 
trimis imediat înapoi, cu un bilet în care-i 
spuneam : 

„Mulţumiri cordiale; am reflectat mai de mult a- 
supra absurdităţilor pangermaniste cuprinse in ace- 
ste cărţi, pe care văd că și d-ta ca Austriac, le susţii, 
Dacă Austro-Ungaria va urma pe linia pe care a 
apucat-o în speranța realizărei ideilor expuse în 
ele, atunci iți pot spune : „Finis Austriae“ și la re- 
vedere în România Mare. Dar fiindcă-ţi plac aseme- 
nea cărţi, îţi mai pot recomanda ca să citeşti și căr- 
tile lui Hegel, Frederic Schlegel, Rohrbach şi Goer- 
res, care cântă aceeași muzică, pe aceeași temă“. 


părerea d-tale nu ar fi nimic de 


Ss "940 Le / 






Lt. col. Laxa era un om bine rescut, a 
rii etsay „& tăcut și a înghițit, probabil 
ca In 1318 și-a reamintit de É-i scrisese. 
eu în 1910. j 7 iiia 


La 3 Dec. 1912, am plecat la Bucuresti îm- 
preunaą cu d. ministru Ghika, care fusese 
chemat telegrafic de ministrul de externe. 
D-lor au discutat în ziua de 5 Decembrie îm- 
preuna si cu ministru Mişu (ce e mutat de 
la Constantinopole la Londra), toată chestiu.- 
nea revendicărilor României, stabilind patru 
traseuri. Eu am susținut că nici traseul Nr 
l propus, care era cel mai mare, nu este su- 
ficient, ṣi că trebue mers la Vest de Rusciuc 
Vest Sumla, Sud Varna, susținând aceasta Bu 
studiul meu asupra „Cadrilaterului bulgar“ 
ȘI cu un „Memoriu ce am prezentat rela- 
tiv la întreaga chestiune a Dobrogei. Eu am 
sprijinit părerea mea pe faptul că bulgarii 
urăsc România și invidiază pe români, că a- 
cum dacă vom dobândi tot Cadrilaterul på- 
na la linia V. Rusciuc-V, Șumla-S. Varna, nu 
vom adăuga la ura și invidia lor nimic mai 
mult; în tot cazul, ori traseul Nr. 4, ori tra- 
seul Nr. 1, ori tot Cadrilaterul, tot atâta fa- 
ce din punctul de vedere al urei bulgarilor 
fată de România, cu această ură trebue să ne 
deprindem și mult sentimentalism să nu fa- 





cinei ARN sea 


cem cu Poporul bulgar, el fiind periculos mai 
cu seamă din cauza conducătorilor lui. 

M'am prezentat Regelui, generalului Hår- 
jeu, ministrul de război, şi d-lui general A- 
verescu, şeful Marelui Stat Major, susținând 
pe baza studiului meu „Cadrilaterul bulgar“, 
părerile mele, care nu mi-au fost cu nimic 
contra-zise, decât cu imposibilitatea de a do- 
bândi pe cale diplomatică acel maxim de re- 
vendicare ce preconizam eu, 


La 7 Dec. am plecat la Sofia. 


La 10 Dec. aflu dela legația rusă că minis- 
trul Nekludoff a telegrafiat la Petersburg ur- 
mătoarele : 

„am indicat lui Gesoff necesitatea de a nu amâna 
tratativele cu România, Din cauza amânării, ro- 
mânii cred că nu vrem să le dăm nimic“, 


La 12 Dec. baronul Mittag îmi comunică 
că contele Berchtold ar fi dat la 8 Dec. ins- 
trucţiuni ambasadorului Austro-Ungar dela 
Londra, contele Mensdorff, ca să susțină con- 
cesiunile teritoriale cerute de România, căci 
altfel e imposibilă restabilirea situaţiei în 
Balcani, fără satisfacerea cererilor române în 
favoarea unei rectificări de frontierā din 
partea Bulgarilor. 


La 15 Dec. sunt informat din cercul legaţiei 


— 248 — 


ruse că Geșoff a telegrafiat lui Sazonoft că : 
„România cere Silistra. De îndată ce Rusia își va 


arată nemulțumirea, sperăm că România va renun- 
ţa la pretenţiile ei“, 

In această zi Danew prezentase la Londra 
lui Take Ionescu concesiunile pe cari le fă- 
cea, formulate în patru puncte. (A se vedea 

Maiorul Kalafatovici îmi comunică că : 

„Bulgarii sau adresat Sârbilor, cerându-le să-i 
sprijine cu armata contra Românilor, conform tra- 
tatului de alianță. Sârbii au refuzat. Rusia ar fi de- 
clarat că este de acord cu refuzul . Sârbilor și că 


Bulgaria singură trebue să facă faţă pretenţiun 
României“, tă pretenţiunilor 


Trebue să se țină seamă că în acel moment 
din partea României erau numai tratative, 
dar Bulgarii se gândesc la un atac armat cu 
sprijinul armatei sârbe, contra României. A- 
ceasta contrar stipulațiunei Art. 1 din „Tra- 
tatul de alianță“ care spune : „Ajutor reciproc 
cu totalitatea forțelor, dacă unul din cei doi 
contractanți ar fi atacat de unul sau mai 
multe puteri“. De asemeni era contrar Art. 2 
al „Convenţiei militare“ care vorbește : „Dacă 
România atacă Bulgaria, Serbia este datoare 
sa-i declare războiu.....“. Ori, România nu a- 
taca Bulgaria ci, discuta. Deci, pretenţiile 
Bulgariei erau absurde, de aceia Serbia nu le 
putea admite. 

La 16 Dec. legația Rusiei dela Sofia a pri- 
mit dela Sazonoff răspuns la telegrama din 
10 Dec. cu cuprinsul; 





— 249 — 


„Comunicaţi lui Geşoft cum că sunt informa- 
țiuni precise că România se înarmează în legătură 
cu tratativele cu Bulgaria. Atrageţi în modul cel 
mai serios atențiunea asupra necesităţii începerei 
tratativelor“. i 

Se ştie că Danew nu trata serios la Londra, 
iar guvernul bulgar spunea că Danew are de- 
pline puteri ca să trateze. 


La 17 Dec. 1912 a murit subit Kiderlen 
Wächter, în locul lui a venit Jagow, ambasa- 
dorul Germaniei la Roma. 


La 17 Dec. 1912 eram din nou la București, 
am fost la ministerul de externe, unde mi 
sa spus că sau trimis ministrului Mișu la 
Londra, instrucţiuni relative la : 

1) Reuniunea Ambasadorilor Marilor Pu- 
teri. Dacă România va fi admisă la această 
reuniune, să ceară drepturi cât mai largi 
pentru aromâni. Dacă se va discuta calea fe- 
rată Dunărea-Adriatica, că România ar fi 
dispusă să arunce un pod peste Dunăre. 

2) In negocierile cu Danew, să aibă în ve- 
dere : 

a) Chestia aromânilor. 

b) Fruntaria Dobrogei, că nu e vorba de 
cedări de teritorii, ci rectificarea de fruntarie, 
indicându-se pe baza lucrărei mele asupra 
„Cadrilaterului bulgar“ patru traseuri, tra- 
seul 1 era un maxim, traseul 4, un minim, 





E pa 





Cu regret trebue să spun că eu nu am fost 
de acord nici cu traseul Nr. 1. Am susținut 
încă înainte  începerei războiului balcanic, 
că dușmănia bulgară contra României este 
mare, că Bulgaria revendică sub diferite 
i motive toată Dobrogea românească și că da- 
că România ar revendica dela Bulgaria un 
metru pătrat, sau tot Cadrilaterul Bulgar, 
nu va mări cu mult ura bulgarilor; în schimb 
insă dobândirea întregului Cadrilater ne-ar 
da toate satisfacţiunile, mai cu seamă ne-ar 
da o frontieră strategică. Am susţinut acea- 
stă revendicare tot timpul, dela începutul 
N războiului balcanic. Probabil că nu sa pu- 
fi tut cere mai mult decât se cerea acum tu 
| traseul Nr. 1, anume „o linie de frontieră ce 
ar pleca dela Vest de Turtucaia și ar ajunge 
| la Sud de Ekrene“. 

f In audiența ce am avut la Regele Carol, 
| am susținut părerea mea, documentând-o. 
| Regele mi-a dat dreptate, adăogând : 

„România nu a făcut și nu va face niciodată pe 
jandarmul Triplei Alianțe sau al Dublei Aliante ; 
interesele ei proprii vor trece înainte, din moment 
ce Bulgariei i se va permite a se mări atât. Ro- 
mânia cere păstrarea statu-quo-ului, dacă însă 
Bulgaria se mărește, România are drept la com- 
pensaţiuni cu atât mai mari cu cât se va mări și 
Bulgaria mai mult în dauna Turciei“, 


La 19 Dec. 1912 am revenit la Sofia, am co- 
municat d-lui ministru Ghika ceeace vorbi- 








Rp Pati 


sem și făcusem la București, d-sa mi-a spus 
că ; 

„cu două zile înainte primise vizita lui Stancioti, 
ministrul Bulgariei la Paris, care i-a spus că el nu 
ar înțelege care ar fi misiunea ministrului Mişu 
la Londra; apoi că Bulgaria se simte ofensată pen- 
trucă România silește Bulgaria prin Marile Puteri 
pentru a rezolva chestiunea rectificării de fron- 
tieră“, 

D. ministru Ghika l-a pus la punct. Ase- 
meni l-a lămurit și asupra faptului că Româ- 
nia nu ar fi formulat nici o cerere precisă. 

D. ministru Ghika i-a explicat : 

„că Ministrul Maiorescu i-a făcut lui Kalinkoff la 
București comunicări precise la 20 Sept. și la 26 
Sept., apoi lui Danew la 26 Noembrie, chiar la Bu- 
curești i s'a vorbit foarte clar de către Regele Ca- 
rol I-iu şi în fine prin ministrul Mișu lui Danew la 
Londra, la 11 Dec. 1912, deci nu s'ar putea vorbi că 
Bulgaria nu a fost înştiințată de România și la 
timp și precis“. 

Dar Bulgaria amână orice discuțiune con- 
form spiritului balcanic și oriental, moti- 
vând prin organul lui Danew fel de fel de 
copilării fără fond şi fără scop, la București, 
Sofia sau Londra la conferința Ambasadori- 
lo, ministrului Mișu și lui Take Ionescu aflat 
acolo. 


La 22 Dec. din cercul legaţției ruse mi se 
spune că ministrul Nekludoft a telegrafiat la 
Petersburg : 

„Am declarat astăzi lui Geşoitf că nu mai putem 
simpatiza intransigenţa guvernului bulgar“, 








— 292 — 


- La 24 Dec. col. Romanowschi îmi comunică, 

că cu o zi înainte, Geşṣoff a rugat pe minis- 
trul Nekludofi ca să roage pe ministrul Sa- 
zonow, pentruca : 

„Rusia, să intervină în tratativele bulgaro-ro- 
mâne“. 

Eu i-am spus că regret foarte mult că Ro- 
mânia nu intră cu armata în Cadrilater și 
să-l ocupe. Col. Romanowschi mi-a răspuns 
că Bulgaria ar merita aceasta, dar că nu 
crede încă oportună această ocupare, 


La 25 Dec. a sosit la legația română o te- 
legramă a ministrului de externe prin care a- 
rată că: 

„Danew a declarat d-lui Mișu și apoi d-lui Take 
Ionescu că el nu poate admite decât o rectificare 
mică de frontieră, că el așteaptă noui instrucţiuni. 
Aceasta înseamnă o tărăgănire, pe care guvernul 
român n'o admite, el e hotărit ca fără mobilizare și 
fără declaraţie de război, să ocupe milităreşte te- 
ritoriul pe care-l revendică la fruntaria Dobrogei“. 

Se lasă la tactul ministrului Ghika ca să 
folosească această încunoștiințare. 

Mi-a părut bine de cuprinsul acestei tele- 
grame. 


La 26 Dec. legația din Sofia, este înștiința- 
tă de ministrul de externe român, că minis- 
trul Rusiei, Şebeko , a transmis guvernului 
român din partea Bulgariei următoarele pro- 
puneri : 





— 253 — 


„a) Autonomia eclesiastică şi școlară a Cuţo- 
Vlachilor din Macedonia. 

b) Dărâmarea întăriturilor și forturilor Silistrei 
şi în cele din urmă cedarea poziţiunilor strategice 
Medgidi-tabia. 

c) Rectificarea frontierei printr'o linie în care 
România primește prin anexare vreo douăzeci de 
sate. 

d) Bulgaria garantează României Dobrogea“, 

Ministrul Maiorescu spune că : 

„a cerut ministrului Rusiei, ca Bulgaria, respectiv 
d. Danew, să binevoiască a trata, căci altfel Româ- 
nia va ocupa milităreşte teritoriul reclamat dela 
Bulgaria“. 

La 26 Dec. maiorul Kalafatovici îmi comu- 
nunică că: 

„Serbia a făcut cunoscut că lasă Marilor Puteri 
orija rezolvirei accesului ei la Marea Adriatică și 
că odată pacea făcută, ea va evacua coasta mărei 
în termenul fixat de Europa“. 

Am spus lui Kalafatovici : 

„cred acum că gura Austro-Ungariei va fi astu- 
pa t 

— Crezi? Vei vedea că nu, ea își va urmări pla- 

nul ei, umilirea Serbiei. 


La 28 Dec. sunt informat că in cursul zi- 
lei de eri Geşoff a spus într'un cerc : 

că doreşte să ajungă cu România la o înţelegere 
in scop de a salva interesul și demnitatea ambelor 
țări“. 

Am spus,că atâta timp cât Danew va conduce 


“tratativele dela Londra, nu cred să se poată 


ajunge la vreo înțelegere, Danew fiind un 
negativ. 








— 254 — 


„La 29 Dec. ministrul Maiorescu telegrafia- 
ză, legaţiei române din Sofia că : 
„având în vedere că Bulgaria a solicitat interven- 


ţia Rusiei, România va comunica N i 
pisi ap i Marilor Puteri 


La Sofia circulă părerea că Marile Puteri 
vor face o demonstraţie navală în apropierea. 
strâmtorilor, având de scop de a face o presi- 
une asupra Turciei, ca să primească con- 
dițiunile de pace cerute de statele balcanice. 

Ministrul Franţei îmi comunică : 

„că ideia demonstraţiei navale ar fi fost i si 
| a lui sir 
Edward Grey, dar ea nu va avea nici o urmare. 
pentrucă nu se va putea stabili nici un acord între 
Puterile ce alcătuese Antanta și cu atât mai mult 
intre aceste puteri și acele ale Triplicei“, 
i Ministrul Germaniei dela Sofia mi-a spus 
că ; 

„„Impăratul Wilhelm este contra unei demonstra- 
ţii navale ca mijloc de intimidare sau de constrân- 
gere a Turciei, care nu va lipsi ca să aibă o reper- 
cusiune in Orientul musulman, provocând o puter- 
nică ură religioasă. Dacă Germania este contra de- 
monstraţiei navale, atunci sigur cănu vor mai învoi 
nici Austria și nici Italia“, ; 


După Știrile sosite dela Constantinopole 
pare ca miniștri turci sunt decisi la resemnare, 
ei ar conveni ca să cedeze Adrianopelele Bul- 
gariei, pentrucă o reluare a operațiunilor ar 
putea fi fatală dominațiunei otomane., 

Kiamil Pașa a convocat la palatul Dogma 
Bagce un consiliu naţional format din oa- 





— 255 — 


menii notabili turci cei mai proeminenți, ca- 
re după ce au ascultat expunerea Marelui Vi- 
zir şi a ministrului de războiu, au recunoscut 
că nu pot respinge condițiunile recomandate 
de Marile Puteri. 


Din discuţiunile ce am avut cu membrii di- 
feritelor legaţiuni din Sofia rezultă că dacă 
pacea balcanică pare acum ceva mai asigu- 
rată, mai sunt încă probleme generale de re- 
zolvat, astfel : 

a) Delimitarea frontierelor Albaniei. Aus- 
tro-Ungaria şi Italia vor ca Scutari să se dea 
Albaniei, iar nu Muntenegrului. Nici frontie- 
ra orientală a Albaniei nu e uşor de decis, 
fiind o mare deosebire între pretențiunile 
Serbiei şi ceeace Austro-Ungaria ar voi. 

b) Regularea chestiunei insulelor din Ma- 
rea Egee. Puterile Antantei doreau ca aceste 
insule să fie lăsate Greciei ca parte a victo- 
riei sale, căci altfel ele vor rămâne un perma- 
nent motiv de răscoale şi de contrabande. 
Mai înainte Germania era de această idee, cu 
condiția ca aceste insule să nu fie fortificate 
şi să nu servească drept bază de operațiuni 
militare. Acum însă vocea Italiei este aceea 
care e ascultată în chestiune de politică medi- 
teraniană. Italia nu vrea ca să se cedeze Gre- 
ciei lanţul de insule pe care ea a pus stăpânire, 
deasemeni nici pe insula Rodos, unde tine o 


i i: 


si SIBI se 


garnizoană, ca şi cum ar fi moștenitoarea ca- 


valerilor Sfântului Ion. 


La 30 Dec. baronul Mittag îmi spune că: 
„regretă că s'a ajuns cu Bulgaria la o discuţie ce 


nu se termină și că totuși trebue sperat a se ajun- 


ge la o înțelegere, deaceea România nu trebue să 
ocupe cu forțele sale linia. Turtucaia-Balcic“. 

Acelaș lucru mi s'a comunicat și din cercu- 
rile legaţiei germane din Sofia. 

La 31 Dec. ministrul Ghika a făcut minis- 
trului de externe român, un lung raport a- 
supra convorbirei ce a avut cu Gesoff, pre- 
ședințele consiliului de miniştrii,  discuţiu- 
nea a avut loc în jurul ideei dacă România 
se va adresa sau nu Marilor Puteri. Apoi Mi- 
nistru Ghika i-a arătat că lucrurile nu ar fi 
ajuns acolo unde sunt azi, dacă Bulgaria nu 
lua atitudinea tăcerei. D. Geşofi a spus că 
mai bine demisionează, la aceasta d. Ghika 
i-a răspuns că aceasta nu este o soluţie, căci 
ce-ar fi dacă ar demisiona si d. Maiorescu ? 
D-l Gesoff a dat dreptate d-lui ministru Ghi- 
ka și chiar i-a mulţumit. 

Dar Danew stătea la Londra mut faţă de 
România, făcând în schimb ifirigi de prost 
gust, cerând Sârbilor Monastirul! 





„ca să poată 
satisface după cum spunea el, cererile Ro- 
mânilor. a 








] 


Ataşaţii militari străini în Bulgaria in anul 1912 


Maior Kalajatovici, 


Lt-Col. Lyon, 


Maior Dabija, 


Lt.-Col. Meron 


Maior Tabouis, Col, Romanowsk 


Lt.-Col. Lara 

















— 257 — 


CONFERINȚA AMBASADORILOR DELA 
LONDRA 


Incă dela 14 Noembrie sir Edward Grey a 
propus o reuniune a Ambasadorilor Marilor 
Puteri, care să se facă întro capitală, pen- 
tru a se discuta chestiunile pendinte și 
de va fi posibil să ajungă la un acord. 

Această propunere s'a discutat în cance- 
lariile celor șase Mari Puteri (Anglia, Franţa, 
Rusia, Germania, Austro-Ungaria și Italia), 
ea a gāsit însă imediat contrarietăţi: Ger- 
mania întârzia ca să dea răspuns, ea dorind 
să se sfătuească mai întâiu cu aliaţii săi a- 
supra cuprinsului răspunsului ; Austria nu 
vrea, să se ducă la conferinţă până ce Serbia 
nu va ceda în chestia Adriaticei. Serbia stă- 
tea în mutism, ea voia să lase ambasadori- 
lor să ajungă la un compromis care-i va pro- 
duce o mai mică umilinţă, ca opunerea ca- 
tegorică a Austro-Ungariei. In acest timp 
presa Austro-Ungară și după ea acea Germa- 
nă, ataca Serbia pe mai multe motive, între 
care cel mai de seamă, dar și cel mai 
nedrept era acela că din cauza ei, Mo- 
narhia Austro- Ungară ar fi cheltuit una 
sută milioane coroane, pentru mobilizarea 
unei părți din armata sa. In fine s'a căzut 
de acord ca conferinţa ambasadorilor să se 
întrunească la Londra, la ea să fie admisă şi 


General G. A. Dabija iT 


— 258 — 


România (aceasta pe baza propunerei Ger- 
maniei) ca fiind singurul stat cu interese în 
balcani ce nu-şi va putea spune cuvântul pe 
timpul negocierei păcei între statele belige- 
rante. 

S'a decis ca negocierile să rămână secrete, 
să nu se facă procase-verbale, ci numai să se 
ia note. Se spera ca în cinci şedinţe, adică în 
cinci zile, să se termine totul; de fapt tra- 
tativele au ţinut până la 17 Mai 1913, au du- 
rat deci 53x luni. 

Conferința ambasadorilor din 1913 dela 
Londra, reamintea alte două conferințe ce 
au mai avut loc în acest oraș, anume aceea 
din 1831 care a ajuns la neutralitatea Belgiei!) 
și aceea din 1867 care a ajuns la neutralita- 
tea Marelui Ducat de Luxemburg. 


La 4 Dec. s'a adunat în fine conferința am- 
basadorilor-la Londra. 

S'a aprobat în unanimitate : 

a) Crearea unei Albanii independente si 
viabile, garantată și controlată de Marile Pu- 
teri, sub suzeranitatea Sultanului (se crease 
deci homunculus austro-italian). 

b) Neutralizarea Albaniei. 

c) Sa admis ca frontiera de Nord a Alba- 
niei să fie cu Muntenegru și cea de Sud cu 
Grecia. 





1) Călcată de Germania în 1914. 





Ma 


d) S'a admis accesul Serbiei pentru comer- 
tul eì la-un port albanez. Port care să fie de- 
servit de o cale ferată internațională, sub con- 
trolul european și sub protecţia unei forțe 
armate internaționale și accesibil tuturor 
mărfurilor, asemeni şi munițiunilor de răz- 
boiu. 


La 5 Dec, Serbia sfătuită de Anglia renunţă 
la dobândirea de teritorii la Adriatica, 

La 5 Dec. Danew, în convorbiri particulare, 
afirmă că aliații vor negocia cu Turcia, ce- 
rând teritoriile dela Vestul unei linii ce ar 
merge dela Marea Egee la Marea Neagră în- 
globând şi Adrianopole. 


La 7 Dec. s'a recunoscut Serbiei dreptul de 
a-și alege traseul căei ferate și portul termi- 
nus. Ambasadorul Austriei, contele Mensdorff, 
a spus că va da răspunsul său ulterior. El a 
cerut ca Scutari, Ipek și Prizrend să fie în- 
elobate Albaniei. Ambasadorul Rusiei, contele 
Benckendorff, a cerut Drinul ca frontieră o- 
rientală. 


La 9 Dec. la Londra sa răspândit svonul că 
Bulgaria dorește autonomia Macedoniei, în 
scop de a înlătura acum pe Sârbi, în speran- 
ta de a o moșteni întreagă. | 

Contele Benckendorff a propus autonomia 
Albaniei, sacrificând astfel dorința Serbiei de 
a obţine un port la Adriatica. 


i 


> 


j 


= 


— 260 — 


La 20 Dec. s'a discutat chestiunea insule- 
lor din Marea Egee, Rusia cerând ca ele să 
fie date Greciei, cu excepția a patru insule, 
care să fie neutralizate. 

Nu s'a decis nimic în chestia lui Scutari. 

S'a decis ca eventual să fie ascultat minis- 
trul Mișu. 


La 24 Dec. conferința ambasadorilor a de- 
cis a sfătui Bulgaria, mai cu seamă după ce 
i s'a satisfăcut cererea (turcii propusese con- 
cesiuni teritoriale în Vilaetul Adrianopole, dar 
fără Adrianopole) să fie mai conciliantă faţă 
de România, 

Conferința a discutat : 

a) Cedarea Adrianopolelui către Bulgaria ; 

b) Să rămână Porţei patru insule din a- 
propierea Dardanelelor, asemenea Mitiline și 
Chios, | 


La 25 Dec. s'a discutat chestiunea insule- 
lor, Grecia cerând Mitiline, Chios, Samos, 
Kooș și Rodos. 

S'a discutat chestiunea demonstraţiei na- 
vale, ca o presiune față de Turcia. 

Ambasadorii Triplei Alianțe au propus ideia 
unei presiuni la Sofia în favoarea României, 
celălalt grup de ambasadori, nu a combătut 
ideea, dar au primit-o cu indiferenţă. 





E. Ee 


“La 27 Dec. s'a discutat trimiterea unei 
note comune Turciei. 

Asemenea s'a decis a se trimite câte 2 vase 
de războiu de către fiecare Mare Putere în 
Baia Betsika, ca demonstrație contra Turciei. 

Insărcinatul de afaceri al Serbiei, a pre- 
zentat conferinței ambasadorilor o Notă, 
prin care declară că la încheierea păcei, va 
retrage trupele depe litoralul Mărei Adriatice, 
ea lasă ca Marile Puteri să aprecieze impor- 
tanța sacrificiului și roagă să nu i se mai 
ceară alte sacrificii, pe care nu le va putea. 
face, 


La 28 Dec. conferința ambasadorilor a de- 
cis cuprinsul Notei ce urmează a fi trimisă 
Porţei, prin care o stătuiește să cedeze Adri- 
anopolele puterilor balcanice și să lase Mari- 
lor Puteri grija de a decide de soarta insule- 
lor din Marea Egee. Delegații turci au decla- 
rat că nu pot ceda Adrianopolele, ceeace în- 
seamnă ruptura tratativelor dintre aliaţi și 
Turcia. 


La 31 Dec. Contele Benckendorff, ambasa- 
dorul Rusiei, a declarat că în urma dorințe- 
lor exprimate de Bulgaria și Rusia, guvernul 
rus a intervenit ca mediator. 

Danew a declarat lui Sir Grey că guver- 
nele aliate au intenţiunea să denunțe armis- 




















— 262 — 


tiţiul de îndată ce se va remite Nota comună, 
așa că ostilitățile vor putea începe Lunea vi- 
itoare (7 Ian.). 


La 2 Ianuarie, Prințul Lichnowscky a pro- 
pus admiterea ministrului Mișu ca să fie as- 
cultat când va fi nevoe; contele Bencken- 
dorit și Cambon găsesc că e prea curând, că 
e mai bine să se aștepte eșecul negocierilor 
Româno-Bulgare. 

Austria cu nici un preţ nu vrea să cedeze 
Muntenegrenilor orașul Scutari, afirmând că 
va merge până la războiu. 

Ambasadorii au deconsiliat pe Danew, ca 
să remită Turciei o notă, prin care să-i noti- 
fice ruptura relațiunilor, 

Totuși la 17 Ianuarie, sa ajuns la ruptura 
discuţiunilor între statele aliate balcanice şi 
Turcia, iar la 21 Ianuarie operaţiunile au fost 
reluate. 


CONFERINŢA DELA LONDRA A ALIAȚILOR 
BALCANICI CU TURCIA ȘI A BULGARIEI 
CU ROMANIA 


La 20 Noembrie se semnase între statele 
balcanice şi Turcia Armistițiul, conform 
art. 3: 


„tratativele pentru încheierea păcei vor avea loe 
la Londra și vor începe 10 zile după semnarea aces- 
tui protocol“, 





— 263 — 


In conformitate cu acest articol, conferinţa, 
aliaţilor balcanici cu Turcia a început la 4 
Dec. 1912 la Londra, paralel şi independent 
de „Conferința Ambasadorilor dela Londra“. 

Conferința a ţinut dela 4 Dec. 1912 la 17 
Ian. 1913, când neajungându-se la rezultatul 
dorit în special de bulgari, ostilitățile au 
reinceput. 

Negociaţiunile dintre aliaţi și turci au mers 
greu chiar dela început, ele sau izbit și de 
chestiunea Adrianopolelui, care nefiind încă 
cucerit de Bulgari, Turcii nu voaiu să-l ce- 
deze, totuși exista un optimism în sensul că 
se spera că după armistițiul încheiat, nu se 
va reîncepe războiul şi că la urmă turcii vor 
ceda, In realitate turcii voiau să câștige timp, 
sperând că Marile Puteri vor pierde răbdarea 
și vor interveni în favoarea lor, asemeni ei 
mai sperau în neunirea aliaţilor, ceeace de 
fapt și era, căci Bulgarii prin glasul lui - Da- 
new se ţineau de minciuni și de intrigi ; con- 
tra sârbilor, grecilor și românilor. 

(Acest capitol trebue citit paralel cu ,„Con- 
ferinta Ambasadorilor dela Londra“). 


