A.L.Ivela — Dictionar muzical ilustrat (1927)

Pé 


e 
E 









Lë | 
| tt LAMELOR PRECISA LOLA EDAG ADI At 
Po STET) ART SELL UO TTT PUMP LEI ELL LTL CLER TELL EEE LILLE ULEI LU OD | Leg 


7 d ASI VELA za SEH 
PROFM OR Jn Wu A BE CURESTI ay 


Se 





i 
' 


inn 
hun 


CIEL TRI a 


în 


ITI TUI IRAN) că EE 


¥ 
NUMERE HIIU ODEM TITTEN O OSUTTTDTO OTTO 





| DICTICNAR 
= 4 
== D pony 
=: ` =z 
îi ILUSTRA | je 
E | == 
FE ELNE ~ TP Dr MUNCA PRIN MUNCA SÉ 
SE G. nescu cs 
== $ 
= P e e ZS 
BR SS 
` g- E 
= SE 
= = 
=>. = 
Ss = 
_ | 
= = 
= x 
SE F 
E: Pan 
= d 
Ss 3 
== ¥ 
z E 
4 , i 
EDITURA SE 
ENEE, = = e 
LIBRĂRIEI «UNIVERSALA? ALCALAY & Co. R 
a CU RESII. lee Vim Na. 27. RI CURESTI 3 
e E] 3 
li 0 a mt arian d a a m 
TTA O OAT N AEE EN IPL LL it aie i, LMI i ti il 











POIANA E 


3 9007 0340 4536 9 





a i 


‘ SC" | O. 









PROFESOR DE muzica. = BUCUREŞTI < 
= Se? + 


„DICŢIONAR MUZICAL 
ȘI ILUSTRAT) 


Odihneşte-te de muncă prin munca“ 
e | st! ZS A P 


G. Eneseu 
J 


EDITURA 
LIBRĂRIEI «UNIVERSALA» ALCALAY & Co. 


Na 59008588160800505000008300600383386000000055083800060380505550403305009355060008390000685838h 


BUCUREŞTI. — CALEA VICTORIEI NQ. 27. — BUCUREŞTI 











mă i: . v pos a a 
Znchinat Majestății Sale Regina Maria 
Pi ima Suverană a României întregite 


A fugusta Pro tectoare a Artelor române 











mA LiIVELA 


1987 


uarie 


a 


19 Te 


ecedat la 


Digitized by the Internet Archive 
in 2014 


ntips://archive.org/details/dictionarmuzicalO0ivel 


Prefafa 


Am publicat până acum, pe ogorul învățământului 
muzical, lucrări adresate scoldrimii de toate gradele, 
dela grădinița și cursul primar. până la cursul su- 
perior de liceu, toate cu serovar ga înaltei autori- 
{afi școlare. 

Doritor de a putea fi de folos şi celor cari, în 
afară de şcoală, ar voi să afle câle ceva dinir'ale 
muzicii, am alcătuit prezenta lucrare. | | 

„Dicţionarul muzical ilustrat” cuprinde explicarea 
termenilor privitori la: 

a) voci, instrumente, muzica clasică, bisericească, 
“populară; - 

b) teoria muzicii, notaţiune, principii, armonie, 
fugă, compoziție; A 

c) legătura dintre muzică şi poezie, literalură, artă 
dramatică, mitologie si istorie. 

Am mai introdus si biografiile celor mai de samă 
maeștri ai muzicii . universale, precum și, ca articol. 
separat, operele cele mai cunoscute. 

Am căutat a da o deosebită grije muzicii românești 
şi de aceea, pe lângă articolele ce interesează direct 
uceasiă chestiune, am introdus și biografiile maeştri- 
lor români, precum și un tablou de virtuosi români, 
critici, profesori de conservatoare. | 

Redactarea definifiunilor, comentariile și întregul 
spirit insirucliv al lucrării constitue parlea perso- 
nală; ceea ce am tuat textual dela alți, am pus între 
ghilimele si, unde răspunderea infelesului e mai mare, 
am aratat si numele autorului, cum e, de pildă, la 
frază, motiv, melodie, etc. -< S e 


x 


Se cuvine să aduc aci „nulfumirile mele D-lui S. 
leder, directorul edilurii „Universala”, pentru soli- 
ciludinea manifestată întru lipărirea acestei cărți; 
opindnd că prin aceasia s'ar aduce o contribuție la 
mijloacele de cultivare a cunoșlințelor despre muzică, 
a înlăturat în serviciul cauzei, îndoelile riscului de 
editare. e 

Mulţumesc de asemenea tuluror prietenilor, in spe- 
cial colegului profesor J. Byck, precum și fostelor 
eleve si elevi, în deosebi M. Grindea, pentru ajutorul l 
ce mi-au dat la manuscripte și corecturi. 

O mențiune deosebită se-cuvine aċtualului meu 
elev Alexandru Lupu, care a lucrat cel mai mult, cu 
un devotament vrednic de a fi dat ca exemplu. 

Si acum, ca încheiere: în cadrul restrâns al unui 
dicţionar, nu se pol da amănuntele ce intră în atribu- 
[ia manualelor speciale. 

Si loluși, nu e de mirare ca, fiind” chiar așa, pre- 
zenta carte să aibă lacune st poale încă destule; 
calea aceastae prea putin bălătorită la noit=De aceea 
voi primi cu recunoștință părerile şi observările celor 
cari asupra cuvintelor. „criție” și „critică vor fi 
de acord cu înţelegi formulat in acest dicţionar la 
litera C. 

Ce mângâiere pentru mine, să din, că cel putin 
cei fără prejudecăți ar putea găsi aci câle ceva de. 
jolos! Ar însemna că nau rămas zadarnice nici strå- 
duința de a duce lucrarea până la capăt, nici tenaci- 
lalea de a învinge es PUS ned Lo Sg unei grele 
Ji je rue cdi | z 2 


A b. /vela 


Profesor de muzica sn București 
Id Fevruarie, 1927. | î 


> 


r i E ee 





Către cefitori 


Când ne-a vorbit intdiasi dată Iveta despre opera 
sa DICŢIONAR MuzicaL, o lucrare de memorie strânsă, de 
cunoștințe întins”, de erudiție, de notări culese o întreagă 
vieafa de om, cei care ne găsiam în biroul editurii ne-am 
uitat unul la altul şi apoi ne-am mutat privirea pe omul 
care nu ne vedea, desi era între noi. Ivela, orb cu desa- 
varsire, de 30 de ani orb, vorbia mai departe, își depana 
glasul moale şi insinuant. Apoi a tăcut si el, simfin- 
du-ne atenţia îndreptată asupră-i. I s'a părut, poate, că 
sovaiam. | 

Mişcaţi, i-am cerut manuscrisul si l-am trimes în- 
data la tipar. Infelesesem că este opera de care se mån- 
dria el mai mult. ‘Dar nu bânuiam ca va fi cea din 
urmă si că autorul, după ultima corectură, va muri, 
înainte de apariția operei sale de căpetenie in public. 

Judece cetitorii, răsfoind cartea de faţă, câtă stră- 
danie, câtă iubire de oameni, — între care se silea să fie 
cineva, — câtă patimă pentru muzică, şi câtă suferinţă 
poate fi cuprinsă în alcătuirea aceasta, agonisită de un 
orb, fără nici o altă colaborare. 

Noi, editura, vom căuta să-i perpetum numele, ti- 
părind ori de câte ori va fi nevoie „Dicţionarul Muzical“ 
și răspândindu-l cu stăruință. Prin opera aceasta nu- 
mele lui Ivela va dăinui pentru noi, şi marea sa râvnă 
şi dragostea sa de muzică, si voinfa sa de nimic des- 
curajată, nu se vor pierde. E tot ce poate dori un autor. 


1 Martie, 1927 EDITURA. 


ei 1 





"an 


Bibliografie 


Dictionare de muzica: 


Titus Cerne, Dictionar de muzica 


(Vo) | A-E; vol. I, E-L; Iasi, 
Vieata Românească). 

Timotei Popovici, Dictionar de mu- 
zică (Editura autorului, Sibiu 
1905). | 

Charles Soullier, . Dictionnaire de 


musigue (Paris, Alphonse Les 
duc). 


Hugo Riemann, Dictionnaire de 
musique (trad. franceză de Geor- 
ges Humbert; Lausanne, Librai- 
rie Payot & C-ie). 


Enciclopedii: 


Dr. C. Diaconovith, Enciclopedia 
Română (Sibiu, Astra", 1904). 
Lazăr Şăineanu, Dictionar universal 


al limbei române, ed. IV, (Cra-. 


iova, Scrisul. Românesc; 1922). - 
Nouveau petit Larousse 
(Paris, Larousse, 1925). 


R Istoria muzicii: 


N. E. Idieru, /sforia artelor fru- 
moase (Bucuresti, Tip. ,,Guten- 
berg, 1898). | 

Combarieu, Histoire de la musi- 
que, 3 vol. (Paris, Librairie Ar- 


mand Colin, 1919). 

Fetis, Histoire générale de la mu- 
sique (1869—1876, 5 vol). 
Lavignac, La musique et les mu- 

siciens (1895). 7 


Lucrări speciale: 


Nifon N. Ploesteanu, Vicarul Sf. 
Mitropolii, Carte de muzică bi- 
sericească pe psaltichie si note 
lincare (Bucuresti, „Gutenberg” 
si Tip. cărților bis., 1902). 

I. Popescu-Pasărea, Principii de 
muzică bisericească-orientală (Bu- 
curesti, Tip. cărților bis., 1923). 

T. T. Burada, /storia teatrului in 
Moldova (laşi, vol. ÎI, 1915; 
vol. II, 1922). 


D. C. Ollănescu, /storia. teatrului 


la Români, (Analele Acad. Rom., 


Sett. lit, (Partea L Tom. XVIII, 
Partea II, Tom. XX). 


` Maximilian Costin, Vioara (Bucu- 


-resti, 
1920). 

Revista ,,Muzica’’, publicată de. 
Maximilian Costin si Georgescu- 
Breazu (Bucuresti-Timisoara). 

Gh. Adamescu şi M. Dragomirescu, 
Literatura română. 

Petre V. Hanes, Manual de ‘limba 
română. 


„Vieaţa, Românească”, 


E UU 


illustré, - 


em 


Prescurtări 


Orice cuvânt explicat, de câte orl se repetă; nu se mai serie 
întreg, ci numai inițiala. 


r 


CX., exemplu. , 

fig., figurat. ; 

fr., francez sau. de origine franceză. 

germ., german. 

gr., grec. , 

it, italieneste. 

lit, literatură. 

mit, mitologie. 

Mold., Moldova. 

P- pentru. : ec? d 

presc., prescurtat. di 

slav., slavon (vechi). 

ji vezi | : 

v. oe, vezi acest cuvânt (aceste inte), | 
-Semnul  indică- repetarea cuvântului, | 


D 


ACTIONAR MUZICAL 











DE 
e mi d 
- = 
A = Sunetul din uotatiunca ger- număr de măsuri întregi de pauză. 
e mana, corespunzător cu sunetul LA  2.- Cuvinte de abreviatie (v. PRE- 
(v. Ac.) din notatiunea muzicală; mo-  SCURTARr). | 
dernă (v. GAMA). In antichitate şi Intrebuintarea abreviatiunilor se 
mai ales in vechea muzică greco-  řeferă numai la notatiune, ele nu 
orientală, treptele gamei erau no- schimbă nimic din melodie. 


tate cu literele alfabetului grec. Aë 


PSALTICHIE). 

A ballata (it.)= In forma baladei. 

Abbellimento-Abelitura (it.)= Or- 
nament. 

Abc (muzical) =O carte servind a 
învăța metodic primele elemente de 
muzică: notatiune, valori, măsuri, etc. 

Abilitate = Indemânare, înlesnire, 
dibăcie, în. tehnica execuției, doban- 
dite prin stăruitoare exerciții şi ex- 
perienta în decursul anilor. 

Abreviatiuni = 1.- 4) Semne de pre- 
scurtare întrebuințate mai ales in 


en: lun P 


sE erei 








muzica instrumentală, fiind o inles- 
nire si pentru scris si pentru cetit. 
(v. LENEŞ); 4) pentru repetarea unci 
părți de măsură; b) a unei măsuri 
întregi; c) a două măsuri; d) a ùnui 





“primii profesori au fost: 


Absolut = Muzica considerată ca 
gândire proprie, independent de 
relatiunile cu arta dramatică, cu poe= 
gia sau cu vreun efect onomatopeic. 

Abt Frantz (1819—1885) =. Com- 
pozitor german ‘popularizat datorită 
liedurilor și cvartetelor pentru voci 
bărbăteşti. Melodiile sale figurează 
în mai toate colectiunile reuniunilor 
corale. 

Abud = Un fel de instrument de 
suflare al vechilor Evrei, înrudit cu 
trompeta. | 

Academie = 1.- Şcoala creată de 
filosoful antic Platon, în grădina 
lui Academ. 2.- (naltă instituție de 
învățați, cari: se ocupă cu studii 
şi cercetări literare, științifice, is- 
torice: A. română, A. franceză, etc. 
3.- Şcoală pentru specialități: A. de 
sporturi, de comerț, de muzică şi 
artă dramalică. In Bucuresti Aca- 
demia de muzică si ‘Arta Drama- 
fică a fost întemeiată in 1900 de 
Theodor Stoenescu, la inceput cu 
intentia de a crea elemente artistice 
pentru un teatru popular. Printre 
Th. Stoe- 
nescu, dramă; D. G. Kiriac, armo- | 
nie, contrapunct si clasă de cor; 
G. M. Cordoneanu, principii, si flaut; 
Gr. Ventura, istoria muzicii; M. 
Cohen-Linaru, canto şi compoziţie: 





Dy D. Voriăs si L Lubicz; patio; 
etc. Certificatul de absolvire nr. 1 
(armonie şi piano) posedă Ivela, au- 
torul acestui dicționar. Camarazi la 
aceeași clasă au fost pe atunci: Gr. 
Teodosiu, Radu Gradea, lonel G. 
Brătianu, Gr. Havrilez, Ing. Schiff- 
Jers, Petre Ciorogaru, etc. Mat toţi 
Sau afirmat in urmă pe ogorul mu- 
zical. 

A capella (it.) v. CAPELLA. 

A capriccio (it.) v. CAPRICCIO. 

Acatalectic = Vers antic care are 
ultimul metru cu numărul com- 
plet de silabe, spre deosebire de 
CATALECTIC (V. AÇ.). 

Acatist = Imn religios ce se cântă 
stand în picioare, in cinstea Mai- 
cii Domnului. 

Acatistier=Carte bisericească con- 
ținând acatiste (v. AC.). 

Acbabe = Specie de monocord per- 
San, a cărui coardă unica e pusă în 
Vibratiune de op cilindru de lemn, 
servind de arcuş. 

Accelerando = Din ce 
grăbit, termen de mişcare. 

Accent = 1.- Apăsarea vocii; nu 
poate lipsi dela începutul unei mä- 
„guri. 2.--A. peste o notă, în Specia’ 
D apăsare a execuției vocale sau 
instrumentale, ca o expresie deose= 
bită. 3.- A. periodic, wel ce se re- 
petă regulat din două în două bă- 
tăi, din trei în trei, etc.; a) A. prin= 
Cipal, totdeauna pe timpul întâi 
al unei măsuri, fie simplă, fie com- 
pusă (v. MĂSURĂ); b) A. secundar, 
pe timpul 2 în măsura ‘|,, pe tim- 
pul 4, 7 si 10 în măsurile: ls, a 
si °l, adică la fiecare început de 
măsură simplă ‘ce intră în alcătui- 
rea unei măsuri compuse sau mixte. 
A. periodic este ceea ce face să se 
recunoască după auz în ce măsură 
e scrisă o bucată de muzică si în 
special de dans. 4.- A. silabic sau 
fonic trebue să aibă orice cuvânt; 
a) pe ultima silabă: soldat (oxiton): 
b) pe penultima silabă: carfe (paro= 
xiton); c) pe antepenultima silabă: 


in ke mai 


sudifa’ (proparoxiton). 5.- A. ritmic 
sau metric, cel pus pe prima sj- 
labă a unui metru din poezie. In 
orice vers accentul silabic trebue 
să corespundă cu accentul metric; 
orice cuvânt gnonosilabic poate fi 
luat, după nevoie, ca accentuat sau 
neaccentuat. De asemenea un cuvânt 
mai lung prinieşte încă ‘un accent pe 
Jângă cel silabic, cu condiţia ca si- 
laba să nu fie vecină cu aceea a ac- 
centului silabic. Ex. 1: Sub cer de 
plumb  întunecos.... răspândind în- 
fiordre; ex. 2: accente arec nnn 
necorespunderea accentului  silabic 
cu cel metric: Hai să dăm mână ‘cu 
mână (Alecsandri).  Românașul o 
iubeşte ca sufletul său (Sion). 
6.- A. de tristetd, de bucurie, etc. 
anumite expresiuni de sentiment ce 
se dau unei bucăţi de muzică. 7.- 
Accentul pe un anumit cuvânt din 


propozitiune determing un anumit 
înţeles. Ex.: Pisica blândă  sgârie 
rău. 


Accentuat=1.- Pasaj, fragment pus 
în evidență, fie printr'o expresiune 
sau execuţie mai pronunţată, fie 
printr’un rol deosebit ce-l dă unui 
instrument sau unei voci intr’un an- 
samblu._ 2.- Timpul întâi. -dintr’o 
măsură, numit forte sau fare. 

Accentus = Pasaj din rugăciunile 
cultului catolic, cântat de preot sin= 
gur, spre deosebire de CONCENTUS (V. 
AC.) Are şapte formule numite 
cddente. | 


Accesorii = Cele necesare pentru 
folosința unui instrument muzical. 
Pentru vioară: arcusul, coardele, 
cuiele, limba, căluşul, cordarul, nas- 
turele, surdina, sacazul (v. AC.) 
Pentru instrumentele de suflare: an- 
cia, mustiucul, culisele, etc. (v. Ac.). 

Acciatura sau Acciacatura = Apo- 
giatură (v. ac.), mai ales când nota 
mică e scurtă. dë 

Accident (pl. @ccidenti) = 1.- 
Semn de 4lteratie pus inaintea unel 
note pentru a-i schimba intonatia. 


Li 








Accidentii muzicali unt: diezul §, 
bemolul P şi  becarul 4 ; dublul 
diez X, dublul bemol PP şi dublul 
becar fý (v. ac). Z=- Acci- 
dentul se scrie imediat la stânga 
notei pe acelaşi loc in portativ; se 
ceteste însă întâi nota si apoi ac- 
cidentul; 3. Dacă accidentul e scris 
la cheie, efectul său se aplică; la toate 
motele cu același nume,din întreaga 
bucată (v. ARMURĂ), independent de 

Dep. 

= Ea e ne a 
fee === 


Di 





înălțime. Dacă accidentul e scris în 
cursul cântării, atunci el influen- 
teazi notele cu același nume numai 


eS a — 
| E e — _ << ae aia aa 
- = Ge 


ame e ` e ee ee ze ` 


din acea măsură. 4.- A. de siguranță 
Sau precautiune, cel pus fără a fi 
fost neapărată nevoie, ci numai ca 
prevedere, ca să nu se facă vreo 
confuziune. De obicei în măsura ur- 
mătoare, sau în reluarea primei 
tonalități după lo modulație. 


i SEES ee 


E RE iai O Ow A e 








Accidental = 1.- Un accident în 
cursul cântării. fără a cauza vreo 
modulatiune (v. Ac.). 2.- Liniuta su- 
plimentară (v. AC Jl 

Acefal = 1.- Măsură cu. fortact 
Av.ac.) 2.- Metru care începe pe o si- 
labă neaccentuata: iamb, amfibrah, 
anapest (v. c.). 

Acetabulum (lat.) = 
foarte sgomotos, ła cei vechi, si pe 
„care Italienii îl numesc astăzi Cre- 
pitacolo. Era de bronz sau de argint, 
lovit ca si sistrul, cu o baghetă de 
metal. Se numia astfel din cauza for- 
mei sale de vas. 

Acolada=1.- Trei lovituri cu latul 
sabiei, aplicate de episcop cavale- 
rului medieval când depunea jură- 
amantul. 2.- Arcul care uneşte cele 


Instrument: 


două portative ale notelor de piano, 
orgă, harpă şi toate portativele pen< 
tru o partitiune completă de cor 
sau orchestra (v. BARĂ). ` 


m 


Acolada 


























E , E ae 
a OE eee 
a er 
Le RE aa a ST 
>E a 92 — 
emm a — ae eS | sens we 
z i = = = 
Acompaniament (fr, însoţire) = 


Partea muzicală ce ‘sprijineste sau 
completează efectul unei bucăţi de 
voce sau instrument, solo, duete, ter- 
fete și chiar cor complet, 2.- Se zice: 
solo de voce. cu A. ile cor (tot vo-- 
ce); solo de vioară cu A. de orches= 
tră cor cu A. de orchestră; voce Sau 
instrument cu A. de piano sau orgă, 
foarte frecvent, întrucât ‘aceste (două 
instrumente pot rezuma efectele de 
armonie ale unui întreg ansamblu. 
intrun trio de ex. pentru vioară, 
celo si piano, acesta din urmă nu are 
numai rolul de A., ci si un rol im- 
portant ca si celelalte două. 

Intre acompaniatori ‘si solişti tre- 
bue să fie o unificare de emt cs 
ritm si frazare. Mai adesea acom- 
paniatorul wmeîndemânatec compro- 
mite execuţia celor Mui buni soliști. 
(v. DISCRETO) 

Acord =1.-Un grupide 3,4sau5 
note suprapuse la interval de terță 
‘si făcând parte din aceeaşi gamă (v. 
ARMONIE). 2.- A. armonic, dacă su- 
metele se-aud în acelaşi timp; A. Me- 
lodic (arpegiu), dacă sunetele se e- 
xecut# pe rand. 3.- Fiecare sunet din 
A. are un nume, socotind pe rând, 
de jos in sus: fundamentala, terta, 
cvinta, septima, nona, după cum e 
intervalul fata de fundamentală. 4.~ 
Pe fiecare treaptă cu gama majoră 
sau minoră model, se poate aseza 
câte un (A. de 3 note. Distanţele în- 
tre aceste 3 sunt diferite, de aceea 
şi acordurile ise grupează în specii: 
a) A. specia I= terța mare, cvinta 





perfectă; se mai zice şi A. perfect, 
major sau dur. Ex.: do-mi-sol se 
găseşte la modul major pe treptele: 
1, 4, 5 si în minor pe treptele 5 şi 
6; b) specia a Il-a=terţa mică, cvinta 
perfectă, se mai zice si A. perfect 
minor sau moll. Ex.: re-fa-la se ga- 
seste pe treptele 2, 3, 6, in modul 
major si in minor pe treptele 1, 4; 
c) specia a III-a=terta mică, cvinta 
micşorată. Ex.: si-re-fa. Se găsește 
pe treapta 7 în modul major si pe 
treptele 2, 7 în minor; d) specia! a VI-a 
=terta majoră, cvinta mărită. Ex.: 
do-mi-sol diez se găseşte numai ‘pe 
treapta 3 a gamei minore armo- 
nice. 5.- æ) A. perfect major, spe- 
cia I; b) A. perfect minor, specia 
a Il-a. 6.-A consonant sau de repaos 
(specia lşia Il-a) alcătuit din inter- 
vale consonante. Sunt de sine stătă- 
toare şi nu cer deslegare. 7.- A. diso- 
nant sau imperfect nu pentru că sună 
urit, ci pentru ‘cA cere deslegare 
întrun alt A. 8.- A. în istare directă 


Sard 
hol ammonite 
_ rei 


ordur thee 










Lsarenk tau 72, weak 
Seed F peel? 





2 


Luhe shani 
É SE 


4) poziția cvintei: do-mi-sol; 5) po- 
zitid terţei; c) poziţia octavei, după 
Cum fiecare din acestea e la partea 
superioară; d) poziţia strânsă pia- 
nistică ei e) poziţia largă, spațioasă, 
corală sau orchestrală. 9.- Inlantuirea 
acordurilor (v. ac.). 

Acorda (a) 1.- Wocile întrun an- 
Bamblu coral=a unifica părțile ca 
tonalitate. 2.- Unt instrument =a fixa 
fiecare coardă la sunetul ei precis; în 
genere după ta al diapazonului sau 


după LA luat după piano. As Or- 
chestra = toate instrumentele după 
LA al instrumentelor de suflare, cla- 
rinet sau oboe, când nu ia parte şi 
piano. 4.- Un piano=a aduce cele 
două saw trei coarde corespunză= 
toare fiecărei note, la tonul desă= 
vârşit (v. cor). 

„ Acordaj = ‘Mestesugul de a acor- 
da un piano sau © orga. 

Acordeon (armonică) = Instrument 
muzical purtător, cu fancie liberă, a= 
vând la dreapta un rând, două şi: 
chiar trei rânduri ide clape, pentru 
partea melodică $i la stânga alte 
clape pentru notele “principale ale 





_ acordului, ca acompaniament. Fie= 


care clapă dela mâna dreaptă si dela 
mâna stângă produce sunete: deo- 
sebite la închiderea şi deschide- 
rea burduiului care uneşte cele două 
laturi purtătoare -ale clapelor. 
Acordor = 1. Profesionistul care a= 
cordează si repară un piano sau o 
orgă. 2.- Unealta numită si cheie de 
acordat, in forma de~T, pentru pia- 
no, sau. în formă 'conică pentru o 
orga mare. l 
Act=O parte determinată dintro 
operă sau piesă dramatică, cu anu= 


mite puncte principale din desfasu- 


rarea acțiunii. -Unele lucrări dra- 
matice rezumă întreaga desfăşurare 
întrun singur A. 

Acţiune=1.- Mieaţa, mișcarea ce se 
pune in desfășurarea unei lucrări 
dramatice. 2.- Intâmplarea însăși a- 
rătată prin subiectul unei piese: ac- 
tiunea se petrece la fară. 

Actor = 1.- Un artist care întru- 
pează un (personaj în acțiunea dra= 
matică. Talentul, cultura, scoala spe- 
cială si experiența fac pe A. să 


se transforme perfect în persona- 
- jul reprezentat. La aceasta contri- 
bue studierea rolului, spiritul de 
observatie, apoi jocul de scenă, cos- 
tumul, deghizarea, etc. 

Acuitate—1. - Gradul de înălțime ce 
poate atinge o voce sau un instru- 
ment, 2.- Inălţime, adică una ‘din cele 
trei însuşiri “ale unui sunet mu- 
Zical (v. SUNET). 

Acusmat = Cel care are aparatul 
auditiv bine desvoltat sau numai 
Gare nu e-lipsit (de auz. 

Acusmatic = Care are simţul auzu- 
lui (fără cel al vederii. 

Acustica = 1.- Partea din studiul fi- 
zicii, care se ocupă cu legile de 
producere şi răspândire ale sunete- 
Jor: calculează vibratiunile fiecărui 
sunet, stabileşte raporturi numerice 
între sunete, ca interval, acorduri, 
etc. 2.- Felul de rezonanță- a su- 
metelor intr’o sală, teatru, templu: 
MA. bund, ‘A. defectuoasă; e maimult 
o nimereală decât rezultatul celor 
mai Sutor arhitecți (v. INTERFE- 
RENTA). 

Acute = Note înalte, executate de 
obicei de vocile prime: soprano, 
fenor sau de instrumente cu roluri 
prime: vioară, flaut, flagiolet, etc. 
Vocile dramatice, din cauza olumu- 
lui mare, nu pot lua A. In schimb, 
acutele fac succesele vocilor lirice 
si lejere. Se zice: A. frumoase, ami- 


wle, sustinute, sigure, sau kontra= 
riu: aspre, ‘Stridente, slabe, wesi- 
gure. 


Adagio=1.- (termen de mişcare sau 
tempo) Rar (--- ) 2.- Prin extin- 
tere, titlul unei părți dintro lu- 
crare muzicală: (A. din Sonata Pate- 
Zică de Beethoven. 

Adam Adolf (1803 —.1856) Au- 
tor e opere comice gustate pe a- 
Tune, Cele mai însemnate . sunt: 
We-as' fi rege si Casa elvețiană! 


Adam de La Halle zis si Cocoșa- 


ful din Arras (1240—1287) ,,Trous 
were’, Cantor al unei pastorale, 


‘ment de suflare cu lame de 


prezentată la curtea din Neapole şi 
considerată ca primul tip de operă 
comică. 


Adaptare= 1.- Aranjament tv. AC). 
2.- Potrivirea unei melodii cunos- 
cute, pe alte cuvinte noi, cum se în= 
tâmplă de obicei cu cuplete din vo- 
deviluri, reviste, etc. 3.- Prefacerea 
unei arii cunoscute într'o_bucată cu 
un Caracter nou, de ex: Aida- 
Mars. 4.- Potrivirea unei părţi de 
instrument, la un altui cu care are 
in constructie elemente comune sau 
asemănătoare: la un piano ise adap- 
tează mecanismul de harmonium 
Sau un mecanism pentru execuţie 
automată (prim manivelă sau elec- 
tricitate). 


Adiafon (gr. adiaphonon = nedes= 


acordabil). Instrument analog a- 
cordeonului, constând! dintr’un fel 
de piano, in care coardele sunt 


înlocuite prin diapazonuri acordate. 
Inrudit cu A. este CELESTA (V. AC). 

Ad libitum (lat.= după plac) 
1.- Executarea unuj fragment fmu- 
zical după Moie, ca mişcare si nu- 
anfa. 2.- Executarea dupa woie a u- 
nui întreg pasaj scris cu note mă- 
runte de ornament, peste melodia 
principală (vV. RUBATO). 

Adonidie = Adonion (v. Ac.). 

Adonion sau Adonidie= Un felde 


_poemă, ‘pe care vechii Greci o cân- 


tau în onoarea lui ‘Adonis, celluat 
ca model de frumusețe. 

` Adufe (la Spanioli)=Un fel de 
tambur cu clopoței. 

Aed = Cântărețul legendelor e- 
roice (din timpul lui Omer. 

Aeolina = Aeolodicon (v. Ac.). 

Aeolodicon sau Aeolina= Instru- 
otel, 
puse in joc prin actiunea aerului, ca 
la harmonium. Este considerat ca 
predecesorul harmonium-ulut de as- 
tizi. a. 

Aer = (Arie (v. AC.). 


Aero-Clavicord = Specie de ! cla- 


Jocul lui Robin si & lui WE re= =Vecin cu foale, pe care aerul singur 


fl face Sa rasune, făcând să vibreze 
coardele. 

Aerofon = Instrument cu " clavia- 
tură, fară coarde, ca fisarmonica 


lame meta- 
face să ras 


de Hakel, compus din 
lice pe Kate o foala le 
sune. 

Affeto sau Affetuoso (it.)—Adânc 
simţit. Termen de expresiune. 

Afictuoso = ‘Affeto (v. AC 

Afflito (it.) Grabit. 

Affretando  (it.) = Grăbind 
men de mişcare). 

Afiş = Hârtie, de obicei ‘tipa- 
rita ‘spre a anunţa un concert, un 
spectacol kde opera, de teatru, etc.: o 


(ter- 


operă se menține 'pă ajiş, are ‘succes; 


a căzut depe dire, ma reuşit. 

Afonie (er. fara sunet) = Stinge- 
gerea completă a vocii, spre deo- 
sebire de răguşeală, unde vocea e- 
xistă, dar este redusă. La A. coar- 
dele vocale nu mai pot. vibra din 
diferite cauze: a) paralizia muschi- 
lor glotei, datorită sinei leziuni in- 
flamatorii - sau. tumori (sifilis, can- 
cer, tuberculoză, crup-anghină); b) 
deranjarea curentului de aer, prin- 
tr’o indispozitie a traheii sau diafrag- 
mei. | 

Africana— Vestită ‘opera 
de Meyerbeer, libretul 
(1855). 

