VULCAN (I.), Nov., I (1872) — OCR_pypdf2

AR 


. A 


IOSIFU da c 


. 
D 


3 he. ` A 
Pw. 
LI PESTA, 1872. 


Mp - Suplementu la 


Pesta 1872. Cu tipariulu lui Alesandru Kocsi. 


I. 


Intre codrii cei romantici ai Transilva- 
niei, im o vale incantatória, zace unu sa- 
tutiu. 

Sé-ly numimu loanesci! 

Pe timpulu naratiunii nóstre, vr'o trei- 
dieci de ani mai nainte, intregulu satu abié 
avea vro siese-dieci de case. Locuitorii lui 
erau Romani; plugari simpli, dar fericiti, — 
pentru câ aspiratiunile loru nu treceau peste 
trebuintiele neaperate ale vietii omenesci. 
Pamentu lu, udatu cu sudórea si sangele loru, 
li oferiá fructele sale, de si pucine, dar pla- 
cute. Portulu simplu, inse pitorescu, i multia- 
miá cu desfetare, Yr politie'a lumei nu li fa- 
cea multa batere de capu, nici nu li rapiá li- 
niscea. 


Satulu inca avea timbrulu originalitátii. 

Situatiunea satului eră fórte fantastica. 
Giuru impregiuru nesce munti invescuti cu 
codri, ér in mijloculu satului sierpuiă unu 
sprintenu riurelu. 

De strade nu erá nici pomenire; casele 
construite si asiediate in disordine poetica, 
par cá unu dieu pré poternicu le-ar fi impras- 
chiatu, precum improscámu o mana de gráu. 
Abatendu-se cine-va prin satu, apucá dru- 
mulu pe unde i parea mai dreptu printre ca- 
sulíele raru semenate. 

Casele mici, anguste si acoperite cu paie, 
dupa datin'a strabuna, nu erau varuite, cu 
tóte câ satulu acest'a escelá cu varudu seu re- 
numitu, si satenii lu-portau in departâri mari 
spre vendiare. Dupa economi'a loru natiunala, 
ei preferiau a vinde varulu cu pretiu bunu, 
si a intrebuintiá sum'a cástigata la platirea 
— vinarsului beutu in carcim'a satului. 

Dar datin'a acesta rea domniá numai 
atunce. Asta-di, precum toti scimu, poporulu 
nostru nu mai consuma atâte beuturi spirituó- 
se, si jidanulu satului pre-totu-indene stá sé 
móra de fóme. 

Ce bine, cá a trecutu acésta plaga d'a 
supra nóstra ! 


7 


E bine, pe timpurile acele, in satulu des- 
pre care vorbimu, casele in fatia de catra 
strada, aveau numai cáte o ferestuica, mica, 
lipita cu harthia séu piele, incâtu radiele só- 
relui si aerulu curatu nu poteau sé petrunda 
prin ele de felu. Si totu-si bietii sateni se mi- 
rara, câ de ce sunt la dinsii atátia bol- 
navi? 

Numai cas'a judelui si a preotului se fa- 
liau cu câte dóue feresti. Ce e mai multu! 
aceste feresti erau de sticla. Mare raritate pe 
acele timpuri. 

Intre aceste casulie formau unu con- 
trastu forte evidentu acele dóue case frumóse 
de langa olalta, cari se vedeau in mijloculu 
satului. Amendóue, construite din caramide, 
represintau artea in mijloculu naturei. Inain- 
tea caseloru cresceau arbori verdi si tufosi, cu 
umbra recoritória; ér in josulu easeloruse in- 
tindeau dóue gradine bine cultivate. 

Proprietarii acestora erau doi Romani 
de frunte: lonu 'Todorescu si Petru Cam- 
peanu. Ambii bogati, nobili, (atunce atributu 
alu autoritâtii,) si Romani buni. 

Cu tóte aceste inse ei traiau in cea mai 
inversiunata dusmanía. 

Ca sâ pricepeti discordi'a si chiar inimi- 


8 


céti'aloru, va fi dóra de ajunsu a sp une nu- 
mai atâta, câ Todorescu eră „unitu“, cra 
Campeanu ,neunitu^, — si câ amendoi tie- 
neau multu la dogmele confessiunii loru. 

Scimu toti in ee mesura mare erá odata 
respanditu intre noi confessiunalismulu. 

Bietulu copilu in scóla mai nainte inve- 
tiá diferinti'a in privinti'a ast'a; apoi ur'a ca- 
tra cealalta confessiune se incuibá in frage- 
dai anima, si crescea cu etatea-i, cercandu 
tóte ocasiunile a o dovedi catra fratele de unu 
sange, dar de alta confessiune. 

Scimu toti câtu ni-au stricatu preotii 
fara inteligintia, si cei fara consciintia morala 
si natiunala, —  onóre esceptiuniloru! — 
candu din amvonulu bisericei, in locu de pre- 
dice morale, audieam sumutiári dogmatice. 

Astu-felu de multe-ori o causa cátu de 
mica erá de ajunsu, ca amicii de diferite con- 
fessiuni sé devina cei mai aprigi inimici. 

Chiar nenorocirea acést'a se repeti si la 
. familiele de susu, si amicii intimi de odinióra 
acuma nu se mai poteau suferi. 

Ur'aacésta a loru se estinse pan'acolo, 
incâtu bine cá amendoi erau Romani buni, to- 
tu-si nici unulu nu recunoscea pe celalaltu 
nici macaru de Romanu. 


9 


Campeanu numiă pe Todorescu „grecu“, 
ér acesta dicea lui Campeanu „papistu.“ 

Celu cea traitu in acele timpuri in vr'o 
comuna mestecata, va fi avendu idea clara 
despre discordi'a, nentielegerea, si nenumera- 
tele secature, ce erau la ordinea dîÎlei intre 
aceste dóue familie, ambele onorabile. 

Dar generatiunea nóstra moderna nu pré 
intielege aceste contrarietâti confessiunale, 
cá-ci — precum toti scimu — asta-di ele nu 
mai esistu intre noi. 

Si nici nu mai cutéza nimene sé se incu- 
mote & redesceptá intre noi aceste idei rugi- 
nite, pentru câ toti amu ride de elu, ca de unu 
prostu si jumetate ! 

Cum sâ nu? 

Uniti si neuniti confessiunalminte, noi 
toti suntemu Romani, toti suntemu strane- 
potii lui Traiana, toti avemu acele-si intere- 
se natiunale, cari numai in armonía potu sé 
inainteza!... 

Romanii de odinióra par' cá nu scieau 
acest'a. 

Ce bine e câ o scimu noi!... 

Considerandu dar cele de susu, nu voiu 
spune unu ce necredibilu, afirmandu cá aces- 
te dóue familie amintite nici nu conveniau de 


10 


felu, nici nu cercau a se apropiá un'a de alta, 
ci se incungiurau, lipsindu-se chiar si de 
societátile in cari scieau câ saru poté in- 
telni. 

Ambele parti considerau dreptu peeatu 
intrevederea si conversarea dimpreuna, — si 
numai atunce vorbiau la olalta, candu din 
intemplare se intelniau unde-va, dar si- 
atunei convorbirea loru se infiră numai des- 
pre curgerea timpului, semenature, si altele 
de aceste, despre cari n'au datina a vorbi, 
decâtu numai economii si — amorosii fri- 
cosi... 

Famili’a lui Todorescu, afara de dinsulu, 
constă din doi membri, socí'a lui si fiic’a-i 
Elena. 

Soci'a lui Campeanu, — de la care i re- 
mase unu fiu cu numele Stefanu, — morise 
de multu. 

Déca parintii nu se intelniau, decátu 
arare-01i, cu atátu mai a dese ori conveniau 
copiii loru; acestia cercau in adinsu prile- 
giulu de a se poté vedé si de a-si impartesi 
simtiemintele, cari de mici se desvelisera in 
animele loru cele fragede si curate, i 

Fiindu casele si gradinele parintiloru ve- 
cine, usioru se róte pricepe, câ copiii de mici 


11 


aveau ocasiune a petrece la olalta, a se jocá 
8i à se preamblá in gradinele loru, alergandu 
dupa fluturi. 

Dimpreuna se bucurau si plangeau. 

Parintii i vedeau, inse nu se 'ndurau a 
li turbură joculu si bueurfele loru cele copi- 
laresci. 

— Lasa jóce-se! — diceau ei a dese 
ori, — inca-su copii; déca voru cresce mari, 
nu voru avé prilegiu a se vedé a de- 
86 ori. 

Inse copiii devenira juni. 

Sosi timpulu in care parintii trebuiá 
sé se ingrigésca de a incepe educatiunea 
loru.. + 

Elena si-incepu studiile intr'unu insti- 
tutu de alu calugaritieloru, cari, dupa opiniu- 
nea de atunce, singure erau in stare a inzestrá 
pe o féta cu cultur'a necesaria. 

Asta-di nici acesta opiniune nu mai 
esiste. Cá-ci cine ar mai si pote crede, ca nes- 
ce calugaritie, lipsite de cunoscinti'a si iu- 
birea vietii familiarie, sé fie capabile a in- 
struá fetele pentru viéti'a familiaria ? 

Ast'a ar fi unu ce absurdu!... 

Atunce inse absurditatea avea, lustrulu 
unicei posibilitáti. 


12 


Deci Elena fu dusa la calugaritie, — ér 
Stefanu inscrisu la scól'a gimnasiala din 
Clusiu. 

Ca toti studintii, si Stefanu asceptá cu 
nerabdare feriele scolastice, ca sâ se póta ren- 
tórce a casa. 

Acolo in cetate, departe de cas'a parin- 
tiésca, de suvenirile cele dulci ale tineretieloru 
sale, erá strainu de bucuría. 

Dar nici a casa nu simtiea placere. Inlo- 
curile odinióra atátu de placute nu mai aflá 
desfetare. Cantecile paseriloru nu-lu mai far- 
mu An. Nu mai admiră cu bucuria sierpuirea 
riului din satu. 

Intregulu satutiu i se parea pré micu, 
pustíu, singuratieu, c&-ci — Elena lipsea din- 
tr'insulu. 

Fantasandu in singuretatea sa, de multe 
ori si-aducea a minte de órele ce le potrecuse 
cu dins'a. 

Pe unde amblá, toti pasii, tóte locurile i 
revocau in memoria câte o óra dulce, câte o 
suvenire deliciósa... 

Ici sub teiulu cestu umbrosu se jocá cu 
ea; colo in dumbrav'a verde cetira dimpreuua 
istori'a lui Robinson; pe pajistea verde aler- 
gase cu dins'a dupa fluturei... 


13 


Dar acuma tóte aceste sunt numai nesce 
suveniri, cari coloréza cu atátu mai disarmo- 
niosu presintele intunecosu... 

Elena e departe!... 


Cu asemene cugete triste veniá si se de- 
partá Stefanu de a casa. 

Elena numai dupa unu restimpu desiese 
ani petrecuti in institutu se rentórse la cas'a 
parintiésca. 

Celu-ce a vediutu-0 inainte de a merge in 
institutu, acuma nu ar.fi recunoscutu-o. 

Candu se departà, erá unu muguru, ér 
acuma e o flóre deplinu desvoltata. 


Frumseti'a-i rara potea fi admirata chiar 
si de poeti, si de autori de novele, cari totu- 
de-una infatisiéza lectoriloru numai fiintie 
sublime, incantatórie si angeresci.,. 

Tal'a-i erá lungarétia, subtire, fati'a-i 
blondina, ochii-i mari si negrii, buditiele-i 
coraline... 

Numai aripi nu avea spre a fi potutu re- 
presintá unu angeru delicatu ! 

Inse afara de aceste frumseti corporale 
Elena mai eră inzestrata si cu unu farmecu 
gufletescu. 


Ea avea anima buna. 


14 


Abié veni a casa, indata i se si lati ves- 
tea in tóte partile printre munti. 

Femeile din satu mergeau la dins'a oa si 
la unu angeru paditoriu si mantuitoriu. 

Déca cáte una avea vr'o dorere sufletés- 
ca, o spunea ei, si ea sciea atátu de frumosu 
sé mangaie pe ori si care, incátu trebuiá sé 
Da impetrita anim'a aceea, pe care n'ar fi pe- 
trunsu-o cuvintele ei dulci. 

Si déca aveau vr'unu altu necasu, déca 
li se intemplá vr'o nenorocire, ea li dadea sva- 
turi, ma — in casu de necesitate — si ajutó- 
rie din caset'a sa, 

Deca Am en din satu aveau sé céra ce- 
va de la dlu Todorescu, ei numai de domni- 
siór'a Elena se rogau, si se departau siguri de 
retultatulu doritu. 

Sé mai spunu óre, câ Elena erá romana 
buna, câ vorbiá cu. toti frumosu romanesce, si 
câ acésta impregiurare inca eontribui& multu 
la iubirea si stim'a poporului pentru ea ? 

Da, v'o spunu si acésta. Sciti pentru ce? 
Pentru ca sé sciti si dvóstre, si sé ve mirati, 
câ erá unu timpu, candu damele nóstre nu 
pré vorbiau multu romanesce; candu roma- 
nismulu unei domnisióre romane erá o rari- 
tate pretiósa. 


15 


Erá odata unu timpu, candu damele ro- 
mane nu pricepeau missiunea loru santa... 


Erá odata unu timpu candu ele abusau 
de darulu sorti... 


In acelu timpu de funeste urmâri, feti- 
tiele romane nu poteau sé se bucure de o edu- 
catiune romanésca!... 

Dar ce dîcu! 

Ele n'a suptu nici limb'a loru dimpreuna 
cu laptele mumescu, ci mai antâiu invetiau 
limbele straine, si numai prin conversâri cu 
servitóriele invetiau a loru. 

Clasele mai innalte, in nesciinti'a origi- 
nei loru, se rusinau de natiunalitatea si ras'a 
loru, si astu-felu renegandu-o, perira in va- 
lurile amalgamisárii natiunale. 

Numai poporulu impilatu dicea cu fala: 
Eu sum Romanu! 

Asta-di, lauda Domnului, acésta plaga nu 
mai petéza natiunea nóstra. 

Asta-di nu sa mai afla intre noi nici unu 
renegatu gata a-si vinde sangele seu. 

Asta-di, precum toti scimu, damele ro- 
mane nu se mai rusinéza de limba loru, si 
tóte vorbescu frumosu romanesce. 


Asta-di dar simtiementulu romanescu 


16 


alu Elenei n'ar mai fi o raritate atâtu de mare 
ca atunce. 

Ce bine, câ au trecutu acele timpuri! 

Er noi só revenimu la obiectu ! 

Intre aceste sosi a casa si Stefanu. 

Cine ar poté descrie cugetele lui la vede- 
rea Elenei ? 

Idealulu seu, care si-l'a compusu in seri 
luminóse, la aspectulu steleloru si alu lunei, 
candu natur'a dórme si se scóla din morminte 
umbrele cele fantastice, cari sioptescu omu- 
Jui idei minunate, — idealulu acel'a l'a ve- 
diutu elu realisatu in Elena, si de odata simti 
in venele sale o cerculare estraordinaria a san- 
gelui... 

Mintea-i fu cuprinsa de mii si mii decu- 
gete... capulu i se ingreunà... si in tóta 
fiinti'a lui simtiea o betîa dulce, sublima si 
angerésca... 

Acésta i sioptea, câ iubirea sa pruncésca 

deveni amoru ferbinte... 

Acést'a 1 sioptea nencetatu: 

— Asta séu nici una — va fi soci'a ta! 

Tinerii nostri, ca mai de multu, asié si 
acuma conveniau a dese ori, Parintii nu-1im- 
pedeeau. 


17 


Odata Stofanu gasi pe Elena singura a 
casa in gradina. 

Fetiti'a siedoa pe o canapea de érba si se 
jocá cu nesce fruadie de arbore. 

Ea observă deja in departare po Stefanu, 
dar se profacea câ nu l'a diaritu, si se jocă si 
mai departe, rupendu câte o frundia si dicéndu 
mereu ` me iubesco, nu me iubesce, me iubes- 
ce, nu me iubesce... 

— Ce jocu interesantu! — dise Stefanu 
ajungéndu langa dins'a. 

— Ah! cum me spariasi !... 

— lérta- me, n'am voitu! E bine, sé con- 
tinuámu joculu ! Dar sub o conditiune. .. 

— Si-acesa ? 

— Sé spunemu amendoi ce a fostu subiec- 
tulu eugeteloru nóstro. 

— Nu-mi pasa. Dar mai antáiu mi-vei 
spune tu. 

— Bucurosu ! Sé 'ncepemu dara! 

— Ah! elu me iubesce. 

— Si ea me iubosce. 

— Spune-mi dara, Stefane, la cine ai cu- 
getatu ? 

— E bine, déca chiar voiesci, ti-spunu, 
câ eu am cugetatu la tine. 

— La mine? 


Doi morti víi. 2 


18 


— Da. 

— Ah! 

— Dar tu? 

— Ah! Stefane!.,. 

— Seumpa Elena! Siovairea ta adora- 
bila mi-dá potere sé-ti descoperu secretulu 
sufletului meu. Nu-lu tainuescu mai multu, 
cá-ci nu potu. Anim'a mea e incapabila a su- 
portá si de acuma inainte acestu greumentu. 
Ori unde amblu, diu'asi nóptea, totu fati'a 
ta blanda o vedu inaintea mea, si vócea ani- 
mei mele mi-sioptesce nencetatu : „Vedi fiin- 
ti'a asta delicata! Ast'a séu nici un'a va fi so- 
cl'a ta!“ 

Stefanu tienü o scurta pausa, dóra spre 
a-si intari curagiulu pentru cele ce va mai 
spune, apoi continuă : 

— Si candu stau si meditezu a supra in- 
spiratiuniloru animei mele, vediu câ anim'a 
mea are dreptu. Tu vei fi soci'a mea, séu nici 
un'a! 

Elena tremurá sub impresiunoa unoru 
` simtieminte inca necunoscute de dins'a. 

— Elena, — continuă Stefanu cu vóce 
plina de intimitate, — eu te iubescu! Spune- 
mi, dragu angeru de placere, iubesci-me si 


19 


tu? Vrei sâ fii a mea pentru totu-de-una ? 
Vrei sé fii soci'a mea ? 

Copil'a si-incliná capulu pe pieptulu lui 
Stefanu, si nu respunse nimica. 

— Tu tremuri! — dise Stefanu. Pronun- 
cia numai unu cuventu aprobativu, si eu 
voiu fi celu mai fericitu de pe fati'a pamen- 
tului! 

O stringere de mana fu respunsulu feti- 
siórel. 

— Da, Stefane, — incepi apoi dins'a in- 
trunu tonu tremurandu, — eu te iubescu. 
Oh! cáta fericire mi-au causatu mie cuvintele 
tale sincere, cá-ci eu te iubescu de multu, de 
multu,de candu — ne cunâscemu. Totu minu- 
tulu petrecutu eu cugetulu la amorulu meu, 
mi-a procuratu placeri nóue: dar éta, acuma 
sum si mai fericita, cá-ci vediu câ situ me 
iubesci, 

— Te iubescu, si te voiu iubi pentru 
totu-de-una ! 

— Dar fericirea mea se amesteca cu ama- 
ratiune mate, care amenintia cu nimicire tóte 
ilusiunile mele dulci. i 

— Cum, cum ? — intrebà Stefanu spa- 
riatu. 

— Candu cugetu la amorulu noatru in 


Ze 


20 


víitoriu, cauta sé plangu de plag'a ce ne as- 
cépta. 

— Nu te intielegu, — dise Stefanu si mai 
ingrigitu. 

— Seii bine, iubite, câ parintii nostri 
traiescu in cea mai mare dusmania. Acesta 
inimicitia a loru nu-i va permite a ne lasă sé 
apucâmu calea fericirii nóstre. 

Si dupa aceste serman'a copila prorupse 
in laerime ferbinti, inclinandu-si capulu de nou 
in bratiele lui Stefanu. 

— Nu plange, Elena! Departeza-ti aceste 
cugete triste si infricosiate ! Noi vomu fi feri- 
citi, cá-ci parintii nostri ne iubescu. 

— Da, ei ne iubescu. -Inse pe sine se 
urescu, — observă copila. 

— E bine, amorulu loru parintiescu va 
fi victoriósa a supra urei loru personale. Ma- 
ne voiu vorbi cu dinsii, li voiu descoperi 
amorulu nostru, — si dinsii nu potu fi atâtu 
de crudeli, ca sé refuse invoirea loru la lega- 
tur'a nóstra ! 

— Oh! de-ar dá Domnedieu! Inse eu 
am presimtiri fórte triste. 

— Nu te 'ntristá! Spera si crede, câ noi 
vomu fi fericiti ! Sterge-ti lacrimele. Fii voió- 
sa, glumétia. Asi6 mi-placi ! 


21 


— Vedi acuma ridu, — respunse copil'a, 
fortiandu-si vioitiune, dar sub genele-i ridie- 
tórie straluciau inca lacrime. 

— E bine, scump'a mea, totu astu-felu 
sé te revedu, cá-ci acuma eu trebuie sé me de- 
partu, Remani cu Domnedieu! 

— Sê fii sanetosu! 

Si stringéndu-si manile, se despartira cu 
speranti'a n vfitoriu, si cu secretulu dulce in 
anim'a loru. 

Oh! déca scieau, câ amorulu loru nu mai 
e numai secretulu loru! 

Oh ! de scieau, cá dlu Campeanu fu mar- 
toru la scen'a loru de amoru, si câ audi tóta 
conversatiunea loru ! 

Lui Campeanu nu i se 'mparea de con- 
venirile cele dese ale tineriloru, câ-ci se te- 
mea ca de ciuma, ca nu cumva fiulu seu sé se 
amoriseze de Elena. Si apoi dupa convingerea 
sa erâ unu pecatu grozavu, ca unu dreptu- 
credintiosu „unitu“ sé ieie de socia pe o ,sis- 
matica de gréca.* Deci si-propuse, câ odata i 
va pandi, spre a se convinge pe deplinu des- 
pre ingrigirile sale neliniscitórie. 

Ocasiunea asceptata sosi inca in diu'a 
aceea, Stefanu merse in gradin'a vecina, unde 
se află si Elena. Si fiindu cá conversatiunea 


22 


loru se tienú aprópe de gardulu ce impartiea 
gradis'a de ceea a lui, elu — pitulandu-se la 
umbr'a unei tufe — potü sé audia bine tóte 
cuvintele. 

— Cugetatu-am! Sciutu-am! — escla- 
mà dinsulu dupa departarea lui Stefanu, 
plinu de amaratiunesuflctésca, Ah! ce frumo- 
si doi porumbasi! Ce dulce sciu ei conversá! 
Ce planuri mai facu! Cum decidu ei sórtea 
loru, par câ acesta ar depinde numai de la 
ei! E bine, voi ati propusu, dar eu la rondulu 
meu voiu decide. Si decisiunea mea va deri- 
má cetatiu'a ilussiuniloru vóstre ! 

Intre aceste elu plecă din gradina, si 
mergându in susu catra casa, in fine intră in 
odai'a sa, Acolo apucă de nou firulu medita- 
tiuniloru sale: 

— E bine, decisiunea va remané acést'a. ' 
Dar cum o voiu esecutá ? Sé spunu lui Ste- 
fanu, câ legatura lui conjugala nu convine 
convinctiuniloru mele religiunarie ? câ ast'a 
ar fi unu scandalu pentru familia nóstra? : 
Séu sâ-i spunu apriatu, câ i voiu refusá bine- 
cuventarea mea parintiésca ? 

— Nici un'a, nici alta! — continuă din- 
sulu dupa unu restimpu de meditatiune. Si eu 
am fostu odata tineru. Sciu cá anim'a iubitó- 


23 


ria tinera nu admite filosofarea, si de felu nu 
vré s6 pricépa argumentárile reale contradi- 
catórie; ér rigorositatea si opunerea parin- 
tiésca produce chiar resultatulu doritu, — 
amorulu opritu totu-de-una e mai ferbinte. 

Éra-si urmà unu momentu de tacere, 
dupa care elu continuă: 

— Dar ce sé facu? Cum sé nimicescu 
acestu fatalu planu de casatoría, care me ame- 
nintia cu unu pericolu atátu de mare? 

Apoi incepu a se preamblá prin odaia, 
adancitu in meditatiuni profunde. Dar inse- 
daru. Nici o idea buna nu-i plesni prin 
minte. 

— Am gas'tu- o! — esclamà elu in fine, 
plinu de bucuria, — voiu ... 

În momentulu acest'a bată cine-va la 
usia. 

— Intra! — strigă Campeanu linis- 
citu. 

Colu-ce intră, erá Stefanu. 

Parintele seu 8e portà cu dinsulu, par cá 
mar fi auditu nici unu cuventielu din conver- 
satiunea loru neliniscitória. 

În diu'a urmatória Stefanu i descoperi 
tóte, cerendu-i si binecuventarea parintiésca. 

— Fiule! — respunse betranulu emo- 


24 


tiunatu, — e frumosu din partea ta, cá n'ai 
uitatu de detorinti'a-ti fiésca catra parintele 
teu, si ai venitu a-ti descoperi cu sinceritate 
secretulu animei tale. Unu parinte n'are feri- 
cire mai mare in viéti'a sa, decâtu ceea a fiului 
seu. Pentru aceea dara elu cérca tóto mijlócele 
spre realisarea acestei fericiri, care este si a 
lui. Viéti'a conjugala, in care vrei se intri si 
tu, de siguru e bas'a cea mai poternica, spre a 
se pote edifică pe ea templulu fericirii eterne. 
Inse acesta basa trebue sé fia solida, sé n'o 
póta clatină nici unu evenimentu esternu ; sé 
fia capabila a resiste toturoru atacuriloru 
sociale, morale si reale. Va sé dica legatura 
conjugala sé fía astu-felu compusa, incâtu si 
anim'a si mintea so póta sancliună cu apro- 
barea sa. Aceste sunt idei generale. Incátu 
pentru tine, fiule, esti multu mai inteligentu, 
decâtu sé ai trebuintia de esplicatiuni parti- 
cularie. Tu de siguru ai meditatu seriosu; ai 
cumpenitu tóte impregiurárile si eventuali- 
tátile posibile, — si numai dupa meditatiuni 
serióse ai decisu a face pasiulu acest'a, celu 
mai ponderosu in tóta viéti'a nóstra. Eu dara 
n'am sé graiescu nimica la decisiunea ta. Nu 
me privesce nici aprobarea, nici desaprobarea 
ei; ambele aceste apartienu competintiel vii- 


25 


toriului. A anticipá secretele viitoriului, ar fi, 
a primi a supra mea o respundiabilitate des- 
peratória. Tu vei face, cum vei scí mai bine, 
si vei suportă singuru sarcin'a respundiabili- 
tâtii, Numai o mica observatiune ti-voiu face, 

— Te ascultu, tata, cu placere. 

— Tu nu ti-ai terminatu iuca scolile, Mai 
al sé studiezi, ca sé poti ocupă si tu unu locu 
in viéti'a publica, conformu starii tale mate- 
riale. 

-— V oiu studiá, tata. 

— Esti inca pré tineru ca sé te poti in- 
soră, 

Stefanu tacu. 

— Eu dara dorescu, ca tu mai antáiu 
sâ-ti termini studiele, si numai dupa aceea sé 
te insori. Totu-odata ti-adueu la cunoseintia, 
cá am aflatu cu cale a te duce la Pesta pentru 
continuarea studieloru tale, In privinti'a acésta 
am si avutu o corespundintia cu unu amicu 
alu meu de acolo, carele chiar adi me iusciin- 
lià, ca numai decátu se plecámu. Deci fiule, 
gata-te de caletoría, cá-ci dupa miédia-di 
vomu si porni. 

Aceste cuvinte lovira ca fulgerulu anim'a 
lui Stefanu. Elu tresari fórte emoiiunatu, 
Cum sé nu? Sermanulu, trebuiá së se des- 


26 


parta do Elena; trebuiá s'o parasésca pe timpu 
atâtu do lungu ; si chiar acuma, candu in fine 
sciea, câ si dins'a lu-iubesce. 

Cu tote aceste inse, in intristarea lui se 
amestecă si o bucuria óre-care. Ce e dreptu, 
parintele seu i anuncia, câ voru plecă numai 
decâtu spre Pesta, inse dinsulu nu-i refusă 
binecuventarea parintiésca pentru insoratiunea 
lui; numai atât'a doriá, ca mai antâiu sé-si 
termine scolile. Va sé dica, dupa terminarea 
studieloru sale, Elena va fi a lui. 

Acesta sperantia i inspiră bucuria, si dise 
cu indestulire parintelui seu : 

— E bine, tata, sum gata de drumu. 
Dupa miédia-di vomu poté plecă, 

Cam de catra séra esi din curte o trasura 
cu patru cai. Intr'ins'a siedea betranulu Cam- 
peanu cu fiulu seu. 

Elena se uită din ambitu dupa trasur'a, 
care esiea din satu ducéndu tesaurulu ei; cu 
maram'a-i alba facea lui Stefanu semne de 
adio, — si ochii ei i se implura delacrime.... 

E bine, intielegeti dvóstre liniscea si re- 
cél'a lui Campeanu, cu care a ascultatu nara- 
tiunea fiului seu relativa là amorulu dinsului ? 
Sciti ce idea i plesni prin minte, candu escla- 
má: „Am gas'tu-o ?“ 


27 


Eta cum medità elu: 

— Nu-lu voiu capacitá séu combate cu 
furia ; cá-ci ast'a inca ar mai infocá amorulu 
seu si resolutiunea sa. Din contrai voiu vorbi 
cu blandétia. I voiu spune, câ e pré tineru de 
a se poté insorá, cá mai are inca sé invetie. 
Lu-voiu duce dara la Pesta, si studiandu acolo 
in restimpu de mai multi ani, va uitá amorulu 
seu nebunu, dimpreuna cu idealulu seu scan- 
dalosu. 


II, 


Trecura siese ani dupa cele enarate in 
capulu precedinte. 

In acestu timpu reapucámu firulu intem- 
plaminteloru nóstre in Pesta. 

Stefanu Campeanu in acestu restimpu 
facéndu si cursulu juridicu la universitatea 
din Pesta, dupa datin'a de atunce se facu „ju- 
ratu“ la tabla, regésca. 

De candu lu-vediuramu mai pe urma, 
elu se stramută de totu. 

Junele celu fragedu acuma e bar- 
batu. 

Pe fati'a-i nu mai locuiesce surisulu de 


28 


odinióra; gur'a-i nu mai pronunciá anecdote 
vesele ; elu totu-de-una e seriosu ; numai candu 
si candu vorbesce, si-atunce inca numai dóue- 
trei cuvinte: F'ati'a-i barbósa corespunde fórte 
bine seriositátii sale, 

Intr'aceea in afecerile sale oficióse e di- 
liginte si din asta causa si-a eluptatu iubirea 
si stim'a chiar a superioriloru sei. 

Amicii lui de multe ori voiau s'alunge 
norii de pe fruntea-i, si cu acestia ideile triste 
din anim'a lui, — inse dinsii nu reesieau cu 
intrepinderile loru amicale, cá-ci dorerea lui 
Stefanu nu se póte sterge. 

Elu si acuma iubesce pe Elena. 

Inse acesta inca mar fi fostu nefericire 
pentru elu, mai alesu avendu deja — dupa 
parerea lui — si aprobarea parintiésca; dar 
aceea apoi iutru adeveru erá mare nefericire 
pentru elu, cá multu iubit'a si adorat'a Elena 
— nu-lu mai iubiá. 

Se póte ast'a ? inrebati dvóstre, si se in- 
trebá a dese ori si Stefanu. 

Da, se póte, cá-ci — dorere! — in lume 
tóte sunt trecatórie, 

La inceputu si Stefanu erá de parerea, 
câ nu se póte, ca scump'a lui Elena, care i-a 
juratu amoru eternu, sé nu-lu mai jubésca, 


29 


sé-si calce juramentulu, si sâ-lu uite do totu, 
par'cá nici nu Var fi eunoseutu vr'odata... 

Mai tardiu apoi se convinse si dinsulu, cá 
dieu, se póte al asta... 

Indata dupa dopartarea sa de la caminulu 
parintiescu, elu incepu a-si reversá dorerile 
animei sale in epistole adresato catra idealulu 
seu; dar dorerea sa totu crescea, si cu cátu 
suferintiele sale se mariau, in asic mosura se 
inmultieau si epistolele lui. 

Si epistolele lui totu se inmultieau , . . si 
cu câtu aceste se inmultieau, cu atát'a cros- 
cea 8i dorerea sa ... 

Cum sé nu ? 

Pe di ce mergea, totu se convingea mai 
multu cá se póte si ceea ce a cugetatu dreptu 
nepotintia, se póte ca si sórole sé fía reco, se 
póte ca si néu'a sé aiba péta, se pote ca si 
mirosulu floriloru sé fía voninosu, — se póte 
ca si Elena sé-lu uite ... 

Dar cum sé nu-lu fi uitatu ? 

Ea n'a respunsu nici la una din multele 
lui epistole, ce i-a scrisu dinsulu. 

Ea nu mai avea dara unu cuventu dulce 
pentru elu, prin care sâ-i inspire divinulu sim- 
tiementu alu mangaiârii ; ea nu mai posedea 
dara sacrulu iudemnu alu amorului, sâ-i imple 


30 


anim'a de sperantia pentru viitoriu; ea dara 
nu mai nutriá pentru elu amorulu ei de odi- 
nióra... 

Cum war fi simtitu dar Stefanu dorere 
mare? Dar elu totu-si nu incetá a scrie epis- 
tole, pentru cá elu nu credea ca si imposibili- 
tatea sé fía posibila, pentru câ elu nu credea 
ca Elena sé fia fostu capabila a-lu uită, 

' Elu atribuiă tacerea ei altoru cause inde- 
pendinte de vointi'a ei. 

Intro di apoi se convinse si dinsulu, cá 
Elena nu-lu mai iubesce, cá dieu si ast'a se 
péte... 

Si cum nu s'ar fi convinsu despre acâst'a 
intru adeveru, candu cetea in epistol'a parin- 
telui seu, cá Elena a — moritu ? 

Mortii nu mai iubescu! 

Dar cei vii potu sé mai iubésea pe cei 
morti, 

Si Stefanu totu iubiă inca pe Elena. 

Elu o credea fidela, cugetá câ dins'a nu- 
mai din causa bólei sale n'a respunsu la epis- 
tolele lui, — elu erá siguru, câ ea a moritu 
iubindu-lu cu acela-si focu, cu aceea-si pas- 
siune. 

Curr sé n'o fi iubitu dara? 

Da, elu totu o mai iubiá, si inea dóra 


31 


mai ferbinte, mai passiunatu, mai gata pentru 
sacrificie, câ-ci amorulu seu erá amorulu des- 
peratiunii. 

Ah! ce este mai frumosu, mai castu, mai 
poeticu, decâtu unu amoru si dincolo de mor- 
mentu?! 


A iubi o fiintia farmecatória, care ti-rep- 
resinta in realitate idealulu visuriloru tale, — a 
iubi o femeia, care ti-schimba viéti'a de tóte 
dilele intr'unu raiu feericu, — a iubi pe una 
care la palpitârile amorâse ale animei tale 
ti-respunde cu amorulu ei imbetatoriu : e unu 
egoismu. 

Dar a iubio fiintia inchisa pentru totu-de- 
una sub pamentu intre scandurele cosciugului, 
care la caldura’ amorului teu nu pote sé res- 
punda de rece ce este, a carei anima nu mai 
palpita cu amoru, alu carei sange nu mai cer- 
culéza sâ inspire placere, a carei budie nu 
mai sioptescu taine imbetatórie, a carei ochi 
nu mai lucescu aprindiendu anime, a carej 
bratie nu mai imbratisiéza pe nimene ` acest'a 
ah! acest'a e amorulu adeveratu ! 


Si astu- felu iubiá Stefanu ! 


In ori ce societate mergea dinsulu, amo- 
rulu seu neferieitu lu- urmariá in tóte locu- 


32 


rile. De cumva câte odata vr'unu momentu 
eră mai bine dispusu, cugotulu la mórtea 
scumpei sale Elene numai decâtu i ciuntá 
firulu scurtei sale bucurii, — si fati'a-i devc- 
niá morósa, si incotá a mai varbi. 

Amicii lui nu pricepeau acésta portare a 
lui, cá-ci dinsulu tainuiá caus'a dorerii sale, 
si astu-felu dinsii nici nu ile poteau man- 
galá. 

Totu cu ide'a acést'a se ocupá elu, si cu 
câtu so ocupă mai multu, cu atát'a totulu i se 
parea mai necredibilu. 

Elu nu potea só se impace cu ide'a, câ 
Elena a moritu. 

— Inso tatalu meu mi-a scrisu apriatu, 
câ Elena a moritu ! — esclamá elu de multo 
Ori, — asié este, ea à moritu iubindu-me! 

In o demenétia chiar erá cufundatu in 
meditatiunile-i indatinate , candu postariulu 
i aduse o scrisóre — din Joanesci. 

Stefanu franse cu nerabdare sigilulu, si 
cell urmatóriele sire: 

„Onorabile domnule ! 

„Vina iute a casa, câ-ci parintele dtale 
zace in o bóla periculósa! 

„Joanu Popu, preotu.* 

O dorere de greutatea stancei apesà 


33 


anim'a lui Stefanu dupa cetirea acestoru sire, 
si erá p'aci sé cadia ca ametitu, de cumva 
s6rtea cruda — prin mórtea Elenei — nu l'ar 
fi invetiatu deja a suportá chiar si loviturele 
cele mai cumplite. 


Idealulu visuriloru sale din fragedele tine- 
retie, Elena a moritu. Elu nu mai avea alta 
mangaiare, decátu pe bunulu seu parinte, si 
éta acuma va pierde si acésta ultima bucuría 
in viétia. 

Sagét'a dorerii sa infiptu si in anim'a 
fiésca. 

In alta di elu plecă numai decátu catra 
casa, Amiciilui nu pricepeau din ce causa 
s'a departatu si i-a parasitu elu de odata, fara 
veste ? 