9. Dec. 

S'a aflat că Bulgarii cer autonomia Mace- 
doniei în scop de a înlătura acum pe Sârbi, 
în speranţă ca mai târziu să pună mâna pe 








T, Y 


toată Macedonia, fără a mai da nimic Sârbi- 
lor, ceeace era contrar tratatului de alianţă, 
bulgaro-sârb. 


11 Dec, . | 

Danew a comunicat ministrului Mișu, că 
așteaptă ca guvernul bulgar să-i dea instruc- 
țiuni, în urma convorbirilor ce a raportat că a 
avut la București. 


15 Dec. 

Danew a prezentat lui Take Ionescu con- 
cesiunile pe care le face: 

1). Autonomia școlară și bisericească pen- 
tru românii macedoneni ; 

2). Dărâmarea forturilor din jurul Silis- 
trei ; 

3). Corectarea frontierei Dobrogei ; 

4). Garantarea intangibilităţei Dobrogei 
Româneşti. 

Geșolt insă dela Sofia se declară contra a- 
cestor concesiuni şi desavuează pe Danew. 
Aci trebue văzut un joc dublu, când Danew 
făcea o concesiune, îl desavua Gesoff: când 
Geșoif ceda, Danew îl amenința cu demisia. 
De fapt ei erau perfect înţeleși. 

In schimb Sasonoff, aflând de concesiunile 
tăcute de Danew, a rămas surprins de mica 
lor importanță. El a cerut dela guvernul bul- 








— 2659 — 


gar împuternicirea ca el personal să facă 
concesiuni mai mari. Geșoli a răspuns afir- 
mativ. 


20 Dec. 

Ambasadorul Turciei, Osman Nazim Pașa, 
a comunicat că Turcia nu poate renunța la 
Adrianopole, el fiind pentru Osmani ceea ce 
Moscova este pentru Ruși. Adrianopolele este 
reşedinţa de altă dată a locurilor sfinte și 
numeroase moschee. 

Danew a declarat ministrului. Mișu, că gu- 
vernul bulgar nu poate acorda decât o mică 
rectificare de frontieră în locul liniei de acum, 
o linie dreaptă. 

Danew comunică că nu poate oferi mai 
mult şi că va cere instrucţiuni dela Solia. 


24 Dec. 

Delegații Turci au propus noui negocia- 
țiuni, pe bază de concesiuni mai întinse în 
vilaetul Adrianopole, dar fără Adrianopole. 
Preşedintele Novacovici a ridicat ședința, 
fără a mai fixa o alta. Negociaţiunile nu sunt 
rupte, dar pot fi rupte în orice moment. 


25 Dec. | 
Danew a comunicat lui Take Ionescu şi mi- 
nistrului Mișu, că fără a rupe tratativele, a 


N 


— 266 — 


cerut guvernului bulgar să însărcineze pe 
altcineva ca să trateze cu România. Danew a 
avut față de Take Ionescu o atitudine de bă- 
däran. Prima dată s'a dus Take Ionescu la 
Danew, acesta l’a ţinut zece minute în picioa- 
re, fără a'l invita să stea. A refuzat apoi in- 
vitația doamnei Take Ionescu la un dineu di- 
plomatic, la care Take Ionescu credea că va 
putea trata mai intim. à 


26 Dec. 

Pentru a ușura tratativele Bulgariei cu Ro- 
mânia, Prințul Lichnowsky, ambasadorul Ger- 
maniei, a propus să se facă un demers colec- 
tiv la Sofia în favoarea României, ceea ce ar 
înlesni guvernului bulgar situaţia faţă de o- 
pinia publică, arătând că Marile Puteri au 
tăcut și la Constantinopole un demers de pe 
urma căruia Bulgaria va dobândi mari avan- 
taje. 

Propunerea germană a găsit sprijinul ce- 
lorlalte două puteri din Tripla Alianţă, am- 
basadorul Rusiei, contele Benckendorff a 
spus că: 

„Take Ionescu au ajuns la un punct mort. După 
moda orientală, amândouă părţile exagerează si 
mint“. (Românii știu că Take Ionescu era foarte 
corect, el nu mințea, spunea tot adevărul imbrăcat 
intr'o formă, foarte corectă)“, 

Contele Benkendorit adaugă că : 





ŢI pp pl RE E T 


— 267 — 


„momentul nu e prielnic de a face acum la Sofia 
vre-o presiune, dar că sfaturi se pot da ambelor 
părți“, 


28 Dec. 

Cambon comunică că Danew e gata să reia 
negociaţiunile cu Take Ionescu, dar că l'a 
rugat ca să intervie pentruca România să 
inceteze cu amenințările. ~ 

Prințul Lichnowsky a comunicat aceasta 
lui Take Ionescu, care a promis că va rapor- 
ta la București, promițând că nu va pleca, ci 
va aștepta ca Danew să reia negociațiunile. 

Prințul Lichnowsky a propus consiliului 
ambasadorilor ca să admită pe trimisul ro- 
mân Mișu la acest consiliu. 

Take Ionescu a comunicat diferiților am- 
basadori de la Londra, situația din Bulgaria, 
arătând că discordia dintre aliaţi ameninţă 
alianța, balcanică. 


30 Dec. 
Take Ionescu telegrafiază că Danew nu a mai 
dat semn de viață, că e plecat la ţară, de 
unde nu se întoarce decât Luni dimineaţa. 


1 Ian. 1913. 

Danew spune lui Take Ionescu și lui Mișu 
că nu are instrucţiuni complete. Iar sârbi- 
lor le cere să renunțe la Monastir ca să poa- 
tă satisface pe români, spunând că cu ro- 





P 


— 268 — 


mânii au terminat tratativele. Danew spunea 
in acelaș timp două neadevăruri, ceeace l'a 
iăcut pe Take Ionescu să anunţe pe Danew 
că peste două zile va pleca. 


2 Ian. 

Negocierile româno-bulgare nu sau rupt, 
Danew nu mai dă semn de viaţă, nu comu- 
nică nimic lui Take Ianescu, iar altora le 
spune că de mai multe zile ar fi făcut pro- 
puneri lui Take Ionescu, ceeace nu cores- 
pundea adevărului, 


3 Ian. 

Danew răspândise vorba că România ar fi 
cerut intervenţia Rusiei între ea și Bulgaria. 
Aceasta era un neadevăr, căci Bulgaria ceru- 
se intervenția Rusiei încă dela 29 Dec. 1912, 
el a fost desminţit de ministrul Mișu. Ase- 
meni ministrul Mișu a desminţit ambasado- 
rilor dela Londra, afirmaţiunea lui Danew, că 
acesta i-ar fi comunicat Sâmbăta trecută 
răspunsul guvernului bulgar. Danew mintea 
într'una, iar ministrul Mişu și Take Ionescu 
erau obligați să-l desmintă într'una. 


9 Ian. 

Take Ionescu scrie primului ministru Ma- 
iorescu o lungă scrisoare, în care arată trata- 
tivele duse la Londra cu Danew, accentuând 





a PE 


— 269 — 


că acesta a fost de o rea credinţă patentă ; 


spunând într'una minciuni și făcând tot tim- 
pul intrigi. 


11 Ian. 

Primul ministru Maiorescu telegrafiază mi- 
nistrului Mişu, să continue tratativele cu Da- 
new, stăruind pentru a avea orașul Silistra 
şi o linie până la Balcic inclusiv. Adăugând 
ca Danew să fixeze în scris ultimele lor con- 
cesiuni. 


12 Ian. 
Primul ministru Maiorescu telegrafiază lui 


Mişu : 

„să ajungă neapărat la un rezultat în tratativele 
cu Danew. Geşoit a dat lui Danew depline puteri. 
Dece Danew nu le întrebuinţează de 15 zile. Ro- 
mânia nu mai admite tergiversări și subtertugii. 
D-voastră cereţi maximum Turtucaia-Dobrici-Bal- 
cic, minimum Silistra-Balcic, fără Dobrici. Provo- 
cati pe Danew să fixexe propunerile bulgare“. 

In aceaşi zi ministrul Nișu telegrafiază mi- 
nistrului de externe Maiorescu că : 

„Danew se miră că România cere Silistra-Balcic 
și că ministrul României din Petersburg ar fi de- 
clarat ministrului afacerilor streine rus că Romă- 
nia sar mulțumi cu o fășie de teren la Sud „pentru 
apărarea Mangaliei. Danew a mai declarat că şi 
dela Take Ionescu a înţeles că România s'ar mul- 
tumi cu o făşie de teren până la Cavarna, lucru 
ce i-ar fi fost confirmat de ambasadorul Germa- 
nisi“. 

Ministrul Maiorescu a controlat afirmaţțiu- 


= pe IIS PA e a he PPS Ne ie E TT Ap alpi —=—p» ae dee Aer pepe i 


54 "DD 


nile lui Danew și le-a găsit pe toate minci- 


noase, el pune în gura altora ceeia ce-i con- 
vine. 


13 Ian. 

Primul ministru Maiorescu telegrafiază mi- 
nistrului Mișu că ; 

„ministrul nostru dela Petersburg tăpădueşte a fi 
spus că România renunţă la Silistra. 

Cu Danew trebue să încheiaţi proces-verbal în 
care să se consemneze ultimele sale oferte... Gră- 
biţi și isprăviţi“, 

Danew mințea, se eschiva, se ascundea și 
tergiversa. 


14 Ian. 

Ministrul Mișu telegrafiază că a prezentat 
lui Danew textul procesului verbal relativ la 
punctele de vedere ale celor două guverne. 
Danew amână pe a doua zi ca să prezinte 
textul său. 


15 Ian. 


Ministrul Mișu  telegrafiază şi trimite în 


copie procesul verbal, ce fixează punctele de 
vedere ale guvernelor român şi bulgar în 
negocierile dela Londra. 

Relativ la acest proces-verbal, ministrul 
Mişu adaugă că Danew începe cu o polemică, 
asupra căreia ministrul Mișu declară că nu 
are ce căuta această polemică într'un proces- 


. i r : 
e 
DN RE E la a mp i d a | d : mai = s 
A y zr gi Matia e a i al sii pe iz i = 
Fp jat A e 
Aaf a i 





= a e e nad Leesiere DE A T Iasi Pal N ia se Ta 
ZF 7 


— 211 — 


verbal. Danew a insistat că e nevoie să reiasă 
deosebirile existente între convorbirile ante- 
rioare și ultima propunere oficială ce minis- 
trul Mișu i-a tăcut, 

Trecând peste partea de polemică a proce- 
sului-verbal, Danew propune: 

1). Să dărâme torturile dimprejurul Silis- 
trei. 

2). Rectificarea de frontieră, cedând Ro- 
mâniei cele două triunghiuri dela mijlocul li- 
niei de îrontieră și un alt triunghiu ce are ca 
bază pe ţărmul Mărei Negre o linie lungă de 
5—6 km. 

Comparând ceea ce cerea România şi ceea- 
ce oferea Danew în numele Bulgariei, era ri- 
dicolă ofertă, ea nu putea fi acceptată de Ro- 
mânia. | 


17 Ian. | 

Aliaţii balcanici au rupt discuţiunile cu de- 
legaţii turci la Londra și ostilitățile vor în- 
cepe. 


20 Ian. 

Ministrul Mișu telegrafiază că reuniunea 
Ambasadorilor a admis participarea sa la dis- 
cuţiunile care ating interesele românești. A- 
dăugând că până acum, reuniunea nu s'a o- 
cupat decât de chestiunile ce ating interesele 
Marilor Puteri europene. 


e 


i 
a a j | 
} : - 
J Pa -y i pă Mra e ateu ai N, ani e aae E e PȚI CDER papp a A, II! Et „Na i iN i a PI RP Ea Îi et Le: n ME Ai di E spală în a = = | t ~ p vo e ” noi 
O T CA 0 III NT E mil i PP A i a Ea pe Ape Pai OO a ir rm = DD TE RDI ai Sinai dt za fel > Pa d E E a (e 3 cp. 
——— ——— ——— —_—— — a o a = s 






— 212 — 


27 Ian. 


Ministrul de externe face cunoscut tuturor 


legațiunilor române, că tratativele cu Bulga- 
ria se vOr urma la Sofia de către ministrul 
Ghika cu Danew şi Sarafoff. 

Deci cu toată bunăvoința și dorința de a 
ajunge la un acord a lui Sir Edward Grey su- 
pranumit „pacificatorul“ „the peacemaker“, 
nu Sa putut ajunge la niciun rezultat, numai 
din cauza lui Danew. 


CAPITOLUL 1V 
ANUL 1913 


La 4 Ianuarie maiorul Kalafatovici îmi 
spune că legația sârbă a primit dela minis- 
trul de externe din Belgrad, o telegramă cu 
cuprinsul : à 

„Fare că România este împinsă înainte de Austro- 
Ungaria, ca apoi ea să-i vină in ajutor, fără a, fi 
luat răspunderea unei agresiuni, care ar lipsi-o de 
concursul eventual al Germaniei. Serbia este în- 
grijată de măsurile militare care se accentuează 
din ce în ce mai mult în Austro-Ungaria. In Bos- 
nia și Herzegovina concentrarea este terminată si 
a început și acea a corpurilor din Agram şi Timi- 
șoara. La Semlin poliția militară a inlocuit pe cea 
civilă. Telefoane de campanie leagă garnizoanele 
de pe Dunăre şi insulele ocupate miiitărește. Gru- 
pe de șlepuri încărcate cu materiale de pontonieri 
sunt, eșalonate dealungul Savei. Cu toată, zăpada, 
se fac reparaţiuni de drumuri strategice în Banat 


al 





UNA ta 


si Slavonia; linii de garaj se fac în gările depe 
lnia Buda-Pesta-Semlin. Se urmează cu transpor- 
tarile și depozitarea muniţiunilor, furajelor și hra- 
nei. Aceste pregătiri, ce odinioară se făceau osten- 
tativ, acum se fac discret și disimulat...“, 

I-am spus, că regret foarte mult, că Serbia 
nu este convinsă că România nu va scoate 
castanele din foc pentru Austro-Ungaria. 

— Ar fi păcat ca România să se strice cu 
Serbia ; noi avem acelaș interes,  desrobirea 
fraţilor noștrii ce stau sub jugul Austro-Ma- 
ghiarilor. 

— Tocmai pentru aceasta, am convingerea 
că relațiunile noastre se vor îmbunătăţi din 
ce în ce mai mult, 


La 6 Ian. col. Romanowschi îmi comunică 

că, Gesoff a telegrafiat lui Bobceff, ministrul 
Bulgariei la Petersburg : 
„insistaţi pe lângă Sasonoff să impună României 
ultimele noastre concesiuni. Afară de aceasta voim 
să știm ce trebue să așteptăm în cazul când ne 
contormăm dorințelor Rusiei“ 


La 8 Ianuarie, dela legația rusă, am aflat 
că la Sublima Poartă s'a ţinut sub presiden- 
tia lui Kiamil Paşa Marele Vizir, o adunare 
a notabilităților turcești, care după ce au as- 
cultat expunerea Marelui Vizir asupra situa- 
ției, a votat în unanimitate, mai puţin un 
vot, ca să nu se mai continue războiul. 

Câteva ore mai târziu s'a produs o revoltă 


General G. A. Dabija 18 


— 94 i 


a unui grup de ofițeri tineri turci, în cap cu 
Enver Bey, asistat de Talaat Bey, contra ho- 
tărârei de a se încheia pacea. Revoluţia a pro- 
clamat : decăderea cabinetului Kiamil Pașa, 
aducerea ca Mare Vizir a lui Mahmud Şefket 
Pașa și continuarea războiului. 


La 8 Ianuarie ziarul „Dnewnic“ trecând în 

revistă mișcările naţionaliste începute în Ro- 
mânia, în legătură cu diferendul româno- 
bulgar, spune că: 
„asigurarea unei autonomii religioase a aromâni- 
lor poate fi considerată ca şi dobândită, mai cu 
seamă când se au în vedere ideile liberale ale Ta- 
rului Ferdinand. 

Cât priveşte cedarea Silistrei, depinde de gu- 
vernul bulgar. 

Dacă Romånia insistă asupra importanței strate- 
gice a Silistrei, apoi și Bulgaria are tot dreptul s'o 
păstreze tot din motive strategice., 

Intregul litoral al Bulgariei va fi amenințat dacă 
forturile Silistrei vor fi cedate“. 

Și celelalte ziare scriau în acelaş sens. 


La 10 Ian. 1913, are loc la Constantino- 
pole revolta junilor turci, în cap cu ` Talaat 
Bey şi Enver Bey, când a fost asasinat Nia- 
zim Pașa care era generalissimul şi ministrul 
de războiu. Asasinatul s'a făcut chiar de En- 
ver Bey. Kiamil Pașa părăseşte funcţia de 
Mare Vizir și în locul lui vine Mahmud Şef- 
ket Pașa. 

Partidul junilor turci urmărește ca scop 





— 275 — 


salvarea Adrianopolelui, pe care cabinetul 
Kiamil Paşa era înclinat spre ideea de a-l 
ceda bulgarilor. Situaţia armatei turce dela 
Ciatalgia era acum ceva mai bună ca înainte 
de armistițiu, dar pentruca această armată 
să poată da un ajutor efectiv Adrianopolelui, 
nici nu putea fi vorba, singurul lucru de care 
era capabilă această armată, era împiedeca- 
rea bulgarilor de a rupe linia dela Ciatalgia 
și deci împiedecarea lor de a intra în Con- 
stantinopole. 

Cu această ocazie, am observat la membrii 
legaţiunilor Germaniei și Austro-Ungariei la 
Sofia, o mare satisfacţiune, susținând că Tur- 
ciei îi trebue în aceste grave momente oa- 
meni energici, că junii turci vor schimba de- 
sigur faţa lucrurilor. 

Negocierile cu statele balcanice sunt rupte. 
Adrianopolele rezistă încă. 

Pare că și Marile Puteri sunt decise a lăsa 
pe beligeranţi să reînceapă ostilitățile şi să 
se bată până ce una din părţi va cere pacea 
definitivă. (22 Ianuarie 1913). 


La 11 Ian. legația din Sotia a primit o lun- 
pă telegramă cifrată circulară, dela ministe- 
rul de externe din București, iscălită de Ma- 
iorescu, în care se reaminteau fazele prin care 
a trecut chestiunea  pretenţiunilor române 
cu începere din toamna anului 1912, arătând 





-— 276 — 


toate convorbirile avute relativ la această 
chestiune la Bucureşti, cu Kalinkoff, Icono- 
moff, Danew, Schebeko și Fürstenberg. i 

Tot în această zi, legația a primit dela mi- 
nisterul de externe, încă o telegramă în scop 
de a nu lăsa să se acrediteze versiuni, care 
ar denatura caracterul raporturilor noastre 
cu Bulgaria în momentul crizei balcanice, 
rectiticând atirmaţiunile tendenţioase ale lui 
Greşoft. 

Citind atunci această telegramă, am rea- 
mintit ministrului Ghika, că eu cunosc pe 
bulgari, toţi mint, toți falsifică adevărul, 
mințea Geșoii primul ministru, mințea Da- 
new, Kalinkoff ministrul plenipotenţiar bul- 
gar la București cum și Iconomoff însărcina- 
tul de afaceri bulgar la București. Cu ast- 
fel de oameni, era greu ca persoane de corec- 
titudinea lui Maiorescu și a ministrului Ghi- 
ka să trateze. 

Mi se comunică din sursă sigură, că Geşoft 
primește dela cele mai importante legaţiuni 
ale Bulgariei în străinătate, îndemnuri de a 
se înțelege cu România, astfel: 

Ministrul Rizoff telegraifiază dela Roma : 

„San Giuliano ministrul afacerilor streine și alte 
persoane politice, au incercat să mă convingă cum 
că numai o declarație din partea României că va 
veni cu noi, independent de numărul armatei de 
ajutor, este suficient ca să prevină conflagrația și 
să impună pacea“. 





— 211 — 


Iar Scalia, secretarul lui San Giuliano 


mi-a spus că : 
„nodul chestiunii bulgare este la București. Dacă 
nu ne vom înțelege cu România, vor interveni eve- 
nimente care vor devaloriza rezultatul victoriilor 
bulgare“. 
Ministrul Geşoff telegrafiază din Berlin : 5 
„Cancelarul Germaniei m'a sfătuit ca să termi- 
năm eu o oră mai de vreme cu România“. 
Ministrul Magiaroli telepgraliază dela Lon- 


dra : 


„Sir Edward Grey mi-a spus că ar [i de dorit ca 


România şi Bulgaria să se înțeleagă fără interme- 
diari“. 

Ministrul Salabaşeff telegrafiază dela Viena: 

„Contele Berchtold recomandă o repede înţele- 
gere cu România“, 

Va să zică, din toate părțile se dădeau sfa- 
turi amicale Bulgariei, să lase încăpâținarea, 
să, fie clarvăzătoare şi să înţeleagă că Româ- 
nia nu este izolată, că, cauza ei este și a Ma- 
rilor Puteri şi că deci Rusia nu va putea dis- 
pune fără nici un control în Balcani și că 
aici se dă o luptă între marile grupuri 
europene, dar desigur pe drumuri diferite. 


La 13 Ian. legația română din Sofia pri- 

mește o telegramă dela ministerul de externe 
român, în care spunea : 
„că cererile noastre maxime, sunt linia de fron- 
tieră, cu anexarea la România a orașelor Turtucaia- 
Dobrici-Balcic, iar minime anexarea Silistrei până 
la Cavarna și că guvernul român vrea să termine 
mai repede tratativele“, 

Cuprinsul acestei telegrame ma mâhnit. 


op e E ga a pe pepe fie pe PO pr PE Pa d Aa > + Lil "F 00 RI ——— 


DE a 


zi 


== PIB 


La 14 Ian. am plecat la București, iar la 
15 Ian, am prezentat Regelui Carol un „Ra- 
port asupra războiului bulgaro-turc“, având 
171 pagini. Acest raport ca continuare a ra- 
portului Nr. 50 din 18 Oct. 1912, Pam prezen- 
tat și Marelui Stat Major cu Nr. 71 din 15 
Ian. 1913. La 16 Ian. am plecat la Sofia. 


La 17 Ian. col. Lyon, atașatul militar en- 
glez, îmi comunică că la Londra s'ar fi iscălit 
un proces-verbal de către Mişu și Danew, 


prin care sar fi fixat punctele câștigate din 


convorbirile anterioare. Şi ministrul englez 
Bax Ironside a comunicat acelaş lucru d-lui 
ministru Ghika, 

La 17 lan, Sebeko, ministrul Rusiei la 
București, a prezentat ministrului de externe 
român un „Memorandum“ în care spunea: 

„Concesiunile făcute de cabinetul din Sofia, sunt 
apreciate ca suficiente de guvernul Imperial şi in- 
vită România să se mulțumească. A insista mai 
mult, în faţa dificultăţilor în care se găseşte mo- 
mentan Bulgaria, este a face un serviciu Turciei, 
in paguba naţiunilor creștine, ar fi să se compro- 
mită radical, în vederea unui beneficiu neînsem- 
nat, posibilitatea unei apropieri a României de Ru- 
sia și Bulgaria. 

Intru ce priveşte propunerea României de a da 
Bulgariei concursul său armat în vederea luărei 
Adrianopolelui, ea nu a putut fi acceptată de ca- 
binetul din Sofia, din cauza consideraţiunilor cu 
totul naturale de amor propriu naţional, interzi- 
când Bulgariei ca să rămână datoare la toţi pen- 
tru cucerirea acestui oraș. Un atac al României 





— 219 — 


sau ocupaţiune armată, fără o declarație de răz- 
boi, a unui teritoriu ce face parte din Bulgaria, 
atunci când aceasta nu a terminat cu Turcia, ar 
provoca în opinia publică rusească, în favoarea Bul- 
gariei, o așa explozie de simpatie, că guvernul nu ar 
putea rămâne indiferent. Guvernul imperial ţine să 
adauge că în cazul că România ar accepta propu- 
nerea Bulgariei, ar fi gata, de partea sa, să garan- 
teze României Dobrogea contra oricărei încercări 
a Bulgariei“, 

Nici ideea, nici fondul şi nici forma aces- 
tui „Memorandum“ rusesc, nu corespundeau 
uzului diplomatic. Ideea în sine era fără va- 
loare, fondul era neindemânatec ales, iar for- 
ma idioată. Sazonoff, care-și schimbase dela 
inceputul conflictului balcanic, ideile și pro- 
punerile, după cum își schimbase  cămășile, 
culmina acum cu o stupiditate, căci a spune 
României că Rusia nu ar „rămâne indiferen- 
tă“ dacă România „ar ocupa un teritoriu ce 
face parte din Bulgaria“, înseamnă nici mai 
mult nici mai puţin, că Rusia amenință Ro- 
mânia. Ce-o indemna pe Rusia la aceasta ? 
Sazonoff nu-și dădea seama că dacă Rusia 
atacă România, atunci Austro-Ungaria, care 
atât aștepta, va interveni, și, iată războiul 
general. Dar România era deprinsă de mult 
cu amenințările, mai cu seamă 1878 și Con- 
gresul din Berlin nu erau departe, iar memo- 
ria românilor nu era atât de scurtă. 

Unde Sazonoff culminează, este acolo unde 
spune că; 


— 280 — 


„Rusia garantează României Dobrogea contra ori- 


cărei încercări a Bulgariei“, 

Garantarea Dobrogei și-o dădea însăşi Ro- 
mânia contra Bulgariei. România urmărea de 
ani de zile tribulaţiunile Bulgariei în Dobro- 
gea, propaganda ce-o făcea acolo, propagan- 
da ce-o făcea în școlile, cazărmile și bisericile 
din Bulgaria, și mai mult decât aceasta, ce 
putea face Bulgaria ? Să atace România ? 
Dar pentru aceasta exista armata română, 
căci Rusia nu sar fi amestecat pentru nimic 
în lume, ea avea un aliat, pe Franţa, care de- 
sigur că ar fi avut de spus și ea cuvântul ei, 
pentru a nu fi atrasă pe o chestiune secun- 
dară întrun  războiu general european. 
Proba acestui lucru este faptul că pe la 
20 Ianuarie 1913 din cercurile legaţiei 
franceze din Sofia, mi s'a spus categoric 
Că „Le memorandum russe contenait des 
phrases maladroits et regrettables“, așa. se 
aprecia desigur și la Paris memorandum-ul 
lui Sazonoff. 

Franţa, își dădea bine seama de ce se pu- 
tea întâmpla, deaceea, ea lucra în modul cel 
mai sincer la Londra, Berlin, Petersburg, 
Constantinopole, Viena, București, Sofia şi 
Belgrad, pentru reluarea negocierilor între 
Turcia şi Statele balcanice, pentru ajungerea 
la un acord în chestiunea Adrianopolelui (ce 
încă nu căzuse), cum şi pentru regularea 





— 281 — 


chestiunei Silistra. Dar când în capul minis- 
terelor de externe, sunt niște nepregătiţi ca 
Berchtold şi Sazonolt, atunci chestiunile merg 
mult mai greu şi duc întotdeauna la un stâr- 
şit rău, cum de fapt a și fost. 


La 18 Ian. Bulgarii sunt mai liniștiți, pare 
că guvernul bulgar a fost asigurat dela Pe- 
tersburg că România nu va ocupa militărește 
zona revendicată, căci : 

„diplomaţia, rusă va lua atitudine în sprijinul opi- 
niei publice din Rusia“. f 

Totuşi col. Romanowsky îmi spune că : 

„Sazonoff este supărat pe Bulgari, cari au lan- 
sat versiunea, cum că Rusia ar amenința România, 
Rusia va renunţa definitiv la Bulgaria“. 

(De fapt așa și era, Rusia ameninţase Ro- 
mânia, dar Bulgaria exploata aceasta). 


La 20 Ian. ministrul Bobceft telegrafiază 
dela Petersburg guvernului bulgar : 

„Sazonoff este adânc amărit, că nu ascultăm de 
sfaturile lui si să facem mai mari concesiuni Ro- 
mâniei. Bulgarii nu au drept la sprijinul diploma- 
tic. Să nu expunem Rusia în fața României. Sa- 
zonoff s'a mai supărat pentru un articol din „Mir“. 

Comparând ,„Memorandum-ul“ rusesc tran- 
smis de ministrul Schebeko ministrului de 
externe român la 17 Ian., cu notele transmise 
de ministrul Bobceff dela Petersburg, se con- 
stată că Sazonott ameninţa și pe Români şi 
pe Bulgari, îi indispunea pe amândoi în mod 


— 282 — 


zadarnic. Se constată că el nu avea o linie 
precisă nici acum în Ian. 1913, după cum 
nu avusese nici dela Oct. 1912 şi până la Ian. 
1913. 


