Mihai Gr.Romaşcanu — Tezaurul român de la Moscova (1934)

Similare: (înapoi la toate)

„INSTITUTUL ECONOMIC ROMÂNESC
CERCETĂRI ŞI MATERIAL DOCLIMENTAR PRIVITOR LA
ISTORIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI

III

TEZAURUL ROMÂN
DELA MOSCOVA

MIHAIL GR. ROMASCANLI

„CARTEA ROMÂNEASCĂ, BUCUREȘTI 4
ee 1934

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL ECONOMIC ROMANESC
CERCETĂRI ŞI MATERIAL DOCUMENTAR PRIVITOR LA
ISTORIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI

III

TEZAURUL ROMÂN
DELA MOSCOVA

MIHAIL GR. ROMASCANU

„CARTEA ROMÂNEASCĂ“, BUCUREŞTI

| 1934 _J

www.dacoromanica.ro

DE ACELASI:

1. Creditul și necesitatea reglementărei depunerilor spre fructificare in România.
București 1930,

2. Privind bugetul ţărei. Bucuresti 1931.
3, Situația industriei mari înaintea stabilizărei monetare. Bucureşti 1931.
4. Banca Naţională şi creditul agricol. Bucuresti 1931.

5, Considerafiuni generale asupra originei monetei. Contribufiuni la cunoasterea
circulafiei monetare din Dacia, Tezaurul dela Colentina. Bucuresti 1932.

6, Monetele Regelui Carol I. Bucureşti 1932.
7. Tezaurul neolitic dela Bratovoeşti-Dolj. Bucureşti 1932.

8. Contribufiuni la istoria monetară a Principatelor. Bucureşti 1932.
9. Insemnări, Bucureşti 1932,

10, Banca Nafională a Moldovei. Bucureşti 1932.
11. Calendarul plugarului, Bucuresti 1933.
12. Zărăfia Michel Daniel, Bucuresti 1933.

www.dacoromanica.ro

Pentru colecfiunea de ,,Cercetäri şi material documentar privilor
la Istoria Economică a României” se găseau aproape gata, şi în parte
chiar culese, alte două lucrări, când domnul Mihail Gr. Romaşcanu
ne-a prezentat, într'o conferință, pagini din expunerea de faţă referi-
toare la întâmplări de curând trăite şi cu răsfrângeri hotăritoare asupra
actualei noastre vieţi economice şi financiare.

Am crezut că putem aduce încă un serviciu membrilor şi citito-
rilor noştri, publicând în această colecfiune noua contribufiune ce ni
s'a prezentat, lămuritoare a avènturei de peste graniță a tezaurului
românesc.

Chestiunea aceasta pasionează dela războiu încoace cu un interes
mereu viu întreaga populafiune românească, şi cu drept cuvânt pen-
trucă bunurile transportate la Moscova aparțineau nu numai Statului
ci şi institufiunilor publice sau private de tot felul precum şi nenumă-
rafilor cetățeni,

Adunarea deci, într'un mänunchiu, a ştirilor utile pentru cunoaş-
terea adevărului asupra tezaurului român dela Moscova era nu numai
necesară dar şi de mult dorită.

Lucrul acesta se impunea cu deosebire fiindcă chestiunea tezaurului
român dela Moscova depăşea, prin natura ei, interesul local-nafional
peniru a se aşeza în cadrul problemelor internaționale de actualitate.

Domnul Mihail Gr. Romaşcanu are meritul de a fi făcut o astfel
de lucrare. Prezentând-o cititorilor noştri, nădăjduim că vom stimula
şi mai mult pasiunea tânărului şi harnicului ei autor pentru viitoare
lucrări de cercelare a trecutului nostru economic.

Gheron Netta

Directorul Institutului Economic Românesc

www.dacoromanica.ro

TEZAURUL ROMAN DELA MOSCOVA

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

Mai bine de un deceniu si jumätate a trecut, de cand tezaurul
român a fost transportat in Rusia. Asupra lui, în acest timp, sa
scris destul de mult. Cercetătorii serioși si iubitorii de senzaţional
şi-au spus cuvântul. Cu toate acestea opinia publică este tot atât
de putin lămurită astăzi, ca si acum cincisprezece ani.

Circulă fel de fel de svonuri. Ziarele se întrec în a le înregistra.
Căpitanul englez George Hill într'o lucrare de curând tipărită, susține
că a repatriat a treia parte din tezaurul aur. Poziţia autorului dă
acestei afirmatiuni un caracter semi-oficial. Lumea nu mai ştie ce să
creadă. Tezaurul român dela Moscova, a devenit subiectul unei po-
vești fantastice.

Acestea sunt motivele care m'au determinat să încep cercetă-
rile. Chestiunea trebuia pusă la punct. Era necesară o lucrare care
să lămurească pe deplin opinia publică. Apariţia ei nu putea fi amâ-
nată. Lui George Hill trebuia să i se răspundă grabnic. Si am pornit
la lucru. Rezultatul? Cartea de faţă.

Dela început declar că nu am ocolit nimic şi nu am şovăit pe
alocuri să intru chiar în expunerea unor spinoase chestiuni de ordin
politic, pentru a preciza mai bine termenii problemei ce mi-am propus.

Revoluţiei ruse i-am acordat o atentiune deosebită. Expli-
catia e simplă. Revolta a izbucnit în Impärätia Romanovilor în pri-
mele luni ale anului 1917 și cu scurte întreruperi a dăinuit până
câtre sfârşitul aceluiaşi an, când bolşevicii au cucerit puterea, Cu-
noașterea evoluţiei politice a Rusiei din acest timp, prezintă pentru
noi un deosebit interes. Numai așa vom putea urmări necontenit
problema tezaurului nostru depozitat la Moscova, în lunile Ia-
nuarie și August 1917.

Deasemeni nu am putut trece peste faptele care au determinat
pe vrednicii conducători ai României, din acele tulburi vremuri, să

www.dacoromanica.ro

2 M. GR. ROMASCANU

hotărască punerea în siguranţă a sfintelor noastre comori în tara celui
mai apropiat aliat. Reamintind durerosul nostru zbucium lăuntric
din zilele crâncenului război intregitor de neam si tara, am fost
stăpânit de gândul să infatisez în adevărata sa lumină operaţiunea
transportului.

Celelalte probleme tratate în legătură directă cu tezaurul ro-
mân dela Moscova, întregesc lucrarea, dar nu seacă izvorul materia-
lului vast documentar care mai poate fi găsi.

Pentru ca seriozitatea studiului să nu fie pusă la îndoială, am
publicat toate documentele importante pe care le-am cercetat. Citi-
torul va putea astfel să mă controleze la fiecare pas si va judeca mai
uşor singur, dacă am izbutit, ca dela primul și până la ultimul rând,
să fac o expunere exactă şi obiectivă.

Voiu rămâne recunoscător tuturor binevoitorilor cari îmi vor
atrage atentiunea asupra lipsurilor si greselilor, inerente unei lucrări
care m'a obligat să clădesc dela temelie, cercetând într'un timp re-
lativ scurt, numeroase acte și documente räzletite prin arhive si pu-
blicatiuni contemporane.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL I

STRAMUTAREA TEZAURULUI BANCI NATIONALE
LA IASI

Către sfârșitul anului 1916, înaintarea vijelioasä a vrajmasilor
pune problema mutării Capitalei ţării dela Bucuresti la Iași. Co-
roana, Guvernul și autorităţile, urmau să-și stabilească reședința în
vechea Capitală a Moldovei. Banca Naţională a României, în jurul
căreia gravita atunci mai putin vieata economică a ţării decât acea
politică, nu putea face altfel. Ea trebuia să-și strămute Centrala
acolo, unde nădejdea în dreptatea sentinţei tribunalului istoric, arunca
valul uitării asupra suferințelor și umilintelor pe care le îndura neamul
românesc. In ședința din 29 Septemvrie 1916, vice-guvernatorul
I. G. Bibicescu comunică Consiliului General că si Guvernul împăr-
täseste aceiași părere 1). Conform înțelegerilor avute cu ministrul
justiției, mutarea Băncii la Iasi urma să se hotărască printr'un de-
cret-regal.

O clipă de nădejde. Apoi totul se spulberă. Dusmanii inain-
tează. Plaiurile românești sunt rând pe rând cotropite. Până la ul-
tima picătură de sânge, vitejii noștri soldați luptă. Cu fata spre pu-
hoaiele năvălitorilor, ei mor cu miile. Momentul intrării României
în acţiune, n'a fost bine ales?). Aliaţii n'au știut să pregătească
temeinic interventiunea noastră. Ofensiva armatei din Macedonia
a fost neserioasă. Pregătirea militară si sufletească a soldaţilor ro-
mani lăsa de dorit. Rusia ne trădase, iar vräjmasii și-au strămutat

1) C. I, Bäleolanu, Istoria politicei noasire monetare si a Băncii Naţionale, 1914—
1926, III, pag. 132, Bucureşti 1933.

2) Const. Kiriteseu, Istoria războiului pentru tntregirea României, 1916—1919,
II, pag. 332 şi urm., ed. II.

www.dacoromanica.ro

4 M. GR ROMASCANU

actiunea principalä pe frontul roman, näpustindu-se cu toatä furia
asupra noasträ. Totul era zadarnic. Ingrijorarea sporea necontenit.
Bubuitul tunului se auzea la Bucuresti din ce in ce mai deslusit.

Faţă de gravitatea evenimentelor, vice-guvernatorul convoacă
din nou Consiliul General al Băncii. Şedinţa s'a ţinut la 11 Octom-
vrie 1916. După îndelungate și furtunoase desbateri, s'au luat urmă-
toarele hotärîri 1) :

»Consiliul general având în vedere că Banca Naţională fiind
o bancă de emisiune, trebuie să-și aibă, potrivit legii si statutelor or-
ganice si menirii sale, sediul în orașul unde Guvernul își are reşedinţa,
hotărăşte ca, dacă Guvernul îşi mută reşedinţa dela Bucuresti în alt
oraș, să fie strămutată şi reşedinţa si sediul legal si de fapt al Băncii
Naţionale în acel oraș, în care ea va funcţiona în plenitudinea drep-
turilor și puterilor ce are în virtutea legii și statutelor sale, cu care
a funcţionat și până acum.”

Deciziunea era definitivă. Succesiunea grabnică a evenimen-
telor politice, s'ar fi putut să nu mai îngăduie Consiliului Băncii să
țină o nouă ședință.

-S’a mai hotărît cu acest prilej, să se comunice sediilor din Mun-
tenia si Oltenia să rămână pe loc, continuând operaţiunile. In ce
priveşte sediul central, Consiliul 2) „având în vedere că este nevoie
ca unele operaţiuni începute si încă in curs la București, să fie con-
tinuate si după strămutarea sediului Băncii în alt oraș, se va lăsa
în acest caz la Bucuresti o delegatiune însărcinată în mod limitativ
cu operaţiunile mai jos specificate : _

1. Să sconteze portofoliul caselor de bancă si persoanelor cari:
au deja un cont curent cu facultatea de scont la Banca Naţională și
maximum până la limita sumelor, de care delegatiunea va dispune
efectiv în momentul intrării sale în funcţiune și care se va specifica
într'un deosebit proces-verbal al Consiliului de Administraţie ;

2. Imprumuturi simple sau în cont curent pe efectele de felul
celor prevăzute în statutele Băncii Naţionale și iarăși numai până
la limita arătată mai sus;

3. Să primească depozitele ce se vor face;

4. Să încaseze sumele ce se datorează Băncii Nationale si să
achite sumele ce datorește acum în aceleași limite ca acele prevăzute
la Nr. 1 si

1) C. I. Bălcoianu, |. ¢., pag. 133. Citatul este subliniat in textul original.
2) Ibid.

www.dacoromanica.ro

STRÂMUTAREA TEZAURULUI BĂNCII NAȚIONALE LA IAŞI 5

5. Să elibereze recipise la vedere potrivit statutelor Băncii şi
să emită mandate de plată numai în interiorul ţării.

Orice alte operaţiuni fiind cu desăvârșire interzise delegatiunii,
delegaliunea nu va putea avea nici un fel de relatiune cu sträinätatea.””

Prin decretul Nr. 3.120 din 17 Noemvrie 19161), sediul cen-
tral al Băncii Naţionale a României a fost strămutat dela București
la Iasi, pe ziua de 15 Noemvrie 1916. Banca urma să facă la Iasi
unde era si reședința Consiliului său General și al celui de Adminis-
tratie, toate operaţiunile prevăzute de legea si statutele sale. Acti-
vitatea delegaţiei rămasă la București, formată din N. Bărbulescu
d-l C. I. Băicoianu, era mărginită la operaţiunile aprobate de Con-
siliul General al Băncii în ședința dela 11 Octomvrie. Decretul a fost
ratiticat prin legea votată la 24 Decemvrie acelaşi an. Asupra acestei
legi vom reveni. | i

Familia regală, Guvernul, Parlamentul, autorităţile și cea mai
mare parte dintre institutiunile particulare, au luat odată cu Banca
Naţională drumul pribegiei, spre cea de a doua capitală a ţării. Te-
zaurul Băncii a tost pus în siguranţă la Iași, deși o parte dintre condu-
cătorii neamului în acele vremuri de restriște, intemeiati pe prevederile
convenției dela Haga care asigurau protectiunea averilor particulare,
erau de părere ca întregul stoc metalic al Institutului nostru de Emi-
siune să rămână la București. Ar fi fost desigur mai bine dacă cuvân-
tul lor era ascultat. Dar cine mai putea oare pune temei atunci pe
tratatele si conventiunile dinainte de războiu, care devenise pentru
năvălitori petece de hârtie fără valoare? Forţa învinsese dreptul.
Realitatea dureroasă comanda raţiunii.

1) Aneza I. Ap. Monitorul: Oficial Nr. 189 din 20 Noemvrie 1916.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL II

PRIMUL TRANSPORT LA MOSCOVA

La inceputul lunii Decemvrie a anului 1916, linia de rezistentä
pentru apărarea petecului de pământ românesc ce mai rămăsese liber,
nu se închegase încă. Armata era istovită și desorganizată. Trei luni
purtase lupte necontenite. De mai bine de o lună se retrăgea mereu
sub ploaia de foc. Prea multă nădejde nu se putea pune în bravul
oștean, care nu-și pierduse credinţa în înfăptuirea idealului ce-i înar-
mase braţul. Zilele erau apăsătoare pentru îndrumătorii întregului
popor,

O clipă de desorientare. Apoi lucrurile se lămuresc. Lupta
până la ultima picătură de sânge, a fost hotărîrea cea din urmă. Ge-
metele fraţilor subjugati şi dragostea de țarina străbună, învinsese.

In cazul când şi Moldova ar fi fost nevoită să-şi plece capul sub
sabia păgână, evacuarea în Rusia apărea inevitabilă. Faţă de această
situatiune, Banca Naţională nu putea sta cu braţele încrucișate.
Rolul ei devenea din ce în ce mai însemnat. Ea trebuia să desăvâr-
seascä opera începută încă din 1914, finanțând mai departe tara
pentru ca să ducă lupta desrobitoare. Alături de armata țării, Insti-
tutul nostru de Emisiune devenise al doilea factor de care depindea
victoria finală. Dar sacrificiile ce i se cereau, erau strâns legate de
punerea în siguranţă a tezaurului care garanta emisiunea. El trebuia
transportat în Rusia. Și în această privință, două au fost curentele
care s'au desemnat în sânul conducerii Băncii 1). Primul susţinea
evacuarea tezaurului de către Bancă în localitatea indicată, după ce
se vor duce tratativele în acest sens cu Guvernul. Cel de al doilea cu-
rent, privia altfel lucrurile. Guvernul să rechizifioneze aurul și să-l

1) C. I. Băicoianu, 1. c., pag. 139 şi urm.

www.dacoromanica.ro

8 M. GR, ROMAŞOANU

depoziteze unde va crede. Banca era pusä asttel la adäpost de orice
rise, iar autoritatea Guvernului mărea siguranța conservării tezaurului
într'o ţară străină și asigura repatrierea lui mai ușor.

O clarificare se impunea. Unitatea punctului de vedere al con-
ducerii Băncii într'o chestiune atât de importantă, era necesară.
Vice-guvernatorul a convocat Consiliul General. Şedinţa a avut loc
la 2 Decemvrie 1916 si după îndelungate discuțiuni, s'au luat urmă-
toarele hotariri :

31. Tezaurul se va strămuta dacă Guvernul va fncunostiinta
despre aceasta Banca, fiindcă această strămutare prezintă un interes
superior de Stat. Numai după tratative cu Guvernul imperial rus
se va face strămutarea, întru cât are să se asigure paza și păstrarea lui.

2. Transportarea se va face sub supravegherea unei comisiuni
compusă din 2 membri ai Consiliului, un director si un censor, împreună
cu casierul central al Băncii și personalul ce se va crede necesar.

3. Această comisiune va așeza tezaurul în localitatea ce i se va
indica si pe cât se va putea într'un compartiment special, din ale cărui
chei, una se va păstra de directorul Băncii Naţionale.

4. Se va stipula în protocolul ce se va încheia cu autorităţile
rusești, cari vor primi tezaurul în păstrare, că el este și rămâne pro-
prietatea Băncii, care va putea dispune de el conform cu interesele
ei și îl va putea inspecta oricând prin directorii si cenzorii săi.”

Primul curent ieşise biruitor. Faptul are o deosebită importanţă,
după cum vom arăta mai departe.

Guvernul, luând cunoştinţă de deciziunea Consiliului Băncii,
intervine. Prin adresa Nr. 777 din 8 Decemvrie 1916 1), ministrul fi-
nantelor E. Costinescu comunică vice-guvernatorului I. G. Bibicescu 2)
următoarele :

,Strämutarea Băncii Nationale dela Bucuresti la Iași, împreună
cu stocul său metalic, a fost negreșit făcută în scop de a asigura această
institu{iune şi averea ei în contra unui resbel, în care armatele străine
pun de obicei mâna atât pe averea Statului, cât și pe averile cari au
o relatiune mai strânsă cu Statul. Stocul metalic al Băncii garantând
întreaga circulatiune a biletelor de bancă, care reprezintă astăzi o
mare parte din averea publică, trebue să fie apărat cu mare băgare
de seamă de un asemenea rizic.

1) I. G. Bibiceseu, Opt ani în Banca Națională a României, pag. 24—5, Bucuresti 1921.

2) I. G. Bibicescu a fost numit guvernator al Băncii Nationale a României la 8
Decemvrie 1916, prin decretul Nr. 3.184 din 11 Decemvrie acelaşi an. Până atunci a
funcţionat ca vice-guvernator.

www.dacoromanica.ro

PRIMUL TRANSPORT LA MOSCOVA 9

Toate vicisitudinele războiului ce bântueste tara nu se pot
prevedea si nu se poate afirmă fn toată liniștea, că stocul metalic al
Bäncii este fn orice caz asigurat la Jasi. In consecintä s’ar impune
poate trebuinta de a se lua si de Banca noastră Naţională precautiuni
ce s'au luat de puternica Bancă Naţională a Franţei, asigurând stocul
metalic într'o ţară străină.

Dacă Banca Naţională a noastră ar crede, precum credem
și noi, că o asemenea precautiune n'ar fi de prisos, atunci v'am propune
mutarea stocului metalic și a oricăror valori ar crede Banca, la Mos-
cova, unde tezaurul Imperiului, aflat în Kremlin, oferă o mai mare
securitate decât. oriunde. Transportul în alt loc, spre exemplu la Lon-
dra, este si mult mai greu si expus pericolului transportului pe mare,
amenințat de submarinele germane.

Demersuri sunt făcute de pe acum pe lângă Guvernul rusesc,
pentru ca mutarea averei Statului dela Casa de Depuneri și dela Mi-
misterul Finantelor să se poată eventual face tot la Moscova”.

1) In timp ce se duceau tratativele cu Guvernul rus pentru punerea în siguranţă
a tezaurului român, preşedintele Consiliului de Miniştri, marele Ion I. C. Brătianu, a
cerut în această privinţă şi părerea lui Mauriciu Blank.

„Cunosc Rusia”, —a răspuns bătrânul financiar, — „cunosc mobilitatea spiri-
telor de acolo şi hesiguranta terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea
depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale, şi vom avea desiluzii amarnice.
Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra.”

I s'a replicat lui Mauriciu Blank, că „Rușii s’ar simţi jigniti prin faptul că pre-
ferim puternica Anglie tärei lor. Şi apoi călătoria tezaurului până la coasta Norvegiei
şi de acolo cu vaporul spre Londra ar costa ca primă de asigurare vreo zece milioane.”

Replica nu l-a descurajat. ,,Consider”, — spunea el, — ,,cä intr’o vreme când se
prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de zece milioane pentru
Tezaurul ţării noastre, nu e exagerată. Dar mai este şi o altă cale. Ce ar fi dacă am în-
credinţa Tezaurul nostru Băncilor din Cristiania ? Am lua eventual cu chirie la acele
Bănci atâtea safeuri câte trebue şi vom avea toată liniştea.”

Obiectiunea că Rusia s'ar simţi ofensată în cazul când Romania ar depozita
tezaurul în altă ţară, a fost din nou ridicată faţă de soluţia dată problemei de bancherul
Mauriciu Blank, care nu s’a lăsat învins. ,,Bine’’, — a continuat el, — ,,in acest caz am
putea recurge la următoarea combinaţie, care să scoată România din joc. Vom spune
guvernului rusesc că România închee la Londra un împrumut important şi că în acest
scop ni se cere ca gaj Tezaurul. Vom interveni pe lângă guvernul englez ca să confirme
aceasta, înlesnindu-ne astfel asigurarea Tezaurului nostru intr’o ţară neutră. Dar, pentru
Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia.”

Ultima propunere a avut aceiaşi soartă ca şi celelalte. Tezaurul nostru a fost pus
în siguranţă, acolo unde nesiguranța era atotstăpânitoare. (Argus, 19 Martie 1922, Ap.
Aristide Blank, Economice, I, pag. 64 şi 151—2, Bucureşti 1932).

Public aceste informafiuni sub toată rezerva şi numai peniru molivul ci au o legătură
directă cu subiectul tratat. Cercetările pe care le-am făcut pentru a verifica temeinicia
lor, au fost zadarnice, Nimeni nu mi-a putut da relafiuni precise în această privinţă.

www.dacoromanica.ro

10 M, GR, ROMASCANU

Chiar în aceiaşi zi (8 Decemvrie 1916), adresa ministrului de
finanţe a fost supusă Consiliului General al Băncii, care acceptă în
principiu punctul de vedere al Guvernului, cu conditiunea respectării
hotärîrilor sale luate în ședința dela 2 Decemvrie 1). Prin scrisoarea
Nr. 52.299 din 8 Decemvrie, guvernatorul fnstiinteazä pe ministrul
finanţelor că ,,...Consiliul s'a unit în totul cu vederile exprimate, fiind
de acord asupra nevoii punerii în siguranţă a tezaurului Băncii Naţio-
nale care este averea sa privată, în contra unei eventuale invaziuni
a inamicului și roagă Guvernul să ia măsurile necesare în această
privita 2)”.

In vreme ce se duceau tratativele cu Guvernul, directorul G.
G. Danielopol a fost autorizat de conducerea Băncii să discute cu
ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloif, asupra trimiterii
tezaurului la Moscova și să-i înmâneze o notă din partea guvernato-
rului, care cuprindea în cele mai mici amănunte conditiunile în care
urma să se facă această operaţiune 3).

Deși înţelegerea dintre Guvern si Banca Naţională nu era per-
fectată, totuşi se puneau mari stäruinte pentru evacuarea urgentă
a tezaurului. Banca Naţională comunică acest lucru ministrului de
finanţe prin scrisoarea Nr. 53.402 din 11 Decemvrie 19164):

„Se pun stäruinti ca să încărcăm tezaurul Băncii chiar astăzi
spre a-l porni în Rusia.

Strămutarea tezaurului în ţară străină prezintând o gravitate
excepțională, avem onoare a vă aduce la cunoștință, Domnule Ministru,
că, conform votului Consiliului General al Băncii, nu vom putea pro-
ceda la încărcarea tezaurului, adică la predarea lui în mâna unor func-
tionari streini, de cât dacă ni se va comunică conventiunea încheiată
cu Guvernul Imperiului rus pentru garantarea acestui tezaur și au-
torizarea dată unor anume funcționari de a primi acele valori în mâi-
nile si sub responsabilitatea Guvernului Imperial rus.”

Acestei adrese, ministrul de finante E. Costinescu i-a dat räs-
puns în aceiași zi (11 Decemvrie 1916) 5) :

„Răspunzând adresei D-v. No. 53.402 din 11 Decemvrie 1916”,
—scria ministrul guvernatorului Bäncii,—,,vä comunic că puteţi

1) C. I. Băicoianu, 1. c., pag. 141.

2) Const. Con{eseu, Istoricul strămutării la Moscova a tezaurului Băncii Naţionale
şi a valorilor celorlalte instituțiuni financiare (netipărit), pag. 4, Iaşi, 10 (23) August 1918

3) Aneza II. Ap. C. I. Băicoianu, I. c., pag. 142—3 (notă),

4) I. G. Bibleeseu, I. c., pag. 25.

5) Ibid., pag. 25—6.

www.dacoromanica.ro

PRIMUL TRANSPORT LA MOSCOVA 11

expedià în toatä linistea stocul metalic al Bäncii Nationale la Moscova,
spre a fi pus în tezaurul împărătesc la Kremlin, căci, deosebit de tri-
miterea dela Petrograd a unui tren special cu gardă puternică pentru
transportul acestui stoc, ministrul Rusiei, d-l general Mossoloif, de
fata cu d-l Danielopolu, s'a angajat a semna protocolul acestei opera-
tiuni, așa cum ne va conveni, spre a ne da deplină asigurare, atât pen-
tru călătoria la ducere si întoarcere, cât si pentru păstrarea în tezaurul
dela Kremlin.”

A doua zi chiar (12 Decemvrie 1916), ministrul de finante supune
chestiunea Consiliului de Miniștri, care prin jurnalul Nr. 20.901 bis
din aceiași zi1) ,,gaseste că este nevoie să se pună în siguranţă în Rusia
tezaurul Băncii Nationale și aprobă transportarea lui” 2). Legea vo-
tată în aceiași zi și promulgată la 24 Decemvrie 2), sancţionează această
dispozifiune si ratifică decretul dela 17 Noemvrie prin care Banca a
fost autorizată să-și strămute sediul dela Bucuresti la Iași. Câteva noui
dispozitiuni întroduse în lege, sunt vrednice de menţionat. Banca
era autorizată să-și strămute sediul si toate depozitele si valorile, în
localitateate în care Guvernul și-ar fi fixat reşedinţa. Măsura putea
îi executată după aprobarea ministrului de finanţe, dată pe baza unui
jurnal al Consiliului de Miniștri. Conducerea Băncii își avea reşedinţa
în același loc cu institutiunea, care era împuternicită să facă aceleași
operațiuni ca și la București. Convocarea adunării generale era amâ-
nată cu un an, în cazul când Banca găsea măsura necesară. Banca
putea fi autorizată printr'un decret dat pe baza propunerii ministrului
de finanțe, să-și strămute sediul său central la București, atunci când
împrejurările aveau să permită acest lucru.

Din punctul de vedere legal, chestiunea evacuării tezaurului
Băncii era pe deplin lămurită fata de Guvernul român. Ne rămâne
să examinăm aranjamentul intervenit pentru stabilirea raporturilor
care izvorau din această operațiune între Guvernul rus pe de o parte,
Guvernul român și Banca Naţională pe de altă parte.

Ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff, care înlocuia
pe d-l Poklewsky Koziell chemat în ţară pentru un concediu mai în-

1) Aneza III. Ap. I. G. Bibiceseu, L. c., pag. 26.

2) Interesant este să amintesc numele miniştrilor ce au făcut parte din Con-
siliul care a autorizat transportarea tezaurului Băncii Nationale la Moscova: Jon I. U,
Brătianu, Victor Antonescu, Vintilă Brătianu, Al. Constantinescu, M. Pherechide,
C, J, Istrate, M. G. Cantacuzino, E. Costinescu, J. G. Duca, D. Greceanu, Take Ionescu
şi Gh. Mârzescu. ,

3) Aneza IV. Ap. Monitorul Oficial Nr. 223 din 25 Decemvrie 1916.

www.dacoromanica.ro

42 M. GR. ROMASCANU

delungat 1), comunicase prin nota Nr. 148 din 11 Decemvrie 1916 ?)
ministrului de finanţe român, că este autorizat telegrafic să semneze
protocolul relativ la încărcarea într'un tren special a tezaurului Băncii
Naţionale, adăugând că Guvernul rus garantează integritatea lui
atât în timpul parcursului, cât si pe tot timpul cât depozitul va ră-
mâne la Moscova. Nota generalului Mossoloif a fost trimisă Băncii
Naţionale de ministrul finanţelor cu scrisoarea Nr. 1. 151 din 11 De-
cemvrie 1916, care are următorul cuprins 3):

„In urma asigurărilor verbale ale d-lui general Mossoloff, mi-
nistrul Rusiei, că va semna protocolul de predarea stocului metalic
al Băncii, a venit acum cu autorizaţia dată de ministrul de finanţe
al Rusiei d-lui general Mossoloff de a semna acel protocol în numele
Guvernului imperial, dând toate asigurările trebuincioase Băncii,
atât pentru transportul acelui stoc cât si pentru păstrarea Jui în te-
zaurul imperial din Kremlin. Acum puteţi accelera cât mai mult în-
cărcarea stocului, operaţiunea fiind de natură a se face cat mai
repede.

Puteţi lua în același timp înţelegere cu ministrul Rusiei pentru
redactarea protocolului, care se va semna îndată ce stocul va fi în-
carcat.”’

Intemeindu-se pe aprobarea Guvernului roman si pe asigurärile
date de Rusia, Consiliul General al Băncii Nationale a României a
aprobat transportarea tezaurului la Moscova.

In prezenta delegatului Guvernului imperial rus, generalul A.
Mossoloff, asistat de reprezentantii Bancii Nationale : directorul Th.
Capitanovici, cenzorul A. Saligny si casierul central M. Z. Demetrescu,
a început încărcarea tezaurului în gara Iași. In ziua de 12(25) Decem-
vrie 1916 s'au încărcat 7 vagoane purtând numerele : 218.873 Pri-
vislanski, 324.609 Po, 170.607 Py, 983.002 H N K, 39.815 Cz, 300.668
MP K şi 346.002 PM. Fiecare vagon conţinea 100 casete. A doua zi,
13(26) Decemvrie 1916, s'au mai încărcat 7 vagoane numerotate :
889.135 A2 Mnu, 286.927 Py, 597.596 uqubuc, 500.934 MK Hu U,
605.008 uqubuc, 44.083 Cz BM si 112.150 I-0B. Vagoanele conti-
neau câte 100 casete, afarä de penultimul (44.083 Cz B M), în care se
încărcase 140 casete. In cea de a treia zi, 14(27) Decemvrie 1916,
s'au mai încărcat 3 vagoane: 290.221 CzBM, 528.259 HNK si
225.692 I-O B. Incärcätura primelor două vagoane era de câte 100

1) Const. Conjeseu, Ul. c., pag. 5,
2) Anexa V, Ap. I. G. Bibicescu, |. c., 27—8.
3) C. I, Băicoianu, Ul. c., pag. 145 (notă).

www.dacoromanica.ro

PRIMUL TRANSPORT LA MOBCOVA 13

casete, iar al celui de al treilea (225.692 I-O B), de 98 casete. Valoarea
totală a tezaurului în aur efectiv compus din monete diferite si lin-
gouri era de 314.580.456,84 lei aur. In afară de tezaurul Băncii Na-
tionale se mai încărcase a treia zi (14/27 Decemvrie 1916) în vagonul
Nr. 225.692 I-O B, încă două casete, conţinând bijuteriile M. S.
Regina Maria și a căror valoare era de 7.000.000 lei aur. Casetele
purtau sigiliile Băncii Naţionale și erau toate intacte. Ușile fiecărui
vagon au fost închise cu câte o lacată, apoi s'au aplicat câte două
sigilii : unul al reprezentantului Guvernului rus, cel de al doilea de
către delegaţii Băncii Naţionale. In plus, fiecare ușă a fost plombată
de Bancă. Intregului tezaur încredințat delegatului Guvernului rus
si încărcat în prezenţa sa, îi era asigurată de către Rusia transpor-
tarea la Moscova, siguranța depozitării și reîntoarcerea în România.
Inventarierea lui amănunţită urma să se facă la depozitare.

Cu ocazia terminării încărcării tezaurului (14/27 Decemvrie
1916), s'a redactat un protocol!) în trei exemplare originale, dintre care
unul a fost predat delegatului Guvernului rus, altul ministrului de
finanţe român și cel de al treilea delegaților Băncii Nationale. Proto-
colul a fost semnat de A. Mossoloff ministrul Rusiei, Th. Capitanovici,
A. Saligny şi M. Z. Demetrescu, delegaţii Băncii Naţionale și d-l
Victor Antonescu, ministru de finanţe al României. Ministrul de fi-
nante semnând protocolul, a certificat ,, ...că Banca Naţională a Ro-
mâniei a transportat tezaurul său prin intervenţia și cu consimtimântul
Guvernului român și că tezaurul constituie proprietatea privată a
Băncii Naţionale”.

Odată tezaurul încărcat și protocolul redactat și semnat, trenul
a fost îndreptat sub pază puternică spre Moscova, unde a sosit în
ziua de 21 Decemvrie st. v. 1916. Cu acest prilej s'a întocmit un
protocol 2) provizoriu de receptionare a casetelor sosite, care au fost
depozitate în vederea verificării și inventarierii conţinutului în Palatul
Armurelor (Orogeinaia Palata) din Kremlin, într'un compartiment
de rezervă al sucursalei Băncii de Stat din Moscova.

Conform încheierii Consiliului General al Băncii Naţionale din
2 Decemvrie 1916, directorul Th. Capitanovici, cenzorul A. Saligny si
casierul central M. Z. Demetrescu, au fost delegaţi să însoţească trans-

1) Aneza VI. Ap. Acle şi documente referitoare la chestiunea reparafiunilor şi du
toriilor interaliate ale României (anexe), pag. 45—7, Bucureşti 1925, Imprimeria Statului.

2) Acest protocol nu l-am putut găsi. Că el a fost redactat nu mai încape nici o
îndoială, deoarece protocolul de mai târziu încheiat la 16 Februarie 1917, aminteşte
dcspre dânsul chiar dela început.

www.dacoromanica.ro

14 M. GR, ROMASCANU

portul tezaurului. Lui Th. Capitanovici i s'a dat de Consiliul General
însărcinarea să rămână la Moscova și să păstreze două din cheile com-
partimentului unde aveau să se depoziteze valorile 2).

Delegații României si ai Rusiei au început la 9 Ianuarie 1917
verificarea şi inventarierea conţinutului casetelor. Operaţiunea s'a
executat în timp de 19 zile, ziua de 4 Februarie fiind cea din urmă.
Aproape toate valorile au fost minuţios verificate, după un plan
mai dinainte stabilit. S'a constatat cu acest prilej că tezaurul Băncii
Nationale se cifra la 314.580.456,84 lei aur si era închis în 1.738 ca-
sete. In afară de tezaurul Băncii, mai erau două casete cu bijuteriile
M. S. Regina Maria, a căror valoare se ridica la 7.000.000 lei aur.
Rezultatele verificării s'au consemnat zilnic în procese verbale, pe
baza cărora s'a redactat protocolul definitiv la 16 Februarie 1917 2),
care a fost semnat de delegaţii ministrului de finanțe rus: Basile
Jacowlewitch Kowalnitzky, N. W. Weniaminoff, W. I. Jacowlefi;
delegaţii Băncii Nationale. a României: Th. Capitanovici, A. Sa-
ligny, M. Z. Demetrescu şi reprezentantul Guvernului român,
consulul dela Moscova, P. Guérin. Protocolul a fost redactat în
patru exemplare, dintre care două au fost înmânate reprezen-
tantilor Rusiei și celelalte două delegaților români. Cu acest prilej
Guvernul imperial rus confirmă prin reprezentanții săi autorizați
angajamentele anterioare. Când Banca Naţională avea să-și ridice
tezaurul, deschiderea casetelor era limitată la acelea ale căror si-
gilii ar fi fost complet stricate. Deteriorarea sigiliilor din cauza lo-
virii sau schimbării de temperatură, nu putea constitui un motiv
pentru deschiderea casetei si verificarea conținutului. In timpul cât
valorile se aflau la Moscova, reprezentanţii acreditaţi ai Băncii Natio-
nale puteau intra la orice oră în compartimentul unde erau depozitate
şi aveau dreptul să facă inspectiuni si verificări parţiale. Inspectarea
compartimehtului sau orice operaţiuni asupra tezaurului, trebuiau să
se facă în prezenţa funcţionarilor autorizaţi ai sucursalei Băncii de
Stat din Moscova, avizaţi despre acest lucru din timp. Pentru orice
intrare în compartiment și pentru orice operaţiune asupra tezaurului,
redactarea unui proces-verbal sumar era necesară. Restituirea va-
lorilor avea să se facă delegaților Băncii Nationale a României, în-
vestiți cu puteri speciale în acest scop.

Rezultatele cifrice ale verificării tezaurului, consemnate în pro-

1) L G. Bibieeseu, [. c., pag. 28.
2) Aneza VII. Ap. Acte si documente etc., pag. 47—50.

www.dacoromanica.ro

PRIMUL TRANSPORT LA MOSCOVA 15

cesele-verbale încheiate zilnic, au fost concentrate în două tablowi
care s'au anexat protocolului redactat la 16 Februarie 1917. Neputând
reproduce în anexe aceste importante documente din cauza mărimii
lor, m'am mărginit să le rezum în următorul tablou, care cuprinde
toate elementele vrednice să fie cunoscute și cercetate :

35 5
2% Continutul casetelor Suma E = „|| Valoaiea totala
za 3. în lei aur
Z 5 Ox
111] Lire engleze . . . . . 886.482/—125,22] 22.357.076 04
550| Coroane austriace . . 87.798.560|—| 1,05| 92.188.488 —
726| Mărci germane. . . .| 116.050.000—[1,235| 143.321.750—
48| Lire otomane .... 379.074|75| 22,70 8.604.996,82
7| Carolini (lei rom.) . . 1.065.705|—| 1,00 1.065.705) —
288} Napoleoni . . . . . . 46.117.140|—} 1,00| 46.117.140 —
3| Monete ruseşti noui si ;
vechi . ...... 177.212|10| 2,66 471.384120
1| Monete diferite). . . 103.60512| 1,00 103.605|12
3| Lingouri de aur? . . 337.247180| 1,00 337.247|80
1| Diferite valori %) . . . 13.063|86| 1,00 13.063|86
2| Bijuteriile M. S. Regina
Maria 4). . . . .. 7.000.000|—| 1,00 7.000.000 —
1.740 casete în valoare totală de lei aur. . . . . . 321.580.456,84

Examinând datele cuprinse în tabloul de mai sus, putem trage
următoarele concluziuni :

a) Tezaurul Bancii Nationale, impachetat in 1.738 casete, avea
o valoare de 314.580.456,84 lei aur, iar bijuteriile M. S. Regina Maria
cuprinse în 2 casete erau evaluate la 7.000.000 lei aur. In total deci,
valoarea intregului depozit facut la Moscova pe numele Bancii Natio-
nale în 1.740 casete, era de 321.580.456,81 lei aur. Ca informaţiune
suplimentară adaug că numărul sacilor în cari se aflau monetele
Băncii era 13.823. Cu ocazia minutioasei verificări și inventarieri
„ce s'a făcut, au fost cântäriti toţi sacii și s'a numărat conţinutul

a 3.565 saci.

1) Primite pe valoarea arătată pe etichetele sacilor sigilati.
2) Acceptate pentru valoarea și greutatea declarată.
3—4) Aceste trei casete au fost primite pe valoarea declarată fără a fi deschise.

www.dacoromanica.ro

16 M. GR. ROMASCANU

b) Monetele straine au fost transtormate in lei aur pe baza cur-
sului teoretic.

c) Stocul Bäncii Nationale transportat la Moscova la sfârsitul
anului 1916, se compunea în cea mai mare parte din mărci germane
(45,56%) si coroane austriace (29,31%), lirele englezești, lirele turceşti,
carolinii 5, napoleonii, monetele rusești noui şi vechi, lingourile,
diferitele monete și valori, reprezentând abia 25,13%, din valoarea
totală a tezaurului. Acest fapt nu este greu de explicat. In timpul
neutralității, România ameninţată de Puterile Centrale 2) le-a procurat
cerealele de care aveau nevoie pentru populația lor si îndestularea
armatelor infometate. Punând la dispozitiune mijloacele de plată
necesare, Banca Naţională a reușit să-și mărească de pe urma acestei
operaţiuni stocul metalic, cu mărcile germane si coroanele austriace
aur 8),

Toate operaţiunile de verificare ale tezaurului fiind terminate,
porţile compartimentului au fost zävorîte. Pe poarta interioară
(grila de fier), s'a aplicat sigiliul Băncii Nationale. Sigiliul delegaților
ministrului de finanţe rus, a fost pus pe poarta exterioară. Cheile
dela grila interioară şi exterioară au fost luate de Th. Capitanovici,
iar cheia dela poarta exterioară 4) de Basile Jacowlewitch Kowal-
nitzky, consilier de stat si conducător al sucursalei Băncii de Stat din
Moscova. Paza tezaurului s'a încredinţat unei gărzi ruse.

Instalarea tezaurului la Moscova a fost comunicată oficial Con-
siliului Băncii Nationale la 23 Februarie 19175). In raportul din 19

1) Lei aur, bătuţi sub glorioasa şi rodnica domnie a Regelui Carol I. Intre aceste:
monete se aflau câteva piese din cele 100 bucăţi de probă a 20 lei bătute în Germania
la 1868 şi care astăzi sunt extrem de rare. Am reprodus una dintre aceste monete (aver-
sul şi reversul) în lucrarea : Monetele Regelui Carol 1, pl. I, fig. 9, Bucuresti 1932. Vezi
descrierea monetei în aceiaşi lucrare la pag. 34—5.

2) Caracteristice sunt în această privinţă mărturisirile pe care le face d-l C. I.
Băicoianu în citata lucrare (pag. 91):

„Nevoile de aprovizionare cu cereale ale Germaniei erau atât de mari, încât.
D-rul Frisch nu s’a sfiit să-mi declare ,,ci dacă România ar refuza Germaniei vânzarea
lor, nevoia de aprovizionare a Imperiului ar impune intrarea cu forța armată în România
pentru a-şi asigura cerealele necesare.”

3) Nu este locul să intru în amănunte. Tin însă să adaug că pentru a putea stă-
vili trimiterea produselor noastre spre Germania şi Austro-Ungaria, Guvernul a simulat
vânzarea a 80.000 vagoane grâu Angliei. Astfel numai am reuşit să menţinem bunele
raporturi cu Puterile Centrale până în clipa în care ne-am avântat în războiul dreptăţii,
care ne-a găsit cu hambarele pline.

4) Compartimentul avea două grile şi o poartă de oţel.

5) C. I. Băieoianu, |. c., pag. 155. .

www.dacoromanica.ro

PRIMUL TRANSPORT LA MOSCOVA 17

Februarie 1917 adresat primei adunäri generale a actionarilor Bäncii
Naţionale ţinută la Iași, întâlnim următoarele informatiuni pe care
Consiliul General le da asupra transportării tezaurului la Moscova 1) :

„„In grija de a pune la adăpost de orice eventualitäti aceasta
avutie în aur a Băncii, adunată cu muncă de ani indelungati, Consi-
liul nostru General a dispus cu învoirea guvernului, strămutarea ei
la Iași, iar în timpul din urmă profitând de marea bunăvoință a gu-
vernului M. S. Impăratului Rusiei, care ne-a pus la dispozitiune în
Palatul din Kremlin (Moscova) un compartiment special, am strămutat
acolo, cu autorizatiunea guvernului și potrivit legii din 25 Decembrie
1916, cele 314.580.456,84 ce aveam în tezaurul nostru dela Iasi. Restul
Stocului nostru metalic se găsea de mai înainte în depozit în străină-
tate, în afarä de suma ce avem in casă.

Vă rugăm a vă uni cu noi, spre a exprima, și cu această ocaziune,
recunostinta Băncii Guvernului rusesc”,

In beciurile dela Kremlin, tezaurul era pus în siguranță. Po-
porul rus prin reprezentații săi legali, asigurase Băncii Nationale a
României şi Guvernului nostru, conservarea și restituirea lui.

1) Raporturile Consiliului de Administrajiune şi Consiliului de Censori către
adunarea generală a acţionarilor din 19 Februarie 1917, pag. 5, Iasi 1917. Vezi şi Vietor
Slăvescu, Istoricul Băncii Naţionale a României, 1880—1924, pag. 220, Bucureşti 1925.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL III

TIPARIREA BILETELOR BĂNCII NATIONALE IN RUSIA

După retragerea la Iași, Banca Naţională se găsea în imposi-
bilitate de a mai tipări biletele necesare circulafiunii, care era în con-
tinuă creștere. Masinele speciale lipseau, iar hârtia și celelalte mate-
riale se apropiau de sfârșit. Aducerea lor din Anglia sau Franţa,
întâmpina greutăţi de neînvins. Singura soluţie era ca tipărirea bi-
letelor să se facă în Rusia. In acest scop, o delegatiune a Băncii Na-
tionale compusă din inginerul G. Dobrovici, M. G. Vidrașcu, D. Ma-
noiloff mecanicul Băncii si Theodor Ardeleanu ca interpret, a plecat
din Iași spre Petrograd la 18 Februarie st. v. 19172).

Delegaţia a ajuns în Capitala Rusiei la 24 Februarie st. v. 1917,
Primele mişcări revoluţionare începuse. Ministrul României la Petro-
grad, Diamandi, nu obținuse încă autorizaţia Guvernului rus pentru
imprimarea biletelor la Tipografia Băncii Imperiului. Aprobarea
acestei operaţiuni depindea de Direcţiunea Cancelariei de Credit din
Ministerul de Finanţe, în fruntea căreia se afla directorul Saanem,
cu care d-nii G. Dobrovici si M. G. Vidrașcu s'au grăbit să ia contact.
Primirea a fost curtenitoare. Delegații români i-au expus pe Jarg
scopul vizitei lor. Deși situaţia politică era destul de gravă în Rusia,
Saanem i-a asigurat de tot sprijinul, rugând prin telefon pe Tabil-
darroff, directorul expediției dela Tipografia si Fabrica de Hârtie a
Bancii Imperiului, să le dea tot concursul.

Ajunşi la Tipografie, cei doi delegaţi români au fost întâmpinați
cu multă bunăvoință de director si secretarul său Manacoff. Discu-

1) Vezi în această privință C. I. Băicotanu, î. c., pag. 153-4 şi raportul (neti-
p ărit) adresat guvernatorului Băncii Nationale de d-l M. G. Vidrageu, fost $ef al Ser-
v iciului Conţrolului.

www.dacoromanica.ro

20 M, GR, ROMASCANU

tiunile au început si s'a ajuns repede la un acord, Delegatii români
au ales hartia pentru imprimarea biletelor de 5 si 100 lei, care avea sä
înceapă cel mai târziu la 8 Martie st. n. Au fost transportate la Tipo-
grafie și cliseiele dela gară, aduse dela Iasi pentru a servi la imprima-
rea biletelor. Acordul urma să fie perfectat peste câteva zile, ceiace
nu s'a mai întâmplat din pricina tulburărilor.

Când delegaţii s'au prezentat din nou la Tipografie, n'au mai
găsit pe directorul Tabildarroff care fusese între timp înlocuit cu un
căpitan și care le-a declarat că nu-și poate lua angajamentul să imprime
biletele românești, de oarece Tipografia abia poate face faţă marilor
cereri de ruble. In urma acestui refuz categoric, ministrul român
a fost rugat să intervină pe lângă Guvernul provizoriu de curând
instalat la cârma Impărăţiei. Intervenţia a fost făcută în zilele de
16 și 17 Martie si a avut un rezultat satisfăcător. La Ministerul de
Finanţe s'a convocat o conferinţă pentru a cerceta posibilităţile de
tipărire a biletelor românești. Au luat parte la această conferinţă noul
director al Tipografiei Băncii Imperiului și directorul Tipografiei Casei
de Depuneri. Directorul Tipograiiei Băncii Imperiului a persistat în
hotărîrea sa. In schimb directorul Tipografiei Casei de Depuneri a
declarat că poate pune la dispoziţia delegaților români câteva mașini
de imprimat, fără ca să-și ia angajamentul de a controla, tăia și îm-
pacheta biletele. Această operaţie s'a oferit s’o execute într'un timp
mai îndelungat Tipografia Băncii Imperiului, dar delegaţii români au
refuzat propunerea pentru a evita transportul biletelor imprimate
dela un capăt la altul al orașului.

In a doua jumătate a lunii Martie a anului 1917, a început impri-
marea biletelor de 2 lei la Tipografia Casei de Depuneri și puţin mai
târziu, a celor de 5 și 100 lei. Hârtia albă (americană) pentru biletele
de 2 lei și aceia filigranată de provenienţă japoneză pentru biletele de
5 şi 100 lei, a fost pusă la dispoziţie de Tipografia Băncii Imperiului.

Pentru a grăbi imprimarea, directiunea Tipografiei a cerut Gu-
vernului în urma stäruintelor delegaților români, încuviințarea orelcr
de lucru suplimentare. Cererea a fost aprobată de Guvern, dar Co-
mitetul Central al Sovietului Lucrătorilor si Soldatilor a respins-o.
In urma acestei hotärîri, s'a angajat la începutul lunii Mai tipografia
particulară Golike & Co., care a pus la dispoziţia delegaților români
mașinele necesare pentru numerotarea și grifarea biletelor de 2, 5
și 100 lei. Tot aici s'au tipărit biletele de 1 leu si o parte din acelea
de 2 lei. Deasemeni în cursul lunii Mai Tipografia Băncii Imperiului
a imprimat, numerotat și grifat, un mic număr de bilete a.5 lei.

www.dacoromanica.ro

TIPARIREA BILETELOR BĂNCII NATIONALE IN RUSIA 21

In tot timpul cât s'au imprimat biletele românești la Petrograd,
nu a lipsit decât o singură coală cu 8 bilete a 100 lei complet tipă-
tite, numerotate si grifate.

S’au expediat din Petrograd la Iași bilete imprimate si hârtie
albă în trei rânduri : 1) la 30 Martie (ajunul Pastelor) prin Louis La-
gerquist si Paul Nicanaroff funcţionari la Banca Imperiului, 200.000
coale hârtie albă şi 14.000 foi a 16 bilete de 2 lei numerotate și negri-
fate ; 2) la 12 Aprilie cu un tren sanitar 32.000 foi a 16 bilete a 2 lei si
3) la 12 Iunie 1917 prin d-l Al. Zeuceanu care venea prin Arhanghelsk
din Franţa cu bilete de 100 și 20 lei tipărite acolo, bilete de 1, 2 si 5 lei
într'un vagon blindat al Băncii Imperiului.

La sfârșitul lunii lunie 1917, a încetat imprimarea biletelor la
Petrograd. Activitatea a continuat la Moscova, unde Banca Natio-
nală a cumpărat cu preţul de 225.000 ruble prin intermediul lui Al.
Henegaru si pe numele d-lui inginer G. Dobrovici, o tipografie dela
doamna I. E. Peciughina. Biletele se puteau tipări astfel mai aproape
de ţară, iar reședința delegaților români era în orașul în care a fost
depozitat tezaurul.

Inventarul tipografiei cumpărate se compunea din:

2 maşini mari automate sistem Augsburg, aproape noui.

2 45 », sistem american, aproape noui.

2 4, miciplane sistem Augsburg, în bună stare de funcţionare.

2 » bostoane.

1 masinä mare pentru douä culori, veche.

1 îi. » de tăiat, din cele mai noui modele.

1 FI de tăiat mai mică. :

Diferite ustensile necesare tipografiei si aproape un vagon de litere.

Cliseiele, cerneala, hârtia albă (americană) și acea filigranată
(japoneză), au fost aduse dela Petrograd. Activitatea a început în
prima jumătate a lunii Iulie 1917. Dar greutățile n'au întârziat să
se ivească. Cu toate acestea tipografia a lucrat necontenit până către
sfârșitul lunii Decemvrie 1917.

La Petrograd si la Moscova s'au tipărit următoarele bilete?) :

717 alfabete de 1 leu = 17.925.000 bilete = 17.925.000 lei.
500 „, „2 lei = 12.500.000 ,, = 25.000.000 ,,

154 ,, » Oy = 3.850,000 ,, = 19.250.000 ,,
42 ,, » 100 ,, = 1.050.000 ,, = 105.000.000 ,,
1413 ,, = 35,325,000 ,, = lovs.lsa.uuU ,,

1) I. G. Bibieeseu, L. c., pag. 31.

www.dacoromanica.ro

22 M. GR, ROMASCANU

D-l C. Vasilescu, actual șef de serviciu principal la Banca Natio-
nalä, a sosit la Moscova în timpul revoluţiei bolşevice, având misiunea
să transporte în tara biletele tipărite. Pătrunderea în oraș i-a fost im-
posibilă din cauza bombardamentului si a fmpuscäturilor. D-sa s'a
retras la Kiew, unde a aşteptat zile mai bune. Când lucrurile s'au mai
limpezit, a luat drumul Moscovei. De aici a încărcat biletele care erau
complet imprimate, numerotate şi grifate, hârtie albă și alte materiale
necesare tipăririi. Toate acestea au fost transportate la Iasi cu trenul
special al colonelului canadian Boyle. Transportul, care a fost cel
din urmă, s'a efectuat în prima jumătate a lunii Decemvrie 1917.
La tipografie au mai rămas patru lăzi, conţinând fiecare câte 7.000 foi
a 25 bilete de 1 leu complet imprimate si numerotate, însă negrifate.