Agada = 1.- Flaut icu jancie, intre- 
buintat de Egipteni si Abisinieni. 
2- Hagada (v. Ac.)..- 

Agalicman = Instrument turcesc cu 
arcuş, care se aşează pe un picior. 
şi pe care se cântă aproape ca la 
violoncel. 

Aganau=Un fel de horă fara- 
nească ce aduce cu bătuta. 

„ Agem=Ftora enarmonică din mu- 
zica bisericească, care Se pune pe 
treapta 4 a gamei glasului al II-lea 
cu tonica în Fa. El face bemol pe si. 
Ex.: fa-sol-la-si bemol-do-re-mi-fa. 
Cand se (aplică si pe treapta 7 a a- 
celuiasi glas, se cântă tot timpul ca 
un ires (v. AC.) rolul lui fiind de 
a scobori tonul cu un semiton (v. 
FTORA). 


in 5 acte 
de Scribe 


-nezeu, 


- împrejurări nu 


Agevole (it.) == Uşor mişcat. Ter= 
men de jexpresie.. 

Aghios = Imn liturgic cu tripla iu- 
vocatiune: Sfânt, sfâ t, sfânt Dom- 
nul Savaot. /-a cântat popa aghio- 


> Sul = a murit, l-au înmormîntat. 14 


{rage aghiodse = (a cânta pe mas 
din psaltichie, de unde a horcăi ina 
somn. 

Agiatamente (it.) = Pe îndelete. 

Agilmente (it.) = Cu îndemânare, 
mișcat. b 

Agitato (it.) = ‘Miscat, turburat. 

Agnus dei (lat, mielul lui Dum=. 
Mântuitorul) = Partea din- 
tro 'messă exprimând. o rugăciune 
cu caracter duios, al cărei text e luat 
din prima pagina a „E vane Hai 
Sfântului Toan. 

Agogica = Termen ce rezumă Ja un. 
Joc diferitele. gradatiuni de  miş-: 
care si de nuanţă, necesitate de o 
anumită expresie de interpretare a 
unor pasaje dintr’un cântec; aci 
joacă un mare rol simțul personal al 
executantului, în special in interpre= 
tarea cântecelor (populare (v. RUBATO, 
AD LIBITUM). ` 


Agon ates all, = 1.- La vechii 
Greci, un fel de şcoală de muzică. 
2.- Concurs public între muzicanți, 
cântăreţi sau instrumentiști, pentru; 
obținerea unor premii de merit. | 

Agréments (îr.). = Ornamente; po= 
doabe de expresie si de execuție. 

Aida = Mare operă dramatică in 
4 acte, libretul de Ghislanzoni, mu= 
zica de Verdi, compusă la ‘1871, 
după cerința Kedivului din Egipt, 
pentru inaugurarea teatrului din 
Cairo. Subiectul a fost inspirat din. 
legendele culese de Camille (du 
(Locle, la ‘fata locului, după ins: 
criptiile monumentelor dela Mem- 
phis si Theba. Totuşi, din «diferite 
Kia reprezentat ‘it 
seara inaugurării. 

Alamă (tinichea galbenă) = Aliaj 
din care se fac instrumente de su- 
flare gise de metal: trompeta, trom= 
bonul, etc. 





Alamaie = 
țărănesc. 

Album = 1.- Culegere, reunire de 
bucăți muzicale care reprezintă un 
anumit gust în vederea unei anumite 
forte de execuție. A. de coruri, A. 
pentru bas (bucăţi alese pentru vocea 
de bas), AA. de marsuri pentru 
piano. etc.; 2.- A.-Blatt (foaie de A.) 
improvizație muzicală scurtă pentru 
voce sau instrument, ce ar fi com- 
parabilă cu o poezioară scrisă ca 
amintire pe o foaie de album. 

Alcaic = Vers greco-latin, endeca- 
silabic iambic şi strofa in care figu- 
rează (V. ALCEU). E: 

Alcesta = 1.- Operă în 3 acte, cu- 
vinte de Quinault, muzica de Lulli 
(1674). 

Alceu (1604 î. d. Hr.) = Poet liric 
grec, inventatorul metrului sau wer- 
sului alcaic (v. ac.). 

Alegorie=1.- In IEAA o poe- 
zie întrun continuu stil Fiourat de 
metaforă; ex.: Miorita lui AM. Alec- 
sandri. 2.- O bucată dramatică, cu 
sau fără muzică, reprezentând ființe 
abstracte, mitice, sau simbolice. 3.- 
In muzică: o jucrare ce dă impresia 
că urmăreşte desfășurarea unei po- 
vestiri imaginare; iex.: .Moarte si 
Transfiguratie. de R. Strauss. 

Aleluia (in limba ebraică = lžu- 
dati pe Domnul). 1.- Titlul unei lu- 
crări muzicale pe cuvintele unui 
psalm sau vreunui text religios înce- 
pand cu acest cuvânt, ex.: celebrul 
A. de Haendel, pentru cor si orches- 
tră. 2.- Cântare religioasă care con- 
stă numai din acest cuvânt dar cu 
multe vocalize. 3.- Locutiune prover- 
bială: /-a cântat aleluia = l-au în- 
mormântat. 

Alessandrescu Alfred = Pianist, 
compozitor si dirjjor la Opera Ro- 
mână. Născut in Bucuresti, la 1893. 
Elev al lui Castaldi si al lui Vin- 
cent d’Indy la Schola Cantorum. din 
Paris. A luat premiul ‘George Enes- 
cu in 1916. A scris pentru orchestră, 
uvertura dramatică ,,Didona’”’ (1911), 


Numele unui vechi joc 


poemul simfonic ,,Acteon’’, cântat de 
orchestra Colonne la Paris in 1920; 
cântece pentru voce şi piano, etc. 





a 


(lătu= 
SUNe» 


Alicot = 


secundar 

ralnic) ce se aude odată cu 

tul principal emis de un corp so- 

nor, în felul numit ARMONIE (v. AC.) 
Aliluia = Aleluia (v. ac.). 

_ Alivenci = Un fel de horă foarte 


Sunet 


răspândită şi aria după care se 
joacă. e 

Alla breve (pe scurt) C = Ma- 
sură simplă de doi timpi, fiecare 


timp câto doime. Timpul 1 e forte 

sau accentuat, timpul 2, Slab sau ne= 

accentuat. Ca şi ?/,, măsura A, B, se 

bate un timp în jos şi unul în sus. 
2 o 

& mi 

Alla camera = In genul muzicii 
de \camer3. 

Alla marcia = Miscare de mars. 

Alla Polacca (polacca sau polo- 
neza) = Dansul național al Polo- 
nezilor. A. P.e scrisă în forma aces- 
tui dans, al cărui ritm caracteristic 
tn ?/, se obține prin sincoparea ce= 
lor două bătăi dintâi ale măsurii. 

Allargando = Rărind mişcarea, ca 
Si LARGANDO (v. AC.). 

Alla Turca = O compoziție ce a- 
minteşte gama şi ritmul caracteris- 
tic muzicii, turceşti. Ex.: Cunoscu- 
tul A. T. de Mozart. 

Alla Zingana = In &til țigănesc. 

Alla zopa = Comic. 

Allegramente (it.) = Vesel, cu bu-: 


9 E > 


? 











Oo 


Curie, de o execuţie vioaie si insufle- 
țită. 

Allegretto (termen de mişcare sau 
tempo) Mai putin grăbit decât 
Kbreopo Q. Ac). 

Allegri Gregorio (1500—1652) = 
Compozitor fin Yelul lui Palestrina, 
rămas celebru pentru ,,Miserere’’, 
compus special pentru Capela Six- 
tink (Roma), ce fusese interzisă a se 
cânta în alte. parti. Totuşi, Mo- 
zart, la 1770, l-a scris din memo- 
rie, după o singură audiție. De a- 
tunci, Papa Clement XIV a permis 
Si Se cânte pretutindeni. Si astăzi 
incă e în uz in Săptămâna Mare, 
în toate bisericile catolice. 

Allemande (fr.) = Vechi , dans 
german de un caracter vesel, in- 
trodus în balet precum si in prima 
frază a suitei (v. AC.). 

Allentando = Rărind mişcarea. 

Altera (a)=A schimba: 1.- Un su- 
net (v., ACCIDENT). 2.- Un acord; 4) su- 
perioară, prin diezarea sopranului_ 
întrun acord de cvintă; 8) infe- 
rioara; un bas în răsturnarea a II-a 
bemolizat, in genere cerând desle- 
gări excepţionale. 3.- Un interval: a-] 


1 horska wan sune 


0 4 Crane Zog coborefoare 





trece dela o specie la alta, prin a- 
jutorul accidentilor; jex.: re-fa, re-fa 
diez. Terta mică trece la terta mare 
Saul viceversa. 

Alteratiune = Schimbare cu aju- 
torul accidentilor. 1.- Cromaticd, ur- 
carea sau coborirea unui sunet cu 
un semiton, amintind mersul sune- 
telor în gama cromatică (v. ac.) 2. A. 
melodică; a) pasajeră=un sunet al- 
terat în sus sau in jos, care cere ur- 


marea treptei următoare ‘din gamă, 
fără a schimba tonalitatea. Supe- 
rioară cu diez, inferioară cu bemol; 
p) modulanta, superioară sau infe= 
rioară, cu intenţia anume ide a trece 
în altă tonalitate. 3.- A. armonică (v. 
A ALTERA fun acord). 4.- 1A. ritmicad= 
schimbarea unui tempo cu alte ‘in= 
dicaţiuni de miscare; (accelerando, 
ritardando, etc.) sau prin coroană, 
prin sincopă, etc. 

Allegro (it, vesel, mişcat) = 1.- 
Grăbit ca mişcare sau tempo. 2.- Tt 
tlul unui capitol dintr’o lucrare cla- 
sică ce trebue executată in aceasta 


mişcare. 3. Con brio (cu strălu- 
cire), ex.: la Sonata tpatetica de 
Beethoven. i P 


Altist = Alto (v. Ka 


Alto sau Altist=1.- Voce mai pu- 
tin înaltă si mai pling ca a sopra- 
nului; în cor constitue vocea a I-a. 
Ca întindere, la băieţi, dela sol de 
sub portativ, in. cheia de sol, până 
la maximum do din spaţiul al |III-lea: 
fetele, ceva mai sus (V. CONTRAALTO). 
2.- Instrument: viola (v. AC.); „are 
rolul de tenor în muzica de cameră, 


„iar notele sunt scrise în cheia spe=. 


cială de A. (v. CHEIE). 3.- Altposaune 
(V. TROMBON). 

Amabile Xit.) = De o execuție 
dulce si plăcută, între ANDANTE si A= 
DAGIO -(v. AC.). 

Amarevole = Amarezza (v. AC.). 

Amareza, con ~ (it.) = Dureros. 

Amati «= Renumită familie ita- 
liană de lutieri (v. ac.) din care face 
parte si Nicolae din Cremona (sec. 


XVI), profesorul Jui Stradivarius. 
{v. Ac.) 

Amator = Diletant (v. ac.). 
Ambitus = Intinderea ca ‘spatiu 


de interval ce parcurge o «melodie 
dela grav la acut. Ex.: .Desteap- 
ta'-te Române! are un ‘A. de o oc- 
tavă, adică melodia nu trece de a- 
cest interval şi de aceea poate fi 
cântată de toată lumea. Melodiile cu 
A. cât mai limitat se răspândesc din 





Pentru in- 
cat dé 


această cauză, mai ușor. 
strumente este indiferent A. 
mare. 

Ambroziu (Sf.) = 
Janului (374-397); a introdus in Oc- 
cident cântecul antifonic (v.ac.) după 
modelul cântărilor bisericilor bizan- 
tine. Sub el s'a făcut trecerea 'dela 
psalmodie la melodii de imn sau 
coral. Cântul ambrozian ocupă un 
doc important fin istoria muzicii, pre- 
mergător celui gregorian. Se ipare 
că Sfântului ‘A. i se datorește pri- 
ma oranduire a repertoriului mu- 
zical catolic. Liturghia ambroziană 
se menţine și astăzi la Milano. 

Amen = Cuvânt ebraic, introdus 
în „româneşte din greacă sau sla- 
vonă; înseamnă „așa să fie -şi sfar- 
şeşte aproape toate rugăciunile. 

Amfibrah = Formă de metru al- 
cătuit. din trei silabe: ‘prima: scurtă, 
a doua lungă si a treia scurtă. Ex.: 


~ ese Næ” | SN 


ee ee 





Ca ro -bul ce can - ta | a- 
ee Ee e 
mar in ro = bi- e 


(Bolintineanu). In muzică, prima si- 
labă a versului amfibrahic trece ca 


fortact (v. ac.) asa că restul versu- 


Jui (devine dactilic: 
Bai TI | |. III 
e lees 


2 NI N 
A E wë | (A | JANI oo 
(a ro-bulce cân-lăa - marin - bie e 
Amico Fritz — Comedie lirică de 
Mascagni (1893). 
Amin =~Amen (v. ac.). 
Amoroso = 'Drăgăstos, pasionat. 
Amphion (mit.) = Fiul lui Joe si 
al Antiopei, ridică zidurile Tebei, cân- 
tând din liră si la sunetele-i pie- 
trele s’asezau dela sine. 
Amplitudine (a unei vibratiuni) = 
Distanța parcursă de un corp pus 
în mişcare, în punctul de echili- 











Episcop al Mix 


“al formei, 


bru până la extremităţile ‘vibratiei. 
Unghiul de amplitudine depinde de 
tăria- loviturii, cauzând intensitatea 
(v.Ac.). Pe când durata vibrațiunilor 
şi numărul lor, depind de dimen- 
Siunile corpului sonor, determinând 
înălțimea sunetelor. 


Anacara = Un fel de tambur sau 
timbal, servind cavaleriei la Orien- 
tali. - 

Anacrusis = Fortact (v. Ac.). 


Analiză (muzicală) = Studierea u- 
nei lucrări din punctul de vedere 
al structurii, al armoniei, 
al desvoltării frazelor, etc. si cali- 
ficarea acelei lucrări în consecinţă. 
Prin asemănare ear putea face iA. 
gramaticală: sintactică, deosebind fra- 
zele muzicale si legătura (dintre ele: 
etimologică, considerând cele 4 lele- 
mente ce alcătuesc fiecare melodie 
(v. Ac.); apoi A. literară, ca stil, con- 
ceptie, caracter, gen, etc. O “A. pri- 
cepută nu [poate face (decât un bun 
cunoscător si aceasta ar fi prima 
îndatorire a unui critic muzical (v. 
AC. 

Anapest = Forină de metru antic 
alcătuit din două silabe scurte şi a 
freia lungă. Suprimând cele (două 
scurte dela primul picior, restul celor 
următoare dau impresia de idactile. 


Sed nic numquis a-dest vel a-dest vel non 
O 
— Bolt "Zä Aa 
ce-- do me so- lae so- lum 


TE 


Anastasimatar = Cartea rugăciu= 
nilor ‘cântate la Invierea 'Domnului. 

Ancie = Lamă elastică din lemn 
sau metal, care fiind pusă la capătul 
superior al junui tub, provoacă prin 
vibrare undele sonore. 1.- A. liberă 
Dn genere metalică) prinsă Ja un ca= 
păt, produce prin vibrare un sunet 
definit condiţionat de lungime, gro- 
sime ‘si material. Ex: la camerton 


10 








fu. şc.) la acordeon (v. Ac), ete. 
o r am — 
2-4. simplă (îm genere de trestie) 


prinsă de căpătâiul superior al in- 
strumentului şi aplicată deasupra bu- 
zei inferioare a executantului, la cla- 
rinete şi saxofoane. 3.- !A. dublă, 
două ‘trestii suprapuse, aplicate dea- 
lungul da margini, formând un tub 
mai larg la partea de sus şi subtiin- 
du-se din ce în ice, pentru a tse infige 
în tubul instrumentului; ex.: oboe, 
corn englez, fagot., contratagot şi 
saxofon. | 

Ancora (it.) = Incă odată Kv. DA 
CAPO). 

Andante (it, mergând) = 1.- Ter- 
men e mișcare ca si modērato: 
un mers potrivit, la ‘pasul biş- 
nuit. 2.- Titlul unui capitol dintr’o lu- 
crare muzicală. 3.- A. moderato, MA. 
cantabile, ‘A. ma non tropo (dar nu 
prea mult), etc. | 

Andantino = Ceva mai mişcat de- 
Cât ANDANTE DN. AC.). 

Angelica = 1.- Joc de orgă, deli- 
cat, pianissimo, îngeresc. '2.- A. salu- 
tatio AVE MARIA (V. AC.). 

Anghireate Carte de cântări 
religioase, ce ‘se chiamă pe grecește 
octoih si pe slavoneste ‘osmoglds- 
nic. 

Animato sau con anima (it.) 
Insuflețit, ca nuanță. 

Anotimpurile Celebru oratoriu 
de Haydn, compus la 1802 pentru 
voci şi instrumente. E un itn în- 
chinat naturii sj Creatorului: 
= Ansamblu (fr, ensemble, împreu- 
na). <= 1.- Reunirea totalului de 
Voci sau instrumente cari exe- 
cută împreună o bucată de Muzică. 
O voce sau un instrument individual 
se zice “element; mai multe ele- 
mente cântând aceeaşi melodie ial- 


— 
ES 


catuesc o parte, partidă, ‘'sectiune, 
grupă: partida  sopranilor, rupa 


başilor, etc. Reunirea a două, trei 


grupe = A. parţial. Totalul grupe= 
lor alcătuesc un A. total. Locul unde 
e aşezat fiecare element i grupă 
dintrun "A. este fixat în raport eu lô- 
cul dirijorului. 2.- A. dramatic = © 
scenă la care iau parte ‘toti actorii 
principali ai acţiunii intr’o -repre= 
zentatie dramatică sau de operă. 
Aci se poate observa dach artiștii ` 
sunt sau nu de o egală forță. 

Antichenoma (==) ‘(in  psalti- 
chie). Face ca nota ‘sub care sé 
pune, să be cânte cu oarecare sàl- 
tare. Ea se scrie sub oligon (v.ac.) 
si este uneori însoțită de gorgon 
iv. Ac.) si alte ori de apli (v. AC Jä 
dică astfel: 


m omm 
sau astfel = 


SSS ee, -> 


Antic=Muzică la popoarele vechi, 
dela jocurile populare. Pe atunci 
melipsită dela serviciile 'religioase si 
neexistând notatiunea muzicală, Me- 
lodiile care au putut ajunge până a- 
proape de toi, au fost transmise 
numai prin traditiunea orală, după 
auz, din generație in generație; bine 
înțeles cu toate schimburile im= 
plicite acestui mijloc (v. MOD, PSAL- 
TICHIE). Zu Instrumente găsite ta 
cei vechi, a căror formă şi a- 
plicare se recunoaşte după desenul 
gravat pe ` diferite pietre, monu= 
mente, etc.; de ex.: la Egipteni, 


" Caldeeni, etc. La Muzeul de Antichi- 


Gin din Bucuresti există o secțiune 
a instrumentelor muzicale- româ= 
mesti dăruite de T. T. Burada, care 
le-a _găsit si cumpărat în diferitele 
provincii. locuite de (Români, in că- 
lătoriile sale pentru cercetări .îol- 
kloristice. ` | 

Anticipatie (în armonie) = Con- 
trariul întârzierii; graba de a între- 
buinta Ja sfârşitul unui acord, una 
sau mai multe note ce vor ‘fi în a- 
cordul următor; a) directă, «cand 
trece direct pe nota următoare; b> 





- 


cand trece întâi printr’o alta notă 


şi apoi pe tea definitivă, ambele 
- me 
KE (eege du, Kekin LIN 


ICSC Se 7 ee E. 72S 


ZS o 

EI SCH 

E E 9 Bie. 
Ee! 





din acordul următor; Penson res 
lurile pot fi: simple (numal cu o 


singură notă), sau simultane ori pa- ` 


multe părți). A. se 
pe timpul slab, spre 
deosebire. de apoziatură, care se 
face numai pe timpul tare. = 

Antifonă = Muzică weche bise- 
riceasca, executată de două grupuri 
de cântăreți cari cântau alternativ, 
câteodată aceeaşi melodie repetată, 
alteori grupa a Il-a cânta altă me- 
lodie ca răspuns celei dintâi, (V. AN= 
TIFONIC). 

Antifonar = Colectiunea tuturor 
cantarilor religioase, de toate felu- 
rile ale bisericii catolice, ce se e- 
xecutau după sistemul ANTIFONIC (v. 
AC.). Au fost colectiuni originale în 
manuscript, legate cu lanţuri la mor- 
mântul Sfântului Petru şi care au 
dispărut totuşi. Alte copii de anti- 
fonare vechi au fost păstrate prin 
biserici şi mănăstiri, până la revoluţia 
cea mare din EE Antifonarul al- 
cătuit de Papa 
e baza repertoriului religios cato- 
yc, (până in zilele noastre. 

Antifonic = Sistem de a cânta al 
muzicii religioase antice; două co- 
ruri fata’n fata, care cântau alterna- 
tiv la octavă acelaşi vers, sau vreun 
răspuns. La vechii Evrei sistemul 
A. se practica între „preot şi credin- 
ciosi; apoi în biserica creştină între 
cântăreții aşezaţi în două grupuri. 

Antigona = Operă de Glück, re- 
mentata la Roma la 1775. 


ralele (la mai 
face numai 


Antistrofa = A doua strofă a unui 
cântec liric grec. 
Antologie = Culegere de poezii 


din diferiți autori. Prin asemănare: 


„lichid. 


“Grigore cel Mare” 


A. muzicală = culegere de bucăţi 
din diferiți autori ca şi crestox 
mathia (v. ac.). B e ; 

Aparat = 1. AUDITIV se compune 
din A) urechea externă, formată 
din: a) pavilionul cartilajinos şi Gi 
canalul urechii, B) urechea mmijlo= 
cie, săpată în osul temporal, comu- 
nică cu canalul urechii prin timpan 


sau tambur, o pieliță întinsă ca pie- 
lea de tobă şi cu fundul cavităţii 
bucale prin trompa lui Eustache, de 


aceea e plină cu aer. Peretele din 
fata timpanului e străbătut de o fex 
reastră ovală şi alta rotundă. Intre. 
timpan şi fereastra ovală se află trei 
oscioare, numite după forma lor: 
Zi ciocan, b) micovală si c) scăriţă; 
C) urechea interna, săpată tot in os 
sul temporal, formată din: a) două 
basicl, dintre care cea mai Mare 
comunică! cu 6) un culoar numit după 
forma lui, melc, plin înăuntru cu un 
In pereţii urechii interne se 
ramifica nervul auzului, iar între pe~. 
retele osos şi aceste organe se află 
un lichid. Undele sonore provocate 
de un corp, lovesc pavilionul, care 
prin incretiturile sale le îndreaptă, 
prin canal, spre timpan. Acesta vi= 


„brează, transmite ‘vibratiunile, prin 


cele trei oscioare, la fereastra ovală 
care vibrează şi transmite vibra- 
țiunile lichidului din urechea in- 
ternă; acesta vibrând, impresionează 
ramurile mervului auditiv, care duce. 
impresiile primite la creier. Z2.- A, 





RESPIRATOR se compune din: gură, 
fosele nasale, faringe, laringe, tras. 
heea-artera, care se desface în două, 


bronhii, si din plămâni, în cari 
găsesc nenumărate ramificări 


se 
ale 





bronhiilor, terminate ‘cu vesicule pul- 
monare. Accesorii: diafragma, muş- 
chil intercostali si coastele, cari dis- 
pun mărirea si revenirea cavităţii 
toracice (V. RESPIRAȚIE, V. FONAŢIUNE) ; 
(4. vocal=totalitatea organelor care 
au menirea de a produce vocea; 
comparabil cu un instrument muzi- 


12 


cal de suflare, conținând merhbrane ` 


(V. COARDE VOCALE) care sub impul- 


siunea aerului expirat, vibrează şi 
produc: la om, vocea cântată Sau 
vorbită, la celelalte animale, su- 


mete asemănătoare ca rol cu vocea. 





Părţile principale: laringele şi coar- 
‘dele vocale; părţile accesorii: tra- 
heea-arteră, cavitatea toracică, plămâ- 
nii, diafragma, având rol de foale. 
Cavititile: faringeană, nasală, bu- 
cală, constituesc cutia sau cornetul 
He resonantä (v. FONATIUNE). 

Apassionata Titlul sonatei op. 
57 de 'Beethoven. 

Appassionato (GL) = Cu mult su- 
flet. l 

Aplauda (a) = 1.- Abate cu palmele 
în semn de omagiu adus artistu- 
iui, la sfârşitul productiunii. 2.- A- 


plauze furtunoase, entuziaste, \pre- 
lungite, aduc Jaude si ovatiuni ar- 
tistului. 3.- Aplauze la scenă des- 
chisd, în timpul ‘spectacolului, cand 
artistul sfarseste o arie deosebit de 
frumos executata. 


Apli", = Semn temporal din mu- 
zica bisericească. Se scrie dedesubtul 
notelor. Un singur A. le indoeste va= 
loarea. Doi A. au \dipli le-o. între- 
Beste, trei (4. sau fripli, le-o îm- 
pătreşște, etc. Se scrie sub toate no- 
tele afară de două chendime. Se mai 


scrie în combinare cu varia şi 
gorgon (v. AC.). 
Apocrif = Lucrare atribuită pe 


nedrept unui anumit autor. 
Apogiatură (melodica) = 1. O notă 
cu caracter mărunt, scrisă înaintea u- 
nei note obişnuite pentru a fi exe- 
cutată ca ornament, la distanță de 
un semiton sau de tin ton întreg, 
dedesubtul sau deasupra notei, dând 
notei adevărate o execuție mai pu- 
ternică, o punere în evidență cu e- 
fect deosebit. Apogiatura nu întră 
în calculul valorilor de note cerute 
în forma misurii.. 2.- In armonie: 
notă de pasaj (v. Ac.) pe un timp 
tare, Care va fi deslegată pe nota 
reală. 3.- 'A. dublă, la două voci 
paralele, deasupra. notelor reale din 


acord. 


mpa 


Topal Lat sad 


K 
E E A 
Wee e LA A 


LS 
€ Lal Lë 





e 


Apollon 1.- Pythianul, frate cu 
Diana, fiu al lui Jupiter si al La- 
tonei. Zeul artelor frumoase şi pro- 
tector al muzelor. In -aceste atri- 
butii e reprezentat ca un bărbat 
de o frumusețe strălucitoare, domi- 
nând Parnasul, încoronat cu lauri și 


cântând din liră. 2.- Instrument muzi- 





cal cu 20 ide coarde simple, 
mănător cu feorbd (v. ac.). 

Apolyricon = Vechiul nume al 
pianului. : 

Apostrof (’) = Semn de ‘respiratie, 
special întrebuințat la bucăţile de 
muzică pentru voce (v. RESPIRAȚIE). 

Apotomă (în acustică) = Semiton 
cromatic. e 

Aptitudini Daruri naturale; un 
auz muzical corect,o intonatie justă, 
un simt ritmic precis, o memorie 
bună, o inteligenţă specială, etc. se 
zic cu un cuvânt: A. muzicale, fără 
de care nu Se poate începe un stu- 
diu -serios; apoi . vine voința ne- 
cesară unui exercițiu minuțios dea- 
lungul anilor. 

Arabesc = Titlul dat unei compo- 
ziții muzicale, care „având gama si 
ritmul caracteristice muzicii orien- 
tale, amintește ornamentele. ciudate 
numite grabescuri, din arhitectura 
medievală: Arabescuri de Debussy. 

Aranjament Prelucrarea unei 
compozitiunil muzicale, prin reduce- 
rea sau desvoltarea originalului, fie 
de către "însuși autorul, fie de alt- 
cineva. 1.- După partitura de orches- 
trä- A. pentru piano (reducere). 2.- 
Pentru popularizare, după piano scris 
mai complicat, A. pentru piano redus 
mai uşor; din orchestra mare, A. re- 
dus la orchestră mică din parti- 
țiunea completă, A. redus la un cvar- 
tet, o voce cu piano (V. ORCHESTRATIE, 


ase= 


— 
= 


4 


13 


voci 


TRANSCRIPTIUNE, FANTEZIE, VARIAŢIUNI PẸ 
D TEMĂ). Ştiinţa de ă face un A. in= 
tră în îndatoririle unui maestru de 
cor, pentru ea dintr’o singură melos. 
die să facă părțile pentru 3—4 voci, 
sau contrariu, dintr'o bucată ide 4 
mixte să reducă la 2—3 voci 
egale, “etc. conform ‘cu lelementele 
de care dispune. De asemenea şe- 
ful de orchestra sau şeful unei mu~. 
zici militare, trebue să ştie ‘a face 
dintro bucată de piano mn A. în ve~ 
derea numărului de elemente si a 
forțelor» de care dispune. ` ` 

Arbitrio = ad libitum (v. ac.). 
Are v. LEGATO ACOLADA. 

Arcana = ‘Un fel de horă, de brâu 
jucată de Tutuieni, mai ales de cei 
din Vrancea. | 

Arco = Termen uzitat pentru, ing. 
strumente de (Coardă, arătând că ceea 
ce urmează Să se cânte cu arcuș, 
după un pasaj ce a fost executat cu 
pizzicato (v. aAc.). 

Arcuș = Baghetä, vargă de lemn 
ținând întinsă o suuitä de păr de 
cal, încovoiată la cele două capete. 
Slujeste la executarea pe un instru- 
ment cu toarde. La început forma a. 
fost un arc de semicerc; pentru a 
evita desavantajele sa ajuns {la 
forma arcusului. de astăzi. Arcusul 
face ca vibratiunea să fie mai am- 
pla, mai Sonoră şi cât mai mult sus- 
ținută. 

lată câteva semne et arcusele 
obisnuite prin caietele germane: 

ra = arcusul în jos. 

Sé arcusul în sus. 
= cu arcusul intreg. 
£ tu jumătate arcus. 
ob. H. = cu jumătatea superioară. 

u. H. = cu jumătatea inferioară 
arcusului. | 

ob. Dr. = a treia parte superioară 
a SE 

Sp. cu varful arcuşului. 

M. cu mijlocul. i 

Fr. = la căluş (cu partea de jos a 
arcușului) 


—= 
— 


nr 


Kä. 


E 


HEN 


14 





- = - = — 


arcus farit sau împins. 
. .. . = staccato. 
yy yvy*cu A. săltat sau aruncat. 

Sub G (sol) sau D (re) sau A (la) 
Bau E (mi) se ‘canta numai pe 
coarda indicată. 

Ardeleneasca = Un fel de horă ti- 
rănească sau ciobăncască, plină de 
“vioiciune, 
deal. 

Ardente fit.) Cu înfocarce. 
„Arezzo Guido di = Călugăr íta- 
Jian benedictin (995—1050), inven- 
tatorul mnotaţiunii muzicale moderne 
cu sistemul liniar sau portativ (v. sis= 
TEM ARIETIN) Si al sistemului Me ce% 
tire numit solfegiu ‘sau Solmizare 
Lë Acu : l 

Argine = Celebre serbări muzi- 
cale la vechii Greci, date în cetatea 
Argos, în cinstea Junonei. | 

Argon <a =Semn temporal din mu- 


—— 


zica bisericească. Se scrie deasupra. 


unui /grup de două. sau trei note 
(pătrimi, de pildă). In primul caz, 
prima notă e înjumătățită (optime 
în Joc de pătrime), iar a ‘doua pă= 
trime primeşte un punct. Ex.: A4 
In al doilea caz (trei pătrimi) pri- 
mele două devin optimi, iar a treia 
rămâne pătrime. Dublul A. face şai- 
sprezecimi cele (două pătrimi prece- 
dente, iar pe a treia pătrime o {punc- 
feaza cu două puncte; lex.: 


— ——— `, 
Fi 7. = Tae 
Arhivă = Totalul ordonat de 


cărți, caiete, Manuscripte muzicale, 
posedate de o societate, o școală, 
o bibliotecă, un muzeu, etc. Aceste 
arhive prezintă adesea un interes 
deosebit ca fel de repertoriu, ca va= 
loare de compoziţie, ca documente 
lin istoria muzicii. 