Pe timpulu naratiunii nóstre nu erau in- 
ca la noi cáli ferate. O caletoria pana la Pes- 
ta erá insocita cu multe neplaceri si chiar 
pericole, cu tóte câ atunce inca nu esistea 
inca drumulu de feru de la Orade pana la 
Clusiu. Unu omu care avea curagiulu, séu 
erá silitu, sé faca acesta caletoria, eră o ade- 
verata raritate. Inainte de plecare acesta si- 
facea testamentulu , si-adună tóte némurile, 
si despartindu-se intre lacrime si plansete, 


Novele de I. Yulcanu tom. I. 3 


84 


plecă spre a nuse mai intórce dóra nici 
odata. 

In acelu timpu Stefanu avü trebuintia 
de dóue septemani spre a sosí la cas'a parin- 
tiésca in Transilvani'a. 

Parintele seu deja dormiá somnulu eternu 
in cimiteriulu satului. 

Cas'a odinióra sgomotósa, acuma erá mu- 
ta; satenii nu mai veniau a cere svatulu si 
ajutoriulu domnului iubitu; trasurele si caii 
nu mai calcau curtea ; ici-colo incepi a cresce 
"ntr'ins'a érba verde. 

In cas'a intréga se află numai unu omu, 
unu mosnégu, care inca din copilari'a lui Ste- 
fanu siedea totu acolo, si care -remase acolo 
ca pazitoriu si dupa mórtea lui Campeanu. 

Acestu amicu si stimatoriu fidelu alu fa- 
miliei Campeanu cunoscea bine si pe Stefanu. 
De multe ori s'a jocatu cu elu, de multe ori 
la luatu in bratie, de multe ori l'a pusu pe 
calu. Cu tóte aceste inso, diusulu abié recu- 
noscú pe Stefanu. In fine aflandu numele lui, 
incepu a lacrimă. 

Elu aduse cheile si tinerulu Campeanu 
intră in chilia. 

Ce diferintia erá intre simtiemintele lui 
din momentulu, candu parasi pentru ultima- 


35 


óra acesta locuintia, si intre acele din momen- 
tulu presinte ? 

Atunce se duse bogatu, avendu in sinulu 
seu speranti'a fericirii, — ér acuma se ren- 
tórse seracu, lipsitu chiar si de ultim'a schin- 
téua a sperantiei. 

Elu intrà in odai'a parintelui seu. Acolo 
tóte mobilele erau inca in locurile unde rema- 
“sera pe candu traiá betranulu, Colo statea 
bratiariulu, in care se odihniá dinsulu dupa 
prandiu; pe parete se află portretulu lui Ste- 
fanu si ale parintiloru lui, in biblioteca si- 
acuma zacea deschisa o carte, din care din- 
sulu probabilminte ceti mai pe urma... 

Sub impressiunea dorerii sale sfasiatórie, 
Stefanu ocupà locu intr'unu bratiariu, si ui- 
tandu-se in giuru de sine, cu anima franta, 
lacrime ferbinti i inundara fati'a. 

Odihnindu-se pucinu, numai decátu esi 
86 véda mormintele lui scumpe. 

In cimiteriu gasi pe unu plugariu be- 
tranu, carele chiar adună iérb'a cosita. 

Lu-intrebă, unde se afla mormentulu lui 
Petru Campeanu ? 

Betranulu lu-aretă, 

Sermanulu Stefanu se prosternú spre tie- 
rin'a scumpa, si udandu-o cu lacrimele sale 


gt 


36 


ferbinti, indreptă rogatiuni adance catra tro- 
nulu celu cerescu pentru pacea si liniscea su- 
fletesca a repausatului. 

Finindu-si rogatiunile, se duse éra-si ca- 
tra betranulu, carele chiar statea sé plece. 

— Pana unde, mosiule? — lu-intrebà 
Stefanu. 

— Mecu in mó sacu în sacu , — respunse 
betranulu. 


Stefanu nu intielese aceste cuvinte, si 
numai dupa ce betranulu le mai repeti de vr'o 
trei ori, află câ acele in romanesce se traducu 
astu-felu : 

— Me ducu in móra s'aducu unu sacu! 


Sunt unele parti, unde poporulu nostru 
contrage si musca intr'unu modu fórte cu- 
riosu ultimele silabe ale cuvinteloru, sile pro- 
nuncia asié dicéndu a lene. Asié se vorbiá si 
in satulu Ioanesci. De aico urmá si ciudatulu 
dialectu alu betranului, carele din lips'a din- 
tiloru sei lu-facea si mai escentricu. 

— E bine, mosiule, stai nitielu si ffi bunu 
de mi. aréta si mormentulu domnisiórei Elena 
Todorescu. 


Mosiulu se inholbă, apoi respunse cu unu 
felu de uimire : 


3? 


— Megu dsioru cu iet dsiór Eln na 
mrit, 

— Dar vorbesce sé te intielegu si eu ! 

Mosiulu apoi dér repeti de vro trei ori 
cuvintele sale de a supra, pana ce in urma 
Stefanu — spre cea mai mare mirare a sa — 
intielese, câ acele cuvinte inarticulate va sé 
dica: 

-— Me rogu, domnisiorule, cu iertare, 
domnisiór'a Elena inca n'a moritu. 

Unu simtiementu nedescriptibilu petrun- 
se intréga finti'a lui Stefanu la audiulu 
acestoru cuvinte, Acesta erá' simtiementulu 
sperantiei, care i promitea bucuria si fe- 
ricire, 

Elena dara n'a moritu ! 

Asi6 dara elu o va revedé inca! 

Asié dara Elena va fi a lui... sielu va 
fi fericitu dimpreuna cu dins'a! 

Dar cine scie? 

Se póte, câ Elena deja e maritata, si ju- 
ramentulu ei dinaintea altariului va formá 
pentru totu-de-una intre ei unu parete des. 
partitoriu ! 

Aceste cugete i plesnira lui Stefanu nu- 
mai decátu prin minte, apoi cu vócea estre- 
mei nesigurantie intrebà pe mosiulu: 


38 


— Dar unde e dins'a ? 


Er noi, in locu dea decopiá si mai de- 
parte provincialismulu betranului, vomu tra- 
duce numai decátu cuvintele lui dupa adeve- 
ratulu loru intielesu. 

Mosiulu respunse: 

— Hei, domnisiorule! Ar trebui sâ-ti 
povestescu multe, de cumva vrei sé sch 
acâsta. Apoi eu nici nu pr6 am acuma 
timpu, 

Dar Stefanu insistă , si in urma la repe- 
títele lui rogâri si promissiuni de plata, be- 
tranulu incepi : 

— Hei, domnisiorule, sâ te tiena Domne- 
dieu! de multu siedu eu aice la morminte. Si 
tatalu meu a siediutu aice, si mosiulu meu, si 
voru... 

— E bine, bine, lasa aceste! Spune-mi 
unde-i domnisiór'a Elena? — lu-intrerupse 
Stefanu cu nelinisce crescânda, 

— Cum disei, domnisiorule, eu siedu de 
multu aice. Am cunoscutu bine pe domnulu 
Todorescu si tóta fal ami'a dsale. Buni Ament 
au mai fostu. Dumnedieu sâ-i ierte! 

— La lucru! la lucru ! — strigă Stefanu 
cu nerabdare si mai mare. 


39 


— Nu grabi asié tare, domnisiorule, 
câ eu sum betranu, si nu potu vorbi asié 
iute ! 

— Dar vorbesce, pentru Domnedieu, vor- 
besce ! 

— Domnulu Todorescu avea o féta, cu 
numele Elena, o fetisióra frumósa ca diorile, 
frageda ca róu'a, si dalba ca crinulu.., 

— Scíu, sciu! Dar apoi? 

— Nu insedaru erá ea frumósa, cá au si 
amblatu flacáii la dins'a, ca si albinele la o 
flóre. 

— Pe scurtu, pe scurtu! 

— Fia-care se nisuiá a-si castigá dra- 


gostea el... 

— Si-apoi? 

— O si petira mai multi. 

— Si-apoi? 

— Ea n'a primitu nici pe unulu de 
mire... 

— Si-apoi ? 


— A dîsu, cá mai bucurosu va fi caluga- 
ritia, decátu sâ se marite. 

— Si-apoi? 

— Apoi parintii dsale s'au invoitu si ei 
cu mare durere, si dusera pe Elena la ma- 
nastire. 


40 


Unu noru negru acoperi mintea lui Ste- 
fanu. Pe anim'a-i par câ se asiediă unu munte 
de granitu. Ochii i se intunecara. Incepú a 
tremură... si cadiu la pamentu... 

Candu se desceptă, se vedea a casain 
patu. 

Intemplarea din cimiteriu i se parea ca 
unu visu fantasticu. 

O idea infioratória lumină mintea lui. 
Elena, pe care o credea mârta, traiesce. Ea 
traiesce, inse nici odata nu va poté fi 
a lui! 

Grozavu ! 

Inse pentru ce i-a scrisu tatalu seu, cá 
Elena a moritu ? 

Ast'a nu potea elu s'o intieléga. 

In urma apoi par câ află si asta, si es- 
clamà: 

— Oh! bine mi-a spusu odinióra Elena, 
câ inimiciti'a parintiloru nostri nu-i va per- 
mite a ne lasá sé apucâmu calea fericirii nós- 
tre! Acuma pricepu dece tatalu meu me 
duse 1a Pesta numai decátu dupa descoperirea 
amorului meu? Acuma intielegu, de ce din- 
sula mi-scriea totu desfavoritoriu despre Ele- 
na? Acuma scíu, de ce elu nu m'a lasatu nici 
odata sé viu a casa? — si in urma, de ce mi- 


41 


a scrisu, câ Elena a moritu? Tóte aceste nu- 
mai pentru ca s'o uitu! 

Dar Elena? 

— Se póte, — si-dicea Stefanu, — câ 
parintii ei facura asemene cu ea. Ei de siguru 
voiau go marite dupa altulu mai convenia- 
biluloru, inse Elena preferi a renunciá la 
placerile lumesci, decátu a traí fara mine, si se 
retrase in o manastire. Ángeru candidu, fía bi- 
necuventatu numele teu! 

A gasi pe Elena ori si unde, si-apoi a o 
scóte de acolo! Acest'a deveni acuma uniculu 
scopu alu lui Stefanu. 

Dar in care parte sé alerge ? 

Se duse numai decátu in vecini in cas'a 
lui Todorescu. Dupa mutarea fiicei loru in 
manastire, el intristati si-vendura mosi'a unui 
ovreu, si plecara in caletoria prin tieri strai- 
ne. Ovreulu, carele intr'aceea prefacú cas'a 
intr'o fabrica de rachiu, nu-i sciù spune ni- 
mica despre starea Elenei, 

Merse la preotulu si lu-intrebă in care 
manastire fu dusa Elena? Dar preotulu nu de 
multu veni in statiunea acesta. Elu nu sie- 
dea in loanesci pe timpulu mutârii Elenei in 
manastire, Preotulu dara nu-i poti da nici o 
deslucire, 


42 


Descuragiatu prin atâte cercâri fara re- 
sultatu, elu totu-si nu incetà a intrebá de totu 
insulu, despre care cugetá, câ scie de Elena. 
Inse totu fara resultatu. 

Totu ce poti află fu, cá Elena peste dóue 
septemani va face votulu. 

Deci nu erau inca tóte perdute! 

Mai avea dóue septemani. În arestu res- 
timpu va poté sé o caute in'tóte partile. 

Inse déca nu o va gasi? Deéca cele dóue 
septemani voru trece, si ea va face votulu? 
Elu va sci, câ ea nu este a nimenuia, si totu- 
si nu póte sé fia a lui. 

Aceste cugete mai cá-lu scoteau din 
minti. : 

Intr'aceste se facü séra. Cine-va batü la 
usia. 

— Intra! — strigă Stefanu curiosu. 

Intră o femeia batrana, care incepu sê 
vorbésca astu-felu : 

— Eu sum, nan'a Doca. Locuescu in sa- 
tulu vecinu. Audindu, cá dta te-ai rentorsu a 
casa, am grabitu sé viu la dta s6 implinescu 
o porunca. 

— Ce porunca ? 

— Eu am fostu doica la dlu Todorescu. 
Domnisiór'a Elena a crescutu in bratiele mele. 


43 


Ea m'a iubitu totu-de-una, si in dilele din ur- 
ma numai mie mi-destainuiá dorerile sufletu- 
lui seu. 

— Vorbesce, vorbesce, drag'a mea! — i 
dise Stefanu cu bucuria. Sefi ce-va despre 
Elena. Spune-mi unde se afla dinsa a- 
cuma ? 

— Dorere, nu potu sâ-ti spunu acést'a, 
cá-ci nu sciu. Inainte de a se otari dins'a sé 
mérga la manastire, su me bolnavii, si parasti 
cas'a dlui Todorescu. 

— Ah! 

— Intr'o séra veni la mine gradinariulu, 
si mi-aduse unu pachetu de scrisori dela dom- 
nisiór'a Elena, si mi-spuse, cá domnisiór'a se 
róga de mine, ca déca dta te vei abate candu- 
va prin satulu acesta, sé ti-le dau dtalo. 

— Unde-su scrisorile? — intrebà Ste- 
fanu cu nerabdare. 

— Aice-su ! — dise femei'a, si predandu- 
le dise: ,Nópte buna!* — si ost, 

Stefanu nici nu observà departarea ei, ci 
desfacü pliculu si incepi sé cetésca cu estre- 
ma curiositate. 

Serisorile gasite intr'insulu formau unu 
fragmentu de diuariu, si contieneau urmató- 
riele sîre : 


44 


pe... Ce dile triste! 

„Nam nici o bucuria in viétia... 

„Parintii mei me iubescu ferbinte. Ei 
mi-implinescu tóte dorintiele. Totu satulu me 
stiméza. Si eu totu-si sum nefericita. 

„Sum inca juna. Viéti'a mi-suride. Am 
tóte cele trebuintióse. N'ar trebui sâ cunoscu 
inca cuventulu „nefericire“, — si eu totu-si 
lu-simtiescu in adanculu animei mele. 

„Ferice de acelu nefericitu, carele si-póte 
plarge cui-va dorerile mistuitórie, cá-ci sufe- 
rintiele ni se paru mai usióre, déca le potemu 
comunică si altuia: inse eu n'am in lume nici 
o fiintia cui sâ me incredu. 

„Eu amblu cu fatia vesela, la intrebárile 
dulciloru mei parinti respundu suridiendu, 
dar in interiorulu meu me mistuesce do- 
rerea. = 

„Ore esiste pe lume dorere mai mare, de- 
câtu dorerea tainuita ?... 

„Multi tineri ambla la casa nóstra, si 
toti sunt cu mine fórte afabili. Mai alesu 
CE e 

„Toti sunt nesce juni culti, viali si cu 
spiritu, inse nici unulu dintre ei nu e ca Ste- 
fanu! 

»Éra-si ide'a acésta! Mi-am propusu sé 


45 


nu mai cugetu la elu, care de candu s'a dusu 
la Pesta m'a uitatu de totu, cá-ci nici odata 
nu mi-a scrisu; mi-am propusu sâ-lu uitu, 
dar nu potu. Oh! eu lu-iubescu si-acuma, de 
si dinsulu nici nu mi-a respunsu la epistolele 
mele...“ 


Trei dile mai tardîu : 

„Asta-di tatalu meu erá fórte bine dis- 
pusu. Elu vini a me cercetă in odai'a mea, si 
facu cu mine multe glume. 

„In conversatiunea nóstra se infiră vor- 
b'a si despre Stefanu, ceea ce mai de multu 
nu se intemplá nici odata. 


»— Dar scii ce e nou? — me intrebă 
dinsulu. 
»— Ba. 


»— Stefanu s'a insoratu. 

»— Ah! — dîsei eu, si incepui a suride, 
dar nu poteam vorbi nici unu euventu mai 
multu, cá-ci dorerea nemarginita, ce simtii la 
audiulu acestoru cuvinte sagetatórie, mi-luara 
graiulu. 

»Dupa ce mai prinsei poteri, vorbiramu 
despre alte obiecte indiferinte. 

»In urma dupa o introducere lunga, mi- 
spuse, câ junele C* m'a petitu. Apoi incepu a 


46 


mi-lu laudă, si mi-promise, câ déca lu-voiu 
luă de barbatu, iubirea si bucuri'a-i parió- 
tiésca va cresce, si va binecuventă din adan- 
culu armei sale uniunea nóstra. 

„Eu i respunsei, câ nu vreu sé me 
maritu. 

„Tatalui meu i paru fórte comicu res- 
punsulu meu, si me intrebà suridiendu : 

»— Dóra nu vrei sé te faci caluga- 
ritia ? 

»— Ba da! — respunsei eu, 

»latalu meu me sarută in frunte, apoi 
se departà suridiendu, si esîndu mi-dise: 

»— E bine, scump'a mea. Intielegu eu 
dicatóri'a asta. Tóte fetele inamorate spunu, 
câ ele vreu s6 móra, séu sé fía calugaritie, 
Vomu vedé mai tardiu ce vei dice? Acuma te 
lasu singura. Intréba-ti anim'a si mintea, ca 
mane sâ-mi poti dá respunsu. g 

»Dinsulu esi, éra eu inchidiendu usi'a, 
cadiui in genunchi, si incepui a plange do- 
rerosu, 

»Si in plansulu meu, preocupatu numai 
de lacrimele ferbinti ale mele, in mijloculu 
doreriloru sfasiatórie, de odata mi se ivi in 
memoria figur'a lui Stefanu, inspirandu-mi 
mangaiare, ca curcubaulu pe ceriu dupa ploi 


17 


»Da, lu-vedeam. Si par” câ tresarii de 
bucuria. 

»Mi-parea, câ elu mi-suride dulce, câ-mi 
sioptesce cuvinte sublime de o fericire innal- 
ta, ca 'n ultim'a di a intrevederii nóstre in 
gradina, candu mi-spuse pentru prima-óra câ 
me iubesce ... 

„Dar ce visu nebunu e acest'a! 

„Stefanu nu mai póte sé se ivésca inain- 
tea mea , elu nu mai póte sé-mi sioptésca cu- 
vinte farmecatórie de iubire, elu nu mai 
póte sé me iubésca, cá-ci dinsulu deja e in- 
Boratu! 

„Ah! Domnedieule !. .. 

»Cadiui la pamentu si lesinai. 

„Candu mi-vinfi in ori, tóta scen'a cu ta- 
talu meu mi-parü unu visu infricosiatu, si 
mi-dîsei : 

»— E bine, cu tóte câ m'a tradatu, eu 
totu-si lu-iubescu! 


„Trei dile mai tardiu. 
„A dóu'a dí parintele meu me provocà de 
nou, ce respundu petitoriului ? 


48 , 


„Eu éra-si i respunsei, cá nu vreu sâ me 
maritu, si acuma adausei cu positivitate, câ 
vreu sé fiu calugaritia. 


„Parintii mei se 'ntristara fórte la acestu 
respunsu alu meu. 


»Mama-mea incepü a plange. Eu o man- 
gaiam. I diceam, câ in manastire voiu fi mai 
fericita, decâtu intr'o unire ce nu corespunde 
simtieminteloru animei mele. 


„Insedaru. Ea plangea totu mai sfastato- 
riu. Eu asemene incepui a plange. Si astu- 
felu imbratisiandu-ne, plangeamu amendóue, 
far a mai pronunciá unu singuru cuvin- 
tielu. 

„Apoi vediendu, cá si eu plangu, ea si- 
sterse lacrimele si incepu a me mangaiá, di- 
céndu: 

»— Nu plange, fiica mea! Déca tu nu 
lubesci pe acestu tineru, nu te vomu sili sé te 
mariti dupa elu. Bunu e Domnedieu, si ti-va 
dá si tie norocu. Veni-voru si alti tineri . . . 

„Dar eu o intrerupsei : 


»— Inse mie nici unulu nu-mi trebue! 
Eu nu vreu sé me maritu. Am decisu sé fiu 
calugaritia ! 


»Serman'a mea mama intratát'a se spa- 


49 


riă de cuvintele mele, incátu ameti si sé bol- 
navi. ' 

»Calugaritia ! 

„Dar ce infioratoriu este in cuventulu 
acest'a ? 

„Ce este mai frumosu, mai sublimu, mai 
majestosu, decâtu a fi calugaritia ? ! 

„A acoperi eu velulu calugariei sufe- 
rintiele trecutului, ca sé nu le mai vedemu 
in viitoriu. 

„A renunciá la placerile pecatóse ale lu- 
mei, spre a ni inchiná totu sufletulu unei idei 
mai nalte. 

„A refusá ori ce mana barbatésca, sia 
primi ceea a Salvatoriului, spre a fi mirés'a 
lui Christosu ! 

„Eta, missiunea unei calugaritie! 

„Si déca in sinulu nostru avemu unu se- 
eretu, mai scumpu decátu tesaurulu lumei in- 
tregi, ce nu cutezâmu a-lu pronunciá, cá-ci 
lu-tememu de fia-care fiintia vorbitória, — 
unde sé ducemu, unde sé ascundemu secre- 
tulu nostru ? 

„La manastire! 

„Si déca anim'a nóstra bolesce, si pentru 
ból'a ei nu mai esiste medicamentu in lume, 


Nov le de I. Vulcanu tom. I. 4 


50 


cá-ci ból'a ei este desperatiunea, — unde sé 
mergemu a vindecá anim'a nóstra ? 

„La manastire ? 

„Si déca noi voimu sé iubimu necontur- 
bati de nimene, in linisce si ocupati numai de 
obiectulu amorului nostru, cu abnegatiune 
adeverata pana la mórte — inca si pe celu 
ce ne-a tradatu: unde sé ne retragemu a- 
tunce? 

„La manastire ! 

„Acolo am sé intru si eu. 

„Acolo e loculu meu. 


IMAN 


„Trecura dóue luni dupa cele insemnate 
mai susu. 

» De atunce n'am scrisu nimica in acestu 
diuariu. : 

„De câte ori luam condeiulu sâ scriu, la- 
crimele mi-implura ochii si mi-stinsera ve- 
derea. 

„De atunce anim'a mea a trecutu prin 
tóte suferintiele câte unu moritoriu póte sé 
Bupórte. 

»Resultatulu acestoru multe suferintie e 


51 


invoirea parintiloru mei d'a intrá in ma- 
nastire. 

„Ei, ca nesce parinti iubitori, nici de- 
cátu nu voira sâ apróbe pasiulu meu; inse eu 
din ce in ce vescediam mai multu, si ast/a 1 
petrunse. 

„Mediculu li recomendà pentru mine 
stramutare de aeru, — deci la dorinti'a mea, 
ei se invoira s6 me mutu la o manastire, si- 
tuata intr'unu locu sanetosu si romanticu. 

»— Ti-vomu implini dorinti'a, — mi- 
dise tata-meu, — si te vomu ducela manas- 
tire. Tu vei petrece acolo unu anu, doi, far’ a 
face votulu. Mai tardíu apoi tu ins'a-ti vei 
dori, sé te aducemu a casa de acolo. 

»Voiu intrá dar in fine in manastire. 

„Voiu petrece restulu vietii mele intre 
patru ziduri reci si triste. 

„Acolo va fi iertatu sé plangu. 

,Nimene nu me va vedé. 

„Acolo va fi iertatu sé iubescu. 

»Nimene nu me va opri. 

„Voiu fi calugaritia. .. pentru amorulu 


meu... pentru Stefanu!...* 
T 


A7 


Pan'ací sună diuariulu. 

Stefanu lu-ceti si receti, par cá nu cre- 
dea cele cetite, apoi sarută de mii de ori si- 
rele pretióse. 

Elu par câ renvià. 

O lume nóua i se deschise, o lume fru- 
mósa si farmecatória, care i suridea cu feri- 
ere... 

Acést'a erá descoperirea si convingerea, 
cá Elena lu-totu iubesce inca. 

Acesta erá sperantia, cá dins'a va fia 
lui pentru totu-de-una. 

Ea inea n'a facutu votulu. 

Mai sunt inca dóue septemani. 

In acestu restimpu elu va alergá la tóte 
manastirile, si o va scóte de ori unde va aflá-o. 

Dar iute, iute! ` 

Asi6 meditá Stefanu, 

Si desu de deminétia plecà. 


IH. 


Trecura si cele dóue septemani, sì Ste- 
fanu totu nu gasì inca pe Elena. 

Elu visità tóte manastirile. Inventă felu 
de folu de preteste, ca sé póta vedé tóte calu- 


53 


garitiele dintr'insele. Dar dintre aceste nici 
un'a nu erá Elena. 

Si pana ce elu o caută desperatu, ea dóra 
si-a si facutu votulu. Si-apoi pace buna de a 
o mai poté scóte de acolo! 

Acésta temere infricosiata mai cá-lu ne- 
buni. 

In urma, frantu corporalminte si sufle- 
tiesce, perdiendu dóra si ultim'a schintéua a 
sperantiei, so3ila graniti'a Romaniei in ora- 
sielulu U*. 

Acolo inca se aflá o manastire. 

Numai acolo mai avea elu sperantia d'a 
poté gasí pe seump'a sa iubita. 

Candu caruti'a lui trecú pe dinaintea ma- 
nastirii, vediú esindu din biserica multi óme- 
ni. I intrebă ce felu de solenitate sa serbatu 
acuma in biserica ? 

— Asta-di facu votulu o calugaritia ti- 
nera, — respunse intrebatulu. 

Fiori reci cutremurara internulu lui Ste- 
fanu la audiulu acestoru cuvinte, si o vóce 
ingrozitória i siopti: 

— Ast'a e Elena ta! 

Elu sari iute din carutia, si alergandu la 
pórt'a manastirii, trase ca scosu din minte clo 
potielulu. 


54 


— Cine e? — intrebă o vóce femeiésca 
din laintru. 

— Unu crestinu, — respunse Stefanu. 

— Ce vrei ? 

— Te rogu deschide-mi pórt'a! 

— Nu se póte. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ fara scirea staritiei nu mi-i 
iertatu sé facu acést'a. 

— Chiama-o dar aice, séu insciintiéza-o! 

— Nu se póte. 

— Dar pentru ce? 

— Stariti'a petrece diu'a de asta-di in 
postu si rogatiuni in odai'a sa, si nimene nu 
póte intrá la ea. 

— Pentru ce chiar diu'a de adi? 

— Pentru câ acést'a e di de serbatóre in 
manastirea nóstra, 

— Ce serbatóre? 

— Adi s'a calugaritu o féta tinera, care 
petrece de vr'o doi ani intre noi. 

--- Numele ei? 

— Magdalena. 

:-, Nu acest'a. 

— Altu nume noi nu cunóscemu. Nume- 
1e nostru din botezu lu-lasâmu afara de ma- 
nastire, si candu intrám u aice, adoptámu al- 


55 


tulu mai corespundiatoriu stârii si chiamárii 
nóstre. Eu nu sciu ce nume a avutu Magda- 
lena mai nainte dea intră ia societatea nóstra. 

— Dar lasa-me sé intru! 

— Nu se póte, crestine, nu se póte. 

— Te rogu in numele lui Domnedieu! 

— Acuma nu potu., 

— Dar eusum fratele acestei caluga- 
ritie... 

— Apoi vina mane! 

Si ea se departà. 

Stefanu remase singuru — nimicitu la 
pragulu realisárii sperantiei sale. 

Si tóte aceste mari doreri le suferi numai 
pentru câ stariti'a petrece diwa in postu si 
rogatiuni, si astu-felu ea nu permite nimenui 
86 intre in manastire, 

Alteratu pana la nebunia, elu bati de 
nou cu tóta furia pórt'a manastirii, stri- 
géndu: = 

— Staritia, staritia, nu me face sê nebu- 
nescu ! 

Stefanu tacü, “asceptandu sê vina ci- 
ne-va, 

Dar in laintru urmà tacerea de mai 
nainte. 

Nimene nu veni sê deschida pórt'a. 


56 


Ce sâ faca ? 

Acuma sta e aice la pârt'a casei in care 
de siguru se afla inchisa pentru totu-de-una 
alés'a animei sale, — si elu nu póte sé intre, 
nu póte s'o véda, sâ-i spuna cá o iubesce, si 
sé dica: 

— Vina cu mine in lumea mare! 

Ah! ce a fostu suferinti'a lui Tantalu in 
asemenare cu dorerea lui Stefanu! 

Elu statü multu timpu ca inmarmuritu, 
si meditandu a supra sortii sale nefericite. 

De odata cine-va lu-salutà. 

Stefanu se uită intr'acolo. 

Erá unu vechiu amicu alu seu. 

— Ce cauti tu aice in orasielulu nostru? 
— lu-intrebă acela. 

— Fericirea mea, — respunse Stefanu 
posomoritu. 

— Ah!ah! Esti dóra inamoratu ? 

— Mai multu! — resnunse Stefanu, — 
eu par' cá nu mai am minte, par' cá sum ne- 
bunn, 

-— E bine, frate, vina la mine, si poves- 
tesce-mi zmorulu teu, care me petrunse atátu 
de multu si pe mine! 

— Nu-mi pasa! 

Si Stefanu, de bratiu cu amiculu seu, 


57 


merse la locuinti'a acestuia, incependu a ena- 
rá inca pe drumu gelnic'a istoria a amoru- 
lui seu, 

Chiar candu ajunsera a casa, elu dîse : 

— Si acuma am venitu aice la manasti- 
rea acést'a, s'o cautu si-aice, 

— Chiar bine! 

— Asi6 cugeti? 

— Da. 

— Pentru ce? 

— Asculta-me! 

— Vorbesce! 

— De vr'o luna de dile s'a respanditu in 
orasielulu nostru scirea, câ o copila frageda, 
tinera, de o frumsetia farmecatória, o féta din 
buna casa, va face adi votulu de calugaritia. 
Acésta scire trase cu atátu mai multu aten- 
tiunea si curiositatea publicului,cá-ci se dices, 
câ nefericita e unica fiica a parintiloru ei 
bogati. 

— Da, da! — afirmă Stefanu. 

— Toti erau curiosi sé afle motivulu 
acestei resolutiuni triste, deci incepeau a pre- 
supune felu de felu de motive posibile. Mai 
multi inse accentuau amorulu ei neferi- 
citu. 

— Asi este! 


58 


— Am audítu si numele dinsei... 

— Spune-mi-lu iute! 

— Elena Todorescu. 

— Dins'a-i! — esclamá Stefanu cadiendu 
in bratiele amicului seu. 


Dupa o di si o nópte infricosiata, in de- 
manéti'a urmatória Stefanu alergă numai de- 
cátu la pórt'a manastirii. 

Pórt'a i se deschise, si elu intrà. 

Unu simtiementu divinu cuprinse totu 
internulu seu, candu se vedià in interiorulu 
manastirii. 

In fine elu se află sub acel'a-si acopere- 
mentu cu Elena! 

Elu fu condusu la stariti'a. 

Acést'a lu-primi cu cea mai destinsa afa- 
bilitate si cordialitate, si lu-intrebă de scopulu 
venirii sale: 

— Maica staritia, — incepu Stefanu, — 
eu sum fratele calugaritiei care a facutu eri 
votulu. . 

— Ea e fericita, câ-ti sa apropiatu de 
Domnedieu. 


— Eu am fostu soldatu. Siepte ani am 
lipsitu din cas'a parintiésca. Si in acestu res- 
timpu eu nici odata n'am vediutu pe soru- 
mea. Rentorsu acuma a casa, numai decátu 
am grabitu aice, s'o mai vedu inca odata. Te 
rogu dara iérta-me s'o potu vedé! 

— Mi-pare reu, domnule, câ nu-ti potu 
implini dorinti'a, — respunse stariti'a cu tris- 
tétia. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ asta nu atârna de la 
mine. 

— Ci? 

— De la episcopulu nostru. 

— Ah! 

— Du-te dar si-i cere vola, si-apoi te 
voju lasá numai decátu sé vorbesci cu sor'a 
dtale. 

— Unde siede episcopulu ? 

— În orasiulu *. 

— Departe de aice ? 

— Ba. 

— Totu-si? 

— De trei dile. 

— Vai Dómne! 


— N'am ce sé-ti facu, dragulu meu, eu 


60 


nu-ti potu dá voi'a ceruta fara scirea episco- 
pului nostru. 

— Dar déca ... 

— Nu se póte, Asié suna legea. 

— Apoi déca nu se póte altu-felu, voiu 
merge si voiu cere voi'a santiei sale. 

— Du-te cu pace si cu Domnedieu ! 

Stefanu sarută man'a staritiei, apoi esi 
din manastire, si portile acesteia se inchisera 
dupa elu. 


Dupa o caletoria grozava de trei dile, 
Stefanu in fine sosi la resiedinti'a episco- 
pului. 

Candu sosi acolo, fu séra, deci mai as- 
ceptă pana demanéti'a. 

Atunce numai decátu se presintà in can- 
celari'a episcopésca. 

Grozavu! 

Santi'a sa nu se află a casa. 

«Erá dusu la o scalda minerala pentru 
restaurarea sanetátii sale. 

Siscald'a aceea zacea in departare de 
siepte dile. 


61 


Si in absinti'a episcopului nimene n'avea 
autorisatiunea de a dá voia sé vorbésca cine- 
va cu 0 calugaritia óre-care. 

Cestiunea calugaritieloru apartieneau a- 
faceriloru reservate pentru presidiu. 


Stefanu dara plecă la scald'a aceea. 


Facéndu o caletoría din cele mai infri- 
cosiate, in fine elu sosi acolo, ceru voi'a epis- 
copului de a poté vorbi cu soru-sa, calugari- 
tia in manastirea X, si obtienendu licenti'a, 
grabi numai decâtu a se rentórce in ora- 
siulu X. 


Plinu de bucuria se infatisià elu acuma, 
inaintea staritiei. 

Acesta vediendu subscriptiunea episco- 
pului, numai decâtu chiamă o calugaritia, si 
i dise: 

— Sora Maria, te rogu chiama aice pe 
sor'a Magdalena! 

Anima lui Stefanu palpitá atátu de fer- 
binte, incâtu nu poti sé graiésca nici unu cu- 
ventu. 


62 


La momentu apară in pragu o calugari- 
tia tinera, cu talia mladiósa si fatia palida. 

Condeiulu cade din man'a-mi tremu- 
randa ... 

Ea erá Elena. 

— Elena, mirés'a mea! 

— Stefane! 

Numai atâta potura pronunciá ambii, 
apoi sc imbratisiara ferbinte. 

Urmă unu momentu de cea mai santa 
tacere. 

— Domnule, — intrerupse stariti'a tace- 
rea, — dta ne-ai amagitu. Ai disu, câ est 
fratele sorei Magdalenei, si éta acuma i dici 
mirésa ! 

— Da, dins'a e mirés'a mea. 

— A fostu dóra aceea, dar acuma dins'a 
e mirés'a lui Christosu. 

— Nu se póte, nu se póte! — strigă Ste- 
fanu desperatu. 

— Ea a facutu eri votulu. A renunciatu 
la tóte placerile lumesci, si nu vré sé mai scía 
nimica de lume. 

* Dar de mine?... 

— Nici de dta, care prin portarea-ti 
fatiarnica ai desonoratu  acésta locuintia 
santa. 


63 


— Eu n'am desonoratu-o, ci vreu s'o facu 
si mai onorabila, creandu intr'ine'a fericirea 
a dóue anime iubitórie. 

— Te provocu, domnule, parasesce lo- 
culu acest'a numai decátu ! 

— Asculta-me, maica staritia! Eu de 
dóue septemani am cautatu totu indesiertu pe 
iubit'a mea Elena. In fine am gasitu-o aice. 
Eu nu o voiu lasá in manastire. Voiu duce-o 
pe bratiele unei iubiri sincere, departe de 
aice, in locuinti'a mea, ca sâ fimu purure fe- 
riciti ! 

La acestu sgomotu acursera mai multe 
calugaritie betrane, si facându-si cruce se 
uitau cu unu felu de gróza la tinerii nostri 
iubitori, cari si acuma se tieneau totu imbra- 
tisiati. 

In fine Elena si veni in ori, si desfacén- 
du-se cu fragedime din bratiele lui Stefanu, 
dise cu vóce fórte emotiunata: 

— Stefane, de ce me chiami sé mergu cu 
tine, au nu esti tu deja insoratu ? 

— Nu, scump'a mea! 

— Dareu nu mai sum libera. Eri am 
joratu sé fiu mirés'a lui Christosu ! 

— Dar tu trebue sé fii a mea. 

— Nu se mai póte. E tardiu. 


64 


— Nimica nu e tardiu, déca voimu. 
— Eu nu mai potu voi, cá-ci am joratu. 
... Du-te cu Domnedieu!... Fii fericitu!... 

. — Me ducu, sufletulu meu, eu anima 
franta me ducu. Inse me voiu rentórce, si- 
atunce te voiu duce din acésta locuintia tris- 
ta. Legile santei nóstre biserice nu potu pre- 
tinde, ca prin nefericirea a dóue anime sé 
sustiena santieni'a juramentului teu! 

Stefanu esi ca turbatu ... 
Elena lesinata fu dusa de sororile sale in 
odai'a sa. 


IV. , 


Dinsulu nnmai decátu plecă la mitropo- 
litulu, si i enară tóta istori'a. 

Mitropolitulu lu-mangaià parintiesce. I 
esplică prin vorbe dulci, cá Domnedieu a voitu 
' asié. Sé nu se nisuiésca dar a stramutá innal- 
ta vointia a lui Domnedieu. x 

— Dar ast'a nu póte fi vointi'a lui Dom- 
nedieu, — lu-reflectà Stefanu. 

— Nimiea pe sub sóre nu se intem- 
pla fara vointi'a a Totu-potintelui, — respun- 
se mitropolitulu. 


Apoi mai adause: 

— Uita, fetulu meu, acésta intristare! 
Mai sunt inca in ticr'a nóstra multe fete, ti- 
vei gasi si tu o socía buna, 

— Oh! sante parinte, pentru mine numai 
o fiintia esiste sub sóre, Elena. Fara dins'a 
nici eu nu mai vreu sé traiescu. Te rogu, ab- 
sólva-o de juramentulu seu. 

— Vina mane, fetulu meu, — i respun- 
se mitropolitulu, cugetandu cá pan'atunce 
dóra siStefanu se va impacá cu sórtea sa, 


si nu va mai poftí dela dinsulu o imposibi- 
litate. 


Stefanu sarutà man'a archiereului, si 
se departà asié dicându siguru de resultatulu 
doritu. 