La 23 Ian. ministrul de externe român co- 
munică legațiunei din Sofia : 
„că sa primit protocolul semnat la Londra la 16 
Ian. el nu e satisfăcător, el trebue completat mult 
prin oferte bulgare. Intrebaţi pe D-l Geșoff cine va 
fi însărcinat cu negocierile și in ce loc, pentru a 
sfârși. Primim Sotia sau București“, 


aia 
=e 


si ze 


Revoluţia junilor turci a produs o mare e- 
nervare la Petersburg, tocmai în momentul 
când Poincaré pleca dela preșidenţia con- 
siliului, trecând preşedinte de republică şi 
când Briand părăsea ministerul de externe, 
la care venea Jonnart. 

Sazonoff a făcut : 

a). Un demers izolat la Berlin, înștiințând 
guvernul Imperial de consecinţele ce ar pu- 
tea avea în Rusia reluarea operațiunilor în 
Balcani. 

b). Un demers imprudent la Bucureștii, 
prin care sfătuia ca România să se mulţu- 
mească cu concesiunile acordate de guvernul 
bulgar, concesiuni apreciate de Ţarul Rusiei 
ca suficiente. 








— 283 — 


Jonnart a răspuns lui Sazonoff foarte îÎnțe- 
pat, reamintind nevoia unui strâns acord în 
politica comună, 

Poincaré scrie aspru cu privire la Iswolsky, 
ambasadorul Rusiei la Paris, care nu trans- 
mitea la Petrograd ceeace i-se comunica de 
către guvernul francez. 


După reluarea ostilităţilor (21 Ian. 1913) 

presa, streină arată simpatie Turciei, în spe- 
cial presa germană scrie pe față. „Vossische 
Zeitung“ scrie că : 
„elanul bulgarilor este oprit, pe când armata oto- 
mană sub impulsia tinerilor turci și-a reluat soli- 
ditatea. Aceştia își vor fi îndeplinit astfel in- 
datorirea faţă de Patrie și vor fi salvat onoarea lor 
militară. Bulgarii poate că vor regreta că au tras 
din nou sabia pentru a cuceri Adrianopolulj'! | 

Aceste sentimente contra balcanicilor şi în 
special contra Bulgariei, au fost motivate de 
cruzimile la care sau dedat bandele de comi- 
tagii bulgari, asupra populaţiunilor din pro- 
vinciile invadate. Aceste cruzimi au fost ra- 
portate şi de mine pentru că le-am văzut 
urma lor, când am vizitat Adrianopole între 
15 — 20 Martie. 


La Londra negocierile româno-bulgare nu 
au dus la nici un rezultat, lucru ce compli- 
case situaţia generală. Eșecul acestor convor- 
biri se datoreşte numai lui Danew, care era 
intrasigent şi dorea să le lungească la nes- 








asi ISI ti 


fârșit. Această tactică a nemulţumit cabine- 
tul român. Din cercurile legaţiei germane din 
Sotia, mi se comunică că  subsecretarul de 
Stat Zimmerman a spus ; 


„că poate că e greu Bulgariei ca să cedeze Silistra, 


dar trebue să o facă pentru a evita un războiu; 


asemenea trebue să-i cedeze o parte din coasta | 


Mării Negre pentru a permite României să facă la 
Mangalia un port militar. Ministrul Germaniei la 
Sotia are ordin să sprijine revendicările României 
pe lângă guvernul bulgar“, 

Cambon, ambasadorul Franţei la Berlin, a 
comunicat unui coleg : 
„La Paris se crede că pacea turco-balcanică este 
apropiată, Soluţia conflictului pare asigurată prin 
mediațiunea puterilor. Dacă nu s'a regulat la Lon- 
dra, prin convorbirile ce au avut loc între d-l Take 
Ionescu și d-l Danew, greşeala este a d-lui Danew, 
tipul ţăranului șiret și sucit, care a crezut că face 
operă de diplomat abil neascultând nici un stat, 
înlăturând orice răspuns categoric, sub pretext că 


nu a primit depline puteri, pe când de fapt el le 
avea în buzunar“, 


La 24 Ian. ministrul Ghika teleprafiază mi- 
nistrului de externe că alături de Danew va 
trata și Sarafoff la Sofia. 


La 25 Ian. Danew nu va mai trata cu Ro- 
mânia, el plecând cu Regele la Marele Car- 
tier de la Dimotika, va trata numai Sara- 
- foff. 

Ministrul Panafieu atrage atențiunea mi- 
nistrului Ghika, asupra contrazicerei din pro- 


sa 


tocolul dela Londra încheiat între Danew şi 
ministrul Mişu, întrucât în el nu e trecută 
cedarea Medjidiei 'Tabiei, adăugând că și Ge- 
soff a recunoscut că e o omisiune. 


Cu începere dela 25 lan. 1913, am avut cu 
d-l ministru Ghika mai multe convorbiri, re- 
lativ la pretenţiunile României ; după cere- 
rea d-sale i-am prezentat toate informaţiu- 
nile cu caracter militar asupra localităţilor 
din zona revendicată de România, asupra im- 
portanţei din punctul de vedere istoric și po- 
litic, populaţiunei, etc., prezentându-i lucra- 
rea „Cadrilaterul Bulgar“, cum și alte lucrări 
referitoare. D1 Ghika se mai documentase și 
din alte puncte de vedere, aşa că d-sa era 
foarte documentat și poseda admirabil de 
bine întreaga chestiune, astfel că a putut dis- 
cuta cu delegaţțiunea bulgară d-nii Danew 
(revenit din.nou) și Sarafoff în zilele de 27 
Ian., 4 Febr. 1913, chiar cu o mare superiori- 
tate documentară asupra lor. Pe baza celor 
discutate, d-l ministru Ghika a făcut în ziua 
de 4 Febr. un lung raport, foarte documentat, 
ministrului de externe român, în care dădea 
fidel întreaga discuţie, 

Din raport rezultă că propunerile Bulgariei 
erau neacceptabile. Apoi d-l Ghika a pus de- 
legația bulgară în faţa propagandei bulgare 
contra României prin școli și cazărmi, creind 








e, 


a 


n 


E 
æm 
a = Pta 


mets 


i If a 
a i = 


i a 


-e m 


Teh 


aiie . 
———— „a. i = 
DE e 


— — 
Å- E 
== 


Tee 
A i 











pe a 


i i 
= 


— 286 — 


un curent de ură contra României. D-1 Ghika 


a cerut o frontieră sigură, reparând și ne- 
dreptatea făcută României la 1878, 

Şedinţa dela 4 Febr. 1913 s'a terminat ab- 
solut fără nici un rezultat, căci la spiritul ne- 
gativ al lui Danew s'a adăugat și acel al lui 
Sarafoff. 

La 5 Febr. am plecat la București, la 8 
m'am întors la Sofia. 


La 8 Febr. 1913 d-l ministru Ghika a avut 
convorbiri cu toți miniştrii Marilor Puteri a- 
creditați la Sofia, din ceea ce aceştia spu- 
neau, rezulta că e vorba de o mediațiune, de 
un arbitraj, sau de o hotărâre a Marilor Pu- 
teri, în chestiunea neînțelegerei româno-bul- 
gare. Nici miniştrii Marilor Puteri nu erau în 
clar, din care cauză d-l ministru Ghika cu 
drept cuvânt era nedumerit, lucru ce l’a de- 
terminat ca să telegrafieze ministrului de ex- 
terne român. 


La 9 Febr. guvernul român a acceptat me- 
diațiunea Marilor Puteri pe baza stipulațiu- 
nilor conferinței dela Haga din Oct. 1907. 


La 15 Febr. 1913 guvernul român a prezen- 
tat guvernelor celor 6 Mari Puteri, un „Me- 
moriu'“ foarte detailat, asupra diferendului 
româno-bulgar, în care analiza cele petrecute 





— 287 — 


înainte şi după războiul din 1877/78, chestiu- 
nea Dobrogei, propaganda neloială bulgară 
contra României pe chestiunea Dobrogei, a- 
poi rezuma tratativele duse de România dela 
începutul războiului balcanic, evidențiind 
reaua credinţă bulgară. Memoriul discuta pe 
larg pretenţiunile României și în special ches- 
tiunea Silistrei. România arăta ferma dorință 
de a ajunge la un aranjament de bună voe cu 
Bulgaria, care corespunde mai bine interese- 
lor ambelor state. 


La 17 Febr. guvernul român primește me- 
diațiunea Marilor Puteri în chestiunea dife- 
rendului româno-bulgar, dar Bulgaria, con- 
form obiceiului său, intrighează ca să se facă 
un „arbitraj“, iar nu o „mediațiune“, cum 
propusese Anglia. Mediaţiunea se impunea, 
căci între România și Bulgaria exista numai 
un „diferend“, dacă între aceste două ţări ar 
fi existat un „conflict“, atunci se impunea un 
„arbitraj“. Bulgaria voia deci să producă in- 
tenționat o neînțelegere și o tergiversare, care 
corespundea foarte bine caracterului poporu- 
lui bulgar şi încăpăţinărei lui Danew, dar 
guvernul român îşi păstra calmul și insista 
asupra „mediatiunei'“, lucru la care de fapt a 
şi reușit, graţie înțelepciunei Regelui Carol I, 
calmului lui Maiorescu si înțelegerii unani- 
me a Marilor Puteri. 





— 288 — 


La 25 Febr., din cercul legaţiei Austro-Un- 
gare mi se comunică că: 
„s'a reînoit tratatul de alianţă al României cu Tri- 
pla Alianţă“, | 

Când am aflat acest lucru, mi-a părut foar- 
te rău, deaaceea nu mam putut opri de a 
spune atașatului militar Austro-Ungar : 
„Sper că Ungaria va schimba de atitudine faţă de 
Românii din Transilvania, altfel nu știu cum în- 
trun eventual războiu România va putea fi ală- 
turi de Austro-Ungaria“. 


La 8 Martie 1913 ministrul de externe ro- 
mån, trimite tuturor legațiunilor României, 
deci și legației din Sofia, instrucțiuni relative 
la pretenţiunile României asupra Silistrei. 


La 13 Martie cade Adrianopole. Regele Fer- 
dinand al Bulgariei dorea să încheie armisti- 
tiul şi pacea cu Turcia, iar cu întreaga ar- 
mată, să se arunce contra aliaților săi sârbi 
și greci. Trupele bulgare dela Adrianopole în 
loc să fie îndreptate spre Ciatalgia, sunt în- 
dreptate spre Vest. Diviziile Sârbe ce luptase 
la Adrianopole, au fost cerute imediat de gu- 
vernul sârb, lucru la care am contribuit şi 

u; Bulgarii le-au dat cu mare greutate dru- 
mul să plece, ele au trecut prin Bulgaria, res- 
pectiv prin gara Sofia, fără ca un bulgar să 
se uite la ele, nici oficialitatea bulgară nu a 
venit la gară să salute comandamentul celor 








— 289 — 


două Divizii Sârbe ce luptaseră atât de glo- 
rios la Adrianopole alături de Diviziile þul- 
gare, 


Dela 15—20 Martie, atașaţii militari au 
fost invitați la Adrianopole. 

Marile Puteri simțind ceeace urmărește 
Bulgaria, au căzut de acord ca să pună ca- 
păt războiului balcanic. 

După ce statele balcanice au acceptat me- 
diațiunea Marilor Puteri, acestea le-au co- 
municat fiecăreia în parte, asemeni și Tur- 
ciei, o notă care servea ca bază a negocieri- 
lor : 

„Imperiul Otoman va avea ca frontieră linia 
Enos-Midia; 


Chestiunea insulelor din Marea, ea se va regula 


de Marile Puteri; 

Turcia se va, desinteresa complet de insula Creta; 

Marile Puteri sunt favorabile cererei de indem- 
nităţi din partea aliaţilor“. 

Maiorul Masow, ataşatul militar german, 
îmi spune că: 

„Berlinul, având în vedere încăpățânarea balca- 
nicilor, este foarte sceptic; că Impăratul Wilhelm 
este cu totul contra Regelui Ferdinand, el dorea 
o apropiere turco-greacă-sârbă, sub influenţa 
Austro-Ungariei“, 

Puterile nu sunt însă de acord de a se a- 
junge la mijloace de constrângere, adică dea 
ajunge dela vorbe la fapte. Acest lucru e cu- 
noscut bine de statele balcanice, ele au obser- 


vat chiar dela începutul războiului acest mod 


General G Ay Dabija 19 











— 290 — 


de a fi al Marilor Puteri, lucru ce a incura- 
jat pe aliaţi, de a se arăta intransigenţi, iar 
bulgarii devin chiar aroganţi. Faptele de ar- 
me ce au urmat, i-a decis ca să se menţină 
pe linia adoptată, Enos-Midia. 

Regele Ferdinand juca pe mai multe ta- 
blouri : 

a). Caută să trateze cu România pentru a 
avea liniște dinspre această parte ; 

b). Caută o apropiere şi mai mare de Aus- 
tro-Ungaria ; 

c). Caută să vadă ce vrea Rusia ; 

d). Atitudinea sa reavoitoare față de aliații 
săi, se accentuează și mai mult, lucru ce con- 
vine de minune Austro-Ungariei, care intriga 
în această direcţie. 

Asupra tuturor acestor patru puncte, lip- 
sea sinceritatea din partea Regelui Ferdi- 
nand. 


CONFERINȚA DELA PETERSBURG 


Anglia şi Italia au sfătuit Rusia, să pro- 
pună ca diferendul româno-bulgar să fie tran- 
şat de o conferinţă a ambasadorilor aflători 
la Petersburg. Rusia și Franţa au fost de pä- 
rere ca să se procedeze printr'un „arbitra- 
giu“, Austro-Ungaria și Italia au cerut „me- 
diațiunea“, Anglia nu se pronunță, iar Ger- 
mania se ţinea în rezervă. 


a pe ` = a ,..——-—-——— —— —  „——— 





EE az 


Prin faptul convocărei conferinţei dela Pe- 
tersburg, se indica că Marile Puteri se inte- 
resau de chestiunile din Balcani, că dife- 
rendul româno-bulgar nu le lasă rece ṣi că 
rolul conducător al Rusiei îi scapă din mâini. 
Trebue de admis că dacă Marile Puteri îm- 
pingeau Bulgaria ca să se înțeleagă cu Ro- 
mânia, se slăbea din autoritatea Rusiei și se 
afirma că interesele României au dobândit 
protecţiunea Marilor Puteri Occidentale. 

Conferința dela Petersburg sa convocat 
pentru 18 Martie. Ambasadorii Austro-Unga- 
riei, Germaniei și Italiei au susţinut dela în- 
ceput pretențiunile României în chestiunea 
Silistrei, cu adăugirea din partea ambasado- 
rului Italiei că dacă i se ia Bulgariei Silistra 
să i se dea Salonicul, la această părere sa 
raliat și ambasadorul Austro-Ungariei. Dar 
Sazonoff şi Declasse s'au opus. Atunci amba- 
sadorul Italiei a propus să se dea Bulgariei 
Cavarna cu hinterlandul și insula Tasos, dar 
și la aceasta sa opus Sazonofi şi Delcasse, a- 
firmând că în această privinţă au deja anga- 
jamente faţă de alte state. Era clar că Rusia 
şi Franța promiseseră Greciei, atât Salonicul 
cât și Cavala cu hinterlandul și insula Tasos. 

Anglia, prin vocea ambasadorului său Bu- 
chanan *), a fost contra cedărei Silistrei că- 
tre România susținând că : 


*) Acest Buchanan este faimosul ambasador al 














TROD m 


„Bulgaria a cumpărat cu sângele său avantajele 
ce va. dobândi. Dacă România pretinde o parte din 
câștigul bulgar, este numai prin faptul că se crede 
in măsură a impune aceasta, Anglia nu poate ad- 
mite principiul că forţa primează dreptul. Romă- 
nia trebue să se mulţumească cu un avantaj stra- 
tegic“, 

Sazonoff a susținut ideea că : 

„România să se mulțumească cu avantajii stra- 
tegice'. | 

Delcass6 a spus că: 

„după părerea sa nu se poate smulge Salonicul 
dela Grecia“. 

In ședința a doua Buchanan, Sazonoit şi 
Delcasse au acceptat cedarea Silistrei, lucru 
care s'a trecut în procesul-verbal din 26 A- 
prilie, cu: 

„obligaţia pentru Bulgaria de a nu mai ridica nici 
o fortificație dealungul frontierei actuale dela Si- 
listra la Mare“. 

„Deasemeni Bulgaria se obligă a da drepturi ro- 
mânilor Macedoneni“, 


Angliei care a funcționat ca atare în Rusia delia 
1910-1917, el este acela care a cochetat cu revolu- 
tia, care a lipsit de sprijinul oficial pe Tarul Nico- 
lae, aruncându-l peste bord în ghiarele revoluţio- 
narilor, contrar ordinelor primite dela Londra, el 
este acel care nu a dat Ţarului telegrama Regelui 
Angliei, care-i oferea sprijin și azil, chemându-l 
în Anglia; dacă Buchanan îşi făcea datoria nu nu- 
mai de ambasador, ci și de om, Țarul Nicolae și 
familia lui erau salvaţi. 

Este drept că Țarul Nicolae și familia lui, mai 
puteau fi salvaţi şi de Impăratul Wilhelm cu oca- 
zia păcei dela Brestlitowski, în care el putea im- 
pune Rușilor bolșevizaţi să-i predea întreaga fa- 
milie Imperială, dar n'a făcut-o. 





— 293 — 


La 8 Aprilie col. Lyon îmi comunică că în- 

tro convorbire pe care ar fi avut-o cu Bucha- 
nan, ambasadorul Angliei la Petersburg, Ta- 
rul Rusiei, i-ar fi spus: 
„bulgarii au avut la început intenţia de a oferi 
Constantinopolele Rusiei, în dorinţa de a-şi mani- 
festa astfel recunoştinţa că i-au ajutat ca să se 
scuture de jugul turcesc. Dar le-am comunicat 
că noi nu putem accepta această ofertă, anga- 
jându-i ca să renunţe la cucerirea Constantino- 
polelui“. 


Am spus col. Lyon, nu vezi d-ta că: 
„aci este o inșelătorie reciprocă: 


a) Bulgarii oferă ceeace nu au și n | 
niciodată, iar ȘI nu vor avea 


b) Țarul îi oprește să cucerească, ceeace ei 
nu pot“. „ ceeace ei nici 


In timpul când se făceau aceste oferte si 
opreliști, Țarul se temea de Germania, căci 
tot aceluiaşi ambasador îi spunea : 

„Germania face acum toate sf j 

„Ge e sforţările pentru a 
câştiga la Constantinopole, o poziţie care să-i per- 
mită să închidă Rusia în Marea Neagră“, 


La 9 Aprilie, Scutari, în cap cu Essad Pașa 
a capitulat în faţa muntenegrenilor. Dar la 
22 Aprilie, Regele Nichita pune Scutari în in- 
ta păcii europene în mâinile Marilor Pu- 
eri. 


La 10 Aprilie, lt.-col. Kalafatovici îmi co- 

munică, că : 

„Buvernul sârbesc a sondat guvernul romă | 
' sarbesc a sone mån dacă 

ar fi dispus să încheie o alianță defensivă contra 








— 294 — 


Bulgariei și ministrul de externe român ar fi a- 
mânat răspunsul până la hotărirea mediațiunei 
ambasadorilor dela Petresburg'. 

Tot în ziua de 10 Aprilie, căpit. Frantzis, 
atașatul militar al Greciei, mi-a vorbit că : 

„La Bucureşti şi Atena sar trata o alianţă a Ro- 
mâniei cu Grecia, în contra pretențiunilor exage- 
rate ale Bulgariei“. 

La 26 Aprilie 1913 în fine conferința amba- 
sadorilor dela Sf. Petersburg a dat deciziunea 


prin care : 

„Silistra este dată României, frontiera viitoare 
plecând dela un punct pe Dunăre ca la 3 km. spre 
Apus de periferia silistrei, va tăia drumul Sumlei, 
drumul Varnei tot cam la 3 km. de periferia ora- 
şului și va ajunge la frontiera actuală. O comisiu- 
ne mixtă urma a fixa traseul frontierei. 

Bulgaria nu trebue să ridice nici o fortificație 
dealungul frontierei dela Dunăre la Marea Nea- 
gră, O comisie mixtă va fixa zona interioară dela 
care Bulgaria nu are voe se facă lucrări de for- 
tificație“. 


Şi după conferința dela Petersburg, Româ- 
nia continuă de a propune Bulgariei înțelege- 
re, dar aceasta îşi urmează atitudinea nega- 
tivă. 


La 10 Mai ministrul Kalinkoff telegrafiază 
lui Geşoff : 

„Take Ionescu imi declară că în urma insisten- 
telor puternice ale Serbiei şi Greciei, pe de o par- 
te, și după consiliul unui stat amic, el cere ca ne- 


întârziat să intrăm în tratative asupra diferitelor 


eventualităţi spre a nu se mai repeta greșeala din 





= 295 => 


anul trecut. Până ce România este liber 
este angajată, ar fi de dorit să ne grăbim că că 
mâine totul va fi prea târziu“, 

Apoi Kalinkoif adaugă : 

„Am văzut pe miniștrii Austriei şi Rusiei. Primul 
va insista pe lângă Maiorescu ca să se înceapă 
imediat tratativele, mi-a comunicat in secret con- 
vorbirea avută cu Regele Carol, care sar fi expri- 
mat că cedarea Silistrei nu este datorită bunei 
ip voințe, ci presiunei Europei, Acum, în in- 
eresul relațiunilor de prietenie, Regele așteaptă 
din partea noastră un gest de bunăvoință. Am în- 
teles că Austria este interesată direct de bunele 
A kg Sp şi doreşte cu căldură o grabnică 

legere, Ministrul Rusi iren 
enant piei ii teii nu este in curent cu 


La 11 Mai, ministrul Kalink col 
; j i off zi 
lui Geşoff : telegratiază 


„Maiorescu s'a plâns de 
n protocolul dela Peters- 
imi alt satisface, Este de acord să i Gaia 
nediat alte tratative, Vrea ceeace Danev i 
ive, i ew promi- 
Big A fig sar și Sotia, Maiorescu și Take oferi 

ege, care ar fi cerut energic să 

amâne tratativele, pentrucă e lut că 
pipe deea pentrucă evenimentele ar putea 


La 15 Mai ministrul Kalinkoff telegrafi 
linkot x 
lui Geşoff : f telegrafiază 


„Regele s'a plâns din nou ului 
Reg ; 10u ministrului Austriei c 
en d pia ea bulgar, care continuă cui 
adine mândră şi care este iînjositoar 
România. La toate pro DE 
i mia. L te punerile romånesti B = 
m garii i tăcere dispreţuitoare ea $e ya 
udierea lor. ca ṣi când acestea ar fi 3 
nai Ea nu dovedește prin nimica, că vrea berea 
? prietenești și sincere relaţiuni. Aceasta a des- 








— 296 — 


| Rere si pe guvern. Să nu fim luaţi in 
ap ue rău daek România va căuta alți aliați . 
Ministrul Kalinkoff mai telegrafiaza lui 
Geşoff : 3 
Ministrul Austriei mi-a comunicat cum că Ser- 
bia a făcut de două ori propuneri României pen- 
tru o alianţă. Grecia a tăcut de trei ori propuneri 
hotărite şi aproape de necrezut. România a ce- 
rut ca ele să fie făcute în scris“, 


La 16 Mai din cercurile legaţiei Austro-Un- 
gariei din Sofia mi se comunică că Berchtold 
a telegrafiat la 6 Mai acestei legaţii : P 

Maiorescu a asigurat pe Berchtold prin legația 
Austro-Ungară din București, că mici concesiuni 
din partea Bulgariei ar face pe România să mear- 
gă cu Bulgaria, Dar va trebui ca Bulgaria să pre- 
zinte urgent propunerile sale, pentrucă, România 
se găseşte în pragul unor hotăriri importante. i 

Maiorescu este supărat de ce întârzie Bulgaria , 


In ziua de 18 Mai aflu lucruri importante 
dela diferite legaţiuni din Sofia, astfel : 

Dela legația Germaniei : | 

„Secretarul afacerilor streine consiliază, Bulgaria 
că în cazul când va fi nevoe să faca un nou TĂZ- 
boiu, să se înteleagă mai întâiu cu România . 

Dela legația Italiei : 

Ministrul de externe al Italiei dorește sincer 
ca Bulgaria să se înțeleasă cu România. 

Dela legația Austro-Ungariei : 

„Contele Berchtold recomandă de a lucra repe- 
de și a ne înţelege cu România spre a ne asigura 
sprijinul și neutralitatea în cazul unui războiu cu 
Serbia. dela care România a primit propuneri ispi- 
titoare. România cere compensațiuni inspre ma- 
lul Mărei la Mangalia“. 


= 297] e 


Deci puterile Triplei Alianțe, sfătuiau în 
mod amical Bulgaria să se înțeleagă cu Ro- 
mânia. Bulgaria insă nu vrea să asculte pe 
nimeni. Ea crede că va putea brava pe toate 
popoarele, pregăteşte intensiv războiul contra 
Serbiei și Greciei, îşi bate joc de România, nu 
ascultă de sfaturile Marilor Puteri. 


La 23 Mai legaţiunea română din Sofia 
primește o notă circulară a ministerului afa- 
cerilor streine către toate legaţiunile Româă- 
niei, prin care, după ce spune că: 

„Guvernul și parlamentul român au primit pro- 
tocolul dela Londra și că va lua măsuri pentru exe- 
cuția lui imediată, arătând prin aceasta dorința 


de a lucra în comun acord cu Marile Puteri ale 
Europei“. 

Apoi arată că: 

Pe tot timpul crizei orientale România va lu- 
cra ca să se localizeze războiul... Acum însă, dacă 
situaţia în Balcani se va agrava, România nu va 
putea rămâne indiferentă“. 


D-l ministru Ghika a făcut această comu- 
nicare ministerului de externe bulgar. 


La, 24 Mai a demisionat guvernul presidat 
de Geșolt s'a format un cabinet sub presiden- 
tia lui Danew. 

Din acest moment tratativele cu România 
au încetat, ministrul plenipotenţiar Kalinkotf 
la București, nu mai primea absolut nici o 
instrucţie dela Danew, totuși Kalinkoff tele- 
grafiază la Sofia : 








— 296 — 


„Maiorescu mă avertizează că nu va căuta aliaţi 
in altă parte, dacă Bulgaria nu are nevoe de Ro- 
mânia. La declararea războiului, România va mo- 
biliza“. l 

„La recepţia diplomatică Maiorescu evită inten- 
ționat să vorbească de politica noului cabinet bul- 


gar și de tratativele intrerupte“, 


La 26 Mai ministrul de externe român, tri- 
mite legației din Sofia numele persoanelor 
pentru cele trei comisiuni prevăzute în proto- 
colul dela St. Petersburge : 

1). Comisiunea pentru delimitarea hota- 
rului în jurul Silistrei : 

D-l Neniţescu, general de Divizie Culcer 
Ion, colonel C. Cristescu, maior Gh. Dabija 
(atașat militar la Sotia). 

2). Comisiunea pentru fixarea eventualelor 
despăgubiri de acord locuitorilor ce ar emi- 
gra: 

Nestor Cincu, Paul Greceanu, ing. N. Mi- 
ronescu. 

3). Comisiunea pentru determinarea zonei 
în care Bulgaria nu va putea avea întăriri: 

Em. Al. Lahovary, general de Divizie Cul- 
cer Ion, general de Divizie Vasile Zottu, co- 
lonel D. Iliescu, colonel C. Christescu, maior 
Gh. Dabija (atașat militar la Sofia). 


La 28 Mai a numit și guvernul bulgar co- 
misiunile sale şi anume : 
1). In comisia I-a: 





— 299 — 


Generalul Paprikoff, Vasoff, Mutatoit și 
maiorul Kisoff (atașat militar la București). 

2). In comisia II-a : 

Saratoti, Bratșotf, Kodjabanoff. 

3). In comisia III-a : 

Generalul Paprikoff, Vasoff, It.-col. Stan- 
cioff, maior Radeff, Gheorghieft şi maior Ki- 
soff, (atașat militar la Bucureşti). 


La 30 Mai eram la București. Aci am avut 
o convorbire importantă cu col. Hranilovici. 
Eu mă duceam în acea zi dela Palatul Regal 
la ministerul de externe, unde urma în baza 
decretului Regal Nr. 4075 din 22 Mai 1913 să 
primesc adresa Nr. 12392 din 27 Mai 1913, 


prin care eram numit secretarul celor două. 


comisiuni (pentru delimitarea hotarului în 
jurul Silistrei și a delimitărei zonei în care 
Bulgaria nu va putea avea întăriri. 