Arie = 1.- In genere, -orice melo- 
die; după 'caracter: A. religioasé, 
de stlon, de dans. 2.- In speţă, un 
cântec cu caracter liric şi anume 
pentru voce, spre deosebire de Da- 
dada, care lare un caracter epic. 3.- 
în operă, un cântec cu un rol impor- 


foarte răspândită în Arts, 


tant ca moment în desfăşurarea ac- 
tiunil ‘dramatice. Se zice că opera 
este un sir de arii legate între ele 
prin recitative. 4.- A. cu da eapo; 
are o primă frază într'o tonalitate si 
a doua în tonul relativ și apoi re= 
luarea primei ,fraze. Acest model se 
mai zice si A. cu woud mișcări, în- 
trucât adesea fiecare fraza are alt 
tempo, de obicei a doua mai mişcat. 
Primele arii da capo, datează din 
sec. ‘XVII. 5. 'A. de factură, de bra- 


“vură,"da \dgilitate,de \coloraturd, toate 


-mäiestre, 


legendă, 


sunt arii de operă, compuse special 
„de autori, pentru ca, cântărețul să; 
poată arăta darul mijloacelor vocale 
posedarea artei de Bel- 
canto. 6.- Aria cantabile cu'un carac- 
ter grav și nobil, mai mult prin iva- 
loarea inspiraţiei decât prin meş- 
tesuguri de cântări. 7.- A. variată 
(fr. air varié), desvoltarea cu price- 


pere a unei melodii cunoscute ca 


o lucrare scrisă sau a unei teme a- 
nume, de obicei pentru instrument. 
Fiecare variaţie, invent} alte difi- 
cultati tehnice Sau înfrumuseţări ale 
melodiei. 8- "A. veligioasă, cu 
conținut de rugăciune Sau laudă, 
cu caracter melodic, sever, i lipsit 
de velocitati | 

Arietă Arie mai uşoară ca e- 
xecutie, mai scurtă ca întindere. 

Arietin (sistem) dela Guido de A- 
vezzo D. ac.), felul notatiunii mu- 
zicale moderne, cu. portativ sau sis- 
tem liniar (V. SISTEM). | 

Arion Celebru poet şi muzi- 
cant grec din sec. VII î. d. Hr: După 
fu scăpat dela moarte de 
nişte delfini fermecati de sunetele 
Dr sale. 

Arioso = In felul unei arii, de obi- 


—— 
— 


—- 
= 


cei la operă, o melodie nedesvoltată 


la mijlocul ori la sfârșitul unui reci- 
tativ. = 
Ariston Instrument muzical au- 


tomat, dintr’o ancie si foale. Meca= 
nismul constă într'o serie de mici 
pârghii, puse în mişcare printr’o bu- 
cată mobilă de carton găurit și îngă= 


= 





duind aerului de-a pune in vibra- 
tiune, la momentul dorit, o .âncie 
oarecare. Cartonul găurit e învârtit 
de o manivelă. 

Aristotele (384—322 î. d. Hr.)= 
Marele filosof grec, elevul lui Pla- 
ton. s'a ocupat si de muzică, "Ip: 
trucât pe atunci muzica făcea parte 
şi din filosofie. A adus contributiuni 
de samă în studiul imuzicii greceşti. 

Aristoxene == Elev al lui Aristo- 
tele, unul din cei mai vechi si poate 
cel mai de samă dintre muzjcogra- 
fii greci, născut la Tarent (354 4. d. 
Hr.) Dela el ne-au rămas doar 
două cărți: Elemente de armonie 
si Elemente Ve ritmică (fragmente). 

Armatura = Armură (v. ac.). 

Armeneasca = Un fel de horă in- 
trodusa pe la noi de Armeni. 
. Armonica 1.- Instrument: a) 
dcordeon (v. ac.); b) un şir de pa- 
hare (v. VERRILLON). 2.- Gama mi- 
nora numită A. sau diatonică tv 


— — 
— 


19 


mentală, prin observarea felului cum 
sunt făcute capodoperele în cursul 
veacurilor. Aceste din urmă reguli 
sunt adesea calcate de curentele noi 
ce apar în evoluția muzicală ca şi 
la celelalte arte. De aci: A. severă, 
A. liberă. 4.- 'A. imitativă (V. ONOMA- 
TOPEE). 5,- Armonii interesante = 
aconduri . frumoase. 6.- A. figurată 
părți lucrate în contrapunct. 
Armonium = Harmonium (v. AC.). 
Armoniza (a) = 1.- A găsi ar- 
moniile, adică acordurile ica: acom- 
paniament la o melodie oarecare; 


— 
— 


-sub formă de cor, găsindu-se părţile 


GAMA). 8.- Complexul de sunete lä- 


turalnice care se disting în unele ca- 
guri chiar cu urechea liberă, odată 
“eu sunetul produs de o coardă 
sau un tub sonor, cauzând calitatea 
sunetului numită timbru (v. Ac.). 4.- 
A. 
întrun tub deschis, în care s'a intro- 
. dus la unul din capete, o flacără de 
hidrogen. 

Armonie 1.- Studiul acordu- 
rilor. Se 1a ca punct de plecare un 
acord de 3 pote, dintre care una se 
dublează, reprezentând astfel cele 4 
feluri de voci omeneşti: nota de 
(deasupra e numită soprano; a doua, 
alto; a treia, tenor Si cea mai ‘pro- 
funda, bas. Armonia stabileşte re- 
guli pentru ixldntuirea acordurilor 
(v. Ac.), ori se dă un bas de realizat 
D. Ac.) după care să se găsească 
celelalte 3 voci; sau după un cânt 
dat, socotit ca sopran, să se găsească 
celelalte 3 voci. 3.- Armonia are 
legi naturale, constatate de studiul 
fizicii şi reguli stabilite de expe- 
qiență, ca la orice știință experi- 


J 


Chimică, sunetul ce se produce” 


pentru celelalte voci sau a face a- 
companiamentul pentru instrument, 
de obicei pentru piano. 2.- Armoni- 
zare severă, care păstrează strict 
regulile: de armonie respectate de 
maeştrii clasici. 3.- Armonizare li- 
beră, savantă, modernă, dupa voie, 
după fantezie, neţinând sama de cele 
interzise de reguli. Numai cine e 
perfect stăpân pe armonizările 'se= 
vere, poate încerca armonii dibere. 
4.- Armonizare prin acorduri sau 
prin-arpegii (v. fiecare). 5.- A armo- 
niza în contrapunct, pentru a face 
ide aci mersul melodic părților ‘mai 
interesante, efectul mai bogat. 
Armură l- Un accident sau 
un grup de accidenti scrisi imediat 
după cheie, la fiecare început de 
portativ, pentru a indica tonul, ma- 
jor sau minor, in care se găseşte a- 
cea bucata de muzică. 2.- a) Cand la 
iA. sunt dieji, primul este fa diez; 


ceilalți se (găsesc socotind din 
5 în 5 trepte fin sus; şirul. com= 
plet urmează a îi: fa. do, sol, 
re, la, mi, isi, fiecare scris la un loc 
fixat- în ‘raport cu cheia; b) pentru 
a gäsi tonul cand sunt dien la A. 
ne urcăm dela ultimul diez cu un se- 
miton. 3.- d) primul bemol la A. 
este si bemol; ceilalți se găsesc so- 


eet 


EN HN O m e E Ce 
—. = = ROBERT 


cares A 


cotind din 5 in 5 trepte în jos. Sirul 
complet: si, nti. la, re, sol, do, fa (in- 
were șirului cu dicji), scris fiecare 
Ja un loc fixat față de cheie; Wl cu 
um singur bemol la cheic, se arată 
tonul lui fa major; dela doi bemoli 
în sus, penultimul bemol arată to- 
nul major; ex.: cu D bemoli, pe- 
nultimul e re bemol; 


în re bemol major. 4.- Armura se 


EEE ay Sp E 


schimbă numai în cazurile de mo~- 
dulatie, în cursul unei bucăți de mu- 
zică, la un capăt de frază. (v. tabloul 
gamelor relative). 

Arnauteasca = Un fel (de horă in- 
frodusd în epoca fanariotă de Ar- 
nautii domneşti si rămasă până si 
azi in popor. 

Arpegiat = 1.- O executie a unui 


acond în care se atacă cu iuțeală, 
rând pe rând, de jos în sus, toate 
notele ce compun acorduri,  sfâr= 


sind prin a face să se audă acordul 
complet, spre deosebire de  'p/dcoz 
(v. ac.). E foarte des la piano şi 
încă mai des la harpă, de unde a ye- 
mit și numele de arpegiu. 2.- Acom- 
paniament in arpegii (V. ARMONIZA). 





Arpegiu=Un acord melodic (v. Ac.) 
al modului Major sau ‘Minor, necesar 
pentru a fixa tonalitatea unui sol- 
fegiu, sau înainte de a dirija into- 
narea unei bucăţi. 

Arpicord = 
ale cărui Sunete imită pe cele ale 
harpei. 

Arpinella = Un fel particular de 
harpă, având forma unei lire. 

Arpon = Instrument cu coarde de 


bucata va fi. 


Un fel de clavecin, 


16 


intestine, ce se ciupesc ca si la har- 


pa, însă avâna forma unui piano 
re rtical » 
Arsis = Silabi meaccentuată în 


metrica latină, spre deosebire de TE- 
Sis, silaba accentuată. Totuşi aceste 
numiri au înțeles invers în poetica 
reaca. ` : ao 

Arta = l- Dalal de a produce 

de a executa o lucrare care să 
trezească ‘emotiuni estetice (V. ac.). 
Arta ‘este un element de educație 
morală, înnobilând sentimentele prin 
exemple frumoase, biciuiri de imo- 
ravuri, etc. Ze Artele frumoase 
(după unii) sunt grupate în: ta) ale 
văzului: arhitectura, Sculptură, Wes 
senul, pictura şi arta decorativă; b) 
artele auzului: ‘muzic2 si - poezia 
După alţii în două triade: 1. ar- 
bhitectura, sculptura kl pictura (plas- 
tice); Ze unuzica, poezia $i dansul 
succe Toate au la bază ca a~ 
Semanari, compoziţia si execuția (v. 
fiecare în (parte). Toate realizează 
frumosul {prin unitate, simetrie si 
varietate (v: [fiecare în (parte). 3.- 
A. dramatică, care desfăşoară o lu- 
crare dramatică iprin acțiunea vie a 
personajelor (v. ACTOR), in colabo- 
rarea artei (decorative (v. DECOR). - 
Artă pentru artă, liberă inspiraţie 
Sau conceptie. Artă pentru tendință, 
urmăreşte © {tema au o teză. 4.- 
A. coreografică sau coregraficé (v. 


- COREOGRAFIE). « 


„După gradul de cultivare si dez- 
voltare a artelor se cunoaște treapta 
de civilizație a unui popor”. 

- „Ceea de rămâne pe urma unui 
popor dispărut este numai opera 
de artă”. 

Artaxere =+Numele primei opere 
de Glück, reprezentată prima oară 
la Miles in 1791. 

Articol = 1.- Fragment, SE 
dintro lucrare muzicală. 2.- Expli- 
catiile asupra unui cuvânt dintr’un 
dicționar, tractat, ‘etc. 

Articulatiune (legătură) = L- A 
părților ce alcătuesc © compoziție, 


- 


17 





2.- A '!pieselor ce alcătuesc un instru- 
ment. 3.- A degetelor sau a Wocii in C- 
xecutarea unui /egafo (v. AC.). ds 
Legarea sunetelor vorbite pentru a 
forma silabe, cuvinte, etc. 

Artist = Cel ce profesează o artă 
si trebue să aibă din natură ta- 
lentul, -iar din: şcoală, cultura teh- 
nică, apoi experiența. Un A. adevă= 
rat e cel care produce fiorul, emo- 
tiuni estetice (v. ac.); el e un factor 
de educație socială. (v. EXECUTANT, 
V. INTERPRET). Scoala specială con- 
stitue baza ca iMmestesug; peste asta 
artistul pune 'personalitatea lui ca in- 
terpret. Ka 

Ascuns (acoperit) = Interval, cvin“ 
tă sau octavă paralelă ce se stre- 
coară între vocile mijlocii în armo- 
nie, uneori cauzate de notele de pa-= 
saj ale uneia din părți. 

Cvinte ascunse 








e + Do — -— eee ee 
ee OA 
M | SA 
ee | A V 


— ee E pm me es ae oe i ii 


























<2 = = — 
Se — Sa mm po oro — 
oe — fy -— — en E, me 
Kaap 
Kee => 





KEE 








cee ee ee 


Asonan{a Rima aparentă, ida- 
forită unei apropiate asemănări de 
sunete; e (foarte adesea în poeziile 
populare; ex.: „Strugurel bătut ‘de 
pidtră, rău e Doamne fări tată”; de- 
asemenea în proverbe şi locuţiuni 
proverbiale; ex.: ,,Dela vlădică pân 
la opincă”?. 

A. e considerată ca originea rimci, 

Asor (la vechii Evrei) = Instru- 
ment muzical cu 10 coarde care se 
ciupiau sau pe care se lovia cu 
plectrum (v. Ac.). | 

Asora (la vechii Evrei) = O trom- 
petă lungă. 








ems 


A. L. IVELA. — Dictionar muzical. 


een 
aes 


Asosba sau ‘Asosta Trompetă 
de ârgint, inventată de Moisi, după 
părerea istoricului losephus Flavus. 

Asosta «<= Asosba (v. Ac.). . 

Aspirante = Consonantele Zei v; 
după unii / e aspirant, mu gutural; 
probabil e vorba de / din cuvântul 
Chimie iar nu de cuvântul ‘ham. 

Aspirat Defectul unor canta- 
rett de a rosti Æ in şirul unor vos 
icalize. E şi urit, ‘pe lângă că adună 
flegmă pe coardele vocale, voaland 
vocea. 

Assai = Destul de; termen pentru 
a evidenția o nuanță Eau o mişcare: 
(A. pidno, ‘A. mosso. 

Astabolo = Un fel ide tambur la 
Mauri. 

Atacare = 1.- Producerea sune‘u‘ui 
fără şovăire, adică cu siguranţă. si 
cu preciziune. La un ansamblu de 
voci sau de instrumente, Maestrul 
bazează. în special pe elementele 
cari atacă la timp partea ca un in- 
demn şi pentru celelalte elemente 
(v. CORIFEU). La cor sau Ja orches- 
stră e câte un şef de atac, la fiecare 
partidă. 


Atacato (semn de nuanță) = Si- 
gur, precis. 
A tempo = Termen de mişcare. 


După ce s'a" schimbat mișcarea. in- 
dicată la ineeputul bucății, printr’o 
altă miscare (mai grăbită sau mai 
jrărită), Se aplică termenul AT., sau 
mai complet AT. I peniru a se relua 
mișcarea dela început. 

Atena (mit.) = 1.- Corespunzător 
cu Minerva la Romani, zeita jnte- 
lepciunii, născută din creierul lui Ju- 
piter, prin lovitura de ciocan dată 
acestuia in cap, de către zeul Vul- 
can. 2.- Numele dat de Greci, unui’ 
instrument (fluier sau trompetă). 

Ateneu 1.- Locui unde se întâl- 
niau poeţii şi Scriitorii antici, ca să-şi 
cetească operele. 2.- Astăzi, palat al 
artelor: Ateneul Român din Bucu- 
resti, un edificiu modelde arhitectu- 
ri, sculptură si pictură, imitând aspec- 
tul unei coroane regale; aci se prod + 


EE 


p- 


d 


18 





conferentiari. artişti si concertişti ide 
primul rang; iar în Săli (pinaco= 
tece) se fac expoziţii de pictură. 

Aţică Un fel de horă munte- 
neasca. 

Atze Berusim Un 
strument de percusiune, 
Evrei, constancd dintr’un vas ‘de 
Jemu având forma unei piulite, care 
se tinea cu o mână, spre a o lovi 
cu cealaltă, cu un fel de pisălog 
cu două capete egale de lemn. 

Aubada = D cântare executată în 
Zorii zilei, contrariu serenadei, care 
se cântă numai seara. Pe timpul tru- 
badurilor, melodia era însoţită de 
Cuvinte, mai târziu, numai pentru 
instrumente. 

Auber Daniel Francois (1782— 
1871)== Reprezentant de samă al 
școlii romantice franceze. A scris 
foarte multe opere, dintre cari cele 
mai însemnate sunt: „Fra Diavolo” 
si „Muta din Portici”. 

Auditie = 1.- Productiune muzi- 
cală sau artistică, mai ‘Mult ca stu- 
diu decât ca pretentiune de concert. 
2.- a) Auditie colorată = particulari- 
tatea -bolnăvicioasă' a unor per- 
soane, de a avea fiziunea sau ima- 
ginea unor colori, odată cu auzirea 
unui sunet; b) putinţa (rară) idle a 
lega Sunetele și culorile. Ex.: ,, Sune- 
tele flautului ‘par albastre; ale obo- 
“iului, galbene; ale cornului, verzi; 
ale trompetei, stacojii, etc”. Ex.. II: 
„Tonalitatea do, colorată în negru 
sau alb; a lui re, colorată brun în- 
chis; mi, roşu; fa, cenușiu, etc.” Ex. 
MI: „Voce awa sau argintie (tenor), 
voce culoarea ciocolatei sau a fie- 
rului (bariton sau bas), portocalie 
(soprană dramatică), aurie soprană 
lejeră), etc.“ 

Auditor = Totalul persoanelor cari 
asistă la o audiţiune, la: un concert 
Eau spectacol. 

„ Auftact = Fortact (v. ac.).' 

Augmentat Sporit, mărit. In- 
terval având un semiton Mai mult 
decât cel numit mare sau perfect: 
do-re, secundă mare cu două se- 


— 


= 3 


fel wde in- 


a 


la vechii 


~. 


a 


/ 


cu 
(v. fiecare interval 


mnitonuni; Wo-re diez \va i A. 
trei semitonuri) 
aparte). 

Aulos Vechi instrument ide su- 
flare, în antichitate foarte cunoscut, 


—— 
-— 


în” special la Greci. Avea forma u- 
nui fluier lung si era făcut în di- 
ferite mărimi și tonuri. O formă spe- 
A. wera Diaulos 
A. 


combi- 
dintre cari 


cle 
a două 


cială 
matia 





ile obicei, unul era cu o ọctavă mai 
înalt decât celălalt. (v.° CAPISTRUM). 
Aurul Rinului Prologul vastei 
tetralogii a lui Wagnerinelul Nie- 
belungilor (1857). | 
Autentic '.- Numire dată ce- 
lor 4 moduri principale din. mu- 
zica gr.-orientală: Dorian, Jonic, Li- 
dian si Mixolidian (v. Mop). 2.- Cele 
4 glasuri ale psaltichiei, numite ca si 
cele 4 moduri, autentice. 3.- Trep- 
tele unei cadente, când basul e 
în stare directa (v. CADENTA). 
Autofon Instrument care pro- 
duce sunetul prin el insusi,. fără 


— 
—— 


—— 


"accesoriu provocător de vibraţiuni, ci 


prin frecarea părților solide ale in- 
strumentului, făcute din acelaşi Ma- 
terial: cimbalele, gongul, triunghiul, 
castanietele, anticele crotale. — 
Automat -F Instrument ce e- 
xecută bucăţi muzieale prin jdispo~ 
zitive mecanice. 2.- Lipsă de inte- 
ligenta, de simţ si personalitate a 
executantului, în exprimarea unei bu- 
än de muzică; Se zice: cântă rece, 
masinal, automat. | 
Autor Cel care crează o lu- 
crare: poetul! crează o poezie; dra- 
maturgul, o lucrare dramatică; mu- 
zicantul, un cântec, o simfonie, 0 o- 
(peri (v. COMPOZITOR, LIBRETIST). A. a= 


—— 


pionin, Necunoscut, cum e, in ge- 
mere, in literatura si muzica popu- 
Jari si popularizată (v. APOCRIF). 


Auz muzical = 1.- Simţul de a 
reda precis Sunetele muzicale, cu 
vocea sau cu un instrument de coar- 
de. Această însuşire poate lipsi chiar 


când simțul auzului în genere e să- 
matos. 2.- Auz muzical absolut, re- 
cunoașterea și redarea din memorie 
a identității fiecărui sunet. Un A. M. 
obişnuit, recunoaşte și redă un sunet, 
un interval sau un acord, numai o- 
rientandu-se după diapazon. Cei do- 
taţi cu auzul absolut, le recunosc 
din memorie, fără camerton. Da- 
rul acesta e rar, dar nu înlocueşte 
talentul și studiul si nici nu e do- 


19 


dovadă 
nerală. 

Ave Maria (lat. ave, salut) sau 
Angelica salutatio == Salutul inge- 
vului . Gavriil către Fecioara Maria 
(Luca J, 218). Textul unei. rugă- 
ciuni catolice pe care s'au creat me- 
Jodii celebre: a lui Gounod (peste 
un preludiu de Bach), a lui Verdi, 
din opera Othello. In. liturghia ser- 
viciului creștin ortodox. A. M., ai 
corespunde cu axionul ,,Cuvine-se 
cu adevărat”, 

Axion = Imn închinat Maicii Dom- © 
nului, ce se cântă în liturghia bise- © 
ricii ortodoxe, între „Pre tine” și 
„Cheruvicul”. Există melodii. tra- 
iditionale, pentru diferite sărbători; 
ex.: Axionul de Paşte, 


de inteligenţă sau cultură ge- 


B =1.- Sunet muzical din motatiu- 
nea germană, corespunzător tu su- 
netul si bemol din sistemul arietin. 
2.- Consonantă labială, fiind spusă 
din buze, ca {si P. 3.- Prescurtarea 
Kuvântului bas (voce), spre deose- 
bire de C. iB., contrabas (instru- 
ment). 4.- In genere, prescurtarea 
cuvântului bemol. ` 

Babillage (fr.) — Nume de com- 
poziție muzicală (pentru instrument), 
care nu urmează mici o regulă în 
ordinea motivelor şi a desvoltări; 
lor, amintind amestecul limbilor la 
Turnul Babilon. Totuşi compoziția 
poate fi frumoasă Si interesantă. 

Babilonian = Mod de muzică a- 
rabä, exprimând veselia; prin adăo= 
garea ei la modul războinic se a- 
rată triumful. 


Bacanale = 1.- Sărbători celes 
brate de ‘Romani în cinstea lui Ba- 
chus. 2.- Tot pe atunci, compozi- 
tiuni vocale în jgenul burlesc. 

Bach = Familie celebră de peste 
50 de muzicanti, împrăștiați ca or- 
ganisti in mai Multe oraşe ale Ger- 
maniei. Cel ‘mai ilustru, Johann Se- 
bastian Bach din Eisenach '(1685— 
1750), cantor protestant, este con- 
siderat ca cel ma: mare organist 
si contrapunctist al vremurilor. Com- 
pozițiile Sale în muzica sacră Sunt 
neîntrecute capodopere. Şi-a pier- 
dut vederea spre sfârşitul vieții. 
Dela dânsul au rămas: 48 de prelu- 
dii si fugi 'p. clavecin, oratoriile 





Naşterea lui Isus Hristos, Patimite 
Sfântului Matei, apoi peste 200 de 
cantate si diferite inventiuni p. pia- 
no, etc. Mai_sunt cunoscuți: Wil- 
helm Friedman Bach, poreclit din 
Halle, Emanuel Filip Bach din 
Hamburg, Cristophe Friederic Bach, 
poreclit Englezul, Cristian, zis Mix ` 
lanezul. 





Odată pe an, toți membrii fami< 
liei se întruniau laolaltă, constituind 
serbarea familiei. Ei făceau muzică 
împreună, își cântau reciproc com- 
poziţiile si Se îndemnau astfel la 
crearea altor compozitiuni. Toate 
iucrările familiei. B. au fost culese 
şi întrunite intr’o imensă colecţie 
numită Arhivele 'Bachilor, vândută si 
împărțită prin 1788, la moartea lu 
Emanuel Back. 


Bagatelă — Nume de compoziţie 


“Scurtă, în gen uşor; o fantezie fără 


pretenţii: V. Scărlătescu = BagateZe 
pe motive româneşti. 





Bagheta=1.- Varga ușoară si nu 
prea lungă (cel mult 50—60 de cm.), 
care serveste sefilor de orchestra sau 
de cor, pentru a bate măsura si a 
conduce execuţia unui ansamblu. 2.- 
Fig. a cânta sub bagheta cutărui 
maestru. a canta sub dirijarea An 
celuia. 3.- B. energică, slabă, ‘pre- 
Cisă, confuză, însuşiri ale şefului 
de ansamblu. 4.- Bastonasele cu 
care se bate toba mică şi triangu- 
lul. 

Baiaderă Dantuitoare indiană. 

Baireuth v. BAYREUTH. 

Bal = O petrecere organizată a- 
mume pentru (dans, însoţită tot tim- 
pul de muzică. 

Baladă 1.- (Lit.) a) povestire 
jegendară in versuri, cu un carac- 
ter epic Si melancolic; ex.: „El Zo- 
rab? de- Coşbuc; „Cea din urmă 
moapte a lui Mihai Viteazul? de Bo- 
lintineanu; b) B. populară, cântec 
bătrânesc. 2.- In muzică, ol (it. bal- 
lare. a dansa), pe vremea trubaduri- 
ior, un cântec însoțit de dans cu 
multe strofe si refrenuri; b) mai’târ- 
ziu, o melodie cu conţinut serios și 
chiar introdusă prin biserici; c) as- 
tăzi, limitată la un conținut epic si 
melancolic. 3.- Pentru instrumente, 
o lucrare serioasă, imitând adesea 
efecte onomatopeice (v. Ac.), peripe- 
tiile unei întâmplări dramatice. 

In româneşte sunt răspândite: Ba- 
Yada lui C. Porumbescu, a lui J. G. 
Brătianu şi „,Grozea”, cuvinte de 
Alecsandri, muzica de G. Dima. 

Pentru cor si orchestră, Mama Tui 
Stefan cel Mare, Bolintineanu -Dima; 
Mesterul Manole de Mureşanu. 

Balakirew Mily (1837—1910) Ce- 
lebru ‘pianist, compozitor modern cu 
mare influență asupra muzicii. ru- 
eesti contemporane. 

Balalaică=Un fel de et (ru- 


— 
EH 


EE 
EE 





21 


sească sau tătărească), de forma tri- 
unghiulară, numai cu trei coarde, ser~ 
vind ca acompaniament pentru voci. 
Bălălău Bănănăitul clopotelor, 
Balancă sau Balangă = 1.- Cu- 


— 
= 


„Vânt exprimând sunetul clopotelor 


mici. 
celor. 
Bălăncăni (a) = 
de clopote). 
Balangă v. BALANCĂ. 
Balerină sau Baletistă = Dănţui- 
toare, anume j balet, fie solistă, fie 
fin ansamblu. 


Balet = 2) Un dans artistic cu cos- 
tume, intercalat intr’o scenă, cam: 
prin actul al II-lea,la o reprezen- 
tatie de operă; acesta este considerat 
ca un divertisment fără importanţă 
în firul dramatic; b) un dans pro- 
dus între acte, cu muzică specială, 
mu numai la operă ci şi la o piesă 
dramatică; poartă numele de inter- 
unezzo (v. ac.); ex.: „Bolnavul în- 
chipujt’ de Molière, muzica de Lu- 
lly; c) B. propriu zis, e întreagă lu- 
crare dramatică, jucată cu muzică 
Specială, unde personajele, solişti şi 
ansamblu, desfășoară acțiunea (su- 
biect, intrigă, peripeții), jucând ro- 
lul numai prin mimıcă, dans, panto- 
mimă (v. Ac.), etc. ex.: Baletul Co- 
pelia, muzica de Delibes. | | 


Baletistă v. BALERINA. 


_ Balul Mascat = Operă in 4 acte 
de Giuseppe Verdi (1858). ` 

Bandă = 1.- De lăutari, taraf 
(v. Ac.). 2.- Militară, organizație 
de ansamblu (de obicei soldaţi) exe- 
cutanfi numai din instrumente de 
Suflare de lemn şi de alamă. 

Pe lângă rolul distractiv, realizat 
prin execuţia diferitelor bucăți cla- 
sice, arii ide dans, populare, ‘etc. ro- 
lul bandei militare e în special de a 
îmbărbăta pe luptători în campanie 
si a-i tnsufleti la atac (V. MAGNETISM 
MUZICAL, FANFARA). 

Banjon = Un fel ide chitară a Ne- 
grilor din America, întrebuințată in 


2.- Clopotel la gâtul dobitoa- 


A suna (vorbind 


a 


e 





Jazz-Band. Are ‘gatul foarte lung, 
camera de rezonanta în formă de 
tanburiună, 5—9 coarde de metal. , 





Bar, oiţă, bar = 1.- Numele unei 
hore țărănești.  2.- Refrenul unor 
cântece populare. 

Bară=—l.- Linia verticală ce desparte 
în scris o măsură de alta. Za B. du- 
blă, desparte o frază de alta, la o 
modulație sau la io schimbare de mă- 
sură sau armură (amândouă liniile 
sunt subțiri). 3.- B. fina'ă, una sub- 
tire înăuntru Şi alta groasă în As 
fară, se găseşte mumai la sfârşitul 
unei bucăţi Sau acolo unde este in- 
dicat cuvântul fine. 4.- B. de parti- 
fiune, trasă neîntrerupt vertical, le- 
gând dealungul toate portativele ce 
alcătuesc rândurile unei bucăți de 
ansamblu, pentru 2—3—4 voci sau 
instrumente, pentru piano şi harpă, 
pentru partitiunea completă de or- 
chestră, mică Sau Mare; (V. PARTITIUNE). 





Baraboi = Un fel de horă tara- 
neasca in Muntenia. 
Barbă albastră = Operă bufă în 


3 acte, cuvinte de Henri ‘Meilhac şi 
Ludovic Halevy, muzica de Offen- 
bach (1866). 


Barbie = Accesoriu facultativ a- 


plicat aproape de baza viorii, pe 
fața superioară, pentru a fixa mai 
bine vioara în locul unde apasă băr- 
bia executantului. Ea e  indepen= 
denta de perniţă. 





Barbier ’v. BARBIE: 

Barbierul din Sevila = Operă 
bufă în 4 acte, una din capodoperele: 
lui Rossini (1816). l 

Barbiton sau Barbitos = Instru-- 
ment cu coarde al vechilor Greci, a. 
cărui inventiune ise atribue lui Alcew 
(v. A 

Barbitos :v. BARBITON.- 

Barbu Lăutarul (Gheorghe, 1800— 
1893) = Vestit rapsod al Moldo-- 
dovei, pe care poetul Alecsandri, 
J-a consacrat in  monologul jucat 
la Iaşi de Matei Millo. Hustrul mu- 
zicant ungur, Frantz Liszt, în vizita 
la laşi; și-a exprimat toată admira- 
tia pentru acest cântăreţ si impro= ` 
vizator care (desfata casele boie- 


eşti. 