Abaterea pe care am făcut-o în acest capitol dela subiectul lu-
crării, era necesară. Datorită ei voi putea explica în paginile care
urmează, lucruri extrem de importante în legătură cu tezaurul român
dela Moscova.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL IV

AL DOILEA TRANSPORT LA MOSCOVA

La 1 lanuarie 1917, frontul româno-rus definitiv închegat pe
graniţa apuseană si de Miază-Zi a Moldovei, stăvilise înaintarea vije-
lioaselor valuri vrăjmașe. Iașii devenise inima ţării. Acolo s'au strâns
într'un singur mănunchiu toţi cei ce aveau încrederea nestrămutată
în împlinirea idealului care dela Mihai Viteazu încoace hrănise cuge-
tarea poporului românesc și tot acolo se îndurau cele mai cumplite
suferinţe morale și materiale. Rănile retragerii erau adânci și trebuiau
tămăduite. Reorganizarea grabnică în toate domeniile se impunea,
Armata nu putea fi uitată. De refacerea ei depindea victoria pe care
gândul nici unui român n’o părăsise. Și cei ce se aflau la cârma ţării,
au ascultat porunca vremii. După o iarnă lungă și geroasă, primele
raze ale soarelui de primăvară au luminat fruntile înseninate. Totul
se limpezise. Armata era refăcută și în ea din nou își putea pune
ţara nădejdea. :

Dar dusmanul veghiase. Ajuns la capätul puterilor sale, era
hotärît să dea lupta decisivă, care să-i asigure cucerirea Moldovei.
Pe la începutul lunii Iulie a anului 1917, el se pregătea cu multă în-
cordare în vederea atingerii telului pe care-l urmărea.

Revoluţia isbucnise în Rusia. Sufletele soldaţilor ruși de pe front,
au început să fie înveninate de purtătorii steagului ros. Ei refuzau
să mai lupte, părăsind poziţiile pe distanţe de zeci de chilometri. Si-
tuatia apare pentru noi din nou îngrijorătoare. In raport cu lungimea
frontului de apărat si superioritatea tehnică și numerică a dușmanului,
armata noastră era prea mică si prea slabă. Şi cu toate acestea, lupta
trebuia dusă până la capăt. România nu putea tolera să fie conside-
rată lașă de lumea întreagă.

www.dacoromanica.ro

24 M, GR. ROMASCANU

La Iasi se punea din nou în discutiune problema evacuării în
Rusia. Solutia era impusä de realitatea faptelor. Asupra salvärii fiintei
Statului român, toată lumea era de acord. Guvernul a propus ca lo-
calitate de evacuare Poltava. Aceasta fiind suprapopulată de refu-
giatii ruşi, autorităţile ţariste au indicat orașul Kerson 2), situat la
gura Niprului. Al doilea convoi a pornit pe drumuri necunoscute
spre inima Rusiei. La Kerson se făceau pregătiri pentru instalarea
Suveranilor. Birourile Parlamentului si un însemnat număr de sena-
tori, deputaţi, magistrați, funcţionari publici și particulari, etc., au
luat drumul pribegiei. Avutul ţării nu putea fi părăsit. Guvernul a
luat măsuri si pentru evacuarea lui.

Consiliul de Miniștri ?) în urma propunerii d-lui N. Titulescu,
ministru de finanţe, întemeindu-se pe art. 1 al legii din 24 Decemvrie
1916, hotărăşte prin jurnalul Nr, 275 bis din 18 Iulie 1917, strămuta-
rea sediului si a avutului Băncii Nationale în Rusia. Hotärîrea a fost
adusă la cunoștința guvernatorului prin scrisoarea Nr. 11.960 din
22 Iulie, semnată de d-l N. Titulescu şi regretatul economist I, Ange-
lescu, Adresa are următorul cuprins 5) :

Am onoare a vă înainta în copie jurnalul Consiliului de Miniștri,
din 18 Iulie a. c., prin care Banca Naţională este autorizată, conform
art. 1 al legei publicată în Monitorul Oficial No. 233/916, a-şi strămuta
aiurea sediul si avutul ei, cât si pe cel pe care îl are în păstrare,

In consecinţă, vă rog, ca dintr'o dată, sau în mai multe rânduri,
să luaţi măsurile necesare pentru ca, fata de împrejurările eventuale,
interesele Băncii să fie apărate.

Bine înţeles, vă rugăm să ţineţi seamă că Statul va avea aci
nevoe mai departe de concursul Băncii şi deci vă rugăm a îngriji să
se reţină stocul necesar de bilete pentru acest scop, Banca funcționând
mai departe aci.”

In același sens s'a făcut o comunicare tuturor institutiunilor
bancare mai importante, care au fost invitate să ia grabnice măsuri
pentru *) „ca avutul societăţii, consistând în titluri, efecte de orice

1) George Georgeseu, Fapte, împrejurări şi amintiri, în timpul neutralității gi
războiului 1914—1919, în România şi Odessa, pag. 42, Bucureşti 1933.

2) Consiliul de Miniştri era format din: Ion I. C. Brătianu, M. Pherekide, Take
Jonescu, Barbu Şt. Delavrancea, Emil Costinescu, Dim. Greceanu, Al. Constantinescu,
M. G. Cantacuzino, N. Titulescu, I. G. Duca, Gh. Mârzescu, Vintilă Brătianu şi Const.
Iancovescu.

3) I. G. Bibiceseu, 1. c., pag. 32.

4) Const. Conteseu, I. c., pag. 6.

www.dacoromanica.ro

AL DOILEA TRANSPORT LA MOSCOVA 25

naturä, obiecte pretioase, etc., sä poatä fi imediat expediate în Rusia,
numerarul urmând a fi vărsat de urgenţă Băncii Naţionale“. Băncile :
Comercială Română, Marmorosch Blank, Românească, Comerţului
și Banca de Scont, au fost invitate să comunice dacă?) „în scop
de a funcţiona mai departe (pentru populatiunea neevacuată) voesc
a fi autorizate să păstreze 10% Moldova şi Iașilor 20% din portofo-
liile lor și o egală proporţie din suma depunerilor, titlurile urmând a fi
trimise în întregime aiurea în toate cazurile.”

Totodată, noul Guvern de colaborare venit în locul acelui li-
beral, se pune în legătură cu plenipotentiarul Rusiei dela Iași, pentru
a obţine asigurări în privinţa transportului, păstrării și restituirii
nouilor valori ce urmau să fie expediate. Generalul A. Mossoloff
plecase si Poklewsky Koziell se inapoiase la post. Acesta informează
pe ministrul de finante român prin adresa Nr. 1.621 din 24 Iulie
1917 2), că a cerut telegrafic Guvernului său autorizarea : a) să semneze
pentru dânsul protocoalele privitoare la încredințarea valorilor româ-
nesti autorităților ruse; 2) garanţia Guvernului rus în privinţa sigu-
ranţei acestor depozite atât în timpul parcursului, cât si după ajun-
gerea lor la destinaţie. Cum situaţia impunea evacuarea imediată a
valorilor, Poklewsky Koziell propunea să semneze protocoalele de
încărcare înainte de a primi răspunsul, rămânând ca ratificarea de
către Guvernul rus să se facă ulterior. După două zile însă, el primeşte
din partea Guvernului său depline puteri pentru a semna protocoalele
privitoare la evacuarea în Rusia a valorilor care aparţineau Băncii
Nationale şi institutiunilor publice din România. Despre acest lucru
a fost înștiințat ministrul nostru de finanţe de către consulul general
rus, prin adresa Nr. 1.672 din 27 Iulie 1917 8).

In timp ce se duceau tratativele, pregătirile pentru transpor-
tarea valorilor în Rusia se făceau cu multă grabă. Banca Naţională
luase măsuri pentru aducerea tuturor valorilor din sedii. Se păstrează
la Iași întregul stoc de bilete și hârtie de imprimat. Restul valorilor
după o amănunțită inventariere au fost împachetate si sigilate. La
fel a procedat Casa.de Depuneri și celelalte institutiuni publice și par-
ticulare. Incărcarea trenului începută la 23 Iulie, s'a terminat la 27
ale aceleiaşi luni. Douăzeci și patru de vagoane, dintre care trei con-
ţineau valorile Băncii Naţionale, au fost complet încărcate si chiar
în seara zilei de 27 Iulie, trenul a luat drumul Moscovei. Cu acest

1) Const. Confescu, I. c., pag. 6.
2) Aneza VIII. Ap. Acte şi documente etc., pag. 50—1.
3) Aneza IX. Ibid, pag. 51.

www.dacoromanica.ro

26 M. GR, ROMASCANU

prilej s'au semnat două protocoale : unul?) de către Stanislaw Po-
klewsky Koziell ministrul Rusiei, d-l N. Titulescu, ministrul de fi-
nante al României, şi delegaţii Băncii Nationale, cenzorii C. Nacu si
generalul] N. C. Constantinescu ; altul 2) de către Stanislaw Poklewsky
Koziell, ministrul Rusiei, d-l N. Titulescu, ministrul de finanţe al
României, C. Ionescu, directorul Casei de Depuneri, G. Zaharia, casier
general şi N. Lupu, membru în Consiliul de Administraţie al Casei de
Depuneri, deputat. Fiecare protocol a fost redactat și semnat în câte
trei exemplare originale. Banca Naţională a luat un exemplar din
primul protocol, Casa de Depuneri un exemplar din cel de al doilea,
iar reprezentantul Guvernului rus și al acelui român câte un exemplar
din fiecare,

Cele 3 vagoane încărcate cu valorile Băncii Naţionale purtau
numerele 142.013, 832.742 si 905.964 şi conţineau 78, 54 si 56 casete,
in total 188 casete, a căror valoare declarată era de 1.594.836.721,09 lei.
Din totalul de 1.594.836.721,09 lei, aurul efectiv valora 574.523,57 lei,
valoarea arhivei era calculată la 500.000 lei, iar restul de 1.593.762.197,52
lei aur reprezenta titluri, efecte, depozite și alte valori. Uşile vagoanelor
au fost încuiate. Apoi s'a aplicat pe fiecare sigiliul de către consulul
rus si reprezentanţii Băncii Nationale. In plus, fiecare vagon a fost
plombat si reprezentantul Guvernului roman a aplicat sigiliul pe trei
din uşile vagoanelor. Se menţiona in protocolul încheiat, că cu în-
cepere din ziua încărcării valorilor, Guvernul rus garantează Băncii
Naţionale siguranţa transportului, a depozitării şi reîntoarcerii lor în
România. Cu ocazia depozitării în Rusia, avea să se facä o nouă
inventariere a casetelor și să se încheie un protocol. Deasemeni se
precizase că cheile dela compartimentul unde vor fi depuse valorile,
se vor împărţi între reprezentanţii Băncii Imperiului si directorul
Th. Capitanovici, delegatul Băncii Nationale. In lipsa lui Th. Capita-
novici din Moscova, cenzorul C. Nacu era desemnat sä pästreze in mod
provizoriu cheile. i

Incărcarea valorilor Casei de Depuneri s'a făcut în zilele de 23,
24, 25 şi 27 Iulie 1917. In prima zi s'au încărcat în vagoanele numero-
tate : 198.291, 411.271, 131.911, 832.135 si 403.175, câte : 103, 107, 90,
129 si 126 casete. A doua zi s'au încărcat 149, 79, 46, 62, 56, 73 si 58
casete, în vagoanele care purtau numerele : 731.410, 792.100, 193.163,
325.787, 629.276, 172.880 şi 591.805. In cea de a treia zi au fost

1) Aneza X. Ap. Acte şi documente etc., pag. 51—3.
2) Anexa XI. Ibid., pag. 53—5.

www.dacoromanica.ro

AL DOILEA TRANSPORT LA MOSCOVA 27

încărcate vagoanele numerotate : 120.870, 599.483, 406.662, 656.036,
761.253, 286.196, 179.883 si 455.189, cu : 52, 57, 81, 37, 108, 85, 82
si 55 casete. In sfârșit, în ziua plecării trenului (27 Iulie st. v.), s'a mai
încărcat un vagon cu 26 casete și care purta numărul 424.629. Casa
de Depuneri expediase deci în total 1.661 casete 1) în 21 vagoane.
Valoarea declarată era de şapte miliarde jumătate lei. Casetele in-
tacte, erau toate sigilate. Ușile vagoanelor au fost încuiate cu câte o
lacată și s'a aplicat pe fiecare câte un sigiliu al reprezentantului Gu-
vernului rus și român. Din ziua încărcării, valorile erau încredințate
Guvernului rus, care garanta transportul, depozitarea și repatrierea
lor. La Moscova urma să se facă o inventariere a lor și să se constate
starea în care au ajuns. Operaţiunea trebuia consemnată într'un nou
protocol. Cheile compartimentului în care erau să fie depozitate va-
lorile, aveau să fie încredințate delegatului Guvernului rus și delega-
tului Casei noastre de Depuneri.

Trenul a ajuns la Moscova în ziua de 3 August. Transportul s'a
efectuat sub directa supraveghere a cenzorilor Băncii Naţionale, ge-
neralul N. Constantinescu și C. Nacu ; directorul Casei de Depuneri
C. Ionescu și delegaţii institutiunilor bancare din tara : Em. Pantazi—
Banca de Credit, Paspati— Banca Marmorosch Blank, Dupont —
Banca Comercială, Creangă — Banca Generală, Seitan și Tomescu —--
Banca de Scont. Câţiva funcţionari ai Băncii Naţionale au însoţit
trenul, dat în paza unei gărzi de cazaci comandată de un locotenent.

La Moscova s'au semnat două procese-verbale de depunere a
valorilor. Primul?) de către reprezentanţii Băncii Naţionale : Th. Ca-
pitanovici, C. Nacu și N. C. Constantinescu și delegaţii Băncii Impe-
riului : W. Kowalnitzky, N. Weniaminoff și W. Jakowleff. Cel de
al doilea 3) de către delegaţii Casei de Depuneri și Imprumuturi
rusă : P. Zaremba si E Levitzky şi delegaţii Casei de Depuneri şi Con-
semnatiuni române : C. Ionescu si Gr. Zaharia. Ambele procese-
verbale poartă și semnătura consulului român dela Moscova P. Gué-
rin, care împreună cu ceilalţi delegaţi, a asistat la depunerea valorilor,
Fiecare proces-verbal s'a redactat în limba rusă și franceză în câte
patru exemplare, dintre care s'au predat câte două delegaților respec-
tivi români şi ruși.

Valorile Băncii Naţionale au fost depozitate în același com-
partiment dela Kremlin (Orongeinaia Palata), unde fusese depus

1) In afarä de aceste casete se mai aflau încărcate 48 colete.
2) Anexa XII. Ap. Acte si documente etc., pag. 55—6.
3) Aneza XIII. Ibid, pag. 56—8. N

www.dacoromanica.ro

28 M. GR, ROMASCANU

încă din Februarie stocul metalic si bijuteriile M. S. Regina Maria.
Cele 188 casete sosise intacte. Numai sigiliile câtorva suferise din cauza
transportului mici avarii fara importantä. Ele au fost primite pentru
valoarea totalä declaratä de 1.594.336.721,09 lei. In afarä de aceasta
sumä, arhiva era evaluatä la 500.000 lei. Pe poarta interioarä a te-
zaurului s'au aplicat sigiliile Băncii Nationale a României, iar pe
poarta exterioară, acelea ale Băncii Imperiului. Cheia dela grilă și
una dela poarta exterioară, au fost predate lui Th. Căpitanovici. Ge-
rantul Băncii Imperiului din Moscova, W. Kowalnitzky, a luat o sin-
gură cheie dela poarta exterioară. O gardă rusească era însărcinată
cu paza tezaurului.

In prezenţa delegaților Guvernului rus si român, s'a descărcat
si tezaurul Casei de Depuneri în nopțile de 3—4, 5—6, 8—9, 21—22,
22—23 si 25—26 August 1917 și a fost depozitat în localul Casei de
Imprumuturi și Depozite a Rusiei, din strada Nastasinsky Nr. 3.
Cele 1.621 casete 1), a căror valoare declarată era de șapte miliarde
jumătate lei, conţineau titluri, efecte, depozite, o parte din arhivă,
registre, diferite valori, etc. și au fost asttel depozitate în trei com-
partimente : a) 366 casete într'o cameră dela parter ce avea o singură
ușă incombustibilă și cinci ferestre dintre care trei dădeau în stradă
si două în ogradă ; b) 263 casete la al treilea etaj într'o camera despar+
{ita printr'un zid subţire de piatră de depozitul Casei de Depuneri si
Imprumuturi rusă și care avea o ușă şi o fereastră interioară ce se
deschidea spre reţeaua ce masca ascensorul. Ferestrei i s'a aplicat
un dublu sigiliu. Camera mai avea patru ferestre prevăzute cu gratii
groase de fier și apărate de câte o grilă exterioară tot de fier; c) 992
casete într'un compartiment din subsolul clădirii, care avea o ușă
groasă de lemn legată în fier, iar ferestrele erau cu gratii si grile de
fier. In cele trei compartimente neîncăpând o casetă din cauza mărimii
sale, aceasta a fost depusă sub chitantä specială în depozitul Casei
de Depuneri din Moscova. Afară de câteva casete puţin deteriorate
în timpul transportului, toate celelalte au sosit în perfectă stare.
Reprezentanţii Guvernului rus nu au verificat nici greutatea și nici
conţinutul casetelor. Camerele unde au fost depozitate, s'au pecetluit
cu sigiliul Ministerului de Finanţe român și acela al Casei de Depuneri
din Moscova. Cheile s'au dat toate directorului Casei de Depuneri,
C. Ionescu, care avea dreptul să inspecteze oricând valorile, respectând

1) Casa de Depuneri expediase dela Iaşi 48 colete si 1.661 casete, La Moscova
fiind împachetate mai multe casete la un loc, numărul lor a scăzut la 1.621,

www.dacoromanica.ro

AL DOILEA TRANSPORT LA MOSCOVA 29

bine inteles regulile serviciului de garda si prevenind despre acest lucru
in fiecare datä pe directorul Casei de Depuneri ruse. Garda de cazaci
a Casei de Depuneri si Imprumuturi din Moscova, comandatä de un
locotenent, avea în sarcina sa si paza valorilor românești.

Din cele expuse până aici, rezultă că prin cele două transporturi
s'au expediat la Moscova sub numele de fezaurul român, următoarele
valori :

Primul transport.

1.738 casete conţinând stocul metalic de aur al
Băncii Nationale a României, lei aur 314.580.456,84

RI conţinând bijuteriile M. S. Regina
Maria, lei aur ......... 7.000.000, —

Al doilea transport.

conţinând aur efectiv din stocul me-

talic al Băncii Naţionale, lei aur 574.523,57
conținând arhiva Băncii Nationale
188 casete lei aur. . . . . . . . . . à . . 500.000, —

conţinând titluri, efecte, depozite si
alte valori proprietatea Băncii Na-
tionale lei aur ......... 1.593.762.197,52
1.621 ,, conţinând numerar, bijuterii, tablouri
și alte diferite depozite făcute Casei
de Depuneri de particulari, institu-
tiuni publice si private, lei aur . 7.500.000.000,—-

3.549 ,, conţinând valori în sumă totală de
LAN Ss se Ge he oe. eS, ok e 9.416.417.177,93

Banca Naţională a României expediase 1.928 casete in valoare
de 1.916.417.177,93 lei aur. Din această sumă, 7.000.000 lei erau
evaluate bijuteriile M. S. Regina Maria, iar arhiva Băncii 500.000 lei.
Valorile trimise de Casa de Depuneri în 1.621 casete, atingeau cifra
de 7.500.000.000 lei aur. Aceasta a fost valoarea declarată la Moscova.
Realitatea era însă alta. Adevărata valoare a depozitului făcut în
Rusia de Casa de Depuneri reprezintă o cifră cu mult mai mare,
deoarece în compunerea lui intrau obiecte unice care nici nu pot fi
evaluate.

www.dacoromanica.ro

30 M. GR, ROMASCANU

Si acum, pentru a termina acest capitol, ar trebui sä dau la
ivealä inventarul amänuntit al tuturor comorilor {ärii trimise la Mos-
cova cu cel de al doilea transport, pentru a fi ferite din calea dusma-
nilor. Reamintirea lui ar fi prea dureroasă, De aceia nu-l mai desmor-
mântez de sub colbul asternut de vreme. Am credinţa nestrămutată
că ziua când va trebui să fie scos la lumină din întunericul arhivelor,
nu este prea îndepărtată. Nu mă pot totuşi opri să nu reîmprospătez
în mintea multora dintre noi, câteva dintre podoabele muzeelor și
colecțiunilor particulare româneşti, care au intrat în compunerea celui
de al doilea transport, în afară de aurul, arhiva și valorile Băncii
Naţionale ; arhiva Creditului Funciar Rural cuprinzând acte de pro-
prietate a unui mare număr de bunuri funciare; arhivele multora
dintre institutiunile publice si particulare ; etc., etc. Amintesc numai,
că spre Moscova au luat drumul 1) ,,...o parte din arhivele statului si
ale ministerelor, actele orășenești ale Brașovului, aduse în Bucureşti
ca să fie salvate, picturile lui Grigorescu și alte tablouri rare din pi-
nacoteca Statului și din muzeul Kalinderu, ...variatele gajuri ale Mun-
telui de Pietate, odoarele mănăstireşti din Moldova şi Muntenia, pre-
tioasele colectiuni ale Academiei Române, compuse din numeroase
documente originale, 300 de pergamente cu peceti domnești, 25 de
volume-manuscripte române și slavone, câteva tablouri in uleiu, de
mare valoare—printre ele și portretul lui Avram Iancu, facut după
natură de pictorul Rosenthal — unele raritati între care și vestitele
„Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul cal-
vinesc”” — unicul exemplar cunoscut —-colectiunile de medalii și
monezi vechi moldoveneşti și muntenești, strânse cu osârdie de Di-
mitrie Sturdza, precum și piesele rare'ale muzeului nostru de Anti-
chitäti, cuprinzând si vestita Closcä cu puii de aur, singura urmă de
trecere a Gotilor pela noi. Valori incalculabile... Tot ce era mai de
pret, tot ce alcătuia o bogăţie nobilă și slintitä de veacuri în durerile
neamului nostru, toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bă-
tută în nestimate — faima mânăstirilor și a singuratecelor schituri—
„acele panaghiare ale lui Stefan cel Mare dela Mânăstirea Neamţului
si evangheliile slavonesti ferecate în aur și 'n argint din veacul XV si
XVI; ...odoarele Brancovenesti ale Horezului si cele Cantacuzinesti
dela Mânăstirea dintr'un Lemn; ...urmele pietätii bătrânilor voievozi
si a strămoșilor noștri— care-și însemnau și în acest chip trecerea lor

1) D. D. Patrascanu, In fafa națiunii, pag. 9 şi urm. Edit. H. Steinberg & Fiul,
Bucureşti 1925,

www.dacoromanica.ro

AL DOILEA TRANSPORT LA MOSCOVA - 81

prin viaţă — si care s'au păstrat sute de ani prin sfintele lăcașuri, ca
niște moaște scumpe din trecutul sbuciumat al poporului românesc...
Durerea noastră este însă cu deosebire mare, când ne vin în minte
odoarele lui Atanaric. Tezaurul dela Pietroasa era citat, ca o podoabă
a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amă-
nuntime si râvnit de cele mai vestite muzee. Iar inscripţia gotică de
pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost cetitä cu emoție si täl-
măcită în felurite chipuri de marii învăţaţi ai lumii 2)... O bună parte
din tezaur fiind alcătuită din obiecte fără preţ, iar unele din odoarele
mănăstirești, cum sunt acele minunate evanghelii dela Neamţ, chivo-
tele si epitrachilul dela Bisttita și toate darurile lui Vasile Lupu și
ale soţiei sale, Tudosca, dela biserica Trei-lerarhi din Iași, între care
și acea minune de evanghelie scrisă de Isidor din Bädäuti, apoi mo-
nezile și medaliile vechi românești ale Academiei și comorile dela
Pietroasa, fiind unice, nu se pot plăti cu tot aurul lumii.”

„Când a venit panica si au început să se strângă, cu înfrigurare,
toate bogăţiile ţării românești, spre a fi trimise la Moscova, un singur
om n'a voit să cedeze valorile ce le avea sub privigherea sa : stareţul
mănăstirii Secul, din judeţul Neamţului. Așa au fost scăpate dela
pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între cari și acel vestit
aer al lui Nestor Ureche, mare vornic al ţării de jos si al soţiei sale
Mitrofana, din 1608 ,,in zilele blagoslovitului Voevod, Simion Mo-
vilă”. Numele stareţului, care a văzut limpede si nu a avut încredere
în Rusia ţaristă, opunându-se cu hotăriîre... ca să predea odoarele
mânăstirii, este protosinghelul Ilarion Bălăiţă.” 2).

In timp ce la Iasi nu se pierdea nici o clipă încărcându-se ziua
$i noaptea comorile ţării pentru a fi transportate la Moscova, dincolo
de Nistru fâlfâia steagul roşu. Adesea ori s'a susținut că garanţiile
scrise date de Guvernul rus si bubuiul neîncetat al tunului vräjmas
dela hotarul împlântat în trupul ţării noastre sângerânde, întunecase
judecata tuturor și mai ales pe aceia a conducătorilor. Mi se pare că
la această concluzie se poate ușor ajunge, atunci când cu voie sau
fără voie, se pierd din vedere fapte fără însemnătate în aparenţă,
dar extrem de importante în realitate. Cine putea bănui oare, cine?
în acele clipe cumplit de dureroase pentru neamul și patria noastră,
că Rusia, temuta și puternica Rusie, care înecase în sânge nenumă-

1) Toate piesele cântăreau 18 Kg. aur.
2) Alex. F. Mihail, Noui complectări despre tezaurul dela Moscova. D. D. Päträs-
canu ne dă interesante amănunte, ,„Dimineaţa” din 27 Julie 1933, pag. 12

www.dacoromanica.ro

32 M. GR. ROMASCANU

rate räzvrätiri, se aflä la o mare räspântie istoricä si cä pierzarea
o pândeste ? ! Prin mintea cui putea să-i fulgere gândul că se va närui
Impärätia Romanovilor, care veacuri dearândul înfruntase ca o stâncă
de granit în Răsăritul Europei valurile vremii ? ! Şi chiar dacă Guver-
nul român ar fi prevăzut prăpastia ce i se deschidea în cale părăsind
pământul strămoșesc, putea el sili întregul popor să îngenuncheze
în fata duşmanilor amenintätori? ! Nu a fost oare mai multă demni-
tate în atitudinea lui atunci când a luat eroica hotärîre de a înfrunta
riscurile și primejdiile pentru a salva în ţara celui mai apropiat aliat,
avutul si ființa Statului nostru? !

Nu am pornit cu gândul să judec. De aceia nici nu apăr și nici
nu critic pe nimeni. Altora le las sarcina să pronunţe sentinţa pe baza
faptelor înșirate. Eu mi-am îndeplinit conştiincios rolul de cronicar
al unor vremuri, în care iufeala evenimentelor întrecea agerimea gân-
dului celui mai înţelept dintre oameni.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL V

REVOLUTIA DIN RUSIA. SITUATIA TEZAURULUI
ROMAN DELA MOSCOVA

La 21 Decemvrie st. v. 1916, a sosit la Moscova primul trans-
port din tezaurul Băncii Nationale a României, în valoare de
321.580.456,84 lei aur 1). Verificarea lui începută la 9 Ianuarie 1917,
a durat până la 4 Februarie. Protocolul care constată depunerea
valorilor Băncii Naţionale în Cetatea Kremlinului sub deplina garanţie
a Guvernului rus, a fost redactat si semnat la 16 Februarie același an.

Cu douăsprezece zile mai târziu, la 28 Februarie 1917, s'a cons-
tituit la Petrograd un soviet, Consiliul Lucrătorilor, care s'a trans-
format în curând în Consiliul Lucrătorilor si al Soldatilor 2). Acesta
a pregătit în cele mai mici amănunte greva generală, care a isbucnit
la 11 Martie 1917 în uzinele și fabricile din Petrograd și împrejurimi.
Odată cu isbucnirea grevei, orice activitate a încetat. Nici un vehicul
nu mai circula. Nesfârsite coloane de greviști manifestau pe prin-
cipalele străzi ale oraşului. Cea mai mare parte din populaţie privea
cu simpatie mişcarea şi se alătura cu entuziasm manifestantilor.
Discursurile se ţineau unul după altul în fiecare colț de stradă, în
fiecare piaţă. Incapacitatea și incorectitudinea administraţiei, erau
înfierate. Peste tot se cerea „pâinea cea de toate zilele”, care desi
se afla din belșug în Rusia, nici nu se zărea la Petrograd. Agenţii
germani, urmărind realizarea planului elaborat la Berlin, cumpă-
rase si ascunsese toate rezervele de cereale, iar administraţia în adins

- 1) Din suma de 321.580.456,84 lei aur, 7.000.000 lei aur reprezenta valoarea
a două casete care conţineau bijuteriile M. S. Regina Maria.
2) Jean Leseure, La révolution russe, le holchevisme, communisme el N. E. P.,
pag. 40, Paris 1929.

www.dacoromanica.ro

34 M, GR. ROMASCANU

nu activa aprovizionarea marilor centre pentru a provoca nemul-
fumirea populaţiei, care să justifice măsurile preventive pe care in-
tentiona să le ia împotriva mișcărilor revoluţionare prevăzute încă
dela sfârșitul anului 1916.

A doua zi după declararea grevei generale, intensitatea ma-
nifestatiunilor a depăşit toate aşteptările. Sute de mii de oameni
biciuifi de foame, cutreierau fără ţintă străzile Capitalei Imperiului.
Mulțimea devenea din ce în ce mai amenințătoare. O mare de oa-
meni se adunase pe Perspectiva Newsky. Strigătele cutremurau văz-
duhul. Armata a fost chemată în grabă si i s'a dat ordin să îm-
prăştie cu forţa pe manifestanți. Jandarmii și poliţiştii n'au cunoscut
îndurarea. Cazacii erau blânzi.

Ziua de 13 Martie 1917 a fost decisivă. Pe Perspectiva Newsky
mulţimea manifestând zgomotos, luase drumul spre Palatul de Iarnă
al Țarului. Poliţiştii şi jandarmii vegheau. Incercarea lor de a stävili
puhoiul manifestantilor fiind zadarnică, au fost chemate noui aju-
toare. Trupele sosite, au refuzat să facă uz de arme, fraternizând
cu mulțimea. Mitralierele instalate din timp pe acoperișurile celor
mai înalte clădiri şi la toate colțurile de stradă pe unde se bănuia
că vor trece manifestantii, au intrat cu furie în acţiune. Gurile de
foc semănau moartea în norod. Revoluţia pașnică până atunci, a
devenit violentă. Lupta era deschisă. Casele unde se aflau adăpos-
titi poliţiştii şi jandarmii şi unde erau instalate mitralierele, au fost
luate cu asalt. Răzbunarea mulţimii căreia i se alăturase soldaţii
răzvrătiți, depăşia marginile închipuirii. Arsenalul, închisoarea, For-
tareata Petru şi Pavel, au fost ocupate, iar deţinuţilor politici în-
chisi acolo, li s'a redat libertatea. In scurt timp, prefectura, tribu-
nalele si posturile polițienești, s'au prefăcut în cenușă. Ofițerii cari
nu se uneau cu răzvrătiţii erau arestaţi și cei mai multi ucişi de
către soldații lor. Toată armata din Petrograd în frunte cu regimen-
tele gărzii imperiale, trecuse de partea revoluţionarilor, cari la 14
Martie 1917 stăpâneau Capitala Imperiului. Foamea ,,... care nu
e nici istorică, nici locală, ci naturală si universală, cea mai neîm-
blânzită, cea mai imperioasă, cea mai de temut din toate —- teama
de foame —., căci ea nu ştie nici să aștepte, nici să vadă dincolo de
ea însăși 2)”, determinase pe pravoslavnicul rus să-și desbrace haina
civilizaţiei, de sub care a apărut omul prim al pământului, stäpâmt

1) H. Taine, Les origines de la France contemporaine, ed. VII, tome I, 1878, pag.
330. Ap. P. Andrei, Sociologia revoluției, pag. 30, laşi 1921.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 35

35... de sugestiuni violente si mărginite, când sângeroase si când gro-
teşti 1).” Era strigătul pântecelui lihnit de foame din vina unor con-
ducători care-și uitase menirea. Cauzele revoluţiei nu erau deci de
ordin ideal, ci material.

In timp ce luptele de stradă se desfăşurau, o delegaţie a Con-
siliului Lucrătorilor și Soldatilor s'a prezentat membrilor Dumei Im-
periului, cerând ca si aleşii poporului să treacă de partea revolutio-
narilor. Deputaţii, chiar acei ce aveau idei mai înaintate, s'au de-
clarat contra revoluţiei în timp de război. Cu toate acestea, împre-
jurările i-au silit să accepte propunerea, iar unii dintre dânşii au
luat conducerea efectivă a mișcării.

Preşedintele Dumei Rodzianko, a îndeplinit formalitätile su-
mare pentru răsturnarea și arestarea membrilor Guvernului Stürmer,
dintre cari cei mai mulţi au fost executaţi după o scurtă detentiune
în Palatul Dumei mai întâi, apoi în Fortăreaţa Petru și Pavel. Ni-
meni n'a încercat să sară în ajutorul Guvernului imperial atotpu-
ternic până atunci. Prăbuşirea lui fulgerătoare n'a furat nici o clipă
atentiunea maselor flămânde si vrăjite de mirajul revoluţiei.

Mișcarea era condusă de două comitete. Unul îşi avea sediul
în Palatul Tauride și era format din membrii Dumei. Cel de al doilea
era Consiliul Lucrătorilor si al Soldatilor si număra 1.500—2.000
membri. De comun acord aceste două comitete au numit la 14 Martie
1917 un Guvern provizoriu al apărării naţionale. Guvernul provi-
zoriu format sub preşedinţia prinţului Lvof, avea ca principali co-
laboratori bărbaţi din partidele moderate de dreapta. Goutschkoff
era ministru de război, iar Miliukoff deţinea externele. Singur minis-
trul de justiție Kerenski, făcea parte din Partidul Socialist.

Chiar dela începutul revoluţiei, socialiștii puţini la număr și
grupaţi în diferite formaţiuni politice şi-au manifestat hotărît do-
rinta de a li se încredința puterea. Nimeni însă nu se putea gândi
serios la această propunere.

In ce priveşte Sfatul Lucrătorilor și al Soldatilor, acesta a co-
laborat mai întâi cu Guvernul provizoriu, iar în urmă s'a transfor-
mat încetul cu încetul într'un guvern lateral. Toată Rusia a urmat
exemplul dat de Consiliul Lucrătorilor și al Soldatilor din Petrograd.
Peste tot s'au format comitete asemănătoare, care au fondat Co-
mitetul Central Executiv Panrus al Comitetelor de Lucrători și Sol-
dati. Bolşevicii aveau majoritatea în Consiliul dela Petrograd, iar

1) H. Talne, 1. c., pag. 350.

www.dacoromanica.ro

36 M. GR. ROMASCANU

mensevicii în Comitetul Central Executiv. Mai târziu, la 4(17)Mai
1917, Congresul Ţărănesc Panrus întrunit, alege un alt comitet: exe-
cutiv, în care majoritatea era formată din socialiști reactionari. Co-
mitetul Central Executiv Panrus al Comitetelor de Lucrători și Sol-
daţi, împreună cu Comitetul Executiv ales de ţărani, reprezenta o:
forţă în fata căreia Guvernul provizoriu trebuia să-și plece capul 1).

Guvernul provizoriu imediat după ce a fost instalat, a de-
cretat o serie de măsuri impuse de cele două comitete centrale și
dintre care multe nici nu erau cerute de masele revoluționare. Am-
nistia generală pentru delictele politice a fost acordată. Grevelor
li s’a recunoscut caracterul oficial. Libertatea deplină a presei si a
întrunirilor publice, a luat locul regimului inchizitorial de până atunci.
Militia naţională a înlocuit poliţia, etc. Prin vot universal urma
să fie aleasă o adunare constituantă. In ce priveşte politica externă,
Guvernul provizoriu a declarat că recunoaşte față de Aliați toate obli-
gațiunile luate de Guvernul farist si că va continua războiul pe baza
conventiunilor încheiate. Impotriva acestei declaratiuni a Guver-
nului provizoriu, Comitetul Central Panrus al Comitetelor de Lu-
crători si Soldati, care luând locul Comitetului format din membri:
Dumei se instalase în Palatul Tauride, a protestat violent. Mani-
festatiunile au început si generalul Kornilofi, guvernatorul militar
al Petrogradului, a trebuit să pună în joc toată energia si popula-
ritatea de care se bucura, pentru a potoli spiritele din nou răzvră-
tite. Printr'un apel adresat la 17 Martie 1917 popoarelor intrege}
lumi, Comitetul Central al Lucrătorilor și Soldatilor din Capitala
Rusiei, cerea încheierea urgentă a păcii fără anexiuni și despăgubiri.

Când la Petrograd au isbucnit flacärile mistuitoare ale revo-
lutiei, Tarul Nicolae al II-lea, om bun și blând din fire dar „sărac
cu duhul ?)” și stăpânit de Țarina Alexandra Feodorovna care nu
iesia din cuvântul mujicului siberian Grigore Efimovici (Rasputin),
se afla la Marele Cartier General?) din Mohilew. Dela începutul
revoluţiei chiar, Ţarul a declarat adjutantului său generalul Rusky,
unul dintre cei mai distinși militari, comandantul armatelor de Nord

1) Jean Leseure, 1. c., pag. 40—1.

2) C. Stere, prefata la lucrarea d-lui Maurice Paléologue, Ultima Tarinä, A lezan-
dra Feodorovna, pag. 8, edit. ,,Adevärul”.

3) Inlocuind pe Marele Duce Nicolae Nicolaevici în urma stäruintelor interesate
ale lui Rasputin, Tarul a luat comanda trupelor la 6 Septemvrie 1915, instaländu-se
în orașul Mohilew la 80 km. depărtare de Petrograd, unde se alla Marele Cartier General.
Vezi M. Paléologue, I. c., pag. 177. ;

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA, SITUAȚIA TEZAURULUL ROMAN DELA MOSCOVA 37

si care a fost printre primii ofiteri trecuti de partea revolutionarilor,
cä intentioneazä s& acorde poporului o constitutie liberalä, renun-
{and la 6 parte din drepturile sale de autocrat. Generalul Rusky
i-a răspuns că momentul unei astfel de hotărîri a trecut și l-a sfă-
tuit împreună cu alţi generali revoluționari să abdice. Acelaşi sfat i-a
fost dat Țarului și de către cadetul Goutschkoff, delegatul Comite-
tului Executiv al Guvernului provizoriu, care a propus ca abdicarea
să se facă în favoarea Tareviciului. Nevoind să se despartă de copil pe
care îl iubia nespus de mult, Țarul a abdicat la 15 Martie 1917 în
favoarea fratelui său Marele Duce Mihail 1), iar Marele Duce Nico-
laevici, fost generalisim al armatei, era desemnat pentru transmi-
terea puterilor. Situaţia politică din Rusia fiind nelămurită, Marele
Duce Mihail a declarat chiar a douazi (16 Martie 1917), că nu poate
primi sarcina grea și periculoasă ce i se incredintase, rugând pe

. toţi cetăţenii Rusiei să se supună guvernului provizoriu... până
in momentul cel mai apropiat posibil, când, pe baza votului uni-
versal, direct, egal si secret, Adunarea constituantă va exprima voinţa
poporului în privința formei de guvernământ” 2).

In timp ce la Mohilew discutiunile se duceau cu multă infri-
gurare, la Petrograd räzvrätitii pecetluiau definitiv soarta ţarismului.
Mândrii cazaci ai escortei, frumoasele regimente ale gărzii, poliţia
curţii, servitorii cei mai intimi ai familiei împărătești, cu toţii se
aruncau fără şovăire în braţele triumfătoarei revoluţii. Semnele im-
periale nu se mai zăreau nicăeri, numele "Țarului nu se mai pomenea
cu respect și evlavie, în locul drapelului de odinioară steagul roş
fâlfâia biruitor, iar gloatele răsculate tot mai amenințătoare cereau
“Guvernului provizoriu arestarea gi judecarea Romanovilor. Câteva
zile Guvernul a rezistat. In cele din urmă a îngenuchiat în faţa
vointii poporului, hotărînd la 20 Martie 1917 arestarea fostei familii
imperiale 3). A doua zi (21 Martie 1917), o delegaţie alcătuită din re-
prezentantii Dumei, 'a plecat la Mohilew pentru a aduce la cunos-
tinta "Țarului hotărîrea Guvernului. In aceiași zi a fost arestată și

.Taïina în Palatul de Iarnă, unde îngrijea singură ziua şi noaptea

1) Din cronologia evenimentelor politice din Rusia (1917—1923) publicată de

* d-1 Jean Loscure (1. c., pag. 344—5) şi pe care o reproduc pentru directa legătură ce o
"are cu studiul de față în anexa XIV, rezultă că Ţarul a abdicat în favoarea Tarevi-

ciului, Marele Duce Mihail fiind numit regent.

2) J, Leseure, I. c., pag. 341.

3) Voicu Niţeseu, Douăzeci de luni în Rusia şi Siberia. Anii 1918—1919. In Capi-
dala Sovietelor. Credinfele din Siberia, pag. 94, București 1932.

www.dacoromanica.ro

88 M. GR. ROMAȘCANU

pe cei cinci copii ai săi, bolnavi de un pojar grozav cu complicaţii
ganglionare si pneumonice 4).

Supunându-se dispozitiei Guvernului, Ţarul a plecat însoţit
de delegaţii Dumei în frunte cu Rodzianko spre Tarskoe-Selo, unde
a ajuns abia a doua zi (22 Martie 1917), deoarece trenul imperial
a trebuit să stationeze în timpul nopţii la Pscov, pentru a nu fi
expus atacurilor revoluţionarilor. Plecând dela Mohilew, "Ţarul a
adresat armatelor sale un mesaj de adio, care vibrează de un cald
patriotism si peste care istoria Rusiei nu va putea päsi cu ușurință 2).

La Jarskoe-Selo familia imperială a stat până la 14 August
1917 *). Supravegherea supremă a arestaţilor o avea generalul Kor-
niloff, comandantul militar al Petrogradului, iar colonelului Eugen
Kobylinski, îi era încredinţată în mod special paza Palatului. In
a doua jumătate a lunii Julie 1917 revoluţia bolşevică devenind
amenințătoare pentru vieafa Romanovilor, Guvernul s'a gândit să-i
pună în siguranță în Anglia sau Danemarca. Ministrul afacerilor
străine Miliukoff, întrebând pe Buchanan, plenipotentiarul Angliei
dela Petrograd, dacă Guvernul său ar fi dispus să acorde ospitali-
tate Ţarului și familiei sale, acesta a răspuns afirmativ la început,
dar mai târziu a revenit, comunicând succesorului lui Miliukoff că
familia imperială nu poate fi primită în Anglia decât după încetarea
războiului. In urma acestui răspuns si în virtutea hotärfrii luată de
Guvern in luna Iulie, Țarul împreună cu Țarina gi cei cinci copii:
Tareviciul Alexe si marile ducese Olga, Tatiana, Maria și Anastasia,
au fost indreptati la 14 August 1917 către Tobolsk. Odată cu fa-
milia imperială au plecat un număr de servitori si câţiva devotați
dintre cari amintim pe mareșalul curţii prinţul Vasilie Dolgoruki,
generalul adjutant Tatiseff, medicul de naţionalitate elveţiană Eugen
Botkin, domnișoara de onoare contesa Anastasia Hendrikov, etc.
Călătoria până la Tiumen s'a făcut cu trenul, iar de acolo până în
orăşelul destinat exilului cu vaporul ,,Rus” 4).

1) M. Paléologue, |. c., pag. 207.

2) Mesajul acesta, care poate fi considerat ca un testament patriotic al ulti-
mului Jar al Rusiei, se află tipärit în citata lucrare a d-lui M. Paléologue, pag. 208-9.

3) Aşi depăşi cadrul lucrării de faţă încercând să expun toate umilintele si gre-
lele suferinţe îndurate de membrii familiei imperiale ruse, din momentul arestării şt
până în clipa când moartea le-a închis pleoapele pentru vecie. Nu pot trece însă înainte
tără a aminti cele mai caracteristice momente ale acestei înfiorătoare tragedii. Cititoru}
dornic să cunoască amănuntele poate cerceta interesanta lucrare a d-lui Voleu Ni-
feseu pe care am citat-o mai sus (pag. 94—-101 şi pag. 135—143).

4) Voleu Niţeseu, J. €., pag. 95—6.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUBIA, SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 39

La Tobolsk, primul popas in lungul drum spre Siberia, exilatii
au fost instalaţi în ziua de 26 August 19172). In acest orăşel mic
si liniștit, depărtat de drumul de fier, deţinuţii şi-au depänat firul
vieţii îndurând cele mai crude mizerii până la 26; Aprilie 1918, când
Vasili Jakovliev sosit dela Moscova și dispunând de puteri extra-
ordinare, transportă pe Jar, Tarinä și fiica lor cea mai mică Maria
Nicolaevna *) în marele oraș Ecaterinenburg din centrul Uralilor,
instalându-i la 30 Aprilie în casa lui Nicolae Ipatiev. La 23 Mai
acelaşi an, au fost aduși dela Tobolsk si ceilalţi deţinuţi sub con-
ducerea marinarului Kokriakov, preşedintele Sovietului din Eca-
terinenburg și succesorul lui Jakovliev. Toţi captivii au fost daţi
în paza Sovietului Regional din Urali, care a pus în libertate o
parte dintre dânșii.

In acest timp a isbucnit conflictul dintre Soviete şi legionarii
cehoslovaci. Armatele populare antebolşevice unite cu acelea ale Jc-
gionarilor cehi, atacau si cucereau rând pe rând orașele de pe Volga,
din Siberia si Urali. Ecaterinenburgul era ameninţat. Către dânsul
se îndreptau mulţi ochi si mii de inimi băteau pline de nădejde. Acolo
mai vietuia încă Nicolae al II-lea, strănepotul lui Mihail Romanov,
care în 1613 salvase Rusia din întunecimile păgânismului. Și mulţi
aveau nestrămutata credinţă că el, Nicolae al II-lea. întocmai ca și
străbunicul său, ar fi putut abate din cale blestemul lui Iehova îm-
potriva Babiloniei, care se revărsase asupra Rusiei : ,,Voi face din
această ţară o pustietate întinsă, o grămadă de ruine pentru ves-
nicie.”” Acest lucru neliniștea pe nouii conducători ai Rusiei. Mem-
brii Sovietului din Urali se aflau într'o continuă frământare. Ce era
de făcut? Albii se apropiau de cetatea zidită de Ecaterina a II-a.
Orice clipă pierdută putea fi fatală pentru dictatorii roșii. Si soluţia
a fost găsită. Idolul trebuia sfărâmat. Hotärîrea s'a luat de către
Sovietul din Urali cu aprobarea Comitetului Central Executiv din
Kremlin, compus din Lenin, Trotzki, Sverdion, Zinowiew si Djer-
zinsky şi cu executarea ei a fost însărcinat evreul ceasornicar Iacob
Jurovsky. In noaptea de 16 spre 17 Iulie 1918, Jurovsky întovărăşit
de 12 soldaţi nemți și unguri și-a îndeplinit misiunea. Țarul, Țarina,
Tareviciul, cele patru mari ducese, doctorul Botkin, A. Demidova. cei
doi lachei și bucătarul, au fost executaţi fără nici o judecată în subsolul
casei Ipatiev, numită în timpul din urmă „casa cu destinaţie specială”.

1) M. Paléologue, î. c., pag. 212.
2) Ibid.. pag. 218.

www.dacoromanica.ro

40 M, GR. ROMASCANU

Apoi torpurile lor au fost dizolvate cu acid sulfuric şi resturile arse
cu benzină în pădurea” Koptiaky 1). Astfel urmele Romanovilor s'au
şters pentru totdeauna depe pământ, dar umbrele lor mai stăruesc
încă în amintirea poporului rus. |

Au fost oare răzbunate suferintele îndurate dealungul veacu-
rilor de ‘un popor de 150 milioane de locuitori. prin suprimarea ne-
vinovatei familii imperiale ? ! Acei cari doreau cât mai mult bine
pentru cât mai multi, erau oare credincioși convingerilor lor atunci
când împlântau rădăcinile viitorului într'un pământ îngrăşat cu ca-
davrele miilor de nevinovaţi? ! Sau poate că altul era scopul revo-
lutiei pregătită si înfăptuită de oameni cari nu aveau nimic comun
cu tradiția, obiceiurile, sângele, religia, limba şi aspiratiunile popo-
rului rus? |

După instalarea Guvernului provizoriu si arestarea Țarului (21
Martie 1917), Petrogradul și-a recăpătat încetul cu încetul fizionomia
obişnuită. Lucrul în fabrici și ateliere începuse. Discursurile care pre-
măreau revoluţia și libertatea se repetau necontenit în mii de variante
de către oratori necunoscuți până atunci, iar manifestatiunile pas-
nice și impunătoare nu se mai sfarseau.

Către sfârşitul lunii Martie a anului 1917, au fost înmormân-
taţi toţi'cei căzuţi în timpul revoluţiei. Era o zi geroasă. Frigul
îngheţa respiraţia sutelor de mii de oameni din oraș și împrejurimi.
cari ocupase încă dela ora 6 dimineaţa pietile publice și trotuarele
străzilor pe unde avea să treacă cortegiul. Dela ora 9 dimineața si
până la 5 seara, au defilat fără întrerupere peste 4.000 de sicrie,
fiecare fiind purtat pe umeri de câte 4 soldaţi sau lucrători. Mem-
brii asociatiunilor revoluţionare cu drapele roşii îndoliate, urmau în-
deaproape pe cei duşi din lumea viilor. Zeci de muzici si sute de co-
ruri formate din copii, femei și bărbaţi, ridicau rugi în slavă pentru
odihna veșnică a sufletelor eroilor căzuţi pentru dreptate și libertate.
Martirii au fost înmormântați în Câmpul lui Martie din apropierea
Palatului Imperial. Totul a decurs într'o ordine vrednică de cea mai
înaltă admiratiune. Mintea omenească nu-și poate închipui măreţia
acestei zile rămasă neuitată în istoria revoluţiei rusești.

Dar liniștea n'a durat mult. La 17 Aprilie 1917, revolutionarul
Lenin (Vladimir Ilici Ulianov), exilat de Guvernul țarist, s'a întors
în Rusia din Elveţia în faimosul vagon plumbuit. Germanofil convins,

1) Vezi Voicu Nifeseu, I. c., pag. 136 si urm. și M. Pakéologue, J. ¢., pag. 220
şi urm.

www.dacoromanica.ro

REVOLUTIA DIN RUSIA. SITUAȚIA "TEZAURULUI ROMÂN DELA MOSCOVA 41

Lenin nutrea o ură neîmpăcată împotriva Aliaților noștri și mai ales
în contra Englezilor. Sentimentele lui au fost bine speculate de Germani,
cari i-au înlesnit înapoierea în patrie și i-au pus la dispoziţie mari
fonduri pentru a face o întinsă propagandă în favoarea încheierii păcii
separate de către Rusia cu Puterile Centrale.

După Lenin, războiul era un produs al capitalismului. Pacea
cu orice pret şi fără condițiuni, trebuia să pună capăt imediat mă-
celului. Acest lucru nu-l putea înfăptui Guvernul provizoriu care
era credincios Aliaților. Deaceia Lenin susținea ca puterea să fie
transmisă Comitetului Lucrätorilor și al Soldaţilor. Pentru ajun-
gerea acestui scop era necesară transformarea revoluţiei începută
în Rusia, într'o revoluţie socială. Numai pe această cale se putea în-
trona dictatura proletariatului, care avea să încheie pacea si să natio-
nalizeze toate mijloacele de productiune 1). Pentru realizarea inte-
grală a acestui program, Lenin ajutat de Trotzki (Braunstein) care
împărtăşia aceleași idei, începe o vie propagandă în sânul maselor.

Propaganda lui Lenin si Trotzki a fost la început cu succes
combătută de către Kerenski și în deosebi de bătrânul socialist-de-
mocrat Plekhânov, reîntors și el de curând din exil. La prima întru-
nire ţinută de Lenin și partizanii săi, el a fost huiduit şi amenințat
de mulțime, iar invalizii de război au pus la cale pe Perspectiva
Newsky o grandioasă manifestaţie de protestare împotriva ideilor
sale. Popularitatea lui Kerenski care reușise să deștepte pentru scurt
timp naționalismul poporului rus, sporea necontenit. Portretul lui
era purtat în fruntea tuturor manifestatiunilor si după fiecare discurs
rostit se vindea la licitaţie pentru sume însemnate.

Descurajarea nu a cuprins sufletele lui Lenin si Trotzki. Ei
au continuat propaganda cu tot mai multă îndârjire. Acolo unde
puterea cuvântului nu putea birui, sunetul argintilor trimiși din belşug
de Germania, ametea minţile. Pentru încheicrea păcii separate, sol-
datii cari doreau să se întoarcă mai curând pe la vetrele lor părăsite
cu trei ani în urmă, au fost uşor de câștigat.

Raporturile dintre Guvernul Lvof și socialiști deveneau tot
mai încordate si ele au fost astfel formulate de către Comitetul Lu-
crătorilor și al Soldatilor 2) : „Amândouă organele trebuie să fie ex-
presiunea vointii revoluţionare a poporului rus, Guvernul are puterea
executivă, Consiliul are paza tradiţiei revoluţionare. Acesta din urmă

1) J. Leseure, |. c., pag. 42.
2) Mautner, Der Bolschevismus, pag. 111, Berlin, Kohlhammer, 1920.

www.dacoromanica.ro

42 M, GR. ROMASCANU

trebuie să rectifice actele primului. Amândouă organele trebuie să
lucreze în deplin acord. Se recomandă Guvernului provizoriu să re-
cunoască obârșia revoluţiei şi importanţa Consiliului de Lucrători
si Soldati si să pună deciziunile sale în armonie cu vederile Consi-
liului”. Această situaţie nu mai putea dăinui. Ideia formării unui
guvern de coaliţie cu socialiștii a fost lansată la începutul lunii Mai.
Credincioși Aliaților, ministrul de război Goutschkoff si acela de ex-
terne Miliukoff, au preterat să demisioneze din Guvernul provizoriu
la 12 și 15 Mai, decât să lucreze împotriva convingerilor lor. Si-
tuatia aceasta a determinat pe Lvof să se adreseze socialiștilor, ce-
rându-le să ia parte activă și directă în conducerea ţării. La 17 Mai
1917 s'a format primul Guvern de coaliţie în care au intrat cinci
socialiști de diferite nuanţe 1). Kerenski a luat locul ministrului de
război, iar Teretschenko a trecut la externe. Singuri bolșevicii bă-
teau în retragere. Consecventi programului lor, ei cereau ca Guvernul
să fie format numai din socialiști, iar puterea să treacă în întregime
Comitetului Lucrătorilor și Soldatilor.