Col. Hranilovici a vorbit cu mine din drep- 
tul Ateneului și până în Piața Victoriei, s'a 
arătat nemulțumit că România ridică prea 
mari pretenţiuni contra Bulgariei, că Serbia 
este acea care provoacă Bulgaria. I-am ripos- 
tat pe toată linia, am fost chiar puţin vio- 
lent. El știa dece mă duc la ministerul de ex- 
terne, ne-am despărţit în Piaţa Victoriei, am 
intrat la externe, acolo am stat 30 minute și 
am vorbit cu ministrul Maiorescu căruia i-am 
spus ce vorbisem cu col. Hranilovici, apoi am 














+ 1300 


vorbit și cu ministrul plenipotenţiar Trăsnea 
Greceanu. La ieşire, pentru surprinderea mea, 
chiar pe trotuarul ministerului, dau cu ochii 
iarăși de col. Hranilovici care a reluat convor- 
birea, de astă dată pe un ton mai amical; în- 
cheierea a fost o mare surprindere pentru 
mine, el mi-a declarat că : 

„Austro-Ungaria, este nevoită să apere Bulgaria 
contra oricui, chiar cu armele în mâini. Că rău 
face România că susține cauza Serbiei, care are 
pretenţiuni prea mari peste acele prevăzute în tra- 
tatul de alianţă bulearo-sârb și că el nu înțelege 
dece Bulgaria nu atacă imediat pe Sârbi, căci Aus- 
tro-Ungaria va fi nevoită a o ajuta“. 

I-am răspuns : 

„Va să zică Austro-Ungaria, vrea să atace Ser- 
bia, vrea să atace eventual chiar România?“ 

Colonelul mi-a răspuns : 

„Dacă România se mulțumește cu ceeace Bul- 
garia benevol îi oferă și dacă nu dă ajutorul armat 
Serbiei, atunci Austro-Ungaria nu va avea nimic cu 
România, 

— „Frumos, nu uita domnule colonel că Româ- 
nia este aliata Austro-Ungariei, iar nu Bulgaria; 
nu e destul ca noi în chestiunea românilor din 
Transilvania să avem o atitudine corectă față de 
Austro-Ungaria, ci trebue ca și aceasta să fie co- 
rectă faţă de noi. Nu uita că și noi am putea 
face în Transilvania, ceeace au făcut Bulgarii în 
Macedonia, noi cu mai multă dreptate și deci cu 
mai multe șanse de reușită, dar nu facem", 

— Austro-Ungaria trebue să-și urmeze politica ei. 

— Da, desigur fiecare stat îşi urmează politica 
ce-o crede în interesul său. Regret din tot sufletul 
că si astăzi Austro-Ungaria este contra noastră. 
după cum a fost și la 1857—1859, când s'a opus din 
toate puterile sale la unirea Moldovei cu Muntenia, 








a ÎN 008 


— 301 — 


— Nu ştiu aceasta, dar nu-mi închipui că Austro- 
Ungaria s'ar îi opus la 1857—1859 la unirea Moldo- 
vei cu Muntenia“, | 

— Poate că nu ştii, dar îți pot da un detaliu, am- 
basadorul Austro-Ungariei dela Constantinopole a 
argumentat contra unirei celor două principate 
astfel: 

„Dacă Principatele s'ar uni, România ar găsi 
că suzeranitatea Porţei este o ruşine și o nedrepta- 
te; ar găsi ţara lor mică, ar râvni la un stat in- 
dependent cuprinzând Bucovina, partea românea- 
scă a Transilvaniei şi Banatul“, 

— Nu am știut. 

Cu aceasta ne-am despărţit, 

M'am dus direct la Palatul Regal, de unde 
cu o oră înainte plecasem, am raportat d-lui 
general Mavrocordat cele ce vorbisem cu col. 
Hranilovici, după- câteva minute, am fost pri- 
mit de Regele Carol I-iu, căruia i-am rapor- 
tat în mod amplu ceeace-mi spusese col. Hra- 
nilovici. Regele era liniștit, El mi-a spus : 

„Austria nu va îndrăsni să atace în nici un caz 
România. In tot cazul aţi făcut foarte bine că ați 
insista ca să veniţi a doua oară astăzi spre a-mi 
raporta. D-voastră secretarul consiliilor dela Si- 
listra ați primit instrucţiuni speciale dela d-l mi- 
nistru de externe, e nevoe să vă ţineţi personal 
strict de ele“, 

Apoi Regele Carol mi-a dat anumite in- 
strucţiuni, asupra cărora încă nu este cazul 
de a vorbi ; destul să spun că Regele Carol a 
avut toată încrederea în mine. Pot să spun 
atât „Regele Carol I-iu a fost si a rămas 
până la moarte un mare Român“, dar despre 
aceasta voi vorbi în altă parte. 


ar 0 aa pozitii m RL a imi Sci A ni = ai EL d ai ain i — per =- qe 
> + Li ai a id 
i ii A n ESE S O PI 7 L — — Î. o p = i p ie 








E BIN LL 


Atunci am văzut şi pe Take Ionescu, că- 
ruia i-am spus ceeace-mi comunicase col. Hra- 
nilovici. Take Ionescu m'a BF a la el și 

mi-a spus : 

„Austria a fost absolut convinsă că Turcia va 
bate pe bulgari si sârbi ; o durea poate bătaia Bul- 
garilor, dar o bucura aceca a sârbilor. Când însă a 
văzut că turcii sunt bătuţi, sau stricat toate so- 
cotelile, deaceea dela Lule Burgas și până la pa- 
cea de la Londra, din 17 Mai, ea a impins la un răz- 
boiu general, care a fost înlăturat de înţelegerea 
Anglo-Germană. Nu mă mir de ideea exprimată de 


Austro-Ungaria, că „ea va apăra Bulgaria contra - 


oricui cu armele în mâini“. Mi s'a comunicat și mie 
de Prinţul Fürstenberg un document plecat dela 
Contele Berchtold, care exprima absolut aceiași 
idee“, 

— Atunci d-le ministru, dacă întâmplător se va 
incepe un războiu intre actualii aliați balcanici și 
dacă România va trece alături de Sârbi, ar risca 
ca să fie atacată de Austro-Ungaria, 

— Ar risca să fie atacată, dacă nu ar fi Germania. 

— Atunci am comunicat lui Take Ionescu 
ceeace-mi spusese Regele. El mi-a răspuns : 

„Desigur că Regele s'a gândit la fel, că Germania 
va opri Austro-Ungaria de a ataca România“. 

Am vorbit cu I. I. C. Brătianu și lonaş Gră- 
dișteanu, care erau foarte la curent cu în- 
treaga chestiune. Brătianu mi-a spus : 

„Tot ce se petrece acum în Balcani, îmi face im- 
presia preiaței marelui războiu european, ce tre- 
bue să urmeze foarte curând“, 


La 5 Iunie s'a întrunit la ministerul aface- 


rilor streine din București, toţi membrii Co- 
misiunilor numite pentru aplicarea protoco- 





— 303 — 


lului delast. Petersburg; mai erau de fată 
miniștri : general Hârjeu, Marghiloman şi 
Take Ionesct, După o discuţie de 2 jum. ore, 
sa stabilit prâcedeul de urmat, ordinea lucră- 
rilor și interpretarea ce trebue să se dea tu- 
turor termenilor din Protocol. Sa insistat 
mai cu seamă asupra noțiunei de „,frontie- 
ră“, „periferie“, „barieră“, „vechile forturi ale 
Silistrei“, apoi chestiunea „celor 3 km.“. Eu, 
pe baza celor ce vorbisem la Sofia cu lt.-col, 
Stancioff, am putut comunica exact ceeace 
cred Bulgarii prin „frontieră“, „periferie“, 
„forturi“ și „cei 3 km.“. Am mai spus că cei 
trei km. Bulgarii vor susține că trebuesc so- 
cotiți dela periferia orașului şi că la urma 
urmei prevăd că cu ei nu vom putea ajunge la 
nici un acord. 

In adevăr, Comisiunile 1-a s'au întrunit la 
Silistra în ședințele dela 8 Iunie, 10 Iunie, 12 
Iunie, 17 Iunie. Au făcut descinderi pe teren, 
au discutat ceasuri întregi, fără a ajunge la 
nici un acord, căci bulgarii făceau intențio- 
nat o confuzie între „periferia orașului“ pe- 
riferia cetăței“ şi „periferia comunei Silistra“. 
S'au încheiat procese-verbale respective, des- 
pre care prin curier special am raportat zil- 
nic. 

Eu am raportat telegrafic la 17 Iunie d-lui 
general Mavrocordat si ministrului de răz- 
boiu, că aci în aceste Comisiuni care nu vor 






r — E = Li sia | y p- peme ET SI n a a PE = = Li: 1 


m ai „= E e 

















— 304 — 

ajunge niciodată la un acord, îmi ierd vre- 
mea și că sunt cred mai folositor la Sofia mai 
cu seamă că se aflase că Bulgari Au atacat pe 
Sârbi şi pe Greci fără declarație Ale războiu în 
noaptea de 16 Iunie. In adevăr, la 18 Iunie 
am primit ordin telegrafic ca să vin la Bucu- 
resti. M'am prezentat la 19 Iuni 
rol, care mi-a dat instrucţiur 
pleca, imediat la Sofia, căci: . 
„& doua zi, guvernul va face cunoscută mobiliza- 
rea armatei române“, 

In adevăr, ziua de 20 Iunie am făcut-o pe 
drum spre Sofia, unde am ajuns seara. Le- 
gația primise deja această înștiințare. 







La 22 Iunie a plecat din Sofia legația grea- 
că cu tot personalul, fără a mai cere măcar 
pașapoartele. 


In ziua de 22 Iunie am aflat la Sofia cå- 
teva, lucruri caracteristice mentalităţii lui Da- 
new. Astfel aceasta ar fi telegrafiat la 10 
Iunie lui Kalinkofi la Bucureşti : 

„Am vorbit cu ministrul României Ghika asupra 
trecutului, deschizând perspective largi pentru vii- 
tor, am atins și prezentul și unele chestiuni nebu- 
loase. Am cerut ca în cazul când războiul va in- 
cepe nu din vina noastră, România să păstreze 
o neutralitate binevoitoare“. 

Atunci am vorbit imediat ministrului Ghi- 
ka, care mi-a spus că în adevăr, 

„a avut în ziua de 8 Iunie o convorbire cu Danew 
care a divagat și pe care l'am pus la rezon“, 


w 
a, ~ 








— 305 — 







„Spuneţi lui Maiorescu că criza se desfășoară 
prielnic, dacă România este gata să intre cu noi 
într'o uniune vamală, să ne înțelegem pentru con- 
struirea unui pod pe Dunărea și pentru acele pro- 
bleme politice pe care viitorul ni le va impune“. 

Deci Danew refuză să stea serios de vorbă 
cu România, ironizează pe ministrul de ex- 
terne român, nu are nevoe de ajutorul Ro- 
mâniei și aceasta tocmai la 16 Iunie 1913, zi 
în care Bulgaria își atacă proprii ei aliaţi. 


Din cercurile legaţiei ruse mi se comunică 
că ministrul Nekludow a telegrafiat încă 


dela 14 Iunie la Petersburg : 


„Am comunicat lui Danew cât de dureros este 
pentru noi dezastrul Bugariei, dar nu vom mișca 
mici un deget de a reţine România“. 


Din cercurile legaţiei germane din Sofia, 
aflu că sub secretarul de stat al afacerilor 
externe germane a sfătuit Bulgaria : 

„Să se înțeleagă imediat cu România spre a pu- 
tea avea libertate de acţiune absolută. Inţelege- 
rea nu ar îi greu de realizat“. 

Danew, cu companionul său Todoroff, nu 
vor să asculte de nimeni, ei vor războiu cu Ser- 
bia și Grecia, refuză în acelaş timp orice în- 


- țelegere cu România. 


La 25 Iunie ministrul Kalinkoft văzând că 


General G. A. Dabija 20 








— 306 — 


Danew duce Bulgaria la un dezastru, făzând 
că Danew nici nu răspunde măcar/la tele- 
gramele și avertismentele ce i-le făcea, dă ur- 
mătoarea telegramă direct Regelui Ferdinand 
I al Bulgariei : | | 

„D-l Kalinderu, secretarul Regel i, mi-a spus 
astăzi: f 

„că este o săptămână răgaz pentru înţelegere, 
până ce se va termina mobilizarea armatei romă- 
ne, De va reuși ințeleperea pentru Turtucaia-Bal- 
cic, Regele va opri mobilizarea“. 

Regele Ferdinand a trimis această telegra- 
mă lui Danew care a lăsat-o fără răspuns. 


Bulgaria mergea spre catastrofă. 


Col. Romanowschi îmi comunică că Sazo- 
nofi a comunicat guvernului bulgar prin le- 
gația din Sofia că: 

„Rusia nu va opri România, întrucât aceasta ar 
insemna inlesnirea acțiunei Bulgariei în contra Ser- 
biei și Greciei și ar prelungi războiul. Chiar dacă 
Bulgaria va birui, nu mai poate fi vorba de împăr- 
țirea teritoriilor după tratat. Acum lichidarea trebue 
făcută pe alte baze, pentrucă tratatul a fost lä- 
sat la o parte prin ultimele vărsări de sânge. Nu 
rămâne altceva, decât a propune Rusiei sau Tri- 
plei Inţțelegeri împuterniciri depline spre o lichi- 
dare a situaţiei create din nou, satisfăcând pe toţi“. 

Se constată că Buloaria care nu voia să 


asculte de nimeni absolut, care refuza mâna 


prietenească întinsă de România, care ata- 
case la 16 Iunie pe foștii săi aliaţi, pierduse 
din cauza îngânfărei ei, din cauza prostiei 


conducătorilor ei şi sprijinul Rusiei. 








PAME i y Le 







La 25 Iunie col. Romanowschi îmi comuni- 


că urmåtoarele : 

„In fine, Bulgaria s'a adresat la Petersburg, lă- 
sând totul ipe seama Rusiei, ca să acţioneze, dar 
cere ca chestiunea să fie prezentată nu ca din 
partea Bulgariei, ci ca o acţiune a Rusiei“. 

Danew fugea de răspundere, neapărat că 
Rusia nu putea admite astfel de târguieli de 
cafenea, Sazonolt răspunde scurt : 

„Rusia trebue să acţioneze numai în numele Bul- 
garilor — deschis — altfel nu are nici un sens“. 

Danew nu are ce mai face, răspunde lui 
Sazonoff prin Bobceit, ministrul Bulgariei la 
Petersburg : 

„Imputernicese pe Sazonoii să lucreze pe față 
în numele Bulgariei. Rusia să impiedece ocuparea 
Bulgariei de trupele române“. 

De astă dată Danew personal „împuterni- 
cește pe  Sazonoff“, el nu mai „împuterni- 
ceste pe Țarul Rusiei“! Danew pierde în nu- 
mele său personal, acum falsul regim parla- 
mentar al Regelui Ferdinand al Bulgariei, 
era dirijat de Danew. 


La 27 Iunie 1913 s'a primit la Legația Ro- 
mână din Sofia din partea ministerului de 
externe român, următoarea telegramă : 

„Legația Regală a României este însărcinată de 
Guvernul său să comunice Guvernului Regal al 
Bulgariei cele ce urmează: 

Guvernul român a prevenit la timp pe Guvernul 
bulgar că dacă aliații balcanici s'ar afla în stare 
de războiu, România nu ar putea să păstreze re- 
zerva ce i-se impusese până acum în interesul pă- 
cii, și s'ar vedea silită să intre în acțiune. 














îm: DB d 


Guvernul bulgar n'a crezut necesar să Áspundă 
acelei comunicări; din potrivă și din nenorocire, 
războiul a isbucnit mai înțâiu prin atacuri fără 
veste bulgărești contra trupelor sârbești, chiar fără 
_a observa regulele elementare de notificări preala- 
bile cari cel puţin ar fi dat dovadă de respectul con- 
vențiunilor și uzurilor internaţionale. 





In fata acestei situaţii, Guvernul Român a dat 


ordin armatei de a intra în Bulgaria", 

Tot in acea zi s'a primit la legaţie și tele- 
grama : 

„Indată ce veţi fi remis guvernului bulgar Nota 
de astăzi pentru intrarea armatei noastre în Bul- 
garia, binevoiţi a anunţa și plecarea D-voastră, a 
remite arhivele colegului Dys. italian și a părăsi 
Sofia cu personalul Legaţiunei“, 


La 28 Iunie membrii legaţiei române din 
Sotia au plecat, conform instrucţiunilor ce a- 
veau. Voiajul nostru până la forntiera româ- 
nă s'a tăcut cu un tren special, fără să fi a- 
vut vre-o nemulțumire. Eu mi-am lăsat toată 
mobila și doi cai în paza ondonanţei mele, 
care a rămas atașat la legația Italiană. După 
războiu am găsit totul intact. 


La 28 Iunie trupele române intrau în Bul- 
garia. 


La 30 Iunie m'am prezentat Regelui Carol 
l-iu, raportându-i ultimele evenimente, cu 
care ocazie am prezentat şi un „Memoriu“ 
relativ la ce ar fi de făcut în cazul că vom 


ma 





— 309 — 


dobândi Cadrilaterul (dau un rezumat in Ca- 
pitolul: „,Pretențiunile României“ pag. 361). 
Toate Marile Puteri au judecat cu severi- 


tate atitudininea  incalificabilă a Bulgariei, 


care a atacat pe foștii ei aliați, provocând 
ultimele grave evenimente. In acelaş timp 
Marile Puteri au aprobat hotărârea luată de 
guvernul român, menită să soluţioneze repe- 
de criza din Peninsula Balcanică. România 
intenţiona să-şi dobândească o frontieră mai 
sigură în Dobrogea pe linia 'Turtucaia-Do- 
prici-Balcic și de a participa la tratativele de 
pace ce vor regula împărţirea Turciei. 

Eu am susţinut tot timpul, că lichidarea 
Turciei europene nu se poate face sub ochii 
noştrii, dar fără noi, pentru motive că nu ne 
era îngăduit să pierdem ascendentul dobân- 
dit aci în răsăritul Europei, prin mare muncă, 
storțări si jertfe, nu ne puteam permite ca să 
nu păstrăm echilibrul teritorial, deasemeni 
nu puteam să părăsim pe conaţionalii noştrii 
aflaţi în Macedonia, Albania, Serbia și în 
Bulgaria pe dreapta Dunărei. 

Privirile diplomaţiei europene se întorc azi 
iarăși spre România. Ea consideră interven- 
tia armatei României ca singurul și cel mai 
bun mijloc de a se impune pacea aliaţilor bal- 
canici, deveniți azi inimici neîmpăcaţi. 

Diplomaţia europeană spera în abilitatea 
politică a Regelui Carol şi a miniștrilor săi, 





| 
| 
X 








— 310 — 


ca să nu creeze României o inamiciţie și mari 
complicațiuni viitoare cu vindicativul vecin 
dela Sud. 

Bulgarii, deși atacase prin surprindere pe 
pe sârbi și greci, au fost respinși cu grele 
pierderi. Sentimentul germanilor este cu to- 
tul defavorabil atacurilor și cu atât mai defa- 
vorabil cu cât lovitura nici măcar nu reușise. 

Ei se miră că Regele Ferdinand, coman- 
dantul armatei bulgare, statul major bulgar, 
generalii și miniștrii bulgari, sau supra esti- 
mat pe ei. Bulgaria, care spera că va izbuti 
prin spontaneitatea atacului, va ieşi acum 
slăbită și micşorată. 

Deși în Austro-Ungaria sa susținut că ea 
n'a avut nici o acţiune în atacul bulgarilor, 
am convingerea că ea a împins pe bulgari 
să atace, in credinţa că atacul va reuși con- 
tra sârbilor. In tot cazul, guvernul bulgar 
rămâne singurul vinovat, şi în special Da- 
new. | | 

Danew este inteligent, este însă un om În- 
căpăţânat și cu vederea sucită, un politician 


de cafenea, de unde căpăta inspiraţiunile 


sale; în special cercurile macedonene, adică 
comitagiii macedoneni, îi impuneau soluțiu- 
nile.. 

Acum Regele Ferdinand incepe a se ţine 
în rezervă, lucru ce se datorește fricei de a 
fi asasinat; în acest scop el lua acum în bra- 
te pe „nu știu, nam văzut". 





— 3ll — 


Savoft a desminţit mai târziu că el ar fi 
dat ordin de atac; el a susţinut contrariul, 
că responsabil de tragedia bulgară ar fi nu- 
mai Țarul Ferdinand. Ordinul de a ataca pe 
sârbi și pe greci prin surprindere ar fi fost 
dat de însuși Țarul, iar Danew mar fi știut 
nimic; când a aflat, la 18 Iunie, a dat ordin 
să se înceteze focul. 

România a intrat în războiu după cererea 
de ajutor a sârbilor şi grecilor. Cum Româ- 
nia este arbitra situaţiei, ea, fără să tragă un 
foc, va putea să pretindă linia Rusciuc— 
Varna. 

Entuziasmul patriotic și militar la Bucu- 
rești a fost foarte mare. 

Jurnalele din Berlin arată că: 


„la Bucureşti au fost manifestații anti-austro-un- 


gare; ele exprimă frica că România se va îndepărta 
de Tripla Alianţă, pentru a urma un drum izolat, 
care o va apropia de Rusia. Ele adăugau că Germa- 
nia nu va pierde nimic prin. înfrângerea Bulgariei, 
care nu valorează oasele unui grenadier pomera- 
nian și că va vedea cu plăcere România, Grecia și 
Serbia dobândind avantaje teritoriale la care au 
dreptul“. 

Prin intrarea României în războiu, ea sa 
eliberat de tutela austro-ungară. Presa ber- 
limeză- nu atacă România. Voissische Zeitung 
ridiculizează pe contele Berthold pentru po- 
litica sa bulgarofilă, 


După pacea dela Londra, Turcia nu de- 


d, ii = ua - d 
p |... Pa 7 OO = 





— giaa 


mobilizează armata. Ea stă şi priveşte deo- 
camdată la noul războiu balcanic. 


Ministrul de externe al Bulgariei a adresat 
agenţilor săi în streinătate o telegramă în 
care în rezumat spune: 

„Guvernul bulgar a acceptat (de fapt a solicitat) 
mediațiunea Țarului Nicolae, care a oprit operaţiu- 
nile militare și intrarea trupelor române pe terito- 
riul bulgar nu mai poate avea justificare, nemai 
existând starea de războiu în Macedonia. Nici o re- 
zistență nu se va face Armatei Regelui Carol, dacă 
va inainta în interiorul ţărei“, 

Ministrul de externe bulgar, făcând acea- 
stă comunicare, considera că pacea este a- 
propiată. 

Chestiunea nu era tocmai așa. Sârbii și 
grecii nu pot acorda o suspendare de arme 


„atâta timp cât nu vor fi pus învinsului con- 
diţiunile lor. 


Armata bulgară se retrage pe toată linia, 
părăsind poziţiile dela Nord şi Sud; ea se 
concentrează în faţa sârbilor şi grecilor sub 
comanda generalului Savofi, care n'a fost 
destituit de Danew, după cum se spusese. S'a 
întâmplat contrariul: Danew a demisionat, 
alcătuindu-se un guvern Radoslavow-Gena- 
diefi. t 

Bulgarii căutau să câștige timp. Ei fac pe 
șireţii, spunând că Marile Puteri vor inter- 
veni. Ei se prefac că nu știu că și-au înstrăi- 
nat simpatia lumii civilizate, prin cruzimile 





— 313 — 


şi devastările ce au făcut prin provinciile în 
care intrase cu armatele sau bandele lor. 

Bulgarii, prin diplomatia lor echivocă nu 
şi-au atras sprijinul Rusiei. Guvernul rus s'a 
mulțumit ca, prin agenţii săi să recomande 
la București, Belgrad și Atena moderaţiune, 
pentru ca Bulgaria să nu iasă prea umilită 
și prea micșorată. 

In aşteptare, cercul se strânge în jurul ar- 
matei bulgare învinse. Românii ameninţă 
Sotia, Sârbii au trecut pe stânga Vardarului, 
Grecii înaintează spre Est în regiunea Seres 
si Cavala. In fine Turcii au reocupat Adria- 
nopole. 

Numai înaintarea Turcilor a produs un 
efect, în sensul că ambasadorii Marilor Pu- 
teri dela Constantinopole au atras atenţia 
Porții ca să nu mai înainteze, lucru de care 
Poarta n'a ţinut seamă. 

La 11 Iulie delegaţii statelor beligerante, 
afară de cei turci, sunt în drum spre Bucu- 
rești, în scopul unei conferințe a păcii. 


CAPITOLUL VI 


REAUA CREDINȚĂ A BULGARIEI FAŢĂ DE 
ALIAȚII SĂI SÂRBI ŞI GRECI 


La data de 29 Februarie 1912, când sa în- 
cheiat tratatul de alianţă între Bulgaria și 
Serbia, situaţia acestor două ţări, una fațä 
de alta, era următoarea : 














— 314 — 


1. In anul 1898 Prinţul Ferdinand al Bul- 
gariei a făcut cu Austro-Ungaria, sub guver- 
nul presidat de Stoiloff, un Tratat secret prin 
care Austro-Ungaria se angaja să protejeze 
dinastia Prințului Bulgariei şi Bulgaria, în 
cazul unei împărțiri eventuale a Balcanilor; 
a limita pretenţiunile sale teritoriale la Stru- 
ma și Rodopi; a nu le întinde spre Vest din- 
colo de aceste limite. Ba mai mult ceva, Au- 
stria se obliga a dobândi chiar o parte din 
Serbia orientală pentru Bulgaria. 

Deci hotărit era contra Serbiei, de care ea 
habar n'avea, | zi 

2. In Septembrie 1907, în Bulgaria fiind 
partidul liberal la putere, încheiase cu Rusia 
un 'Tratat, prin care Rusia se obligă a ajuta 
Bulgaria ca să dobândească o ieşire la Marea 
Egee, Bulgaria se obliga a nu se întinde spre 
Vest dincolo de Struma și Rodopi. 

Acest tratat coroborat cu cel încheiat cu 
Austro-Ungaria, se vede clar că era îndrep- 
tat tot contra Serbiei. 

3. La 22 Septembrie 1908, Prinţul Ferdi- 
nand al Bulgariei proclama la Târnova in- 
dependența Principatului Bulgariei şi Rume- 
liei orientale, proclama ridicarea lor la Regat 
(Tsarstovo) şi ia titlul de Rege (Tar) al Bul- 
garilor, Dar la 6 Oct. 1908 Austro-Ungaria 
anexează Bosnia și Herzegovina. 

Aceste două acte, fusese aranjate din timp 





— 315 — 


de Austro-Ungaria şi Bulgaria, iar lovitura 
era dată direct Serbiei, care era pe de o parte 
atinsă de Austro-Ungaria în situaţia interna- 
ţională a viitorului Serbiei, iar Bulgaria căl- 
case tratatul dela Niş din 1904 ce-l avea cu 
Serbia. 

4. In 1912 Turcia era în război cu Italia 
şi cu poporul albanez, care cerea autonomia. 
Acesta se baza tot pe sprijinul Austro-Un- 
gariei, lucru ce era favorizat şi de Regele 
Ferdinand al Bulgariei, după cum se poate 
constata din declarațiunile ce a făcut conte- 
lui Berchtold cu ocazia vizitei sale la Viena 
în Iunie 1912. Şi chestiunea albaneză era in- 
dreptată deci tot contra Serbiei. 

5. Bulgaria nu îndrăznea să facă singură 
războiul contra Turciei; de aceea, cu toată 
ura şi disprețul ce avea față de Serbia, îi 
căuta prietenia în scopul unei lupte comune 
contra dușmanului comun. 

Așa se explică tratatul de alianţă. 

Să vedem acum dacă în momentul când, 
la 29 Februarie 1912, iscăleau bulgarii tra- 
tatul de alianţă cu sârbii și după această 
dată, bulgarii erau sau nu erau sinceri ? 

Dela început trebue să spun, că bulgarii 
n'au fost sinceri şi iată motivele : 

a) La 23 August 1912, Bulgaria cere mo- 
dificarea corvenţiei militare (încheiată la 
19 Iunie 1912). După această convenție, Bul- 














te RD 


garia trebuia să trimită 3 divizii pe câmpul 
de bătae al Vardarului, formând stânga ar- 
matei sârbe din Macedonia. Acum Bulgaria 
nu mai voia să trimită decât o divizie. Cu a- 
ceastă ocazie s'a încheiat un proces-verbal la 
Belgrad între generalul Ficeit şi colonelul 
sârb Mișici, 

b) La 15 Sept. 1912, două zile înaintea în- 
ceperii mobilizării, Bulgaria cere din nou mo- 
diticarea Convenţiunii, în sensul de a trimite 
o Divizie, iar nu trei Divizii în Macedonia. 