Ton Anestin, în «Barbu Lăutarul» 
(Din Saiba lui Alecsandri de N. Radiven} 
Contemporan cu B. L. a fost ves= 
titul Angheluté Tarafele amândo- 
yora erau nelipsite dela  petrece=: 
rile luxoase ale boierilor din laşi.. 
Barbunc = Horă, jucată cu prilejul 
înrolării recrutilor ardeleni. S 
Barcarola = 1.- Un cântec gra- 


Dos si sugestiv, amintind o plimbare 
pe barcă. La început, în special al 
gondolierilor venețieni, apoi gene- 
ralizat până lla a fi cântec liric, Tä 
când un gen aparte ca măsură şi 
ritm, ( 7], sau 4, ), introdus cy 
succes în anumite opere: . Oberon, 
Gioconda, etc 2.- Numai pentru in- 
strument (de obicei piano): Mendels= 
Soht, Chopin, Rubinstein, au facut 
sub acest titlu, bucăţi consacrate cu 
anumite efecte de acompaniament p- 
nomatopeic. 

Bard = 1. Poet care cânta isprä- 
vile eroilor (la Celti). 2.- Poet ne 
şi eroic: Bardul dela Mircesti (Ale- 
csandri). | 

Bariton 1.- Voce bărbătească, 
mijlocie între tenor şi bas, viguroasă 
în registrul de centru. In coruri bär- 
batesti de 3 voci, are rol secund, în 
4 voci, partea a treia. 

Are ca întindere: dela isol de jos 
până la nii, fa si chiar sol. In ope- 
perele moderne, baritonul: belcan- 
tist are roluri principale si chiar ti- 
tulare (Rigoletto). Notele pentru B. 
se scriu in cheia de bas, rar pe linia 
a treia, mai totdeauna pe linia apa- 
ala. 2.- Instrument cu cgurde, o 
octavă mai jos decât alto, ieşit din 
uz. 3.- Instrument de alamă (saxo- 
Zon. eufon) sau de lemn (fagot), 
care poartă acest nume javand în an- 
samblu rol de B. 


Baroc 1.- Ciudat, dincolo de 
ceeace este obişnuit. 2.- Siil B., mu- 
zică barocă, caprițtioasă, supărătoare. 

Bas 1.- Voce bărbătească ‘pro- 
funda: a) B. prim, B. secund; tn co- 
ruri bărbătești are extrema  infc= 
rioară, adică baza armoniei; ‘ca în- 
tindere, obișnuit până la fa de jos 
gi până la do de sus; b) B. chan- 
tant; emite cu ușurință note din re- 
gistrele baritonului, cu al cărui fel 
de voce se confundă adesea. Are 
roluri principale in acţiunea unei o- 
pere, adesea chiar rol titular (Me- 
iisto); c) B. pedalist, emite clar 
şi consistent până la do de jos (II), 


—— 
= 


— 


23 


Sustinand rolul de pedală de orgă 
intr’un ansamblu vocal executat a 
capella. 2.- Instrument cu coarde, 
numit și contrabas (v. Ac.) sau de 
alamă, având în ansamblu trolul de 
B. (V. TUBA, TROMBON, CONTRAFAGOT). 
3.- B. dat, de realizat, cifrat (V. ac.) 


Sau necifrat (v. Ac.),o frază melodică 


dată ca temă pentru a găsi după 
reguli, celelalte 3 părţi: soprano, 
alto şi tenor. 4.- B. fundamental, 
melodia cea mai profundă, consti- 
tuind acordurile pe care este ‘con- 
struit un ansamblu. 5.- B. continu 
sau obstinat, acelaşi motiv la B. re~- 
petat cu alte armonizări în păr- 
tile superioare. 6.- B. figurat sau 
înelodic, care are melodia principală 
fntr’o inlantuire principală de acor= 
duri. 7.- Cheie de bds (v. CHEIE). 
Basilica (gr. Vasilevs. Rege) = O 
clădire ce servia ca loc de jude- 
cată, pe timpul Romanilor păgâni. 
Creștinismul oficial sa folosit ide 
aceste clădiri ca locaş de rugăciune, 


sau a clădit altele în acest stil. De 


aci cuvântul românesc băsearecă, a- 
poi biserică (v. Ac.). | 
Bason 1.- Fagot (v. AG). 25 


ee 
besse) 





Joc de orga amintind timbrul de 
oboe in registrele grave. 

Bataie (timp) = Una din părţile 
cgale in care se divide o măsur5 
Ge ac.). 

Bătălie (fr. Bataille) == Gen de 
compoziție muzicală la modă în se- 
colul trecut, care prin mijloacele 
diferitelor instrumente, precum de 
Suflare, de percutiune și în speciai 
clavecin, -căta să producă efecte o- 
nomatopeice, imitând zgomotul în- 
grozitor al războiului: bubuitul tu- 
nului, tropotul cailor, alarma, a- 
tacul, etc. 

Bate (a) tactul == A arăta în ge- 
mere prin mişcarea ordonată a mâi- 
nii, felul măsurii, indicând fiecare 
timp în parte. Tactul se bate în tot 
timpul executării, dela început până 
la sfârşit. La executarea cu vreun 
mstrument muzical, tactul se bate cu 
piciorul, mâinile fiind ocupate; la 
piano tactul se numără din gură, 
la solfegii se bate cu mâna. In- 
“un ansamblu de voci sau instru- 
mente, bătaia tactului de către. diri- 
jor, este punctul de orientare al în- 
tregului personal executant. 
bază Se cere însă lsimțul tactului si 
pentru dirijor si pentru executanti 
(vV. MĂSURĂ: cum se bate tactul la 
fiecare măsură în parte). 

Baterie 1.- Arpegiu deosebit 
de cel obişnuit, prin notele străine 
de acord. 2.- In orchestră, grupul 
instrumentelor de  percuțiune ca: 
triangulul, toba, talgere, clopoței, 
timpani, etc. 

Batifon = Instrument 'prusian de 
suflare in forma oficleidului (v. Ac.), 
având. 18 clape, pavilion’ şi o an- 
cie dublă aplicată ła un plisc adus 
în formă de gât de lebădă. ` 


Bătută = 1.- Timp sau bătaie. 
2.- Dans popular românesc. | 
Bayreuth = Oras din Bavaria 


(Germania) pe Main, unde marele 
Richard Wagner a zidit (1873) tu 
ajutorul protectorului său, regele 
Ludovic al II-lea, un teatru unic în 


Bae 


24 


felul Său, pentru 
lebrelor opere dramatice wagne- 
riene. Intregul edificiu, lucrat nu- 
mai din lemn (ca să dea o rezo- 


reprezCntarla gf 


manta curată), are forma de semi= — 


cerc in amfiteatru, iar scena înca- 
Klrată într'o ramă cât (ţine baza se- 
micercului; spectacolul întruneşte un 
singur cadru, căci decorul, persona- 


jele şi orchestra, rezumă lun ‘tot 
unitar. P 
Băzăitoare = Mic instrument, fă- 


cut dintro coaje de nucă, cu care 
copiii de ţărani zbârnăe, mai sales 
iarna, când mau de ier 
Bazin “Francois (1816—1878) 
Compozitor francez, născut în Mar- 
silia, autor de opere comice: Mes- 
ferul Pathelin, "Călătoria in China 
şi al unui Tractat de Armonie. 
Bazoi = Sunetul de bas al 'cobzei. 
Becar 4 =—*Accidentul muzical, care 
face ca un sunet ce ‘fusese diezat 
sau bemolizat, isi fie readus la sta- 
rea naturală; cu alte cuvinte, anu- 
lează puterea diezului sau a bemo- 
lului (v. DUBLU BECAR; CARREE). 
Beethoven Ludwig Van (1770— 


— 
ESCH 


1827) = Considerat de unii ‘ca cel 


mai mare geniu al muzicii. Născut 


S 2 
T 





la Bonn (Prusia), de vita flamandă, 
bunicul muzicant, tatăl cântăreț (is- 
fovit de vitiul betiei). Desi a pier- 
dut auzul la vârsta de aproape 30 
de ani, totuşi Beethoven, desi infirm, 
a compus cele mai desăvârşite capo- 
dopere. rămase si astăzi drept po- 
doabe ale gândirii omeneşti. A trait 


fa Viena până la sfârşitul vieţii; a 
fost elevul lui Haydn, contemporan 
şi prieten cu poetul filosof si om de 
stiință, Goethe. A trăit izolat 
în zbucium și necazuri familiare. Ne- 
căsătorit, căci ma avut noroc in in- 
€linatiile inimii. Din multele sale 
lucrări, enumărăm: Missa în do ma- 

jor, Missa-Solemnis în re major, o- 
pera Fidelio, a cărei uvertură mu- 
mită Eleonora e scrisă în 4 va- 
riante și Se cântă ca o bucată »sim- 
fonică deosebită; 9 simfonii, a treia 
numită eroica, a şasea, pastorala, 
Jar la a noua, capitolul ‘final e însoţit 
cu cvartet de voci și cor, cu cele- 
brul imn al veseliei, pe cuvinte de 
Schiller; un oratoriu, Hristos pe mun- 
tele măslinilor; uvertura Coriolan, o 
cantată la moartea lui Iosef II şi 
alta la încoronarea lui Leopold; un 
“concert de vioară; 5 concerte de 
piano; un triplu concert: vioară, vio- 
Joncel şi orchestră; o fantezie pens 
tru piano, orchestră si cor; două ro- 
mante p.. vioară si orchestră; 66 de 
lieduri; 18 canoane vocale; cântece 
ȘI dansuri germane, vieneze, engleze, 
etc.; 38 de sonate p.. piano (dintre 
‘care celebrele patetica si 'passionata): 
“Multe caiete de arii şi variatiuni p. 
piano, preludii si menuete; 8 trio- 
uri p.-piano, violoncel si vioară; 4 
cvartete împreună cu piano; cvin- 
fete, septete si optete p. instrumente 
de suflare, etc., etc. In româneşte o 
descriere mai pe larg Se găseşte în 
»Vieata lui Beethoven” de Romain 
Rolland, in traducerea d-lui A. de 
Herz. 

Belcantist = Artistul care cântă 
dlupă toate regulile artei de Bel- 
Canto. Se manifestă pe la concerte 
Sau cu roluri principale la operă, 
în special în ariile de bravură (v. 
Sec), | 

Belcanto = JI. Arta de a cânta 
frumos cu vocea. 2.- Studiul cântu- 
lui: a) fără cuvinte: impostarea su- 
metelor, emisiunea lor, vocalize, cori- 
jarea defectelor (nasale, guturale), 


Superioară de Muzică din 


cae 


conducereâ gradată a cerinţelor de 
tehnica agilităţii, cromatism,  etc.; 
b) cu vorbe: respiratiile, pronunţarea 
silabelor, dictiune, lrazare, interpre- 
tare (v. 'CÂNTĂREŢ). Studiul de B. cere 
un minimum ide vârstă (19 ani), 
când vocea ia trecut: de perioada 
formațiunii. Diagnosticarea felului 
de voce precizează îndrumarea e- 
xercițiilor; adesea o diagnosticare 
greşită duce la rezultate negative 
ireparabile. 

Lucrări despre B. în româneşte 
au publicat: maestrul G. $lefdne- 
Scu: „Mecanismul vocal’; José Ar- 
raty: „Despre Cânt’; loan Geor- 
wescu: „Arta de a cânta” (Cluj) ete. 

Beletriştică = Literatura în special 
romantică: poezie, naratiuni de că- 


lătorie, articole de critică literară 
Şi muzicală. | 
Bellini Vincenzo = Născut la 


1801, în Catania. A murit tubercu- 


los si necunoscut la Puteaux, lângă 


Paris, in 1835. La început scrise 
muzică religioasă, mai pe urmă însă 
se dedică operei. Cele mai cunos= 
cute sunt: Norma, Puritanii, Ro- 


_meo si Julietd, etc. B. este repre- 


zentantul Simpatizat al melodiei in 
opera italiană. 

. Bemol 2 = Semnul pus înaintea 
unei note, pentru a cobori intonatia 
cu un semiton (V. ACCIDENT). In 
Psaltichie bemolul corespunde cu 
semnul © numit es (scris peste no= 
tă) cu“acelasi ‘efect (v. GAMA). Numele 
de B. vine dela denumirea ce se 
dădea altădată in special lui si be- 
mol (B. mollis, Moale, minor), treap- 
ta a 3-a a gamei ce pornia dela 
sol, spre deosebire de si natural, ce 
se nota cu carrée, de unde numele 
de becar. 

Bena Augustin = Licenţiat în Teo- 
logie, doctor în litere si filosofie, 
născut in 1880 in Pianul de jos (Ar- 
deal). După terminarea liceului, a 
intrat la Facultatea de Teologie din 
Sibiu. Studii muzicale la Academia 
Berlin, 


la Dr. Max Bruch “(compozifie) et 
Frantz Schultz (contrapunct). După 
terminare, Studii Speciale de muzică 
românească în Bucureşti. Si-a înce- 
put cariera de profesor de muzică, in 
Sibiu, la scoala de fete a_,.Astret’’ 
si la Seminarul Teologic; seful coru- 
lui „Reuniunea Română de Muzică”. 
După trei ani a trecut Ja liceul din 
Năsăud, unde a funcționat ca pro- 
fesor de muzică si retigiune ‘orto: 
doxă până la înființarea Conserva- 
torului din Cluj, câud a fost invitat 
de Consiliul Dirigent să ocupe o 
catedră, la care s'a şi prezentat. Din 
1925. directorul Conservatorului de 
Muzică si Artă Dramatică din Cluj. 
A ‘scris: Compoziții pentru orche- 
Strá. coli orchestră, coruri a ca- 
pella, două liturghii; Teoria Muzicii, 
Acustica Muzicală, Istoria Muzicii, Di- 
rijarea (Seful Me cor). 

Benedictus Rugăciune cu 
racter muzical grav, facand 
dintro messi. 

Berceuse (fr.) == Cântec de lea- 
gan.. Melodie simplă, uşoară, le- 
gănată, a cărei desvoltare şi formă 
de expunere, poate să ajungă până 
la forma unei lucrări clasice, sa- 


ca" 
parte 


vante, precum a fost cultivată de ` 


diverşi maeştri (Chopin, Schumann, 
etc.). Profesorul celist C. 
trescu are o B. în gen clasic, foarte 
răspândită. 

Bergamasque (fr.) =: Un ‘fel ide 
dans obisnuit în secolul al 18-lea 
şi aria după care Se canta. 

Beriot.Charles Auguste de (1802- 
1870). Virtuos violonist si au- 
tor al multor studii si -concerte p. 
violină, 

Berlioz Hector (1803—1896) 
O personalitate muzicală originală 
si ciudată în acelaşi timp. A avut 
o vieata plină de sbucium, care se 
resimte în 'operele sale ‘Mai insem- 
nate: Benvenuto Cellini, Luarea 


~— 


Troii, Dadmnatia lui Faust, dar Mat » 


ales în Simfonia Fantastică. A mai 
compus: Copilăria lui Hristos, He- 


Dimi- 


dl 


ral în tluliu, Romeo si Julieta, Sin 
fonid Funebră şi Triumfala, o Messă, 
un  Reguiem,tte. E konsiderat ca 
bărintele orchestratici moderne. 
Biber Franz von Născut la. 
Wiirtemberg (1641), a scris cea din- 
tai sonati pentru acompaniament, 
Mort la Salzburg in 1704. 
Bibliograiie muzicală 
compozitiunifor sau a cărților de 
studiu, cari au fost consultate la 
alcătuirea unei lucrări privitoare la 


o... 
— 


Lista. 


muzica (v. prefața acestui  dicțio-: 
par?. E: 
Biblioteca muzicală = 1.- Publi- 


catie ce apare la Timisoara suo di- 
rectia d-lui Maximilian Costin, di- 
rectorul Conservatorului de acolo şi 
al revistei Muzica, Până socum 
au apărut: „Vioara” (Istoria şi mae=. 
ştii acestui instrument) ‘si a doua. 
broșură: „George Enescu”, schițe 
biografice şi critice (edit. ‘Cartea 
Românească). 2.- Titlul diferitelor 
colectiuni de bucăţi p. piano, vioară,. 
etc. 3.- Totalul compozițiilor mu=. 
zicale| ale mnei societăţi, şcoli, etc. ` 
Bicord = 1.- Acord de două no- 
te. 2.- LD sensibil, cel format din 
treapta a (patra si a șaptea ‘(ma~ 
jor si minor) cu (deslegare forțată 


'- (V. INTERVAL ATRACTIV). 





— 


Bicordatura Gama dublă exe- 
tată pe instrumentele cu artuş. 
Bimetru = Grup de doi metri (pi=- 
cioare) ale “unui vers, in care accen= 
tul principal cade pe metrul al doi- 
lea; a) B. iambic: g 
Piec.t-am no-uă din Vaslui 


oF Na 
+). A 
b) B. trohaic. 


Bt. 


Dumrezeu'e prea sfine 
= bh RRE 
4 e d Iddee e e 


După cum se observa, primul pi~.. 
cior al bimetrului S'arată în muzică 


prin fortact (v. AC., V. DIAMB, DISPON- 
DEU, DITROHEU). 

Binar subdiviziunea unui timp 
sau unei parti din timp în: "2, 4, 8 
parti egale. Măsurile 2/4,3/4, 4/4 se 
zic cu subdiviziuni binare. Spre deo- 
sebire de subdiviziuni ternare (v. Ac.) 
- Biografie (a unui maestru) = In- 
Sirarea punctelor ce prezintă io în- 
semnătate în vieata acelui maestru 
şi a operelor de samă din fiecare 
epocă din vieaţă. Marii artişti exe- 
cutanti și interpreţi, studiază amă- 
munțit biografia maestrului compo- 
zitor, întrucât cunoaşterea impreju- 


vărilor din vieaţă, epoca in care a: 


fost compusă lcutare lucrare, e 0.in- 
dicație pentru a tâlmăci înţelesul dis- 
pozitiunifor sufletești oglindite în a- 
ccamigcrarc. ` l 

Bis (lat, de două ori) l- O 
frază, un cuplet sau on [refren ce 
trebue repetat de două ori, după in- 
dicatia semnului: ritornello. 2.- Cu- 
vânt ce însoţeşte aplauzele frene- 
tice, prin care auditorul cere repe- 
tarea execuției acelei bucăți Sau vreo 
alta suplimentară. 

Biserică 1.- (v. BASILICA) locaş 
de rugăciune al religiei-crestine or- 
todoxe. 2.- Muzică bisericească; a) 
occidentala (v. MESSA, MOTET, CAN- 
FATA, REQUIEM) cuprinde compozitiunl 
sau numai pentru voci (v. A CAPELLA) 
sau şi cu instrumente, în special orgă. 
Mijloacele fiind mai bogate, colabo- 
rarea instrumentelor a făcut ca prin 
aplicareaafmoniei,a contrapuctului si 
d orcheStratiei,mu‘ica bisericească oc- 
cidentala să ajungă la cel mai înalt 
grad de desvoltare, prin compozi: 
tiuni celebre ca efecte complexe de 
sonoritate si polifonie, datorite ma- 
estrilor clasici: Palestrina,- Haendel, 
Bach, Mozart, Haydn, Beethoven, 
etc. d) orientală (V. PSALTICHIE, MUZI- 
CHIE) cântările bisericii ide răsă- 
rit, numai pentru voce, la unison. 
Fiind oprit ide Sf. Canoane, folosința 
vreunui instrument, melodiile limitate 
în schimb, ca un ‘avantaj, au fost 


Á, 


27 





păstrate prin -tracijie dealungul vcas 
curilor. 3.- /n stil bisericesc, o mex 
lodie cu un caracter grav, serios, 
ferit de. velocititi sau virtuozitati 

Biwa Un fel de lăută ‘cu 4 
coarde pe care se cântă tu aju- 
torul unei lame mici de vs; se. 
întrebuinţează mai mult pentru a 
întovărăşi recitările. Altădată, truba- 
durii cari declamau legendele „Heike 
'Mongd ari” si alte poeme tragice 
se numiatt preotii lăufei”” sau „biva 
hoch’, poate din faptul că preoţii lă- 
utei aveau capul ras, ca preoții bud-. . 
histi. 

Bizantină = Muzica greco-orientală 
din Bizanţ, de unde vine psaltichia 
(v. ac.). Primii creștini au tost Evrei- 
și în timpul lor au adus Psalmii şi 
cântările din sinagogi (RIEMANN), pă- 
gânii creștinați au adus modurile gre- 
keşti; de jaceca muzica B. e conside- 
rată ca muzică bisericească foarte 
Veche dupa origine. 

Bizet George (1838-1875) = Com: 
poziter parizian de primul rang, a 
cărui operă, Carmen, a cucerit Jump, 


Lucrări mai însemnate: Don Proco= 


pie, Pescuitorii de perle, Didmileh 
(operă). Arleziana si Roma, Patria 
(uvertură), cântece. ete. B. a creat 
în istorie modelul muzicii franceze 
moderne. 

Blasgonie  (popească) Parodia 
cântărilor si rugăciunilor slavone, că= 
rora dascălii si popii dela țară le 
substituiau cuvinte, româneşti adesea 
poznase, cari aduceau întru ‘catva cu. 
cele slavone. 

Biondel =, Trubadur din secolul 
al 12-lea. favoritul lui Richard Inimă 
me Leu. 

Bocca Chiusa (it.) =Cu sura în- 
chisă. Mijloc cu care se obțin fre 
moase efecte He murmur, în an- 
Sanibluri corale si obişnuit adesea, 
când, un cor întreg acompaniază o 
Voce solistă. 

„ Boccherini Louis (1743—1805) = 
Celebru compozitor ita'ian, născut la 
Lucques, autorul um Stabat, triouri 


‘si 125 cvintete si al unui menuet 
see lebru. 

Bocet = 'Jaluică melodie populară, 
uzitată Ja ‘fara, la înmormântări, 


cântată adesea de anume femei, Nu- 
mite  boritoare, pentru a provoca 
plânsul. Vechii cronicari at Moldovei 
dau descrieri amănunțite despre rolul 
bocitoarelor la înmormântări. 

TT Burada a publicat ,,Bocetele 
da Mortr’, adunate din Moldova, 
Valahia, Dobrogea,, Basarabia, Gu- 
bernia, Cherson, Bucovina, Transil- 
vania, Banat, Istria si Macedonia. 


Parte diw ele au fost traduse ei 


in limba germană, publicate în ve: 
vista Magasin fiir die Literatur dec 
Auslandes din Leipzig, 1880. 

Cunoscuti culegători ide bocete, mai 
Sunt: Urban larnik si Andrei we 
Şeanu. (l ¢ 

Boema = 1.- Operă in 4 acte ae 
Puccini (1897). 2.- Operă de Leon: 
cavallo. - 

Boieldieu Francois Adrien_(1775- 
1834) Născut la Rouen, compozitor 
francez, auforul vestitelor opere co- 
mice: Califul din Bagdad, Trdsurile 
văsturnate, etc. 

Bolero — Dans caracteristic spa- 
niol, 
transformat in urmă de un dansator 
numit Bolero, dela care a rămas si 
numele. 

Bombard (Bomhart) = 1.- Vechi 
‘instrument, înrudit cu birciwmyul,. din 
care a derivat fagotul -de astăzi. 
2.- Joc de orgs, amintind trombonul. 

Bombardon = instrument de su- 
‘flare de alamă, sinonim cu saxhorn- 
bas şi saxhorn-contrabas (V. :Ac.). 
= Bombix = Un fel de fluier cio- 
bănesc la vechii greci. 

Bonz = Preot chinez Sau ‘Japonez. 

Borgovan — I- Andrei — Näs- 
cut la 11876 în Gherla (Transilvania), 
mort în 1900 la Leipzig, în impre- 
jurări misterioase. A urmat liceul 
si Conservatorul de muzică din Bu- 
curesti, fiind elev al claselor de 
piano, compoziţie si canto, cu Wach- 


numit la început seguidilla şi 


mann si Ştelănescu. La Leipzig a 
fost laureat al clase de compositie 
a lui -ladassolin; studiă si clasa de 
violă si de piano. A compus: o 
Suită p. orchestră de coarde, o suită 
p. piano, lieduri, poeme, ete. 2.- 
lon — Născut la 1889 în București; 
de 'profesiune medic. Elevul maes- 
trilor: Kiriac, Scărlătescu, Castaldi. 
Fost cronicarul înuzical al revistei 
„Luceafărul, dela Sibiu, până la 
1918..A fost profesor de istoria mu- 
zicii la Conservatorul din Cluj. (1918; 
Actualmente cronicarul muzical al 
revistei franceze: „Le Courier 'Mu- 
sical”? din Paris. A compus: 4 cân- 
rece de război,un cvartetde coarde, 
în do major, acvarele de primăvară 
(dictuor menţionat cu cinste Ja Con- 
cursul international din 1919) Suita 
(Mistică (p. lorchestră). 6 coruri mixte, 
opereta „Le Paradis de Montmartre”. 
Compozițiile sunt În cea mai mare 


parte lucrate în spiritul românesc ar- 


haic, dar intr’o formă. ‘modernă. 
Boris Godunow = Mare opera 
în 8 tablouri de Mussorgsky. Re- 

prezentată cu succes la Opera Ro- 


mână din București, în "stagiunea 
1925—1920. 

Borodin Alexandru (1834—1887) 
Născut la Petersburg- Compo- 
zitor rus de mare valoare, care 
însă, din mefericire, ma lăsat de- 


cât două simfoniji si o operă pos- 
tumă, Prințul Igor, terminată ‘de 
Rimsky-Korsakow si Glazunov. 
Boskof George = Virtuos ‘pianist 
român; a studiat la Paris. Are com- 
poziţiuni pentru 'piano si mai ales 
variatiuni pe diferite motive popu- 
lare. l : 
Boston = 1.- Un fel de dans in 


felul: valsului 2.- Petrecere de dans 


dupa amiazi. 

Bourdon v. BURDON. 

Bourrée )= Dans francez în- 
vechit, de caracter vioi, în fact de 
2/,. Seamănă cu gavota (v. Ac.) 

: Bozuc = Un fel de tambură dä- 





Es 


ruiti de T. T. Burada, Muzeului 
de Antichitati din Bucuresti. 

Braci Vicla Xv. ac.) Vine dela 
vechiul nume viola da braccio de 
brat), ce ge zice Spre deosebire de 
viola di ‘gamba (de genuchi). 

Brahms lohann (1833—1897) Com= 


— 





pozitor german, născut la Ham. 
burg. A compus 4siimfonii, un ce- 
lebru Requiem, sextuoruri, septouri, 
cvintete, Sonate, dar mai ales mume- 
roase cântece (Lieder) cari l-au făcut 
celebru. A fost numit ,,Maestrul Me- 
lancoliei”?. 


Brăileanca = Horă din Brăila. 
Braille Louis (1809—1852). Ge- 
nialul inventator al scrierii in res 
lief pentru orbi, sistem care aplicat 
la notatiunea muzicală, a izbutit să 


Bene 














scrie toată literatura clasică si mo- 
dernă dela cele mai siniple melodii, 
cu, Sau fără vorbe, pana la cele 
mai complicate transcriptiuni pentru 
instrumente, piano, partitiuni pentru 
ansamblurile mari, având semne pre- 


cise pentru cele mai Mici detalii 


29 


ide mişcare, nuanţe, indicaţii tehnice. 
Speciale, etc. etc. 

Brăiloiu Constantin = Născut în. 
1893, profesor de istoria muzicii la, 
Conservatorul din ‘Bucuresti, initia~ 
torul societății epmpozitorilor români 
(1920) si organizatorul concertelor. 





date de această societate. Se ocupă. 
cu ffolklorul muzical român şi pe 
acest Ieren 3 notat şi lorchestrat 
multe . cântece populare. Are lucrări 
cu acompaniament de orchestră sim-. 
fonică. Este “si cunoscut critic mu-. 
zicai. 2 

Bratianu-— 1.- George — Fost 
profesor de principii la  Conserva= 
torul din Bucuresti, până la 1901, 
la liceul Lazăr si şef de cor la bi- 
serica Sf. Spiridon. A fost autor de. 
cărți şcolare pentru întreg cursul se». 
cundar si a luat parte la organi-. 
zarea cântului coral, dirijând primele. 
ansambluri mari de elevi şi eleve, 
la Ateneu (1895), 2.- Jonel (fiul ` 
precedentului), Fost profesor la Se- 
minarul Nifon din Bucureşti şi la 
liceul Şincai. A compus romanțe şi 
cântece patriotice răspândite, între care 
cunoscutul cor Pui de lei si s'a re- 
marcat prin operete reuşite (v. OPE-. 
RETA). Mai pe larg in revista ,,Mu- 
zica” (anul III, nr. 12) în impresio=. 
nantul necrolog semnat de Breazul. 
Decembrie 1921. 

Braulet — Dans popular românesc. 
Cu melodia acestui dans se încheie. 
cunoscuta bucată „Nunta Jărănea-. 


“ce 


‘cle 


de 





scă”. scrisă in stil țărănesc în 1880 

lulius Wiest. 

Bravissimo! v. BRAVO! 

Bravo! Bravissimo! = Exclamatii 
însoțesc aplauzele frenetice. 

Bravura (arie de) v. ARIE. 

Brediceanu Tiberiu = Muzicant 
român care a adunat melodii, cân- 
tece, dansuri si doine populare pe 
cari le-a orânduit pentru more si 
piano. A mai scris: Sezdtoarea si 
Seara cea mare, tablouri din popor, 
cu acompaniament de piano şi Qr- 
chestră. 

Breviar 1.- Carte ce conţine ru- 
gaciunile de toate zilele: ceaslov, 
moliftelnic. 2.- Fig. orice carte ce 
se ceteste cu tragere de inimă. 

Brevis 1.- In notatiunea me- 
dievală muzicală, înainte de a se îi 
stabilit bara măsurii, figura de notă 
reprezentând o jumătate din valoa- 
rea unei longa (două bătăi). Semi- 
brevis, o bătaie. Forma ei a trecut 
la noi ca notă întreagă. 2.- Alla 
Breve (v. AC.). 

Brezaie Personaj din incepu- 
turile teatrului la Români, rămas 
încă şi astăzi în jocurile populare 
de Crăciun: om învelit intr’o zeghe 
şi împodobit cu felurite basmale, 
panglici si flori, purtând un cap de 
animal cu bot (sau de pasdre cu 
cioc) pe care il pune in miscare cu 
o sfoară si îl face Să scoată dife- 
rite sunete. 7 | 
“Briganzii = Operă bufă în 3 acte, 
cuvinte de H. Meilhac şi. L. Halevy, 
muzica de Offenbach (1869). 

Brio Strălucire: Con brio, 
termen de nuanță combinat adesea 
cu termen de mişcare; Allegra con 
brio, un capitol din sonata patetică 
Beethoven. 

Broancă Un fel de lăută sau 
violină în Banat. 

Broderie=—l.- Ornament alcă.uit din 
două Sau mai multe note, scrise cu 
caracter mărunt, înaintea notelor o- 
bisnuite, fără a intra în calculul va- 


KC 


— 
—— 


— 
pei 


— 
= 


— 


lorilor de timpi de măsură. 2.- (în 
Armonie), "un grup de mote-de pa- 
“aj, în jurul motei reale din acord. 








een 
— 


Bruch Max 
man, autor de simfonii, de can- 
tate, dar mai ales ide concerte pentru 
vioară şi orchestră (cel mai cuno- 
scut în sol minor). Este autorul ce- 
lebrei transcriptiuni al cântecului, tra- 
ditional religios, Kol Nidre, melo- 
die ebraică interesantă ca structură 
şi caracter. 

Bruckner Anton (1824—1896) = 
Compozitor -vienez modern, autor a 
8 simfonii, de o construcție ‘cu to- 
tul nouă $i originală. 