Dela început chiar, viabilitatea Guvernului de coaliție a apărut
îndoielnică. Continuarea sau încetarea războiului forma mărul dis-
cordiei, fără ca să mai amintim problema naționalităților, orga-
nizarea armatei, etc. Când s'a pus în discutiune ofensiva armatei ruse
datorită căreia Guvernul spera că războiul va lua sfârșit în curând,
bolşevicii sceptici în această privinţă au început prin presă o cam-
panie violentă. Primul Congres Panrus al Sovietelor deschis la 3(16)
Iunie 19172), a mers atât de departe, încât a îndemnat armata la răs-
coală. Cu toate acestea ofensiva a început la 1 Iulie. In ziua când
dela Marea Baltică până la Marea Neagră bubuitul anemic al tunului
rusesc a reînceput, lucrătorii din Petrograd și din celelalte centre
importante au organizat o impozantă manifestaţie de protestare,
care dovedea cât de puternice rădăcini prinsese ideile semănate din
îndemnul Germaniei de Lenin și partizanii săi. Contramanifestatia
pusă la cale a doua zi de patrioţi, partizani ai ofensivei, n'a avut
mare răsunet ?).

Odată începute, manifestatiunile violente au continuat. Men-
şevicii și socialiștii revoluționari, intenționau să instaleze un nou
Guvern de coaliție. Dimpotrivă, bolșevicii doreau un Guvern unitar
socialist, sprijinit de Consiliul Lucrătorilor și al Soldatilor. Consi-

1) Temps, 16 şi 17 Mai 1917.
2) Ibid., 19 Iunie 1917,
3) Ibid, 2 Yule 1917 si urm.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUBIA. SITUATIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 43

liul Lucrătorilor si al Soldatilor format în cea mai mare parte din
bolse vici, se afla din această cauză în conflict cu Comitetul Executiv
Panrus al Sovietelor, în care majoritatea o deţineau socialiștii revo-
lutionari si mensevicii. Mai mulţi la număr si mai fndräzneti, bolșevicii
au înarmat gloata partizană și au asediat Palatul Tauride în care
îşi avea sediul Comitetul Central Executiv. Acesta a făcut apel la
marinarii din Cronstadt, cari au trecut însă în masă de partea Con-
siliului de Lucrători și Soldaţi. Luptele de stradă au început şi ele
s'au desfășurat în zilele de 3(16), 4(17) și 5(18) lulie 1917, 1) având ca
rezultat mii de morţi și răniți. Trupele regulate sosite în grabă, au
împiedicat triumful bolşevicilor cari proiectau să aresteze pe Kerenski
şi Tchernow. Liniştea a fost restabilită. Bolşevicii au declarat că nu
intenționau să ia puterea cu forța. Această declaratiune nu l-a împie-
decat pe Kerenski să-i considere contra-revolufionari. Toate ziarele
lor au fost suspendate. Erau acuzaţi că au înlesnit înfrângerile ar-
matei ruse pe front 2). O serie de documente au fost publicate de
Guvern 2), din care rezulta destul de limpede că bolșevicii lucrau sub
comanda Guvernului german. Mulţi dintre conducători printre cari se
aflau Trotzki, Lunatscharski si Krilenko, au fost arestaţi sub învi-
nuirea că au organizat răscoala armată din zilele de 3—5 Iulie.

In urma acestor măsuri severe, popularitatea lui Kerenski a
început din nou să crească. El era singurul om din Rusia în acea
vreme, care se bucura de încrederea partidelor moderate şi a lucră-
torilor. La 20 Iulie 1917, prinţul Lvof demisionează, pentru a da
posibilitatea formării unui nou Guvern, în compunerea căruia să
intre mai multi socialişti. Kerenski îi ia locul si sub preşedinţia sa
se formează al doilea minister de coaliție, numit Salutul Revoluţiei,
care avea mulţi membri socialiști. Demisionând la 3 August, Kerenski
remaniază Guvernul în fruntea căruia îşi ia locul la 5 ale aceleiași luni.

Aceasta era situaţia politică din Rusia, când al doilea transport
din tezaurul român în valoare de peste nouă miliarde lei aur, a fost
instalat la Moscova.

După ce a venit Kerenski în fruntea Guvernului, tânăr prea
încrezător în talentul său oratoric dar lipsit de energia și experiența
necesară pentru îndeplinirea sarcinii pe care o avea, urmărirea bol-
şevicilor n'a încetat. Cei prinși erau executaţi, sau aruncaţi fără nici
o judecată în întunericul închisorilor. Această atitudine a Guver-

1) J. Leseure, î. c., pag. 45—6.
2) Temps, 25 Iulie 1917.
3) Trotzkt, Von der Ocloberrevolulion zum Brester Friedensvertrag, pay. 25.

www.dacoromanica.ro

4% M GR: RUMAŞCANU

nului nemultumea profund masele 1). Partidele de stânga câstigau
popularitatea pierdută. Socialistii extremiști, socialiștii revoluționari,
bolşevicii, mensevicii si fracțiunea internationalistilor, toţi cereau
încheierea imediată a păcii. Kerenski se afla într'o grea încurcătură.
Incheierea păcii separate i-ar fi creiat dificultăţi externe. Continuarea
războiului, înăsprea situaţia internă. Pe ce drum trebuia să apuce? Nu
putea lua nici o hot&rire, timpul trecea, iar nemulțumirea mulţimii
sporea. Partidele moderate și-au pus nădejdea în generalul Korniloff.
Acesta, susținut de amiralul Kolciak, a trimis la 25 August (8 Sep-
temvrie) 1917 un ultimatum lui Kerenski, somându-l să-i transmită
puterea. Kerenski nu s'a supus. Trupele din îndemnul socialiștilor,
au rămas nepăsătoare faţă de apelul generalului Korniloff, arestat
la 12 Septemvrie 1917. Din nou Kerenski a fost învestit cu depline
puteri 2). Dar totul era zadarnic. Spiritul dezagregării se cuibărise
în sânul Guvernului. După evenimentele din Iulie, socialiștii cari fă-
‘ceau parte din Cabinet nu se mai bucurau de simpatia și încrederea
poporului. Pentru reabilitarea Guvernului în faţa opiniei publice,
s'ă format la 7 Octomvrie 1917 un al treilea minister de coaliţie
sub preşedinţia lui Kerenski, în care reprezentanţii partidelor mo-
derate dominau. Nici acest Guvern nu se bucura de popularitate.

La 9 Octomvrie 1917, a apărut decretul pentru alegerea Consti-
‘tuantei. Un parlament premergător acesteia a fost convocat 3). Par-
lamentul premergător Constituantei înlocuia Duma şi era compus
‘din 1.200 delegaţi ai Conferinţei Economice întrunită în Septem-
vrie, cărora li se alăturase reprezentanţii organizatiunilor politice
si economice : deputatii Dumei, trimisii armatei, alesii asociatiunilor
de patroni, cooperatorii, etc. Prin însăși originea și constituirea lor
defectuoasă, atât Parlamentul premergător Constituantei, cât si cel
de al treilea Guvern de coaliţie, nu puteau dăinui €). i

Pe granița apuseană a Rusiei si în interiorul ei, situaţia se agrava
din zi în zi. Soldaţii refuzau să mai lupte. Revolta agrară lua pro-
porţii înspăimântătoare. Sovietul din Petrograd dăduse mâna cu
bolșevicii, a căror poziţie era atât de bine consolidată după succesul
avut în contra acţiunii lui Korniloff și Kolciak, încât nădăjduiau să
obţină majoritatea în cel de al doilea congres panrus convocat pentru
“ luna Octomvrie. Cu tot mai mult răsunet în masele largi ale popo-

1) J. Leseure, I. c., pag. 46—7.

2) Temps, 16 Septemvrie 1917.

3) Ibid., 23 Septemvrie—8 Octomvrie 1917.
4) J. Lescure, I. c., pag. 48.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOBCOVA 45

rului, Sovietul din Petrograd unit cu bolșevicii, reclama întreaga pu-
tere, exproprierea latifundiilor în folosul țăranilor, controlul produc-
tiunii fabricilor de către lucrători si începerea imediată a negocierilor
pentru încheierea păcii. Timpul unei serioase colaborări a partidelor de
dreapta cu formațiunile de stânga, trecuse. Din Parlamentul premer-
gator Constituantei s'au retras reprezentanţii fractiunilor socialiste.
Drumul drept către puterea pe care au cucerit-o cu forţa, era des-
chis bolşevicilor +).

Bolșevicii au devenit stăpânitorii Rusiei, în urma unei întâm-
plări fără o importanţă deosebită. Sovietul din Petrograd neavând
fonduri suficiente pentru a tipări un ziar propriu, a organizat la 22
Octomvrie (4 Noemvrie) 1917 în vederea strângerii lor, Ziua Sovie-
tului din Petrograd. Serbarea a degenerat, într'o impunătoare mani-
festatie politică. Programul si atitudinea Guvernului iaţă de pro-
blemele zilei erau desaprobate de mulţime, ideile bolșevicilor împăr-
täsite. Orice îndoială se spulberase. Capitala susţinea cu hotărîre pe
bolșevici. Si ei aveau puternice motive să se declare satisfäcuti, căci
celelalte centre din Rusia aproape nu contau, iar țărănimea incultă
nu avea un rol politic determinant. Mai rămânea să fie convertită
armata rămasă credincioasă Guvernului. Şi în această privinţă Co-
mitetul Revoluționar Militar constituit la 11(25) Octomvrie 1917,
a dat un sprijin efectiv revoluţionarilor.

Luptele de stradă au isbucnit cu o furie necunoscută de re-
volutia din Februarie. Rând pe rând purtătorii steagului ros au ocupat
fara să întâmpine mare rezistenţă, uzinele, gările, posta din Petro-
grad, etc. Cucerirea Fortäretii Petru și Pavel la 23 Octomvrie (5
Noemvrie), a desăvârșit succesul revoluţionarilor, cari la 25 ale acc-
leiași luni erau atotputernici.

Al doilea Congres Panrus al Sovietelor deschis în noaptea de
25 spre 26 Octomvrie, s'a proclamat organ legislativ, declarând de-
misionat Guvernul, ai cărui membri au fost arestaţi în Palatul de
Iarnă în noaptea următoare gi încarceraţi în Fortăreaţa Petru și Pavel,
de unde n’au mai văzut multi lumina zilei. Fuga a fost salvatoarea
Ini Kerenski. Trecutul apropiat se răzbuna.

In noaptea de 26 Octomvrie (8 Noemvrie) după arestarea Gu-
vernului Kerenski, s'a întrunit iarăși Congresul Panrus al Sovietelor.
Desbaterile pentru formarea unui nou cabinet în care urmau să intre
reprezentanţii tuturor fractiunilor socialiste, au început. Mensevicii

1) d. Lescure, I. c., pag. 49 si um.

www.dacoromanica.ro

46 M. GR, ROMASCANU

si socialiștii revoluționari de dreapta au refuzat să facă parte din
noul minister. Socialistii de stânga şovăiau. Guvernul sub numele
de Consiliul Comisarilor Poporului, a fost format numai de bolșevici.
Lenin era președinte, Trotzki ministru de externe, Lunatcharski se
afla la instrucţiunea publică, iar Krilenko deţinea Ministerul de Război.

Durata Guvernului bolşevic era fixată până la convocarea Consti-
tuantei. a cărei alegere a fost hotärîtä pentru luna Noemvrie 1917.
Dar autoritatea și popularitatea lui au sporit mult, în urma celor două
decrete fundamentale pe care le-a dat asupra păcii şi a pământului
Congresul Panrus al Sovietelor în ziua de 26 Octomvrie (8 Noemvrie).
Pacea urma să se încheie imediat, iar proprietatea asupra tuturor
pământurilor care au trecut în posesiunea țăranilor, a fost suprimată
fără nici o despăgubire 1). Armata si țărănimea erau pe deplin cucerite
de bolșevici. Contrarevolutia elevilor ofiţeri pusă la cale pentru ziua
de 11 Noemvrie, a fost înecată în sânge. Dictatura roșie devenise
atotputernică în Rusia.

Bolșevicii reprezentau în Adunarea Constituantă aleasă prin
vot universal numai o cincime. Intrunită la 18 Ianuarie 1918, ea
a fost dizolvată printr'un decret al Comitetului Executiv Central
al Sovietelor la 20 Ianuarie 2). Al treilea Congres Panrus din 10 Iulie
1918, a elaborat Constituţia Republicii Socialiste Federale Sovie-
tice a Marei Rusii (R.S.F.S.R.), care a dăinuit până la 6 Iulie 1923,

cand Constituţia Uniunii Republicilor Socialiste vee (U.R.S.S.)
i-a luat locul.

Revoluţia bolșevică din Octomvrie 1917, este singura cunos-
cută în istoria omenirii care s'a desfășurat pe o întindere de 20 mil.
Km. p. din suprafaţa globului, atrăgând în vârtejul ei mai mult de
130 mil. de locuitori, dintre cari peste 95% nu erau conștienți de
adevăratele scopuri urmărite. In câteva zile s'a prefăcut în cenușă,
tot ceiace generaţiile au cucerit cu grea trudă în decursul vremii. Bi-
bliotecile, operele rare de artă, laboratoarele ştiinţifice, etc., toate
au avut aceiași soartă. Nici mijloacele de productiune nu au fost
crutate. Instalatiunile industriale si uneltele agricole erau demontate
şi părăduite fără nici o socoteală. Pentru un surub necesar reparării
carului sau plugului, ţăranul rus demonta o maşină de treierat. Isi
lua ce îi trebuia, iar restul îl arunca. Această barbară atitudine fata
de mn rristalizată a semenilor, s'a răzbunat împotriva păgânilor

1) Kiibanski, Die Gesetzgebung der Boscheviki, publ. Osteuropa-Institut—Breslau,
1920, pag. 87.
2) Temps, 22 Ianuarie 1918.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 47

distrugători, cari au rămas muritori de foame după ce nourii revolu-
tiei s'au destrămat și stocurile de mărfuri existente au fost consu-
mate. Energia risipită pentru refacerea mijloacelor de productiune
distruse într'o clipă de beţie socială, s'ar fi putut întrebuința cu
mai mult folos pentru ridicarea morală si materială a întregului
popor rus.

Conducătorii revoluţiei bolșevice, vor fi judecaţi de tribunalul
istoriei nu numai pentru distrugerile care au înapoiat cu decenii po-
porul rus, ci si pentru sutele de mii de vieţi omenești cărora li s'a
pus capăt tot din a lor vină. Apărători înflăcăraţi ai drepturilor omului
până în clipa în care au cucerit puterea, bolșevicii s'au dovedit după
aceia cei mai neinduplecati dușmani împotriva acelora cari încercau
să-și exteriorizeze convingerile adânci de care erau stäpâniti. Căzuse
masca. Cei ce nu împărtășiau ideile bolșevicilor, sau nu sprijineau
acţiunea lor, erau urmăriţi, arestaţi si ucişi fără nici o judecată. După
cifrele sovietice oficiale, s'au înregistrat din 1917 până la 1920,
următoarele date privitoare la persoanele impuscate sau omorite în
chinurile cele mai grozave de către Ceka 1): 28 arhiepiscopi si epis-
copi, 1.215 preoţi, 6.575 profesori și institutori, 8.800 medici și aju-
tori, 54.650 ofiţeri, 250.000 soldaţi, 10.500 ofiţeri de jandarmi și po-
litie, 48.500 agenţi de poliţie şi jandarmi, 12.950 agricultori, 355.250
intelectuali, 192.350 lucrători si 815.000 ţărani, în total 1.755.818
suflete. Pentru a înţelege pe deplin adevărul, trebuie să nu uităm
că datele s'au cules în timpul haosului revoluţionar și că ele au fost
publicate de Soviete.

Nici o pagină din istoria universală nu s'a scris cu mai mult
sânge nevinovat decât aceia a revoluţiei ruse. Barbarii năvălitori
n'au fost atât de pustiitori ca bolșevicii. Geniul distrugerii n'a co-
laborat niciodată mai fräteste cu coasa morţii. Şi rezultatul? O
dictatură mai crudă a luat locul alteia mai blajine. Să admitem că
astăzi situaţia morală si materială a poporului rus este mai bună
decât sub vechiul regim țarist. Răscumpără oare acest progres măcar
o singură vieatä omenească din sutele de mii care s'au stins?

Revoluţia isbucnită în luna Octomvrie 1917 la Petrograd, a
cuprins cu iuteala fulgerului întreaga Impärätie. La Moscova, unde
se afla instalat tezaurul român, situaţia devenea din zi în zi tot
mai gravă. Luptele de stradă, asasinatele și prădăciunile, se ţineau
lanţ. Poşta, poliţia, gările și palatul guvernatorului militar situat

1) Résanov, Idéologie du communisme, pag. 41, Paris 1923.

www.dacoromanica.ro

48 M. GR, ROMA§CANU .

în Piaţa Skobeleff, au fost rând pe rând ocupate de räzvrätiti, cari
s'au îndreptat apoi spre piaţa cea mai mare din Moscova unde era
Opera, Duma orașului, Hotelul Metropol şi Cetatea Kremlin. Această
piaţă a devenit câmpul unor lupte îndârjite şi sângeroase. O săp-
tămână întreagă câţiva cadeți apăraţi de zidurile masive ale Krem-
linului, au rezistat atacurilor și bombardamentului tunurilor bol-
şevicilor, instalate în Piaţa Skobeleff. Ajunși la capătul puterilor,
ei au capitulat în cele din urmă după ce li s'a asigurat deplina li-
bertate. Este drept că promisiunea a fost ţinută, dar numai în parte.

Vrednică de amintit este lupta care s'a dat pentru ocuparea
Hotelului Metropol, locuit în cea mai mare parte de străini. Câţiva
ofițeri s'au refugiat în Hotel, instaland pe acoperiș în părțile adä-
postite de ornamente mai multe mitraliere aduse dela cadetii din
Kremlin. Instalarea mitralierelor odată terminată, ofiţerii au și în-
ceput împușcăturile asupra bandelor bolșevice. Hotelul a devenit
ținta tunurilor. După un bombardement de o noapte întreagă, pa-
sagerii au fost nevoiţi să se retragă în zorii zilei prin culoarele în-
văluite în tumul gros al proiectilelor explodate, în pivnițele adânci.
Lupta continua. Hotelul devenise o ruină. Incendiul îl ameninţa.
Ofițerii cari organizase rezistenţa, dându-și seama de pericolele la
care expuneau pe pasagerii nevinovaţi, s'au făcut neväzuti intr’o
noapte întunecoasă, părăsind armele. In a opta seară dela isbucnirea
revoluției, Hotelul a fost predat după toate regulile războiului. Lo-
cotenentul american Neville, delegat de locatari, s'a prezentat co-
mandantului trupelor bolșevice, explicându-i situaţia. Tuturor străi-
nilor aflaţi acolo li s'a îngăduit să părăsească Hotelul ce nu se mai
putea locui, după ce au predat armele pe care le aveau asupra lor.
Printre pasageri se găsea veneratul preşedinte al Cehoslavaciei d-l Th.
Masaryk, Th. Capitanovici cu doamna, d-nii Em. Pantazi, C. Ionescu,
M. G. Vidrașcu, etc.

După revoluţie, aspectul general al Moscovei era bizar. Tran-
sciele bräzdau străzile şi pieţele. Baricade se întâlneau la fiecare
pas. Multe dintre liniile tramvaielor au fost scoase, iar sârmele dis-
truse. Uzinele nefuncţionând, odată cu noaptea orașul se scufunda
într'un întuneric de nepătruns, care favoriza jafurile şi crimele ce
pu mai încetau. Bombardamentul distrusese clădirile înalte și aproape
toate clopotnitele bisericilor istorice. Focul desävärsise opera.

Inmormântarea celor căzuţi în timpul revoluţiei s'a făcut cu
mare pompă în fioroasa Piaţă Roşie, în care Groaznicul Ivan ucidea
sub privirile înspăimântate ale mulțimii, novgorodienii iubitori de

www.dacoromanica.ro

REVOLUTIA DIN RUSIA, SITUATIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 49

libertate si moscovitii cari se impotriveau tiraniei lui, în vreme ce
preoţii în odăjdii sclipitoare se rugau Domnului pentru odihna ves-
nică a sufletelor osânditilor. Biserica Vasile Milostivul (Blajennâi Va-
sili), expresiunea desăvârșită a artei arhitectonice ruse, zidită în acea
Piaţă de iscusitii meșteri novgorodieni sub sângerosul Tar Ivan cel
Groaznic pentru slävirea victoriilor contra Tätarilor, sträjuia tinti-
rimul celor dusi din lumea viilor cu mintile buimäcite de idei pe
care nu le-au putut înţelege pânä’n clipa morţii. Bolsevicii devenise
stăpânitorii Cetăţii Kremlin, sanctuarul naţional al Rusiei, unde cu
câteva veacuri în urmă dinastia Romanovilor primise providentiala
misiune să întroneze împărăția lui Dumnezeu peste întinsul între-
gului pământ rusesc. Şi tot acolo se afla o însemnată parte din te-
zaurul român, stocul metalic al Băncii Nationale si bijuteriile M. S.
Regina Maria.

In urma cuceririi puterii politice de către bolșevicii, Comitetul
Revoluționar a declarat că nu 1) ,,... poate răspunde personal de si-
guranta tezaurului nostru, decât în cazul când dânsul ar fi singur
stăpân pe putere, dar că nu-și ia nici o răspundere atâta timp cât
anarhiştii și bandele organizate i-o vor disputa”. Consulul nostru dela
Moscova, P. Guérin, comunicând acest lucru Guvernului prin telegrama
din 15 Noemvrie 1917, îl sfătuia 2) ,,... să ia măsuri grabnice pentru
strămutarea valorilor noastre în America, căutând în acelaşi timp
să obţină din partea reprezentanţilor Aliaților o mijlocire colectivă
pe lângă Comitetul Revoluționar, făcându-l răspunzător de integri-
tatea tezaurului nostru”.

Cu mult înainte de primirea acestei telegrame, Guvernul dela
Iași studia serios chestiunea mutării tezaurului în altă ţară. Cum
însă după ocuparea Kremlinului nu se mai putea pune nici o nădejde
în garda cazacilor trecută de partea revoluţionarilor, Ministerul de
Război în urma cererii Băncii Naţionale, a trimis la Moscova 20
jandarmi rurali, cari au plecat din Iași în ziua de 15 Noemvrie 1917.
Cei 20 jandarmi puși la dispoziţia lui Th. Capitanovici si comandati
de locotenentul Zagoritz, erau îmbrăcaţi civil, înarmaţi cu revolvere
și aveau însărcinarea specială să supravegheze discret depozitele
românești. Ei nu și-au putut îndeplini misiunea, deoarece in-
trarea în Cetatea Kremlin devenise anevoioasă nu numai pentru
străini, dar chiar și pentru Ruși. Pentru ca cinevasă poată pătrunde

1) Const. Conţescu, 2. c., pag. 8.
2) Ibid., pag. 8—9.

www.dacoromanica.ro

dU M. GR. ROMASCANU

acolo, avea nevoie de un permis special eliberat de autorităţile
bolşevice.

Trimiterea celor 20 paznici, a fost adusă la cunoștința lui Guérin
şi Capitanovici de d-l N. Titulescu, ministru de finanţe, prin tele-
grama Nr. 23.701 din 14 Noemvrie 19171). Totodată li se atrăgea
atentiunea că Guvernul a intervenit de mult timp pe lângă Aliați
pentru trimiterea tezaurului din Rusia în America. Guérin gi Capi-
tanovici erau invitaţi să răspundă dacă momentul era prielnic pentru
a se face expediţia fără riscuri, indicând mijloacele și să ia în acest
scop contact și cu reprezentanţii americani pentru ca transportul
să se facă cu Transiberianul.

Din cuprinsul acestei telegrame rezultă că Guvernul român
intenţiona să transporte sub garanţia Aliaților tezaurul în America.
In acest scop se duceau tratative la Paris de către d-l Victor Anto-
nescu, iar în Rusia de Diamandi, Guérin, Capitanovici, etc.

Situaţia era extrem de critică. Orice întârziere putea fi fatală.
Si cu toate acestea vremurile se ridicau împotriva näzuintelor noastre.
Revoluţia bolșevică” stânjenea din ce în ce mai mult comunicaţia
cu Parisul si delegaţii români din Rusia. Unele telegrame nici nu
ajungeau la destinație. Altele sosiau cu mari întârzieri și denaturate.
Telegrama expediată la 14 Noemvrie de d-l N. Titulescu lui Guérin
si Capitanovivi, a ajuns în mâinile destinatarilor abia după 12 zile.
Aga se explică faptul că la 24 Noembrie avocatul Pantazi telegra-
fiază ministrului de finanţe dela Iaşi prin intermediul Consulatului
General Român dela Moscova și Ministerul de Externe, atrăgându-i
din nou ?) ,,... atentiunea asupra gravitätii situaţiei si asupra faptului
că cu toate demersurile prompte ale d-lui Guérin și bunăvoința con-
sulului american care a fost la Petrograd, ministrul nostru n'a primit
încă instrucţiunile relative la transfertul în America a tezaurului și
a valorilor și a promis a le cere și a veni la începutul lui Decemvrie
la Moscova”. După cum vedem, tratativele pentru transportarea
tezaurului în America erau împiedicate din cauză că ministrului nostru
dela Petrograd, Diamandi, nu i se comunicase încă de către Guvernul
român, instrucțiunile pe baza cărora să poată duce discutiunile.

Trei zile mai târziu, la 27 Noemvrie 1917, a răspuns si Guérin
telegramei d-lui Titulescu din 14 Noemvrie 3): „Mă grăbesc a vă

1) Anexa XV. Ap. €. 1. Băicolanu, l. c., pag. 213 (notă).

2) Anexa XVI. Ap. Const. Conţescu, J. c., pag. 37.

3) Anexa XVII. Ibid., pag. 38. Telegrama a fost expediată de Guérin ministrului

de externe, care a comunicat-o ministrului de finanţe prin scrisoarea Nr. 16.120 din
27 Novemvrie 1917.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 51

informa că consulul general american din Moscova a rugat telegrafic
pe ambasadorul american din Petrograd sä convoace de urgentä con-
ferinta tuturor Aliatilor cu privire la transportul tezaurului si va-
lorilor. Trebuie cerută în același timp si protectiunea Puterilor neutre,
în cazul unei evacuări a Moscovei spre a putea duce tezaurul și va-
lorile”. Două sunt faptele interesante pe care le remarcăm: 1) re-
prezentantii Americii în Rusia conduceau cu multă energie discutiu-
nile preliminare pentru evacuarea tezaurului român dela Moscova
si 2) Guérin propunea ca pentru această operaţiune să se ceară ală-
turi de garanţia Aliaților si protectiunea ţărilor neutre.

In vreme ce la Moscova trimisii României duceau tratativele
în vederea transportării tezaurului în America, iar d-l V. Antonescu
la Paris solicita sprijinul şi garanţia Aliaților pentru aceasta opera-
tiune, la Iasi se așteptau rezultatele cu înfrigurare. Răspunsul d-lui
Antonescu n'a întârziat. Aliaţii refuzau să garanteze siguranţa trans-
portului. Vestea a căzut ca un trăznet, iar d-l N. Titulescu l-a pus
în curent și pe Diamandi prin telegrama Nr. 25.194 din 28 Noemvrie
19172) cu rezultatele tratativelor duse de d-l Antonescu la Paris:
„Tratat de mult timp transfertul valorilor Moscova, dar Antonescu mă
informează Aliaţii refuză să garanteze siguranţa transportului. Luaţi
legătură ambasadorul Statelor-Unite și alte persoane pe care le credeţi
folositoare pentru a chibzui asupra celor mai bune mijloace de punere
la adăpost. Rog comunicaţi rezultatul. Temându-mă Guérin Moscova
n'a primit telegramele mele, rog transmiteti aceasta." In acciasi zi
(28 Noemvrie), dl N. Titulescu a dat următorul răspuns telegramei
Nr. 2.428 din 24 Noemvrie 1917 transmisă la Iasi de avocatul Pantazi
prin Gurin ?): ,,N’ati primit probabil telegramele anterioare altie!
2.498 inexplicabilă. Tratat de mult timp transfertul tezaurului, dar
Aliaţii refuză că garanteze siguranţa transportului. Dacă credeţi
transportul fără riscuri, binevoiti a mă informa. Telegraliat Diamandi
să se pună în legătură ambasadorul Statelor-Unite si vă rog să luaţi
contact reprezentanţii americani Transiberian. Binevoiti a comunica
aceasta Pantazi.”

Rezultă din cuprinsul acestor două telegrame, că în urma re-
fuzului Aliaților de a garanta siguranța transportului tezaurului,
Guvernul român și-a pus toată nădejdea în reprezentanţii Statelor-
Unite aflaţi în Rusia, cu cari se duceau de mai multă vreme tratative
în acest sens.

1) Aneza XVIII. Ap. Const. Confeseu, I. ¢., pag. 39.
2) Anexa XIX. Ibid. pag. 40.

www.dacoromanica.ro

52 M. GR, ROMASCANU

Intr'adevăr, tratativele începute pentru transportarea tezau-
rului român dela Moscova în America prin Siberia, au fost duse cu
Americanii până către sfârşitul anului 1917. Colonelul canadian Boyle,
căruia multi dintre Români îi datoresc o vie recunoștință pentrucă i-a
salvat dela o moarte sigură, a făcut unele propuneri destul de serioase
în această privinţă. Se pare că într'o vreme Guvernul român a fost
pe deplin câștigat de proiectul lui Boyle, dar, după cum rezultă din
cuprinsul telegramei Nr. 25.724 din 2 Decemvrie 19171) trimisă de
d-l N. Titulescu consulului Guérin, guvernatorul Băncii Naţionale
refuza să consimtă la această operaţiune fără garanţia Aliaților.

Să ne gândim serios o singură clipă și vom ajunge la convingerea
că atitudinea guvernatorului I. G. Bibicescu nu poate fi condam-
nată. Orice om conștient de importanţa hotärîrii si răspunderea pe
care și-o lua, ar fi procedat la fel. Tot în mai multă siguranţă se aflau
valorile la Moscova după zidurile groase de beton și ușile masive de
oţel, decât în pântecele unui tren dat în paza Domnului și sortit să
alerge ziua si noaptea mii de chilometri până la coasta Oceanului,
printr'un Imperiu în care mulțimea răzvrătită uitase cuvintele pro-
prietar si proprietate. Chiar dacă printr'o minune trenul ar fi izbutit să
răzbată până la ţintă, trecând peste valurile revoluţionare, biruind de-
sorganizarea circulaţiei si înfruntând pustietatea nesfarsitei Siberii cu
cerul de plumb și pământul de ghiatä, pericolele n’ar fi dispărut, Sub-
marinele germane erau atotstăpânitoare pe întinsul apelor, Si astăzi
poate, în adâncuri întunecoase și necutreierate de nici o vietate, como-
rile românești ar fi fost înmormântate pentru vecie. Tot e mai bine că
nu S'a întâmplat asa. Truda atâtor generaţii n'a dispărut. Si poate va
veni ziua când din nou vom fi stăpânii odoarelor moștenite dela marii
noştri bunici şi străbunici. Vremea care nu iartă nimic, va întrona
mai târziu sau mai curând dreptatea, acolo unde domneşte strâm-
bătatea.

Adevărat este că Americanii asigurau României restituirea in-
tegrală a tezaurului, sau contravaloarea lui în aur. Dar preţul acestui
angajament era ceva mai mult decât jumătatea valorilor noastre aflate
la Moscova. In cazul când acordul ar fi fost definitivat, ne rămânea
restul din tezaur, care tot era mai bun decât nimic... Desigur, putem
face această observatiune privind lucrurile de acum un deceniu si
jumătate, cu ochii de astăzi.

1) Anexa XX. Ap. Const. Conţescu, i. c., pag. 41. Tot prin această telegramă
Guérin era rugat să repatrieze jandarmii trimişi la Moscova pentru paza localului
unde era depozitat tezaurul.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUBIA. BITUATIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 53

Pe mäsurä ce propaganda bolsevicä cucerea masele, raporturile
dintre România si Rusia se înăspreau. Pentru extremistii ruşi, Ro-
mania, care constituia un puternic obstacol in calea realizärii aspi-
ratiunilor lor, trebuia desfiintatä. Mii de agenti bolsevici cutreierau
Moldova dela un capät la altul, semänând idei anarhice in rândurile
populaţiei si mai ales printre ostaşi, iar comitetele de soldați si lu-
crători ruşi, puneau la cale provocătoare manifestații contra Statului
nostru, amestecându-se deseori chiar în chestiunile interne ale Ro-
mâniei. Conducătorii revoluţionarilor ruși de pe pământul românesc,
Racowski si d-l Bujor, fiind arestaţi, comitetele räzvrätitilor i-au eli-
berat cu forţa din închisoare în ziua de 1 Mai a anului 1917, purtându-i
în triumf pe străzile Iașilor și trimitându-i apoi la Odessa, pentru ca
de acolo să pregătească înmormântarea definitivă a ţării noastre).
Faţă de atitudinea provocătoare a armatelor ţariste în plină descom-
punere, vitejii soldaţi români credincioși jurământului și statornici
în convingerile moştenite dela părinţi, rămâneau cu braţele încruci-
sate fiind adesea umiliti pe pământul străbun. Această atitudine le
era impusă de teama de a nu da naștere unui conflict armat între
România și Rusia.

Către sfârşitul anului 1917, extremistii devenind stăpânitorii
Rusiei, au intensificat propaganda pentru bolşevizarea Moldovei.
Centrul tuturor agitaţiilor era lângă Iasi la gara rusească dela So-
cola. Acolo s'a instalat pe la mijlocul lunii Decemvrie statul major
sovietic compus din Rosal, fostul comandant bolşevic al Fortäretei
Cronstadt la începutul revoluţiei unde s'a remarcat prin ferocitatea
sa, Reissohn, comisarul armatei a IV-a ruse, Rech, Hermann, toţi
evrei. Acest comitet urmărea detronarea Regelui Ferdinand, insti-
tuirea regimului bolșevic în România si asasinarea lui Scerbacew ?),
comandantul armatei ruse depe frontul român.

In urma atentatului pus la cale de bolșevici împotriva lui Scer-
bacew în ziua de 21 Decemvrie, acesta s'a adresat Guvernului român,
cerându-i în scris să stârâme nucleul sovietic dela Socola, ocupând
gara și dezarmând trupele răzvrătite. Cererea insistentă a lui Scer-
bacew care amenința cu părăsirea comenzii oștirii, era puternic spri-
jinită de miniștrii Antantei, cari susțineau ca România să ia o atitu-
dine hotărîtă pentru a zădărnici acţiunea bolşevicilor în Orient, de
oarece ea compromitea cauza Aliaților. Problema era destul de deli-

1) Const. Kiriteseu, J. c., pag. 27, vol. III.
2) Ibid., L c., pag. 33 şi urm.

www.dacoromanica.ro

54 M. GR, ROMASCANU

cata. Din aliat, România era îndemnată să devină inamicul Rusiei.
Putea oare să ia altă atitudine?! Dinspre Apus și Răsărit, valuri,
valuri se îndreptau spre Capitala Moldovei chinuită de griji şi nevoi
trupe bolsevizate, iar Ruşii dela Socola se pregăteau de atac instalând
tunurile pe dealul Aroneanu.

Un Consiliu de Miniştri la care au participat și reprezentanţii
armatei, s'a întrunit la Iași în noaptea de 21 spre 22 Decemvrie 1917.
Şedinţa a durat dela ora 1 până la 4 dimineaţa. Discutiunile s'au dus
într'o atmosferă extrem de apăsătoare. Unii dintre participanţi in
frunte cu marele om politic Take Ionescu care a și demisionat din
Guvern, considerau atacarea Rusilor ca un fapt catastrofal pentru
fara noastră. Alţii dimpotrivă, susțineau că suntem sortiti pierzării
în cazul când nu vom dezarma bandele bolșevice trecându-le dincolo
de fruntariile ţării. Invingätor a ieșit cel de'al doilea curent, iar in
zorii zilei Ion I. C. Brătianu s'a prezentat Regelui comunicându-i
hotărîrea luată de a ataca și dezarma pe Ruși.

Regimentele 9 și 10 vânători şi cu două batalioane din regimentul
1 grăniceri, sub comanda generalului Șt. Ştefănescu, au ocupat cu
ușurință în dimineaţa zilei de 22 Decemvrie 1917 gara Socola, de-
zarmând pe Ruși, cari au fost trimiși sub paza santinelelor române
dincolo de Prut. Din acest moment, Rusia a devenit din aliată, duş-
mana noastră de moarte.

După exterminarea focarului bolșevic din coasta Iașilor, Aliaţii
au cerut României să ia toate măsurile necesare pentru a înlătura
de pe frontul de luptă pe soldaţii ruși contaminati de ideile anarhice.
Desi intervenţia urgentă era necesară în această directiune, România
nu putea uita cu ușurință că toate comorile sale strânse cu grea trudă
de generaţiile trecutului, se aflau în pivnițele Moscovei.

La 11 Ianuarie 1918 prin telegrama Nr. 28.7724), d-l N. Titu-
lescu, ministru de finanţe, comunică următoarele d-lui Victor Anto-
nescu, ministrul nostru la Paris : ,,In momentul de a lua contra bol-
şevicilor de pe frontul ruso-român măsurile de poliţie reclamate de Aliaţii
noștri, Guvernul român a condiţionat acţiunea sa de garanţia colectivă
din partea lor, în ce priveşte tezaurul nostru şi valorile noastre din
Moscova...”” D-l Titulescu adăuga că în lipsa altor măsuri pentru pu-
nerea în siguranţă a tezaurului, ar fi de dorit ca Aliaţii să arboreze
drapelele lor deasupra localurilor din Moscova unde se aflau valorile

1) Aneza XXI. Ap. Const. Confesou, /. ¢., pag. 42.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUATIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 65

românești. D-l Antonescu urma să facă acest demers pe lângă Gu-
vernul francez și să-l transmită la Londra si Roma.

In aceiaşi zi (11 Ianuarie 1918), d-l N. Titulescu trimite o altă
telegramă sub Nr. 28.839 1), d-lui V. Antonescu: ,,Dupä înţelegerea
avutä cu guvernatorul Bäncii Nationale, puteti trata cu guvernele
aliate si în deosebi cu acel al Americii, cedarea aurului si a obiectelor
de valoare aflate la Moscova, cu obligatiunea din partea lor de a ni le
restitui după pacea generală. Cedarea va fi considerată ca făcută
chiar din acest moment.”

Răspunsul telegrafic al d-lui V. Antonescu s'a primit tocmai
la 21 Ianuarie st. v. (3 Februarie st. n.) si el avea următorul cuprins ?) :
„Aliaţii consimt să ne garanteze 310 milioane în aur care se găsesc la
Moscova. Celelalte valori care se găsesc acolo si care sunt depozitele
Băncii Nationale, ale Casei de Depuneri și Consemnatiuni si ale ban-
cilor particulare, sunt efecte publice, rentă de stat, acţiuni ale diferi-
telor societăţi ale căror numere se cunosc și care pot fi anulate si după
care se pot da duplicate celor interesaţi, în cazul puţin probabil, în
care maximaliştii ar lua aceste valori.”

Textul telegramei d-lui Victor Antonescu este clar. Aliaţii re
garantau 310 mil. lei aur din tezaurul dela Moscova. Puteam deci
începe fără frică acţiunea militară cerută de ei, împotriva armatelor
ruse. Documentul acesta este de o covârșitoare însemnătate pentru
noi și de dânsul ne vom ocupa pe larg într'un viitor capitol.

In timp ce se duceau tratativele cu Aliaţii, armatele bolsevice
în prada descompunerii retrase pe malul stâng al Prutului, desăvâr-
șiau opera destructivă începută pe pământul Moldovei. Anarhizarea
populaţiei, jafurile, focurile mistuitoare si asasinatele, au fost motive
puternice care au îndemnat Sfatul Țării să ceară Guvernului dela
laşi intervenţia grabnică pentru apărarea pământului și populaţiei
Republicii Democratice Moldovenești, proclamată la 15 Decemvrie
1917. Răspunsul nu putea fi amânat. Momentul era prielnic pentru
cliberarea pământului strămoșesc de sub robia străinilor. Glasu-
rile desnădăjduite ale fraţilor subjugati de peste Prut ne chemau stă-
ruitor. Si în ziua de 20 Tanuarie 1918, două divizii româneşti de
infanterie si alte două de cavalerie au trecut Prutul înaintând spre

1) Anexa XXII. Ap. Const. Confeseu, J. ¢., pag. 43. Ministerul de finanţe a adus la eu-
nostinta guvernatorului Băncii Naţionale expedierea acestei telegrame d-lui V. Antonescu,
prin adresa Nr. 28.840 din 11 Jan, 1918, pe care o public în anexa XXIII. Ibid., pag, 44.

2) Anexa XXIV. Ap. C. |. Băicoianu, J, c., pag. 215. Această telegramă a
fost adresată de d-l V. Antonescu, primului ministru român.

www.dacoromanica.ro

56 M GR, ROMASCANU

inima Basarabiei, pe potecile si drumurile strabatute cu veacuri in
urmä de vitejii voievozilor moldoveni, Alexandru cel Bun, Stefan cel
Mare, Petru Rares și Ion Vodă cel Cumplit.

Atitudinea hotärîtä a României a îndârjit si mai mult pe dus-
manul nostru statornic, doctorul Christu Racowski, — referend pentru
relatiunile româno-ruse în Consiliul Comisarilor Poporului — si pe
principalii săi locotenenti : avocatul Gheorghiu-Bujor din Iasi, avo-
catul Nicolau din Bucuresti, Dicescu, Ciornei, Kupferwaser, Buiu-
movici, $. a.1). In noaptea de 1(13) Ianuarie 1918, ministrul Româ-
niei dela Petrograd, Diamandi, a fost arestat și încarcerat în Bas-
tilia rusească, Fortăreaţa Petropavlowsk, de unde a fost eliberat
după trei zile, în urma protestului energic al unanimitätii reprezen-
tantilor diplomatici din Capitala Rusiei. Arestarea lui Diamandi îm-
potriva celor mai elementare principii ale dreptului internaţional,
era răspunsul dat de către Soviete Guvernului nostru, care nu recu-
nostea pe aleşii armatelor revoluţionare, isgonindu-i de pe pământul
românesc. i

Putin timp după eliberarea lui Diamandi, căpeieniile bolşevice
recurg la un nou mijloc pentru a intimida armata noastră, care res-
tabilea ordinea în provincia de peste Prut, învingând şi expediind
dincolo de Nistru bandele roșii. In ziua de 26 Ianuarie 1918, o ra-
diogramă a lui Trotzki vesteşte lumea că sunt rupte relaţiile diplo-
matice cu România. Pe drumul cel mai scurt urmau să fie trimişi
spre ţară membrii Legaţiei noastre. Generalul Scerbacew, fostul co-
mandant-sef al armatelor ruse depe frontul român, era declarat dus-
manul poporului şi pus în afară de lege, pentrucă luase o atitudine
duşmănoasă faţă de revoluţie.

Aceiași radiogramă se ocupă și de tezaurul nostru aflat la Mos-
cova. Trotzki declara că el nu va putea fi obţinut de ,,oligarhia ro-
mână”. Consiliul Comisarilor Poporului isi lua asupra sa răspunderea
de a conserva şi a preda în mâinile poporului român, toate valorile
noastre depozitate la Moscova. Aceiasi dispoziţie se aplica şi celor-
lalte depozite românești atlate la băncile din Rusia.

Tezaurul român, încredinţat în paza şi păstrarea Rusiei, a fost
confiscat de bolşevici. Procedarea lor nu are nici o justificare. Va-
lorile sechestrate nefiind proprietatea Statului român, nu puteau
îi tratate ca bunurile care aparţin inamicului. Prin confiscarea lor,
bolșevicii călcau elementarele principii ale dreptului internaţional

1) Const. Kirițescu, [. c., pag. 56.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMÂN DELA MOSCOVA 57

si săvârșeau un act ,,... care întrunește toate elementele delictului
calificat de codul penal ca: abuz de încredere 1)”.

După ce revoluţia bolșevică a triumfat și relatiunile diploma-
tice dintre România și Rusia au fost rupte, Alexandru Henegaru
a propus Românilor aflaţi la Moscova să înființeze o societate asemă-
nătoare cu aceia a Cehilor, pentru a-și apăra în acest chip mai ușor
interesele lor fata de autorităţile noului regim politic 2). Neexistand
în Moscova o colonie românească propriu zisă, propunerea a fost în-
tâmpinată la început cu indiferență. După sosirea lui Racowski în
Rusia, vieata Românilor de acolo devenind din ce în ce mai apă-

"sătoare, s'au pus la Tipografia Băncii Nationale instalată la Moscova
bazele unei societăţi al cărei nume era Organizaţia Lucrătorilor şi
Țăranilor Români din Moscova. Statutele, copiate după acelea ale
Societăţii Cehilor, au fost citite în două ședințe de către Al. Henc-
garu. Societatea avea ca scop protecţia membrilor săi, cari trebuiau
să fie toţi Români, indiferent de clasa socială din care făceau parte.
Autorizând funcţionarea acestei Societăţi, Comisariatul Afacerilor
Străine din Moscova i-a modificat statutele, impunându-i obligaţia
ca membrii săi să fie recrutaţi numai dintre lucrătorii si ţăranii ro-
mâni aflaţi în localitate. In urma acestei aprobări, comitetul de con-
ducere al Societăţii a fost astfel constituit : Al. Henegaru președinte,
Th. Ardeleanu casier, G. Golacea secretar, I. Ionescu, D. Dräniceanu
si alte două persoane ale căror nume nu le-am putut afla, membri.

Al. Henegaru, intermediarul prin care se cumpărase Tipografia
Băncii, era român transilvănean din satul Lancrăm de lângă Sebeș 3).
El lucrase ca tipograf la Viena si Bucuresti (Tipografia Minerva)
si se stabilise de peste 10 ani la Moscova, unde avea o fabricä ru-
dimentara de clei pentru valuri. Din cand in cand servea si ca tal-
maci la Consulatul Roman din Moscova, unde nu exista nici un func-
tionar care să cunoască limba română.

Th. Ardeleanu era tot român din Transilvania. Luptând în ar-
mata austro-ungară, a fost luat prizonier de Ruși și trimis în la-
gărul din Turkestanul rusesc, de unde a fugit în a doua jumătate
a anului 1916. Ajungând la Iasi, Banca Naţională l-a angajat ca
uşier si l-a trimis ca interpret în Rusia pe lângă delegaţia însărcinată
cu tipărirea biletelor.

1) Const. Kiriţeseu, L c., pag. 53.
2) M. G. Vidraseu, rap. cit,, pag, 31 şi urm.
3) Voicu Niteseu, î. c., pag. 31,

www.dacoromanica.ro

58 M. GR, ROMASCANU

G. Golacea, ardelean de originä si el, a fost prizonier în Rusia.
Scos din lagär prin interventia lui Th. Ardeleanu, delegatii Bäncii
l-au angajat ca lucrätor la Tipografie.

I, Tomescu, funcţionar al Băncii de Scont, venise la Moscova
în luna August 1917 cu valorile instituţiei în serviciul căreia se afla.

In sfârşit, D. Drăniceanu, funcţionar la C. F. R., sosise de curând
în Rusia pentru a supraveghea diferitele transporturi care urmau
să se facă spre tara.

Societatea înființată sub numele de Organizaţia Lucrătorilor
si Țăranilor Români, a durat sub această formă până la soshea
în Moscova a locotenentului Pescaru şi a sublocotenentului Guiu cani
au făcut parte din Corpul Voluntarilor Români dela Kiew comandat
de colonelul Pietraru si desființat după invazia bolșevicilor lui Mu-
raviev 1). După sosirea acestora, Societatea s'a transformat în Orga-
nizatia Partidului Revoluționar Ţărănesc Român, care avea scopul
să convertească la comunism printr'o propagandă activă, pe toţi Ro-
mânii prizonieri sau liberi din Rusia, precum si pe acei din alte părţi.
Cu ocazia adoptării atitudinii noui, D. Drăniceanu a fost eliminat
din conducerea Societăţii pentrucă nu împărtășia ideile comuniste
şi în locul lui s'au instalat Pescaru și Guiu.

Societatea fiind recunoscută de comisarii bolşevici cari rupsese
legăturile diplomatice cu Guvernul nostru, membrii ei se considerau
ca singurii si adevărații reprezentanţi în Rusia ai poporului român.
In virtutea drepturilor cu care se credeau imputerniciti, prima lor
grijă a fost să intre în posesia tezaurul român. In acest scop au numit
doi comisari : I. Tomescu comisar al tezaurului si Th. Ardeleanu
comisar al Tipografiei Băncii. Aceştia, întovărășiţi de Al. Henegaru
s'au prezentat la Th. Capitanovici, somându-l să le predea cheile dela
compartimentul unde se aflau depozitate valorile Băncii Naţionale.
Pe directorul Casei de Depuneri, C. Ionescu, negăsindu-l acasă, i-au
lăsat o scrisoare prin care îl rugau ca a doua zi să le aducă nea-
părat cheile dela Sudnaia-Kassna.

Incercările reprezentanţilor Organizaţiei Partidului Revolu-
tionar Ţărănesc Român, au fost zadarnice. Delegații români nu mai
deţineau cheile dela compartimentele unde erau depozitate valorile.

Aliaţii garantând României 310 mil. lei aur din tezaurul său
aflat la Moscova, Guvernul francez a însărcinat în urma ruperii rela-
tiunilor diplomatice româno-ruse pe ambasadorul său din Petrograd,

1) Voieu Niţeseu, î. c., pag. 31.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUBIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 59

Noulens, cu protectiunea temporară a intereselor noastre din Rusia.
Cu acest prilej i s'a dat şi misiunea să se ocupe în mod special de
conservarea integrală a tezaurului român.

Primind această delegaţie, Noulens a comunicat telegrafic la
1 Februarie 1918 1) consulului general francez dela Moscova, Eirick
Labonne, că tezaurul român care se afla depus la Kremlin, a fost
cedat Puterilor aliate pentru garantarea restituirii avansurilor pe care
acestea le-au facut României în timpul războiului. Eirick Labonne
trebuia să se înţeleagă cu reprezentanţii Angliei si Americii din Mos-
cova, pentru a aduce această situație la cunoştinţa comisarilor po-
porului. Ambasadorii și miniștrii Aliaților, urmau să ia contact pentru
a face un demers asemănător pe lângă comisarii poporului din Pe-
trograd. Prin aceiași telegramă, Noulens îi cerea lui Labonne infor-
matiuni urgente asupra stării rezervei de aur a Băncii Nationale
a României, pe care o presupunea ,,... întotdeauna intactă”.

Eirick Labonne, primind telegrama lui Noulens în ziua de 2
Februarie 1918, a luat dela Guérin în primire arhiva Consulatului
General Român din Moscova. In afară de aceasta și în prezenţa lui
Th. Capitanovici si C. Ionescu, Guérin i-a remis: 1) protocoalele de
depunere la Kremlin a tezaurului Bäncii Nationale ; 2) cheile dela
compartimentele unde au fost asezate valorile; 3) protocoalele de
depunere a valorilor Casei de Depuneri si 4) actul de cumpärare
a Tipografiei din Moscova de către Banca Naţională pe numele d-lui
Dobrovici.

După această operaţiune, Labonne a întrunit la Consulatul
Francez pe reprezentanţii Americii și Angliei din Moscova, pentru
ca împreună cu ei să fixeze linia de conduită comună în privinţa co-
municării pe care urmau s'o facă comisarilor poporului. La această
întrunire a luat parte și consulul României, P. Guérin.

Din cuprinsul telegramei lui Noulens rezultând că tezaurul
nostru a fost cesionat Puterilor aliate pentru garantarea împrumu-
turilor acordate de ele României în timpul războiului, consulii în-
truniti au fost de părere ca să exercite toate drepturile care decurg
din această stare juridică : inventarierea și verificarea valorilor, pu-
nerea sigiliilor şi asigurarea unei gărzi permanente. Dar aceste măsuri
nu puteau fi luate fără ca ei să aibă instrucţiuni complimentare din
partea lui Noulens. Prin telegrama Nr. 17 din 22(4) Februarie 19182),

1) Aneza XXV. Ap. Const. Confeseu, |, c., pag. 49.
2) Anexa XXVI. Ibid., pag. 50.

www.dacoromanica.ro

60 M. GR, ROMASCANU

ele au fost cerute dela Petrograd de cätre Labonne. Totodatä con-
sulul Franţei din Moscova îi comunica lui Noulens că după informa-
tiunile date de Guérin, valorile româneşti dela Kremlin se aflau la
acea dată intacte.

Intrebărilor lui Labonne, Noulens le-a răspuns prin telegrama
Nr. 20 din 6 Februarie 1918 1). După părerea sa, discutiunile asupra
caracterului juridic al cesionării tezaurului român Puterilor aliate,
nu erau necesare. Trebuia numai să se facă un demers conservator
pe lângă comisarii poporului, pentru a le aduce la cunoștința că te-
zaurul român este garanţia Aliaților, pentru sumele împrumutate
României, fără ca ei să pretindă inventarierea valorilor si punerea
unor noui sigilii. In acest sens facuse si Noulens de acord cu reprezen-
tantii Angliei, Statelor-Unite și Italiei, un demers pe lângă comisarii
poporului din Petrograd.

Intemeindu-se pe acest răspuns, Labonne a făcut un demers
conservator pe lângă comisarii poporului din Moscova, cărora le-a
semnalat faptul că tezaurul român este și rămâne garanţia câtorva
guverne ale Antantei și în special a celui francez, pentru împrumuturile
acordate României în timpul războiului. Demersul consulului Franţei,
căruia i s'a asociat și consulul Angliei din Moscova, a fost făcut în
ziua de 14 Februarie 1918 sub forma unei note verbale citită lui V.
Fritsche 2), comisarul afacerilor străine din Moscova.

Peste 13 zile dela data acestui demers, la 27 Februarie 1918,
comisarul poporului V. Fritsche s'a prezentat consulului francez La-
bonne, căruia i-a cerut în numele Guvernului sovietic cheile compar-
timentelor dela Sudnaia Kassna, unde erau depozitate valorile Casei
de Depuneri şi o parte din biletele Băncii Naţionale tipărite la Moscova,
pretextând că are nevoie de ele pentru a lua de acolo opt lăzi care apar-
țineau Sovietelor.

La obiectiunea ridicată de Labonne că în virtutea mandatului
pe care îl are nu le poate preda decât reprezentanţilor oficiali ai Gu-
vernului român sau delegaților Băncii Nationale, Fritsche i-a răspuns
că întemeindu-se pe hotărîrea Consiliului Comisarilor Poporului prin
care a confiscat tezaurul român și ținând seama de războiul existent
între România şi Rusia, are dreptul la nevoie să intre chiar cu forţa
în posesiunea cheilor şi a bunurilor ţării noastre.

1) Anexa XXVII. Ap. Const. Confeseu, { c., pag. 52.
2) Comisarul afacerilor străine V. Fritsche, evreu de origină, era profesor Ja
Universitatea din Moscova.

www.dacoromanica.ro

REVOLUŢIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 61

Faţă de această ameninţare, Labonne de acord cu consulul en-
glez si american, a hotărît să predea lui Fritsche cheile în ziua de
1 Martie 19181), redactând un proces-verbal prin care arăta că ce-
dează fiind forţat. Formula aceasta nu i-a convenit lui Fritsche,
care şi-a redus pretentiunile cerând ca cheile să-i fie remise tem-
porar pentru a ridica în prezenţa consulului francez cele opt lăzi. Noua
propunere a fost acceptată de Labonne, cu conditiunea ca Fritsche
să dea o garanţie scrisă că nu se va atinge de valorile României.

Consimtinand, Fritsche a adresat la 1(14) Martie 1918 sub Nr.
7.999 următoarea scrisoare consulului general al Franţei 2): ,,Prin
prezenta am onoarea a vă ruga să binevoiti a-mi preda cheile dela
subsolul unde se află depuse valorile Guvernului român, spre a ri-
dica läzile depuse acolo la timp de către Comisariatul Afacerilor Străine
din Moscova şi cu această ocazie cred de datoria mea a vă asigura,
Domnule Consul, că valorile Guvernului român depuse în subsol. con-
form protocolului ce se aflä la D-voastră, rămân intacte”

Pentru noi această adresă are o deosebită importanţă, căci Gu-
vernul sovietic prin comisarul poporului V. Fritsche, a recunoscut
încă odată în mod oficial dreptul de proprietate al României asupra
tezaurului depozitat la Moscova, căruia i-a asigurat integritatea.

A doua zi (2 Martie 1918), cheile au fost predate reprezentantului
Guvernului sovietic, V. Fritsche, care a ridicat din compartimentele
dela Sudnaia Kassna opt lăzi. Lăzile nu aparțineau însă Sovietelor,
ci Băncii Naţionale a României şi conţineau 960.000 bilete a 2 lei
definitiv imprimate, în valoare de 1.920.000 lei 5). Operaţiunea aceasta
a avut loc în prezenţa lui Lewitzky, directorul Sudnaiei Kassna, co-
misarul afacerilor străine din Moscova V. Fritsche si Marc Haule-
gatte, secretarul Consulatului Franţei, cari au redactat si semnat
cu această ocaziune un proces-verbal 4).

1) Vezi în aneza XX VIII procesul-verbal de constatare încheiat la 1 Martie 1918
de Eirick Labonne. Ap. Const. Conţescu, I. c., pag. 53.

2) Aneza XXIX. Ap. C. I. Băicoianu, L c., pag. 217.

3) Lăzile ridicate conţineau următoarele bilete :
literele A—Z, alfabetele 1.112/1.159, 39 alf. a 24.000 bilete= 936.000 bilete
litera W, : 1.135/1.158, 1 ,, ,, 24.000 ,, = 24.000 ,,

Total . . . . 960.000 bilete
a 2 lei, sau 1.920.000 lei.
D-l C. 1. Băicoianu susţine (1. c., pag. 217, notă) că Fritsche ridicând cele opt
Jăzi, urmărea biletele Băncii de 100 lei, nu pe acelea de 2 lei.
4) O altă interventiune care s'a facut pentru asigurarea integrităţii tezaurului
român și care merită să fie pomenită, este aceia a lui Alexandru Marghiloman.
Aflându-se în Bucureşti şi profitând de tratativele care se duceau la Brest-Li-

www.dacoromanica.ro

62 M. GR, ROMASCANU

Cele opt lăzi cu biletele românești ridicate dela Sudnaia Kassna,
au fost transportate la Odessa și de acolo la Sevastopol, unde au fost
găsite de Germani către sfârșitul lunii Iulie 1918 în posesiunea lui I.
Rubinstein, Gh. Mihai si a d-lui Bujor 1).

După ridicarea lăzilor, uşile compartimentului au fost din nou
încuiate și cheile restituite lui Labonne prin secretarul Consulatului
Marc Haulegatte. P. Guérin, Th. Capitanovici și C. Ionescu, au fost în
permanenţă ţinuţi în curent cu mersul tratativelor.

Comisarul poporului Fritsche, nu s'a mulţumit numai cu ridi-
«area celor opt lăzi care conţineau biletele de 2 lei ale Băncii Nationale.
La 6 Martie 1918, consulul francez și delegaţii României dela Moscova,
au fost instiintati de directorul Casei de Imprumuturi, Lewitzky, că
având nevoie de compartimentele unde erau depozitate valorile Casei
noastre de Depuneri, intenționează să le mute în altă parte. Adevă-
ratul scop al acestei mutări fiind bănuit, consulul Labonne și de-

towsk între Ruși şi Germani, Alex. Marghiloman a adresat la 21 Februarie 1918 urmă-
toarea scrisoare lui Hortsmann, şeful Secţiei Politice Germane a teritoriului ocupat:

;„Nous avons mardi dernier causé de l’encaisse métallique de la Banque Nationale
qui se trouve à Moscou. Elle est de 350 millions environ. Nous cherchions une solu-
tion; j’en vois surgir une.

Ne pensez-vous pas, vu la tournure inattendue des choses russes, que, si votre
gouvernement traite à nouveau avec les maximalistes, il peut se faire concéder une
sûreté à ce sujet ?

Comme État occupant, vous avéz la charge de la situation économique du pays
occupé, qui est la majeure partie de la Roumanie. La disparition de cette encaisse af-
fectera très gravement le cours du billet roumain ; ce sera donc une diminution sérieuse
de l’avoir public,

Sans compter que la chute de billet de la Banque Nationale entraînera la chute
de l’autre billet. A ce titre nous avons le droit d'exiger des garanties, en dehors même
de l’éventualité d’une paix séparée avec la Roumanie...”

Punctul de vedere al lui Alex. Marghiloman, desi nu avea un caracter oficial, era
pe deplin justificat. Ocupantii nu aveau numai drepturi asupra poporului aflat sub a
lor vremelnică stăpânire, ci şi datorii faţă de el.

Primind scrisoarea lui Marghiloman, Hortsmann s'a grăbit s'o transmită la
Berlin, cu rugămintea ca propunerea să nu fie nesocotită,

Cercetările pe care le-am făcut, nu m'au lămurit asupra soartei pe care a avut-o
interventiunea lui Marghiloman. Cred că Germanii nici n’au pus în discutiune această
problemă cu ocazia tratativelor dela Brest-Litowsk. Aveau ei destule pretentiuni asupra
Rusiei pentru ca să mai adauge încă una care nu-i privia direct, dar care cu siguranţă
că ar fi fost dăunătoare intereselor lor.

(Vezi Alexandru Marghiloman, Nofe politice, vol. III, pag. 361—2 si vol. V,
peg. 225—6).

1) Const. Conjeseu, I. c., pag. 12.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 63

legatii români au stăruit mult până când Lewitzky a renunțat la
planul său 1),

Datorită intervenţiei abile a colonelului canadian Boyle, la 9
Martie 1918 s'a încheiat o convenţie de pace între noi și doctorul
Rakowski, delegatul omnipotent al Sovietelor pentru afacerile cu Ro-
mânia. Conform acestei conventiuni, toate chestiunile pendinte din-
tre România şi Rusia urmau să fie soluționate de niște comisiuni in-
teraliate. Rezultatul imediat al acestei conventiuni a fost indulcirea
raporturilor dintre noi și Soviete, angajându-se chiar discutiuni pentru
repatrierea tezaurului dela Moscova. Comisarii poporului au declarat
în mod oficial de nenumărate ori că recunosc dreplul României asu-
pra tezaurului. Tratativele angajate n’au dus la nici un rezultat
pozitiv, deoarece comisarii poporului conditionau predarea tezaurului
de înfiinţarea comisiunilor interaliate prevăzute în convenţia dela
9 Martie 1918, care aveau să rezolve toate diferendele dintre noi şi
Rusia. Aceste comisiuni n'au luat niciodată fiinţă din cauza situaţiei
noui politice ce i s'a creiat României prin încheierea păcii separate dela
Bucuresti. Putin mai târziu, raporturile noastre cu Rusia înrăutăţin-
du-se iarăși, problema tezaurului nu s'a mai putut discuta,

Racowski devenind din nou neîmpăcatul nostru dușman de moarte,
a propus inventarierea întregului tezaur român, confiscarea aurului,
argintului, biletelor de bancă si impunerea hijuteriilor la o taxă ad-
valorem de 60%, conform unui decret al Soviete!or. Pentru a zădăr-
nici realizarea planului lui Racowski, Guvernul român a stăruit în
luna Iunie 1918 pe lângă Diviziunea Politică Germană din Bucuresti,
rugând-o să intervină la Ambasada Germană din Moscova să ia sub
a sa protectiunea întregul tezaur român.

Cheile dela compartimentele unde se aflau depozitate valorile
româneşti, au rămas în păstrarea consulului francez până în luna
August 1918, când a fost arestat și expulzat din Rusia împreună cu
tot personalul Consulatului 2). Cu acest prilej el le-a predat în urma stă-

1) D-l Const. Confeseu arată în citatul raport (pag. 10—11), că la 16 Februarie
1918 ministrul de finanţe rus dispunând verificarea şi inventarierea lăzilor care cuprin-
deau stocul metalic al Băncii Naţionale, conţinutul lor a fost găsit în perfectă stare
conform declaratiunii făcută cu ocazia depunerii. Cred că d-sa greşește afirmând acest
lucru, deoarece din documentele cercetate rezultă că această operaţiune a avut loc la
începutul anului 1917 sub Guvernul țarist,

2) Consulul francez Eirick Labonne a întocmit la 6 Martie 1918 un raport asupra
protectiunii intereselor româneşti după ruperea relatiunilor diplomatice dintre România
şi Rusia. De cuprinsul acestui raport pe care îl public după d-l Const. Confesou (I. ¢.,

pag. 46) în anexa XXX, Consiliul General al Băncii Nationale a luat cunoştinţă în
edinta din 26 Iulie 1918.

www.dacoromanica.ro

64 M. GR. ROMASCANU

ruintelor verbale si scrise ale delegatilor români aflati acolo, consulului
Danemarcei însărcinat cu protectiunea intereselor franceze si române
din Rusia, iar acesta le-a încredințat mai târziu vice-consulului.
Fiind silit si vice-consulul danez să se întoarcă în ţară, intenționa să
lase cheile d-lui Vidrașcu sau consulului norvegian, tolerat în Rusia
de comisarul afacerilor străine Cicerin cu care era bun prietin. D-l
M. G. Vidrașcu a obiectat însă că lăsarea cheilor la Moscova în acele
vremuri era extrem de primejdioasă și a rugat stăruitor în scris pe
vice-consulul Danemarcei să le ia la Copenhaga, de unde să le expe-
dieze Ministerului de Externe la Paris. Dorinţa d-lui Vidrașcu a fost
îndeplinită. Cheile au fost luate la Copenhaga de vice-consulul
danez, care plecând, l-a însărcinat pe consulul norvegian cu protectiunea
intereselor Franţei, Danemarcei şi României din Rusia.

Profitând de relatiunile amicale care existau între Cicerin și
consulul norvegian, Banca Naţională a trimis în Rusia spre sfârşitul
lunii August 1918 pe d-l Dobrotici, pentru ca împreună cu d-l Vi-
drașcu să obţină prin intermediul reprezentantului Norvegiei autori-
zatia de a repatria arhiva, bancnotele tipărite si hârtia necesară im-
primării biletelor, care se găseau sechestrate la Tipografia sa din Mos-
cova. Intervenţia a fost făcută pe lângă comisarul afacerilor străine,
care a răspuns consulului Norvegiei prin adresa Nr. 335 din 9 Sep-
temvrie 1918, că în această chestiune care priveşte direct România,
nu poate lua nici o hotärîre fără avizul prealabil al „tovarăşului Ra-
cowski’’, președintele lui Sovnacormi. Avizul lui Racowski în această
privinţă n'a fost niciodată dat 1).

Peste puţin timp au plecat din Moscova cei din urmă repre-
zentanti ai României. După aceia soarta tezaurului a fost învăluită
de un mister de nepätruns. Sigur este faptul că în luna Iulie valorile
erau intacte. Declaratiunile făcute la Paris de fostul director al Casei
de Depuneri ruse, Zaremba, destituit de bolşevici şi telegrama lui Guérin
Nr. 4.438 din 8 Iulie 1918, sunt certe dovezi în această privinţă.

Revoluţia bolşevică învinsese, clădind noul edificiu politic pe
cadavrele miilor de nevinovați si pe ruinile atâtor mijloace de pro-
ductiune prefăcute într'o clipă în colb și cenușă. După ce dictatura
rosie a fost întronată și liniştea restabilită, spectrul foametei a început
să rânjească la orizont. Agricultura și industria complet desorgani-
zate, nu mai produceau îndeajuns pentru satisfacerea elemen-
tarelor trebuinte ale milioanelor de oameni.

1) Acte şi documente etc., pag. 43.

www.dacoromanica.ro

REVOLUȚIA DIN RUSIA. SITUAȚIA TEZAURULUI ROMAN DELA MOSCOVA 65

Privirile conducătorilor s'au îndieptat spre ţările străine. De
acolo numai puteau fi aduse mașinile si uneltele necesare pentru în-
viorarea producţiei și tot de acolo urmau să fie importate cele trebui-
toare traiului populaţiei până când producţia naţională avea să în-
destuleze cerințele. Dar toate acestea trebuiau plătite cu aur şi aur
Sovietele nu aveau. Războiul, revoluţia și daunele de război impuse de
Germania prin tratatul de la Brest-Litowsk, măcinase toate rezervele
puternicei Impärätii de odinioară. Problema trebuia totuși rezol-
vata. Altfel, revoluția era periclitată. Si Sovietele n'au ezitat nici o
clipă să pună în slujba intereselor lor tezaurul nostru. Aurul româ-
nesc depozitat la Moscova a luat drumul sträinätätii pentru plata
cumpărăturilor făcute de Guvernul sovietic, căruia în acea vreme
nici o tara nu-i acorda credite 1). Si astfel, din economia îndelungată
a muncii noastre neobosite, altora le-a fost dat să trăiască în vre-
muri grele. In această privință, n'avem nici o îndoială. Oare nu au
fost identificate în anii 1922—1924 pe toate pietile principale din
lume monete rare uşor de recunoscut dintre acelea care făceau
parte din tezaurul nostru pus în siguranța la Moscova?

Au rămas însă la Moscova unde se află și astăzi intacte, ar-
hivele, documentele, tablourile, cărţile rare și toate celelalte obiecte
ale noastre moștenite dela străbuni, mărturii vii ale vietuirii popo-
rului românesc pe aceste meleaguri din îndepărtate vremuri, care
n'au putut fi prefăcute imediat în aur sunător de bolșevici. Pentru
noi ele sunt mai preţioase decât toate bogăţiile lumii și faptul că
vijelioasa furtună nu le-a șters urmele, ne bucură îndeajuns. Va veni
poate ziua când din nou vor îmbogăţi colectiunile scumpe ale ţării
noastre,

1) La începutul anului 1921, tezaurul aur cra încă neclintit. Iată relatiunile
pe care le da adunării generale asupra stocului metalic aflat în Rusia, Consiliul
Băncii Nationale prin raportul din 20 Februarie 1921 (pag. 6): ,,In ceeace priveşte
aurul depozitat, avem informatiuni primite pe diferite căi, cari ne autoriză să credem
că aurul nostru depus la Kremlin în sumă de lei 315 milioane este intact.”

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL VI

TIPOGRAFIA BANCI NATIONALE DELA MOSCOVA
IN TIMPUL REVOLUȚIEI

Am arătat într'un alt capitol), că după potolirea revoluţiei
din Februarie 1917, tipărirea biletelor Băncii Naţionale începută
la Petrograd, a încetat către sfârşitul lunii Iunie acelaşi an, continuând
apoi la Moscova unde d-l inginer G. Dobrovici a cumpărat o tipo-
grafie dela d-na I. E. Peciughina.

Când a isbucnit revoluţia din Octomvrie 1917, imprimarea banc-
notelor a fost suspendată și ea a reînceput odată cu restabilirea
ordinei 2). Lucrătorilor români aduși din ţară si acelora ruși anga-
jati la Moscova, li s'au plătit salariile întregi și pentru zilele nelucrate,
O parte dintre biletele tipărite au fost transportate în ţară cu trenul
canadianului Boyle si sub directa supraveghere a d-lui C. Vasilescu
venit dela Iași în acest scop.

După efectuarea acestui transport care a fost ultimul si în urma
înăspririi relatiunilor dintre România si Rusia, imprimarea biletelor
fiind necontenit stânjenită de bolșevici, Tipografia a fost silită să-şi
închidă pentru totdeauna porţile în primele zile ale lunii Ianuarie 1918.

Putin timp după încetarea lucrului, la 16 Ianuarie 1918, co-
misarul poporului Fritsche conformându-se instrucţiunilor primite
dela Guvernul din Petrograd și însoţit de comandantul militar al ora-
şului, un delegat al Sovietului Lucrătorilor și Soldatilor şi o gardă de
cazaci, s'a prezentat la Tipografia Băncii pe care a sechestrat-o. Ca-
mera de scânduri unde se aflau împachetate pentru a fi trimise in

1) Vezi cap. III, pag. 21.
2) M. G. Vidrageu, rap. cil., pag. 19 şi urm.

www.dacoromanica.ro

68 M. GR, ROMASCANU

tara bilete complet tipărite, sala mașinilor, magazia cu hârtie alba
şi celelalte materiale necesare imprimeriei, au fost sigilate, lăsându-se
totodată și câţiva soldaţi pentru pază.

La 19 ianuarie 1918, Fritsche a venit din nou la Tipografie
de unde a ridicat si transportat cu camioanele la Sudnaia-Kassna
în timp de două zile sub supravegherea delegaților Băncii Nationale,
aproape toate biletele imprimate, o parte din hârtie în curs de exe-
cutare si numai o ladă cu cliseie, deoarece celelalte au fost din vreme
ascunse. Odată cu depunerea acestoră Jd Sudnaia-Kassna, s'a încheiat
un proces-verbal, iar ușile compartimentelor au fost încuiate și sigi-
late, pna. dintre chei fiind predată d-lui C.. Ionescu, directorul Casci
de Depuñeri,

Intr’o cameră întunecoasă a 1ipografiei, a rămas sub paza unei
gărzi de soldaţi ruşi restul hârtiei în curs de executare, a hârtiei
albe. si a celorlalte materiale, impreuna cu 4 läzi care conţineau bilete
de 1 leu complet tipărite. Acestea ‘urmau să fie ridicate mai târziu.

Peste 5 zile a venit însă la Tipografie un delegat al lui Fritsche,
tare a înștiințat pe reprezentanţii Băncii Nationale că Sovietelé
inténtionând: să le dea autorizaţia pentru a continua imprimarea bi-
letelor, le va înapoia toate valorile transportate la Sudnaia- Kassna
gi nu. vor ‘mai ridica pe celelalte. Intr'adevăr, la 1 Februarie 1918,
Fritsche à restituit reprezentanţilor Băncii Naţionale numai hârtia
in curs de preparare si cliseiele, reținând 38 lăzi care conţineau bit
léte complet imprimate, numerotate şi grifate. Opt dintre aceste lăzi
în care’ erau împachetate bilete de ? lei, au fost ridicate de Fritsche
dela Sudnaia-Kassna la 2 Martie 1918 si trimise la Sevastopol pentru
a servi propagandistilor români aflaţi în slujba bolșevicilor . ?

Odată cu restituirea clişeielor si a hârtiei, Fritsche a instalat la
Tipografie” pe un comisar special trimis 'dela Banca Imperiului din
Petrograd, tipograf de meserie şi: sub a cărui. directă supraveghere
urma să înceapă activitatea: Acesta n'a stat la Moscova mai mult
de 10 zile. Plecând 'la Petrograd ‘pentru a-și aduce familia, nu s'a
mai înapoiât, iar în locul său a fost delegat de Fritsche în urma stă:
fuintelor lui Racowski, alesul Organizaţiei Partidului Revolutionar
Țărănesc Român, Th. Ardeleanu. —

” In ultimele 'două zile ale şederii la Moscova a comisarului tri
mis dela Petrograd, Fritsche fntoväräsit de doi cetățeni ‘romani,
evrei de nationalitate si amândoi fn slujba lui Racowski, Sticlaru

1) Vezi pag. Gi—2.

www.dacoromanica.ro

TIPOGRAFIA Alia NA ORAL Ilia MOSCOVA IN TIMPUL REVOLUȚIEI 69

și Edelstein Deleanu fost plutonier în armata noastră de .unde a
dezertat, a venit la Tipografie si a întocmit un inventar sumar, în
stiintand totodată în mod 'pficial pe delegatij Băncii Nationale să
facă grabnice pregătiri pentru a începe imprimarea .biletelor. Bă-
nuind ‘ca biletele pe care Fritsche doria sä le vadă tipärite atât
de repede: nu vor, ajunge: la’ Iasi; ei vor servi lui. Racowski pentru
intensificarea propagandei bolșevice: în Moldova, delegaţii Băncii
au întârziat punerea la punct a, mașinelor, distrugând aproape toate
clișeiele.; „Desigur că atjtudinea ;dușmăneasă a Românilor, a-indispus
şi mai mult Sovietele. Pentru noi însă, desfigurarea clișeielor. a fost
bine venita.. Altfel, cine ue „câte miliarde de lei ‘an fi fost -aruncate
pe: piaţă | -. FH te DE À & 5 : E eke
. ¢ Cele patru lăzi. aflate în „Tipografie. care. conţineau bilete de. 1
leu complet imprimate, împreună cu biletele de 2 și 100 lei în curs de
fabricare, cliseiele desfigurate, restul de hârtie, toate împachetate in 185
lăzi, deaşemeni si trei mari cufere-ale Jui Capitanoyici, au fost tran-
sportate si depuse in ziua de 13 Martie 1918 cu autorizatia lui Fritsche
alături de celelalte valori românești la Sudnaia Kassna. Cu acest prilej
s:a redactat și semnat un proces-verbal, iar cheile au fost restituite
consulului Franţei dela Moscova, care le deţinea de mai mult timp,
1 După aceasta dată (13 Martie 1918), Tipografia a intrat. in stă-
pânirea Organizaţiei Partidului Revoluționar Țărănesc Român, care
imprima acolo gazeta de propagandă comunistă Foaia Poporului,
lucrările lui Bela-Kuhn, rezumate după Capitalul lui Karl Marx și
în general orice broșură revoluţionară, toate traduse în româneşte
si care erau apoi răspândite în lagărele unde se aflau deţinuţi pri-
zonierii transilvăneni si în toate părţile unde viefuiau -Români. -
Lucrătorii români ai Tipografiei care n'au. putut fi repatriați
la timp, îndurau o cumplită mizerie, căci delegaţii Băncii nu le
mai puteau plăti salariile, disponibilul lor fiind blocat de Soviete
la sucursala lui Crédit Lyonnais din Moscova 4. "După mari stă-
ruinţe și în urma intervenţiei interesate a d-lui Henegaru care maj

1) La fel au procedat Sovietele cu toate celelalte sume ale particularilor, insti-
tutiunilor publice si private româneşti, care'erau depuse la băncile din Rusia. Ar fi
interesant de cunoscut totalul sumelor confiscate in acest mod. Cifra exactä însă mi
separe astăzi după ce au trecut 16 ani de atunci, aproape imposibil de stabilit., Din cer-
cetärile întreprinse în această directiune, am putut afla că Banca Naţională în atară
de disponibilul propriu ridicat, mai avea ja sediile Creditului Lyonnais următoarele
sume cedate de Guvernul român : 1.463.413,53 ruble la Petrograd, 723.501,23 ruble
la Odessa şi: 311.611,70 ruble la Moscova, in total 2.498.526,46 ruble.

www.dacoromanica.ro

70 M, GR. ROMASCANU

avea de incasat un rest din comisionul ce i se cuvenea pentru rolul
de mijlocitor avut la cumpärarea Tipografiei, delegatii Bancii au ob-
tinut autorizatia dela Fritsche sä ridice disponibilul dela Crédit Lyon-
nais din Moscova, cu care au fost plătiţi lucrătorii.

Th. Capitanovici, Em. Pantazi, C. Ionescu si inginerul G. Do-
brovici, au päräsit Moscova in luna Mai 1918. Singurul reprezentant
autorizat al Băncii Nationale rămas acolo, firește nerecunoscut de
Soviete, era d-l M. G. Vidrașcu, căruia d-l Dobrovici i-a transmis sub
semnătură privată chiar pe actul de cumpărare, proprietatea Ti-
pografiei.

Conform deciziunii Sovietului Deputaţilor, Lucrätorilor si Tä-
ranilor din 15 Aprilie 1918, au fost rechizitionate si ridicate dela
Tipogratia Băncii în lunile Mai si Iunie același an, două din cele mai
mari și mai perfecţionate masini.

D-l M. G. Vidrașcu a protestat împotriva acestei neîndreptă-
tite măsuri, adresând în limba rusă la 22 Iulie 1918 comisarului
afacerilor străine prin intermediul fostului consul român dela Mos-
cova, Guérin, următoarea cerere :

;„ Subsemnatul M. G. Vidrașcu, român, împuternicit de d-} in-
giner G. Dobrovici, proprietarul Tipografiei din Slovucensky Pe-
reuloc Nr. 19 cumpărată dela d-na I. E. Peciughina în luna Iulie
1917, cu onoare vă aduc la cunoștința Dvs. cele ce urmează.

Tipografia se compune din 10 maşini pentru imprimat, din
care s'au rechizitionat conform deciziunii din 15 Aprilie a Sovietului
Deputaţilor Lucrätorilor si "Țăranilor din Moscova, două și cele mai:
mari, mai noui și mai perfecţionate mașini, prima Nr. 10.432 sistem
Augsburg din 1913, rechizitionatä pentru Tipografia Guvernului din
orașul Penza și a doua Nr. 10.245 rechizitionatä pentru Tipografia
Levensohn.

Prima mașină ne-a costat în Iulie 1917 suma de 40.000 ruble
si a fost evaluată de comisia de rechizitie numai cu 10.000 ruble,
iar a douaa costat 35.000 ruble și a fost evaluată numai cu 9.375 ruble.

Din mașinile rămase două sunt ocupate cu tipărirea gazetei
românești a Partidului Revoluționar Român intitulată Foaia Popo-
rului, iar celelalte abia produc pentru întreţinerea lor, a plăţii cu-
rentului electric și întreţinerea lucrătorilor români rămași la Mos-
cova. Aducându-vă la cunoștință cele de mai sus, cu onoare vă rog
Onorate Domnule Comisar, a interveni pe lângă Sovietul Deputaţilor,
Lucrătorilor și Țăranilor din Moscova, de a nu mai rechizitiona ma-
şinile rămase și care servesc parte la tipărirea gazetei românești de

www.dacoromanica.ro

TIPOGRAFIA BĂNCII NATIONALE DELA MOSCOVA IN TIMPUL REVOLUȚIEI 71

propagandă și parte la întreţinerea lucrătorilor români rămași la
Moscova și de a majora evaluarea celor două mașini rechizitionate,
deoarece diferenţa între preţul cu care le-am cumpărat și cel sta-
bilit de comisia de rechizitie, este cu totul disproportionatä si ne
expune la pierderi prea mari pentru mijloacele noastre.

In speranţă că veţi binevoi a găsi întemeiate cele de mai sus
şi a unui răspuns favorabil, vă rog etc.’

Primind întâmpinarea d-lui Vidrașcu, Guérin a inaintat-o co-
misarului afacerilor străine cu următoarea adnotatie :

„„Inaintându-vă adresa d-lui M. G. Vidrașcu, am onoare a vă
ruga să examinati această afacere și în cazul că ar fi nedreptate
din partea Sovietului, de a nu refuza cererea d-lui Vidrașcu în limi-
tele justiţiei și ale legii”.

Cert este că cererea d-lui Vidrașcu a fost nesocotita de Fritsche,
căci Sovietele au mai rechizitionat spre sfârșitul lunii Iulie 1918 o
maşină mică Boston, evaluând-o la 1.000 ruble.

Este drept că la 3 August 1918 d-l Vidrascu a fost citat să
se prezinte la Comisariatul Atacerilor Străine, Secția Româno-Rusă
de sub conducerea lui Racowski instalată în palatul Hotelului Me-
tropol, pentru a-și susţine cererea. D-l Vidrașcu prezentându-se în-
sotit de d-l avocat Ştefănescu-Brăila, i s'a luat un drastic intero-
gator de către secretarul Secţiei, evreul Dik, fost ziarist în București
înaintea războiului. Interogatorul luat nu privia însă cererea adresată
de d-l Vidrașcu comisarului afacerilor străine, ci era în legătură di-
rectă cu activitatea desfășurată de d-sa la Consulatul Român din
Moscova, unde prin ajutorul numerelor scrise cu cerneală roşie pe pasa-
poartele acelora ce veneau spre Iași, dădea posibilitatea autorităţilor
române să identifice la graniţă pe agenţii propagandisti ai bolșevicilor.

Indurând multe lipsuri și nenumărate umilinte, d-l Vidrașcu
a fost nevoit să mai rămână la Moscova încă un an, de unde s'a îna-
poiat în ţară la 7 Aprilie 1919.

După plecarea ultimului nostru delegat oficial de pe pământul
rusesc, noaptea a cernut umbre din ce în ce mai dese în jurul Tipo-
grafiei Băncii Naţionale și a tezaurului român dela Moscova, care
în ziua luării drumului spre ţară a d-lui Vidrașcu (22 Februarie 1919),
era încă intact. Neîndoielnic este faptul, că în afară de biletele ti-
părite aflate la Sudnaia Kassna și care cu siguranţă că au fost fo-
losite de bolșevici, altele nu s'au mai putut imprima. Prin desfigurarea
cliseielor, i s'a smuls din mâinile Rusiei revoluţionare o armă pericu-
loasă, pe care fără să soväiascä ar fi îndreptat-o împotriva noastră.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL VII

A FOST REPATRIAT TEZAURUL ROMAN DELA
MOSCOVA?

Câteva ‘informatium ‘imteresante asupra ‘tezaurului român dela
Moscova, cuprinse îritr'o tarte’ de curând-publicată de căpitanul George
Hill dela British Secret Service, sunt vrednice ‘de amintit:

Care sunt vestilée’ noui ‘pe’ care ni le dă d-l George ‘Hill în
această lucraré‘scrisä în englezește, tradusă în limba franceză si apă-
rută până acum' în mai multe ediţii 1)?

" La începutul lunii Decemvrie 1917, colonelui canatian Boyle,
intoväräsit de căpitanul englez George Hill, aflându-se în drum spre
Moldova, ‘au poposit pentru scurt timp la Petrograd. Diamandi, mi-
nistrul României din Capitala Rusiei, i-a rugat să-l viziteze înainte
de a părăsi orașul. Boyle și Hill au primit invitaţia. In culmea dis-
perării, Diamandi le-a făcut următoarele decläratii : ,,V’o spun, co-
Tonele, situaţia este fără scăpare. România n'are bani. Stiti că dela
luarea Bucureștilor am expediat rezervele noastre de aur, bijuteriile
coroanei, arhivele Afacerilor străine si stocurile de bilete de bancă
la Kremlin pentru a fi puse acolo în siguranță. Totul se găseşte
încă la Moscova, și acum când bolșevicii au luat și au naționalizat
toate bunurile și sunt’ pe punctul de a ne sili la război, vom pierde
ultimele' noastre resurse. N'avem nici chiar presă pentru bilete la
Iasi. Dumnezeule, este înspăimântător !... Dacă o parte numai din
acest tezaur ar putea fi adus la Iasi, ce ușurare pentru sărmana
mea ţară Î... Domnilor, dacă veţi reuși, veți 'îi salvatorii nostri. Dacă
Dvs. îmi veţi spune că'aceasta se poate, ştiu că se va face”

1) Capitaine George Hill, Ma vie d'espion (1. K, 8,, traduction de Lucien Thomas,
interprète, capitaine de réserve, pag. 112 et suiv.,.Payot, Paris 1933.

www.dacoromanica.ro

74 M, GR. ROMASCANU

Răspunsul a fost afirmativ. Boyle şi Hill şi-au luat faţă de
Diamandi angajamentul să facă tot ce le va sta în puteri, pentru
a transporta tezaurul la Iaşi. Ministrul României, depozitarul no-
minal al tezaurului, s'a grăbit să dea instrucţiunile necesare dele-
gatilor români dela Moscova, invitându-i să elibereze d-lor Boyle si
Hill toate obiectele si valorile, în cazul când ei vor reuși să obţină
consimtimantul autorităţilor sovietice pentru a le transporta la Iași.

Ajungând la Moscova spre care au plecat chiar în aceiași seară,
delegaţii români de acolo au întâmpinat cu rea voinţă dispozi{iunile
lui Diamandi. Boyle si Hill au stăruit însă să li se incredinteze te-
zaurul, sfătuindu-i să ceară instrucţiuni suplimentare prin telefon
dela ministrul nostru din Petrograd, pentru a nu regreta mai târziu.

După ce au luat informatiuni dela funcţionarii români asupra
valorii tezaurului si a locului unde se afla depozitat, Boyle și Hill
s'au grăbit să obţină încuviințarea transportului din partea coman-
dantului de armată bolșevic, Muralov, care avea mari obligaţiuni
fata de dânșii pentrucă au dezlegat ,,nodul moscovit’’, îndepărtând
spectrul foametei din oraș şi au reorganizat întregul sistem feroviar rus.

In urma unor îndelungate discutiuni și după mari stäruinte,
Muralov le-a promis că va interveni pentru a obţine autorizaţia ce-
rută, care le-a și fost eliberată în scris chiar a doua zi. Boyle și Hill
puteau transporta la Iași bijuteriile familiei regale în valoare de 100
mil. lei aur, biletele de bancă, arhivele străine aparţinând României,
câteva rezerve ale Crucii Roşii, ,,....cu excepţia unor anumite
obiecte preţioase depozitate în pivnițele Kremlinului”.

Pregătirile în vederea drumului s'au făcut în grabă. Bijuteriile,
scoase din lăzile de oţel si împachetate în coşuri de răchită, au fost tran-
sportate la gară cu oarecare dificultăţi, împreună cu bancnotele și încăr-
cate în vagonul lui Boyle si Hill. Transportul era însoţit de doi functio-
nari români, numiţi de d-l Hill A... și O... şi cari erau profund nemultu-
miti de modul cum se expedia tezaurul. In acelaşi tren au luat loc 18 sol-
dati români care trebuiau repatriați. Insfârşit, trenul a părăsit Moscova.

Apoi d-l Hill povesteşte în 20 de pagini 1) cu un lux de amă-
nunte uimitor. toate greutăţile întâmpinate și învinse în lungul drum
dela Moscova la Iasi, încheind astfel partea lucrării privitoare la
repatrierea tezaurului român :

„Călătoria noastră de nouă lungi zile era terminată. Tezaurul
era în siguranţă ; am sosit la Iași în ajunul Crăciunului. A... și 0...

1) George Hill, î. €, pag. 122 şi urm.

www.dacoromanica.ro

A FOST REPATRIAT TEZAURUL ROMAN DELA MOSCOVA ? 75

telegrafiase dela frontierä că tezaurul şi propriile lor persoane erau
sub protectiunea noastră. La sosirea noastră în gară două sute cinci-
zeci de jandarmi ai căilor ferate s'au grupat împrejurul minusculului
nostru convoi de patru furgoane și a vagonului nostru special. Un deta-
sament de cavalerie înconjura pe Jandarmi pentru a asigura pe te-
ritoriul românesc paza tezaurului naţional pe care îl transportasem
fără escortă tot drumul de la Moscova, prin mijlocul unui ţinut care
nu mai cunoștea nici o lege și era pradă războiului civil... A... si O...
străluceau de bucurie ; vedeau în sfârșit că nepretuitul tezaur cu care
erau însărcinaţi era tratat cu tot respectul cuvenit...

Ministrul Afacerilor străine si acel al căilor ferate venise la gară
ca să ne primească. O jumătate de oră mai târziu primeam felici-
tările d-lui Brătianu, primul ministru....

Ca recunoştinţă a serviciului adus, Majestatea Sa regele Ro-
mâniei conferi colonelului Boyle Marea Cruce a Coroanei României
şi mie ordinul Stelei României. Pentru un serviciu ulterior Boyle
primi Marea Cruce a Stelei României și eu ordinul Coroanei. Efectiv
n'am avut aceste decoraţii decât un an după încetarea ostilităţilor,
când, cu ocazia unei vizite la Bucureşti, aceia a Coroanei mi-a fost
remisă în mod public. Dar Majestatea Sa regina Maria, cu o ama-
bilitate pe care o preţuiesc nespus de mult, m'a invitat la palatul Co-
troceni şi, în cursul unei audienţe particulare, m'a decorat cu ordinul
Stelei”. Astfel termină d-l Hill interesanta expunere asupra repa-
trierii tezaurului român.

Apariţia cărții d-lui Hill în mai multe ediţii, citită de mii de
oameni în limba engleză si franceză si căreia poziţia autorului fi dă
un caracter semi-oficial, nu poate îi trecută cu vederea de noi Ro-
mânii. D-sa afirmă că a repatriat 100 mil. lei aur din tezaurul român.
Expunerea pe alocuri fiind confuză, se poate înţelege destul de ușor
că întregul nostru tezaur a fost adus în ţară. Pe de altă parte noi n'am
încetat nici o clipă să reclamăm toate valorile depozitate la Moscova.
Unde este adevărul? Iată întrebarea legitimă pe care și-a pus-o în-
treaga lume și mai cu seamă poporul românesc, în momentul în care
ziarele au adus în discutiune publică problema.

Toţi mânuitorii condeiului din ţara românească cari au scris
în această privinţă, au ajuns la concluzia că d-l Hill susține un ,,nea-
devăr îndrăzneţ”. Acesta nu poate fi însă un răspuns care să spul-
bere afirmatiunile căpitanului englez dovedindu-le netemeinicia, atâta
timp cât nu este îndeajuns de documentat. Poate că era necesar
un comunicat oficial al Guvernului român. Cert este că după atâtă

www.dacoromanica.ro

76 .' Ma. GB. ROMASCANU:

scurgere .de timp, d-lui Hill nu i: s'a dat încă replica cuvenită. și în-
trebarea pusă în primele, zile ale; aparitiei. lucrării d-sale. mai stă-
ruieste încă.”

Dorind să restabilesc adevărul acolo unde îndoiala mai dai»
nuieste încă, am început cercetările. Rezultatele la care am ajuns,
le voi înfățișa în rândurile ce urmează...

. Reprezentantii nostri, oficiali aflati în Rusia, în urma aprobării
Guvernului român, au început către, sfârşitul anului 1917 tratativele
cu „Boyle pentru transportarea tezaurului în .America.: Fără îndoială
că esentiala conditiune a acestei operatiuni,:era trecerea tuturor yas
lorilor în mâinile Americanilor, cari asigurau 'României restituirea
lor 'integrală. Era deci natural ca dela început chiar Diamandi sä
promită acest lucru. Dela vorbă si până. la faptă, este insd.o dis-
tanta tot:așa. de mare; ca de la cer. la pământ. .Transportul nu a
avut loc, iar valorile au: rămas neclintite în pivnițele dela Kremlin
şi Sudnaia Kassna. Asupra cauzelor care.âuzădătnicit încheierea acor-
dului, am insistat în altă parte. -

Bunul şi. devotatul. prieten, al României, colonelul. canadian
Boyle, însoţit de d-l George Hill, se aflau la Moscova în primele zile
ale lunii Decemvrie 1917 și se pregăteau să plece spre Moldova. Ocazia
era binevenită pentru transportarea la Iasi a hârtiei și biletelor Băncii
Nationale și: repatrierea celor 20 soldaţi trimişi pentru paza tezau+
rului 2). -In acest sens Capitanovici i-a adresat o cerere lui.Boyle, care
a acceptat-o imediat. Pi :

Hârtia si biletele Băncii Nationale au fost încărcate in gara
Brianska în două compartimente dela. mijlocul vagonului special: al
lui ‘Boyle, .iar soldaţii au luat loc într'un alt vagon. Operaţiunea
s'a efectuat la 6 Decemvrie 1917, în. prezenţa d-lor G. Dobrovici
si G. Vasilescu, care a însoţit trenul până la lași 5). Cu acest prilej
nici un gram din aurul românesc aflat la Moscova n'a fost ridicat,
Acest lucru rezultă dealtfel destul de limpede: din următorul proces-
verbal încheiat la Iasi, cu ocazia depunerii valorilor aduse dela Mase
cova în magazia Băncii Nationale $) :

1) Vezi pag. 52.

2) Repatrierea celor 20 gardieni a fost cerută de d-l N. Titulescu prin telegrama
Ny. 25.724 din 2 Decemvrie 1917 adresată lui Guérin. (Vezi, anexa XX). La Moseovă
a rămas numai sergentul Al. Tătărăscu, care s'a înapoiat mai târziu în. ţară. Ceilalţi au
venit la Iaşi cu trenul canadianului Boyle.

3) Vezi pag. 22. |

4) Procesul-verbal este semnat de d-nii C. Vasilescu si Ilie Ionescu, fost controlor
general la Banca Naţională, astăzi pensionar.

www.dacoromanica.ro

A POST REPATRIAT TEZAURUEL ROMAN DELA MOSCOVA ?

ai 255 os sania A cee wt = — fas 3: és. = a

„Astăzi 12 Decemvrie'1917, subsemnatii am primit şi am depus
în magazia imprimeriei biletelor, hârtia “si biletele aduse de Domnul
C. Vasilescu dela Moscova, conform procesului-verbal de- expediţie
din 6 Decemvrie 1917 și anume

23 pachete bilele de 100 lei.

Din aceste pacnete 22 conţin câte 3.000 101 și 1 pachet con-
ţine 2.000 foi, în total '68.000 foi hârtie ‘filigranatä imprimată cu
câte 8.bilete pe foaie,: grifate și numerâtate “ dela alt. 11—31, iar din
alf. 32 literele: A-P si W, si W din alf.. ue
total 68.000 foi. . ; . .1,:... „e + + + a + 044.009 bilete

14 pachele bilele de 2 lei.

6 pachete de carton continand bilete täiate, ,
grifate și numerotate cu alf. 1.071—94 . . . . . + 600.000
4 pachete mari cu foi a 16 bilete grifate si numerotate .
cu alf. 1.095—1.100 si W 1.101—1.110, total 10.000 foi. 160.000

In aceleaşi 4 pachete mai sunt; ..;

929 foi a 16 bilete negrifate si nenumerotate . . +.’ 14.864
78 » 99 24 3 » 3 ui 33 1.872
: Pe hârtie japoneză :

4 pachete a cate 3.000 foi tipärite cu cate 24 bilete

grifate si:nenumerotate cu alf. 1.101—1.111 si W

1.111 la 1.134=12,000 foi . . . wt... +... . 288.000
. Total bilete a 2 lei. .-. ,1.064.736

à läzi bilete de lileu

Imprimate fără grită și numere, în total 35. 845
foi a 25 biléte. ‘ . :. ....... slg a Ae ee rs 000,20

Hârtie albă filigranală.

5 pachete conţinând. fiecare câte 3.000 foi, în i
total ee a e a me € a 4 « 15,000 ToL

Se menţionează că tele 4 lăzi cu bilete de 1 leu conţinând fie-
care câte 7.000 foi impiiniate cu câte 25 bilete, în total 700.000 bi-
lete menţionate în sus zisul proces-verbal de expediţie (suplimentar),
nu au fost aduse de la Moscova ! ci au fost reţinute acolo, conform
adnotări cu creionul semnată de d-l Ing. G. Dobrovici în gara Mos-
cova (Brianska) 1)”,

1) Cele patru lăzi cu bilete de 1 leu rămase JA, Moscova, au fost transportate de
d-1 M. G. Vidraseu là Sudnaia Kassna. Vezi pag. 69.

www.dacoromanica.ro

18 M, GR. ROMAȘCANU

Din cuprinsul acestui document rezultă că s'au adus la Iași
dela Moscova cu trenul canadianului Boyle la începutul lunii De-
cemvrie 1917:

544.000 bilete a 100 lei =54.400.000 lei
1.064.736 ,, 4, 2 ,,== 2.129.472 ,,
896.225 ,, 4 Lleu= 896.225 ,.

2.504.961 bilete în val. de 57.425.697 lei si

15.000 foi hârtie albă filigranatä. Totodată au fost
repatriați soldaţii trimişi în Rusia pentru paza tezaurului. Atât si
nimic mai mult. Trenul a plecat din gara Brianska în ziua de 6 De-
cemvrie st. v. 1917 şi a ajuns în Capitala Moldovei la 12 Decemvrie
st. v. (ajunul Crăciunului catolic) acelaşi an. Pentru acest serviciu
şi pentru altele aduse României în timpul războiului, Boyle si Hill
au fost decoraţi.

Aceasta este prima dovadă indiscutabilă care ne probează în-
deajuns că afirmatiunile d-lui Hill privitoare la repatrierea aurului
românesc dela Moscova, nu corespund adevărului.

A doua dovadă ne-o dă fără voie chiar d-l George Hill. D-sa
susține că Sovietele i-au dat colonelului Boyle autorizaţia să trans-
porte la lași tot ce a cerut?), ,,... cu excepţia unor anumite obiecte
preţioase depozitate în pivnițele Kremlinului”. In acest caz, cum
a putut oare lua parte d-l Hill la repatrierea aurului românesc care
se afla în întregime depozitat în pivnițele Kremlinului alături de
bijuteriile M. S. Regina Maria care valorau 7 mil. nu 100 mil. lei
aur cum afirmă d-sa, când tocmai acest lucru nu a fost îngăduit
de autorităţile bolşevice. Dacă d-l Hill s'ar fi informat mai bine
asupra locului unde era depozitat tot aurul, poate n'ar fi căzut în
această gresalä.

Aşi putea să înmulţesc probele pentru a dovedi că informatiu-
nile d-lui Hill asupra repatrierii tezaurului nostru nu sunt exacte.
Mă opresc aici. Cred că cele două dovezi sunt hotărîtoare pentru
a sfărâma o legendă publicată într'o carte, în care mai mult de trei
sferturi dintre afirmatiuni sunt, isvorite dintr'o imaginaţie destul de
bogată.

Rămâne totuşi fără răspuns o întrebare: cu ce intentiune a
susţinut d-l George Hill că a luat parte la repatrierea tezaurului român
dela Moscova, într'o carte apărută în colecţia memoriilor, studiilor

1) George Hill, I. c., pag. 117.

www.dacoromanica.ro

A FOST REPATRIAT TEZAURUL ROMAN DELA MOSCOVA ? 79

si documentelor menite să servească la scrierea istoriei războiului
mondial, când d-sa știa precis că la Iași nu s'a transportat cu trenul
canadianului Boyle aur, ci numai hârtie albă filigranată și bancnote ? !
A urmărit oare d-l Hill senzationalul? Sau poate că din alte îndem-
nuri ușor de bănuit a încercat să altoiască într'o tulpină verde cren-
gute uscate, sperând că unul dintre elemente fiind sigur, încercarea
îi va reuşi? Mă feresc să împărtășesc una dintre aceste două pre-
supuneri, singurele posibile. D-lui Hill îi rămâne sarcina ușoară să
lămurească lucrurile.

Inchei acest capitol cu convingerea nestrămutată că aurul ro-
mânesc dela Moscova n'a fost repatriat si mă miră faptul că d-l
George Hill a privit cu atât de puţină seriositate o problemă destul
de importantă nu numai din punctul de vedere material, ci şi moral.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL VIII

INSTANȚELE JUDECĂTOREȘTI DIN BERLIN AU FOST
SOLICITATE SĂ JUDECE UN PROCES PRIVITOR LA
SOARTA BIJUTERIILOR M. S. REGINA MARIA
DEPOZITATE LA MOSCOVA

Dintre numeroasele svonuri răspândite asupra soartei bijute-
riilor familiei noastre regale depozitate la Moscova, unul mi se pare
demn de ţinut în seamă.

Iată ce scrie în această privinţă ,„,Dimineaţa” după ,,Poslednia
Novosti”, ziarul emigranților ruşi dela Paris 1) :

»Fondul de aur al Statului român, a fost depozitat în pivnițele
Băncii de Stat, iar bijuteriile familiei regale au fost date în păstrarea
d-lui Diamandi, pe atunci ministru plenipotenţiar al României la
Petrograd.

In primăvara anului 1918, după plecarea ambasadorilor si mi-
nistrilor străini din Rusia sovietică, Diamandi a dat obiectele pre-
tioase în păstrare consulului american din Moscova. Acesta la rândul
său, înainte de a păsăsi Rusia, le-a predat consulului norvegian.

Consulatul norvegian ocupa pe vremea aceia o vilă pe stra-
dela Charitonov Nr. 15. La sfârșitul anului 1918 și consulul norvegian
s'a văzut nevoit să părăsească Rusia. Pentru a salva tezaurul ce
i s'a încredinţat, consulul a ascuns casetele într'un zid al vilei, în
cea mai mare taină și în speranţa că mai târziu va putea să fie scos
din ascunzișul secret și din Rusia.

1) Soarta bijuteriilor familiei regale române. Peripefiile extraordinare ale unui
tezaur, ascuns într'un zid, ,„Dimineaţa”!, pag. 1, Nr. 9.494 din 5 lunie 1933. Reproducând
acest articol, am trecut peste sub-titluri şi am renunţat la sublinierile existente în textul
după care am transcris. Ici şi colo, am făcut mici îndreptări.

www.dacoromanica.ro

82 M. GR, ROMABCANU

Un singur om din Moscova stia despre comoara din zidul vilei,
un fost servitor al Consulatului, supus rus, care n'a putut să plece
cu restul personalului în Norvegia.

Câtva timp mai târziu acest servitor a murit.

Inainte de a închide ochii,a povestit însă unui supus german,
un anume K., despre existenţa comorii, indicându-i exact locul din
părete unde au fost zidite bijuteriile.

In 1923, K., refugiat în Germania, s'a pus în legătură cu Am-
basada Sovietică din Berlin. Intre K., secretarul Ambasadei Sovietice
Iakubovici și al doilea secretar Mirov, s'a încheiat un contract verbal,
în baza căruia i se garanta lui K., drept răsplată pentru denuntul
lui, un anumit procent din valoarea tezaurului. Această înţelegere
a fost confirmată în prezența reprezentantului Băncii de Stat so-
vietice, Sergheev-Romm. A fost o simplă coincidență, sau Sergheev-
Romm a fost în adins trimis în acest scop la Berlin, sigur e că ger-
manul K., născut si crescut la Moscova, a recunoscut în persoana
lui Sergheev-Romm pe vechiul său coleg de liceu. Intre prietini, afa-
cerea s'a aranjat fără nici o dificultate. Intr'o clipă au fost rezolvate
toate formalitätile si K., a plecat imediat la Moscova.

Aici, a fost îndreptat spre un oarecare Stein care s'a dat drept
reprezentantul Ministerului de Finanţe sovietic.

Stein i-a confirmat înţelegerea intervenitä între K., si Am-
basada Sovietică din Berlin, prin reprezentanţii ei Iakubovici si Mirov
si Banca de Stat, prin mandatarul ei Sergheev-Romm.

Vila din strada Charitonov, era pe vremea aceia ocupată de
Misiunea Cehoslovacă. Pentru acest motiv i s'a comunicat lui K.,
venit din Germania, că nu se poate începe căutarea comoarei, de-
oarece chestia e prea delicată si trebuie pentru moment să renunțe...

Peste trei luni. funcţionarii Sovietelor au găsit totuși tezaurul.
In imobilul Misiunii Cehoslovace și-au fäcut-aparitia cechistii, sub
pretext că sunt muncitori dela conductele de apă. Ei au arătat un
ordin al Sovietului din Moscova, care dispunea repararea imediată
a ţevilor dela primul etaj, alminteri imobilul ar fi ameninţat să se
prăbuşească.

Tezaurul era zidit într'un părete al primului etaj. In timpul
reparațiilor, Misiunea Cehoslovacă s'a mutat la etajul al doilea. Peste
câteva zile, prin Septemvrie 1923, bijuteriile au fost descoperite și
transportate în depozitul Sovietelor. D. K., venit pentru acest lucru
la Moscova, s'a văzut silit să fugă iar la Berlin.

In 1928, K. află din întâmplare că tezaurul a fost găsit și că

www.dacoromanica.ro

UN PROCES LA BERLIN PRIVITOR LA BIJUTERIILE M. 8. REGINA MARIA 83

a fost tras pe sfoară. In consecinţă, el se adresă notarului berlinez
Bruno Marwitz, rugându-l să facă proces Sovietelor.

Marwitz, înainte de a începe acţiunea, s'a adresat Ambasadei
Sovietice din Berlin, cerând să i se confirme dacă într'adevăr a in-
tervenit o înţelegere în acest sens între K. si Ambasadă. Iakubovici
recunoaște faptul într'o formă destul de imprudentă, că într'adevăr
a vorbit cu d-l K. despre tezaur şi că după aceasta a plecat la Moscova.

Iakubovici nu-şi mai putea aminti, însă, despre nici un fel de
obligaţii formale faţă de K.

Procesul ameninţa să devie penibil pentru Guvernul sovietic,
mai ales că era inevitabilă intervenţia Guvernului român care până
atunci nu știa nimic de soarta acelor obiecte de valoare.

Pentru a scăpa de acest proces, Ambasada Sovietică din Berlin
a intervenit pe lângă Ministerul de Externe german, care a făcut
demersurile necesare pe lângă Ministerul de Justiţie.

Procesul s'a terminat fără nici un rezultat, fiindcă citaliile n'au
putut să fie înmânate nici Băncii de Stat sovietice, nici agentului
din Berlin al Ministerului de Finanţe rus, nici Ministerului de Finanţe
din Moscova. Pretextând că nu poate îndeplini formalităţile, Minis-
terul de Externe german a refuzat să transmită citatiile la Moscova.

In acelaşi timp i s'a atrasatenţia d-lui Bruno Marwitz că unui
notar german nu-i este permis să apere interesele unui tăinuitor de
obiecte furate, căci K. a pornit să se judece fără asentimentul ade-
văratului proprietar, Guvernul român. Deci acţiunea lui K. a fost
din capul locului incorectă si de aceia pretenţiile lui erau nule.
Avocatul Marwitz s'a văzut astfel silit să renunţe la proces“.

__ Asupra celor cuprinse în interesantul reportaj pe care l-am redat
în rândurile de mai sus, am de făcut câteva observatinni.

Bijuteriile M. S. Regina Maria în valoare de 7 mil. lei aur, îm-
pachetate în două casete care purtau sigiliile Băncii Naţionale, au
fost transportate dela Iași la Moscova în ziua de 14 (27) Decem-
vrie 1916 odată cu tezaurul Institutului nostru de Emisiune şi de-
puse în compartimentul de rezervă dela Kremlin (Palatul Armurelor)
al sucursalei Băncii de Stat ruse. Casetele acestea au fost primite
de autorităţile ruse pe valoarea lor declarată, fără ca să fie deschise
pentru a li se verifica conţinutul. In această privință cele două
protocoale încheiate primul în Iaşi la 14 (27) Decemvrie 1916 şi al
doilea la Moscova în ziua de 16 Februarie 1917, sunt temeinice do-
vezi 1). Din aceste neîndoelnice documente rezultă că bijuteriile M.

1) Vezi anexele VI—VII.

www.dacoromanica.ro

84 . | M, GR. ROMASCANU

S. Regina Maria n’au fost date în păstrarea ministrului României
dela Petrograd, ci s’au depozitat la Kremlin, reprezentantii Guver-
nului rus garantand restituirea lor. Const. Diamandi nu putea deci
să fncredinteze consulului american bijuteriile M. S. Regina Maria,
pentru motivul simplu că ele nu se atlau în posesiunea sa.

Pe lângă această probă care dovedește netemeinicia unora dintre
informatiunile date de ,,Poslednia Novosti”, mai avem încă una. ,,Pos-
lednia Novosti” susţine că Diamandi a predat obiectele preţioase con-
sulului american din Moscova în primăvara anului 1918. Cum putea
face oare acest lucru ministrul României dela Petrograd, când el a
fost expulzat din Capitala Rusiei pe drumul cel mai scurt în primele
zile ale anului 1918, după ce a fost arestat la 1(13) Ianuarie 1918
si încarcerat timp de trei zile cu personalul Legatiei în Bastilia ru-
sească, Fortăreaţa Petropavlowsk 1)? |

Există totuși un sâmbure de adevăr în reportajul jurnalului
„„Poslednia Novosti” si acesta este principalul motiv care m'a determinat
să îmbrăţişez chestiunea.

D M. G. Vidrașcu, fost şeful Serviciului Controlului la Banca
Naţională, astăzi pensionar, în amintitul raport (pag. 42), ne dă ur-
mătoarele informatiuni extrem de importante : :

In luna Mai 1918, „la plecarea în ţară, d-l Th. Capitanovici a
încredinţat consulului îrancez o casetă sigilată care conţinea diferite
valori şi obiecte de valoare. Această casetă împreună cu altele care
aparțineau supușilor francezi, au fost depuse într'un tezaur zidit
în localul Consulatului Francez unde au rămas și după plecarea con-
sulului si a personalului Consulatului‘.

Şi mai departe d-l Vidrașcu arată că în luna Februarie 1919
când a părăsit Rusia, d-sa a încredințat consulului norvegian ? din
Moscova un pachet sigilat care conţinea obiecte de valoare proprii,
rugându-l să-l trimită prin Legația României din Capitala Suediei,
Stockholm, Băncii Naţionale la București. Pachetul n'a ajuns la des-
tinatie. In luna Iunie 1919, soția consulului norvegian l-a informat
pe d-l Vidrașcu printr’o scrisoare, că la plecarea din Moscova Sovie-
tele făcându-le mari greutăţi, au fost nevoiţi să lase pachetul în lo-
calul Consulatului.

1) Const, I. Diamandi, Amintiri din viața diplomatică. In drum spre temnila dela
Petropaviowsk, „Cugetul Românesc” Nr, 1, Februarie 1922,

2) Consulul norvegian a părăsit Moscova în cursul anului 1919, nu la sfârşitul
anului 1918 cum ne informează ,,Poslednia Novosti”,

www.dacoromanica.ro

UN PROCES LA BERLIN PRIVITOR LA BIJUTERLILE M. 8. REGINA MARIA 85

Aceste două informatiuni preţioase ne fndreptäfesc să facem
numeroase presupuneri. Cert este însă, că atât Th. Capitanovici cât
și d-l M. G. Vidrașcu, au încredinţat consulilor Franţei si Norvegiei
aflaţi la Moscova obiectele de valoare proprii. Bijuteriile M. S. Regina
Maria în valoare de 7 mil. lei aur depozitate la Kremlin în două ca-
sete sigilate sub garanţia Guvernului rus și alături de stocul metalic
al Băncii Naţionale, n'au fost ridicate de delegații oficiali ai Româ-
niei aflați în Rusia. Voiu învedera în concluziile lucrării de faţă, impor-
tanta pe care o are faptul acesta pentru noi.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL IX

PROBLEMA TEZAURULUI ROMAN IN FATA
CONFERINȚEI PĂCII

Bubuitul tunului amutise. Focurile mistuitoare s'au stins. Moar-
tea a obosit. 37.135.000 vieţi omeneşti au fost sacrificate 1). 11.812
miliarde lei :aur chivernisiti cu grea trudă de generaţiile vremurilor
liniştite, s'au prefăcut în fum şi cenușă. Nimeni nu mai avea pu-
terea. să ridice braţul. Focul nestins topise toate energiile. Isvoa-
rele vieţii secase. Războiul isbucnit în anul 1914 şi care a cuprins
in--mrejele lui cu iuteala fulgerului trei zeci si una de ţări din cele
cinci continente ale pământului, s'a sfârşit. La Conferinţa Păcii dela
Paris deschisă în ziua de 18 Ianuarie 1919, s'au adunat toţi dele-
gatii ţărilor învingătoare, pentru a da lumii altă rânduială mai bună
şi. mai trainică de cât aceia de până atunci. Era răsplata meritată
de urmașii acelora cari se’nfrätise pentru vecie cu sfânta tärânä
neagră.

După propunerea lui Wilson, președinte al Conferinţei a fost
proclamat energicul prim ministru al Franţei, Clemenceau, părin-
tele biruintei 2). Un Consiliu de Zece compus din câte doi reprezen-
tanti ai marilor puteri, — Anglia, Franţa, Statele-Unite, Italia si
Japonia —, era autoritatea oficială a Conferinţei, care se ocupa de

1) Mihail Gr. Romaşcanu, Conferinţa dela Haga, „Economia Naţională”, Martie
1930, pag. 107 (notă), după broşura d-lor Jaeques Seydoux şi Robert Lang editată de
Societatea Naţiunilor şi amintită de Eugen Relgis în Căile Păcii, extras din Revista
Umanitarismul, Martie 1929, pag 2. Cifra de 37.135.000 care reprezintă numărul vieților
omeneşti sacrificate în timpul războiului mondial, se compune din: 10.135.000 morţi,
20.850.000 scăderea naşterilor si 6.150.000 creşterea mortalităţii.

2.) Const. Kiriţeseu, î. c., vol. III, pag. 506.

www.dacoromanica.ro

88 M, GR, ROMASCANU

toate problemele politice si militare ce mai frământau încă Europa
centrală si orientală, asculta expunerile diferitelor delegaţii și con-
voca când credea că este necesar adunările plenare. In sarcina sa
grea, Consiliul de Zece era ajutat de cinci zeci şi opt de comisiuni,
fn compunerea cărora intrau juriști, financiari, istorici, industriasi,
comercianţi, administratori, profesori, soldați, marinari, etc. Mai
târziu, din sânul Consiliului celor Zece a ieșit ,,printr’un fenomen
ciudat de generaţie spontanee” cum se exprima Poincaré, Consiliul
Suprem, zis și Consiliul celor Patru, format din Clemenceau, Wilson,
Lloyd George si Orlando, care şi-a însuşit puteri dictatoriale. Soarta
întregei lumi era în mâinile acestor patru mari oameni, cari aveau
cuvântul ultim şi hotärîtor în orice chestiune.

Pe masa verde s'au depus sute de memorii în care învingătorii
şi-au formulat pretentiunile asupra fnvinsilor. România nu putea
proceda altfel. Ea avea revendicări legitime de făcut. Măcelul care
a cutremurat globul pământesc, pricinuise ţării noastre pagube
materiale imense, iar sentintele nedrepte ale tribunalului istoriei,
nu mai puteau dăinui. Cum scria 1) marele financiar şi bărbat de
stat Vintilă I. Brătianu. ',,...agresorii trebuiau să ajute la refacerea
ruinelor ce au produs si la refacerea ţărilor ce au distrus”.

Nu voi cerceta aici toate cererile adresate de România Con-
ferintei Păcii, desi ar fi poate unele completări interesante de făcut
în această privință. Voi urmări însă pe baza documentelor oficiale,
evoluţia problemei tezaurului român depozitat la Moscova.

In şedinţă Comisiei Reparatiunilor din 8 Aprilie 1919 ţinută
sub a lui Klotz preşedinţie, G. Danielopol, delegatul Băncii Naţionale
la Conferinţa Păcii, a adus în discutiune problema tezaurului român.

Cu acest prilej G. Danielopol a arătat că în 1916, Banca Na-
tionala şi-a pus în siguranţă stocul său metalic la Moscova. Guvernul
rus a garantat păstrarea şi restituirea lui, iar Puterile aliate mai târziu
au dat asigurări României în acelaşi Sens. Starea revoluţionară din
Rusia, punea în imposibilitate Statul român să obţină valorile sale
care depäsiau un miliard franci, sau o promisiune că ele îi vor fi
înapoiate. Faţă de această situatiune, delegatul român propunea ca
în interesul ţării sale și al Puterilor aliate garante, Germania să
fie ţinută răspunzătoare până în momentul restituirii tezaurului.

1) Raportul ministrului finanjelor din 24 Septemvrie 1925 cütre Consiliul de Mi-
nistri, asupra situației României creată prin politica reparafiunilor si datoriilor interaliale,
pag. 21, Bucureşti 1925,

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA TEZAURULUI ROMAN IN PAPA CONFERINȚEI PĂCI 89

Preşedintele Klotz a fost de părere că chestiunea importantă
ridicată de Danielopol si care de altfel cădea în atributiunile Comi-
siunii Financiare, nu putea fi discutată deocamdată de Comisia Re-
paratiunilor. El era de părere ca delegaţia română să supună pro-
blema Comisiei Financiare, depunând în același timp un memoriu
în această privinţă secretariatului Comisiunii Reparatiunilor, căruia
urmau să i se dea instrucţiuni pentru a-l înainta Consiliului de Patru.
Propunerea președintelui a fost acceptată 1).

Delegaţia română s'a conformat hotărîrii Comisiunii. La 16
Aprilie 1919, Danielopol a înaintat secretarului Comisiunii un docu-
mentat memoriu asupra tezaurului român dela Moscova 2).

In acest memoriu 3) semnat de G. Danielopol, delegaţia română
expunea pe larg modul cum înţelegea să fie rezolvată problema te-
zaurului de către Conferinţa Păcii.

După ce face un scurt istoric al depozitării tezaurului român
la Moscova, Danielopol pune limpede problema. El susţinea ca prin
tratatul de pace să i se impună Germaniei si altor puteri inamice,
obligaţia să remită imediat României suma de 322.154.980,41 lei
aur, reprezentând contravaloarea stocului metalic al Băncii Natio-
nale (315.154.980,41 lei aur) și a bijuteriilor M. S. Regina Maria (7
mil. lei aur). România își lua în schimb angajamentul să plătească
Puterilor Centrale suma incasată dela ele, în momentul în care Rusia
îi va restitui valorile. In ce privește celelalte depozite româneşti
aflate la Moscova, Danielopol pretindea ca Puterile inamice să-și ia
obligatiunea prin tratatul de pace să achite ţării noastre contrava-
loarea lor, în cazul când Rusia nu i le va restitui în urma cererii
pe care i-o va adresa în acest sens. Delegatiunea română considera
juste aceste pretentiuni, ,,... nu numai pentru faptul că trimiterea
acestor depozite în Rusia a fost o consecinţă directă a războiului,
dar si pentrucă Germania și Puterile inamice nu sunt străine de ori-
ginea și desfășurarea ordinei de lucruri actuale în Rusia”.

După trei zile dela depunerea memoriului, la 19 Aprilie 1919,
supunându-i-se Comisiei Reparatiunilor întrunită sub președinția lui
Van der Heuvel procesul-verbal al ședinței sale din. 8 Aprilie,
Danielopol a cerut ca rezumatului discursului său care se găsea

1) In anexa XXXI dau extrasul privitor la tezaurul român, din procesul-verbal
Nr. 15 al şedinţei Comisiei Reparatiunilor, din 8 Aprilie 1919.

2) Anexa XXXII. Ap. Const, Confeseu, I. c., pag. 55.

3) Anexa XXXIII, Ibid,, pag. 56 şi urm,

www.dacoromanica.ro

90 M. GR, ROMASCANU

fn ultima paginä a procesului-verbal, sä ise aducä modificärile
următoare 1) :

a) In cuprinsul procesului-verbal să se menţioneze că dele-
gatia română și-a expus punctul său de vedere asupra tezaurului
dela Moscova, în memoriul predat secretariatului Comisiunii pentru
a fi înaintat Consiliului de Patru.

b) Valoarea întregului depozit să fie majorată dela 1 miliard,
la 7 miliarde și jumătate.

c) Să se adauge în textul procesului-verbal următorul pasaj:
»D-l Danielopol cere să i se impună prin preliminariile de pace ina-
Micului, să remită României o cantitate de aur, echivalentă cu va-
loarea depozitului aur șia bijuteriilor garantate de Puterile aliate
şi în același timp să i se mai impună de a garanta restituirea de
către Rusia a celorlalte depozite, la cererea României”. |

Procesul-verbal, sub reezerva acestor modificäri, a fost adoptat.

Secretariatul Comisiunii Reparatiunilor a înaintat Consiliului
de Patru memoriul delegaţiei române și copii după procesele-ver-
‘bale ale şedinţelor din 8 si 19 Aprilie 1919. Cum Danielopol sus-
ţinea că Aliaţii au garantat României restituirea aurului depus la
Moscova, reprezentanţii Angliei s'au grăbit să-i ceară relatiuni precise.

Prin adresa din 26 Mai 19192), trimisă lui G. Danielopol in
numele lui Balfour de delegaţie engleză dela Paris, aceasta îl informa
că Guvernul britanic ,,... după ce a examinat actele în posesiunea
sa referitoare la aceste depozite, nu poate să descopere că ar fi exis-
tând vre-o obligativitate de garanţie din partea sa pentru siguranţa
sau restituirea vreunei părţi din această proprietate”. I se mai co-
munica delegatului roman prin aceiași adresă, că Anglia ,,... va fi
fără îndoială gata să dea un ajutor general la sfortärile pe care Gu-
vernul Dvs. le va face, pentru a asigura cât de curând posibil, redarea
acelor bunuri proprietarilor în drept”.

Danielopol i-a răspuns lui Balfour la 13 Iunie 19192). Multu-
mindu-i pentru sprijinul pe care Guvernul englez intenţiona să i-l
dea României în sfortärile ce le făcea ca să poată intra în posesiunea
depozitului dela Moscova, Danielopol îl ruga pe Balfour să-i comunice
mijloacele de care Anglia înţelegea să se folosească în acest scop.

: 1) In aneza XXXIV dau extrasul privitor la tezaurul roman, din procesul-ver-
bal Nr. 16 al şedinţei Comisiei Reparatiunilor, din 19 Aprilie 1919.
2) Anexa XXXVI. Ap. Const. Contesou, 7. c., pag. 60 bis.
3) Aneza XXXVII. Ibid., pag. 61—2.

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA TEZAURULUI ROMAN IN FATA CONFERINȚEI PĂOIL 91

In ce privește garanţia Aliaților, delegatul român își menținea punctul
de vedere exprimat mai înainte asupra acestei chestiuni, reconfirmat
de altfel de Ion I. C. Brătianu. ,,Sper, Excelenţă”, — își termina de-
legatul român scrisoarea —- „că veţi binevoi a examina din nou această
chestiune care este pentru România de o importanţă capitală, că veţi
găsi punctul nostru de vedere just si că în acelaşi timp veţi binevoi
a accepta conditiunile memoriului pe care eu am avut onoarea a-l
depune si după care alätur copie prezentei.”

La 1 Iulie 1919, Danielopol a trimis primului ministru român
copii după adresa lui Balfour și răspunsul său, cerând totodată do-
cumentele necesare pentru a putea proba că într'adevăr Aliaţii ne-au
garantat aurul transportat la Moscova 1).
| Primind copia scrisorii lui Balfour din care rezulta că Imperiul
britanic nu recunoștea angajamentul luat faţă de România, I. I. C.
Brătianu a adresat preşedintelui Conferinţei Păcii un memoriu amă-
nuntit asupra acestei probleme.

In urma intervenţiei lui I. I. C. Brătianu, Ministerul de Externe
francez a cerut Legatiei României dela Paris la 3 Iulie 1919 printr’o
notă verbală ?) lămuriri în această privinţă, deoarece Guvernul Franţei
nu avea cunoştinţă de acest angajament.

Notei verbale din 3 Iulie 1919 a Ministerului de Externe fran-
cez, ministrul României dela Paris i-a dat răspunsul următor la 8 Au-
gust 19195) :
| „Cu prilejul campaniei pe care Aliaţii și-au propus s’o tacă în
Ucraina în Ianuarie 1918, pentru a împiedica pacea separată pe care
bolşevicii ruşi din Petrograd voiau s'o facă cu Germania, Guvernul
român a fost solicitat să participe la această acţiune. România a accep-
tat în grabă şi centrul chiar al acţiunii a fost stabilit la Iași. Conse-
cinta imediată a acţiunii întreprinse de Guvernul român în Ucraina
contra Guvernului lui Lenin şi Trotzki la cererea marilor săi Aliați,
a fost arestarea ministrului României dela Petrograd, declaraţia de
războiu făcută de Rusia României, ameninţarea de a confisca valorile
românești depuse din timpul Imperiului rus în Moscova la Kremlin ;
printre valorile depozitate la Moscova se găsia tezaurul Băncii Natio-
nale a României, reprezentând mai mult de 310 milioane aur și mai
multe milioane în titluri și valori diferite aparținând Băncii Naţionale

1) Aneza XXXV. Ap. Const. Conţeseu, 1, ©, pag. 59.
2) Aneta XXXIX. Ibid., pag. 64.
3) Aneza XL. Ibid., pag. 65—6.

www.dacoromanica.ro

92 M, GR, ROMASCANU

a României, Casei de Depuneri si Consemnaliuni și altor institutiuni
sau bänci particulare din tara.

Către sfârşitul lunii Januarie 1918, domnul a ae ministrul
României, a fost însărcinat de Guvernul român să facă pe lângă Gu-
vernul francez demersurile necesare pentru ca Franţa și Aliaţii să ga-
ranteze tezaurul român dela Moscova, în cazul confiscării, deturnärii,
sau distrugerii de către bolşevici. Ministrul României a tăcut în acest
scop, demersuri pe lângă Excelenţa Sa domnul Clemenceau, președintele
Consiliului de Miniştri francez şi ministru de războiu si care după ce
a luat avizul Aliaților, a răspuns verbal ministrului României în pri-
mele zile ale lui Februarie 1918, că Aliaţii consimtiau să garanteze
României 310 milioane din aurul Băncii Naţionale care se găsia la
Moscova, dar că ei nu acceptă să garanteze depozitul Băncii Natio-
nale a României, al Casei de Depuneri și al altor bănci sau institu-
tiuni particulare, care consistă în efecte publice, rente asupra Statu-
lui, obligaţiuni sau acţiuni ale diferitelor societăți ale căror numere
se cunosc si care pot fi prin urmare anulate si se pot elibera duplicate
interesatilor ; printr'o telegramă din 3 Februarie 1918, ministrul Ro-
mâniei a transmis rezultatul acestui demers d-lui Brătianu, presedin-
tele Consiliului şi ministrul afacerilor străine ale României” 3).

Cum vedem, din textul precis al acestui document rezultă că
președintele Consiliului de Miniştri al Franţei, Clemenceau, după ce
a luat consimtimantul marilor Aliați, a garantat d-lui Victor Anto-
nescu 310 milioane lei aur din tezaurul nostru depozitat la Moscova.
Despre acest lucru ministrul nostru dela Paris l-a înștiințat pe Ion
I. C. Brătianu prin telegrama din 21/3 Februarie 19182). Garantia
nu a fost dată însă în scris, ci verbal. De aceia ușor le-a venit Aliaților
cu ocazia discutiunilor ce se duceau la Conferinţa Păcii, să nu recu-
noască angajamentul luat fata de noi, nesocotind toate interventiu-
nile Guvernului român.

De partea cui este adevărul? Intrebare destul de delicată.
Totuşi nu-mi este îngăduit să ocolesc răspunsul. Am convingerea
statornică întemeiată pe două motive ce nu pot fi contestate, că
această garantie a existat.

a) Telegrama d-lui Victor Antonescu din 21/3 Februarie 1918.

1) In anexa XXXVIII, dau adresa Nr. 33 din 8 August 1919 a ministrului ro-
mân dela Paris către I. I. C. Brătianu, cu care i-a trimis nota verbală a Ministerului de Ex-
terne francez şi răspunsul său. Ap. Const. Confeseu, f. c., pag. 63.

2) Vezi anexa XXIV.

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA TEZAURULUI ROMAN IN FAȚA CONFERINȚEI PĂCII 93

Autoritatea morală indiscutabilă a d-lui Antonescu, mă determină să
nu pun la îndoială acest document, Desigur că era mai bine dacă mi-
nistrul român dela Paris nu se mărginea la garanţiile verbale, ci cerea
Aliaților asigurări scrise. Dar avea oare dreptul d-l Victor Antonescu’
să cugete măcar o singură secundă că marele Clemenceau nu-și va
recunoaște cu atâta ușurință cuvântul dat? Si apoi iuteala cu care
se desfășurau evenimentele, îi dădeau răgaz să convoace miniștrii
Aliaților pentru a semna angajamentul ?

b) Guvernul francez garantând României alături de guvernele
celorlalte țări aliate 310 milioane din aurul depozitat la Moscova, a
însărcinat pe Noulens, ambasadorul său din Petrograd, să se ocupe
in mod special de conservarea integrală a tezaurului nostru 1). Prin
telegrama Nr. 17 din 1 Februarie 1918 2), Noulens i-a comunicat con-
sulului general al Franţei dela Moscova, Eirick Labonne, că aurul
românesc dela Kremlin a fost cedat statelor aliate pentru garantarea
avansurilor făcute de ele României în timpul războiului. In toate
măsurile luate de consulul francez sprijinit de reprezentanţii celorlalte
puteri amice aflați la Moscova, se oglindește preocuparea serioasă si
continuă de a păstra integritatea tezaurului român. Nu ne dovedesc
oare toate aceste constatări că Aliaţii au garantat României 310 mi-
lioane aur din totalul valorilor depozitate la Moscova? Dacă nu
aveau nici un interes direct, cum ne putem explica grija cu care Aliaţii
apărau tezaurul nostru? !

Nedreptatea ce i s'a făcut României în această privinţă de către
Aliaţii săi, este strigătoare la cer. Cred că problema ar putea fi reluată
în discutiune si cu acest prilej am putea dovedi Franţei, Angliei si
Italiei slujindu-ne chiar de documentele aflate în arhivele ministerelor
lor de externe, că afirmatiunile făcute de d-l Victor Antonescu în
amintita telegramă, au fost și rămân valabile nu numai pentru noi.

Inainte de a trece mai departe, voiu adăoga câteva cuvinte
despre o altă interventiune făcută, care privește si problema tezaurului
nostru depozitat la Moscova.

Conform prevederilor ultimelor două alineate ale art. 19 din
clauzele financiare cuprinse în conventiunea de armistițiu încheiată
cu Germania la 11 Noemvrie 19183), Germanii erau obligați să res-
tituie Aliaților până la semnarea păcii, aurul rus sau român ridicat
de ei, sau remis lor.

1) Vezi pag. 59—60.

2) Vezi aneza XXV.

3) Acte şi documente etc., pag. 95.

www.dacoromanica.ro

94 M, GR. ROMASCANU

Intemeindu-se pe aceste dispozitiuni, Ion I. C. Brătianu a re-
dactat un memoriu ?) din care a trimis la 23 Iunie 1919 câte un exem-
plar lui Clemenceau, Klotz si mareșalului Foch. Preşedintele Consi-
liului de Miniștri român stăruia pe lângă cei trei mari bărbaţi de stat,
să-i comunice dacă în virtutea art. 19 din conventiunea de armisti-
tiu, li s'a impus Germanilor obligatiunea să restituie României aurul
depozitat la Moscova, acel ridicat de ei din teritoriul ocupat, precum
si aurul aflat la Berlin din timpul neutralității, rezultat din executarea
contractelor de cumpărarea cerealelor. In cazul când Aliaţii ar fi
cerut şi ar fi obţinut dela Germani o parte din aurul românesc, ei erau
rugaţi de Brătianu să ia măsurile necesare pentru a-l preda Băncii
Naţionale a României.

Lui Ion I.C. Brătianu i-a räspuns la 5 Iulie 19192) ministrul de fi-
nante al Franţei, care l-a înștiințat că Aliaţii n'au primit dela Germani
nici o cantitate de aur în contul României. Aurul primit (93.526 kgr.
aur fin), reprezenta în întregime vărsămintele făcute Germaniei de.
Rusia, conform tratatului dela Brest-Litowsk. In ce privește aurul
Băncii Naţionale depozitat la Berlin, delegaţii germani au declarat
în şedinţele din 25 si 26 Noemvrie 1918 3) ale Comisiunii Armistițiului
(Subcomisiunea Financiară), că el nu poate fi reclamat conform con-
ventiunilor încheiate de Germania și Austro-Ungaria cu România
pe când era încă neutră, decât după ce vor trece şase luni dela sem-
narea păcii între marile puteri. Același lucru rezulta dealtfel și din
protocolul semnat la 1 Decemvrie 19184).

Am expus pe scurt interventiunile făcute de România la Con-
ferinta Păcii pentru a putea obţine contravaloarea tezaurului său
depus la Moscova, sau măcar o garanţie din partea foștilor inamici
că îi va fi restituit. Toate stäruintele au fost zadarnice, deși dreptatea
era de partea noastră. Valorile au fost transportate în Rusia din cauza
războiului. Deci inamicii erau răspunzători de soartea lor. Atitudi-

\nea ostilă pe care am luat-o faţă de bolșevici si care i-au determinat
să sechestreze avutul nostru, ne-a fost impusă de marii Aliați. Aceștia
erau deci obligaţi să găsească mijloacele practice pentru ca să intrăm
în posesiunea tezaurului, cu atât mai mult, cu cât au garantat 310
milioane aur din valoarea lui. Si din toată această țesătură încâlcită
de obligaţii și garanţii, cu ce ne-am ales la Conferinţa Păcii?

1) Aneza XLI.
2) Aneza XLII.
3) Anexele XLIII--XLIV.
4) Aneza XLV,

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA TEZAURULUI ROMAN IN FATA CONFERINȚEI PĂCII 95

Articolul 231 2) din tratatul de pave semnat la Versailles în ziua
de 28 Iunie 1919, făcea răspunzătoare pe Germania și aliaţii săi ,,...de
toate pierderile şi toate pagubele suferite de Guvernele aliate şi aso-
ciate precum şi de naţiunile lor ca consecinţă a războiului, care le-au
fost impuse prin agresiunea Germaniei și a aliatelor sale.” Iar articolul
233 2) prevedea că suma pagubelor va fi fixată de o comisiune inter-
aliată, numită Comisia Reparatiunilor.

Bizuind-se pe dispozitiunile tratatului dela Versailles si con-
formându-se instrucţiunilor primite din partea ministrului de finanţe,
Banca Naţională a României i-a înaintat la 10 Ianuarie 1920 un me-
moriu 3) in care erau rezumate pierderile suferite de ea în timpul räz-
boiului şi asupra cărora urma să se rostească Comisia Reparatiunilor.

Cum era și firesc, problema tezaurului transportat la Moscova
era pusă chiar dela începutul memoriului în următorii termeni :

„Banca Naţională în urma invitatiunii Guvernului român, care
vedea ameninţată şi Moldova de cucerirea inamicului, a transportat
tot tezaurul său dela Iași la Moscova. Din alăturatele anexe se constată
împrejurările în care s'a făcut această evacuare, depozitarea tezaurului
Ja Moscova și contul valorilor care constituie acel depozit. După cum
se vede depozitul constă din:

1) Art. 231: ,,Les Gouvernements alliés et associés déclarent et l'Allemagne re-
connatt que l'Allemagne et ses alliés sont responsables, pour les avoir causés, de toutes
ies pertes et de tous les dommages subis par les Gouvernements alliés et associés et leurs
nationaux en conséquence de la guerre, qui leur a été imposée par l'agression de l’Alle-
magne et de ses alliés.”

2) Art. 233: ,,Le montant desdits dommages, pour lesquels réparation est due
par l'Allemagne, sera fixé par une commission interalliée, qui prendra le titre de Com-
mission des reparations et sera constituée dans la forme et avec les pouvoirs indiqués
ci-après et aux annexes II à VII ci-jointes.

Cette Commission étudiera les réclamations et donnera au Gouvernement alle-
mand l’équitable faculté de se faire entendre.

Les conclusions de cette Commission, en ce qui concerne le montant des dom-
mages déterminés ci-dessus, seront rédigées et notifiées au Gouvernement allemand
le 1-er mai 1921 au plus tard, comme représentant le total de ses obligations.

La Commission établira concurrement un état de paiements en prévoyant les
époques et les modalités de l’acquittement par l'Allemagne de l'intégralité de sa dette
dans une période de trente ans, à dater du 1-er maj 1921. Au cas cependant où, au cours
de ladite période, l'Allemagne manquerait à l’acquittement de sa dette, le règlement
de tout solde restant impayé pourra être reporté aux années suivantes, à la volonté de
la Commission, ou pourra faire l'objet d'un traitement différent, dans telles conditions
que détermineront les Gouvernements alliés et associés, agissant suivant la procédure
prévue à la présente partie du présent traité.”

3) Aneza XL VI.

www.dacoromanica.ro

96 M. GR. ROMASCANU

_ a) o parte din stocul metalic al Băncii Naţionale, 315.154.980,41
franci ; |

b) bijuterii ale M. S. Regina Maria in valoare de 7 milioane
franci si

c) valori particulare în sumă de un miliard şase sute mii franci.

Acestea în afară de celelalte depozite ale Statului și altor insti-
tutiuni.

Prin schimbärile revolutionare ce au survenit în urmä în Statul
rus și care este azi suficient dovedit că Germania le-a provocat, Ro-
mânia este pusă în imposibilitate să-și recapete tezaurul.

In baza principiului cuprins în art. 231 din tratatul de pace
care face Germania răspunzătoare de toate pagubele și pierderile
cauzate supușilor ţărilor aliate ca consecinţă a războiului; iar prin
anexa I sub cap. ,,Reparatiuni’’ care limitează ce anume despăgubiri
se pot pretinde, se arată în paragraful 9 1) că Germania dorește com-
pensatiuni pentru pagubele cauzate ca consecinţă directă sau oricare
compensatiune de războiu, rezultă că Germania trebuie să fie obligată
a despăgubi Banca Naţională de valoarea depozitului său dela Moscova.

Credem că nu poate fi nici o îndoială că pierderea tezaurului
dela Moscova este o consecinţă directă a operaţiunilor de războiu şi
deci nu mai insistăm asupra acestui punct. Dacă însă se va obiecta
că încă nu este confirmată pierderea definitivă a averii Băncii Natio-
nale din acel tezaur, ne mulţumim ca să ni se recunoască de acum numai
titlul la despăgubiri si pe baza anexei a II-a paragraful 12 lit. c Nr. 1 2)

1) Par. 9: Compensation peut être réclamée de Allemagne, pour ,,dommages
relatifs à toutes propriétés, en quelque lieu qu’elles soient situées, appartenant à l’une
des puissances alliées et associées ou à leurs ressortissants (exception faite des ouvrages
et du matériel militaires ou navals), qui ont été enlevées, saisies, endommagées ou dé-
truites par les actes de l'Allemagne ou ses alliés sur terre, sur mer ou dans les airs,
ou dommages causés en conséquence directe des hostilites ou de toutes opérations de
guerre.” #

2) Par. 12, li, c.:,,c) Afin de faciliter et -de poursuivre la restauration immé-
diate de la vie économique des pays alliés et associés, la Commission, ainsi qu’il est prévu
à l’article 235, recevra de l'Allemagne, comme garantie et reconnaissance de sa dette,
un premier versement de bons au porteur en or, libres de taxe ou impôts de toute nature,
établis ou susceptibles de l’être par les Gouvernements de l’Empire ou des États alle-
mands ou par toute autorité en dépendant ; ces bons seront remis en acompte et en trois
fractions, comme il est dit ci-après [le mark or étant payable tonformément à l’article
262 de la partie IX (Clauses financières) du présent traité]:

1. Pour étre émis immédiatement, 20 milliards (vingt milliards) de marks or
en bons au porteur, payables jusqu’au 1-er mai 1921 au plus tard, sans intérêts; on
appliquera notamment à l'amortissement de ces bons les versements que l'Allemagne

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA TEZAURULUI ROMÂN IN FATA CONFERINTEI PĂCII 97

de sub cap. ,,Reparatiuni’’, să se emită de Guvernul german bonuri
la purtător care să ni se predea imediat, dar care să nu fie plătite decât
atunci, când se va avea certitudinea pierderii tezaurului și viceversa,
dacă Banca Naţională va reintra în posesia depozitului său, să restituie
acele bonuri.

Interesul acestei realizări imediate este reclamat de faptul că
aceste bonuri la purtător exprimă valută aur, conform cu art. 262 4)
din tratat și anexa II paragraful 12 de sub cap. ,,Reparatiuni’’, deci
pot înlocui acoperirea emisiunii biletelor Băncii Naţionale făcută pe
baza stocului metalic din acest depozit.

Menţionăm pentru cunoștința Ministerului că Banca Naţională
ridicând aceste pretentiuni, asigură și interesul Statului, care în defi-
nitiv ar rămâne răspunzător de soarta acelui depozit, căci din ordinul
său, el a fost evacuat. Garantia Aliaților dacă realmente ar exista,
stabilește în definitiv raporturi numai între Stat și Aliați”

Cererea Băncii Naţionale era justă, sprijinindu-se pe textele
precise ale tratatului dela Versailles, pe care le-am tipărit în note
pentru a putea fi cercetate cu mai multă ușurință.

Neîncercând să tragă foloase din situatiunea de învingătoare
în care se găsea România, primul nostru Institut de credit căuta
să-şi asigure o bază sănătoasă a emisiunii, spre binele întregei ţări.
Circulatiunea mărită prin împrumuturile acordate Statului pentru
a-i servi să ducă lupta desrobitoare până la capăt, ameninţa serios
cursul leului. Stocul metalic aur care garanta biletului o normală func-
jionare, se afla aproape în întregime în mâinile Moscovei. Aceasta
era problema nelinistitoare, de pe urma căreia vieata economică ro-
mânească avea să sufere cumplit în perioada post-belică.

Insusindu-si punctul de vedere al Așezământului nostru de
Emisiune, Guvernul român l-a susţinut și apărat în fața Comisiunii
Reparatiunilor, cu o energie vrednică de cea mai înaltă admiratiune.

s’est engagée à effectuer conformément à l’article 235, déduction faite des somme af-
fectées au remboursement -des dépenses d'entretien des troupes d'occupation et au
paiement des dépenses du ravitaillement en vivres et matières premières; ceux de ces
bons qui n’auraient pas été amortis à la date du 1-er mai 1921 seront alors échangés con-
tre de nouveaux bons du même type que ceux prévus ci-après (12, c. 2).”

1) Art, 262: ,,Toute obligation de l’Allemagne de payer en espèces, en exécution
du présent traité, et exprimée en marks or, sera payable au choix des créanciers en
livres sterling payables à Londres, dollars or des Etats-Unis payables à New-York, francs
or payables à Paris et lires or payables à Rome.

Aux fins du présent article, les monnaies or ci-dessus sont convenues être du
poids et du titre légalement établis au 1-er janvier 1914 pour chacune d'entre elles.”

www.dacoromanica.ro

98 M. GR, ROMASCANU

Cu toate acestea, aripile ultimei noastre speranţe au fost retezate.
Comisiunea Reparatiunilor a ajuns la concluziunea că transportul
tezaurului la Moscova nefiind consecinţa directă a războiului, Ro-
mânia nu poate ridica nici o pretentiune asupra fostelor sale inamice.

Consider inutilă orice discutiune. In lumina adevărului istoric
isvorit din neîndoielnice fapte și documente, sentința aceasta ni se
înfățișează în toată goliciunea.
| Mai târziu, în luna Aprilie a anului 1922, Guvernul român în-
temeindu-se pe aliniatul al treilea al rezoluţiei adoptată de Consiliul
Suprem al Puterilor Aliate în Conferinţa dela Cannes din 6 Ianuarie
aceleaşi an, a supus problema tezaurului Conferinţei Economice dela
Genua. Memoriul :) înaintat cuprindea un scurt dar exact istoric al
împrejurărilor în care a avut loc operaţiunea și era completat de nu-
meroase documente din care rezulta dreptul de proprietate al Ro-
mâniei asupra tuturor valorilor depozitate la Moscova. In încheiere,
Guvernul român cerea Puterilor adunate la Genua să hotărască ,,...res-
tituirea integrală și imediată a depozitului făcut de România în Rusia,
în împrejurările mai sus expuse”.

Pretentiunea României fiind găsită dreaptă, Conferinţa Eco-
nomică Internaţională dela Genua din 1922, a statornicit prin cea
de a XIII-a clauză, că ,,Guvernul sovietic rus va restitui Guvernului
român valorile depozitate la Moscova de numitul Guvern român”.
Hotărîrea aceasta a fost comunicată în mod oficial delegaţiei ruse,
prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine al Franţei, la 2
Mai 1922 2).

Aici se sfârșește o pagină dureroasă din istoria zbuciumatului
nostru război, făuritor de ţară nouă. Recunoașterea neconditio-
nată a dreptului României asupra tezaurului dela Moscova de către
Conferinţa Economică Internaţională dela Genua, alături de garan-
tiile date de reprezentanţii oficiali ai Rusiei prin protocoalele si pro-
cesele-verbale doveditoare ale depozitării lui, constituiesc pentru noi
fapte peste a căror importanţă nu putem și nimeni nu poate să
päseascä.

1) Aneza XLVII. Ap. Acte si documente etc., pag. 40 şi urm.
2) Acte si documente etc., pag. 58.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL X

URMĂRILE EVACUĂRII TEZAURULUI ROMAN
LA MOSCOVA

Pentru a putea înţelege mai ușor suferinţele îndurate de ţara
noastră în urma trimiterii tezaurului la Moscova, voiu împărţi în trei
categorii distincte valorile ce intrau în compunerea lui: 1) acte, do-
cumente, manuscrise, monete vechi, tablouri, cărţi rare, odoarele
mănăstirilor și ale bisericilor, arhivele, depozitele și colectiunile insti-
tutiunilor publice si particulare, etc.; 2) efectele publice si alte va-
lori și 3) aurul, în cea mai mare parte proprietatea Băncii Naţionale.

1. Dacă ne gândim câteva clipe, lesne pricepem înrâurirea adâncă
pe care a avut-o asupra culturii românești de după război, trimi-
terea în Rusia a sfintelor noastre comori, adunate cu grijă încor-
dată şi trudă îndelungată de vrednicii înaintași. Cercetătorii îndră-
gostiti de trecutul acestui neam, au fost lipsiţi de preţioase isvoare
de informatiune și documentare, datorită cărora multe dintre pro-
blemele îndepărtatelor vremuri, ar fi putut fi deslegate. Acele do-
cumente constituiau pentru noi actele cele mai autentice de pro-
prietate asupra acestui pământ. In ele trăiau vieata veşnică umbrele
falnicilor premergători ai României-Mari, cari dealungul mileniilor
vitrege au apărat cu vrednicie plaiurile pe care ca si noi, le-au locuit
si iubit.

Dar nu numai atât. Cărţile rare, manuscrisele vechi, tablourile
preţioase, vestita comoară a cloștei cu puii de aur, monetele care
vorbeau acolo unde nu existau isvoare epigrafice și tăceau bătrânii
autori, etc., au săpat odată cu părăsirea ţării, o prăpastie între două
lumi. Generaţia tânără crescută în umbra marilor zguduiri, a pierdut
«contactul direct cu strămoșii. Muzeele, bibliotecile si arhivele, nu

www.dacoromanica.ro

100 M. GR. ROMASOANU

mai posedau dovezile marilor lor înfăptuiri. Lipsiau tablourile în care
artiștii își înmormântase sufletele. Nu mai existau manuscrisele cu
slovă veche cărora călugării în chiliile întunecoase le închinase truda
multor ani, la lumina slabă si rosieticä a opaitelor fumegânde. Docu-
mentele cu peceti grele prin care voievozii ctitori de locașuri sfinte
si aşezăminte de binefacere, dăruiau vitejilor moșii întinse, nu mai
impodobeau colectiunile. Bibliile scrise cu mâna, ferecate ’n aur si
argint şi bătute cu pietre rare, odăjdiile lucrate de domnite cu fir scump,
icoanele făcătoare de minuni, candelele, crucile și cadelnitele grele
bătrânești, etc., toate au dispărut ca prin farmec. Si odată cu ele
a început să ne părăsească respectul și evlavia cu care odinioară
priviam în zarea timpurilor apuse, pe dătătorii de ,,legi și datini”
ai poporului românesc.

Momentul era critic. O coardă a sufletului nostru se rupsese.
Cultura românească se afla la o grea răspântie istorică. Si îndată ce
nourii de fum s'au destrămat și soarele a început să lucească pe cerul
înseninat, îndrumătorii spirituali ai neamului și-au dat seama de pri-
mejdia ce ne pândea din umbră. Urmând pilda vie a marelui căr-
turar N. lorga, ei au pornit la lucru, adunând cu râvnă în colec-
tiuni, biblioteci si muzee, tot ceiace putea să grăiască despre tre-
cutul nostru zbuciumat, tot ceiace putea să mărturisească, că pe
aceste meleaguri noi am fost primii care am văzut lumina zilei. Deși
izbânda a încununat sträduintele necurmate, gândul mi se îndreaptă
necontenit spre exemplarele unice trimise la Moscova care erau fala
României şi a căror valoare nu poate fi calculată.

Tot aici este locul să amintesc că institutiunile publice si par-
ticulare (Banca Naţională, Casa de Depuneri, Academia Română,
Creditul Rural, etc.) ce și-au trimis la Moscova arhivele, depozitele
încredințate, etc., au întâmpinat în activitatea lor ulterioară depe
urma acestei operaţiuni multe neajunsuri, mari pagube și destule greu-
tati, dintre care multe n’au fost încă învinse.

2. In ce privește efectele publice expediate la Moscova, Ro-
mânia nu a avut nici o pierdere. Conform legii promulgată la 15
Septemvrie 1920 și publicată în Monitorul Oficial Nr. 153 din 14
Octomvrie același an,1) institutiunile de credit, județele, comunele,
societăţile anonime și în comandită pe acţiuni, au eliberat titularilor
duplicate pentru titlurile, acţiunile, obligatiunile si foile de cupoane
evacuate. La fel a procedat si Statul. In tabloul care urmează, în-

1) Aneza XLVIII.

www.dacoromanica.ro

URMĂRILE BVACUĂRII TEZAURULUI ROMAN LA MOSCOVA 101

fätisez pe rente și valori numărul duplicatelor Moscova emise de Mi-
nisterul de Finanţe până la 1 Ianuarie 1934:

| ärul duplicatel i lori
Numärul duplicatelor emise pe valori aloe

RENTELE |— area
100 | 500 | 1.000| 2.500 | 5.000} 20.000| totală in lei

4%—1889 Int. ....| 962 À 5.38% —| 1296 — 11.958.200
4%—1889 EBxt.....| — 3541 1.953) —| 706 — 5.660.000
4%—1890......... | 1.015) 1.811} 845 57241 — 7.301.000
4%—1891......... — 1.694] 1.881] 1.046 452 —| 7.603.000
4%—1894 ........ — 1.353] 1.494) 1.545 757 — 9.818.000
5 %—1894......... —| 3183) — —| 36] — 3.426.500
49%—1896......... — 1.032] 2.026 929 578 —| 7.754.500
4%—1898......... —| 8.226 8.585] 4.902] 1.706 — 33.483.000
5%—1903......... — 5.829] 3.350] 2.500 354 — 14.284.500
4%--1905 C. ..... —| 40.939 — —] 15.089 521 106.334.500
4%—1905 A....... —| 3.758] 2.716| 1.452 398 — 10.215.000
4%—1905 B. ..... | 3.222] 1.962 622] 432] — 7.288.000
4%—1908......... — 5.215] 2.340) 1.711 617 — 12.310.000
4%—1910 Int. .... — 12.483| 9.245| 3.885| 1.421 — 32.304.000
4%--1910 Ext.... — 4.856| 2.276 914 671 — 10.344.000
4%—1913......... —| 28.538] 14.307] 6.118 — — 43.871.000
5%—1910 Isl. ....| 8.154 3.992 — —} 2.211 — 13.866.400
4%~1910 Pad.....| 8.880, 4.886| 5.148] —| | — 8.479.000

Total ..... 17.996 130.575] 64.476] 26.469] 27.629 521 346.300.600

Rezultă din examinarea cifrelor acestui tablou, că până la 1
Ianuarie 1934, Ministerul de Finanţe a emis 267.666 duplicate Mos-
cova în sumă de 346.300.600 lei, din valoarea totală a efectelor
publice de aproximativ 355 mil. lei aur, evacuate.

D-l subdirector Dumitru Mincu dela Datoria Publică, căruia
îi aduc si pe această cale vii mulţumiri, mi-a comunicat că au fost
foarte rare cazurile când au apărut titlurile originale pentru care
s'au emis duplicate. Si atunci cercetările au dovedit că duplicatele
s'au eliberat greșit, din cauza mijloacelor insuficiente de informatiune.
Constatarea aceasta are o deosebită importanţă, căci ea ne pro-
beazä îndeajuns că efectele publice româneşti depozitate la Sudnaia-
Kassna in luna August 1917 alături de celelalte valori, au fost dis-

www.dacoromanica.ro.

102 M, GR. ROMASCANU

truse, sau sunt încă intacte. Altfel dacă ar sta lucrurile, de mult
piaţa noastră si în deosebi acele internationale, ar fi fost invadate
de titlurile originale evacuate în Rusia, iar Ministerul de Finanţe ne-
contenit ar primi reclamatiuni greu de solutionat.

Silite de împrejurările vitrege pe care ni le hărăsise nemilos-
tiva soartă si îndemnate de Guvernul ţării, institutiunile noastre au
trimis la Moscova nu numai întregul lor avut, ci și valorile ce li se
încredinţase spre păstrare.

După doi ani, crângul vremii s'a schimbat. Viforul vijelios tre-
cuse. Asfintitul înroșit de foc si sânge s'a luminat. Steagul alb fâl-
fâia biruitor. Vieaţa și-a regăsit fägasul părăsit. Războiul apărea
ca o vagă amintire a unor timpuri îndepărtate. lar deponentii prinși
în vâltoarea crudei realităţi, reclamau cu multă insistență depozitele.

Chestiunea era extrem de delicată. Necunoscând valoarea exactă
a depozitelor ce li se predase deoarece nu verificase conținutul pa-
chetelor sigilate primite şi neavând mijloacele financiare necesare
pentru a acoperi despăgubirile cerute, institufiunile se aflau într'o
grea situatiune. Din punct de vedere juridic, pretentiunile deponen-
tilor erau legitime. Este drept ca depozitarul să restituie deponentului
depozitul încredinţat. Nu este mai putin adevărat însă, că institutiunile
au trimis valorile în Rusia nu din proprie iniţiativă, ci din îndemnul
Guvernului si pentru a evita ca ele să cadă pradă în mâinile dus-
manilor.

Instantele judecătoreşti chemate să împace părţile, au recu-
noscut dreptatea reclamantilor, obligând pe depozitari să le resti-
tuie valorile în momentul în care vor intra în posesiunea lor. Modul
cum a fost solutionatä problema de justiţia românească, consfinteste
încă odată dreptul nostru de creantä asupra Rusiei.

Trăgând fnvätäminte din această tristă experienţă, cea mai
mare parte dintre asezämintele de credit româneşti, n'au mai primit
spre păstrare după război pachete de valoare, decât după ce s'au con-
vins înainte de a fi sigilate de conţinutul lor.

3. Aurul Băncii Naţionale trimis la Moscova în Decemvrie 1916
si Iulie 1917, se cifra la 315.179.980 lei 1). Depe urma evacuării au-

1) Din protocoalele semnate cu prilejul transporturilor, rezultă că aurul Insti-
tutului de Emisiune valora 315.154.980,41 lei. Ulterior făcându-se o nouă verificare
s'a constatat că în graba cu care se făcuse trimiterea, s'a omis suma de 24.999,59 lei.
Aşa se explică faptul că în activul bilanţului Băncii Naţionale aurul depozitat la Moscova
a fost înregistrat pentru suma de lei 315.179.980. Gifra publicată de Banca Naţională,
adică 315.179.980 lei, trebuie considerată ca exactă.

www.dacoromanica.ro

URMĂRILE EVACUĂRII TEZAURULUI ROMAN LA MOSCOVA 103

rului care este tot atât de important pentru o bancă de emisiune
ca și inima pentru organismul unei vietăţi, noi am avut de îndurat
mult si mai îndurăm încă.

Convertibilitatea la prezentare ,,... în monetă metalică-etalon
— (de aur sau argint)” —cum se exprimă d-l profesor Victor Slăvescu 1) —
„constitue prima condiţie a unui bun şi adevărat bilet de bancă”. Qi,
tocmai acest angajament nu-l mai putea îndeplini Banca Naţională
fata de purtătorii biletelor sale, după depozitarea tezaurului la Mos-
cova și sporirea considerabilă a emisiunii determinată de împrumu-
turile acordate Statului. Pentru politica monstarä a României aceste
două fapte au fost hotărîtoare, tăind drumul deadreptul spre urmă-
toarea deciziune luată la 12 Aprilie 19172): „Până la data când
Ministerul de Finanţe își va îndeplini toate obligaliunile de mai sus,
până când Statul își va achita toate împrumuturile ce a contractat
la Banca Naţională, precum și până când Banca Naţională îşi va
aduce la sediul său din Bucureşti stocul său metalic aflat astăzi în
străinătate, Banca Naţională are dreptul să suspende plata biletelor
sale în monetă naţională liberatoare sau în monete străine care au
curs legal, derogându-se în această privinţă la art. 14 din legea Băncii
Naţionale si 37 din statutele sale. Restul art. 14 din lege rămâne
în vigoare”.

Pentru a înţelege pe deplin consecinţele evacuării stocului me-
talic, o scurtă privire retrospectivă asupra evoluţiei politicii de emi-
siune a Băncii Naţionale dela 1914 şi până în pragul stabilizării,
o consider absolut necesară.

Din 1914 si până Ja 1928, circulaţia biletelor Băncii Nationale
a fost în necontenită creştere, mărindu-se de 36,69 ori. Principalul
motiv care a determinat această sporire considerabilă dela 578 mil. lei
la 21.211 mil. lei, a fost finanţarea ţării de către Institutul de Emisiune.
Prin împrumuturile acordate Statului ") pentru cheltuielile de razboiu
până la încheierea armistițiului (1.596.101.955 lei sau 11%), pentru
nevoile bugetare (5.208.347.000 lei sau 38%) si pentru uniicarea
monetară (7.026.703.258 lei sau 51%), Banca Naţională silită de îm-

1) Victor Siăveseu, Tratat de bancă, vol. 11, pag 15, Bucureşti 1931.

2) Art. 11 din conventiunea privitoare la împrumutul de 300 mil. lei şi la con-
centrarea tuturor finprumuturilor Statului într'unul singur de 1 miliard lei cu sca-
denta 20 Decemvrie 1917 şi dobânda de 2!, %. Vezi Raportul Consiliului General al Băncii
Naţionale călre adunarea generală din 18 Februarie 1918, pag. 14.

3) Bulletin d'information et de documentation de la Banque Nationale de Rou-
manie, No. 1, 1929, pag. 3.

www.dacoromanica.ro

104 M, GR. ROMASCANU

prejuräri a päräsit normele sänätoase cäläuzitoare ale politicii sale
de emisiune de pânä atunci. Majoritatea biletelor sale nu mai erau
puse in circulatie pentru nevoile reale ale economiei nationale, ci pen-
tru trebuinfele Statului. Câteva cifre în această privinţă ne vor lä-
muri pe deplin. Sumele avansate Ministerului de Finanţe sub formă
de împrumuturi si care reprezentau 18,8% la stârșitul anului 1914
din circulaţia totală, ating 90% în 1921, pentru ca apoi să scadă în-
cetul cu încetul și necontenit până la 35,6% la sfârşitul anului 1928.
Invers, biletele date circulatiunii pentru nevoile pietii scad dela 52,8%,
cât reprezentau din circulaţie în.1914, la 4,5% în 1918, pentru ca apoi
să crească mereu atingând 59,2% la sfârşitul anului 1928. Cu toate
acestea, acoperirea emisiunii a fost în permanență menţinută de Banca:
Naţională, chiar peste limita legală. Stocul metalic însă suferise mo-
dificări esenţiale în constituţia sa. Așa de exemplu, la 31 Decemvrie
1928, după ce Institutul de Emisiune prin eforturi suprafiresti reuşise
să-l consolideze în parte prin achiziționarea unor noui cantităţi de
aur, el se compunea din?):

Aur monete în tezaur . . . . . . . . . . . . . lei 144.470.461
Aut Wingert. em 4 à se we LUS SNS we SES 12.663.897
Aur depozitat în străinătate . . . . . . . . . . ., 98.433.385
Tezaurul evacuat la Moscova . . . . . . . . . 6 315.179.980
Rente. aur à à 2 4 2 à à & Lou à 4e Re AOE 3.925.000
Bonuri de tezaur our ee ee ee ee ee ey) 6.623.713.333

Total . . . . . . . . ,, 7,.198.386.056

Observăm imediat că din totalul stocului metalic de 7.198.386.056
lei, bonurile de tezaur și rentele aur reprezentau 6.627.638.333 lei sau
92,07%, iar aurul în sumă de 570.747.723 lei deținea abia 7,93%.
Acoperirea biletului apare și mai îndoielnică dacă nu uităm că din to-
talul aurului cuprins în stoc, 315.179.980 lei sau 55,22% se afla la
Moscova.

Inflația monetară produsă de emisiunile tăcute pentru Stat
şi acoperite cu bonuri de tezaur, trimiterea aurului la Moscova de
care Banca Naţională nu se putea folosi efectiv, slăbirea creditului
ţării, soldarea deficitară a comerțului exterior si a bugetelor, sporirea

1) Bilanţul general al Băncii Naţionale pe anul 1928, încheiat la 31 Decem-
vrie 1928.

www.dacoromanica.ro

URMĂRILB EVACUĂRII TEZAURULUI ROMAN LA MOSCOVA 105

necumpatata a creditelor publice sau particulare interne si externe,
etc., au fost cauzele principale care au contribuit la micșorarea puterii
de achiziție a valutei nationale. Tabloul 1) care urmează ne fnfäti-
şează evoluţia cursului mediu anual al leului pe piaţa oficială a Bu-
curestilor, dela 1920 si până la 1929:

Cursul anual mijlociu pe piaţa Bucuresti în lei, al

francului lirei
francez italiene

lirei
sterline

francului

dolarului elveţian

54,81 9,69 203.49 4,17 2,93

88,91 15,56 342,49 6,79 3,74
148,09 28,56 660,98 12,22 7,17
209,57 37,96 944,02 12,53 9,56
203,11 37,13 896,89 10,66 8,89
208,37 40,42 | 1.008,43 9,99 8,40
220,08 42,60 | 1.065,62 7,12 8,97
167,17 32,38 816,87 6,60 8,64
163,74 31,61 797,78 6,44 8,64

Ce concluziuni putem trage privind cifrele cuprinse în tabloul
de mai sus? Fata de dolar, francul elveţian, lira sterlină, francul fran-
cez şi lira italiană, cursul leului scade neîncetat dela 1920 până în anul
1924, când înregistrează o uşoară urcare. In anii 1925—26 micso-
rarea valorii leului în raport cu dolarul, francul elveţian și lira
sterlină se accentuiază, observându-se e creştere sensibilă faţă de
francul francez şi lira italiană. In sfârşit, în 1927-—28 după punerea
în aplicare a reformei monetare din 19 Mai 1925, cursul leului crește
vertiginos. Revalorizarea lui a fost însă prea putin simțită, din cauza
prețurilor ridicate ale tuturor mărfurilor, care atingeau cifre fan-
tastice.

Deprecierea leului, determinată în primul rând de călcarea for-
tata a legilor economice normale care stăpânesc activitatea institu-

1) Câteva lămuriri asupra întocmirii acestui tablou, cred că sunt necesare.
Pentru fiecare monetă am stabilit cursul mijlociu lunar, făcând media aritmetică a
cursului maxim şi minim. Apoi, calculând media aritmetică a cursurilor mijlocii lunare,
am ajuns pentru fiecare monetă la cursul mijlociu anual.

www.dacoromanica.ro

106 M, GR, ROMASCANU

{iunilor de emisiune si în general politica de credit a unei ţări, a in-
fluientat profund manifestärile vietii noastre de Stat sub variatele ei
forme si aspecte. Calcularea exactă a prețului de cost nu mai era
posibilă. Costul tuturor mărfurilor s'a urcat necontenit. Funcţionarii,
lucrătorii, pensionarii si toţi acei ce aveau venituri fixe putin elastice,
au fost crunt loviți. Echilibrul dintre producţie si consumatie s'a
sfărâmat. Vânzările pe credit s'au fmputinat. Speculatiunile de tot
felul înfloreau. Adaptarea finanţelor publice la nouile condițiuni eco-
nomice a întâmpinat serioase greutăţi. Economiile au fost devalo-
rizate. Creditorii au sărăcit. Debitorii s'au îmbogăţit. Suferinta a luat
locul nejustificatei bucurii obștești din primele zile ale inflatiei. Sta-
bilizarea monetară înfăptuită la 7 Februarie 1929, a pus capăt hao-
sului.

Fără să intru în prea multe amănunte, voiu arăta cum a fost
rezolvată cu prilejul stabilizării monetare, problema tezaurului aur al
Băncii Naţionale evacuat la Moscova.

Până la 7 Februarie 1929, aurul trimis de Banca Naţională la
Moscova în valoare de 315.179.980 lei, a figurat în activul bilanţului
său reprezentând o parte din acoperirea biletelor puse în circulaţie.
Această situaţie nu mai putea dăinui după înfăptuirea stabilizării
monetare, de oarece conform art. 31 din nouile statute „biletele sunt
convertibile la purtător si la vedere la sediul central al Băncii si după
alegerea acesteia, fie în monede de aur având curs legal, fie în lingouri
de aur, conform raportului fixat de lege, fie în devize străine conver-
tibile în aur...” Odată cu transformarea şi așezarea bilanţului Insti-
tutului de Emisiune pe baze reale, aurul dela Moscova a fost amor-
tizat prin fondurile speciale de rezervă creiate din vreme în acest
scop 1). Cu toate acestea, Banca Naţională a României care nu poate
renunţa la stocul său metalic încredințat în paza si păstrarea Rusiei,
îşi afirmă dreptul său legitim de creantä mai departe, menţinând
pentru memorie în registre, în activul situatiunilor săptămânale si a
bilanţului anual, contul Aur la Moscova.

Si acum, pentru a încheia acest capitol, voiu adăoga că în cazul
când stocul metalic al Băncii Naţionale în valoare de 315.179.980 lei
aur n'ar fi fost depozitat la Moscova, prin multiplicarea lui cu 32,258
— cursul leului aur în lei stabilizati, — am fi obţinut suma de
10.167.075.794 lei şi 84 bani stabilizaţi, cu care puteam realiza fără
concursul finantei străine marea operă a stabilizării monetare.

1) Victor Slävesou, Curs de monetă, credit, schimb, pag. 354, Craiova 1932.

www.dacoromanica.ro

URMARILB EVACUĂRII TEZAURULUI ROMÂN LA MOSCOVA 107

Acestea sunt pe scurt urmările pe care le-a avut asupra României
evacuarea tezaurului la Moscova. Semnalarea lor am socotit-o îndes-
tulătoare, pentru a menţine trează atenţiunea poporului românesc
asupra însemnătăţii imenselor sale comori aflate în ţară străină si care
nu pot fi considerate niciodată și de nimeni definitiv pierdute. Sunt

convins că dreptul nostru de proprietate asupra lor, va deveni cândva
o realitate.

www.dacoromanica.ro

ÎNCHEIERE

In cuprinsul acestei lucrări, am tratat tot ceiace mi s'a părut
mai important în legătură cu problema tezaurului român dela Mos-
cova, pășind peste amănuntele care ar fi întunecat pe alocuri prea
mult expunerea. Gândul meu a fost să lămuresc pe deplin cititorul
asupra unei chestiuni, căreia scrisul românesc nu i-a acordat atentiunea
cuvenită.

Ce concluziuni generale se desprind din paginile acestui studiu ?

La sfârșitul lunii Decemvrie a anului 1916, valurile vrăjmașe
bătând furioase în coasta Moldovei, Banca Naţională a României
din îndemnul Guvernului si cu al său consimtimänt, a evacuat la Mos-
cova odată cu bijuteriile M. S. Regina Maria în valoare de 7 mil. lei
aur, întregul său stoc metalic care se ridica la 314.580.456,84 lei aur.
Delegații autorizaţi ai Guvernului țarist şi-au luat prin scris angaja-
mentul solemn fafa de România si Banca Naţională, să păstreze si
să restituie valorile pe care le-au primit, depunându-le apoi după o
minuțioasă verificare terminată la 16 Februarie 1917, în Cetatea Krem-
lin. In urma revoluţiei din Februarie, Guvernul provizoriu sub preşe-
dentia lui Lvof venind la 14 Martie 1917 în fruntea Rusiei si decla-
rând că recunoaște toate obligatiunile luate fata de Aliati de Guvernul
țarist, în mod implicit a ratificat si garanţiile date în privinţa păstrării
și înapoierii tezaurului nostru depus la Moscova, care era proprietatea
particulară a Băncii Naţionale.

Cu câteva zile înainte de sângeroasele lupte dela Mărășești, la
sfârșitul lunii Iulie a anului 1917, punerea în siguranţă a tuturor co-
morilor româneşti ce se aflau în Moldova, a ispitit din nou minţile
conducătorilor noştri. Măsurile în vederea transportului s'au luat
în grabă. Valorile trimise de Banca Naţională cu acest prilej şi care
au fost depozitate tot la Kremlin, se ridicau la 1.594.836.721,09 lei,
din care aurul efectiv reprezenta 574.523,57 lei, iar arhiva 500.000 lei.

www.dacoromanica.ro

110 ; M, GR, ROMASCANU

Avutul celorlalte institu{iuni publice si private expediat prin Casa
de Depuneri si instalat în compartimentele dela Sudnaia Kassna,
depäsia sapte miliarde si jumätate lei aur. Delegatii oficiali ai celui
de al doilea Guvern de coalitie rus prezindat de Kerenski, au garantat
in scris deponentilor pästrarea si restituirea intactä a ambelor de-
pozite.

Evenimentele din Rusia s'au desfășurat cu o iuteala uimitoare,
până când bolşevicii au cucerit puterea. Straduintele legitime de a
zădărnici cuibărirea anarhiei în sânul poporului nostru, arestarea,
dezarmarea și expulzarea soldaţilor ruși revoluționari peste Nistru
şi ocuparea Basarabiei, au condus la înăsprirea si apoi la ruperea re-
latiunilor diplomatice româno-ruse. Situatiunea aceasta a determinat
pe bolșevici să sechestreze tezaurul român care era în cea mai mare
parte proprietatea institutiunilor particulare, călcând astfel regulile
care guvernează depozitul şi textele precise ale convenției dela Haga,
care prevăd ca?) „bunurile supușilor unui stat, aflate pe teritoriul
unui stat inamic, nu pot deveni proprietatea inamicului, nici nu pot
fi puse sub sechestru.” Confiscând valorile, Consiliul Comisarilor Po-
porului a afirmat de nenumărate ori că ele vor fi restituite intacte
poporului român. Același lucru rezultă de altfel și din scrisoarea
comisarului afacerilor străine, V. Fritsche, adresată la 1 (14) Martie
1918 consulului Franţei din Moscova ?).

Ce a urmat se știe. Aurul românesc a fost întrebuințat de bol-
sevici pentru plata cumpărăturilor făcute în străinătate, iar cele-
lalte obiecte care n'au putut fi prefăcute imediat în arginti sunători,
se mai află încă și astăzi la Moscova. Cert este faptul că România n'a
primit și nici n'a autorizat pe nimeni să ridice în întregime sau în
parte tezaurul său depozitat la Moscova. Toate svonurile răspândite
în această privinţă, sunt şi rămân neîntemeiate.

Mai târziu, in luna Aprilie 1922, Conferinta Economica Inter-
naţională dela Genua a recunoscut dreptatea noastră, recomandând
Sovietelor la 2 Mai același an prin Ministerul de Externe al Franţei,
să restituie Guvernului român toate valorile sale.

Pe temeiul hotărîrii forului international și a angajamentelor
precise luate de diferitele guverne ale Rusiei, România este îndrep-
tätitä să reclame și să obţină restituirea întregului tezaur depozitat la

1) Capit. Vasile Emanuel, Nofiuni elementare de drept internațional public, pag.
183, Bucureşti 1925.
2) Vezi Aneza XXIX.

www.dacoromanica.ro

INCHEIERE 111

Moscova de institutiunile sale publice și particulare. Aceasta este sin-
gura și adevărata deslegare ce i se poate da problemei și sperăm că
Sovietele vor fi de acord cu noi asupra acestei chestiuni, atunci când
va suna ceasul reluării prieteneștelor relatiuni care ne-au unit atât
de strâns odinioară.

*
* *

Angajându-se de mai multe ori discutiuni directe sau indirecte
între noi si Soviete la Copenhaga, Viena, Varșovia, etc., în vederea
reglementării navigaţiei pe Nistru sau reluării relatiunilor diploma-
tice, delegaţii Rusiei au cerut mai întâi României să renunţe la te-
zaur, apoi au legat restituirea lui de recunoașterea unirii Basarabiei.
Cred că chestiunea a fost aşezată pe un tărâm greșit în discutiune,
deoarece recunoaşterea unirii Basarabiei și înapoierea tezaurului,
sunt două probleme distincte și independente. Intr'adevăr, din tim-
pul zămislirii popoarelor si până astăzi, pământul Basarabiei a fost
stăpânit, locuit şi apărat de Români. Istoria, clădită chiar pe documen-
tele oficiale rusești, este martoră.

După cinci ani dela răpirea Basarabiei, în 1817, ocârmuirea
rusească întocmind un recensământ al populaţiei 1), a constatat: că
din totalul locuitorilor de 462.630 suflete, Românii reprezentau 86%,
Rutenii 6,5%, Evreii 4,2%, Lipovenii 1,5%, Grecii 0,7%, Armenii 0,6%,
Bulgarii 0,25% si Gägäutii 0,25%. Rezultatul catagrafiei a nemul-
tumit profund pe Ruși. Nici un mijloc n'a fost cruțat pentru desna-
tionalizarea Moldovenilor băștinași. Colonizarea străinilor în pământul
basarabean, ademenirea Românilor să emigreze în Turkesten gi în
preajma Cutaisului din Caucaz, apăsările administraţiei, încercările
de rusificare prin școli şi biserici, toate acestea n'au dus la nici un
rezultat. Basarabeanul cu trupul si sufletul robust a îndurat mult,
dar a biruit, păstrându-și neștirbit caracterul curat românesc.

Statisticianul A. Zașciuk constată după datele culese pe cale
oficială, că populaţia Basarabiei era în 1856 de 990.000 oameni, dintre
cari 74% Moldoveni, iar restul de 26% neromâni. Dela 1856 si până
Ta 1897 când s'a făcut o nouă numărătoare, populaţia Basarabiei
a crescut dela 990.000 la 1.935.000 locuitori, dintre cari după tabloul
alcătuit de N. Durnovo, 56% erau Români, 18,9% malo si vel.-Rusi,
11,7% Evrei şi 13,4% Bulgari, Gägäuti, Nemti, Greci, Armeni, etc.

1) Ion I. Nistor, Istoria Basarabiei, pag. 289 si urm., Cernăuţi 1924.

www.dacoromanica.ro

112 M. GR. ROMASCANU

Din cercetarea obiectivă a acestor date observăm că pe măsură
ce populaţia creștea, proporţia Românilor scădea. Două sunt cauzele
explicative ale acestei constatări : falsificarea voită a statisticelor şi
desnationalizarea Moldovenilor pregătită și aplicată de Ruși, pe toate
căile ce le aveau la îndemână în calitate de stăpânitori.

In sfârșit, la 1918 când Sfatul Țării în deplină libertate a ho-
tarit întemeindu-se pe dreptul de autodeterminare al popoarelor unirea
Basarabiei cu România, populaţia ei era de 2.725.000 locuitori, re-
partizată astfel : 66,5% Români, 12% Ruși, 7,7% Bulgari si Gă-
gauti; 2,7% Nemti, 9,8% Evrei si 1,3% Greci, Armeni și alţii.

Faţă de aceste indiscutabile dovezi care ne probează că majo-
ritatea locuitorilor din provincia de peste Prut au fost şi sunt în ma-
joritatea lor Români, mai poate oare ridica Rusia vre-o pretentiune
asupra Basarabiei a cărei unire a fost recunoscută prin tratatul sem-
nat la Paris în ziua de 28 Octomvrie 1920 de delegaţii Angliei, Franţei,
Italiei şi Japoniei, în urma notei Consiliului Suprem al Conferinţei
Păcii, care +) „după ce a luat în consideraţie aspiraţiile de ansamblu
ale populaţiei basarabene, caracterul moldovenesc al acelei provincii
din punct de vedere geografic si etnografic, precum si argumentele
economice si istorice,...” s'a pronunţat pentru ,,... aceste motive în
favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal
proclamată de către reprezentanţii Basarabiei... 1?”

Evident că nu. Basarabia este si va rămâne veșnic unită cu
România, pentrucă cea mai mare parte dintre oamenii cari viețuiesc
pe pământul ei, prin originea, tradiţia, graiul, obiceiurile, religia, sân-
gele și aspiratiunile lor, au făcut și fac parte din poporul românesc 2).

+
+ +

1) Const. Kirițescu, J. c., III, pag. 534—5..

2) De altfel, problema Basarabiei nici nu mai poate fi pusă acum în discutiune, de-
oarece art. 1 al convenției semnată la Londra în ziua de 3 lulie 1933 de către România,
Afganistan, Estonia, Letonia, Persia, Polonia, Turcia şi Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste, prevede că : „fiecare din înaltele părţi contractante se angajează să accepte
în raporturile ei mutuale cu fiecare din celelalte şi cu începerea zilei punerii în vigoare
a prezentei conventiuni, definiţia agresorului, astfel cum a fost explicată în raportul
Comitetului pentru chestiunile de securitate cu data de 24 Mai 1933 (raportul Politis}
la Conferinţa pentru reducerea si limitarea armamentelor, raport făcut în urma propu-
nerii Delegatiunii Sovietelor”.

Ori, în amintitul raport, celebrul profesor de drept internaţional, Politis, pentru
a evita polemicile interpretative în cazurile de agresiune, a ajuns la formula stabilirit
teritoriului naţional a ţărilor contractante.

www.dacoromanica.ro

INÇHELERE 113
a — S| —————

O altă problemă ridicată în legătură cu tezaurul roman dela
Moscova, a fost aceia a taxei de păstrare. S'a susţinut că în ziua resu
tituirii lui, România va trebui să plătească Rusiei pentru serviciul
adus o sumă care va depăși valoarea aurului depozitat la Kremlin.

Este oare legitimă această pretentiune pe care sisau însușitao
Sovietele ? Iată întrebarea căreia îi voi da pe scurt răspunsul.

In scrisorile, proceselerverbale si protocoalele semnate cu ocazia
transportării si depozitării valorilor la Moscova, nu se pomenește
nici un cuvânt despre taxa de păstrare. Tăcerea în această privinţă
ne îndreptățește să tragem concluzia că Guvernul rus răsplătia astfel
în parte numeroasele obligaţiuni pe care le avea faţă de România.
Gratuitatea era deci aparentă. In realitate exista un adevărat schimb
de servicii, pentrucă Rusia avea fata de noi însemnate angajamente
isvorite din marile sacrificii pe care le făceam pentru întreţinerea
armatelor sale aflate pe teritoriul românesc. Din acest punct de vedere
privită pretentiunea ridicată de Soviete, ea ne apare nejustificată.

Să päsim mai departe si să admitem că într'adevăr datorăm
Rusiei taxa de păstrare. Admitand această ipoteză, se naște o nouă
întrebare : poate fi România obligată să plătească taxa din momentul
depunerii şi până în clipa restituirii valorilor? Desigur că nu. Nouă
nu ni se poate impune calcularea taxei decât pentru timpul cât
am consimţit ca tezaurul să rămână la Moscova. De îndată ce lram
reclamat și Sovietele nu ni lsau restituit, orice pretentiune pentru
restul timpului este nulă. Și în cazul acesta taxa va trebui socotită
pentru stocul metalic al Băncii Nationale și bijuteriile M. S. Regina
Maria pe timp de un an (1917), iar pentru celelalte valori numai pe
5 luni (1 Augustmm3l Decemvrie 1917).

Insfarsit, să considerăm că pretentiunea Sovietelor este justă
si că noi le datorăm taxa pentru păstrarea tuturor valorilor, din ziua
depunerii şi până'n clipa restituirii lor. Acceptarea acestei situatiuni
presupune păstrarea intactă a tezaurului în tot timpul. Rusia însă
n'a respectat acest elementar principiu al depozitului. Intrebuinţând
aurul românesc dela Kremlin pentru ale lor interese, Sovietele nu
numai că au scăpat de grija de asl mai păstra, dar au contractat în
acest chip — am putea cu drept cuvânt spune m-, un împrumut forţat
dela România. Modul lor de a proceda, pune problema în adevărata
ei lumină. Taxa de păstrare nu poate fi pretinsă pentru aurul depor
zitat la Kremlin, după data ridicării și întrebuinţării lui de Soviete.
Valorile celelalte aflate la SudnaiasKassna, vor fi supuse unei taxe
de păstrare desigur mai mică decât a aurului și numai pentru timpul

www.dacoromanica.ro

114 : M. GR. ROMASCANU

de cinci luni. In schimb, Rusia este obligată să plătească României
pentru împrumutul forţat contractat, dobânda care se va stabili de
comun acord. Scăzându-se taxa de păstrare calculată pe bazele amin-
tite din totalul dobânzilor, Rusia va rămâne cu siguranţă debitoarea
României, urmând să-i plătească restul.

Aceasta este după a noastră părere, singura solutiune justă
ce i se poate da problemei.

+
* *

Aruncându-ne o privire retrospectivă asupra desvoltării so-
cietätii de astăzi, constatăm că dealungul mileniilor omul a avut ten-
dinta permanentă să colaboreze gi să se asocieze cu semenii săi, pentru
-a putea mai uşor învinge greutăţile multe si variate ce i-au răsărit
în cale. Familia, tribul, satul, comuna, orașul, judeţul, statul, toate
aceste forme voluntare de convietuire necontenit adaptate împreju-
rărilor, se sprijinesc în primul rând pe interesele individuale, locale
si generale ale membrilor ce intră în compunerea lor.

Statul, considerat ca expresiunea desăvârșită a alcătuirii so-
ciale actuale, nu mai poate vietui izolat de restul lumii. Războiul
mondial modificând harta pământului și măcinând în cinci ani re-
zervele acumulate cu trudă în timp de decenii, a pus minţii ome-
neşti multe si grele probleme, pe care ţările răzlețe se străduiesc za-
darnic să le rezolve. Frământările profunde de pe întregul glob care
ne îndeamnă adesea să credem că trăim într'o epocă ce desparte două
zăboaie apropiate şi crâncene, își găsesc explicaţia în nefntelegerea
deplină a rostului colaborării sincere şi adevărate între popoare.

Dacă urmărim politica externă a României, constatăm că ea
este îndrumată cu multă înţelepciune de d-l N. Titulescu pe căile păcii
și ale bunei înţelegeri cu toate ţările vecine, cu conditiunea respec-
tării graniţelor noastre istorice. Nu este locul să intru în expunerea
cauzelor care au împiedicat până acum normalizarea raporturilor
dintre noi şi megieșii dela Răsărit. Imbucurător e faptul că primul
pas pe acest drum s'a făcut prin semnarea pactului de neagresiune
din 3 Iulie 1933, când d-l N. Titulescu a rostit printre altele ur-
mătoarele cuvinte pline de un adânc înţeles 1): ,,Dati-mi voie să
adaug că tratatul ce am semnat astăzi are o semnificare specială
pentru tara mea. El constituie o primă și importantă etapă pe calea
care duce la normalizarea raporturilor noastre. România și Uniunea

1) ,,Adevärul‘ din 5 Julie 1933.

www.dacoromanica.ro

INCHEIBRE 115

Republicilor Sovietice Socialiste sunt vecine și istoria nu a înregis-
trat un război între naţiunile noastre. Aceasta înseamnă că ele sunt
sortite să fie prietene. Nu am nici o îndoială că în munca ei neobo-
sită pentru menţinerea păcii generale, România va face tot ce de-
pinde de ea și am toate ratiunile să cred că Guvernul Uniunii Re-
publicilor Sovietice Socialiste, va face la fel pentru ca cele două
națiuni să realizeze pentru cel mai mare bine al lumii, poruncile geo-
grafiei și istoriei”.

Răspunsul asemănător al d-lui Litvinov, precum şi politica
externă pacifică dusă de cele două ţări dela încheierea pactului în-
coace, sunt motive destul de puternice pentru a ne întări credința
că apropierea dintre România și Rusia, nu va întârzia prea mult.
După zile furtunoase, soarele împrăștie nourii și lumina înveselește
pământul. Fără îndoială că va veni și clipa în care urile vor fi înmor-
mântate pentru vecie. .

Cand reprezentantii oficiali ai celor douä puteri se vor intruni
pentru a pune temeliile colaborärii viitoare, atunci isvorul tuturor
neintelegerile care ne-au despärtit de Uniunea Republicilor Sovie-
tice Socialiste va trebui secat definitiv, pentru ca valurile vremii
să nu poată niciodată sfärâma raporturile de bună prietenie şi inte-
legere. Problema tezaurului român depozitat la Moscova se va afla
cu siguranţă pe primul plan al discutiunilor si cred că ea nu va
putea fi deslegată decât în spiritul adevărului istoric, pe care m'am
străduit să-l infatisez în paginile acestei cărţi.

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE

www.dacoromanica.ro

ACTE SI DOCUMENTE

ANEXA I

Decretul Nr. 3.120 din 17 Noemvrie 1916, privitor la strămutarea
sediului central al Baneii Nationale a României la Jasi.

Văzând raportul ministrului Nostru secretar de Stat Ja Depar-
tamentul Justiţiei sub Nr. 46.333 din 16 Noemvrie 1916,

Am decretat și decretäm :

Art. 1. — Sediul central al Băncii Naţionale a României, pe ziua
de 15 Noemvrie 1916, se strămută dela Bucuresti la Iasi.

Art. 2. — Toate operaţiunile care după legea si statutele Băncii
se făceau la București, se vor face la Iaşi, unde va fi sediul Consiliului
General si al celui de Administratiune.

La Bucuresti se vor face numai operaţiunile ce va hotărî Ad-
ministratiunea Centralä a Bäncii.

ANEXA II

Notă remisă ministrului rus la Iasi de către guvernatorul
Băncii Nationale.

Excellence,

Conformément aux vues manifestées par votre Excellence, j'ai
l'honneur de vous soumettre, de la part de la Banque Nationale de
Roumanie, la note suivante concernant le transport en Russie du tré-
sor de notre Banque.

Si le Gouvernement est d’accord, la Banque Nationale de Rou-
manie croit qu’on pourrait procéder ainsi :

1. Le trésor serait confié à Iassy aux personnes chargées par

www.dacoromanica.ro

120 M. GR. ROMASCANU

le Gouvernement impérial pour le recevoir et le transporter en
Russie.

Un protocole en triple exemplaire serait rédigé, constatant le
nombre des caisses confiées, l’état des sceaux apposés sur chacune
d’elles, la nature et la valeur de leur contenu déclaré par la Banque
Nationale de Roumanie.

Le protocole serait signé par les personnes déléguées de la Ban-
que Nationale de Roumanie.

Les portes des wagons seraient scellées avec les sceaux des dé-
légués du Gouvernement impérial et ceux de la Banque Nationale
de Roumanie, mention faite de cette opération dans le protocole.

Un exemplaire de ce protocole serait remis aux délégués du Gou-
vernement roumain, le second aux délégués du Gouvernement im-
périal et le troisième à la Banque Nationale de Roumanie.

Comme pour l’effectuation du départ en Russie, nous croyons
que la présence des délégués de la Banque Nationale est nécessaire,
nous vous prions d'admettre que le transport soit accompagné aussi
par eux.

La délégation se composera d’un directeur de la Banque Na-
tionale, d'un censeur, du caissier principal et des cinq autres per-
sonnes.

2. Si le Gouvernement impérial veut bien mettre, en Russie,
à la disposition de la Banque Nationale un compartiment spécial dans
le trésor, ce qui serait désirable, nous croyons qu'on pourrait, pour
effectuer le dépôt, procéder comme suit :

En présence des personnes chargées par le Gouvernement im-
périal de recevoir et de transporter notre trésor, aussi bien que des
nos délégués, le trésor serait mis dans le compartiment spécial.

Comme notre trésor est déposé dans de petits sacs en toile,
portant l'indication de la nature des monnaies, du poids et de la va-
leur, sacs qui sont enfermés dans de petites caisses en bois, nous
croyons qu'on pourrait faire assez facilement en Russie inventaire
du contenu de ces caisses, en comptant et au besoin en pesant les
petits sacs, dont le nombre ne dépasse pas environ 15.000.

Si la ou les portes du compartiment mis à la disposition de notre
Banque en Russie comportent deux ou plusieurs clefs chacun, nous
croyons que l’une de ces clefs serait bien être confiée aux délégués
du Gouvernement impérial, qui prennent sous leur garde le trésor,
les autres aux délégués de la Banque Nationale, qui pourraient les
rapporter au siège principal de la Banque.

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 121

Nous croyons en outre qu'on devrait rediger un protocole cons-
tatant l’ensemble de cette opération, le nombre des caisses et leur
contenu, le nombre des clefs et les personnes 4 qui elles ont été con-
fiées et toute autre mention qu’on croirait nécessaire, protocole qui
serait signé par tous les délégués en vertu de leurs pouvoirs.

Ce protocole serait rédigé en quatre exemplaires originaux,
dont l’un serait remis aux délégués du Gouvernement impérial, l’autre
resterait inclus dans le trésor ef le troisième et quatrième seraient re-
mis aux délégués de la Banque Nationale, qui remettrons un exem-
plaire au Gouvernement roumain.

Le dépôt se trouverait aussi sous la garde et la surveillance des
délégués du Gouvernement impérial.

Nous croyons, Excellence, devoir vous communiquer que pour
le transport de notre trésor de Bucarest à Iassy, l’on a eu besoin de
18 wagons à 15.000 kos. chacun, en dehors des wagons nécessaires pour
la garde et pour le personnel.

En outre du trésor en or, nous devrions transporter en même
temps deux caisses contenant des bijoux. Une mention spéciale
constatant le nombre et la nature des sceaux serait faite dans le pro-
tocole.

J'ai l'honneur, Excellence, de vous transmettre, en même temps
que mes plus vifs remerciements, l’assurance de ma très haute consi-

dération.
(ss). I. G. Bibicesco

ANEXA III
Jurnalul Consiliului de Ministri Nr. 20.901 bis din 12 Decemvrie 1916.

Consiliul Ministrilor, in sedinta sa dela 12 Decemvrie 1916,

Deliberând asupra raportului cu Nr. 1.916 al d-lui ministru de
iinante,

Avand in vedere cele cuprinse in acel referat,

Decide :

Gäseste că este nevoie să se pună în siguranţă in Rusia tezaurul
Băncii Naţionale și aprobă transportarea lui.

(ss). Ion I. C. Brătianu, Victor Antonescu, Vintilă Brătianu,
Al. Constantinescu, M. Pherechide, C. I. Istrate, M. G. Cantacuzino,
E. Costinescu, I. G. Duca, D. Greceanu, Take Ionescu si G. Mârzescu.

www.dacoromanica.ro

122 M. GR, ROMASCANU

ANEXA IV

Legea din 24 Decemvrie 1916 pentru strämutarea sediului central
al Băncii Nationale a României dela Bucureşti la Iaşi).

Art. 1. — Sediul central al Băncii Nationale a României este
strămutat, în mod provizoriu, dela Bucuresti la Iași. Consiliul General
al Bancii va putea stramuta tezaurul Bancii fn orice alta parte cand
va crede cä 0 asemenea mäsurä ar fi necesarä pentru a pune tezaurul
său in siguranţă. Aceiasi măsură o poate lua gi în privinţa sediului
său, care va fi în localitatea unde va fi reşedinţa Guvernului, precum
şi în privinţa tuturor celorlalte depozite și valori ale Băncii Naţionale
sau aflate în păstrarea sa. Această hotarire nu va putea fi execu-
torie decât după aprobarea Ministerului de Finanţe, dată pe temeiul
unui jurnal al Consiliului de Miniștri.

Art. 2. — Toate operaţiunile care după legea și statutele Băncii
se făceau la București, se vor face la Iași sau în localitatea unde Banca
şi-ar fixa sediul său și unde va fi sediul Consiliului General, al Consi-
liului de Administraţie si al directiunii centrale.

La Bucuresti se vor face numai operaţiunile hotärîte de Consiliul
General al Băncii.

Art. 2 bis. — Banca Naţională este autorizată să amâne pe
maximum un an, dacă crede necesar, convocarea adunării generale,
fiind însă obligată ca deciziunea Consiliului General care aprobă bi-
lanţul şi contul de profit şi pierdere, să o supună ratificării celei mai
apropiate adunări generale, care va putea fi convocată si mai înainte
de un an.

Art. 3. — Se ratifică înaltul decret regal Nr. 3.120, publicat în
Monitorul Oficial Nr. 189 din 20 Noemvrie a. c.; toate dispozi-
fiunile luate în baza acestui decret vor avea forţă de lege cu începere
dela data publicării lui în Monitorul Oficial.

Art. 4. — Sediul central al Băncii Nationale a României se va
putea strămuta din nou în București, când împrejurările o vor permite,
pe baza unui decret regal, dat după propunerea ministrului de finanţe,
în urma avizului conform al Consiliului de Miniștri.

Art. 5. — In timpul aplicării prezentei legi, toate legile și regu-
lamentele contrarii ei sunt si rămân suspendate.

1) Prom. decr. Nr. 3.264 din 24 Decemvrie 1916.

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 123

ANEXA V

Scrisoarea adresată la 11 Decemvrie 1916 de către ministrul rus
dela Iasi, ministrului de finante roman.

Légation Impériale de Russie
en Roumanie

Confidentiel Jassy, le 11 décembre 1916.
No. 148. J. Nr. 3.470—12 Decemvrie 1916.

Monsieur le Ministre,

J'ai l'honneur d’informer Votre Excellence que, par un télé-
gramme de ce jour, $S. E. M. Pokrovsky, ministre des affaires etran-
gères, me fait savoir que S. E. M. Bark, ministre des finances,
m'autorise de signer pour lui le protocole, que tel nombre de caisses
avec la valeur déclarée par la Banque Nationale de Roumanie ont
été chargées dans le train et que le Gouvernement russe garantit
leur intégrité, tant pendant le parcours, que pendant le dépôt à
Moscou. Après ceci, cette cargaison devra être livrée contre un reçu
spécial au chef de l’escorte du train. Le second protocole relatif au
dépôt des fonds à Moscou dans un compartiment séparé, ayant deux
clefs, dont une sera gardée par les fonctionnaires roumains et l’au-
tre par les fonctionnaires russes, sera signé par le délégué du Minis-
tère Impérial des Finances à Moscou.

Veuillez agréer, Monsieur le Ministre, l'assurance de ma haute
considération.

(ss). A. Mossoloff

ANEXA VI

Protocolul încheiat la Iasi la 14(27) Decemvrie 1916 cu ocazia
încărcării tezaurului Bäneii Nationale.

La Banque Nationale de Roumanie voulant mettre en streté
son trésor en or, qui garantit l'6mission de ses billets de banque
et qui constitue sa propriété privée, a décidé conformément à la dé-
cision de son Conseil Général de transporter ce trésor en Russie,
à Moscou.

www.dacoromanica.ro

424 M, GR, ROMASOANU

La Banque Nationale de Roumanie ayant obtenu l'assentiment
du Gouvernement impérial de Russie à ce sujet, par l'intervention
du Gouvernement roumain, a confié ce trésor au délégué du Gou-
vernement impérial de Russie, en gare de Jassy, qui a procédé en l’as-
sistance des délégués de la Banque Nationale de Roumanie au char-
gement dans les wagons des caisses en bois contenant le dit trésor,
caisses fermées et scellées avec les sceaux de la Banque Nationale
de Roumanie et à l’apposition des scelles sur les wagons.

Dans la journée du 12/25 décembre 1916 on a chargé sept
wagons, portant les numéros :

218.873 Privislanski 983.002 H N K 300.668 M PK
324.609 Po 39.815 Cz 346.002 P M
170.607 Py

mettant dans chaque wagon cent (100). caisses, soit en tout sept
cents (700) caisses.

Dans la journée du 13/26 décembre 1916 on a chargé sept (7)
autres wagons portant les numéros :

889.135 A2 Mnu «500.934 MK Hu U 44083 Cz BM
286.927 Py 605.008 uqubuc 112.150 1-0 B
597.596 uqubuc

mettant dans chaque wagon par cent (100) caisses, sauf dans le
wagon No. 44.083 Cz B M, où on a chargé 140 (centquarante) caisses,
soit en tout 740 (sept cent quarante) caisses.

Dans la journée du 14/27 décembre 1916 on a chargé trois au-
tres wagons, portant les numéros :

290.221 Cz B M 528.259 H N K 225.692 1-0 B

mettant dans les deux premiers par ‘cent (100) caisses et dans le
troisième 98 (quatrevingt dixhuit) caisses, soit en tout 298 (deux
cent quatrevingt dixhuit) caisses.

La valeur totale du trésor en or effectif composé de monnaics
de différantes natures et de lingots d’or, chargés dans les susdits
wagons, est de lei or 314.580.456, bani 84 (trois cent quatorze mil-
lions cing cent quatre vingt mille quatre cent cinquante et six 84%),
d’après la déclaration des délégués de la Banque Nationale de Rou-
manie.

www.dacoromanica.ro

ACTE SI DOCUMENTE 125

Nous déclarons avoir constaté que les scellés apposés sur chaque
caisse sont intacts.

En dehors du trésor de la Banque Nationale de Roumanie
plus haut indiqué, on a chargé dans le même wagon No. 225.692 I-0 B,
encore deux autres caisses portant les scellés de la Banque Natio-
nale de Roumanie, caisses dont la valeur déclarée est de 7 (sept}
millions.

Les portes de chaque wagon ont été fermées par des cadenas
et ont été scellées chacune par deux sceaux, l’un apposé par le dé-
légué du Gouvernement impérial russe et l’autre, celui de la Banque
Nationale de Roumanie, apposé par les délégués de cette Banque.
En plus, chaque porte a été plombée avec les plombs de la Banque
Nationale de Roumanie.

Le trésor de la Banque Nationale de Roumanie, ainsi que les
deux autres caisses, se trouvent à partir du jour où ils ont été con-
fiés au délégué du Gouvernement impérial et chargés dans les wa-
gons, sous la garantie du Gouvernement impérial de Russie, en ce
qui concerne la sûreté du transport, la sûrelé du dépôt, ainsi que
du retour en Roumanie.

Lorsque ce trésor sera déposé en Russie dans le compartiment
reservé par le Gouvernement impérial, il sera fait un inventaire du
contenu des caisses, inventaire dont on fera mention dans le proto-
cole qu’on redigera là-bas et qui constatera, entre autres, l’effectua-
tion du dépôt, ainsi que sa valeur.

Le présent protocole a été redigé en triple exemplaire originaux,
dont l’un a été pris par le délégué du Gouvernement impérial de
Russie, l’autre par le ministre des finances du Royaume de Roumanie
et le troisième par les délégués de la Banque Nationale de Roumanie
et a été signé par Son Excellence le général-lieutenant Mossoloff,
envoyé extraordinaire, ministre plénipotentiaire de Sa Majesté l’Em-
pereur de Russie, agissant comme délégué à ce sujet du Gouver-
nement impérial russe, par M. Victor Antonesco, ministre des fi-
nances du Royaume de Roumanie et par les délégués de la Banque
Nationale de Roumanie, M. Th. Capitanovici, directeur, M. A. Sa-
ligny, censeur et M. M. Z. Demetresco, caissier principal de la
Banque.

Fait aujourd'hui, le 14/27 décembre 1916 à Iassy, Roumanie.

Ministre de Russie, (ss). A. Mossoloii

www.dacoromanica.ro

126 M. GR. ROMASCANU

Je soussigné Victor Antonesco, ministre des finances de Rou-
manie, certifie que la Banque Nationale de Roumanie a transporté
son trésor par l'intervention et avec le consentement du Gouverne-
ment roumain et que le trésor constitue la propriété privée de la
Banque Nationale.

Le ministre des finances, (ss). Victor Antonesco

Directeur de la Banque Censeur à la Banque Caissier principal de

Nationale de Rou- Nationale de Rou- la Banque Nationale
manie, manie, de Roumanie,

(ss). Th. Capitanoviei (ss). A. Saligny (ss). M. Z. Demetreseo

ANEXA VII

Protocolul încheiat la 16 Februarie 1917 eu ocaziunea depunerii
tezaurului aur al Baneii Nationale la Kremlin.

Comme suite au protocole signé par nous 4 Moscou le 21 dé-
cembre 1916, nous soussignés, délégués du Ministère des Finances, |
Basile Jacowlewitch Kowalnitzky, conseiller d'état, actuel gérant
de la succursale de la Banque de l'État à Moscou; N. W. Wenia-
minoff, directeur des caisses de la dite succursale et W. I. Ja-
cowleff, sousdirecteur de la Banque de l’État, d'une part et T. Ca-
pitanovici, directeur de la Banque Nationale de Roumanie; A. Sa-
ligny, censeur et M. Z. Demetresco, caissier principal de la dite Banque,
délégués de la Banque Nationale de Roumanie, d'autre part, les pre-
miers agissant conformément aux dispositions du ministre des fi-
nances en date du 14 décembre 1916, No. 1.267, les seconds en vertu
du procès-verbal signé à Jassy le 14/27 décembre 1916, avons en pré-
sence de M. Pierre Guérin, consul de Roumanie à Moscou, repré-
sentant le Gouvernement roumain, rédigé le présent procès-verbal
comme suit :

Selon le protocole signé le 14/27 décembre 1916 à Jassy, le
9 janvier 1917 on a commence a rédiger un inventaire détaillé du
contenu de 1.740 caisses aux scellés de la Banque Nationale de Rou-
manie, deposé le 21 décembre 1916 dans le compartiment de ré-
serve de la succursale de la Banque de l'État à Moscou au Kremlin
{Palais des Armures), dans le but de vérifier le contenu des caisses
et sa valeur.

www.dacoromanica.ro

ACTE 81 DOCUMENTE 127

Avant d'ouvrir les caisses, on a, conformément au protocole
du 21 décembre 1916, procédé a une inspection minutieuse des sceaux
de la Banque Nationale de Roumanie sur toutes les 1.740 caisses
et en même temps procédé, à la classification des caisses, selon la
nature des monnaies. Les scellés de 774 caisses furent trouvés endom-
magés, néanmoins, il a été constaté qu’une partie considérable de
ces endommagements portent le caractère de très minces fissures
produites par le changement de la température ou bien provenant
de chocs inévitables, dûs au transport.

Ensuite, ont été établies d’un comun accord les conditions et
l’ordre de la vérification des valeurs, ainsi que des formalités à oh-
server pendant cette vérification :

1. En premier lieu on ouvrira les caisses avec les sceaux en-
dommagés et ensuite les autres dans l’ordre des catégories des monnaies.

2. On ouvrira les caisses contenant 8 sacs chacune avec de
la monnaie or de même valeur, on comptera seulement le contenu
de deux sacs et on pésera tous les 8 sacs, en vérifiant le poids et
la valeur indiqués sur chaque fiche et en mettant de nouvelle fiche
aux sacs comptés.

Les sacs ouverts seront, après la verilication, plombés avec les
plombs de la Banque Nationale de Roumanie.

3. Les valeurs qui pour une raison quelconque ne pourront
être ni comptées, ni pesées, sont acceptées pour la valeur declarée
par la Banque Nationale de Roumanie.

4. Après la vérification faite, on renfermera dans les caisses
le contenu des valeurs qui seront scéllées de nouveau, avec les sceaux
de la Banque Nationale de Roumanie.

5. Chaque jour un procès-verbal sommaire sera rédigé sur la
procédure de vérification d’après lesquels, à la fin de la vérification,
il sera fait un tableau des travaux qui sera joint au protocole.

6. Un tableau detaillé des valeurs déposées avec indication
du nombre des caisses, des sacs et de la nature des monnaies et
de leur valeur en lei sera également annexé au présent protocole.

Suivant les prescriptions indiquées, la vérification et la récep-
tion des valeurs qui constituent la propriété de la Banque Nationale
de Roumanie, ont été exécutées pendant 19 jours, à partir du 9 janvier
jusqu’au 4 février inclusivement, comme suit :

a) 1.737 caisses ont été ouvertes et, après vérification, ont été
refermées, en apposant de nouveaux sceaux de la Banque Nationale
de Roumanie ;

www.dacoromanica.ro

128 M, GR. ROMASCANU

b) 13.823 sacs avec de la monnaie d'or ont été pesés et de ce
nombre 3.565 sacs ont été ouverts et la monnaie qu'ils contenaient
a été comptée et une inscription a été faite sur de nouvelles etiquettes
(fiches) ;

c) Les lingots d’or inspectés a vue d’œil et partiellement pesés
ont été acceptés pour la valeur et le poids déclarés ;

d) Les autres sacs avec différentes monnaies pour la somme
de 103.605 lei 12 bani, furent acceptés pour la valeur indiquée sur
les etiquettes de ces sacs scellés et

e) Deux autres caisses avec des valeurs spéciales d’une valeur
declarée de 7.000.000 lei et une caisse en fer d’une valeur declarée
de 13.063 lei 86 bani, ont été reçues sans être ouvertes.

Toutes les valeurs effectivement vérifiées, c’est-à-dire comptées
ou pesées, ont été trouvées parfaitement conformes quant à leur
nombre et à leur valeur, aux déclarations faites par la Banque Natio-
nale de Roumanie et en joignant à leur montant celui des autres va-
leurs non effectivement verifiés, on obtient la somme totale de toutes
les valeurs de 321.580.456 lei 84 bani, qui a été declarée des l’origine
par la Banque Nationale de Roumanie.

Les données detaillées concernant la marche des travaux de
vérification et l’état des valeurs veriliées, sont mentionnées dans deux
tableaux annexés au présent protocole et dûment signés par les dé-
légués.

A la fin de toutes les opérations de vérification et de récep-
tion, ces 1.738 caisses contenant les valeurs constituant la propriété
privée de la Banque Nationale de Roumanie pour la somme de lei
or 314.580.456 bani 84 et deux autres caisses d'une valeur de 7.000.000
lei, soit en tout mille sept cent quarante (1.740) caisses, scellées avec
les sceaux de la Banque Nationale de Roumanie pour la somme
totale de trois cent vingt et un milions cinq cent quatre vingt mille
quatre cent cinquante six lei or 84 bani (321.580.456 lei or 84 bani),
ont été deposées dans le même compartiment de réserve de la suc-
cursale de la Banque de l’État à Moscou au Kremlin (Palais des Ar-
mures) sous la garantie du Gouvernement impérial russe pour la sé-
curité du dépôt, en conformité des donées insérées dans le protocole
présent.

Sur quoi les soussignés ont convenu que :

1. Vu la verification minutieuse et les conditions selon lesquelles
seront gardées les valeurs, garantissant parfaitement les intérêts des
deux parties, une nouvelle vérification detaillée n’aura pas besoin

www.dacoromanica.ro

ACTE SI DOCUMENTE 129

d'être effectuée à la restitution à la Banque Nationale de Roumanie
de son trésor et on se limitera à l'ouverture de celles des caisses
dont les scellés auraient été réellement endommagées. Les fractures
sur les scellés produites par le changement de température, ou bien
par suite de chocs, ne doivent pas servir de motif pour l'ouverture
des caisses, si l’ensemble d'autre indices n’inspirent pas d’in-
quiétude.

2. Pendant la période durant laquelle les valeurs se trouveront
à Moscou, les representants de la Banque Nationale de Roumanie
dûment accrédités, auront à toute heure accès au compartiment de
réserve où est gardé le trésor de cette Banque et pourront faire des
inspections et des vérifications partielles.

Cependant l’entrée dans le compartiment de réserve, de même
que toutes sortes d'opérations sur les valeurs, ne seront permises qu’en
présence des fonctionnaires autorisés par la succursale de la Banque
de l'État à Moscou, prévenus à l'avance. Pour toutes les entrées
dans le compartiment de réserve et pour toutes les sortes d’opéra-
tions, un procès-verbal sommaire sera rédigé.

La réstitution du trésor ne sera possible, que sur la présen-
tation des pleins pouvoirs spéciaux des délégués de la Banque Na”
tionale de Roumanie.

Le 4 février 1917, toutes les opérations étant terminées, les
portes du compartiment réservé au dépôt de la Banque Nationale
de Roumanie ont été fermées.

Sur la porte intérieure (grille en fer) a été apposé le sceau de
la Banque Nationale de Roumanie et sur la porte extérieure (coffre-
fort) les scellés des délégués du Ministère Impérial des Finances et
les clefs ont été remises, celle de la porte extérieure à monsieur Ba-
sile Jakowlewitch Kovalnitzky, gérant de la succursale de la Banque
de l'État à Moscou et celle de la (grille) porte extérieure, ainsi que
celle de la grille intérieure, à monsieur T. Capitanovici, délégué de
la Banque Nationale de Roumanie et directeur de cette Banque,
qui est autorisé à séjourner à Moscou jusqu’à nouvelle disposition
de cette Banque.

Des sentinelles ont été mises en faction auprès de la porte d’en-
trée de ce compartiment et des serviteurs de la Banque de l'État
ont été également préposés à sa garde.

Le présent protocole rédigé parallèlement en français et en
russe, a été fait en quatre exemplaires, dont deux ont été remis au

www.dacoromanica.ro

130 M. GR. ROMASCANU

gérant de la succursale de la Banque de l’État à Moscou et les deux
autres au représentant du Gouvernement roumain et aux délégués
de la Banque Nationale de Roumanie.

Fait à Moscou, le 16 février 1917.

(ss). Basile Jacowlewiteh Kowalnitzky
Conseiller d’État, actuel gérant de la succursale de la
Banque de l’État à Moscou.

(ss). N. W. Weniaminoff
Directeur des caisses de la succursale de la Banque
de l'État à Moscou.

(ss). W. I. Jacowleff
Sous directeur de la Banque de l'État.

(ss). Th. Capitanovici
(ss). Anghel Saligny
(ss). M. Z. Demetresco
(ss). P. Guérin

ANEXA VIII

Scrisoarea adresată la 24 Iulie 1917 de către ministrul rus dela Iaşi,
ministrului de finante roman.

Légation de Russie
en Roumanie

No. 1.621. Jassy, le 24 juillet 1917.

Monsieur le Ministre,

J'ai l'honneur d'informer Votre Excellence, que par un
télégramme de ce jour, j'ai sollicité du Gouvernement russe l'auto-
risation de signer pour lui les différents protocoles concernant la
remise aux autorités russes les valeurs de toute sorte que l'État rou-
main, la Banque Nationale de Roumanie et toute autre institution

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTH 131

publique de Roumanie sont amenées à évacuer en Russie, ainsi que
la garantie du Gouvernement russe quant à l’intégrité de ces dépôts
pendant le parcours et après leur arrivée à destination.

Comme la situation actuelle exige le départ immédiat de ces
différentes valeurs et ne saurait s’accomoder des retards qu’impli-
querait l’attente d'une autorisation en de forme diie la part de mon
Gouvernement, j’informe Votre Excellence que je signerai dès 4 pré-
sent les différents protocoles en attendant une ratification posté-
rieure du Gouvernement russe.

Le second protocole relatif au dépôt des fonds à Moscou dans
un compartiment séparé ayant deux clefs, dont une sera gardée
par les fonctionnaires roumains et l’autre par les fonctionnaires russes,
sera signé par le délégué du ministre des finances à Moscou.

Veuillez agréer, Monsieur le Ministre, l’assurance de ma haute
considération.

(ss). Poklewsky Koziell

ANEXA IX

Serisoarea adresată la 27 Iulie 1917 de către ministrul rus dela Iași,
ministrului de finante român.

Legalion de Russie. Jassy, le 27 juillet 1917.
No. 1.672.

Monsieur le Ministre,

Pour faire suite ă ma lettre en date du 24 juillet ct. sous No.
1.621, j'ai l'honneur de porter à la connaissance de Votre Excellence,
que j’ai regu de mon Gouvernement les pleins-pouvoirs nécéssaires
pour signer les protocoles concernant l’évacuation en Russie des va-
leurs appartenant à la Banque Nationale et autres institutions pu-
bliques de la Roumanie.

En vous communiquant ce qui précède, je vous prie, Monsieur
le Ministre, d’agréer l’assurance de ma haute considération.

(ss). Poklewsky Koziell

www.dacoromanica.ro

132 M. GR, ROMASCANU

ANEXA X

Protocolul încheiat în Iaşi la 27 (9) August 1917, cu ocazia trimiterii
la Moscova a celui de al doilea transport cu valorile
Băneii Nationale.

La Banque Nationale de Roumanie, apres entente avec le Gou-
vernement roumain, voulant mettre en sûreté son propre avoir, en
Sa possession ou sous sa garde, comme : titres, effets, valeurs, dépôts,
partie de ses archives et livres, actes etc., ainsi que la partie de son
stock métallique en or, sa propriété privée, qui se trouvait encore a
Jassy, d’une valeur de lei 574.523, bani 57 (cinq cent soixante qua-
torze mille, cing cent vingt trois et 57%), a décidé, conformément
à la décision de son Conseil Général, de transporter tout ceci
à Moscou.

La Banque Nationale de Roumanie, s'étant mis d’accord, par
l'intervention du Gouvernement roumain, avec le représentant du
Gouvernement russe et conformément à sa lettre No. 1.621 du 24
juillet 1917 adressée au Ministère des Finances de Roumanie, a confié
toutes ces valeurs au délégué du Gouvernement russe, en gare de
Jassy, qui a procédé en l’assistance des délégués de la Banque Na-
tionale de Roumanie, au chargement dans les wagons des caisses en
bois contenant les dites valeurs, caisses fermées et scellées avec les
sceaux de la Banque Nationale de Roumanie et à l'apposition des
scellés sur les wagons.

On a chargé 3 (trois) wagons portant les No. 142.013, 832.742
et 905.964 en mettant :

78 caisses dans le wagon No. 142.013,

54 caisses dans le wagon No. 832.742 et

56 caisses dans le wagon No. 905.964,
soit en total 188 caisses.

La valeur déclarée par les délégués de la Banque Nationale
de Roumanie, du contenu total des 188 caisses chargées dans les
trois dits wagons, est de lei 1.594.836.721,09 (un miliard cinq cent
‘ quatre vingt quatorze millions, huit cent trente six mille, sept cent
vingt un et 09%) dont lei 1.594.336.721, bani 09 (un milliard cinq

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 133

cent quatre vingt quatorze millions trois cents trente six mille sept
cent vingt un et 09%) en or, titres, effets, et autres valeurs et lei
500.000 (cinq cent mille) la valeur des archives, livres, actes, etc.

Les portes de chaque wagon ont élé fermées par des cadenas
et ont été scellées chacune par deux sceaux, l’un apposé par le dé-
légué du Gouvernement russe et l’autre, celui de la Banque Natio-
nale de Roumanie, apposé par les délégués de cette Banque. En outre,
chaque wagon a été plombé.

Toutes ces valeurs de toute nature ainsi que le trésor or, plus
haut mentionné, chargées dans les sus-dits trois vagons et ayant une
valeur totale déclarée par les délégués de la Banque Nationale de la
Roumanie de lei 1.594.336.721, bani 09, se trouvent, à partir du
jour où ils ont été confiés au délégué du Gouvernement russe et chargés
dans les wagons, sous la garantie du Gouvernement russe en ce qui
concerne la sûreté du transport, la sûreté du dépôt, ainsi que du re-
tour en Roumanie.

Lorsque les valeurs plus haut indiquées seront déposées en
Russie dans un compartiment séparé, il sera fait un inventaire du nom-
bre des caisses, inventaire dont mention sera fait dans le protocole
qu’on redigera à Moscou et qui constatera entre autres l’effectuation
du transport, l’état dans lequel il est arrivé, l’effectuation du dépôt,
ainsi que le nombre des caisses.

Les clefs du compartiment où les valeurs seront déposées seront
gardées, l’une par le délégué du Gouvernement russes et l’autre ou
les autres, par le délégué de la Banque Nationale de Roumanie, M.
le directeur Th. Capitanovici, résidant actuellement à Moscou, ou,
en son absence et provisoirement jusqu’au retour de M. Capitanovici,
par M. le censeur C, Naco.

Le présent protocole a été redigé en trois exemplaires originaux,
dont l’un a été pris par Son Excellence monsieur le ministre de Russie,
l’autre par Son Excellence monsieur le ministre des finances du
Royaume de Roumanie et le troisième par les délégués de la Banque
Nationale de Roumanie et a été signé par Son Excellence monsieur
Stanislaw Poklewsky Koziell, ministre de Russie, par Son Excellence
monsieur Nicolas Titulesco ministre des finances du Royaume de
Roumanie et par les délégués de la Banque Nationale de Roumanie,
MM. C. Naco et le général N. C. Constantinesco, censeurs de la Banque
Nationale de Roumanie.

Fait à Jassy, Roumanie, aujourd’hui le 27/9 août 1917.

www.dacoromanica.ro

134 M. GR, ROMASCANU

Il est fait mention que sur trois portes des trois wagons ci-dessus
mentionnées, il a été apposé un troisiéme sceau, celui du Gouverne-
ment roumain, les autres trois portes du coté opposé portant seule-
ment les deux sceaux mentionnés plus haut.

(ss). S. Poklewsky Koziell, ministre de Russie
(ss). N. Titulesco, ministre des finances de Roumanie

Les délégués de la Banque Nationale de Roumanie :

(ss). C. Naco
(ss). Général N. C. Constatinesco

ANEXA XI

Protocolul încheiat în lași la 27 (9) August 1917, cu ocazia trimiterii
la Moscova a valorilor Casei de Depuneïi si Consemnatiuni.

La Caisse de Depâts et Consignations de Roumanie, apres
entente avec le Gouvernement russe, voulant mettre en sûreté tout
son avoir propre en sa possession, ainsi que celui qu’elle a sous sa
garde comme titres, effets, valeurs, dépôts, une partie de ses archi-
ves, livres, actes, etc., a décidé conformément aux dispositions du Gou-
vernement roumain de transporter tout cet avoir à Moscou, en
Russie.

La Caisse de Dépôts et Consignations, vu la lettre du vingt
quatre juillet 1917 (No. 1.621) adressée par Son Excellence monsieur
Poklewsky Koziell, ministre de Russie en Roumanie, à monsieur
Nicolas Titulesco, ministre des finances du Royaume de Roumanie,
a confié toutes ces valeurs au délégué du Gouvernement russe en gare
de Jassy, qui a procédé en l'assistance des délégués de la Caisse de
Dépôts et Consignations, aur chargement dans les wagons, des caisses
en bois, contenant les dites valeurs, caisses fermées et scellées avec
les sceaux du Ministère Royal des Finances de Roumanie et à
l’apposition des scellés sur les wagons.

Dans la journée du 23 juillet, on a chargé cinq wagons, portant
les numéros 198.291, 411.271, 131.911, 832.135, 403.175 et mettant
dans chaque wagon le nombre de caisses suivant : cent trois dans le
wagon 198.291, cent sept dans le wagon 411.271, quatie vingt dix

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 135

dans le wagon 131.911, cent vingt neuf dans le wagon 832.135 ct cent
vingt six dans le wagon 403.175, total cing cent cinquante cinq caisses.

Dans celle de Lundi 24 juillet, on a chargé sept wagons, portant
les numéros ci après indiqués et mettant dans chaque wagon le nom-
bre des caisses suivant : cent quarante neuf dans le wagon 731.410,
soixante dix neuf dans le wagon 792.100, quarante six caisses dans le
wagon 193.163, soixante deux caisses dans le wagon 325.787, cinquante
six dans le wagon 629.276, soixante treize dans le wagon 172.880 et
cinquante huit dans le wagon 591.805, total cinq cent vingt trois
caisses.

Dans celle de Mardi, 25 juillet, on a encore chargé huit wagons,
portant les numéros ci après indiqués et mettant dans chaque wagon
le nombre des caisses suivant : cinquante deux dans le wagon 120.870,
cinquante sept dans le wagon 599.483, quatre vingt un dans le wagon
406.662, trente sept dans le wagon 656.036, cent huit dans le wagon
761.253, quatre vingt cinq dans le wagon 286.196, quatre vingt deux
dans le wagon 179.883, cinquante cinq dans le wagon 455.189, donc
557 caisses.

Soit, un total de mille six cent trente cinq caisses et quarante
huit colis de bagages.

La valeur déclarée par la Caisse de Dépôts et Consignations du
contenu total de 1.635 caisses chargées. dans les 20 wagons, est de
sept milliards et demi, y compris la valeur de trois vagons appatte-
nant a la Banque Nationale mentionnée dans le protocole spécial
du 27/9 août 1917.

Nous déclarons avoir constaté que les sceaux apposés sur les
caisses sont intacts.

Les portes de chaque wagon ont été fermées par des cadenas
et ont été scellées chacune par deux sceaux, l’un apposé par le délé-
gué du Gouvernement russe et l’autre, celui du Ministère Royal des
Finances de Roumanie, apposé par son représentant.

Toutes ces valeurs de toute nature chargées dans les wagons
mentionés plus haut et ayant une valeur déclarée de sept milliards
et demi, se transmettent à partir du jour où elles ont été confiées aux
agents du Gouvernement russe et chargées dans les wagons, sous la
garantie du Gouvernement de Russie en ce qui concerne la sûreté
du transport, la sûreté du dépôt, ainsi que le retour en Roumanie.

Lorsque les valeurs indiquées plus haut seront déposées en Russie
dans un compartiment séparé, il en sera fait un inventaire, dont nen-
tion sera faite dans le protocole qu’on rédigera à Moscou, qui consta-

www.dacoromanica.ro

136 M. GR. ROMASUANU

tera l’état dans lequel sont arrivées ces valeurs, l’effectuation du dépôt
à Moscou, ainsi que sa valeur.

Les clefs du compartiment où ces valeurs seront déposées, seront
gardées, l’une par le délégué du Gouvernement russe et l’autre, ou
les autres, par les délégués de la Caisse de Dépôts et Consignations,
qui se trouvent à Moscou.

Le présent protocole a été rédigé en trois exemplaires originaux,
dont l’un a été pris par Son Excellence monsieur Poklewsky Koziell,
ministre de Russie en Roumanie, l’autre par monsieur le Ministre
Royal des Finances de Roumanie et le troisième par le directeur
général de la Caisse de Dépôts et Consignations de Roumanie et a été
signé par Son Excellence M. Stanislaw Poklewsky Koziell, ministre
de Russie, par monsieur Nicolas Titulesco, ministre des finances du
Royaume de Roumanie et par les délégués de la Caisse de Dépôts
et Consignations, monsieur C. Ionesco, directeur général, monsieur
Grégoire Zaharia, trésorier général de la Caisse et par M. N. Lupu,
membre du Conseil d'Administration de cette Caisse, député.

Il est fait mention que le transport d'aujourd'hui contient
encore un vagon No. 424.629, renfermant 26 caisses, dont la valeur
est déjà incluse dans le chiffre global sus-indiqué.

Fait aujourd’hui. 27 juillet (9 août) 1917 à Jassy, en Roumanie.

(ss). Poklewsky Koziell, ministre de Russie

(ss). N. Tituleseo, ministre des finances de Roumanie

(ss). C. Ionesco, directeur de la Caisse de Dépôts

(ss). G. Zaharia, trésotier général

(ss). N. Lupu, membre du Conseil d'Administration de la
Caisse d'Epargne, député.

ANEXA XII

Procesul-verbal încheiat la 5 (18) August 1917, cu ocazia depunerii
la Moseova a valorilor Bancii Nationale.

Moscou, le 5/18 août 1917, nous soussignés MM. W. Kowal-
nitzky, gérant de la succursale de la Banque de l’État à Moscou,
N. Weniaminoff, directeur des caisses et W. Jakowleff, sous directeur
de la Banque de l’État d'une part et MM. T. Capitanovici, directeur
de la Banque Nationale de Roumanie, C. Naco, sénateur et Je général

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 137

N. C. Constantinesco, censeurs de la dite Banque d'autre part, agissant
ces derniers en qualité de délégués de la Banque Nationale de Rouma-
nie, conformément au protocole rédigé à Jassy le 27 juillet (9 août)
1917 et signé par M. S. Poklewsky Koziell, ministre plénipotentiaire
de Russie en Roumanie, M. N. Titulesco, ministre des finances de
Roumanie et les délégués de la Banque Nationale de Roumanie, M.
C. Naco et M. N. C. Constantinesco, censeurs de la dite Banque, ayant
en vue la lettre du 4 août de M. T. Capitanovici, directeur de la Banque
Nationale de Roumanie, adressée à M. le gérant de la succursale
de la Banque de l’État à Moscou et le protocole de Jassy sus-mentioné,
ci-joint en copie, en présence de M. P. Guérin, consul général de Rou-
manie à Moscou, avons rédigé le présent procès-verbal comme suit :

Ce même jour en présence des personnes susmentionnées, on a
procédé au transport et a la mise en dépôt dans le compartiment
de réserve de la succursale de la Banque de l’État (Kremlin, Oron-
geinaia Palata) de 188 (cent quatre vingt huit) caisses fermées et
scellées aux sceaux de la Banque Nationale de Roumanie, contenant
après la déclaration des délégués de la Banque Nationale de Rou-
manie, différentes valeurs, comme monnaies or, effets, titres, obliga-
tions, dépôts, livres, actes, etc., en valeur totale de 1.594.336.721
lei, 09 bani (un milliard cinq cent quatre vingt quatorze millions trois
cent trente six mille sept cent vingt et un lei et 09%) constituant le
trésor de la Banque Nationale de Roumanie.

A la suite d’une inspection rapide on a constaté que ces 188
(cent quatre vingt huit) caissse étaient intactes, mais que beaucoup
de scellés apposés sur quelques unes des caisses, ainsi que les ficelles
avec lesquelles ils étaient attachés, a cause du transport, étaient en-
dommagés. Aprés que les caisses ont été déposées dans le méme com-
partiment où a été déposé le trésor or de la Banque Nationale de Rou-
manie, conformément au protocole signé le 16 février 1917, on a pro-
cédé à sa fermeture ; sur la porte intérieure ont été apposés les scellés
de la Banque Nationale de Roumanie et sur la porte extérieure ont
été apposés les scellés des délégués de la succursale de la Banque de
l'État à Moscou et les clefs ont été remises, celles de la porte inté-
rieure ainsi qu’une de la porte extérieure à M. T. Capitanovici, délégué
de la Banque Nationale de Roumanie et l’autre clef de la porte exté-
rieure à M. Kowalnitzky, gérant de la succursale de la Banque de
l'État à Moscou.

Puis après, des sentinnelles ont été mises en faction, auprès de

www.dacoromanica.ro

138 M, GR, ROMASCANU

la porte d’entrée de ce compaitiment et des employés de la Banque
de l’État ont été également proposés à sa garde.

Ce présent procès-verbal a été rédigé parallèlement en français
et en russe, en quatre exemplaires, dont deux ont été remis au gérant
de la succursale de la Banque de l’État à Moscou et les deux autres
aux délégués de la Banque Nationale de Roumanie.

(ss). W. Kowalnitzky (ss). Th. Capitanovici
(ss). N. Weniaminoff (ss). C. Naco
(ss). W. Jakowlefi (ss). G-ral N. C. Constantineseo

(ss). P. Guérin

ANEXA XIII

Procesul-verbal încheiat la 5(18) August 1917, eu ocazia depunerii
la Moscova a valorilor Casei de Depuneri și Consemnatiuni.

Nous soussignés M. Zaremba, directeur général de la Caisse
de Dépôts et Prêts de l'État à Moscou et M. Lévitzky, directeur de
la Section des Dépôts de la dite Caisse de l'État, en vertu des dispo-
sitions du Ministère des Finances de Russie énoncées dans les télé-
grammes du directeur de la Chancellerie Spéciale du Crédit du 12
janvier et du 25 juillet 1917 — et les représentants de la Caisse de Dé-
pôts et Consignalions du Royaume du Roumanie, conformément au
protocole rédigé à Jassy le 27 juillet (9 août) 1917, ci-joint une copie, —
et signé par M. Poklewsky Koziell, ministre plénipotentiaire de
Russie en Roumanie, M. Titulesco, ministie des finances de Roumanie,
C. Ionesco. Gr. Zaharia et du docteur Lupu et en présence de M.
Guérin, consul général de Roumanie à Moscou—-nous avons rédigé
le présent procès-verbal comme suit :

Dans les nuits du 3—4, 5—6, 8—9, 21—22, 22—23 et 25—26
août 1917, en présence des représentants sus-indiqués, ainsi qu’en
présence du consul général de Roumanie à Moscou, i! a été procédé
au transport et à la mise en dépôt dans les locaux de la Caisse de Prêts
et Dépôts de l’État à Moscou, rue Nastassinsky No. 3, de 1.621 (mille
six cent vingt et une) caisses contenant d’après la déclaration de MM.
les représentants de la Roumanie, titres, effets, valeurs, dépôts, une
partie des archives, livres, actes, etc., en valeur totale de sept mil-
liards et demi lei, conformément au protocole du 27 juillet 1917 re-

www.dacoromanica.ro

AUTE ȘI DOCUMENTE 139

digé à Jassy et mentionnant la somme de sept milliards et demi, —
déduction a été faite d’un milliard lei valeur, déclarée par la Banque
Nationale de Roumanie dans le procès-verbal dressé à Moscou le
5/18 août 1917. Donc total des valeurs déclarées par MM. les repré-
sentants de la Roumanie, déposées à la Caisse de Prêts et Dépôts de
Moscou — de six milliards et demi—lei. Les 1.621 caisses ont été
déposées dans trois compartiments :

1). 366 caisses dans une chambre au rez-de-chaussée, ayant
une unique port incombustible, cinq fenêtres, dont trois donnant sur
la rue et deux sur la cour.

2). 263 caisses dans une chambre au troisième étage séparée par
une cloison en pierre de l’entrepôt des valeurs mises en dépôt à la
Caisse de Prêts russe. La chambre possède une porte et une fenêtre
intérieure donnant sur le pallier de l’ascenseur. La fenêtre est dou-
blement scellée et cette chambre possède encore quatre fenêtres mu-
rées de barreaux en fer, avec volets grillés en fer.

3). 992 caisses dans un sous-sol, avec une unique porte en bois
garnie de fer, des fenêtres munies de barreaux de fer avec volets grillés
en fer.

4). L'une des caisses n’entrant pas, à cause de sa grandeur,
dans les compartiments ci-mentionnés, a été mise en dépôt à la Caisse
de Prêts de Moscou sous un récépissé spécial.

L'on a constaté d’après une inspection sommaire que les caisses
étaient intactes, mais quelques unes d’entre elles endommagées par
le transport. Le poids et le contenu des caisses sont inconnus aux re-
présentants de la Caisse de Prêts et Dépôts de Moscou.

Après la déposition des caisses dans les dits compartiments sous
la garantie du Gouvernement russe, conformément à la clause du
protocole rédigé à Jassy le 27 juillet (9 août) 1917, on a procédé à la
fermeture des compartiments. Les scellés du Ministère des Finances
de Roumanie et du directeur de la Section des Dépôts de la Caisse
de Moscou ont été apposées sur chaque porte.

Les clefs de tous ces compartiments ont été remises à M. C.
Ionesco, directeur général de la Caisse de Dépôts de Roumanie.

Après la fermeture, ont été placées des sentinelles de la garde
militaire permanente à la Caisse de Moscou.

L'accès dans ces locaux est libre pour MM. les délégués de Rou-
manie, en observant les réglements du service de garde de la garnison
de Russie et en prévenant chaque fois le directeur général de la Caisse
de Moscou.

www.dacoromanica.ro

140 M. GR, ROMASCANU

Le présent procès-verbal, rédigé en russe et en français, est
dressée en quatre exemplaires, dont un a été remis 4 M. Zaremba,
le second pour étre envoyé au Ministére des Finances de Russie et les
deux autres à M. Ionesco. Ce procès-verbal a été signé par MM. Za-
remba, directeur général de la Caisse de Dépôts et Prêts de Moscou,
E. Lévitzky, directeur de la Section des Dépôts de la dite Caisse,
P. Guérin, consul général de Roumanie à Moscou, C. Ionesco, di-
recteur général de la Caisse de Dépôts et Consignations de Roumanie,
Gr. Zaharia, trésorier de la dite Caisse.

(ss). P. Zaremba (ss). C. Toneseo
(ss). E. Lévitzky (ss). Gr. Zaharia
(ss). P. Guérin

ANEXA XIV
Cronologia evenimentelor politice din Rusia 1), (1917—1923).

1917
Martie 14. Constituirea Guvernului provizoriu. Prinţul Lvof
președinte al Consiliului.
15. Abdicarea "Țarului Nicolae al II-lea în favoarea
Jareviciului, Marele Duce Mihail fiind regent.
16. Renuntarea Marelui Duce Mihail. Toate puterile au
trecut Guvernului provizoriu.
17. Apelul Sovietulüi din Petrograd către popoarele din
lumea întreagă, în favoarea unei păci imediate.
Aprilie 17. Sosirea lui Lenin.
Mai 12. Demisia ministrului de război, Goutschkoff.
15. Demisia ministrului afacerilor străine, Miliukoff.
17. Formarea primului cabinet de coaliţie.
Iunie 16. Primul Congres Panrns al Sovietelor din Petrograd.
Julie 1. Ofensiva rusä.
14. Demisia ministrilor cadetilor.
16—18. Demonstratiile bolsevicilor contra ofensivei si a
räzboiului.
20. Demisia presedintelui Consiliului, printul Lvof. Ke-
renski, presedinte al Consiliului. Al doilea minister
de coalitie.

1, Datele sunt după stilul nou. Scăzând câte 14 zile, ajungem la datele ve-
chiului stil.

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 141

August 3. Demisia lui Kerenski.
5. Formarea celui de al doilea Guvern Kerenski.
Septemvrie 7. Inceputurile loviturii de Stat a lui Korniloff.
12. Sfârșitul loviturii de Stat a lui Korniloff.
Octomvrie 7. Al treilea cabinet Kerenski.
25. Formarea Comitetului Revolutionar Militar.
Noemvrie 5. Lovitura de Stat bolșevică. Luarea Fortäretii Petru
şi Pavel. Arestarea miniștrilor în Palatul de Iarnă.
7. Deschiderea celui de al doilea Congres Panrus al So-
vietelor, care se proclamă suveran.
8. Formarea Consiliului Comisarilor Poporului. Lenin,
preşedinte.
8. Decretul asupra pământului. Decretul asupra păcii.
11. Încercarea contra-revolutionarä a elevilor ofiţeri.
1918
Ianuarie 18. Intrunirea Constituantei.
20. Dizolvarea Constituantei.
Iulie 10. Constituirea Republicii Socialiste Federale Sovietice
a Marei Rusii (R.S.F.S.R.).
1923
Iulie 6. Constituirea Uniunii Republicilor Socialiste Sovie-

tice (U.R.S.S.).

ANEXA XV

Telegrama Nr. 23.701 din 14 Noemvrie 1917, transmisă de d-l N. Titu-
lescu la Moscova lui P. Guérin şi Th. Capitanovici.

Nr. 23.701—14 Noemprie 1917.

Guérin si Capitanovici
Moscova

Mercuri 15 Noemvrie, pleacä de aici locotenentul Zagoritz cu

20 päzitori ai Bäncii Nationale stop Rog räspundeti daca transportul

fara riscuri e posibil acum gi prin ce mijloc stop Intervenit de mult,

în acest sens Aliati stop Puneti-vä legătură si reprezentanţii ame-
ricani Transiberian.

Ministrul finanţelor, (ss). N. Titulescu

www.dacoromanica.ro

142 M. GR, ROMASCANU

ANEXA XVI

Telegrama Nr. 2.428 din 24 Noemvrie 1917, transmisă de avocatul
Pantazi prin mijlocirea consulului Guérin si a Ministerului de Externe
român, ministrului de finanțe la Iași.

Ministerul Ajacerilor Streine Ministerul Finanţelor
47.247—25 Noemvrie 1917.
Telegramă cifrata Inreg. la Nr. 16.202 din
dela 25 Noemvrie 1917.
Consulatul General
din
Moscova

Nr. 2.428 din 24.X1.1917

Ministère Affaires Etrangères Jassy,
pour le ministre des finances.

J’attire de nouveau Votre attention sur la gravité de la situa-
tion et sur le fait que malgré les promptes démarches de M. Guérin
et la bonne volonté du consul américain qui a été à Pétrograde,
notre ministre n'a pas encore d'instructions relativement au trans-
fert en Amérique du trésor et des valeurs et a promis d’en demander

et de venir au commencement du décembre à Moscou.
Le retard est regretable.

(ss). Pantazi
Guérin, No. 2.428

ANEXA XVII
Adresa ministrului de externe Nr. 16.120 din 27 Noemvrie 1917, prin
care comunică ministrului de iinante cuprinsul telegramei
primitä dela Guérin.
Ministerul Afacerilor Streine laşi, 27 Noemvrie 1917.
Nr. 16.120. Ministerul Finantelor
Nr. 47.698—28 Noemvrie 1917.

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 143

Domnule Ministru,

Drept răspuns la telegrama D-voastră Nr. 23.701 adresată
Consulatului nostru General din Moscova şi d-lui Capitanovici, am
onoarea a vă comunica în traducere următoarea telegramă ce primesc
dela sus zisul Consulat General :

„Mă grăbesc a vă informa că consulul general american din Mos-
cova a rugat telegrafic pe ambasadorul american din Petrograd să
convoace de urgenţă conferinţa tuturor Aliaților cu privire la transpor-
tul tezaurului și valorilor.

Trebuie cerută în același timp si protecţiunea Puterilor neutre,
în cazul unei evacuări a Moscovei spre a putea duce tezaurul şi va-
lorile.”

Ministru, (ss). Indescifrabil

ANEXA XVIII

Telegrama Nr. 25.194 din 28 Noemvrie 1917, trimisă de d-l N. Titulescu
ministrului Diamandi la Petrograd.

Ministerul Finanţelor

Nr. 25.194—28 Noemvrie 1917.

Diamandy — Petrograd

Traité depuis longtemps tranfert valeurs Moscou, mais Antonescu
m'informe Alliés refusent garantir sécurité transport stop Veuillez
rapport ambassadeur Etats-Unis et autres personnnes qui croirez
utiles pour aviser meilleurs moyens mettre abri stop Prière communi-
quer résultat stop Craignant Guérin Moscou pas reçu mes télé-
grammes, prière lui transmettre ceci.

Ministre des finances, (ss). N. Tituleseo

www.dacoromanica.ro

144 M. GR, ROMASCANU

ANEXA XIX

Telegrama Nr. 25.195 din 28 Noemvrie 1917, trimisă de d-l N. Titulescu
consulului Guérin Ja Moseova.

Nr. 25.195—-28 Noemvrie 1917.

Consul Général Guérin — Moscou

Réponds votre télégramme 2.428.

N’avez probablement pas reçu télégrammes antérieures si non
2.428 inexplicable stop Traité depuis longtemps transfert trésor, mais
Alliés refusent garantir sécurité transport stop Si croyez possibilité
transport sans risques, veuillez m’informer stop Telegraphiez Dia-
mandy mettre rapport ambassadeur Etats-Unis et vous prie prendre
contact représentants américains Transiberien stop Veuillez commu-
niquer ceci Pantazi.

Ministre des finances, (ss). N. Titulesco

ANEXA XX

Telegrama Nr. 25.724 din 2 Decemvrie 1917, trimisă de d-l N. Titulescu
consulului Guérin la Moseova. i

Ministerul Finanţelor

Nr. 25.724—2 Decemvrie 1917.

Consul Général Guérin — Moscou

Réponds 2.468.

Transfert valeurs de Moscou fait depuis plusieurs mois objet
négociations avec Alliés stop Ces derniers refusent garantir sécurité
transport et gouverneur Banque Nationale ne veut entreprcndre
transfert sans cette garantie stop Télégraphié Diamandy mettre con-
tact ambassadeur Etats-Unis stop Dés que j’aurais reponse favorable,
réglerai question monnaie dont télégraphiez stop Envoyé gardiens.

Ministre des finances, (ss). N. Tituleseo

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 145

ANEXA XXI

Telegrama Nr. 28.772 din 11 Ianuarie 1918, trimisă de d-l N. Tituleseu
d-lui V. Antonescu.

Nr. 28.772—11 janvier 1918.

Victor Antonesco —: Paris

Au moment de prendre contre les bolschevics du front russo-
roumain les mesures de police réclamées par nos Alliés, le Gouver-
nement roumain a conditionné son action d’une garantie collective
de leur part, concernant notre trésor et nos valeurs de Moscou, garan-
tie qui n’a d’ailleurs soulevé aucune objection stop Etant donné
le grand intérét commun qui se rattache dorénavant a la conservation
de nos dépôts de Moscou, je vous prie d’intervenir auprès du Gou-
vernement frangais afin que d’accord avec les autres Alliés et vu
l'impossibilité de transport en Russie les pavillons de l’Entente
soient du moins arborés sur les immeubles où nos valeurs sont abritées
stop

Veuillez transmettre ce télégramme à vos collègues de Londres
et de Rome et les prier d’agir en conséquence.

Ministre des finances, (ss). N. Tituleseo

ANEXA XXII

Telegrama Nr. 28.839 din 11 lanuarie 1918, trimisă de d-l N.Tituleseu
d-lui Victor Antoneseu.
Ministerul de Finanțe

Nr. 28.839 -— 11 Ianuarie 1918.

Victor Antonesco—Ministre Roumanie— Paris

Après entente avec gouverneur Banque Nationale, pouvez
traiter avec gouvernements alliés spécialement Amérique, cession or
et objets de valeur se trouvant à Moscou, avec obligation de leur part
de les restituer aprés la paix générale stop La tradition sera réputée
faite dés ce moment méme.

Ministre des finances, (ss). N. Titulesco

www.dacoromanica.ro

146 M. GR, ROMASCANU

ANEXA XXIII

Adresa Ministerului de Finante Nr. 28.840 din 11 Tanuarie 1918,
către Banea Naţională a României.

Ministerul Finanţelor
Nr. 28.840—11 Ianuarie 1918.

Domnule Guvernator,

Spre o mai bună ocrotire a tezaurului Băncii Nationale aflat la
Moscova, în urma înţelegerii ce am avut azi cu D-vs., am trimes d-lui
Victor Antonescu, ministrul nostru la Paris, următoarea telegramă :

„Apres entente avec gouverneur Banque Nationale, pouvez
traiter avec gouvernements alliés spécialement Amérique, cession
or et objets de valeur se trouvant à Moscou, avec obligation de leur
part de les restituer aprés la paix générale stop La tradition sera
reputée fait des ce moment même.”

Primiti, Domnule Guvernator, încredințarea înaltei mele con-
sideratiuni.

Ministrul finantelor, (ss). N. Tituleseu
Director, (ss). I. Angeleseu

ANEXA XXIV

Telegrama primită de primul ministru român dela d-l V. Antoneseu
la 21 (3) Februarie 1918.

Preşedinţia Consiliului de Miniştri
Telegramă dela Paris primită la 21 (3) Februarie 1918.

Prim Ministru —lIasi

Aliaţii consimt să ne garanteze 310 milioane în aur care se gă-
sesc la Moscova.

Celelalte valori care se găsesc acolo si care sunt depozitele
Băncii Naţionale, ale Casei de Depuneri și Consemnatiuni si ale băn-
cilor particulare, sunt efecte publice, rentă de stat, acţiuni ale diferi-
telor societăţi ale căror numere se cunosc și care pot fi anulate
şi după care se pot da duplicate celor interesați, în cazul puţin pro-
babil, în care maximaliștii ar lua aceste valori.

| (ss). V. Antonescu

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 147

ANEXA XXV

Telegrama Nr. 17 transmisä la 1 Februarie 1918 de Noulens
lui Eirick Labonne.

Telegramme chiffré de l’ Ambassade Pétrograde, le 1 février 21 h.
No. 17 Reçu le 2 février 1918 à Moscou.

Le trésor roumain qui est déposé au Kremlin a été cédé aux
États alliés comme propriété garantissant les rembourssements des
avances faites à la Roumanie.

Entendez-vous avec vos collègues d'Angleterre, d'Amérique et
du Japon 1), pour signaler cette situation aux commissaires du peuple
de Moscou, afin qu'ils assurent l'intégrité du trésor.

Les ambassadeurs et les ministres alliés vont eux-mêmes s’en-
tendre pour une démarche anallogue auprès des commissaires du
peuple de Pétrograd.

Renseignez-moi urgence sur l’état de la réserve d'or, qui, je le
suppose est toujours intacte.

(ss). Noulens

ANEXA XXVI

Telegrama Nr. 17 transmisä la 22(4) Februarie 1918 de Eirick
Labonne lui Noulens.

Telegramme chiffré pour Moscou, le 22/4 février 1918.
l'Ambassade.

No. 17.

Dès que le télégramme No. 17 de Votre Excellence m'est par-
venu, j'ai réuni au Consulat Général de France les consuls généraux
d'Amérique, d'Angleterre et du Japon, pour determiner une ligne
de conduite commune et préciser un texte de déclaration conforme
aux instructions de ce télégramme.

Aprés en avoir discuté il ne nous a pas paru possible de com-
mencer des démarches avant d’obtenir quelques précisions complé-
mentaires.

1) Le Japon se trouve mentionné probablement par erreur télégraphique.

www.dacoromanica.ro

148 M, GR, ROMASCANU

A mon avis, il ressort trés nettement des termes employés de
cession” et de ,,propriété’’, que les quatre puissances nommées sont
devenues propriétaires du trésor comme garantie des avances faites
a la Roumanie.

S'il en est ainsi, nous devons demander au commissaires du
peuple la liberté d'exercer les droits qui en découlent, à savoir : l’in-
ventaire, la vérification, l’apposition des scellées et au moins dans une
certaine mesure, la garde.

Les consuls ont estimé qu’avant de présenter au Soviet une dé-
claration et des demandes précises dans ce sens et dans ce but, des
instructions précises sont indispensables.

J'ai donc l’honneur de demander à Votre Excellence une con-
firmation officielle du fait de notre propriété solidaire. En outre, j'ai
désiré savoir si elle approuve les mesures ci-dessus définies pour as-
surer l'intégralité du trésor.

A ce sujet, monsieur Guérin qui assistait à la conférence, nous
a déclaré sans pouvoir les garantir absolument, qu'il a tout lieu de
supposer d’après les scellées extérieures, que cette reserve est intacte.

En dernier lieu, le télégramme de Votre Excellence parle d’une
déclaration signée à Pétrograde par les ambassadeurs et ministres.
alliés.

Dois-je considérér malgré ces faits, que la liste des quatre con-
suls est bien limitative et que les consuls d'Italie et de Belgique ne
doivent point se joindre à nous?

(ss). Eirick Labonne

ANEXA XXVII

Telegrama Nr. 20 adresata de Noulens lui Labonne la 6 Februarie 1918.

"Télégramme chiffré Petrograd, le 6 février 1918.
de l'Ambassade. Moscou reçu le 7 février 1918.
No. 20.

Réponse à votre télégramme No. 17.

J'estime qu'il n'y a pas à entrer dans des discussions juridiques
sur le caractère du gage que représente le trésor déposé à Moscou,
par rapport aux avances que les Alliés ont faits au Gouvernement rou-
main. Il s’agit simplement de faire une démarche conservatoire au-
près des commissaires du peuple, pour signaler que ce trésor est la

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 149

garantie des gouvernements de l’Entente, sans qu'il y est lieu de
reclamer ni inventaire, ni apposition des scellées. Je n'ai consulte
que les ambassadeurs d'Angleterre, des Etats-Unis et d’Italie, par-
ceque leurs pays sont seuls interessés dans la question. Mes collè-
gues attendent d’ailleurs des instructions de leurs gouvernements,
pour agir de concert avec moi. J’ai néanmoins dés a présent fait
avertir officiellement les commissaires du peuple des droits spéciaux
que la France et certains autres gouvernements avaient sur le trésor
roumain.

Communiquez à Paris votre télégramme No. 19 sur la situa-
tion intérieure si vous ne l’avez fait.

(ss). Noulens

ANEXA XXVIII

Procesul-verbal de constatare încheiat de Eirick Labonne
la 1 Martie 1918.

Republique Frangaise Moscou, le I-er mars 1918.
Consulat Gencrul de |
France à Moscou

Procès-verbal de constatation.

Chargé provisoirement des intérêts roumains dans la région
de Moscou après la rupture des rélations diplomatiques entre la Rou-
manie et la Russie, le consul général du Consulat Général de France
à Moscou, avait reçu en dépôt avec les archives du Consulat de Rou-
manie, les documents relatifs au trésor roumain déposé au Kremlin
et à la Caisse des Dépôts et Consignations, avec les clefs à la fois
du trésor et de la dite Caisse.

Le 27 février, le consul de France, gérant du Consulat Gé-
néral de France à Moscou, a reçu la demande formelle exprimée au
nom du Gouvernement des sovietes, de faire passer le dépôt des clefs
du trésor entre les mains de monsieur le commissaire des extérieures
à Moscou.

Le consul de France à exposé à monsieur le commissaire, qu’en
sa qualité de représentant des intérêts roumains est responsable d’un
dépôt d'objets appartennant au Gouvernement roumain, il ne pete.
vait consentir à cette cession.

www.dacoromanica.ro

150 M. GR. ROMASCANU

Monsieur le commissaire des affaires extérieures a déclaré alors,
que les valeurs appartenant au Gouvernement roumain étaient par
décision de commissaires du peuple à Pétrograd purement et simple-
ment confisquées, en raison de l’état de güerre et qu'il exigeait au
besoin par la force, la cession des clefs.

Le consul gérant du Consulat Général de France à Moscou,
prenant acte de cette déclaration et, après avoir formellement pro-
testé, a déclaré qu'il cédait 4 la force en donnant les clefs, cession
qui doit être fait le 1-er mars 1918.

Ce protocole ne figure au dossier qu’a titre documentaire, puis-
qu'il n'y a pas eu motif de le signer.

9 Mars 1918
(ss). Eirick Labonne

ANEXA XXIX

Serisoarea Nr. 7.595, adresată la 1 (14) Martie 1918 de comisarul afacerilor
străine Fritsehe, consulului general al Franţei dela Moscova 1).

Nr. 7.595. 1/14 Martie 1918.

Domnului Consul General al Franţei — Moscova
Domnule Consul,

Prin prezenta am onoarea a vă ruga să binevoiti a-mi preda
cheile dela subsolul unde se află depuse valorile Guvernului român,
spre a ridica lăzile depuse acolo la timp de către Comisariatul Afa-
cerilor Străine din Moscova şi cu această ocazie cred de datoria mea
a vă asigura, Domnule Consul, că valorile Guvernului român depuse
în subsol conform protocolului ce se află la D-voastră, rămân intacte.

Comisar al afacerilor străine, (ss). V. Fritsehe
Secretar, (ss). V. Vezanoff

1) Traducerea este făcută din limba rusă.

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 151

ANEXA XXX

Raportul întocmit de Eirick Labonne la 6 Martie 1918, asupra pro-
teetiunii intereselor româneşti dela Moscova, după ruperea relatiunilor
diplomatice dintre România şi Rusia 1).

Republique Frangaise
Consulat Général de
France Moscou Moscou, le 6 mars 1918.

Après la rupture des relations diplomatiques entre la Roumanie
et la Russie, la charge des intérêts roumains a été confiée tempo-
rairement à la France. J’ai été avisé que je pouvais pretér mon con-
cours aux Roumains et m'occuper spécialement de veiller dans la
mesure du possible, à la conservation intégrale du trésor roumain
déposé au Kremlin, de la Caisse des Dépôts et Consignation de Rou-
manie et de la Typographie de la Banque d'État Roumain.

J'ai donc accepté pour ces raisons de prendre des mains de
monsieur Guérin, consul général de Roumanie à Moscou, le dépôt
des archives roumaines qui ont été remises au Consulat Général.

En outre, en présence de MM. Capitanovici et Ionescu, mon-
sieur Guérin m’a remis en dépôt :

1). Les protocoles de transfert au Kremlin du trésor roumain.

2). Les clefs des chambres fortes oùle trésor a été déposé.

3). Les protocoles de transfert de la Caisse de Dépôts et Con-
signations et de la Typographie de la Banque d’État.

Par sa dépêche No. 17, précisée après ma réponse dans sa
dépêche No. 20 en date du 6 février, Son Excellence l'ambassadeur
de France à Pétrograd m’a donné mission de faire une démarche
conservatoire auprès des commissaires du peuple de Moscou, pour
signaler que le trésor roumain était la garantie de quelques gouver-
nements de l’Entente et notamment de la France, par rapport aux
avances que ces gouvernements ont consenties au Guvernement
roumain.

1) Acest raport a fost înregistrat la Banca Naţională in ziua de 26.VI1.1918
sub Nr. 7.635 bis şi Consiliul Băncii a luat cunoștință de cuprinsul lui în aceiași zi.

www.dacoromanica.ro

152 M, GR. ROMASCANU

J’ai effectué cette démarche, à laquelle s’est associé le consul
général d’ Angleterre à Moscou, le 14 février, sous forme d’une note
verbale lue à monsieur Fritsche, commissaire aux affaires extérieures
de Moscou.

Le 27 Février, monsieur Fritsche m’a exposé que le Gouver-
nement des commissaires avait besoin de retirer quelques caisses
lui appartenant et placées par lui à côté des caisses du trésor et
m’a demandé en conséquence de faire passer entre ses mains le dé-
pôts des clefs.

J'ai aussitôt fait observer à M. Fritsche que je ne pouvais
en principe consentir remettre à aucune autre personne qu’au re-
présentant officiel de la Roumanie, le dépôt d’actes et de valeurs
confiés par la Roumanie à la France.

Monsieur Fritsche a répondu alors que l’état de guerre entre
la Roumanie et la Russie, lui donnait le droit de confisquer les pro-
priétés roumaines en Russie et a maintenu formellement la demande
de cession des clefs.

En présence de cette situation, j’ai rédigé un protocole pour
faire constater que je me déssaisissais des clefs en cédant seulement
à la force, d’autre part j'ai démandé aux consuls généraux d’An-
gleterre et d’Amérique de vouloir bien assister 4 la remise des clefs
et 4 la signature de ce protocole.

En la présence des dits consuls généraux et aprés avoir pris
connaissance du protocole, monsieur le commissaire aux affaires ex-
térieures a modifié son attitude et a demandé si je consentirai à lui
remettre les clefs sans faire emploi des termes ,,cédés à la force”,
sous conditions: 1) de remise temporaire, 2) d’ouverture des portes
et des visites en ma présence.

Pour me conformer aux instructions reçues de l'Ambassade,
j'ai estimé que ma présence constituerai une mesure inoportune, sus-
ceptible de fausses interprétation et j’ai demandé par contre une ga-
rantie écrite de l’intangibilité des valeurs roumaines.

Monsieur Fritsche ayant accepté, m’a donné aussitôt cette ga-
rantie écrite et j’ai lui rémis les clefs.

Dès le lendemain, le 2 mars, la visite ayant eu lieu et les caisses
appartenant au Gouvernement des commissaires ayant été reprises,
monsieur Fritsche a réstitué conformément à notre accord, toutes
les clefs que je lui avais confiées, à l’un des sécrétaires, monsieur
Marc Haulegatte. Elles se trouvent de nouveau déposées au Con-
sulat Général de France.

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 153

Monsieur Guérin, Capitanovici et Ionescu, ont été constam-
ment tenus au courant de ces négociations.

J'ajoutte qu’à la date de 6 mars, la discussion continue, car
le Gouvernement des commissaires a émis quelques nouvelles pré-
tentions sur les caisses de billets de Banque déposées a la Caisse des
Dépôts et Consignations.

(ss). Eirick Labonne

ANEXA XXXI

Extrasul din procesul-verbal Nr. 15 al sedintei din 8 Aprilie 1919
a Comisiei Reparatiunilor, privitor la tezaurul român.

La séance est ouverte à 3 h. sous la présidence de M. Klotz,
président. :
Sont présents :
.MM. C. Cormick, Dulles et le général Mc. Kinstry (Etats-
Unis d'Amérique) ; The Rt. Hon. W. M. Hughes, The Rt. Hon. Lord
Summer et The Rt. Hon. Lord Cunliffe (Empire Britannique); MM.
Klotz, Loucheur et Lebrun (France) ; MM. Van der Heuvel et Despret
(Belgique); M. d’Amélio (Italie); MM. Mori, Kikuki et Fukai (Ja-
pon); MM. Roumanos et Michalakovsky (Gréce); MM. Olchovsky
et Chamiek (Pologne); M. Freire d’Andraide (Portugal); MM. Da-
nielopol et Zahariade (Roumanie); MM. Stoianovitch et Protitch
(Serbie) et M. Bennes (République Tchéco-Slovaque).

pă

M. Danielopol (Roumanie) désire soumettre à la Commission
une question de grande importance pour la Roumanie. En 1916,
celle-ci a dû pour des raisons de sécurité envoyer ses encaisses mé-
thalliques, à Moscou. Le Gouvernement impérial russe a donné un
reçu de ces sommes et s’est porté garant de leur retour; plus tard
les Puissances alliées ont également donné leur garantie. La plus
grande partie des titres et valeurs possédées par la Roumanie ont été
de même ultérieurement envoyées en Russie. L’état actuel de’la Russie
rend impossible d'obtenir le retour ou même une promesse de retour
de ces dépôts, bien que l'on croit qu'il soit encore intacte. La délé-
gation roumaine insiste pour que dans l'intérêt de son pays et dans

www.dacoromanica.ro

154 M. GR, ROMASCANU

celui des Puissances garantes, quelques mesures soient prises pour
assurer la restitution de ses biens dont la valeur totale dépasse un
milliard de francs. I] ne serait peut être pas désirable de la demander
à l'Allemagne comme catégorie des dommages, mais M. Danielopol
estime que le fait de rendre l’Allemagne garante de cette restitution
pourrait avoir pour effet de préserver ces avoirs et d'assurer leur
retour.

Le président estime que la Commission ne peut pas maintenant
discuter la question importante soulevée par M. Danielopol, question
qui d’ailleurs serait plutôt de ressort dela Commission Financière.
Il propose que la délégation roumaine soumette cette question à la
Commission Financière et que si elle le désire, elle envoie egallement
un mémoire sur ce sujet au sécrétariat de la Commission des Répara-
tions, qui recevra des instructions pour la faire soumettre au Conseil
de Quatre.

La Commission accepte cette manière de procéder.
La séance est lévée à six heures.

ANEXA XXXII

Adresa din 16 Aprilie 1919 cu care G. Danielopol a inaintat
secretariatului Comisiunii Reparatiunilor, memoriul asupra
tezaurului român.

Paris, le 16 avril 1919.

Monsieur le Secrétaire,

Conformément 4 la decision de la Commission des Réparations
des Dommages pris lors de sa dernière séance, j'ai Phonneur de vous
envoyer un memorandum concernant les dépôts que l’État roumain,
la Banque Nationale et autres différentes institutions roumaines ont
à Moscou, en Russie, avec la prière de l’envoyer d'urgence au Conseil
des Quatre.

Veuillez agréer, Monsieur le Secrétaire, l’assurance de ma haute
considération.

(ss). G. Danielopol

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 155

ANEXA XXXIII

Memoriul asupra tezaurului roman, inaintat de G. Danielopol
secretariatului Comisiunii Reparatiunilor, la 16 Aprilie 1919.

La délégation roumaine croit de son devoir de soumettre a la
Conférence de la Paix et d’attirer la bienveillante attention de M. le
président et de MM. les membres du Comité Directeur sur les faits
suivants, d’une grave importance pour la Roumanie.

Les nécessités de la guerre ont obligé la Roumanie d’envoyer à
Moscou, en Russie, pour les mettre en sûreté, l’encaisse métallique de
la Banque Nationale de Roumanie, ainsi que tous les dépôts de tout
l’avoir de cette Banque ; de même la Roumanie a été obligée de mettre
en sûreté son propre avoir et l’avoir des institutions de crédit, de la
Caisse des Dépôts et Consignations, des banques, etc.

En effet, en décembre 1916, à la suite de l'intervention faite par
le Gouvernement roumain et conformément à la décision prise par
lui, la Banque Nationale de Roumanie a déposé au Kremlin à Moscou,
son encaisse métallique d’une valeur de 314.580.456.84 frs., ainsi que
deux caisses contenant les bijoux de Sa M. la Reine de Roumanie
evalués alors à 7 millions de francs.

Le dépôt a été effectué à Kremlin à Moscou en décembre 1916
et reçu a été donné au nom du Gouvernement russe par des personnes
autorisées constatant l’effectuation du dépôt, sa valeur et garantis-
sant en méme temps sa restitution et son transport en Roumanie,
conformément au protocole rédigé.

Ultérieurement, en 1917 et toujours a la suite des mémes néces-
sités de la guerre, l'État roumain, la Banque Nationale de Roumanie,
ainsi que de nombreuse institutions, ont, conformément à la décision
prise par le Gouvernement roumain, transporté pour le mettre en
sûreté, leurs dépôts, leurs valeurs, bijoux, tableaux, etc.

Touts ces dépôts ont cette fois encore été transportés à Moscou
et reçu en régle a été donné par les autorités compétentes au nom du
Gouvernement russe, garantissant la sûreté du dépôt et son retour en
Roumanie.

Ce seconde dépôt de la Banque Nationale était d'une valeur
d'environ un milliard six cent millions de francs, dont 574.523,57 en
or effectif et les autres dépôts de l'État et des institutions étaient
d'une valeur supérieure à 6 milliards.

www.dacoromanica.ro

156 M. GR. ROMASCANU

Le trésor de la Banque Nationale d’une valeur totale de
315.154.980,41 ainsi que les bijoux de Sa Majesté la Reine d’une valeur
de sept millions de francs, à l’époque, ont été garanties par les Alliés
de la Rouinanie.

La délégation roumaine croit qu'il est de son devoir d'attirer la
bienveillante attention de la Conférence au moment où l’on discute
les préliminaires de la paix et les conditions à imposer à l’Allemagne,
surles faits ci-dessus mentionnés, pour qu’on puisse envisager les mesures
à prendre afin de sauvegarder en même temps que les intérêts de la
Roumanie et de la Banque Nationale, ceux des Puissances garantes
de la restitution des valeurs dont il est question. En effet, l’état actuel
de la Russie rend impossible la restituution de son dépôt, bien qu'il
parait qu'il soit encore intacte.

La délégation roumaine croit qu'on doit demander à l’Allemagne
et aux autres Puissances ennemies de remettre immédiatement à la
Roumanie une quantité d’or équivalente à la somme plus haut indiquée,
c'est à dire 322.154.980,41 irancs.

Aussitôt que la Russie restituerait ces dépôts et les deux
caisses contennant les bijoux de Sa Majesté la Reine de Rou-
manie, le Gouvernement roumain, restituerait en échange des bijoux
de Sa Majesté de sept millons, or qui représentent la valeur de ces
deux caisses.

En ce qui concerne les autres dépôts de la Banque Nationale de
Roumanie, les valeurs et les dépôts de l’État roumain et des autres
institutions plus haut mentionnées, la délégation roumaine croit
qu'il est juste d'imposer à l'Allemagne dans les préliminaires de paix,
Vobligaton de garantir la restitution par la Russie, à la demande de
la Roumanie, de ces dépôts et que si cette restitution n’est pas faite
aussitôt que la Roumanie l’aura demandé, l'Allemagne et les Puissances
ennemies soient tenues responsables de dédommager la Roumanie
et la Banque Nationale, des pertes par elles subies.

La délégation roumaine croit que cette demande est justifiée
non seulement pour le fait que l’envoie de ces dépôts en Russie a été
une conséquence directe de la guerre, mais aussi parceque l'Allemagne
et les Puissances ennemies ne sont pas étrangères à l’origine et au
dévéloppement de l’ordre des choses actuelles en Russie.

(ss). G. Danielopol

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 157

ANEXA XXXIV

Extrasul din procesul-verbal Nr. 16 al şedinţei din 19 Aprilie 1919 a
Comisiei Reparatiunilor, privitor la tezaurul român.

La séance est ouverte 4 5 heures 30, sous la presidence de M. Van
der Heuvel.

Sont présents : |

MM. C. Cormick et Robinson (Etats-Unis d'Amerique); The
Rt. Hon. W. M. Hughes, The Rt. Hon. Lord Summer et The Rt.
Hon. Lord Cunliffe (Empire Britannique); M. Sergent (France);
M. d'Amelio (Italie); MM. Fukai, Kikuki et Tatsumi (Japon); M.
Van der Heuvel (Belgique); MM. Roumanos et Milanos (Grèce);
M. Markovsky (Pologne); M. Monis (Portugal); MM. Danielopol
et Zahariade (Roumanie); MM. Stoianovitch et Savtchitchi (Serbie}
et M. Slavici (République Tchécho-Slovaque).

Le procès-verbal de la 15-éme séance est presenté.

M. Danielopol (Roumanie) demande que le résumé de son discours
qui se trouve à la dernière page de ce proces-verbal, soit modifié sur
trois points :

a) Le procès-verbal devra mentionner que le point de vue de la
délégation roumaine sur ce sujet, a été entiérement développé dans
le texte qui sera envoyé au secrétariat pour être transmis au Conseil
de Quatre.

b) Le chiffre de 1 milliard doit être de 7 milliards et demi.

c) Ajouter le passage suivant :

»M.- Danielopol demande qu'on impose par les prelimi-
naires de paix à l’ennemi, de remettre à la Roumanie une quantité
d’or, équivalente à la valeur du dépôt en or et bijoux garanties
par les Puissances alliées et en même temps de lui imposer de
garantir la restitution par la Russie des autres dépôts à la demande
de la Roumanie.”

Sous reserve de ces modifications, le proces-verbal est
adopté.

www.dacoromanica.ro

158 M. GR. ROMASCANU

ANEXA XXXV

Serisoarea din 1 Iulie 1919 trimisă de G. Danielopol lui
Ion I. C. Brătianu.

Paris, 1 Iulie 1919.

Domnule Prim Ministru,

Am onoarea a alätura in copie scrisoarea ce mi-a fost trimisä
în numele d-lui Balfour, ministru de externe al Angliei, privitoare la
chestiunea depozitelor dela Moscova, chestiune pe care am ridicat-o
în Comisiunea de Reparatiuni.

Vă alătur de asemenea și o copie de pe scrisoarea de răspuns
ce am făcut şi prin care am menţinut că Puterile aliate au garantat
tezaurul de la Moscova.

Cred că este nevoie să fiu în posesiunea documentelor probând
existența acestor garanţii, pentru a putea relua chestiunea în cazul
„eventual.

(ss). G. Danielopol

ANEXA XXXVI

Serisoarea adresată la 26 Mai 1919 lui G. Danielopol în numele
lui Baliour, de delegația engleză dela Paris 4).

Delegatiunea Engleză Paris; 26 Mai 1919.
Paris
214-1.535/2/1/7.617.

Domnule,

Referindu-ne la cuvântarea tinutä de Dvs. in sedinta Comisiunii
de Reparatiuni din 8 Aprilie, dupä cum s’a trecut in procesele-verbale
ale Comisiunii 15 si 16, asupra subiectului tezaurului roman, a biju-
teriilor si a altor valori depuse spre siguranţă în Rusia si relativ la memo-
riul asupra acestui subiect supus de delegatiunea Dvs. Consiliului de
Patru, am onoarea a vă informa că Guvernul Majestății Sale după
ce a examinat actele în posesiunea sa referitoare la aceste depozite,

1) Traducere din limba engleză.

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 199

nu poate să descopere că ar fi existând vre-o obligativitate de garantie
din partea sa pentru siguranţa sau restituirea vreunei părţi din această
proprietate.

In aceleași timp vă comunic că Guvernul Majestății Sale, va fi
fără îndoială gata să dea un ajutor general la sfortärile pe care Guvernul
Dvs. le va face, pentru a asigura cât de curând posibil, redarea acelor
bunuri proprietarilor în drept.

Vă salut cu cea mai înaltă consideratiune.

pentru Balfour

ANEXA XXXVII
Răspunsul dat Ia 13 Iunie 1919 de G. Danielopol scrisorii lui Balfour.

Paris, 13 Juin 1919.
Excellence,

J'ai l'honneur de vous communiquer que j'ai reçu la lettre du
26 Mai envoyée en votre nom et 4 laquelle je m’excuse de n’avoir pas
répondu jusqu’a présent, ayant été pendant quelque temps absent
de Paris.

Je m’empresse de remercier le Gouvernement de Sa Majesté
Britannique du concours qu’ils veut bien promettre au Gouvernement
roumain dans le but de lui faire obtenir aussi vite que possible la resti-
tution des dépôts en or, bijoux de Sa Majesté la Reine de Roumanie,
etc., que l’État roumain, la Banque Nationale de Roumanie et d’au-
tres institutions roumaines ont à Moscou, dépôts au sujet desquels
j'ai pris la parole dans la réunion du 8 avril de la Commission des Ré-
parations et j'ai déposé le mémoire dont votre honorable lettre fait
mention.

Je vous serais très reconnaissant si vous pouviez me faire com-
muniquer les moyens que le Gouvernement de Sa Majesté envisage
en ce moment pour nous aider à récupérer ces dépôts, qui constituerent
une grande part de la richesse de la Roumanie.

Dans votre lettre. vous voulez bien me dire aussi que le Gouver-
nement de Sa Majesté Britannique, après l’etude qu'il a fait des actes
[records] se trouvant en sa possession, ne peut découvrir qu’il y a
ait actuellement en force une garantie quelconque de sa part, pour
la sûreté et la restitution d’une part quelconque de ces dépôts.

www.dacoromanica.ro

160 M. GR. ROMASCANU

Comme la communication que j’ai faite 4 la séance de la Commis-
sion des Réparation, ainsi que le mémoire que j’y ai déposé, ont été
faits après que monsieur le president du Conseil de Roumanie m'ont
assuré d’une pareille garantie de la part des gouvernements alliés
concernant la restitution des dits dépôts, je viens à nouveau de
demander à monsieur Bratiano qui était à l’époque où la garantie a
été donnée, président du Conseil des Ministres, son opinion sur cette
question et il m’a reconfirmé l’existence d’une pareille garantie.

C’est pourquoi je crois devoir maintenir le point de vue que
j'ai estimé dans la séance du 8 avril et dans le mémoire déposé à
ce sujet.

J'espère, Excellence, que vous voudrez bien examiner à nouveau
cette question qui est pour la Roumanie d’une importance capitale,
que vous trouverez notre point de vue juste et qu’en même temps vous
voudrez bien accepter les conditions du mémoire que j’ai l’honneur
de déposer et dont je joint copie à la présente.

Je suis de Votre Excellence, l’obéissant serviteur.

(ss). G. Danielopol

ANEXA XXXVIII

Scrisoarea ministrului Romaniei dela Paris, adresatä la 8 August
1919 lui Ion I. C. Brătianu.

Légation de Roumanie Paris, 8 August 1919.
en
France

Nr. 33.

Domnule Prim Ministru,

Am onoarea a va înainta aci alăturat, copie după adresa trimisă
de Ministerul Afacerilor Streine din Franța, relativă la depoul în aur
al Băncii Naţionaie depus la Kremlin la Moscova, împreună cu copia
răspunsului meu trimis la Quai d'Orsay.

Primiti vă rog, Domnule Prim Ministru, asigurarea înaltei mele
consideratiuni.

Ministrul României, (ss). Indeseifrabil

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 161

ANEXA XXXIX

Nota verbală din 3 lulie 1919 trimisă Leyaţiei Române din Paris,
de Ministerul de Externe franeez,

République Française Paris, le 3 juillet 1919.
Ministére des Affaires Etrangéres
Direction Politique

Or russe et roumain.

Dans une lettre adressée par Son Excellence monsieur Bratiano
a monsieur le président de la Conférence de la Paix, le président du
Conseil roumain, a fait connaître son sentiment quant aux clauses
de restitution de l’or russe ou roumain inserées dans les préliminaires
de paix, avec l'Allemagne. Il est fait allusion dans cette lettre au dépôt
d'or de la Roumanie à Moscou, avec l'indication que ce dépôt a été
garanti par les Puissances alliées.

Le Gouvernement français n'a pas connaissance de l'engagement
dont il s’agit ; il a recours à l’obligeante entremise de la Légation de
Roumanie, pour bien vouloir lui rappeler les conditions dans lesquelles
cet engagement aurait été pris, ainsi que le texte duquel il résultcrait.

ANEXA XL

Räspunsul dat de Legatia Romana din Paris la 8 August 1919, notei
verbale a Ministerului de Externe al Frantei.

Légation de Roumanie Paris, le 8 août 1919.
en
France

Au Ministère des Affaires Etrangéres, Direction Politique

À la note verbale en date du 3 juillet 1919, qu’elle a eu l’hon-
neur de recevoir du Ministère des Affaires Etrangères, la Légation
de Roumanie se fait un agréable devoir de transmettre les renseig-
nements suivants :

À l'occasion de la campagne que les Alliés se proposaient de

www.dacoromanica.ro

162 M, GR, ROMASCANU

faire en Ukraine en janvier 1918, pour empêcher la paix séparée que
les bolschevics russes de Petrograd voulaient faire avec l'Allemagne,
le Gouvernement roumain avait été sollicité de participer 4 cette
action. La Roumanie accepta avec empressement et le centre méme
de l’action fût établi à Iassy. La conséquence immédiate de l’action
entreprise par le Gouvernement roumain en Ukraine contre le Gou-
vernement de Lenin et de Trotzky à la demande de ses grands Alliés,
fut l’arrestation du ministre de Roumanie à Petrograd, la déclara-
tion de guerre faite par la Russie à la Roumanie, la ménace de con-
fisquer les valeurs roumaines déposées du temps de l’Empire russe à
Moscou au Kremlin; parmi les valeurs déposées à Moscou se trou-
vait le trésor de la Banque Nationale de Roumanie, représentant
plus de 310 millions d’or et plusieurs millions de titres et valeurs
diverses appartennant à la Banque Nationale de Roumanie, à la
Caisse des Dépôts et Consignations et aux autres institutions, ou ban-
ques particulières du pays.

Vers la fin du mois de janvier 1918, monsieur Antonesco, mi-
nistre de Roumanie, fut chargé par le Gouvernement roumain de
faire auprès du Gouvernement français les démarches necéssaires
afin que la France et les Alliés garantissent le trésor roumain de
Moscou. en cas de confiscation, de détournement où de destruction
par le bolschevics. Le ministre de Roumanie fit dans ce but, des
démarches auprès de Son Excellence monsieur Clémenceau, président
du Conseil de Ministres français et ministre de la guerre et qui après
avoir pris l’avis des Alliés, répondit verbalement au ministre de Rou-
manie dans les premiers jours de février 1918, que les Alliés consen-
taient à garantir à la Roumanie les 310 millions d’or de la Banque
Nationale qui se trouvaient à Moscou, mais qu'ils n'acceptaient pas
de garantir le dépôt de la Banque Nationale de Roumanie, de la
Caisse des Dépôts et des autres banques, ou institutions particu-
lières, qui consistent en effets publics, rentes sur l’État, obligations
ou actions des différentes sociétés dont on connait les numéros qui
peuvent par conséquent être annulées et dont on peut délivrer des
duplicats aux interessés; par une télégramme en date du 3 février
1918, le ministre de Roumanie transmit le résultat de cette démarche
à monsieur Bratiano, président du Conseil et ministre des affaires étran-
gères de Roumanie.

Ministru, (ss). Indescifrabil

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 163

ANEXA XLI

Memoriul trimis la 23 Iunie 1919 de Yon I. C. Brătianu lui Klotz.
Clémenceau și maresalului Foch.

Le 23 juin 1919.

Monsieur le........

J'ai Vhonneur d'attirer votre bienveillante attention sur les
faits suivants :

Dans les clauses financières, article 19 de la convention d’ar-
mistice avec l’Allemagne, il est stipulé que celle-ci est obligée de
faire la restitution d'or russe ou roumain pris par les Allemands ou
rémis à eux.

Sans avoir une confirmation officielle à ce sujet, je crois que
cette clause de la convention d’armistice a été éxécutée par les Al-
lemands en ce qui concerne l’or roumain. Je désire vous fournir les
renseignements suivants, en vous priant de vouloir bien accepter les
propositions que j'ai l'honneur de vous faire.

Je ne peux savoir exactement quelle est la quantité d’or que,
par cette clause de la convention, les Puissances alliées et associées
ont imposé à l’Allemagne de restituer. C'est pour cela que j'expo-
serai dans ce qui suit la question dans son entier.

La Banque Nationale de Roumanie qui est notre Banque d’é-
mission et qui est une institution privée, a été obligée par des cir-
constances de la guerre de faire transporter en Russie conformément
à la demande du Gouvernement roumain, une quantité d’or d’une
valeur de 315.154.980,41 francs, ainsi que les bijoux de Sa Majesté
Ja Reine de Roumanie, évalués à cette époque, à sept millions de
francs. Les autorités russes compétentes, ont donné reçu en règle,
garantissant la sécurité de ce dépôt, sa restitution et son transport
en Roumanie. Le dépôt est en outre garanti par les Puissances alliées.

En dehors de ces dépôts en Russie, la Banque Nationale avait
avant la déclaration de guerre de la Roumanie, à la Reichsbank à
Berlin une importante quantité d’or qui atteignait le chiffre total de
80.469.650 francs. Ce dépôt est constitué en marks or effectif, en
couronnes autrichiennes or effectif, en francs français or effectif. Cet
or est égallement la propriété de la dite Banque.

Je ne puis savoir si par l’article 19 de la convention de l’ar-

www.dacoromanica.ro

164 M, GR, ROMASCANU

mistice, il a été imposé à l’Allemagne de restituer seulement l’or de
la Banque Nationale se trouvant en dépôt à Berlin, ou, si on a en-
tendu lui imposer l'obligation de restituer même une quantité d'or
qui représenterait l’or que la Banque Nationale a en Russie, étant
donné que cet or est garanti par les Puissances alliées.

Dans les cas où les Puissances alliées pour assurer à la Rou-
manie la restitution de son or se trouvant en Russie ont demandé
et obtenu de l’Allemagne la rémise d’une quantité d’or égale, je vous
prie Monsieur le...... de vouloir bien prendre les mesures necessaires
afin que cette quantité d’or soit restituée à la Banque Nationale
de Roumanie, en même temps que l’or de cette Banque se trouvant
à la Reichsbank et dont j’ai parlé plus haut. Dans le cas où par
l’article 19 de la convention d’armistice on a entendu demander à
l'Allemagne seulement la restitution de l'or que la Banque Natio-
nale avait en dépôt à Berlin, ainsi que l’or que pendant l'occupation
de la Roumanie les Allemands ont pu soustraire aux autres banques
ou aux particuliers, je vous prie Monsieur le........... de vouloir bien
disposer que cette quantité d’or soit restituée à la Banque Nationale
de Roumanie.

La Banque Nationale de Roumanie m'adresse une demande
me priant d'intervenir auprès de vous pour la restitution de son or.
Aussitôt que j'aurais reçu votre réponse, nous pourrions examiner
les conditions techniques pour effectuer cette restitution.

(ss). I. I. C. Bratiano
ANEXA XLII

Răspunsul dat la 5 Iulie 1919 lui Ion I. C. Brătianu de Ministerul
de Finanţe al Franţei.

Ministere de Finances Paris, le 5 juillet 1919.
Cabinet du Ministre

Monsieur le President,

Vous avez bien voulu appeller mon attention sur l’éxécution
des clauses financières de la convention d’armistice avec l’Allemagne,
où il est stipulé (art. 19):

Que cette Puissance doit restituer l’or russe ou roumain pris
par les Allemands, ou remis à eux.

www.dacoromanica.ro

AOTE ȘI DOCUMENTE 165

Vous me demandez 4 ce sujet quelle est la quantité d'or rou-
main restitué par ]’Allemagne.

J’ai l'honneur de vous faire connaître que l’or reçu par les
Puissances alliées (93.526 kgr. d'or fin), est uniquement de l’or russe
provenant en totalité des versements effectués en execution du traité
de Brest-Litowsk.

Au sujet de l’or roumain, les délégués allemands à la Commis-
sion d’Armistice de Spa ont déclaré d’une part: ,,n’avoir pas reçu
d’or roumain depuis le début de la guerre avec la Roumanie”.

Par ailleurs, la Commission d’Armistice de Spa dans son pro-
tocole du 1-er décembre 1918 a décidé que les sommes dies en or à
la Roumanie en vertu des contrats financiers pour achats de céréales
antérieurs à la querre, ne seraient pas comprises dans les restituti-
ons à effectuer par l'Allemagne au titre de l’armistice.

Les Allemands ont déclaré que le dépôt éffectué à la Reichsbank
au compte de la Banque Nationale de Roumanie, ne rentrerait dans
cette catégorie.

Les Puissances alliées n’ayant reçu de l’Allemagne aucune quan-
tité d’or roumain, toute réclamation ultérieure de la Roumanie vis-à-
vis de l’Allemagne se trouve ainsi sauvegardée. Mais il semble qu’à
l'heure actuelle, toute nouvelle restitution ne puisse plus être obtenue
de l’Allemagne que par l'intermédiaire de la Commission des Répa-
rations prévue dans le traité.

Je ne manquerai pas, dès qu’elle sera constituée, de lui trans-
mettre votre lettre.

Veuillez agréer, Monsieur le Président, l'expression de ma très
haute considération.

(ss). Klotz
ANEXA XLIII

Extras din procesul-verbal al primei ședințe a Comisiunii Armistițiului
(Subcomisiunea Financiară), ţinută la 25 Noemvrie 1918.

. . . . . . . . e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x.

En ce qui concerne l'or roumain, les délégués allemands dé-
clarent que l'Allemagne n'a pas reçu d'or roumain depuis le début
de la guerre avec la Roumanie. Avant cette époque des accords fi-
nanciers ont été conclus en 1915 et 1916 à l’occasion d’importants
contrats pour la livraison des céréales. Par ces accords, la Banque

www.dacoromanica.ro

166 M. GB, ROMASCANU

Nationale de Roumanie a mis de lei à la disposition de l'Allemagne
et de l’Autriche-Hongrie.

Le tiers de la contrevaleur de ces lei a été payé en or, la moitié
a été envoyée à Bucarest, l’autre moitié a été conservée en dépôt
par la Reichsbank à Berlin, pour la Banque Nationale à Bucarest ;
il ne doit être disposé de ce dépôt que six mois après la conclusion
de la paix entre les grandes puissances.

Ces transactions financières conclues avec un pays alors neutre,
ne peuvent tomber sous le coup des dispositions de l’article 19. De
plus, comme on l’a indiqué, l'Autriche et la Hongrie ont pris part
à operation.

ANEXA XLIV

Extras din procesul-verbal al celei de a doua ședințe a Comisiunii
Armistițiului (Subeomisiunea Financiară), ţinută la
26 Noemvrie 1918.

À propos de l'or roumain, la délégation allemande renouvelle
ses déclarations faites dans la première séance et ajoutte en outre
que le secrétaire de l’état, Erzberger, plénipotentiaire allemand, pour
la conclusion de l’armistice, a fait savoir télégraphiquement, que
lors ae négociations relatives à cette conclusion, les mots: ,,or rou-
main” n’ont été ajoutés au paragraphe 5 que pour un seul motif,
c'est que l’on ne savait pas clairement si les envoies russes d’or ré-
sultant des accords financiers avaient été prélevés en tout ou en
partie sur l’encaisse d’or roumain transféré de Roumanie en Russie
après l’ouverture des hostilités entre la Roumanie et les Puissances.
Centrales. Le secrétaire d’état Erzherger a également fait savoir que
les transactions financières conclues entre l'Allemagne et la Rou-
manie avant l'ouverture de ces mêmes hostilités et sur la base des-
quelles la Roumanie avait obtenu un dépôt d’or à Berlin, ne doi-
vent pas être atteintes par les stipulations de l’armistice. Au surplus,
il s’agit là des sommes en or que l’Allemagne a payées à la Rou-
manie par un dépôt effectué à Berlin et qui par conséquent n’ont
pas été prises pas les Allemands en Roumanie, ni remises par la
Roumanie à l’Allemagne.

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 167

ANEXA XLV

Extras din protocolul încheiat la 1 Decemvrie 1918.

Le Gouvernement allemand s’engage 4 remettre aux Alliés tout
l'or, quel qu'il soit, appartennant au Gouvernement russe ou rou-
main, ou à leurs ressortissants, ou bien déposé sur le territoire de
la Russie ou de la Roumanie au nom de Gouvernement ou des res-
sortissants des Puissances alliées et qui aurait été pris par les Alle-
mands, ou remis à eux, soit en vertu des traités de Brest-Litowsk
et de Bucarest et des traités suplémentaires, soit pour toute autre
cause que ce soit.

A titre d’indication et sans que cette énumération soit en au-
cune façon limitative, l’or visé ci-dessus, comprend :

1. Les versements ou saisies d’or en monnaies ou lingots.

2. Les remises ou saisies de traites or ou de bons or de l’Ad-
ministration des Mines de Russie, les dits bons ou traites devant
être remises en nature,

3. Les immobilisations des comptes or dans les banques alle-
mandes, le dit or devant être livré en nature.

Il demeure entendu que les sommes dues en or à la Roumanie
en vertu des contrats financiers pour achats de céréales antérieurs
à la guerre, ne sont pas comprises dans le présent paragraphe.

ANEXA XLVI

Extras din memoriul înaintat la 10 Januarie 1920 ministrului de ti-
nante, de Banca Naţională a României.

Banca Naţională a României Bucuresti, 10 Ianuarie 1920.
Nr. 790.
Domnule Ministru,

Pagubele de razboi aduse Bäncii Nationale au fost prezentate
de Banca prin declaratiunea depusă la timp la Ministerul Finanţelor,
conform decretului lege din 30 Aprilie 1919. Deosebit de aceasta, de-
legatii Guvernului la Conferinţa dela Paris, au arătat în diferite co-

www.dacoromanica.ro

168 M, GR, ROMASCANU

misiuni în numele Statului si pretentiunile de despăgubiri şi restitu-
tiuni ale Băncii Nationale a României, faţă de Statul german, a
căror lichidare au cerut-o cu preferinţă.

In consideratiune că, conform art. 233 al tratatului de pace
cu Germania, fiecare Stat urmează să prezinte Comisiunii de Re-
paratiuni cifra pretentiunilor lor care trebuiesc notificate înainte de
1 Mai 1921 Guvernului german, iar în conformitate cu art. 238 Ger-
mania este îndatorată ca în afară de plata despăgubirilor să restituie
lucrurile si valorile ce a ridicat sau sechestrat, fie în ţările aliate,
fie în Germania, Banca Naţională are onoarea a prezenta prin aceasta
Ministerului de Finanţe următoarele capete de cerere, pe care rugăm
ca în mod special să fie depuse și susţinute prin delegatul român
la Conferința de Reparatiuni.

1. Banca Naţională în urma invitatiunii Guvernului român,
care vedea ameninţată și Moldova de cucerirea inamicului, a trans-
portat tot tezaurul său dela Iași la Moscova. Din alăturatele anexe
se constată împrejurările în care s'a făcut această evacuare, depo-
zitarea tezaurului la Moscova si contul valorilor care constituie acel
depozit. După cum se vede depozitul constă din:

a) o parte din stocul metalic al Băncii Naţionale, 315.154.980,41
franci ;

b) bijuterii ale M. S. Regina Maria în valoare de 7 milioane
franci și

c) valori particulare în sumă de un miliard şase sute mii franci.

Acestea în afară de celelalte depozite ale Statului și altor in-
stitufiuni.

Prin schimbările revoluționare ce au survenit în urmă în Statul
rus și care este azi suficient dovedit că Germania le-a provocat, Ro-
mânia este pusă în imposibilitate să-și recapete tezaurul.

In baza principiului cuprins în art. 231 din tratatul de pace
care face Germania răspunzătoare de toate pagubele și pierderile cau-
zate supușilor ţărilor aliate ca consecinţă a războiului ; iar prin anexa
I sub cap. ,,Reparatiuni” care limitează ce anume despăgubiri se
pot pretinde, se arată în paragraful 9 că Germania dorește compen-
satiuni pentru pagubele cauzate ca consecință directă sau oricare
compensatiune de război, rezultă că Germania trebuie să fie obli-
gată a despăgubi Banca Naţională de valoarea depozitului său dela
Moscova. ‘

Credem că nu poate fi nici o îndoială că pierderea tezaurului
dela Moscova este o consecinţă directă a operaţiunilor de război şi

‘www.dacoromanica.ro

ACTH SI DOCUMENTR 169

deci nu mai insistăm asupra acestui punct. Dacă însă se va obiecta
că încă nu este confirmată pierderea definitivă a averii Băncii Na-
tionale din acel tezaur, ne mulțumim ca să ni se recunoască de acum
numai titlul la despăgubiri şi pe baza anexei a Il-a paragraful 12
lit. c Nr. 1 de sub cap. „,„Reparaţiuni”, să se emită de Guvernul
german bonuri la purtător care să ni se predea imediat, dar care
să nu fie plătite decât atunci, când se va avea certitudinea pierderii
tezaurului și viceversa, dacă Banca Naţională va reintra în posesia
depozitului său, să restituie acele bonuri.

Interesul acestei realizări imediate este reclamat de faptul că
aceste bonuri la purtător exprimă valută aur, conform cu art. 262
din tratat si anexa II paragraful 12 de sub cap. ,,Reparatiuni’’, deci
pot înlocui acoperirea emisiunii biletelor Băncii Nationale făcută
pe baza stocului metalic din acest depozit.

Menţionăm pentru cunoștința Ministerului că Banca Naţională
ridicând aceste pretentiuni, asigură și interesul Statului, care in de-
finitiv ar rămâne răspunzător de soarta acelui depozit, căci din or-
dinul său, el a fost evacuat. Garantia Aliaților dacă realmente ar
exista, stabileşte în definitiv raporturi numai între Stat și Aliați.

ANEXA XLVII

Memoriu privitor la tezaurul român depus la Moscova, prezentat de
delegatiunea română la Conferinta dela Genua din Aprilie 1922.

Le dépôt fait par la Roumanie en Russie, ---communément
désigné sous le nom de ,,Trésor roumain de Moscou’’, — est composé
de : 1) totalité de l’encaisse métallique, en or, de la Banque Natio-
nale de Roumanie (banque privée avec le privilège d’état) ; 2) bijoux,
appartenant à S. M. la Reine de Roumanie; 3) dépôts de la Caisse
des Dépôts et Consignations de Roumanie, appartenant à des parti-
culiers et consistant en valeurs, titres, bijoux, documents, papiers
de famille, testaments, tableaux de maîtres, etc.; 4) valeurs et ar-
chives, appartenant à des institutions financières et banques pri-
vées (archives du Crédit Foncier Rural, comprenant les actes de pro-
priété d’un très grand nombre de biens fonciers) ; 5) documents, li-
vres rares, archives et tableaux, appartenant à J’Academie Roumaine
et à la Pinacothéque..., etc.

www.dacoromanica.ro

170 M. GR, ROMASCANU

Ce dépôt a été effectué à la suite d’événements issus de la
guerre et dans les circonstances suivantes :

Au mois de septembre 1916, sous la menace de l'invasion du
territoire par l'ennemi, au moment où, sous la pression formidable
de celui-ci, les forces roumaines étaient obligées de se replier en com-
battant, le Gouvernement roumain fut obligé, à son tour, de prendre
d’accord avec les etats-majors alliés, en dehors des mesures militaires
dictées par les circonstances, d’autres mesures de conservation parmi
lesquelles, en premier lieu, fut décidé l’evacuation des valeurs et
le transfert à Jassy du siège ainsi que de l’avoir de la Banque Na-
tionale de Roumanie (journal du Conseil des Ministres No. 2.080
du 8 décembre 1916).

La ruée de forces ennemies sur le front oriental Sud-Est gag-
nait cependant tellement en importance, que la stabilisation du front
était devenue incertaine.

Le Gouvernement roumain fut obligé — de ce fait — de pour-
voir à des nouvelles mesures de sécurité générale. Les circonstances
étaient telles que l’on était amené à songer même à la dure éventua-
lité de l’abandon du sol national.

La Roumanie fut alors conseillée de mettre en sûreté à Moscou
l’encaisse métallique de la Banque Nationale de Roumanie. Une en-
tente intervenue a ce sujet, entre le Gouvernement roumain et le
Gouvernement russe en date du 14/27 décembre 1916, en fixait les
conditions. (Lettre signée du ministre de Russie à Jassy le général
Mossoloff). Le transport du stock metallique de la Banque Nationale
de Roumanie fut effectué dans les conditions prévues et le dépôt composé
de 1.740 caisses, dûment contrôlées par les représentants autorisés spé-
cialement à cet effet par les deux gouvenements, fut fait au Kremlin
(Salle des Armures) le 21 décembre. Des protocoles et procès-verbaux,
passés et signés, par les dits représentants, le 16 février 1917, date
à laquelle avaient pris fin les opérations du contrôle, en constataient
la valeur, qui se montait à 314.580.456 francs, 84 centimes, or effectif,
plus deux caisses contenant les bijoux de Sa Majesté la Reine de
Roumanie, évalués, à cette époque, à 7.000.000 francs et, en ga-
rantissaient la conservation, ainsi que le transport en Roumanie pour
le retour.

La révolution ayant eclaté en Russie en 1917, le Gouvernement
provisoire russe avait fait apposer, à son tour, des scellés sur les
chambres fortes, où se trouvait le trésor roumain. Sa sécurité, ainsi

www.dacoromanica.ro

ACTE SI DOCUMENTE 171

que son intangibilité, continuait donc d’être assurée par le nouveau
régime.

En juillet 1917, les mêmes nécessités impérieuses de la guerre,
ont remis le Gouvernement roumain dans l'obligation d’évacuer en
Russie, ce qui restait de valeurs en Moldavie, appartenant soit à
l'État lui-même, soit à la Banque Nationale de Roumanie, soit à
d'autre nombreuses institutions et banques. A la suite d’une nou-
velle entente faite avec la Gouvernement russe, confirmée par le mi-
nistre de Russie à Jassy, à la date du 27 juillet 1917, on procédait
à un nouveau transport, qui consistait en 188 caisses, contenant
la valeur de: 1.594.336.721 frs., 09 centimes dont 574.523 frs., 57
centimes or effectif, appartenant à la Banque Nationale de Roumanie.
La valeur de l’avoir évacué des autres institutions financières, con-
tenu dans 1.621 caisses, dépassait la somme de sept miliards et demi.

Dans ce transport, se trouvaient également évacués, en dehors
des valeurs en numéraire, des bijoux, tableaux et autres différents
dépôts faits par les particuliers, les archives des banques, des actes
de propriété, des actes de famille, des testaments, etc.

Les représentants autorisés des deux Gouvernements signaient,
en date du 5 août 1917, les protocoles constatant le dépôt de ces
valeurs au Kremlin et respectivement à la Ssoudnaya-Kassna, le
Gouvernement russe en garantissait, également, la conservation et
et le retour en Roumanie.

Les luttes politiques s’envenimant par la suite, entre les diffé-
rentes factions révolutionnaires, la situation était devenue très grave
à Moscou. Sous le bombardement incessant et à travers les mouve-
ments les plus anarchiques, malgré les vexations de tout ordre qui
fărent faites, de ce chef, au personnel roumain, commis à la garde
des dépôts, ceux-ci devaient rester, pendant quelque temps encore,
intacts.

Mais, après l’arrivée au pouvoir du parti maximaliste, les re~
présentants des Soviets à Moscou commencèrent de manifester l’in-
tention de s'emparer du trésor, ainsi que des autres dépôts de l’État
roumain. L’imprimerie installée, en cette ville, par la Banque Natio-
nale de Roumanie, fut sequéstrée et les billets de banque déjà im-
primés, ou en cours d'impression, enlevés. Le Gouvernement roumain
prévenu par le Consulat Général de Roumanie, s'empressa d'informer
les gouvernements alliés du danger qui menacait les dépôts et sol-
licita leur concours.

Cependant, à la suite de l’abandon du front Sud-Est par les

www.dacoromanica.ro

172 M. GR. ROMASCANU.

troupes russes, les gouvernements alliés étaient intervenus auprès
du Gouvernement roumain afin de lui faire prendre des mesures
de police, contre les troupes russe débandées, qui ravageaient la Mol-
davie, le Gouvernement roumain soucieux de garantir la sécurité
des dépôts de Moscou, avait conditionné son intervention à la ga-
rantie collective par les Alliés du trésor évacué, garantie qui lui fût
immédiatement donnée (télégramme du 21 février du ministre de
Roumanie à Paris).

Sur ces entrefaites, à Petrograd, le Gouvernement des Soviets
se déclarait en état de guerre avec la Roumanie. Fait sans précédent
dans le droit des gens, M. Diamandy, ministre de Roumanie, ainsi
que tout le personel de la Légation, futemprisonné dans la Forteresse
de Petro-Pawlowsk. Leur exécution était décidée, mais. après l’éner-
gique intervention des ambassadeurs alliés, le Gouvernement des
Soviets se contenta de les expulser.

Dans ces circonstances, l'Ambassade de France a Petrograd
fut chargée de la protection des intérêts roumains. Le consul général
de Roumanie 4 Moscou déposa donc au Consulat Général de France,
en même temps que ses archives, — d’accord avec le directeur de la
Banque Nationale de Roumanie et le directeur de la Caisse des
Dépôts, qui se trouvaient à Moscou, — les clefs du trésor roumain,
ainsi que les documents originaux, qui en constataient le dépôt au
Kremlin (procès-verbal du 7/20 février 1918).

A la suite des interventions, dont il est rappelé plus haut, faites
par le Gouvernement roumain auprès des gouvernements alliés,
pour assurer la protection du trésor, l'ambassadeur de France donna,
à son consul général à Moscou la mission de faire une démarche con-
servatoire auprès des commissaires du peuple. Cette démarche, à
laquelle s’était associé le consul général d'Angleterre, fut effectuée
le 14 février 1918, sous la forme d’une note verbale lue à mon-
sieur Fritsche, commissaire aux affaires extérieures,

Le 27 février, M. Fritsche demanda au consul général de
France de faire passer entre ses mains les dépôt des clefs. A l’ob-
servation du consul genera! de France, qu'il ne pouvait consentir
à remettre à aucune autre personne qu’au représentant officiel de
la Roumanie le dépôt confié par la Roumanie à la France, M. Fritsche
a répondu que ,,les valeurs appartenant au Gouvernement roumain,
étaient par décision des commissaires du peuple à Pétrograd, pu-
rement et simplement confisquées, en raison de l’état de guerre et
qu'il exigeait, au besoin par la force, la cession des clefs”. Le consul

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 173

général de France, contraint de la sorte et aprés avoir demandé
l’assistance des consuls généraux britannique et américain, proceda
à la rédaction d’un protocole constatant les faits. En la présence
des dits consuls généraux et après avoir pris connaissance de ce
protocole, le commissaire aux affaires extérieures limita sa demande
à la remise des clefs sous condition, à savoir :

1) remise temporaire ;

2) ouverture des portes et visite en présence de l'agent con-
sulaire français.

Vu cette nouvelle proposition, le consul général de France
demanda, à son tour. une garantie écrite de l’intangibilité des va-
leurs roumains. M. Fritsche y consentit et en date 1/14 mars 1918,
sous No. 7.595, donna, par écrit, l'assurance que ,,les valeurs du Gou-
vernement roumain, déposées conformément aux protocoles connus,
resteront intactes”. A la suite de cette déclaration, les clefs lui furent
remises, la dépôt visité, huit caisses, prétendues appartenant aux So-
viets, mais qui en réalité contenaient des billets de banque roumaine
de 2 lei, pour la somme de 1.350.000 de lei, furent enlevés, après
quoi les clefs furent restituées au Consulat Général de France.

Au mois d'août 1918, après l'arrestation du consul général
de France, les clefs du trésor roumain, dont il continuait à avoir
la garde, passèrent au consul général du Danemark, chargé, doré-
navant, de la protection des intérêts français.

Il est à remarquer, qu’à cette époque, la Banque Nationale
de Roumanie étant intervenue auprès du commissaire aux affaires
extérieures par l’entremise du Consulat Général de Norvége, chargé
de la protection des intérêts roumains, afin d'obtenir la restitution
de ses archives, ainsi que des billets de banque imprimés et du pa-
pier, se trouvant sequestrés à son Imprimerie de Moscou, le commis-
saire aux Affaires Extérieures a repondu au Consulat de Norvége,
que dans cette question concernant la Roumanie, il ne pouvait rien
décider, sans avis préalable du ,,compagnon Rakowsky” président
de la ,,Sovnacormi‘ (No. 335 du 9 septembre 1918). Cet avis ne fut
d’ailleurs jamais communiqué ultérieurement.

A partir de cette date, un ,.lourd mystére’’ pèse sur le sort du
trésor roumain de Moscou...

On aurait tout lieu de croire que ce trésor ne se trouve plus
dans son état antérieur, mais qu’il aurait été déménagé et dispersé.

Lorsque le Gouvernement des Soviets proposa au Gouverne-
ment roumain d’entamer des négociations, au sujet de la navigation

www.dacoromanica.ro

174 M, GR, ROMASCANU

du Dnister, la question de trésor roumain fut posée mais ,,à rebours”,
par les délégués russes eux mêmes, qui demandèrent aux répresen-
tants roumains de renoncer à sa restitution.

Plus tard, lorsque les délégués roumains se rencontrèrent avec
les délégués sovietiques à Varsovie, la même question leur fut posée
par ces derniers. Conformément aux instructions de leur Gouver-
nement, les représentants roumains réclamèrent d’abord la restitu-
tion intégrale du trésor, avant de commencer toute discussion.

En résumé, il ressort clairement des faits précédemment ex-
posés que :

Le Gouvernement roumain, obligé par ‘les necéssités de la guerre
et sous les auspices des gouvernements alliés, confiant, d’une autre
côté, dans les engagements pris par le Gouvernement russe, — a fait
transporter en Russie, premièrement, l'encaisse métallique de la Banque
Nationale de Roumanie soit 314.580.456 francs 84 centimes, or ef-
fectif, plus deux caisses contenant des bijoux estimés sept millions
francs, propriété de Sa Majesté la Reine de Roumanie, — ainsi que,
ultérieurement, pour plus de sept milliards et demi de valeurs, ap-
partenant soit à l’État, soit à la dite Banque Nationale, soit à d'au-
tres institutions financières publiques ou privées.

Ce dépôt constitue, dans son ensemble un avoir privé appar-
tenant à des particuliers. Il est garanti par les engagements pris par
la Russie, quant à sa conservation, sa sécurité, sa restitution et son
retour en Roumanie |):

1. Note du ministre de Russie a Jassy, No. 148 du 11 dé-
cembre 1916 (annexe A).

2. Protocole signé à la date du 14/27 décembre 1916 par le
ministre de Russie à Jassy, spécialement autorisé à ‘cet effet, par
le Gouvernement russe, No. 1.267, du 14 décembre 1916 (annexe B).

3. Protocole signé à Moscou, par les représentants autorisés
des gouvernements russe et roumain, le 16 février 1917 (annexe C).

4. Note du ministre de Russie à Jassy No. 1.621 du 24 juillet
1917 (annexe D). —

5. Note du ministre de Russie à Jassy No. 1.672 du 27 juillet
1917 (annexe E).

1) Pentru a pästra unitatea lucrärii si cronologia expunerii faptelor, am tipärit
anexele A—I sub numerele V—XIII. Atrag atentiunea că în textul unora dintre
anexele publicate, am făcut mici îndreptări ortografice.

www.dacoromanica.ro

ACTE ŞI DOCUMENTE 175

6. Protocoles signés le 27 juillet 1917, par le ministre de Russie
a Jassy (annexes F et G).

7. Procés-verbaux signés 4 Moscou, par les représentants des
gouvernements russe et roumain le 5/18 août 1917 (annexes Het J).

Ces obligations ne peuvent être contestées.

En conséquence, le Gouvernement roumain, — fort de son droit,
— et s'appuyant en dernier lieu, — sur l’alinéat 3 de la résolution
adoptée par le Conseil Suprême des Puissances Alliées, dans la Con-
férence de Cannes, du 6 janvier 1922, — demande que, la Conférence
réunie à Gènes, — prenant en considération sa juste requête, — veuille
bien décider la restitution intégrale et immédiate du dépôt fait par
la Roumanie en Russie, dans les circonstances plus haut exposées.

ANEXA XLVIII

Legea privitoare la emiterea duplicatelor titlurilor evacuate în timpul
razboiului la Moscova.

Art. 1. — Institutiunile de credit, Statul, judeţele, comunele,
precum si societăţile anonime si in comandită pe acţiuni, până la
intrarea în posesiune a titlurilor, obligatiunilor si acțiunilor de orice
fel, sau a cupoanelor de dobânzi şi dividende de orice fel, evacuate
din cauza războiului și în cazurile în care identificarea lor este po-
sibilă, sunt obligate a elibera certificate constatatoare a titlurilor, obli-
gatiunilor și acţiunilor de orice tel, sau ale cupoanelor de dobânzi
si dividende, celor cari le-au depuspentru păstrarea, sau reprezentan-
tilor lor.

Art. 2. — In aceste certificate se va specifica, după datele ce
se vor putea culege:

a) Pentru titluri, obligaţiuni si scrisuri funciare, împrumutul
căruia aparţin, numărul și valoarea nominală a fiecăruia, precum
şi cuponul ce-l aveau atașat.

b) Pentru acţiuni: câtimea, natura, numărul, seria, valoarea
nominală a fiecăruia și cuponul de dividend ce-l aveau atașat.

c) Pentru bonuri de tezaur : numărul și valoarea, timpul pe cât
a fost emis, data emisiunii si data scadentii fiecărui bon.

d) Mentiunea expresă a autorităţii prin care au fost expediate
la Moscova.

Art. 3. — Neeliberarea certificatelor, în termen de 60 zile dela

www.dacoromanica.ro

176 M. GR. ROMASCANU

data cererii, constituie o contraventie la dispozitiunile acestei legi,
care se va constata in urma instiintarii ce s'ar face Ministerului de
Finante.

Amenda va fi dela 5.000 — 20.000 lei, care se pronunță
de Ministerul de Finanţe prin deciziune ministerială si care se va exe-
cuta prin legea de urmărire, după zece zile libere dela comunicarea
ei la domiciliul contravenientului, făcută prin organele administra-
tive sau financiare.

Dresarea proceselor-verbale şi procedua de urmat pentiu a
ataca aceste procese verbale sunt arătate in art. 75, 76, 77, 78 si 80
din legea asupra taxelor de timbru și înregistrare, publicată în ,,Mo-
nitorul Oficial” din 23 Iunie 1920.

Procesul-verbal Va fi executoriu chiar dacă va îi atacat cu apel.
Instantele judecätoresii coniirmând procesul-verbal, nu vor putea
reduce amenda.

Art. 4. — In baza certificatelor menţionate, instituliunile cmi-
tente ale titlurilor si efectelor prevăzute la art. 1 sunt îndatorate a
elibera băncilor sau institutiunilor la care au fost depuse titlurile si
efectele evacuate, duplicate cu cupoane de dividend sau dobânzi res-
pective, în conditiunile si cu bucurarea de drepturi ca şi efectele
originale.

Duplicatele vor purta menţiunea stampilată sau imprimată cu
cerneală roşie : ,,Duplicat emis în baza legii publicată în Monitorul
Oficial cu No......”

Art. 5. — In cazul în care institutiunca emitentă în termen
de 60 zile dela cerere reiuză dintr'un motiv oarecare a elibera du-
plicate, cel în drept se va adresa la comisiunea instituită prin de-
cretul Nr. 3.380, publicată în Monitorul Oficial Nr. 190 din 28
Noemvrie 1918, privitor la modificarea legii titlurilor la purtător
pierdute, furate sau distruse, care va hotări definitiv asupra recla-
matiunii, după citarea în termen de cel mult 30 zile a reclamantului
si institutiunii emitente, citaţie ce va trebui să apară in Monitor cu
cel putin 15 zile înainte de termen.

Art 6. --- Comisiunea statuând va hotărî, de va găsi cererea
fondată, dreptul reclamantului la eliberarea de duplicate și va invita
institutiunea emitentă ca, în termen de zece zile dela comunicarea
deciziunii, să elibereze duplicatul cerut, instiintand în același timp
pe Ministerul de Finanţe de hotărîrea luată.

Art 7. — Dacă opunerea institutiunii emitente sau neconfor-
marea ei continuă după termenul acordat prin deciziunea Comisiunii,

www.dacoromanica.ro

ACTE ȘI DOCUMENTE 177

partea interesanta are dreptul de a reclama la Curtea de Apel, in cir-
cumscriptia căreia își are sediul principal institutiunea emitentä, care
va condamna institutiunea emitentä la eliberarea duplicatelor sau
la plata valorii nominale a efectelor, în cazul când cursul lor la bursă
ar fi inferior valorii nominale. Dacă cursul va fi superior valorii
nominale, se va condamna la plata valorii după cursul de încheiere
al bursei din ziua precedentă, precum și la alte daune de va
fi locul.

Apelul se va judeca de urgenţă cu precădere în Camera de
Consiliu.

Contra deciziunii Curţii de Apel, se va putea face recurs în ca-
satie în termen de 5 zile libere dela pronunțare.

Deciziunea Curţii de Casaţie se dă fără drept de opoziţie.

Art, 8. — Terţii interesaţi vor putea cere Comisiunii să fie ci-
taţi și ei la cercetarea cererii de eliberare a duplicatului, precum si
înaintea Gurtii de Apel potrivit procedurii civile.

Art. 9. —- Judecata înaintea Comisiunii si înaintea Curţii de
Apel va fi scutită de orice taxă de timbru, de procedură şi de por-
tărei, atât pentru părţile principale, cât si pentru intervenienti.

Art. 10. — La finele fiecărei luni emitentii sunt indatorati a
publica în Monitorul Oficial si în Buletinul Comisiunii pentru
Emiterea de Duplicate, o listă detailată în ordine numerică a tuturor
titlurilor sau cupoanelor pentru care s'au eliberat duplicate, in-
sertiuni ce sunt scutite de plată de publicatiune sau orice taxă
fiscală.

Art. 11. — Reclamantul va plăti institutiunii emitente drept
taxă de 10 lei de fiecare exemplar de duplicat al titlului, fiind apărat
de orice altă taxă fiscală.

Din această taxă se va vărsa de institutiunea emitentă la Stat
suma de lei 5 de fiecare duplicat.

Art, 12. — Dela cererea certificatului prevăzut la art. 1 si până
la liberarea duplicatului, efectele se imobilizează în mâinile ultimului
detentor si ele nu vor putea fi negociate. Din ziua aparitiunii inser-
tiunilor în Monitorul Oficial si Buletinul Comisiunii, efectele primi-
tive pierd orice putere de circulatiune, iar cei ce vor fi negociat sau
încercat să negocieze titluri sau efecte anulate, conform acestui articol,
se vor pedepsi potrivit art. 334 din codul penal, independent de dau-
nele ce vor trebui să plătească celor prejudiciati.

Art. 13. —. Pentru titlurile de rentă ale Statului, scrisurile fun-

www.dacoromanica.ro

178 M. GR. ROMASCANU

ciare si cupoanele lor, precum si pentru orice alte efecte a cäror ram-
bursare se face prin tragere la sorti, in urma indeplinirii tuturor for-
malitätilor din prezenta lege, se vor emite numai certificate, care vor

tine locul originalelor evacuate si anulate.
Art, 14. -- Se acordă institutiunilor emitente un termen de 5

luni dela publicarea acesteia, pentru a se prepara din punct de vedere
technic în vederea emisiunii de duplicate.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE

Cap. Pag.
Prefata d-lui Prof. Dr. Gheron Netta ... 2.56245. s+... VII
Introducere . . . oo we we DA E:

I. Strămutarea tezaurului Băncii Naţionale la laşi . . . . . . . . . 3
II. Primul transport la Moscova. . . . . . . . . we eee we . . 7
III. Tipărirea biletelor Băncii Nationale in Rusia . . . . . . . + + + 19
IV. Al doilea transport la Moscova . . . . . . . . . eee eee ene 23
V. Revoluţia din Rusia. Situaţia tezaurului român dela Moscova . . . 33
VI. Tipografia Băncii Nationale dela Moscova în timpul revoluţiei . . . 67
VII. A fost repatriat tezaurul român dela Moscova? , . . . . . . «.. 73
VIII. Instantele judecătoreşti din Berlin au fost solicitate să judece un proces
privitor la soarta bijuteriilor M. S. Regina Maria depozitate la
Moscova. . . . 2 . ee ee ee 81
IX. Problema tezaurului român în fata Conterintei Păcii. . . . . . . . 87
X. Urmările evacuării tezaurului român la Moscova . . . . . . . . . 99
Incheiere. . , . . . . . we . . ee ee ws Dr se sie idle 109
Acte si Documente

Anexa:

I. Decretul Nr. 3.120 din 17 Noemvrie 1916, privitor la strămutarea
sediului central al Băncii Nationale a României la Iasi... . 119

II. Notă remisă ministrului rus la Iasi de către guvernatorul Băncii Na-
tionale ............ . . . . . Siete ee. UE d . + 119
III. Jurnalul Consiliului de Miniștri Nr. 20.901 bis din 12 Decemvrie 1916 121

IV. Legea din 24 Decemvrie 1916 pentru strămutarea sediului central
al Băncii Nationale a României dela Bucureşti la Iasi . . . . 122

V. Scrisoarea adresată la 11 Decemvrie 1916 de către ministrul rus dela
Iaşi, ministrului de finanţe român . . . . . . . . . , . . . . 123

VI. Protocolul încheiat la Iasi la 14/27 Decemvrie 1916 cu ocazia încăr-
cärii tezaurului Băncii Naţionale. . . . . . . . . ee eee . 123

VII. Protocolul încheiat la 16 Februarie 1917 cu ocaziunea depunerii te-
zaurului aur al Băncii Nationale la Kremlin . . . . . . . . . 126

VIII. Scrisoarea adresată la 24 Iulie 1917 de către ministrul rus dela Iasi,
ministrului de finanţe român... . . . . . . . . . ee . . . . 130

www.dacoromanica.ro

189 M. GR. ROMASCANU

Anexa ; Pag.

IX. Scrisoarea adresată la 27 lulie 1917 de către ministrul rus dela Iasi,
ministrului de finanţe român. . . ‘ . 131

X. Protocolul încheiat in Iasi la 27/9 August 1917, cu ocazia ‘trimiterti la
Moscova a celui de al doilea transport cu valorile Bäncii Nationale 132

XI. Protocolul încheiat in laşi la 27/9 August 1917, cu ocazia trimiterii
la Moscova a valorilor Casei de Depuneri şi Consemnatiuni . . . 134

XII. Procesul-verbal încheiat la 5/18 August 1917, cu ocazia depunerii la
Moscova a valorilor Băncii Nationale . . . . . 136

XIII. Procesul-verbal incheiat la 5/18 August 1917, cu ocazia a dépuñorit la
Moscova a valorilor Casei de Depuneri şi Consemnatiuni . . . . . 138
XIV. Cronologia evenimentelor politice din Rusia, (1917—1923). . . . . . 140

XV. Telegrama Nr. 23.701 din 14 Noemvrie 1917, transmisă de d- N.
Titulescu la Moscova lui P. Guérin si Th. Capitanovici . . . . 141

XVI. Telegrama’ Nr: 2.428 din 24 Noemvrie 1917, transmisă de avocatul

Pantazi prin mijlocirea consulului Guérin si a Ministerului de Externe
român, ministrului de finanţe la Iasi . . . . . 142

XVII. Adresa ministrului de externe Nr. 16.120 din 27 NO atita 1917, prin

care comunică ministrului de finanţe pata telegramei pri-

mită dela Guérin ... ~. « + 142
XVIII. Telegrama Nr. 25.194 din 28 Nbre 1917, trimisă a d IN. Ti-
tulescu ministrului Diamandi la Petrograd. . . . . . . . . . . 143
XIX. Telegrama Nr. 25.195 din 28 Noemvrie 1917, trimisä de d-l N. Ti-
tulescu consulului Guérin la Moscova. . . . . . . . sa à ere 144
XX. Telegrama Nr. 25.724 din 2 Decemvrie 1917, trimisă de d-l N. Ti-
tulescu consulului Guérin la Moscova........ . 144
XXI Telegrama Nr. 28.772 din 11 Ianuarie 1918, trimisă de al N, Tie
tulescu d-lui V. Antonescu... . . . . . . . . ee . . ee 145
XXII. Telegrama Nr. 28.839 din 11 Ianuarie 1918, trimisă de d-l N. Ti-
tulescu d-lui Victor Antonescu. .. . . . 2. . « we « « . 145
XXIII. Adiesa Ministerului de Finanţe Nr. 28.840 din 11 Ianuarie 1918, către
Banca Naţională a României . . . . . . . . . . 146
XXIV. Telegrama primită de primul ministru român dela di v. Rose
la 21/3 Februarie 1918, .. . . . . . . . . . « … . ‘ .146
XXV. Telegrama Nr. 17 transmisă la 1 Februarie 1918 de Noulens lui Eirick
Labonne:s i ae 4 ae RNR awe ee aa ie de à à . 147
XXVI. Telegrama Nr. 17 transmisă la 22/4 Februarie 1918 de Eirick Labonne
lui Noulens ..... peas rade te, at in ae aaa a wea a „ 147

XXVII. Telegrama Nr. 20 adresatä de Noulens lui Labonne la 6 Februarie 1918. 148
XXVIII. Procesul-verbal de constatare încheiat de Eirick Labonne la 1 Martie

XXIX. Scrisoarea Nr. 7.595, adresată la 1714 Martie 1918 de sonilaacul ta:
cerilor sträine Fritsche, consulului general al Frantei dela Moscova . 150

XXX. Raportul întocmit de Eirick Labonne la 6 Martie 1918, asupra protec-
tiunii intereselor românesti dela Moscova, dupä ruperea relatiu-

nilor diplomatice dintre România şi Rusia . . . . . 151
XXXI. Extrasul din procesul-verbal Nr. 15 al şedinţei din 8 Aprilie 1919 a
Comisiei Reparatiunilor, privitor la tezaurul român ...... 153

www.dacoromanica.ro

Anexa;

XXXII,

XXXII.

XXXIV.

XXXV.

XXXVI.

XXXVII.

XXXVIII.

XL.

TABLA DE MATERIE

181

Pag.

Adresa din 16 Aprilie 1919 cu care G. Danielopol a înaintat secre-
tariatului Comisiunii Reparatiunilor, memoriul asupra tezaurului

FOMAN à à à ee ee a ee ww , RSR
Memoriul asupra tezaurului român, înaintat de G. Danielopol secre-
tariatului Comisiunii Reparatiunilor, la 16 Aprilie 1919. . . . .
Extrasul din procesul-verbal Nr. 16 al sedintei din 19 Aprilie 1919
a Comisiei Reparatiunilor, privitor la tezaurulromân . . . . . .
Scrisoarea din 1 Julie 1919 trimisă de G. Danielopol lui Ion I. c.
Brătianu. .... i Age Rede d mr Ghee ve, ae à .
Scrisoarea adresată la 26 Mai 1919 lui G. Danielopol în numele lui
Balfour, de delegaţia engleză dela Paris. . . . . , . . . . .
Răspunsul dat la 13 Iunie 1919 de G. Danielopol scrisorii lui Bal.
LOUP eas es a es nn ay at arc e Dh Ne es cae Ma
Scrisoarea ministrului României dela Paris, adresată la 8 August 1919
lui Jon I. C, Brătianu... .. cc... cc...
XXXIX. Nota verbală din 3 Julie 1919 trimisă Legaţiei Române din Paris,
de Ministerul de Externe francez . . . , . . . . 1 . , . . . .
Răspunsul dat de Legația Română din Paris la 8 August 1919, notei
verbale a Ministerului de Externe al Franţei .........

XLV.
XLVI.

XLVII.

„ Memoriul trimis la 23 Iunie 1919 de Ion I. C. Brătianu lui Klotz,

Clémenceau si maresalului Foch . . . . . . . . . . . . . . .

. Räspunsul dat la 5 Julie 1919 lui Ion I. C. Brätianu de Ministerul
. . . 164
. Extras din procesul-verbal al primei sedinte a Comisiunii Aciuloti

de Finanţe al Franţei. . . . . . . . . . . . . . . ,

tiului (Subcomisiunea Financiarä), tinutä la 25 Noemvrie 1918.

. Extras din procesul-verbal al celei de a doua şedinţe a Comisiunii

Armistițiului (Subcomisiunea Financiară), ţinută la 26 Noemvrie

1918, be. Ro HE te et a WP ea ae ee
Extras din protocolul încheiat la 1 Decemvrie 1918 ........
Extras din memoriul înaintat la 10 Ianuarie 1920 ministrului de fi-

nante, de Banca Naţională a Romaniei...........

Memoriu privitor la tezaurul român depus la Moscova, prezentat de
delegatiunea română la Conferinţa dela Genua din Aprilie 1922.

Legea privitoare la emiterea duplicatelor titlurilor evacuate în timpul
războiului la Moscova. . . . . . 1 1 eee et . , te , . .

Tabla de materie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

www.dacoromanica.ro

. 154

155

+ 157

„ 158

158

159

160

161

163

165