Ca să nu mai scriu ulterior, spun acum că 
Bulgaria a mai cerut modificarea convenției 
și după începerea războiului cu Turcia și a- 
nume la 10 Oct. 1912, când războiul începuse 
de-abia de 5 zile, și la Febr. 1913, când încă 
nu căzuse Adrianopole : 

1. La 10 Oct. 1912, Bulgarii, sprijinindu-se 
tocmai pe art. 3 din Convenţie, 

„Cer să recheme singura Divizie ce aveau în Mace- 


donia, dar ca Sârbii să le dea un ajutor de 2 Divizii 
pe câmpul de bătae din Valea Mariţei“, 


Sârbii trimit imediat 2 Divizii după bătă- 
lia dela Kumanovo, deși nu erau obligaţi 
prin tratatul de alianţă, 

2. Dar la 20 Oct., după sfârșitul bătăliei de 
la Lule Burgas, se întâmplă un fapt straniu: 
Bulgaria trimite pe Danew la Buda-Pesta, ca 
să sondeze terenul anume până unde s'ar 
putea sprijini Bulgaria pe Austro-Ungaria. 





— 511 — 


Demersul s'a făcut fără știrea Serbiei, tocmai 


în momentul când Austro-Ungaria se opunea 
ca Serbia să iasă la Adriatica; și când acea- 
sta a cerut socoteala, i s'a explicat că voia- 
jul lui Danew la Buda-Pesta a avut de scop 
să arate greutățile ce are Bulgaria cu Roma- 
nia, — ceeace era fals. 

3. La 29 Oct. 1912, Marele Vizir Kiamil 
Paşa propune Regelui Ferdinand, ca să în- 
ceapă tratativele de pace. Regele a refuzat 
începerea tratativelor, ceea ce a fost o gra- 
vă greșeală, oprind chiar guvernul bulgar de 
a comunica, ceva aliaţilor săi sârbi. Bulgarii 
voiau şi credeau că vor rupe linia dela Cia- 
talgia și vor intra ei singuri în Constantino- 
pole. Dar ei aveau în orice caz obligaţia să 
înştiinţeze pe sârbi. N'au făcut-o; au fost deci 
aliaţi incorecţi. 

Deabia la 2 Noembrie 1912, Bulgaria a 
transmis aliaţilor săi propunerea Marelui Vi- 
zir, dar la 4 Noembrie bulgarii atacă puter- 
nic la Ciatalgia, cu gând de a rupe singuri 
linia. Până la 6 Noembrie inclusiv, nu reu- 
sesc; ei sunt respinși. Regele, ce venise cu 
garda la Ciorlu convins că va intra in Con- 
stantinopole, s'a întors înapoi, gata de a in- 
cheia acum un armistițiu în condițiuni mai 
puțin favorabile tuturor aliaților ; i 

4. La 20 Noembrie, Bulgaria singura, con- 
tra Convenției semnată cu aliații, încheie ar- 














— 318 — 


mistițiul cu Turcia, iar după 12 zile, la 4 De- 
cembrie au inceput la Londra tratativele în 
vederea încheierii păcii cu 'Turcia. Conform 
art. 3 din tratatul de alianţă bulgaro-sârb din 
29 Febr. 1912, care spunea ; 
„cele două părţi contractante se angajează să nu 
încheie pace decât împreună şi după o prealabilă 
inţelegere“, 
rezultă că nici Bulgaria și nici Serbia nu pu- 
teau face ceva separat, dar Bulgaria nu se 
ţine de iscălitura dată; ea, chiar pe timpul 
negociaţiunilor dela Londra, când trebuia să 
meargă mână 'n mână cu Serbia, începe să 
discute o pace separată cu Marele Vizir Kia- 
mil Pașa, peste capul consiliului ambasado- 
rilor dela Londra în cap cu Sir Grey. Kiamil 
Pașa era gata să semneze pacea separa cu 
Bulgaria pe bazele următoare: 

a) Autonomia Macedoniei; 

b) Autonomia Albaniei: 

c) Turcia păstra Adrianopole cu vilaetul 
Adrianopole și insulele. 

d) Se declara Dede Agaci port liber pentru 


Turcia și Bulgaria. 


Când s'a aflat la Londra această chestiune, 
Bulgaria, de rușine şi de frică, a făcut „ma- 


Chine en arrière“. 


5. Pe timpul negocierilor dela Londra, unde 
Bulgarii făceau tot felul de greutăţi, Regele 
Ferdinand al Bulgariei scrie Consiliului de 


Miniștri următorul Mesaj : 





— 319 — 


„Grecii și Sârbii ard de dorința de a continua cu 
noi lupta, Armatele noastre reconstituite și întărite 
se îmbată la gândul nouilor victorii, cari vor pune 
un sfârșit, penibilei și periculoasei lor inacţiuni. Pe 
voi, Miniștrii, vă impresionează amenințările Ro- 
mâniei, pe Noi ne lasă indiferent.. să ocupe fron- 
tiera noastră, dacă aceasta este pe placul Europei. 
Această rusine nu trebue să apese pe spiritele noas- 
tre în ceasul prezent și să impedice proectele noas- 
tre. Salvarea constă numai in reluarea ostilităților 
contra Turciei. După aceasta ne vom gândi la Ro- 
mânia și pretențiunile grecilor și sârbilor. Noi, fa- 
cem incăodată un apel stăruitor Consiliului, pe 
care-l invităm să nu aibă mai multe obiective; să 
se îndreptate cu îndrăzneală la realizarea scopului 
nostru unic, înfrângerea Turciei“, 

Se deduce din scrisoarea Regelui Ferdi- 
nand : 

a) Că falsifica adevărul: grecii şi sârbii e- 
rau pentru încheierea păcii, dar Regele cre- 
dea că are armata reorganizată și cu ea sin- 
gură iarăși spera că va rupe linia Ciatalgia 
și va intra în Constantinopole. 

b) Ii face pe miniștrii săi „impresionabili“, 
pentru că vor să stea de vorbă cu România. 

c) Regele spune că salvarea „stă în relua- 
rea ostilităților contra Turciei“, gândul era, 
la Ciatalgia-Constantinopole. 

d) După cucerirea Constantinopolelui, Re- 
gele adaugă: ne vom gândi la România și la 
pretenţiunile grecilor și sârbilor. 

Cât de fals s'a gândit Regele Ferdinand 
este faptul că : 

a) n'a cucerit Ciatalgia; 














— 320 — 


b) n'a intrat în Constantinopole; 

c) a atacat pe propriii săi aliaţi; 

d) a provocat, prin intransigenţa sa, pe 
România; 

e) iar mai târziu a rămas cu mai puţin 
decât putea să dobândească la Londra. 

6. La Londra toţi aliaţii erau dispuși să în- 
cheie pace cu turcii, numai Bulgaria nu a 
vrut, așa că negociaţiunile s'au rupt la 16 Ia- 
nuarie 1913, armistițiul a încetatla 17 Ian. 
1913 și războiul a reînceput la 20 Ian. 1913. 

Aci la Londra, chiar pe timpul tratative- 
lor, Bulgaria prezintă un memoriu prin care 
cerea Dibra și o frontieră comună cu Alba- 
nia, cu toate că prin tratatul de alianţă cu 
Serbia se specifica la art. 2 al Anexei Secrete 
că Dibra va reveni Serbiei. 

1. In Febr. 1913, Bulgaria cere concursul 
artileriei de asediu sârbe la Adrianopole; a- 
ceasta i-a trimis 10 tunuri lungi de 10 cem., 
20 obuziere grele de 12 cm. și 8 obuziere grele 
de 15 cm., în total 38 guri de foc grele cu 
personal și muniţiurni. 

8. Adrianopole, unde au luptaţ şi Diviziile 
de Dunăre și de Timok sârbe, cum şi 38 guri 
de foc de artilerie grea sârbe, a căzut la 13 
Martie 1913. Ce credeţi că a cerut telegrafic 
generalul Savoff ? 

Acesta a dat o telegramă lui Ivanov, co- 
mandantul Armatei a Il-a bulgare dela A- 





rule BA a 


drianopole: „Cereţi lui Sukri Paşa să nu se 
predea Sârbilor“. Intervenţia a fost făcută, 
dar Şukri sa predat Sârbilor. După aceasta, 
Bulgarii au asurzit lumea, strigând că nu- 
mai ei au cucerit Adrianopole, ceeace era ab- 
solut inexact. 

9. La 13 Martie căzuse Adrianopole. La 15 
Martie atașaţii militari erau si ei la Adriano- 
pole, unde au stat până la 20 Martie. In a- 
ceste zile am vizitat toate sectoarele, am um- 
blat tot frontul, m'a interesat în special sec- 


torul atacului. Umblând pe front, un maior 


din statul major bulgar, ce-l cunoșteam dela 
Sofia, explica modul atacului, hrănirea sol- 
daţilor, etc., cum bulgarii au luptat de bine 
şi că sârbii n'au făcut nimic; că Şukri Pașa 
sa predat totuși sârbilor fiindcă a fost cum- 
părat de aceștia. Eu l-am încurajat ca să vor- 
bească după pofta inimii sale. 

Când era mai aprins, l-am întrebat: dar cu 
zona contestată din Macedonia, ce este? 

— Ce să fie, dacă Sârbii şi Grecii nu ne-o 
cedează de pe acum, o vom lua cu forţa, 

— Luarea cu forţa înseamnă războiu. 

— Poate că da, dar până atunci, aci avem 
un gaj bun, avem două divizii sârbe, pe care 
acum după ce a căzut Adrianopole le putem 
dezarma în orice moment. 

— Cerd şi eu că cu aceasta s'ar putea a- 
junge la un rezultat. 


General G. A. Dabija n 21 














— 322 — 


— Da, dar acum trebuie să terminăm şi 
cu Turcii. Noi trebue să cucerim Constanti- 
nopole. 

Mi s'a părut atât de fantastică această 
mentalitate, că nu mă puteam opri să nu mă 
indignez, să nu mă revolt. 

Prin Anexa secretă la Tratatul de alianță 

se specifica la Art. 3: 
„dacă Austro-Ungaria atacă Serbia, Bulgaria se 
angajează să declare imediat războiu Austriei, tri- 
miţând în Serbia o armată compusă din cel puțin 
200.000 oameni, care unită cu armata sârbă va lu- 
cra defensiv contra Austro-Ungariei. 

Bulgaria este ţinută să-i dea deasemenea con- 
cursul său armat în cazul când Austro-Ungaria, 
sub un pretext oarecare, cu sau fără asentimentul 
Turciei, ar trimite trupe în sandjacul Novi-Bazar...” 

Clar. Ei bine, Bulgaria s'a găsit obligată să 
spună neadevăruri : 

a) Diplomatul Natcevici e trimis de Bul- 

gari la Viena ca să declare : 
„că nici un om de stat Bulgar nu ar îndrăsni să țină 
seamă de această clauză a Tratatului, care a fost 
introdusă numai în scopul de a face pe Sârbi să, 
primească Tratatul”, . 

b) Danew a declarat într'o şedinţă a So- 
braniei din 5 Mai 1915: 

„Art. 3 din Convenţie ca şi întreaga Convenţie 
militară era semnată de militari, care nu angaja 
Guvernul“. 

Frumos! Dar convenţia fusese semnată nu 
numai de militarii generalul Putnik şi gene- 
ralul Ficeft, ci şi de amândoi Regii. 

Apoi Danew mai spune : 








| RR a 


„Nimeni nu sa gândit atunci când s'a inserat 
Art, 3, ca el să fie vreodată aplicat“. 

Va să zică Bulgarii în cap cu Regele lor 
înșelau pur și simplu pe aliaţii lor; adevărul 
este însă că ei înșelau și pe Austro-Ungaria. 

Am spus toate acestea, pentru ca Românii 
să știe ce bază se poate pune pe cuvintele şi 
pe iscălitura unui om politic bulgar. 


La 20 Martie noaptea am plecat dela Adria- 
nopole la Sofia şi, deși eram impreună cu 
maiorul Kalafatovici, atașatul militar sârb, 
nu i-am spus decât atât: „Ar fi bine să vă 
luați cât mai repede Diviziile dela Adriano- 
pole“. 

Voiam să mă duc la Bucureşti să raportez 
Regelui Carol cele ce aflasem. 

Diviziile sârbe, cu chiu cu vai, au fost re- 
trase de la Adrianopole; ele au fost trans- 
portate cu calea ferată, trecând prin Sofia 
fără ca absolut nimeni din guvern sau ar- 
mată să le salute. Să se ţină seamă că atunci 
raporturile între aliaţi erau încă corecte. 

La 22 Martie am ajuns la Sofia, iar la 24 
Martie am ajuns la București. 

La 25 Martie am raportat Regelui Carol 
cum a decurs asediul și atacul Adrianopolu- 
lui și ceeace aflasem dela maiorul bulgar re- 
lativ la sârbi, Regele a rămas foarte surprins 
și nici nu-i venea să creadă că bulgarii ar 














MIND: T.” Bes 


putea face asemenea felonie. Am raportat că 
deşi nu pot da nici o probă, îi cred pe bul- 
gari capabili de așa ceva. Regele mi-a spus: 
„Aceasta este foarte grav“. 

N'am avut probele atunci, dar le-am avut 
mai târziu. Iată-le: 

a) Negociaţiunile dela Londra în vederea 
încheierii păcii, nu ajunsese la nici un rezul- 
tat, din cauza Bulgariei. Din această cauză 
armistițiul a fost denunțat la 17 Ianuarie 
1913, iar ostilitățile au fost reluate contra 
“Turciei la 21 Ianuarie la Adrianopole și la 
Ciatalgia. 

Ianina căzuse în mâinile armatei grecești 
la 21 Februarie 1913. Acest lucru a produs în 
Bulgaria o mare enervare și mult sânge rău; 
presa bulgară nu sa sfiit de a scrie că: „nu 
armata greacă, ci banul grecilor a cucerit Ia- 
nina“. La mijloc era o pură chestiune de in- 
vidie şi gelozie. Acest lucru a avut ca rezul- 
tat hotărîrea de a ataca Adrianopole, care 
deşi era asediat de 5 luni, nu căzuse prin 
foame, cum sperau bulgarii. 

In acest timp bulgarii se gândise să ridice 
pretențiuni peste prevederile tratatelor de a- 
lianță cu Serbia și Grecia. La Londra ceruse 
Dibra, acum voiau și zona contestată a Ma- 
cedoniei. Regele Ferdinand are un schimb de 
vederi cu generalul Savoff, care la 23 Febr. 
1913 raportează Regelui cu Nr. 3053 urmă- 
toarele ; 





— 325 — 


1, Să se incheie cåt mai repede pacea cu Turcia 
în condițiuni favorabile, ceeace va permite să se de- 
gajeze acest front unde lupta a devenit nu numai 
fără obiectiv și fără scop, dar încă fiind dat ceea 
ce se va întâmpla acolo, e periculos pentru salvarea 
intereselor noastre naţionale. 

2. Să se trimită trupe în Macedonia, atât cât mai 
este timp... 

Tot la 23 Febr. 1913 Regele Ferdinand răs- 
punde telegrafic generalului Savot la Dimo- 
tika: AA lei 

„Vă multumesc pentru telegrama 3053. La nevoe 
ne putem mulțumi cu linia de frontieră Saros Mi- 
„dia, dar în nici un caz cu Enos-Midia. Totul va de- 
pinde de iminenta cădere a Adrianopolelui, aștep- 
tatā deasemenea de Marile Puteri. Apoi nu vom lua 
în considerație chestiunea ocupărei de sârbi și 
greci". 


` La 13 Martie Adrianopole a căzut. Pe tim- 
pul dela 15-20 Martie fusesem la Adrianopole. 
La 23 Martie sa ţinut un Consiliu de Miniş- 
tri sub preşedinţia Regelui, la care a asistat 


și generalul Savoff. Iată hotăririle luate : 


„l. Suspendarea operațiunilor contra Turcilor, și 
in secret, fără stirea aliaţilor să se reia negociaţiuni 


-în vederea unui armistițiu. 


2. Până la încheierea păcei, să se lase în Tracia 


„efectivul strict necesar pentru defensivă și tot res- 


tul armatei să fie aruncat contra Sârbilor şi Gre- 
cilor din Macedonia“. 


La 19 Martie Regele Ferdinand vizita A- 
drianopolul, admirând tezaurele archeologice 


„şi artistice, împărțea în dreapta și în stânga 








— 326 — 


surâsul său fals şi ironic, când, ieșind din ma- 
jestoasa moscheie a lui Selim al II-lea, deo- 
dată o pisică neagră taie strada, trecând prin 
faţa Regelui. Regele scoate un strigăt și pune 
mâna la ochi, apoi întorcându-se către în- 
soţitorii săi, spune: „E semn că voiu pierde 
Adrianopole“. | 
L-a pierdut, dar numai din cauza sa. 


Contele 'Tarnowsky, ministrul Austro-Un- 
gariei la Sotia, spune la 6 Aprilie 1913. 

„Austria nu va consimţi la soluţionarea chestiu- 
nei balcanice, dacă interesele Bulgariei nu vor fi 
complet. satisfăcute“. 

Am comunicat imediat aceasta la Bucu- 
reşti. 


Primul ministru Geşoit întreabă la 8 A- 
prilie 1913 pe generalul Savoff în cât timp 
sar putea trimite armata la Istip, Coceana 
si Strumiţa ? | 


Generalul Savoff îi răspunde la 10 Aprilie 


1913 cu telegrama Nr. 2719: 

„Pentru a putea concentra toată armata in at- 
tiunea proectată contra Sârbilor și Grecilor, trebue 
să socotim cel puţin 25-30 zile, timp care va îi su- 
ficient aliaţilor pentru a ocupa toate poziţiile geo- 
grafice cele mai importante a teritoriului nostru, y 
compris Capitala. Singura ieșire posibilă din aceas- 
tă situaţiune extrem de supărătoare ar fi să se gå- 
sească un mijloc pentru a trata, cât mai repede cu 

"Turcia, o pace separată, tranşând definitiv ches- 


“iunea care ne desparte, procedând în acelaş timp: 





si b atu 


la concentrarea repede a trupelor noastre. Orice 
întârziere în incheierea păcii poate să aibă conse- 
cinţe periculoase și ireparabile pentru operaţiunile 
militare“, 


Va să zică la bulgari, începând cu Regele, 
cu primul ministru, cu miniștrii, cu genera- 
lul Savoff, care conducea de fapt operaţiile, 
toţi deci, voiau să încheie pacea cu dușma- 
nul secular, cu turcii și să atace prin sur- 
prindere pe aliaţii creștini, cu care se legase 
printr'un Tratat de alianţă de-abia de jumă- 
tate an. Frumos! 


La 15 Aprilie 1913, col Romanowschi imi 
comunică, că în aceeaşi zi, d-l Nekludoit, mi- 
nistrul Rusiei, | 
„a făcut atent guvernul Bulgar la ce sar expune 
dacă nu ar proceda cu calm, „Bulgaria nu trebue 
să uite că un conflict armat va atrage nulitatea 
tratatului din 1912 care asigură Bulgarilor drepturi 
în chestiunea delimitărei Macedoniei ...Apoi cere ca 
d. Geşoii să tacă toate siorţările pentru a aplana 
în mod pacific dificultățile actuale...“ 

Dar la Sofia acest fel de sfaturi erau za- 
darnice. Bulgarii, sub influența Vienei, ur- 
măreau o idee fixă, să provoace conflict cu 
aliaţii săi; proba vine singură, căci la 16 A- 
prilie s'a întrunit la Sotia un Consiliu de mi- 
niștri la care au luat parte generalii Savoff 


și Ficeff, care au ajuns la hotărîrea : 


„De a amâna atacul contra aliaţilor până la toam- 
nă, să se intre acum pe calea demobilizărei pentru 














a 82B ala 


a înlătura aliaţilor ori şi ce posibilitate ca să tragă 
vreun profit din poziţiile strategice favorabile, pe 
timpul cât se va opera concentrarea trupelor bul- 
gare“. | 
Regele Ferdinand trimite imediat pe gene- 
ralii Savoti și Ficeff la Adrianopole. 
Jurnalele bulgare atacă necontenit Serbia, 


în special „Mir“ (Pacea) şi „La Bulgarie“, ce 


erau guvernamentale, strigă contra Serbiei 
și chiar contra Rusiei, asupra acestor fapte, 
Rusia a și atras atenţia guvernului bulgar. 

In acest timp, în armată era un curent de 
mari nemulțumiri, gata să se revolte dacă 
nu i se dă drumul acasă și că nu mai vrea 
războiu. Acest lucru făcu pe Savoff ca, la 27 
Aprilie 1913, să dea Regelui telegrama Nr. 
4040 prin care, după ce arată situația grea 
a armatei, cere să se ajungă la o pace cu Tur- 
cia, căci, Savoff spune : 

„Dacă se prelungeşte actuala situaţie, armata și 
patria sunt expuse la un foarte mare pericol“. 

Această telegramă nemulțumi pe Rege, 
nemulțumi camarila și pe partidul austro-fil, 
care ameninţa pe Savofi că i se va lua co- 
manda. Savoff, de frică, convine ca să atace 
pe sârbi și la 3 Mai schimbă de ideie: face 
cunoscut primului ministru cu telegrama NI. 
4116: 

„Pentru moment nu poate trimite contra Serbiei 
decât o singură Brigadă...* 

In ziua de 5 Mai generalul Savoff, cu tele- 
grama Nr. 4228, adresată lui Geşoff, îi dă 
curaj * 





TANE o: MEN 


„Consiliez curaj și tărie in chestiunea negocieri- 
lor preliminare cu aliații. Nu trebue pierdut din ve- 
dere că armatele noastre sunt perfect apte de a 
învinge și stărâma uşor. Nici un moment nu e mai 
propice ca momentul prezent... Trebue să ne elibe- 
răm de Turci...“ 


In ziua de 6 Mai, generalul Savoff, cu te- 
legrama Nr. 4242 adresată lui Geşoif scrie : 

„Războiul cu Sârbii şi Grecii este de neinlăturat. 
Orișice concesiune făcută aliaţilor noștri slăbiţi... 
„Se pune întrebarea cine va avea hegemonia in 
Peninsula Balcanică?.,. Un războiu victorios va 
tranșa definitiv chestiunea hegemoniei în favorul 
nostru... Iată pentru ce, după părerea mea, trebue 
să folosim toate sarlataniile și toate mijloacele ca 
sunt in puterea noastră, pentru a ajunge la un con- 
flict armat cu aliaţii, declinând în acelaş timp toată 
posibilitatea unui război. 

„După părerea mea, am comite o greșeală irepa- 
rabilă dacă am lăsa să ne scape ocaziunea favora- 
bilă ce ni se oferă. 

După informațiunile ce am asupra operaţiunilor 
noastre viitoare, în cel mult 4 zile, grecii se vor găsi 
în nevoia de a rupe cu sârbii, cerându-ne nouă pace 
în scopul de a scăpa dela o înfrângere. Atunci toată 
sforțarea noastră o vom îndrepta-o contra Serbiei. 
Armata sârbă nu va putea, să reziste pe nici un 


punet atacurilor brusce a puternicilor noastre co- 


loane“, . 
Se constată că generalul Savoff numai ti- 


morat de Rege și camarilă, a putut să-și 
schimbe părerile în timp de 8 zile, căci la 27 


Aprilie 1913 imploră o pace repede și la 6 Mai 
vrea războiu. Această lipsă de seriozitate la un 








Îi n 0 e 


— 330 — 


comandant de armată, demonstrează cel pu- 
tin că dacă nu este de rea credinţă, atunci 
desigur că el și-a pierdut complet capul. 

Cum au aflat trupele din Tracia că este 
vorba de a ataca pe aliaţi, au devenit agre- 
sive; parte din unități sau revoltat. Guver- 
nul bulgar comunică Rusiei că „a sosit mo- 
mentul ca marele arbitru să-și dea sentința“. 
Dar Rusia cere tuturor aliaților să „demobi- 
lizeze toți, simultan, proporțional și parțial“. 

Dar Bulgaria nici nu vrea să audă, căci la 
14 Mai generalul Savoff teleprafiază lui Ge- 
soff cu Nr. 4463 făcând un curs de politică 
înaltă; face comparație între Tripla Antantă 
și Tripla Alianţă, trăgând consecințe favora- 
bile Bulgariei, cu concluzia atacului aliaților 
săi. 


La 15 Mai Regele Ferdinand dă ordin Sta- 
tului Major ca: | 
„în timpul cel mai scurt să concentreze trupele pe 
frontul occidental contra Sârbilor și Grecilor şi să 
ia dispoziţiunile necesare pentru transportul intre- 
gei armate bulgare din Tracia“. | 

După această telegramă, generalul Savoff 
se adresează la 16 Mai lui Geşoff cerând ca: 
„diplomaţia noastră să ne procure un timp de 
25-35 zile, dacă nu integral, dar cel puțin parţial, 
pentru a aduce armata IV-a depe frontul Bulair în 
Macedonia“. A 

Va să zică, diplomaţia bulgară trebuia să 


învârtească așa fel lucrurile, să înșele Rusia, 





— 331 — 


să înșele pe aliaţi, să înșele pe toată lumea, 
pentru ca generalul Savoff să se concentreze 
şi, când nimeni nu se va aştepta, prin sur- 
prindere, să atace pe Sârbi și Greci. Frumos! 
Nu ? 


La 16 Mai Regele convoacă un consiliu de 
coroană la care iau parte toți șefii de parti- 
de, care sau pronunţat contra politicii pa- 
cifiste a lui Geşofi. Acesta trage consecințele 
şi la 17 Mai, în ziua când sa iscălit pacea 
de la Londra, își dă demisia. Am aflat acea- 
sta la 18 Mai, dar această demisie n'a apărut 
decât după sosirea lui Danew dela Londra, 
adică tocmai la 24 Mai. 

Incă dela 19 Aprilie tratatul de pace era 
deja schiţat. Turcia şi de astă dată și Bul- 
garia, erau gata de a semna; celelalte state 
balcanice aveau frică nu numai că nu se va 
face pace, ci că se va da loc la un nou războiu. 

Marile Puteri presau ca pacea să fie iscă- 
lită de toate statele balcanice. La 17 Mai sa 
semnat la Londra „Preliminările păcii“ în 
condiţiunile următoare : 

„1. Dela data ratiticărei acestui tratat preliminar, 
va domni pacea și amiciţia între M. S. Sultanul 
Turciei și între M. M. L. L, Suveranii aliaţi, dease- 
meni intre moștenitorii și succesorii, între statele 
și supușii lor respectivi. 

2. M. S. Sultanul cedează M.M. L.L. Suverani a- 
liați toate teritoriile din Imperiul său din continen- 
tul european, la Vestul liniei Enos-Midia, excepție 
fäcând Albania. 














AL | a 


Trasarea exactă a frontierei Enos-Midia va fi de- 
terminată de o comisiune. | 

3 M. 8. Sultanul remite M, S. Impăratului Ger- 
maniei, M. S. Impăratului Austriei și Rege al Un- 
gariei, Domnului Președinte al Republicei Franceze, 
M. S. Regelui Marei Britanii și Irlandei, Impărat. al 
Indiilor, M. S. Regelui Italiei şi M. 5. Impăratului 
tuturor Rusiilor, grija de a regula delimitarea fron- 
tierilor Albaniei şi toate chestiunile privitoare la 
Albania. 

4. M. 8. Sultanul cedează M.M. L.L. Suveranilor 
aliați, insula Creta şi renunță in favoarea lor la 
toate drepturile de suveranitate si altele ce posedă 
asupra acestei insule. 

5. M. 5. Sultanul declară și încredințează M. $. 


Impăratului Germaniei, M. S. Impăratului Austriei 


şi Rege al Ungariei, Domnului Președinte al Repu- 
blicei Franceze, M. S. Regelui Marei Britanii și Ir- 
landei, Impărat al Indiilor, M, S. Regelui Italiei și 
M. 8. Impăratului tuturor Rusiilor, grija de a ho- 
tări de soarta insulelor din Matea Egee (cu excep- 
tie de insula Creta) și a Peninsulei Muntelui Athos. 

6. M. 5. Sultanul și M.M. L.L, Suveranii aliaţi de- 


clară că remit grija regulărei chestiunilor de ordin 


financiar, care au rezultat din starea de războiu și 
a cedărei teritoriilor sus arătate, comisiunei inter- 


naționale, convocate la Paris, la care au delegat 


reprezentanţii lor. 


7. Chestiunile privitoare pe prizonierii de războiu, 
chestiunile de jurisdicţiune, de naţionalitate și de 
comerț, vor fi regulate prin convenţiuni speciale“. 


Prin această pace, încă nu se rezolvase 
chestiunile balcanice. Bulgaria, care-și dubla 


teritoriul, nu era mulțumită; ea pretindea. 
Salonicul, Monastirul, Vodena, Kastoria, Os- 


trova şi Ohrida, susţinând că arbitrajul Ta- 





| — 333 — 
rului Rusiei nu se putea întinde asupra Mo- 
nastirului și terenurilor înconjurătoare. Nea- 
părat că Bulgaria își lua prin aceasă preten- 
țiune o foarte grea responsabilitate. 

Față de cunoscutele pregătiri bulgare, Ser- 
bia şi Grecia se așteptau să fie atacate de 
Bulgaria, care, după cum am spus, se pre- 
gătea pentru aceasta. 

Pe baza cererilor lui Savoff dela 17 şi 18 
Mai cu telegramele Nr. 4561 și 4562, se ac- 
tivează cu reaprovizionările armatei, cu ex- 
pediția de munițiuni, cu militarizarea liniei 
ferate Sofia-Küstendil, etc., totuși presa bul- 
gară asurzește lumea că sârbii vor să atace 
Bulgaria, ceeace era complet fals. 

Savofi văzându-se presat ca armata bul- 
gară să demobilizeze, cere la 18 Mai: 


„Sârbii să evacueze teritoriile ce ne aparţin (Sa- 
voff spunea teritorii ce-i aparţin, in realitate ce 
pretinde). 

Bulgaria singură să trimită în Macedonia atâtea 
trupe câte au sârbii și grecii la un loc“. 

Apoi Savoff cere ca: 

„Bulgaria să, aibă 240.000 oameni, Serbia 60.000, 
Grecia 27.000“, 

Va să zică Marele Arbitru, care era Țarul, 
Rusiei, trebuia să-şi pronunţe arbitrajul în 
fața unor efective bulgare cu mult superioare 
celorlalți doi membri ce așteaptă arbitrajul. 
Aceasta, însemna pe bulgăreşte, liberul arbi- 
traj. 

Deci Bulgaria nu denibbitizeasă- consimte 








— 334 — 


de formă la arbitraj; cere să păstreze efec- 
tive în proporţie de 3/1, se pregăteşte de răz- 
boi contra aliaţilor, înșeală toată lumea, 
chiar și pe Marele Arbitru; încolo e plină de 
sinceritate! ? | | 


La 24 Mai se formează cabinetul Danew, 
în care deși intră naționaliști de ai lui Ge- 
şoff, în cap cu Teodorofif, ce sunt pacifiști, 
totuși curentul războinic contra aliaţilor 
creşte și în Cabinet şi în Bulgaria, datorită 
Zankoviștilor în cap cu Danew. Mai mult 
ceva, la Sofia, sub influenţa Austro-Ungariei, 
se vorbea de ruptura cu Rusia. Ziarele ce- 
reau ca; | 


„armata să fie retrasă dela Bulair și Ciatalgia și 
să se concentreze contra inimicilor sârbi și greci“. 


La 4 Iunie, generalul Kovaceif, ministrul 
de războiu, ia comanda Armatei a IV-a ce va 
ataca în curând pe aliaţi. El nici nu se ru- 
șinează și dă ordinul Nr. 29 în care insulta 
pur și simplu armata sârbă, care era încă a 
liata sa. 

Regele Ferdinand chiamă pe generalul Sa- 
voff la Sofia. El știa de ce este chemat, de 
aceea și adresează lui Danew următoarea in- 
formaţie : 

„Este de datoria mea de a vă informa, că nu 


sunt în stare să garantez că de aci în zece zile, voiu 
mai putea ţine oamenii sub drapel“. 


-as +% nii à i Er i i x i : Í 
ka -ai Ahi taar r Jir i aar a r aa N SPRE PAID a a a UA, . , 





Ñ 335 
La 6 jie generalul Savoff dă, cu Nr. 5410 
celor cinci comandanţi de armate și Div. Ca- 
valerie un ‘ordin circular cu următorul cu- 
prins : 
„Nemulţum 







le ce sau manifestat in ultimul 
timp în unele părţi din armata noastră ne lasă să 
credem că mișcarea în favoarea războiului nu este 
prea populară. Este folositor să se atragă atenţiu- 
nea elementului conștient asupra acestui fapt că 
orișice desorganizare ar face armata inaptă la ac- 
iune. 
; Se poate ca operațiunile să înceapă foarte cu- 
rând. In acest scop Dv. în calitate de comandant 
veţi studia situațiunea în armata noastră, ca și 
toate chestiunile fundamentale și să mă ţineţi la 
curent cu rezultatul studiului vostru in timpul cel 
mai scurt. S'ar putea compta pe moralul armatei 
pentru întreprinderea unei campanii şi ducerea 
operaţiunilor la bun sfârșit?“ | 
Iată situația morală a armatei, pe care Re- 
gele, Danew și Savoif, peste capul Marelui 
Arbitru, Țarul Nicolae al Rusiei, vor so a- 
runce asupra sârbilor și grecilor. 


DEUS QUOS PERDERE VULT PRIUS 
DEMENTAT 


La 9 Iunie Regele Ferdinand convoacă un 
Consiliu de Coroană la Vrania (Castelul Re- 
gelui de lângă Sofia). Aci erau două curente: 
unul pentru războiul imediat, altul pentru 
admiterea arbitrajului Țarului Rusiei în timp 
de maximum 7 zile, lucru ce sa comunicat 








Ma E ter m i epopei e e e e A a a RR RE, ARN iei a dcr Je N RR 7 RI RE RI Ri 


CREE d, 





ministrului de externe rus prin BobCeff, mi- 
nistrul Bulgariei la Petrograd. 
Această comunicare era o ofensă zadarnică 
adusă Rusiei și Țarului Nicolae a] II-lea. Răs- 
punsul Rusiei a fost prompt. Iată comunica- 
rea lui Sazonoff făcută lui Bobceff la 12 Iu- 
nie : j 
i „Comunicarea Dys, nu mă surprinde. Am avut 
cunoștiință, de acum câteva zile de acest act al gu- 
vernului vostru. Voi lucraţi după influenţa Austro- 
Ungariei. Sunteţi liberi. Rusia şi Slavismul se re- 
cuză, Noi ne-am făcut datoria, Impăratul Rusiei nu 
a așteptat ultimatul Bulgariei cu termenul ce i-s'a 
fixat de a se pronunţa asupra diferendului bulgaro- 
sârb, El a ținut ca să-și îndeplinească cât mai re- 
pede greaua sa misiune. După  declaraţiunea ce 
mi-aţi făcut, la rândul meu vă declar și eu: Nu 
așteptați nimic dela noi și uitaţi că au existat an- 
gajamentele dela 1902 *) ce ne-au legat până astăzi. 
„ Imediat ce sosește răspunsul dela Petro- 
grad, generalul Savoff dă Instrucţiunile Nr. 
23 din 12 Iunie ora 11,30 către Comandanții 
de Armate : 

„Harta 1:210.000.. . 

Cu începere de Sâmbătă 15 curent, armatele vor 
ocupa. pozițiile lor inițiale pentru un eventual răz- 
boiu cu Serbia și aceasta în -următoarele condi- 
țiuni: 

1. Armata 2-a va concentra forțele sale principale 
pe linia Kukuș — cota 665 — drumul Seres-Nego- 
vane. Comandantul Armatei va lua dispozițiuni ca 
să-și asigure aripa dreaptă dinspre Vardar (Djevd- 
jeli). Spatele acestei Armate va fi protejat de Ar- 
mata 4-a. 


— d ———— — 


























— 337 — 


Amata 4-a va păstra poziţia pe care o ocupă 
Bergalniţa). | | 

3. Armita 5-a se va concentra în apropierea fron- 
cești, așezând avant-posturi pe punctele 
cele mai importante, fața la inimic, luând dispozi- 
tiile necesare pentru protecţia lor. 

4, Armată 3-a va trebui să ocupe linia Vraptșa- 
Dragomane-Konstiţa luând dispoziţiuni pentru de- 
tensivă. 

5. Armata l-a va trebui să se concentreze pe linia 
Belogradsik-Tşuprene pentru a înlesni ieșirea efec- 
tivului garnizoanei Vidin şi marșul el spre Kula și 
va trebui să ia măsurile necesare pentru defensivă, 

6. Divizia 4-a se va concentra intre râul Struma 
și Koniovo. 

7. Divizia de Cavalerie iși va păstra poziţia ac- 
tuală“, 

Va să zică armata bulgară era gata să a- 
tace pe sârbi şi pe greci. 

In dimineața zilei le 14 Iunie contele Tar- 
nowschi, ministrul Austro-Ungariei la Sofia, 
sa’ prezentat Regelui; ambii s'au dus cu au- 
tomobilul la Vrania, unde au avut o lungă 
convorbire. „Mefisto își găseşte pe Faust-ul 
său“. După plecarea contelui Tarnowschi, 
Regele a chemat pe generalul Savoff. Acesta 
dă, a doua zi, următorul ordin caracteristic 
generalului Kovaceff, comandantul armatei 
a 4-a, ce era și ministru de război, ceeace nu 
cred să se fi mai întâmplat de când lumea 
în vreo armată și în vreo ţară. 

Ordinul Nr. 5597 din 15 Iunie suna astfel: 

„Vă ordon să atacați inimicul cu toată energia 
posibilă pe toate linia, nedemascând complet for- 
` General G. A, Dabija 22 


”——r YI e” | 











i 
e Aa a a PI RT a a i PE aaa aa RR RR Dim, E E 


pi RI EA 


tele noastre și nedând lungi bătălii și să avejl grija 
a vă consolida poziţia voastră la Krivolak malul 
drept al Bregalniţei, cota 550, nu departe/ de satul 
Stakhovo, (Ovşte Polie), cota în apropierea satului 
Dobrevo. Vă recomand să iîncepeţi atacil bruscat 


mâine 16 Iunie“. 

Armatei a II-a îi dă ordinul Nr. 5596 din 
15 Iunie: f 

„Inainte de a intreprinde concentrarea trupelor 
voastre, atacați inimicul cåt mai energic posibil la 
Lefter, și Tsaiyz şi consolidati bine pozițiile voastre. 

Armata 4-a ia ofensiva måine 16 curent noaptea, 
contra liniei sârbe ce-i face faţă, 

Regimentul dela Valandovo să-si păstreze pozi- 
țiile până ce va fi înlocuit de părți din Div. T-a ce 
se găsesc acum la Strumiţa“. 


In ziua de 15 Iunie Contele Tarnokschi, 
ministrul Austro-Ungariei la Sofia, telegra- 
fiază contelui Berchtold : 

„Bulgaria vrea să ştie dacă va avea mâinile libere 
pentru atacul contra Sârbilor și Grecilor în cazul 
că ea ar ceda României linia Turtucaia-Balcic? 

La care s'a răspuns: 

„Sa comunicat d-lui Danev în ce condițiuni Bul- 
garia va fi garantată contra României în atacul 
contra Serbiei și Greciei“, 

Se vede clar complicitatea Austro-Ungariei. 


BULGARIA VREA SA TREACA RUBICONUL 
CONDUSA FIIND DE AUSTRO-UNGARIA 


In noaptea de 15 Iunie 1913 se produce a- 
tacul Bulgarilor contra Sârbilor și Grecilor. 
Aceștia fiind surprinși sunt aruncaţi înapoi. 









ie 000 ei 






Ei bine, guvernanţii și presa bulgară, fără 
ine şi fără nici o mustrare de con- 
gă cât le ia gura: 

„că Sârbii Si Grecii au atacat, iar Bulgarii (nevino- 
vati) au trebuit să riposteze“. 

Nu știu ĉe să apreciez mai mult la Bul- 
gari: lipsa de scrupul sau cinismul lor? In 
tot cazul istoria şi-a spus verdictul ei: „sân- 
gele fraților slavi sârbi, nu se va şterge nici- 
odată de pe mâinile bulgarilor“. 


"La 18 Iunie 1913 Danew spune d-lui Ghika, 
ministrul României : 
„D-voastră d-le Ghika, voiți să mă înfricoșaţi 
spunându-mi că veţi pătrunde pe teritoriul bulgar. 
Ei bine, veniţi și ce veţi face? Veţi lua linia Turtu- 
caia-Balcic; ceeace voiţi. Veţi intra în Dobrogea, 
ea vă aparţine, . Voi nu veţi putea merge mai de- 
parte, căci nu puteţi mobiliza armata voastră in 
așa de scurt timp și in zece zile vom fi terminat cu 
Sârbii“, 

Ministrul Ghika l-a pus repede pe Danew 
la rezon. Dar ce fantezie la Danew!; crede 





| 
| 
| 


că în zece zile va termina cu foştii „aliați“ ` 


de ieri, cu care începuse „cruciada“ contra 
Turciei, îi va bate, îi va zdrobi și apoi se va 
arunca asupra României, o va bate, Îi va lua 
Dobrogea toată, va forma un mare imperiu 
bulgăresc, va cuceri Constantinopole contra 
voinței Tarului dela Petersburg. Dar socotea- 
la de acasă nu se potrivește cu cea din târg. 


La 20 Iunie Regele Carol I al României 
semnează Decretul de mobilizare. 





> JM 


dului liberal; Ghenadieft, șeful partidului 
stambulovist și Tonceff, șeful unei/fracţiuni 
a liberalilor tineri, adresează Regélui Ferdi- 
nand o scrisoare colectivă în care cer să nu 
se mai urmeze politica rusă și să se „lege o 
strânsă politică de amicitie cu Austro-Unga- 
ria“. Această scrisoare convenea de minune 
Regelui, probabil că el o și provocase. 
Aplicarea, celor, prevăzute în ea conducea 
la ruptura de Rusia, la o politică lipsită de 
recunoștință și plină de ingratitudini faţă de 
acest Imperiu, care-şi vărsase sângele în 
cursul veacurilor terminând cu 1877/78. Apli- 
carea mai ducea la desolidarizarea de Sla- 
vism, bun pentru bulgari de exploatat numai 
atunci când interesul lor este în joc. Altfel 
ei susțin că „sunt tătari, iar nu slavi, căci 
slavismul este un obstacol puterii lor natio- 
nale și entuziasmului lor; slavismul este o 
minciună“. Politica alături de Austro-Unga- 
ria putea duce la împărţirea Macedoniei în- 
tre Bulgaria și Austro-Ungaria, iar nu între 
Bulgaria și Serbia, și această aberaţiune con- 
venea Regelui Ferdinand al Bulgariei. 


La 23 Iunie Radoslavoft, aici 


Dar la 24 Iunie Armata a 4-a a lui Kova- 
ceii fusese iremediabil bătută și până la 30 
Iunie sârbii cuceresc Coceana, Istip şi Ra- 
doviște, iar grecii cuceresc Salonic, Drama. 
și Seres. 





e a SA 

| ` | | 

In ziua de 30 Iunie, Danew, văzând că. 
Austro-Ungaria nu sare în ajutor, se adre- 
sează iarăși Rusiei părăsită și insultată, cu. 
telegrama Nr. 2168, al cărei cuprins este ur- 
mătorul : 

„Noi consimțim să suspendăm operaţiile, oprind 
trupele noastre pe poziţiile ce le ocupă acuma; noi. 
primim conferința dela Petrograd și demobilizarea 


. generală. Dacă aceasta nu pare suficient, lăsăm gu- 


vernului din Petrograd grija de a hotări prin mij- 
locul arbitrajului, toate aceste chestiuni, cuprin- 
zând chestiunile teritoriale și în condițiunile pe 
care le va crede guvernul convenabile. Noi solicităm 
o intervenţie repede contra Turciei și României a 
căror intrare în acţiune a și inceput“. 


La 1 Iulie Danew cere din nou ministrului 
plenipotenţiar  Nekludoft al Rusiei: 
„să oprească acțiunea României“, | 

Cum se împacă aceste demersuri cu acele 
făcute la 12 Iunie când Bulgaria pusese pe 
Tarul Rusiei în faţa unui termen de 7 zile 
somându-l ca să se pronunţe. Acum la 1 Iu- 
lie, deci după 18 zile, lucrurile se schimbase. 
Acum bulgarii nu mai puneau nici o condi- 
ție, ci totul era lăsat la voia și hotărîrea Ru- 
siei ? 

Dar Bulgarii n'au rușine; această însușire 
le lipsește complet. 


Regelui Ferdinand fiindu-i frică să stea în 
Sofia, a telegrafiat generalului Savoff ca „să 
trimită două Divizii să păzească Capitala“. 
Generalul Savoff răspunde : 








Agai 


„Majestatea Voastră ştie că cunoștințele 
Sale în arta militară sunt nule şi că 


iar 


singur sunt răspunzător de Coman 





Regele, la primirea acestei insolite telegra- 
me, a voit să convoace un Consiliu de Răz- 
boiu, înaintea căruia să trimită în judecată 
pe Generalul Savoft. Pe urmă încă s'a răs- 
gândit; a înlocuit pe generalul Savoff cu ge- 
neralul Ficeit, dar, după ce i s'a atras aten- 


ţia că generalul Savoff se bucura de încre- 


derea armatei, Regele îl repune ca coman- 
dant al armatei. Generalul Ficeff se supără 
și demisionează, 


In acest timp Regele Ferdinand al Bulga- 
riei, foarte deprimat, a părăsit Sofia, stând 
când la Vrania, când la Tsarska-Bistriţa, in- 
soțit de generalul Markov şi de Nicolae Stan- 
cicov; toţi trei tăceau. Câte odată Regele, 
văzându- tăcuţii, le spunea: „Da vorbiti ceva, 
spuneţi ceva, distrați-mă“. Dacă ei începeau 
să vorbească le tăia vorba, spunându-le: „Da 
mai tăceți, nu vedeţi că mă gândesc“. De 
astă dată calculatorul sa înșelat, realistul 
devenise visător. 

„Regele, deprimat și dezasperat, se gândea 
la plecare. El vedea cu groază înaintarea sâr- 
bilor, apropierea Românilor de Sotia şi ocu- 





— 343 — 


parea Adrianopolului de Turci. Trimitea te- 
legrame desnădăjduite, făcând zadarnice a 
peluri în toate părţile. Austria nu se mai AR 
teresează, îi e frică acum de un război mon- 


„dial. Ea stfâtueşte pe Regele Ferdinand să se 


pună mai întâi de acord cu România, pt 
tiv cu Regele Carol. Austro-Ungaria ol | 
la Belgrad și Atena, că nu-i convine o CORR 
pletă zdrobire a Bulgariei. Ea se gândea pro- 
babil că zdrobirea Bulgariei însemna mărirea 
Serbiei, ceeace nu-i convenea. Germania se 
dezistă, pentru că nu voia să mâhnească pa 
cia. Ea spune că, casus foederis este exc pi 
de asemenea nu voia să indispună nici pe 
Regele Carol al României. Nici Franța i 
voja să se amestece, iar Rusia sfătueşte Bul- 
garia să se înțeleagă direct cu inimicii kn 
Regele Ferdinand voia să fie luat iarăşi pop 
ceeace pretinse că este. Dar în zadar, N 
meni nu-l mai credea, toţi vedeau în decla- 
iunile sale minciună și ipocrizie. 

pna Perdinand își îmbracă pielea sai 
șarpe ce-și schimbase culorile și serie Regn 
lui Carol I, iar Regina Eleonora scrie Regi- 
nei Elisabeta, implorându-i să opreasca mar- 
şul armatei române asupra Sofiei si rugân- 

u-i să grăbească încheierea păcii. 
i POE personală a Regelui Ferdinand, ap 
dictatură politică asupra poporului bulgar, 
adusese Bulgaria la marginea prăpastiei. EF 


Fi 





sa laa A 


a fost acela care de ani de zile lucrase cum 
voise, și în politica internă şi în politica ex- 
ternă, nici un om politic bulgar nu putea să 
i-se opună, toți deveniseră niște marionete 
în mâinile sale, probând prin aceasta că sunt 
nu numai oameni nepregătiţi de a guverna, 
Ci și oameni lipsiţi total de caracter. Altfel 
nici nu sar putea explica cum Regele și-a 
impus tot timpul nefastele lui idei. 
„Regele a fost, prin intrigăriile lui, promo- 
torul alainţei balcanice, el era promotorul 
felon al desfacerei ei, este cazul să reamin- 
tesc din nou aci deviza latină: „Quos vult 
perdere, dementat Jupiter“. 


La 17 Iulie 1913, după un scurt armistițiu, 
reprezentanții statelor balcanice se întrunesc 
la București. 


La 28 Iunie se încheie pasea dela Bucu- 
rești, România fusese salvatoarea păcii eu- 


“ropene. Marile Puteri, afară de Austro-Unga- 


ria, au felicitat pe ministrul Maiorescu pen- 
tru tactul și abilitatea politică arătată în 


timpul crizei și declarară că România a bi- 
nemeritat recunoştinţa Europei. Sir Edward 


Grey a declarat că: iapă 
„Tratatul dela București este actul politic cel 
mai important din ultimul timp. Tratatul de pace 


dela București a pus capăt unui conflict ce era un 


scandal european“. 
După moartea lui Titu Maiorescu, bustul 





snt BAD ua 


lui a fost așezat în palatul conferinței dela 
Haga, aceasta ca un omagiu adus păcii eu- 
ropene. 

Regele Ferdinand al Bulgariei spunea: „Ma. 
vengeance sera terrible“. Soarta i-a dat oca- 
zia ca să-şi aplice amenințarea, dar urmările: 
au fost mai târziu pentru dânsul „abdicarea“ 


| și „plecarea definitivă din Bulgaria“, pe care: 


prin personala şi ambiţioasa sa politică, a 
dus-o la marginea prăpastiei. Se realizase 
ceeace-mi spusese Contele Bosdari prin Apri- 
lie 1913: „„pericolosissima aventura“. 


Pacea dela București lăsase însă mare a- 
mărăciune la Viena, care nu concorda cu sco- 
purile și dorințele ce urmărea, de mărire a. 
Bulgariei în detrimentul României şi Serbiei. 


De aceea de azi înainte Austro-Ungaria își - 


va propune să ajungă la revizuirea acelui 
tratat de pace, eventual chiar prin război. 
„Ad majorem Austriae gloriam !* 


CAPITOLUL VII 
1. CÂȚIVA STRĂINI DIN SOFIA 


La Sofia am avut relaţiuni cu câţiva străini 
cari merită să fie menţionaţi din cauza rolu- 
lui important pe care l-au jucat în Bulgaria. 


In prima linie James Bourchier corespon- 


dentul ziarului „Times“ pentru Peninsula 








Balcanică, unde funcționa de la 1890, deci 
era de 20 de ani corespondentul acestui ziar 
de mare prestigiu şi influență mondială. A- 
cest domn era un tip de englez excentric 
foarte curios, urît, ochii şireți, blond-roşu, 
mustața mare sburlită, surd tun. Când vor- 
bea cu cineva, avea un tub acustic pe care-l 
punea la ureche, iar capătul celălalt, lung 
de un metru, îl dădea persoanei ce-i vorbea. 

Inteligent, cult, cunoștea personalităţile 
cele mai proeminente din toate statele Pe- 
ninsulei Balcanice și din România. 

Era bulgaro-fil, mai puţin greco-fil și ro- 
mâno-fob; probele le-am avut atunci în mână, 
le-am comunicat la București. Mi-am făcut 
în special o datorie de conștiință de a pre- 
veni pe Regele Carol I și pe Take Ionescu, 
care având încredere în el, îi vorbea foarte 
deschis, lucru ce, în mod abuziv şi fără re- 
zervă, Bourchier le comunica bulgarilor. 

Bourchier bine înţeles că atunci când era 
În România şi vorbea cu bărbaţii de stat ro- 
mâni, făcea pe româno-filul; de aceea am 
avut la început de întâmpinat la ei, mari o- 
puneri. Timpul mi-a înlesnit să probez ade- 
vărul celor susținute de mine. 

Bourchier ca să arate bulgarilor marea 
lui dragoste, se făcuse cetățean de onoare 
al unui stat de lângă Sotia, umbla îmbrăcat 
cu haine țărănești bulgare. Cu toate că era 


— 347 — 


bătrân, umbla călare pe un cal mic alb atâr- 
nându-i picioarele în mod caraghios. A ce- 
rut ca după moartea sa, să fie înmormântat 
la picioarele muntelui Rilo. Am auzit că a 
murit în 1920 şi a fost înmormântat pe o 
mică înălțime de lângă vechea mânăstire 
Rilski (Rilski Monastir). 

Iată câteva date certe : 

In anul 1911 a avut loc în România mari 
manevre regale în regiunea Romanului. La. 
acele manevre am luat și eu parte, chemat; 
fiind dela Sofia, Bourchier făcu ce făcu şi 
fără ca eu să ştiu ceva, a fost invitat. Ca 
ziarist corespondent al marelui ziar „Times“, 
putea să fie desigur invitat, dar noi ne întâl- 
nisem la Sofia, câteva zile înaintea manevre- 
lor, vorbisem împreună și nu și-a manifestat, 
dorința de a asista la aceste manevre, dea- 
ceea m'a mirat mult faptul că l'am văzut la, 
manevre. I sa dat un cal, pe câmpul de ma- 


nevre se detașa de ceilalți corespondenți 


de ziare și de ataşaţii militari în mijlo- 
cul cărora știu că se complăcea, şi-o lua 


razna peste câmp. Rezultatul ? A făcut sta- 


tului major bulgar un lung raport, în care 


a făcut cu ou și cu oţet comandamentul şi 


armata română. Am avut după câteva luni 


in mână o copie după acel raport. In ziarul 


„Times“ a apărut o altă dare de seamă asu- 


pra manevrelor noastre, care nu corespundea 





ji 





— 348 — 


decât în parte cu ceea ce dăduse statului 
major bulgar. 

Venea de câteva ori pe an la Bucureşti, 
apoi făcea ministerului de externe bulgar 
„comunicări, de tot ce a văzut și auzit (cu tu- 
bul acustic) la București, mai cu seamă de 
la vorbăreţii oameni politici români, trăgând 
și concluziuni foarte defavorabile nouă. Am 
avut în mână vre-o patru din copiile acestor 
rapoarte, pe care le-am prezentat celor în 
drept. De comun acord cu Ion Panaitescu, 
directorul general al Siguranței, sa urmărit 


activitatea lui Bourchier la Bucuresti și cu 


greu am făcut ca oamenii politici să fie mai 
circumspecţi cu acest domn. 

La 19 August 1912, era după vizita conte- 
lui Berchtold ce avusese loc la 13 August 
la Sinaia, unde mai fusesem la sfârșitul lui 


Iunie, pentru a raporta Regelui Carol situa- 


ţia războinică din Bulgaria. La Sinaia, pen- 
tru cea mai mare surprindere a mea întål- 
nesc pe Bourchier, pe care-l credeam la Ate- 
na, unde cu 10 zile înainte îmi spusese că 
se duce. Dar nu m'am lăsat până nu i-am 
tăcut o figură. A doua zi când m'am prezen- 


tat Regelui Carol I-iu, am fost reţinut la de- 


jun. Intâmplarea făcuse ca și Bourchier să 
fie acolo, neapărat că era însoţit de tubul său 


“auditiv. Inainte de dejun, Regele Carol cu 
Regina Elisabeta, veneau de primeau salutul 





— 349 — 


invitaţilor, după care se trecea În sala de 
mâncare.  Bourchier lasă tubul pe o sofa, 
eu, pe nepusă masă, fiind rămas la urmă, 


lam vârit între canapea și speteaza ei. In 


timpul dejunului mă gândeam ce-o să fie 
după masă cu  Bourchier?! Intr'adevăr, 
după masă, Regele Carol se adresa per- 
sonal la invitați, Bourchier știind acest 
lucru, îşi căuta tubul, i-al de unde nu-i! 
Regele îl chiamă, dar pentru desperarea lui 
Bourchier, el nu găsi tubul auditiv și n'a pu- 


tut vorbi cu Regele. Mi-a părut atunci foarte 


bine că înlăturasem o convorbire a Regelui 
cu acest domn, tocmai în preajma războiu- 
lui balcanic. 

Doi ani mai târziu, în August 1914, fiind 
lt. col. comandant al Batal. 2 Vânăt. „Regina 
Elisabeta“ şi fiind la Castelul Peleș, am câu- 
tat în canapelele din sala de recepţie și anı 
găsit tubul auditiv al lui Bourchier. 

Pourchier lucra de mult la apropierea po- 
poarelor balcanice contra Turciei. El, în 
urma însărcinărei pe care o primise dela Ge- 
soff, primul ministru bulgar, în Martie 1911, 
a discutat cu Venizelos posibilitatea unei 
alianțe bulgaro-greacă. Această alianţă sa 
semnat la 16 Mai 1912. 