Bubui (a)\= 1.- A da wn sunet 
surde dar puternic, amintind sgo- 
motul tunetului si al tunului. 2.- A 
produce un sgomot asurzitor. (Ono- 
matopeic). É 

Buccina sau Bucinum 


— 
— 


La Ro- 


‘Mani, instrument in forma de trom- 
$ ; 





bă, pentru Semnele de vânători. , 


Compozitor ger- l 


s 


Buccinator = Executant din Buc- 
cina (v. Acel. 
Bucin v. Bucium. 


Bucium? = Instrument popular de 
Sutlare, mai Jung decât un metru, 





formă cilindrică, jos terminat prin- 
tr’o pâlnie; e făcut din |doage ide lemn 
uşor. Servește Ca semnal de vână- 
toare si printre ciobani. Sună bu- 
ciumul de alarmă, semnul de răz- 
boi. Buciumul seamănă cu Alphor- 
nul uzitat în Elveţia. Un buciur. n- 
covoiat si altele drepte, au fost dă- 
ruite de T. T. Burada, Muzeului 
de Antichitati din Bucuresti. 

Buciuma (a) = A Suna din bu- 
cium sau din alt instrument ase- 
manator. 

Bucolice Poezii pastorale: ‘Bu- 
colicele lui Virgiliu. (Traduse în yo: 
maneste (de G. Coşbuc), . | 

Bugle = Nume generic pentru in- 
strumentele de suflare de alamă, 
derivate din trompetă; unele au găuri 
laterale astupate cu clape, cari ser- 


EE 


vesc la fixarea tonalităţilor; altele 
Sunt cu piston (V. AC., V. CULISE). 
Buhai = Instrument popular for- 


a 


51 


„Muzică 


mat dintro putinică acoperită cu jo 
piele; imită ragetele unui buhai 





(taur), prin vibratiunile, produse de 
frecarea unei suvite de păr.de cal, 
Sfoară sau fringhie, prin trecerea 
de o parte si de alta, printr’o gău= 
rice din mijlocul pieii. Buhaiul în- 
soteste plugusorul la _ traditionalele 
colinde de Anul Nou. Un buhai a 
fost daruit de T. T. Burada, Mu- 
zeului de ‘Antichitati din Bucuresti 

Bumb v., Nasture 

Burada = 1.- Teodor Vornicul, 
autorul unei Metode de Ghjtară, 
Scrisă în 1829 si „publicată în urmă 
de fiul său; sprijinitor entuziast al 
muzicii clasice ‘germane. 2-. Teodor 
(fiul) (1839—1922). Licențiat în drept 
dela facultatea din Paris, fost con- 
Silier la Curtea de Apel, mvoca:,: 
fost profesor la Conservatorul de 
si Declamatiune din Iaşi, 
membru corespondent al Academiei 
Române, comandor al Coroanei Ro- 
mâniei, Bene-Merenti d I, ‘etc. ‘etc. 

Avu profesor ide piano pe Con- 
Stantin Gross, iar de vioară pe 
Paul Hett, apoi pe Adolf Flechten- 
macher si Mai târziu ‘pe Hübsch. 
A urmat Conservatorul Imperial de 
Muzică si Declamatiune din Paris, 
unde a Situdiat Armonia cu H. Re- 
ber si Wiolina cu Alard. In călă- 
foriile Sale făcute anume prin 
toate ţinuturile Jocuite de Români, 


cât si Ipui țările” streine, a adunat 
diferite cântece interesante ca fol- 
klor; a 
strâus româ- 


deasemenea a cumpărat și 
instrumente muzicale 





nesti, pe icari le-a (dăruit Muzeului 
de Antichitati din Bucuresti, formând 
o secţie deosebită, cu numirea ,,Co- 
lectiuned si donatiunea T. T. Bu- 
rada”; A dat nenumărate concerte 
gratuite şi de binefacere şi altele 
populare, pentru răspândirea gustu- 
lui de muzică serioasă, lşi altele în 
streinătate, special pentru a face cu- 
noscută muzica românească. A scris: 
12 studii de vioiină, Imn triumfal p. 
piano, diferite: bucăţi si muzică de 


dans p. piano. Almanah “Muzical pe 


anii 1875, 1876 si 1877, apoi "Je: 
toria Teatrului în Moldova. Pe larg, 


LA 


> 


32 





într'o broșură anume tipărită de 
Asociaţia Generală a Artiștilor (laşi) 
închinată lui T. T. Burada cu prilejul 
jubileului său artistic de 50 de ani 
(22 Mai ‘1904). .* 

Burdon l.- Joc plăcut He orga 
(amintind timbrul instrumentelor de 
suflare de lemn) în octavele base. 
2- Faux bourdon, unul. din pri- 
mele procedee contrapunctice, im- 
portant prin faptul că a introdus in 
uzul muzical intervalele de terță 
şi Sexta, [pind atunci evitate. în faux 
bourdon vocile se mişcă paralel. Nu- 
mele se explică prin aceea că basul 
(bourdon) nu se cetia cum era scris, 
ci mai sus si deci era un bas fals 
(faux bourdon). 


Burduf = 1.- Foala de suflat, de 
ex. la cimpoi, la harmonium, la 
orgă. 2- Lada de rezonanță a vi- 
orii, a cobzel. 

Burla (burlesca, burletta, burlesc = 
glumă). Compoziție cu caracter vesel, 
redând un umor exagerat. 

Buton (nasture) 1.- Accesoriu 
înfipt la baza. instrumentelor de co- 
arde- cu arcuş, de care se prinde 
cordarul (v. ac.) prin ajutorul unei 
coarde mai rezistente. 2.- Registru cu 
care se pune În exercițiu un joc 
de orgă. Wës | 

Butterfly M-me. = Reputată operă 
în 4 acte de Puccini, subiect exotic, 
american, Muzica imelodioasă. 


— 


— 
— 





C = 1- Sunet din notatiunea 
germafia, corespunzător cu mota do 
din notafiunea arietină: C dur, do 
major; C moll, do minor; Cis, do 
tliez; ces, do bemol. 2.- C tine lo- 
cul fracțiunii 4/4, indicând forma 
măsurii de 4 timpi (v. MĂSURĂ) . 3.- 
Consonanté guturală, fiind rostită 
din gât, ca si ig, ‘A. 4.- & — Ala 
breve (v. ac.). e 

Cabotin = 1.- Actor de proastă 
calitate, comediant ambulant. 2.- (i- 
ronic). Cântăreţii si artiştii din tru- 
pele mediocre pentru operetă şi o- 
peră. 

Caccini (1550—1618) = Compo- 
zitor cunoscut ‘prin marele humăr 
de sonate si madrigaluri. 

Cacofonie = 1.- Sir de cuvinte 


cari dau efect urit în pronunțarea 


lor. Ex... „din capu-i sdrobit, muşcă 


câte odată, musca u turbare”? (.Gr. 


Alexandrescu, Ucigaşul fără voie). 
2.- Ansamblu ce sună urit, fie din 
cauza unei execuții  nesatisfăcă- 
toare, fie din cauza armoniilor stân- 
gace sau ultramoderne. Cântărețul 


trebue să evite punerea în “evidenţă ` 


respira= 
| rarirea 


a cacofoniei, fie printr’o 
tie între silabe, ‘fie prin 
pronunțării lor. 
Cadânească = Hor turcească, ju- 
cată în (anumite sate din Dobrogea, 
amintind jocul cadânelor din ha- 
rem, : 
Cadenta = 1.- Ritmicd, regula- 
—fitatea cu ‘care se repetă accentele 
versurilor si ale măsurilor; C. de 
mars, din doi in doi “timpi; de vals, 
_ din trei îns trei timpi, etc. 2.- melo- 
“dicd, un ornament ce urmează de 


A L. Ivela.— Dicţionar Muzical 


obicei după o coroană, alcătuit din- 
trun sir de note (mai mare sau 
mai mic), fără ca valoarea lor să in- 
tre în calculul valorilor măsurii. 'Al- 

















tădată, aceste icadente erau lăsate 
e 
ee eee e 
2- SE Ss 
EE UER 


la libertatea executantului ; mai 
târziu, cam (dela Beethoven încoace, 
cadentele melodice sunt fixate si se 
scriu cu mote de Caracter mărunt, 
fără măsură. ‘Intr’un ansamblu de 
cor: sau orchestră, C. melodică ke 
execută de către un solist. 3.- In 
armonie, nevoia de odihnă la distanţă 
de 2 până la 4 măsuri, corespun- 
Zătoare cu cezura (v. ac.) sau sfâr= 
şitul versurilor unei poezii, A) C. 
perfectă, în genere obligate la sfar- 
şitul unei bucăţi, când basul merge 
dela treapta a V-a, stare directă, la 
tonica. Acest final e pregătit: a) 
prin şirul treptelor '2-5-1; b) prin 
şirul treptelor 4°' (în răsturnarea 
I) 5 si 1; c)-4reptele 4 stare directăi 
— 5-1. . Oe 


a) Cadenţă perfectă 

















E DPI e 


SE 








ii 
] 
i 
| 
| 





eme 1 rm RN — ` 








B) C. imperfectă, cand ‘basul de 
me ultima măsură este urmat: in 
rezoluţie, de treapta a II-a, ica răstur- 
marea I. 





a ee | D eee TTT EES 13 





ene ee ee e ete rece | ee eS ES ee 
= o eer mee — | = ——— 

















C) C. întreruptă sau evitată, când 
basul de pe treapta a V-a trece la 
treapta a VI-a. Pentru a levita icvinte 
si octave paralele se impune 'dublarea 
tertei. C, întreruptă, la rândul ei 
este: a) liturgică, dacă basul urcă la 
distanță de un semiton şi b) drama- 


ticd, dacă basul urcă cu un iton întreg. 
liturgică dramatică 























| canla Zo | ae 





ee Ce pe 








D) C. frigiană, când fraza ee în- | 


cheie cu basul pe treapta a Na 
_numai în tonalități minore. 








——— SS mme NS AA, aE EE 


suspendată, cand se ind 
cheie pe treapta a VI-a majoră fhe: 


regulată. | . | Wee ee. 


Cadenfa suspendată | 














F) C. cu note autentice, cand 
basul e în stare directă: ; 


G) cu note derivate, când basul: 


are notele . în răsturnare. 
autentică derivată 


— = == 








= a = aie =e ee 





l 


II) C. plagală, în genere la bfâr- 
şitul bucatilor, ‘vine după cea iper- 
fectă, când basul merge dela treapta 
a IV-a la I. Are două varietăţi: 
a) cu sextă mare faţă de tonică) 
Şi alta, b) sexta mich, amândouă 
rezolvite în modul major. C. 'pla- 
gale sunt frecvente in muzica reli- 
pioasă. | 





ee ee ees a) ees er 











EE | 
-a " | 

















` I) Semi-cadentd (de obicei la jumăta- 


tea frazei) acordul sprijinit pe treapta 


‘a V-a în stare directă. 


Semicadenja 


—— j —— —. 





| rr vn ee cee tems ema |. ees oor 





„i J) C. mixtă, cea perfectă urmată 
“le cea plagala. 


uadenjă mixtă 











Ai 


35 





W C. clasică treapta V-a, mai 
ântâi cu fapoi + 7 şi în urmă tonica. 











Clasică 

—- EE E 
EN PD E e, e) — e 
—o—--6- | El — 
as eremm ene ze OOO LT ee 

6 
4 a ae EE geng SE 
an | ERORI 
ae E 








în ton minor încehie cu ultimul acord” 
în ton major. 








tie 
= —-he a oor 
ae | 
eee e a 
ea ae | 
ee | =o 











ee rt ee e ui 


M) C. napolitană, 'treap'a a IV-a 
în răsturnare cu sexta mică, apoi 
“treapta_ a V-a. 








Napolitană 
Mp 
ge Dee ee 

> 8 
f 
ere deleng e SE E 
E e ee 
a Ee, re eee e E E Í mÁ eh = caer = 


Di A eer eee eer eee 


N) C. bachiană, specia'ă lucrărilor 
treapta a III-a, de obicei ‘major. 


ee eee ff zem ee EE IP 








eee | 
"Ee E eg ee 

S " Ze, 
Ee 


ëmge m —— — e — E eee ee e Se e 


4.- In psaltichie sunt trei cadente, 
adică opriri: a) perfectă, cand melcilia 
se opreşte a oo unde texiul încheie 
p idee la un punct, sau la punct si 
Wirgulă; b) imnerfectă, corespunză e 
toare cu virgia din text; c) finală, 
da încheierea unei bucăţi. Afară de 
aceasta mai ‘sunt cadentele diato- 
‘nice si cromatice. K 

Cadril = Quadrille (v. Ac). 

Café-Chantant = Local public de 
aonsumatie, unde Se execută muzică 
uşoară, in Special sansonete, şi unde 
chiar toată petrecerea e de calitate 
AIȘOară (v. VARIETĂȚI). 


Café-Concert = Local public unde 
se face muzică de promenadă. (v. Ac.). 

Cakewalk (ceteste kekuoc) = Dans 
american destrăbălat, imprumutatde ` 
la Negri. / J 

Calando = Din ce in ce mai ririt 
ca mişcare si mai scăzut, mai slăbit 
ca tărie. 

Caliope (gr. = vocea cea frumoasă, 





sau cuvântul cel frumos) -Muza epo- 
peil, reprezentată ținând intr’o mână 
tablitele, intr’alta stilul (de cari se 


‘serviau la scris, cei vechi). 


Căluș (scăunaș) = Cavalet: o scân- 





„durică dreptunghiulară (în genere de 
arțar), aşezată perpendicular pe mij- 


locul feţei superioare a oricărui in- 
strument de coarde cu arcus, putin 
înainte de ‘pop; serveşte pentru a 
transmite. vibratiunile coardei în Cu- 
tia de rezonanţă a: instrumentului; se 


„ţine pe două picioruse (răscroite Min 


aceéasi scândurică). perfect aplicate 
pe instrument, iar Muchea de dea- 


‘supra, curbată, are la distanțe egale, 
A crestături peste cari trec cele 4 


coarde (v. ‘CORDAR). Faptul că acest 
accesoriu se găseşte si la ravanos- 
tron (v. ac.) ar fi o (dovadă că folo- 
Sinta căluşului datează de vreo 5000 
de ani. j 

Calata = Dans italian învechit, în 


>) 


tact de 4 





Califul din Bagdad = Operă co- 
mică într'un act, cuvinte de Saint- 
Juss Dancourt, muzica de Boieldicu 
(1800). 

Calmato (it.) = Potolit, după un 
agitato (v. ac.). 

Calusari = Joc traditional româ- 
nesc, obişnuit pela Rusalii, constând 
din sărituri ca de cai ale jucătorilor, 
vreo 12, cari poartă la ‘picioare 
clopoței. După unele păreri, acest 
joc aminteşte legenda răpirii Sabine- 
lor. 

Camerton = muzicuță: un tub mic. 
scurt, care produce- sunetul Za, ser- 





vind pentru acordarea unui instru- 
ment si ca punct de orientare pen- 
tru găsirea oricărei tonalități; indis- 
pensabil unui cântăreţ şi mai ales 
unui maestru tare dirijează ansam- 
bluri de voci. Pentru violonişti în 
special există un C. (din patru tu- 
busoare unite, cari produc pe rand 
« sunetele celor 4 coarde: Sol, ire, la, 
mi (v. DIAPAZON). | 

Canarie — Un fel de dans foarte 
vechi, care poartd acest nume, pen- 
truca se obişnuia în insulele Canare. 

Cancan = Contradans ‘cu figuri 
necuviincioase. 

Canon = 1.- O strictă poruncă 
bisericească: sfintele canoane. 2.- In- 
strument arab cu coarde, variînd ‘ca 
număr dela ‘20 până la 100 de 
coarde; asemănător cu psalterionul 
(v. ac.). 3.- Instrument Monocordic 
{pe vremea lui Pitagora), servind la 
orientarea calculelor numerice ale yi- 
bratiunilor şi raporturile dintre $u- 
nete. De aci s'a dat (pe atunci) nu- 
mirea de (canonici, Muzicantilor teo- 
reticiani, spre deosebire de armo- 
nici, Muzicanti Mai mult după auz. 
4.- Formă de-compozitie ?"uzicală (în 


2-3-4 voci), care se execută astfel: 
începe vocea întâi, apoi, după o mă- 
Suri sau două, intră DI voce (a 
doua), reîncepând exact melodia vo- 
cii întâi; mai târziu, intră vocea a 
treia cu aceeași melodie, ‘ete, din 
această cauză vocile sfârșesc În jordi- 
nea intrării lor. Când C. e \auzit în 
ansamblu, suprapunerea (masurilor 


. trebue să! satisfacă legile de armonie, 


A) C. deschis, când părțile sunt scrise: 
cu intrările lor, sub formă de parti- 
tiune; sau simplu, închis la unison 
sau la octavă, când e scris mumal 
pentru o singură ‘voce, indicându-se 
de obicei cu litere majuscule (A, 
B, G), locul unde trebue să intre- 
fiecare voce. B) C. enigmatic (acum. 
trei secole), când nu”şe indica locul. 
de intrare al vocilor, lăsându-se la 
priceperea executantilor. C) C. Ae 
intervale (secundă, terță, cvartă, cvin- 
tă). când vocea a doua intrând Ja 
locul indicat, imitează numai ide- 
senul vocii întâi, dar transpune no- 
tele la intervalul (superior Sau infe- 
rior) cerut cu cifra indicatoare. D) 
C. determinat, liber, încheiat, ‘cand 
ultimele măsuri lau un adaus pen- 
tru ca toate vodile si încheie ar- 
monia în acelaşi timp. E) C. Dn per- 
petuu sau obligat, strict după mo- 
del, lăsându-se posibilitatea de a se: 


“relua melodia la infinit. F) C. can- 


crizant “cancer = rac) când vocea a 
doua are melodia vocii întâi, cetit% 
dela sfârșit spre început. G) C. a 
inverso, când vocea are „melodia ce 
reiese din vocea întâi, dacă se tine 
foaia răsturnată de jos în sus. H) C. 
dublu, cand melodia începătoare e 
armonizată ` (soprano şi alto), iar 
canonul este urmat de tenor și “bas. 
i) C. prin agrava'e, (cand wocea ‘2. 
doua are şirul melodic al vocii în- 
tai, însă (cu Walorile dublate, ceea ce ` 
cauzează desenuri de note deose- 
bite. J) C. prin diminutiune, con- 
trariu, vocea a doua imită vocea ìn- 
tai cu valori înjumătăţite. KIC poli- 
morf, acelaşi, posibil de a se exe-- 


guta făcând intrările în locuri dife- 
rite. Observare: toate aceste varie- 
täti de canoane, la modă acum trei 
Weacuri, constitue mai mult o gim- 
mastică a minții decât o lvaloare pro- 
priu zisă de compoziţie; astăzi se 
mai strecoară în treacăt unele pa- 
saje în canon, mai mult ta ‘un efect 
pasajer. 

Cânt 
CANTO). 
pe vorbe ce trebue cântate cu vo- 
cea. 3.2 C. bisericesc: ambrozian, 
gregorian, antifonic, tradițional (v. 
fiecare în parte). 4.- O parte dintr’o 
lucrare epică: /liada lui Omer are 24 
le cânturi. 5:- C. dat (în armonie), 
o Melodie {data (ca temă la soprano, 
pentruca sa! fie realizate celelalte trei 
NOCI (vV. REALIZARE). 6.- læ ison sau 
da unison, toate vocile aceeaşi me~- 
Jodie. 

Canta (a) (E A executa un 
cântec cu vocea. In latineste: canto- 
avi-atumi-are, a cânta cu vocea; cano- 
cecini-cantum-canere, a executa. din 
instrument. 2.-In limba romana ‘este 
acelasi termen si pentru voce $i pen“ 
tru instrumente: @ cânta Jo piano, 
din vioară, cu vocea, In alte limbi 
se face deosebirea: a cânta se zice 
numai pentru voce, pe când pentru 
instrumente se zice a-suna sau a juca: 
clavier spielen şi jouer au piano (V. 
INTONARE, FREDONARE, SOLFEGIARE). 13.- 
de zice: a dânta frumos, corect, în 
masurad, nuantat, îngrijit, artistic , 
fals, detonat, fără 'măsură. 4.- A lău- 
da o faptă, o ispravă. 5.- Ji cântă 
Kpopular) stărueşte să-l conver- 
fească. 

Cantabile = 1.- Frază dintr’o bu- 
cată instrumentală care trebue exe- 
cutată clar, expresiv, melodios, ca 
si cum ar fi cântată cu vocea. 2.- 
Capitol dintro lucrare instrumentală. 

Cântare I=- Cântec fv. ac.): 
(Cântări religioase, de laudă, de ve- 
selie. 2.- Vieata, suflul ce dobândește 
un cântec in timpul executării: Câ- 
Yare cu avânt, cu inimă, cu insufletire. 


= 1» Arta cântului (v.BEL- 


— 
— 


2.- O piesă muzicală pusă 


37 


Cântarea României == 1. Celebru 
poem în (proză al literaturii romaé- 
neet, din gecolul trecut, datorit după 
unele păreri lui Alecu Russo, după 
altele lui Bălcescu, desi el îl pre- 
vinta ca găsit Intro mânăstire. Studii 
în controversă ‘sunt idatorite profe- 
sorilor Petre V.:Haneş si N. Aposto- 
lescu. 2.- Numele unei societăţi co- 
rale (voci mixte). înființată în Bucu- 
reşti în anul 1919. din inițiativa 
maeștrilor Marcel Botez si Alfred 
Alessandrescu şi a dui Gh. D. (Mugur, 
„Dirigintele ei. artistic, Marcel Botez, 
a făcut din orl acestei societăţi 
(200—250 de persoane) un organ Me 


„artă a cărui Waimăla trecut si dincolo 


de hotare”. Societatea are mai multe 
“i iale în ţară 'și se produce ‘cu cân- 
tări religioase populare româneşti, 
clasice. oratorii (De ‘Crăciun, Iuda 
'Macabeul, etc.) 


Cântăreț =— Cel dotat cu voce fru- 
moasă si mai ales cu studii speciale 
de cânt făcând din aceasta 6 profe- 
siune. a) 'C. concertist, interpret al 
diferitelor arii, lieduri, prin saloane 
si concerte. b) C. belcantist, mai à- 
les al ariilor de bravură. c) C. dra- 
matic, cel ce interpretează pe scenă 
rolul unui actor intr’o operă, dove- 
dind că posedă ‘pe lângă arta ide bel- 
canto Şi lcerințele'artei dramatice: mi- 
mica, "jocul de scenă, etc, d) (C. de cor, 
un element profesionist al unui ansam- 
blu coral. e) C. popular, specialist 
în cântece populare (v. TRUBADUR). f) 
C. liric, dramatic, lejer, et, după 


"felul vocii şi deci după felul bucă- 


ților ce convin ‘vocii. g) poet care 
s'a deosebit întrun anumit gen (v. 
BARD). 


Cantată f.- Orice compoziție 
Severă menită a Ti cântată de Mc, 
spre deosebire ide sonata, menită a 
fi executată de instrumente. a) C. 
da sdlon, de cameră, o lucrare pen- 
tru voce însoțită de piano sau flte 
instrumente. b) C. 'religioasă. pentru 
biserică; solişti cu acompaniament 


de instrument 
Brei 

Cântec — 1.- Orice melodie finso- 
DI de cuvinte. După fel şi conţinut 
ia diferite numiri: a) C. ostășese 
icătănesc), care îndeamnă la vitejie; 
b) C, patriotic, care insulă dra- 
gostea de tari; c) C. national, care 
inspiră dragostea de neam si al (cărui 
caracter melodic este ţesut pe gama 
populară; d) C. popular, auzit idin 
gura poporului, autor necunoscut, 
structura melodică specifica (v. DoI- 
NA); e) C. popularizat, răspândit, 
vulgarizat; adesea autorul cunoscut 
mai totdeauna nimic specific ca con- 
ținut și structură melodică; f) CG 
hqiducesc, care lauidă voinicia capi- 
lor de bandă sau îndeamnă la re- 
câştigarea libertăţilor dé vieatä: g) 
C. bătrânesc, care conţine o pildă, 
o povata sau o povestire (V. BALADĂ); 


— 


38 


= si cor (Bach, Haendel, - 


h) C, religios, conținut de laudă lui- 


Dumnezeu sau rugăciune; i) C. tra- 
ditional, moştenit din tată în fiu, 
uzitat în legătură cu anumite sărbă= 
tori şi datini: C. de stea (Crăciun), 
C. da salcie (Florii), j) C. clasic, 
datorit unui maes'ru clasic, sau care 
poate servi ca model de lucrare dupa 
toate regulile de studiu; k) C. sco- 
lăresc, cu conţinut moral, instructiv, 
melodic şi uşor, pentru a fi prins 
cu inlesnire de copiii si elevii de 
şcoală; 1) C. eroic, de laudă pen- 
tru eroi, sau îndemn de vitejie la 
luptă (v. ODA); m) C. erotic, conti- 
nut vulgar de dragoste, adesea pu- 
tin cuviincios, chiar pudic. Desi u- 
mele au asemenea continnut au atins 
o treaptă superioară (de artă, supe- 
vioară ca poezie, figuri si imagiratie. 
(V. EROTIC). 

Cântecel = Cântec scurt: scoliresce. 
popular, tradițional. 

Cantemir Dimitrie (1673—1723) = 
Domnul Moldovei, fiul mai gic al 
lui Constantin Vodă. După o scurtă 
domnie ide ase iuni (1714) se re- 
trase in (Rusia, funde trăi până la 
moarte. Foarte cult, poliglot si cu- 


noscător de frunte al studiilor o- 
rientale, sa impus ca un distins teo- 
retician al muzicii instrumentale. A 
inventat un sistem de notaţiune mu- 
zicală care consistă ûn a întrebuința 
literele alfabetului otoman pentru: 
cântecele turceşti, cari până atunci 
nu avusese 'notatiune. Datorită ace- 
stor inovaţii s'au păstrat un mare 
număr de melodii turceşti întâlnite 
si azi în tradiţia lor sub numele de 
„„Caântemir-ogen”, 

Cantica Numele unui cântec 


— 
— 


re.igios pus pe cuvinte din Biblie lau. 


din rugăciuni.. 


Cantilenă = ‘Un fel de romantä 
gravă, tânguitoare. ` 
Canto = 1.-. 'In genere, muzică 


Wocală. 2.- Partea destinată vocii, 
intr’o lucrare acompaniată de instru- 


ment; nemţește  Gesangstimme  (v.. 
BELCANTO). 
Canţonetă = 1.- Un cântec uşor, 


cu conținutul liric, clar, ritmat, lesne 
popularizabil: C. napolita:ă, sici cad. 
etc. -¢ 
Cantor = 1.- Cântăreț bisericese 
(preot). 2.- Schola cantorum, o veche 
academie a celor care se ocupau 
cu studii muzicale, nume. dat şi astăzi 


unei -şcoli de muzică în genere: ° 
Schola Cantorum din Paris. 
Cantus (lat, cântec) = Termen. 


uzitat în "vechea muzică bisericească 
occidentală şi astăzi pe alocuri in 


- studiu teore ic. a) C. aceentus, 'ac- 


‘Mai 


centus (v. Aci); D) OTTO O ae 
melodia încărcată cu ornamente sau 
accidenti; c} C. durus,.care avea pe 
si ndtural in Joc de si bemol (gama 
începând dela Gol, acest si becar 
dădea caracterul tonului major.) 
d C. fictus, melodie transpusă; e> 
C. figurdtus, o melodie contrapunc= 
tată de alte woci; A C. firmus, 
melodia principală dintr’un ansamblu. 
întâi era (obiceiul să fo aibă 
tenorul (sec. XVI); apoi GP. sa 
dat. sopraru'ui, recunoscandu-i-se e- 
fectul mai pronunţat, părăsindu-se 
astfel rolul de discantus (v. ac.) ce 


me 


„care făcea uz de 


avea soprânul (până atunci. 
in polifonie, motivul principal (fir- 
mus) trece pe rând ğa alte voci 
sau instrumente, în aceeaşi tonalitate 
sau tonalitate înrudită. ; g) C. imper- 
fectus, cand melodia nu ajunge în“ 
tinderea unei octave; Al C. mollis, 
contrariu lui C. gurus, ‘uza de si 
bemol. dând impresia modului minor; 
i) C. naturalis sau permanens, care 


Astăzi, 


39 


evită nota sensibilă; j) C. perfectus, - 


gamei; A) C. planus (gregoriati,, 
toate notele la o egală durată, de 
aci efectul greoi și monoton. Se 
scria încă pe timpul când portativul 
avea numai patru linii cu semne 
(note) pătrate, de unde si expresia: 
notă cadricată; 2) C. plusquamper- 
fectus, trecea de in inderea unei oc- 
tave; m) C. romanus, bisericesc, 
occidental; 2) CG usualis, gregorian, 
transmis prin tradiţie; ol C. uf iacet, 
obligat a fi executat lașa cum e gcris, 
nu modificat după dispoziția sau im- 
provizările executantului. 

Capelă 1.- O mică biserică 
cresting. 2.- Grupul de cântăreți ce 
servesc la serviciul religios. 3.- Mai 
de mult, [nstituţiile, scoala ide ‘muzica 
bisericească si cântăreți bisericeşti, 


“anexată pe lângă capelele suveranilor 


sau a pontii:i'or. 4.- SEL a kapela 
stil sever, înflorit polifonic, pentru 
ansamblu de voci. 5.- Evxecutie a 
capella fără acompaniament de in- 
strument, sau cel mult instrumentele 
executând strict părţile vocilor, pentru 
a le sprijini, evitandu-se-astfel scăderi 


intregul şir al 


) 


își înfăşurau capul, când cântau din 
diferite instrumente de suilare, spre 
a ascunde obrajii de grimaze (v. 
AULOS). a Fee 
Capodoperă = O lucrare artistică 
desăvârşită, luată ca imodel care con- 
sacră pe- autorul ei. Un maestru 
kompozitor poate avea mai multe 
capodopere. dee 
, Capriccio = 1.- Compoziţie muzi- 
cală ce nu urmează nici o regulă 
detefihinată, ci numai după capriciul 
autorului. Acum două veacuri se 
făceau asemenea compozițiuni numai 
pentru voci. De atunci, şi mai ales 
astăzi, numai pentru ins’ ‘rumente. Ca- 
capri: io, ca si fantezia si ettida, (pune 
în evidență insusi:ile de tehnică ale 


executantului. 2.- A capriccio, ca și 
ad libitum, dupa ‘voie. 
Capriccioso = Intrepretare liberă 


ca ritm, mișcare şi prania după 
capriciul executantului. 

Caracter = 1.- Felul de a fi al 
unei tonalități majore sau minore 
DN. MOD, V. TON). 2.- O compoziție 
de caracter, cu însuşiri de origina- 
litate. 3.- C. esfetic, temperament, 


însuşiri sufleteşti necesare unei fru- 


moase. executiuni: 4.- CL. mărunt (ti- 


_ pografic), notele muzicale mici, cu 


Cari se arată cadentele si ornamen= 
tele (v. ac.). 

Caracteristică = Nota care se gă- 
seşte în cursul cântării ei face ldeo- 
sebirea între două tonalități înru= 


dite; 4) între două tonuri relative, 


sau detonări, din cauza dificultăţilor . 


stilului înflorit si polifonic. 6.- Grup 
de muzicanți, formând po -orchestra 
(ex.: capelă de dame) sau gruparea 
unei muzici militare. 

Capeimaestru = 1.- Seful ansam- 
blului de voci ce iau parte la slujba 
religioasă din capelă. 2.- Prin ex- 
tensiune, conducătorul unei orchestre 
sau a unei muzici militare. 