Sosindu a casa, pe mésa gasi unu plicu 
adresatu lui. 

Lu-desfaci iute. 

Erau nesce scrisori. 

Prim'a — o epistola — sună astu-felu: 

„Stefane ! . 

„De unde sé ieu cuvinte, ca sé potu des- 
eríe simtiemintele mele de ieri? 

„Domnedieu mi-a implinitu si ultim'a 
rogare, te-am mai vediutu odata in viéti'a 
mea, 


Novele de I. Vulcanu tom. I- 5 


66 


„Fia laudatu in eternu numele lui! 

„Ah ce fericire! 

» Tu me iubesci dara si acuma. 

„Tu nu esti insoratu. 

„Ah ce nefericire! 

„Eu nu potu sé fiu a teu, cá-ci am jo- 
ratu sé remanu in manastire, si eu nu vreu, 
nu potu sé-mi retragu juramentulu. 

„Aice ti-tramitu cáte-va foi din diua- 
riulu meu. Cetesce-le si vérsa o lacrima pen- 
iru mine! 

„Deca odata, avendu iubirea unei femei 
sincere sistimatórie, vei fi fericitu: atunce 
sâ-ti aduci a minte, câ mai esiste unu sufletu 
mortu de viu, care asemene te iubesce, si nu 
incâta a imploră binecuventarea Ceriului a 
supra ta! 

„Si acésta consciintia sé-ti marésca feri- 
cirea! i 
, Elena.* 

Stefanu nu mai sciea de sine, candu ter- 
mini cetirea acestei epistole, sica ametitu 
apucă harthiele alaturate, si incepi a le ceti 
cu rapediune. 

Diuariulu Elenei sună astu-felu : 

„Asta-di am facutu votulu! 

»Demanéti'a la manecare clopotele dede- 


67 


ra semnu, spre a chiamă credintiosii la santa, 
biserica. 

Sunetulu loru mi-parea atâtu de tristu, 
incátu cugetam cá am moritu, si audu clopo- 
tele sunandu la inmormentarea mea. 

»Ne-amu dusu la biserica. 

„Nu scíu, déca natur'a ceremoniei, sim- 
pathi'a catra mine, séu tineretiele mele erau 
causa, câ toti se uitau la mine cu unu felu 
de compatimire? ! 

»Aruncai o privire a supra credintiosi- 
loru adunati, cá-cieu nu poteam sé credu, 
sé nu vina si Stefanu — la inmormentarea 
spirituala a mea, macar déca dinsulu s'a si 
insoratu. 

»Eu totu speram d'a-lu poté vede inca 
odata, 

„Dar indesiertu. 

„Sosindu momentulu celu decidietoriu, 
care avea sé me departa pentru totu-de-una 
de cele lumesci, inca odata si mai pe urma 
me uitai in giuru de mine, dar pe Stefanu totu 
nu-lu vedeam . . . 

»Cu pasi tremurandi me apropiai de al- 
tariu, inaintea caruia in poterea santeloru ca- 
nóne facui votulu, si astu-felu rupsei tóte le- 


gaturele mele cu lumea esterna, cercandu 
p* 


68 


usiorare in credintia si in rogatiuni, cari sunt 
balsamulu animeloru frante. 

„Atunci mi-se paru, câ pamentulu se cu- 
tropesce sub piciórele mele. Ochii mi se intu- 
necara, si nepotinti'a fisica me apesă intru 
atâta, incâtu numai spriginindu-me in bra- 
tiele a dóue sorori, potui esi din bise- 
rica...“ 

Cuvintele urmatórie nu se mai poteau 
ceti de lacrimele ce le udara la scrierea 
loru... 


Ce sê mai dîcu? 

Déea cetitoriulu va caletori in orasiulu 
Z., si va merge la manastire, va vedé acolo 
unu calugaru betranu. 

N'a albitu elu de etate, ci de suferintie. 

Acestu calugaru e Stefanu Campeanu. 


Lă 

Eta, déne anime nefericite, doi morti vii, 
din causa simtieminteloru confessiunale esa - 
gerate! 


69 


Asemene istorii se 'ntemplara cu trei-dieci 
de ani mai nainte. 

Asta-di — precum toti scimu — de a- 
ceste nu se mai repetiescu. 

Si nici nu mai cuteza nimene sé se incu- 
mete a redesceptá intre noi aceste idei rugi- 
nite, pentru cá toti amu ride de elu, ca deunu 
prostu si jumetate. 

Cum sé nu? 

Uniti si neuniti confessiunalminte, noi 
toti suntemu Romani, toti suntemu stranepotii 
lui Traianu, toti avemu acele-si interese na- 
tiunale, cari numai in armonía potu sé inain- 
teze. 


Fine. 


Anima pentru anima. 


L 


Locuitorii satului N. intro buna dema- 
nétia se pomenira cu unu evenimentu infrico» 
siatu in mijloculu loru. 

Pe strad'a principala, care totu:odata eră 
si cea secundaria, cá-ci satulu constă numai 
din o strada mare si lunga, se ivl o trasura 
straina cu patru cai. 

Sé nu credeti inse, câ evenimentulu eră 
acesta trasura domnésca! Nu! Evenimentulu 
erá de totu altu ce-va, precum veti vedé mai 
sa vale. 

In trasura siedea unu domnu tineru, ér 
langa cocieriu mai ocupă locu unu servitoriu 
im bracatu in uniforma de husariu. 

Uniform'a servitoriului erâ decorata cu 
colorile unui disirictu romanescu, va sé dica 
dinsulu eră servitoriulu aceluia-si; asié dara 


7i 


domnulu seu din trasura inca eră vr'unu di- 
regatoriu din acelu districtu. 

Trasura inaintá dreptu de a lungulu 
stradei, dar cam incetisioru, cá-ci cei patru 
cai abié poteau pasi in tin'a si mocirl'a deco- 
rata cu balti infici6se, in cari bróscele can- 
tau lauda si marire zelului de curatiania alu 
antistiei comunale. 

In fine trasur'a se opri inaintea nnei case 
mici si de unu esterioru forte curiosu. 

De vr'o ingraditura nu erâ nici vorba. 
Inse de gardu nici nu erá necesitate, cá-ci 
balt'a cea mare ce se estindea inaintea casei 
facea imposibilu ori si cui de a poté intrá in 
curtea casei. Astu-felu acést'a, incungiurata 
de dóue parti de apa, formă o peninsula din 
cele mai complete. 

Pecatu numai, câ balt'a erá plina de totu 
feliulu de lapedature, cari respandeau unu 
mirosu, care facea sâ-ti treca tóte ideile de 
romantismu, 

Numai partea de dinapoi a curtii, adeca 
cea de catra gradina, erá in legatura nemijlo- 
cita cu pamentulu uscatu, Inse pe acolo nu 
pré erá iertatu a amblá, fiindu gradinele aco- 
perite cu semenature. 

Deci, ca totu-si comunicatiunea sâ nu fia 


de totu suspendata cu strad'a, trebuia se in- 
grigi de vr'unu mijlocu in privinti'a acést'a. 

Mai cu scopu ar fi fostu a sapă unu sian- 
tiu, in care ar fi potulu curge balt'a intrega, 
dar saparea unui siantiu atâtu de mare ar fi 
constatu lucru multu; deci se află unu mij- 
locu mai usioru, spre a sustiené comunicatiu- 
nea intre casa si strada. 

Si acela ? 

Peste balta se asiediă unu lemnu lungu 
si grosu, pe care se potea trece la loculu do- 
ritu. 

Prin acestu lemnu apoi se produse unu 
resultatu duplu. Antâiu: elu sustienea comu- 
nieatiunea, — si a dóu'a: siliá pe trecatori a 
se esercită in gimnastica, de cumva adeca nu 
voiau a se scaldă in balta. 

Apoi nu eră dara preferibilu lemnulu, in 
locu de a face siantiu, candu acel'a mai inve- 
tiá pe ómeni gimnastica ?! 

Cine nu scie, câ gimnastic'a e folositória 
pentru ori ce omu ?! 

E bine, precum diseramu mai susu, tra- 
sur'a se opri inaintea acestei casulie. 

Servitoriulu sari numai decátu din sie- 
diutulu seu, si ajută domnului seu a se cobori 
si elu. 


76 


Pana ce elu se va fi coboritu, se arun- 
câmu o privire a supra curtii si a casei! 

Curtea erá pustía. Acést'a inse nu va sé 
dica atâta, câ érb'a verde a acoperitu-o. Nu. 
Érb'a verde nici câ se vedea de lobod'a si sci- 
rulu, ce formau unu felu de padure nepene- 
trabila. 

Numai intr'unu coltiu se vedea o ruina 
Óre-care, ceea, ce nici decátu nu erá vr'o anti- 
citate de pe timpulu Romániloru, ci numai 
ultimele remasitie ale unui vechiu cotetiu, 
nepusu inca pe focu de nimene, anunciandu 
câ locuitoriulu acestei curti nu are porci, séu 
de cumva are, i tiene in-odai'a sa, n'avendu 
altu locu pentru ei. 

Trebue câ dinsulu e unu omu forte se- 
raeu ! 

Acést'a ni o anuncia si cas'a lui. 

Dar ce disei? 

Acésta visuina ascunsa in pamentu, cu 
paretii ei nevaruiti, cu acoperisiulu ei de paie, 
prin care fumulu ese pe unde i place, cu fe- 
restile-i mici — dar si acele sparte, cu usi'a 
sa — ce nici nu se póte incuiă, si cu intrég'a 
sa constructiune antidiluviana, — merita ea 
óre numele de „casa ?* 


Nu! 


TT 


Acést'a nu e casa, ci — scóla!... 


Invetiatoriulu indata-ce observă, câ ia- 
aintea locuintieisale se opri o trasura dom- 
nésca, esî sé védia cine lu-onoréza asié pe ne- 
asceptate ? 


Abic zari pe servitoriulu in uniforma, 
numai decâtu esclamá cu mirare: 
— Domnulu pretoru ! 


Peste o jumetate de óra apoi se lati sci- 
rea in totu satulu, cá pretorulu — séu inlim- 
bagiu mai poporalu ,solgabireulu* — a so- 
situ in mijloculu loru, ca sé visiteze scól'a 
locala. 

Acest'a eră „evenimentulu infricosiatu“, 
cu care se incepe naratiunea presinte. 


Erá unu „evenimentu“, cá-ci dlu pretoru 
se ivi in satu, unde numai arare ori aveau 
onórea a-lu vedé, — dar totu odata acestu 
evenimentu erási „infricosiatu“, câ-ci dsa 
veni in afacere scolaria, 

Locuitorii satului N. erau fórte ciudati, 
Pentru dinsii nici o afacere nu erá mai infri- 
cosiata, decátu cea scolaria. 

Ei portau tóte greutátile satenesci cu unu 
felu de usioretate ; ei si-plateau contributiu- 
nea — de sila bucurosu, — faceau drumurile 


78 


bune, (dovéda celu din mijloculu satului,) — 
faceau pe carausi, candu dlui notariu i plesniá 
prin minte, — ei impliniau tóte detorintiele 
loru : numai de un'a se infiorau, si acesta una 
erá scól'a, 

Pentru scóla séu invetiatoriu numai cu 
mare truda poteai sé scoti de la ei vr'unu aju- 
toriu de lucru séu de bani. 

Scól'a pentru dinsii erá unu articolu de 
luesu, ér de la invetiatoriu nu pretindeau 
mai multu, decátu sâ scíe cantá frumosu in 
biserica. 

Acelu invetiatoriu li placea mai multu, 
care mai a rare ori i provocá sâ tramita prun- 
eii la scóla, si celu-ce mai multu petrecea cu 
dinsii in cárcim'a satului. 

^ Léf'a invetiatoriului constă din bani, lu- 
eru si bucate. 

Banii nici odata nu se poteau incassá, si 
de cumva invetiatoriulu amenintiá pe sateni 
cu esecutiune, acestia la rondulu loru lu-ame- 
nintiau cu scótere din postu ,si asié fericitulu 
invetiatoriu tacea. 

Inse déca nu-si potea scóte banii, apoi cu 
lucrulu ce i se faceau, o patiea si mai reu, pa- 
mentulu lui erá mai reu cultivatu in totu ho- 
tarulu, incátu si copiii mici, déca vedeau vr'o 


79 


holda mai slaba,díceau : „ast'a-i a invetiatoriu- 
lui!“ — dar apoi lucrulu ce i se facea a casa ? 
acest'a intru adeveru erâ „lucru de claca.“ 

Si bucatele ? Candu aceste se alegeau, 
fía-care sateanu punea la o parte ceea ce erá 
mai netrebuintiosu, pentru purcariulu, vaca- 
riulu, stevariulu si ceialalti servitori ai satu- 
lui, si-apoi ceea ce remanea de la acestia, séu 
mai bine a dice — ceea ce nici acestora nu li 
mai trebuiá, se dadea invetiatoriului. 

De siguru elu a patitu si acesta anecdota, 
cunoscuta : 

Invetiatoriulu avea sé capete de la óme- 
nii din comunitate si unu vasu de vinu, con- 
tribuindu fia-care câte o cupa. La timpulu 
seu, invetiatoriulu a si pornitu prin satu cu o 
bute, spre a-si adună vinulu. Primulu omu, 
carele avea sé verse cup'a de vinu in bute, 
implu cup'a cu apa, cugetandu câ urmatorii : 
lui voru versá in bute toti vinu, si astu-felu 
cup'a lui de apa nici nu se va observá. Dar 
alu doile, si toti ceialalti pana la celu din ur- 
ma, facura totu asid, Invetiatoriulu apoi ren- 
torcându-se sér'a cu butea plina, află cu mul- 
ta mirare, câ in aceea nu se afla nici unu 
stropu de vinu, ci tota e plina de apa. 

E bine, considerandu tóte aceste insusiri 


80 


caracteristice ale sateniloru din comun'a N., 
nu ne vomu miră de felu, câ dinsii se sparia- 
ra cumplitu, audindu, câ pretorulu a vinitu 
sé li védia scól'a. 

— De buna séma va trebui sâ tocmimu 
scól'a, — observă unulu cu ingrigire. 

— Ba sâ me credi, câ netrebniculu aces- 
ta de invetiatoriu ne nepastuesce cra! — re- 
flectà altulu. 

— Cum asié? — intrebà unu flacáu. 

— D'apoi si de una-di l'au pusu pecatele 
de ne-au silitu sé cum perámu nesce carti nóue, 
— respunse celu intrebatu. 

— Asid-i, asiéi, — aprobara toti. 

— Si-acuma cine scie ce à mai nascocitu 
éra-si! 

'— Da, da, — strigara mai multe voci. 

— lo nu sein de ce sé fía prunculu 
meu mai invetiatu decátu mine, cá dóra nu 
vreu sé facu din elu popa?! — dise maniosu 
unu betranu. 

— Nici io, nici io, — adausera mai 
multi. 

— Nu ni trebuescu carti! — striga- 
ra, toti. ` 

— Dar, nene Vasilica, — incepù unu ti- 
neru, — precum audíi cu o urechia, invetia- 


81 


ioriulu nostru de asta-data vré si mai 
multu! 

— Ce n'aiba voiesce elu, — intrebà unulu 
ingrigitu. 

— Sê ne batjocurésca. 

— Cum asié ? 

— Se va plange la dlu solgabireu, câ nu 
dati pruncii la scóla. 

— Audi-lu, nerusinatulu, — observà uau 
betranu. 

— Dar déca mi-voiu dá prunculu la scó- 
la, cine va grigi de boii mei? — reflectă 
unulu. 

— Cine mi-a ajută la lucru? — dise 
altulu. 

— Pe cine voiu tramite la campu cu pur- 
ceii ? — intrebà alu treile. 

— Cine va portá grige de gáscile mele, 
déca mi-voiu tiené fét'a la scóla, ca pe o dom- 
sióra? — incheià alu patrale. 

— Nu ni-omu dá pruncii la scóla! — 
— strigara toti mai de odata. 

— Nu, nu, — mai resunara unele voci. 

— Dar sé ve mai spunu un'a, — incepi 
de nou flacáulu. 

— S'audimu! 

— Trebue sé scótemu din satu pe inve- 


Novele de I. Vulcanu tom. 1. 6 


82 


tiatoriulu, care a voitu sé ni faca rusinea a- 
câat'a ! 

— Asié-i! 

— L'omu seste. 

— L'omu duce la marginea hotariului, 
sé-si caute de drumu, — observă unulu ri- 
diendu. : 

— Si-apoi o sé ve fiu io invetiatoriu pe 
jumetate de plata, — adause flacáulu de mai 
nainte, — scíu tóte ,glasurile.* 

— Apoi sé traiesci! — i dori unu be- 
iranu. 

— Traiésca invetiatoriulu nou! — stri- 
gara toti. 

Haid' sé bemu dara aldamasiulu! — 
grabi sé adauga flacáulu, ca nu cumva con- 
satenii lui sé-si uite de invoiéla. 

Apoi se pusera toti la beute. 

E de prisosu a spune, câ scen'a acést'a 
s'a intemplatu in cârcim'a satului, unde ma; 
antâiu ajunse scirea despre sosirea preto- 
rului. 

Pe candu apoi dinsii si-petreceau mai 
bine, veni argatulu de la cas'a satului, cala 
porunca solgabireului toti sé mérga numai 
decâtu la scóla. 

Porunc'a solgabireului avi efectu, si toti 


83 


plecara cu capetele debalatela loculu unde 
fure chiamati. 

Er noi sé-i prevenimu si së vedemu ce 
s'a intemplatu intr'aceste la scóla ? 

Vomu intră dimpreuna cu pretorulu. 

Intrandu, ne aplecâmu bine la usia, ca 
nu cumva so patimu si noi ca pretorulu, ca- 
rele ne bagându bine de séma umilinti'a ser- 
vila a usiei, si-a lovitu fruntea, incâtu vediü 
inaintea sa totu schintei verdi. 

Usi'a de siguru numai pentru aceea se 
faci asié josu, ca cei ce voru intră printr'in- 
s'a, s6-si aduca a minte, câ aice e scól'a, unde 
se invétia o virtute crestinésca : umi- 
linti'a. 

Inse déca usi'a e mica, celu pucinu nu 
suntemu siliti a o inchide, si à nume din acea 
causa simpla, câ inchidiatóre nu are. Asta ar 
fi de prisosu, cá-ci pe langa usia in mai multe 
locuri ti-poti bagă man'a, si o poti deschide si 
inchide fârte usioru prin ajutoriulu unui lem- 
nutiu proptitu din laintru de usia 

Sta inca unu cástigu alu economiei na- 
tiunale: a inchide si deschide usi'a, far' a mai 
lapedă banii scumpi spre a cumperá vr'o in- 
chidiatória de feru! 

Apoi prin usi'a sparta se mai ajutorá si 

G% 


84 


unu scopu sanitariu, Ventulu adeca potendu 
sé intre pe unde si candu i placea, aerulu din 
laintru totu-de-una erâ próspetu, — mai alesu 
érn'a... 

Scól'a se impartiea in trei camere Cea, 
de catra strada — cu prospectu pe balt'a cea 
romantica — erá ins'a-si scól'a; cea de catra 
gradina serviá dreptu locuintia invetiatoriu- 
lui si familiei acestuia, care constă din soci'a 
lui si cei siepte prunci mici ai loru; intre 
scóla si locuinti'a invetiatoriului se află tind'a, 
care totu-odata se intrebuintiá si ca locu de 
repausu pentru galitie si unu purcelu. 

Invetiatoriulu salută cu totu respectulu 
pe pretorulu, carele numai decâtu i dise: 

— Am venitu sâ vediu in ce stare se afla 
scól'a dtale? 

— Cu dorere, trebue sâ-ti spunu, dle 
pretoru, c4 scól'a mea se afla in stadiulu celu 
mai deplorabilu. 

— Ce e caus'a ? 

— Scól'a, precum vedi, mai cá se ruina, 
ómenii nu vreu nici decátu sé o mai re- 
noiésca. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá ei sunt maniosi pe mine. 

— Din ce causa? 


85 


— Din causa câ in totu anulu sum si- 
litu a scóte prin esecutiune léf'a mea de 
la ei. 

— Dóra e pré mare. 

— Ba. 

— Cáta léfa ai ? 

— Optu florini pe unu anu. 

Pretorulu nu-si poli ascunde risulu de 
mirare, apoi adause zimbindu: 

— Si nici sumuliti'a acést/a nu ti-se pla- 
tesce regulatu? 

— Nu. 

— Dar antisti'a comunala nu-ti vine in- 
iru ajutoriu in caus'a acést'a ? 

— Antisti'a inca mai atitia pe sateni in 
contra mea, de câte ori i se dá ocasiune. 

— Dar ce ai pecatuitu dta in contra 
loru ? 

— Nimicu mai multu, decátu cá sum in- 
veliatoriu in satulu acest'a. 

— Nu te intielegu. 

— Binevoiesco a me ascultă, si ti-voiu 
povesti istori'a urei loru in contra mea! 

— Vorbesce ! 

— Devenindu statiunea acést'a vacanta, 
parinte'e parocu localu voi sé o deie unui ti- 
neru, carele apoi dreptu multiamita trcbuiá 


88 


sé ieie de socia pe nepót'a santiei sale. Pac- 
tulu intre ei se si incheiă in privinti'a acést'a. 
Inse din nefericire planulu nu reesi, cu tóte 
câ intrigile posibile se intrebuintiara. Candi- 
datulu parocului cadii, prin urmare nepót'a 
lui remase nemaritata, si eu ajunsei invetiato- 
riu in acestu satu. De atunce mania lui totu 
me persecuta. Dinsulu e neamu cu notariulu, 
acest'a traiesce bine cu judele, si astu-felu 
antisti'a intrega me ureace. 

Dar sunt multi prunci de scóla in 
satu? — intrebà pretorulu mai departe. 

— Dóue sute trei-dieci si nóue. 

— Dintre acestia câti ambla la scóla ? 

— Acuma am trei scolari. 

Intr'aceste pretorulu si invetiatoriulu in- 
irara in scóla. 

Pretorulu, unu omu innaltu, numai cu 
capulu plecatu potea s6 amble intr'ins'a, cá-ci 
plafondulu erá pré josu, dar apoi celu pucinu 
lumin'a multa nu-i infestă ochii, cá-ci si fe- 
restile erau fórte mici. Eta dara si causa 
pentru care ferestile se faceau atâtu de 
mici! 

Inse mai erá si alta, si acesta economica 
natiunala, ca adeca sê trebuiésca pentru ele 
mai pucina sticla. 


87 


Sı ca economi'a natiunala sé se póta des- 
voltá si mai multu, sticlele sparte ale feresti- 
loru nu se mai supliniau prin altele. Ern'a se 
punea acolo clabatiulu eutarui scolariu, ér vé- 
r'a se lasá góla. 

In scóla — precum dise si invetiatoriulu 
— erau trei prunci. Celu mai mare dintre ei 
erá de siepte ani. Va sê dica nici unulu nu 
sciea inea nimica, si numai din causa aceea 
amblau la scóla, câ parintii loru inca nu-i po- 
teau intrebuintiă la nici unu lucru. 

Pretorulu numai decâtu dede ordinu a se 
chiamă la scóla toti parintii prunciloru in- 
serisi la invetiatura. 

Nu peste multu apoi cei chiamati se si 
presintara unulu câte unulu, avendu ei frica 
traditiunala de „solgabireulu.“ 

— Ioane Ceterasiu, pentru ce nu-ti dai 
prunculu la scóla? — intrebă pretorulu de 
celu d'antâiu carele intră. 

— Pruneulu men nu e indetoratu sé am- 
ble la scóla, — respunte respectivulu. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá-i iertatu. 

— Cine l'a iertatu ? 


— D'apoi popa... 


88 


— Dar com a potutu elu sê faca 
ast'a ? 

— Asi6 câ i-am datu unu mielu, numai 
ca sâ-mi ierte prunculu de la scóla, sisó nu 
spuna acést'a nimenuia, 

— Asi? 

— Asié dieu! 

— Apoi déca e asié, én siedi numai colo 
in scaunu ! 

— Dle solgabireu, nu-mi face batjocur'a 
acést'a, sé me puniin scóla de alaturea cu 
pruncii ! 

Tóta rogarea fu insedar. Ioanu Ceterasiu 
trebui sâ ocupe locu langa prunci, 

Urmă alu doile, alu treile, alu patrale, si 
asié mai departe. Toti spusera felu de felu de 
cause, pentru care nu-si dau prunciila scóla ? 
Mai multi repetira, câ si pruncii loru sunt 
„iertati.“ Toti fure constrinsi a ocupă locu in 
scaune langa o lalta. 

In urma dupa ce tóte scaunele se implu- 
ra, pretorulu provocà pe invetiatoriulu ai ca- 
techisá. 

Si asta apoi dură pana la miédia-di. 

La miédia-di toti declarara, câ preferu a 
tramite pruncii la scóla, decátu sé mai siéda 
dinsii pe-acele banci. 


89 


La acesta promisiune solemna pretorulu 
— devenindu si dinsulu flamendu — i lasă pe 
toti à merge catra casa. 

Inse inaintea de a i lasă a casa, li tienü 
o cuventare strasnica, provocandu-i a se adu- 
ná numai decâtu dupa miédia-di spre a mai 
imbunatati léf'a invetiatoriului. 

Apoi se departara toti, dimpreuna cu pre- 
torulu ... 

Dupa miédia-di satenii se si adunara la 
svatu, si dupa multe vorbe in fine — de fri- 
oda pretorului — decisera a mai mari léf'a in- 
vetiatoriului, recunoscându si dinsii, câ dieu 
acela din optu fl. v. a. nu póte sé tra- 
idsca ... 

Deci ca sé póta trai, cu multa generosi- 
tate, i urcara léf'a la — diece florini... 


II, 


Nu departe de scóla se aflá ospetarí'a. 
Unu edificiu frumosu acest'a , construitu din 
pétra de stanca si caramide, si acoperitu cu 
(ele, Prospectu-i amicabilu, paretii-i varuiti, 
si ferestile-i mari si vederós^ anunciau ori si 
cui pe stapanulu ingrigitoriu. 


90 


Nu veti crede, déca voiu spune, cá si sta- 
panulu acesteia erá totu satulu, 

Precum intre parinti este deosebire, asié 
si intre stapani. Sunt parinti buni, si rei, — 
asi si stapanii sunt de feliurite categorie, 

Satulu N. fatia cu ospetari'a eră parinte 
bunu, — éra pentru scóla, parinte reu. 

Nue mirare! Ospetarí'a producea unu 
vinitu frumosiolu, éra scól'a nu numai cá nu 
aducea vr'unu folosu materialu, dar inca con- 
stă bani. 

De folosulu spiritualu nu multu so inte- 
resau locuitorii satului N. 

Pretorulu esindu din scóla, trase dreptu 
la ospetaría, unde cerendu-si numai decâtu o 
odaia, incepit a-si face toalet'a. 

Acést'a nu dură multu. 

Apoi fiindu gata, esi diu ospetaría, si 
merse intr'una din pucinele case frumóse cáte 
so aflau in satu. 

In acea casa siedea 0 dama veduva, dóm- 
n'a Frundianu, dimpreuna cu fiic'a sa Cor- 
nelia. 

Alesandru Frundianu, barbatulu respec- 
tabilei veduve? erá unu advocatu de bunu re- 
nume, si chiar diliginti'a lui neobosita i causà 
mórtea. 


91 


Intr'o di de érna cumplita avendu ter- 
minu intr'unu orasiu indepartatu, si voindu 
eu totu pretiulu a asistá insu-si la pertracta- 
re, pe cale se reci. Sosindu a casa, cadiü la 
patu, si peste putinu aprinderea de plamuni i 
se ivi in tóta terórea sa. 

Bland'a, bun'a si iubitóri'a socía, atacata 
astu-felu in cea mai scumpa comóra a fericirii 
sale, consultà pe cei mai renumiti medici din 
partile acele pentru restaurarea fericirii sale, 
inse sciinti'a medicala nu fu capabila a man- 
tuí scump'a viétia a barbatului seu. 

Elu mori, lasandu-si veduv'a in doliu 
profundu si neconsolabilu. 

Atunce Cornelia erâ numai de siepte ani, 
si de atunce disparura diece ani. 

Alesandru Frundianu lasă sociei sale o 
avere destulu de considerabila, din care acds- 
ta nu numai potea sé traidaca onorificu, dar 
inca sé-si si cultiveze fiic'a eonformu proten- 
siuniloru moderne. 

Dómn'a Fiundianu, o fomeia dintre cele 
mai onorabile, nu mai avea acuma alta bucu- 
ría decátu fiica sa. Dar cu cátu bucuri'a ei 
se restringea acuma numai la una persóna, cu 
atát'a aceea i erá mai proti5 a si mai scumpa. 
Si cu câtu aceea i erá mai protiosa si mai 

» 


92 


scumpa, cu atât'a ea se nisuiá a o desvoltá 
mai multu. 
Lj 


Corneli'a abié treci de diece ani, fa dusa 
'de mama sa ingrigitória intr'unulu din cele 
mai renumite institute de educatiune din giu- 
rulu acel'a, unde apoi sub o conducere intie- 
lépta si-facu studiile necesarie cu multu suc- 
cesu. 


Abié treci o luna, de candu dins'a, ca 
féta mare, se rentórse la mama-sa, spre a 
portă dimpreuna cu ea grigile casnice, si astu- 
felu a-si insusî pana la unu gradu necesariu 
si secretele economiei de casa. 


Corneli'a nu erá vr'o celebritate in frum- 
setia, câ-ci avea unu nasu cam turtitu ; dins'a 
nu posedea nici macaru o frumsetia ordinaria, 
— dar spiritulu ei abundante, conversatiunea- 
i placuta si viala, insocita de surisulu ei dra- 
galasiu, i incingeau fruntea cu aureol'a unei 
frumseti multu mai amabile. 


Candu ea si-deschidea gura si audicai 
vócea ei sonóra, candu ascultai cuvintele ei 
pline de spiritu naivu, candu la zimbirea ei 
observai cele dóue gropitie adorabile ce se 
formau pe fati'a sa de ambele parti: anim'a 
si ochii ti se impleau de unu farmecu, si es- 


93 


clamai de totu cuceritu: Ah! ce féta frumósa 
e acést'a ! 

Emiliu Negreanu — acest'a erá numele 
pretorului, cu eare incepuramu naratiunea 
presinte — inea facü esperinti'a acést'a. 

La unu balu romaneseu, datu intr'unu 
orasiu aprópe de satulu N. in folosulu teatru- 
lui natiunalu, elu vedià pentru prima-óra pe 
domnisiór'a Cornelia Frundianu. Elu cunos- 
cea bine pe mam'a ei, inse fita petrecéndu 
siese ani de dile totu in departare, i erá necu- 
noscuta. 

Aparinti'a ei naturala fach o pré buna 
impressiune a supra tinerului pretoru, si — 
recomandatu ei prin mama-sa — o angagiă la 
unu quadrille. " 

Dupa acest'a urmara alte dantiuri, si Cor- 
neli'a avu destula ocasiune a se convinge, câ 
pretorulu Negreanu e unu bunu dantiatoriu. 
Si acesta recunoscintia e mare favoru din par- 
tea ori carela fete. 

Balulu dură pana demanéti'a, si atunce 
despartiendu-se toti ,. Emiliu Negreanu spuse 
unui amicu alu seu, câ si-a petrecutu forte 
bine, 

Trecú o luna. 

Emiliu Negreanu si-aduse & minte, cá 


94 


scólele din cerculu seu mai tóte se afla iu o 
stare fórte deplorabila, deci si-propuse a face 
o caletoría in cerculu sey, din interesu cu- 
ratu natiunalu, spre a visitá tóte scolile, 
si a intreprinde intr'insele imbunatatirile ne- 
cesario, 

Prim'a scóla de visitatu se defipse cea 
din satulu N. 


"De ce chiar acést'a ? 
Acést'a erá dóra scól'a cea mai rea? 


Ba. Se aflau si mai rele. Ma erá unu satu, 
unde scâla nici nu se află. 


Domnulu pretoru revocandu-si a dese ori 
in memoria incantatâri'a figura a domnisiórei 
Cornelia Frundianu , si-aduse a minte, câ 
dins'a siede in satulu N., acestu satu eade in 
cerculu dsale, si fiindu câ acolo — dupa in- 
formatiunile avute — scól'a se afla in o stare 
fórte trista, docise a esi numai decâtu in fa- 
tia locului a se convinge despre actua- 
litate, 

Éta istoria visitatiunii scolarie din sa- 
tulu N. 

E bine, ori care a fostu motivulu, care a 
indemnatu pe domnulu pretoru a visitá scól'a 
din satulu N., destulu câ elu indeplini acesta 


decisiune a sa, si noi avuramu onóre a-i face 
eunoscinti'a chiar la actulu visitatiunii. 

Noi lu-parasiramu chiar in momentulu, 
in care dinsulu intră a face visita dómnei 
Frundianu, séu dora mai bine fetei sale. 

Dinsulu fu primitu cu cea mai sincera 
afabilitate. Cornelia din intemplare nu se află 
a casa, fiindu dusa la o amic'a a sa, fiic'a pos- 
tariului localu. 

Negreanu regretă multu absinti'a ei, si 
la despartirea sa promise a veni si dupa mié- 
dia-di, spre a face onorurile sale si domnisió- 
rei Cornelia. 

Mam'a iubitória primi cu bucuria promi- 
siunea junelui, si cu o sticheta fina se si grabi 
a-lu invită si ea pe dupa miédia di. 


Candu, dupa miédia-di, Negreanu se in- 
fatisiă éra-si la dómn'a Frundianu, elu gasi 
pe Cornelia in mijloeulu unei societátii de da- 
me tinere, tóte amicele dinsei. 

Tóte erau inca fcte, afara de una nevésta 
tinera, — si intre ele nici unu barbatu. 

Fericita positiune pentru tinerulu pre- 


96 


toru ! De siguru si lui i mai placea acésta, de- 
cátu scen'a petreeuta inainte de miédia-di in 
scóla. 

Dar sé facemu si noi eunoscinti'a dame- 
loru presinte! 

Cele dóue fete nalte si brunete, sunt fe- 
tele preotului ; cea mai mare se chiama Irina: 
ér cealalta Sofi'a. Ambele sunt deplinu desvol- 
tate, si aru fi destulu de culte, de cumva n'aru 
fi petrecutu câte doi ani in orasiu la o matu- 
sia a loru, unde apoi dreptu educatiune mai 
innalta, invetiara a cochetá cu studentii si cu 
oficierii, si a cleveti despre toti si despre tóte 
câte si mai câte flécuri si mintiuni. Din cau- 
s'a acést'a ele pretindeau a avé spiritu multu. 
Cea mai mare voiá sé figureze in totu loculu 
ca o féta fórte cetita, cá-ci dins'a a cetitu o 
multîme de romanuri petrecatórie. Cea mai 
mica, erá o mare musicanta; ea sciea sé ese- 
cute cu fortepianulu cinci piese musicale. 
Aceste cinci piese, studiate in decursu de doi 
ani, au constatu pe parintele loru chiar cinci 
sute de florini. Ambele fete fiindu atâtu de 
culte, se 'ntielege de sine, câ nu voiau sé se 
marite dupa preoti. : 

Copiliti'a aceea cam de cinci-spre-diece 
ani, cu fati'a-i blondina, cu ochii-i vóneti, si 


97 


si cu peru-i castaniu tufosu, — care siedea 
langa fetele preotului, — e o aparintia fórte 
placuta. Ea e fiic'a notariului. In privinti'a 
frumsetiei, ea de siguru intrece pe tóte ami- 
cele sale din societate. Ea e si cea mai tinera 
intre ele. Inca nici nusi-a indeplinitu stu- 
diile. Si-acuma e eleva intr'unu institutu de 
educatiune, de unde a venitu a casa la pa- 
rinti numai pe cáte-va dile. Candu fu dusa in 
institutu, ea vorbiá bine romanesce, acuma 
inse afeotéza vorbindu reu; inca si cele mai 
ordinarie cuvinte le pronuncia falsu. In insti- 
tutulu ei, de si fetele romane sunt in majori- 
tate, nu se propune limb'a romana. Acolo chiar 
si romancele converséza totu nemtiesce. 

A patr'a féta din societate, fiic'a posta- 
riului magiaru din satu, domnisióra Hajnalka, 
a carcia mama e romana, intre tóte ea vor- 
besca mai bine romanesce. 

Ba totu-si nu asié, câ-ci éta aice se afla, 
si soc'a capelanului, dómn'a Elena, care asc- 
mone verbosce frumosu romanesce. Inse din- 
s'a, fiica de invotiatoriă, o cam desconsidorata 
do celelalte. 

Emiliu Negroauu, recomandatu la tâte, 
ocupă locu intre ole, si in scurtu so infiră o 
conversatiune viala. 


Novele do I, Vulcanu tom. I. 6 


98 


Primavera se incepu, si aerulu próspetu 
si plaeutu indemnà pe dómn'a casei a propune 
„tinerimii“ sé ésa in gradina. 

Propunerea fu acceptata in unanimitate 
cu multa placere, si peste pucinu societatea 
tinera ocupă locu pe o lavitia din gra- 
dina. i 

Se ivi idea de a jocá unu jocu so- 
eialu. 

— Sé vi propunu eu unulu, — dise Cor- 


nelia. 

— S'audimu! — strigara tóte. 

— Te invoiesci sé propunu eu, dle Ne- 
greanu? — intrebă Cornelia de pretorulu, 


carele adancitu in visâri — póte in cugete de 
imbunatatire a scólei locale — nu strigă de 
odata cu damele: ,S'audimu !* 

— Eu, — respunse Negreanu, — nu nu- 
mai câ me Involescu... 

— Dar, — lu-intrerupse ea cu impa- 
ciintia. 

— Dar me supunu cu cea mai mare pla- 
cere la tóte ce vei propune dta. 

— S'audimu dara, s'audimu propunerea ! 
— disera éra-si fetele. 

— E bine, — dise Cornelia, — s6 jo- 
cámu dara „Ce si pentru ce?“ 


Q 9 


— Cum e joculu acela? intrebă Ne- 


greanu. 

— Fórte usioru, —  respunse Cor- 
nelia. 

— Te rogu, binevoiesce a mi-lu es- 
plicâ. 


— Eta totu joculu! Cine-va, pe care va 
cade sórtea, se va asiediá pe unu scaunu in 
mijlocu. Ceialalti din societate i voru adresă 
intrebâri. Fia-care intrebare constă din dóue 
parti; prim'a se incepe cu ce, a dóu'a cu pen- 
tru ce? Nimene inse nu póte sé puna mai 
multe intrebári decátu trei. Respectivulu tre- 
bue sé respunde iute, si nu-i este permisu a 
repeti acel'a-si respunsu. De cumva dinsulu, 
séu dins'a, nu póte sé respunda iute, séu se 
scapa de dice de dóue ori acel'a-si rospunsu, 
— trebue sé deie pemnu... 

— Care apoi se rescumpera prin o saru- 
tare, — o intrerupse Emiliu iute. 

— Nici decâtu, — i respunse Conelia, — 
ci prin feliurite pedepse decise de societate. 

— E bine, domnisióra, inticlegu. Poftimu 
a incepe joculu. 

— Dar cine sé siéda in mijloculu pe 
scaunu ? — intrebà Cornelia. 

7% 


100 


— Domnulu Negreanu, — respunsera fe- 
tele de odata. 

— Me supunu cu placere la acesta tira- 
nía dragalasia, — respunse Emiliu, ocupandu 
locu pe unu scaunu, inaintea lavitiei. 

— Dar cine sé intrebe? — dise éra-si 
Cornelia. 

— Sé intrebámu pe rondu, precum sie- 
domu, — opiniunà domnisiór'a Hajnalka. 

Propunerea se primi, si capelenés'a care 
siedea chiar la margine, incepu: 

— Ce ai dort sé fii? 

— Canonicu. 

— Pentru ce? 

— Pentru ca sé am si eu asié frumóse 
nepóte ca dvóstre. 

Respunsulu cam picantu causă unu zim- 
bitu pe budiele toturora; éra capelenés'ai pu- 
se a dówa intrebare: 

— Ce felu de omu ti-mai place? 

— Acela pe care nu-lu cunoscu, 

— Pentru ce? 

— Pentru câ despre acel'a sum convinsu, 
cá dora nu va cere dela mine bani de im- 
prumutu. 

Urmă ultim'a intrebare: 

— Ce uresci mai multu? 


101 


— Literatur'a romana. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ aceea e mai nemultiatória, 
si mai ingrata de cultivatorii sei. 

Acuma urmă domnisiór'à Sofia, Deia 
cea mai mica a preotului. Ea intrebà: 

— Ce instrumentu musicalu iubesei mai 
multu ? 

— Vióra, 

— Pentru ce? 

— Peniru cá viór'a nu numai are tonu- 
rile cele mai petrundiatória, dar totu-odata e 
si prim'a flóre a primaverei. 

Acestu jocu de cuvinte éra-si facit efectu, 
Emiliu vediendu acést'a, decise a mai intocmi 
asié cáte-va rospunsuri. 

A dóu'a intrebare sună astu-felu : 

— Ce felu de mancare preferi dta? 

— Cornitiele. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá ele sunt fórte bune cu ca- 
fea, — si-apoi nici-nu me temu, ca nevésta- 
mea sé-mi decoreze candu-va fruntea cu 
ele.:. 

Efectulu fu totu mai maro, si domnisiór'a 
Sofi'a numai dupa incetarea unui risu lungu 
Pott sé-i adresedio a troi'a intrebare: 


102 


— Ce anulimpu te incanta mai cu 
dulce ? 

— Postulu mare. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ in postulu mare ómenii se 
cam pocaiescu, si nu facu atâte fara-de-legi, 
prin urmare nici eu ca pretoru n'am atâta de 
lucru,  si-apoi avendu eu odata unu postu 
mare, si léfa moa trebue sé fía mai 
mare, 

Intréga societatea ajunse la culmea ilari- 
tatii, candu domnisiór'a Hajnalka la rondulu 
sou, faci prim'a intrebaro: 

— Ce faci candu te simti cam ren? 

— Me rogu lui Domnedieu sé me scape 
de medici. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá déca odata voiu vedé vi'unu 
medieu langa patulu meu, nu voiu mai avé 
nici o sperantia sé scapu de mórte. 

Unu risetu goneralu incunună glum'a 
cam esagorata a lui Emiliu; apoi domnisiór'a 
Hajnalka continuă : 

— Ce reu ti-au facutu medicii, de esti 
asié maniosu pe ei ? 

— O reutato, ce nu li-o potu iertă, 

— Pentru ce? 


103 


— Pentru câ ei au vindecatu pe matusi'a 
mea, de care Domnedieu sé ferésca pe totu 
crestinulu evlaviosu ! 

A trei'a intrebare fu acést'a: 

— Ce advocati ti-sunt mai simpatiei? 

— De aceia cari nu lungesce procesole. 

— Dentru ce? 

— Pentru câ de acestia nu sunt. 

Societatea si-petrecea din ce in ce ma 
vialu, cá-ci spiritulu usioru a lui Emiliu tie- 
nea in zimbete continue tóte guritiele. 

Acuma urmă domnisiór'a Irin'a, fiic'a 
mai mare a preotului. Ea lu-intrebà: 

— Ce carti se cetescu la dvósire mai 
desu ? 

— Nici unele. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá la noi cartile nu se cetescu, 
ci se — numera. Numeratulu i convine mai 
usioru intoligintiei nóstre decátu cetitulu, de 
óra-ce bibliotec'a nici unuia nu se urea mai 
* susu de — troi-diecr si dóue do carti. 

A dóu'a intrebare asemene se referiá la 
literatura. Aceca sună astu-felu : 

— Ce nou afli dta in poesile lui 
Sionu ? 

— Nimiea. 


104 


— Pentru ce? 

— Pentru câ nici nu cautu. 

Urmă a troia intrebare: 

— Ce diferintia este intre unu cosmopo- 
litu romanu si intre unu omu prostu ? 

— Mai nimica. 

— Pentru ce? 

:- Pentru cá acest'a e unu prostu, dr ce- 
l'a e numai unu prostu si jumetato. 

Fiic'a notariului, caro — uitaramu a spu- 
ne — se chiamă Georgina — incepu astu-felu 
intrebárile sale: 

— Ce limba ti-i mai draga? — cea nem- 
tiésca séu cea ungurésca ? 

— Nici un'a nici alta? 

— Pentru ce? 

— Eu preferu limb'a afumata. 

Naiv'a copila rosi de totu, apoi con- 
tinuă : 

— Ce petreceri te insufletioscu mai 
tare ? 

— Tóto, afara do colo filantropico. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ do acele numai arangiatorii 
se bucura, 

A trei'a intrebare fu ast'a : 

— Ce esto fericirea ? 


105 


— Femei'a buna. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ fomei'a rea este coa mai 
mare nefericire. 

Respunsulu potrivitu alu lui Emiliu fu 
aplaudatu cu entusiasmu, éra clu se 'ntórse 
catra Cornelia, care lu-introbă astu-felu : 

— Ce este pericolulu celu mai mare? 

— Unu balu. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá ochii frumóseloru sunt cele 
mai infricosiate mitrelióse, 

Complimentulu fu primitu cu placere, dr 
Cornelia continuă a întrebă : 

— Ce ne pâte persecută mai cumplitu? 

— 'Tainuirea. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá nu ne potemu ascunde 
de ea. 

Si in urma ea intrebà : 

— Ce e speranti'a ? 

— Sementi'a fericirii. 

— Pentru ce? 

— Pentru câ o sperantia cátu de mica ni 
produce unu víitoriu frumosu. 

Corneli'a si-inchinà capulu. Ea probabil 
minte intiolose alusiunea fina a lui Emiliu. 


106 


Celelalte strigara „bravo!“ Tóte fure 
multiamite cu respunsurile lui Emiliu. 

— E bine, — dise acest'a, — eu am fi- 
nitu. Acuma me rogu sâ siéda cine-va dintre 
dvóstre in loculu meu! 

Inse joculu nu se mai continuă, cá-ci 
incependu a inserá, se scolara tóte spre a mer- 
ge catra casa. 

Emiliu facu asemene. 

Si astu-folu societatea se disolvà, recu- 
noscându fía-care, câ Emiliu esto unu tineru 
cu multu spiritu. 

Numai Cornelia mai presupunea si altu 
ce-va despre elu. 


IH. 


Trecura dóue luni. 

In acestu restimpu Emiliu veni de vr'o 
cinci ori in satulu N., spre a vedé — scól'a de 
acolo. 

Satenii se si necasira cumplitu, pentru cá 
pretorulu se interesá atátu de multu de — in- 
florirea scólei loru. 


Inse n'aveau ce face, 


107 


Pretorulu e mare domnu, si dinsii erau 
siliti a-si dă pruncii la scóla. 

Intr'un'a din dile, candu apucámu firulu 
naratiunii nóstro, mai tota inteliginti'a locala, 
se află in casina. 

Casin'a din satulu N. avea si ea caracte- 
ristic'a, toturoru casineloru de la sate: aceea 
adeca ori ce potoa sé fía, numai casina 
— nu. 

Deca, doriai sé manci si sé bei, capetai de 
tote, câ-ci casin'a se află in qspetaría; déca 
voiai sé joci billardu, poteai sâ-ti suplinosci si 
pofta acesta, câ-ci unu vechiu si nofericitu 
billardu, cu postavu-i petecosu, ti-statea totu- 
de-una spre disprsitiune; déca ti-viniá s6 te 
joci do-a cartile, nici odata nu te poteai tomo, 
câ nu vei avé companisti; déca fumai atare 
tutunu cu fumu ametitoriu, n'aveai tema cá 
voi irită nasulu séu ochii cui-va, cá-ci ceia- 
lalti membrii implura deja localitatea cu atâtu 
de multu fumu, incâtu abis se mai vedeau 
unii po altii... ` 

Deca inso cereai sê ti-sc deio vr'o carte 
de cotitu, de acooa nu capetai; side cumva 
ti-viniă dorulu a cotí vr'unu jurnalu, séu lu- 
aflai sub mesa, calcatu in picióre, mangitu, — 
su lu-vedeai spintecatu si ruptu po mésa, 


108 


câ-ci cutare „iubitoriu de lecture“ si-a facutu 
din elu ,fidibus.* 

Cu tóte aceste inse, inteliginti'a din sa- 
tulu N. credea, câ ea prin infiintiarea accs- 
tei casino a facutu unu mare serviciu na- 
tiunalu ! 

Acésta convinctiune fu si caus'a intemeiá- 
vii sale din inceputu. 

Intro buna demanctia inteliginti'a din 
satulu N. s'a pomenitu cu ide'a, câ ar fi bine 
sé faca si ea ce-va peniru literatur'a natiu- 
nala. 

Acésta idea mai cu succesu s'ar fi potutu 
realisá, de cumva fia-care membru se deob- 
legă a procură pe spesele sale vr'o carte mai 
nóua, séu cutare jurnalu ... 

Inse onorabila inteligintia volsó faca, 
unu ce mai grandiosu; ea dara nu se multia- 
mi numai cu atâta. 

Si astu-felu se decise infiintiarea unei so- 
cietâti do lectura, care apoi pe scurtu se numi 
„casina.“ 

Se esmise dara o comisiune, care facù 
statutelo. Unu paragrafu din statute deoblegá 
pe casina a procură tóte cartilo si jurnalolo 
romanesti. 

Acestu paragrafu apoi se esecutà astu- 


109 


felu, câ presiedintele s'a adresatu catra toti 
autorii si redactorii romani, rogandu-i sé bi- 
nevoidsca a tramite din opurile séu jurnalele 
loru, si societátii de lectura din satulu N., câ- 
te unu esemplaru — gratis. 

Cele straine se plateau cu bani gata. 

Va sé dica inteliginti'a din satulu N, avea 
totu dreptulu a se mandri, câ ea — prin in- 
fiintiarea casinei — a facutu unu mare ser- 
viciu literaturei natiunale!... 

E bine, precum diseramu mai susu, mai 
tóta inteliginti'a se aflá adunata la casina. 

Acolo erá parintele parocu localu, dim- 
preuna cu capelanulu seu, notariulu si judele 
satului, vr'o doi maestrii si cáti-va jurati. 

Dinsii siedeau in giurulu unei mese, si — 
ca nesce carturari adeverati — se jocau de a 
cartile, 

— Dar multu mai ambla solgabiroulu a- 
cest'a la noi, — observà preotulu. 

— Multu dieu! — aprobă judele. 

— Cal'a ce a fostu inaintea lui, — dise 
capelanulu, — erá mai omu de pace. 

— Acela nu caletori atâta, — adause 
notariulu. 

— Nu dieu, — gral unu juratu, — acel'a 
nu viniá de felu sé ni véda scól'a. 


110 


— Acesta inse mai in fla-care septema- 
na ne suprinde cu visitele sale, — adause éra- 
si preotulu. 

— Mai bunu a fostu solgabireulu celu 
vechiu, — gral éra-si juratulu de mai 
nainte, 

— Lasa numai, câ o sé mai fía inca la 
noi restoratie, si atunce vomu sci pe cine sé 
alegomu, — reflectă unu altu juratu. 

Rondulu de impartitu ajunse éra-si la 
preotulu, si totu impartindu cartile dise: 

— Eu nu sciu ce se acatia elu de scól'a 
nóstra, par” câ nu s'aru mai află si altele ca si 
acést'a. 

— Apoi nici nu atâta pentru scól'a nós- 
tra vine elu la noi, — grabi notariulu a des- 
lucí pe preotulu. 

— Dar pentru ce? — intrebă acest'a cu 
mirare. 

— Nu dieu! Seól'a e numai unu pretostu ! 
— adause notariulu. 

— Ce naiba lu-pórta dar pe la noi, ca sé 
me dogenésea pentru câ primescu miei de la 
Amen cu prunci de scóla ? — dise preotulu, 
descoperindu fara voia si caus'a maniei salein 
contra pretorului. 


111 


— O afacere fârte delicata, — surise no- 
tariulu. 

— Dar spune-mi o! — dise preotulu. 

— Nu se póte. 

— Pentru ce? 

— E unu secretu. 

— Inse nu e alu dtale... 

— Cu atátu mai. virtosu nu-lu potu 
tradá. 

Urmă notariulu de a imparti cartile. 
Intr'aceste elu se adresă suridiendu catra 
preotulu : 

-— Si de-ai sel, cátu de interesantu e se- 
cretulu acest'a, mi-ai dá multu, numai sé ti-lu 
spunu. 

|!  — Spune-mi-lu dara! — se rogă preo- 
tulu. 

— Ce-mi dai? 

— „O parechia.* 

— E bine! — dîse notariulu. 

Apoi elu strigă: 

— Ioane ! Ada numai decâtu „o parechia* 
pe socotsl'a parintelui. ` 

Ioanu se duse, si se rentórse, aducóndu 
numai decátu ,parechi'a* si o puse pe 
mésa. 

,O parechia“ la dinsii eră terminu tech- 


112 


nicu, si insemná o cupa de vinu si 0 cupa de 
apa acra.“ Aceste déne la ei formau — o pa- 
rechia. 

Dupa ce toti beura, notariulu dise mis- 
teriosu : 

— Sê sciti dara, câ pretorulu nostru s'a 
indragostitu. 

— Cum, cum? — gangavi preotulu, ca- 
rele din vorbele misterióse ale notariului fact 
o conclusiune favorabila pentru sine si pentru 
viitoriulu feteloru sale. 

— Asié e, dinsulu e inamoratu, — repeti 
notariulu in stilu mai modernu. 

— Frumosu, e fórte frumosu! — diso 
preotulu luminatu de o radia a sperantiei 
sale. 

— Frumosu si nu pré! — observă nota- 
riulu. 

— Cum sé nu fía frumosu, cá unu tineru 
romanu se insóra? — strigă preotulu esaltatu, 
— d'apoi inca déca acel'a e atâtu de bravu ca 
pretorulu nostru! 

— Dar mai nainte Vai batjocoritu, — 
observà notariulu. 

Asta costiune fu aceca, — respunse preo- : 
tulu, — dar acuma dien, câ fórte bine face 


113 


dlu Negreanu de se insóra si fericosce pe ata- 
re romana... 

— Inse dinsulu nu vre sé ieie de socía o 
féta romana, — lu-intrerupse notariulu. 

— Ci? — intrebă preotulu galfezindu. 

— Pe o unguróiea. 

— Vai, bata-lusantii! — strigă preotulu 
ea treznitu de uau fulgeru. 

— Vedi, acuma nu diei, câ face bine dlu 
Negreanu câ se insóra! — i aduse in minte 
notariulu. 

— Dar cum sé dícu ?! 

— Nici eu nu potu. 

— Dar n'avemu noi destule fete romane? 
— dise preotulu; — si-aice in satu se afla 
câte-va ... de esemplu ata... 

— Oh! — observă notariulu, — a mea e 
inca fórte tinera, nu e de maritu, inse tu ai 
dóue fete mari si culte... 

Preotulu tacú. 

Numai fidelulu capelanu afirma : 

— Asi6 e! 3 

— Dar cine e nefericit'a aceea, pe care 
flusturatulu acest'a vre s'o ieie de socia? — 
intrebă intr'unu tardíu preotulu. 

— Fiic'a postariului. 

— Hajnalka. 


Norele de I. Vulcanu tom, I. 8 


114 


— Aceea. 

— Dar de ce e aceea mai de tréba de- 
câtu fetele nósre? — intrebă preotulu cu 
franchetia. 


— Eta la ce intrebare nu mi-am potutu 
nici eu respunde, — i dîse notariulu. 

— Perirea ta din tine Israile! — suspinà 
capelanulu. 

Apoi joculu se continuă. 

Sé nu-i conturbâmu. 


In sér'a precedenta, acestei scene la dóm- 
n'a Frundianu se Gent o petrecere de 
dantiu. 

La acesta serata participara tóte fetele 
din satu, câti-va tineri, intre acestia si Emiliu 
Negreanu. 

Petrecerea decurse cu multa vioiciune. 
Tinerimea ridea, cantá si dantiá. 

Toti se aflau fórte bine. 

Numai Emiliu erá cam morosu. 

In societate se aflá si unu medicu ti- 
neru, carele nu de multu se asiediă in satulu 
vecinu. 


115 


Acest'a i causă neliniscea. 

Cornelia lu-primi pré afabilu. 

Éta motivulu intristârii sale! 

Emiliu se uită multu timpu cu invidia, 
la tinerulu medicu, si erá p'aci sé deie espres- 
siune acestui simtiementu alu seu, candu de 
odata unu incidentu dede de totu alta direc- 
tiune ideiloru sale. 

Musica intoná valsulu dameloru. 

Emiliu asceptă, ca Cornelia sâ-lu invite 
pe dinsulu la jocu ; inse ea invită pe tinerulu 
medicu. 

Acésta preferire intr'atâta irită pe E- 
miliu, incâtu abié observă, câ domnisiór'a 
Hajnalka stâ langa dinsulu si lu-chiama la 
dantiu. 

Treditu abié din beti'a sa spirituala, elu 
o conduse la dantiu, sborà cu ea prin sala, si 
nici nu o lasă, pana ce music'a nu incetà, — 
numai ca Cornelia sé nu-lu póta chiamă si 
ea la dantiu, dupa ce a preferitu pe tinerulu 
medieu. ` 

— Cum ti-petreci, dle? — lu-intrebà 
Hajnalka, dupa ce elu o conduse la lo- 
culu ei. 

— Pré bine, domnisióra. 

— Me bucuru. 


8* 


116 


— De asta numai eu am sé me bucuru, 
domnisióra. 

— Din contra, dle... 

— Permite-mi, domnisióra , a-ti repeti, 
câ numai o persóna are causa a se bu- 
cură .., 

— Si aceea... 

— Sum eu. 

— Esti pré modestu. 

— Din contra. 

— Cum asig? 

— Sum egoistu. 

— Nu te intielegu. 

| — Me voiu esplicá. 

— Poftimu ! 

Emiliu luà de bratiu pe Hajnalka, si pre- 
amblandu-se cu ea prin sala, incepü : 

— Am cetitu odata o fabula indiana .. , 

— Ah! dta vrei sé-mi spuni fabula, — 
lu-intrerupse ea. 

— Inse va fi scurta, si va ilustráin cátu- 
va positiunea de acuma. 

— Sum curiósa s'o audu. 

— E bine, voiu incepe dara ! 

— Dar iute, cá-ci quadrillulu se va in- 
cepe acusi. 


117 


— A propos! Esti dta angagiata pentru 
quadrillulu acesta ? 

— Ba. 

— Sé am dara onóre! 

— Bucurosu. 

— Si acuma sé-mi incepu fabul'a! Oda- 
ta sórele s'a certatu cu pamentulu — pentru 
bucuria. Fia-care pretindea pentru sine bu- 
curí'a. 

— Dar baga de séma, cá dta uitasi a-mi 
spune caus'a bucuriei loru! -— observă ea. 

— Ai dreptu, domnisióra. Causa bucu- 
riei loru au fostu florile cele frumâse ce pa- 
mentulu a produsu. 

— Ah! 

— S6rele pretindea, cá bucuria compete 
numai lui, de óra-ce dinsulu cu radiele sale 
inspiratórie de viétia le-a crescutu si le-a in- 
floritu. 

— Si sórele de siguru avea dreptu, — 
observà ea, — au ce este mai mare fericire 
decâtu aceea ce procurámu altora ? 

— Asié e, domnisióra; inse én asculta, 
ce a respunsu pamentulu la rondulu seu ? 

— Sum euriósa. 

— E bine. pamentulu a respunsu astu- 
felu... 


118 


In acestu momentu music'a resuná, Qua- 
drillulu se incepi, si domnisiór'a Hajnalka 
numai dupa terminarea figurei prime poti sé 
intrebe de Emiliu : 

— Ce a respunsu pamentulu ? 

— Eta chiar cuvintele lui: „E bine, 
scumpulu meu sóre, tu te insieli. Ceea ce sim- 
tiesci tu, e numai — indestulirea; éra bucu- 
ria e numai a mea, cá-ci florile — de si pro- 
'duse prin concursulu teu — sunt a mele !* 

— Ingeniosu respunsu! Si ce a mai dîsu 
sórele ? 

— Nimica. Elu a recunoscutu, cá pamen- 
tulu are dreptate, si s'a inchinatu acestei 
dreptáti. 

— Si cu acést'a céri'a s'a incheiatu ? 

— Da, si astu-felu si fabul'a mea. Per- 
mite-mi acuma a o aplică la starea mea! 

Si Emiliu far' à mai asceptá aprobatiu- 
nea copilei, continuà: 

— Pamentulu sum eu... 

— Ah! 

— Florile sunt a mele, desi... 

Emiliu tacü unu momentu, apoi uitandu- 
se semnificativu in ochii ei, continuă cu dul- 
cétia : 

— ... mi le-a produsu sórele. 


119 


Copil'a nu díse nici unu cuventu. Ea 
chiar avea sâ faca o figura in dantiu, trebuiá 
sé tréca din colo. Si acést'a fu chiar bineveni- 
ta Bpre a-si poté ascunde confusiunea causata 
de cuvintele lui Emiliu. 


Ea tremură de bucuria, c&-ci intiolese 
alusiunea din fabul'a indiana, prin urmare — 
ea se simtiea fórte fericita, cá-ci dinsa deja 
iubiá de Emiliu cu tóta candórea animei sale 
sincere. 

Biét'a copila, déca sciea, câ tóta portarea 
lui Emiliu fatia cu dins'a e intaritata, numai 
prefacuta : de siguru plangea, in locu de a su- 
ride! 

Deca sciea, câ cuvintele magulitórie ale 
lui, sunt numai nesce monologuri dintr'unu 
invetiatu : de siguru nu se simtiea atátu de 
fericita. 

Deca sciea, câ Emiliu numai pentru ca 
sé atitie gelosi'a Corneliei, i face curte: de si- 
guru nici nu-lu ascultă, ci lu-respingea ou 
indignatiune ! - 

Inse femeile, si mai alesu fetele tinere, 
nu filosoféza multu in cestiunea amorului, ci 
ele totu-de-una sunt gata & crede bucurosu 
ori ce declaratiune de iubire. 


120 


Astu - felu credea si serman'a Haj- 
nalka ! 

Emiliu facea curte si la celelalte domni- 
sióre din societate; conversá si dantiá cu tó- 
te; ridea, glumiá cu ele... Numai cu un'a 
se portá rece, si acést'a erá Cornelia, 

Fetele preotului incepura a lu-laudá, si 
diceau ce tineru cultu e acest'a, cátu este de 
afabilu, cátu de bine dantiéza; capelenés'a 
inca lu-aflá fórte petrecatoriu; ma si domni- 
si6r'a Georgin'a inca recunoscea, cá limb'a ro- 
mana astu-felu vorbita, cum o vorbesce Emi- 
liu, e o limba frumósa ... 

S'o spunemu dar verde, cá nici o anima 
femeiésca nu remase neatinsa de impressiunea 
amorósa a lui Emiliu. 

Mai fericita inse intre tóte erá Hajnalka, 
fiindu cá Emiliu cu dins'a petrecea mai multu, 
8i cu dins'a conversá mai afabilu. 

Tinerulu pretoru, jocandu-si rolulu pro- 
pusu, nu incetà a petrece cu atentiune incor- 
data portarea Corneliei. 

Si elu observà cu placere, cá intre dame- 
le presinte numai dins'a e posomorita, numai 
dins'a e trista, numai ea pare a fi neferi- 
cita... 

Inse elu vedil si aceea, cum tinerulu me- 


121 


dicu se nisniá a alungă norii de tristétia de 
pe fruntea ei ; si-apoi dinsulu mai observă si 
aceea, cum acei nori dispareau unulu câte 
unulu, si cum fruntea ei deveniă din ce in ce 
mai senina... 

Si vediendu aceste tóte, dinsulu facea din 
ce in ce cu mai multa afectiune curte copilei. 
magiare... 

In alta di apoi se vorbiá prin satu, câ, 
pretorulu romanu Emiliu Negreanu va luá 
de socia pe  domnisiór'a magiara Haj- 
nalka. 


IV. 


Scirea acést'a sosi si la Emiliu, si dinsulu 
prin aceea cugetà a-i taiá calea de a poté tre- 
ce si mai departe, câ numai decátu plecă sé 
cra man'a — Corneliei. 


Dins'a se află chiar singura a casa. 


Emiliu usà de ocasiune, spre a poté vor- 
bi mai antáiu cu fét'a, deci fara de a face vr'o 
introducere mai lunga, dise cu unu tonu so- 
lemnu: 


— Stimata domnisióra! Nu e multu de 


122 


candu am onóre a te cunósce, dar din mo- 
mentulu in care pentru prima-óra te-am ve: 
diutu, simtiescu in anim'a mea unu amoru 
pentru dta. De atunce au trecutu mai multe 
luni, si in acestu restimpu eu am meditatu 
adese ori a supra amorului meu. Resultatulu 
meditatiuniloru mele este convinctiunea, câ 
cu numai casatoritu cu dta potu s6 fiu feri- 
citu. Eta dara vinu a-ti propune cu tóta sti- 
m'a si iubirea o casatoria. De cumva calitâ- 
tile mele personale, familiarie, séu positiunea 
mea sociala, nu forméza vr'o contradictiune 
cu aspiratiunile dtale, te rogu a nu refusá ro- 
garea mea! Totu-odata binevoiesce a me ier- 
tá, câ mi-am permisu aceata declaratiune 
sincera! N'am voitu a cere man'a dtale de la 
onorab. dómna mama, inainte do a cunósce 
simtiemintele dtale; câ-ci numai cuventulu 
dtale este decidietoriu pentru mine. Déca nu 
voiu fi fericitu de a poté obtiené consimtie- 
mentulu dtale, eu nici nu me voiu adresá ca- 
tra onorab. dómna mama. Te rogu dar inca 
odata, sâ binevoiesci a-mi spune fara sfidla, 
déca consimtiesci séu ha cu propunerea facu- 
ta? De cumva respunsulu ceruta va fi pda“, 
voiu deveni omulu celu mai fericitu pe fati'a 
pamentulu, — ér de cumva acel'a va fi „ba“, 


123 


totu nu voiu incetá a-ti remané pentru totu- 
de-una unu stimatoriu fidelu. 

Emiliu rosti cu atâta intimitate aceste 
cuvinte, incâtu vâcea lui tremură si astu-felu 
eră si mai petrundiatória. 

Elu tacú si se uită la Cornelia, ascep- 
tandu de o buzele ei sentinti'a, care i va 
dictă o victia fericita, séu mórte infrico- 
siata, 

Inse copil'a tacea, si de odata dóue la- 
crime se ivira in ochii ei. 

Emiliu, frapatu de acesta espressiune a 
simtieminteloru sale profunde, sari langa ea, 
si i sarută cu afectiune man'a-i dalba. 

In acestu momentu intră mam'a Corne- 
liei; inse ea nu observă nimica, si salută cu 
afabilitate pe Emiliu. 

Dinsulu mai remase cátu-va timpu aco- 
lo, apoi vediendu, cá de asta-data nu póte sé 
afle vointi'a Corneliei, se scolă sâ plece. 

La plecarea lui, Cornelia i dise: 

— La revedere! 

Emiliu se departă cu anima forte neli- 
niscita. 

Elu nu sciea sé spere séu sé renuncie la 
tóte sperantiele sale? 

Acele dóue lacrime in ochii Curneliei, 


124 


erau ele óre estrem'a espressiune a fericirii 
dinsei, — séu deplangerea sortii fatale 
a lui ? 


Eta ceea, ce lu-neliniscea ! 


De ce a voitu sórtea, ca mam'a sâ intre 
chiar in momentulu decidiatoriu ? ! 

Inse ea i dise: „La revedere!“ Ea dara 
prin aceste cuvinte lu-invită a merge câtu de 
curendu la dins'a, ca sâ i pâta comunică res- 
punsulu ei. 

Apoi ea pronuncià aceste cuvinte cu unu 
surisu dragalasiu ; asié dara respunsulu ascep- 
tatu de siguru are sé fía favoritoriu pentru 
dinsulu. 

Si presupunerea acesta lu-liniscea pe 
unu momentu. 

Dar si liniscea acést'a disparea iute, la- 
sandu locu altoru multe temeri si ingrigiri, 
cari i inundau mintea si anim'a in momintele 
aceste critice. 

Astu-felu meditandu ajunse elu la ospe- 
taria. 

Ca sé-si mai resfire cugetele torturató- 
rie, intră in casina, de unde se audiea sgo- 
motu. 

Si elu intrà chiar la finea scenei descrise 


125 


mai susu, candu cei de acolo 'apucara a-lu in- 
jură si batjocuri mai cumplitu. 

La vederea pretorului toti se scolara nu- 
mai decâtu si lu-salutara cu respectu. Parin- 
tele parocu i facea asi6 mari compliminte, 
incâtu efá p'aci sé deie cu nasulu de pa- 
mentu. 

Elu fu celu d'antáiu, carele se grabi a-i 
dice: 

— Ti-gratulediu, dle pretoru. 


— Si eu! — strigara ceialalti mai toti de 
odata. 

— Dar la ee? — intrebà pretorulu. 

— La insoratiunea dtale, — respunse 
preotulu. 


— Dar eu nu me insoru inca ! 

— Asié dîcu toti insoratieii. Cunóscemu 
noi datin'a acést'a de negatiune. Scimu noi ce 
scimu ! -— diese preotulu. 

— Apoi ce sciti ? 

— Scimu aceea câ te insori. 

— Eu? 

— Da. 

— Si-apoi ? 

— lei de socia pe domnisióra Haj- 
nalka. 

— Acuma audu antáia-óra. 


126 


— Bine, bine, — dise preotulu ridiendu, 
— nu mai negá! Acuma dara permite-ni sâ-ti 
gratulámu, si sâ-ti spunemu, cá ne bucurámu 
din adanculu animei de acestu pasiu alu 
dtale. 

— S6 traiésca! — strigă chorulu du- 
pa elu. 

— Dar lasati-me in pace! — esclamă 
Emiliu maniosu; si ne mai dicéndu-li nimi- 
ca, esi. 

Compani'a din casina remase totu acolo. 
Toti se pusera éra-sila carti si beute; dar 
inainte de a incepe aceste, parintele parocu 
dise : 

— Vediutu-l'ati, cum fugi! Si lui i este 
rusîne de insoratiunea sa. 

— De siguru lu-mustra consciinti'a, — 
adause fidelulu capelanu numai decátu. 

Apoi cestiunea acést'a se incheià, si din- 
sii trecura — la ordinea loru de di. 


Emiliu nu mai avù pace, si dupa miédia- 
di se duse de nou la Corneli'a, s'auda decisiu- 
nea dinsei. 


127 


Elu intră cu anima palpitanda si tremu- 
randu, dar vediendu-o, câ dins'a éra-si e sin- 
gura, i se mai linisci siovairea ingrigitória, 
câ in fine totu-si va sci ce-va positivu, si 
astu-felu nu va suferi multu in nesigu- 
ritate. 

Cornelia lu-primi cu afabilitatea-i inda- 
tinata, apoi far’ a mai asceptá vr'o rogare din 
partea lui, i dise: 

— Ai vinitu, domnule, sé audi respun- 
sulu meu ? 

— Da, domnisióra. Me rogu! 

— E bine, mai nainte de tóte, te rogu sé 
fii convinsu, câ me simtiescu fórte onorata, 
prin declaratiune dtale! Inse ... 

— Ah! 

— Inainte de a-ti comunică respunsulu 
meu, iérta-me a premite o istoria. 

— Plaea! 

-— Au fostu odata doi amici buni, cari 
traiau in cea mai strinsa intimitate. Ei nu 
aveau nici unu secretu, 'câ-ci bucuri'a si dore- 
rea li erau comune. Astu-felu ei erau de dóue 
ori mai fericiti, cá-ci prin comunicatiune, 
precum dorerea se usioréza asié si bucuri'a se 
Maresce. 

»Dinsii erau tineri si ca atari petreceau 


128 


la olalta multe Are de distractiune; la olalta 
amblau la baluri, si in alte petreceri familia- 
rie. Unulu fara altulu nu se află bine, câ-ci 
dinsii se iubiau cu sinceritate si adeve- 
ratu. 

„In culmea fericirii loru, dinsii se in- 
amorara de dóue sorori, si in entusiasmulu 
loru nemarginitu decisera cu cea mai mare 
bucuria a le luá de socía, cá-ci astu-felu ami- 
citi'a loru — intarita prin legaturele familia- 
rie — avea sé devina si mai durabila. 

„Dar sórtea decise contrariulu. 

»Mórtea cruda rapi din mijloculu celoru 
víi de ambele sorori, si prin acésta lovitura 
cumplita , nimici totu-odata tóte ilusiunile 
si florile de bucuria ale nefericitiloru ti- 
neri. 

„Desperatiunea loru erá atâtu de mare, 
incâtu ambii devenira bolnavi, si — vesce- 
dindu pe di ce mergea — viéti'aloru se află 
in pericolulu celu mai mare. 

„Atunce mediculu li recomandă schim- 
bare de aeru. Dinsii dara se mutara in altu 
districtu, unde apoi mediculu celu mai bunu 
— timpulu — vindecă ból'a loru peri- 
culósa. f 

„Aice ei se insorara. Sociele loru nu erau 


129 


sorori dar amicitia loru cea vechia totu se 
sustienü in animele loru neschimbata. 

„Ei locuiau in dóue sate vecine, si amen- 
doi erau fórte fericiti in casatoria loru, 

„Unulu avea unu fecioru, si celalaltu 
o féta. 

„Petrecându ei astu-felu totu la o lalta 
in bine si in reu, odata plecara ambii la ve- 
natu. 

„Cu ast'a ocasiune erâ sâ se intemple o 
mare nenorocire. 

„Unu ursu atacă pe neasceptate pe unulu 
dintre ei, si a nume pe parintele fetei. 

„Erá unu momentu infioratoriu acest'a ! 

„Ursulu sari cu inversiunare cumplita ca- 
tra dinsulu. Elu tinti si descarcă ambele tievi 
ale puscei. Ursulu cadiü. 

„Dar vai ce scena infricosiata ! 

»Ursulu sari in picióre éra-si, si se arun- 
că cu furi'a cea mai grozava spre venatoriulu, 
carele statea acolo cu pusc'a desiertata, ne 
mai avendu la sine. nici macaru unu 
eutitu. 

„Numai unu momentu, si dinsulu deviniá 
spintecatu. 

,Fiér'a selbateca ajunse chiar lan- 
ga elu. 


Novele de 1, Vulcanu tom. L 9 


130 


„Atunce resună o descarcatura de pusca. 
Ursulu si venatoriulu nu se vediura de fumu. 
Apoi fiér'a, raenindu cumplitu, eadiü la pa- 
mentu, tavalindu-se in sangele seu. 

„In departare de trei-dieci de pasi se ivi 
amieulu venatoriului, tienendu-si pusc'a in 
mana, si grabindu la teatrulu dramei. 

„Ajunsu acolo, ambii amici se imbratî- 
siara ferbinte, si celu mantuitu grabi a mul- 
tiami amicului seu salvarea vietii sale. 

„Dupa acésta catastrofa grozava ei se 
rentórsera a casa, serbandu la o cina amicala 
acésta scapare norocósa. 

„Treci unu anu. 

»Intr'o séra ambele familie petreceau la 
olalta, la acestu din urma, serbandu onomas- 
tic'a acestuia. 

„In mijloculu petrecerii loru, usi'a de 
odata se deschise, si in pragu se ivi unu 
banditu , tintindu-si pusc'a spre domnulu 
casei. 

„— Ce vrei? — dise acest'a cu sange 
rece. 

»— Dâ-mi bani, séu te voiu impuscá in- 
data! — strigă banditulu. 

»Domnulu casei nu-si perdù curagiulu, 


131 


ci scolandu-se de la mesa, sari catra banditu, 
strigându : 

»— Cara-te, misielule, câ-ci indata te 
voiu prepadi. 

„In momentulu acest'a banditulu si-des- 
carcà pusc'a. Glontiulu intră in parete. 

„Atunci elu voi sê descarce si a dóu'a 
tieve. 

»Inse amiculu domnului intr'aceste re- 
esindu a luá in mana o pusca de pe parete, o 
descarcă iute spre banditulu. 

„Acest'a fu nimeritu in picioru, ai sca- 
pandu-si pusca din mana, cadiú ametítu, 
injurandu cumplitu pe celu ce lu-im- 
Dusch, 

„Ortacii lui de afara aflandu de acestu 
incidentu neasceptatu, o tuliya la fuga in 
ruptulu capului, si pe candu satenii alarmati 
sosira, nu mai gasira acolo decátu numai pe 
banditulu tavalitu in sange, pe care ser- 
vitorii acursi deja lu-legara tiapenu cu 
funie. . 

»Elu fu transportatu apoila cas'a sa- 
tului. 

„Acestu incidentu dramaticu intari si 
mai multu legatur'a intima a amiciloru. 


9* 


132 


„Dar nu lipsi inca si a treia oca- 
siane. 

„Satulu in care siedea celu de dóue ori 
mantuitu deveni préd'a flacariloru nimicitórie, 
astu-felu arse si cas'a dinsului. 

„Proprietariulu inspaimantatu sari in 
mijloculu focului, spre a scóte de acolo unele 
obiecte mai pretióse ale sale. 

„Dar ferbintiél'a erá at&tu de mare, in- 
câtu dinsulu ametitu sub lovitur'a unei grin- 
de ardiende, cadiu langa unu parete de jume- 
tate ruinatu. 

„Spaim'a toturora erá infricosiata. 

„Lose nimene n'avú curagiulu a intrá in 
focu, casé scótia de acolo pe nenorocitulu 
proprietariu alu casei. 

„Unu momentu inca, si ori ce ajutoriu ar 
fi fostu tardia. 

„Dar amiculu fidele alu dinsului sari iu- 
te intre flacare si cu periclitarea vietii sale 
proprie lu-scâse din pericolulu amenintia- 
toriu, 

„Aducându-lu afara, cadiu si elu la pa- 
mentu, câ-ci focilu a atinsu si pe dinsulu 
forte aspru. 

„Dupa acésta scena amendoi devenira 


133 


bolnavi, sizacura in patulu doreriloru mai 
multu de o luna. 

„In fine se vindecara, si acesta fu o di 
de serbatóre pentru ambele familie. 

,Acést'a di se serbá prin unu prandiu la 
més'a celui deja de trei ori mantuitu. 

„Sub decursulu prandiului dinsulu de 
totu emotiunatu dise amicului seu: 

»— Scumpulu meu amicu! Tu ai salvatu 
deja de trei viéti'a mea. Ti detorescu dara 
trei vieti. Cum sé-ti potu resplatí aceste fapte 
ale tale? 

»— Prin amiciti'a ta, frate, — respunse 
acel'a, stringéndu-i man'a cu afectiune. 

»— E pré pucinu atâta, — dise elu. Tu 
mi-ai redatu viéti'a, si inca de trei ori, eu 
dara trebue sé-ti dau ce am eu mai scumpu 
in viéti'a acesta ; ca astu-felu sé remana in- 
tre noi o suvenire visibila, care totu-de-una 
sé ni revóce in memoria iubirea si stim'a nós- 
tra reciproca. 

» Toti se uitara cu atentiune incordata la 
dinsulu, câ Are ce va sê dica mai de- 
parte ? 

„Si elu continuă cu vóce solemna: 

»— Tu, frate, ai unu feciorasiu, eu am 
o fetitia. Ti-dau dara, ceea ce eu am mai 


314 


scumpu in lume, pe acesta fetitia de socia fiu- 
lui teu. 

„Cuvintele lui escitara unu entusiasmu 
in toti, Bucuria si fericirea loru ajunse la o 
culme nesperata. 

„Atunce amiculu seu se scolă si dise: 

»— Iubite! Sum atâtu de emotiunatu, in- 
câtu devenii incapabilu de a-ti poté descrie 
simtiemintele animei mele. Diu'a de asta-di e 
cea mai fericita in viéti'a mea. Propunerea ce- 
mi faci, vine a incoronă simtiemintele nóstre 
de fericire amicala. O primescu dara cu cea 
mai mare bucuria. 

„Si toti se imbratisiara si se sarutara cu 
insufletire innalta, — si serbarea de insaneto- 
siare se termină cu logodirea prunciloru. 

„De la acésta serbare trecura diece ani. 

„De atunce ambii amici morira, lasandu 
amendoi cu gura de mórte, ca decisiunea 
loru s6 se esecute intocmai precum voira 
dinsii. 

„De atunce pruncii devénira mari. Fét'a 
si-termină anii de educatiune, — ér junele 
in dilele trecute obtienü doctoratulu in 
drepturi. 

»Diwa de esecutare a decisiunii se a- 
propia. 


135 


„E bine, domnule, — dise in fine Corne- 
lia, — parintele acelui tineru fu unchiulu ti- 
nerului medicu, pe care lu-vediusi a séra la 
noi, ér parintele acelei fete... 

Vócea ei intr'atát'a vibrá, incâtu fu sili- 
ia a se opri. 

Emiliu tremurá de unu presimtiu infio- 
ratoriu. 


Dupa o pausa de câte-va secunde Corne- 
lia continuă : 

— ... erá parintele meu! 

Emiliu pali la momentu. Presimtiulu lui 
se realisà. Dorerea lu-lovi cu iutiél'a fulgeru- 
lui, incátu fu incapabilu de a rosti unu singu- 
relu cuventu. 

Elu se uită nimicitu la Cornelia, care 
continuă cu o vóco forte intima : 

— Vedi dara, domnule, cá propunerea 
diale e tardía pentru mine. 

— Vediu cu dorere, — suspină Emiliu. 

— Cá-ci eu nu mai sum libera, — adau- 
8e ea. = 

— Domnisióra, — incepu Emiliu, — ti- 
multiamescu pentru acesta declaratiune sin- 
cera. Ori care ar fi simtiementulu ce nutresci 
pentru mine, detorinti'a mea de cavaleru me 


136 


opresce a te intrebá de acesta, cá-ci dta 
esti deoblegata prin decisiunea parintiésca. 

Corneli'a tacu, éra Emiliu continuă: 

— E bine, domnisióra eu acuma scíu 
care este detorinti'a mea. Si voiu s6 mi-o im- 
plinescu. Nu voiu mai conturbá liniscea dtale, 
ci me voiu departá din loculu acest'a. Me voiu 
retrage in singuretate, ocupandu-me numai 
eu dorinti'a de fericire a dtale. 

— Ti-multiamescu! — siopti ea. 

— Si acuma permite-mi a me recomandă 
pentru totu-de-una! Angerulu fericirii sâ-ti 
surida pe tóta cariera, vietii dtale ! 

Elu i sarutá man'a, si esî far’ a mai as- 
ceptá sé dica si dins'a vr'unu cuventu de dos- 
partire. 

Ce i-ar fi folositu lui acuma ori ce cuventu 
de incuragiare, déca dins'a nu mai potea fi 
a lui? 

Elu inchise usi'a, si ea remanendu sin- 
gura, cadià intr'unu bratiariu si incepi a plan- 
ge dorerosu. 

Serman'a, numai acuma vediu, cátu de 
multu iubesce pe Emiliu ; si totu-odata numai 
acuma află, cátu este ea de nefericita ?! 

Emiliu se departă, ducéndu in sinulu seu 
simburele nefericirii salo, desperatiunea. 


137 


Lumea si viéti'a, nu mai aveau pentru 
dinsulu nici o valóre... 


Si totu-si, dorerea lui n'ar fi fostu atátu 
de mare, de cumva arfi potutu sé afle, cá 
Cornelia iubesce-lu séu ba? 


Déca elu sciea, cá dins'a nu nutresco 
pentru dinsulu nici o simpathía, suferiá mai 
usioru, cá-ci celu pucinu nu-lu ingreuná do- 
rerea, cá dins'a e nefericita. 

Dar astu-felu dubietatea lu-neliniscea 
pana la nebunia; si neliniscea acést'a se mai 
mariá si prin cele dóue lacrime, co dinsulu a 
diaritu inainte de miédia-di in ochii Cor- 
neliei. 

Sub asemene impressiuni doreróse intrà 
dinsulu in casina, unde onorab. inteligintia 
locala, chiar se apucă sé jóco unu „ferbl.“ 


V. 


Totu satulu cunoscea acésía istoria do lo- 
godire, toti cugetau, cá si Emiliu soie de ea; 
pentru aceea dara nimene nu presupunea, cá 
dinsulu ar ave intentiune de a luá de socía 
pe Cornelia, si de aceea ei avura causa inte- 


138 


msiata a crede, cá dinsulu iubesce pe domni- 
sióra Hajnalka. 

Inse Emiliu nu eră din aceste parti, Elu 
a petrecutu copilarfa sa in celalaltu capetu 
alu districtului, si astu-felu nu cunoscea mai 
de aprópe relatiunea intima a acestoru dóue 
familie, nici logodirea prunciloru acestora. 


Pentru dinsulu comunicatiunea Corneliei 
fu o mare suprindere ... o suprindere atátu 
de nimicitória, incátu in momentulu primu 
alu comunicatiunii elu nici nu-si aduse a 
minte sé intrebe de numele fericitului mire. 


Elu se departà cu promissiunea de a re- 
nunciă pentru totu-de-una la amorulu ei ; in- 
se numai buzele.i pronunciau aceste cuvinte, 
ér anim'a nu le simtiea. 


Amorulu lui ardinte nu potea sé se im- 
pace asié usioru cu situatiunea desastrósa ! 

Din contra, elu si propuse a cercá tóte 
mijlócele, a combate tóte pedecile, ca sé póta 
reesi victoriosu in amorulu seu. 

Mai nainte de tóte dara intrebá de unu 
cunoscutu alu seu, câ cine e vorulu tinerului 
medicu, carele a stra so află in serata de la 
dómn'a Frundianu ? ă 


Si dinsulu află cu mirare, câ acel'a e Àu- 
> 


139 


reliu Dulceanu, unu fostu conscolariu si bunu 
amicu alu seu. 

Aureliu inca nu sosla casa din Viena, 
unde faci doctoratulu in drepturi chiar in 
dilele trecute, inse mama-sa buna lu-asceptá 
in tóta ór'a 

Pregatirile se si facura pentru primirea 
lui; si iubitâri'a-i mama totu-de-una lacrimă 
de bucuría, de cáte ori numai si-aducea a 
minte, câ va pote revedé pe fiulu seu, si cá 
acest'a nu se và mai departá din giurulu oi, 
câ-ci deja — lauda Domnului! — dinsulu si-a 
finitu tóte studiile, 

Aureliu apoi si sosi a casa, si bucuria 
deveni deplina. a 

Dinsulu erá unu june naltu, brunetu, cu 
espressiuni fine; avea o atitudine placuta, de 
si parea a fi nitielu cam esaltatu. 

Elu vorbiá cu multa sciintia, dar cu focu, 
— si se irită usioru. 

Erá inca pré tineru ! 

In demancti'a urmaiória primulu omu 
care vini sé-lu cerceteze, fu Emiliu Ne- 
greanu, 

BucurPa vevederii insufleti pe ambii, si 
dinsii se imbratisiara ferbinte. 


140 


— E bine, tu siedi aice aprópe? — in- 
trebà Aureliu de amiculu seu. 

— Da, sum pretoru in cerculu acest'a. 

— Me bucuru, cá vomu poté conveni a 
dese ori, c&-ci si eu me voiu asiediá aice. 

— Pré bine, — dîse Emiliu. Dar acuma 
érta-me sé-ti gratulediu. 

— La ce? 

— La dóue eveniminte fericite in vié- 
ti'a ta. 

— Si-acele ? 

— Antáiu la diplom'a de doctoru in drep- 
turi, ce obtienusi in dilele trecute spre glori'a 
nóstra natiunala. 

— Multiamu. 

— Si a dóu'a? 

— La insoratiunea ía. 

— Ah! Acést'a nu mai e noutate. 

— Seciu, dar eu numai eri am auditu-o. 

— Ti-multiamescu si pentru ast'a. 

— Am auditu istori'a logodirii vóstre, si 
m'am bucuratu, câ vointi'a parintiésca va in- 
truní prin legatura conjugala dóue anime cu 
calitáti atátu de emininte. 

— Oh! frate, in casulu acest'a vointi'a 
parintiésca e numai o intemplara eventuala, 
câ-ci eu... 


141 


— Si fara vointi'a loru ti-alegeai de so- 
cía totu pe domnisiór'a Cornelia. 

— Asié este, scumpulu meu! Eu o iu- 
bescu cu totu foculu amorului meu. Asiu fi 
gata a sacrificá pentru dins'a tóte, chiar si 
viéti'a mea, Alta fericire pentru mine nu 
esiste decâtu cu ea. 

— Asi€ dara fericirea ta e sigura, cá-ci 
ea va ft a ta, — dise Emiliu. 

— Asié credu si eu. 

— Ce felu? Tu numai credi acést'a, sj 
nu esti inca convinsu, câ dinsa va fi 
ata? 

— Nu. 

— Cum asié? 

— Asta nu atârna numai de la mine. 

— Dar cine sé se mai invoiésca, déca pa- 
rintii nu numai aprobara, dar inca ei decisera 
acésta casatoria ? 

— Cine? 

— Da, da, cine? 

— Mo miru de tine, câ nu me intielegi. 
Apoi persón'a aceea fara, alu careia consim- 
tiementu acésta casatoria nu se póte realisá. 
Domnisiór'a Cornelia. 

— Ah! 

— Câ-ci sê vedi, frate! Insedaru ne lo- 


112 


godira parintii nostri, eu totu-si n'asiu poté 
86 conducu la altariu pe acesta copila, de 
cumva totu-odata n'asiu fi convinsu pe de- 
plinu, câ dins'a nu numai in urmarea vointiei 
parintiloru, ci din simtiementuluseu de amoru 
curatu me insotiesce in acelu locu, unde jura- 
mentulu léga dóue anime de Se pentru 
totu-de-una. 

Emihu taci, era Aureliu continuă : 

— Ce viétia ar fi aceea pentru mine, in 
care in tóte dilele asiu aflá motive nóue si mai 
nóue, de a me convinge, câ socia mea numai 
fortiata de autoritatea parintiésca, a pronun- 
ciatu cuventulu „da ?* Fire-ar acést'a vr'o fe- 
ricire? Au nu este mórtea preferibila unei 
asemene vieti?! l 

— Asié este, — aprobà Emiliu. 

— Eu dara, — continuà Aureliu, — in- 
ainte de a face acestu pasiu mare in viéti'a 
mea, vreu a me convinge deplinu, déca fiin- 
tia — careia vreu sê-mi consacru viéti'a — 
me iubesce si dins'a séu ba? 

— Si in casulu negativu ? 

— Voiu abdice de fericire, si... 

In acestu momentu intră mam'a lui Au- 
reliu, si dinsulu intrerupse conversatiunea in 
obiectulu acest'a. 


143 


Toti incepura a vorbi despre alte ob- 
iecte. 


Peste o luna de dile pe Aureliu lu-aflâmu 
la Corneli'a. 

Ambele mame se preparau deja a serbá 
câtu de curendu cununi'a fiiloru; niei un'a nu 
mai visá de vr'o pedeca, si astu-felu numai 
diu'a nu se decise inca. 

Aureliu inse, conformu resolutiunii sale 
eomunieate si lui Emiliu, mai antáiu vol a se 
convinge de amorulu miresei sale, si numai 
dupa aceea s'o conduca la altariu. 

Elu dara acuma se află la dins'a. 

Candu dinsii remasera singuri, elu in- 
cepit : 

— Seumpa Cornelia, permite-mi in ór'a 
acést'a s6-ti facu o intrebare importanta ! 

Cornelia tresari la audiulu acestei voci 
solemne, éra Aureliu continuă : 

— Dar te rogu a-mi respunde cu tóta 
sinceritatea , câ-ci de la respunsulu dtale 
atârna fericirea scu neforicirea nóstra. 

Elu tacu, fiesandu-si ochii cu incor- 


144 


dare spre fati'a ei, care deveni palida ca 
mórtea. 

Apoi ea dise: 

* — Ti-promitu, câ voiu respunde, pre- 
cum mi-va spune consciinti'a mea curata. 

— E bine, — incepu Aureliu, — parintii 
nostri ne logodira inca in fragedele nóstre ti- 
neretie, si noi amendoi crescuramu cu acea 
decisiune a loru in anim'a nóstra, cá la tim- 
pulu seu vomu realisá dorintia ferbinte a 
loru. 

„Anii sborara, timpulu trecu, si éta noi 
acuma ne aflámu in ajunulu realisárii. 


„Nu peste multu binecuventarea biseri- 
cei va avé sé intarésca logatur'a nóstra pe 
viétia. 

„Inainte de a cere inse acésta binecuven- 
tare, eu — in interesulu nostru alu amendu- 
rora — dorescu sâ aflu cu positivitate esistin- 
tia unui atribuitu mai principalu pentru feri- 
cirea nóstra conjugala. 

Elu tacú de nou. Lu-cuprinse o temere, 
care lu-opri a vorbi câte-va secunde. 


Corneli'a tacea asemene, si vediendu la 
ce tíntesce dinsulu cu intrebare sa, ea tremu- 
ră de urmári. 


145 


Aureliu intrerupse de nou tacerea, 

— Eu sum convinsu, scumpa Cornelia, 
câ parintii nostri, de cumva dinsii aru tral, 
numai in casulu acel'a aru sustiené si acuma 
dorinti'a loru pentru uniunea nóstra, déca aru 
vedé cá noi ne iubimu sinceru, si fara nici 
unu altu interesu secundariu. 

— Asié e, — siopti Cornelia. 

— Eu, — continuà Aureliu, — sum con- 
vinsu, câ déca dinsii aru esperiá, câ noi nu 
pastrâmu in sinulu nostru amoru reciprocu, 
ma dóra nici simpathía: din iubire parin- 
tiésca aru desface logodirea loru isvorita totu 
din acestu simtiementu, si nici decátu nu aru 
pretinde de la noi, ca sé sacrificámu viéti'a si 
fericirea nostra prin realisarea unei uniuni, 
cara li- ar promite unu viitoriu atátu de gro- 
zavu. 

— Ah! — suspină Cornelia, 

— E bine, eu dara nu credu a comite 
vr'unu pecatu in contra umbrei repausatiloru 
nostri, déca numai in acelu casu voiu esecutá 
vointi'aloru, de cumva voiu vedé, câ viito- 
riulu ni va suride cu fericire. 

Corneli'a mai cá lesînă, 

— Te rogu dara, scumpa Cornelia, res- 
punde-mi cu man'a pe anim'a ta, precum ti- 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 10 


146 


spune consciinti'a ta nefatiarita! Spune-mi 
iubesci-me si tu cu acel'a-si focu cu care te 
iubescu si eu?! Spune-mi acdst'a, câ-ci fara 
amorulu teu nici odata nu voiu dá consimtie- 
mentulu meu la casatorí'a nóstra. 

Se facu unu momentu de tacere, din cele 
mai solemne si mai sante. 

Amendoi se aflau sub impressiunea unei 
supreme torture spirituale. 

In urma Cornelia díse cu tonu vibra- 
toriu: 

— Eu me supunu cu ascultare vointiei 
parintiloru nostri ... 

— Dar eu nu voiescu acést'a, — reflectă 
Aureliu, — eu dorescu sê te supuni numai 
vointiei proprie. 

— Vointi’a parintiloru oste si a mea. 

— Asié dara... 

— Te stimezu.... 

La acestu cuventu Aureliu se scolá. Min- 
tea lui fu luminata ca de unu fulgeru. Corne- 
lia nu cutezá a pronunciá cuventulu „te iu- 
bescu.^ Ea numai lu-stimá, — dar nu-lu 
iubiá. 

— Ti-multiamescu pentru acésta since- 
ritate! — i dise elu, — apoi i sarutà man'a si 
esi c: scosu din minte. 


147 


Dar pe strada pe cine intelni ? 

Pe amiculu seu Emiliu Negreanu, carele 
de candu Cornelia i descoperi istori'a logodi- 
rii sale, nu mai avea stare, ci totu amblă, câ 
dora totu-si va isbuti a fi fericitu si din- 
sulu. 

Si dinsulu acuma sperá. 

Cum sé nu? 

Aureliu i declară, câ dinsulu numai in 
acelu casu va vol sé esecute vointia parinti- 
loru, de cumva se va convinge pe deplinu, cá 
dins'a nutresce pentru dinsulu unu amoru ade- 
veratu. 

Si-apoi Emiliu asié credea, câ Cor- 
nelia nu iubesce pe Aureliu, — ma elu cu- 
teză a presupune, câ dins'a lu-iubesce chiar 
pe elu. : 

Acele dóue lacrime din ochii ei, lu-auto- 
risau a presupune asié ce-va! ... 

Elu salutà cu afabilitate pe posomori- 
tulu Aureliu, si luandu-lu de bratiu, mersera 
mai departe, si nu peste multu sosira la ospe- 
taria, ` 

E bine, frate Aurelie, — i dîse elu, 
intrandu ambii in odaia, — de ce esti atâtu 
de tristu ? 

— Afla, amice, pe scurtu, câ eu sum in 

10% 


148 


starea aceluia in alu carui sinu viéti'a se lup- 
ta cu mórtea. 

— Nu te intielegu. 

— Viu de la Cornelia ... 

— Si-apoi ? 

— Am avutu nefericirea 86 me con- 
vingu , câ anim'a dinsei e straina pentru 
mine. 

Emiliu tresari. In anim'a lui se ivi o 
schintéua a fericirii dulci. 

— Ea nu me iubesce, — adause Au- 
reliu. 

— Numai ti-se pare, — lu-mangaiă 
Emiliu. 

— Ba, — reflectà Aureliu, — in adeveru 
e asié. Sum convinsu pe deplinu. 

Apoi elu enarà din cuventu in cuventu 
convorbirea lui cu Corneli'a, si terminandu 
esclamá : 

— Acuma nu mai am pentru ce sé 
traiescu ! 

— Pentru a-ti creá unu viitoriu fericitu, 
— observă Emiliu impressiunatu. 

— Dar potu eu sé aspiru la vrio fericire, 
déca mi-lipsesce chiar simburele fericirii, spe- 
ranti'a ? 

— Dar pentru ce desperi ? Au nu esti tu 


149 


inca tineru , cu frumóse calitâti intelectuale, 
si bogatu ? Am nu se va marită dupa tine ori 
care féta ? 

— Dar mie nici un'a nu-mi trebue afara 
de Cornelia. Si dins'a nu me vré. Ea iubesce 
dóra pe altulu. 

Acesta presupunere a lui Aureliu lumină 
de nou internulu lui Emiliu cu schintéu'a bu- 
curiei. Apoi dise: 

— Asi6 mi-se pare si mie! Dar asta sé 
nu te... 

— De unde deduci acesta presupunere a 
ta? —  lu-intrerupse Aureliu numai de- 
cátu. 

Emiliu numai acuma observà ce cuvinte 
ponderóse scapà elu din gura! Rapedea iri- 
tatiune a lui Aureliu lu-facü confusu, incâtu 
nu sciea ce sé respunda, cum sé spuna caus'a 
parerii sale despre amorulu Corneliei ? 

Aureliu inse lu-intrebà de nou: 

— De unde scii tu, cá Cornelia iubesce 
pe altulu ? 

Emiliu cugetà, cá va € mai bine, déca 
va spune adeverulu, deci elu dise: 

— Frate, fii cu sange rece! 

— E bine, asi6 sum, — respunse acel'a 
tremurandu de mania. 


150 


— Eu iubescu pe Cornelia. 

— Ah! misielule, — esclamá Aureliu 
cu furia, — tu esti dara causa nefericirii 
mele ! 

— Asculta-me, frate, si nu me atacă 
asi6 pe nedreptu! Eu nu sum vinovatu! 

— Lasiule ce esti ! Tu ai sedusu-o, si acu- 
ma n'ai curagiulu a-ti marturi pecatulu, — 
strigă Aureliu furiosu. 

— Dar asculta-me sâ-ti povestescu ! 

— Nu vreu sé te ascultu. Vediu, câ esti 
unu misielu si lasiu. Ie pistolulu acest'a, pune- 
te colo 'n cotulu odáii! Unulu din noi trebue 
sâ móra numai decâtu. 

— Dar frate... 

— Taci! — strigă Aureliu intr'unu tonu 
grozavu. Impuscatur'a prima e a ta! 

Ambii se pusera la loculu loru, si Emiliu 
aredicà pistolulu sâ-lu descarce. 

— Stai! — strigă de odata Aureliu. Re- 
cunoscu, câ intru adeveru tu nu esti de vina. 
Ti-ceru dara scuse pentru insult'a ce ti-am 
facutu. Deca dins'a m'ar fi iubitu m'ar fi ac- 
ceptatu amorulu teu. Tu nu esti de vina, ci 
numai dins'a! 

— Nu o acusá, iubite frate, pe ne- 


151 


dreptu! Dins'a e mai nevinovata si decâtu 
mine! 

— E bine povestesce-mi dara istori'a 
amorului teu, ca in fine sé intielegu si eu 
enigm'a acesta! 


Ambii ocupara locu pe unu divanu, si 
aprindiendu tîgari, Emiliu enarà lui Aureliu, 
eum s'acunoscutu cu Cornelia, si cum s'a 
desvoltatu amorulu seu, cum elu n'a sciutu 
nimica despre logodirea ei cu Aureliu, cum o 
peti apoi, ce i respunse ea? si nu uită a ac- 
centuá, cá dins'a cu ocasiunea respunsului 
datu versà dóuc lacrime, — din cari elu con- 
cluso, cá dins'a lu-iubesce. 


— Ti-multiamescu, frate, pentru acesta 
sinceritate, — dise Aureliu ascultandu-lu pa- 
na ?n fine cu cea mai incordata atentiune, si 
stringându-i man'a cu afectiune, — se vode, 
câ tu esti unu adeveratu bunu amicu alu 
meu! 

— Miam implinitu numai detori'a, si- 
acuma me simtiescu usioratu de totu. 


— E bine, amice, acuma eu urmezu a-mi 
face detori'a. Eu la rondulu meu dara ti- 
promitu, cá voiu implini-o. Tu vei fi fe- 
ricitu! 


152 


Apoi elu si-luă palaria, si stringéndu 
man'a lui Emiliu se departă, 

Emiliu remase singuru, far” a sci cum sé 
intieléga cuvintele lui Aureliu : „Tu vei fi fe- 
ricitu !* 


In demancti'a urmatória apoi Cornelia 
primi acesta epistola: 

„Onorabila domnisióra ! 

»Dta simtiesci pentru mine numai stima, 

dara iubesci pe altulu. 

„In amorulu dtale dara eu sum — o pe- 
deca. 

„Eu inse te iubescu, te adoru, si vreu 
86 te facu fericita chiar si cu pretiulu vieti 
mele. 

„Me retragu si ti-dau voia sé poti dá 
man'a-ti acelui june pentru care ti-bate 
anim'a. 

„Pe candu vei ceti aceste sire, eu nu voiu 
mai fi intre cei vii. Unu glontiu va stinge fi- 
rulu vietii mele, care pana in ultimele mo- 
minte a nutritu pentru dta unu amoru sinceru 
si eternu, 


153 


„Fli fericita, — si uita suvenirea 
mea! 
Aureliu.* 


Serisórea cadiu din manile Corneliei, si 
ea lesinà ca lovita de fulgeru. 


VI. 


In eáte-va minute apoi in satulu N. se 
lati scirea infricosiata , cá junele Aureliu 
Dulceanu s'a impuscatu intr'o odaia a ospe- 
tariei. 

Dinsulu adeca nu voi a mai mari cum- 
plita dorere a mamei sale si prin aceea ca sâ 
so impusee a casa, deci esecutà acestu planu 
nobunu in ospetari'a din satulu vecinu. 


Respandindu-se acésta scire infioratória, 
satulu intregu alergă numai decátu la fati'a, 
locului spre a se convinge despre tristulu ade- 
veru. 


Dorere, scirea erá atutentica. 

Amiculu sinucisului, pretorulu Emiliu 
Negreanu, ca persóna oficiala, avu trista de- 
torintia a constată dinsulu faptulu sange- 
rosu. 


154 


Glontiulu neinduratu i nimeri chiar a- 
nim'a, 

Si cum astu-felu toti se uitau la cadav- 
rulu nefericitului, toti incepeau a presupune 
felu de felu de cause, cari produsera acésta 
sinucidere, inse nimene nu sciü sé afle adeve- 
rat'a causa, 

Numai unulu se credea a sci acést'a, pre- 
torulu Emiliu Negreanu, inse nici elu n'avü 
curagiulu a si-o marturi, câ-ci se temea de 
acusarea consciintiei sale. 

— Aureliu s'a sinucisu din caus'a mea, 
— se acusá elu, — pentru cá am cuceritu ani- 
m'a Corneliei; dar — Domnedieu vede suflo- 
tulu meu — cá eu n'am sciutu de logodirea 
loru. Eu sum nevinovatu! — se mangaià din- 
sulu in fine. 

Cadavrulu fu transportatu la cas'a mamei 
nefericitului, unde apoi in diu'a urmatória 
so tienura dóue ingropatiuni, a fiului si a ma- 
mei sale, care aflandu de acésta catastrofa sfa- 
siatória de anima cadiü lesînata si mori la 
momentu. 

A une ori si mórtea este o mare fe- 
ricire! 

Dupa cele dóue co:ciuguri mergeau in 
doliu nefericit'a veduva Frundianu, cu fiic'a 


155 


sa Cornelia, intimulu amicu Emiliu, tóta in- 
teliginti'a si unu publicu numerosu. 

In totu cortegiulu funebralu n'a fostu 
nimene, care sé nu simte dorere, a carui ani- 
ma sé nu palpite de o compatimire profunda, 
si a carui ochisé nu innóte in lacrime de 
gole. 

Par’ câ toti compuneau o singura familia 
gelitória. 

Preotulu rosti ultimele cuvinte de roga- 
tiune, apoi toti aruncara cáte unu pumnu de 
tierina pe cosciuguri, si in urma incetara tóto, 
si toti se departara catra casa cu suspine in 
sinu si cu lacrime in ochi... 

Mam'a si fiulu, langa olalta, remanendu 
pentru totu-de-una dimpreuna, dormiau deja 
somnulu eternu. ... 


Cor neli'a, rentorcóndu-se la mama-sa, se 
culcă in patu sisiese luni de dile nu se mai 
scolă de acolo. 


Atunce la svatulu medicului dimpre- 
una cu mama-sa intreprinse o caletoría 
prin Italia pentru restaurarea sanetâtii 
sale. 

Emiliu redică o cruce monumeniala la 
mormentulu amicului seu, si mai in fía-care 


156 


septemana viniá sé ingenunchie la ea si sé 
verse lacrime pentru sufletulu lui. 


Peste doi ani Corneli'a se rentórse cu 
mama-sa, corporalminte vindecata, dar cu su- 
fletulu morbosu. 

Vechi'a societate nu se mai poti recon- 
stitui. Dintre amicele ei, numai fiic'a notariu- 
lui nu se marită inca. Fetele parocului deve- 
nira sociele a doi notari comunali, ér domni- 
siór'a Hajnalka se marità dupa unu jurassoru 
comitatensu. 

Inse nici vechi'a vioiciune a Corneliei nu 
se mai conservà; ci acésta se substitul prin o 
melancolía trista. 

Indesiertu biét'a mama se nisuiá a 0 man- 
galá, si a-i causá vr'o bucuria, ea remase in- 
diferinte la tóte. 

Nimica nu o mai interesá. 

Numai unu cugetu o preocupă diu'a si 
nóptea. Acestu cugetu 4 rapiá liniscea si pa- 
cea sufletului; o tortură pana la nebunia. — 
Acestu cugetu erá, cá Aureliu a moritu pen- 
tru ea. 


157 


Consciinti'a-i erá atacata. 

— Elu a moritu pentru mine! — si-dicea 
dins'a in noptile insomniului, — e bine si eu 
trebue sâ fiu demna de dinsulu! 

Si acesta idea o liniscea in cátu-va. 

Intr'o societate ea convenl cu Emiliu. 
La vederea lui ea tresarl. Unu simtiementu 
deja mortu se redesceptà in internulu ei, a- 
morulu. 

Dar acestu amoru erá insocitu de nesce 
suveniri atátu de triste, incátu dinga 
dupa prim'a emotiune incepu a tremură de 
frica. 

Emiliu inca se stramută multu, Nu mai 
erá dinsulu acelu june vialu, de care lu-cunos- 
curamu la inceputulu naratiunii nóstre; spi- 
ritulu lui usioru deveni melancolicu si pré se. 
riosu, par” ca imbetranitu cu vr'o diece ani. 

La „revederea Corneliei elu simti vi- 
brandu cea mai delicata córda a animei sale. 
De odata par” câ intineri. Intunereculu, ce 
acoperi pan'acuma internulu seu, disparü, 
ivindu-se intr'insulu radiele sperantiei. 

Incepü cu dins'a o conversatiune. Ea lu- 
primi afabilu, inse fara a-i dá vr'unu indemnu 
la renoirea vechiloru relatiuni Emiliu ve- 
diendu acést'a, avù delicateti'a a nu rempros- 


158 


petă nici un'& din suvenirile trecutului, 
ca nu cumva sé sfasie vr'o rana abié vin- 
decata. 

Cu tote aceste inse elu nu desperă, ci ag- 
ceptă cu paciintia desvoltarea naturala a sim- 
tieminteloru Corneliei. Timpulu e mediculu 
celu mai bunu, — si-dicea elu, — acel'a va 
vindecă incetisioru si suferintiele ei ! 

Trecura luni, Emiliu incepu sé amble de 
nou la Cornelia, unde fu primitu bine, mai 
alesu din partea mamei, si lui i se pari, cá 
timpulu intru adeveru pruduce resultatulu 
doritu, cá-ci Cornelia câte odata parea mai 
vesela si mai bine dispusa. 

Intr'o dí apoi aflandu-se singura cu Cor- 
nelia, gasi cu cale a-i adresă aceste cu- 
vinte : 

— Domnisióra! Permite-mi a-ti adresă 
éra-si o rogare! 

— Placa, domnule! 

— A trecutu trei ani, de candu mi-luai 
cutezanti'a a-mi cere man'a dtale. Atunce la 
respunsulu ce binevoisi a-mi dá, ti-am pro- 
misu, cá me voiu retrage din giurulu dtale, si 
voiu cede locu altui mai fericitu decátu mine. 
E bine, domnisióra, eu vinu a-ti descoperi, 
câ atunce buzele mele vorbira fara autorisa- 


159 


tiunea animei. Nu, eu n'am incetatu a fi totu 
in giurulu dtale, ca celu pucinu sé fíu marto- 
rulu fericirii ce-ti suridea, déca sórtea fatala 
nu mi-a permisu sé fíu si eu partasiu la acea 
fericire. M'am retrasu, inse n'am incetatu a 
te iubi; ma amorulu meu crescea cu atátu 
mai multu, cu cátu si pedec'a deviniá mai 
mare. Ásta-di acea pedeca nu mai esiste. Sór- 
tea cruda a derimatu intr'unu modu fórte 
cumplitu decisiunea parintiloru. Scumpulu 
meu amicu Aureliu zace in mormantu. Amo- 
rulu meu de atunce si acuma traiesce numai 
pentru dta. Permite-mi dara, domnisióra, sé 
te rogu, sé aruncámu velulu uitârii a supra 
suferintieloru trecutului, — si sé incununámu 
cu fericire conjugala restulu vietii nóstre ! 


La ultimele cuvinte vócea lui deveni tre- 
muratória, si ne mai potendu grai nici unu cu- 
ventu, asceptá respunsulu Corneliei. 

Dins'a, palida ce erá, acuma deveni si 
mai palida, — si dupa o senrta pausa dise cu 
vóce solemna : 


— Domnule! Ceea ce wam potutu atun- 
ce, éta vinu sé-ti spunu acuma, Eu te iu- 
bescu!... 


Emiliu in estasulu bucuriei rapede sari 


160 


la ea, voindu a-i sarută man'a. Ea inse 0 re- 
trase continuandu : 

— Dar precum atunce, asié si acuma, 
intre noi se afla unu abisu, care impedeca rea- 
lisarea fericirii nóstre. 

— Unu abisu! 

— Acestu abisu atunce fu Aureliu, ér 
acuma e mórtea lui. 

— Mórtea lui? — gangavi Emiliu. 

— Da. Elu a moritu pentru mine, pentru 
fericirea mea. Dar eu nu potu sé rescumperu 
fericirea mea p'unu pretiu atátu de scumpu, 
In sórele bucuriei mele asiu vedé sclipindu 
infricosiatu totu numai sangele lui rosiu; in 
noptile veseliei mele mi-ar aparé totu-de- 
una o figura négra, figur'a lui, care ar veni 
sé-mi sioptésca necontenitu: „Eu am sacrifi- 
catu anim'a mea pentru tine, pentru fericirea 
ce o gusti acuma!“ Si aceste vederi , aceste 
cuvinte infioratórie mi-aru nimici tóta ferici- 
rea, mi-aru intristá diîlele si noptile, maru 
nebuni. 

Emiliu pali ca paretele, si o ascultă in 
tacere, far a fi capabilu de a poté rosti unu 
cuventu. SÉ 

Cornelia incheia : 

— Vedi dara, domnule, cá din nefericire 


161 


eu nici acuma nu potu só primescu propune- 
rea de casatoria ce mi-faci. Aureliu si-a frantu 
pentru mine anim'a, e bine la rondulu meu eu 
inca trebue sé facu asié, déca vreu sé fiu dém- 
na de umbra lui. 


— Inse... vol sé observe Emiliu ni- 
micitu. 

Dar Corneli’a lu-intrerupse. 

— Nu lam iubitu pana cea traitu, dar 
acuma dupa mórtea lui eu adoru tierin'a sa! 
Von sé inchinu restulu vietii mele acestui 
mormentu, carele in vfitoriu sre sé fía alta- 
riulu meu, unde voiu indreptă rogatiuni fer- 
binti catra Domnedieu pentru etern'a pace su- 
fletésca a repausatului ! 


Emiliu si-ficsă ochii in pamentu, ca celu 
ce vede nimicindu-se intr'unu momentu tóta 
fericirea vietii sale. 

Cornelia continuă in tonu vibratoriu : 

— Elu si-a stinsu viéti'a pentru fericirea 
mea, eu voiu stinge fericirea mea pentru vié- 
tva lui: anima pentru anima ! 

— Domnisióra, — dise Emiliu cu vóce 
solemna, — mai multu stimezu inalt'a pietate 
a dtale, dec&tu sâ-mi permitu a ti-o combate. 
Eu me voiu retrage dara acuma pentru totu- 


Novele de I, Vulcanu tom. 1. 11 


162 


de-una , rogandu-me lui Domnedieu sâ-ti 
deie taria sufletésca a suportă plagile vietii! 
Apoi elu si-luă remasu bunu, se departă 
cu anima sfasíata de dorere, si mai multu 
apoi nu conturbà liniscea Corneliei nefericite 


* 
* > 


Trecura doi ani. 

Langa mormentulu lui Aureliu si a ma- 
mei sale se mai aredică si alu treile, alu — 
Corneliei, care la dorinti'a sa — dupa o bóla 
lunga si vesceditória — fu inmormentata aice. 

Mam'a Corneliei si Emiliu remasera in 
viétia, dóra numai ca sé fia cine sé acopere 
cu cunune cele trei morminte, si sé verse la- 
crime ferbinti langa ele. 

Sermanulu Emiliu! In satulu N. nu mai 
avea nici o suvenire dulce, decátu scól'a nóua. 

Cea vechia fu ruinata, si — in urmarea 
staruintieloru lui — locuitorii edificara o fru- 
mósa scóla de pétra. 


Amoru si ambitiune. 


In orasiulu Luncesci eră mare sgomotu, 
Pe strade nu intelniai, decátu trasure cari vi- 
niau din satele din giuru, aducându preoti, 
notari si alti inteligenti; in ospetarli nu ve- 
deai decátu fetie rosie, Ament bine ingra- 
siati, pe scurtu individi de la sate; ori inca- 

' trau te intorceai, in ióte partile zariai câte unu 
cunoscutu, câte unu amicu, care nu eră din 
acestu orasiu, 

Va dica aice de siguru se tienea vr'o adu- 
nare. 

Asié este. Luncesci e capital'a unui dis- 
trictu, si inteliginti'a romanésca erá conchia- 
mata aice la o conferintia in causa alegeri- 
loru de deputati. 

Acést'a fu prima conferintia romanésca, 
ce s'a tienutu in districtulu acesta; — deci 


166 


nu ne potemu mirá, câ s'a adunatu unu 
publicu atâtu de numerosu, — la a dóu'a con- 
ferintia de siguru nu s'aru fi adunatu atátu 
de multi. Noi Romanii incepemu tóte intre- 
prinderile nóstre cu focu mare, apoi lasámu 
cestiunea balta, si nici la adunári nu ne mai 
ducemu. 

E bine, entusiasmulu inteligintiei erá 
mare, Acuma ea avu pentru prima-óra oca- 
siune a pune basa solida la viitoriulu natiu- 
nalu alu acelui districtu. Cerculariulu convo-. 
catoriu dara nu resună in?esiertu, ci se adu- 
nara o multime de barbati din tóte partile 
districtului. 

Bucuri'a erá generala, 


Conferinti'a se deschise inainte miédia-di 
la 10 6re. Convocatoriulu fu aclamatu de pre- 
siedinte, si desbaterile se incepura. La ordinea 
dilei fu alegerea deputatiloru. 

Mai antáiu se scolà unu medicu tineru, 
si luandu cuventulu, tienú o vorbire stras- 
nica, propunendu ca Romanii in tóte cer- 
curile electorale sé candideze si ei deputati ro- 
roani, 

Acésta propunere intrerupta in multe lo- 
curi de aclamatiuni entusiastice, fu primita — 


167 


la recomandatiunea unui protopopu — indata 
si in unanimitate. 

Apoi veni rondulu la statorirea progra- 
mei politice. Nici a supra acesteia nu dură 
multu discussiunea. Se primi indata, in una- 
nimitate si cu entusiasmu, cea mai radicala 
programa natiunala. 

In fine apoi se alesera persónele, cari 
voru avé a se candidá de deputati la viitórie- 
le alegeri, — si cu aceste — terminandu-se 
agendele — toti membrii conferintiei se in- 
trunira la unu banchetu datu de inteliginti'a 
locala in otelulu celu de frunte, unde apoi se 
inchinara multe toaste pentru fericirea si vii- 
toriulu natiunii. 

Insufletirea erá atâtu de mare, incâtu 
unulu dintre cei presinti a datu — tiganiloru 
o suta, de florini pentru o hora romanesca. 

Terminandu-se apoi si banchetulu, toti 
se rentórsera catra casa cu acea linisce inter- 
na, cá ei si-au implinitu detori'a, — si cu acea 
convingere dulce, câ dinsii facura deja pa- 
siulu supremu pentru salvarea natiunala. 

Celelalte apoi voru urtná de sine,,. 

Dimpreuna cu dinsii sâ parasimu si noi 
orasiulu Luncesci, unde intre unguri se si 
respandi scirea, câ Romanii vreu sé faca Da- 


168 


co-Romania, — si sé ne intórcemu cu unulu 
dintre membrii acestei conferintie la sate! 

Persón'a care ni-o alegemu e agerulu 
oratoru alu conferintiei, tinerulu medicu, care 
propuse a se candidă deputati romani in tâte 
cercurile electorale. 

Dinsulu locuiă in departare de trei Are 
de capitala districtului, intr'unu satu situatu 
pe o vale romantic la parintele seu, carele 
eră preotu acolo. 

Incependu inca nu de multu pracs'a me- 
dicala, dinsulu nu erá inca insoratu, dar — 
precum spunea faim'a — se află chiar in sta- 
diulu de a se inrolá cátu de curendu sub fla- 
mur'a lui Hymen. 

Si faim'a de asta-data avea dreptu. Tine- 
rulu medicu si de buna reputatiune, Cesaru 
Ulpianu— acest'a erâ numele lui — erá incatu- 
siatu cu lantiurile de rose ale amorului; elu 
iubiă o fiintia dragalasia si incantatória. 

Acést'a erá fiic'a notariului localu. 

Georgiu Trandafiru, notariulu comunei 
Albesci — unde se incspe naratiunea nóstra 
— erá unu omu de buna reputatiune in dis- 
trictu. Dinsulu a portatu mai multe oficie, a 
fostu si pretoru, a lucratu si ca advocatu, in 
urma apoi se retrase in acestu satu, unde avea 


169 


mai multe posessiuni de pamentu, ca astu-felu 
traindu mai usioru, sé le póta cultivă, 

Elu avea numai o féta, Veturia, pe care 
dimpreuna cu socí'a sa o iubiá cu totu foculu 
unui parinte bunu. Fiic'a loru li erá desfeta- 
rea cea mai mare, unic'a bucuria si sperantia 
in víitoriu. Dinsii dara nu crutiara nici spese 
nici ostenele, ca Veturi'a loru sé poseda cea 
mai perfecta cultura moderna. 

Inzestrata cu unu pré frumosu talentu 
intelectualu, Veturia Trandafiru a corespunsu 
pe deplinu asceptâriloru parintiloru sei, si 
dupa unu studiu in decursu de cáti-va ani de- 
veni un'a dintre cele mai culte dame tinere 
ale districtului, 

Dar cultur'a eră numai o parte a calitá- 
tiloru frumóse ce dins'a posedea. Acésta se 
mai completá, séu mai bine a dice, se incoro- 
ná prin frumseti'a-i admirabila. 

In siepte comitate féta ca ea nu se mai 
aflá, cá-ci erá frumósa ca visulu junelui in- 
amoratu, dulce ca sarutare prima , si placuta 
ca radiele de primavéra. 

Candu te uitai la ea, ti-parea câ vedi in- 
fatimandu-ti in realitate idealulu creatu in 
noptile fantasfei, câ-ci eră mai poetica decátu 
madon'a lui Rafaelu, mai majestósa decátu 


170 


amorulu unei copile de cinci-spre-diece ani, 
si mai sublima decátu inspiratiunea di- 
vina, 

Candu te uitai la mersulu ei, ti-parea, 
câ vedi leganatulu unei flori, — candu au- 
dieai vócea ei, ti-parea, câte incanta unu 
choru de serafimi, — si candu ti-straluciá 
surisulu ei, ti-parea, cá ceriulu ti-s'a de- 
schisu. 

Tali'a-i erá ca bradulu, peru-i ca penele 
corbului, ochii-i ca due stele negre, guriti'a-i 
ca o cirésa despicata, manile-i ca doi crini 
dalbi, — o frumsetia completa, in care nici o 
particea nu strică admirabila armonia a in- 
tregului. 

Deca la aceste vomu mai adauge, câ ea 
— abis trecuta de siepte-spre-diece ani — se 
află in etatea cea mai bogata in gratii, vomu 
completă in câtu-va debil'a fotografia ce fa- 
curamu domnisiórei Veturia Trandafiru. 

June de cultura nalta, Cesaru Ulpianu 
nu potü a necunósce aceste calitáti emininte, 
nu potü a remané neatinsu de farmeculu loru. 
Dupa terminarea studieloru sale, abié se ren- 
tórse la cas'a parintiésca, spre a se asiediá 
definitivu in comun'a Albesci, — elu reve- 
diú si pe Veturia, pe care n'o vediuse de 


171 


siepte ani, si impressiunea ce dins'a facu a 
supra lui i produse o revolutiune in a- 
nima. 

Candu o vediú pentru ultima óra, ea eră 
o copilitia abié de diece ani, nedesvoltata in- 
ca nici corporalminte nici spiritualminte; o 
fiintia frageda, cu care toti ómenii numai glu- 
mescu, si nimene n'o obosesee cu vorbe serió- 
so; acuma inse o află in deplin'a pompa a 
frumsetiei sale intelectuale si fisice, ascul- 
tandu compliminte de admiratiune din tóte 
partile, si domnindu a supra toturora ca o re- 
gina adorata. 

In scurtu timpu Cesaru se inrolá si elu 
sub stégulu adoratoriloru ei, si fu mai noro- 
cosu decátu toti ceialalti rivali ai sei. Veturia 
nu siovai multu a-lu preferi toturora, câ-ci ea 
lu-iubiá. 

Parintii loru observara cu multa bucuria 
desvoltandu-se acestu amoru, cá-ci prin casa- 
tora prunciloru ambele parti se considerau 
pré satisfacute in aspiratiunile loru. 

In privinta acestei uniuni conjugale 
nici nu se mai indoiá riimene. Realisarea ei 
eră numai cestiune de timpu. Cununia 
inca nu se defipse, dar pregatirile deja se fa- 
ceau. 


172 


In asié stadiu se află amorulu lui Cesaru 
pe timpulu de unde apucaramu firulu naratiu- 
nii presinte. 

Sosindu a casa de la conferinti'a din Lun- 
cesci, elu numai decátu grabi la Veturia. 
Acolo deja se află o gocietate mare. Membrii 
din satele invecinate ale conferintiei erau adu- 
nati totila parintele Veturiei, cunoscutu de 
toti ca unu mare natiunalistu. Aice dinsii 
compuneau planulu de actiune in acestu cercu 
electoralu, fiindu intre ei si candidatulu loru, 
avocatulu Alesandru Negrila. 

Cesaru Ulpianu avea mai multa popora- 
litate in cercu, inse dinsulu nu primi candi- 
datur'a din causa oficiului seu de medicu, 
care nu-i permite a absentă de la postulu seu. 
Elu dara recomandă pe amiculu seu Negrila, 
promitiendu totu odata totu sucursulu seu, 
si astu-felu reesîrea acestuia erá ca sigura, cu 
tóte câ avea sé se lupte in contra unui conte 
magiaru. 

Pana ce barbatii se ocupau cu politic'a, si 
se cufundura in labirinturile acesteia, Cesaru 
esi in gradina, unde gasi pe Veturia chiar ce- 
tindu ,Famili'a.* 

La vederea lui ea surise dulce, si scolan- 
du-se in picióre lu-salutà cu afectiune. 


173 


— Am grabitu sé viu a te vede, — i dîse 
Cesaru sarutandu-i man'a. 

— Te-am asceptatu, — respunse ea. 

— E bine, cum ai petrecutu timpulu de 
candu nu ne-amu vediutu ? 

— Reu, pentru câ nu erai a casa. 

— Dar absinti'a mea n'a duratu multu, 
numai o di si jumetate. , 

— Dar acestu intervalu fu unu secolu 
pentru mine. 

— Ti-multiamescu pentru aceste cu- 


vinte. 

— Dar am si plansu ! 

— Ah! 

— Am avutu unu visu infricosiatu. 

— Nu te teme de visuri! 

— Dar asculta-me sé ti-lu poves- 
tescu ! 


— Te ascultu! 

— Am visatu, câ eram fórte morbósa, — 
dar nu corpulu me doriá, ci sufletulu. Ból'a 
mea deveni totu mai periculósa, incâtu ajunse 
in stadiulu in care eu paream a nu mai sci ni- 
mica de mine. 

, — Infioratoriu! 

— Parintii mei gelitori plangeau la pa- 

tulu doreriloru mele, si eu — incapabila de a 


174 


poté rosti vr'unu singurelu cuventu — au- 
diam totu-si plansulu loru. Scieam tâte ce se 
intemplau in giuru de mine; nu-mi poteam 
deschide ochii, dar ochii mei spirituali vedeau 
tóte câte se petreceau in odaia, Vedeam si pe 
parintii mei, si plansulu loru desperatu mi- 
sfasiă anim'a. 


— Oh! ce tortura suferisi, scump'a 
mea ! 

— Trei medici renumiti fure chiamati a- 
mi ajutoră. Ei se consultara langa patulu meu, 
si eu i audii dicéndu, cá Wau nici o sperantia 
pentru rensanetosiarea mea. 

— Si eu nu eram intre ei? 

— Nu. Te aflai in departare. 

— Nu se póte. 

— Asi6 visai. 

— Dar visurile mintiescu. 

— E bine, asculta mai departe visulu 
meu ! Medicii se departara cu convingerea, câ 
mie nu mi se mai póte ajută, câ eu de siguru 
voiu mori. Intraceea eu paream din ce in ce 
mai debila. S'apropiá momentulu, in care 
aveam sé-mi respiru sufletulu. Parintii mei 
aprinsera déne lumine de céra, si tienendu 
câte un'a in mana ingenunchiara langa patulu 


175 


meu, rostindu rogatiuni ferbinti catra tronulu 
a totu-potintelui Domnedieu. 

— Oh! draga, nu mai continuá, cá-ci 
naratiunea ta mi-scóte lacrime din ochi, — 
esclamá Cesaru sub impressiunea unei mari 
doreri. 

— Dar nu uitá, câ acesta e numai visu! 
Eu dara am moritu, siin scurtu timpu fui 
ascernuta in cosciugu. Ce scena trista fu acés- 
ta! Eu zaceam acoperita cu lintiolulu de 
morte, in giuru de mine ardeau luminele de 
câra, si in odaia domniá linisce mormentala, 
Multíme de Ament, barbati si femei, venira a 
me vedé pentru ultima-óra, si a me compati- 
mí. Ochii mei erau inchisi, dar totu-si vedeam 
tote; eram mórta, si eu totu-si audieam plan- 
setele loru. 

— Oh!scump'a mea... 

— Asié zacui dóue dile. A treia di apoi 
venira preotii s6 me ingrópe. Erau siese inst, 
imbracati in doliu. Audii cantarea loru gel- 
nica, vediui pe parintii mei inmarmuriti in 
genunchi si in tacere, câ-ci cumplita dorere 
li-a secatu lacrimele in ochi, — zarii poporulu 
diu satu, cum plangea si elu. 

— Dar pe mine? 

— Indesiertu me uitam in tóte partile cu 


176 


ochii mei spirituali, nu te vedeam. Tu erai 
dusu departe, mi-parea câ m'ai uitatu de 
totu... 

— Dar scii câ visulu teu insulta amorulu 
meu, — observà Cesaru. 

— Nu te superá! A fostu numai visu. Si- 
apoi in visu vedemu multe... 

— Imposibilitáti, — intregi Cesaru. 

— Asi6 e, — aprobă Veturia. 

Apoi ea continuà: 

— In fine preotulu celebrante me bine- 
euventà. Parintii mei cadiura spre mine, sé 
me sarute mai pe urma in viéti'a acésta. Sim- 
tieam caldur'a respiratiunii loru, simtieam 
foculu sarutârii loru, simtieam ferbintidl'a la- 
crimeloru loru ce se versau pe fati'a mea pa- 
lida. Voiam s6 me scolu, sâ-i imbratisiezu, sé 
li spunu câ n'am moritu; dar bratiele si bu- 
zele mele par'cá erau mórte, nule poteam 
miscá. Intr'aceste parintii mei si-tieneau ca- 
petele plecate totu spre mine, si plangeau sfa- 
sîatoriu. Mam'a mea lesînă, si cei din apro- 
piare o dusera in odai'a vecina, — éra tat'a 
remase langa cosciugu totu stergéndu-si la- 
crimele. 

— Ce visu cumplitu! 

— Apoi pusera spre mine acoperitoriulu 


177 


cosciugului, si incepura a bate cuie intr'in- 
sulu. Ah ce sunetu infioratoriu fu acest'a ! Mi- 
parea, cá fía-care cuiu se bate de a dreptulu 
in anim'a mea. 

Emotiunata de naratiunea sa, Veturia se 
opri pe cáte-va secunde, apoi continuà: 

— Dupa ceremoní'a indatinata, conduc- 
tulu porni Inainte merse o féta fecióra, im- 
bracata in albu, ducându crucea. Dupa ea ur- 
mara dóue-dieci si patru de fete mici, tóte 
in albu, apoi copiii ministranti, apoi preotii, 
— dupa acestia urmam eu in cosciugulu 
: dusu de siese fecióre in haine albe, — 
dupa noi viniá parintele meu si publiculu 
adunatu. 

— Dar eu? 

— Ah! tu nu erai acolo, si ast'a erá do- 
rerea mea cea mai mare... In fine sosiramu 
in eimitiru. Cosciugulu fu asiediatu la mar- 
ginea mormentului, si dupa o scurta rogatiu- 
ne à preotiloru, lu-lasara josu in mormentu. 
Limb'a omenésca e incapabila ca sâ-ti potu 
descrie infricosiat'a mea spaima din momin- 
tele candu simtieam, câ me lasa in josu, spre 
a me ingropă pentru totu-de-una. Voiam sé 
strigu, sé sfarmu cosciugulu, dar n'aveam po- 
tere. Eram mórta. Audieam cum cei de a su- 


Novele de I, Vulcanu tom, 1. 12 


178 


pra, din giurulu mormentului, diceau incetu: 
„Fia-i tierin'a usióra!* Simtieam cum fia- 
care aruncă spre mine tierina, apoi pamen- 
tulu totu se inmulti a supra mea, mormen- 
tulu fu aredicatu, clopotele incetara, publiculu 
se imprasciă, si eu par’ câ lesînai. 

Cesaru statea in tacere impressiunatu de 
naratiunea acestui visu infioratoriu. 

Veturi'a incheià: 

— In somnulu meu de nebunía de odata 
audii, câ nesce pasi s'apropia de mormentulu 
meu. Simtii câ cine-va ingenunchià la cru- 
cea mormentului, si numai decátu audíi o 
vóce trista, care mi-sioptea: ,Scumpa Vetu- 
ria! Iérta-me, si te descépta, cá-ci eu si acu- 
ma te iubescu !“ Recunoscui vócea numai de- 
cátu. Erá a ta, Acesta mi-inspirà atâta po- 
tere, incátu rupsei cosciugulu, aredicai intr 
unu momentu pamentulu de a supra mea, si 
esîi la tine sé te imbratisiezu, si — me des- 
ceptai. 

— Ce bine, cá in fine te desceptasi, dupa 
acestu visu infioratoriu! Te rogu nu mai visá 
de aceste! 

— Dar votu eu sé visezu ceea ce 
vreu? - 

— Poti, déca nu te ocupi diu'a cu idei 


179 


de aceste. Tu esti fericita si voi fi; te iu- 
bescu si te voiu iubi pentru totu-de-una, 

Si Cesaru, sarutandu-i man'a, o luă de 
bratiu, si o conduse susu la óspeti. 

Mai tardíu toti fure invitati la cina, si 
petrecura la olalta pana se innoptà. 

Demanéti'a apoi se departara toti cu pro- 
missiunea solemna, câ voru lucrá pentru ree- 
sîrea candidatului romanu in cerculu loru 
electoralu. 


IL. 


Trecura trei septemani dupa cele spuse 
in capitolulu precedinte, Miscârile electorale 
se pornira in tóte partile. Spiritele erau fórte 
agitate. Totu cerculu se află in o ferbere vio- 
lenta. 

Romanii, siguri de resirea loru, cá-ci 
majoritatea imposanta a alegatoriloru erá ro- 
mana, se pregateau doja la marele banchetu, 
ce se và dá in onórea deputatului alesu Ale- 
sandru Negrila, — ma unii.se si apucara a 
invetiá toasturile, ce dinsii voru improvisá la 
acelu banchetu. 

Cesaru Ulpianu a amblatu din satu in 


12* 


180 


satu, insufletindu si desceptandu poporulu 
pentru marele actu natiunalu, ce avea sé ur- 
meze. 

Tóte se aflau in stadiulu celu mai 
bunu. 

Dar nici partid'a contraria nu dormiá. 
Candidatulu acesteia erá contele Muguray, 
proprietariulu a dóue sate din acestu cercu de 
alegere. Ambele aceste sate erau romanesci. 
Locuitorii acestora — fosti iobagi ai conte- 
lui — atârnau si acuma multu de la elu, câ-ci 
ei avendu pamenturi pucine, dr padure nimi- 
ca, erau siliti a recurge la ajutoriulu con- 
telui spre a poté trai. Cortesii contelui dara 
intrebuintiara tote argumintele aceste spre a 
capacitá pe alegatorii din aceste dóue sate, câ 
ei trebue së voteze pentru contele. Dar inse- 
daru. Conducatorii romani, in frunte cu Ce- 
saru Ulpianu, desceptara si-aice in asi€ mare 
mesura spiritulu natiunalu, incátu bietii plu- 
gari romani preferira a suferi in viitoriu per- 
secutiunile diregatoriloru contelui, decátu a 
nu votá si ei pentru candidatulu din sange- 
le loru. 

Poporulu nostru e bunu. Elu asculta de 
cei mai cu minte, nu voiesce fia-care a fi — 
conducatoriu. 


181 


Asié dara contele n'avea nici unu aloga- 
toriu romanu, ér ungurii faceau numai o mi- 
ca parte a alegatoriloru. 

Totu-si elu nu desperá, ci numai — as- 
ceptá. 

Intr'o sera Cesaru Ulpianu sosi tardiu a 
casa, din o escursiune facuta in satele vecine, 
spre a luerá pe acolo in favorulu candidatu- 
lui romanu. 

Abié se culcă sprea se odihni, candu 
cine-va batu la ferést'a odáii, in care dormiá 
dinsulu. 

— Cine-i ? — intrebă elu. 

— Servitoriulu dela ospetaría, — res- 
punse o vóce din afara. 

— Ce vrei? 

— Te rogu vina iute la noi, cá o grofitia 
care a sositu a séra e tare bolnava! 

— Numai decâtu. 

Servitoriulu se departă, si Cesaru im- 
bracandu-se iute, grabi la ospetaria sé védia 
pacient'a, 

In pórta lu-asceptá unu servitoriu imbra- 
catu in livré, care lu-conduse numai decátu 
in o odaia peptru óspeti. 

Íntrandu in odaia, Cesaru, spre cca 


182 


mai mare suprindere a sa, gasi pe contele Mu- 
guray. 

— Domnule, — i díse acest'a dupa salu- 
tárile recipróce, — ti-multiamescu cá ai gra- 
bitu a veni asié iute. 

— Asta e detori'a mea, — respunse Ce- 
saru inchinandu-se cu demnitate. 

— Sórtea a decisu ca eu sé recurgu 
pentru ajutoriu chiar la contrariulu celu mai 
aprigu in politica. 

— Numai in politica, domnule conto, — 
accentuà Cesaru observatiunea sa. 

— Si eu credu asié, E bine, mi-s'a in- 
templatu o nenorocire mare. A séra venindu 
aice de catra Dumbrava, intr'unu locu caii se 
spariara, si restornara caruti'a. Eu scapai 
fara vro vatemare mai periculósa, — inse fii- 
c'a mea si-turti man'a asié tare, in cátu eu 
me tomu do unu pericolu mai mare, cá aceea, 
o chiar franta. 

— Este permisu a intrá la contes'a in 
momentulu acest'a ? 

— Dins'a te ascépta de multu, Poftimu, 
intra! 

Contele deschise usi'a laterala, si medi- 
culu intră dimpreuna cu elu. 

In odai'a, in care intrara, erá intunerecu. 


183 


Numai nesce debile radie ale lampei acoperi- 
te, respandeau pucina lumina. Intr'unu cotu 
alu odáii se află unu patu, acolo zacea conte- 
8'a franta de doreri. 

Tinerulu medicu luà lamp'a de pe mésa, 
o descoperi, si merse cu ea la patu s6 esami- 
neze ran'a bolnavei. 

Contes'a parea a dormi, cá-ci ochii-ierau 
inchisi, si espressiunea fetiei sale nici decátu 
nu se stramutà la apropiarea medicului. Ea 
nu erá frumósa, inse disordinea in care pe- 
rulu ei i adumhriá fruntea asudata, la lumi- 
n'alampei, o infatisiau in o aureola poetica. 
Si acesta totu-de-una face impressiune buna 
a supra animeloru candide si simtitórie. 

In acestu momentu inse Cesaru erá — 
medicu; elu avea sâ esamineze ran'a numai. 
Apo? elu iubiá deja pe Veturia. 

Anim'a lui dara remase ne-impressiu- 
nata. 

Elu dede lamp'a in man'a contelui, si cu 
recél'a unui medicu espertu incepü a studiá 
ran'a. Apoi legandu man'a contesei, dise con- 
telui : . 

— Man'a nu e rupta. Lovitur'a mare a 
produsu numai o rana grea. Nu e pericu- 
lósa. 


184 


— Ah! — esclamà la aceste cuvinte si 
contes'a, venindu-si in ori chiar in momentulu 
acest'a. 

— Gratia Domnului! — dise contele. 

— Unde sum? — intrebă contesa ca 
desceptata dintr'unu visu profundu. 

--- In locu bunu, unde te vomu grigi, 
dupa nenorocirea ce ni s'a intemplatu, — o 
mangaià contele. 

— Dar ce sa intemplatu? — intrebă 
dins'a éra-si. 

Contele i povesti tóte. 

— Ai dreptu, — aprobă in fine contes'a, 
vediendu cá nu are potere nici macaru a-si 
aredicá mane. 

, — Aibi rabdare, contesa, — dise medi- 
culu, — in dóue trei dile dorerile voru trece, 
si ran'a in scurtu timpu so va vindecă, 

Contes'a se uită pentru prima-óra in ochii 
medicului. Ea tresarl Cesaru Ulpianu eră 
unu june deo rara frumsetia barbatesca. Ochii 
loru se intalnira, si contes'a in momentulu 
acesta uită tote dorerile sale. 

Dar Cesaru remase totu rece, ca langa 
ori care morbosu. Contesa n'a facutu a supra 
animei sale nici o impressiune. 

— Ah! dta! — esclamă ea la vederea 


185 


lui, aducându-si totu-odata a minte, cá acestu 
omu e celu mai aprigu contrariu politicu alu 
iatalui-seu 

— Eu sum norocosulu, — dise Cesaru cu 
curtesia. 

— A trebuitu sê ajungu in starea acés- 
ta, ca sé potu face cunoscintia cu dta, — dise 
contes'a cu unu surisu glumetiu. 

— Dorere, noi medicii, — roflectà Ce- 
saru, — cam in modulu acest'a facemu mai 
tóte cunoscintiele nóstre. 

— Asié dara, déca nu ne-amu fi restor- 
natu cu caruti'a, dta nici n'ai fi venitu la noi! 
— observà ea. 

— Afaceri multe... incepit Cesaru. 


— Mai alesu acuma, — lu-intrerupse 
contes'a semnificativu. 
— Acuma?... Ca totu-de-una! — res- 


punse Cesaru, facându-se a nu inticlege alu- 
siunea. Dar acuma e tardiu. Dvóstre aveti 
trebuintia de repausu. Eu me recomandu! 

— Dar mane demanétia ? . . . incopit a-lu 
rogá contele. 

— Mane siin tóte dilele, pana candu 
contes'a se va vindecă deplinu, voiu vini a-mi 
face detori'a. 

Elu strinse man'a contelui, si salutandu 


186 


pe contes'a, esi, apoi merse a casa, unde se 
culcă, si dormi bine pana demanéti'a, far” a 
meditá celu pucinu unu momentu a supra 
incidentului, cá sórtea l'a alesu a face celu 
mai mare serviciu chiar inimicului seu de 
mórte. 

Nu se interesà multu nici de contele, nici 
de contés'a, ci o considerá ca pe ori care pa- 
Clenta a 8a. 

In dilele urmatórie apoi Cesaru continuă 
a face visitele sale regulatu la contesa, le- 
gandu-i rapa si dandu-i instructiunile nece- 
sarie; tóte aceste visite totu-de-una erau scur- 
to, mediculu grabiá, cá-ci avea fórte multi 
pacienti. Apoi elu erá ocupatu si cu miscárile 
electorale ; conducatorii poporului totu viniau 
la dinsulu a-i aduce reporturi, si a-i cere in- 
slructiuni ulterióre. 

Mai multu timpu petrecea elu inse la 
Veturia , conversandu dulce despre viéti'a 
loru fericita, si facându planuri pentru vii- 
toriu, 

Erau dulci aceste convorbiri, cá-ci ele 
contieneau espressiunea celei mai sublime 
fericiri, pronunciata de animele cele mai can- 
dide. 

Intr'un'a din dile Cesaru éra-si se aflá la 


187 


Veturia, siediendu sub pomii tufosi ai gradi- 
nei, loculu loru de predilectiune. 

Sórele ardea cumplitu, amenintiandu tóte 
florile cu vescedire. In acestu timpu erá atátu 
de plaeutu a siedé colo sub pomii umbrosi. 
Cesaru si Veturia si-petreceau fórto bine. 

De odata se ivi inaintea loru unu omu 
strainu, servitoriulu contelui Muguray. 


— Sé me ierti, domnule doctoru, — in- 
cepu acela, — câ am indresnitu a veni 
aice, 

— E bine? — dîse Cesaru. 

— Mia tramisu contele a te rogá sé vini, 
cá-ci contes'a se afla fórie reu. 

— Co i s'a intemplatu ? 

— Nu sciu. 

— Spune, câ la momentu voiu fi 
acolo. 

Servitoriulu se departà, salutandu-i cu 
respectu, dr Cesaru mai romase siedierdu cu 
Veturia. 

Dupa departaroa servitoriului ea i disc: 


— E bine, am sé to pedepsescu. 
— Pentru ce? 


— Ai facutu unu pecatu. 
— Ce? 


188 


— Ai taimuitu ce-va, ce eu apoi am au- 
ditu de la altii. 

— Dar ce? 

— Cá finc'a contelui Muguray zace bol- 
nava in ospetari'a din satulu nostru. 

Ah! 

— Si câ mediculu ei esti tu! 

— Ce pecatu! 

— De war fi pecatu, mi-ai fi spusu astía 
de multu, cá-ci de atunce ai fostu de multe 
ori la mine. 

— A vindecă o suferinda este pecatu ? 

— Bine, bine! Nu cumva sé se inschim- 
be rolurile! 


— Cum? 

— Ca suferind'a sé devina — vindecató- 
ria, — éra vindecatoriulu sé devina suferindu 
— de anima. 

— Ce gluma! 


— En spune-mi e frumósa contes'a ? 
— Nici decâtu, 

— E nalta? 

— Mijlocía. 

— Bruneta ? 

— Da. 

— Peru-i? 

— Negru. 


189 


— Dar ce 'ntrebu eu de aceste! Vóue 
vi e destulu, déca o femeia scie suride fru. 
mosu. Are contes'a insusirea acésta ? 

— Nuseíu, cá-ci dinsa totu suferindu 
inca n'a avutu ocasiune a me incantá cu su- 
risulu ei. 

— Grigi de tine, ca nu cumva sé te pré 
incante. 

— Ah! scump'a mea, ce glume dulci mai 
scii tu face, - dîse Cesaru sarutandu man'a 
miresei sale. 

— Nu e ast'a gluma, draga. 

— E bine, si din ast'a vediu, câtu de 
multu me iubesci tu pe mine, cá-ci unde e 
amorulu mai ferbinte , acolo si gelosi'a e mai 
mare. 

— Du-te, du-te, intipuitoriule, — díse 
Veturia suridiendu, — inea me faci gelósa! 
Du-te, câ-ci contesa, te ascépta, ea sufere . . 
du-te... 

Cesaru nu se miscă, Fati'a lui deveni se- 
riósa. Elu privi cuvintele Veturiei dreptu sa- 
tira. Anim'a lui fa lovita de o dorere necu- 
noscuta inca pan'atunci. 

Veturia observă acést'a, deci se scolà, si 
intindiendu-si bratiulu lui Cesaru, i dise cu 
amabilitate : 


190 


— E bine sé te conducu eu pana la pór- 
ta. Dar apoi vina curendu la mine, câ-ci te 
asceptu cu doru! 

Cesaru se scolă, si dimpreuna cu Vetu- 
ria esi din gradina, si mersera la olalta, unde 
apoi se despartira, spre a se revedé in cu- 
rendu. 


III. 


Trecü o septemana. Ran'a contesei — 
prin unu incidentu fatalu — deveni totu mai 
perieulósa. Dorerile ei erau atâtu de mari, 
incâtu mediculu trebui sé veghieze totu langa 
dins'a, spre a studiá tote simptomele bólei. 
Asta veghiare continua intr'atát'a consumă 
timpulu lui Cesaru, incâtu de o septemana 
numai odata potü sé mérga a vedé pe Ve- 
turia. 

Acésta absintia a lui Cesaru a si produsu 
o mare nelinisce in anim'a Veturiei. Ea ince- 
pú a presupune felu de felu de cause, si in 
urma ajunse la acea convingore trista, câ mi- 
rele ei a devénitu infidelu. 

Dar nu erá asié. 

Cesaru erá ocupatu nu numai cu aface- 


191 


rile medicale, dar si cu miscârile electorale, 
cari din dí in dí i consumau totu timpulu. 
Ran'a contesei deveni atâtu de periculósa, in- 
câtu se potea teme de urmârile cele mai in- 
fricosiate. Tinerulu medicu eră gelosu nu nu- 
mai de reputatiunea, dar si de onórea sa; elu 
adeca se temea, cá inimici lui voru scóte 
sgomotulu, cá dinsulu numai din caus'a opi- 
niuniloru sale politice, contrarie ale contelui 
Muguray, nu si-a implinitu cu consciintia 
missiunea de medicu. Dinsulu dara negligà 
nu numai escursiunile electorale, dar inca si 
pe Veturia, — ca s6 pótafi totu cu pa- 
cient'a sa, ca astu-felu s'o vindece mai usioru 
si s6-si salveze onórea. 

Dar absinti'a lui si in cerculu electoralu 
facă mare turburaro. Inimicii lui si incepura 
a respandi faim'a, câ elu sa vendutu lui Mu- 
guray; unii si spusera pretiulu vendiárii sa- 
le; altii vediura chiar pe contele candu i-a 
datu diece mii de fl.; ma erau si de aceia, cari 
afirmau , câ Cesaru Ulpianu de acuma in- 
ainte va lucră in contra lui Alesandru Ne- 
grila. 

Pe scurtu in cerculu electoralu se escà o 
confusiune mare. 

Se intielege de sine cá sgomotulu respan- 


192 


ditu nu avea nici o basa, Cesaru si-impliniá 
numai oficiulu seu de medicu. Apoi elu mai 
nainte de tote erá medicu, si-apoi — omu po- 
liticn. 

Noroculu lui erá, câ nu sciea nimica, des- 
pre tóte acoste; cá-ci sciindu-se a fi atacatu 
nu numai in poporalitatea sa, dar si in amo- 
rulu seu, ar fi fostu o lovitura mare pentru 
dinsulu. 

Elu dara urmă cu visitele sale la con- 
tes'a, 

Intr'un'a din díle ea se află mai bine, si 
incepu a conversá cu mediculu seu : 

— Mi-paré bine, domnule, câ in fine a 
sositu o dí, in care me simtiescu si eu mai bine, 
cá-ci éta potu sé-ti multiamescu pentru bine- 
voitoriulu serviciu si sacrificiu doveditu la 
vindecarea mea, 

— Ah! contesa, eu sum medicu, mi-am 
implinitu dara detoria, — observă Ce- 
saru, 

— Dta ai facutu de asta-data mai 
multu, decâtu implinirea detorintiei dtale. 

— Am facutu ceea ce asiu fi facutu 
ori carui bolnavu alu meu, — dîse me- 
diculu, 


193 


— Ori caruia ? — introbà contesa ficsan- 
du-lu cu ochii. 


— Da, — respunse Cosaru cu convic- 
tiune. 
— Eu am cugetatu, câ... 


Contes'a taci pe unu momentu, negasindu 
numai decâtu unu cuventu potrivitu. 

Cesaru inse o pricepi, si — tresari. 

— Eu am cugetatu, — incepu contes'a 
de nou, — câ dta te-ai portatu in privinti'a 
mea cu mai multa atentiune, decâtu cum ai 
fi tratatu pe altii. 

— Faria cu damele totu-de-una trebue 
sé fimu mai ingrigitori, — respunse Cesaru 
eu recéla. 

— Multiamescu pentru acésta distinctiu- 
ne, in numele secsului meu, — díse contesa 
inchinandu-si capulu cu surisu. 

- Este de prisosu, contesa. Atentiunea 
nóstra e o detoria, ce o implinimu cu pla- 
cere. 

— Dta esti pré galantu. 

Cesaru nu respunse nimica, ci numai se 
inehină cu respectu. 

Urmă tacere de câte-va secunde. Apoi 
contes'a intrerupse de nou liniscea : 


Novelo le IL Vulcann tom. I. 13 


194 


— Domnule Ulpianu, pentru ce siedi dta 
aici la satu? 

— Mi-place aice, contesa, 

— Dar ce póte sâ-ti placa aice? 

— Aice au siediutu mosii si stramosii 
mei; aice se afla mormintele loru; aice am 
petrecutu si eu anii copilariei mele, — aice 
am cele mai scumpe suveniri ale mele. 

— Adeca trecutulu te lega de acestu 
locu ? 

— Da. 

— Inge viitoriulu ? 

— Si vlitoriulu. 

—  Esti dóra inamoratu aice de ci- 
ne-va. 

Cesaru tresari , — apoi dise cu pas- 
siune : 

— Mai multu, contesa. Eu am mirésa 
aice. 

Acuma contes'a tresari, Dar predomnin- 
du-se, dise indata: 

— Ab! ti-gratulediu. Ast'a inse nu te 
pote impedecá de a-ti caută unu campu mai 
largu pentru activitatea si talentulu dtale. 
Dta esti inca tineru, ai o reputatiune buna, 
viitoriulu ti-promite multu. Ar fi pecatu 


195 


sé-ti ingropi talentulu intr'unu satu necu- 
noscutu. 

— Dar la sate chiar asió potemu servi 
omenimii ca la orasie. Aice chiar asié se re- 
clama ajutoriulu mediciloru, ca si acolo. Déca 
toti medicii saru mută numai la orasie, ce 
aru face atunce bietii 6meni de la sate? 


— E bine, mérga la sate medicii cu ta- 
lente mai inferióre, cei ce mau o missiune 
mai innalta. Dar cei ce sunt chiamati a face 
reforme in sciintie, sé se grupeze in orasiu. 
Acolo e si loculu dtale, 

— Contesa, pré esageredi in apretiui- 
rea talentului meu. 

— Nu crede! Apoi in orasiu ai avé alta 
societate, de cultura mai innalta. Toti 6menii 
mai mari, i tóte familiele de rangu mai in- 
naltu, s'aru bucură a posede cuncscinti'a 
dtale. 

— Oh! me rogu... 

— Prin cunoscinti'a acestoru 6meni, prin 
influinti'a loru, ti-s'ar deschide unu campu 
si mai mare Ai poté inaintá la vr'unu rangu 
mai innaltu, conferindu-ti-se vr'o distinc- 
tiune. 

— Dar eu nu aspiru la asié ce-va. 

13* 


196 


— En cugeta numai, cum ti-suna titlulu 
de „medicu supremu alu districtului !* 

Tinerulu medicu tresari in adanculu seu. 
Elu audi pronunciandu-se cea mai ardenta si 
secreta aspiratiune a sa. Totu-si predomnin- 
du-se, dise: 

— Eu nu vreu sé fiu. 

— Consiliariu regescu ! 

— Nu dorescu sé fiu. 

— Séu sé capeti o decoratiune, pentru 
meritele castigate pe terenulu modicalu, 

— Nu primescu. Decoratiunile se dan 
pentru premiarea coruptiunii. 

— Vei vorbi altu-felu, déca vei avé si 
dta vr'o cruce de auru. 

— Te insioli, contesa, 

— E bine, vomu vedé mai tardiu. 

Contes'a mai riscă o ultima si pré teme- 
raria incercare, spre a atitiá ambitiunea lui 
Cesaru. Deci cu tóte câ ea sciea, câ me liculu 
are deja mirésa in satulu acest'a, i dise cu 
confidintia : 

— Apoi te-ai insorá. 

Cesaru tresari poternicu. 

Contes'a continuă: 

— Prin o casatoria bine calculata ai 
poté sé intri in legatura cu vr'o familia in- 


197 


nalta. Eu asié credu, câ ori care familia aris- 
tocratica ... 

— Dar ti-am spusu-o, câ eu am deja mi- 
résa, — O intrerupse Cesaru rece. 

— Pardonu! — dise contesa. Éta ce 
scurta sum eu la memoria. Si cine e mirés'a 


dtale ? 

— Fiic'a notariulu de aice. 

— Veturia Trandafiru! ] gratulediu, — 
dise contesa inchinandu-si capulu cu su- 
risu. 

Contes'a nu gratulà lui, ci ei. Acésta 
distinetiune, si surisulu miesioratoriu alu ei, 
cu care si-insotí acele cuvinte, revoltara in- 
ternulu lui Cesaru in contra contesei, 

Elu se scolă numai decâtu, si dise cu 
curtesia fina : 

— Multiamu în numele ei, Me ducu sâ-i 
spunu gratulatiunea dtale! 

Tonulu cu care Cesaru pronunciă aceste 
cuvinte erá atátu de intimu, incâtu contes'a 
recunoscú numai decâtu, cá mediculu se simte 
insultatu, deci dise indata: 

— Totu odata spune-i si aceea, câ dtale 
ti-am gratulatu indata ce mi-ai spusu, câ te 
insori, 

~- Si inca fara de a sci pe cine voiu 


198 


lu de socía, — adause Cesaru cu sarcasmu 
finu. 

— Te insieli, domnule, — observă ea,— 
eu audîsem deja de insoratiunea dtale, inso 
n'am sciutu-o cu siguritate. 


— Ti-multiamescu, contesa, de nou, si 
iérta-me 86 me recomandu, — dise mediculu 
cu surisu ghiatiosu. 

— E bine, la revedere dara mane! 

— De cumva n'asiu poté sé vinu... 

— Ah! intielegu, día nu mai vrei sé 
vini, — lu-intrerupse contes'a iute. 

— Nici decátu, contesa! Dar in dílele 
urmatórie volu fi fórte ocupatu. De cumva 
dara n'asiu poté sé vinu, ti-voiu anunciá acés- 
t'a numai decátu demanéti'a. 

— Sciu inainte, ce se va intemplá. Nu e 
mirare, dta te uresci multu in socíetatea 
mea, — incheià contes'a cu unu surisu co- 
chetu. 

Cesaru tresari. Curtes?' a cea pré cordiala 
a contesei i desceptà in anima o idea, de care 
se infiorà. 

— Acésta femeia me iubesce! — si- 
dise olu numai decátu in internulu animei 
sale. 


199 


Apoi ca spariatu de acesta descoperire, 
dise: 

— Medieulu niei odata nu se uresce in 
societatea pacienteloru sale! Asié dara, déca 
voiu poté, voiu vini. 

— Te voiu asceptá, — dîse contds’a, in- 
tindiendu-si man'a lui Cesaru, care stringên- 
du-o, facii unu complimentu si se departă. 

Contes'a se uità dupa elu adancita in cu- 
gete melancolice, apoi luă o carte si incepu a 
cetí. Dar cetitulu i oferi o petrecere pré mo- 
notóna, inchise dara cartea iute, si se puse la 
ferésta ca sé se uite la strada ... 

Ea erá fórte neliniscita. O idea i turburà 
pacea interna. Erá óre acest'a amoru? Vomu 
vede mai tardiu!... 

Candu Cesaru inchise usi'a dupa sine, cu 
acea convictiune parasi chili'a contesei, ca sé 
nu sé mai rentórca acolo nici odata. Elu eră 
maniosu. Cuvintele din urma ale contesei lu- 
iritara fórte. Se simtiea insultatu in amorulu 
seu, suprem'a sa ambitiune. 

— Dica lumea ce va dice! — medità elu 
in sine, — eu nu voiu mai calcă pragulu aces- 
tei contese superbe. Ea nu se mai afla in pe- 
riclu. Eu am vindecatu-o. Asié dara nimene 
nu me póte acusá, cá — din motive politice 


200 


— nu i-am datu ajutoriulu medicalu. Eu mi- 
am facutu detorf'a fatia cu dinsa... Apoi 
cum a resplatitu ea ajutoriulu meu? Mi-a in- 
sultatu amorulu: a despretiuitu pe Veturia! 
Nu, eu nu voiu sê mai vedu nici macaru 
ospetaria, in care se afla acésta fiintia afu- 
risita ! 

Apoi merse a casa. Se puse a scrio nesce 
epistole, dar abi scrise dóue-trei sire, aruncă 
condeiulu la o parte. Literile se miseau in- 
aintea lui. Elu erá fórte iritatu, si starea 
acest'a lu-facü incapabilu de a serie. Incepü 
dar ase preamblá prin chilía, inchidiendu 
mai antáiu usi'a si neprimindu pe nimene. 

Asié treci diwa si se faci nópte. Cesaru 
se culcă, inse nu potü sé dórma. Si-revocà in 
memoria unulu dupa altulu tote cuvintele 
contesei. Mai antâiu si-aduse a minte de in- 
vitatiunea, ei la orasiu, si acuma incepu a 
meditá cu mai multa recdla a supra aces- 
tei idei. 

— Intru adeveru, — dícea elu, — aice 
la satu cerculu meu de activitate nu este si 
nu póte sé fía pré mare. Afara de cáti-va in- 
teliginti, pacientii mei constau numai din 
plugari, cu cari nu sciinti'a si pracs'a mea 
medicala, ci numai paciinti'a se póte perfec- 


201 


tiuná. Aice dara eu nu potu sâ-mi eluptu nici 
unu viitoriu mai frumosu. 

Apoi urmă o | ausa, in care dinsulu pre- 
cumpeni tóte motivele, cari lu-indemnau la 
acésta decisiune, si dise éra-si: 

— E bine, recunoscu, câ cerculu acesta 
are trebuintia de mine, inse eu le voiu implini 
aceste si din orasiu, chiar ca si de aice; ma 
de acolo voiu poté dóra face mai multu si in 
privinti'a politica. 

Acesta idea apoi lu-linisci, si si-dise cu 
convietiune adanca mai departe: 

— Da, da! Bine a dan contesa, câ aice 
eu wam nici unu viitoriu, Apoi si viéti'a e 
pré monotóna aice pentru mine, carele am 
petrecutu optu ani la Viena. Me voiu mutá 
dara la orasiu. Acolo se afla mai multi ómeni 
culti! Voiu face cunoscintie nóuo, si... 

Cesaru nu cuteză a continuă, dar in urma 
totu-si adause: 

— E bine, de ce nu? Pentru câ sum ti- 
neru si inca Romanu ? Dar sciinti'a nu e le- 
gata de etate séu de natiunalitate. Apoi prin 
patroni nalti tóte se potu efeptui. Si eu voiu 
poté dara ajunge usioru medicu districtualu. 
Si in calitatea acésta voiu pote sé facu si mai 
multu pentru natiunea mea! 


202 


Intr'aceste trecu miediulu noptii, si Ce- 
saru inca nu-si inchise ochii, Elu totu meditá : 

— Dar mai antáiu me voiu insorá. Cátu 
mai curendu voiu serbá cununi'a mea cu Ve- 
turia. Ápoi ne vomu mutá amendoi la orasiu, 
in Luncesci. Si in scurtu se voru realisá tóte 
aspiratiunile mele si vomu fi amendoi fórte 
fericiti. 

Dar de odata se spariă. Fantasandu des- 
pre Veturia si despre amorulu loru, numai 
decâtu i se ivi la vederea sa spirituala o figura 
infricosiata, eontes'a. Elu si-aduse a minte de 
cuvintele prs afabile ale acesteia, si precum 
atunce tresari de o idea ¡vita la momentu in 
internulu seu, asié si acuma se cutremurà de 

' aceea-si, si esclamá : 

— Ah! Taci limba veninósa, taci! Cu- 
vintale tale blastemate inghimpa anim'a mea. 
Eu nu vreu sé te iubescu. Eu te ureseu! 

Dar elu par’ câ totu audiea inca vócea- 
dulce lingusitória. Cuvintele ei nencetatu 
sunau in urechi, 

Infioratu si mai multu, elu strigà: 

— Fugi dinaintea, mea, fantóma urgi- 
sita, care conturbi liniscea si fericirca mea! 
Fugi, pieri, sé nu te mai vedu!... 

Diorile incepura a se iví candu Cesaru 


i 
i 


203 


Ulpianu, obomtu de suferintiele spirituale ale 
unei nopti lungi, adormi. 


IV, 


In diu'a urmatória contesa Arabela — 
numele de botezu alu fiicei lui Muguray — 
indesiertu asceptă pana séra pe mediculu 
seu, câ-ci acel'a nu vini. 

Dar nici vorba nu-i tramise. 

Si ast'a eră ceea ce pe dins'a o neliniscea 
si mai multu, cá-ci — precum si dvóstre soit 
— dinsulu promise contesei, câ in casulu de 
a nu poté vini, o va insciintiá, 

Cesaru scolandu-se catra miédia-di, ce e 
dreptu, si-aduse numai decátu a minte de 
promisiunea facuta contesei, si cá dins'a as- 
eépta dóra de demanéti'a totu insedaru. Pri- 
mulu cugetu ce i plesni prin capu, fu, sâ-i 
tramita unu biletu de escusare pentru absin- 
tia sa pe diwa de adi. Se si puse la mésa a 
compune acelu biletu. Mai tardíu inse decise 
contrariulu, sâ nu-i tramita nici o insciintiare. 
Diu'a inca n'a espiratu, deci mai pote sé si 
mérga la dins', inse numai pe cáte-va minute, 
numai s6-i spuna câ adi nu are timpu a pe- 


204 


trece mai multu la dins'a. Apoi nici nu sar 
cuvini, ca dupa conversarea de eri s'o para- 
sésca numai decâtu, sâ-i arete prin ast'a, câa 
intielesu sárcasmulu dinsei, câ e ofensatu. Mai 


bine va fi a ignoră tóte, si -— prefacéndu-se 
a nu se fi intemplatu in internulu seu nici o 
schimbare — sé converseze cu dius'a rece, 


intre marginile celei mai stricte etichete; si 
astu-felu in urma s'o parascsca de totu Bi pen- 
tru totu-de-una. 

Acestía fu planulu, ce Cesaru lu-cugetá 
a fi mai cu scopu in impregiurârile sale; deci 
multiamitu cu elu, si liniscitu de totu in in- 
ternulu seu, esi de a casa, si cercetandu pe 
toti pacientii sei, merse la Veturia. 

Veturia lu-primi cam rece, cá-ci dinsulu 
deja de mai multe dile nu venise a o vedé. Ea 
lu-acusă de infidelitate. Acesta faci impres- 
siune rea a supra lui, si pentru prima-óra in 
viéti'a sa se manià pe Veturia. Dar mania 
lui nu dură multu, cá-ci ea incepu a vorbi cu 
elu mai afabilu , surise frumosu, si vioitiunea 
vechia se restitui în animele loru. 

Cesaru petrec pana sera tardiu acolo, 
fara ca sé-si mai aduca a minte de contesa 
Arabela, si câ i-a promisu a o cercetá séu 
celu pucinu a o insciintiá sé n'o ascepte. Candu 


205 


apoi elu se rentórse a casa, erá tardiu a tra- 
mite po cine-va le ea, cá-ci deja nóptea se in- 
cepea. 

Inse elu nu multu se necasi din caus'a 
acést'a. Pucinu i pasă, déca contesa chiar s'a 
maniatu pe elu. Pentru dinsulu grati'a ei nu 
avea nici unu pretiu. Elu o ureá. 

Peste nópte inse Cesaru si-schimbă pare- 
rea in privinti'a acésta. Figur'a contesei éra- 
si se ivi inaintea lui. Inse acuma aceea nui 
so paru atâtu de respingatória. Dar ce i-a 
disu ea atâtu de insultatoriu, ca sé aiba causa 
ao uri? Lu-chiamà la orasiu. Dar asta fu si 
o dorintia vechia a lui. I deschise tabloulu 
unui vfitoriu mai frumosu. Dar prin ast'ai 
atinse placutu simtiemintele cele mai dulci 
ale lui. Nu, nu, contes'a totu-si nu e vrednica 
de ura si chiar de despretiu. 

— Inse ea — medità Cesaru mai departo 
— a insultatu amorulu meu, a despretiuitu pe 
Veturia, pe care o iubescu din adanculu ani- 
mei mele! E bine, ea dóra n'a intielesu acele 
cunvinte asié, pre cum mi le-am csplicatu eu. 
Dar niei nu mi-a facutu vvo insulta. A gratu- 
latu mai multu Veturiei decátu míe. Dar co 
va sé dica asta? Unu resultatu alu invidoi, 
comuna totuturoru femeiloru. Ea invidiéza de 


206 


la Veturia noroculu ce face prin mine. Invi- 
dia, éta totu pecatulu ei! Acesta inse nu me 
póte indemná, ca eu s'o parasescu pentru 
totu-de-una ; din contra, eu trebue sâ intre- 
tienu cunuscinti'a mea cu dins'a si mai de- 
parte, ca mai tardiu mutandu-me in orasiu, 
si acolo avendu si protectiunea dinsei, sé potu 
mai usioru a-mi realisá visurile de inaintare 
pe carier'a mea. 

Intre asemene cugete adormi Cesaru, si 
demanité'a desceptandu-se, mai nainte de tóte 
visitele sale, merse a vedé pe contes'a Arabela. 


Contes'a tresari de bucuria le vederea lui, 
si salutandu-lu cu surisu pe budie, i dise: 


— Ah! e frumosu, câ ai vinitu. Dupa 
absininti'a-ti de eri, am cugetatu câ nu vomu 
mai avé onóre a te vedé la noi. 

— Nici mwar fi fostu mirare, — observă 
centele, care asemene erá de fatia, — misca- 
mintele electorale consuma acuma totu sim- 
pulu barbatiloru, cari simtiescu câ missiunea 
loru este a face politica. 


Cesaru intielese alusiunea contelui, si 
respunse : 

— Politica — domnule conte, — e mis- 
Biunea toturoru ómeniloru de bine, cari iu- 


207 


bescu dreptatea, si cari dorescu inflorirea 
patriei lora. 

— Ai dreptu, domnule medicu, — res- 
punse contele, — inse de multe ori nu toti 
ómenii de bine potu sé-si implinésca missiu- 
nea loru in asta privintia. Ei potu fi impede- 
cati prin feliurite cause; séu nu sciu a face 
politica, séu nu potu, cá-ci si-au alesu o ca- 
riera pentru viétia, pe care politic'a reu aco- 
modata impregiuráriloru actuale i impedeca 
in inaintarea loru. 

— E bine, cei slabi la angeru sé se re- 
traga, si sé lasa locu altoru mai resoluti! — 
observà Cesaru. 

— Dta esti inca tineru, insufletitu de 
ilusiuni frumóse, si lipsitu de ori ce esperintie 
desamagitórie, — dîse contele suridiendu, — 
dar acusi, candu ti-se voru iví primele fire de 
peru albu, vei vede, cá ast'a de candu-i lumea, 
a fostu totu asié, si va fi totu asi, cá-ci altu- 
felu nu se póte, pana ce ómenii voru fi ómeni. 
Atunci te vei convinge si dta. 

— Nici odata! — afirmă Cesaru resolutu, 

— E bine, de asta-data sé intrerumpemu 
firulu discussiunii nóstre. Eu am sé me ducu. 
La revedere, domnule medicu! La revedere! 

— La revedere! — lu- salută si Cesaru, si 


208 


stringéndu man'a contelui, acestia si-sarutà 
fiica si se departà. 

Cesaru si Arabel'a remasera singuri, cá-ci 
guvernanta erá chiar dusa in satu. 

— E bine domnule Ulpianu, — incepú 
contesa conversatiunea, — pentru co esti 
dta asié aprigu inimicu alu nostru ? 

Intrebarea frapanta suprinse fórte pe Co- 
saru, si dupa cáte-va secunde de siovaire res- 
punse cu curtesia : 

— Contrarii politiei nici odata nu ee potu 
numi inimici. 

— Dar distinctiunea e atátu de fina, in- 
cátu in visti'a practica aceste de regula se 
confunda. E bine, déca dara voiesci sé facu si 
eu o distinctiune intre cuvintole contrariu si 
inimicu, spune-mi de ce esti dta contrariulu 
nostru ? 

— Interesele politicei nostre natiunale 
pretindu astu-felu, contesa, — respunse Ce- 
saru cu demnitate. 

— Intersele nationale ale dvóstre sunt si 
ale nostre, câ-ci noi nu suntemu inimicii Ro- 
maniloru. 

— Sum convinsu despre ast'a. 

— Au nu ach dta, — continuă contesa, 
— câ si stramosii nostri au fostu Romani? 


209 


— Ba sciu. 

— Deci, de si politic'a secoliloru trecuti 
ni-a schimbatu natiunalitatea, noi totu-si iu- 
bimu natiunea aceea, din care ne tragemu sj 
noi, cá-ci — precum dice Romanulu — san- 
gele apa nu se face. 

— Me bucuru de acésta declaratiune, — 
respunse Cesaru, — dovediti-ni acésta sim- 
pathia si in fapta, si-apoisi noi ve vomu 
innaltiá ! 

— Alegeti pe tat'a de deputatu, si din- 
sulu va sprigini tóte interesele poporului ro- 
manu. 

— Nu potemu. 

— Ba poteti. Dta cu influinti'a-ti mare 
ai pote face totulu in privinti'a acést'a. 

— Dar noi avemu deja candidatulu nos- 
iru, in contra caruia nu potemu lucrá, cá-ci 
dinsulu posede increderea toturora. 

— Nici nu poftimu noi, ca dta sé lucri 
in contra candidatului romanu, numai sé re- 
mani passivu. 

— Dar nu potu. 

— Poti, déca vrei. Vei gasi sute de cau- 
se, cari te voru poté impedecá. De esemplu, 
vei dice cá esti bolnavu, si o septemana ina- 
inte de alegeri nu vei esi din chilia, 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 14 


210 


— Dar nu vreu. Onórea mea e deja an- 
gagiata, si consciinti'a natiunala nu-mi per- 
mite a-mi petá cuventulu datu. 

— Respectezu sinceritatea dtale. Cestiu- 
nea pusa pe acestu terenu, ori ce indemnare si 
rogare din partea mea ar fi necuviintiósa. Sé in- 
chi&mu dara acésta disputa politica, care nici 
nu convine secsului meu. Permite-mi inse a-ti 
spune numai atát'a, cá déca dta vrei s'ajungi 
medieu supremu in acestu comitatu, patro- 
narea parintelui meu — si fara a-i face vr' 
unu serviciu politicu — pentru totu-de-una 
ti-este garantata. 

— Deca voiu aspiră vr'odata la acestu 
postu, — respunse mediculu, — voiu cere 
acésta patronare. 

Precum vediuramu, Cesaru — de si as- 
pirá la acestu postu — nu descoperi secre- 
tulu seu. Contes'a observandu respingerea 
fina, intórse firulu conversatiunii spre alte 
obiecte. 

Peste o jumetato de óra elu se departă 
cu multu mai neliniscitu decátu cum veni. 
Cuvintele contelui, dar mai alesu ale contesei, 
i batura cuie 'n capu. 

Mii si mii de idei trecura prin mintea lui 
Cesaru pe cale, pana ce sosi la locuinti'a sa. 


211 


Ajunsu acolo, intră numai decâtu in odaia, 
ocupă locu intr'unu bratiariu, si lasă cursu 
liberu cugeteloru sale. 


Elu incepu a meditá cu tóta seriositatea 
a supra positiunii sale ; si-precumpeni faptele 
si portarea sa de pan'acuma, facându-si o con- 
secintia pentru viitoriu. Conclusiunea facuta 
nu-i suridea cu multa placere. Elu prevediu, 
câ pe calea apucata nu-si va poté realisá sco- 
pulu doritu. Facându opositiune domniloru 
cu influintia, aceia i voru derimă treptele ina- 
intárii. 

Ce sé faca dara ? 

A lucrá in contra natiunii sale, nu-lu 
lasa consciinti'a natiunala; a desvoltá activi- 
tate in favorulu ei — nu póte, cá-ciin casulu 
acest'a ar trebui sé renuncie la tóte aspiratiu- 
nile sale de inaintare in calitatea sa de me- 
dicu, dar asta nici odata nu va poté face. 

— Ce sé facu dara? — se intrebá elu 
in fine. 

— Curiósa intrebare ! — si-rpspunse totu 
dinsulu. Par' câ nu mi-ar fi spusu contes'a 
Arabela ce am sâ facu ? Nimica. Nu me voiu 
mai pune in fruntea causei natiunale, dar nici 
in contra oi nu voiu lucrâ nimica. Va sé 


14% 


212 


dica, voiu fi passivu. Eta totu ce se cere de 
la nime. 

Si dupa aceste elu de totu liniscitu 
aprinse a tigareta, — preamblandu-se prin 
odaia, 

— Dar este acest'a vr'unu pecatu natiu- 
nalu ? — continuă elu apoi meditatiunile sale. 
Nici decâtu ! Pentru câ nu voiu mai figură in 
fruntea miscaminteloru natiunale, ci voiu fi 
mal multu passivu — in aparintia ; eu totu-si 
voiu poté contribui la marea nóstra opera na- 
tiunala — prin nepartinirea contrariloru nos- 
tri. Ma ca passivu, in tacere, netemutu si ne- 
observatu de nimene, dóra voiu poté face si 
mai multu in interesulu nostru. Apoi numai 
pan'atunce voiu remané in positiunea acést'a, 
pana eandu mi-voiu realisá visulu meu, pana 
ce voiu ajunge medicu alu districtului, si a- 
tunce voiu incepe de nou si cu mai multu 
efectu activitatea mea. 

— Asié voiu face, — si-dise dinsulu du- 
pa pausa de cáte-va minute. Voiu incetá a 
mai agitá in contra alegerii contelui Mugu- 
ray, dar nici in favorulu lui nu voiu vorbi. 
Prin acésta nu voiu periclitá de felu caus'a 
natiunala, cá-ci reesîrea lui Negrila e deja 
asigurata. Apoi contele — de si cadiendu — 


213 


se va impacá cu mine, câ-ci va vedé, cá eu 
n'am mai lucratu in contra lui; astu-felu apoi 
elu me va protegiá la candidarea mea. 

Intre aceste sosi o carutia, care avoa sé 
duca pe, Cesaru in satulu vecinu. Elu se im- 
bracá iute, dîcându-si in decursulu imbra- 
cârii : l 

— E bine, am decisu. Me voiu retrago do 
la tâte actiunile politice, si peste câte-va dîle 
me voiu mută la Luncesci ! 

Apoi se sui in carutia, si plecă la satulu 
respectivu, de unde apoi ér ]u-dusera in alte 
sate, si de acolo nu se rentórse decátu numai 
a dóu'a di sér'a. 

A trei'a di demanéti'a merse numai de- 
câtu la Veturia, pe care de trei dile n'o ve- 
diuse. 

Dins'a erá forte palida, si ochii-i debelati 
anunciau invederatu, cá a petrocutu noptile 
in nedormire si plansu. 

Cesaru i sarutà man'a,si o introbà de 
caus'a tristetiei salo, Veturia inso nu-i ros- 
punse nimica, ci incepü a plange amaru. 

— Veturia, scump'a mea; — i dise Ce- 
saru de nou, — ce ti-s'a intemplatu ? 

— Lovitur'a cea mai mare ce m'a potutu 
atingo in viéti'a acésta, 


214 


— Dar, pentru Domnedieu, spune- 
mi ce? 

— Ah! du-te, du-te; celu pucinu lasa-me 
86 moriu in linisce! 

— Dar vorbesce, te rogu, — dise Cesaru 
inspaimantatu. 

— E bine, voiu vorbi, — incepu Veturia 
abié resuflandu de cumplit'a emotiune, — afla 
dara, cá eu sciu tóte! 

— Dar ce? 

— De ce m'am temutu, n'am scapatu. 
Nu me mai iubesci, m'ai uitatu , trada- 
toriule! 

— Veturia, ti-juru pe onórea mea . .. 

— Pe onórea ta!? Hahaha! — incepü 
ea a ride, dar risulu acesta erá sfasia- 
toriu. 

Cesaru se simti ca lovitu de unu fulgeru. 
Nici odata elu dorere atátu de mare n'a sim- 
titu. Mirés'alui i-a atacatu onórea. In pri- 
mulu momentu alu impressiunii vol sé ésa 
numai decátu din odaia, si sé parasésca pe 
Veturia. Dar amorulu i invinse iritatiunea, 
cu atâtu mai vértosu, cá risulu semi-nebunu 
alu Veturiei lu-spar:á fórte si i denuncia pe- 
trecerea unui evenimentu infricosiatu in ani- 
m'a ei. 


215 


Elu dara, prindiendu man'a Veturiei, o 
rogà cu o vóce fórte intima: 

— Fericirea mea, ti-juru cá sum nevino- 
vatu. 

— Dar unde ai fostu de trei dile? — 
intrebà Veturia in fine, silindu- se a fi mai li- 
niscita, 

— La sate, draga, pe la morbosi. 

— Nu-ti mai credu. Tu ai fostu la Ara- 
bel'a ta. 

— Te insieli, scumpa. 

— Nu, nu, nu! 

— Dar ti-juru pe totu ce am mai santu 
in viéti'a acesta! 

— Dar tu n'ai nimica santu. 

Cesaru nu se mai poti predomní. De si 
dinsulu adorá pe Veturia, insult'a ce dins'a i 
faci, par” câ stinse pe unu momentu foculu 
amorului seu. „O fiintia care intr'at&t'a e ca- 
pabila a me vatemá, de siguru nu me mai iu- 
besce!“ — si-dise elu, apoi luandu-si palari'a, 
se adresă catra Veturia cu o seriositate 
rece: 

— Domnisióra! Nedemnu de atâta in- 
sulta, iérta-me sé parasescu loculu acest'a, 
unde pentru mine fericirea nu mai inflo- 
resce! 


216 

Apoi facându unu complimentu, se de- 
partă, 

Veturia cu fati'a inclinata pe mésa nici 
nu-lu vediü candu se duse. Ea totu plangea, 
cá-ci dorerea ei erá cumplita. Si acestu plansu, 
acésta dorere — dupa departarea lui Cesaru 
— deveni si mai mare. 

Cesaru se departà rece, maniosu, far a 
se escusá mai departe, far' a cere iertarea ei, 
far” a-i dovedi, câ dinsulu e nevinovatu. Elu 
dara nu multu se intereséza do favorulu ei, 
elu dara nu o mai iubesce, elu dara e in- 
fidelu! 

Aceste idei trecura prin mintea Veturiei, 
si tóte la olalta i compuneau unu cumplitu 
tablou alu víitoriului ei. Dorerea ca stanca 
de granitu i apesà anim'a, incátu erá p'aci 
sé-si piérdia mintile. 

Intr'aceste Cesaru, ruinatu in fericirea 
sa, inaintă cu pasi rapedi pe strada, medi- 
tandu profundu a supra celoru petrecute in 
momintele din urma, si astu-felu cufundatu 
in cugete serióse nici nu observà, c& deschise 
usi'a locuintiei contelui Muguray. 

A seretrage erá tardiu, cá-ci cei din 
laintru deja lu-observara. Intrà dara, nisuin- 
du-se a-si ascunde fizionomi'a posomorita. 


217 


Toti erau a casa, contele, fiic'a acestuia 
si guvernant'a. Ei siedeau la mesa, conver- 
sandu despre rentórcerea loru catra casa, cá-ci 
ból'a contesei nu o mai opriá a face o caleto- 
ría atâtu de scurta. 

*— Chiar bine, cá venisi, — i dise con- 
telo, — voiam sé te intrebu, déca ból'a fiicei 
mele permito deja sâ ne ducemu d'aice a 
casa ? l 

— Da, — respunse mediculu. 

— Asi6 dara mane demanétia vomu ple- 
cá, — dise contele. Candu te vomu vedé la 
Luncesci? — adause elu intrebandu pe me- 
diculu. 

Contes'a se uită la Cesaru cu ochi ro- 
gatorl. 

— Nu sciu, — respunse acest'a. 

— E bine, déca vei vení vr'odata, de si- 
guru vei binevoi a ne cercetá si pe noi, — 
adause Arabela cu unu surisu gratiosu. 

— Mi-voiu face onórea, — respunse Ce- 
saru. 

— Ne vomu bucură, — incheiă contele. 

— Dar sê esîmu la preamblare in gradi- 
na, — dîse contesa — aerulu e atâtu de 
dulce si sanetosu; eu credu câ mi-va face 
bine. 


218 


— De siguru, — aprobă mediculu. 

— E bine, sé esîmu dara, — dise 
contele. 

Apoi se scolara toti, si plecara catra gra- 
dina. Cesaru merse inainte cu contes'a, apoi 
urmà contele cu guvernant'a. Ajungéndu in 
gradina, incepura a se preamblá pe carárile 
ei. Gradin'a erá mare, si astu-felu ei poteau 
86 se preamble multu. 

— E bine, domnule, — incepü contes'a, 
— vrei 86 remani pentru totu-de-una in sa- 
tulu acest'a? Meditatu-ai a supra celoru ce 
ti-am dîsu in privinti'a acést'a ? 

— Meditatu. 

— Si-apoi ? 

— Mi-am schimbatu parerea si resolu- 
tiunea mea de pan'acuma, siin fine am de- 
cisu 86 me mutu la orasiu. 

Contes'a nu-si poti ascunde bucuri'a, si 
dise intr'unu tonu plinu de entusiasmu : 

— Ah! me bueuru. Asié dara vomu avé 
ocasiune a te vedé mai a dese ori. 

Cesaru observă bucuri'a nici decátu fa- 
tiarita a contesei, si ra-si i plesni prin min- 
te, cá ea dóra Iu-iubesce, si éra-si tresari. 

Elu totu iubiá inca pe Veturia. 

Apoi respunse cu finétia : 


219 


— Me tienu pré fericitu, déca vederea 
mea nu-ti face neplacere. 

— Din contra, domnule, presinti'a dtale 
mi-face totu-de-una cea mai intima bucuria, 
— respunse contes'a intorcéndu-se catra elu 
cu o privire de totu afabila. 

Acésta privire petrunse pana 'n adanculu 
lui Cesaru, si acolo aceea causà o simtire 
nóua. Sub impressiunea acestei priviri dulci 
elu observà, cá contes'a Arabela nu e urita, 
8i cá are nesce ochi frumosi. 

Inse in momentulu urmatoriu numai de- 
câtu si-aduse a minte de Veturia, si tresari. 
Totu-si nu e contes'a atátu de frumósa ca 
mirés'a lui. Inse Arabela vorbiá cu elu fru- 
mosu, éra Vetura i-a insultatu chiaru o- 
nórea. 

Contes'a par” câ observă lupta spiritua- 
la, ce se incepü i» anim'a tinerului medicu, 
câ-ci se uită la elu cu unu felu deindestulire, 
apoi dise: 

— E bine, despre ce meditedi, domnule 
Ulpianu ? 

Cesaru numai atunce observă, câ de câ- 
te-va minute n'a graitu nici unu cuventu, 
si — ca, desceptatu dintr'o visare — respunse 
confusu : 


220 


— Despre... . planulu meu de cale- 
to ia, 

— Mi-place, câ te ocupi cu ide'a acés- 
ta. Va sé dica ai decisu sé te muti la Lun- 
cesci, 


— Da. 


— Ti-gratulediu dara la viitoriulu dta- 
le, — dise contesa, si intindiendu-si man'a 
medicului, strinse man'a acestuia cu multa 
cordialitate. 


Cesaru simti caldur'a manei ei, si acuma 
nu se mai indoi de felu cá contes'a lu-iubesce. 
Dar ce schimbare! Elu acuma nu se spariă, 
ma nici nu tresari, 

Figur'a Veturiei éra-si se ivi inaintea lui, 
dar aceea erá insultatória; éra Arabela suri- 
dea dulce si incantatoriu. 


In acestu momentu in anim'a lui sé faci 
o schimbare si mai estraordinaria, cá-ci ochii 
lui observara, câ contesa e frumósa si inca 
cátu de amabila! 

— Deea, vei merge la Luncesci, sé vii de 
a dreptulu la noi! — i dîse de nou contes'a, 
vediendu cá dinsulu nu mai vorbesce ni- 
mica. 

- Uh! me rogu ar ti pré mare cutediare 


221 


din partea mea, — respunse elu escusandu-se 
cu umilintia, 

Candu cine-va nu procede dupa anim'a 
si consciinti'a sa, si-perde — precum se dice 
— si capulu, si nu mai scie ce face. Ásié o 
patî si Cesaru Ulpianu. Elu, caracterulu in- 
dependinte si neinclinabilu ca stejarulu, acu- 
ma incepü a fi umilitu. 

— Nici decátu, — respunse contes'a, — 
serviciele dtale de pan'acuma, si legaturile-ti 
din viitoriu cu familia nóstra, te indrepta- 
tiescu la asié ce-va. Lasa numai, câ voiu spu- 
ne eu la tat'a sâ te chiame, si lui de siguru 
nu-i vei refusá invitarea. 

— Nici dtale nu ti-o refusu, — dise Ce- 
saru ca biétu. 

— Dar candu vrei sé vini dta la noi? 

— Peste o luna. 

— De ce nu mai de graba? 

Contes'a, care lui Cesaru i parea din ce 
in ce mai amabila, rosti aceste cuvinte cu o 
cochetaria fina. 

— E bine, voiu vedé, dóra voiu poté si 
maiingraba, — respunse mediculu ca bétu, 
câ-ci acuma elu nu maisciea ce vorbesce, 
contes'a lu-cuceri de totu. 

— Ar fi bine, déca ai vini in dilele víitó- 


222 


rie, câ-ci atunce se va tiené o conferintia , in 
care se va decide si despre porsón'a fiitoriului 
medicu supremu alu districtului. 

— Asié? 

— Ar fi bine, déca te-ai presintá si dta, 
ca sé te cunósca mai multi si in persóna. As- 
ta ar ajutorá multu reesirea dtale. 

Cesaru acuma nu mai dise, câ elu nu as- 
pira la acestu postu. Contes'a observă acést'a, 
si surise in internulu seu. Ea numai atát'a 
voiá sé scía. 

— Apoi me voiu duce, — respunse Ce- 
saru ca rusînatu de sine'insu-si. 

— Inse conferinti'a se va tiené poi-mane, 
Vina dara mane cu noi! 

La acésta invitare gentila Cesaru s'ar fi 
dusu bucurosu, dar tocmai candu voi sé pro- 
mita cá va merge, si-aduse a minte de o pe- 
deca. 

— Nu potu sé mergu mane. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá poi-mane vomu avé aice o 
conferintia romanésca in caus'a alegeriloru de 
deputati. 

— Dar este necesariu, ca dta negresitu sé 
participi la acésta conferintia ? — intrebá 


» 223 


contes'a, de si sciea pré bine, câ mediculu e 
spiritulu conducatoriu alu aceleia. 
— Da, contesa. 


— E bine, odata totu-si poti lipsi. Dar 
déca ai fi morbosu, séu prin ori ce casu ai fi 
impedecatu d'a poté participá, ce aru face 
atunce membrii conferintiei ? De siguru s'aru 
consultá si in absinti'a dtale. 

— Asié e, — aprobă Cesaru, care deja 
deveni o bucata de céra móle, din care conte- 
s'a potea sé formeze ori ce. 

— Dta ai pregatitu deja terenulu, ai fa- 
cutu planulu de batalia; ei dara n'au decátu 
a-lu esecutá. Déca nu vei fi de fatia la o con- 
ferintia, inca nu vei periclitá caus'a; partid'a 
va lucrá mai departe. 

Cesaru nu respunse nimica. În interio- 
rulu seu se incepu o lupta , in fine invinsu de 
fotu, dise: 

— Ai dreptu, contesa, una-data voiu poté 
si eu absentá. Mane demanétia voiu plecá 
dimpreuna cu dvóstre. 


În momentulu acest'a sosi la ei contele si 
guvernanta, Arabela dise cu bucuria parin- 
telui seu : 


— "Tata! Am sé-ti spunu o scire placuta. 


224 


Dlu Ulpianu va plecă mane dimpreuna cu noi 
la Luncesci. 

— Me bucuru, — respunse contele, care 
prin acestu pasiu alu lui Cesaru se credea ina- 
intatu multu in aspiratiunile sale de reesire 
la alegerea de deputatu. 

Apoi esîra toti din gradina, si Cesaru re- 
comandandu-se, se rentórse a casa. 

Acolo, obositu de impressiunea lupteloru 
spirituale, se aruncă intr'unu bratiariu, spre a 
se odihni. 

Dar insedaru ! Iritatiunea sa nu se linisci, 
ma din contra aceea din momentu in mo- 
mentu deveni mai aspra si mai mare. 

Elu si-revocà in memoria tóte cele pe- 
trecute in diu'a de adi. Si-aduse a minte de 
intrevederea lui cu Veturia si de despartirea 
loru fatala; apoi de afabilitatea contesei, de 
cuvintele ei dulci, de amicabil'a stringere de 
mana a ei, si de invitatiunea facuta de 
dins'a. 

Apoi elu incepu a asemenă ambele aces- 
tei femei. Si si-facú in fine deductiunile pa- 
rute, Veturia — dupa parerea lui — nu lu- 
mai iubiá, éra Arabela — din contra — i se 
parea oferindu-i unu amoru ferbinte. Pentru 
ce sâ fuga elu dupa o fantoma, care nu vré 


225 


sâ-lu ascepte, — candu o dina frumósa lu- 
chiama cu ochi rogatori si cu vóce amorósa ? 
Apoi chiar si in casulu, candu ar fi iubitu de 
amendóue, óre n'ar fi de a se preferí acésta 
din urma ? Ceealalta nu-i promite multu, dar 
asta — prin positiunea sa in viéti'a sociala, 
prin legaturile sale cu lumea innalta — lu-va 
innaltiá si pe dinsulu la o trépta mai innalta. 
Cine n'ar preferi pe o contesa unei fete de no- 
tariu ? 

Pan'aci ajunse Cesaru cu meditatiunile 
sale, Ambitiunea lui fu mai mare decâtu amo- 
rulu seu. 

Dar de odata elu insu-si se spariă de 
ideile sale si esclamá : 

— Ah! Dómne unde am ajunsu!? Amu- 
tiesce limba pecatósa! Incéta minte nebuna! 
E unu sacrilegiu ceea ce voi faceti! 

Si dupa pausa de cáte-va secunde mai 
adause : 

— Macaru sé si nu me iubesca, eu totu- 
si o voiu iubi totu-de-una. Numai pe dins'a o 
potu iubi, pe alta nici odata. Numai Veturia 
va fi a mea, alta nici una! 

Si acésta idea parea a-lu liniscí. 

— Cu tóte aceste inse, — si-dise elu in 
fine, — voiu merge mane cu contele la Lun-, 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 15 


226 


cesci, ca sé vediu de candidatiunea mea la 
postulu doritu. Apoi numai decâtu me voiu 
rentórce. Pan'atunce nu voiu merge la Ve- 
turia. Las sé simta si dins'a dorerea remus- 
cârii ! 

Si dupa aceste se scolà, ca sé ésa undo- 
và la aeru liberu. Dar la momentu, lovindu- 
si fruntea cu man'a, esclamà : 

— Dar conferint'a nóstra de poi- 
mane ? 

— E bine, — si-respunse totu elu, — 
aceea se va tiené odata si fara mine. Partici- 
patu-am eu deja la destule, mai potu si lipsi 
odata, cum au lipsitu si altii de alta-data. Ei 
s'au escusatu, câ au avutu lucru, apoi acuma 
si eu am lucru. Si in fine eu am gatatu ageu- 
dele cele mai grele; mai faca acuma si altii 
ce-va !... 

Apoi dinsulu esi. 


In demanéti'a urmatória contele Mugu- 
ray, dimpreuna cu fiic'a sa si guvernant'a pa- 
rasira satulu Albesci. 


227 


Dupa dinsii nu peste multu urmă o ca- 
rutia cu Cesaru Ulpianu. 

Carutiele trecura inaintea locuintiei no- 
tariale, si Veturia — care se află la ferésta — 
lesînă ... 


Y. 


Trecura dóue septemani. 

Cesaru se aflá inca totu la Luncesci. Fu 
silitu a remané acolo, cá-ci conferinti'a in 
caus'a alegerii de medicu supremu alu dis- 
trictului nu se tienü in diwa anunciata, — 
ci totu se amaná din dí in dí, pentru feliurite 
cause. 

* In acestu restimpu elu se stramutà de 
totu finalminte. Amorulu lui pentru Voturia, 
care in ultimele dile ale petrecerii sale in AI- 
besci numai incepú a sioval, acuma par” câ se 
stinse de totu. Elu nu-si mai aducea a minte 
de Veturia, ci consacră tâte simtiemintele sale 
de amoru contesei Arabela. 

Cesaru uită tote, primulu seu amoru, 
oficiulu seu din Albesci, angagiamintele sale 
in cerculu electoralu, tóte, tóte; pentru elu nu 
mai esistea nimica si nimene, decátu contes'a. 


15* 


228 


Ea i ocupá totu timpulu si tóte cugetele 
sale. 

In fericire uit&mu nu numai tóte sufe- 
rintiele nóstre din trecutu, ma inca si bucu- 
riile mai mici. In asié stadiu se aflá si Ce- 
saru. Elu erá fericitu, fericitu in gradulu su- 
premu, fericitu precum nici n'a visatu vr'o- 
data. Elu iubiá o dama de rangu innaltu, o 
contesa, — si se credea a fi iubitu si de din- 
8'a. A avé de socia o contésa, erá o idea pli- 
na de entusiasmu pentru dinsulu, — o idea, 
care — facându-lu sâ arunce velulu uitárii a 
supra trecutului seu, i infatisiá unu viitoriu 
stralucitu. 

Da, elu erâ fórte fericitu, cá-ci ambitiu- 
nea lui si-vedea realisandu-se tóte aspiratiu- 
nile, — si ambitiunea lui erá mai mare de- 
câtu amorulu. 

Dar contesa? Erá si ea fericita? lubiă 
si dins'a pe Cesaru ? 

Ea eră purure viala, vorbiă si glumiá 
cu mediculu totu cu surisu pe buze. Din asta 
causa Cesaru o credea fericita. Dar portarea 
si atitudinea dinsei totu-de-una eră atátu de 
afabila facia de tinerulu medicu, incâtu ace- 
Va cu totu dreptulu presupunea, câ este iu- 
bitu. 


229 


Intr'una din dile contesa esi a calari 
dimpreuna cu Cesaru. Nimene nu-i insotiea, 
decâtu numai staulariulu, carele i urmá in 
departare de vr'o trei-dieci de pasi. 

Contes'a sciea calari cu multa elegantia 
si desteritate, si abic esíra din orasiu, lasă li- 
beru franele, si focosulu calu arabicu in- 
cepü s'alerge in galopu rapede. 

Cesaru inca erá unu calaretiu escelinte. 
Elu ealariá totu de a laturea cu contesa, in- 
trecéndu-se cu dins'a in fuga si sariture. 

— N'am sciutu, cá esti unu calaretiu 
atátu de escelinte, — dise contesa lui Ce- 
saru. 

— E pré nemeritatu complimentulu ce- 
mi faci, contesa, — observà mediculu cu mo- 
destia. 

— Nici decátu. Eu pretindu a fi o cala- 
rétia buna, deci cunoscu indata pe calare- 
tiulu istetiu. — Dar unde ai invetiatu a 
calari ? 

— La Viena. 

— Se vede... Ah!... Contesa scóse 
unu típetu. 

Calulu ei se spariă de unu buhaiu de pe- 
curariu, care erá acatiatu pe o bota langa 
drumu. Si cum calulu se sparià, de odata sari 


230 


catra mediculu. Contesa, miscata pucinu din 
locu, se lovi cu buzele de fati'a sociului ei de 
calaritu, 

In momentulu acesta Cesaru tresari ca 
de o lovire electrica. Simtiemintele lui nu se 
potu descrie. Elu eră fericitu ca dóra nici 
odata in viéti'a sa. 

Acésta innalta fericire lu-incuragiă. De 
odata momentulu presinte i pari celu mai 
binevenitu, spre a descoperi simtiemintele se- 
crote ale animei sale. Elu voiá sé declare 
contesel amorulu seu. 

Dar unu incidentu lu-impedecá. 

Chiar candu voiá s6é-si deschida gur'a, 
contes'a esclamà : i 

— Vedi colo siantiulu acela? 

— Da. 

— Haid sâ-lu trecemu in sarite, 

— Este cam mare, contesa. Eu me 
temu... 

— Hahaha! Dia te temi ? 

— Nu de mine. 

— Ci de mine? Frumosu complimentu 
pentru sciinti'a mea de calaritu. Vedi eu 
nu metemu. Vina dupa mine, déca ai cu- 
ragiu! 

Si la momentu calulu contesei sari peste 


231 


siantiu. Din colo apoi ea si-opri calulu, ui- 
tandu-se cu o privire provocatória inderetru 
catra mediculu. 

Cesaru nu siovai unu singuru momentu. 
Si-impintenă calulu. Acel'a inse la marginea 
siantiului se aredică in dóue picióre, incepi 
a horcal, ciulindu-si urechile. Calaretiulu cu- 
ragiosu lu-impintenà a dóu'a óra, si de asta- 
data atátu de violentu, incátu pintenii san- 
gerara cumplitu cóstele nobilulu animalu. 

Calulu ea turbatu sari catra siantiu, si in 
momentulu urmatoriu calaretiulu dimpreuna 
eu ealulu seu zaceau in fundulu prepastiei. 


S6 ne rentórcemu la Veturia! 
Dupa ce Cesaru esi din chili'a ei, para- 


sindu-o cu atâta recéla, dins'a — precum 
deja dîseramu — deveni in starea cea mai 
desperata. 


Mai tardîu inse, peste câte-va 6re, ce- 
riulu ei incepi a se inseniná de nou. Speran- 
tia éra-si lumină anim'a ei cu radiele sale 
intineritórie. Ea se mangaiá, câ Cesaru totu- 
si nu e atâtu de vinovatu, precum cugetă 


232 


dins'a; cá déca elu ar fi devenitu infidelu, de 
siguru nu mai viniá la ea. 

Animele iubitórie usioru gasescu cause 
pentru escusarea persónei iubite. Astu-felu si 
Veturia iute escusà pe Cesaru, cá-ci ea lu-iu- 
biá din adanculu animei sale. 

— Asiée! Nu elu, ci eu sum de vina. 
L'am acusatu cu nedreptulu si inca atátu de 
aspru! I-am atacatu onórea, tesaurulu celu 
maiscumpu alu unui barbatu. Nu e mirare, 
câ 8'a superatu. 

Apoi dupa pausa scurta, — ea con- 
tinuă : 

— Acuma dara eu la rondulu meu tre- 
bue sâ me rogu de iertare pentru acâsta ofen- 
sa mare. Si elu de siguru me va iert, cá-ci 
are anima buna, si me iubesce. 

Cuvintele din urma le pronuncià in tonu 
tremuratoriu, par' cá n'ar fi sigura de adeve- 
rululoru, apoi meditandu despre acésta ne- 
sigurantia, continuă: 

— Dar vení-va óre elu la mine? Da, 
da ! Anim'a mi-sioptesce, cá elu va veni. Su- 
perarea lui nu póte sé fía atâtu de mare, ca 
sâ-i atinga pentru totu-de-una amorulu din 
anim'a lui. Acést'a va dură o óra séu déne, 
in urma inse i va paré si lui reu, câ s'a, ma- 


233 


niatu, si va vení ér la mine spre a me vedé, 
Atunce apoi ne vomu impacă, si vomu fi éra- 
si fericiti, precum amu fostu pana mai in dí- 
lele trecute. 

Acésta presupunere apoi linisci in cátu- 
va marea iritatiune spirituala a ei, si — ster- 
géndu-si lacrimile — merse in gradina, lo- 
culu de suvenire alu atátoru Are fericite. 

Se uită in sîru la frumósele sale flori, 
crescute sub ingrigirea dinsei. Sermanele, ai 
acele incepura a vescedi tóte de arsiti'a sóre- 
lui, câ-ci de câte-va dile nu Ie udă nime. O 
cuprinse o gele, candu le vediü, apoi dede or- 
dinu unui servitoriu sé aduca apa si le udă 
cu ing'a-si man'a sa, 

Intr'aceste timpulu trecea, o óra sborá 
dupa alt'a, si cu câtu timpulu inaintă, cu atâ- 
t'a crescea si neliniscea ei. In urma despera- 
tiunea o invinse de nou, si ea incepu a plange 
éra-si. 

Se facu nópte, — si Cesaru totu nu 
veni. 

Toti se culeura, asemene si Veturia. 
Dar ea tóta nóptea nu poti dormi. Demané- 
tia apoi candu se desceptá”, perin'a de sub 
capulu ei erá tóta uda. 

Abié se imbracă, indata se puse la fe- 


234 


résta, sâ se uite afara, la strada, déca nu vine 
Cesaru ? 

Nu peste multu zari trasur'a contelui, 
care ducea si pe contes'a a casa. Vediendu 
trasur'a, ea tresari de bucuría, cá-ci — de si 
nu mai temea de dins'a pe Cesaru, totu-si 
— simti o liniscire la departarea aceleia, 
care i causă nesce minute atâtu de cum- 
plite. 

Inse bucuri'a ei fu scurta. Mai indata 
dupa trasur'a contelui ea observă o alta tra- 
sura, in care siedea Cesaru. O idea infrico- 
siata cu iutiel'a fulgerului i lumină la mo- 
mentu interiorulu. Cesaru intru adeveru iu- 
besce pe contes'a, si dimpreuna cu dins'a ca- 
letoresce la Luncesci, de unde dóra nu se va 
rentórce nici odata. 

Acésta idea o potrunse cu o rapedíciune 
atâtu de nimicitória, incátu lesinà la mo- 
mentu. 

Multu timpu zacü ea in starea acést'a, 
pana ce odata din intemplare intră mama-sa, 
care — spariata in gradulu supremu — o 
culcă in patu. 

In fino Veturia si-veni in ori. Dorere in- 
se, câ ea nu se poti scolă din patu. Poterile i 
slabira de totu. Apoi din di in di deveni totu 


235 


mai slaba, de si nu avea nici o bla. Nimene 
nu-si potea esplicá, acestu secretu, nimene 
nu potea sé ghicésca ból'a ei; dar toti vedeau, 
cá ea vescediesce... 

In starea acést'a de agonia spirituala ea 
si-aduse a minte a dese ori de visulu despre 
mórtea ei, naratu si lui Cesaru, — si se infio- 
rá cumplitu, vediendu, câ acela stâ aprópe 
de realisare. i 

Starea ei deveni! atátu periculósa, in cátu 
deja toti satenii renunciara la speranti'a d'a o 
vede re»sanetosiata. 

In a troia septemana apoi parintii — 
abdicéndu si ei la ori cesperantie — incepura 
a face pregatirile necesarie pentru evenimen- 
tulu celu mai tristu. 

— — — Si Cesaru nu potea vini la pri- 
m'a lui mirésa, s'o mai védia inc' odata, pen- 
tru ultima-óra in viéti'a acést'a. 


Contes'a Arabela vediendu, cum calulu 
lui Cesaru alunecă de pe marginea siantiului 
si cum cadiú dimpreuna cu calaretiulu seu in 
grópa, scóse unu típetu de infiorare. 


236 


Ea asceptá cáte-va mominte, sé védia ce 
se va intemplá cu sotiulu ei de calaritu ? 


Dar se inspaimantà si mai multu. 

Calulu se miscá, dar in butalu silintieloru 
sale nu se poti aredicá in picióre. Lean frantu 
ambele picióre de dinapoi. 


Dar mediculu mici nu se miscá. Contes'a 
nu sciea moritu-a dinsulu, séu numai a lesî- 
natu? 

Intr' aceste sosi acolo si staulariulu. Con- 
tes'a, dimpreuna cu dinsulu se coborira in 
siantiu. Mai antáiu pipaira pulsulu lui Cesaru, 
acel'a batea cu rapediciune. Elu dara n'a mo- 
ritu, ci numai a lesinatu. 

Numai decátu lu-scósera de sub calu, si 
lu-asiediara mai incolo pe érb'a verde. Cesaru 
nu sciea nimica de sine, cá-ci o rana in capu 
lu-ameti de totu. 

— Alérga numai decâtu a casa, — dise 
Arabela catra staulariulu, — si vina cu 0 co- 
cia, ca 86 ducemu pe domnulu medicu a casa. 

Staulariulu incalecà numai decátu si 
plecă in galopu rapede catra orasiu. 

Contes'a remase singura cu tinerulu me- 
dicu. Deca, cine-va din lumea innalta ar fi 
vediutu-o astu-felu, de siguru ar fi criticatu-o 


237 


aspru. Ei inse acuma nu-i pasă de criti'ca ni- 
menuia. 

Abié se departă servitoriulu, ea numai 
decâtu alergă la isvorasiulu din apropiare, si 
udandu-si batista, grabi a spelă fruntea san- 
gerata a lui Cesaru. Merse si a dóu'a óra si a 
treia óra la isvoru, câ-ci ran'a totu sangerá; 
ea totu si-udá batist'a, si totu stergea fruntea 
lui Cesaru. ... 

De odata elu si-deschise ochii, par câ 
s'ar fi desceptatu din o betía spirituala. Dar 
ceea ce vediú lu-imbetà si mai multu, si ér 
si-inchise ochii. 

Elu vediú pe contes'a, aplecata spre din- 
sulu cu fatia plina de iubire compatimitória, 
cum i stergea ran'a de pe frunte. Elu simti 
atingerea maniloru sale delicate, resuflarea ei 
dulce i incaldiea fruntea, si pieptulu ei rotundu 
se culcă cu elasticitate pe sinulu lui, 

Elu erá fericitu, precum n'a mai fostu 
nici odata. 

Dar acesta fericire fu scurta, dură nu- 
mai unu momentu, dar fu atátu de mare, in- 
câtu Cesaru ameti sub greutatea ei, ca si 
creng'a care se rupe sub greutatea fructeloru 
multe, cu cari a infrumsetiatu-o natur'a. 

Candu apoi elu se desceptà a dóu'a óra, 


238 


se află in patu in o odaia a casei contelui 
Muguray. 

In minutulu in care se desceptă, i pari, 
câ s'a desceptatu din o visare lunga. Scen'a 
eu contes'a pe campu in fundulu siantiului i 
seivi in memoria ca unu episodu frumosu 
din magicele una mía si una de nopti. 


— Inse scen'a acea, — se reflectă elu — 
totu-si n'a fostu visu, — câ-ci éta realitatea 
inaintea mea! 


Întru adeveru, scen'a la care dinsulu se 
desceptà, par’ câ erá continuarea celeia des- 
pre care incepu a meditá. Contesa Arabela 
siedea langa patulu lui, in societatea guver- 
nantei sale. 

— Ah! ce suprindere cerésca! — es- 
clamă Cesaru la desceptarea sa. — Unde 
sum eu? 

— Dupa periculós'a catastrofa acuma 
te afli intr'anulu locu bunu, — respunse Ara- 
bela. 


— Dar ce mi s'a intemplatu ? 


— O nenorocire mare. Ai cadiutu cu ca- 
lulu intr'unu siantiu, si ti-ai spartu ca- 
pulu. 


— Iniru adeveru, — aprobà mediculu 


239 


pipaindu-si capulu. Si cine s'a ingrigitu de 
mine? Dóra ... 

— Eu... mi-am implinitu detori'a, — 
lu-intrerupse contes'a. Dta inca mi-ai facutu 
mie unu asemene serviciu; acuma sórtea A 
voitu, ca eu sé fiu mediculu dtale. 

— Oh! contesa, déca toti doctorii aru fi 
atâtu de amabili, tóta lumea sar face bol- 
nava. 

— Dta esti pré galantu. 

— Celu pucinu mie mi-pare fórte reu, 
câ acuma nu mai simtiescu nici o do1ere. 

— Va sâ dica ingrigirea nóstra de acu- 
ma inainte e de prisosu, deci ne potemu re- 
trage. 

— Oh! me rogu... 

— Dle medicu, missiunea mea e fi- 
nita. 

— Recunoscu, dta si pan'acuma ai fa- 
cutu mai multu, decátu ce meritam, — dise 
Cesaru. 

— Te insieli, domnulu meu; eu, intoc- 
mai ca dta mie, „am facutu numai ceea ce 
asiu fi facutu ori carui bolnavu“, — observă 
contes'a cu picantería. E 

Cesaru si-muscă buzele, apoi dise : 

— Ori caruia ? 


240 


— Da, — respunse ea totu cu alu- 
siune. 

— Eu am cugetatu, câ in asemene casu 
m’ai preferi toturoru bolnaviloru, — si-luà 
elu curagiu a-i observå. 

— Ah! ah! intipuitoriule ce esti! — i 
dîse contes'a semi-seriosu, apoi esî dimpreuna 
cu guvernant’a sa. 

Cesaru, de si remase singuru, nu se sco- 
là. De si dorerea-i corporala treci, elu nu 
se imbraci; câ-ci acuma i seincepú o do- 
rere si mai mare : neliniscea sufletului. 

Cuvintele din urma ale contesei i rapira 
de totu pacea interna. Elu nu sciea cum sé 
si le esplice ? Erau acele óre anunciatóriele 
unei fericiri pentru elu, séu sugrumatóriele 
bucuriei sale pentru totu-de-una ? 

Numai intr'unu tardiu incepu Cesaru a 
se imbracá. 

Pana candu elu se imbracà, decise de 
nou a nu mai continuá rolulu seu de pan'acu- 
ma, ci a declară contesei apriatu, câ o iubes- 
ce, si a-i cere man'a. 

Ocasiunea dorita nu intardîă multu. Ce- 
saru si Arabela se aflau in gradina, conver- 
sandu despre evenimintele dilei. Nimene nu 
erâ in apropiarea loru. 


241 


Erá o frumósa di de vera . . . Sórele ar - 
dea .. . Ventulu nu suflă, si frundiele arbori - 
loru nu se miscau. 

Cesaru de odata se uità la Arabela, si 
fati'a ei tradá o nelinisce mare, Ea séu ascep- 
tá pe cine-va , séu in internulu ei se petrecea 
o mare lupta spirituala. 

Mediculu esplicà neliniscea contesei in 
favorulu lui. Elu erá siguru, câ contesa lu- 
¡ubesce. 

— Ti-s'a intemplatu ce-va, contesa ? — 
intrebá elu in fine, 

— Ba. Pentru ce? 

— Fati'a dtale esprima o mare nelinisce 
interna, 

— Numai ti-se pare... E bine, ce nou 
scii din Albesci ? 

— Nimica. 

— Nu ti-a scrisu nime? 

— Nu corespundu eu nime. 

— Pecatu. 

— De ce? 

— Veturia Trandafiru e fórte bolnava. 

Cesaru tresari, apoi tacă. Cum sé spuna 
elu acuma contesei câ o adóra, candu dins'ai 
reamintesce pe Veturia ?! 


Novele de I. Vulcanu tom. I. 16 


242 


— Despre ce cugeti éra-si atátu de pro- 
fundu ? — lu-intrebă ea. 

— Despre fericire. 

— Ah! interesanta thema. Si despre ce 
fericire incepusi a meditá? 

— Despre fericirea conjugala. Chiar cu- 
getam cum sé-mi potu eu realisá acesta fe- 
ricire ? 

— Pre usioru. Dta ai deja mirésa. 

.— Numai am avutu. Veturia Trandafiru 
n'a fostu demna de mine. Ne-amu despartitu 
mai nainte de a ne cununá. 

— Si nu te vei mai rentórce la ea? 

— Nu. 

— Pentru ce? 

— Pentru cá acuma iubescu pe alta. 

— Ah! Pe cine? 

— Contesa ... 

In acestu momentu in curte se audi unu 
sgomotu. Pe porta intră o trasura cu patru 
cai. Apoi numai decâtu se deschise usi'a gra- 
dinei. Intră unu tineru. Contesa cum lu-ve- 
diù, sari numai decátu in picióre, alergá catra 
dinsulu, si se sarutara ferbinte. 

Apoi se 'ntórsera catra Cesaru, si ajun- 
géncu la acest'a, contes'a Arabola díse : 

— Domnule medicu, am onóre awti re- 


243 


comandă pe contele Faluvegi Árpád, mire- 
le meu! 

Contes'a nu spuse numele lui Cesaru, ci 
numai professiunea. Luii pari, câ contesa 
prin acést'a a voitu a-lu micsiorá, par câ ar fi 
d'en: „Eta medice, ti-recomandu unu conte !“ 
Indata i se aprinse ambitiunea, sii se stinse 
totu amorulu. 

Dar apoi cuvintele din urma ale ei! Cu- 
vintele: „Mirele meu !* 

La aceste Cesaru, par’ câ sar fi cutru- 
pitu cu elu pamentulu, si-perdü tóta presin- 
ta despiritu; ceriulu i se intunecă, elu nu 
vediü nimica ; par’ câ ar fi orbitu la momentu ; 
deveni slabu ca unu copilu, incátu nu erá ca- 
pabilu a stă pe picióre; buzele i se inchisera, 
si nuerá in stare a dice nici unu cuventu, 
par” câ de odata ar fi amutitu. 

Elu se inchinà, dar far’ a rosti unu sin- 
guru cuventu, si strinse man'a contelui cu in- 
forare. 

Peste câte-va minute apoi elu se departă, 
spunendu, câ se simte cam reu, 

Se duse in odai'a sa, se culcă, si nu peste 
multu nu mai sciea nimica de sine, erá in 
deliriu ,., 


16% 


244 
VI. 


Candu se desceptà, se află a casa in Al- 
besci, la cas'a parintelui seu, si langa patu in- 
genunchiá o fiintia palida ca o aparintia idea- 
la, o feci61a cu espressiune de angeru, — Ve- 
turia Trandafiru. S 

Dins'a audindu, câ Cesaru fu adusu a 
casa bolnavu de parintele seu, se scolà numai 
decátu din patulu doreriloru sale, si — 
usandu de unu minutu candu nimene nu 
o observă la casa — alergă iute la casa 
lui Cesaru, pe care siin infidelitatea sa lu- 
adoră, - 

Pe candu Cesaru se desceptă, ea inge- 
nunchiá la patulu lui, rogandu-se lui Domne- 
dieu pentru sanetatea dinsului. 

Cesaru cum o vediu, ca electrisatu de o 
potere magica, se redicà in patu, si imbra- 
tisiandu pe Veturia incepu a plange do- 
rerosu, 

Veturia si-opri rogatiunea, si stergându 
lacrimele lui Cesaru, i dise: 

— Nu plange, scumpe, cá-ci lacrimele 
tale mi-ardu anim'a! 

— Oh! lasa-me sé plangen, lasa-me sé 
versu dorerea mea , cá-ci aceste lacrime sunt 


245 


potezulu fericirii mele. Veturia, ti-juru pe 
unulu Domnedieu, câ numai petine te iu- 
bescu ! 

— Si eu ti-juru ... 

— Ah! nu te jură! Acesta fatia palida, 
aceste bratie vescedite , acésta privire lance- 
dita, vorbescu de suferintiele tale, de amo- 
rulu teu, mai frumosu, mai fidelu si mai ade- 
veratu, decátu ori ce juramentu! 

— Ti-multiamescu, — siopti Veturia. 

— Dar scóla-te, draga, si nu mai inge- 
nunchiá ! Nu e loculu teu acolo, ciaice pe 
anim'a mea. Dar nu, anim'a mea nu e demna 
de tine. Scóla-te, angerulu vietii mele! Loculu 
acel'a nu e alu teu, ci alu meu. 


Si elu aredică incetisioru pe Veturia, ca- 
re n'avü nici atát'a potere ca sé se fi potutu 
aredicá. Apoi dins'a ocupă locu pe uau 
scaunu, si Cesaru continua : 

— E mare pecatulu ce am comisu in 
contra ta. Te-am parasitu, te-am uitatu, ti-am 
tradatu amorulu, am iubitu pe alta. Ambi- 
tiunea mi-a invinsu amorulu pentru tine. Eu 
trebue sé ingenunchiu inaintea ta, si nu tu 
inaintea mea! 


Veturia, sub impressiunea acestei feri- 


246 


ciri mari si rapede, nu poti sé graiésca nici 
unu cuventu. 

— E mare pecatulu meu, — incepu de 
nou Cesaru, — dar si pedéps'a suferita fu 
asemenea. Intr'o di m'am vediutu ataeatu in 
ambitiunea mea, acestu simtiementu celu mai 
ferbinte alu meu, fara care n'am cugetatu a 
poté trai; fünti'a, careia i consacrai amorulu 
meu, la care m'a condusu numai ambitiunea, 
chiar dins'a a venitu sé-mi insulte passiunea 
conducatória; ambitiunea mea fu ucisa, ea 
cadiü dreptu jertfa pontru pecatulu meu in 
contra ta, dar la mórtea ei mai cá si cu mi- 
am respiratu sufletulu. 

F'eciór'à totu tacea, adâncita in visári 
prin regiunile fericirii. 

Cesaru continuă: 

— Dar este acésta pedépsa de ajunsu? 
Egaléza ea pecatulu meu? Nici decátu. Din 
contra eu o consideru de o binefacere pentru 
mine, Acuma me simtiescu mai usioru, mai 
liberu, mai fericitu; cá-ciin finesum lip- 
situ de o tortura spirituala, eu nu mai am 
nici o passiune vana, — nu sum ambi- 
tiosu! 

— Ah! — siopü Veturia cu bu- 
cu: ía. 


247 


— Da, scump'a mea, pecatulu meu e 
mare, 8i pedéps'a nici decâtu nu e des- 
tulu de aspra. Consciinti'a me acusa, si 
nu-mi speru mangaiare decátu numai de 
la grati'a ta. Dar eu nam curagiulu a 
te rogá. Me rusinu inaintea ta. Me temu de 
tine! 

— Eu teiertu... 


— Tu mo iorti! Dar audi, cá pecatulu 
mou e mare, fórte mare. Acesta nu se póto 
iertă, 


— Dar eu ti-lu iertu! 


— Ti-multiamescu! Aceste cuvinte par” 
câ wau renascutu de nou. Par cá numai 
de asta-di incepu a trai. Da, adeverat'a mea 
viétia se incepe acuma, cá-ci éta sum cura- 
iitu de pét'a mea — ambitiunea, mi-ai ier- 
tatu pecatulu celu mare — infidelitatea, si 
am éra-si tesaurulu celu mai scumpu — amo- 
rulu teu. 


— Oh! Acosta lai avutu totu-de- 
una... 

— De acuma inainte "nu voiu ave alta 
dorintia, decâtu a implini tóte aspiratiunile 
tale, — nu alta aspiratiune, decáiu a te vedé 


248 


fericita, — si nu alta, fericire si ambitiune, 
decáiu câ esti a mea. 

— Si eu voiu fi forte fericita, — siopti 
Veturia cu nespusa fericire. 

— Asié sâ-mi ajute Domnedieu, precum 
te voiu iubi! — incheiă Cesaru cu solenitate, 
sarutandu man'a Veturiei. 


La o septemana dupa cele intem- 
plate mai susu se facü alegerea de depu- 
tatu. — 

Candidatulu romanu cadiü. 

Elu obtienú numai pré mic'a minoritate 
a voturiloru. 

Conducatorii poporului romanu vediendu 
re:agerea lui Cesaru Ulpianu, si concludandu 
din acesta portare, câ elu s'a vendutu conte- 
lui Muguray, se lasara si ei a se capacitá de 
catra cortesii acestuia, 

Parintele protopopu, care la conferinti'a 
din Luncesci a recomandatu cu atâta focu 
d'a se primi propunerea lui Cesaru Ulpianu, 


249 


ca s6 se candideze romani in tóte cercurile 
electorale, -— fu celu d'antâiu, carele promise 
totu concursulu seu posibilu in favorulu con- 
telui. 

Nu e mirare, câ-ci elu'avea unu fecioru, 
si se temea cá-lu voru inrolá de honvedu; ér 
contele i promise, cá-lu va scapá. 

Unu altu preotu voiă s6 capete pa- 
rochia mai buna, — inse fara spriginulu 
contelui nu credea a-si realisă dorinti'a a- 
cést'a. 

Unu notariu avea chiar unu procesu cri- 
minalu, si-apoi contele erá priotenu bunu cu 
vice-comitele. 

Unu avocatu aspiră sé fia fiscalu domi- 
nalu la cutare mosía a contolui. 

Unu preotu — totu de cei cu gura mare 
pe la inceputulu alegeriloru mai tardiu 
si-aduse a minte cá dinsulu are unu fecioru 
juristu absolutu, care aspira la unu postu in 
districtu, — deci nu va fi bine a lucrá in con- 
ira contelui, care e omu cu vadia mare in dis- 
trictu, 

Unu posesoru — chiar acel'a, care la 
banchetulu din Luncesci a datu tîganiloru 
o suta de florini pentru o hora romanesca — 


250 


avendu pré multe vite pentru mica sa 
pasiune, — fu silitu a luá in arenda de la 
contele, — deci niei nu potú lucrá in con- 
tra lui. 

Unu altulu ..-. 

Dar de ce sâ-i mai instru? Aflati numai 
pe scurtu atâta, câ mai toti membrii din a- 
cestu cercu ai conferintiei din Luncesci, cari 
acolo,dar mai alesu la banch3tulu urmatu dupa 
conferintia, tienura discursuri pline de spiritu 
natiunalu: acuma la actulu alegerii se aflau 
in taber'a contelui. 

Cesaru Ulpianu sar fi presintatu din 
tóta anima la alegere, ca sé repereze ce 
a stricatu, dar elu nu se poti miscă din Al- 
besci. 

Avea o bolnava, — de care trebuiá 
sé grigésca ca de lumin'a achiloru sei, cá-ci 
bolnav'a i eráscumpa si adorata, erá Ve- 
turia. 

Serman'a copila, care la rentórcerea lui 
Cesaru la Albesci se află in o bóla periculósa, 
dupa ce lu-revediu, dupa ce se convinse de 
iubirea, lui, fu cuprinsa de o bucuria atâtu de 
mare, incâtu acâsta i slabi nervii de totu si 
fu silita a se culcă de nou. 

Mirele ei veghiá totu la patulu dinsei, 


251 


petrecéndu cu atentiune incordata tote simp- 
tómele bólei. 

Acést'a intr'o di deveni atátu de pericu- 
lósa, incâtu tinerulu medicu intr'unu momentu 
ronunciă la tóta speranti'a d'a o mai vedé 
vindecandu-se. 

Dorerea lui fu cumplita. 

Elu o iubiá si erá iubitu de dins'acu tóta 
caldura animei sale; avea sé-si realiseze 
acusi ilusiunile de fericire, — si éta in mo- 
mentulu ultimu fatalitatea vine sâ-i taie fi- 
rulu fericirii sale. 

Mare a fostu pecatulu — ce dinsulu 
a facutu in contra iubitóriei sale mirese: 
dar acuma a suferitu de ajunsu pentru a- 
cola ! 

O di si o nópte petreci Veturia in starea 
acést'a, si numai a dóu'a di desu de demané- 
tia incepü sâ-i fía mai bine, 

Cesaru si parintii ei rosuflara mai usioru, 
Bucuri'a ocupă loculu tristetiei in animele 
loru. 

Apoi Veturia din di in di se simtiea 
totu mai bine, pana co in five se vinlecà de 
totu. 

Vioiciunea intră éra-si in ospital'a casa 
a notariului Trandaâru. 


252 


Toti surideau, toti se bucurau, toti se 
simtieau fórte fericiti. 


Peste dóue luni satulu Albesci avü 0 ser- 
batóre. 

De sierá di de lueru, toti satenii se 
aflau a casa, barbatii si femeile se preamblau 
in vesiminte de serbatóre, ér copilitiele in kai- 
ne albe. 

Toti erau gata de serbatóre. 

Asta serbatóre erá cununf'a lui Cesaru 
Ulpianu cu Veturia Trandafiru, — pe cari 
totu satulu i iubiá si stimá, carora toti sate- 
nii li doriau fericire. 

Cununi'a s'a serbatu cu mare solenitate. 
Totu satulu erá de fatia... 

Dupa actulu cununiei Cesaru primi din 
Luncesci o scrisóre. 

Aceea eră insciintiarea contelui despre 
sigur'a alegere a lui Cesaru de medicu su- 
premu alu districtului. 

— Asié dara ne vomu mută la Luncesci ? 
— lu-intrebá mirés'a fericita, 


253 


— Ba, — respunse mirele resolutu. 

— Pentru ce? 

— Nu voiu primi alegerea, 

— Dar de ce? 

— Pentru câ acuma nu mai sum ambi- 
tiosu. i 

Veturia lu-sarută cu fatia suridienda de 
feri cire, 


CUPRINSULU: 


AN 


Doi morti vii . 
Anima pentru anima 


Amoru si ambitiune . 


163