In anul 1913, prin Aprilie sau Mai, când 
războiul balcanic era în toiul lui, Bourchier 
făcea necontenit naveta între capitalele sta- 





telor din Balcani, căutând a face jocul Bul- 
gariei. Sa dat peste cap, ca Bulgaria, să 
iasă cât mai în profit. A stăruit ca Grecia 
și Serbia să cedeze pretenţiunilor Bulgariei, a 
stăruit ca România să nu-și formuleze niti 
o pretențiune, să nu ceară nici o compensa- 
tie. A stăruit mult în acel timp ca Geṣoff să 
aibă o întrevedere cu Venizelos, despre care 
acesta din urmă nici nu voia să audă. In 
urmă, când l’a putut convinge pe acesta să 
cedeze, nu a mai vrut Geşoff, ceeace a făcut 
mult sânge rău în anumite cercuri moderate 
bulgare, mai cu seamă că Bulgaria era pe de 
o parte amenințată de un nou pericol din 
partea 'Turciei, ce era încurajată de Germa- 
nia, iar pe de altă parte de România, căreia 
Danew îl refuzase orice compensație. Bour- 
chier plângea, plângea toată ziua, îl vedeam, 
sta într'un foteliu mare, ștergându-și ochii 
de lacrimi adevărate, ce curgeau în abun- 
dență pentru „nenorocirea ce se abătea asu- 
pra Bulgariei“. El îmi spunea furios: 

„Că Rusia nu făcea nimic pentru Bulgaria, cu toate 
că Nekludoff cerea cu insistenţă acest lucru, dar 
acțiunea lui e barată de Hartwig, ministrul Rusiei 
la Belgrad, care susține cu mai multă autoritate 


cauza Serbiei“, 


Fie-i ușoară ţărâna depe muntele Rilo, de 
unde spiritul lui poate contempla frumoasa 


şi draga lui Bulgarie! 





— 351 — 


Bousquet, un bătrân francez, frumos, cu o 
barbă mare albă foarte îngrijită, inteligent, 
cult, scriitor şi orator elegant. Era reprezen- 
tantul lui „Banque de Paris et de Pays-Bas“, 
care făcuse Bulgariei un mare împrumut, ga- 
rantat în monopolul chibriturilor. In această 
calitate sa apropiat de bulgari și a început 
să-i susţie, pentrucă se temea de pierderea 
capitalului pe care-l reprezenta. A mers cu 
dragostea pentru Bulgaria, ca atunci când 
aceasta făcea cele mai mari prostii și mergea 
spre dezastru, Bousquet ţinea conferinţe, 
scuzând pe bulgari, scria presei parisiene, 
făcea articole, căuta pe diplomaţi ca să-i con- 
vingă de contrariul de ceea ce ei știau per- 
fect. Bousquet a făcut o societate „L Alliance 
Francaise“ al cărei scop era apropierea Fran- 
tei de Bulgaria. Primul preşedinte a fost 
Bousquet. Aci se făceau conferinţe literare, 
la care asista societatea bună bulgară și 
chiar Regele Ferdinand. Bousquet, deşi bă- 
trân, era veşnic în mișcare ; casa lui era lo- 
cul de întâlnire a spiritelor fine, el invita pe 
străinii de valoare care treceau prin Sofia, 
le oferea dineuri foarte bune și vinuri exce- 
lente, mai cu seamă gazetarilor francezi le 
făcea o curte nebună, Ludovic Naudeau, Gas- 
ton Leroux, Reginald Kahn, au fost invitaţii 
săi, căutând a-i convinge de valoarea Bulga- 
riei şi a poporului bulgar. Această atitudine 














— 352 — 


a lui Bousquet a continuat pe timpul răz- 
boiului balcanic 1912—1913 şi după informa- 
țiunile ce am, a continuat pe timpul marelui 
războiu și după 1918. 'Trebue însă să afirm 
că nu a lucrat contra României. Atunci când 
venea în conflict cu Bulgaria, punea ca să 
zic așa, tot spiritul său, toată inteligenţa sa, 
ca să împace interesele ambelor părți. 


Kauffman, reprezentantul fabricelor Krupp, 
un bătrân evreu neînsurat; foarte sim- 
patic, bine crescut, avea casa plină de lucruri 
de artă orientală. Era stabilit de mulți ani la 
Sofia, cunoștea foarte bine pe oamenii poli- 
tici bulgari, cum și pe ofiţerii bulgari. Ştia 
periect armamentul bulgar, avea toate da- 
tele necesare, știa, comenzile făcute la Krupp 
sau alte stabilimente din Germania şi din 
alte ţări. Cu greu am căpătat încrederea lui ; 
mi-a trebuit timp, dar după aceea mi-a ară- 
tat tot și mi-a dat tot ceea ce i-am cerut eu. 

Primea foarte bine, dădea dejunuri si di- 
neuri admirabile, stropite cu vinuri bune, ti- 
gări şi țigarete aromate. El personal nu 
mânca, fiind diabetic, făcea regim, dar avea 
o mare plăcere să vadă pe alţii mâncând 
bine.. Când invita pe români, dădea : sarmale 
„à la Diamandy“, mămăligă „à la Dabija“, 
borş „ă la Langa Rasca“ (după cum spunea 
el lui Langa Râșcanu), etc. Bucătarul lui era 








Sofia. Mănăstirea Rila. Vedere generală 








0 AER e 


armean ce cunoștea și bucătăria românească. 
La sfârşitul mesei bucătarul „Baltazar“ îm- | 
brăcat în alb, cu şort alb, legat la gât, cu o 

scufă albă mare de tot pe cap, îşi făcea apa- 

riția, aducând un dulce montat „foarte fru- 

mos. Conmesenii bătea din palme strigând 

„bravo Baltazar“. Bineînțeles că fiecare stre- 

cura discret bacșișul obligator, Kauffman 

făcându-se că nu vede, dar dacă știa că nui 

s'a dat bacșiş, se supăra, 

| Trebue să adaug că, Kauffman nu se a- 

mesteca în politica bulgară.  Dacă-l întreba 

cineva, răspundea stereotip: „nu știu, n'am 

văzut“, deși știa toată politica Bulgariei și 

cunoştea pe toţi oameni politici bulgari. 


— —— — —— .—— — 


y 2. DOBROGEA 


Chestiunea Dobrogei a făcut una din 
obiectele ocupațiunei și activităței mele, nu 
numai din punct de vedere românesc, cât 
mai mult din punctul de vedere bulgăresc. 

Intrebarea ce mi-am pus a fost: Ce pre- 
tențiuni au bulgarii asupra Dobrogei şi dece? 
Care sunt motivele megalomaniei acestui po- 
por, care, cu toate că nu are nici cinci mi- 
lioane de locuitori, pretinde teritoriile intre- 
gei Peninsule Balcanice ? 

Pentru ce pretind Bulgarii că au nevoe de 

gi trei Mări ? 


General G. A. Dabija 23 








— 354 — 


Numai cercetând trecutul se poate lămuri 
ce poate fi în viitor. Iată trecutul: 

Dela 1393 până la 1877, Bulgaria fusese 
vasală și robită Turciei. După 485 ani, adică 
la 1877/78, independenţa Bulgariei s'a cuce- 
rit şi instaurat de armatele ruso-române. To- 
tuși, Bulgaria a rămas nemulțumită, de limi- 
tele frontierelor sale fixate de conferinţa dela 
Berlin din 1878. 

Pretenţiunile Bulgariei erau îndreptate 
asupra frontierelor hotărîte de Pacea dela 
St. Stefano, conferinţă la care România nu 
luase parte și nici nu fusese măcar consul- 
tată. 

Bulgarii cereau „Bulgaria Mare“. Ei înţeleg 
prin acest titlu : actuala Bulgarie, toată Ru- 
melia, toată Dobrogea, toată Macedonia, Va- 
lea Timocului, Valea Moravei superioare şi a 
Vardarului de mijloc, parte din Albania me- 
ridională până în Adriatica, peninsula Calci- 
dica cu Salonic, Cavala, Tracia cu Adriano- 
polele până la linia  Ciatalgia și eventual 
Constantinopolele. 

Prin urmare „Bulgaria Mare“ însemna o 
Bulgarie, ce s'ar întinde din Dunăre la Ma- 
rea Egee și din Marea Neagră până la Adria- 
tica. Ca să ajungă aci A BATE pretindeau și 
pretinde și azi : 


Dobrogea de Nord dela România 


i - iei ii iC i A N II A RI N i a E II pr cr 
















x 355 — 


Valea Timocului 
Valea Moravei 
Valea Vardarului Mijlociu 
Majoritatea Macedoniei 
Albania pånă la Adriatica 
Peninsula Calciadica cu Sa-) 
ionic, Seres, Cavala, “eri a Grecia 
Agaci | 
Tracia cu Adrianopolele și 
Rodosto până la Ciatalpia Mae. Turela 
Motivele date de Bulgari, că ar fi având 
drepturi la aceste teritorii, erau simple: 
„avem conaționali de ai noştri şi în aceste 
teritorii“. Că această aserțiune e justă sau 
nu, că acele teritorii nu au aparținut nicio- 
dată Bulgariei, că acele teritorii fac parte in- 
tegrantă din alte state, acestea sunt ches- 
tiuni pe care Bulgarii nu și le-au pus şi nu 
vor să și le pună. Ei vor „Bulgaria Mare“; 
pentru a o realiza, orice mijloc e bun : 
1). Propaganda în streinătate, în scop de 


Dela Serbia 


dela Albania 


a induce în eroare opinia publică europeană. 


Pentru aceasta diplomaţii bulgari, publicişti 
bulgari șistrăini, fac propagandă în scris şi 
prin conferințe, arătând drepturile Bulgari- 
lor asupra teritoriilor pretinse zic ei din 
punct de vedere istoric, etnografic și politic. 

2). Propaganda în teritoriul Bulgariei prin 
școli, cazărmi, biserică, presă, întruniri pu- 
blice și asociaţiuni politice cu tendinţe fixe : 


„Dobrogea“, „Macedonia“, „Albania“, Tra- 





— 356 — 


cia“, care au de scop de a provoca, îndruma 
şi pregăti tinerele generaţii bulgare, pentru 
a lupta în scopul realizărei „Bulgariei Mari“. 

3). Propaganda în teritoriile pretinse, în 
scopul de a le menţine într'o necontenită sta- 
re de nemulțumire, de pretenţiuni și de te- 
roare. Mijloacele sunt bandele de teroriștii, 
formate pe teritoriul bulgar, sub ochii auto- 
rităților constituite de Stat bulgare și chiar 
cu concursul lor. 

Deci Bulgarii au dus şi duc o politică de 
provocaţiune, de învrăjbire, de așa natură 
faţă de toţi vecinii, că au creat o situațiune 
defavorabilă pentru stabilirea unor raporturi 
normale şi cu toată bunăvoința exprimată 
de vecinii Bulgariei, nu a fost posibil şi nu 
cred că va fi posibil a se stabili relațiuni nor- 
male între aceste State, până când Bulgaria, 
nu va da probe evidente de lealitate, sinceri- 
tate şi bună credinţă în raporturile cu ve- 


cinii săi, renunțând la spiritul de cucerire și 


adoptând un spirit pacific; renunțând la agi- 
taţiunile iredentiste și la activitatea comita- 
giilor bulgari în zona de frontiere, renunțând 
la ură și invidie și adoptând recunoașterea 
angajamentelor și obligaţiunilor luate. Bul- 
garii trebue să înţeleagă că o naţiune poate 
să aibă simpatie sau antipatie pentru o țară 
sau o alta, dar aceasta nu trebue s'o împie- 
dice de a trăi în buni termeni cu toate ță- 
rile, mai cu seamă cu vecinii. Dar Bulgarii 





D e SGT hwi 


tocmai cu toți vecinii săi trăesc rău, cu ro- 
mânii, sârbii grecii şi cu turcii; trăiesc 
deci în termeni răi cu vecinii depe toate fron- 
tierele. 

Eu urez din tot sufletul ca să se poată 
ajunge la o bună înţelegere cu Bulgaria și 
chiar la o amiciţie româno-bulgară, Până 
atunci însă, România să se pregătească foar- 
te bine din punctul de vedere militar, cu 
aceasta va para orice agresiune din partea 
Bulgariei, care tinde să pună mâna pe toată 
Dobrogea. Poporul românesc să nu uite că 
nu spuleța diplomatică, ci numai o armată 
solidă, bine înzestrată şi bine comandată, îi 
va asigura nu numai stăpânirea teritoriului 
în care trăește acum și-i va dat posibilitate 
să mărească Patria până la limitele sale et- 
nografice, unind absolut pe toţi români la 
un loc (acestea le scriam în 1913). 

Văzând însă tendinţele bulgare de a pune 
stăpânire pe Dobropea, am studiat această 
chestiune în toate detaliile și sub toate as- 
pectele, cu cea mai mare asiduitate, făcând 
multe rapoarte, din care unul de 74 pagini, 
documentat, prezentat Regelui Carol I-iu la 
8 Martie 1913. 

Aci voiu da un rezumat din acel raport: 

Prin Dobrogea nu trebue înțeles numai 
aceea românească, căci de fapt Dobrogea se 
întinde spre Sud până în Valea Lomului 
Alb, cursul superior al Pravadiei și cursul in- 











AB | 


ierior al Camcicului. Toată regiunea cuprin- 
să, dela această linie, cu Dunărea la Vest şi 
Nord și Marea Neagră la Est, formează o uni- 
tate geografică cu caracteristice aparte de 
ale Bulgariei, avânc la Nord și Sud înălţimi 
ce ajung la 500 m., scoborând cele dela Nord 
spre Sud și cele dela Sud spre Nord, până în 


"depresiunea Carasu, prin care trece linia fe- 


rată Cernavoda-Constanţa, 


Din punct de vedere istoric, Bulgarii pre- 
tind că Dobrogea ar fi leagănul naţiunii Bul- 
gare, deoarece la 678 Asparuch ar fi înfiin- 
tat aci primul Regat bulgar, iar de atunci 
rasa bulgară sa păstrat aci. Bulgarii mai 
pretind că „nici Turcii şi nici Românii care 


au continuat regimul de barbarie turcesc, nu 


au putut desnaționaliza pe bulgari“. 

In raportul meu, analizăm pe larg pretin- 
sele drepturi istorice bulgărești asupra Do- 
brogei. 

La 678 Isperich (Asparuch), plecat din re- 
giunea de Nord a Mării Negre, în capul unei 
cete al cărei număr nu putea fi decât de cå- 


teva mii de bulgari, după unii de origină 


meridional turcă, iar după alți de origină fi- 
neză-maghiară din regiunea Volga, a trecut 
Dunărea în Dobrogea, fără a se opri în această 
regiune pustiită de Slavi și Avari, ce trecură 
pe aci pe la inceputul veacului al 7-lea. Aspa- 


ruch a trecut la 679 prin Dobrogea, în direc- 





— 359 — 


ţia Şumlei-Varnei-Preslav şi mai spre Vest 
către Ohrida, supunând populaţiunile pro- 
tislavice, trecute deja la creștinism, luându-le 
în schimb limba lor, 

După moartea lui Isperich (Asparuch) la 
702, unul din urmaşii săi și anume Boris, 
creştină pe Bulgari la 864. Sub Simeon 
(893—927), care voi să ajungă împărat al Bi- 
zanțului, lupt contra Bizanțului, nu pot însă 
cuceri Constantinopole. 

Bulgarii își consumă forțele lor în aceste 
lupte, sunt înfrânți de Impăratul bizantin 
Ion l-iu 'Tzemiske (969-975) luându-le Sili- 
stra (Durostor). Le mută la 971 sediul epis- 
copal la Serdica (Teodoropolis, mai târziu 
Sofia), iar la 1018 Impăratul Vasile II Bul- 
varoctonos (înseamnă omoritorul de Bul- 
gari) încorporează Bulgaria la Imperiul Bi- 
zanţului. 

In secolul al 8-lea și al 9-lea, Pecinegii și 
Cumanii trec dela Nordul la Sudul Dunărei, 
răspândindu-se pe întreaga peninsulă Balca- 
nică. Bulgarii rămân sub stăpânirea Bizan- 
tinilor, lipsiţi cu totul de orice viaţă proprie 
naţională. 

La 1186, graţie revoltei fraţilor Petru și 
Asan, Vlahi deci, de origină română din 
munţii Haemului (Balcani), bulgarii sunt 
scăpaţi de sub robia Bizanțului înființând 
sub Ioniţă „Rege al Bulgarilor şi Vlahilor“, 
„Regatul bulgaro-român“. După Ioniţă ur- 
mează Caliman (1241—1246) când se vor- 








— 360 — 


beste de „Regatul bulgar“ (nu și Vlah). La 
1246 urmează Caliman al II-lea, ce domnește 
până la 1258, cu care se stinge dinastia ro- 


 mânească a Asanilor. Dela 1241, dată care 


corespunde cu năvălirea 'Tătarilor, regatul 
bulgar decade din ce în ce mai mult până 
la 1393 când cade definitiv sub stăpânirea 
turcilor, sub care rămâne până la 1878; deci 
stau robi 485 ani, neavând altă istorie decât 
aceea a stăpânilor lor, și a trebuit în 1878 ca 
armatele ruso-române să lupte și să sânge- 
reze pentru a-i dezrobi. 

Odată dezrobiți şi alcătuiți în stat inde- 
pendent, bulgarii au pus bazele unei politici 
iredentă, de  șovinism, amenințând liniștea 
tuturor vecinilor lor şi chiar a binefăcători- 
lor lor. 


Pretenţiunile bulgarilor asupra Dobrogei, 
le bazează ei pe faptul, că hoardele sălbate- 
ce ale lui Isperich (Asparuch) au trecut pe 
aci în anul 678. Bulgarii se fac a uita că Do- 
brogea a tăcut cu 700 ani înainte parte in- 
tegrantă din Dacia lui Buerebista, că roma- 
nii au stăpânit Dobrogea pe timpul Impă- 
ratului Octavian August, care a exilat (în 
anul 9 după I. H.) la Tomis (Constanţa) pe 


poetul Ovidiu (43 înainte de I. H. — 16 după 


I. H.), unde el a învăţat limba populației 
autochtone scriind „Tristele“ şi „„Ponticele'“; 


că după 100 ani Traian cucerește Dacia și 





— 361 — 


deci și Dobrogea lui Decebal, Marele Rege 
Dac. 

Urmele Dace și Romane se văd si astăzi în 
Dobrogea, prin existența cetăților şi monu- 
mentelor cu inscripțiuni ce nu se pot des- 
minţi. Nu se vede însă așa ceva depe urma 
bulgarilor ce au trecut pe aci. Aceasta este 
proba cea mai evidentă că bulgarii au fost 
pe aci posterior şi numai în trecere, 

Amestecul de popoare formate din Geţi, 
Sarmaţi, Sciţi, Daci, Romani, Alani... 
trăind în comun, sau încrucişat, și-au adop- 
tat cuvintele, şi-au luat reciproc obiceiuiri și 
credințe religioase,  contopindu-se sub in- 
fluenţa culturei romane, dând naştere pe am- 
bele ţărmuri ale Dunărei, poporului român, 
pe care năvălitorul Isperich (Asparuch) îl gă- 
seste la 678 stabilit în Dobrogea cu 700 ani 
înainte. 

Bulgarii avusese mai mult sau mai puţin 
o viaţă independentă până la 1018, când o 
pierd definitiv. In tot acest timp, ei n'au stă- 
pânit Dobrogea; iar după 1018, Imperiul bi- 
zantin își exercită stăpânirea asupra acestui 
ținut, prin seniorii locali, în numele Impăra- 
tului Bizantin dela Constantinopole, dar nici 
odată în numele Tarului bulgar dela Târno- 
va. Seniorii purtau nume pur românești ca 
Sacea, Budilă, Tatu, Balica, însă Seniorul Do- 
brotici stăpânea ca despot în numele Impă- 
ratului Bizantin, iar după moartea lui, în- 








— 362 — 


tâmplată la 1385, dela 1387—1419 Mircea cel 
Bătrân stăpâneşte efectiv Dobrogea tot în nu- 
mele Bizanțului. Trebue ţinut seamă de a- 
ceste date comparativ cu anul 1393, desfiin- 
tarea Bulgariei. Deci Mircea cel Bătrân stă- 
pânește Dobrogea 6 ani înainte și 26 ani după 
desființarea statului Bulgar. 


După ce Turcii au pus stăpânire pe Pe- 


ninsula Balcanică, au început după 1444 co- 
lonizarea Dobrogei cu Turci și Tătari, mai 
cu seamă pe linia Rusciuc-Varna și la Nord- 
Estul ei, iar românii fiind împinși de nouile 
elemente, se retrag spre Dunăre, formând 
noui aşezări, noui sate pe malul drept, ce sau 
păstrat și până astăzi. 

Bulgarii susțin că actualele așezări bulgă- 
resti din Dobrogea ar fi vechi. In realitate 
nu este exact. Ruşii doritori de a pune stă- 
pânire pe Constantinopole și de a transfor- 
ma Marea Neagră într'un lac rusesc, au pur- 
tat multe războaie contra Turciei, astiel: la 
1695, 1709, 1726, 1796, 1802, 1810, 1812, 1828, 
1829, 1855—1856, 1877—1878, justiticând că 
fac aceste războaie numai în scopul protec- 
țiunei creștinilor din Imperiul Otoman. In 
acest timp, sub cuvântul punerei la adăpost 


a populaţiunilor creștine din Balcani, depla- 


sau în massă aceste populaţiuni și în spe- 
cial pe bulgari, ducându-i în regiunile ne- 


populate ale Rusiei şi, în special, în Basara- 





— 363 — 

bia (aci au format în anii 1812, 1828 și 1830- 
1834, un număr de 43 colonii), parte din ei 
au rămas însă în Dobrogea, unde s'au fixat. 
Mai mult ceva, după 1878, când Dobrogea re- 
devenise românească, au venit mulţi bulgari 
din Buceagul Basarabiei și din Bulgaria nou 
creată, pentru motiv că aci găseau pământ 
bun și eftin. 

Dar la 1878, înainte ca Statul Bulgar să fie 
alcătuit, la Congresul din Berlin sa oferit 
României teritoriul până la Mangalia cu Si- 
listra. 

Din punctul de vedere entografic, românii 
au fost totdeauna mult superiori ca număr 
bulgarilor. Chiar bulgarii recunosc acest lu- 
cru, dar nu uită de a adăuga că majoritatea 
românească ar fi „artificială“ fiind venită 
după 1878, ceace este absolut fals. 

In concluzie, bulgarii nu au nici un drept 
istoric sau etnografic asupra Dobrogei şi 
chiar regiunii cuprinse la Nord Estul liniei 
Rusciuc-Valea Lomului Alb — cursul supe- 
rior al Pravadiei, interior al Camcicului-Sud- 
Varna. 

Din punctul de vedere al civilizaţiei, se 
poate ușor constata de viso. Dobrogea a fost 
retrocedată României la 1878, după cum Bul- 
garia a fost creată tot la 1878. Ducă-se ci- 
neva acum (era în 1913) după 35 ani în Do- 
brogea românească și în Dobrogea  bulgă- 
rească şi nu-i va fi greu să constate o mare 











E e L 


deosebire din toate punctele de vedere: ad- 
ministrativ, cultural, agricol, industrial, ban- 
car. Să se compare apoi portul Constanţa cu 
Varna. Când este posibilitate de verificare a 
lucrurilor, fără nici o greutate se va constata 
că, România a realizat în Dobrogea romă- 
nească o foarte mare superioritate, asupra 
acelor ce Bulgaria, a putut realiza în Dobro- 
gea bulgărească. 

Caracteristicile bulgarilor actuali ce lo- 
cuesc Bulgaria, este următoarea: ei nu sunt 
slavi, ci sunt de rasă fineză sau tătară, care 
au adoptat dela slavi numai alfabetul și re- 
ligia, pentru rest au rămas cu caracterul rasei 
lor mongolică: cap patrat, ochi mici cu pri- 
vire sălbatică, umerii obrajilor aparenţi. Din 
punctul de vedere al caracterului, ei se dife- 
rențiază de toți slavii (Ruși, Poloni, Cehi, 
Sârbi, Croaţi). Bulgarii au o inteligență mai 
puţin vie ca a slavilor, dar își asimilează ușor 
cunoștințele; în schimb au rămas cu simţul 
disciplinei și al ierarhiei care sunt caracte- 
risticile rasei mongole, tătare şi turce. Bul- 
garului nu-i place poezia, idealul, frumosul, 
nu e mistic, nici nu adoptă cu ușurință uto- 
piile sociale ca slavii; el este un țăran prac- 
tic, muncitor, doritor de câştig, pretenţios cu 
alţii, brav, varsă ușor sângele altuia, nu are 
simţământul recunoștinței, e lipsit de seru- 
pul, brutal şi mojic chiar cu ai lui. Bulgarii 
sunt naționaliști și patrioţi: din principiu 





= S0 A~ 


sunt contra tuturor streinilor, de aceea cu 
greu poate străbate în Bulgaria o întreprin- 
dere comercială sau industrială streină. 

In discuțiunile ce am avut cu diferiți oa- 
meni politici români, mi sa întâmplat să mi 
se spună: „că diplomaţii ce i-am avut şi-i 
avem la Sofia ar sta închiși în cabinetele lor, 
că nu caută să strângă legăturile dela popor 
la popor“; am obiectat că aceasta este im- 
posibil. Un ministru plenipotenţiar este re- 
prezentantul Regelui pe lângă Regele (Impă- 
ratul sau Președintele de republică), ţărei 
unde este trimis, el nu poate lua contact ofi- 
cial decât cu guvernul, respectiv cu minis- 
trul de externe al ţării unde el funcționează, 
orice amestec mai jos, este rău venit, rău pri- 
vit şi deci ministrul plenipotenţiar se pune 
într'o situaţie foarte grea. Cine a încercat ast- 
fel de lucruri, s'a fript, iar cine spune con- 
trariu ori este naiv, ori este de rea credinţă, 
căci fără a acţiona în sensul de mai sus, își 
face reclamă în oarecare gazete în propria lui 
ţară. Miniștrii plenipotenţiari ai României în 
Bulgaria pe care i-am cunoscut eu și anume 
Diamandy şi Ghika sau ţinut pe planul just, 
ei au reprezentat România cu multă demni- 
tate, au căutat şi ţinut legături strânse cu 
absolut toţi oamenii politici bulgari aflători 


„la guvern sau nu, au propagat necontenit 
ideea prieteniei între ambele popoare, au ară- 


tat că nu ne desparte nimic, ete., ete. Dar 











e INTR, ae 


bulgarii deși admit de formă ideea, acţionea- 
ză totdeauna contra, deaceea eu care i-am 
studiat timp de peste trei ani, am ajuns la 
ideea că orice încercare de apropiere va fi 
zadarnică, ei nu ne pot suferi, nu ne recu- 
cunosc nici un merit în desrobirea lor, în aju- 
torul ce le-am dat, etc., ei tind să pună stă- 
pânire pe Dobrogea și gurile Dunărei, scop în 
care fac o intensă propagandă în scoală, bi- 
serică şi cazarmă, asemeni și în streinătate. 
Repet ceea ce am mai spus, să fim mai întâiu 
de toate români buni, să ne întărim bine în 
interior, să ne organizăm serios din punctul 
de vedere militar și atunci prietenia Bulgariei 
va veni dela sine. Cine crede că cu vorbe 
goale și cu laude se impune streinătăţii, se 
înșeală amarnic ; in toate timpurile numai 
armata bine organizată, bine înzestrată și 
bine instruită a impus respect în afară, alt- 
ceva nimic. 


3. PRETENTIUNILE ROMANIEI 


Războiul statelor balcanice contra Turciei 
sa declarat la 5 Octombrie 1912. De îndată 
am căutat să văd care ar fi profitul pentru 
România, pe deasupra capului căreia se fă- 
cuse alianța statelor balcanice, care toate 
unite la un loc (Serbia, Bulgaria, Grecia, 
Muntenegru) era sigur că vor bate Turcia 
slăbită. Toate statele balcanice urmau să 





n ARM de 


aibă mari câștiguri teritoriale, iar România 
rămânând cu ceea ce avea, însemna a se 
produce un desechilibru, în desavantajul ei. 
Era deci nevoe a aprecia din timp chestiu- 
nea. Eu m'am dus la București și am vorbit 
cu diferiți oameni politici, în special cu I. I. 
C. Brătianu, N. Filipescu, Take Ionescu, Mar- 
ghiloman, Ionaș Grădişteanu, prezentându-le 
un memoriu asupra propagandei pe care Bul- 
garia o făcea dela 1878 contra României pe 
chestia Dobrogei. I. I. C. Brătianu, N. Fili- 
pescu si Take Ionescu au apreciat că ches- 
tiunea este justă, că e interesantă, că e de 
actualitate şi că trebue din timp studiată 


chestiunea compensațiunilor teritoriale. 


Regele Carol I-iu, a fost acela care a apre- 
ciat însă mai bine ca oricine chestiunea. Eu 
susțineam că România în interesul păstrărei 


“echilibrului balcanic trebue să ceară compen- 


sațiuni teritoriale. Dacă Bulgaria se întinde 
spre Sud, să se întindă şi România spre Sud, 
cu atât mai mult cu cât actuala noastră 
frontieră e slabă şi cu cât populaţia spre Sud 
e mai mult turcă. Ideea mea a fost ca să pre- 
tindem linia: V. Rusciuc-V. Sumla, Sud. 
Varna. 

Regele Carol mi-a spus ca să fac un stu- 
diu complet asupra Cadrilaterulu. Am ra- 
portat Regelui că am tăcut deja un studiu 
complet asupra întregului Cadrilater, care e 











E: RR 


în curs de scris la maşină și că sper că la ! 
Noembrie să-l pot prezenta. 

„După amiază am vorbit din nou cu Take 
„Ionescu, care era foarte bucuros că studiul 
meu este gata; m'a angajat ca să-l aduc cât 
mai repede. In adevăr la 1 Noembrie eram la 
București cu 7 exemplare scrise la maşină. 
Le-am prezentat: Regelui, Statului Major, 
Ministrului de Războiu, Ministrului de Exter- 
ne, lui I. I. C. Brătianu, N. Filipescu și lui 
Take Ionescu. Acesta a spus că, va publica 
acest studiu pe contul Ministerului de Inter- 
ne, I-am atras atenția că eu funcționând încă 


ca ataşat militar la Sofia, rog să se publice | 


fără numele meu, ministrul mi-a spus : „am | 


să-l public sub numele de „un român“, — 


ceeace s'a și făcut în Iunie 1913, având și un 


„cuvânt înainte“ scris de George Diamandy, 
aceasta pentru a da cărţei un caracter ab- 
solut neoficial, iar ediția 2-a a apărut în Sep- 
tembrie 1913 sub numele meu „Maior G. Da- 
bija“, când încetase activitatea mea de ata- 
şat militar al României pe lângă legația din 
Sofia și nu mai era nici un motiv ca să nu se 
pună numele autorului. 

Am împărțit lucrarea ce cuprindea 200 de 
pagini format 12, cu 14 planșe, în 21 capi- 


tole: Orografie şi Hidrografie, Clima, Impăr- 


țirea Administrativă, Statistica populaţiunei, 
Clădiri, Animale, Agricultură, Păduri, In- 
strucția Publică, Comunicaţiuni, Starea Sa- 





ii „Mali 0 Ri mai sia p Ai 2 azi E ii a_n ai E a a adi 


] 


— 369 — 


nitară, Bugetele judeţene și Comunale, Con- 
tribuţiuni si Impozite, Industria, Comerțul, 
Mişcarea Porturilor, Vămi, Preţuri, Banca 
Naţională și Agricolă, Recrutări, Rezumatul. 
La ediția 2-a am adăugat un nou capitol: 
„Micul Cadrilater“. 

In „cuvântul inainte“ George Diamandy serie: 

„Unei asemenea lucrări orice introducere e de pri- 
sos. Cartea de faţă mulţumeşte cu îndestulare cu- 
riozitatea oricărui specialist, Militarul, administra- 
torul, economistul, comerciantul ca și sociologul, 
omul de afaceri ca și omul politic, vor găsi în acest 
volum datele cele mai felurite, mai bogate și mai 
conştiincios adunate. Pentru români și în momen- 
tele de faţă mai ales, documentata lucrare este o 
călăuză sigură. 
„Avem dinaintea ochilor o monografie admirabil 
de completă a unei regiuni cu care ne leagă trecu- 
tul nostru istoric și însăși siguranţa noastră poli- 
tică, prezentă și viitoare. Autorul a făcut o lucrare 
de înaltă valoare științifică și a adus totdeodată și 
un prea insemnat serviciu cauzei ţărei sale“. 

Această lucrare, a servit întradevăr să se 
documenteze și să se justifice diplomaţiei 
europene, dreptele cereri ale României; ea 
a servit foarte mult pe timpul discuțiunilor 
păcei dela Bucureşti din 1913. 


La 30 Iunie 1913 am prezentat Regelui Ca- 
rol I, Marelui Stat Major, Ministerului de 
Războiu, lui I. I. C. Brătianu, şi lui Take Io- 
nescu un lung ,„„Memoriu'“* asupra celor ce ar 


General Q. A. Dabija 24 








— 310 — 


trebuia de făcut imediat după ocuparea Ca- 
drilaterului. Iată un rezumat al punctelor din 
acel „memoriu“: 

„Dacă reușim a dobândi și ocupa Cadrila- 
terul, va trebui să se procedeze imediat cu 
toată seriozitatea, fără a se mai repeta gre- 
şala de după 1878: 

1) Să se expulzeze toată populaţiunea bul- 
gară din teritoriul dobândit dându-i o des- 
păgubire bănească; 

2) Să se închidă orice posibilitate de infil- 
traţiune bulgară, trebue să se ţină seamă că 
bulgarii au experienţa din Macedonia, de cum 
trebue a se face infiltraţiunile, unde au. 
sistematizat-o; 

3) Să se colonizeze cu elemente rezistente 
de români (din Regat, din Macedonia sau cu 
românii din dreapta Dunării din regiunea Vi- 
dinului) tot Cadrilaterul, începând cu zona 
de frontieră populațiunea să fie înarmată; 

4) Să se întărească elementul românesc cât 
mai mult dându-i-se posibilitatea să alcătu- 
iască gospodării temeinice, făcându-se şcoli, 
biserici, bănci populare, să se facă drumuri 
de legătură, poștă şi telefon ; 

5) Să se ajute populaţiunea turcă din în- 
tregul Cadrilater, ea fiind o populaţiune do- 
cilă și supusă. Dacă însă din motive ce nu se 
pot aprecia acum, populaţiunea turcă ar ple- 
ca, atunci tot terenul să se cumpere de sta- 








— 37l — 


tul român, apoi să-l colonizeze numai cu tă- 
rani români cultivatori de pământ; 

6) Să se organizeze apărarea defensivă a 
zonei de frontieră pe o adâncime de 30 km., 
tăindu-se pădurile pe întreagă această zonă. 

Dacă nu se va proceda astfel, bulgarii se 
vor infiltra. Guvernul bulgar si diferitele so- 
cietăți bulgare iredentiste vor ajuta pe bul- 
gari să cumpere terenuri mai cu seamă dela 
turci, le vor coloniza cu noui elemente sovi- 
niste bulgare, vor întări elementul bulgar, 
creind școli, biserici, bănci populare, ziare 
iredentiste, etc., iar românii se vor slăbi din 
ce în ce mai mult și prevăd că în 15—20 de 
ani politica iredentistă bulgară protejată de 
anumiţi politiciani veroşi români sau pseudo- 
români, va ajunge să răstoarne situaţia fa- 
vorabilă de astăzi în favorul bulgarilor, iar 
România va stăpâni numai nominativ Cadri- 
laterul“. 

Fiecare punct din acest „memoriu“ era pe 
larg analizat și justificat. 


4. SPIONAJUL MEU 


Cu toate că pe timpul de peste 3 ani cât am 


stat în Bulgaria, nu am făcut deloc spionaj, 


totuși am fost acuzat de un compatriot al 
meu că fac spionaj. Bulgarii mă suspectau, 
mă pusese sub observaţie, siguranţa bulgară 


mă supraveghea foarte bine, știa tot ce fac, 





— 312 — 


unde mă duc, la cine mă duc, cine vine la 
mine, cât a stat, etc., etc. Am lăsat ca si- 
guranţa bulgară să-și plaseze chiar o agentă 
secretă în casă la mine ca servitoare; știam 
că toate hârtiuţele dela coșul meu se duc la 
siguranţa generală. 

A încercat să-mi cumpere și să con- 
rupă pe secretarul meu Costică Mironescu 
gi pe ordonanța mea Ion Moldoveanu, dar 
ei mi-au raportat imediat, nelăsându-se 
conrupți : mi-au trimis agenți provocatori, 
care-mi ofereau serviciile lor de a-mi pro- 
cura informaţiuni secrete; pe toţi i-am 
trimis la plimbare. Plictisit de toate acestea, 
le-am jucat și eu multe feste, am lăsat posi- 
bilitatea agentei să culeagă date anume ti- 
cluite de mine, date ce erau considerate ca 
copiile rapoartelor mele către Marele Stat 
Major, bine înţeles erau rapoarte intenţio- 
nat false, din care bulgarii nu puteau deduce 
decât că sunt prost informat, ete. Pe timpul 
unui voiaj dela Sotia la București, am lăsat 
să mi se fure de un agent al siguranței bul- 
gare în gara Gorne Orehoviţa, un geamantan 
și o geantă în care nu erau nimic altceva de 
cât jurnale. Totuși, am fost acuzat chiar de 
un român că fac spionaj și că Bulgarii sar 
fi plâns de mine. Eu știam că toţi atașaţii 
militari sunt consideraţi pe nedrept ca spioni, 
mai cu seamă acei ai ţărilor cu care propria 
tara poate avea războiu; dar ca proprii tăi 


PE e sa 


conaţionali să te acuze, asta le întrece pe 


toate. Ei bine, eu am fost acuzat de un mi- 
nistru plenipotenţiar român aflat în alt post, 
care a spus în Octombrie 1911 ministrului 
Diamandy şi apoi consilierului de legaţie Râș- 
canu în Noembrie 1911 „că atașatul militar 
dela Sofia face spionaj . . . "o Cum 
am aflat aceasta, am făcut la 16 Noembrie 
1911 un raport confidenţial, direct ministru- 
lui de război, Niculae Filipescu, cerând: „să 
fiu autorizat de a cere d-lui ministru X... 
satisfacțiunea care mi se cuvine“. Ministrul 
Nicu Filipescu a făcut caz din această ches- 
tiune. Ministrul X............ a fost chemat la 
Bucureşti și silit să-şi ceară scuze, spunând: 

„că ministrul de războiu bulgar sar fi plâns d-sale 
că România face spionaj în Bulgaria, lucru de care 
nu ar fi strein atașatul militar, 

D. ministru Diamandy a negat faptul și în fața 
acestei negaţiuni, d. ministru X.. a declarat că 
chestiunea cade şi că, cunoscând meritele Dys., este 
sigur că v 'aţi făcut numai datoria“. 

Chestiunea s'a închis atunci, dar dacă mi- 
nistrul de războiu bulgar sar fi plâns, dato- 
ria ministrului X............. nu era să spună mi- 
nistrului Diamandy, ci să facă ministrului de 
externe român un raport, iar nu să mai spu- 
nă a doua oară, după o lună și lui Langa 
Râşcanu, acelaș lucru. In tot cazul eu am. 
avut satisfacţiunea ce mi s'a dat din plin din 
partea marelui patriot Nicolae Filipescu. 

'Trebue să spun însă că ministrul Diaman- 











— 374 — à 


"dy rugat de mine, a vorbit neted cu ministrul 
de războiu bulgar. Acesta a desmințit ches- 
tiunea, spunând că nu a spus nimănui și nici 


-nu ar putea afirma ceva neplăcut asupra ata- 


șatului militar român, care este foarte mun- 


citor, foarte activ, care a învăţat perfect lim- 


ba bulgară și care se poartă ca un gentelmen. 
Atunci de comund acord cu Filipescu şi cu 
Diamandy, am considerat chestiunea închisă, 


funcţionând mai departe ca atasat militar în 


Bulgaria încă un an şi opt luni, lucrând cu 


acelaș zel ca şi mai înainte. 


Dacă ministrul de războiu bulgar, ar fi con- 


firmat cele ce afirmase ministrul plenipoten- 
„iar român, eu trăgeam imediat consecinţele, 


plecam din post şi nici Dumnezeu nu m'ar 
fi reținut la Sotia. 
Părerea mea este însă că ministrul de răz- 


boiu bulgar o fi spus ceva, așa ca să se gä- 
sească, în vorbă, dar neavând nici o probă, a 
negat apoi pur și simplu. 


Un atașat militar nu poate lucra din vânt. 


Pe de o parte i se cer diferite chestiuni din 
partea propriului său Stat Major, iar pe de 
alta i se spune „nu face spionaj“. Am zis şi 


eu acelaș lucru, un atașat militar nu trebue 
să facă spionaj; dar a lua intormaţiuni dela 


alţi colegi sau legaţiuni ce au mijloace infor- 
"mative, a citi tot ce se scrie asupra armatei și 
“poporului unde e trimis, este o datorie. Așa 
am lucrat eu timp de 3 ani şi două luni cât 





— 315 — 


am stat atașat militar; am muncit din greu, 
foarte din greu, a trebuit să învăţ mai întâiu 
limba bulgară, ceeace nu a fost uşor, apoi să. 
citesc tot ce se scrisese relativ la armata bul-- 
gară dela înființarea ei în 1878 și până la 
1910, să citesc ziarele, revistele, etc., etc.; să 
studiez toate bugetele, aceasta se chiamă in-- 
formaţie, nu spionaj. Am studiat posibilită- 
tile Bulgariei întrun  războiu: mobilizare, 
efectiv, transporturi, concentrare, teatre de 
operaţii, etc., aceasta le poate face orice ofi- 
ter de stat major care se aplică într'o direc- 
tie cum îmi era mie îndatorirea, Aceasta nu 
se chiamă spionaj, ci muncă intelectuală, 
muncă de ani de zile la tine acasă, la biroul 
tău, la lumina lămpii. 

Eu mi-am luat rolul în serios, nu eram tri- 
mis la Sofia să fac pe diplomatul, ci pe ata-- 
satul militar informator, conştient şi con- 
ştiincios al Regelui meu, care trebuia să vadă. 
prin mine şi să afle numai adevărul spus cu. 
liniște dar și cu curaj. 

Am luat informaţiuni, dela alte două lega- 
țiuni streine: Austro-Ungaria şi Rusia, care. 
aveau foarte mari mijloace informative, de 
care legația română era cu totul lipsită. Fap- 
tul că eu putusem dobândi încrederea celor 
două legaţiuni Austro-Ungară și Rusă, și mai 


cu seamă a atașaţilor lor militari, era me- 


ritul meu; de aceea cu mândrie spun și as- 


-376 — 


tăzi, după 26 ani, că mi-am tăcut datoria așa 
cum am crezut eu si nu cred că am tăcut rău. 
Altfel Regele Carol I-iu nu mă aprecia şi 
nu-mi dădea satisfacțiuni cum puţini ofiţeri 
au avut și anume: 

— ma decorat cu Steaua României Ofi- 
ter; 
— m'a decorat cu „Bene Merenti“ clasa l-a 
pentru scrieri militare; 

— nu a tolerat o nedreptate ce mi se fä- 
cuse În Martie 1913, ordonând să fiu pus pe 
tabloul de înaintare la gradul de lt.-colo- 
nel. Apoi: 

— M'a înaintat lt.-colonel la 1 Aprilie 1914, 
dându-mi comanda Batalionului 2 Vânători 
„Regina Elisabeta“, 

— A ordonat ca acest Batalion să fie trimis 
în anul 1914 în Garda de onoare dela Sinaia 
cu toate că nu era rândul acestui Batalion; 

— A dat la 28 August 1914 insignele Regi- 
nei Elisabeta acestui Batalion ce era sub co- 
manda mea; 

Acestea erau primele insigne Regale ce se 
dădea unui corp de trupă al armatei române, 

Tot la 28 August 1914 Regele Carol I mi-a 


spus că: 


„la toamnă voiu dispune ca Alteța Sa Regală Prin- 
cipele Carol să fie dat Căpitan Comandant, de 
Companie în acest Batalion“, 

Eram foarte mulțumit că Regele României, 


Augustul meu Suveran, fusese satisfăcut în 


prima linie de activitatea mea ca ataşat mi- 





— 317 — 


litar la Sofia. Pe atunci, restul lumei nici nu 
mă interesa, căci aveam conştiinţa îndatori- 
rei implinite faţă de Regele meu şi faţă de 
Tara mea. Aceasta îmi era suficient. 


5. PENTRU CE NU MA DECORAT REGELE 
FERDINAND AL BULGARIEI 


Cand am plecat după 10 Mai 1910 la Sofia, 
aveam ca maior, pe pieptul meu numai. ,,Me- 
dalia Jubiiiară“ din 1906 în amintirea „Anu- 
lui al 40-lea ai căpilăniei Mele“ 1866 — 1906, 
deși aveam 17 ani de otiţerie: 

Eşisem ofiţer în Iulie 1893 la Batal. 4 Vå- 
nători, 

Locotenent la 1 Aprilie 1896, 

lulie-Septembrie 1896 — Școala de tragere 
a Infanteriei dela Burck a/d Leitha. 

Intrat în Școala de războiu în Septembrie 
1897, 

Absolvit Școala de Războiu în Octombrie 
1899, 

Trimis la Statul Major al C. IV A. 

In 1901 trimis în baza unui concurs la sta- 
giul de doi ani în armata Austro-Ungară, unde 
am servit în Regimentul 6 Infanterie din 
Graz. In Noembrie 1902 înaintat Căpitan la 
alegere. 

Intors în Octombrie 1903 am fost reparti- 
zat la Batal. 6 Vânători lași până la 1 Aprilie 
1904, când am fost mutat în Batal. 9 Vână- 
tori din Ploesti. 











E At 


In 1905 am fost trimis la Școala de trage- 
re dela Spandau (Germania), și apoi pentru 
a doua oară la aceea dela adia (Austria); 

Intors în țară am lucrat la formarea Şcoa- 
lei de tragere a infanteriei dela Dadilov, unde 
am funcționat ca director de studii. 

In 1906 mutat la Marele Stat Major. 

In 1907 stagiul la Regimentul 10 Artilerie, 

In 1908 mutat la Marele Stat Major, unde 
mi s'a încredințat facerea „Regulamentului 
de manevră și luptă a infanteriei“, dat în ser- 
viciu în 1909, Profesor la Şcoala de infanterie. 

In 1909 mutat șef de cabinet al ministrului 
de război și profesor la şcoala de infanterie. 

La 10 Mai 1910 înaintat maior la alegere pe 
Statul Major și trimis ataşat militar în Bul- 
garia. 

Până la această dată, scrisesem mai multe 
articole cu caracter instructiv în revistele 
noastre militare și în special în „Revista In- 
fanteriei“, la înfiinţarea căreia am mândria 
să spun că am contribuit într'o foarte largă 
măsură. 'Tipărisem până atunci 11 lucrări: 

— Patrulele de infanterie, broșură de 50 
pagini, 

— Instrucţia practică a Companiei, volum 
399 pagini, 


— Practica tragerei infanteriei, volum 208 


pagini, 8 anexe și 4 planșe. | 
— Câmpuri de tragere, vol. 90 pagini, 10 
planșe, 





— 319 — 


— Exerciţii pregătitoare de tragere, 46 pag.,. 

— Instrucţia practică de luptă a trăgăto- 
rului, șirului, grupei și plotonului, vol. 99- 
pag. 

— Instrucția practică de luptă a Compa- 
ieni și Batalionului, vol. 207, pag. 1909., 

— Note asupra exerciţiilor de manevră şi 
lupta infanteriei, vol. 197, pag. 1909, 

— Program pentru instrucţia  recruţilor,. 
16 pag. 1910, 

— Program general pentru instrucția in- 
ianteriei, vol. 171, pag. 1910, 

— Dresaj sau educaţiune 50 pag. 1910. 

Când plecasem ca atașat militar la Sofia,. 
aveam deci la activul meu o muncă conştiin- 
coiasă de care protitase mulţi, în tot cazul 
instrucția infanteriei române a fost îndru-- 
mată de mine pe baze absolut practice, a- 
ceasta o știu toți vechii infanteriști. 

Fiind la Marele Stat Major în 1908 și șef 
de cabinet al Ministrului de Războiu în 1909 
și 1910, puteam să fac în așa fel ca să fiu 
decorat cu „Coroana României“ în gradul de 
Cavaler și să fiu decorat cu câteva ordine 
străine, cerute dela diferiți atașați militari 
străini, cari atât ar fi așteptat din partea 
mea, ca să le cer să fiu decorat. Nu am cerut 
nici o decorație dela nimeni. Prin urmare,. 
avand în vedere toate acestea, eu nu puteam. 
fi bănuit că eram amator de decoraţii al că- 
ror rost pentru timpul de pace, nu l-am vă-- 








— 








— 380 — 


zut nici atunci când eram tânăr și nu-l văd 
nici astăzi când am îmbătrânit. 

Dar obiceiul este obiceiu, tradiţia şi reci- 
procitatea între state, este ca la diferite oca- 
ziuni să se decoreze membrii legațiunilor. A 
fost însă o întâmplare când Regele Ferdi- 
nand al Bulgariei ar fi trebuit să mă deco- 
reze, anume în Ianuarie 1912 cu ocazia ma- 
joratului Prințului Boris, când la acea ser- 
bare luase parte și Prinţul Ferdinand al Ro- 
mâniei. Fapt este că după câteva zile, prie- 
tenul mel 1t.-col. Hranilovici, îmi spune: 

„Din cauza ta nu s'a decorat nici un atașat mili- 
tar, Regele evitând decorarea ta, nu a decorat nici 


pe ceilalți“. 

I-am răspuns : 

„Regret din tot sufletul pentru voi, nu pentru 
mine, eu nu ţin la decoraţii”. 

Dacă Regele Ferdinand al Bulgariei ar fi 
știut că tocmai decorarea lui mar fi indispus, 
cred că o făcea. Mulţumesc lui Dumnezeu, că 
i-a dat buna inspiraţie. 

Sunt deci încântat că nu am fost decorat 
de Regele Ferdinand al Bulgariei pe timpul 
celor 3 ani şi 2 luni cât am stat în Bulgaria, 
acest lucru m'a scutit ca în 1916 să-i trimit 
decorația sau decoraţiile înapoi. Eu am pri- 
mit în 1916—1919 trei decoraţii de războiu 
române, cu spade şi cu panglică de virtutea 


militară, date de Regele meu și sunt mândru 


de ele. 


m 





Generalul Crăinicianu Comandantul Corpului II Armată însoțit de Maiorul Dabija 


trec pe un ponton Dunărea in Bulgaria 














TABLA DE MATERII 


CAPITOLUL I 


Activitatea unui atașat militar .... ... 5 
Trimiterea mea ca atașat militar. ...... 10 
Prezentarea la legația română ....... . 16 
Sistemul de lucru al legației române şi a 
célorialte jegapluni e aa ate ID 
Corpul diplomatic din Sofia. ......... A 
1 Legata Angilet e e ui coate O 
2, ii Austro-Ungar, . Loe naa A „49 
3. A FANE prea e 0 vă OUA RUNA EE 
4. " „i pai pie E ce a a e ET a Mata 45 
= ARON ADN DR eee alt ore RAPS ARI 46 
6. ÎN 1.11 A DMPA PERIE BARBI ti PS 53 
T. FR ass. A ae i aa E Taes a i DAI 55 
8. n Aaaa nA aoa E AN Uer PANE E EASAN „5 


CAPITOLUL II 
"ANUL 1910 


+ Depunerea coroanei de bronz a Regelui 
Carol I pe monumentul Ţarului Eliberator 58 


Tii. 


2. Vizita Rege ui Ferdinand al Bulgariei la Paris 66- 
3. Şcoala română din Sofia. ....... Sp 
4. Congresul panslavist., ,........ OR 
5. Vizita Prințului Izzed Edin ........ 79 
6 Explozia dela un depozit de muniţiuni 83 
1. Bandele bulgare în Macedonia ...... 

8. Chestiunea dezarmărei populaţiei din 















— 382 — 
















— 383 — 
Pagina Pagina 
9. Vizita Regelui Ferdinand la Cetinia. .. . 86 | VA 
a Manevrele armatei bulgare din 1910. . . . 87 POTI, NI 
1. Aniversarea unirei Rumeliei cu Bulgaria . 91 Reaua credinţă a Aia ala faţă de aliaţii săi 
a. Pretinsa convenţie româno-turcă ..... 92 sârbi și grec AIDATES A PALAT ae oa SN 313 
13. Şcoala română dela Turtucaia. ...... 97 Deus quos rau vult prius dementat . . . . 335 
14. Sesiunea de toamnă a Sobraniei. ..... 
15. Ideile Regelui Ferdinand în Noembrie 1910 101 CAPITOLUL VII 
CAPITOLUL III 1. Câţiva străini din Sofia ....... . . . 345 
2. Dobrogea ...,.,.. ape | Gai pure aT 353 
ANUL 1911 3. began României. | ` E AES RR: 
4. Spionajul meu .... 371 
DLANA de aur aA A a a ie aahi 105 
2. Audiența mea la Regele Ferdinand . . | | 111 á cică pă h Mora Reena Perdinana 377 
3. Armata bulgară .... APR Te EN T A AO AR giga A | 
4 Comandamentul armatei bulgare ul pg it cu i 
CAPITOLUL IV 
ANUL 1912 
1. Partidele politice din Bulgaria. ...... 132. 
A MMisterele n iii sia da is Adi a Cine ta MRI 
3. Presa bulgară și România ......... 136 
4. Majoratul Prințului Boris ...... .. 145 
5 Alianța sârbo-bulgară ........... 150 
6. Alianţa bulearo-greacă . .. ........ 163 
T. Vizitele Regelui Ferdinand ia Viena și Berlin 166 
8. Intâmplările antemergătoare războiului 
PENTR iaz Ma A cu at Bta N Duţă cei aie A eat ună 174 
9. Curentul războinic din Bulgaria .. . . . 183 
10. Perioada războiului balcanic până la 
sfârsitul anului 1912... ae La .. 193 
5 Octombrie 1912 războiul balcanice ...... 199 


Conferința ambasadorilor dela Londra . . , . 257 
Conferința dela Londra a aliaţilor balcanici 
cu Turcia și a Bulgariei cu România . . 262 





$: CAPITOLUL V 
“ARĂ | ANUL 1913 


Intâmplări . . Aa ha pia lu tă 0 tota ART 
Conferința dela Petersburg “AAN A ar SA ANRE „ 290 





TESS 


| 71 
PRRI 74 
127 

| 147 
150 
158 
163 
197 
233 
| 245 
283 

308 

331 

333 





Pag. 


ERATA 
råndul in loc de 
6 de sus bucrat 
5 de sus avistorcați 
8 de jos mariorului 
6 de sus I-au 

11 de jos brănz 

11 de sus bulgari 

6 de jos Carl 

16 de sus le 

6 de jos jte 

4 de jos alinta 

10 de jos pun 

12 de sus gi va 

14 de sus cai 

18 de sus sublinia 

1 de jos intrasigent 
12 de jos jornti:ra 
9 de jos ratiticărei 
3 de sus aceasă 





a se citi 








bucurat 
aristocrați 
maiorului 
I-iu 

brânză 
bulgarii 
Carol 

la 

ji 

alianța 
spun 

și nu va 
aci 
subliniat 
intransigent 
frontiera 
ratijicărei 
această 


DE ACELAȘ: 


— Patrulele de infanterie, broșură 50 pag. 1895. 

— Instrucţia practică a companiei, volum cu 359 pag. 
și o planșă, 1904. 

— Practica tragerei infanteriei, volum cu 208 pag., 8 
anexe și 4 planșe, (Ediţia 2-a), 1907. 

— Câmpuri de tragere, volum cu 90 pag. și 10 planșe 1908. 

— Exerciţii pregătitoare de tragere, 46 pag. și 4 figuri 
(Ediţia 2-a), 1908. 

Instrucţia practică de luptă a trăgătorului, șirului, grupe! 
și plotonului, 99 pag., 1909. 

— Instruoţia practică de luptă a companiei și batalio- 
nului, 207 pag. cu o planşă, 1909. 

— Note asupra exerciţiilor de manevră și de luptă a in- 
fanteriei. Ca ajutor al generalului Crăinicianu, 
197 pag. cu 4 planşe, 1909. 

— Program p-tru instrucţia recruţilor, (Ed. 2) 76 pag. 1910. 

— Program general pentru instrucţia infanteriei, 171 
pag. (Ed. 2-a), 1910. 

— Dresaj sau Educaţiune, 50 pag. 1910. 

— Instrucţia practică de luptă, 236 pag. (Ed. 3-a), 1912, 

— Cadrilaterul bulgar, 200 pag, cu 15 planse, (Ed, 2) 1913. 

— Războiul bulgaro-ture, 360 pag. cu 25 planse. Premiat 
de Academia Română cu premiul Adamache, 1914, 

— Memorator tactic pentru uzul ofițerilor Diviziei 2-a 
Vânători, 1919. 

Armata Română în războiul Mondial 1916—1918: 

— Vol. I. 459 pag. cu 15 crochiuri, 

— Vol, II. 560 pag. cu 21 crochiuri, 

— Vol. III. 645 pag. cu 15 crochiuri. 

— Vol. IV 673 pag. cu 15 crochiuri, 

— Memoriile atașatului militar român în Bulgaria din 
1910—1913, 380 pag. 


Vor mai apărea: 
— Pregătirea diplomatică a războiului Româniel. 


`. — Ocaziunile pierdute de armata română în războiul 


mondial, 

— Brigada 16-a Inf. pe frontul Casin- |) 
Mărăști II/917—4/II 918. 

— Div. 6-a pe Trotuș 4/II—15/V 918. 

— Brigada 18-a Inf. pe frontul Nistru- 
lui 15/V—28/X 918. 

— Divizia 2-a Vânăt. în Ardeal şi pe 7 
frontul Tisei 28/X 918-3/VIII 919 | 

— Războiul României din 1919. 


Toate aceste u- 

nităţi au fost 

sub comanda 

autorului aces- 
tei lucrări