Cap‘strum (în grecește, forbeia) = 
Legătură de curele cu care Romanii 


IDR == Sech aiVII-a a tonului mi- 
nor (a V-a a celui major); ©) între 
două tonuri ce modulează apropiat, 
C. = accidentul în plus sau în mi- 
nus, față de cei dela armură. Ex.: 
dela sol major spre re maior C. este. 
do diez; c) la modulatiuni (departate,, 
C. principală, acea 'hotăritoare, C. 
secundară, acea necompletă. Ex.: dela 
sol major la si minor; C. wrincipală, 
la diez; C. secundară, do diez. | 
Caragnole = 1.- Cântec popular 


_francez, cu cuplete si refren, conți- 


nutul revoluționar. 2.- Dans popular, 





e = 


Caravă La cimpoi, ţeava din 
lemn de paltin, cu şase găuri. 

_ Carillon=1.- Instrument (de per- 
cufiune, constituit dintr’un sir de 
clopote ce produc pe rand sunetele 
gamei, până la două olctave; ase- 
menea instrumente instalate pe la 
turnuri şi clopotnite, ipe lângă un ox 
rologiu, execută in mod mecanic 
diferite arii uşoare, auzite la inter- 
val de ore, jumătăţi, etc. 2.- Instru- 
ment cu lame tle metal, lovite di- 
o frază are patru C., corespunzind 
rect cu Ciocanul sau prin clavia- 


40 


tură, obişnuite pe lângă orchestră- 





militare, 
rite efecte onomatopeice. 8 
„ Carmen = 1.- Operă în patru ac- 


său muzici 


te, de George 
corală română 
resti in 1901, 
estrului - D. G. 
a răspândi, kle 


Bizet. 2.- Societate 
înfiinţată în Bucu- 
sub directlunea ma- 
Kiriac, cu 'scop de 
a cultiva si dea cus 
lege cântecele . populare româneşti, 
prin producții şi concerte: Are de 
scop cultivarea si răspândirea mu- 
zicii clasice si a muzicii populare 
româneşti. La Expoziţia Romana rm, 
1906, Carmen a întrunit la Arenele 
Romane din Bucuresti, toate reu- 
niunile corale româneşti din Regat 


si din ‘provinciile locuite de Ro- 
mani. 
Carmen Sylva = 1.- Pseudoni- 


mul Elisabetei, prima regină a Ro- 
mâniei (1843—1916). Poeti, lite- 
rată, pianistă ei organist’. Premiată 


A 


PA 


pentru dife-- 


tilor. 


de Academia Franceză, pentru. ,,Cu- 
wetările unei Regine’. A încurajat 
mult pe arlişiii și pe muzicantii de 
talent, acordandu-le burse pentru 
studii in străinătate. A lăsat mat 
multe volume de povestiri, Jnspi- 
rate din legendele culese idin po- 
por si mai ales dealungul Carpa- 
2.- Cvartet icu acest nume, 
în cinstea Reginei Elisabeta (1906), 





alcătuit din: Carol Flesch, Gheor- 
ghe Dinicu (piano), Hocrat (viola), 
Dimitrie Dinicu ‘(celo), Theodor 
Fuchs. (piano). ` a 
Carnio (carnos) 


oe 
eS 


Vechea © nu- 


mire a -trompetei. 


Carola = 1.= Dans din evul me- 
diu. 2.- (Cantec traditional (in An- 
glia) de sărbătorile Crăciunului. 

Carrée (pătrat) "1. Felul de 
constituire a lunei fraze muzicale în 


` 
— 
—— 


“care incizele (v. jac.) sau fragmen- 


tele melodice (v. ac:) sunt formate 
simetric, din câte două sau din câte 
patru măsuri. 2.- Un C. ar cores 
punde cu tun „vers de poezie, asa că 
o frază are patru. C., corespunzând 
cu patru versuri dintro strofă. 3.- In 
evul mediu, nota si natural se nota 


cu un pătrat; din această cauză se 


numia B. ¢arrée; de aci a rămas 
numirea de becar (v. ac.). 

Cartel = 1.- Prima ciornă a unei 
melodii. 2.- O foaie“ de hârtie lu- 


te 


41 


“xoasă, imitând pergamentul pe care în orăşelul Maddaloni, lângă Nea- 


se scrie programul unui concert sau ‘pole. Venit la ¢8 ani în România, a 
repertoriul unei stagiuni. adus cu dânsul poezia cerului italian, 

Ca:tu loan = Născut în comuna ce a linspirat-o ca profesor de armo- 
Păsești (Fălciu) la 1820, încetat din nie, contrapunct si orchestra la Con- 
vieata la 1875. Şi-a făcut studiile  servatorul din Bucureşti, unei ple- 
la Academia ‘Mihăileană :din Iaşi. jade de talentați compozitori, ce for- 
A fost profesor de muzică vocală  meazăi epoca de astăzi a artei noastre 
la seminarul din Mânăstirea Neanţu- muzicale: Otescu, Alessandrescu, E- 


lui, apoi la Bucuresti la Azilul Elena  nacovici, Filip Lazăr, Andricu, etc. 


Doamna. A scris: Exerciiii, Lecturi Are ca lucrări simfonice: 'Talata, 
şi Sotelgii de muzica vocală, Liturgia Marsyas, Tarantella pentru coarde, 
Sfântului loan Hrisostom, Tractat o simfonie „dispărută în timpul răz= 
complet asupra muzi:i vocale, pre-  boiului, bucăți pentru cor. EL este 
cum şi critice „muzicale la diferite autorul răspânditului cântec |La ay- 
ziare şi reviste. 264 ane”, (cuvinte de St.O. Iosif), cu care 
Cassa = Tobi: e mare, c. vnică, pastea română a fost insufletita la 
\ campaniile din 1913 şi 1916. 
~ Castaniete (castagnette-maronette) 
„= 1- Instrument compus din două 
plăci de lemn sau de os, prinse ca 
lamele unei scoici, pe care cântăreţul 





dănţuitor le loveşte una de alta, ți- 
nându-le între degetele mânii, înso- 
tiad ritmul dansurilor ‘siltarete. Au 
fost introduse în Spania, de Mauri. 





întrebuințate la orchestră si la muzica 
militară (v. DARABANA, V. BATERIE), 

Cassatio—Cântec de seară pentru 
instrument, asemănător cu serenada. 2.- C. andaluza, uzitate de dantuitoa- 

Castaldi Alfons = Născut la 1876 rele spaniole. 3.- C. pentru ambele 
mâini (tot spaniole), ‘una mare, nu- 
mită hembra si alta mică numită 
macho. - 

Castrat = Cântăreț adult care își 
păstrează vocea de soprano sau de 
alto, idupăce sa supus în copilărie, 
unei operaţiuni chirurgicale 'barbare. 
Ei execută astfel părţile de cor unde 
ordine severe interzic participarea 
femeilor în ansamblu vocal (ex.: și 
astăzi în capela papală din Roma). 
Fi au avut şi un rol important în is- 
toria artei de belcanto, ajungând la 
ve'ocită'i posibile astăzi numai cân- 
taretilor de primul rang (vV. FALSET). 





d 
- — 


Catacreză 1.- Cit.) Figura de 
cugetare care dă unui cuvâut un 
anumit înţeles, printr'o analogie: fz 
fruntea armatei, tn capul- mesei, pts 
ciorui scaunului. Ze (In armonie) 
Păstrarea unei note dintr’un „acord 
disonant, în acordul următor, ca des- 
legare excepțională. 

Catacustică Partea din studiu! 
acusticei, care se locupă cu cauzele 
şi efectele 'ecourilor. 

Catafonie = Catacustică (v. ac.). 


Catalectic = Vers antic cu ultimul 
picior mal scurt cu una sau două 
siabe. Ex.: Tantae| molis e/rat Rol 

dE 


BE, w ` Se ` 


manam | condere | gentem. 
L e ee 


— 


— — 


Catavasie—Cantare religioasă des- 
pre coborirea lui Isus in iad, tostită 
după utrenie $i inainte de a începe 
liturghia. 

Catavasier = Carte bisericească ce 
conține catavasii (v. Ac.): Catavasier 
de Anton Pann (1846) 

Catch (ceteste: cheici) Fel de 
compoziție Muzicală- (engleză) (sub 
formă de canon: conţinutul uşuratec 
şi mişcarea grăbită dau execuţie; 
un efect comic. 

Catedrală = O biserică de frunte, 
unde e reşedinţa unui episcop. 

Catehism (muzical) = Carte după 
care toată teoria imuzicii se învață 
cu întrebări şi răspunsuri, în felul 
catehismuiui religios. Metodă peda- 


gogică aproape medievală, foarte Fa 


în uz. 
Caiena = O întănțatire de tri- 
kuri V. ACE 
Caterincă = Flaşnetă (v. ac.) 


Catolicism = Uredinta biserici 
creştine din-Apus, având în frunte 
pe Papa dela Roma. 2.- Muzica 
numită cato.ică areila origine aceleaşi 
modu.i Lisericeşti ET (v. 
BISERICĂ). 

Caudella Eduard (1841—1924). De 
origine italiană, totuşi şi-a petrecut 
întreaga-i vieaţă la noi în ţară, unde 
a fost unul din cei mai de samă 


42 


"della ocupă 


della a cris şi 


—_ 


sprijinitori ai mişcării muzicale din 
După studii 
Vicuxtemps şi 
postul 


Moldova. 
Massart, 


fäcute GIB 
Ries, Cau 
de profesor al 





Conservatorului si şef de orchestră: 
al Teatrului National din laşi. In 
1894 fu numit directorul Conser- 
vatorului. Compozitor fecund, Cau= 
şase opere cu 
dintre cari, până 
„Ol- 


caracter naţional, 
acum, doar „Petru Rareş”? 
teanca” au fost reprezentate. 
Cavaco Mică chitară portu- 
gheză, cu patru coarde. . 3 
Caval Fluier ciobanesc lung 





de aproape un metru, cu cate trei 
deschizături în fiecare ; parte. Mai 
multe exemplare, cu rost (dop) 
şi fără rost, se găsesc la Muzeul 
de Antichitafi din Bucuresti, där: 
ite de T. T. Burada. 

Cavalcada = 1.- Semnate de trom- 
peta; uzitată la cavalerie (soldați 
călări). 2.- O-compozitie instrumen- 
tală amintind o cursă de călări. 

Cavaleria Rusticană Operă de 
Pietro Mascagni (1890). 

Cavalleto = Căluş (v. ac.) 

Cavata = O parte (capitol) melo- 
dică a unei compoziții instrumentale. 

Cavatina = O arie (solo) ide opera. 
cu conținut liric, lesne de popularizat 
prin caracterul melodic uşor de re- 
ținut. : 


Cazaceasca = Horă ce se joacă 
„pe vine; (introdusă de Cazaci) se 
dansează de două persoane; melo- 
dia are două fraze, întâi minor şi 
> apoi major, In măsură de doi timpi, 
cu mişcare uşoară. 
Ceardaş = Dans naţional unguresc, 
a cărui muzică a urcat treapta clasică, 


, prin rapsodiile 1u1 Liszt. Răspândirea 


şi păstrarea variatelor ` melodii se 
datoresc ţiganilor unguri. 

Ceaslov = Carte de rugăciuni 

la diferitele ore din timpul zilei. 

Ceasornic = O horă muntenească. 

= Ceasuri = Rugăciunile 

orientale, însoţite de cântări, rosite 

fa anumite ore din zi, corespunză- 

toare cu /horge regu ares (v. 'AC.). 
Ceaus = Numele unei hore. 

' Cecilia (Sfânta) = Fecioară şi mar- 
tiră romană de pe timpul lui Alex- 
andru Sever. Patroana muzicantilor. 
Se serbează în ziua de :22 Noembrie. 

Celebritate = Artistul ce şi-a 
câştigat un mare renume: C. guro- 
pednă, mondială, universală. | 

Celebru = 1.- Cunoscut în toată 
lumea: o arie, o romanță, o simfonie, 
e operă celebră, fare se cântă în 
toate ţările. 2.- Artist C., cunoscut 
şi reputat în lume ca compozitor 
sau virtuos desăvârşit. 

Celere (it.) = Repede, termen de 


mişcare. | 
Celeritate = Agilitate (v. ac.) 
Celesta=Instrument de percutiune 


cu claviatură, prin care fiecare 


H mg er iff 


` i EDD 





tastă lovind cu un ciocan pe o lamă 


` 





bisericii ` 


aerul; 


masa de cununie, 


meta/ică produce efecte de clopote. 
Având câteva octave cromatice, CC. 
este adesea intrebuinta‘a in orchestră 
pent.u anumite efecte onomatopeice. 

Celeste = 1.- Joc de orgă al 
cărui efect face să pară că sunetele 
vin’ dela o Mare depărtare, visător, 
ceresc. 2.- Pedala stângă dela un 


“piano, făcând ca sonoritatea să fie 


micşorată prin mişcarea mecanicei, 
astfel ca fiecare ciocan să lovească 
numai pe una din cele două, sau 
trei coarde “destinate — unei singure 
taste. 

-Cello = (Violoncel (v. Ac.). | 
Ceng = Instrimment ‘muzical de 
origine chinezească foarte veche, com= 





parabil cu o orgă primitivă. Şi astăzi 
îşi păstrează aproape forma dela 
început. Este alcătuit din trei părți: 
ol un tub lung, prin care introducem 
b) o sferă, servind drept re 
zervoriu în care pătrunde tubul lung 
şi c) un număr de tuburi de diferite 
mărimi, pornind dela rezervoriu sk 
având la bază p ancie liberă. Aceste 
tuburi au la baza lor diferite des- 
chizături, prin a căror astupare se 
obține sunetul. | 
Cerchezeasca = Hora jucată după 
| mai mult prin 
Moldova si Dobrogea. 
| Cerne Teodor Titus =  l.ustră 
personalitate muzicală, născut la laşă 
în 1859. (părintele isău a luat parte 
activă la organizarea divanului ad- 
hoc). A luat bacalaureatul la 1877,. 


a părăsit cei trei ani de fizico-chimice 





— 


şi a studiat armonia la conservator, 
după statul profesorului său Gavril 
IMuzicescu. Apoi a plecat la Paris 
unde a studiat ‘contrapunctul „fuga 
orchestratia, a obținut din Bolonia 
diploma de maestru compozitor la 
1891 şi cea de membru al Academiei 
ii'armonice. Reîntors la laşi a obţinut ` 
(cel dintâi reușit ‘la examenul de 
capacitate) funcțiunea de şef al coru- 
lui bisericii Sf. Spiridon (1894) și 
apoi catedra de muzică la seminarul 
Veniamin (1899). Impreună cu An- 
drei Bogdan şi !G. Popovici a fondat 
revista Arta (1883) unde Cerne S2 
impune ca un 'adevă-at critic mu- 
zical. Apoi cei doi retrăgându-se, 
revista a rămas numai Arta muzicală, 
reapărută între 1883—1885. A com- 
pus romanțe,- cantate, uverturi si 
alte bucăți pentru orchestra; pe tä- 


44 


zâmul religios o leturghie în 4 voci | 


bărbătești; a publicat sub titlul de 
Orfeon  co'ecţiuni de coruri şcolare. 
Pe tărâmul teoretic: 
Armonie, un magistral si documentat 
Dicționar de 'Muzică, ‘din nefericire 
tipA it numai până la litera L, wa 
studiu asupra originii ' câtorva in- 
strumente populare romanes i. In tot 
ce a produs dovedeşte o wastă icul- 
tură generală şi o profundă erudiție 


in teoria si în istoria ‘muzicii. Deşi: 


în ziarul Evenimentul din Iasi, \17 
Oct. 1910, maestrul Eduard Cau- 
de'la îi consacra/un arlicol elogios, 
totuşi s'ar cuveni ca unul din nu- 
meroşii foşti elevi’si admiratori să-i 
facă lui Cerne o monografie com- 
pletă. A murit la 1911. 


Conspect de 





Cetera (a) = 1. 
cetera. 2.- A ament 


asurzi cu Sgomot. 


A canta idin 
cu vorbe, a 


Ceteră Instrument” fde muzică 
cu coarde (numit după localități: 
dipiù, băută, vioară), 

Ceteraş = Lăutar. 

+ Cetra = 1- Ceteră, sistru, chi- 


tară “antică; instrument de acompa- 
miament, dela 3 până la 12 perechi 
de coarde. 2- In evul mediu se fă- 
ceau încercări de a se laplica clavia- 
tura la aceste coarde. 3.- CG. (/eorbă, 
un instrument cu 12 coarde, 'puse pe 
două cuiere și adesea pe (două gâturi; 
întrebuințat de Germani si Englezi, 
în secolele trecute. 

Cezură (lat. tăietură) = Pauza dela 
jumătatea versului, când vers este 
lung de cel putin '11—12 silabe (v. 
EMISTIH) ex.: 11 silabe: | | 
pl ntr’o sală intinsd {printre căpi- 

[tanis 
FE s.: „Sub o râpă stearpă, Il pe un 
[râu în spume”: 


E „Etern, atotputernic | oi, Crea- 
| E. [tor sublime”: 
16 s.: „„Zorilde' ziuă se revarsă | peste. 


E [vesela natură”. 
bn muzică, cezura corespunde cu 
o notă de o (durată mai “lungă 
la încheierea formulei ritmice co- 
respunzătoare cu p.ima jumătate, 
sau încheierea unui 'vers. Foarte a- 
desea C. corespunde cu lo semica- 
dentă sau o cadență evitată. 
Chabrier (Emanuel) (1841-1894). 
Fecund compozitor francez, care 
din simplu amator tum era la in- 
ceput, se făcu iute cunoscut prin 
vestita rapsodie Espana, compozi- 
fii fantastice, ca Habanera, Bou- 
rée fantastique, Regele fără: voie, 
operă comică în trei acte, Marşul 
voios și prin numeroasa alte lucrări. 
Chac6nne‘ = Ciacona (v. ac.). 
Chanson (Ernest). Născut in 1855, 
Ja Paris Si mort la Lenay în 1899, 
în urma unui sinistru accident de 
bicicletă. A fost elevul lui Masse- 
net si Franck. Face parte din ple- 








RK 


iada compozitorilor Moderni, dru- 
Muitori însemnați la realizarea noi- 
lor concepții şi formule muzicale. 
Compozitiunile sale se disting prin 
delicatetea si nota Jor personală. 
Cele mai We samă lucrări sunt: 
Simfonia in si bemol, Poeme pen- 
tru vioară si orchestră, Regele Ort- 
kins, dramă lirică în trei acte, Poe- 
mul dragostei si al mării (voce «i 
orchestră), triouri, etc. i 

Charpentier 1.- Mare Antoine 
1634 — 1704). Compozitor parizian. 
A scris opere si muzica pentru dra- 
mele lui Molière si Corneilie. 2.- 
Gustave- Compozitor parizian mo- 
dern. Se distinge prin operele sale: 
- Louise”? „Incoronarea Muzei” ,,Viea- 
ta Poetului” si „Marie” (dramă sim- 
fonica). 

Cheie = 1.- Semnul pus la înce- 

Cheia de violină . 











putul fiecărui portativ, pentru a de- 
termina denumirea notelor. Fiecare 
C. face ca aceeaşi notă de pe aceeaşi 


45 


- împărtăşesc preoții. ,,C. 


Chendima ($ ) = Semn de psal- 
tichie; sue două tonuri sărite. Două 
chendime sue un ton mai domol, ca 
oligon (v. ACL, 

Cheng = Ceng (v. ac.). 

Cherub ni Luigi (1760 — 1842) 
La început a Scris numai (muzică bi- 
sericească, -apoi se stabileşte la Pa- 
ris, unde scrie operele: „Lodoiska”, 
„„Sacagiul” şi ,,Anacreon’’. Mai scrie 
pentru Viena, opera ,,Taniska’’(1805). 
A compus in total 29 de opere, -un. 
balet, un oratoriu, două requiemuri,, 
o simfonie, sonate pentru piano, etc.. 

Cheruvic Heruvic (v. AC). ` 

‘Chinonic = Ultima parte a ser- 
viciului liturgic, in care timp se 
la numele 
de concert, acolo unde serviciul re= 
ligios este .secundat de ‘cor’’. 


— > 


Chinonicar = Carte ce conține 
~chinonice (v. Ac.). 

Chinor = Hiner (v. ac). 
_ Chiocec = Nurue d2 horă tur- 
~ceascal. = 

Chiot = Strigăt, adesea formulat 


linie sau de pe același spaţiu al Dote . 


tativului, să se cetească diferit, după 
felul cheii. Există cheia de sol sau 
de violind, întrebuințată în genere 
pentru vocile si instrumentele cu ro- 
Juri prime ei întindere înaltă. 2.- C. 
de do, pentru soprano, pentru alto, 


























sopranQ_ alto tenor 
i = E =, === 
eee e EE 
—3— EE Å- mee SS — ss oe ` 


pentru tenor. 3.- C. de fa, pentrif 


bariton 


bariton si bas. Cele mai ‘obisnuite 


sunt cele de violină si bas. 4.- In 
psaltichie există opt 'chei, câte una 
de fiecare glas. 

Cheman = Un fel de vioară o- 
rientală, odinioară instrumentul fa- 
vorit al boierimii. 


întrun vers sau în două, spus de 
unul din jucătorii unui dans, în. 
toiul jocului. Ex.: „Dou ‘fire, doud 
paie, Sultănica la bătaie”; sau, in 
ironie: „Eu la joc, mândra la joc, şi 
oala curge la foc”. a 

Chirait (onomatopeic) = Cântarea 
greierilor şi a vrăbiilor. 


Ch'rop'ast = Masinuté ca şi 
dacti ionul (v. Ac.). 
Chitară = 1.- (antică) Instrument 





cu coarde, sub formă de liră, pe: 





care se executa rezemand-o de piept. 
2.- (modernă) Instrument cu două 
table de rezonanță, cu şase coarde 
trei de intestine şi trei de mătase), 
cu care se acompaniau cântăreții în 
secolele trecute. 3.- C. armonică, 
cu acorduri mai sonore. (A C. cu 
clavir, cu ciocinele care să lovească 
coardele, în loc de ja le pisca cu 
degetul. 5.- C. de amor, o combi- 
nație de chitară si violină, cu sune- 
tele produse de ım arcuş. 
Chitarist == Cel ce execută cu 
chitara. e, E Ke 
Chix = Greşa'ă, scrinteală  ivită 
în cursul executiunii „unei bucăți. 
Pent'u voci, adesza. printi o em 'siune 
stangace a sunetelor dinir'un registru 
înalt, ceea ce se numește: La {plesnit 
nota”, sau întâmplarea de a se fi 
voalat vocea. Pentru ins'rumente sau 
pentru ansamb'u, o atacare greşită 
ce s'a observat. Desi auditorul în 
genere e dispus să tind minte [nai 
mult chixul, totuşi 
nu e un motiv ca execuția să fi fost 
bună, considerand-0 în- intregimea 
ei. (v. FIAsco).. | E g 
Chopin Frederic Francisc (1800- 
1849) = Celebru pianist, născut la 


Bont 





aon E 


d 


eg >- e erh -- E 
RENT EE Et ENTIRE ta Ss Se 
Wi KC > Oy Lg 
Rens ` GL e E i 
SCH Gg i so 
Ste 
e 
g, 


ETT 


É 


Zélazowa in Polonia si mort la Pa- 
ris, pradă tuberculozei. Unul din cei 
mai Mari compozitori romantici 
După călătorii îndelungate ‘si incu- 
munate de succes, Chopin se dedică 
cu totul compozițiilor. A lăsat etude, 
mazurci, nocturne, fantezii, wä eur, 
poloneze, etc., toate pentru piano, 


cari se disting prin nota lor melan- > 


adesea această: 





co'ică şi subtiiă, dar mai ales prin 
titmul şi armonia lor cu totul per- 
sonală. Prin marele talent şi senti- 
ment de executant, Chopin fu numit 
Şi „poetul pianului”. J 
Christe Eleison = A doua parte 
din kirie (v. ac.) 
_ Ciacona = Dans învechit italian, 
în “tact de ł, în mişcare lină; e 
aplicat în operă şi în balet. 
 Ciamparale = Cimbale (v. ac.). 
Cifrare (in armonie) = Notarea 
cu cifre convenționale peste fiecare 
nota dintrun bas dat, pentru o 
anumită realizare a celorlalte voci: 
Jl- acorduri perfecte a) on bas fără 
nici o cifră, sau notat cu cifra 5 = 


„stare directă, [basul fiind fundamen- 


tala -acordului; b) 6 =, răsturnarea 
întâi (basul -este ‘terta acordului); 
c) 6/4 = răsturnarea a doua (quinta 
la bas); d) un accident tdeasupra 
basu ui, fără ci'ră, cere alterarea tertei ` 
după accidentu! indicat; e) un accident 
în dreptul unei cifre, a icre numai 
aeea notă din acord. 








a/ b/ 
<== == 
I E 

ee ep = RÄ 

CE ee 

SS Se 

d! 
le 
— E eg = 
— Seb Ss = 2 aa 
2 |. 

CH EE E 





Il. — Pentru!’ acordurile  diso-- 


pante- A) + -7, septima dominantă, 


stare directă; 6/5, răs'urnarea întâi: 
6. răsturnarea a doua 4/2, răsturna- 
rea a treia (septima la bas). 











= m ee at _— mm — —_ oe 
RE Sai — El == E Be) 
D A 
t+ 5 6> | +z 











‘Y , 
-B) septima  contradominanţă. '7: 
a) 7 starea directă; b) 6/5, răstur= 
marea întâi; cl 8/4/3::= răsturnarea a 








47 


doua; d) 4/2, răsturnarea a treia: 
CH ee 
= 4S = 
23> e 
A 
2 
=— fJ - TA 
e e | | 





- 


- C) acordul de nonă pe dominantă a) 
9/7 ton minor: b) 7/5, răsturnarea 
întâi, ton major, 7/5, răs'urnarea întâi 
‘ton minor; cl 5/6, răsturnarea a doua 
d) 3/4 + răsturnarea a patra (nona 
ton major; bemol 5/6 4- ton minor; 























la bas), aceeași cifratie si la major ` 
si la minor. pi 
A | 
a 2 - ba 
G——-0-— e Dai Ca? 
EE e AIA 
SE E aa 
d T he 5 5 
7 cos. 6 Dé 
gd eens, SS ooo o l o E ee 
-n En en E ee eem epes 
a | | 


N. B._1.-'Aceste cifrări fiind niște 
conventiuni, sunt ap'icate în anumite 
scoli; cu timpul, ele vor putea fi 
părăsite precum au ° fost..si alte 
sisteme de cifrdri. Insuşi întregul 
sistem de notatiune muzicală de astăzi 
este cu totul .diferit, de cum a fost 
acum câteva veacuri. (2.- Cifrarea 
basului dat este un mijloc emina- 
mente „şcoiăresc, când realizarea se 
cere să fie după intentiunea au- 
torului precum există şi basuri date 
necifrate, unde realizarea se lasă la 
voia, priceperea şi gustul celor ce 
le realizează. 


Cimarosa (1749—1801) Născut la 


Neapole. A compus 75 de opere, 
dispărute de pe arena muzicală, prin 
valoarea lor superficială, ca si‘ toate 
operele din acea jreme, cari nu se 
ridicau deasupra conținutului usurel 


al textului. Singură „Căsătoria Se- 
cretă” se Mai cântă câteodată. 

© Cimbale = 1.- Talgere, ciampa- 
rale: două (discuri bombate de metal 
(arama), cari, lovite unul de altul, 
marchează tactul unui dans sau al 
unui mars. La orchestră ‘si muzică 
mititară este foarte întrebuințat, fă- 
când parte din grupul instrumentelor 


—— 
ee 





numit baterie. (v. ac.) 2.- cimbal, 
timbal sau- țambal. ‘(v. ac.). 
Cimpoi = Cel,mai răspândit in- 
strument popular, probabil de origine 
romană; după alții de origine ebraică. 
Constă dintr’un burduf de piele, ser- 
vind ca un rezervoriu de aer, in el 
sunt împlântate 3 sau 4 tuburi de 
diferite mărimi. Prjntr’unul din aceste 
tuburi se introduce aerul, fie insu- 





flat direct de executant, fie prin 
ajutorul unor foale ce pot fi ţinute 
sub braț. Unul din celelalte tuburi 
e o ‘specie de oboe, adică fun tub 
conic de lemn, cu ancie dublă, cu 
mai multe deschizături laterale si 
cu mai multe chei. Se numeşte caravă, 
Şi serveşte pentru. melodie. Un alt 
tub, numit fang, mult mai mare, 


48 





care dă o singură notă, ca o pedala 
continuă Câteodată ma este şi un 
al patrulea tub, 
care dă levintahangului mare. 


Cima-cea de taină = Cantată de 
Wagner. 
Cr pit = 1.- Cuvânt onomatopeic 


care arată sunetele puilor de pasări. 
2.- (fig.) Execuţia măiastră a unei 
voci studiate de soprano lejeră, ale 
cărei velocitati şi trilu:i, prin notele 
de sus, amintesc melodiile spontane 
ale privighetoarei. 

_Cithara = Un fel de ghitară foartă 





veche. Avea şase coarde de metal 
cari făceau să răsune sec, următoarele 
note: sol, re, si, sol, re, mi. Numele 


îi vine de'a Citheron, munte locuit (de 
muze. 


Citharist = Cel care cântă din 
cithară. | 

C'anaret = :Cuv ant degenerat din 
c'a inet (V.. AC.) | 

Clăncăi (căngăi) onomatopee = 
1.- A Guna (vorbind de clopote). 


2.= A face sgomot (vorbind de arme). 
Clapă = 1.- Termen spus greşit, 
pentru tastă (v. ac.). 2.- Un căpăcel 
care slujeşte a închide sau a (des- 
chide găurile unui instrument de 
suflare, după cerințele ltehnice de 
execuție pe acel instrument. Prin în- 
trebuintarea clapelor, tubul devine 
mai lung sau ‘mai scurt, determi- 
mand înălțimea sunetelor. : 
|  Clarabe'a = Un fel we foc fle orgă 
Clarinet (clarnet) 1.- a) In 






eier bereest, Ee 


strument de suflare cu tub cilin- 
dric si cu coloana de aer pusă în vi- 


numit hangul me, 


Gnlantuite, 


bratie printr’o sancie simplă. \To- 
tul se compune din cinci părți: 
pliscul, la care se adaptează ancia, 
prin ajutorul legăturii; para, tub de 
tranziție între plisc si corpul mâi= 
mii stângi; corpul mâinii stângi, 'cor- 
pul mâinii drepte si ‘pavilionul. 
In cele două fragmente numite în 
Special corpuri, sunt făcute găurile: 
laterale si 6unt adaptate che- 
ile, al căror număr Wariaza dela 
două până la 20. C. moderne, Gële 
mai uzitate au 18 ‘găuri laterale, 
posedând o extensiune cromatică de 
trei octave şi o ysexta cu timbrul © 
deosebit la fiecare registru; b) pen- 
tru orchestră se întrebuinţează C. 
în do (C. clarinet) si mai mult, C. 
în si bemol (B. clarinet), care pro- 
duce sunete cu un ton, mai jos “(v. 
TRANSPOZITIE), C. fin pe, mi bemol, 
la bemol; c) clarinetelor adoptate 
cu efecte speciale de bas şi con- 
trabas li sau dat numirea de bati- 
fon, octaviu (v. ac.) şi C. pedală. 
C. e foarte întrebuințat în orchestra 
si mai aies în muzica militară. 2.- 
Joc de orgă cu timbru de clarinet. 

Ciar.tate = 1.- Calitatea sulului 
ca ideea să fie exprimată limpede, 
uşor de înţeles si fără confuziune. 
2.- O execuţie unde fiecare sunet 
și nuanţă sunt precise, -nesovaite; 
la un ansamblu, când fiecare par- 
tidă ‘se aude distinct şi curat, la o 
armonizare, când acordurile sunt 
cât mai firesc, iar şirul 
în parte, cât mai melodic. 

Clasic =—:1.- Muzică 'clasică, a- 
ceea care urmează regulile severe 
stabilite de  'studiile teoretice ale 
muzicii. Ordonarea lor după dificul- 
tățile gradate, alcătueşte programa 
unei culturi” “Muzicale clasice. Aceasta 
formează o educație imuzicală severă, 
un gust cultivat: se zice: iubitor 
de muzică clasică. '2.- Maestri ‘cla- 
Sici, acei cari, prin valoarea Com: 
ipozitiunilor lor, luate ca model, ră- 
mân consacrați dealungul timpurilor, 
în istoria muzicii. 3.- Epocă clasică, 


= 





y 





o anumită perioadă din istorja mu- 
zicii, numită clasicism (v. AC.). 

Clasicism = Epoca din istoria mu- 
zicii, corespunzătoare cu' clasicismul 
literar. Maeştrii: Bach, Haendel, Mo- 
zart, Haydn, Beethoven, au precizat 
epoca aceasta, prin forma determi- 
nata a compozitiunilor clasice (v. 
SONATA), prin jfrmonille strict se- 
Vere după feguli, prin sobrietatea 
stilului şi adâncimea cugetări şi des- 
voltării muzicale; spre deosebire de 
romantism (v. ACL 

Clasma mg = Semn temporal din 
| muzica bisericească. Se scrie deasupra 
sau dedesubtul notelor. 'Rolul ei este 
de a îndoi valoarea timpului notei 
la care se scrie. Dacă nota are va- 
loare de o pătrime, punându-se C., 
nota devine doime. Se întrebuințează 
numai pentru a îndoi valoarea tim- 
pului. Pentru valori mai şmari de o 
‘doime, se îitrehuințează "pli (v. AC) 
Notele iperoi şi două chendime nu 
primesc C. | 

Clavecin = Instrument muzical din 


a 





—_ = ad i 
secolele trecute, considerat ca prede- 
cesorul clavirului de astăzi (piano), 
având aceeaşi formă și construcție. 


Deos2birea: la pia19, clapele lo- 
vesc coardele cu ajutorul unor mici 
ciocănașe, cari sunt fixe la vâriul 
fiecărei pârghii, însă la C. extrem:- 
tatea pârghiei Avea o banca de lemn, 
însoțită de o pană mică de corb, 
imitând sunetul produs de o coardi 
atinsă de o unghie. Pe C., au fost 
compuse minuna“ele sonate si bucăţi 
clasice de către nemuritorii: Bach, 
Haende!. Moza t, Haydn, Bet :oven. 
. Claviatura = Partea dinir’un piano 
sau orgă, care cuprinde tastele albe 








A. L. Ive'a.— Di yorar muzica’ 


7 


Histanţe de un ton 


ķi negre. (Clape se zice numai pentru 
instrumentele de ‘suflare). Orice C., 
are două rânduri de taste. Cele albe, 
atinse dearândul, produc şirul natural 
al sunetelor, tonuri şi semitonuri. 
Intre două taste albe cari cuprind 
intreg, este o - 
tastă neagră, care produce sunetul 
mijlociu, notat cn diez sau cu bemol, 
divizând astfel distanţa în două semi- 
tonuri. Acolo unde nu este tastă 
neagră, cele două taste albe conse= 
cutive, cuprind între ele un semiton 


natural (mi-fa, sido) (v. OR3ă, v. 
MANUAL). 
Ciavir. = Pianoforte (v. ac.). 


Clementi Muzio (1572—1832) Cu- 
noscut organist si pianist, de tânăr 
încă, dirijor la Opera Italiană ‘din 
Londra. El apar‘ine pianistilor clasici. 
Sonatize e pent.u începă'orii la piano 
şi apoi ..Gradus ad Parnas:um’’, sunt 


şi astăzi nelipsite oo:icărui studiu 
Sistematic. A scris:. 60 de sonate 
p. piano, alte 40 p. vioară, flaut 


şi violoncel, simfonii si uverturi. A 
avut de elevi pe Cramer, Moscheles, 
Calchbrener, si chiar pe marele Beet- 
hoven. e 

Cieron = Trambi 4 cu sunetul pa- 
trunzator. | 

Clio (gr., renume‘e) Muza istoriei: 


A ÎN 
Apo 





e reprezentată uneori cu uni sul scris 
4 


Se 


întro mână. iar in cealaltă icu (chi ara 
pe care @-inventat-o ea; alte ori 
ținând o carte în mână, intr’o ati- 
tudine recitantă. 

Clopot Instrument de metal, 
mai ales de bronz, de formă conică, 
înăuntrul căruia atârnă o limbă de 
fier, ce sună lovindu-se de păreţii 
lui. Clopotele bisericelor sună la 
diferite ceremonii: de sărbătoare, ide 
veselie şi de moarte, ca un «pios 
simbol al credinţei. Sunt și astăzi 
popoare unde clopotul este nelipsit 
din ansamblul muzical a! serviciului 


religios. ( | | 
Coardă ].- Fir (de mat, de 
păr de cal, de mătase, de metal), 


întins pe anumite instrumente mu- 
zicale. Sunetul se produce prin vibra- 
tiuni; sau lovind coarda cu un cio- 
cănel (prin percutiune), sau ‘prin ciu- 
pirea sau atingerea cu .un arcuş. 
Conditiunile de producere ale sune- 
tului: æ) dintre două coarde cu ma“ 
terial si grosime egală, lungime 
deosebită, cea mai lungă produce 
sunet mai profund; b) dacă au lun- 


gime egală, acelaș material, cea mai. 


groasă produce sunet mai profund; 
c) dacă au lungimea şi grosimea 
egală, material diferit, cea mai densă 
produce sunet mai profund; d) dintre 
două coarde cu lungimea şi densi- 
tatea aceeași, cea cu tensiunea mai 
slabă produce sunet mai profund. 
Coardele de metal ‘sunt întrebuințate 
la instrumente cu sunetele fixe.:O 
C. de mătase, desi împletită din peste 
800 de fire, e totuşi mai putin 
pătrunzătoare decât coarda de metal, 
ca intensitate. 2.- Coarde duble; a) 
acorduri produse ide instrumente de 
coarde; b) idouăi coarde lovite impre- 
ună de un ciocănel la piano, cores= 
punzând unei singure taste a cla- 
Nirului. 3.- Coardd vocală. (v. APARAT 
VOCAL, V. LARINGE). 

Cobuiză = Un fel de lăută ZE 
buintata in ‘Rusia. 

Cobuz = Vechiu instrument, după 
unii în formă de lăută, de unde 


50 





= t 
poate a rămas numele 
tului cobză, cu efecte melancolice, 
pomenit in litera'ura populară; după 
alții, un fel de fluier, considerând 
însuşirile cu ‘care literatura pome- 
neste de acest instrument. o 
Cobză =. Instrument muzical, for- 


— 
— 





mat din cinci sau mai multe doage 


bombate, de. paltin, iar tabla de 
deasupra din lemn (de brad; are în. 
total 10 coarde, imperechiate la oc- 
tavă, cari, piscate cu o pană, produc. 
numai cinci sunete, la interval de 
cvintă, reducând instrumentul numai 
la rolul de acompaniament. Coar- 
vele prinse de un cuier, cu gâtul 
sucit înapoi, ca vechiie ' lăute, ceea 
ce fac “pe” unii  muzicografi ! să 
creadă că cobza ‘este -urmaşa unui 
instrument popular numit lăzfă, de 
unde numele de /dufar. 2.- Ruteneste. 
lăută. 

Cobzarul = Titlul unei opere de 
Elena Văcărescu (Paris), care a ri- 
dicat astfel pres'iziul istoric al ros- 
tului cobzei în muzica populară ro= 
mânească. — 

Coda = Lu Coadă; linia verticală 
pusă pe lângă boaba sau ‘ovalul 
notei (v. VALOARE). 2.- Un soi scurt 
de note, cu lare la o fuga se face 
legătura între temă si răspunsul ei. 
3.- Partea finală a unei compozi- 
tiuni, mai ales de dans. Se zice: 
Da capo al \fine e poi coda (v. 
FINAL). 

Cohen Linaru M. ren în Bu- 
curesti (1853). A făcut “liceul la 
„Matei Basarab”, a studiat în Italia 
armonia şi contrapunctul; la Con- 


instrumene . 











*servatorul din Paris a studiat vi- 
para, canto, fuga si compoziția, cu 





rofesorii: Victor Mas:6, G. Bizet, 
Dubois si Féicien David. La Bu- 


-cureşti a creat catedra de belcanto 
la azilul „Elena Doamna”, unde a 
funcţionat ca profesor de muzică. 
A compus nenumărate coruri, pe mai 
toate pastelurile şi poeziile de Vasiio 
Alexandri, de lajicare posedă pretioa- 
-%e autografe. A servit ca icronicar 
E iuuei=al la ,,limpul’”’, „Românul”, ,,U- 
miversul”. Are la/ activ operele: 
»Mazepa”’, „in ajunul nunţii? și 
„Insula Florilor”; 
“mante pentru voce si piano, cân- 
tece in stii popular românesc, bu- 
Cat clasice pentru piano, bucăţi de 
Salon, etc. Are deasemenea publi- 
“cate două caiete de cânţece reli- 
ioase  sefardice originale si me- 
“lodii tradiţionale spaniole. | 
Colecţie (culegere) 
<mai multe cântări 
gen de muzica; C. de cântece 
populdre, de coruri «şcolare, de bu- 
eati clasice C. de prelucrări din 
diferite opere ‘pentru vioară, piano, 
fete. Intro asemenea culegere intră 
mu numai osteneala ide a le scrie, 


“ci si un anumit gust de alegere din ` 


partea autorului, care aduce prin 
‘aceasta o contribuţie la +. educația 
“muzicală si înlesneşte prin anumite 
transcriptiuni şi adaptiuni, răspân= 
‘direa gustului pentru un anumit fel. 
«de muzică (V.CULEGERE). ' 


5i 


` pular religios, 


o multime de ro- - 


Reunire de - 
dintr’un -acelasi- 


- Colinda Cântec de urare po= 

traditional, cântat. 
de copii, sau chiar adulţii cari co- 
linda, adică merg din casă in casă, 
în ajun de Crăciun si de Anul Nou. 
Orice colindă are un refren. „Flo= 
rile Dalbe”, „Leroi Doamne”, etc. 


După unii învăţaţi, refrenul „Leroi 


Doamne” derivă de'a „aleluia Do- 
mine”, după alţii, dela epitetul ,,li- 
ber’, dat zeului Soare, către care 
Daco-Romanii, si ei p'ugaii, aduceau 
omajul cam în aceeaşi epocă a anu- 
Jui, când ziua începe. să sporească. 
De aci poate si tradiția cu plugu- 
şorul, biciul, buhaiul, etc," Vorba 
„colind”, derivă dela  slavonescul 
kolenda, Anul Nou, dela latinescul 
„calendas”, în genere începutul lu- 
nei si în speţă începutul anului @- 
gricol; tot de aci si «vorba ',ca- 
lendar”?, Unii literati „grupează co- 
lindele în: religioase (cu subiecte 


luate din Sfânta Scriptura) si profane. 


sau lumes’i, ambele feluri având ca- 
racter epic. Alţi literati le impart 
in: generale, care se spun pri cui şi 
speciale: care se spun unei anumite 
categorii de oameni: de ex. C. ide 
om cu trei feciori..Prin unele bro: 
\incii, mai ales în Banat, colindele se 
spun sila alte sărbători. Melodii de 
co'inde: în repertoriul societăţii co- 
sale ,,Carmen” v. ac.). G. Cucu, 
Liblioteca „Apostolul, Brediceanu, 
Porgovan, etc. 

ColParco = Cu arcusul (pentru 
vioară, violoncel, etc., ca fel de e- 


xecutie), în special după ,,pizzi- 
cato”. 3 | 
Coll legno dell arco = A lovi u- 


sor coardele, cu lemnul arcusului. 
Colofon (dela numele unui oraş 
din Asia Mică) = Sacăzi o substanță 


întărită din răşina galbenă trans- 


parentă, cu sare se ung a 
instrumentelor cu coarde. 
Colonne Eduard (1838 — 1910) 
Dirijor cunoscut si iIntemeieto- 
-vestitelor concerte. pariziene: 


“cuşurile 


rul 


ee 


„„Chatelet”? (actualmente ,,Colonne?’), 
Coloratură = 1.- Velocitati (V . AC.) 
şi virtuozități (v. ac.) în arta ide ‘a 
cânta cu vocea. 5.- Nuanţări şi ex- 
presiuni de frazare şi dictiune, carı 
dau cantarii cu vocea un efect Su: 
gestiv. 

Colorit (Termen împrumutat din 
pictură) Impresia de grav, Së: 
Wer, sau din contra, vesel, luminos, 
ce o dăiun ansamblu de instrumente, 
rezultând din anumite roluri ce se 
dda fiecărui grup; ex.: avi CDD date 
Viorilor şi flautelor, dau un C. fu- 
minos, din contra, note cu valori 
mari, cu acordu'i ţinute, dau un (C. 
sobru si închis (v. AUDITIE COLORATĂ). 

Comata = Distanţa de un ton în- 
treg! este (divizata în 9 părți Es 
gale, numite jcomate. Semitonul dia- 
tonic are 4 comate, cel cromatic, 
5 cromate. ‘ 

Combarieu (Jules) Născut în 
1859. Profesor de istoria muzicii 
la College de France. A scris pmu- 
meroase lucrări de esteitcă muzicală: 
Raporturile poeziei si ale muzicii 
privite din punct de vedere al expre- 
siunii (1893). Studii de filologie 
muzica'ă. Teoria ritmului în compo- 
zitia modernă, după 'doctrina antică 
(1896). II. Despre arheologia mu- 
gicală în v. XIX-lea, şi problema 
originii neumelor. III. Fragmente dn 
Encidă, muzica izate după un manu- 
scris inedit (1898). Elemente de gra- 
matic’ muzicală istorică (1906). Mu- 
zica. legile şi evoluţia ei. ‘Muzica 
Și magia etc. A pub.icat He asemenea 
tolectiuni de coruri şcolare pentru 
toate gradele. l 

Comedie = Piesă ide teatru în care 
se înfăţişează într'un-mod hazliu, vi- 
tiile, ciudățeniile si apucăturile ri- 
dicule ale societăţii: C. de caracter, 
de intrigă, de moravuri (v. vodevil, 
operă comică, bufă) C. a luat naştere 
dela jocurile kelog wech), date în Ons 
tea lui (Bacchus, (la culesul viilor, 
când jucătorii se 'traves'iau în dite 
rite animale. |. | | 


Li 


“o lucrare Muzicală. 


"Conte sopra =.Ca mai sus. Expre=— 
sie italiană ‘ce slujește 1a repetarea lu=- 
nui pasaj ‘ce a mai fost executat. 

Commodo Uşor, cu uşurinţă. 

Componist = Compozitor (v. ac.).. 

Compoziţie (muzicală) = 1.- Lu- 
crare reprezentând o gândire în gar-- 
iul muzical, dela cea mui simplă me=: 
Jodie, până la ‘cea mai complicată 
lucrare de ansamblu ‘vocal sau in- 
strumental. Se zice: a) C. originală 
sau de caracter, care are însuşiri 
proprii; b) bana'ă, comună, ca acele- 
ce Se audi ipeste tot (V. REMINISCENTA). 
2.- Compoziţia, studiul însuşi de a 
învăţa cum se compune, adică dess 
voltarea unei teme, împletirea ei cu: 
altele, ca episoade, şi reprezerita= 
rea unei lucrări, dupa toate regu=: 
Jile ştiinţei muzicale. 3.- a) C. cla- 
sică, după toate regulile severe; bY- 
C. de salon, pentru un gust Mai pus 
putin .pretenţios; ©) C. de dans. 4.=: 
a) C. ‘pentru yoce, cu cuvinte (v. 
TEXT); b) ©. numai pentru instrux 
mente; c) ‘pentru voci şi instruimenie.. ` 


Compozitor (muzical) = Compo= 
nist, cel care compune,. adică: crează: 
‘Ca o compoziţie 
să fie de valoare, se cere ca autorul 
sa aibă o cultură generală şi o cul- 
tură specială serioasă a muzicii. In= 
spiratia (v. ACL) depinde ide talent 
şi de dispoziția “momentu.ui: felul 
însă de a reda si de a tdesvolta i- 
deea muzicală, depinde de ştiinţa 
şi experienţa compozitorului (v. MAE~ 
STRU). In |1920 s'a “înființat în Bu- 
cureşti ,,Societated : Compozitorilor 
Români, care sa manifestat prim 
diferite productiuni (din bucăţi origi- 


nale ale membrilor societăţii, secre 
tarul fondator, (prof. C. Brăiloiu. 
(v/ AC.) 

«Comun (în armonie) = 1.-. Nota. 


comună, aceeaşi notă trece la ace=: 
eaşi voce, în idouă acorduri conse- 
cutive. Va fi numai o nota C., când 
basul dat merge la interval de cvarta. 
sau cvintă. Vor fi două note comune,, 





Yn două acorduri consecutive, când 


basul merge la ‘interval de terță 
Sau sexta. Nu va fi nici o notă 
'comună, când basul Merge in mis- 
‘care contrarie. 

sol, notă C.; mi, do, note C.; nicio notă C. 

















Se | oe |e 

Wa? > ” 

| OO Se e 
= 5 DC | ee bad eme eeng 


2.- Armura comună lei două sémi- 
tonuri comune la două game to- 
nu-i) relative (v. ‘ac.). 3,- Porta’iy 
“comun, ‘pentru două voci. sau ïn- 
“strumenta: notele de ‘deasupra pen- 
tru vocea superioară şi cele de 
(dedesupt, pentru [vocea inferioară. (v. 
DIVISI). 4.- Yn partițiune, o motă cor 
Muna pentru două voci, se crie 
‘de obicei Gi cu coada în sus şi cu 
“oada în jos. 5.- Trepte comune, 
1 Şi a VII-a Ja (ouă tonuri directe. 
(v. ac.) Ex.: treptele do~si natural 
sunt C. în do major si in do ‘minor. 
'6.- Comun, banal, calitatea unui 
„cântec, fie că inspirația e de ca- 
litate uşoară, reminiscență (v.. ac.), 
fi2 că, îatreaga lucrare e stangace 


"si slabă. 


“Comun'cat v tate = Insusi-ea, da- 
rul executantului de a-ți comunica, 
a-ți transmite, a te ‘face să simţi 
(raiul cântecului său. Se zice: de- 
Clamatorul X te lasă rece, cantire- 
-ful Y este comunicativ, adică îți 
produce fiorul emotiunii estetice. 

Comun'une = Confirmare, cere- 
monie religioasă catotică, însoţită de 
«cântece, prin care adolescentul (fa- 
tă sau băiat), primeşte binecuvan- 
tarea preotului. 

Con brio v. ppo 

Concentus = Ansamblu (cor) în 
'exccuția cântărilor religioase cato- 
fice. ca răspuns pasa‘elor de solo, 
numite qccenius. spuse nuMai de 
preot. | d 

Conceptie (muzicală) ș= 1.- Ideea 


“creată, născută în creierul compozi-. 


torului si exprimată în graiul muzi= 
cal (v. INSPIRAȚIE). Valoarea concepe 
tiunii depinde de; talentul, de cultura, 
de maturitatea si de experiența coma 
pozitorului. 2.- Planul şi felul de 
dezvoltare al unei teme. 3.- Felul 
de a privi © lucrare, din punctul 
de vedere critic. 4.- Caracterul în- 
tregii compozitiuni, considerată in 
totalul ei. R 

Concert = 1.- Producțiune muzi- 
cală artistică, cu program ales si 
execuție îngrijită, intro ‘sala publică. 
C. vocal, iC. instrumental, C. coral. 
2.- 'Bucată muzicală clasică, pentru 
instrumente solo (cu acompaniament 
dé piano sau orchestra) în care se 
pun n evidență însuşirile de vir- 
tuozitate si interpretare fale execu=' 
tantului. Forma de compoziție ciclică. 
cu trei capitole: Allegro, Adagio, 
Finale. 3.- C. spiritual, productiune 
de bucăţi exclusiv bisericeşti: mo- 
tete, imnuri, ‘etc. 4.- Cântare reli- 
gioasă ke corespunde Eu chinonicul 
dv Acs). 

Concertina = Instrument in for- 
ma jacordeonului (v. ac.), cu fețele 
laterale exagonale l 





Concitato (it.) = dritat, agitat. 

Concluziune = -1.- Partea finală 
din felul de compoziție numită fugä 
(v. ac.). Z= Concluziunea trilulut, 
două-trei note cu caracter mărunt, 
cari fac legătura între tril (v. Ac.) 
Și nota Care urmează. La un şir de 
triluri, concluziunea € numai după 
cel din urmă. 3.- In armonie, idez- 
legare (v. 4€.). 


54 


Concone Giuseppe (1S10—1861), canto; b) operă; 4 clase d2 instru-: 
Organist diu Turin, apoi profesor mente; de piano, de vioară, etc. 
Ja, Paris. A scris opere, arii si bu- 5 ‘clas? de ansamblu: eloo 
cifi de muzică pentru belcanto, cari camera: 6) orchestra, cor. 4) Cl 
sunt si Astăzi cântate pela concerte. de muzică bisericească. 5.- Istoria: 

Condac = Cântare scurtă biseri- muzicii şi pedagogia muzicală, şi, 





Cească, ce se reciteaza zilnic in cine in siârşit clasa dirijorilor de orches- - 

stea unui sfânt. tră. In România sunt actualmente 5. | 
Conducător = 1.- v. DIRIJOR, mae- Conservatore: 1.C. din Bucuresti, in~- 

E 0 \. renee temeiat în 1860 de C. Flechtenmacher, . 


Conducere =—,(.- (In asmonie) (v. ac.), are a fost și primul di- ~ 
Dibăcia de a face ei nu numaj Tector, apoi Eduard Wachmann (30- 
o realizare de {conduri să fie co- He ani), Paul Ciuntu, Popovici Bai- l 
rectă, dar si fiecare voce în parte, Penh, Nona Otescu, care e şi ac- 
pe cât posibil, să prezinte un sir  tualmente (1926). Monografie ene: 
melodic sat.sfăcător. 2.- (In orches- cindă de Corneliu Moldovanu, pun. 
tratici) Trecerea şi dezvoltarea abilă al ies. în. "Calendarul literar SE Oe 
a unui motiv, dela un instrument. tistic pe 1909, Biblioteca Românea- - 
la. altul, după rolul si efectul ce tre- BEZ di recţiunea (Me Dragoi Ra 
bue să-l aibă în mersul compori- ed. Socec. 2. C. „din lași intemeiat . 

| in 1860; a avut de (directori De. 
Spiro, Francisc  Caudella, a Const. 
BE e piane) Gross, Eduard Caudella, Gavril Mu= - 
Confirmare = Comuniune (v. ac.) E, Ee 
e SS e. -ANG lu, [lie anu; Antoi Ul. 

Conflict (dramatic) = Lupta în rilo, Anton Ciolan, NS a RI 
actualmente. N. Theodorescu, profesor: ` 
de violoncel.- 3.-.C.. din Timisoaray 
rele acţiurii (dramatice într'o piesă Fostul director, Maximi 1an Cos în, . 
de teatru sau operă. profesor de vioara, a pub'icat într O.» 

Confuziune = Contrariu cla ităţii, brogura. monogTalia Tic E II 

tor. Actualmen'e este director Sabin. 
V. Dragoş. 4.- C. din Cluj; dela. 
1918, de când sa înfăptuit ‘Ro- 
mânia Mare. a fost director mae- 
strul Gh. Dima, până la moartea: 
sa (1925). Actualmente director- 


D "me D 
= bd v. . e v u i j S = o S x 
monizatia nelimurite, nesatisfăcăiome Maestrul Protesor. Dr. Augustin 


pentru auz. Cele mai multe ori. Sag Sag lu es AR aa 
C. este datori 3 lipsei de abilitate, He mente director 'Zirra, profesor de 


tici. 3.- Dirijarea unui ansamblu de 
voci Sau instrumente: (C. energică, 


tre două pasiuri sau datorii -(în su- 
fletul aceluiasi personaj, sau între 
pe:sonaje riva'e), constituind „sâmbu- 


adică: 1.- Sail confuz, încurcat, ne- 
des:usit, ideile exprimate fără or- 
dine si fără înţeles determinat. 2.- 
Executie confuză, unde sunetele nu 
sunt deslusite, melodia nu e ide re- 
cunoscut, acompaniamentul ‘sau ar- 


studiu si de aptitudini. armonie. Mai e si un C. particular- 
«+ Con Garbo = Cu gratie, cu 'ele= in Craiova, numit „Cornetti”, inte-- 

D 9 = A 5 = N i 
ganţă. "` meiat in. 1911; directori: tenorul 


Conservator eE E Gabrielescu, Gh. Fotino, Jean 
vaţă muzica sistematic, după un.pro=  Bobescu si actualmente Mioara Dr. 
gram riguros. La un C. există: 1)  Giuvaridi, profesoară de piano. 6.-- 
clasa de artă dramatică, cu secţiuni Tg. Mureş, sub directia actuală a. 
de teorie muzicală: œ) principii, Ai d-lui Maximilian Costin. 7. Oradea. 
armonie, cl contrapunct, id) compo- Mare, director Franz _Hubik, cu-- 
zitie si orchestrație. 3. Clasele de  noscut autor de cântări re igioase.- 
muzică vocală; oi canto sau bel- . Consonant sau perfect = 1.- A-- 


EN 








si TS 


cord; cel ce sună satisfăcător pentru 
auz, dând impresia ide repauz: acord 
perfect major si Minor (v.Ac.) 2.- 
Interval, cel ce face parte dintr’un a- 
cord C.: tertele şi sextele mici si mari, 
cvertele si cvintele perfecte (v. ac.). 

Consonanta sau consoand=1.- Su- 
netul ce are nevote de a fi insotit de 
o vocală pentru a fi distins.” Conso- 
nantele sunt grupate in: labiale, den- 
tale, -linguale sau lichide, guturale, 
maza:e si siflante (v. fiecare). 2.- v. 
PSALTICHIER). 

Consonan{ta = 1.- Efectul acordu- 
rilor consonante (v.Ac.) 2.- Rimă co- 
recia, spre decs2ki-e de asonanta v.Ac.) 

Contemplare=1.- Plăcerea din ce 
in ce crescândă, odată cu privirea 


în prelung. a unui tablou, a unei 


privelişti. „A privi cu ochii spiri- 
tului”. „O reverie intelectuală: „A 
“contempla natura, un tablou, etc. 
2.-: „A gusta cu profund interes 
execuția unei bucăți de muzică”. | 
Contrabas —(Cel mai mare -dintre 
instrumentele de coarde cu arcus; 
constitue baza armoniei în 'orches= 
tră, produce sunete profunde, grave, 
până la contraoctava, desi grav si 
greoi; totuși există artiști cari exe- 
cută pe contrabas veloci Ati uimitoare. 
„ Contradans = 1.-. Dans vici şi u- 
sor, executat de 4 sau 8 persoane, 
aşezate perechi, fata ’n fata. 2.- Aria 
acestui dans. | 

Contradominantă = Acordul dé 
septimă, pus pe treapta a doua, ‘care 
cere ummare pe treapta a V-a a a- 
celuiasi ton, (de obicei în rasturna- 
rea a doua.: septima contradomi- 
nantei astfel păstrată im acordui 
următor, constitue aşa numita pre- 
gătire a cvartei, în răsturnarea a 





doua. Contradominanta se cifrează 

7 (v. CIFRARE). 

contradominantă 
Tal O 2 
eg eg E a = 
E s 2a — -— 
6 
d $ A 5 x 

Se ee PRI 
ne en 
o ce e ee ee OF en en ne ae 





Contrafagot = Fagot (v. ac.) care 
având tubul răsucit de câteva ori, 
ca să aibă lungime mai mare, pro= 
"duce sunete cu o octavă mai grav, 
corespunzătoare cu ale contrabasu- 
lui. In orchestră lipsa -contrafago= 


tului este înlocuită de  sarusofon. 
(v. ac.). - 
Contralto = Voce (de copil sau 


de femeie) mai puternică si mai gravă 
decât vocea de alto. In cor consti- 
tue vocea a (doua. In genere fun băiat 
C., după schimbarea vocii devine. 
tenor. O femeie C, într'o operă are 


rol important; rivală,  intrigantă, 
etc. 
Contramotiv = Ideea nouă ce ur- 


mează ca răspuns unui motiv pre= 
cedent sau subiect de fugă. De lobi- 
cei la interval (de icvintă ‘sau în jrelati- 
 vul minor. ` | 

' Contraoctavă Cea mai gravă, 
profundă, dintre toate octavele (v. 
ACL Se scrie în cheia de bas, dela 
nota do sub portativ, mergând în 
jos. Fiecare notă e notată cu 8-va 
Passa (octava bassa). Aceste sus 
nete pot fi executate numei la pia= 
no (în extrema stângă), orgă (cu pe= 


-dalele), contrabas, ‘tuba. 
Contrapunct = Stiinta din studiul 
teoretic muzical (după armonie), 
care constă în a crea o melodie 


nouă, luând ca punct de plecare, o 
melodie dată. Numele vine idela pri- 


mele încercări din evul mediu; pe 
atunci sunetele se insemnau cu 
puncte: compozitorul, peste fiecare 


punct nota alt punct; puncfum con- 
fra punctum, Mai scurt C. Melo- 
da asttel creată se poate execută si- 
multan cu tema idata. Peste melo- 
dia contrapunctată se poate ţese o 
altă melodie. Pe lângă cazul ,,nota 
contra notă” mai sunt: 2-4 note 
contra una; în sfârşit C. înflorit; 
"desen de note după voie, contra- 
inunctand melodia dată. Numai mul- 
tumita acestei ştiinţe, Muzica a pu= 
tul atinge cele mai complexe forme 


We ansainb'u ‘polifonic vocal sau in- 
stnimenial 


Contrarăspuns = ‘Motiv ce w- 
meazà răspunsului din fuga, la a- 
ceeasi Sau li o ‘alth voce (v. CONTRA=: 
MOTIV? 

Contraswhject = Contramoiiv (v. 
AG. 


contrasubiect 








IE e m 
Contratimp = Pauza pe iii 


fare sau Ips prima parte a unui timp 
In special în muzica de dans, Sau în 
acoMpaniamente cu arpegii, instru- 
mentele secunde execută mai tot- 
deauna D ©. cunoscut în practică 
sub numele de ,,es’’; de ex.: for: 
SR 3/4 tg g se ceteşte: es lam- 
au. 


EGEE 


Contraviolon = Contrabas (v. ac.). 

Cor d Bucată de muzică 
scrisă pentru un ansamb.u de woci, 
ceea ce se mai numeşt: si zi. să cora fi. 
2.- Reunire (de mai multe feluri 
de voci, cari intonează împreună o 
bucată de muzică; h) C. br unison, 
când toate ffelurile de woci cântă ace- 
easi melodie. In realitate, vocile de 
tenor cântă la distantă de o pctava 
si cele de bas lcâte lodată la o idis- 
tanta de două octave, fata de sopra- 
no. Asemenea corul da unison avea 
un rol important in textul Grecilor 
antici si in mutica bise.icea'sca an- 
tică si (medievală; 5b) C. în doufi- 
erei voci egale, ialcătuii sau din so- 
prani şi altisti sau tenori, baritoni 
si basi; d) iC. 'mix¢, mu cum cred unii 
din băieţi şi î ci alcătuit din 
voci de soprani şi altisti, ameste- 
cate cu ivoci barbatesti. Este cel mai 
complet ca armoni2; se mai izice $i 














pl 7 eg 


E 


ee Zeie, Je 











ET ee SY ee 





56 


C. în „patru ‘voci, până la C. în 8 
woci sau CG klublu; e) C. antifonic, 
(v. ac.). 3.- C. (la piano) grupulij 
de 2-3 coarde peste cari fovind cio- 
canul în acelaşi timp (dau îmipreună 
sunetul tastei corespunzătoare. 4.- C. 
de instrumente; grupul instrumente- 
lor de suflare, cari, împreună au în 
orchestră uu rol anumit. 

Coral Cântec religios în bic 
serica occidentala, introdus de Papa 


— 


Grigore. Reformatorii intrebuintau 
Ja întemeierea coralului protestant, 


cântecul popular si cântecele in co- 
ruri de mai multe voci. Deaseme- 
mea au \acceptat si imnurile cato- 


lice, însă transcrise “pe texte din 
noua ` credință fi bine ritmate ca 
măsură. Caracteristica unui coral 


este ica fiecare parte din ansamblu 
să fie melodioasa, de aceea coralu- 


rile sunt Jucrate în contrapunct (v. 


LUTHER, V. BACH). 
„ Cordar Accesoriu (propriu ins 


strumentelor de coarde cu arcus)’ 





aşezat mai jos ide căluş; de C. se 
prind: capetele de jos ale coarde- 
lor. C. Ja rândul său e „prins de bu- 


ton (v. Ac.) ‘printr’o coardă mat 
rezistentă. 

Cordometru = Aparat de metal, 
pentru .măsurarea grosimii coar= 
delor (v. DINAMOMETRU). 

Coregraf sau Coreograf = Ar- 


tist în farta dansului, maestrul care 
ordonează paşii, compune figurile si 
jocurii e întrun balet si pan'omimă. 

Coregrafist = (Muzicant care com= 
pune muzică de bal sau de dans, 





3 57 
ye 
precum cadriluri, Aalsuri, polci, 
balete. | d, 
Corifeu = 1.- Cel re conducea 


corurile în tragedia greacă. 2.- As- 
țăzi, primul corist, şeful de atac 
pe care be bazează preciziunea in- 
trărilor într'un cor. | 
Corist = Un element dintr’un an- 
samblu coral. Cel mai bun la o 
partidă, se mugneste „șef de atac”, 
pe care maestrul bazează ca sigu- 
ranță, promptitudine, [după care se 
iau ceilalţi. \ 3 
„Corn = In genere price tub conic, 
în care buze:e servesc de jancie, ‘pen- 
tru a face să ‘vibreze prin suflare, 
coloana de per, 1. C. scobit; de 
animal. di: lemn, din pământ, etc., 
iujind ca semnal (la război, sau 
la vânătoare. Mai multe cornu‘i au 
fost dăruite de T. T. Burada, Mu- 
zeu ui de Antichitati din Bucureşii. 





2- C., (de vânătoare, sucit în spi- - 


rală si terminat cu un + pavilion 
(Waldhorn). 3.- C.croma‘ic, cu piston, 


obişnuit in ‘orchestra moderna, pu: | 


mit si C. de armonie, care | are 


4 





tuburi de schimb pentru diversele 
tonalități. 4.- :C. cu chei sau C.. cu 
cilindrii; 5.- C. de noapte, joc de 





orga. 6.- C. lenglez; a) un deriva: 





al oboiului, cu anumite lefecte de 
melancolie (ia orchestră) b) joc de 
orga cu timbrul foarte plăcut. 7.- 
C. Alpilor, „specie. de bucium si 
păstori.or din Alri’.. 8.- v. caccia 
si ‘sofar. 


Cornet = 1.- Unul din cele mai 






vechi instrumente de muzică. Are 
forma unui corncu maimulte găuri, 
a bocal, jin forma de cerc, cu şase 
găuri si o cheie, acustic, instrument 
ku care se ajută urechea ‘cand auzul e 
slăbit. 2.- C. cu piston, instrument 
nou, destinat să înlocuiască trompeta 
în notele ascuţite şi pasagiile croma- 
dice. A devenit lindispensabil ori- 
cărei orchestre si mai ales orches- 
trelor militare. ` 
+ Coroană sau semn (de Suspeniune ™ 
pus deasupra Sou dedesuptul unei 
mote Sau pauze, face ca sunetul sau 
pauza să ie ţinute cât de mult, 
după voie, Se înțelege -că mersul 
jactului wa îi întrerupt cat va zăbovi 
coroana. : 

Cortina — Perdeaua care izolează 
scena de auditor prin 1idi:aea cor- 
iei, ființa noastră s2 transpune in 
lumea înfătișată de spectacolul depe 
scenă. 

Cosacca = 'Dans ‘national căzăcesc, 


de caracter melancolic, in tact ide ` 


2/4, în mişcare moderată; e introdus 
câteodată și lin balet. l 

Cotilion = 1.- Un fel de dans 
însoțit de jocuij. 2.- Incheierea cu 
podoabe amuzante, pasi ide marş sau 
cadril, pe la baluri si petreceri (v. 
PROMENADA). | 

Cracoviana = Dans polonez din 
tinu ul Cracovici, adesea cântat char 
de jucători; în tact de 7/4, de 
caracter 'vesel. | 

Cramer Jean Baptist (1771—1858) 
Pianist, elev al lui Clement. Mai 
întâi la Paris şi apoi se stabili la 
Londra. Intre lucrările Sale, sunt 


bt 


105 sonate pentru ipiano, 7 concerte, 
Muzică de cameră cu riano kt (în 
special ,.Marca Metodă vie Fiano,’ 
a cãrei parte a doua ki cele Sf de 
stud: clasice Sunt şi astăzi .trebuin- 
cioase o icdrui studiu Serios. 


Creatiunea = Mare oratoriu de 
Iosif Hayd: | 
Credo = 1.- A tveia frază a messci 


catolice 2.- A'i? celebră din opera 
„Othello wae Verdi 

Crembalum (lat.) = Instrument ro- 
Man ideri: cu idrâmba (v. ac.) 


Crestomaţie = 1.- Culegere de 
bucăţi li'erare în proză, alese din 
diferiti autori. 2.- Prin asemănare. 


C. muzicală, = culegere ide melodii 
din civersi autori (v. colecţie). 3.- 
Titlul unor manuale didactice Mu- 
zicale pentru cursul Secundar de Mi- 
hail Poslujrizul. (Botoşani). 

Critic (cronicar) Mu:izal = Cel 
care publică o anaiză, dare de 
samă despre o audiție muzicală, un 
concert sau o reprezentație de opera, 
arătând apretieri personale despre 
execuţia “izcărui număr din programi. 
El trebue să fie dotat cu un spirit 
cri ic. competen“, impartial se, în spe- 
cial. cu suficientă :autori'ate morală 
si să fie conștient că este um factor 
educativ 


mulţimii. (v. CRITICĂ). 
Critică (cronică) mu: icală = Darea 
de samă, dar mai ales  apretieri 


despre felul cum a fost executat 
programul unei auditiuni, fal unui 


concert sau spectacol de operă. De 


asemenea analiza unei lucrări Mu- 
zicale, pedagogice sau lariistice. Mul- 
țumită criticii, arta a propăşit pe 
tărâmul compoziţiei si al execuţiei. 
Dar si critica trebue să lie justă și 
competentă. Ea foloseşte cât timp se 
resimte că este Sinceră şi neparti- 
nitoare; din contra, descurajează pe 
artiști, si ldiscreditează pe critic (v. 


AC.), dacă lasă să se resimta dega- 


jări de ipatimă Iva ANALIZĂ). 
Cromatic = 1.- Semiton C., cel 
format pe aceeaşi treaptă, deci cu 


E a A | 


«i îndrumător al pig lor 
malic, 





1 


= 


acecasi numire; Cx.: i-si bemol; fa 
fa diez; are 5 comate, spre deose< 
bire de semitonul ldiatonic, care are- 
numai 4 (v. COMATĂ). 2.- Gamd, al 
cărei sir de sunete merg din semi=. 
ton în semiton, cu ajutorul acci- 
dentilor; de ‘obicei, la urcare cu: 
dieji si fla’ coborire cu.bemoli. 

| gamă cromatică 


eS SS ee SE EE Ce Qe SE CET cies eee ca e 
E | 


3.- A terațiuni cromatice sau cromaa- 
tisme, scurt sir de semitonuri cro- 
matice în cursul unei melodii; se 
arată cu semnul pecar. când bucata 
are accident la armură, iar şirul 
cromatic se istrecoară între treptele 
accidentate, indicate de „armură. 


Alterațiuni cromatice 


Se E _—— 
Ze A 


= page “lye SE SE 


Cromaticele sunt foarte grele de in« 
tonat pentru ‘voce, ele convin mai 
mult instrumentelor. 4.- ‘Motiv cro: 
melodie cu frecvente pa- 
saje C. ex.:. aria „Abanella” (din 














opera Carmen. 5.- E imposibil ica o 


bucată “să ‘fie dela început până la 
sfârşit numai “n siruri cromatice, 
ci numai din cand in când, pe o- 
scurtă întindere. 
Cronică v. critică 
„ Cronicar v. critic. . 
Crotal = Un fel de 'castaniete, de 
cari se folosiau ‘preotii Cybelei, 
zeiţa pământului. CG ‘era - cunoscut 
la Egipteni. 
Cruce = In terminologia solda= 
tilor dela muzica militară = diez. 
Crut = Cel ‘mai vechi  instru= 
ment european de coarde cu ar= 
cus (de origine celtică); ‘se deose= 
beste de forma {4utei prin faptul ` 








a zonanta pătrată. 


că nu avea gat şi avea lada de re- 
In lipsa  'cuielor 





dela gât, coardele (5—6) se prin= 
deau de un semicerc aplicat la la- 
tura superioară a lăzii. 

Cuclin Dimitrie = Fost profesor 
de istoria muzicii Ja Conservatorul 
din Bucureşti. Are mai multe lucrări 
simfonice, a dobândit premiul „E- 
nescu”. Câţiva ani a trăit la Paris, 
Acum e profesor de armonie la un 
conservator din America. 

Cucu George = Profesor de prin- 
cipii şi armonie la Conservatorul 
din Bucuresti. Dirigintele corului 
Sfintei Patriarhii. E un bun cunos= 
cător al muzicii vechi bisericeşti 
(psaltichia). A compus bucăţi co- 
rale religioase, a publicat o inte- 
resantă culegere de colinde. A fost 
pe vremuri dirigintele corului ,,Ca= 


‘pelei Române” din Bucuresti, cu 


care prilej a studiat Schola Canto- 
rum. 

Cucuzel loan (sec. XII). SEH 
cântăreţ reiigios albanez; desăvâr- 
seşte la Lavra din Sf. Munte (Athos) 
principiie lui Ion Damaschin, intr’o 
Bio eu itil: „Arta 'psaltică, cu 
toată hironomia ei, compunerea fă- 
cută de maestrul loan Cucuzel’’. In 
»Aminti.i din copiarie’, Ion Creangă 
povestește că legenda zicea despre 
loan Cucuzel: .,Podoaba creştinătăţii, 
care scotea lacrimi din orice inimă 
împietrită; aduna lumea depe lume 
în pustiul codrilor şi veselea întreaga 
făptură cu versul său”. Cucuzel (Mă- 


99 





„Zărică); de aci şi poreca, p2nt:u. 
că pic o măzărică pe nas. | 
Cui = Accesoriu de metal sau de 


lemn de abanos, înfipt în capul ins- 
trumentelor de coarde, de cari se 
prinde capătul superior al coardei. 
Mobilitatea si fixitatea cuielor slu=. 
jeşte la acordarea instrumentului. 

Cuier = Partea din capul instru=.. 
mentelor cu coarde, în care sunt 
înfipte cuiele. 

Culegere = lecţie D. ac.). O=. 
dinioară ,,Culegere ide cântece po- 
puiare” de Vulpian, ‘alte  ,,Cule-. 
geri” de Anton Pann „Cântece sco<. 
lare” de I. Mugur, „Culegere de. 
coruri religioase și populare” de 1. 
Bunescu. apoi „Cântece şcolare” 
(1904) publicate de societatea ,,Car- 
men”, „Cântece şcolare” 2-3 voci 
(Kiriac, Bănulescu, Saxu), 1909, şi- 
alta pentru coruri mixte (Kiriac, Bă- 
nułescu si Cucu) 1911, ambele tipă- 
rite ide Casa Scoalelor. Culegeri de 
coruri mixte şcolare si populare 
de diriac,-d. G. Ştefănescu (dela 
Conservator); d. G. Ștefănescu (dela. 
Azilul Elena Doamna) „Recreațiuni 
colare” și ,,Ciripit de ` păsărele” 
(partea I şi a II-a) ambele de Gr. 
Teodosiu. Patru volume de ,,Corur 


Şcolare” si trei culegeri »»Lira $co- 


larului”” de Ivela. Culegeri de ,,Co- 
ruri Populare” armonizate de T. Po- 
povici ,1 Vidu, G. Dima, M. Poss. 
lujnicu, Muzicescu, Teodorescu, N. 
Oancea (Sibiu), N. Oancea (Brasov) 
etc. De curând, o nouă culegere 
de coruri popu are. culese si originale. 
de N. Oancea (Sibiu), 1926. ' 
Culisă = 1.- Pânză desenată, as- 
ternută ‘pe lun pervaz, pervind de 
decor pentru o scenă de teatru. Za 
Spaţiul dintre culisă. 3.- Un tub mo- 
bil introdus în corpul ‘unui instru- 
ment de suflat, de alamă, cilindric. 
sau conic, slujind a lungi sau a 
scurta lungimea tubului, fara ja lăsa 
să se piardă aer $i (deci a produce. 





Sunete Mal profunde sau mai grave. 


Mulțumită culisei, se pot produce 
Sunete cromatice. | 
Cuplet = 1.- Strofa unui cântec 


‘ce se repetă pe aceeaşi melodie, dé 
obicei 1a Operetă, vodevil, revista 
în tot cazul făcânctiparte dintr’o mu- 
zică în (stil uşor. 2 Frază episodică 
între variatiunile temei la um rondo, 
„menuet sau alte lucrări serioase 
L are câte un refren (v. ACL, 

Csakan=Un fel de flaut german, 
în forma bastonului._ 


Curent (în artă) = 1.- O mişcare 
(de obicei revo u'ionară) provocată 
me nevoia sufleteasză de a găsi noi 
forme pentru noi concepțiuni, când 
cele vechi nu mai corespund .cu 
mersul vremii. 2.- In lupta cu tra- 
ditia se pot ivi simultan Imai nulte 
curent2; one e sunt trecătoare, unele, 
‘desi trecătoare, sunt totus de folos 
-pentru mersul evolutiv al artei, iar 


00 





altele străbat cu vremea, câștigând 
(din ce în ece adepți. In muzică sunt 
actualmente: curentul simbolist, mo- 
dernist temperat și -u'tramodernist. 
La noi există acum: un curent care 
tinde să dea o cât mai mare des- 
vo'tare compozitiei clasice,—curent al 
cărui. protagonist este (G. Enescu, 
întru cat a Si creat ûn facest scop 
(premiul care-i poartă numele, — si 
alt curent paralel, care tinde Să se 
idea o cat mai mare atenţie ffolkloru- 
lui muzical românesc si ca aceste 
motive să fie „utilizate cât 'mai mult 
ca temă în forma clasică orchestrală. 
Acest curent are ca reprezentanți pe 
Kiriac, Dima, Vidu, Brăiloiu. 
Czerni Carol (1791—1857) = Es 
lev al lui Beethoven şi profesorul 
lui Liszt, ‘etc. A flasat lucrari.pentri 
orchestra, muzică de cameră gsi în 
special exerciții folositoare, gradati\ 
de tehnică pentru pianoforte. a. 


D 


f 
f 


D = 1.- In notatiunea germană, 
sunetul numit re, din notatiunea mu~- 


Zicală arietini; dis = re diez; des= 
re bemol; D. dur = re major, D. 
moll = fre minor. 2.- Consonanta 


numită dentală, ca si £. 3.- Dolce 
(v. AC.). 4.- Destra. (v. Ac.). 

Da capo = Să se repete bucata 
dela început. D. C. al fine: = sa 
se repete dela început, dar să se 
sfârșească acolo unde este notat cu= 
vântul Fine. D. C. al œ (segno) 
poi - coda, dela început până la 
semnul œ apoi coda (v. ac.). 

Dactil (gr., deget) = 1.- Un fel 
de dans grecesc, care se executa în 
jocurile pythice (v. ac.). 2. Formă 
de picior (metru) alcătuit ‘din trei 
silabe; prima lungă si celelalte două 
scurte. (v. EXAMETRU, V. RIMĂ DACTILA), 
Mai toate versurile antice ‘sunt scrise 
Mar dactili. Ex.: 


Quadru pe | dante pu l trem soni | 


tu quatit | ungula | car campum. 





A P| | | | 
4 d d d d o | 
DI], d 
| I | | 
A ó d d | d e Ø e 
Mih-nea în - ca-le- ca 
Ca - lul său tro - po- tă 
Dactilion = 1.- Caiet de studiu, 


special pentru ‘piano, im care exer- 
citiile sunt făcute anume ca elevul 
să câştige tehnica degetelor, prin 


gradarea sistematică a exerciţiilor de 
mecanism. (v. ac.) 2.- ‘Masinuta ce 
se aplică pe mâna elevilor începători. 
la piano pentru ‘a-i pbisnui cu por 
vitia, digitatia, 'etc. ciel chiop astul. 
(v. ne Aceste masinute însă, ntt. 
pot da rezultatele observärilor stă-. 
ruitoare ale wnui bun dascăl. 


Daina (Dainos) = Titlul generic. 
al cântecelor populare lituane, dela 
care cuvânt ‘cred unii (că vine FOI äs. 
mescul ‘doing iv ac.) . 
Un fel 


Dairea = de 'tamburină, 





cu o singură membrană, cu câteva 
plăci metalice sunătoare, prinse la 
distanţe în jurul discului; foarte in- 
trebuintata in Orient pentru mar-. 
carea ritmului la cântecele de dans. 
Spanio‘ii onientali îi zic panderu. 
Dal % (segno) = Să se repete 
bucata, dela semnul % Se zice: 
dal pal fine dal oe al, -B-adică să 
se repete de unde € notat primul, 
semn, până la al ldoilea semn. IN. 
DA CAPO). 
. Dama Albă = Operă comică în 
trei acte, capodoperă a lui Boieldieu, 
cuvinte de Scribe; subiectul e o, 





legendă scoțiană tratată de Walter 
Scott. (1825). 

Damenizatiune = Sistem nereușit 
de solfegiare din secolele trecute, 
după silabele: da, ‘me, ‘ni, ‘po, tu 
da, be. 

Damnatiunea lui Faust = Legendă 
dramatică de Berlioz (soliști, icor si 
orchestră) executată la noi în 11916, 
la Ateneul Român din Bucuresti, sub 
conducerea maestrului Enescu, cu co- 
rul “societății „Carmen? (maestrul 
Kiriac) (v. FAUSŢ). R i 

Dancla Charles (1813—1907) Vio- 
lonist celebru, profesor la Conser- 
vatorul din Paris. A scris numeroase 


A 


studii pentru vioară ei muzică ide 
cameră. 
Dans = 1.- Sir jde mişcări or- 


donate ale corpului, altădată numai 
marcând ritmul cu palmele, cu toba, 
cu castanietele, etc, apoi urmând 
cadența ritmică a unui acompa- 
niament instrumental sau vocal (v. 
COREOGRAEIE). 2.- Se zice: D. de gra- 
tie, de salon, popular, țărănesc, antic. 
3.- La cei vechi, dansul făcea parte 
din educația na'ională; erau dansuri 
religioase executate thiar prin tem- 
ple, dansuri (dramatice, pe scena tea- 
trelor. 4.- Numele dansurilor din 
decursul ultimelor veacuri au trecut 


ca titlul unor capitole de ingenioasă. - 


inspiraţie, în “lucrările muzicale sè- 
vere: gigue, Sarabanda, tarantelia, 
siciliana, bour, ce, ronde, pavană, cia- 
cona, bolero, gavota, menuet, etc. 
DN. suITA). 5.- Melodiile dansurilo: 


populare ale diferitelor tari constitue. 


obiectul de cercetare al celor ce se 
ocupă cu studiul folklorului muzical 
(Dansuri româneşti, v. joc). 6.- 
Macdbru; poem simfonic de Saint 
Sans. | 

Darabană = (Toba, instrument de 
percuţiune, cu sunetele nedetermı- 
nate; peste un cilindru de lemn, 
fier sau lut, se aplică două baze, 
făcute din piele întinsă, peste care 
se loveşte cu două baghete de lemn, 
umflate la capăt. D. mare, mijlocie 


62 


şi mică, întrebuințate la bande, mu- 
zici militare şi la orchestre serioase, 





când e nevoie a se marcă ritmul 
sau o $oncritate mai sgomotoasă, 
heproducând simete precise; pentru 
D. se notează numai loviturile ritmice: 


LAs P" 
d e d ée a e 


Sunetul darabanei serveşte mai, tot= 
deauna autorităților, la ţară şi chiar 
la orâș, ca să adune mulţimea care 
trebue să ia cunoştinţă de vreo 
poruncă nouă. (V. CASSA, V. TAMBUR). 

Dardanus `= Tragedie-operă, cu- 
vinte de La Bruére, muzica de Ra-~ 
meau (1739). l 
„ David Félici2n (1810—1876) Com- 
pozitor francez; a scris "opere, o- 
ratorii, odele simfonice: Pustiul si 
capodopera Lalla Rhouk, o jsimfo- 
mnie p. orchestră, ‘24 cvintete pr 
coarde. cântece, etc. Pustiul, (de- 
clamatie, solişti, cor şi orchestră) 
a fost executat la moi în câteva rân- 
duri de soc. „Carmen”?. '2.- Ferdi- 
nand (1810—1873).  Celebru vio- 
lonist, concertist şi şef de orchestra 
la Berlin. A rămas printre pe- 
dagogii de frunte ai acestui in- 
strument, prin: Metoda de riza ă şi 
aite studii. A mai compus 5 concerte, 


2 simfonii şi o operă. | i»): 






J 


63 





Debussy Ciaude (1862-1918) Frun- 
‘tas reprezentant al muzicii fran- 
sceze Moderne. A scris Muzica pentru 
poeziile lui ‘Baudelaire si Verlaine, 
operele: Chimène, Pelléas si Me- 
lisande si numeroase bucăți pen- 
tru piano, cu un farmec şi o po- 
ezie originală ca stil si imaginație. 
Nu lipseşte din repertoriul bunilor 
pianiști. 

Debut (fr., început) = Prima apa- 
riție pe © scenă publică, a unui ac- 
“tor sau cântăreţ; peatru un autor, pri- 
Ma reprezentare a uneia idib luciă= 
-riie sale dramaiice sau de operă. (v. 
PREMIERĂ ). 


Decacord = Harpă antică cu 10 
coarde. 
Decimă = ‘ Interval de zece grade 
“diatonice. 
SSE 
= 
g 
Decimolă = Grup de zece note 
egale ca durată, întrebuințate în 


melodiile de agilitate, vaorând nu- 
mai cât o singură bătaie. 


E = - A geez 
eg EE == Ta 





PIR SED 1 ea 
eo che m ho 


Ca si trioletul, sextoletul, etc. D. 
se notează cu un arc, însă cu cifra 10. 
Deciso (it) Hotări:, energic 
Termen de expresiune. 
Dectamaţi: —Arta de a recita fru- 
mos, in special versurile, cu glas 
tare, silabele 'răspicate şi  expre- 
siunea însoţită de gesturi. D. e bazu 
Socului dramatic propriu zis (Vv. E= 
XECUŢIE, DICTIUNE, INTERPRET). 
Decor Tablouri. culise pictate 
şi alte podoabe cari slujesc a infa- 
tisa un loc anume, un cadru unde se 
petrece acțiunea intr’o ‘piesa de 
teatru. D. rămâne la toate actele, 
dacă acţiunea Be petrece în acelaşi 
loc (unitate ide loc). D. se schimbă 


— 


EH 


la fiecare act. dacă acţiunea se pe~ 
trece în locuri deosebite; ba chiar 
în cuprinsul aceluiași act, sub nu- 
mele de zablou. D. constitue o~ 
biectul artei decorative. 

Deficiendo (it.) = Descrescând. ca 
şi diminuendo (v. ac.). 

Deghizare Travestire: conditiu- 
nea cerută de arta dramatică. a~- 
nume ica actorul să se îmbrace în 
costumul personajului reprezentat, 
chiar: şi cu masca (figura), pentru 
ca imaginea să fie desăvârşită ca 
rol si înfăţişare. De aci si înțelesul 
figurat : wn lucru deghizat’, întăţi= 
sat. într'o altă formă.  Transtorma= 
rea figurii (barbă, Mustati, perucă, 


*cutele fetii, etc.) are alt termen spe~ 


scal: 


grimare (v.ac.). | 

Dejanira Dramă @lirica în patmi 
acte în proză ritmată; cuvinte de’ 
(Louis Gallet, muzica de Saint-Saëns 
(1898). | 

Delises Léo (1836—1891) Com- 
pozitor francez. A scris opere, opea 
rete, balete (între ,cari -şi | Cop- 
pelia) şi romanțe; de asemenea cu- 
moscuta opera ‘Lakme. 

Delicato ‘sau con delicatezza (it.) 
= Rin, eu blandete. Termen de exe 
presiune. l 

Delirando. (it.) Aprins, furios, 
sau chiar contrariu: : visător, rătăcit. 
Termen de expresie. 


== 


Dentale = Consonante (v. ac.) 
pronunțate în special cu sprijinul 
dinților: d si ¢. 


De profundis Inceputul psal- 
mului 130; unul din cei şapte de 
pocăință, ce se cântă la rugăciunile 
pentru morți; De profundis clama- 


vi ad te, Domine (Din adâncimi 
strigat-am că're tine, Doamne). 
Derivat = Gamă, ton relativ mis 


nor (v. Ac.). 2.- Acordul unei ca- 
dente, având la bas trepte în răs= 


turnare, cont'ariu  auteaticelor. (v. 
CADENTA). 3.- V. GLASURI, V. MODURI. 
Dervişi = Sectă religioasă mu- 
sulmană, în Mare parte călugări? 


dan- 
dupa banda (muzica instrunieu= 


tac Slujbe însoțite de cântece, 
suri 


tala) orientală, (cel putin: c'arinet, 
cimpoi si dairca). Va care preotii 
împreună cu credincioşii se intar- 


tesc (pe loc şi în cerc, până la extaz, 
timp ide câteva ore. O altă sectă a 
dervişilor sunt numiți urlători, căci 
în timpul slujbei, rostesc cu ur- 
lete, formule din Coran. , 





"Des = Re bemol ‘v. b.). 
Descântec = (Un rântea sau. o poe- 
populzră, spusă cu gestu'i su- 
gestive si în urmă cu aplicarea u- 
nor medicamente bibesti, pentru ‘a 
lecui pe. cei bolnavi de 'abubă, pe 
cei speriaţi, pe cei apucati ide du- 
huri necurate, etc. In D. intră si 
practica brientală We a turna cu 
plumb. D este forma lprimiiivă a 
artei muzicale (Combarieu) „Pe lân- 
ga sugesiie (v. ac.), adesea efectul 
idescantecului este datorit substan- 
tei medicamentoase, ce o ia ‘cel des 
Cant = (v, INCANTATIUNE). 
Descifrare = Cetirea, adică exe- 
cutarea pentru ‘prima dată a unei 
bucăţi de muzică (v.PRIMA vista). Prin 
exercițiu, muncă stăruitoare, şi cu 
Vremea, des-i'rarea unei bucăți a- 
junge Să fie pentru un muzicant 
ceea ce e pentru bin ştiutor de carte, 
cetirea oricărei pagini. Frazarea, 
interpretarea si execuția artistică 
sunt grade ulterioare. După uşu- 
rinta de  ldesciirare se cunoaşte 
treapta de fptitudini a unui execu- 


Ob 





t4 


tant, mai ales în fol de acompania= 
iment (VE “AC. ).. 
Descordat — Dezacordat (v. Kea 
Descrescendo = Termen de nu= 
anta, ca si diminuendo, (din ce în ce 
mai slab ca, tarie kle expresie, dela 
f. spre”p., dela nm kpre pp. (v. Ac..). 
Descriptivă (muzică) = Urmăreşte 
imaginarea unui tablou sau situaţii, 
adesea prin efecte onomatopeice;: e 
obiectul curentului simbolist, spre 
deosebire de mu ica absolută (v. ac.). 
Desen ‘(de note) Aspectul vi~- 
zual ce dă în scris combinarea 'va= 
lorilor de note „dintro formulă rit- 
mică; de aci cel obişnuit recunoa= 
ste prin simț, după auz, şirul cores= 
punzător al desenului. Se zice: cu= 
tare voce repetă acelaşi D., cu ace- 
leaşi sau cu ‘alte note (v. imITATIE). 
In contrapunct se zice: voci supra= 
puse cu desenuri deosebite (v. ME= 
LODIE, V. RITM, V. FORMULA RITMICĂ). 
= Em 


424 6 


| 
dd || 
| Tra- ia- sca Re. ge- le 
Deslegare (In armonie) Mer= 
sul obligat al vocilor dintr’un a= 
cord disonant in acondul următor, 
de regulă consonant. l.- Ð. ndtu- 
rală, Yatr’ua acord perfect: a) bi- 
cond sensibil (v. Ac.), sensibila ur= 
ci un semiton, iar cvarta coboară 
la terță; ©) la septima dominantă, 
dominanta trece Ja tonică, bicordul 
ca de regu'ă, iar cvinta urcă sau CO: 

















board Ja treapta alăturată; cl ho- 
na coboară;  celela'te ca la sep- 
timă. 
a) —— a ee, 
s- STI O E e U 
FI 
— aS O 
“eee 
b) aL 
WE E 
= 
e ve 
beweege EE 
Lee We e 





Sy Sen E SEA a ee zer 


egen WEE ce m 
eegen gp e 


2.- Deslegări exceptionale: d) 
terta rămâne pe loc; b) terta ko- 
boară cu o terță la © voce ascunsă; 
c) terta coboară cu lun semiton, 
ca să devină septima unui alt acord 
următor; d) septima rămâne pe loc; 
e) septima” urcă cu ‘un ton, acompa- 
niati de terta inferioară la bas; f) 
septima urcă cu un semiton, acom- 
paniată de terta inferioară la bas 


eS ES ES AS Coat ee ES ES SNS SLM 


E e M e gemeet Se OS CS Sr? EN ET 
QL ae SS 
— a mere es ieee 


ee SS ES EE ES CS OS aS AN 
E ees — 





CA TD e — ee E ee ee 





00 gen SS TT 


_—— Á 








A L. [vela.— Dicţionar Muzical 


65 


PI aE 
E = hee eee 
= E SI 


SSS a a Wee 


SS | 
A eee EE 
ee ae tee 


=. Te ee ee o A iti 

== D ee e po 

_ ee RR ED ie En EE Set 
en e e me ee SS Se ee ee CEE ae 


"le ee ee ee ee SE eee 
ee ze 


Destra (it.) = Cu mâna dreapta, 

Detona (a) = A canta fals, adică 
mai sus Sau Mai jos decât sunetele 
juste: cântărețul solist a detonat, a 
cântat „pe idelături”?, nu exact în to- 
nalitatea acompaniamentului; întrun 
cor, de exemplu, sopranii au deto- 
nat, au căzut tonul sau l-au urcat, 
în raport cu celelalte woci. