VULCAN (I.), Nov., I (1872) — fara ocr_pypdf2

4 
Se e 
um 
, 
D 


| 1OSIFU VULCAN 


xi 
Ml. k ` . > 


Pesta 1872. Cu tipariulu lui Alosandru Kocsi. 


Intre codrii cei romantici ai Transilva- 
niei, im o vale incantatória, zace unu sa- 
tutiu, 

Sé-ly numimu loanesci ! 

Pe timpulu naratiunii nóstre, vr'o trei- 
dieci de ani mai nainte, intregulu satu abié 
avea vr'o siese-dieci de case. Locuitorii lui 
erau Romani; plugari simpli, dar fericiti, — 
pentru câ aspiratiunile loru nu treceau peste 
trebuintiele neaperate ale vietii omenesci. 
Pamentu lu, udatu cu sudórea si sangele loru, 
li oferiă fructele sale, de si pucine, dar pla- 
cute. Portulu simplu, inse pitorescu, i multia- 
miá cu desfetare, Ér politic'a lumei nu li fa- 
cea multa batere de capu, nici nu li rapiá li- 
niscea. 


Satulu inca avea timbrulu originalitátii. 

Situatiunea satului eră fórte fantastica. 
Giuru impregiuru nesce munti invescuti cu 
codri, ér in mijloculu satului sierpuiă unu 
sprintenu riurelu. 

De strade nu eră nici pomenire; casele 
construite si asiediate in disordine poetica, 
par câ unu dieu pré poternicu le-ar fi impras- 
chiatu, precum improscâmu o mana de grâu. 
Abatendu-se cine-va prin satu, apucă dru- 
mulu pe unde i parea mai dreptu printre ca- 
suliele raru semenate. 

Casele mici, anguste si acoperite cu paie, 
dupa datin'a strabuna, nu erau varuite, cu 
tóte câ satulu acest'a escelă cu varuju seu re- 
numitu, si satenii lu-portau in departâri mari 
spre vendiare. Dupa economi'a loru natiunala, 
ei preferiau a vinde varulu cu pretiu bunu, 
si a intrebuintiá sum'a cástigata la platirea 
— vinarsului beutu in carcim'a satului. 

Dar datin'a acésta rea domniá numai 
atunce, Asta-di, precum toti scimu, poporulu 
nostru nu mai consuma atâte beuturi spirituó- 
se, si jidanulu satului pre-totu-indene stá sé 
móra de fóme. 

Ce bine, cá a trecutu acésta plaga d'a 
supra nóstra ! 


7 


E bine, pe timpurile acele, in satulu des- 
pre care vorbimu, casele in fatia de catra 
strada, aveau numai cáte o ferestuica, mica, 
lipita cu harthia séu piele, incátu radiele só- 
relui si aerulu curatu nu poteau sé petrunda 
prin ele de felu. Si totu-si bietii sateni se mi- 
rara, câ de ce sunt la dinsii atâtia bol- 
navi? 

Numai cas'a judelui si a preotului se fa- 
liau cu câte dóue feresti. Ce e mai multu! 
aceste feresti erau de sticla. Mare raritate pe 
acele timpuri. 

Intre aceste casulie formau unu con- 
trastu fórte evidentu acele due case frum se 
de langa olalta, cari se vedeau in mijloculu 
satului. Amendóue, construite din caramide, 
represintau artea in mijloculu naturei. Inain- 
tea caseloru cresceau arbori verdi si tufosi, cu 
umbra recoritória; ér in josulu caseloru se in- 
tindeau dóue gradine bine cultivate. 

Proprietarii acestora erau doi Romani 
de frunte: lonu Todorescu si Petru Cam- 
peanu. Ambii bogati, nobili, (atunce atributu 
alu autoritâtii,) si Romani buni. 

Cu tóte acesta inse ei traiau in cea mai 
inversiunata dusmanía. 

Ca sé pricepeti discordi'a si chiar inimi- 


8 


céti'a loru, va fi dóra de ajunsu a spune nu- 
mai atâta, câ Todorescu erá „unitu“, dra 
Campeanu ,neunitu“, — si câ amendoi tie- 
neau multu la dogmele confessiunii loru. 

Scimu toti in ce mesura mare erá odata 
respanditu intre noi confessiunalismulu. 

Bietulu copilu in scóla mai nainte inve- 
tiá diferinti'a in privinti'a ast'a; apoi ur'a ca- 
tra cealalta confessiune se incuibă in frage- 
dai anima, si crescea cu otatea-i, cercandu 
tóte ocasiunile a o dovedi catra fratele de unu 
sange, dar de alta confessiune. 

Seimu toti câtu ni-au stricatu preotii 
fara inteligintia, si cei fara consciintia morala 
si natiunala, —  onóre esceptiuniloru! — 
candu din amvonulu bisericei, in locu de pre- 
dice morale, audieam sumutiári dogmatice. 

Astu-felu de multe-ori o causa cátu de 
mica erá de ajunsu, ca amicii de diferite con- 
fessiuni sé devina cei mai aprigi inimici. 

Chiar nenorocirea acâst'a se repeti si la 
. familiele de susu, si amicii intimi de odinióra 
acuma nu se mai poteau suferi. 

Uria acésta a loru se estinse pan'acolo, 
incátu bine cá amendoi erau Romani buni, to- 
tu-si nici unulu nu recunoscea pe celalaltu 
nici macaru de Romanu. 


9 


Campeanu numiá pe Todorescu ,grecu*, 
ér acest'a dicea lui Campeanu „papistu.& 

Celu cea traitu in acele timpuri in vr'o 
comuna mestecata, va fi avendu idea clara 
despre discordi'a, nentielegerea, si nenumera- 
tele secature, ce erau la ordinea dei intre 
aceste dóue familie, ambele onorabile. 

Dar generatiunea nóstra moderna nu pré 
intielege aceste contrarietáti confessiunale, 
cá-ci — precum toti scimu — asta-di ele nu 
mai esistu intre noi, 

Si nici nu mai cutéza nimene sé se incu- 
mote a redesceptă intre noi aceste idei rugi- 
nite, pentru cá toti amu rido de elu, ca de unu 
prostu si jumetate ! 

Cum sé nu? 

Uniti si neuniti confessiunalminte, noi 
toti suntemu Romani, toti suntemu strane- 
potii lui Traiana, toti avemu acele-si intere- 
se natiunale, cari numai in armonía potu sé 
inainteza!... 

Romanii de odinióra par' câ nu scieau 
acest'a. 

Ce bine e câ o scimu noi !. .. 

Considerandu dar cele de susu, nu voiu 
spune unu ce necredîbilu, afirmandu cá aces- 
te dóue familie amintite nici nu conveniau de 


10 


felu, nici nu cercau a se apropiá un'a de alta, 
ci se incungiurau, lipsindu-se chiar si de 
societâtile in cari scieau câ saru poté in- 
telni. 

Ambele parti considerau dreptu pecatu 
intrevederea si conversarea dimpreuna, — si 
numai atunce vorbiau la olalta, candu din 
intemplare se intelniau unde-va, dar si- 
atunci convorbirea loru se infiră numai des- 
pre curgerea timpului, semenature, si altele 
de aceste, despre cari n'au datina a vorbi, 
decâtu numai economii si — amorosii fri- 
cosi... 

Famili’a lui Todorescu, afara de dinsulu, 
const din doi membri, socia lui si fiic'a-i 
Elena. 

Soc?'a lui Campeanu, — de la care i re- 
mase unu fiu cu numele Stefanu, — morise 
de multu. 

Déca parintii nu se intelniau, decátu 
arare-01i, cu atátu mai a dese ori conveniau 
copiii loru; acestia cercau in adinsu prile- 
giulu de a se poté vedé si de a-si impartesi 
simtiemintele, cari de mici se desvelisera in 
animele loru cele fragede si curate, 

Fiindu casele si gradinele parintiloru ve- 
cine, usioru se póte pricepe, câ copiii de mici 


11 


aveau ocasiune a petrece la olalta, a se jocá 
si a se preamblá in gradinele loru, alergandu 
dupa fluturi. 

Dimpreuna se bucurau si plangeau. 

Parintii i vedeau, inse nu se 'ndurau a 
li turburá joculu si bucuriele loru cele copi- 
laresci. 

— Lasa jóce-se! — díceau ei a dese 
ori, — inca-su copii; déca voru cresce mari, 
nu voru avé prilegiu a se vedé a de- 
se ori. 

Inse copiii devenira Juni. 

Sosi timpulu in care parintii trebuiă 
sé se ingrigésca de a incepe educatiunea 
loru..» 

Elena si-incepü studiile intr'unu insti- 
tutu de alu calugaritieloru, cari, dupa opiniu- 
nea de atunce, singure erau in stare a inzestrá 
pe o féta cu cultur'a necesaria. 

Asta-di nici acésta opiniune nu mai 
esiste. Cá-ci cine ar mai si poté crede, ca nes- 
ce ealugaritie, lipsite de cunoscinti'a si iu- 
birea vietii familiarie, sé fie capabile a in- 
struá fetele pentru viéti'a familiaria ? 

Ast'a ar fi unu ce absurdu!... 

Atunce inse absurditatea avea lustrulu 
unicei posibilitâti. 


12 


Deci Elena fu dusa la calugaritie, — ér 
Stefanu inscrisu la scól'a gimnasiala din 
Clusiu. 

Ca toti studintii, si Stefanu asceptá cu 
nerabdare feriele scolastice, ca sé se póta ren- 
tórce a casa. 

Acolo in cetate, departe de cas'a parin- 
tiésca, de suvenirile cele dulci ale tineretieloru 
sale, eră strainu de bucuria. 

Dar nici a casa nu simtiea placere. Inlo- 
curile odinióra atâtu de placute nu mai află 
desfetare. Cantecile paseriloru nu-lu mai far- 
mu A0. Nu mai admiră cu bucuria sierpuirea 
riului din satu. 

Intregulu satutiu i se parea pré micu, 
pustiu, singuraticu, câ-ci — Elena lipsea din- 
tr'insulu. 

Fantasandu in singuretatea sa, de multe 
ori si-aducea a minte de órele ce le potrecuse 
cu dins'a. 

Pe unde amblá, toti pasii, tóte locurile i 
revocau in memoria câte o óra dulce, câte o 
suveniro deliciósa... 

Ici sub ttiulu cestu umbrosu se jocá cu 
ea; colo in dumbrav'a verde cetira dimpreuna 
istori'a Jui Robinson; pe pajistea verde aler- 
gase cu dins'a dupa fluturei... 


13 


Dar acuma tóte aceste sunt numai neste 
suveniri, cari coloreza cu atátu mai disarmo- 
niosu presintele intunecosu... 

Elena e departe!... 


Cu asemene cugete triste veniá si se de- 
partá Stefanu de a casa. 

Elena numai dupa unu restimpu desiese 
ani petrecuti in institutu se rentórse la casa 
parintiesca. 


Celu-ce a vediutu-0 inainte de a merge in 
institutu, acuma nu ar fi recunoscutu-o. 

Candu se departă, erá unu muguru, ér 
acuma e o flóre deplinu desvoltata. 

Frumseti'a-i rara potea fi admirata chiar 
si de poeti, si de autori de novele, cari totu- 
de-una infatisiéza lectoriloru numai fiintie 
sublime, incantatórie si angeresci.,. 

Tal'a-i erá lungarétia, subtire, fati'a-i 
blondina, ochii-i mari si negrii, buditiele-i 
coraline... 

Numai aripi nu avea spre a fi potutu re- 
presintă unu angeru delicatu! 

Inse afara de aceste frumseti corporale 
Elena mai eră inzestrata si cu unu farmecu 
sufletescu. 


Ea avea anima buna. 


14 


Abié veni a casa, indata i se si lati ves- 
tea in tóte partile printre munti. 

Femeile din satu mergeau la dins'a ca si 
la unu angeru paditoriu si mantuitoriu. 

Deca câte una avea vr'o dorere sufletés- 
ca, O spunea ei, si ea sciea atátu de frumosu 
sé mangaie pe ori si care, incátu trebuiá sé 
fía impetrita anim'a aceea, pe care n'ar fi pe~ 
trunsu-o cuvintele ei dulci, 

Si déca aveau vr'unu altu necasu, déca 
li se intemplá vr'o nenorocire, ea li dadea sva- 
turi, ma — in casu de necesitate — si ajutó- 
rie din caset'a sa. 

Déca ómenii din satu aveau sé céra ce- 
va de la dlu Todorescu, ei numai de domni- 
siór'a Elena se rogau, si se departau siguri de 
retultatulu doritu. 

Sé mai spunu óre, cá Elena erá romana 
buna, câ vorbiă cu. toti frumasu romanesce, si 
câ acésta impregiurate inca contribuiá multu 
la iubirea si stim'a poporului pentru ea ? 

Da, v'o spunu si acésta. Sciti pentru ce ? 
Pentru ca sé sciti si dvóstre, si sé ve mirati, 
câ erá unu timpu, candu damele nóstre nu 
pré vorbiau multu romanesce; candu roma- 
nismulu unei domnisióre romane erá o rari- 
tate pretiósa. 


15 


Erá odata unu timpu, candu damele ro- 
mane nu pricepeau missiunea loru santa... 


Erá odata unu timpu candu ele abusau 
de darulu sortii... 


In acelu timpu de funeste urmári, feti- 
tiele romane nu poteau sé se bucure de o edu- 
catiune romanésca!... 

Dar ce dieu) 

Ele n'a suptu nici limb'a loru dimpreuna 
cu laptele mumescu, ci mai antáiu invetiau 
limbele straine, si numai prin conversári cu 
servitóriele invetiau a loru. 

Clasele mai innalte, in nesciinti'a origi- 
nei loru, se rusinau de natiunalitatea si ras'a 
loru, si astu-felu renegandu-o, perira in va- 
lurile amalgamisárii natiunale. 

Numai poporulu impilatu dicea cu fala: 
Eu sum Romanu! 

Asta-di, lauda Domnului, acésta plaga nu 
mai petéza natiunea nóstra. 

Asta-di nu sa mai afla intre noi nici unu 
renegatu gata a-si vinde sangele seu. 

Asta-di, precum toti scimu, damele ro- 
mane nu se mai rusinéza de limba loru, si 
tóte vorbescu frumosu romanesce. 


Asta-di dar simtiementulu romanescu 


16 


alu Elenei n'ar mai fi o raritate atâtu de mare 
ca atunce. 

Ce bine, câ au trecutu acele timpuri! 

Er noi sé revenimu la obiectu ! 

Intre aceste sosi a casa si Stefanu. 

Cine ar poté descrie cugetele lui la vede- 
rea Elenei ? 

Idealulu seu, care si-l'a compusu in seri 
luminóse, la aspectulu steleloru si alu lunei, 
candu natur'a dórme si se scóla din morminte 
umbrele cele fantastice, cari sioptescu omu- 
lui idei minunate, — idealulu acel'a l'a ve- 
diutu elu realisatu in Elena, si de odata simti 
in venele sale o cerculare estraordinaria a san- 
gelui... 

Mintea-i fu cuprinsa de mii si mii decu- 
gete... capulu i se ingreună... si in tóta 
fiinti'a lui simtiea o betía dulce, sublima si 
angerésca... 

Acésta i sioptea, câ iubirea, sa pruncésca 

deveni amoru ferbinte... 

Acést'a i sioptea nencetatu : 

— Asta séu nici una — va fi socia ta! 

Tinerii nostri, ca mai de multu, asié si 
acuma conveniau a dese ori, Parintii nu-i im- 
pedecau. 


17 


Odata Stofanu gasi pe Elena singura a 
casa in gradina. 

Fetiti'a siedoa pe o canapea de érba si se 
jocá cu nesce fruadie de arbore. 

Ea observă deja in departare po Stofanu, 
dar se profacea câ nu l'a diaritu, si se jocá si 
mai departe, rupendu cáte o frundia si dicéndu 
mereu : me iubesco, nu mo iubesce, me iubes- 
ce, nu me iubesce... 

— Ce jocu interesantu! — dise Stefanu 
ajungéndu langa dins'a. 

— Ah! cum me spariasi !... 

— Ierta- me, n'am voitu! E bine, sé con- 
tinuámu joculu ! Dar sub o conditiune. .. 

—— Si-aceoa ? 

— Sé spunemu amendoi ce a fostu subiec- 
tulu cugeteloru nóstro. 

— Nu-mi pasa. Dar mai antáiu mi-vei 
spune tu, 

— Bucurosu ! Sé 'ncepemu dara! 

— Ah! elu me iubesce, 

— Si ea me iubosce. 

— Spune-mi dara, Stefane, la cine ai cu- 
getatu ? 

— E bine, déca chiar voiesci, ti-spunu, 
câ eu am cugetatu la tine. 

— La mine? 


Doi morti víi. 2 


18 


— Da. 

— Ah! 

— Dar tu? 

— Ah! Stefane!.,. 

— Seumpa Elena! Siovairea ta adora- 
bila mi-dâ potere sé-ti descoperu secretulu 
sufletului meu. Nu-lu tainuescu mai multu, 
cá-ci nu potu. Anim'a mea e incapabila a su- 
portá si de acuma inainte acestu greumentu. 
Ori unde amblu, diwa si nóptea, totu fati'a 
ta blanda o vedu inaintoa mea, si vócea ani- 
mei mele mi-sioptesce nencetatu : ,Vedi fiin- 
ti'a asta delicata ! Ast'a séu nici un'a va fi so- 
cl'a ta!“ 

Stefanu tienu o scurta pausa, dóra spre 
a-si intari curagiulu pentru cele ce va mai 
spune, apoi continuă : 

— Si candu stau si meditezu a aupra in- 
spiratiuniloru animei mele, vediu câ anim'a 
mea are dreptu. Tu vei fi soci'a mea, séu nici 
un'a! 

Elena tremurá sub impresiunoa unoru 
` simtieminte inca necunoscute de dins'a. 

— Elena, — continuă Stefanu cu vóce 
plina de intimitate, — eu te iubescu! Spune- 
mi, dragu angeru de placere, iubesci-me si 


19 


tu? Vrei sâ fii a mea pentru totu-de-una ? 
Vrei sé fii sooi'a mea ? 

Copil'a si-inelină capulu pe pieptulu lui 
Stefanu, si nu respunse nimica. 

— Tu tremuri! — dise Stefanu. Pronun- 
cia numai unu cuventu aprobativu, si eu 
voiu fi celu mai fericitu de pe fatia pamen- 
tului! 

O stringere de mana fu respunsulu feti- 
siórel. 

— Da, Stefane, — incepu apoi dins'a in- 
trunu tonu tremurandu, — eu te iubescu. 
Oh! câta fericire mi-au causatu mie cuvintele 
tale sincero, cá-ci eu te iubescu de multu, de 
multu,de candu — ne cunóscemu. Totu minu- 
tulu petrecutu cu cugetulu la amorulu meu, 
mi-a procuratu placeri nóue: dar éta, acuma 
sum si mai fericita, câ-ci vediu câ situ me 
iubesci. 

— Te iubescu, si te voiu iubi pentru 
totu-de-una ! 

— Dar fericirea mea se amesteca cu ama- 
ratiune mate, care amenintia cu nimicire E 
ilusiunile mele dulci. 

— Cum, cum? — intrebà Stefanu spa- 
riatu. 

— Candu cugetu la amorulu nostru in 


Ze 


20 


víitoriu, cauta sé plangu de plag'a ce ne as- 
cépta. 

— Nu te intielegu, — dise Stefanu si mai 
ingrigitu. 

— Seii bine, iubite, câ parintii nostri 
traiescu in cea mai mare dusmanfa. Acesta, 
inimicitia a loru nu-i va permite a ne lasă sé 
apucâmu calea fericirii nóstre. 

Si dupa aceste serman'a copila prorupse 
in lacrime ferbinti, inclinandu-si capulu de nou 
in bratiele lui Stefanu. 

— Nu plange, Elena! Departeza-ti aceste 
cugete triste si infricosiate ! Noi vomu fi feri- 
citi, cá-ci parintii nostri ne iubescu. 

. . — Da, ei ne iubeseu. -Inse pe sine se 
urescu, — observă copila. 

— E bine, amorulu loru parintiescu va 
fi victoriósa a supra urei loru personale. Ma- 
ne voiu vorbi cu dinsii, li voiu descoperi 
amorulu nostru, — si dinsii nu potu fi atâtu 
de crudeli, ca sé refuse invoirea loru la lega- 
tur'a nóstra ! 

— Oh! de-ar dá Domnedieu! Inse eu 
am presimtiri forte triste. 

— Nu te 'ntristá! Spera si crede, câ noi 
vomu fi fericiti ! Sterge-ti lacrimele. Fii voió- 
sa, glumétia. Asié mi-placi ! 


21 


— Vedi acuma ridu, — respunse copil'a, 
fortiandu-si vioitiune, dar sub genele-i ridie- 
tórie straluciau inca lacrime. 

— E bine, scump'a mea, totu astu-felu 
sé te revedu, cá-ci acuma eu trebuie sé me de- 
partu, Remani cu Domnedieu! 

— Sé fii sanetosu! 

Si stringéndu-si manile, se despartira cu 
speranti'a ^n vfitoriu, si cu secretulu dulce in 
anim'a loru, 

Oh ! déca scieau, c& amorulu loru nu mai 
e numai secretulu loru! 

Oh! de scieau, câ dlu Campeanu fu mar- 
toru la scen'a loru de amoru, si câ audi tóta 
conversatiunea loru ! 

Lui Campeanu nu i se "mparea de con- 
venirile cele dese ale tineriloru, câ-ci se te- 
mea ca de ciuma, ca nu cumva fiulu seu sé se 
amoriseze de Elena, Si apoi dupa convingerea 
sa erá unu pecatu grozavu, ca unu dreptu- 
credintiosu „unitu“ sé ieie de socia pe o ,sis- 
matica de grâca.“ Deci si-propuse, câ odata i 
va pandi, spre a se convinge pe deplinu des- 
pre ingrigirile sale neliniscitórie, 

Ocasiunea asceptata sosi inca in diu'a 
aceea, Stefanu merse in gradin'a vecina, unde 
se află si Elena. Si fiindu câ conversatiunea 


22 


loru se tienu aprópe de gardulu ce impartiea 
gradis'a de ceea a lui, elu — pitulandu-se la 
umbr'a unei tufe — potü sé audia bine tóte 
cuvintele, 

— Cugetatu-am! Sciutu-am! — escla- 
má dinsulu dupa departarea lui Stefanu, 
plinu de amaratiunesufletésca, Ah! ce frumo- 
si doi porumbasi! Ce dulce sciu ei conversá! 
Ce planuri mai facu! Cum decidu ei sórtea 
loru, par cá acesta ar depinde numai de la 
ei! E bine, voi ati propusu, dar eu la rondulu 
meu voiu decide. Si decisiunea mea va deri- 
má cetatiu'a ilussiuniloru vóstre ! 

Intre aceste elu plecá din gradina, si 
mergéndu in susu catra casa, in fine intrá in 
odai'a sa. Acolo apucá de nou firulu medita- 
tiuniloru sale: 

— E bine, decisiunea va remané acést'a. ` 
Dar cum o voiu esecutá ? Sé spunu lui Ste- 
fanu, câ legatur'a lui conjugala nu convine 
convinctiuniloru mele religiunarie ? câ ast'a 
ar fi unu scandalu pentru famili'a nostra? : 
Séu sâ-i spunu apriatu, câ i voiu refusá bine- 
cuventarea mea parintiésca ? 

— Nici un'a, nici alta! — continuă din- 
sulu dupa unu restimpu de meditatiune. Si eu 
am fostu odata tineru. Scíu câ anim'a iubit6- 


23 


ria tinera nu admite filosofarea, si de felu nu 
vré sé pricépa argumentârile reale contradi- 
catórie; ér rigorositatea si opunerea parin- 
tiésca produce chiar resultatulu doritu, — 
amorulu opritu totu-de-una e mai ferbinte, 

Éra-si urmă unu momentu de tacere, 
dupa care elu continuă: 

— Dar ce sé facu? Cum sé nimicescu 
acestu fatalu planu de casatoría, care me ame- 
nintia cu unu pericolu atátu de mare ? 

Apoi incepu ase preamblá prin odaia, 
adancitu in meditatiuni profunde. Dar inse- 
daru. Nici o idea buna nu-i plesmi prin 
minte. 

— Am gas'tu- 0! — esclamá elu in fine, 
plinu de bucuria, — voiu... 

In momentulu acest'a bati cine-va la 
usia. 

— Intra! — strigă Campeanu linis- 
citu. 

Colu-ce intră, erá Stefanu. 

Parintele seu 8e portá cu dinsulu, par cá 
n'ar fi audítu nici unu cuventielu din conver- 
satiunea loru neliniscitória. 

În diu'a urmatória Stefanu i descoperi 
tóte, cerendu-i si binecuventarea parintiésca. 

— Fiule! — respunse betranulu emo- 


24 


tiunatu, — e frumosu din partea ta, cá n'ai 
uitatu de detorinti'a-ti fiésca catra parintele 
teu, si ai venitu a-ti descoperi cu sinceritate 
secretulu auimei tale. Unu parinte n'aro feri- 
cire mai mare in viéti'a sa, decâtu ceea a fiului 
seu. Pentru aceea dara elu cérca tote mijlócele 
spre realisarea acestei fericiri, care este si a 
lui. Viéti'a conjugala, in care vrei so intri sl 
tu, de siguru e bas'a cea mai poternica, spre a 
se pote edifică pe es templulu fericirii eterne. 
Inse acesta basa trebue sé fia solida, sé no 
póta clatiná nici unu evenimentu esternu ; sé 
fía capabila a resiste toturoru atacuriloru 
sociale, morale si reale. Va sé dica legatura 
conjugala sé fía astu-felu compusa, incátu si 
anim'a si mintea s'o póta sanciiună cu apro- 
barea sa. Aceste sunt idei generale. Incátu 
pentru tino, fiule, esti multu mai inteligentu, 
decátu sé ai trebuintia de esplicatiuni parti- 
cularie. Tu de siguru ai meditatu seriosu; ai 
cumpenitu tóte impregiurárile si eventuali- 
tátile posibile, — si numai dupa meditatiuni 
serióse ai decisu a face pasiulu acesta, celu 
mai ponderosu in tóta viétila nóstra. Eu dara 
mam sé graiescu nimica la decisiunea ta. Nu 
me privesce nici aproba rea, nici desaprobarea 
ei; ambele aceste apartienu competintiei vii- 


25 


toriului. A anticipá secretele viitoriului, ar fi, 
a primi a supra mea o respundiabilitate des- 
peratória. Tu vei face, cum vei sci mai bine, 
si vei suportă singuru sarcin'a respundiabili- 
tâtii, Numai o mica observatiune ti-voiu face, 

— Te ascultu, tata, cu placere, 

— Tu nu ti-ai terminatu iuca scolile, Mai 
ai sé studiezi, ca sé poti ocupă si tu unu locu 
in viéti'a publica, conformu starii tale mate- 
rialo, 

-— Voiu studiá, tata. 

— Esti inca pré tinoru ca sé te poti in- 
sorá, 

Stofanu taci. 

— Eu dara dorescu, ca tu mai antâiu 
sâ-ti termini studiele, si numai dupa aceea, sé 
te insori. Totu-odata ti-adueu la cunoscintia, 
câ am aflatu cu cale a te duce la Pesta pentru 
continuarea studieloru tale, In privinti'a acesta 
am si avutu o corespundintia cu unu amicu 
alu meu de acolo, carele chiar adi me iusciin- 
tiá, ca numai decátu se plecámu. Deci fiule, 
gata-te de caletoría, câ-ci dupa miédia-di 
vomu si porni. 

Aceste cuvinte lovira ca fulgerulu anim'a 
lui Stefanu. Elu tresari fórte emotiunatu, 
Cum sé nu? Sermanulu, trebuiá sé'so des- 


26 


parta do Elena; trebuiá s'o parasésca pe timpu 
atátu do lungu ; si chiar acuma, candu in fine 
sciea, câ si dins'a lu-iubesce. 

Cu tote aceste inse, in intristarea lui se 
amestecá si o bucuría óre-care. Ce e dreptu, 
parintele seu i anuncia, câ voru plecă numai 
decâtu spre Pest'a, inse dinsulu nu-i refusà 
binecuventarea parintiésca pentru insoratiunea 
lui; numai atâta doriá, ca mai antáiu sâ-si 
termine scolile. Va sé dica, dupa terminarea 
studieloru sale, Elena va fi a lui. 

Acesta sperantia i inspiră bucuria, si dise 
cu indestulire parintelui seu : 

— E bine, tata, sum gata de drumu. 
Dupa miédia-di vomu poté plecă, 

Cam de catra séra esi din curte o trasura 
cu patru cai. Intr'ins'a siedea betranulu Cam- 
peanu cu fiulu seu, 

Elena se uită din ambitu dupa trasura, 
care esiea din satu ducéndu tesaurulu ei; cu 
maram'a-i alba facea lui Stefanu semne de 
adio, — si ochii ei i se implura delacrime.... 

E bine, intielegeti dvóstre liniscea si re- 
cél'a lui Campeanu, cu care a ascultatu nara- 
tiunea fiului seu relativa la amorulu dinsului ? 
Sciti ce idea i plesni prin minte, candu escla- 
má: „Am gas'tu-o ?“ 


27 


Eta cum medita elu: 

— Nu-lu voiu capacitá séu combate cu 
furia ; cá-ci ast'a inca ar mai infocá amorulu 
seu si resolutiunea sa. Din contrai voiu vorbi 
cu blandétia. I voiu spune, câ e pré tineru de 
a se poté insorá, câ mai are inca sé invetie. 
Lu-voiu duce dara la Pesta, si studiandu acolo 
in restimpu de mai multi ani, va uitá amorulu 
seu nebunu, dimpreuna cu idealulu seu scan- 
dalosu. 


II, 


Trecura siese ani dupa cele enarate in 
capulu precedinte. 

In acestu timpu reapucámu firulu intem- 
plaminteloru nóstre in Pesta. 

Stefanu Campeanu in acestu restimpu 
facéndu si cursulu juridicu la universitatea 
din Pesta, dupa datina de atunce se faci „ju- 
ratu“ la tabla regésca. 

De candu lu-vediuramu mai pe urma, 
elu se stramută de totu. 

Junele celu fragedu acuma e bar- 
batu. 

Pe fati'a-i nu mai locuiesce surisulu de 


28 


odinióra; gur'a-i nu mai pronunciá anecdote 
vesele ; elu totu-de-una e seriosu ; numai candu 
si candu vorbesce, si-atunce inca numai dóue- 
trei cuvinte: Fati'a-i barbósa corespunde fórte 
bine seriositátii sale, 

Intr'aceea in afocerile sale oficióse e di- 
liginto si din asta causa si-a eluptatu iubirea 
si stim'a chiar a superioriloru sei. 

Amicii lui de multe ori voiau s'alunge 
norii de pe fruntea-i, si cu acestia ideile triste 
din anim'a lui, — inse dinsii nu reosieau cu 
intrepinderile loru amicale, cá-ci dorerea lui 
Stefanu nu se póte sterge. 

Elu si acuma iubesce pe Elena. 

Inse acést'a inca mwar fi fostu nefericire 
pentru elu, mai alesu avendu deja — dupa 
parerea lui — siaprobarea parintiésca; dar 
aceea apoi iutru adeveru erá mare nefericire 
pentru elu, cá multu iubit'a si adorat'a Elena 
— nu-lu mai iubiá. 

Se póte ast'a ? inrebati dvóstre, si se in- 
trebá a dese ori si Stefanu. 

Da, se póte, cá-ci — dorere! — in lume 
tóte sunt trecatórie, 

La inceputu si Stefanu erá de parerea, 
câ nu se póte, ca scump'a lui Elena, care i-a 
juratu amoru eternu, sé nu-lu “mai iubésca, 


29 


sé-si calce juramentulu, si sâ-lu uite de totu, 
par'cá nici nu Var fi cunoscutu vr'odata.. . 

Mai tardiu apoi se convinse si dinsulu, câ 
dieu, se póte al asta. . 

Indata dupa departarea sa de la caminulu 
parintiescu, elu incepu a-si reversá dorerile 
animei sale in epistole adresate catra idealulu 
seu; dar dorerea sa totu crescea, si cu câtu 
suferintiele sale se mariau, in asi mesura se 
inmultieau si epistolele lui. 

Si epistolele lui totu se inmultieau , . . si 
cu cátu aceste se inmultieau, cu atát'a cros- 
cea si dorerea sa... 

Cum sé nu? 

Pe di ce mergea, totu se convingea mai 
multu câ se póte si ceea ce a cugetatu dreptu 
nepotintia, se póte ca si sórole sé fía reco, se 
póte ca si néu'a sé aiba póta, se pote ca si 
mirosulu floriloru sé fía voninosu, — se póte 
ca si Elena sé-lu uite . . . 

Dar cum sé nu-lu fi uitatu? 

Ea n'a respunsu nici la un'a din multele 
lui epistole, ce i-a scrisu dinsulu. 

Ea nu mai avea dara unu cuventu dulce 
pentru elu, prin care sâ-i inspire divinulu sim- 
tiementu alu mangaiârii ; ea nu mai posedea 
dara sacrulu iudemnu alu amorului, sâ-i imple 


30 


anim'a de sperantia pentru viitoriu; ea dara 
nu mai nutriá pentru elu amorulu ei de odi- 
nióra... 

Cum nar fisimtitu dar Stefanu dorere 
mare? Dar elu totu-si nu incetá a scrie epis- 
tole, pentru cá elu nu credea ca si imposibili- 
tatea sé fía posibila, pentru câ elu nu credea 
ca Elena s6 fia fostu capabila a-lu uită, 

' Elu atribuiá tacerea ei altoru cause inde- 
pendinte de vointi'a ei. 

Intr'o di apoi se convinse si dinsulu, cá 
Elena nu-lu mai iubesce, câ dieu si ast'a se 
póte... 

Si cum nu s'ar fi convinsu despre acést'a 
intru adeveru, candu cetea in epistol'a parin- 
telui seu, câ Elena a — moritu ? 

Mortii nu mai iubescu! 

Dar cei vii potu sé mai iubésea pe cei 
morti. 

Si Stefanu totu iubiá inca pe Elena. 

Elu o credea fidela, cugetá câ dins'a nu- 
mai din causa bólei sale n'a respunsu la epis- 
tolele lui, — elu erá siguru, câ ea a moritu 
iubindu-lu cu acela-si focu, cu aceea-si pas- 
siune. 

Curr sé n'o fi iubitu dara? 

Da, elu totu o mai iubiá, si inca dóra 


31 


mai ferbinte, mai passiunatu, mai gata pentru 
sacrificie, câ-ci amorulu seu erá amorulu des- 
peratiunii. 

Ah! ce este mai frumosu, mai castu, mai 
poeticu, decátu unu amoru si dincolo de mor- 
mentu?! 


A iubi o fiintia farmecatória, care ti-rep- 
resinta in realitate idealulu visuriloru tale, — a 
iubi o femeia, care ti-schimba viéti'a de tóte 
dilele intr'unu raiu feericu, — a iubí pe una 
care la palpitârile amoróse ale animei tale 
ti-respunde cu amorulu ei imbetatoriu: e unu 
egoismu. 

Dar a iubi o fiintia inchisa pentru totu-de- 
una sub pamentu intre scandurele cosciugului, 
care la caldura' amorului teu nu pote sé res- 
punda de rece ce este, a carei anima nu mai 
palpita cu amoru, alu carei sange nu mai cer- 
culéza sé inspire placere, a carei budie nu 
mai sioptescu taine imbetatórie, a carei ochi 
nu mai lucescu aprindiendu anime, a carej 
bratie nu mai imbratisiéza pe nimene ` acest'a 
ah! acest'a e amorulu adeveratu ! 


Si astu- felu iubiá Stefanu ! 


In ori ce societate mergea dinsulu, amo- 
rulu seu nefericitu lu- urmariá in tâte locu- 


32 


rile. De cumva câte odata vi'unu momentu 
eră mai bine dispusu, cugotulu la mórtea 
scumpei sale Elene numai decâtu i ciuntá 
firulu scurtei sale bucurii, — si fati'a-i devc- 
niá morósa, si incotă a mai vorbi. 

Amicii lui nu pricepeau acésta portare a 
lui, cá-ci dinsulu tainuiá caus'a dorerii sale, 
si astu-felu dinsii nici nu ile poteau man- 
galá. 

Totu cu ide'a acést'a se ocupá elu, si cu 
cátu so ocupă mai multu, cu atât'a totulu 1 se 
parea mai necredibilu. 

Elu nu potea só se impace cu ide'a, câ 
Elena a moritu. 

— Inso tatalu meu mi-a scrisu apriatu, 
câ Elena a moritu ! — esclamá elu de multo 
ori, — asié este, ea a moritu iubindu-mo! 

In o demenétia chiar erá cufundatu in 
meditatiunile-i indatinate , candu postariulu 
1 aduse o scrisóre — din Joanesci. 

Stefanu franse cu nerabdare sigilulu, si 
cell urmatóriele sire: 

„Onorabile domnule ! 

„Vina iute a casa, câ-ci parintele dtale 
zace in o bóla periculósa ! 

„Joanu Popu, preotu.“ 

O dorere de greutatea stancei apesà 


33 


anim'a lui Stefanu dupa cetirea acestoru sire, 
si erá p'aci sé cadia ca ametitu, de cumva 
sórtea cruda — prin mârtea Elenei — nu l'ar 
fi invetiatu deja a suportă chiar si loviturele 
cele mai cumplite. 


Idealulu visuriloru sale din fragedele tine- 
retie, Elena a moritu. Elu nu mai avea alta 
mangaiare, decátu pe bunulu seu parinte, si 
sta acuma va pierde si acésta ultima bucuria 
in viétia. 

Sagét'a dorerii s'a infiptu si in anim'a 
fiésca. 

In alta dí elu plecá numai decátu catra 
casa, Amicii lui nu pricepeau din ce causa 
s'a dopartatu si i-a parasitu elu de odata, fara 
veste ? 

Pe timpulu naratiunii nóstre nu erau in- 
ca la noi câli ferate, O caletoria pana la Pes- 
ta erá insocita cu multe neplaceri si chiar 
pericole, cu tóte câ atunce inca nu esistea 
inca drumulu de foru de la Orade pana la 
Clusiu. Unu omu care avea curagiulu, séu 
erá silitu, sé faca acesta caletoria, eră o ade- 
verata raritate. Inainte de plecare acesta si- 
facea testamentulu , si-aduná tóte némurile, 
si despartindu-se intre lacrime si plansete, 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 3 


34 


plecá spre a nuse mai intórce dóra nici 
odata. 

In acelu timpu Stefanu avú trebuintia 
de dóue septemani spre a sosi la cas'a parin- 
tiéaca in Transilvania. 

Parintele seu deja dormiá somnulu eternu 
in cimiteriulu satului. 

Cas'a odinióra sgomotósa, acuma erá mu- 
ta; satenii nu mai veniau a cere svatulu si 
ajutoriulu domnului iubitu; trasurele si caii 
nu mai calcau curtea ` ici-colo incepi a cresce 
"ntr'ins'a érba verde. 

In cas'a intréga se află numai unu omu, 
unu mosnégu, care inca din copilari'a lui Ste- 
fanu siedea totu acolo, si care 'remase acolo 
ea pazitoriu si dupa mórtea lui Campeanu. 

Acestu amicu si stimatoriu fidelu alu fa- 
miliei Campeanu cunoscea bine si pe Stefanu. 
De multe ori s'a jocatu cu elu, de multe ori 
la luatu in bratie, de multe ori l'a pusu pe 
calu. Cu tóte aceste inso, diusulu abié recu- 
noscú pe Stefanu. In fine aflandu numele lui, 
incepu a lacrimá. 

Elu aduse cheile si tinerulu Campeanu 
intră in chilia. 

Ce diferintia erá intre simtiemintele lui 
din momentulu, candu parasi pentru ultima- 


35 


óra acesta locuintia, si intre acele din momen- 
tulu presinte ? 

Atunce se duse bogatu, avendu in sinulu 
seu speranti'a fericirii, — ér acuma se ren- 
tórse seracu, lipsitu chiar si de ultim'a schin- 
téua a sperantiei. 

Elu intrà in odai'a parintelui seu. Acolo 
tóte mobilele erau inca in locurile unde rema- 
“sera pe candu traiá betranulu, Colo statea 
bratiariulu, in care se odihniá dinsulu dupa 
prandiu ; pe parete se află portretulu lui Ste- 
fanu si ale parintiloru lui, in biblioteca si- 
acuma, zacea deschisa o carte, din care din- 
sulu probabilminte ceti mai pe urma... 

Sub impressiunea dorerii sale sfasiatóric, 
Stefanu ocupă locu intr'unu bratiariu, si ui- 
tandu-se in giuru de sine, cu anima franta, 
lacrime ferbinti i inundara fati'a. 

Odihnindu-se pucinu, numai decátu esi 
86 véda mormintele lui scumpe. 

In cimiteriu gasi pe unu plugariu be- 
tranu, carele chiar adună iérb'a cosita. 

Lu-intrebà, unde se afla mormentulu lui 
Petru Campeanu ? 

Betranulu lu-aretà. 

Sermanulu Stefanu se prosternú spre tie- 
rin'a scumpa, si udandu-o cu lacrimele sale 


gt 


36 


ferbinti, indreptă rogatiuni adance catra tro- 
nulu celu cerescu pentru pacea si liniscea su- 
fletésca a repausatului. 

Finindu-si rogatiunile, se duse éra-si ca- 
tra betranulu, carele chiar statea sé plece. 

— Pana unde, mosiule? —, lu-intrebà 
Stefanu. 

— Mecu in mó sacu in sacu , — respunse 
betranulu. o 


Stefanu nu intielese aceste cuvinte, si 
numai dupa ce betranulu le mai repeti de vr'o 
trei ori, află câ acele in romanesco se traducu 
astu-felu : 

— Me ducu in móra s'aducu unu sacu! 


Sunt unele parti, unde poporulu nostru 
contrage si musca intr'unu modu fârte cu- 
riosu ultimele silabe ale cuvinteloru, si le pro- 
nuncia asié dicéndu a lene. Asid se vorbiá si 
in satulu Toanesci. De aice urmă si ciudatulu 
dialectu alu betranului, carele din lips'a din- 
tiloru sei lu-facea si mai escentricu. 

— E bine, mosiule, stai nitielu si fii bunu 
de mi-aréta si mormentulu domnisiórei Elena 
Todorescu. 


Mosiulu se inholbă, apoi respunse cu unu 
felu de uimire : 


3? 


— Megu dsioru cu iet dsiór Eln na 
arit. 

— Dar vorbesce sé te intielegu si eu! 

Mosiulu apoiér repeti de vr'o trei ori 
cuvintele sale de a supra, pana ce in urma 
Stefanu — spre cea mai mare mirare a sa — 
intielese, cá acele cuvinte inarticulate va sé 
dica: 

-— Me rogu, domnisiorule, cu iertare, 
domnisiór'a Elena inca n'a moritu. 

Unu simtiementu nedescriptibilu petrun- 
se intrega fintia lui Stefanu la audiulu 
acestoru cuvinte, Acesta erá' simtiementulu 
sperantiei, care i promitea bucuria si fe- 
ricire, 

Elena dara n'a moritu ! 

Asié dara elu o va revedé inca! 

Asié dara Elena va fi a lui... sielu va 
fi fericitu dimpreuna cu dins'a! 

Dar cine scie ? 

Se póte, câ Elena deja e maritata, si ju- 
ramentulu ei dinaintea altariului va formá 
pentru totu-de-una intre ei unu parete des. 
partitoriu ! 

Aceste cugete i plesnira lui Stefanu nu- 
mai decâtu prin minte, apoi cu vócea estre- 
mei nesigurantie intrebá pe mosiulu: 


38 


— Dar unde e dins'a ? 


Er noi, in locu dea decopiá si mai de- 
parte provincialismulu betranului, vomu tra- 
duce numai decâtu cuvintele lui dupa adeve- 
ratulu loru intielesu, 

Mosiulu respunse: 

— Hei, domnisiorule! Ar trebui sé-ti 
povestescu multe, de cumva vrei sé scíi 
acâsta. Apoi eu nici nu pr6 am acuma 
timpu, 

Dar Stefanu insistă , si in urma la repe- 
Giele lui rogári si promissiuni de plata, be- 
tranulu incepu : 

— Hei, domnisiorule, sé te tiena Domne- 
dieu! de multu siedu eu aice la morminte, Si 
tatalu meu a siediutu aice, si mosiulu meu, si 
voru... 

— E bine, bine, lasa aceste! Spune-mi 
unde-i domnisiór'a Elena? — lu-intrerupse 
Stefanu cu nelinisce crescânda, 

— Cum dîsei, domnisiorule, eu siedu de 
multu aice, Am cunoscutu bine pe domnulu 
Todorescu si tóta fal ami'a dsale. Buni ómeni 
au mai fostu. Dumnedieu sâ-i ierte! 

— La lucru! la lucru ! — strigă Stefanu 
cu nerabdare si mai mare, 


39 


— Nu grabi asió tare, domnisiorule, 
câ eu sum betranu, si nu potu vorbi asié 
iute ! 

— Dar vorbesce, pentru Domnedieu, vor- 
besce ! 

— Domnulu Todorescu avea o féta, cu 
numele Elena, o fetisióra frumósa ca diorile, 
frageda ca róu'a, si dalba ca crinulu.., 

— Sctu, sciu! Dar apoi? 

— Nu insedaru eră ea frumósa, câ au si 
amblatu flacâii la dins'a, ca si albinele la o 
flóre. 

— Pe seurtu, pe scurtu! 

— Fia-care se nisuiá a-si castigá dra- 
gostea el... 

— Si-apoi? 

— O si petira mai multi. 

— Si-apoi? 

— Ea n'a primitu nici pe unulu de 
mire... 

— Si-apoi ? 

— A dîsu, câ mai bucurosu va fi caluga- 
ritia, decátu sâ se marite. 

— Si-apoi? 

— Apoi parintii dsale s'au invoitu si si 
cu mare durere, si dusera pe Elena la ma- 
nastire. 


40 


Unu noru negru acoperi mintea lui Ste- 
fanu. Pe anim'a-i par câ se asiediă unu munte 
de granitu. Ochii i se intunecara. Incepú a 
tremură... si cadiú la pamentu... 

Candu se desceptă, se vedea a casa in 
patu. 

Intemplarea din cimiteriu i se parea ca 
unu visu fantasticu. 

O idea infioratória lumină mintea lui. 
Elena, pe care o credea mórta, traiesce. Ea 
traiesce, inse nici odata nu va poté fi 
alui! 

Grozavu ! 

Inse pentru ce i-a scrisu tatalu seu, câ 
Elena a moritu ? 

Ast'a nu potea elu so intieléga. 

In urma apoi par câ află si asta, si es- 
clamá : 

— Oh! bine mi-a spusu odinióra Elena, 
câ inimiciti'a parintiloru nostri mu-i va per- 
mite a ne lasá sé apucámu calea fericirii nós- 
tre! Acuma pricepu dece tatalu meu me 
duse la Pesta numai decátu dupa descoperirea 
amorului meu? Acuma intielegu, de ce din- 
sulu mi-scriea totu desfavoritoriu despre Ele- 
na? Acuma scíu, de ce elu nu m'a lasatu nici 
odata sâ viu a casa ? — si in urma, de ce mi- 


41 


a scrisu, câ Elena a moritu? Tóte aceste nu- 
mai pentru ca s'o uitu! 

Dar Elena? 

— Se póte, — si-dicea Stefanu, — câ 
parintii ei facura asemene cu ea. Ei de siguru 
voiau go marite dupa altulu mai convenia- 
biluloru, inse Elena preferi a renunciá la 
placerile lumesci, decátu a trai fara mine, si se 
retrase in o manastire. Ángeru candidu, fía bi- 
necuventatu numele teu! 

A gasi pe Elena ori si unde, si-apoi a o 
8cóte de acolo! Acesta deveni acuma uniculu 
scopu alu lui Stefanu. 

Dar in care parte sé alerge ? 

Se duse numai decátu in vecini in cas'a 
lui Todorescu. Dupa mutarea fiicei loru in 
manastire, el intristati si-vendura mosíi'a unui 
ovreu, si plecara in caletoria prin tieri strai- 
ne. Ovreulu, carele intr'aceea prefacú cas'a 
intr'o fabrica de rachiu, nu-i sciù spune ni- 
mica despre starea Elenei. 

Morse la preotulu si lu-intrebá in care 
manastire fu dusa Elena? Dar preotulu nu de 
multu veni in statiunea acesta. Elu nu sie- 
dea in loanesci pe timpulu mutârii Elenei in 
manastire, Preotulu dara nu-i poti da nici o 
deslucire, 


42 


Descuragiatu prin atâte cercâri fara re- 
sultatu, elu totu-si nu incetà a intrebá de totu 
insulu, despre care cugetá, câ scie de Elena. 
Inse totu fara resultatu. 

Totu ce potú află fu, cá Elena peste dóue 
septemani va face votulu. 

Deci nu erau inca tóte perdute! 

Mai avea dóue septemani. În anestu res- 
timpu va poté sé o caute in'tóte partile. 

Inse déca nu o va gasi? Deca cele déne 
septemani voru trece, siea va face votulu ? 
Elu va sci, câ ea nu este a nimenuia, si totu- 
si nu pote sé fia a lui. 

Aceste cugete mai cá-lu scoteau din 
minti. i 

Intr'aceste se facu séra. Cine-va batù la 
usia. 

— Intra! — strigă Stefanu curiosu. 

Intrà o femeia bətrana, care incepù sê 
vorbésca astu-felu : 

— Eu sum, nan'a Doca. Locuescu in sa- 
tulu vecinu. Audindu, câ dta te-ai rentorsu a 
casa, am grabitu sé viu la dta sé implinescu 
o porunca. 

— Ce porunca ? 

— Eu am fostu doica la dlu Todorescu. 
Domnisiór'a Elena a crescutu in bratiele mele. 


43 


Ea m'a iubitu totu-de-una, si in dilele din ur- 
ma numai mie mi-destainuiá dorerile sufletu- 
lui seu. 

— Vorbesce, vorbesce, draga mea! — i 
dise Stefanu cu bucuria. Sefi ce-va despre 
Elena. Spune-mi unde se afla dinsa a- 
cuma ? 

— Dorere, nu potu sâ-ti spunu acést'a, 
cá-ci nu sciu. Inainte de a se otari dins'a sé 
mérga la manastire, su me bolnavii, si parasii 
cas'a dlui Todorescu. 

— Ah! 

— Intr'o séra veni la mine gradinariulu, 
si mi-aduse unu pachetu de scrisori de la dom- 
nisiór'a Elena, si mi-spuse, câ domnisiór'a se 
róga de mine, ca déca dta te vei abate candu- 
va prin satulu acest'a, sé ti-le dau dtalo. 

— Unde-su scrisorile? — intrebá Ste- 
fanu cu nerabdare. 

— Aice-su ! — dise femei'a, si predandu- 
lo dise: ,Nópte buna!“ — si ost, 

Stefanu nici nu observà departarea ei, ci 
desfacü pliculu si incepi sé cetésca cu estre- 
ma curiositate. 

Serisorile gasite intr'insulu formau unu 
fragmentu de diuariu, si contieneau urmató- 
riele sire : 


44 


» » ++ Ce dile triste! 

»N'am nici o bucuria in viétia... 

„Parintii mei me iubescu ferbinte. Ei 
mi-implinescu tóte dorintiele. Totu satulu me 
stiméza. Si eu totu-si sum nefericita. 

„Sum inca juna. Victi'a mi-suride. Am 
tóte cele trebuintióse. N'ar trebui sé cunoscu 
inca cuventulu „nefericire“, — si eu totu-si 
lu-simtiescu in adanculu animei mele. 

„Ferice de acelu nefericitu, carele si-póte 
plange cui-va dorerile mistuitórie, câ-ci sufe- 
rintiele ni se paru mai usióre, déca le potemu 
comunică si altuia: inse eu n'am in lume nici 
o fiintia cui sé me incredu. 

„Eu amblu cu fatia vesela, la intrebârile 
dulciloru mei parinti respundu suridiendu, 
dar in interiorulu meu me mistuesce do- 
rerea. E 

„Ore esiste pe lume dorere mai mare, de- 
câtu dorerea tainuita ?... 

„Multi tineri ambla la cas'a nóstra, si 
toti sunt cu mine fórte afabili. Mai alesu 
Ü*. us 

„Toti sunt nesce juni culti, viali si cu 
spiritu, inse nici unulu dintre ei nu e ea Ste- 
fanu! 

„Era-si ide'a acésta! Mi-am propusu sé 


45 


nu mai cugetu la elu, care de candu s'a dusu 
la Pesta m'a uitatu de totu, câ-ci nici odata 
nu mi-a scrisu; mi-am propusu sâ-lu uitu, 
dar nu potu. Oh! eu lu-iubescu si-acuma, de 
si dinsulu nici nu mi-a respunsu la epistolele 
mele...“ 


Trei dile mai tardîu : 

„Asta-di tatalu meu erá fórte bine dis- 
pusu. Elu vinì a me cercetă in odai'a mea, si 
facu cu mine multe glume. 

„Im conversatiunea nóstra se infir vor- 
b'a si despre Stefanu, ceea ce mai de multu 
nu se intemplă nici odata. 


»— Dar scli ce e nou? — me intrebà 
dinsulu. 
»— Ba. 


»— Stefanu s'a insoratu. 

»— Ah! — dîsei eu, si incepui a suride, 
dar nu poteam vorbi nici unu cuventu mai 
multu, cá-ci dorerea nemarginita, ce simtii la 
audiulu acestoru cuvinte sagetatórie, mi-luara 
graiulu. 

» Dupa ce mai prinsei poteri, vorbiramu 
despre alte obiecte indiferinte. 

„In urma dupa o introducere lunga, mi- 
spuse, câ junele C* m'a petitu. Apoi incepă a 


46 


mi-lu laudá, si mi-promise, câ déca lu-voiu 
luă de barbatu, iubirea si bucuri'a-i pariti- 
tiésca va cresce, si va binecuventá din adan- 
culu antmei sale uniunea nóstra. 

„Eu i respunsei, câ nu vreu sé me 
maritu, 

„Tatalui meu i pari fórte comicu res- 
punsulu meu, si me intrebà suridiendu : 

„— Dóra nu vrei sé te faci caluga- 
ritia ? 

»— Ba da! — respunsei eu, 

„Tatalu meu me sarutá in frunte, apoi 
se departà suridiendu, si esindu mi-díse : 

»— E bine, scump'a mea. Intielegu eu 
dicatóri'a asta. Tóte fetele inamorate spunu, 
câ ele vreu sé móra, séu sé fía calugaritie, 
Vomu vedé mai tardíu ce vei dice? Acuma te 
lasu singura. Intréba-ti anim'a si mintea, ca 
mane sâ-mi poti dá respunsu. : 

»Dinsulu esi, éra eu inchidiendu usi'a, 
cadiui in genunchi, siincepui a plange do- 
xeroau, 

»Si in plansulu meu, preocupatu numai 
de lacrimele ferbinti ale mele, in mijloculu 
doreriloru sfasiatórie, de odata mi se ivi în 
memoria figur'a lui Stefanu, inspirandu-mi 
mangaiare, ca curcubeulu pe ceriu dupa ploi» 


17 


»Da, lu-vedeam. Si par' câ tresarii de 
bucuria. 

»Mi-parea, câ elu mi-suride dulce, cá-mi 
sioptesce cuvinte sublime de o fericire innal- 
ta, ca 'n ultim'a dí a intrevederii nóstre in 
gradina, candu mi-spuse pentru prima-óra cá 
me iubesce ... 

„Dar ce visu nebunu e acest'a ! 

»Otefanu nu mai póte sé se ivésca inain- 
tea mea, elu nu mai póte sé-mi sioptésca cu- 
vinte farmecatórie de iubire, elu nu mai 
póte sé me iubésca, câ-ci dinsulu deja e in- 
soratu ! 

„Ah! Domnedieule !... 

»Cadiui la pamentu si lesînai. 

„Candu mi-vinfi in ori, tóta scen'a cu ta- 
talu meu mi-parü unu visu infricosiatu, si 
mi-dísei: 

»— E bine, cu tóte cá m'a tradatu, eu 
totu-ai lu-iubescu! 


„Trei dile mai tardiu. 
„A dóu'a dí parintele meu me provocà de 
nou, ce respundu petitoriului ? 


48 , 


„Eu éra-si i respunsei, cá nu vreu sâ me 
maritu, si acuma adausei cu positivitate, câ 
vreu s6 fiu calugaritia. 


„Parintii mei se 'ntristara forte la acestu 
respunsu alu meu. 


»Mama-mea incepu a plange. Eu o man- 
gaiam. I dîceam, câ in manastire voiu fi mai 
fericita, decâtu intr'o unire ce nu corespunde 
simtieminteloru animei mele. 

»Insedaru. Ea plangea totu mai sfastato- 
riu. Eu asemene incepui a plange. Si astu- 
felu imbratisiandu-ne, plangeamu amendóue, 
far” a mai pronunciá unu singuru cuvin- 
tielu. 

„Apoi vediendu, câ si eu plangu, ea si- 
sterse lacrimele si incepu a me mangaiá, di- 
céndu: 

»— Nu plange, fiica mea! Déea tu nu 
lubesci ps acestu tineru, nu te vomu sili sé te 
mariti dupa elu. Bunu e Domnedieu, si ti-va 
dă si tie norocu. Veni-voru si alti tineri ... 

„Dar eu o intrerupsei ` 

»— Inse mie nici unulu nu-mi trebue! 
Eu nu vreu sé me maritu. Am decisu sé fiu 
calugaritia ! 


»Serman'a mea mama intr'atát'a se spa- 


49 


ria de cuvintele mele, incátu ameti si sé bol- 
navi. t 

»Calugaritia ! 

„Dar ce infioratoriu este in cuventulu 
acest'a ? 

„Ce este mai frumosu, mai sublimu, mai 
majestosu, decâtu a fi calugaritia ? ! 

„A acoperi cu velulu calugariei sufe- 
rintiele trecutului, ca sé nu le mai vedemu 
in viitoriu. 

„A renunciá la placerile pecatóse ale lu- 
mei, spre a ni inchiná totu sufletulu unei idei 
mai nalte. 

„A refusá ori ce mana barbatésca, Bia 
primi ceea a Salvatoriului, spre a fi mirés'a 
lui Christosu ! 

„Eta missiunea unei calugaritie ! 

„Si déca in sinulu nostru avemu unu se- 
cretu, mai scumpu decátu tesaurulu lumei in- 
tregi, ce nu cutezámu a-lu pronunciá, cá-ci 
lu-tememu de fia-care fiintia vorbitória, — 
unde sé ducemu, unde sé ascundemu secre- 
tulu nostru ? 

»La manastire! 

„Si déca anim'a nóstra bolesce, si pentru 
ból'a ei nu mai esiste medicamentu in lume, 


Nov le de I. Vulcanu tom. I. 4 


50 


cá-ci ból'a ei este desperatiunea, — unde sé 
mergemu a vindecă anim'a nóstra ? 

„La manastire ? 

„Si déca noi voimu sé iubimu necontur- 
bati de nimene, in linisce si ocupati numai de 
obiectulu amorului nostru, cu abnegatiune 
adeverata pana la mórte — inca si pe celu 
ce ne-a tradatu: unde sé ne retragemu a- 
tunce? 

„La manastire ! 

„Acolo am sé intru si eu. 

„Acolo e loculu meu. 


AAA A 


„Trecura dóue luni dupa cele insemnate 
mai susu. 

„De atunce n'am scrisu nimica in acestu 
diuariu. : 

„De câte ori luam condeiulu sé scriu, la- 
crimele mi-implura ochii si mi-stinsera ve- 
derea. 

„De atunce anim'a mea a trecutu prin 
tóte suferintiele câte unu moritoriu póte sé 
supórte. 

»Resultatulu acestoru multe suferintie e 


51 


invoirea parintiloru mei d'a intrá in ma- 
nastire. 

„Ei, ca nesce parinti iubitori, nici de- 
câtu nu voira sé apróbe pasiulu meu; inse eu 
din ce in ce vescediam mai multu, si asta 1 
petrunse. 

„Mediculu li recomendă pentru mine 
stramutare de aeru, — deci la dorinti'a mea, 
ei se invoira sé me mutu la o manastire, si- 
tuata intr'unu locu sanetosu si romanticu. 

»— Ti-vomu implini dorinti'a, — mi- 
dise tata-meu, — si te vomu duce la manas- 
tire. Tu vei petrece acolo unu anu, doi, far' a 
face votulu. Mai tardíu apoi tu ins'a-ti vei 
dori, sé te aducemu a casa de acolo. 

» Voiu intră dar in fine in manastire. 

„Voiu petrece restulu vietii mele intre 
patru ziduri reci si triste. 

„Acolo va fi iertatu sé plangu. 

„Nimene nu me va vedé. 

„Acolo va fi iertatu sé iubescu. 

»Nimene nu me va opri. 

„Voiu fi calugaritia... pentru amorulu 


meu... pentru Stefanu!...* 
T 


4* 


Pan'aci sună diuariulu, 

Stefanu lu-ceti si receti, par câ nu cre- 
dea cele cetite, apoi sarută de mii de ori si- 
rele pretióse. 

Elu par câ renviă. 

O lume nóua i se deschise, o lume fru- 
mósa si farmecatória, care i suridea cu feri- 
cire... 

Acést'a erâ descoperirea si convingerea, 
câ Elena lu-totu iubesce inca. 

Acâsta erá speranti'a, cá dins'a va fa 
lui pentru totu-de-una. 

Ea inca n'a facutu votulu. 

Mai sunt inca d6ue septemani. 

In acestu restimpu elu va alergá la tóte 
manastirile, si o va scóte de ori unde va aflá-o. 

Dar iute, iute! i 

Asi6 meditá Stefanu. 

Si desu de deminétia plecă. 


IN. 


Trecura si cele dóue septemani, si Ste- 
fanu totu nu gasi inca pe Elena. 

Elu visità tóte manastirile. Inventà felu 
de folu de preteste, ca sé póta vedé tóte calu- 


53 


garitiele dintr'insele. Dar dintre aceste nici 
un'a nu erá Elena. 

Si pana ce elu o caută desperatu, ea dóra 
si-a si facutu votulu. Si-apoi pace buna de a 
o mai poté scóte de acolo! 

Acesta temere infricosiata mai cá-lu ne- 
buni. 

In urma, frantu corporalminte si sufle- 
tiesce, perdiendu dóra si ultim'a schintéua a 
sperantiei, po la graniti's Romaniei in ora- 
sielulu U*, 

Acolo inca se aflá o manastire. 

Numai acolo mai avea elu sperantia d'a 
poté gasi pe scump'a sa iubita. 

Candu caruti'a lui trecu pe dinaintea ma- 
nastirii, vediú esindu din biserica multi óme- 
ni. I intrebă ce felu de solenitate sa serbatu 
acuma in biserica ? 

— Asta-di facu votulu o calugaritia ti- 
nera, — respunse intrebatulu. 

Fiori reci cutremurara internulu lui Ste- 
fanu la audiulu acestoru cuvinte, sio vóce 
ingrozitória i siopti: 

— Ast'a e Elena ta! 

Elu sari iute din carutia, si alergandu la 
pórt'a manastirii, trase ca scosu din minte clo 
potielulu. 


54 


— Cine e? — intrebă o vóce femeiésca 
din laintru. 

— Unu crestinu, — respunse Stefanu. 

— Ce vrei? 

— Te rogu deschide-mi pórt'a ! 

— Nu se póte. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ fara scirea staritiei nu mi-i 
iertatu sé facu acést'a. 

— Chiama-o dar aice, sdu insciintiéza-o ! 

— Nu se póte. 

— Dar pentru ce? 

— Stariti'a petrece diwa de asta-di in 
postu si rogatiuni in odai'a sa, si nimene nu 
pâte intrá la ea. 

-— Pentru ce chiar diu'a de adi? 

— Pentru câ acést'a e di de serbatóre in 
manastirea nóstra. 

— Ce serbatóre ? 

— Adi s'a calugaritu o féta tinera, care 
petrece de vr'o doi ani intre noi. 

--- Numele ei? 

— Magdalena. 

:-, Nu acest'a. 

— Altu nume noi nu cunóscemu. Nume- 
1e nostru din botezu lu-lasâmu afara de ma- 
nastire, si candu intrám u aice, adoptámu al- 


55 


tulu mai corespundiatoriu stârii si chiamárii 
nóstre. Eu nu sciu ce nume a avutu Magda- 
lena mai nainte dea intră in societatea nóstra. 

— Dar lasa-me sé întru! 

— Nu se póte, crestine, nu se póte. 

— Te rogu in numele lui Domnedieu ! 

— Acuma nu potu., 

— Dar eusum fratele acestei caluga- 
ritie... 

— Apoi vina mane! 

Si ea se departà. 

Stefanu remase singuru — nimicitu la 
pragulu realisârii sperantiei sale. 

Si tóte aceste mari doreri le suferi numai 
pentru câ stariti'a petrece diwa in postu si 
rogatiuni, si astu-felu ea nu permite nimenui 
86 intre in manastire, 

Alteratu pana la nebunia, elu bati de 
nou cu tóta furi'a pârtia manastirii, stri- 
géndu: f 

— Staritia, staritia, nu me face sê nebu- 
nescu ! 

Stefanu Loch, “asceptandu sé vina ci- 
ne-va. 

Dar in laintru urmă tacerea de mai 
nainte. 

Nimene nu veni sé deschida pórt'a. 


56 


Ce sâ faca ? 

Acuma éta e aice la pórt'a casei in care 
de siguru se afla inchisa pentru totu-de-una 
alés'a animei sale, — si elu nu póte sé intre, 
nu póte s'o véda, sâ-i spuna câ o iubesce, si 
sé-i dica: 

— Vina cu mine in lumea mare! 

Ah! ce a fostu suforinti'a lui Tantalu in 
asemenare cu dorerea lui Stefanu ! 

Elu statu multu timpu ca inmarmuritu, 
si meditandu a supra sortii sale nefericite. 

De odata cine-va lu-salutà. 

Stefanu se uită intr'acolo. 

Erá unu vechiu amicu alu seu. 

— Ce cauti tu aice in orasielulu nostru? 
— lu-intrebá acel'a, 

— Fericirea mea, — respunse Stefanu 
posomoritu. i 

— Ah! ah! Esti dóra inamoratu d 

— Mai multu! — resnunse Stefanu, — 
eu par' cá nu mai am minte, par' cá sum ne- 
bunu, 

-— E bine, frate, vina la mine, si poves- 
tesce-mi zmorulu teu, care me petrunse atátu 
de multu si pe mine! 

— Nu-mi pasa! 

Si Stefanu, de bratiu cu amiculu seu, 


57 


merse la locuinti'a acestuia, incependu a ena- 
rá inca pedrumu gelnic'a istoria a amoru- 
lui seu. 

Chiar candu ajunsera a casa, elu dise: 

— Si acuma am venitu aice la manasti- 
rea acést'a, s'o cautu si-aice, 

— Chiar bine! 

— Asi6 cugeti? 

— Da. 

— Pentru ce? 

— Asculta-me! 

— Vorbesce! 

— De vr'o luna de dile s'a respanditu in 
orasielulu nostru scirea, câ o copila frageda, 
tinera, de o frumsetia farmecatória, o féta din 
buna casa, va face adi votulu de calugaritia. 
Acésta scire trase cu atátu mai multu aten- 
tiunea si curiositatea publicului,cá-ci se dicea, 
câ nefericita e unica fiica a parintiloru ei 
bogati. 

— Da, da! — afirmă Stefanu. 

— Toti erau curiosi sé afle motivulu 
acestei resolutiuni triste, deci incepeau a pre- 
supune felu de felu de motive posibile. Mai 
multi inse accentuau amorulu ei neferi- 
citu. 

— Asié este! 


58 


— Am auditu si numele dinsei.,, 

— Spune-mi-lu iute! 

— Elena Todorescu. 

— Dins'a-i! — esclamá Stefanu cadiendu 
in bratiele amicului seu. 


Dupa o di si o nópte infricosiata, in de- 
manéti'a urmatória Stefanu alergà numai de- 
cátu la pórt'a manastirii. 

Pórt'a i se deschise, si elu intrà. 

Unu simtiementu divinu cuprinse totu 
internulu seu, candu se vedià in interiorulu 
manastirii. 

In fine elu se află sub acel'a-si acopere- 
mentu cu Elena! 

Elu fu condusu la stariti'a. 

Acést'a lu-primi cu cea mai destinsa afa- 
bilitate si cordialitate, si lu-intrebă de scopulu 
venirii sale: 

— Maica staritia, — incepu Stefanu, — 
eu sum fratele calugaritiei care a facutu eri 
votulu. . 

— Ea e fericita, câ-ti sa apropiatu de 
Domnedieu. 


— Eu am fostu soldatu. Siepte ani am 
lipsitu din cas'a parintiésca. Si in acestu res- 
timpu eu nici odata n'am vediutu pe soru- 
mea. Rentorsu acuma a casa, numai decâtu 
am grabitu aice, s'o mai vedu inca odata. Te 
rogu dara iérta-me s'o potu vedé ! 

— Mi-pare reu, domnule, câ nu-ti potu 
implini dorinti'a, — respunse stariti'a cu tris- 
tétia. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ asta nu atârna de la 
mine. 

— Ci? 

— De la episcopulu nostru. 

— Ah! 

— Du-te dar si-i cere voia, si-apoi te 
voju lasă numai decâtu sé vorbesci cu sor'a 
dtale. 

— Unde siede episcopulu ? 

— În orasiulu *, 

— Departe de aice? 

— Ba. 

— Totu-si? 

— De trei dile. 

— Vai Dómne! 


— N'am ce sé-ti facu, dragulu meu, eu 


60 


nu-ti potu dá voi'a ceruta fara scirea episco- 
pului nostru. 

— Dar déca ... 

— Nu se pâte, Asié suna legea. 

— Apoi déca nu se pote altu-felu, voiu 
merge si voiu cere voi'a santiei sale. 

— Du-te cu pace si cu Domnedieu! 

Stefanu sarută man'a staritiei, apoi esí 
din manastire, si portile acesteia se inchisera 
dupa elu. 


Dupa o caletoria grozava de trei dile, 
Stefanu in fine sosi la resiedinti'a episco- 
pului. 

Candu sosi acolo, fu séra, deci mai as- 
ceptă pana demanéti'a. 

Atunce numai decâtu se presintă in can- 
celari'a episcopésca. 

Grozavu ! 

Santi'a sa nu se află a casa. 

«Erá dusu la o scalda minerala pentru 
restaurarea sanetátii sale. 

Siscald'a aceea zacea in departare de 
siepte dile. 


61 


Si in absinti'a episcopului nimene n'avea 
autorisatiunea de a dá voia sé vorbésca cine- 
va cu 0 calugaritia Gre-care. 

Cestiunea calugaritieloru apartieneau a- 
faceriloru reservate pentru presidiu. 


Stefanu dara plecă la scald'a aceea. 


Facéndu o caletoria din cele mai infri- 
cosiate, in fine elu sosi acolo, ceru voi'a epis- 
copului de a poté vorbi cu soru-sa, calugari- 
tia in manastirea X, si obtienendu licenti'a, 
grabi numai decátu a se rentórce in ora- 
siulu X. 


Plinu de bucuria se infatisiá elu acuma, 
inaintea staritiei. 

Acesta vediendu subscriptiunea episco- 
pului, numai decâtu chiamă o calugaritia, si 
i dise: 

— Sora Maria, te rogu chiama aice pe 
sor'a Magdalena ! 

Anim'a lui Stefanu palpita atátu de fer- 
binte, incátu nu potú sé graiésca nici unu cu- 
ventu. 


62 


La momentu apari in pragu o calugari- 
tia tinera, cu talia mladiósa si fatia palida, 

Condeiulu cade din man'a-mi tremu- 
randa ... 

Ea erá Elena. 

— Elena, mirés'a mea | 

— Stefane! 

Numai atâta potura pronunciá ambii, 
apoi sc imbratisiara ferbinte. 

Urmă unu momentu de cea mai santa 
tacere. 

— Domnule, — intrerupse stariti'a tace- 
rea, — dta ne-ai amagitu. Ai disu, câ est 
fratele sorei Magdalenei, si éta acuma i dici 
mirésa ! 

— Da, dins'a e mirés'a mea, 

— A fostu dóra aceea, dar acuma dins'a 
e mirés'a lui Christosu. 

— Nu se póte, nu se póte! — strigă Ste- 
fanu desperatu. 

— Ea a facutu eri votulu. A renunciatu 
la tóte placerile lumesci, si nu vré sé mai scia 
nimica de lume. 

« Dar de mine?... 

— Nici de dta, care prin portarea-ti 
fatiarnica ai desonoratu  acésta locuintia 
santa. 


63 


— Eu n'am desonoratu-0, ci vreu s'o facu 
si mai onorabila, creandu intr'ine'a fericirea 
a dóue anime iubitórie. 

— Te provocu, domnule, parasesce lo- 
culu acest'a numai decátu ! 

— Asculta-me, maica staritia! Eu de 
d6ue septemani am cautatu totu indesiertu pe 
iubit'a mea Elena. In fine am gasitu-o aice. 
Eu nu o voiu lasă in manastire. Voiu duce-o 
pe bratiele unei iubiri sincere, departe de 
aice, in locuinti'a mea, ca sé fimu purure fe- 
riciti ! 

La acestu sgomotu acursera mai multe 
calugaritie betrane, si facéndu-si cruce se 
uitau cu unu felu de gróza la tinerii nostri 
iubitori, cari si acuma se tieneau totu imbra- 
tisiati. 

In fine Elena si -veni in ori, si desfacén- 
du-se cu fragedime din bratiele lui Stefanu, 
dise cu vóce fórte emotiunata: 

— Stefane, de ce me chiami sé mergu cu 
tine, au nu esti tu deja insoratu ? 

— Nu, scump'a mea! 

— Dareu nu mai sum libera. Eri am 
joratu sé fiu mirés'a lui Christosu ! 

— Dar tu trebue sé fii a mea, 

— Nu se mai pâte. E tardiu. 


64 


— Nimica nu e tardiu, déca voimu. 
— Eu nu mai potu voi, cá-ci am joratu. 
... Du-te cu Domnedieu!... Fii fericitu!... 

. — Me ducu, sufletula meu, eu anima 
franta me ducu. Inse me voiu rentórce, si- 
atunce te voiu duce din acésta locuintia tris- 
ta. Legile santei nóstre biserice nu potu pre- 
tinde, ca prin nefericirea a dóue anime sé 
sustiena santieni'a juramentului teu ! 

Stefanu esí ca turbatu ... 
Elena lesînata fu dusa de sororile sale in 
odai'a 82. 


IV. N 


Dinsulu numai decâtu plecă la mitropo- 
litulu, si i enarà tóta istori'a. 

Mitropolitulu lu-mangaiă parintiesce. I 
esplică prin vorbe dulci, cá Domnedieu a voitu 
' asié. Sé nu se nisuiésca dar a stramutá innal- 
ta vointia a lui Domnedieu. P 

— Dar ast'a nu póte fi vointi'a lui Dom- 
nedieu, — lu-reflectà Stefanu. 

— Nimica pe sub sóre nu se intem- 
pla fara vointi'a a Totu-potintelui, — respun- 
se mitropolitulu. 


Apoi mai adause: 

— Uita, fetulu meu, acésta intristare! 
Mai sunt inca in ticr'a nóstra multe fete, ti- 
vei gasi si tu o socia buna, 

— Oh! sante parinte, pentru mine numai 
o fiintia esiste sub sóre, Elena. Fara dins'a 
nici eu nu mai vreu sé traiescu. Te rogu, ab- 
s6lva-o de juramentulu seu. 

— Vina mane, fetulu meu, — i respun- 
se mitropolitulu, cugetandu câ pan'atunce 
dóra si Stefanu se va impacá cu sórtea sa, 


si nu va mai poftí de la dinsulu o imposibi- 
litate. 


Stefanu sarutá man'a archiereului, si 
se departá asié dicéndu siguru de resultatulu 
doritu. 

Sosindu a casa, pe mésa gasi unu plicu 
adresatu lui. 

Lu-desfaci iute, 

Erau nesce scrisori. 

Prim'a — o epistola — sună astu-felu : 

„Stefane ! . 

„De unde sé ieu cuvinte, ca sé potu des- 
crie simtiemintele mele de ieri? 

„Domnedieu mi-a implinitu si ultim'a 
rogare, te-am mai vediutu odata in viéti'a 
mea, 


Novele de I. Vulcanu tom. I- 5 


66 


„Fia laudatu in eternu numele lui! 

„Ah ce fericire! 

» Tu me iubesci dara si acuma. 

» Tu nu esti insoratu. 

„Ah ce nefericire! 

„Eu nu potu sé fiu a teu, cá-ci am jo- 
ratu sé remanu in manastire, si eu nu vreu, 
nu potu sé-mi retragu juramentulu. 

„Aice ti-tramitu cáte-va foi din diua- 
riulu mou. Cetesce-le si vérsa o lacrima pen- 
tru mine! 

»Déca odata, avendu iubirea unei femei 
sincere si stimatórie, vei fi fericitu: atunce 
sé-ti aduci a minte, câ mai esiste unu sufletu 
mortu de viu, care asemene te iubesce, si nu 
incâta a imploră binecuventarea Ceriului a 
supra ta! 

„Si acésta consciintia sé-ti marésca feri- 
cirea! d 
. Elena.“ 

Stefanu nu mai sciea de sine, candu ter- 
minà cetirea acestei epistole, sica ametitu 
apucă harthiele alaturate, si incepu a le ceti 
cu rapediune. 

Diuariulu Elenei sună astu-felu : 

„Asta-di am facutu votulu! 

»Demanéti'a la manecare clopotele dede- 


67 


ra semnu, spre a chiamă credintiosii la santa 
biserica, 

Sunetulu loru mi-parea atâtu de tristu, 
incâtu cugetam câ am moritu, si audu clopo- 
tele sunandu la inmormentarea mea. 

»Ne-amu dusu la biserica, 

„Nu sciu, déca natur'a ceremoniei, sim- 
pathi'a catra mine, séu tineretiele mele erau 
causa, câ toti se uitau la mine cu unu felu 
de compatimire? ! 

y» Aruncai o privire a supra credintiosi- 
loru adunati, câ-ci eu nu poteam sé credu, 
sé nu vina si Stefanu — la inmormentarea 
spirituala a mea, macar déca dinsulu s'a si 
insoratu. 

„Eu totu speram d'a-lu poté vede inca 
odata, 

„Dar indesiertu. 

„Sosindu momentulu celu decidietoriu, 
care avea sé me departa pentru totu-de-una 
de cele lumesci, inca odata si mai pe urma 
me uitai in giuru de mine, dar pe Stefanu totu 
nu-lu vedeam... 

„Cu pasi tremurandi me apropiai de al- 
tariu, inaintea caruia in poterea santeloru ca- 
nóne facui votulu, si astu-felu rupsei tóte le- 


gaturele mele cu lumea esterna, cercandu 
p* 


68 


usiorare in credintia si in rogatiuni, cari sunt 
balsamulu animeloru frante. 

„Atunci mi-se paru, câ pamentulu se cu- 
tropesce sub piciórele mele. Ochii mi se intu- 
necara, si nepotinti'a fisica me apesă intru 
atâta, incátu numai spriginindu-me in bra- 
tielo a dóue sorori, potui esi din bise- 
rica...“ 

Cuvintele urmatórie nu se mai poteau 
ceti de lacrimele ce le udara la scrierea 
loru... 


Ce sê mai dîcu? 

Déca cetitoriulu va caletori in orasiulu 
Z., si va merge la manastire, va vedé acolo 
unu calugaru betranu. 

N'a albitu elu de etate, ci de suferintie. 

Acestu calugaru e Stefanu Campeanu. 


Lă 

Eta, déne anime nefericite, doi morti vii, 
din causa simtieminteloru confessiunale esa - 
gerate! 


69 


Asemene istorii se 'ntemplara cu trei-dieci 
de ani mai nainte. 

Asta-di — precum toti scimu — de a- 
ceste nu se mai repetiescu. 

Si nici nu mai cutéza nimene sé se incu- 
mete a redesceptá intre noi aceste idei rugi- 
nite, pentru câ toti amu ride de elu, ca de unu 
prostu si jumetate. 

` Cum sé nu? 

Uniti si neuniti confessiunalminte, noi 
toti suntemu Romani, toti suntemu stranepotii 
lui Traianu, toti avemu acele-si interese na- 
tiunale, cari numai in armonía potu sé inain- 
teze. 


Fine. 


Anima pentru anima. 


I. 


Locuitorii satului N. intro buna dema- 
nétia se pomenira cu unu evenimentu infrico» 
siatu in mijloculu loru. 

Pe strad'a principala, care totu:odata erá 
si cea secundaria, cá-ci satulu constă numai 
din o strada mare si lunga, se ivi o trasura 
straina cu patru cai. 

Sé nu credeti inse, câ evenimentulu erá 
acesta trasura domnésca! Nu! Evenimentulu 
erá de totu altu ce-va, precum veti vedé mai 
sa vale, 

În trasura siedea unu domnu tineru, ér 
langa cocieriu mai ocupă locu unu servitoriu 
imbracatu in uniforma de husariu. 

Uniform'a servitoriului erá decorata cu 
colorile unui districtu romanescu, va sé dica 
dinsulu erá servitoriulu aceluia-si; asié dara 


74 


domnulu seu din trasura inca eră vr'unu di- 
regatoriu din acelu districtu. 

Trasura inaintá dreptu de a lungulu 
stradei, dar cam incetisioru, cá-ci cei patru 
cai abié poteau pasi in tin'a si mocirla deco- 
rata cu balti inficióse , in cari bróscele can- 
tau lauda si marire zelului de curatiania alu 
antistiei comunale. 

In fine trasur'a se opri inaintea nnei case 
mici si de unu esterioru forte curiosu. 

De vr'o ingraditura nu eră nici vorba. 
Inse de gardu nici nu erá necesitate, cá-ci 
balt'a cea mare ce se estindea inaintea, casei 
facea imposibilu ori si cui de a poté intrá in 
curtea casei. Astu-felu acést'a, incungiurata 
de dóue parti de apa, formá o peninsula din 
cele mai complete. 

Pecatu numai, câ balt'a erá plina de totu 
feliulu de lapedature, cari respandeau unu 
mirosu, care facea sé-ti treca tóte ideile de 
romantismu, 

Numai partea de dinapoi a curtii, adeca 
cea de catra gradina, erá in legatura nemijlo- 
cita cu pamentulu uscatu, Inse pe acolo nu 
pré erá iertatu a amblá, fiindu gradinele aco- 
perite cu semenature. 

Deci, ca totu-si comunicatiunea sé nu fía 


de totu suspendata cu strad'a, trebuia se in- 
grigi de vr'unu mijlocu in privinti'a acést'a. 

Mai cu scopu ar fi fostu a sapá unu sian- 
tiu, in care ar fi potulu curge balt'a intréga, 
dar saparea unui siantiu atátu de mare ar fi 
constatu lucru multu; deci se aflà unu mij- 
locu mai usioru, spre a sustien6 comunicatiu- 
nea intre casa si strada. 

Si acela ? 

Peste balta, se asiediă unu lemnu lungu 
si grosu, pe care se potea trece la loculu do- 
ritu. 

Prin acestu lemnu apoi se produse unu 
resultatu duplu. Antâiu: elu sustienea comu- 
nicatiunea, — si a dóu'a: siliá pe trecatori a 
se esercitá in gimnastica, de cumva adeca nu 
voiau a se scaldă in balta. 

Apoi nu eră dara preferibilu lemnulu, in 
locu de a face siantiu, candu acel'a mai inve- 
tiá pe ómeni gimnastic'a ?! 

Cine nu scie, cá gimnastic'a e folositória 
pentru ori ce omu?! 

E bine, precum diseramu mai susu, tra- 
sur'a se opri inaintea acestei casulie. 

Servitoriulu sari numai decâtu din sie- 
diutulu seu, si ajută domnului seu a se cobori 
si elu. 


76 


Pana ce elu se va fi coboritu, se arun- 
câmu o privire a supra curtii si a casei! 

Curtea erá pustía. Acést'a inse nu va sé 
dica atâta, câ érb'a verde a acoperitu-o. Nu. 
Érb'a verde nici câ se vedea, de lobod'a si sci- 
rulu, ce formau unu felu de padure nepene- 
trabila. 

Numai intr'unu coltiu se vedea o ruina 
óre-care, ceea ce nici decátu nu erá vr'o anti- 
citate de pe timpulu Romániloru, ci numai 
ultimele remasitie ale unui vechiu cotetiu, 
nepusu inca pe focu de nimene, anunciandu 
câ locuitoriulu acestei curti nu are porci, séu 
de cumva are, i tiene in-odai'a sa, n'avendu 
altu locu pentru ei. 

Trebue cà dinsulu e unu omu fórte se- 
racu! 

Acést'a ni o anuncia si cas'a lui. 

Dar ce dísei ? 

Acésta visuina ascunsa in pamentu, cu 
paretii ei nevaruiti, cu acoperisiulu ei de paie, 
prin care fumulu ese pe unde i place, cu fe- 
restile-i mici — dar si acele sparte, cu usi'a 
sa — ce nici nu se póte incuiă, si cu intrég'a 
sa constructiune antidiluviana, — merita ea 
óre numele de „casa ?“ 


Nu! 


TT 


Acést'a nu e casa, ci — scâla!.., 


Invetiatoriulu indata-ce observă, câ ia- 
aintea locuintiei sale se opri o trasura dom- 
nésca, esî sé védia cine lu-onoréza asié pe ne- 
asceptato ? 


Abis zari pe servitoriulu in uniforma, 
numai decâtu esclamă cu mirare: 
— Domnulu pretoru ! 


Peste o jumetate de óra apoi se lati sci- 
rea in totu satulu, câ pretorulu — séu in lim- 
bagiu mai poporalu „solgabireulu“ — a so- 
situ in mijloculu loru, ca sé visiteze scól'a 
locala. 

Acest'a eră ,evenimentulu infricosiatu“, 
cu care se incepe naratiunea presinte. 


Erá unu „evenimentu“, cá-cidlu pretoru 
se ivi in satu, unde numai arare ori aveau 
onórea a-lu vede, — dar totu odata acestu 
evenimentu erá si „infricosiatu“, câ-ci dsa 
veni în afacere scolaria, 

Locuitorii satului N. erau forte ciudati, 
Pentru dinsii nici o afacere nu erá mai infri- 
cosiata, decátu cea scolaria. 

Ei portau tóte greutâtile satenesci cu unu 
felu de usioretate; ei si-plateau contributiu- 
nea — de sila bucurosu, — faceau drumurile 


78 


bune, (dovéda celu din mijloculu satului,) — 
faceau pe carausi, candu dlui notariu i plesniá 
prin minte, — ei impliniau tóte detorintiele 
loru : numai de un'a se infiorau, si acést'a una 
erá scól'a, 

Pentru scóla scu invetiatoriu numai cu 
mare truda poteai sé scoti de la ei vr'unu aju- 
toriu de lucru séu de bani. 

Seól'a pentru dinsii erá unu articolu de 
luesu, ér de la invetiatoriu nu pretindeau 
mai multu, decátu sé scie cantá frumosu in 
biserica. 

Acelu invetiatoriu li placea mai multu, 
care mai a rare ori i provocá só tramita prun- 
eii la scóla, si celu-ce mai multu petrecea cu 
dinsii in cárcim'a satului. 

" Léf'a invetiatoriului constă din bani, lu- 
eru si bucate. 

Banii nici odata nu se poteau incassă, si 
de cumva invetiatoriulu amenintiá pe sateni 
cu esecutiune, acestia la rondulu loru lu-ame- 
nintiau cu scótere din postu ,si asié fericitulu 
invetiatoriu tacea. 

Inse déca nu-si potea sete banii, apoi cu 
lucrulu ce i se faceau, o patiea si mai reu, pa- 
mentulu lui erá mai reu cultivatu in totu ho- 
tarulu, incátu si copiii mici, déca vedeau vr'o 


79 


holda mai slaba,dîceau : „ast'a-i a invetiatoriu- 
lui!* — dar apoi lucrulu ce i se facea a casa ? 
acest'a intru adeveru erâ „lucru de claca.“ 

Si bucatele ? Candu aceste se alegeau, 
fía-care sateanu punea la o parte ceea ce erá 
mai netrebuintiosu, pentru purcariulu, vaca- 
riulu, stevariulu si ceialalti servitori ai satu- 
lui, si-apoi ceea ce remanea de la acestia, séu 
mai bine a dice — ceea ce nici acestora nu li 
mai trebuiá, se dadea invetiatoriului. 

De siguru elu a patitu si acesta anecdota 
cunoscuta : 

Invetiatoriulu avea sé capete de la óme- 
nii din comunitate si unu vasu de vinu, con- 
tribuindu fía-care câte o cupa. La timpulu 
seu, invetiatoriulu a si pornitu prin satu cu o 
bute, spre a-si aduná vinulu. Primulu omu, 
carele avea sé verse cup'a de vinu in bute, 
implú cup'a cu apa, cugetandu câ urmatorii . 
lui voru versá in bute toti vinu, si astu-felu 
cup'a lui de apa nici nu se va observá. Dar 
alu doile, si toti ceialalti pana la celu din ur- 
ma, facura totu asid, Invetiatoriulu apoi ren- 
torcându-se sér'a cu butea plina, află cu mul- 
ta mirare, câ in aceea nu se afla nici unu 
stropu de vinu, ci tota e plina de apa. 

E bine, considerandu tóte aceste insusiri 


80 


caracteristice ale sateniloru din comun'a N., 
nu ne vomu mirá de felu, câ dinsii se sparia- 
ra cumplitu, audindu, câ pretorulu a vinitu 
sé li vedia scól'a. 

— De buna séma va trebui sé tocmimu 
scól'a, — observă unulu cu ingrigire. 

— Ba sé me credi, câ netrebniculu aces- 
ta de invetiatoriu ne nepastuesce dra! — re- 
flectà altulu. 

— Cum asi6? — întrebă unu flacáu. 

— D'apoi si de una-di l'au pusu pecatele 
de ne-au silitu sé cumperámu neste carti nóue, 
— respunse celu intrebatu. 

— Asid-i, asi6-i, — aprobara toti. 

— Si-acuma cine scíe cea mai nascocitu 
éra-si! 

'— Da, da, — strigara mai multe voci. 

— lo nu scíu de ce sé fía prunculu 
meu mai invetiatu decátu mine, cá dóra nu 
vreu sé facu din elu popa?! — dise maniosu 
unu betranu. 

— Nici io, nici io, — adausera mai 
multi. 

— Nu ni trebuescu carti! — striga- 
ra, toti. ` 

— Dar, nene Vasilica, — incepù unu ti- 
neru, — precum audii cu o urechia, invetia- 


81 


toriulu nostru de asta-data vré si mai 
multu ! 

— Ce n'aiba voiesce elu, — intrebă unulu 
ingrigitu. 

— Sê ne batjocurésea. 

— Cum asié ? 

— Se va plange la dlu solgabireu, câ nu 
dati pruncii la scóla. 

— Audi-lu, nerusinatulu, — observă uau 
betranu. 

— Dar déca mi-voiu dá prunculu la scó- 
la, cine va grigí de boii mei? — reflectà 
unulu. 

— Cine mi-a ajută la lucru? — dise 
altulu. 

— Pe cine voiu tramite la campu cu pur- 
ceii ? — intrebà alu treile. 

— Cine va portá grige de gáscile mele, 
déca mi-voiu tiené fét'a la scóla, ca pe o dom- 
sira ? — incheià alu patrale. 

— Nu ni-omu dá pruncii la scóla! — 
— strigara toti mai de odata. 

— Nu, nu, — mail resunara unele voci. 

— Dar sé ve mai spunu ona, — incepú 
de nou flacáulu. 

— S'audimu! 

— Trebue sé scótemu din satu pe inve- 


Novele de L Vulcanu tom, 1. 6 


82 


tiatoriulu, care a voitu sé ni faca rusinea a- 
câst'a ! 

— Aaié-i! 

— L'omu scóto. 

— L'omu duce la marginea hotariului, 
sé-si caute de drumu, — observă unulu ri- 
diendu. . 

— Si-apoi o sé ve fiu io invetiatoriu pe 
jumetate de plata, — adause flacáulu de mai 
nainte, — sciu tóte ,glasurile.* 


— Apoi sé traiesci! — i dori unu be- 
tranu. 

— Traiésca invetiatoriuln nou! — stri- 
gara toti. 


Haid’ sê bemu dara aldamasiulu! — 
grabi sê adauga flacâulu, ca nu cumva con- 
satenii lui sé-si uite de invoiéla. 

Apoi se pusera toti la beute. 

E de prisosu a spune, câ scema acést'a 
s'a intemplatu in cárcim'a satului, unde ma; 
antâiu ajunse scirea despre sosirea preto- 
rului. 

Pe candu apoi dinsii si-petreceau mai 
bine, veni argatulu de la cas'a satului, ca la 
porunca solgabireului toti sé mérga numai 
decâtu la scóla. 

Porunc'a solgabireului avi efectu, si toti 


83 


plecara cu capetele debalate la loculu unde 
fure chiamati. 

Er noi sé-i prevenimu sisé vedemu ce 
s'a intemplatu intr'aceste la scóla ? 

Vomu intrá dimpreuna cu pretorulu, 

Intrandu, ne aplecâmu bine la usia, ca 
nu cumva o patimu si noi ca pretorulu, ca- 
rele ne bagându bine de séma umilinti'a ser- 
vila a usiei, si-a lovitu fruntea, incâtu vediu 
inaintea sa totu schintei verdi. 

Usi'a de siguru numai pentru aceea se 
faci asi6 josu, ca cei ce voru intră printr'in- 
s'a, sé-si aduca a minte, câ aice e scól'a, unde 
se invétia o virtute crestinésca : umi- 
linti'a, 

Inse déca usi'a e mica, celu pucinu nu 
suntemu siliti a o inchide, si à nume din acea 
causa simpla, cá inchidiatóre nu are. Asta ar 
fi de prisosu, cá-ci pe langa usia in mai multe 
locuri ti-poti bagă mau'a, si o poti deschide si 
inchide fórte usioru prin ajutoriulu unui lem- 
nutiu proptitu din laintru de usia 

Sta inca unu cástigu alu economiei na- 
tiunale: a inchide si deschide usi'a, far' a mai 
lapedá banii scumpi spre a cumperá vr'o in- 
chidiatória de feru! 

Apoi prin usi'a sparta se mai ajutorá si 

G% 


84 


unu scopu sanitariu, Ventulu adeca potendu 
sé intre pe unde si candu i placea, aerulu din 
laintru totu-de-una erá próspetu, — mai alesu 
érn'a... 

Scól'a se impartiea in trei camere Cea 
de catra strada — cu prospectu pe balt'a cea 
romantica — erá ins'a-si scól'a; cea de catra 
gradina serviá dreptu locuintia invetiatoriu- 
lui si familiei acestuia, care constă din soci'a 
lui si cei siepte prunci mici ai loru; intra 
scóla si locuinti'a invetiatoriului se află tind'a, 
care totu-odata se intrebuintiă si ca locu de 
repausu pentru galitie si unu purcelu. 

Invetiatoriulu salută cu totu respectulu 
pe pretorulu, carele numai decâtu i dise: 

— Am venitu sâ vediu in ce stare se afla 
scól'a dtale ? 

— Cu dorere, trebue sé-ti spunu, dle 
pretoru, câ scól'a mea se afla in stadiulu celu 
mai deplorabilu. 

— Ce e caus'a ? 

— Scól'a, precum vedi, mai câ se ruina, 
ómenii nu vreu nici decátu sé o mai re- 
noiésca. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá ei sunt maniosi pe mine. 

— Din ce causa? 


85 


— Din causa câ in totu anulu sum si- 
litu a scóte prin esecutiune léf'a mea de 
la el. 

— Dóra e pré mare. 

— Ba. 

— Cáta léfa ai? 

— Optu florini pe unu anu. 

Pretorulu nu-si poli ascunde risulu de 
mirare, apoi adause zimbindu: 

— Si nici sumuliti'a acést'a nu ti-se pla- 
tesce regulatu ? 

— Nu. 

— Dar antisti'a comunala nu-ti vino in- 
tru ajutoriu in caus'a acésta ? 

— Antisti'a inca mai atitia pe sateni in 
contra mea, de câte ori i se dá ocasiune. 

— Dar ce ai pecatuitu dta in contra 
loru ? 

— Nimicu mai multu, decâtu câ sum in- 
vetiatoriu in satulu acest'a. 

— Nu te intielegu. 

— Binevoiesce a me ascultă, si ti-voiu 
povesti istori'a urei loru in contra moa! 

— Vorbesce ! 

— Devenindu statiunea acést'a vacanta, 
parin:e'e parocu localu voi sé o deie unui ti- 
neru, carele apoi dreptu multiamita trcbuiá 


86 


sé ieie de socia pe nepót'a santiei sale. Pac- 
tulu intre ei se si incheiă in privinti'a acést'a. 
Inse din nefericire planulu nu reest, cu tóto 
câ intrigile posibile se intrebuintiara. Candi- 
datulu parocului cadii, prin urmare nepót'a 
lui remase nemaritata, si eu ajunsei invetiato- 
riu in acestu satu. De atunce mania lui totu 
me persecuta. Dinsulu e neamu cu notariulu, 
acest'a traiesce bine cu judele, si astu-felu 
antisti'a intrega me ureace. 

Dar sunt multi prunci de scâla in 
satu? — intrebá pretorulu mai departe. 

— Dâue sute trei-dieci si nóue. 

— Dintre acestia cáti ambla la scóla ? 

— Acuma am trei scolari. 

Intr'aceste pretorulu si invetiatoriulu in- 
trara in scóla. 

Pretorulu, unu omu innaltu, numai cu 
capulu plecatu potea sé amble intr'ins'a, câ-ci 
plafondulu erá pré josu, dar apoi celu pucinu 
lumin'a multa nu-i infestă ochii, câ-ci si fe- 
restile erau fórte mici. Éta dara si caus'a 
pentru care ferestile se faceau atâtu de 
mici! 

Ínse mai erâ si alt'a, si acésta economica 
natiunala, ca adeca sé trebuiésca pentru ele 
mai pucina sticla. 


87 


Sı ca economi'a natiunala sé se póta des- 
voltá si mai multu, sticlele sparte ale feresti- 
loru nu se mai supliniau prin altele. Ern'a se 
punea acolo clabatiulu eutarui scolariu, dr vé- 
ra ge lasá góla. 

In scóla — precum dise si invetiatoriulu 
— erau trei prunci. Celu mai mare dintre ei 
erá de siepte ani. Va sê dica nici unulu nu 
sciea inca nimica, si numai din causa accea 
amblau la scóla, câ parintii loru inca nu-i po- 
teau intrebuintiá la nici unu lucru. 

Pretorulu numai decâtu dede ordinu a se 
chiamă la scóla toti parintii prunciloru in- 
serisi la invetiatura. 

Nu peste multu apoi cei chiamati se si 
presintara unulu câte unulu, avendu ei frica 
traditiunala de ,solgabireulu.* 

— Ioane Ceterasiu, pentru ce nu-ti dai 
prunculu la scóla? — intrebà pretorulu de 
celu d'antâiu carele intră, 

— Prunculu men nu e indetoratu sé am- 
ble la scóla, — respunte respectivulu. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ-i iertatu. 

— Cine l'a iertatu ? 


— D'apoi popa... 


88 


— Dar com a potutu elu sé faca 
ast'a ? 

— Asi6 câ i-am datu unu mielu, numai 
ca sâ-mi ierte prunculu de la scóla, si sé nu 
spuna acést'a nimenuia, 

— Asi? 

— Asié dieu! 

— Apoi déca e asi6, én siedi numai colo 
in Bcaunu! 

— Dle solgabireu, nu-mi face batjocur'a 
acést'a, sé me puni in scóla de alaturea cu 
pruncii! 

Tóta rogarea fu insedar. Ioanu Ceterasiu 
trebui sâ ocupe locu langa prunci, 

Urmă alu doile, alu treile, alu patrale, si 
asié mai departe. Toti spusera folu de felu de 
cause, pentru care nu-si dau prunciila scóla ? 
Mai multi repetira, câ si pruncii loru sunt 
„iertati.“ Toti fure constrinsi a ocupă locu in 
scaune langa o lalta, 

In urma dupa ce tóte scaunele se implu- 
ra, pretorulu provocă pe invetiatoriulu ai ca- 
techisá. 

Si asta apoi durà pana la miédia-di. 

La miédia-di toti declarara, cá preferu a 
tramite pruncii la scóla, decátu sé mai siéda 
dinsii pe-acele banci. 


89 


La acesta promisiune solemna pretorulu 
— devenindu si dinsulu flamendu — i lasă pe 
toti a merge catra casa, 

Inse inaintea de a i lasă a casa, li tienú 
o cuventare strasnica, provocandu-i a se adu- 
ná numai decátu dupa miédia-di spre a mai 
imbunatati léf'a invetiatoriului. 

Apoi se departara toti, dimpreuna cu pre- 
torulu ... 

Dupa miédia-di satenii se si adunara la 
svatu, si dupa multe vorbe in fine — de fri- 
oda pretorului — decisera a mai mari léf'a in- 
vetiatoriului, recunoscéndu si dinsii, cá dieu 
acel'a din optu fl. v. a. nu pote sé tra- 
iésea ... 

Deci ca sé póta tral, cu multa generosi- 
tate, i urcara léf'a la — diece florini... 


II, 


Nu departe de scóla se află ospetari'a. 
Unu edificiu frumosu acest'a , construitu din 
pétra de stanca si caramide, si acoperitu cu 
(ele, Prospectu-i amicabilu, paretii-i varuiti, 
si ferestile-i mari si vederóe^ anunciau ori si 
cui pe stapanulu ingrigitoriu. 


90 


Nu veti crede, déca voiu spune, câ si sta- 
panulu acesteia eră totu satulu, 

Precum intre parinti este deosebire, asie 
si intre stapani. Sunt parinti buni, si rei, — 
asi si stapanii sunt de feliurite categorie. 

Satulu N. fatia cu ospetari'a eră parinte 
bunu, — éra pentru scóla, parinte reu. 

Nu e mirare! Ospetari'a producea unu 
vinitu frumosiolu, éra scól'a nu numai cá nu 
aducea vr'unu folosu materialu, dar inca con- 
stă bani. 

De folosulu spiritualu nu multu so inte- 
resau locuitorii satului N. 

Pretorulu esindu din scóla, trase dreptu 
la ospetaría, unde cerendu-si numai decátu o 
odaia, incepit a-si face toalet'a. 

Acóst'a nu dură multu. 

Apoi fiindu gata, esi diu ospetaría, si 
merse intr'una din pucinele case frumóse cáte 
so aflau in satu. 

In acea casa siedea o dama veduva, dóm- 
n'a Frundianu, dimpreuna cu fiic'a sa Cor- 
nelia. 

Alesandru Frundianu, barbatulu reapec- 
tabilei veduve? erá unu advocatu de bunu re- 
nume, si chiar diliginti'a lui neobosita i causă 
mórtea. 


91 


Intr'o di de érna cumplita avendu ter- 
minu intr'unu orasiu indepartatu, si voindu 
eu totu pretiulu a asistá insu-si la pertracta- 
re, pe cale se reci. Sosindu a casa, cadiü la 
patu, si peste putinu aprinderea de plamuni i 
se ivi in tóta terórea sa. 

Bland'a, bun'a si iubitóri'a socía, atacata 
astu-felu in cea mai scumpa comóra a fericirii 
sale, consultà pe cei mai renumiti medici din 
partile acele pentru restaurarea fericirii sale, 
inse sciinti'a medicala nu fu capabila a man- 
tui scump'a viétia a barbatului seu. 

Elu mori, lasandu-si veduv'a in doliu 
profundu si neconsolabilu. 

Aiunce Cornelia erá numai de siepte ani, 
si de atunce disparura diece ani. 

Alesandru Frundianu lasă sociei sale o 
avere destulu de considerabila, din care acés- 
ta nu numai potea sé traidaca onorificu, dar 
inca sé-si si cultiveze fiic'a conformu proten- 
siuniloru moderne. 

Dómn'a Frubdiana, o fomeia dintre cele 
mai onorabile, nu mai avea acuma alta bucu- 
ría decátu fiic'a sa, Dar cu câtu bucuri'a ei 
se restringea acuma numai la una persóna, cu 
atâta aceea i erá mai preti5 a si mai scumpa. 
Si cu câtu aceea i erá mai pr^tiosa si mai 

» 


92 


scumpa, cu atát'a on se nisuiá ao desvoltă 
mai multu. 
D 


Corneli'a abié treci de diece ani, fa dusa 
de mama sa ingrigitória intr'unulu din cele 
mai renumite institute de educatiune din giu- 
rulu acel'a, unde apoi sub o conducere intie- 
lépta si-facú studiile necesarie cu multu suc- 
cesu, 


Abié trecù o luna, de candu dinga, ca 
féta mare, se rentórse la mama-sa, spre a 
portă dimpreuna cu ea grigile casnice, si astu- 
felu a-si insusî pana la unu gradu necesariu 
si secretele economiei de casa, 

Corneli'a nu erá vr'o celebritate in frum- 
setia, câ-ci avea unu nasu cam turtitu ; dins'a 
nu posedea nici macaru o frumsetia ordinaria, 
— dar spiritulu ei abundante, conversatiunea- 
i placuta si viala, insocita de surisulu ei dra- 
galasiu, i incingeau fruntea cu aureol'a unci 
frumseti multu mai amabile. 


Candu ea si-deschidea gura si audicai 
vócea ei sonóra, candu ascultai cuvintele ei 
pline de spiritu naivu, candu la zimbirea ei 
observai cele dóue gropitie adorabile ce se 
formau pe fati'a sa de ambele parti: anim'a 
si ochii ti se impleau de unu farmecu, si es- 


93 


clamai de totu cuceritu: Ah! ca féta frumósa 
e acést'a ! 

Emiliu Negreanu — acest'a erá numele 
pretorului, cu care incepuramu naratiunea, 
presinte — inca facu esperinti'a acést'a. 

La unu balu romaneseu, datu intr'unu 
orasiu aprópe de satulu N. in folosulu teatru- 
lui natiunalu, elu vediú pentru prima-óra pe 
domnisiór'a Cornelia Frundianu. Elu cunos- 
cea bine pe mam'a ei, inse fét'a petrecéndu 
siese ani de dile totu in departare, i erá necu- 
noscuta. 

Aparinti'a ei naturala facu o pré buna 
impressiune a supra tinerului pretoru, si — 
recomandatu ei prin mama-sa — o angagiă la 
unu quadrille. a 

Dupa acest'a urmara alte dantiuri, si Cor- 
neli'a avu destula ocasiune a se convinge, câ 
pretorulu Negreanu e unu bunu dantiatoriu. 
Si acesta recunoscintia e mare favoru din par- 
tea ori careia fete. 

Balulu dură pana demanéti'a, si atunce 
despartiendu-se toti ,. Emiliu Negreanu spuse 
unui amicu alu seu, câ si-a petrecutu forte 
bine, 

Trecú o luna. 

Emiliu Negreanu si-aduse a minte, câ 


94 


scólele din cerculu seu mai tóte se afla in o 
stare fórte deplorabila, deci si-propuse a face 
o caletoria in cerculu sey, din interesu cu- 
ratu natiunalu, spre a visitá tóte scolile, 
si a intreprinde intr'insele imbunatatírile ne- 
cesario, 

Prim'a scóla de visitatu sa defipse cea 
din satulu N. 


"De ce chiar acést/a ? 
Acést'a erá dora scól'a cea mai rea? 


Ba. Se aflau si mai rele. Ma erá unu satu, 
unde scóla nici nu se află, 


Domnulu pretoru revocandu-si a dese ori 
in memoria incantatór/a figura a domnisiórei 
Cornelia Frundianu , si-aduse a minte, câ 
dins'a siede in satulu N., acestu satu cade in 
cerculu dsale, si findu câ acolo — dupa in- 
formațiunile avute — scól'a se afla in o stare 
fórte trista, docise a esí numai decátu in fa- 
ta locului a se convinge despre actua- 
litate. 

Éta istoria visitatiunii scolarie din sa- 
tulu N. 

E bine, ori care a fostu motivulu, care & 
indemnatu pe domnulu pretoru a visitá scól'a 
din satulu N., destulu câ elu indeplini acesta 


decisiune a sa, si noi avuramu onóre a-i face 
eunoscinti'a chiar la actulu visitatiunii. 

Noi lu-parasiramu chiar in momentulu, 
in care dinsulu intră a face visita dómnei 
Frundianu, séu dora mai bine fetei sale. 

Dinsulu fu primitu cu cea mai sincera 
afabilitate. Cornelia din intemplare nu se află 
a casa, fiindu dusa la o amic'a a sa, fiic'a pos- 
tariului localu. 

Negreanu regretă multu absinti'a ei, si 
la despartirea sa promise a veni si dupa mié- 
dia-di, spre a face onorurile sale si domnisió- 
rei Cornelia. 

Mam'a iubitória primi cu bucuria promi- 
siunea junelui, si cu o sticheta fina se si grabi 
a-lu invită si ea pe dupa miédia di. 


Candu, dupa miédia-di, Negreanu se in- 
fatisià 6ra-si la dómn'a Frundianu, elu gasi 
pe Cornelia in mijloeulu unei societátii de da- 
me tinere, tóte amicele dinsei. 

Tóte erau inca fcte, afara de una nevésta 
tinera, — si intre ele nici unu barbatu. 

Fericita positiune pentru tinerulu pre- 


96 


toru ! De siguru si lui i mai placea acésta, de- 
câtu scen'a petrecuta inainte de miédia-di in 
scóla. 

Dar sé facemu si noi cunoscinti'a dame- 
loru presinte! 

Cele dóue fete nalte si brunete, sunt fe- 
tele preotului ; cea mai mare se chiama Irina: 
ér cealalta Sofi'a. Ambele sunt deplinu desvol- 
tate, si aru fi destulu de culte, do cumva n'aru 
fi petrecutu cáte doi ani in orasiu la o matu- 
sia a loru, unde apoi dreptu educatiune mai 
innalta, invetiara a cochetá cu studentii si cu 
oficierii, si a cleveti despre toti si despre tóte 
câte si mai câte flécuri si mintiuni. Din cau- 
s'a acést'a ele pretindeau a avé spiritu multu. 
Cea mai mare voiă sé figureze in totu loculu 
ca o féta fórte cetita, cá-ci dins'a a cetitu o 
mulitîme de romanuri petrecatórie. Cea mai 
mica, erá o mare musicanta; ea sciea sé eso- 
cute cu fortepianulu cinci piese musicale. 
Aceste cinci piese, studiate in decursu de doi 
ani, au constatu pe parintele loru chiar cinci 
sute de florini. Ambele fete fiindu atâtu de 
culte, se 'ntielege de sine, câ nu voiau sé se 
marite dupa preoti. 

Copiliti'a aceea cam de cinci-spre-diece 
ani, cu fati'a-i blondina, cu ochii-i véneti, si 


97 


si cu peru-i castaniu tufosu, — care siedea 
langa fetele preotului, — e o aparintia forte 
placuta. Ea e fiic'a notariului. In privinti'a 
frumsetiei, ea de siguru intrece pe tóte ami- 
cele sale din societate, Ea e si cea mai tinera 
intre ele. Inca nici nu si-a indeplinitu stu- 
diile. Si-acuma e eleva intr'unu iustitutu de 
educatiune, de unde a venitu a casa la pa- 
rinti numai pe cáte-va dile. Candu fu dusa in 
iustitutu, ea vorbiá bine romanesce, acuma, 
inse afeotéza vorbindu reu; inca si cele mai 
ordinarie cuvinte le pronuncia falsu. In insti- 
tutulu ei, de si fetele romane sunt in majori- 
tate, nu 8e propune limb'a romana. Acolo chiar 
si romancele converséza totu nemtiesco. 

A patr'a féta din socfetate, fiic'a posta- 
riului magiaru din satu, domnisióra Hajnalka, 
a caroia mama e romana, intre tóte ea vor- 
besca mai bine romanesce. 

Ba totu-si nu asid, cá-ci éta aice se afla 
si soci'a capelanului, dómn'a Elena, care asc- 
mone verbosce frumosu romanesce. Inse din- 
s'a, fiica de invotiatoriü, o cam desconsidorata 
do celelalte. 

Emiliu Negroanu, recomandatu la tóto, 
ocupă locu intre ole, si in scartu so infirá o 
conversatiune viala. 


Norele de I, Vulcanu tom. I. 6 


98 


Primavera, se incepu, si aerulu próspetu 
si placutu indemnă pe dómn'a casei a propune 
„tinerimii“ sé ésa in gradina. 

Propunerea fu acceptata in unanimitato 
cu multa placere, si peste pucinu societatea 
tinera ocupă locu pe o lavitia din gra- 
dina. A 

Se ivi idea de a jocá unu jocu so- 
cialu. 

— Sé vi propunu eu unulu, — dise Cor- 


nelia. 

— S'audimu! — strigara tóte. 

— To invoiesci sé propunu eu, dle Ne- 
greanu? — intrebă Cornelia de pretorulu, 


carele adancitu in vis&ri — póte in cugete de 
imbunatatire a scólei locale — nu strigă de 
odata cu damele ` ,S'audimu !* 

— Eu, — respunse Negreanu, — nu nu- 
mai câ me involeseu... 

— Dar, — lu-intrerupse ea cu impa- 
ciintia. 

— Dar me supunu eu cea mai mare pla- 
cere la tóte ce vei propune dta. 

— S'audimu dara, s'audimu propunerea ! 
— disera éra-si fetele. 

— E bine, — dise Cornelia, — sé jo- 
cámu dara „Ce si pentru ce?“ 


Q 9 


— Cum e joculu acel'a ? intrebă Ne- 


greanu. 

— Fórte usioru, — respunse Cor- 
nelia. 

— Te rogu, binevoiesce a mi-lu es- 
plicá. 


— Eta totu joculu! Cine-va, pe care va 
cad sórtea, se va asiediá pe unu scaunu in 
mijlocu. Ceialalti din societate i voru adresá 
intrebâri. Fía-care intrebare constá din dóue 
parti; prim'a se incepe cu ce, a dóu'a cu pen- 
tru ce? Nimene inse nu póte sé puna mai 
multe intrebári docátu trei. Respectivulu tre- 
bue sé respunde iute, si nu-i este permisu a 
repeti acel'a-si respunsu. De cumva dinsulu, 
séu dins'a, nu póte sé respunda iute, séu se 
scapa de dice de due ori acel'a-si rospunsn, 
— trebue sé deie pemnu... 

— Care apoi se rescumpera prin o saru- 
tare, — o intrerupse Emiliu iute. 

— Nici decâtu, — i respunse Conelia, — 
ci prin feliurite pedepse decise de societate. 

— E bine, domnisióra, intielegu. Poftimu 
a incepe joculu. 

— Dar cine sé siéda in mijloculu pe 
scaunu ? — intrebá Cornelia. 

7% 


100 


— Domnulu Negreanu, — respunsera fe- 
tele de odata. 

— Me supunu cu placere la acesta tira- 
nía dragalasia, — respunse Emiliu, ocupandu 
locu pe unu scaunu, inaintea lavitiei. 

— Dar cine sé intrebe? — dise éra-si 
Cornelia, 

— Sé intrebámu pe rondu, precum sie- 
domu, — opiniună domnisiór'a Hajnalka, 

Propunerea, se primi, si capelenés'a care 
siedea chiar la margine, incepu: 

— Ce ai dori sâ fii ? 

— Canonicu. 

— Pentru ce? 

— Pentru ca sé am si eu asi6 frumóse 
nepóte ca dvóstre. 

Respunsulu cam picantu causá unu zim- 
bitu pe budiele toturora; éra capelenós'ai pu- 
se a dówa intrebare: 

— Ce felu de omu ti-mai place? 

— Acela pe care nu-lu cunoscu, 

— Pentru ce? 

— Pentru câ despre acel'a sum convinsu, 
câ dora nu va cere dela mine bani de im- 
prumutu. 

Urmà ultim'a intrebare: 

— Ce uresci mai multu? 


101 


— Literatur'a romana. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ accea e mai nemultiatória, 
si mai ingrata de cultivatorii sei. 

Acuma urmă domnisiór'a Sofia, Deia 
cea mai mica a preotului. Ea intrebà: 

— Ce instrumentu musicalu iubesei mai 
multu ? 

— Vióra, 

— Pentru ce? 

— Pentru cá viór'a nu numai are tonu- 
rile cele mai petrundiatória, dar totu-odata e 
si prim'a flóre a primaverei. 

Acestu jocu de cuvinte éra-si facit efectu, 
Emiliu vediendu acést'a, decise a mai intocmi 
asió câte-va rospunsuri. 

A dóu'a intrebare sună astu-felu : 

— Ce felu de mancare preferi dta? 

— Cornitiele. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ ele sunt fórte bune cu ca- 
fea, — si-apoi nici-nu me temu, ca nevésta- 
mea sé-mi decoreze candu-va fruntea cu 
ele.:. 

Efectulu fu totu mai maro, si domnisiór'a 
Sofi'a numai dupa incetarea, unui risu lungu 
poti s6-i adresedio a troi'a intrebare: 


102 


— Ce anutimpu te incanta mai cu 
dulce ? 

— Postulu maro. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá in postulu mare ómenii se 
cam pocaiescu, si nu facu atáte fara-do-logi, 
prin urmare nici eu ca pretoru n'am atâta de 
lucru,  si-apoi avendu eu odata unu postu 
mare, si léfa moa trebue sé fía mai 
mare. 

Intréga societatea ajunse la culmea ilari- 
tatii, candu domnisiór'a Hajnalka la rondulu 
sou, facit prim'a intrebare: 

— Ce faci candu te simti cam reu? 

— Me rogu lui Domnedieu sé me scape 
de medici, 

— Pentru co? 

— Pentru câ déca odata voiu vedé vr'unu 
medicu langa patulu meu, nu voiu mai avé 
nici o sperantia sé scapu de mórto. 

Unu risetu goneralu incunună glum'a 
cam esagorata a lui Emiliu; apoi domnisiór'a 
llajnalka continuă : 

— Ce rou ti-au facutu medicii, de esti 
asié maniosu pe ei ? 

— O reutato, ce nu li-o potu ierté. 

— Pontru ce ? 


103 


— Pentru câ ei au vindecatu pe matusi'a 
mea, de care Domnedieu sé ferésca pe totu 
crestinulu evlaviosu ! 

A trei'a intrebare fu acést'a: 

— Ce advocati ti-sunt mai simpatici ? 

— De aceia cari nu lungesce procesole. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ de acestia nu sunt. 

Societatea si-petrecea din ce in co ma 
vialu, cá-ci spiritulu usioru a lui Emiliu tie- 
nea in zimbete continue tóte guritiele. 

Acuma urmă domnisióra Irina, fiic'a 
mai mare a preotului. Ea lu-intrebà: 

— Ce carti se cetescu la dvósire mai 
desu ? 

— Nici unele. 

— Pentru ce ? 

— Pentru cá la noi cartile nu se cetescu, 
ci se — numera, Numeratulu i convine mai 
usioru intoligintiei nóstre decátu cetitulu, de 
óra-ce bibliotec'a nici unuia nu se urca mai 
* susu de — troi-dieci si dóue do carti. 

A dóu'a intrebare asemene se referiá la 
literatura. Aceca sună astu-felu : 

— Ce nou afli dta in poesiile lui 
Sionu ? 

— Nimiea. 


104 


— Pentru ce? 

— Pentru câ nici nu cautu. 

Urmă a troia intrebare: 

— Ce diferintia este intre unu cosmopo- 
litu romanu si intre unu omu prostu? 

— Mai nimica. 

— Pentru ce? 

:- Pentru cá acest'a e unu prostu, dr ce- 
l'a e numai unu prostu si jumatate. 

Fiica notariului, caro — uitaramu a spu- 
ne — se chiamă Georgina — incepu astu-felu 
intrebârile sale: 

— Ce limba ti-i mai draga ? — cea nem- 
tiésca séu cea ungurésca H 

— Nici un'a nici alta? 

— Pentru ce? 

— Eu preferu limb'a afumata. 

Naiv'a copila rosi de totu, apoi con- 
tinuă : 

— Ce petreceri te insufletioscu mai 
tare ? 

— Tóto, afara do colo filantropico. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ do acele numai arangiatorii 
se bucura, 

A trei'a intrebare fu asta : 

— Ce esto fericirea ? 


105 


— Femei'a buna. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ fomei'a rea este coa mai 
mare nefericire. 

Respunsulu potrivitu alu lui Emiliu fu 
aplaudatu cu entusiasmu, éra elu se 'ntórse 
catra Cornelia, care lu-introbă astu-felu : 

— Ce este pericolulu colu mai mare? 

— Unu balu, 

— Pentru ce? 

— Pentru câ ochii frumóseloru sunt cele 
mai infricosiate mitrelióse, 

Complimentulu fu primitu cu placere, ér 
Cornelia continuă a intrebá : 

— Ce ne póte persecutá mai cumplitu? 

— Tainuirea, 

— Pentru ce ? 

— Pentru câ nu ne potemu ascunde 
de ea. 

Si in urma ea intrebà: 

— Ce e speranti'a ? 

— Sementi'a fericirii. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ o sperantia cátu de mica ni 
produce unu vlitoriu frumosu. 

Corneli'a si-inchină capulu, Ea probabil 
minte intiolese alusiunea fina a lui Emiliu. 


106 


Celelalte strigara „bravo!“ Tóte fure 
multiamite cu respunsurile lui Emiliu. 

— E bine, — dise acesta, — eu am fi- 
nitu. Acuma me rogu sé siéda cine-va dintre 
dvóstre in loculu meu! 

Inse joculu nu se mai continuă, cá-ci 
incependu a inserá, se scolara tóte spre a mer- 
ge catra casa. 

Emiliu facü asemene. 

Si astu-folu societatoa se disolvá, recu- 
noscându fía-caro, câ Emiliu esto unu tineru 
cu multu spiritu. 

Numai Cornelia mai presupunea si altu 
ce-va despre elu. 


IH. 


Trecura dóue luni. 

In acestu restimpu Emiliu veni de vr'o 
cinci ori in satulu N., spre a vedé — scól'a de 
acolo. 

Satenii se si necasira cumplitu, pentru cá 
pretorulu se interesá atátu de multu de — in- 
florirea acóloi loru. 


Inse n'aveau ce face, 


107 


Pretorulu e mare domnu, si dinsii erau 
siliti a-si dă pruncii la scóla. 

Intr'un'a din dile, candu apucámu firulu 
naratiunii nóstro, mai tota inteliginti'a locala 
se aflá in casina. 

Casin'a din satulu N. avea si ea caracte- 
ristic'a toturoru casineloru de la sate: aceea 
adeca ori co potoa sé fía, numai casina 
— nu. 

Deca, doriai sé manci si sé boi, capetai de 
tote, câ-ci casin'a se află in qspetaría; déca 
voiai 86 joci billardu, potoai s6-ti suplinesci si 
pofta acóst'a, cá-ci unu vechiu si nofericitu 
billardu, cu postavu-i petecosu, ti-statea totu- 
de-una spre disprsitiune; déca ti-viniá sé te 
joci do-a cartile, nici odata nu te poteai tomo, 
câ nu vei avé companisti; déca fumai ataro 
tutunu cu fumu ametitoriu, n'aveai tema câ 
voi irită nasulu séu ochii cui-va, câ-ci ceia- 
lalti membrii implura deja localitatea cu atâtu 
de multu fumu, incâtu abis se mai vedeau 
unii po altii... i 

Deca inso coreai sê ti-sc deio vr'o carte 
de cotitu, de aceea nu capetai; side cumva 
ti-viniá dorulu a cotí vrunu jurnalu, séu lu- 
aflai sub mesa, calcatu in picióre, mangitu, — 
su lu-vedeai spintecatu si ruptu po mésa, 


108 


câ-ci cutare „iubitoriu de lecture“ si-a facutu 
din elu ,fidibus.* 

Cu tóte aceste inse, inteliginti'a din sa- 
tulu N. credea, câ ea prin infiintiarea accs- 
tei casine a facutu unu mare serviciu na- 
tiunalu ! 

Acésta convinctiune fu si caus'a intemeiá- 
rii sale din inceputu. 

Intr'o buna demanétia inteliginti'a din 
satulu N. s'a pomenitu cu ide'a, cá ar fi bine 
sé faca si ea cc-va peniru literatur'a natiu- 
nala. 

Acésta idea mai cu succesu s'ar fi potutu 
realisá, de cumva fía-care membru se deob- 
legă a procurá pe spesele sale vr'o carte mai 
nóua, séu cutare jurnalu . . . 

Inse onorabila inteligintia voi s6 faca 
unu ce mai grandiosu; ea dara nu se multia- 
mi numai cu atâta. 

Si astu-felu se decise infiintiarea unei s0- 
cietâti do lectura, care apoi pe scurtu se numi 
„casina.“ 

Se esmise dara o comisiune, care facù 
statutelo. Unu paragrafu din statute deoblegá 
pe casina a procură tóte cartilo si jurnalolo 
romanesti. 

Acestu paragrafu apoi se esecutà astu- 


109 


felu, câ presiedintele s'a adresatu catra toti 
autorii si redactorii romani, rogandu-i sé bi- 
nevoiésca a tramite din opurile scu jurnalele 
loru, si societátii de lectura din satulu N., câ- 
te unu esemplaru — gratis. 

Cele straine se plateau cu bani gata, 

Va sé dica inteliginti'a din satulu N, avea 
totu dreptulu a se mandri, câ ea — prin in- 
fiintiarea casinei — a facutu unu mare ser- 
viciu literaturei natiunale! , , . 

E bine, precum diseramu mai susu, mai 
tóta inteliginti'a se află adunata la casina, 

Acolo erá parintele parocu localu, dim- 
preuna cu capelanulu seu, notariulu si judele 
satului, vr'o doi maestrii si cáti-va jurati. 

Dinsii siedeau in giurulu unei mese, si — 
ca nesce carturari adeverati — se jocau de a 
cartile, 

— Dar multu mai ambla solgabiroulu a- 
cost'a la noi, — observă preotulu, 

— Multu dieu! — aprobă judele. 

— Cola ce a fostu inaintea lui, — dise 
capelanulu, — erâ mai omu de pace. 

— Acela nu caletoriá atâta, — adause 
notariulu. 

— Nu dieu, — gral unu juratu, — acel'a 
nu viniá de felu sé ni véda scól'a. 


110 


— Acest'a inse mai in fla-care septema- 
na ne suprinde cu visitele sale, — adause éra- 
si preotulu. 

— Mai bunu a fostu solgabireulu colu 
vechiu, — gral éra-si juratulu de mai 
nainte, 

— Lasa numai, câ o sé mai fía inca la 
noi restoratic, si atunce vomu sci pe cine sé 
alegomu, — reflectà unu altu juratu. 

Rondulu de impartitu ajunse éra-si la 
preotulu, si totu impartindu cartile dise: 

— Eu nu sciu ce se acatia elu de scól'a 
nóstra, pax” câ nu s'aru mai află si altele ca si 
acést'a. 

— Apoi nici nu atát'a pentru scól'a nós- 
tra vine elu la noi, — grabi notariulu a des- 
luci pe preotulu. 

— Dar pentru ce? — intrebá acest'a cu 
miraro. 

— Nu dieu! Scól'a e numai nnu protostu ! 
— adause notariulu. 

— Ce naiba lu-pórta dar pe la noi, ca sé 
me dogenésca pentru cá primescu mieide la 
Amen cu prunci de scóla ? — dise preotulu, 
descoperindu fara voia si caus'a maniei sale in 
contra pretorului, 


111 


— O afacere fórte delicata, — surise no- 
tariulu. 

— Dar spune-mi o! — dise preotulu. 

— Nu se póte. 

— Pentru ce? 

— E unu secretu. 

— Inse nu e alu dtale... 

— Cu atátu mai. virtosu nu-lu potu 
tradá. 

Urmă notariulu de a imparti cartile. 
Intr'aceste elu se adresă suridiendu catra 
preotulu : 

-— Si de-ai sel, câtu de intoresantu e se- 
cretulu acest'a, mi-ai dá multu, numai sé ti-lu 
spunu. 

|!  — Spune-mi-lu dara! — se rogà preo- 
tulu. 

— Ce-mi dai? 

— „O parechia.* 

— E bine! — dîse notariulu. 

Apoi elu strigà: 

— Ioane ! Ada numai decâtu „o parochia* 
pe socotél'a parintelui. * 

Ioanu se duse, si se rentârse, aducându 
numai decátu ,parechi'a* si o puse pe 
mésa. 

„O parechia“ la dinsii erá terminu tech- 


112 


nicu, si insemná o cupa de vinu si o cupa de 
apa acra.“ Aceste déne la ei formau — o pa- 
rechia. 

Dupa ce toti beura, notariulu dise mis- 
teriosu ` 

— Sê sciti dara, câ pretorulu nostru sa 
indragostitu. 

— Cum, cum? — gangavi preotulu, ca- 
rele din vorbele misterióse ale notariului facù 
o conclusiune favorabila pentru sine si pentru 
vlitoriulu feteloru sale. 

— Asi6 e, dinsulu e inamoratu, — repeti 
notariulu in stilu mai modernu. 

— Frumosu, e fórte frumosu! — diso 
preotulu luminatu de o radia a sperantiei 
sale. 

— Frumosu si nu pré! — observă nota- 
riulu. 

— Cum sé nu fía frumosu, câ unu tineru 
romanu se insóra? — strigă preotulu esaltatu, 
— d'apoi inca déca acel'a e atâtu de bravu ca 
pretorulu nostru! 

— Dar mai nainte Vai batjocoritu, — 
observà notariulu. 

Asta costiune fu aceca, — respunse preo- : 
tulu, — dar acuma dieu, cá fórte bine face 


113 


dlu Negreanu de se insóra si fericesce pe ata- 
re romana ... 

— Inse dinsulu nu vre sé ieie de socía o 
féta romana, — lu-intrerupse notariulu. 

— Ci? — intrebă preotulu galfezindu. 

— Pe o unguróica. 

— Vai, bata-lu santii! — strigă preotulu 
ca treznitu de unu fulgeru. 

— Vedi, acuma nu dici, câ face bine dlu 
Negreanu cá se insóra! — i aduse in minte 
notariulu. 

— Dar cum sé dieu ?! 

— Nici eu nu potu. 

— Dar n'avemu noi destule fete romane? 


— dise preotulu; — si-aice in satu se afla 
cáte-va ... de esemplu a ta... 
— Oh! — observă notariulu, — a meae 


inca forte tinera, nu e de maritu, inse tu ai 
dóue fete mari si culte... 

Preotulu tacu. 

Numai fidelulu capelanu afirma : 

— Asié e! ` 

— Dar cine e nefericit'a aceea, pe care 
flusturatulu acesta, vre s'o ieie de socia? — 
intrebă intr'unu tardíu preotulu. 

— Fiica postariului. 

— Hajnalka. 


Norele de I. Vulcanu tom. I. 8 


114 


— Aceea, 

— Dar de ce e aceea mai de tréba de- 
câtu fetele nósre? — intrebă preotulu cu 
franchetia. 


— Eta la ce intrebare nu mi-am potutu 
nici eu respunde, — i dîse notariulu. 

— Perirea ta din tine Israile! — suspinà 
capelanulu. 

Apoi joculu se continuă. 

Sé nu-i conturbámu. 


In sér'a precedenta acestei scene la dóm- 
wa Frundianu se Gent o petrecere de 
dantiu. 

La acésta serata participara tóte fetele 
din satu, câti-va tineri, intre acestia si Emiliu 
Negreanu. 

Petrecerea decurse cu multa vioiciune. 
Tinerimea ridea, cantá si dantiá. 

Toti se aflau fórte bine. 

Numai Emiliu erá cam morosu. 

In societate se aflá si unu medicu ti- 
neru, carele nu de multu se asiediă in satulu 
vecinu, 


115 


Acest'a i causă neliniscea. 

Cornelia lu-primi pré afabilu. 

Éta motivulu intristârii sale! 

Emiliu se uită multu timpu cu invidia 
la tinerulu medicu, si erá p'aci sé deie espres- 
siune acestui simtiementu alu seu, candu de 
odata unu incidentu dede de totu alta direc- 
tiune ideiloru sale. 

Music'a intoná valsulu dameloru. 

Emiliu asceptă, ca Cornelia sâ-lu invite 
pe dinsulu la jocu ; inse ea invită pe tinerulu 
medicu. 

Acésta preferire intr'atát'a irită pe E- 
miliu, incâtu abi6 observă, câ domnisiór'a 
Hajnalka stâ langa dinsulu si lu-chiama la 
dantiu. 

Treditu abié din beti'a sa spirituala, elu 
o conduse la dantiu, sborà cu ea prin sala, si 
niei nu o lasă, pana ce music'a nu incetà, — 
numai ca Cornelia sé nu-lu póta chiamă si 
ea la dantiu, dupa ce a preferitu pe tinerulu 
medicu. 7 

— Cum ti-petreci, dle? — lu-intrebà 
Hajnalka, dupa ce elu o conduse la lo- 
culu ei. 

— Pré bine, domnisióra. 

— Me bucuru. 


8* 


116 


— De asta numai eu am sâme bucuru, 
domnisióra. 

— Din contra, dle... 

— Permite-mi, domnisióra, a-ti repeti, 
câ numai o persóna are causa a se bu- 
curá... 

— Si aceea... 

— Sum eu, 

— Esti pré modestu. 

— Din contra. 

— Cum asig? 

— Sum egoistu. 

— Nu te intielegu. 

| — Me voiu esplicá. 

— Poftimu! 

Emiliu luă de bratiu pe Hajnalka, si pre- 
amblandu-se cu ea prin sala, incepü : 

— Am cetitu odata o fabula indiana ., 


— Ah! dta vrei sé-mi spuni fabula, — 
lu-intrerupse ea. 

— Inse va fi scurta, si va ilustrá in cátu- 
va positiunea de acuma. 


— Sum euriósa s'o audu. 

— E bine, voiu incepe dara ! 

— Dar iute, cá-ci quadrillulu se va in- 
cepe acusi. 


117 


— A propos! Esti dta angagiata pentru 
quadrillulu acest'a ? 

— Ba. 

— Sé am dara onóre! 

— Bucurosu. 

— Si acuma sé-mi incepu fabul'a! Oda- 
ta sórele s'a certatu cu pamentulu — pentru 
bucuria. Fia-care pretindea pentru sine bu- 
curia. 

— Dar baga do séma, câ dta uitasi a-mi 
spune caus'a bucuriei loru! -— observă ea. 

— Ai dreptu, domnisióra. Causa bucu- 
riei loru au fostu florile cele frumâse ce pa- 
mentulu a produsu. 

— Ah! 

— S6rele pretindea, cá bucuri'a compete 
numai lui, de óra-ce dinsulu cu radiele sale 
inspiratórie de viétia le-a crescutu si le-a in- 
floritu. 

— Si sórele de siguru avea dreptu, — 
observă ea, — au ce este mai mare fericire 
decâtu aceea ce procurâmu altora ? 

— Asié e, domnisióra; inse én asculta, 
ce a respunsu pamentulu la rondulu seu? 

— Sum curi6sa. 

— E bine. pamentulu a respunsu astu- 
felu... 


118 


In acestu momentu music'a resuná, Qua- 
drillulu se incepi, si domnisidr'a Hajnalka 
numai dupa terminarea figurei prime potú sé 
intrebe de Emiliu : 

— Ce a respunsu pamentulu ? 

— Eta chiar cuvintele lui: »E bine, 
scumpulu meu sóre, tu te insieli. Ceea ce sim- 
tiesci tu, e numai — indestulirea; éra bucu- 
ria e numai a mea, cá-ci florile — de si pro~ 
“duse prin concursulu teu — sunt a mele !* 

— Ingeniosu respunsu! Si ce a mai dîsu 
sórele ? 

— Nimica. Elu a recunoscutu, cá pamen- 
tulu are dreptate, si s'a inchinatu acestei 
dreptâti, 

— Si cu acést'a céri'a sa incheiatu ? 

— Da, si astu-felu si fabul'a mea. Per- 
mite-mi acuma a o aplică la starea mea ! 

Si Emiliu far" a mai asceptá aprobatiu- 
nea copilei, continuă: 

— Pamentulu sum eu... 

— Ah! 

— Florile sunt a mele, desi ... 

Emiliu tacú unu momentu, apoi uitandu- 
se semnificativu in ochii si, continuă cu dul- 
cétia : 

— . . +. mi le-a produsu sórele. 


119 


Copil'a nu díse nici unu cuventu. Ea 
chiar avea sâ faca o figura in dantiu, trebuiá 
sé tréca din colo. Si acést'a fu chiar bineveni- 
ta Bpre a-si poté ascunde confusiunea causata 
de cuvintele lui Emiliu. 


Ea tremurá de bucuría, c&-ci intiolese 
alusiunea din fabul'a indiana, prin urmare — 
ea se simtiea forte fericita, cá-ci dinsa deja 
iubiá de Emiliu cu tóta candórea animei sale 
sincere, 

Biét'a copila, déca sciea, câ tóta portarea 
lui Emiliu fatia cu dins'a e intaritata, numai 
prefacuta : de siguru plangea, in locu de a su- 
ride! 

Deca sciea, câ cuvintele magulitórie ale 
lui, sunt numai nesce monologuri dintr'unu 
invetiatu : de siguru nuse simtiea atátu de 
fericita. 

Deca sciea, câ Emiliu numai pentru ca 
sé atitie gelosi'a Corneliei, i face curte: desi- 
guru nici nu-lu ascultă, ci lu-respingea cu 
indignatiune ! - 

Inse femeile, si mai alesu fetele tinere, 
nu filosofeza multu in cestiunea amorului, ci 
ele totu-de-una sunt gata a crede bucurosu 
ori ce declaratiune de iubire. 


120 


Astu - felu credea si serman'a Haj- 
nalka ! 

Emiliu facea curte si la celelalte domni- 
sióre din societate; conversá si dantiá cu t6- 
te; ridea, glumiá cu ele... Numai cu un'a 
se portá rece, si acést'a erá Corneli'a. 

Fetele preotului incepura a lu-laudá, si 
diceau ce tineru cultu e acest'a, câtu este de 
afabilu, câtu de bine dantiéza; capelenés'a 
inca lu-aflá fórte petrecatoriu; ma si domni- 
si6r'a Georgin'a inca recunoscea, câ limb'a ro- 
mana astu-felu vorbita, cum o vorbesce Emi- 
liu, e o limba frumósa ... 

S'o spunemu dar verde, cá nici o anima 
femeiésca nu remase neatinsa de impressiunea 
amorósa a lui Emiliu. 

Mai fericita inse intre tóte erá Hajnalka, 
fiindu câ Emiliu cu dins'a petrecea mai multu, 
si cu dins'a conversá mai afabilu, 

Tinerulu pretoru, jocandu-si rolulu pro- 
pusu, nu incetá a petrece cu atentiune incor- 
data portarea Corneliei. 

Si elu observă cu placere, câ intre dame- 
le presinte numai dins'a e posomorita, numai 
dins'a e trista, numai ea pare a fi neferi- 
cita... 

Inse elu vedil si aceea, cum tinerulu me- 


121 


dicu se nisniă a alungă norii de tristétia de 
pe fruntea ei ; si-apoi dinsulu mai observă si 
aceea, cum acei nori dispareau unulu câte 
unulu, si cum fruntea ei deveniá din ce in ce 
mai senina... 

Si vediendu aceste tote, dinsulu facea din 
ce in ce cu mai multa afectiune curte copilei. 
magiare ... 

In alta di apoi se vorbi prin satu, câ 
pretorulu romanu Emiliu Negreanu va luá 
de socia pe  domnisiór'a magiara Haj- 
nalka. 


IV. 


Scirea acést'a sosi si la Emiliu, si dinsulu 
prin aceea cugetà a-i taiá calea de a poté tre- 
ce si mai departe, câ numai decâtu plecă sé 
céra man'a — Corneliei. 


Dins'a se află chiar singura a casa. 


Emiliu usà de ocasiune, spre a poté vor- 
bi mai antáiu cu fét'a, deci fara de a face vr'o 
introducere mai lunga, dise cu unu tonu so- 
lemnu: 


— Stimata domnisióra! Nu e multu de 


122 


candu am onóre a te cunósce, dar din mo- 
mentulu in care pentru prima-óra te-am ve- 
diutu, simtiescu in anim'a mea unu amoru 
pentru dta. De atunce au trecutu mai multe 
luni, si in acestu restimpu eu am meditatu 
adese ori a supra amorului meu. Resultatulu 
meditatiuniloru mele este convinctiunea, câ 
cu numai casatoritu cu dta potu sé fiu feri- 
citu. Eta dara vinu a-ti propune cu tóta sti- 
m'a si iubirea o casatoria. De cumva calitâ- 
tile mele personale, familiarie, séu positiunea 
mea sociala, nu forméza vr'o contradictiune 
cu aspiratiunile dtale, te rogu a nu refusá ro- 
garea mea ! Totu-odata binevoiesce a me ier- 
tá, cá mi-am permisu acésta declaratiune 
sincera! N'am voitu a cere man'a dtale de la, 
onorab. dómna mama, inainte do a cunósce 
simtiemintele dtale; cá-ci numai cuventulu 
dtale este decidietoriu pentru mine. Déca nu 
voiu fi fericitu de a poté obtiené consimtie- 
mentulu dtale, eu nici nu me voiu adresá ca- 
tra onorab, dómna mama. Te rogu dar inca 
odata, sé binevoiesci a-mi spune fara sfidla, 
déca consimtiesci séu ha cu propunerea facu- 
ta? De cumva rospunsutu cerutu va fi pda“, 
voiu deveni omulu celu mai fericitu pe fati'a 
pamentulu, — ér de cumva acel'a va fi „ba, 


123 


totu nu voiu incetá a-ti remané pentru totu- 
de-una unu stimatoriu fidelu. 

Emiliu rosti cu atât'a intimitate aceste 
cuvinte, incâtu vâcea lui tremură si astu-felu 
eră si mai petrundiatória. 

Elu tacú si se uită la Cornelia, ascep- 
tandu deo buzele ei sentinti'a, care iva 
dictă o viétia fericita, séu mórte infrico- 
siata, 

Inse copil'a tacea, si de odata dóue la- 
crime se ivira in ochii ei. 

Emiliu, frapatu de acesta espressiune a 
simtieminteloru sale profunde, sari langa ea, 
si i sarută cu afectiune man'a-i dalba. 

In acestu momentu intră mam'a Corne- 
liei ; inse ea nu observă nimica, si salută cu 
afabilitate pe Emiliu. 

Dinsulu mai remase câtu-va timpu aco- 
lo, apoi vediendu, câ de asta-data nu póte sé 
afle vointi'a Corneliei, se scolá sé plece. 

La plecarea lui, Cornelia i dise : 

— La revedere! 

Emiliu se departă cu anima forte neli- 
niscita. 

Elu nu sciea sé spere séu sé renuncie la 
tóte sperantiele sale? 

Acele dóue lacrime in ochii Curneliei, 


124 


erau ele óre estrem'a espressiune a fericirii 
dinsei, — séu deplangerea sortii fatale 
a lui? 


Eta ceea, ce lu-neliniscea ! 


De ce a voitu sórtea, ca mam'a sé intre 
chiar in momentulu decidiatoriu ? ! 

Inse eai dise: „La revedere!^ Ea dara 
prin aceste cuvinte lu-invità a merge cátu de 
curendu la dins'a, ca sé i póta comunică res- 
punsulu ei. 

Apoi ea pronuncià aceste cuvinte cu unu 
surisu dragalasiu ; asió dara respunsulu ascep- 
tatu de siguru are sâ fia favoritoriu pentru 
dinsulu. 

Si presupunerea acést'a lu-liniscea pe 
unu momentu. 

Dar si liniscea acést'a disparea iute, la- 
sandu locu altoru multe temerisi ingrigiri, 
cari i inundau mintea si anim'a in momintele 
aceste critice. 

Astu-felu meditandu ajunse elu la ospe- 
taria. 

Ca sé-si mai resfire cugetele torturató- 
rie, intră in casina, de unde se audiea sgo- 
motu. 

Si elu intră chiar la nea scenei descrise 


DH 


125 


mai susu, candu cei de acolo 'apucara a-lu in- 
jură si batjocuri mai cumplitu. 

La, vederea pretorului toti se scolara nu- 
mai decâtu si lu-salutara cu respectu. Parin- 
tele parocu i facea asi6 mari compliminte, 
incâtu efá p'aci sé deie cu nasulu de pa- 
mentu. 

Elu fu celu d'antáiu, carele se grabi a-i 
dice: 

— Ti-gratulediu, dle pretoru. 


— Si eu! — strigara ceialalti mai toti de 
odata. 

— Dar la ce? — intrebà pretorulu. 

— La insoratiunea dtale, — respunse 
preotulu. 


— Dar eu nu me insoru inca ! 

— Asié dien toti insoratieii. Cunóscemu 
noi datin'a acést'a de negatiune. Scimu noi co 
scimu ! - — dise preotulu. 

— Apoi ce sciti ? 

— Scimu aceea câ te insori. 

— Eu? 

— Da. 

— Si-apoi ? 

— lei de socia pe domnisióra Haj- 
nalka. 

— Acuma audu antáia-óra. 


126 


— Bine, bine, — dise preotulu ridiendu, 
— nu mai negá! Acuma dara permite-ni sâ-ti 
gratulâmu, si sâ-ti spunemu, câ ne bucurâmu 
din adanculu animei de acestu pasiu alu 
dtale. 

— Sé traiésca! — strigă chorulu du- 
pa elu. 

— Dar lasati-me in pace! — esclamá 
Emiliu maniosu; si ne mai dicéndu-li nimi- 
ca, esf. 

Compant'a din casina remase totu acolo. 
Toti se pusera éra-si la carti si beute; dar 
inainte de a incepe aceste, parintele parocu 
dise: 

— Vediutu-l'ati, cum fugi! Si lui i este 
rusine de insoratiunea sa. 

— De siguru lu-mustra consciinti'a, — 
adause fidelulu capelanu numai decátu. 

Apoi cestiunea acést'a se incheià, si din- 
sii trecura — la ordinea loru de dí. 


Emiliu nu mai avù pace, si dupa miédia- 
di se duse de nou la Corneli'a, s'auda decisiu- 
nea dinsei. 


127 


Elu intră cu anima palpitanda si tremu- 
randu, dar vediendu-o, câ dins'a éra-si e sin- 
gura, i se mai linisci siovairea ingrigitória, 
câ in fine totu-si va sci ce-va positivu, si 
astu-felu nu va suferi multu in nesigu- 
ritate. 

Cornelia lu-primi cu afabilitatea-i inda- 
tinata, apoi far” a mai asceptă vr'o rogare din 
partea lui, i dise: 

— Ai vinitu, domnule, sé audi respun- 
sulu meu ? 

— Da, domnisióra. Me rogu! 

— E bine, mai nainte de tóte, te rogu sé 
ffi convinsu, câ me simtiescu fórte onorata, 
prin declaratiune dtale! Inse . .. 

— Ah! 

— Inainte de a-ti comunică respunsulu 
meu, iérta-me a premite o istoria. 

— Placa! 

-— Au fostu odata doi amici buni, cari 
traiau in cea mai strinsa intimitate. Ei nu 
aveau nici unu secretu, 'câ-ci bucuri'a si dore- 
rea li erau comune. Astu-felu ei erau de dóue 
ori mai fericiti, cá-ci prin comunicatiune, 
precum dorerea se usioréza asié si bucuri'a se 
Maresce. 

»Dinsii erau tineri si ca atari petreceau 


128 


la olalta multe 6re de distractiune; la olalta 
amblau la baluri, si in alte petreceri familia- 
rie. Unulu fara altulu nu se află bine, câ-ci 
dinsii se iubiau cu sinceritate si adeve- 
ratu. 

„In culmea fericirii loru, dinsii se in- 
amorara de dóue sorori, si in entusiasmulu 
loru nemarginitu decisera cu cea mai mare 
bucuria a le luá de socía, cá-ci astu-felu ami- 
citi'a loru — intarita prin legaturele familia- 
rie — avea sé devina si mai durabila. 

»Dar sórtea decise contrariulu. 

»Mórtea cruda rapi din mijloculu celoru 
vii de ambele sorori, si prin acésta lovitura 
cumplita , nimici totu-odata tóte ilusiunile 
si florile de bucuria ale nefericitiloru ti- 
neri. 

„Desperatiunea loru erâ atâtu de mare, 
incâtu ambii devenira bolnavi, si — vesce- 
dindu pe dí ce mergea — viéti'a loru se află 
in pericolulu celu mai mare. 

„Atunce mediculu li recomandă schim- 
bare de aeru. Dinsii dara se mutara în altu 
districtu, unde apoi mediculu celu mai bunu 
— timpulu — vindecă ból'a loru peri- 
culósa. : 

„Aice ei se insorara, Sociele loru nu erau 


129 


sorori, dar amiciti'a loru cea vechia totu se 
sustienü in animele loru neschimbata. 

„Ei locuiau in dóue sate vecine, si amen- 
doi erau fórte fericiti in casatori'a loru, 

„Unulu avea unu fecioru, si celalaltu 
o féta. 

„Petrecându ei astu-felu totu la o lalta 
in bine si in reu, odata plecara ambii la ve- 
natu. 

„Cu ast'a ocasiune erá sé se intemple o 
mare nenorocire. 

„Unu ursu atacă pe neasceptate pe unulu 
dintre ei, si a nume pe parintele fetei. 

„Erá unu momentu infioratoriu acest'a ! 

„Ursulu sari cu inversiunare cumplita ca- 
tra dinsulu. Elu tinti si descarcă ambele tievi 
ale puscei. Ursulu cadiü. 

„Dar vai ce scena infricosiata ! 

„Ursulu sari in picióre éra-si, si se arun- 
cà cu furi'a cea mai grozava spre venatoriulu, 
carele statea acolo cu pusc'a desiertata, ne 
mai avendu la sine. nici macaru unu 
eutitu. 

„Numai unu momentu, si dinsulu deviniá 
spintecatu. 

,Fiér'a selbateca ajunse chiar lan- 
ga elu. 


Novele de 1, Vulcanu tom, L 9 


130 


„Atunce resună o descarcatura de pusca. 
Ursulu si venatoriulu nu se vediura de fumu. 
Apoi fiér'a, racnindu cumplitu, cadiú la pa- 
mentu, tavalindu-se in sangele seu. 

„In departare de trei-dieci de pasi se ivi 
amiculu venatoriului, tienendu-si pusc'a in 
mana, si grabindu la teatrulu dramei. 

„Ajunsu acolo, ambii amici se imbratî- 
siara ferbinte, si celu mantuitu grabi a mul- 
tiami amicului seu salvarea vietii sale. 

„Dupa acésta catastrofa grozava ei se 
rentórsera a casa, serbandu la o cina amicala 
acésta scapare norocósa. 

„Treci unu anu. 

»Intr'o séra ambele familie petreceau la 
olalta, la acestu din urma, serbandu onomas- 
tic'a acestuia. 

„In mijloculu petrecerii loru, usi'a de 
odata se deschise, si in pragu se ivi unu 
banditu , tintindu-si pusc'a spre domnulu 
casei, 

„— Ce vrei? — dise acest'a cu sange 
rece. 

»— Dâ-mi bani, séu te voiu impuscá in- 
data! — strigă banditulu, 

»Domnulu casei nu-si perdu curagiulu, 


131 


ci scolandu-se de la mesa, sari catra banditu, 
strigându : 

»— Cara-te, misielule, câ-ci indata te 
voiu prepadi. 

„In momentulu acest'a banditulu si-des- 
carcà pusc'a. Glontiulu intră in parete. 

„Atunci elu voisé descarce si a dóu'a 
tieve. 

„Inse amiculu domnului intr'aceste re- 
esîndu a luá in mana o pusca de pe parete, o 
descarcă iute spre banditulu. 

„Acest'a fu nimeritu in picioru, si sca- 
pandu-si pusca din mana, cadiü ametitu, 
injurandu cumplitu pe celu ce lu-im- 
puscă, 

»Ortacii lui de afara aflandu de acestu 
incidentu neasceptatu, o tulipa la fuga in 
ruptulu capului, si pe candu satenii alarmati 
sosira, nu mai gasira acolo decâtu numai pe 
banditulu tavalitu in sange, pe care ser- 
vitorii acursi deja lu-legara tiapenu cu 
funie. . 

»Elu fu transportatu apoila cas'a sa- 
tului. 

„Acestu incidentu dramaticu intari si 
mai multu legatur'a intima a amiciloru. 


9* 


132 


„Dar nu lipsi inca si a treia oca- 
sinne. 

„Satulu in care siedea celu de dóue ori 
mantuitu deveni préd'a flacariloru nimicitórie, 
astu-felu arse si cas'a dinsului. 

„Proprietariulu inspaimantatu sari in 
mijloculu focului, spre a scóte de acolo unele 
obiecte mai pretióse ale sale. 

„Dar ferbintiél'a eră atátu de mare, in- 
câtu dinsulu ametitu sub lovitur'a unei grin- 
de ardiende, cadiu langa unu parete de jume- 
tate ruinatu. 

„Spaim'a toturora erá infricosiata. 

„Lose nimene n'avü curagiulu a intrá in 
focu, ca sê scótia de acolo pe nenorocitulu 
proprietariu alu casei, 

„Unu momentu inca, si ori ce ajutoriu ar 
fi fostu tardía. 

„Dar amiculu fidel alu dinsului sari iu- 
te intre flacare si cu periclitarea vietii sale 
proprie lu-scóse din pericolulu amenintia- 
toriu, 

„Aducându-lu afara, cadiú si elu la pa- 
mentu, câ-ci focilu a atinsu si pe dinsulu 
forte aspru. 

„Dupa acésta scena amendoi devenira 


133 


bolnavi, sizacura in patulu doreriloru mai 
multu de o luna, 

„In fine se vindecara, si acóst'a fu o dí 
de serbatóre pentru ambele familie. 

,Acést'a di se serbá prin unu prandiu la 
més'a celui deja de trei ori mantuitu. 

„Sub decursulu prandiului dinsulu de 
totu emotiunatu dise amicului seu: 

»— Soumpulu meu amicu! Tu ai salvatu 
deja de trei viéti'a mea. Ti detorescu dara 
trei vieti. Cum sé-ti potu resplati aceste fapte 
ale tale? 

»— Prin amiciti'a ta, frate, — respunse 
acel'a, atringându-i man'a ou afectiune. 

»— E pré pucinu atát'a, — dise elu. Tu 
mi-ai redatu viéti'a, si inca de trei ori, eu 
dara trebue só-ti dau ce am eu mai scumpu 
in viéti'a acést'a; ca astu-felu sé remana in- 
tre noi o suvenire visibila, care totu-de-una 
sé ni revóce in memoria iubirea si stim'a nós- 
tra reciproca. 

„Toti se uitara cu atentiune incordata la 
dinsulu, câ óre ce va sé dica mai de- 
parte ? 

„Si elu continuă eu vóce solemna: 

»— Tu, frate, ai unu feciorasiu, eu am 
o fetitia. Ti-dau dara, ceea ce eu am mai 


314 


scumpu in lume, pe acesta fetitia de socia fiu- 
lui teu, 

„Cuvintele lui escitara unu entusiasmu 
in toti, Bucuria si fericirea loru ajunse la o 
culme nesperata. 

„Atunce amiculu seu se scolă si dise: 

»— Iubite! Sum atátu de emotiunatu, in- 
cátu devenii incapabilu de a-ti pot descrie 
simtiemintele animei mele. Diu'a de asta-di e 
cea mai fericita in viéti'a mea. Propunerea ce- 
mi faci, vine a incoroná simtiemintele nóstre 
de fericire amicala. O primescu dara cu cea 
mai mare bucuría. 

„Si toti se imbratisiara si se sarutara cu 
insufletire innalta, — si serbarea de insaneto- 
siare se terminá cu logodirea prunciloru. 

»De la acésta serbare trecura diece ani. 

»De atunce ambii amici morira, lasandu 
amendoi cu gura de mórte, ca decisiunea 
loru sé se esecute intocmai precum voira 
dinsii. 

„De atunce pruncii devénira mari. Fét'a 
si-termină anii de educatiuno, — ér junele 
in dilele trecute obtienü  doctoratulu in 
drepturi, 

»Diwa de esecutare a decisiunii se a- 
propia. 


135 


„E bine, domnule, — dise in fine Corne- 
lia, — parintele acelui tineru fu unchiulu ti- 
nerului medicu, pe care lu-vediusi a séra la 
noi, ér parintele acelei fete... 

Vócea ei intr'atát'a vibrá, incâtu fu sili- 
ta a se opri. 

Emiliu tremură de unu presimtiu infio- 
ratoriu. 


Dupa o pausa de cáte-va secunde Corne- 
lia continuă : 

— ... erá parintele meu! 

Emiliu pali la momentu. Presimtiulu lui 
se realisà. Dorerea lu-lovi cu iuticl'a fulgeru- 
lui, incâtu fu incapabilu de a rosti unu singu- 
relu cuventu. 

Elu se uită nimicitu la Cornelia, care 
continuà cu o vóco fórte intima : 

— Vedi dara, domnule, cá propunerea 
dtale e tardía pentru mine. 

— Vediu cu dorere, — suspină Emiliu. 

— Cá-ci eu nu mai sum libera, — adau- 
se ea. $ 

— Domnisióra, — incepu Emiliu, — ti- 
multiamescu pentru acésta declaratiune sin- 
cera. Ori care ar fi simtiementulu ce nutreaci 
pentru mine, detorinti:a mea de cavaleru me 


136 


opresce a te intrebá de acesta, cá-ci dta 
esti deoblegata prin decisiunea parintiésca. 

Corneli'a tacú, dra Emiliu continuă: 

— E bine, domnisióra eu acuma scíu 
care este detorinti'a mea. Si voiu sé mi-o im- 
plinescu. Nu voiu mai conturbá liniscoa dtale, 
ci me voiu departá din loculu acest'a. Me voiu 
retrage in singuretate, ocupandu-me numai 
cu dorinti'a de fericire a dtale. 

— Ti-multiamescu! — siopti ea. 

— Si acuma permite-mi a me recomandá 
pentru totu-de-una! Angerulu fericirii sé-ti 
surida pe tóta carier'a vietii dtale ! 

Elu i sarutà man'a, si esi far’ a mai as- 
ceptá sé dica si dins'a vr'unu cuventu de dos- 
partire. 

Ce i-ar fi folositu lui acuma ori cecuventu 
de incuragiare, déca dins'a nu mai potea fi 
a lui? 

Elu inchise usi'a, si ea remanendu sin- 
gura, cadi intr'unu bratiariu si incepi a plan- 
ge dorerosu. 

Serman'a, numai acuma vediu, cátu de 
multu iubesce pe Emiliu ; si totu-odata numai 
acuma, află, câtu este ea de nefericita ?! 

Emiliu se departà, ducéndu in sinulu seu 
simburele nefericirii salo, desperatiunea. 


137 


Lumea si viéti'a, nu mai aveau pentru 
dinsulu nici o valóre... 


Si totu-ai, dorerea lui n'ar fi fostu atátu 
do mare, de cumva arfi potutu sé afle, cá 
Cornelia iubesce-lu scu ba? 


Déca elu sciea, câ dins'a nu nutresco 
pentru dinsulu nici o simpathia, suferiá mai 
usioru, cá-ci celu pucinu nu-lu ingreuná do- 
rerea, câ dins'a e nefericita. 

Dar astu-felu dubictatea lu-neliniscea 
pana la nebunia; si noliniscea acést'a se mai 
mariá si prin celo dóue lacrime, co dinsulu a 
diaritu inainte de miédia-di in ochii Cor- 
neliei. 

Sub asemene impressiuni doreróse intră 
dinsulu in casina, unde onorab. inteligintia 
locala chiar se apucă sé jóce unu ,ferbl.* 


V. 


Totu satulu cunoscea acésta istoria do lo- 
godire, toti cugetau, câ si Emiliu scie de ea; 
pentru aceea dara nimene nu presupunea, câ 
dinsulu ar avé intentiune de a luá de socía 
pe Cornelia, si de aceea oi avura causa inte- 


138 


meiata a crede, cá dinsulu iubesce pe domni- 
sióra Hajnalka. 

Inse Emiliu nu erá din aceste parti, Elu 
a petrecutu copilarfa sa in celalaltu capetu 
alu districtului, si astu-felu nu cunoscea mai 
de aprópe relatiunea intima a acestoru dóue 
familie, nici logodirea prunciloru acestora. 


Pentru dinsulu comunicatiunea Corneliei 
fu o mare suprindere ... o suprindere atátu 
de nimicitória, incátu in momentulu primu 
alu comunicatiunii elu nici nu-si aduse a 
minte sé intrebe de numele fericitului mire. 


Elu se departá cu promissiunea de a re- 
nunciá pentru totu-de-una la amorulu ei; in- 
se numai buzele-i pronunciau aceste cuvinte, 
ér anim'a nu le simtiea. 

Amorulu lui ardinte nu potea sé se im- 
pace asié usioru cu situatiunea desastrósa ! 

Din contra, elu si propuse a cercá tóte 
mijlócele, a combate tote pedecile, ca sé póta 
reesí victoriosu in amorulu seu. 

Mai nainte de tóte dara intrebá de unu 
cunoscutu alu seu, câ cine e vorulu tinerului 
medicu, carele a sdra so află in serata de la 
dómn'a Frundianu ? i 


Si dinsulu află cu mirare, câ acel'a e Au- 
3 


139 


reliu Dulceanu, unu fostu conscolariu si bunu 
amicu alu aeu. 


Aureliu inca nu sosia casa din Viena, 
unde faci doctoratulu in drepturi chiar in 
dilele trecute, inse mama-sa buna lu-asceptá 
in tóta Ara 

Pregatirile se si facura pentru primirea 
lui; si iubitóri'a-i mama totu-de-una lacrimă 
de bucuria, de câte ori numai si-aducea a 
minte, câ va pote revedé pe fiulu seu, si câ 
acest'a nu se va mai departă din giurulu ol, 
cá-ci deja — lauda Domnului! — dinsulu gi-a 
finitu tóte studiile, 

Aureliu apoi si sosi a casa, si bucuria 
deveni deplina. : 

Dinsulu erá unu june naltu, brunetu, cu 
espressiuni fine; avea o atitudine placuta, de 
8i parea a fi nitielu cam esaltatu. 

Elu vorbiá cu multa sciintia, dar cu focu, 
— si se irită usioru. 

Erá inca pré tineru ! 

In demanéti'a urmatória primulu omu 
care vinl sé-lu cerceteze, fu Emiliu Ne- 
greanu, 

BucurPa vevederii insufleti pe ambii, si 
dinsii se imbratisiara ferbinte. 


140 


— E bine, tu siedi aice aprâpe? — in- 
trobá Aureliu de amiculu seu. 

— Da, sum pretoru in cerculu acest'a. 

— Me bucuru, cá vomu poté conveni a 
dese ori, cá-ci si eu me voiu asiediá aice. 

— Pré bine, — dîse Emiliu. Dar acuma 
érta-me sâ-ti gratulediu. 

— La ce? 

— La déne eveniminte fericite in vié- 
ti'a ta. 

— Si-acele ? 

— Antâiu la diplom'a de doctoru in drep- 
turi, ce obtienusi in dilele trecute spre glori'a 
nóstra natiunala. 

— Multiamu. 

— Si a dóu'a ? 

— La insoratiunea ta. 

— Ah! Acést'a nu mai e noutate. 

— Seciu, dar eu numai eri am auditu-o. 

— Ti-multiamescu si pentru ast'a. 

— Am auditu istori'a logodirii vóstre, si 
m'am bucuratu, cá vointi'a parintiésca va in- 
truní prin legatura conjugala dóue anime cu 
calitáti atátu de emininte. 

— Oh! frate, in casulu acest'a vointi'a 
parintiésca e numai o intemplara eventuala, 
câ-ci eu... 


141 


— Si fara vointi'a loru ti-alegeai de so- 
cía totu pe domnisiór'a Cornelia. 

— Asié este, scumpulu meu! Eu o iu- 
bescu cu totu foculu amorului meu. Asiu fi 
gata a sacrifică pentru dins'a tote, chiar si 
viéti'a mea, Alta fericire pentru mine nu 
esiste decâtu cu ea. 

— Asi€ dara fericirea ta e sigura, cá-ci 
ea va fi a ta, — díse Emiliu. 

— Asie credu si eu. 

— Ce felu? Tu numai credi acést'a, sj 
nu esti inca convinsu, câ dinsa va fi 
a ta? 

— Nu. 

— Cum asi6? 

— Asta nu atârna numai de la mine. 

— Dar cine sé se mai invoiésca, deca pa- 
rintii nu numai aprobara, dar inca ei decisera 
acésta casatoria ? 

— Cine ? 

— Da, da, cine? 

— Mo miru de tine, câ nu me intielegi. 
Apoi persón'a aceea fara, alu careia consim- 
tiementu acésta casatoria nu se póte realisá. 
Domnisiór'a Cornelia. 

— Ah! 

— Câ-ci sê vedi, frate! Insedaru ne lo- 


112 


godira parintii nostri, eu totu-si n'asiu pote 
sé conducu la altariu pe acesta copila, de 
cumva totu-odata n'asiu fi convinsu pe de- 
plinu, câ dins'a nu numai in urmarea vointiei 
parintiloru, ci din simtiementulu seu de amoru 
curatu me insotiesce in acelu locu, unde jura- 
mentulu léga dóue anime de Se pentru 
totu-de-una. 

Emilu tacù, éra Aureliu continuà : 

— Ce viétia ar fi aceea pentru mine, in 
care in tóte dîlele asiu află motive nóue si mai 
nóue, de a me convinge, câ socla mea numai 
fortiata de autoritatea parintiésca, a pronun- 
ciatu cuventulu „da än Fire-ar acést'a vr'o fe- 
ricire? Au nu este mórtea proferibila unei 
asemene vieti?! l 

— Asié este, — aprobà Emiliu. 

— Eu dara, — continuà Aureliu, — in- 
ainte de a face acestu pasiu mare in viétila 
mea, vreu a me convinge deplinu, déca fiin- 
ti'a — careia vreu sé-mi consacru viéti'a — 
me iubesce si dins'a séu ba? 

— Si in casulu negativu ? 

— Voiu abdice de fericire, si... 

In acestu momentu intră mam'a lui Au- 
reliu, si dinsulu intrerupse conversatiunea in 
obiectulu acest'a. 


143 


Toti incepura a vorbi despre alte ob- 
iecte. 


Peste o luna de dile pe Aureliu lu-aflâmu 
la Corneli'a. 

Ambele mame se preparau deja a serbá 
câtu de curendu cununfa fiiloru; nici un'a nu 
mai visá de vr'o pedeca, si astu-felu numai 
diu'a nu se decise inca. 

Aureliu inse, conformu resolutiunii sale 
comunicate si lui Emiliu, mai antâiu vol a se 
convinge de amorulu miresei sale, si numai 
dupa aceea s'o conduca la altariu. 

Elu dara acuma se află la dins'a. 

Candu dinsii remasera singuri, elu in- 
cepú : 

— Seumpa Cornelia, permite-mi in 6r'a 
acést'a sâ-ti facu o intrebare importanta ! 

Cornelia tresari la audiulu acestei voci 
solemne, éra Aureliu continuà : 

— Dar te rogu a-mi respunde cu tóta 
sinceritatea , câ-ci de la respunsulu dtale 
atêrna fericirea séu neforicirea nóstra. 

Elu tacù, ficsandu-si ochii cu incor- 


144 


dare spre fati'a ei, care deveni palida ca 
mórtea. 

Apoi ea dan: 

* — Ti-promitu, cá voiu respunde, pre- 
eum mi-va spune consciinti'a mea curata. 

— E bine, — incepü Aureliu, — parintii 
nostri ne logodira inca in fragedele nóstre ti- 
neretie, si noi amendoi crescuramu cu acea 
decisiune a loru in anim'a nóstra, câ la tim- 
pulu seu vomu realisá dorintia ferbinte a 
Joru. 

„Anii sborara, timpulu trecu, si éta noi 
acuma ne aflámu in ajunulu realisárii. 


„Nu peste multu binecuventarea biseri- 
cei va avé sé intarésca logatur'a nóstra pe 
viétia. 

„Inainte de a cere inse acésta binecuven- 
tare, eu — in interesulu nostru alu amendu- 
rora — dorescu sé aflu cu positivitate esistin- 
tia unui atribuitu mai principalu pentru feri- 
cirea nóstra conjugala. 

Elu taeü de nou. Lu-cuprinse o temere, 
care lu-opri a vorbi cáte-va secunde. 


Corneli'a tacea asemene, si vediendu la 
ce tíntesce dinsulu cu intrebare sa, ea tremu- 
ră de urmári. 


145 


Aureliu intrerupse de nou tacerea, 

— Eu sum convinsu, scumpa Cornelia, 
câ parintii nostri, de cumva dinsii aru tral, 
numai in casulu acel'a aru sustiené si acuma 
dorinti'a loru pentru uniunea nóstra, déca aru 
vedé câ noi ne iubimu sinceru, si fara nici 
unu altu interesu secundariu. 

— Asié e, — siopti Cornelia. 

— Eu, — continuă Aureliu, — sum con- 
vinu, câ déca dinsii aru esperiá, câ noi nu 
pastrámu in sinulu nostru amoru reciprocu, 
ma dóra nici simpathia: din iubire parin- 
tiésca aru desface logodirea loru isvorita totu 
din acestu simtiementu, si nici decátu nu aru 
pretinde de la noi, ca sé sacrificámu viéti'a si 
fericirea nóstra prin realisarea unei uniuni, 
care li- ar promite unu viitoriu atâtu de gro- 
zavu. 

— Ah! — suspină Cornelia, 

— E bine, eu dara nu credu a comite 
vr'unu pecatu in contra umbrei repausatiloru 
nostri, déca numai in acelu casu voiu esecutá 
vointi'a loru, de cumva voiu vedé, câ viito- 
riulu ni va suride cu fericire. 

Corneli'a mai câ lesinà. 

— Te rogu dara, scumpa Cornelia, res- 
punde-mi cu man'a pe anim'a ta, precum ti- 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 10 


146 


spune consciinti'a ta nefatiarita! Spune-mi 
iubesci-me si tu cu acel'a-si focu cu care te 
iubescu si eu?! Spune-mi acést'a, câ-ci fara 
amorulu teu nici odata nu voiu dá consimtie- 
mentulu meu la casatorí'a nóstra. 

Se facă unu momentu de tacere, din cele 
mai solemne si mai sante. 

Amendoi se aflau sub impressiunea unei 
supreme torture spirituale. 

In urma Cornelia díse cu tonu vibra- 
toriu : 

— Eu me supunu cu ascultare vointiei 
parintiloru nostri . . . 

— Dar eu nu voiescu acést'a, — reflectă, 
Aureliu, — eu dorescu sâ te supuni numai 
vointiei proprie. 

— Vointi'a parintiloru este si a mea. 

— Asié dara... 

— Te stimezu,... 

La acestu cuventu Aureliu se scolà. Min- 
tea lui fu luminata ca de unu fulgeru. Corne- 
lia nu cuteză a pronunciá cuventulu „te iu- 
bescu.* Ea numai lu-stimá, — dar nu-lu 
iubiá. 

— Ti-multiamescu pentru acésta since- 
ritate! — i dise elu, — apoi i sarutà man'a si 
esi ct scosu din minte, 


147 


Dar pe strada pe cine intelni ? 

Pe amiculu seu Emiliu Negreanu, carele 
de candu Cornelia i descoperi istori'a logodi- 
rii sale, nu mai avea stare, ci totu amblá, câ 
dóra totu-si va isbuti a fi fericitu si din- 
sulu. 

Si dinsulu acuma sperá. 

Cum sé nu? 

Aureliu i declară, câ dinsulu numai in 
acelu casu va vol sé esecute vointia parinti- 
loru, de cumva se va convinge pe deplinu, câ 
dins'a nutresce pentru dinsulu unu amoru ade- 
veratu. 

Si-apoi Emiliu asié credea, câ Cor- 
nelia nu iubesce pe Aureliu, — ma elu cu- 
teză a presupune, câ dins'alu-iubesce chiar 
pe elu. " 

Acele dóue lacrime din ochii ei, lu-auto- 
risau a presupune asié ce-va!... 

Elu salutà cu afabilitate pe posomori- 
tulu Aureliu, si luandu-lu de bratiu, mersera 
mai departe, si nu peste multu sosira la ospe- 
taria, , 

E bine, frate Aurelie, — i dise elu, 
intrandu ambii in odaia, — de ce esti atâtu 
de tristu ? 

— Afla, amice, pe scurtu, câ eu sum in 

10% 


148 


starea aceluia in alu carui sinu viéti'a se lup- 
ta cu mórtea. 

— Nu te intielegu. 

— Viu de la Cornelia ... 

— Si-apoi ? 

— Am avutu nefericirea sé me con- 
vingu , câ anim'a dinsei e straina pentru 
mine. 

Emiliu tresari. In anim'a lui se ivi o 
schintéua a fericirii dulci. 

— Ea nu me iubesce, — adause Au- 
reliu. 

— Numai ti-se pare, — lu-mangaiă 
Emiliu. 

— Ba, — reflectă Aureliu, — in adeveru 
e asié. Sum convinsu pe deplinu, 

Apoi elu enară din cuventu in cuventu 
convorbirea lui cu Corneli'a, si terminandu 
esclamá : 

— Acuma nu mai am pentru ce sé 
traiescu ! 

— Pentru a-ti creá unu vlitoriu fericitu, 
— observă Emiliu impressiunatu. 

— Dar potu eu sé aspiru la vr'o fericire, 
déca mi-lipsesce chiar simburele fericirii, spe- 
ranti'a ? 

— Dar pentru ce desperi? Au nu esti tu 


149 


inca tineru , cu frumóse calitâti intelectuale, 
si bogatu ? Am nu se va marită dupa tine ori 
care féta ? 

— Dar mie nici un'a nu-mi trebue afara 
de Cornelia. Si dins'a nu me vré. Ea iubesce 
dóra pe altulu. 

Acesta presupunere a lui Aureliu lumină 
de nou internulu lui Emiliu cu schintéu'a bu- 
curiei. Apoi dise: 

— Asis mi-se pare si mie! Dar asta sé 
nute... 

— De unde deduci acesta presupunere a 
ta? —  lu-intrerupse Aureliu numai de- 
cátu. 

Emiliu numai acuma observă ce cuvinte 
ponderóse scapă elu din gura! Rapedea iri- 
tatiune a lui Aureliu lu-facü confusu, incátu 
nu sciea ce sé respunda, cum sé spuna caus'a 
parerii sale despre amorulu Corneliei ? 

Aureliu inse lu-intrebá de nou: 

— De unde scii tu, câ Cornelia iubesce 
pe altulu ? 

Emiliu cugetá, câ va € mai bine, déca 
va spune adeverulu, deci elu dise: 

— Frate, fii cu sange rece! 

— E bine, asi sum, — respunse acela 
tremurandu de mania. 


150 


— Eu iubescu pe Cornelia. 

— Ah! misielule, — esclamă Aureliu 
cu furia, — tu esti dara causa nefericirii 
mele ! 

— Asculta-me, frate, si nu me atacă 
asi pe nedreptu ! Eu nu sum vinovatu! 

— Lasiule ce esti! Tu ai sedusu-o, si acu- 
ma mai curagiulu a-ti marturi pecatulu, — 
strigă Aureliu furiosu. 

— Dar asculta-me sé-ti povestescu ! 

— Nu vreu sé te ascultu. Vediu, câ esti 
unu misielu si lasiu. le pistolulu acest'a, pune- 
te colo 'n cotulu odáii! Unulu din noi trebue 
sé móra numai decátu, 

— Dar frate... 

— Taci! — strigă Aureliu intr'unu tonu 
grozavu. Impuscatur'a prima e a ta! 

Ambii se pusera la loculu loru, si Emiliu 
aredicá pistolulu sé-lu descarce. 

— Stai! — strigă de odata Aureliu. Re- 
cunoscu, câ intru adeveru tu nu esti de vina. 
Ti-ceru dara scuse pentru insult'a ce ti-am 
facutu. Deca dins'a m'ar fi iubitu n'ar fi ac- 
ceptatu amorulu teu. Tu nu esti de vina, ci 
numai dins'a! 

— Nu o acuză, iubite frate, pe ne- 


151 


dreptu! Dins'a e mai nevinovata si decâtu 
mine! 

— E bine povestesce-mi dara istori'a 
amorului teu, ca in fine sé intielegu si eu 
enigm'a acesta! 


Ambii ocupara locu pe unu divanu, si 
aprindiendu tîgari, Emiliu enarà lui Aureliu, 
cum s'a cunoscutu cu Cornelia, si cum s'a 
desvoltatu amorulu seu, cum elu n'a sciutu 
nimica despre logodirea ei cu Aureliu, cum o 
peti apoi, ce i respunse ea? si nu uită a ac- 
centuá, câ dins'a cu ocasiunea respunsului 
datu versă dóuc lacrime, — din cari elu con- 
cluso, câ dins'a tu-iubesce. 


— Ti-multiamescu, frate, pentru acésta 
sinceritate, — dise Aureliu ascultandu-lu pa- 
na ?n fine cu cea mai incordata atentiune, si 
stringându-i man'a cu afectiune, — se vode, 
cá tu esti unu adeveratu bunu amicu alu 
meu! 

— Miam implinitu numai detori'a, si- 
acuma me simtiescu usioratu de totu. 

— E bine, amice, acuma eu urmezu a-mi 
face detori'a. Eu la rondulu meu dara ti- 
promitu, cá voiu implini-o. Tu vei fi fe- 
ricitu! 


152 


Apoi elu si-luă palaria, si stringându 
man'a lui Emiliu se departă, 

Emiliu remase singuru, far’ a sci cum sé 
intieléga cuvintele lui Aureliu : , Tu vei fi fe- 
ricitu !* 


In demanéti'a urmatória apoi Cornelia 
primi acésta epistola : 

„Onorabila domnisióra ! 

» Dia simtiesci pentru mine numai stima, 

dara iubesci pe altulu. 

„In amorulu dtale dara eu sum — o pe- 
deca. 

„Eu inse te iubescu, te adoru, si vreu 
sé te facu fericita chiar si cu pretiulu vietii 
mele. 

„Me retragu si ti-dau voia sé poti dá 
man'a-ti acelui june pentru care ti-bate 
anim'a. 

„Pe candu vei ceti aceste sire, eu nu voiu 
mai fi intre cei vii. Unu glontiu va stinge fi- 
rulu vietii mele, care pana in ultimele mo- 
minte a nutritu pentru dta unu amoru sinceru 
si eternu, 


153 


„Fii foricita, — si uita suvenirea 
mea! 
Aureliu.* 


Serisórea cadiú din manile Corneliei, si 
ea lesinà ca lovita de fulgeru. 


VI 


In eáte-va minute apoi in satulu N. se 
lati scirea infricosiata , câ junele Aureliu 
Duleeanu s'a impuscatu intr'o odaia a ospe- 
tariei. 


Dinsulu adeca nu voi a mai mari cum- 
plita dorere a mamei sale si prin aceea ca sâ 
so impusee a casa, deci esecutá acestu planu 
nobunu in ospetari'a din satulu vecinu. 


Respandindu-se acésta scire infioratória, 
satulu intregu alergá numai decátu la fati'a 
locului spre a se convinge despre tristulu ade- 
veru. 


Dorere, scirea erá atutentica. 

Amieulu sinucisului, pretorulu Emiliu 
Negreanu, ca persóna oficiala, avü trist'a de- 
iorintia a constată dinsulu faptulu sange- 
rosu. 


154 


Glontiulu neinduratu i nimeri chiar a- 
nim'a, 

Si cum astu-felu toti se uitau la cadav- 
rulu nefericitului, toti incepeau a presupune 
felu de felu de cause, cari produsera acésta 
sinucidere, inse nimene nu sciü sé afle adeve- 
rat'a causa, 

Numai unulu se credea a sci acést'a, pre- 
torulu Emiliu Negreanu, inse nici elu n'avú 
curagiulu a si-o marturi, câ-ci se temea de 
acusarea consciiniiei sale. 

— Aureliu s'a sinucisu din causa mea, 
— se acusá elu, — pentru câ am cuceritu ani- 
m'a Corneliei ; dar — Domnedieu vede suflo- 
tulu meu — câ eu n'am sciutu de logodirea 
loru. Eu sum nevinovatu! — se mangaiă din- 
sulu in fine. 

Cadavrulu fu transportatu la cas'a mamei 
nefericitalui, unde apoi in diwa urmatória 
so tienura dóue ingropatiuni, a fiului si a ma- 
mei sale, care aflandu de acésta catastrofa sfa- 
siatória de anima cadiu lesînata si mori la 
momentu. 

A une ori si mórtea este o mare fe- 
ricire! 

Dupa cele dóue co:ciuguri mergeau in 
doliu nefericit'a veduva Frundianu, cu fiic'a 


155 


sa Cornelia, intimulu amicu Emiliu, tóta in- 
teliginti'a si unu publicu numeroau. 

In totu cortegiulu funebralu n'a fostu 
nimene, care sé nu simte dorere, a carui ani- 
ma sâ nu palpite de o compatimire profunda, 
si a carui ochi s6 nu innóte in lacrime de 
gole, 

Par’ cå toti compuneau o singura familia 
golitória, 

Preotulu rosti ultimele cuvinte de roga- 
tiune, apoi toti aruncara câte unu pumnu de 
tierina pe cosciuguri, si in urma incetara tóto, 
si toti se departara catra casa cu suspine in 
sinu si cu lacrime in ochi... 

Mam'a si fiulu, langa olalta, remanendu 
pentru totu-de-una dimpreuna, dormiau deja 
somnulu eternu. ... 


Cor neli'a, rentorcóndu-se la mama-sa, se 
culcă in patu si siese luni de dile nu se mai 
scolă de acolo. 


Atunce la svatulu medicului dimpre- 
una cu mama-sa intreprinse o caletoría 
prin Italia pentru restaurarea sanetâtii 
sale. 

Emiliu redicà o cruce monumentala la 
mormentulu amicului seu, si mai in fia-care 


156 


septemana viniá sé ingenunchie la ea si sé 
verse lacrime pentru sufletulu lui. 


Peste doi ani Corneli'a se rentórse cu 
mama-sa, corporalminte vindecata, dar cu su- 
fletulu morbosu. 

Vechi'a societate nu se mai poti recon- 
stitui. Dintre amicele ei, numai fiic'a notariu- 
lui nu se marită inca. Fetele parocului deve- 
nira sociele a doi notari comunali, ér domni- 
siór'a Hajnalka se marită dupa unu Jurassoru 
comitatensu, 

Inse nici vechi'a vioiciune a Corneliei nu 
se mai conservà; ci acésta se substitul prin o 
melancolia, trista. 

Indesiertu biét'a mama se nisuiá ao man- 
gaiă, si a-i causá vr'o bucuria, ea remase in- 
diferinte la tóte. 

Nimica nu o mai interesá. 

Numai unu cugetu o preocupă diu'a si 
nóptea. Acestu cugetu 4 rapiá liniscea si pa- 
cea sufletului; o tortură pana la nebunia. — 
Acestu cugetu erá, cá Aureliu a moritu pen- 
tru ea. 


157 


Consciinti'a-i erá atacata. 

— Elu a moritu pentru mine! — si-dicea 
dins'a in noptile insomniului, — e bine si eu 
trebue sé fiu demna de dinsulu! 

Si acésta idea o liniscea in cátu-va. 

Intr'o societate ea conveni cu Emiliu. 
La vederea lui ea tresari. Unu simtiementu 
deja mortu se redesceptá in internulu ei, a- 
morulu. 

Dar acestu amoru erá insocitu de nesce 
suveniri atátu de triste, incâtu  dins'a 
dupa prim'a emotiune incepi a tremură de 
frica. 

Emiliu inca se stramutà multu. Nu mai 
eră dinsulu acelu june vialu, de care lu-cunos- 
curamu la inceputulu naratiunii nóstre; spi- 
ritulu lui usioru deveni melancolicu si pré se. 
riosu, par” c'a imbetranitu cu vr'o diece ani. 

La „revederea Corneliei elu simti vi- 
brandu cea mai delicata córda a animei sale. 
De odata par’ câ intineri. Intunereculu, ce 
acoperi pan'acuma internulu seu, disparü, 
ivindu-se intr'insulu radiele sperantiei. 

Incepú cu dins'a o conversatiune. Ea lu- 
primi afabilu, inse fara a-i dá vr'unu indemnu 
la renoirea vechiloru relatiuni. Emiliu ve- 
diendu acést'a, avú delicateti'a a nu rempros- 


158 


petă nici una din suvenirile trecutului, 
ca nu cumva sé sfasie vr'orana abié vin- 
decata. 

Cu tote aceste inse elu nu desperă, ci as- 
ceptă cu paciintia desvoltarea naturala a sim- 
tieminteloru Corneliei. Timpulu e mediculu 
celu mai bunu, — si-dicea elu, — acel'a va 
vindecă incetisioru si suferintiele ei ! 

Trecura luni, Emiliu incepu sé amble de 
nou la Cornelia, unde fu primitu bine, mai 
alesu din partea mamei, si lui i se pari, câ 
timpulu intru adeveru pruduce resultatulu 
doritu, cá-ci Corneli'a câte odata parea mai 
vesela si mai bine dispusa. 

Intr'o dí apoi aflandu-se singura cu Cor- 
nolia, gasi cu cale a-i adrosá aceste cu- 
vinte : 

— Domnisióra! Permite-mi a-ti adresă 
éra-si o rogare ! 

— Placa, domnule! 

— A trecutu trei ani, de candu mi-luai 
cutezanti'a a-mi cere man'a dtale. Atunce la 
respunsulu ce binevoisi a-mi dá, ti-am pro- 
misu, câ me voiu retrage din giurulu dtale, si 
voiu cede locu altui mai fericitu decátu mine. 
E bine, domnisióra, eu vinu a-ti descoperi, 
câ atunce buzele mele vorbira fara autorisa- 


159 


tiunea animei. Nu, eu n'am incetatu a fi totu 
in giurulu dtale, ca celu pucinu sé fiu marto- 
rulu fericirii ce-ti suridea, déca sórtea fatala 
nu mi-a permisu sé fiu si eu partasiu la acea 
fericire. M'am retrasu, inse n'am incetatu a 
te iubi; ma amorulu meu crescea cu atâtu 
mai multu, cu câtu si pedec'a deviniá mai 
mare. Asta-di acea pedeca nu mai esiste. Sór- 
tea cruda a derimatu intr'unu modu fórte 
cumplitu decisiunea parintiloru. Seumpulu 
meu amicu Aureliu zace in mormantu. Amo- 
rulu meu de atunce si acuma traiesce numai 
pentru dta. Permite-mi dara, domnisióra, sé 
te rogu, sé aruncámu velulu uitârii a supra 
suferintieloru trecutului, — si sé incununámu 
cu fericire conjugala restulu vietii nóstre ! 


La ultimele cuvinte vocea lui deveni tro- 
muratória, si ne mai potendu grai nici unu cu- 
ventu, asceptá respunsulu Corneliei. 

Dins'a, palida ce erá, acuma deveni si 
mai palida, — si dupa o scurta pausa dise cu 
vóce solemna : 


— Domnule! Ceea ce n'am potutu atun- 
ce, éta vinu sâ-ti spunu acuma, Eu te iu- 
bescu!... 


Emiliu in estasulu bucuriei rapede sari 


160 


la ea, voindu a-i sarută man'a. Ea inse o re- 
trase continuandu : 

— Dar precum atunce, asié si acuma, 
intre noi se afla unu abisu, care impedeca rea- 
lisarea fericirii nóstre. 

— Unu abisu! 

— Acestu abisu atunce fu Aureliu, ér 
acuma e mórtea lui. 

— Mórtea lui? — gangavi Emiliu. 

— Da. Elu a moritu pentru mine, pentru 
fericirea mea. Dar eu nu potu sé rescumperu 
fericirea mea p'unu pretiu atátu de scumpu, 
In sórele bucuriei mele asiu vedé sclipindu 
infricosiatu totu numai sangele lui rosiu; in 
noptile veseliei mele mi-ar aparé totu-de- 
una o figura négra, figur'a lui, care ar veni 
sé-mi sioptésca necontenitu: „Eu am sacrifi- 
catu anim'a mea pentru tine, pentru fericirea 
ce o gusti acuma!“ Si aceste vederi , aceste 
cuvinte infioratórie mi-aru nimici tóta ferici- 
rea, mi-aru intristá dilele si noptile, m'aru 
nebuni. 

Emiliu pali ca paretele, si o ascultă in 
tacere, far” a fi capabilu de a poté rosti unu 
cuventu. "e 

Cornelia incheiă : 

— Vedi dara, domnule, cá din nefericire 


161 


eu nici acuma nu potu sé primescu propune- 
rea de casatoria ce mi-faci. Aureliu si-a frantu 
pentru mine anim'a, e bine la rondulu meu eu 
inca trebue sé facu asié, déca vreu sé fiu dém- 
na de umbra lui. 


— Inse... vol sé observe Emiliu ni- 
micitu. 

Dar Corneli'a lu-intrerupse. 

— Nu l'am iubitu pana cea traitu, dar 
acuma dupa mórtea lui eu adoru tierin'a sa! 
Voiu sé inchinu restulu vietii mele acestui 
mormentu, carele in víitoriu are sé fía alta- 
riulu meu, unde voiu indreptá rogatiuni fer- 
binti catra Domnedieu pentru etern'a pace su- 
fletésca a repausatului ! 


Emiliu si-fiesà ochii in pamentu, ca celu 
ce vede nimicindu-se intr'unu momentu tóta 
fericirea vietii sale. 

Cornelia continuà in tonu vibratoriu : 

— Elu si-a stinsu visti'a pentru fericirea 
mea, eu voiu stinge fericirea mea peutru vié- 
ta lui: anima pentru anima ! 

— Domnisióra, — dise Emiliu cu vóce 
solemna, — mai multu stimezu inalt'a pietate 
a dtale, decátu sé-mi permitu a ti-o combate. 
Eu me voiu retrage dara acuma pentru totu- 


Novele de I, Vulcanu tom, I. 11 


162 


de-una , rogandu-me lui Domnedieu sâ-ti 
deie taria sufletésca a suportă plagile vietii! 
Apoi elu si-luă remasu bunu, se departă 
cu anima sfasíata de dorere, si mai multu 
apoi nu conturbă liniscea Corneliei nefericite 


* 
* + 


Trecura doi ani. 

Langa mormentulu lui Aureliu si a ma- 
mei sale se mai aredică si alu treile, alu — 
Corneliei, care la dorinti'a sa — dupa o bóla 
lunga si vesceditória — fu inmormentata aice. 

Mam'a Corneliei si Emiliu remasera in 
viétia, dora numai ca sé fia cine sé acopere 
cu cunune cele trei morminte, si sé verse la- 
crime ferbinti langa ele, 

Sermanulu Emiliu! In satulu N. nu maí 
avea nici o suvenire dulce, decátu scól'a nóua. 

Cea vechia fu ruinata, si — in urmarea 
staruintieloru lui — locuitorii edificara o fru- 
mósa scóla de pétra. 


Amoru si ambitiune. 


In orasiulu Luncesci eră mare sgomotu, 
Pe strade nu intelniai, decátu trasure cari vi- 
niau din satele din giuru, aducându preoti, 
notari si alti inteligenti; in ospatarii nu ve- 
deai decâtu fetie rosie, ómeni bine ingra- 
siati, pe scurtu individi de la sate; ori inca- 

' trau te intorceai, in tóte partile zariai câte unu 
cunoscutu, câte unu amicu, care nu eră din 
acestu orasiu, 

Va dica aice de siguru se tienea vr'o adu- 
nare, 

Asié este. Luncesci e capital'a unui dis- 
trictu, si inteliginti'a romanésca erá conchia- 
mata aice la o conferintia in caus'a alegeri- 
loru de deputati, 

Acést'a fu prima conferintia romanésca, 
ce s'a tienutu in districtulu acesta; — deci 


166 


nu ne potomu miră, câ s'a adunatu unu 
publicu atâtu de numerosu, — la a dóu'a con- 
ferintia de siguru nu s'aru fi adunatu atátu 
de multi. Noi Romanii incepemu tóte intre- 
prinderile nóstre cu focu mare, apoi lasámu 
cestiunea balta, si nici la adunâri nu ne mai 
ducemu. 

E bine, entusiasmulu inteligintiei erá 
mare, Acuma ea avù pentru prima-óra oca- 
siune a pune basa solida la viitoriulu natiu- 
nalu alu acelui districtu. Cerculariulu convo-. 
catoriu dara nu resună in^esiertu, ci se adu- 
nara o multime de barbati din tóte partile 
districtului. 

Bucuria erá generala. 


Conferinti'a se deschise inainte miédia-di 
la 10 6re. Convocatoriulu fu aclamatu de pre- 
siedinte, si desbaterile se incepura. La ordinea 
dilei fu alegerea deputatiloru. 

Mai antâiu se scolà unu medicu tineru, 
si luandu cuventulu, tienú o vorbire stras- 
nica, propunendu ca Romanii in tâte cer- 
curile electorale sé candideze si ei deputati ro- 
mani, | 

Acésta propunere intrerupta in multe lo- 
curi de aclamatiuni entusiastice, fu primita — 


167 


la recomandatiunea unui protopopu — indata 
si in unanimitate, 

Apoi veni rondulu la statorirea progra- 
mei politice. Nici a supra acesteia nu dură 
multu discussiunea. Se primi indata, in una- 
nimitate si cu entusiasmu, cea mai radicala 
programa natiunala. 

In fine apoi se alesera persónele, cari 
voru avé a se candidá de deputati la viitórie- 
le alegeri, — si cu aceste — terminandu-se 
agendele — toti membrii conferintiei se in- 
trunira la unu banchetu datu de inteliginti'a 
locala in otelulu celu de frunte, unde apoi se 
inchinara multe toaste pentru fericirea, si vii- 
toriulu natiunii. 

Insufletirea erá atâtu de mare, incátu 
unulu dintre cei presinti a datu — tiganiloru 
o suta, de florini pentru o hora romanésca. 

Terminandu-se apoi si banchetulu, toti 
se rentórsera catra casa cu acea linisce inter- 
na, câ ei si-au implinitu detorf'a, — si cu acea 
convingere dulce, câ dinsii facura deja pa- 
siulu supremu pentru salvarea natiunala. 

Celelalte apoi voru urmă de sine,,. 

Dimpreuna cu dinsii sé parasimu si noi 
orasiulu Luncesci, unde intre unguri se si 
respandi scirea, cá Romanii vreu sé faca Da- 


168 


co-Romania, — si sé ne intórcemu cu unulu 
dintre membrii acestei conferintie la sate! 

Persón'a care ni-o alegemu e agerulu 
oratoru alu conferintiei, tinerulu medicu, care 
propuse a se candidá deputati romani in tóte 
cercurile electorale, 

Dinsulu locuiá in departare de trei óre 
de capitala districtului, intr'unu satu situatu 
pe o vale romantic la parintele seu, carele 
eră preotu acolo. 

Incependu inca nu de multu pracs'a me- 
dicala, dinsulu nu erá inca insoratu, dar — 
precum spunea faim'a — se aflá chiar in sta- 
diulu de a se inrolá cátu de curendu sub fla- 
mur'a lui Hymen. 

Si faim'a de asta-data avea dreptu. Tine- 
rulu medicu si de buna reputatiune, Cesaru 
Ulpianu— acest'a erâ numele lui — eră incatu- 
siatu cu lantiurile de rose ale amorului; elu 
iubiă o fiintia dragalasia si incantatória. 

Acést'a eră fiic'a notariului localu. 

Georgiu Trandafiru, notariulu comunei 
Albesci — unde se incspe naratiunea nóstra 
— erá unu omu de buna reputatiune in dis- 
trictu. Dinsulu a portatu mai multe oficie, a 
fostu si pretoru, a lucratu si ca advocatu, in 
urma apoi se retrase in acestu satu, unde avea 


169 


mai multe posessiuni de pamentu, ca astu-felu 
traindu mai usioru, sâ le pâta cultivă, 

Elu avea numai o féta, Veturia, pe care 
dimpreuna cu socí'a sa o iubiá cu totu foculu 
unui parinte bunn, Fiic'a loru li eră desfeta- 
rea cea mai mare, unic'a bucuria si sperantia 
in víitoriu. Dinsii dara nu crutiara nici spese 
nici ostenele, ca Veturi'a loru sé poseda cea 
mai perfecta cultura moderna. 

Inzestrata cu unu pré frumosu talentu 
intelectualu, Veturia Trandafiru a corespunsu 
pe deplinu asceptáriloru parintiloru sei, si 
dupa unu studiu in decursu de câti-va ani de- 
veni un'a dintre cele mai culte dame tinere 
ale districtului. 

Dar cultur'a eră numai o parte a calitâ- 
tiloru frumóse ce dins'a posedea. Acésta se 
mai completá, séu mai bine a dice, se incoro- 
ná prin frumseti'a-i admirabila, 

In siepte comitate féta ca ea nu se mai 
află, câ-ci eră frumósa ca visulu junelui in- 
amoratu, dulce ca sarutare prima , si placuta 
ca radiele de primavéra. 

Candu te uitai la ea, ti-parea cá vedi in- 
fatisiandu-ti in realitate idealulu creatu in 
noptile fantasíei, cá-ci eră mai poetica decátu 
madon'a lui Rafaelu, mai majestósa decátu 


170 


amorulu unei copile de cinci-spre-diece ani, 
si mai sublima decátu inspiratiunea di- 
vina, 

Candu te uitai la mersulu ei, ti-parea, 
câ vedi leganatulu unei flori, — candu au- 
dieai vócea el, ti-parea, câte incanta unu 
choru de serafimi, — si candu ti-straluciá 
surisulu ei, ti-parea, câ ceriulu ti-s'aà de- 
schisu. 

Tali'a-i erá ca bradulu, peru-i ca penele 
corbului, ochii-i ca due stele negre, guriti'a-i 
ca o cirésa despicata, manile-i ca doi crini 
dalbi, — o frumsetia completa, in care nici o 
particea nu strică admirabila armonía a in- 
tregului. 

Deca la aceste vomu mai adauge, câ ea 
— abié trecuta de siepte-spre-diece ani — se 
află in etatea cea mai bogata in gratii, vomu 
completă in câtu-va debil'a fotografia ce fa- 
curamu domnisiórei Veturia Trandafiru, 

June de cultura nalta, Cesaru Ulpianu 
nu poti a necunósce aceste calitáti emininte, 
nu potü a remané neatinsu de farmeculu loru. 
Dupa terminarea studieloru sale, abié se ren- 
tórse la cas'a parintiésca, spre a se asiediá 
definitivu in comun'a Albesci, — elu reve- 
diù si pe Veturia, pe care no vediuse de 


171 


siepte ani, si impressiunea ce dins'a faci a 
supra lui i produse o revolutiune in a- 
nima. 

Candu o vediú pentru ultima óra, ea erá 
o copilitia abié de diece ani, nedesvoltata in- 
ca nici corporalminte nici spiritualminto; o 
fiintia frageda, cu care toti ómenii numai glu- 
mescu, si nimene n'o obosesee cu vorbe serió- 
80; acuma inse o află in deplin'a pompa a 
frumsetiei sale intelectuale si fisice, ascul- 
tandu compliminte de admiratiune din tóte 
partile, si domnindu a supra toturora ca o re- 
gina adorata. 

In scurtu timpu Cesaru se inrolá si elu 
sub stégulu adoratoriloru ei, si fu mai noro- 
cosu decátu toti ceialalti rivali ai sei. Veturia 
nu siovai multu a-lu preferi toturora, cá-ci ea 
lu-iubiá. 

Parintii loru observara cu multa bucuria 
desvoltandu-se acestu amoru, câ-ci prin casa- 
toria prunciloru ambele parti se considerau 
pré satisfacute in aspiratiunile loru. 

In privinti'a acestei uniuni conjugale 
nici nu se mai indoiá dimene. Realisarea ei 
eră numai cestiune de timpu. Cununia 
inca nu se defipse, dar pregatirile deja se fa- 
ceau. 


172 


În asió stadiu se află amorulu lui Cesaru 
pe timpulu de unde apucaramu firulu naratiu- 
nii presinte. 

Sosindu a casa de la conferinti'a din Lun- 
cesci, elu numai decâtu grabi la Veturia. 
Acolo deja se află o gocietate mare. Membrii 
din satele invecinate ale conferintiei erau adu- 
nati toti la parintele Veturiei, cunoscutu de 
toti ca unu mare natiunalistu. Aice dinsii 
compuneau planulu de actiune in acestu cercu 
electoralu, fiindu intre ei si candidatulu loru, 
avocatulu Alesandru Negrila. 

Cesaru Ulpianu avea mai multa popora- 
litate in cercu, inse dinsulu nu primi candi- 
datur'a din caus'a oficiului seu de medicu, 
care nu-i permite a absentă de la postulu seu. 
Elu dara recomandă pe amiculu seu Negrila, 
promitiendu totu odata totu sucursulu seu, 
si astu-felu reesîrea acestuia erá ca sigura, cu 
tóte câ avea sé se lupte in contra unui conte 
magiaru. 

Pana ce barbatii se ocupau cu politic'a, si 
se cufundura in labirinturile acesteia, Cesaru 
esi in gradina, unde gasi pe Veturia chiar ce- 
tindu „Familia.“ 

La vederea lui ea surise dulce, si scolan- 
du-se in picióre lu-salutà cu afectiune, 


173 


— Am grabitu sé viu a te vede, — i dîse 
Cesaru sarutandu-i man'a. 

— Te-am asceptatu, — respunse ea. 

— E bine, cum ai petrecutu timpulu de 
candu nu ne-amu vediutu ? 

— Reu, pentru cá nu erai a casa. 

— Dar absinti'a mea n'a duratu multu, 
numai o di si jumetate. : 

— Dar acestu intervalu fu unu secolu 
pentru mine. 

— Ti-multiamescu pentru aceste cu- 


vinte. 

— Dar am si plansu ! 

— Al! 

— Am avutu unu visu infricosiatu. 

— Nu te teme de visuri! 

— Dar asculta-me sé ti-lu poves- 
tescu ! 


— Te ascultu ! 

— Am visatu, cá eram fórte morbósa, — 
dar nu corpulu me doriá, ci sufletulu. Ból'a 
mea deveni totu mai periculósa, incátu ajunse 
in stadiulu in care eu paream a nu mai sci ni- 
mica de mine. 

, — Infioratoriu! 

— Parintii mei gelitori plangeau la pa- 

tulu doreriloru mele, si eu — incapabila de a 


174 


poté rosti vr'unu singurelu cuventu — au- 
diam totu-si plansulu loru. Scieam tote ce se 
intemplau in giuru de mine; nu-mi poteam 
deschide ochii, dar ochii mei spirituali vedeau 
tóte câte se petreceau in odaia, Vedeam si pe 
parintii mei, si plansulu loru desperatu mi- 
sfasià anim'a. 


— Oh! ce tortura suferisi, scump'a 
mea ! 

— Trei medici renumiti fure chiamati a- 
mi ajutorá. Ei se consultara langa patulu meu, 
si eu i audii dicóndu, câ n'au nici o sperantia 
pentru rensanetosiarea mea. 

— Si eu nu eram intre ei? 

— Nu. Te aflai in departare. 

— Nu se póte. 

— Asié visai. 

— Dar visurile mintiescu. 

— E bine, asculta mai departe visulu 
meu ! Medicii se departara cu convingerea, câ 
mie nu mi se mai póte ajută, câ eu de siguru 
voiu mori. Intr'aceea eu paream din ce in ce 
mai debila. S'apropiá momentulu, in care 
aveam sé-mi respiru sufletulu. Parintii mei 
aprinsera dóue lumine de céra, si tienendu 
cáte un'a in mana ingenunchiara langa patulu 


175 


meu, rostindu rogatiuni ferbinti catra tronulu 
a totu-potintelui Domnedieu. 

— Oh! draga, nu mai continuá, cá-ci 
naratiuuea ta mi-scóte lacrime din ochi, — 
esclamá Cesaru sub impressiunea unei mari 
doreri. 

— Dar nu uită, câ acest'a e numai visu! 
Eu dara am moritu, si in scurtu timpu fui 
ascernuta in cosciugu. Ce scena trista fu acés- 
t'a! Eu zaceam acoperita cu lintiolulu de 
mórte, in giuru de mine ardeau luminele de 
córa, si in odaia domniá linisce mormentala, 
Multime de ómeni, barbati si femei, venira a 
me vedé pentru ultima-óra, si a me compati- 
mí. Ochii mei erau inchisi, dar totu-si vedeam 
tóte; eram mórta, si eu totu-si audieam plan- 
setele loru. 

— Oh!scump'a mea... 

— Asié zacui dóue dile. A treia dí apoi 
venira preotii sé me ingrópe. Erau siese insi, 
imbracati in doliu. Audi cantarea loru gel- 
nica, vediui pe parintii mei inmarmuriti in 
genunchi si in tacere, câ-ci cumplita dorere 
li-a secatu lacrimele in ochi, — zarii poporulu 
dio satu, cum plangea si elu. 

— Dar pe mine? 

— Indesiertu me uitam in tóte partile cu 


176 


ochii mei spirituali, nu te vedeam. Tu erai 
dusu departe, mi-parea câ m'ai uitatu de 
totu... 

— Dar scii câ visulu teu insulta amorulu 
meu, — observà Cesaru. 

— Nu te superá! A fostu numai visu. Si- 
apoi in visu vedemu multe... 

— Imposibilitáti, — intregi Cesaru. 

— Asi6 e, — aprobă Veturia. 

Apoi ea continuà: 

— In fine preotulu celebrante me bine- 
cuventă. Parintii mei cadiura spre mine, sé 
me sarute mai pe urma in viéti'a acesta. Sim- 
tieam caldur'a respiratiunii loru, simtieam 
foculu sarutârii loru, simtieam ferbintiél'a la- 
crimeloru loru ce se versau pe fati'a mea pa- 
lida. Voiam sé me scolu, sé-i imbratisiezu, sé 
li spunu cá n'am moritu; dar bratiele si bu- 
zele mele par’ câ erau mórte, nu le poteam 
miscá. Intr'aceste parintii mei si-tieneau ca- 
petele plecate totu spre mine, si plangeau sfa- 
sîatoriu. Mam'a mea lesînă, si cei din apro- 
piare o dusera in odaia vecina, — ra tat'a 
remase langa cosciugu totu stergéndu-si la- 
crimele. 

— Ce visu cumplitu! 

— Apoi pusera spre mine acoperitoriulu 


177 


cosciugului, si incepura a bate cuie intr'in- 
sulu. Ah ce sunetu infioratoriu fu acest'a ! Mi- 
parea, câ fia-care cuiu se bate de a dreptulu 
in anim'a mea. 

Emotiunata de naratiunea sa, Veturia se 
opri pe cáte-va secunde, apoi continuà: 

— Dupa ceremon/'a indatinata, conduc- 
tulu porni Inainte merse o féta fecióra, im- 
bracata in albu, ducându crucea, Dupa ea ur- 
mara dóue-dieci si patru de fete mici, tóte 
in albu, apoi copiii ministranti, apoi preotii, 
— dupa acestia urmam eu in cosciugulu 
dusu de siese fecióre in haine albe, — 
dupa noi viniă parintele meu si publiculu 
adunatu. 


— Dar eu? 
— Ah! tu nu erai acolo, si ast'a erá do- 
rerea mea cea mai mare... În fine sosiramu 


in cimitiru. Cosciugulu fu asiediatu la mar- 
ginea mormentului, si dupa o scurta rogatiu- 
ne a preotiloru, lu-lasara josu in mormentu. 
Limb'a omenésca e incapabila ca sé-ti potu 
deserie infricosiat'a mea spaima din momin- 
tele candu simtieam, câ me lasa in josu, spre 
a me ingropă pentru totu-de-una. Voiam sé 
strigu, sé sfarmu cosciugulu, dar n'aveam po- 
tere. Eram mórta. Audieam cum cei de a su- 


Novele de I, Vulcanu tom, 1. 12 


178 


pra, din giurulu mormentului, diceau incetu : 
»Fía-i tierin'a usióra!* Simtieam cum fia- 
care aruncá spre mine tierina, apoi pamen- 
tulu totu se inmulti a supra mea, mormen- 
tulu fu aredicatu, clopotele incetara, publiculu 
se imprasciă, si eu par' câ lesînai. 

Cesaru statea in tacere impressiunatu de 
naratiunea acestui visu infioratoriu. 

Veturi'a incheiá : 

— In somnulu meu de nebunia de odata 
audii, câ nesce pasi s'apropia de mormentulu 
meu. Simtii câ cine-va ingenunchiă la cru- 
cea mormentului, si numai decâtu audi o 
vóce trista, care mi-sioptea: „Scumpa Vetu- 
ria! Iérta-me, si te descépta, câ-ci eu si acu- 
ma te iubescu!* Recunoscui vócea numai de- 
câtu. Erá ata, Acésta mi-inspiră atát'a po- 
tere, incátu rupsei cosciugulu, aredicai intr’ 
unu momentu pamentulu de a supra mea, si 
esti la tine sé te imbratisiezu, si — me des- 
ceptai. 

— Ce bine, câ in fine te desceptasi, dupa 
acestu visu infioratoriu! Te rogu nu mai visá 
de aceste! 

— Dar potu eu sé visezu ceea ce 
vrou? > 

— Poti, déca nu te ocupi diu'a cu idei 


179 


de aceste. Tu esti fericita si voi fi; te iu- 
bescu si te voiu iubi pentru totu-de-una. 

Si Cesaru, sarutandu-i man'a, o luă de 
bratiu, si o conduse susu la óspeti. 

Mai tardíu toti fure invitati la cina, si 
petrecura la olalta pana se innoptà. 

Demanéti'a apoi se departara toti eu pro- 
missiunea solemna, cá voru lucrá pentru ree- 
sîrea candidatului romanu in cerculu loru 
electoralu. 


IL 


Trecura trei septemani dupa cele spuse 
in capitolulu precedinte. Miscárile electorale 
se pornira in tóte partile. Spiritele erau fórte 
agitate, Totu cerculu se află in o ferbere vio- 
lenta. 

Romanii, siguri de resîrea loru, cá-ci 
majoritatea imposanta a alegatoriloru erá ro- 
mana , se pregateau doja la marele banchetu, 
ce se va dá in onóroa deputatului alesu Ale- 
sandru Negrila, — ma unii.se si apucara a 
invetiá toasturile, ce dinsii voru improvisá la 
acelu banchetu. 

Cesaru Ulpianu a amblatu din satu in 


12* 


180 


satu, insufletindu si desceptandu poporulu 
pentru marele actu natiunalu, ce avea sé ur- 
meze. 

Tóte se aflau in stadiulu celu mai 
bunu. 

Dar nici partid'a contraria nu dormiá. 
Candidatulu acesteia erá contele Muguray, 
proprietariulu a dóue sate din acestu cercu de 
alegere. Ambele aceste sate erau romanesci. 
Locuitorii acestora — fosti iobagi ai conte- 
lui — atârnau si acuma multu de la elu, câ-ci 
ei avendu pamenturi pucine, dr padure nimi- 
ca, erau siliti a recurge la ajutoriulu con- 
telui spre a poté trai. Cortesii contelui dara 
intrebuintiara tóte argumintele aceste spre a 
capacitá pe alegatorii din aceste dóue sate, câ 
ei trobue sé voteze pentru contele. Dar inse- 
daru. Conducatorii romani, in frunte cu Ce- 
saru Ulpianu, desceptara si-aice in asié mare 
mesura spiritulu natiunalu, incátu bietii plu- 
gari romani preferira a suferi in viitoriu per- 
secutiunile diregatoriloru contelui, decátu a 
nu votá si ei pentru candidatulu din sange- 
le loru. 

Poporulu nostru e bunu. Elu asculta de 
cei mai cu minte, nu voiesce fia-care a fi — 
conducatoriu. 


181 


Asié dara contele n'avea nici unu aloga- 
toriu romanu, ér ungurii faceau numai o mi- 
ca parte a alegatoriloru. 

Totu-si elu nu desperá, ci numai — as- 
ceptá. 

Intr'o sera Cesaru Ulpianu sosi tardiu a 
casa, din o escuraiune facuta in satele vecine, 
spre a lucrá pe acolo in favorulu candidatu- 
lui romanu. 

Abié se culcă sprea se odihni, candu 
cine-va batú la ferést'a odâii, in care dormiá 
dinsulu, 

— Cine-i ? — intrebà elu. 

— Servitoriulu de la ospetaria, — res= 
punse o vóce din afara. 

— Ce vrei? 

— Te rogu vina iute la noi, câ o grofitia 
care a sositu a séra e tare bolnava! 

— Numai decâtu. 

Servitoriulu se departă, si Cesaru im- 
bracandu-se iute, grabi la ospetaria sé védia 
pacient'a, 

In pórta lu-asceptá unu servitoriu imbra- 
catu in livre, care lu-conduse numai decátu 
in o odaia pentru óspeti. 

Íntrandu in odaia, Cesaru, spre cca 


182 


mai mare suprindere a sa, gasi pe contele Mu- 
guray. 

— Domnule, — i dise acost'a dupa salu- 
târile recipróce, — ti-multiamescu câ ai gra- 
bitu a veni asié iute. 

— Asta e detori'a mea, — respunse Ce- 
saru inchinandu-se cu demnitate. 

— Sórtea a decisu ca eu sé recurgu 
pentru ajutoriu chiar la contrariulu celu mai 
aprigu in politica. 

— Numai in politica, domnule conte, — 
aecentuà Cesaru observatiunea sa. 

— Si eu credu asid. E bine, mi-s'a in- 
templatu o nenorocire mare. A séra venindu 
aice de catra Dumbrava, intr'unu locu caii se 
spariara, si rostornara caruti'a. Eu scapai 
fara vro vatemare mai periculósa, — inse fii- 
ca mea si-turti man'a asid tare, in cátu eu 
me tomu do unu pericolu mai mare, cá aceea, 
o chiar franta. 

— Este permisu a intră la contesa in 
momentulu acest'a ? 

— Dins'a te ascépta de multu, Poftimu, 
intra! 

Contele deschise usi'a laterala , si medi- 
culu intră dimpreuna cu elu. 

In odai'a, in care intrara, erá intunerecu. 


183 


Numai nesce debile radie ale lampei acoperi- 
te, respandeau pucina lumina. Intr'unu cotu 
alu odâii se află unu patu, acolo zacea conte- 
sa franta de doreri. 

Tinerulu medicu luă lamp'a de pe mesa, 
o descoperi, si merse cu ea la patu sé esami- 
neze ran'a bolnavei. 

Contes'a parea a dormi, cá-ci ochii-i erau 
inchisi, si espressiunea fetiei sale nici decátu 
nu se stramută la apropiarea medicului. Ea 
nu erá frumósa, inse disordinea in care pe- 
rulu ei i adumhriá fruntea asudata, la lumi- 
n'a lampei, o infatisiau in o aureola poetica. 
Si acésta totu-de-una face impressiune buna 
a supra animeloru candide si simtitórie. 

In acestu momentu inse Cesaru erá — 
medicu; elu avea 86 esamineze ran'a numai. 
Apo? elu iubiá deja pe Veturia. 

Anim'a lui dara remase ne-impressiu- 
nata. 

Elu dede lamp'a in man'a contelui, si cu 
recél'a unui medicu espertu incepi a studiă 
ran'a. Apoi legandu man'a contesei, dise con- 
telui : . 

— Man'a nu e rupta. Lovitur'a mare a 
produsu numai o rana grea. Nu e pericu- 
lósa. 


184 


— Ah! — esclamà la aceste cuvinte si 
contesa, venindu-si in ori chiar in momentulu 
acest'a, 

— Gratia Domnului! — dise contele, 

— Unde sum? — intrebă contesa ca 
desceptata dintr'unu visu profundu. 

-- In locu bunu, unde te vomu grigi, 
dupa nenorocirea ce ni s'a intomplatu, — o 
mangaiă contele, 

— Dar ce sa intemplatu? — intrebă 
dins'a 6ra-si, 

Contele i povesti tâte. 

— Ai dreptu, — aprobă in fine contes'a, 
vediendu cá nu are potere nici macaru a-si 
aredicá mane. 

— Aibi rabdare, contesa, — dise medi- 
culu, — in dóue trei dile dorerile voru trece, 
si ran'a in scurtu timpu so va vindecă, 

Contes'a se uită pentru prima-óra in ochii 
medicului. Ea tresarl Cesaru Ulpianu erá 
unu june deo rara frumsetia barbatésca. Ochii 
loru se intalnira, si contes'a in momentulu 
acesta uită tote dorerile sale. 

Dar Cesaru remase totu rece, ca langa 
ori care morbosu. Contesa n'a facutu a supra 
animei sale nici o impressiune, 

— Ah! dta! — esclamă ea la vederea 


185 


lui, aducându-si totu-odata a minte, câ acestu 
omu e celu mai aprigu contrariu politicu alu 
latalui-seu 

— Eu sum norocosulu, — dise Cesaru cu 
curtesia. 

— A trebuitu sé ajungu in starea acés- 
ta, ca sé potu face cunoscintia cu dta, — dise 
contes'a cu unu surisu glumetiu. 

— Dorere, noi medicii, — roflectá Ce- 
saru, — cam in modulu acest'a facomu mai 
tóte cunoscintiele nóstre. 

— Asié dara, déca nu ne-amu fi restor- 
natu cu caruti'a, dta nici n'ai fi venitu la noi! 
— observă ea. 

— Afaceri multe . . . incepit Cesaru. 

— Mai alesu acuma, — lu-intrerupse 
contes'a semnificativu. 

— Acuma?... Ca totu-de-una! — res- 
punse Cesaru, facéndu-se a nu intiolege alu- 
siunea, Dar acuma e tardíu. Dvóstre aveti 
trebuintia de repausu. Eu me recomandu! 

— Dar mane domanétia ? . . .incopú a-lu 
rogá contele. 

— Mane si in tóte dilele, pana candu 
contes'a se va vindecă deplinu, voiu vini a-mi 
face detori'a. 

Elu strinse man'a contelui, si salutandu 


186 


pe contes'a, esi, apoi merse a casa, unde se 
culcă, si dormi bine pana demanéti'a, far” a 
meditá celu pucinu unu momentu a supra 
incidentului, cá sórtea Va alesu a face celu 
mai mare serviciu chiar inimicului seu de 
morte. 

Nu se interesă multu nici de contele, nici 
de contés'a, ci o consideră ca pe ori care pa- 
cienta a sa. 

In dilele urmatórie apoi Cesaru continuă 
a face visitele sale regulatu la contesa, le- 
gandu-i ran'a si dandu-i instructiunile nece- 
sarie; tóte aceste visite totu-de-una erau scur- 
to, mediculu grabiá, cá-ci avea fórte multi 
pacienti. Apoi elu erá ocupatu si cu miscárile 
electorale ; conducatorii poporului totu viniau 
la dinsulu a-i aduce reporturi, si a-i cere in- 
siructiuni ulterióre. 

Mai multu timpu petrecea elu inse la 
Veturia , conversandu dulce despre viéti'a 
loru fericita, si facându planuri pentru vii- 
toriu. 

Erau dulci aceste convorbiri, cá-ci ele 
contieneau espressiunea celei mai sublime 
fericiri, pronunciata de animele cele mai can- 
dide. 

Intr'un'a din dile Cesaru éra-si se aflá la 


187 


Veturia, siediendu sub pomii tufosi ai gradi- 
nei, loculu loru de predilectiune. 

Sórele ardea cumplitu, amenintiandu tóte 
florile cu vescedire. In acestu timpu erá atátu 
de placutu a siedé colo sub pomii umbrosi. 
Cesaru si Veturia si-petreceau fórto bine. 

De odata, se ivi inaintea loru unu omu 
strainu, servitoriulu contelui Muguray. 


— Sé me ierti, domnule doctoru, — in- 
cepú acel'a, — câ am indresnitu a veni 
aice, 

— E bine? — dîse Cesaru, 


— Ma tramisu contele a te rogá sé vini, 
cá-ci contes'a se afla fórie rou. 

— Ce i s'a intomplatu ? 

— Nu sciu, 

— Spune, câ la momentu voiu fi 
acolo. 

Servitoriulu se departă, salutandu-i cu 
respectu, dr Cesaru mai romaso siedierdu cu 
Veturia. 

Dupa departaroa servitoriului ea i diso: 

— E bino, am sé to pedepsescu. 

— Pentru cs? ” 


— Ai facutu unu pocatu. 
— Co? 


188 


— Ai taimuitu ce-va, ce eu apoi am au- 
ditu de la altii. 

— Dar ce? 

— Cá fica contelui Muguray zace bol- 
nava in ospetarf'a din satulu nostru. 

Ah! 

— Si câ mediculu ei esti tu! 

— Ce pecatu! 

— De war fi pecatu, mi-ai fi spusu aat'a 
de multu, câ-ci de atunce ai fostu de multe 
ori la mine, 

— A vindecă o suferinda este pecatu ? 

— Bine, bine! Nu cumva sé se inschim- 
be rolurile! 


— Cum ? 

— Ca suferind'a sé devina — vindecató- 
ria, — éra vindecatoriulu sé devina suferindu 
— de anima, 

— luma! 

Us 6 


— En spune-mi e frumósa contes'a ? 
— Nici decátu. 

— E nalta ? 

— Mijlocía. 

— Bruneta ? 

— Da. 

— Peru-i? 

— Negru. 


189 


— Dar ce 'ntrebu eu de aceste! Vóue 
vi e destulu, déca o femeia scie suride fru- 
mosu. Are contes'a insusirea acésta ? 

— Nu sciu, cá-ci dinsa totu suferindu 
inca n'a avutu ocasiune a me incantá cu su- 
risulu el. 

— Grigi de tine, ca nu cumva sé te pré 
incante. 

— Ah! scump'a mea, ce glume dulci mai 
scii tu face, - dîse Cesaru sarutandu man'a 
miresei sale. 

— Nu e ast'a gluma, draga. 

— E bine, si din ast'a vediu, câtu de 
multu me iubesci tu pe mino, cá-ci unde e 
amorulu mai ferbinte, acolo si gelosia e mai 
mare. 

— Du-te, du-te, intipuitoriule, — dîse 
Veturia suridiendu, — inca me faci gelósa! 
Du-te, câ-ci contesa, te ascépta, ea sufere . . 
du-te... 

Cesaru nu se miscă, Fati'a lui deveni se- 
riósa. Elu privi cuvintele Veturiei dreptu sa- 
tira. Anim'a lui fa lovita de o dorere necu- 
noscuta inca pan'atunci. 

Veturia observă acést'a, deci se scolà, si 
intindiendu-si bratiulu lui Cesaru, i dise cu 
amabilitate : 


190 


— E bine sé te conducu eu pana la pór- 
ta. Dar apoi vina curendu la mine, câ-ci te 
asceptu cu doru! 

Cesaru se scolă, si dimpreuna cu Vetu- 
ria esi din gradina, si mersera la olalta, unde 
apoi se despartira, spre a se revedé in cu- 
rendu. 


III. 


Trecú o septemana. Ran'a contesei — 
prin unu incidentu fatalu — deveni totu mai 
periculósa, Dorerile ei erau atâtu de mari, 
incátu mediculu trebui sé veghieze totu langa 
dins'a, spre a studiá tote simptomele bolei. 
Asta veghiare continua intr'atát'a consumă 
timpulu lui Cesaru, incátu de o septemana 
numai odata potú sé mérga a vede pe Ve- 
turia, 

Acésta absintia a lui Cesaru a si produsu 
o mare nelinisce in anim'a Veturiei. Ea ince- 
pú a presupune felu de felu de cause, si in 
urma ajunse la acea convingore trista, cá mi- 
rele ei a devénitu infidelu. 

Dar nu erá asié. 

Cesaru erá ocupatu nu numai cu aface- 


191 


rile medicale, dar si cu miscârile electorale, 
cari din dí in d$ i consumau totu timpulu. 
Ran'a contesei deveni atâtu de periculósa, in- 
câtu se potea teme de urmárile cele mai in- 
fricosiate, Tinerulu medicu erá gelosu nu nu- 
mai de reputatiunea, dar si de onórea sa; elu 
adeca se temea, câ inimicii lui voru scóte 
sgomotulu, câ dinsulu numai din caus'a opi- 
niuniloru sale politice, contrarie ale contelui 
Muguray, nu si-a implinitu cu consciintia 
missiunea de medicu. Dinsulu dara negligă 
nu numai escursiunile electorale, dar inca si 
pe Veturia, — ca sé póta fi totu cu pa- 
cient'a sa, ca astu-felu s'o vindece mai usioru 
si sé-si salveze onórea. 

Dar absinti'a lui si in cerculu electoralu 
facă mare turburaro. Inimicii lui si incepura 
a respandi faim'a, câ elu sa vendutu lui Mu- 
guray; unii si spusera pretiulu vendiárii sa- 
le; altii vediura chiar pe contele candu i-a, 
datu diece mii de fl.; ma erau si de aceia, cari 
afirmau , câ Cesaru Ulpianu de acuma in- 
ainte va lucră in contra lui Alesandru Ne- 
grila. 

Pe scurtu in cerculu electoralu se escá o 
confusiune mare. 

Se intielege de sine cá sgomotulu respan- 


192 


ditu nu avea nici o basa, Cesaru si-impliniá 
numai oficiulu seu de medicu, Apoi elu mai 
nainte de tote erá medicu, si-apoi — omu po- 
liticn. 

Noroculu lui erá, câ nu sciea nimica des- 
pre tóte acoste; câ-ci sciindu-se a fi atacatu 
nu numai in poporalitatea sa, dar si in amo- 
rulu seu, ar fi fostu o lovitura mare pentru 
dinsulu. 

Elu dara urmă cu visitele sale la con- 
tes'a, 

Intr'un'a din dile ea se află mai bine, si 
incepi a conversá cu mediculu seu: 

— Mi-paré bine, domnule, câ in fine a 
sositu o dí, in care me simtiescu si eu mai bine, 
cá-ci éta potu sé-ti multiamescu pentru bine- 
voitoriulu serviciu si sacrificiu doveditu la 
vindecarea mea, 

— Ah! contesa, eu sum medicu, mi-am 
implinitu dara detorfa, — observă Ce- 
saru, 

— Dta ai facutu de asta-data mai 
multu, decâtu implinirea detorintiei dtale, 

— Am facutu ceea ce asiu fi facutu 
ori carui bolnavu alu meu, — dîse me- 
diculu, 


193 


— Ori caruia ? — intrebă contesa ficsan- 
du-lu cu ochii. 


— Da, — respunse Cosaru cu convic- 
tiune. 

— Eu am cugetatu, câ... 

Contes'a tacü pe unu momentu, negasindu 
numai decátu unu cuventu potrivitu. 

Cesaru inse o pricepü, si — tresarl. 

— Eu am cugetatu, — incepu contes'a 
de nou, — câ dta te-ai portatu in privinti'a 
mea cu mai multa atentiune, decâtu cum ai 
fi tratatu pe altii. 

— Faria cu damele totu-de-una trebuo 
sé fimu mai ingrigitori, — respunse Cesaru 
eu recéla, 

— Multiamescu pentru acésta distinctiu- 
ne, in numele secsului meu, — díse contes'a 
inchinandu-si capulu cu surisu. 

- Este de prisosu, contesa. Atentiunea 
nóstra e o detoria, ce o implinimu cu pla- 
cere, 

— Dta esti pré galantu. 

Cesaru nu respunse nimica, ci numai se 
inehinà cu respectu. 

Urmă tacere de cáte-va secunde. Apoi 
contes'a intrerupse de nou liniscea : 


Novelo le I. Vulcanu tom. I. 13 


194 


— Domnule Ulpianu, pentru ce siedi dta 
aici la satu? 

— Mi-place aice, contesa, 

— Dar ce póte sâ-ti placa aice? 

— Aice au siediutu mosii si stramosii 
mei; aice se afla mormintele loru; aice am 
petrecutu si eu anii copilariei mele, — aice 
am cele mai scumpe suveniri ale mele. 

— Adeca trecutulu te lega de acestu 
locu ? 

— Da. 

— Inge viitoriulu ? 

— Si vlitoriulu. 

— Esti dóra inamoratu aice de ci- 
ne-va. 

Cesaru tresarl, — apoi dise cu pas- 
siune : 

— Mai multu, contesa. Eu am mirésa 
aice. 

Acuma contes'a tresari, Dar predomnin- 
du-se, dîse indata: 

— Ab! ti-gratulediu, Asta inse nu te 
póte impedecá de a-ti cautá unu campu mai 
largu pentru activitatea si talentulu dtale. 
Dta esti inca tineru, ai o reputatiune buna, 
viitoriulu ti-promite multu. Ar fi pecatu 


195 


sé-ti ingropi talentulu intr'unu satu necu- 
noscutu. 

— Dar la sate chiar asié potomu servi 
omenimii ca la orasie. Aice chiar asié se re- 
clama ajutoriulu mediciloru, ca si acolo. Deca 
toti medicii s'aru mută numai la orasie, ce 
aru face atunce bietii ómeni de la sate? 


— E bine, mârga la sate medicii cu ta- 
lente mai inferióre, cei ce pau o missiune 
mai innalta. Dar cei ce sunt chiamati a face 
roforme in sciintie, sé se grupeze in orasiu. 
Acolo e si loculu dtale. 

— Contesa, pré esageredi in apretiui- 
rea talentului meu. 

— Nu crede! Apoi in orasiu ai ave alta 
societate, de cultura mai innalta. Toti ómenii 
mai mari, si tóte familiele de rangu mai in- 
naltu, saru bucură a posede cunoscinti'a 
dtale. 

— Oh! me rogu... 

— Prin cunoscinti'a acestoru 6meni, prin 
influinti'a loru, ti-s'ar deschide unu campu 
si mai mare Ai poté inaintá la vr'unu rangu 
mai innaltu, conferindu-ti-se vr'o distinc- 
tiune. 

— Dar eu nu aspiru la asié ce-va. 

13* 


196 


— Én cugeta numai, cum ti-suna titlulu 
de „medicu supremu alu districtului !* 

Tinerulu medicu tresari in adanculu seu. 
Elu audi pronunciandu-se cea mai ardenta si 
secreta aspiratiune a sa, Totu-si predomnin- 
du-se, dise: 

— Eu nu vreu sé fiu. 

— Consiliariu regescu ! 

— Nu dorescu sé fiu. 

— Séu sé capeti o decoratiune, pentru 
meritele castigate pe terenulu modicalu. 

— Nu primescu. Decoratiunile se dan 
pentru premiarea coruptiunii. 

— Vei vorbi altu-felu, déca voi avé si 
dta vr'o cruce de auru. 

— Te insioli, contesa, 

— E bine, vomu vede mai tardîu. 

Contes'a mai riscă o ultima si pré teme- 
raria incercare, spre a atitiá ambitiunea lui 
Cesaru. Deci cu tóte câ ea sciea, cá me liculu 
are deja mirésa in satulu acest'a, i díse cu 
confidintia : 

— Apoi te-ai insorá, 

Cesaru tresari poternicu. 

Contes'a continua : 

— Prin o casatoría bine calculata ai 
poté sé intri in legatura cu vro familia iu- 


197 


nalta. Eu asic credu, câ ori care familia aris- 
tocratica ... 

— Dar ti-am spusu-o, câ eu am deja mi- 
résa, — o intrerupse Cesaru rece, 

— Pardonu! — dise contesa, Éta ce 
scurta sum eu la memoria. Si cine e miréa'a 


dtale ? 

— Fiic'a notariulu de aice. 

— Veturia Trandafiru! I gratulediu, — 
dise contesa inchinandu-si capulu cu su- 
risu. 

Contesa nu gratulă lui, ci ei, Acésta 
distinctiune, si surisulu micsioratoriu alu ei, 
cu care si-insotí acele cuvinte, revoltara in- 
ternulu lui Cesaru in contra contesei, 

Elu se scolă numai decâtu, si dise cu 
curtesia fina : 

— Multiamu in numele ei, Me ducu sé-i 
spunu gratulatiunca dtale! 

Tonulu cu care Cesaru pronuncia aceste 
cuvinte erá atátu de intimu, incátu contes'a 
recunoscu numai decátu, câ mediculu se simte 
insultatu, deci dise indata: 

— Totu odata spune-i si aceea, câ dtale 
ti-am gratulatu indata ce mi-ai spusu, câ te 
insori, 

~- Si inca fara de a sci pe cine voiu 


198 


luá de socia, — adause Cesaru cu sarcasmu 
finu. 

— Te insieli, domnule, — observă ea, — 
eu audîsem deja de insoratiunea dtale, inso 
n'am sciutu-o cu siguritate. 


— Ti-multiamescu, contesa, de nou, si 
iérta-me sé me recomandu, — dise mediculu 
cu surisu ghiatiosu. 

— E bine, la revedere dara mane! 

— De cumva n'asiu poté sé vinu... 


— Ah! intielegu, dta nu mai vrei sé 
vini, — lu-intrerupse contes'a iute. 

— Nici decátu, contesa! Dar in dílele 
urmatórie voju fi fórte ocupatu. De cumva 
dara n'asiu poté sâ vinu, ti-voiu anunciá acés- 
t'a numai decátu demanéti'a. 

— Seciu inainte, ce se va intemplá. Nu e 
mirare, dta te uresci multu in societatea 
mea, — incheià contes'a cu unu surisu co- 
chetu. 

Cesaru tresari. Curtesi'a cea pré cordiala 
a contesei i desceptà in anima o idea, de care 
se infiorà. 

— Acésta femeia me iubesce! — si- 
dise olu numai decátu in internulu animei 
sale. 


199 


Apoi ca spariatu de acesta .descoperire, 
dise: 

— Mediculu nici odata nu se uresce in 
societatea pacienteloru sale! Asié dara, déca 
voiu poté, voiu vinl. 

— Te voiu asceptá, — dîse contds'a, in- 
tindiendu-si man'a lui Cesaru, care stringân- 
du-o, facii unu complimentu si se departà. 

Contes'a se uită dupa elu adancita in cu- 
gete melancolice, apoi luă, o carte si incepu a 
ceti. Dar cetitulu i oferi o petrecere pré mo- 
notóna, inchise dara cartea iute, si se puse la 
ferésta ca sé se uite la strada... 

Ea erá fórte neliniscita. O idea i turbură 
pacea interna. Erá óre acest'a amoru? Vomu 
vede mai tardiu!... 

Candu Cesaru inchise usi'a dupa sine, cu 
acea convictiune parasi chilf'a contesei, ca sé 
nu sé mai rentórca acolo nici odata. Elu erá 
maniosu. Cuvintele din urma ale contesei lu- 
iritara fórte. Se simtiea insultatu in amorulu 
seu, suprem'a sa ambitiune. 

— Dica, lumea ce va dice! — medità elu 
in sine, — eu nu voiu mai calcă pragulu aces- 
tei contese superbe. Ea nu se mai afla in pe- 
riclu. Eu am vindecatu-o. Asi6 dara nimene 
nu me póte acusá, cá — din motive politice 


200 


— nu i-am datu ajutoriulu medicalu. Eu mi- 
am facutu detori'a fatia cu dinsa... Apoi 
cum a resplatitu ea ajutoriulu meu? Mi-a in- 
sultatu amorulu: a despretiuitu pe Veturia! 
Nu, eu nu voiu sé mai vedu nici macaru 
ospetaria, in care so afla acesta fiintia afu- 
risita ! 

Apoi merse a casa. Se puse a scrio nesce 
epistole, dar abic scrise dóue-trei sire, aruncă 
condeiulu la o parte. Literile se miscau in- 
aintea lui. Elu erá fórte iritatu, si starea 
acést'a lu-facú incapabilu de a serie. Incepü 
dar a se preamblă prin chilia, inchidiendu 
mai antâiu usi'a si neprimindu pe nimene. 

Asi treci diwa si se facu nópte. Cesaru 
se culcă, inse nu potú sé dórma. Si-revocă in 
memoria unulu dupa altulu ióte cuvintele 
contesei. Mai antâiu si-aduse a minte de in- 
vitatiunea ei la orasiu, si acuma incepu a 
meditá cu mai multa recdla a supra aces- 
tei idei. 

— Intru adeveru, — dîcea elu, — aice 
la satu cerculu meu de activitate nu este si 
nu póte sé fía pré mare. Afara de câti-va in- 
teliginti, pacientil mei constau numai din 
plugari, cu cari nu sciinti'a si pracs'a mea 
medicala, ci numai paciinti'a se póte perfec- 


201 


tiuná. Aico dara eu nu potu sâ-mi eluptu nici 
unu viitoriu mai frumosu. 

Apoi urmă o | ausa, in care dinsulu pre- 
cumpeni tóte motivele, cari lu-indemnau la 
acésta decisiune, si dise éra-si : 

— E bine, recunoseu, câ cerculu acesta 
are trebuintia de mine, inse eu le voiu implini 
aceste si din orasiu, chiar Ca si de aice; ma 
de acolo voiu poté dóra face mai multu si in 
privinti'a politica, 

Acesta idea apoi lu-linisci, si si-dise cu 
convietiune adanca mai departe: 

— Da, da! Bine a disu contesa, câ aice 
eu wam nici unu viitoriu. Apoi si viétila e 
pré monotóna aice pentru mine, carele am 
petrecutu optu ani la Viena. Mo voiu mută 
dara la orasiu. Acolo se afla mai multi ómeni 
culti! Voiu face cunoscintie nóue, si... 

Cesaru nu cutezá a continui, dar in urma 
totu-si adause: 

— E bine, de ce nu? Pentru câ sum ti- 
neru si inca Romanu ? Dar sciinti'a nu e le- 
gata de etate séu de natiunalitate. Apoi prin 
patroni nalti tóte se potu efeptui. Si eu voiu 
poté dara ajunge usioru medicu districtualu. 
Si in calitatea acésta voiu pote sé facu si mai 
multu pentru natiunea mea! 


202 


Intr'aceste trecu miediulu noptii, si Ce- 
saru inca nu-si inchise ochii. Elu totu meditá : 

— Dar mai antáiu me voiu insorá. Cátu 
mai curendu voiu serbă cununia mea cu Ve- 
turia. Apoi ne vomu mută amendoi la orasiu, 
in Luncesci. Si in scurtu se voru realisá tóte 
aspiratiunile mele sivomu fi amendoi fórte 
fericiti. 

Dar de odata, se spariă. Fantasandu des- 
pre Veturia si despre amorulu loru, numai 
decátu i se ivi la vederea sa spirituala o figura 
infricosiata, contes'a. Elu si-aduse a minte de 
cuvintele prs afabile ale acesteia, si precum 
atunce tresari de o idea ¡vita la momentu in 
internulu seu, asié si acuma se cutremurà de 

"aceea-si, si esclamá : 

— Ah! Taci limba veninósa, taci! Cu- 
vintale tale blastemate inghimpa anim'a mea. 
Eu nu vreu sé te iubescu. Eu te ureseu! 

Dar elu par’ câ totu audiea inca vócea- 
dulce lingusttória. Cuvintele ei nencetatu 
sunau in urechi, 

Infioratu si mai multu, elu strigă: 

— Fugi dinaintea mea, fantóma urgi- 
sita, care conturbi liniscea si fericirea mea! 
Fugi, pieri, sé nu te mai vedu!,.. 

Diorile incepura a se ivi candu Cesaru 


i 
i 


203 


Ulpianu, obomtu de suferintiele spirituale ale 
unei nopti lungi, adormi. 


IV, 


In diu'a urmatória contes'a Arabela — 
numele de botezu alu fiicei lui Muguray — 
indesiertu asceptă pana séra pe mediculu 
seu, câ-ci acel'a nu vinil. 

Dar nici vorba nu-i tramise. 

Si ast'a erá ceea ce pe dins'a o neliniscea 
si mai multu, câ-ci — precum si dvóstre citi 
— dinsulu promise contesei, câ in casulu de 
a nu poté vini, o va insciintiá, 

Cesaru scolandu-se catra miédia-di, ce e 
dreptu, si-aduse numai decâtu a minte de 
promisiunea facuta, contesei, si câ dins'a as- 
eépta dóra de demanéti'a totu insedaru. Pri- 
mulu cugetu ce i plesni prin capu, fu, sé-i 
tramita unu biletu de escusare pentru absin- 
t'a sa pe diwa de adi. Se si puse la mésa a 
compune acelu biletu. Mai tardíu inse decise 
contrariulu, sâ nu-i tramita nici o insciintiare. 
Diva inca n'a espiratu, deci mai pote sé si 
mérga la dins’, inse numai pe cáte-va minute, 
numai sé-i spuna câ adi nu are timpu a pe- 


204 


trece mai multu la dins'a. Apoi nici nu sar 
cuvini, ca dupa conversarea de eri s'o para- 
sésca numai decâtu, sé-i arete prin ast'a, câa 
intielesu sarcasmulu dinsei, câ e ofensatu. Mai 


bine va fi a ignoră tâte, si -— prefacéndu-se 
a nu se fi intemplatu in internulu seu nici o 
schimbare — sé converseze cu dius'a rece, 


intre marginile celei mai stricte etichete; si 
astu-felu in urma s'o parascsca de totu Bi pen- 
iru totu-de-una. 

Acesta fu planulu, ce Cesaru lu-cugetă, 
a fi mai cu scopu in impregiurárile sale; deci 
multiamitu cu elu, si liniscitu de totu in in- 
ternulu seu, esi de a casa, si cercetandu pe 
toti pacientii sei, merse la Veturia. 

Veturia lu-primi cam rece, cá-ci dinsulu 
deja de mai multe dile nu venise a o vedé. Ea 
lu-acusă de infidelitate. Acesta faci impres- 
siune rea a supra lui, si pentru prima-óra in 
viéti'a sa se manià pe Veturia. Dar mania 
lui nu dură multu, cá-ci ea incepu a vorbi cu 
elu mai afabilu , surise frumosu, si vioitiunea 
vechia se restitui în animele loru. 

Cesaru petreci pana sér'a tardiu acolo, 
fara ca sé-si mai aduca a minte de contes'a 
Arabela, si câ i-a promisu a o cercetá séu 
celu pucinu a o insciintiá sé n'o ascepte. Candu 


205 


apoi elu se rentórse a casa, erá tardíu a tra- 
mite po cine-va le ea, cá-ci deja nóptea se in- 
cepea. 

Inse elu nu multu se necasi din causa 
acést'a. Pucinu i pasă, déca contesa chiar s'a 
maniatu pe elu. Pentru dinsulu grati'a ei nu 
avea nici unu pretiu. Elu o ureá. 

Peste nópte inse Cesaru si-schimbă pare- 
rea in privinti'a acésta. Figur'a contesei éra- 
si se ivi inaintea lui. Inse acuma aceea nui 
so paru atátu de respingatória. Dar ce i-a 
dísu ea atátu de insultatoriu, ca sé aiba causa 
ao uri? Lu-chiamă la orasiu. Dar asta fu si 
o dorintia vechia a lui. I deschise tabloulu 
unui viitoriu mai frumosu. Dar prin ast'a i 
atinse placutu simtiemintele cele mai dulci 
ale lui, Nu, nu, contes'a totu-si nu e vrednica 
de ura si chiar de despretiu. 

— Inse ea — meditá Cesaru mai departe 
— ainsultatu amorulu mou, a despretiuitu pe 
Veturia, pe care o iubescu din adanculu ani- 
mei mele! E bine, ea dóra n'a intielesu acele 
cunvinte asié, pre cum mi le-am csplicatu eu. 
Dar nici nu mi-a facutu vvo insulta. A gratu- 
latu mai multu Veturiei decátu mie. Dar co 
va sé dica asta? Unu resultatu alu invidei, 
comuna totuturoru femeiloru. Ea invidiéza de 


206 


la Veturia noroculu ce face prin mine. Invi- 
dia, éta totu pecatulu ei! Acest'a inse nu me 
póte indemná, ca eu s'o parasescu pentru 
totu-de-una ; din contra, eu trebue sé intre- 
tienu cunuscinti'a mea cu dins'a si mai de- 
parte, ca mai tardiu mutandu-me in orasiu, 
si acolo avendu si protectiunea dinsei, sé potu 
mai usioru a-mi realisá visurile de inaintare 
pe carier'a mea. 

Intre asemene cugete adormi Cesaru, si 
demanité'a desceptandu-se, mai nainte de tóte 
visitele sale, merse a vedé pe contes'a Arabela. 


Contes'a tresari de bucuria le vederea lui, 
si salutandu-lu cu surisu pe budie, i dîse: 


— Ah! e frumosu, câ ai vinitu. Dupa 
absininti'a-ti de eri, am cugetatu câ nu vomu 
mai avé onóre a te vede la noi. 

— Nici var fi fostu mirare, — observă 
centele, care asemene erá de fatia, — misca- 
mintele electorale consuma acuma totu sim- 
pulu barbatiloru, cari simtiescu cá missiunea 
loru este a face politica. 


Cesaru intielese alusiunea contelui, si 
respunse: 

— Politic'a — domnule conte, — e mis- 
siunea toturoru ómeniloru de bine, cari iu- 


207 


bescu dreptatea, si cari dorescu inflorirea 
patriei lora. 

— Ai dreptu, domnule medicu, — res- 
punse contele, — inse de multe ori nu toti 
6menii de bine potu sé-si implinésca missiu- 
nea loru in asta privintia. Ei potu fi impede- 
cati prin feliurite cause; séu nu sciu a face 
politica, séu nu potu, câ-ci si-au alesu o ca- 
riera pentru viétia, pe care politic'a reu aco- 
modata impregiurâriloru actuale i impedeca 
in inaintarea loru. 

— E bine, cei slabi la angeru sé se re- 
traga, si sé lasa locu altoru mai resoluti! — 
observà Cesaru. 

— Dta esti inca tineru, insufletitu de 
ilusiuni frumóse, si lipsitu de ori ce esperintie 
desamagitórie, — díse contele suridiendu, — 
dar acusi, candu ti-se voru ivi primele fire de 
peru albu, vei vede, cá ast'a de candu-i lumea 
a fostu totu asié, si va fi totu asié, cá-ci altu- 
felu nu se póte, pana ce ómenii voru fi ómeni. 
Atunci te vei convinge si dta. 

— Nici odata! — afirmă Cesaru resolutu. 

— E bine, de asta-data sé intrerumpemu 
firulu discussiunii nóstre. Eu am sé me ducu. 
La revedere, domnule medicu! La revedere! 

— La revedere! — lu- salutà si Cosaru, si 


208 


stringéndu man'a contelui, acesta si-sarutá 
fiica si se departà. 

Cesaru si Arabel'a remasera singuri, cá-ci 
guvernanta eră chiar dusa in satu. 

— E bine domnule Ulpianu, — incepu 
contesa conversatiunea, — pentru co esti 
dta asié aprigu inimicu alu nostru ? 

Intrebarea frapanta suprinse fórte pe Ce- 
saru, si dupa cáte-va secunde de siovaire res- 
punse cu curtesia : 

— Contrarii politici nici odata nu ee potu 
numi inimici. 

— Dar distiuctiunea e atâtu de fina, in- 
cátu in visti'a practica aceste de regula so 
confunda. E bine, déca dara voiesci sé facu si 
eu o distinctiune intre cuvintole contrariu si 
inimicu, spune-mi de ce esti dta contrariulu 
nostru ? 

— Interesele politicei nostre natiunale 
pretindu astu-felu, contesa, — respunse Ce- 
saru cu demnitate. 

— Intersele natiunale ale dvóstre sunt si 
ale nostre, cé-ci noi nu suntemu inimicii Ro- 
maniloru. 

— Sum convinsu despre ast'a. 

— Au nu scli dta, — continuă contes'a, 
— câ si stramosii nostri au fostu Romani ? 


209 


— Ba scíu. 

— Deci, de si politic'a secoliloru trecuti 
ni-a schimbatu natiunalitatea, noi totu-si iu- 
bimu natiunea aceea, din care ne tragemu sj 
noi, cá-ci — precum dice Romanulu — san- 
gele apa nu se face. 

— Me bucuru de acésta declaratiune, — 
respunse Cesaru, — dovediti-ni acésta sim- 
pathia si in fapta, si-apoisi noi ve vomu 
innaltiá ! 

— Alegeti pe tat'a de deputatu, si din- 
sulu va sprigini tóte interesele poporului ro- 
manu. 

— Nu potemu. 

— Ba poteti. Dia cu influinti'a-ti mare 
ai poté face totulu in privinti'a acést'a. 

— Dar noi avemu deja candidatulu nos- 
tru, in contra caruia nu potemu lucrá, cá-ci 
dinsulu posede increderea toturora. 

— Nici nu poftimu noi, ca dta sé lucri 
in contra candidatului romanu, numai sé re- 
mani passivu. 

— Dar nu potu. 

— Poti, déca vrei. Vei gasi sute de cau- 
se, cari te voru poté impedecá. De esemplu, 
vei dice câ esti bolnavu, si o septemana ina- 
inte de alegeri nu vei esi din chilia, 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 14 


210 


— Dar nu vreu. Onórea mea e deja an- 
gagiata, si consciinti'a natiunala nu-mi per- 
mite a-mi petá cuventulu datu. 

— Respectezu sinceritatea dtale. Cestiu- 
nea pusa pe acestu terenu, ori ce indemnare si 
rogare din partea mea ar fi necuviintiósa. Sé in- 
chiâmu dara aceata disputa politica, care nici 
nu convine secsului meu. Permite-mi inse a-ti 
spune numai atât'a, câ déca dta vrei s'ajungi 
medicu supremu in acestu comitatu, patro- 
narea parintelui meu — si fara a-i face vr’ 
unu serviciu politicu — pentru totu-de-una 
ti-este garantata. 

— Deca voiu aspiră vr'odata la acestu 
postu, — respunse mediculu, — voiu cere 
acesta patronare. 

Precum vediuramu, Cesaru — de si as- 
piră la acestu postu — nu descoperi secre- 
tulu seu. Contes'a observandu respingerea 
fina, intórse firulu conversatiunii spre alte 
obiecte. 

Peste o jumetato de óra elu se departă 
cu multu mai neliniscitu decátu cum veni. 
Cuvintele contelui, dar mai alesu ale contesei, 
i batura cuie 'n capu, 

Mii si mii de idei trecura prin mintea lui 
Cesaru pe cale, pana ce sosi la locuinti'a sa. 


211 


Ajunsu acolo, intră numai decâtu in odaia, 
ocupă locu intr'unu bratiariu, si lasă cursu 
liberu cugeteloru sale. 


Elu incepu a meditá cu tóta seriositatea 
a supra positiunii sale ; si-precumpeni faptele 
si portarea sa de pan'acuma, facându-si o con- 
secintia pentru viitoriu. Conclusiunea facuta 
nu-i suridea cu multa placere. Elu prevediu, 
câ pe calea apucata nu-si va poté realisá sco- 
pulu doritu. Facéndu opositiune domniloru 
cu influintia, aceia i voru derimá treptele ina- 
intârii. 

Co sé faca dara ? 

A lucrá in contra natiunii sale, nu-lu 
lasa consciinti'a natiunala; a desvoltá activi- 
tate in favorulu ei — nu póte, cá-ciin casulu 
acest'a ar trebui sé renuncie la tóte aspiratiu- 
nile sale de inaintare in calitatea sa de me- 
dicu, dar asta nici odata nu va poté face. 

— Ce sé facu dara? — se intrebá elu 
in fine. 

— Curiósa intrebare ! — si-rpspunse totu 
dinsulu. Par' câ nu mi-ar fi spusu contes'a 
Arabela ce am sâ facu ? Nimica. Nu me voiu 
mai pune in fruntea causei natiunale, dar nici 
in contra einu voiu lucră nimica. Va sé 


14* 


212 


dica, voiu fi passivu. Eta totu ce se cere de 
la nime. 

Si dupa aceste elu de totu liniscitu 
aprinse a tigareta, — preamblandu-se prin 
odaia. 

— Dar este acest'a vr'unu pecatu natiu- 
nalu ? — continuă elu apoi meditatiunile sale, 
Nici decâtu ! Pentru câ nu voiu mai figură in 
fruntea miscaminteloru natiunale, ci voiu fi 
mai multu passivu — în aparintia ; eu totu-si 
voiu poté contribuf la marea nóstra opera na- 
tiunala — prin nepartinirea contrariloru nos- 
tri. Ma ca passivu, in tacere, netemutu si ne- 
observatu de nimene, dóra voiu poté face si 
mai multu in interesulu nostru. Apoi numai 
pan'atunce voiu remané in positiunea acést'a, 
pana candu mi-voiu realisá visulu meu, pana 
ce voiu ajunge medicu alu districtului, si a- 
tunce voiu incepe de nou si cu mai multu 
efectu activitatea mea. 

— Asié voiu face, — si-dise dinsulu du- 
pa pausa de cáte-va minute. Voiu incetá a 
mai agitá in contra alegerii contelui Mugu- 
ray, dar nici in favorulu lui nu voiu vorbi. 
Prin acésta nu voiu periclitá de felu caus'a 
natiunala, cá-ci reesirea lui Negrila e deja 
asigurata, Apoi contele — de si cadiendu — 


213 


se va impacá cu mine, câ-ci va vedé, câ eu 
n'am mai lucratu in contra lui; astu-felu apoi 
elu me va protegiá la candidarea mea, 

Intre aceste sosi o carutia, caro avoa BÓ 
duca pe, Cesaru in satulu vecinu, Elu se im- 
bracá iute, dîcându-si in decursulu imbra- 
cârii : l 

— E bine, am decisu. Me voiu retrago do 
la tóte actiunile politice, si peste câte-va dîle 
me voiu mută la Luncesci ! 

Apoi se sui in carutia, si plecă la satulu 
respectivu, de unde apoi ér lu-dusera in alte 
sate, si de acolo nu se rentórse decâtu numai 
a dóu'a di sér'a. 

A treia di demanéti'a merse numai de- 
câtu la Veturia, pe care de trei dile n'o ve- 
diuse. 

Dins'a erá forte palida, si ochii-i debelati 
anunciau invederatu, câ a petrocutu noptile 
in nedormire si plansu, 

Cesaru i sarutà man'a, si o introbà de 
caus'a tristetiei salo, Veturia inso nu-i ros- 
punse nimica, ci incepü a plange amaru. 

— Veturia, scump'a mea; — i dise Co- 
saru de nou, — ce ti-s'a intemplatu ? 

— Lovitur'a cea mai mare ce m'a potutu 
atingo in viéti'a acesta, 


214 


— Dar, pentru Domnedieu, spune- 
mi ce? 

— Ah! du-te, du-te; celu pucinu lasa-me 
86 moriu in linisce! 

— Dar vorbesce, te rogu, — dise Cesaru 
inspaimantatu. 

— E bine, voiu vorbi, — incepu Veturia 
abié resuflandu de cumplit'a emotiune, — afla 
dara, câ eu sctu tóte! 

— Dar ce? 

— De ce m'am temutu, n'am scapatu. 
Nu me mai iubesci, m'ai uitatu, trada- 
toriule! 

— Veturia, ti-juru pe onórea mea . .. 

— Pe onórea ta!? Hahaha! — incepü 
ea a ride, dar risulu acesta eră sfasia- 
toriu. 

Cesaru se simti ca lovitu de unu fulgeru. 
Nici odata elu dorere atátu de mare n'a sim- 
titu. Mirés'alui i-a atacatu onórea. In pri- 
mulu momentu alu impressiunii vol sé ésa 
numai decátu din odaia, si sâ parasésca pe 
Veturia. Dar amorulu i invinse iritatiunea, 
cu atátu mai vértosu, cá risulu semi-nebunu 
alu Veturiei lu-spar:á fórte si i denuncia pe- 
trecerea unui evenimentu infricosiatu in ani- 
m'a ei. 


215 


Elu dara, prindiendu man'a Veturiei, o 
rogă cu o vóce forte intima: 

— Fericirea mea, ti-juru cá sum nevino- 
vatu. 

— Dar unde ai fostu de trei dile? — 
intrebà Veturia in fine, silindu- se a fi mai li- 
niscita, 

— La sate, draga, pe la morbosi. 

— Nu-ti mai credu. Tu ai fostu la Ara- 
bel'a ta. 

— Toe insieli, scumpa, 

— Nu, nu, nu! 

— Dar ti-juru pe totu ce am mai santu 
in viéti'a acesta! 

— Dar tu n'ai nimica santu. 

Cesaru nu se mai poti predomní. De si 
dinsulu adorá pe Veturia, insult'a ce dins'a i 
facü, par” câ stinse pe unu momentu foculu 
amorului seu. „O fiintia care intr'atát'a e ca- 
pabila a me vatemá, de siguru nu me mai iu- 
besce!* — si-dise elu, apoi luandu-si palari'a, 
se adresă catra Veturia cu o seriositate 
rece: 

— Domnisióra! Nedemnu de atâta in- 
sulta, iérta-me sé parasescu loculu acest'a, 
unde pentru mine fericirea nu mai inflo- 
resce! 


216 

Apoi facându unu complimentu, se de- 
partă, 

Veturia cu fati'a inclinata pe mésa nici 
nu-lu vediü candu se duse. Ea totu plangea, 
câ-ci dorerea ei erá cumplita. Si acestu plansu, 
acésta dorere — dupa departarea lui Cesaru 
— deveni si mai mare. 

Cesaru se departá rece, maniosu, far’ a 
se escusá mai departe, far' a cero iertarea oi, 
far’ a-i dovedi, cá dinsulu e nevinovatu. Elu 
dara nu multu se intereséza de favorulu ei, 
elu dara nu o mai iubesce, elu dara e in- 
fidelu! 

Aceste idei trecura prin mintea Veturiei, 
si tóte la olalta i compuneau unu cumplitu 
tablou alu viitoriului ei. Dorerea ca stanc'a 
de granitu i apesă anim'a, incâtu erá p'aci 
sé-si piérdia mintile. 

Intr'aceste Cesaru, ruinatu in fericirea 
sa, inaintă cu pasi rapedi pe strada, medi- 
tandu profundu a supra celoru petrecute in 
momintelo din urma, si astu-felu cufundatu 
in cugete serióse nici nu observă, câ deschise 
usi'a locuintiei contelui Muguray. 

A se retrage erá tardiu, câ-ci cei din 
laintru deja lu-observara. Intră dara, nisuin- 
du-se a-si ascunde fizionomi'a posomorita. 


217 


Toti erau a casa, contele, fiic'a acestuia 
si guvernant'a. Ei siedeau la mesa, conver- 
sandu despre rentórcerea loru catra casa, cá-ci 
ból'a contesei nu o mai opriá a face o caleto- 
ría atátu de scurta. 

*— Chiar bine, cá venisi, — i dise con- 
telo, — voiam sé te intrebu, déca ból'a fiicei 
mele permito deja sé ne ducemu d'aice a 
casa ? 

— Da, — respunse mediculu. 

— Asié dara mane demanétia vomu ple- 
cá, — dise contele. Candu te vomu vedé la 
Luncesci? — adause elu intrebandu pe me- 
diculu. 

Contes'a se uită la Cesaru cu ochi ro- 
gatorl. 

— Nu sciu, — respunse acest'a. 

— E bine, déca vei vení vr'odata, de si- 
guru vei binevoi a ne cercetá si pe noi, — 
adause Arabela cu unu surisu gratiosu. 

— Mi-voiu face onórea, — respunse Ce- 
saru. 

— Ne vomu bucură, — incheià contele. 

— Dar sê esîmu la preamblare in gradi- 
na, — dise contesa — aerulu e atátu de 
dulce sisanetosu; eu credu câ mi-va face 
bine. 


218 


— De siguru, — aprobă mediculu. 

— E bine, sé esîmu dara, — dise 
contele. 

Apoi se scolara toti, si plecara catra gra- 
dina. Cesaru merse inainte cu contesa, apoi 
urmă contele cu guvernanta. Ajungându in 
gradina, incepura a se preamblă pe carârile 
ei, Gradin'a erá mare, si astu-felu ei poteau 
sé se preamble multu. 

— E bine, domnule, — incepi contes'a, 
— vrei sé remani pentru totu-de-una in sa- 
tulu acest'a? Meditatu-ai a supra celoru ce 
ti-am dîsu in privinti'a acést'a ? 

— Meditatu. 

— Si-apoi ? 

— Mi-am schimbatu parerea si resolu- 
tiunea mea de pan'acuma, si in fine am de- 
cisu sé me mutu la orasiu. 

Contesa nu-si poti ascunde bucuria, si 
dise intr'unu tonu plinu de entusiasmu : 

— Ah! me bueuru. Asi6 dara vomu avé 
ocasiune a te vedé mai a dese ori. 

Cesaru observă bucuri'a nici decátu fa- 
tiarita a contesei, si cra-si „i plesni prin min- 
te, cá ea dora lu-iubesce, si éra-si tresari. 

Elu totu iubiá inca pe Veturia. 

Apoi respunse cu finétia : 


219 


— Me tienu pré fericitu, déca vederea 
mea nu-ti face neplacere. 

— Din contra, domnule, presinti'a dtale 
mi-face totu-de-una cea mai intima bucuria, 
— respunse contes'a intorcéndu-se catra elu 
cu o privire de totu afabila. 

Acésta privire petrunse pana 'n adanculu 
lui Cesaru, si acolo aceea causá o simtire 
nóua. Sub impressiunea acestei priviri dulci 
elu observă, câ contes'a Arabela nu e urita, 
si cá are nesce ochi frumosi, 

Inse in momentulu urmatoriu numai de- 
câtu si-aduse a minte de Veturia, si tresari, 
Totu-si nu e contes'a atátu de frumósa ca 
mirés'a lui. Inse Arabela vorbiá cu elu fru- 
mosu, éra Vetura i-a insultatu chiaru o- 
nórea, 

Contes'a par” câ observă lupt'a spiritua- 
la, ce se incepu in anim'a tinerului medicu, 
câ-ci se uită la elu cu unu felu de indestulire, 
apoi dise: 

— E bine, despre ce meditedi, domnule 
Ulpianu ? 

Cesaru numai atunce observă, câ de câ- 
te-va minute n'a graitu nici unu cuventu, 
si — ca desceptatu dintr'o visare — respunse 
confusu : 


220 


— Despre... . planulu meu de cale- 
toria. 

— Mi-place, câ te ocupi cu ide'a acds- 
ta. Va sé dica ai decisu sé te muti la Lun- 
cesci. 

— Da. 

— Ti-gratulediu dara la viitoriulu dta- 
le, — dise contes'a, si intindiendu-si man'a 
medicului, strinse man'a acestuia cu multa 
cordialitate. 


Cesaru simti caldura manoi ei, si acuma 
nu se mai indoi de felu câ contes'a lu-iubesce. 
Dar ce schimbare! Elu acuma nu se sparià, 
ma nici nu tresari, 

Figura Veturiei éra-si se ivi inaintea lui, 
dar aceea erá insultatória; éra Arabela suri- 
dea dulce si incantatoriu. 

In acestu momentu in anim'a lui sé facu 
o schimbare si mai estraordinaria, cá-ci ochii 
lui observara, câ contes'a e frumósa si inca 
câtu de amabila! 

— Deea, vei merge la Luncesci, sé vii de 
a dreptulu la noi! — i dîse de nou contes'a, 
vediendu câ dinsulu nu mai vorbesce ni- 
mica. 

- Uh! meo rogu ar ti pré mare cutediare 


221 


din partea mea, — respunse elu escusandu-se 
cu umilintia, 

Candu cine-va nu procede dupa anim'a 
si consciinti'a sa, si-perde — precum se dice 
— si capulu, si nu mai scie ce face. Ásié o 
patî si Cesaru Ulpianu. Elu, caracterulu in- 
dependinte si neinclinabilu ca stejarulu, acu- 
ma incepu a fi umilitu. 

— Nici decátu, — respunse contes'a, — 
serviciele dtale de pan'acuma, si legaturile-ti 
din viitoriu cu famili'a nóstra, te indrepta- 
tiescu la asié ce-va. Lasa numai, câ voiu spu- 
ne eu la tata sé te chiame, si lui de siguru 
nu-i vei refusă invitarea. 

— Nici dtale nu ti-o refusu, — dise Co- 
saru ca biétu. 

— Dar candu vrei sé vini dta la noi? 

— Peste o luna. 

— De ce nu mai de graba ? 

Contes'a, care lui Cesaru i parea din ce 
in ce mai amabila, rosti aceste cuvinte cu o 
cochetaria fina. 

— E bine, voiu vedé, dóra voiu pote si 
mai ingraba, — respunse mediculu ca bétu, 
câ-ci acuma elu nu mai sciea ce vorbesce, 
contes'a lu-cuceri de totu. 

— Ar fi bine, déca ai viní in dîlele víitó- 


222 


rie, cá-ci atunce se va tiené o conferintia , in 
care se va decide si despre porsón'a fiitoriului 
medicu supremu alu districtului. 

— Asié? 

— Ar fi bine, déca te-ai presintá si dta, 
ca sé te cunósca mai multi si in persóna. As- 
ta ar ajutorá multu reesîrea dtale. 

Cesaru acuma nu mai dise, cá elu nu as- 
pira la acestu postu. Contes'a observă acést'a, 
si surise in internulu seu. Ea numai atât'a 
voiá sé scía. 

— Apoi me voiu duce, — respunse Ce- 
saru ca rusînatu de sine'insu-si. 

— Inse conferinti'a se va tiené poi-mane. 
Vina dara mane cu noi! 

La acésta invitare gentila Cesaru s'ar fi 
dusu bucurosu, dar tocmai candu vol sé pro- 
mita cá va merge, si-aduse a minte de o pe- 
deca. 

— Nu potu sâ mergu mane. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá poi-mane vomu avé aice o 
conferintia romanésca in caus'a alegeriloru de 
deputati. 

— Dar este necesariu, ca dta negresitu sé 
participi la acésta conferintia ? —  intrebà 


» 223 


contes'a, de gi sciea pré bine, cá mediculu e 
spiritulu conducatoriu alu aceleia, 
— Da, contesa, 


— E bine, odata totu-si poti lipsi. Dar 
déca ai fi morbosu, séu prin ori ce casu ai fi 
impedecatu d'a poté participá, ce aru face 
atunce membrii conferintiei ? De siguru s'aru 
consultá si in absinti'a dtale. 

— Asié e, — aprobă Cesaru, care deja 
deveni o bucata do céra móle, din care conte- 
va potea sé formeze ori ce. 

— Dia ai pregatitu deja terenulu, ai fa- 
cutu planulu de batalia; ei dara n'au decâtu 
a-lu esecutá. Deca nu vei fi de fatia la o con- 
ferintia, inca nu vei periclitá caus'a; partid'a 
va lucrá mai departe. 

Cesaru nu respunse nimica. În interio- 
rulu seu se incepi o lupta , in fine invinsu de 
fotu, dise: 

— Ai dreptu, contesa, una-data voiu poté 
si eu absentá. Mane demanétia voiu plecá 
dimpreuna cu dvóstre. 


În momentulu acest'a sos) la oi contele si 
guvernant'a, Arabela dise cu bucuria parin- 
telui seu : 


— Tata! Am sâ-ti spunu o scire placuta, 


224 


Dlu Ulpianu va plecá mane dimpreuna cu noi 
la Luncesci, 

— Me bucuru, — respunse contele, care 
prin acestu pasiu alu lui Cesaru se credea ina- 
intatu multu in aspiratiunile sale de reesire 
la alegerea de deputatu. 

Apoi esîra toti din gradina, si Cesaru re- 
comandandu-se, se rentórse a casa. 

Acolo, obositu de impressiunea lupteloru 
spirituale, se aruncà intr'unu bratiariu, sprea 
se odihni. 

Dar insedaru ! Iritatiunea sa nu se linisci, 
ma din contra aceea din momentu in mo- 
mentu deveni mai aspra si mai mare. 

Elu si-revocá in memoria tóte cele pe- 
trecute in diwa de adi. Si-aduse a minte de 
intrevederea lui cu Veturia si de despartirea 
loru fatala; apoi de afabilitatea contesei, de 
cuvintele ei dulci, de amicabil'a stringere de 
mana a ei, si de invitatiunea facuta de 
dins'a. 

Apoi elu incepu a asemená ambele aces- 
tei femei. Si si-facü in fine deductiunile pa- 
rute, Veturia — dupa parerea lui — nu lu- 
mai iubi, cra Arabela — din contra — i se 
parea oferindu-i unu amoru ferbinte. Pentru 
ce sé fuga elu dupa o fantoma, care nu vré 


225 


sâ-lu ascepte, — candu o dîna frumósa lu- 
chiama cu ochi rogatori si cu vóce amorósa ? 
Apoi chiar si in casulu, candu ar fi iubitu de 
amendóue, óre n'ar fi de a se preferi acésta 
din urma ? Ceealalta nu-i promite multu, dar 
asta — prin positiunea sa in victi'a sociala, 
prin legaturile sale cu lumea innalta — lu-va 
innaltiă si pe dinsulu la o trépta mai innalta. 
Cine n'ar preferi pe o contesa unei fete de no- 
tariu ? 

Pan'acl ajunse Cesaru cu meditatiunile 
sale, Ambitiunea lui fu mai mare decâtu amo- 
rulu seu. 

Dar de odata elu insu-si se spariă de 
ideile sale si esclamă : 

— Ah! Dómne unde am ajunsu!? Amu- 
tiesce limba pecatósa! Incéta minte nebuna! 
E unu sacrilegiu ceea ce voi faceti! 

Si dupa pausa de câte-va secunde mai 
adause : 

— Macaru sé si nu me iubesca, eu totu- 
si o voiu iubi totu-de-una. Numai pe dins'a o 
potu iubi, pe alta nici odata. Numai Veturia 
va fi a mea, alta nici una! 

Si acésta idea parea a-lu liniscí. 

— Cu tóte aceste inse, — si-dîse elu in 
fine, — voiu merge mane cu contele la Lun-, 


Novele de I. Vulcanu tom, I. 15 


226 


cesci, ca sé vediu de candidatiunea mea la 
postulu doritu. Apoi numai decátu me voiu 
rentórce. Pan'atunce nu voiu merge la Ve- 
turia. Las’ sé simta si dins'a dorerea remus- 
cârii ! 

Si dupa aceste se scolà, ca sé ésa unde- 
va la aeru liberu. Dar la momentu, lovindu- 
si fruntea cu man'a, osclamă : 

— Dar conferinti'a nóstra de poi- 
mane ? 

— E bine, — si-respunse totu elu, — 
aceea se va tiené odata si fara mine. Partici- 
patu-am eu deja la destule, mai potu si lipsi 
odata, cum au lipsitu si altii de alta-data. Ei 
s'au escusatu, cá au avutu lucru, apoi acuma 
8i eu am lucru, Si in fine eu am gatatu agen- 
dele cele mai grele; mai faca acuma si altii 
ce-va !... 

Apoi dinsulu esí. 


In demanéti'a urmatória contele Mugu- 
ray, dimpreuna cu fiic'a sa si guvernant'a pa- 
rasira satulu Albesci. 


227 


Dupa dinsii nu peste multu urmă o ca- 
rutia cu Cesaru Ulpianu. 

Carutiele trecura inaintea locuintiei no- 
tariale, si Veturia — care se află la ferésta — 
lesînă ... 


v. 


Trecura dóue septemani. 

Cesaru se aflá inca totu la Luncesci. Fu 
silitu a remané acolo, cá-ci conferinti'a in 
caus'a alegerii de medicu supremu alu dis- 
trietului nuse tienü in diu'a anunciata, — 
ci totu se amană din di in dí, pentru feliurite 
cause. 

'In acestu restimpu elu se stramutà de 
totu finalminte. Amorulu lui pentru Voturia, 
care in ultimele dile ale petrecerii sale in AI- 
besci numai incepit a sioval, acuma par” câ se 
stinse de totu. Elu nu-si mai aducea a minte 
de Veturia, ci consacră tâte simtiemintele sale 
de amoru contesei Arabela, 

Cesaru uită tote, primulu seu amoru, 
oficiulu seu din Albesci, angagiamintele sale 
in cerculu electoralu, tóte, tóte; pentru elu nu 
mai esistea nimica si nimene, decátu conteg'a. 


15* 


228 


Ea i ocupă totu timpulu si tóte cugetele 
sale. 

In fericire uitámu nu numai tóte sufe- 
rintiele nóstre din trecutu, ma inca si bucu- 
riile mai mici. In asié stadiu se aflá si Ce- 
saru. Elu erá fericitu, fericitu in gradulu su- 
premu, fericitu precum nici n'a visatu vr'o- 
data. Elu iubiá o dama de rangu innaltu, o 
contesa, — si se credea a fi iubitu si de din- 
8'a. A avé de socia o contésa, erá o idea pli- 
na de entusiasmu pentru dinsulu, — o idea, 
care — facându-lu sé arunce velulu uitárii a 
supra trecutului seu, i infatisiá unu víitoriu 
stralucitu. 

Da, elu erá fórte fericitu, câ-ci ambitiu- 
nea lui si-vedea realisandu-se tóte aspiratiu- 
nile, — si ambitiunea lui erá mai mare de- 
câtu amorulu. 

Dar contesa? Erá si ea fericita? Iubiá 
si dins'a pe Cesaru ? 

Ea eră purure viala, vorbiá si glumiá 
cu mediculu totu cu surisu pe buze. Din asta 
causa Cesaru o credea fericita. Dar portarea 
si atitudinea dinsei totu-de-una eră atâtu de 
afabila facia de tinerulu medicu, incátu ace- 
Va cu totu dreptulu presupunea, cá este iu- 
bitu. 


229 


Intr'una din dile contesa esi a calari 
dimpreuna cu Cesaru. Nimene nu-i insotiea, 
decâtu numai staulariulu, carele i urmă in 
departare de vr'o trei-dieci de pasi. 

Contes'a sciea calari cu multa elegantia 
si desteritate, si abié esíra din orasiu, lasă li- 
beru franele, si focosulu calu arabicu in- 
cepú s'alerge in galopu rapede. 

Cesaru inca erá unu calaretiu escelinte. 
Elu calariá totu de a laturea cu contes'a, in- 
trecéndu-se cu dins'a in fuga si sariture. 

— N'am sciutu, cá esti unu calaretiu 
atâtu de escelinte, — dise contes'a lui Ce- 
saru. 

— E pré nemeritatu complimentulu ce- 
mi faci, contesa, — observà mediculu cu mo- 
destia. 

— Nici decátu. Eu pretindu a fi o cala- 
rétia buna, deci cunoscu indata pe calare- 
tiulu istetiu. — Dar unde ai invetiatu a 
calari ? 

— La Viena. 

— Se vede... Ah!... Contes'a scóse 
unu típetu. 

Calulu ei se spariă de unu buhaiu de pe- 
curariu, care erá acatiatu pe o bota langa 
drumu, Si cum calulu se spariá, de odata sari 


230 


catra mediculu. Contesa, miscata pucinu din 
locu, se lovi cu buzele de fati'a sociului ei de 
calaritu, 

In momentulu acesta Cesaru tresari ca 
de o lovire electrica. Simtiemintele lui nu se 
potu descrie. Elu erá fericitu ca dóra nici 
odata in viéti'a sa. 

Acésta innalta fericire lu-incuragiă. De 
odata momentulu presinte i pari celu mai 
binevenitu, spre a descoperi simtiemintele se- 
crote ale animei sale. Elu voiá sé declare 
contesei amorulu seu. 

Dar unu incidentu lu-impedecà. 

Chiar candu voiá sé-si deschida gur'a, 
contesa esclamă : ' 

— Vedi colo siantiulu acela? 

— Da. 

— Haid sâ-lu trecemu in sarite, 

— Este cam mare, contesa. Eu me 
temu... 

— Hahaha! Dta te temi ? 

— Nu de mine. 

— Ci de mine? Frumosu complimentu 
pentru sciinti'a mea de calaritu. Vedi eu 
nu metemu. Vina dupa mine, déca ai cu- 
raglu! 

Si la momentu calulu contesei' sari peste 


231 


siantiu. Din colo apoi ea si-opri calulu, ui- 
tandu-se cu o privire provocatória inderetru 
catra mediculu. 

Cesaru nu siovai unu singuru momentu. 
Si-impintenă calulu. Acel'a inse la marginea 
siantiului se aredicá in dóue picióre, incepi 
a horcal, ciulindu-si urechile. Calaretiulu cu- 
ragiosu lu-impintenă a dóu'a óra, si de asta- 
data atátu de violentu, incátu pintenii san- 
gerara cumplitu cóstele nobilulu animalu. 

Calulu ca turbatu sari catra siantiu, si in 
momentulu urmatoriu calaretiulu dimpreuna 
cu calulu seu zaceau in fundulu prepastiei. 


Sé ne rentórcemu la Veturia! 
Dupa ce Cesaru esi din chilf'a ei, para- 


sindu-o cu atát'a recéla, dins'a — precum 
deja diseramu — deveni in starea cea mai 
desperata. 


Mai tardíu inse, peste câte-va óre, ce- 
riulu ei incepü a se inseniná de nou. Speran- 
tia éra-si lumină anim'a ei cu radiele sale 
intineritórie. Ea se mangaiá, câ Cesaru totu- 
si nu e atâtu de vinovatu, precum cugetá 


232 


dins'a; cá déca elu ar fi devenitu infidelu, de 
siguru nu mai viniá la ea. 

Animele iubitórie usioru gasescu cause 
pentru escusarea persónei iubite. Astu-felu si 
Veturia iute escusá pe Cesaru, cá-ci ea lu-iu- 
biá din adanculu animei sale. 

— Asiée! Nu elu, ci eu sum de vina. 
L'am acusatu cu nedreptulu si inca atátu de 
aspru! I-am atacatu onórea, tesaurulu celu 
mai scumpu alu unui barbatu. Nu e mirare, 
câ 8'a superatu. 

Apoi dupa pausa scurta, — ea con- 
tinuă : 

— Acuma dara eu la rondulu meu tre- 
bue sé me rogu de iertare pentru acésta ofen- 
sa mare. Si elu de siguru me va iertá, cá-ci 
are anima buna, si me iubesce. 

Cuvintele din urma le pronuncià in tonu 
tremuratoriu, par' cá n'ar fi sigura de adeve- 
rululoru, apoi meditandu despre acésta ne- 
sigurantia, continuă: 

— Dar vení-va óre elu la mine? Da, 
da ! Anim'a mi-sioptesce, cá elu va veni. Su- 
perarea lui nu póte sé fía atátu de mare, ca 
sâ-i atinga pentru totu-de-una amorulu din 
anim'a lui. Acést'a va dură o óra séu dóue, 
in urma inse i va paré si lui reu, cá s'a ma- 


233 


niatu, si va vení ér la mine spre a me vedé, 
Atunce apoi ne vomu impacá, si vomu fi éra- 
si fericiti, precum amu fostu pana mai in di- 
lele trecute. 

Acésta presupunere apoi linisci in câtu- 
va marea iritatiune spirituala a ei, si — ster- 
géndu-si lacrimile — morse in gradina, lo- 
culu de suvenire alu atátoru óre fericite. 

Se uită in sîru la frumósele sale flori, 
crescute sub ingrigirea dinsei. Sermanele, si 
acele incepura a vescedi tóte de arsiti'a sére- 
lui, câ-ci de câte-va díle nu le udă nime. O 
cuprinse o gele, candu le vediú, apoi dede or- 
dinu unui servitoriu sé aduca apa si le udă 
cu ins'a-si man'a sa. 

Intr'aceste timpulu trecea, o óra sborá 
dupa alt'a, si cu cátu timpulu inaintá, cu atá- 
t'a crescea si neliniscea ei. In urma despera- 
tiunea o invinse de nou, si ea incepú a plange 
éra-si. 

Se facu nópte, — si Cesaru totu nu 
veni. 

Toti se culcura, asemene si Veturia. 
Dar ea tóta nóptea nu poti dormi. Demané- 
tia apoi candu se desceptá”, perin'a de sub 
capulu ei erá tóta uda. 

Abié se imbracă, indata se puse la fe- 


234 


résta, sé se uite afara la strada, déca nu vine 
Cesaru ? 

Nu peste multu zari trasur'a contelui, 
care ducea si pe contes'a a casa. Vediendu 
trasur'a, ea tresari de bucuría, cá-ci — de si 
nu mai temea de dins'a pe Cesaru, totu-si 
— simti o liniscire la departarea aceleia, 
care i causă nesce minute atátu de cum- 
plite. 

Inse bucuria ei fu scurta. Mai indata 
dupa trasur'a contelui ea observă o alta tra- 
sura, in care siedea Cesaru. O idea infrico- 
siata cu iutiel'a fulgerului i lumină la mo- 
mentu interiorulu. Cesaru intru adeveru iu- 
besce pe contesa, si dimpreuna cu dins'a ca- 
letoresce la Luncesci, de unde dóra nu se va 
rentórce nici odata. 

Acésta idea o potrunse cu o rapediciune 
atâtu de nimicitória, incátu lesinà la mo- 
mentu. 

Multu timpu zacü ea in starea acést'a, 
pana ce odata din intemplare intră mama-sa, 
care — spariata in gradulu supremu — o 
culcă in patu. 

In fino Veturia si-veni in ori. Dorere in- 
se, câ ea nu se poti scolá din patu. Poterile i 
slabira de totu. Apoi din dí in dí deveni totu 


235 


mai slaba, de si nu avea nici o bóla. Nimene 
nu-si potea esplicá, acestu secretu, nimene 
nu potea sé ghicésca ból'a ei ; dar toti vedeau, 
cá ea vescediesce ... 

In starea acést'a de agonía spirituala ea 
si-aduse a minte a dese ori de visulu despre 
mórtea ei, naratu si lui Cesaru, — si se infio- 
rá cumplitu, vediendu, cá acel'a st& aprópe 
de realisare. 

Starea ei deveni! atátu periculósa, in cátu 
deja toti satenii renunciara la speranti'a d'a o 
vede re»sanetosiata. 

Ina treia septemana apoi parintii — 
abdicéndu si ei la ori cesperantie — incepura 
a face pregatirile necesarie pentru evenimen- 
tulu celu mai tristu. 

— — — Si Cesaru nu potea vini la pri- 
m'a lui mirésa, s'o mai védia inc' odata, pen- 
tru ultima-óra in viéti'a acést'a. 


Contes'a Arabela vediendu, cum calulu 
lui Cesaru alunecă de pe marginea siantiului 
si cum cadiú dimpreuna cu calaretiulu seu in 
grópa, scóse unu tîpetu de infiorare. 


236 


Ea asceptă cáte-va mominte, sé védia ce 
se va intemplá cu sotiulu ei de calaritu ? 


Dar se inspaimantă si mai multu, 

Calulu se miscá, dar in butalu silintieloru 
sale nu se potú aredicá in picióre. Is'au frantu 
ambele picióre de dinapoi. 

Dar mediculu mici nu se miscá. Contes'a 
nu sciea moritu-a dinsulu, séu numai a lesî- 
natu ? 

Intr' aceste sosi acolo si staulariulu. Con- 
tes'a, dimpreuna cu dinsulu se coborira in 
siantiu. Mai antâiu pipaira pulsulu lui Cesaru, 
acel'a batea cu rapediciune. Elu dara n'a mo- 
ritu, ci numai a lesinatu. 

Numai decátu lu-scósera de sub calu, si 
lu-asiediara mai incolo pe érb'a verde. Cesaru 
nu schen nimica de sine, cá-ci o rana in capu 
lu-ameti de totu. 

— Alérga numai decátu a casa, — dise 
Arabela catra staulariulu, — si vina cu o co- 
cia, ca 86 ducemu pe domnulu medicu a casa. 

Staulariulu incalecă numai decâtu si 
plecă in galopu rapede catra orasiu. 

Contes'a remase singura cu tinerulu me- 
dicu. Deca cine-va din lumea innalta ar fi 
vediutu-o astu-felu, de siguru ar fi criticatu-o 


237 


aspru. Ei inse acuma nu-i pasă de criti'ca ni- 
menuia. 

Abi6 se departă servitoriulu, ea numai 
decâtu alergă la isvorasiulu din apropiare, si 
udandu-si batista, grabi a spelă fruntea san- 
gerata a lui Cesaru. Merse si a dâu'a óra si a 
treia óra la isvoru, cá-ci ran'a totu sangeră; 
ea totu si-udă batist'a, si totu stergea fruntea 
lui Cesaru. ... 

De odata elu si-deschise ochii, par cá 
s'ar fi desceptatu din o betía spirituala. Dar 
ceea ce vedià lu-imbetă si mai multu, si ér 
si-inchise ochii. 

Elu vediü pe contes'a, aplecata spre din- 
sulu cu fatia plina de iubire compatimitória, 
cum i stergea ran'a de pe frunte. Elu simti 
atingerea maniloru sale delicate, resuflarea ei 
dulce i incaldiea fruntea, si pieptulu ei rotundu 
se culcă cu elasticitate pe sinulu lui, 

Elu erá fericitu, precum n'a mai fostu 
nici odata. 

Dar acesta fericire fu scurta, dură nu- 
mai unu momentu, dar fu atâtu de mare, in- 
câtu Cesaru ameti sub greutatea ei, ca si 
créng'a care se rupe sub greutatea fructeloru 
multe, cu cari a infrumsetiatu-o natur'a. 

Candu apoi elu se desceptà a dóu'a óra, 


238 


se află in patu in o odaia a casei contelui 
Muguray, 

In minutulu in care se desceptà, i pari, 
câ s'a desceptatu din o visare lunga. Scen'a 
eu contes'a pe campu in fundulu siantiului i 
se ivi in memoria ca unu episodu frumosu 
din magicele una mía si una de nopti. 


— Inse scen'a acea, — 8e reflectà elu — 
totu-si n'a fostu visu, — cá-ci éta realitatea 
inaintea mea! 


Întru adeveru, scen'a la care dinsulu se 
desceptà, par’ câ erá continuarea celeia des- 
pre care incepu a meditá. Contesa Arabela 
siedea langa patulu lui, in societatea guver- 
nantei sale. 

— Ah! ce suprindere cerésca! — es- 
clamă Cesaru la desceptarea sa. — Unde 
sum eu? 

— Dupa periculós'a catastrofa acuma 
te afli intr'unulu locu bunu, — respunse Ara- 
bela. 


— Dar ce mi s'a intemplatu ? 


— O nenorocire mare. Ai cadiutu cu ca- 
lulu intr'unu siantiu, si ti-ai spartu ca- 
pulu. 


— Întru adeveru, — aprobă mediculu 


239 


pipaindu-si capulu. Si cine s'a ingrigitu de 
mine? Dóra... 

— Eu... mi-am implinitu detori'a, — 
lu-intrerupse contesa. Dta inca mi-ai facutu 
mie unu asemene serviciu; acuma sórtea a 
voitu, ca eu sé fiu mediculu dtale. 

— Oh! contesa, déca toti doctorii aru fi 
atátu de amabili, tóta lumea sar face bol- 
nava. 

— Dta esti pré galantu. 

— Celu pucinu mie mi-pare fórte reu, 
câ acuma nu mai simtiescu nici o do1ere. 

— Va sé dica ingrigirea nóstra de acu- 
ma inainte e de prisosu, deci ne potemu re- 
trage. 

— Oh! me rogu... 

— Dle medicu , missiunea mea e fi- 
nita. 

— Recunoscu, dta si pan'acuma ai fa- 
cutu mai multu, decátu ce meritam, — dise 
Cesaru. 

— Te insieli, domnulu meu; eu, intoc- 
mai ca dta mie, „am facutu numai ceea ce 
asiu fi facutu ori carui bolnavu“, — observă 
contes'a cu picantería. : 

Cesaru si-muscă buzele, apoi dise: 

— Ori caruia ? 


240 


— Da, — respunse ea totu cu alu- 
siune. 

— Eu am cugetatu, câ in asemene casu 
m'ai preferi toturoru bolnaviloru, — si-luà 
elu curagiu a-i observă. 

— Ah! ah! intipuitoriule ce esti! —i 
dise contes'a semi-seriosu, apoi esi dimpreuna 
cu guvernant'a sa. 

Cesaru, de si remase singuru, nu se sco- 
là. De si dorerea-i corporala treci, elu nu 
se imbraci; câ-ci acuma i seincepú o do- 
rere si mai mare : neliniscea sufletului. 

Cuvintele din urma ale contesei i rapira 
de totu pacea interna. Elu nu sciea cum sé 
si le esplice ? Erau acele óre anunciatóriele 
unei fericiri pentru elu, séu sugrumatóriele 
bucuríei sale pentru totu-de-una ? 

Numai intr'unu tardíu incepu Cesaru a 
se imbracá. 

Pana candu elu se imbracà, decise de 
nou a nu mai continuá rolulu seu de pan'acu- 
ma, ci a declară contesei apriatu, câ o iubes- 
ce, si a-i cere man'a. 

Ocasiunea dorita nu intardià multu. Ce- 
saru si Arabela se aflau in gradina, conver- 
sandu despre evenimintele dilei. Nimene nu 
erâ in apropiarea loru. 


241 


Erá o frumósa di de vera .. . Sórele ar - 
dea .. . Ventulu nu suflă, si frundiele arbori - 
loru nu se miscau. 

Cesaru de odata se uitá la Arabela, si 
fati'a ei tradá o nelinisce mare, Ea séu ascep- 
tá pe cine-va , séu in internulu ei se petrecea 
o mare lupta spirituala. 

Mediculu esplicà neliniscea contesei in 
favorulu lui. Elu erá siguru, câ contes'a lu- 
iubesce, 

— Ti-s'a intemplatu ce-va, contesa ? — 
intrebă elu in fine, 

— Ba. Pentru ce? 

— Fati'a dtale esprima o mare nelinisce 
interna. 

— Numai ti-se pare... E bine, ce nou 
scli din Albesci ? 

— Nimica, 

— Nu ti-a scrisu nime? 

— Nu corespundu cu nime, 

— Pecatu. 

— De ce? 

— Veturia Trandafiru e forte bolnava. 

Cesaru tresari, apoi taci. Cum sé spuna 
elu acuma contesei câ o adóra, candu dins'a i 
reamintesce pe Veturia ?! 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 16 


242 


— Despre ce cugeti éra-si atâtu de pro- 
fundu ? — lu-intrebă ea. 

— Despre fericire. 

— Ah! interesanta thema. Si despre ce 
fericire incepusi a meditá? 

— Despre fericirea conjugala. Chiar cu- 
getam cum sé-mi potu eu realisá acesta fe- 
ricire ? 

— Pré usioru. Dta ai deja mirésa. 

.— Numai am avutu. Veturia Trandafiru 
n'a fostu demna de mine. Ne-amu despartitu 
mai nainte de a ne cunună. 

— Si nu te vei mai rentórce la ea? 

— Nu. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá acuma iubescu pe alta. 

— Ah! Pe cine? 

— Contesa ... 

In acestu momentu in curte se audi unu 
sgomotu. Pe porta intră o trasura cu patru 
cai. Apoi numai decâtu se deschise usi'a gra- 
dinei. Intră unu tineru. Contes'a cum lu-ve- 
diü, sari numai decátu in picióre, alergă catra 
dinsulu, si se sarutara ferbinte. 

Apoi se 'ntórsera catra Cesaru, si ajun- 
géncu la acesta, contes'a Arabola dise: `, 

— Domnule medicu, am onóre asti re- 


243 


comandă pe contele Faluvegi Árpád, mire- 
le meu! 

Contes'a nu spuse numele lui Cesaru, ci 
numai professiunea. Lui i pari, câ contes'a 
prin acést'a a voitu a-lu micsioră, par câ ar fi 
den: „Eta medice, ti-recomandu unu conte Ip 
Indata i se aprinse ambitiunea, si i se stinse 
totu amorulu. 

Dar apoi cuvintele din urma ale ei! Cu- 
vintele: „Mirele meu !“ 

La aceste Cesaru, par’ câ sar fi cutru- 
pitu cu elu pamentulu, si-perdu tóta presin- 
tia de spiritu; ceriulu i se intunecă, elu nu 
vediu nimica ; par’ câ ar fi orbitu la momentu ; 
deveni slabu ca unu copilu, incâtu nu erá ca- 
pabilu a stå pe picióre; buzele i se incbisera, 
si nu eră in stare a dice nici unu cuventu, 
par” câ de odata ar fi amutitu. 

Elu se inchină, dar far' a rosti unu sin- 
guru cuventu, si strinse man'a contelui cu in- 
fiorare. 

Peste cáte-va minute apoi elu se departă, 
spunendu, cá se simte cam reu, 

Se duse in odai'a sa, se culcă, si nu peste 
multu nu mai sciea nimica de sine, erá in 
deliriu ,., 


16% 


244 
VI. 


Candu se desceptá, se află a casa in Al- 
besci, la cas'a parintelui seu, si langa patu in- 
genunchiá o fiintia palida ca o aparintia idea- 
la, o fecióia cu espressiune de angeru, — Ve- 
turia Trandafiru. : 

Dins'a audîndu, câ Cesaru fu adusu a 
casa bolnavu de parintele seu, se scolă numai 
decátu din patulu doreriloru sale, si — 
usandu de unu minutu candu nimene nu 
o observă la casa — alergă iute la cas'a 
lui Cesaru, pe care siin infidelitatea sa lu- 
adorá, - 

Pe candu Cesaru se desceptà, ea inge- 
nunchiá la patulu lui, rogandu-se lui Domne- 
dieu pentru sanetatea dinsului, 

Cesaru cum o vediù, ca electrisatu de o 
potere magica, se redicà in patu, si imbra- 
tîsiandu pe Veturia incepù a plange do- 
rerosu, 

Veturia si-oprì rogatiunea, si stergêndu 
lacrimele lui Cesaru, i díse: 

— Nu plange, scumpe, câ-ci lacrimele 
tale mi-ardu anim’a! 

— Oh! lasa-me sê plangu, lasa-me sê 
vergu dorerea mea, câ-ci aceste lacrime sunt 


245 


potezulu fericirii mele. Veturia, ti-juru pe 
unulu Domnedieu, câ numai pe tine te iu- 
bescu ! 

— Si eu ti-juru ... 

— Ah! nu te jură! Acésta fatia palida, 
aceste bratie vescedite , acesta privire lance- 
dita, vorbescu de suferintiele tale, de amo- 
rulu teu, mai frumosu, mai fidelu si mai ade- 
veratu, decátu ori ce juramentu! 

— Ti-multiamescu, — siopti Veturia. 

— Dar scóla-te, draga, si nu mai inge- 
nunchiá ! Nu eloculu teu acolo, ciaice pe 
anim'a mea. Dar nu, anim'a mea nu e démna 
de tine, Scóla-te, angerulu vietii mele! Loculu 
acel'a nu e alu teu, ci alu meu. 

Si elu aredicà incetisioru pe Veturia, ca- 
re n'avü nici atát'a potere ca s6 se fi potutu 
aredicá. Apoi dinga ocupă locu pe uau 
scaunu, si Cesaru continua : 

— E mare pecatulu ce am comisu in 
contra ta. Te-am parasitu, te-am uitatu, ti-am 
tradatu amorulu, am iubitu pe alta. Ambi- 
tiunea mi-a invinsu amorulu pentru tine. Eu 
trebue sé ingenunchiu inaintea ta, si nu tu 
inaintea mea! 


Veturia, sub impressiunea acestei feri- 


246 


ciri mari si rapede, nu potú sé graiésca nici 
unu cuventu, 

— E mare pecatulu meu, — incepu de 
nou Cesaru, — dar si pedéps'a suferita fu 
asemenea. Intr'o di m'am vediutu atacatu in 
ambitiunea moa, acestu simtiementu colu mai 
ferbinte alu meu, fara care n'am cugotatu a 
poté trai; fiinti'a, careia i consacrai amorulu 
meu, la care m'a condusu numai ambitiunea, 
chiar dins'a a venitu sé-mi insulte passiunea 
conducatória; ambitiunea mea fu ucisa, ea 
cadiü dreptu jertfa pontru pecatulu meu in 
contra ta, dar la mórtea ei mai cá si eu mi- 
am respiratu sufletulu. 

Fociór'la totu tacea, adáncita in visári 
prin regiunile fericirii. 

Cesaru continuă: 

— Dar este acésta pedépsa de ajunsu? 
Egaléza oa pocatulu meu? Nici decátu. Din 
contra eu o consideru de o binefacere pentru 
mine, Acuma me simtiescu mai usioru, mai 
liberu, mai fericitu; câ-ci in fine sum lip- 
situ de o tortura spirituala, eu nu mai am 
nici o passiune vana, — nu sum ambi- 
tiosu! 

— Ah! — siopti Vetura cu bu- 
cu: ía. 


247 


— Da, scump'a mea, pecatulu meu e 
mare, si pedéps'a nici decâtu nu e des- 
tulu de aspra. Consciinti'a me acusa, si 
nu-mi speru mangaiare decâtu numai de 
la grata ta. Dar ou nam curagiulu a 
te rogá. Me rusînu inaintea ta. Me temu de 
tine! 

— Eu te iertu... 


— Tu moiorti! Dar audi, cá pocatulu 
mou e mare, fórte mare. Acost'a nu so póto 
jertá. 


— Dar eu ti-lu iertu! 


— Ti-multiamescu! Aceste cuvinte par’ 
câ m'au renascutu de nou, Par'cá numai 
de asta-di incepu a trai. Da, adeverat'a mea 
viétia se incepe acuma, cá-ci dta sum cura- 
iitu de pét'a mea — ambitiunea, mi-ai ier- 
tatu pecatulu celu mare — infidelitatea, si 
am éra-si tesaurulu celu mai seumpu — amo- 
rulu teu. 


— Oh! Acosta lai avutu totu-de- 
una... 

— De acuma inainte "nu voiu ave alta 
dorintia, decâtu a implini tóte aspiratiun ile 
tale, — nu alta aspiratiune, decáiu a te vedé 


248 


fericita, — si nu alta fericire si ambitiune, 
decáiu câ esti a mea. 

— Si eu voiu fi fârte fericita, — siopti 
Veturia cu nespusa fericire, 

— Asid sâ-mi ajute Domnedieu, precum 
te voiu iubi! — incheiă Cesaru cu solenitate, 
sarutandu man'a Veturiei. 


La o septemana dupa cele intem- 
plate mai susu se facü alegerea de depu- 
tatu. — 

Candidatulu romanu cadiu. 

Elu obtienú numai pré mic'a minoritate 
a voturiloru. 

Conducatorii poporului romanu vediendu 
rewagerea lui Cesaru Ulpianu, si concludandu 
din acesta portare, câ elu s'a vendutu conte- 
lui Muguray, se lasara si ei a se capacitá de 
catra cortesii acestuia, 

Parintele protopopu, care la conferinti'a 
din Luncesci a recomandatu cu atát'a focu 
d'a se primi propunerea lui Cesaru Ulpianu, 


249 


ca sé se candideze romani in tóte cercurile 
electorale, -— fu celu d'antáiu, carele promise 
totu concursulu seu posibilu in favorulu con- 
telui. 

Nu e mirare, cá-ci elu'avea unu fecioru, 
si se temea cá-lu voru inrolá de honvedu; ér 
contele i promise, câ-lu va scapă. 

Unu altu preotu voiă s6 capete pa- 
rochia mai buna, — inse fara spriginulu 
contelui nu credea a-si realisă dorinti'a a- 
cést'a. 

Unu notariu avea chiar unu procesu cri- 
minalu, si-apoi contelo erá prietenu bunu cu 
vice-comitele. 

Unu avocatu aspiră sé fía fiscalu domi- 
nalu la cutare mosía a contolui. 

Unu preotu — totu de cei cu gura mare 
pe la inceputulu alegeriloru mai tardiu 
si-aduse a minte cá dinsulu are unu fecioru 
juristu absolutu, care aspira la unu postu in 
districtu, — deci nu va fi bine a luerá in con- 
ira contelui, care e omu cu vadia mare in dis- 
trictu, 

Unu posesoru — Chiar acel'a, care la 
banchetulu din Luncesci a datu tîganiloru 
o suta de florini pentru o hora romanésca — 


250 


avendu pré multe vite pentru mica sa 
pasiune, — fu silitu a luá in arenda de la 
contele, — deci nici nu potú lucrá in con- 
tra lui. 

Unu altulu ..,, 

Dar de ce sâ-i mai insîru? Aflati numai 
pe scurtu atâta, câ mai toti membrii din a- 
cestu cercu ai conferintiei din Luncesci, cari 
acolo,dar mai alesu la banch3tulu urmatu dupa 
conferintia, tienura discursuri pline de spiritu 
natiunalu: acuma la actulu alegerii se aflau 
in taber'a contelui. 

Cesaru Ulpianu s'ar fi presintatu din 
tóta anim'a la alegere, ca sé repereze ce 
a stricatu, dar elu nu se poti miscă din Al- 
besci. 

Avea o bolnava, — de care trebuiá 
sé grigésca ca de lumin'a achiloru sei, cá-ci 
bolnav'a i eráscumpa si adorata, erá Ve- 
turia. 

Serman'a copila, care la rentórcerea lui 
Cesaru la Albesci se aflá in o bóla periculósa, 
dupa celu-revediü, dupa ce se convinse de 
iubirea lui, fu cuprinsa de o bucuría atátu de 
mare, incâtu acâsta i slabi nervii de totu si 
fu silita a se culcă de nou. 

Mirele ei veghiá totu la patulu dinsei, 


251 


petrecéndu cu atentiune incordata tote simp- 
tómole bólei. 

Acést'a intr'o dí deveni atátu de pericu- 
lósa, incátu tinerulu medicu intr'unu momentu 
ronunciă la tóta speranti'a d'a o mai vedé 
vindecandu-se. 

Dorerea lui fu cumplita. 

Elu o iubiá si eră iubitu de dins'a cu tóta 
caldura animei sale; avoa sé-si realiseze 
acusi ilusiunile de fericire, — si éta in mo- 
mentulu ultimu fatalitatea vine sâ-i taie fi- 
rulu fericirii sale. 

Mare a fostu pecatulu — ce dinsulu 
a facutu in contra iubitóriei sale mirese ` 
dar acuma a suferitu de ajunsu pentru a- 
cola ! 

O di si o nópte petreci Veturia in starea 
acést'a, si numai a dóu'a dí desu de demané- 
tia incepü sé-i fía mai bine, 

Cesaru si parintii el resuflara mai usioru, 
Bucuria ocupă loculu tristetiei in animele 
loru. 

Apoi Veturia din dí in di se simtiea 
totu mai bine, pana ce in fine se vinlecà de 
totu. 

Vioiciunea intră éra-si in ospital'a casa 
a notariului Trandafra. 


252 


Toti surideau, toti se bucurau, toti se 
simtieau fórte fericiti. 


Peste dóue luni satulu Albesci avù o ser- 
batóre. 

De sierá di de lucru, toti satenii se 
aflau a casa, barbatii si femeile se preamblau 
in vesiminte de serbatóre, ér copilitiele in hai- 
ne albe. 

Toti erau gata de serbatóre. 

Asta serbatóre erá cununf'a lui Cesaru 
Ulpianu eu Veturia Trandafiru, — pe cari 
totu satulu i iubiá si stimá, carora toti sate- 
nii li doriau fericire. 

Cununi'a s'a serbatu cu mare solenitate. 
Totu satulu eră de fatia... 

Dupa actulu cununiei Cesaru primi din 
Luncesci o scrisóre. 

Aceea eră insciintiarea contelui despre 
sigur'a alegere a lui Cesaru de medicu su- 
premu alu districtului. 

— Asi6 dara ne vomu mută la Luncesci ? 
— lu-intrebá mirés'a fericita, 


253 


— Ba, — respunse mirele resolutu. 

— Pentru ce? 

— Nu voiu primi alegerea, 

— Dar de ce? 

— Pentru câ acuma nu mai sum ambi- 
tiosu. ` 

Veturia lu-sarută cu fatia suridienda de 
feri cire, 


CUPRINSULU: 


AAA N 


Doi morti vi. . . . . . . 3 
Anima pentru anima . . . . 71 


Amorusiambitiune. . . . . 168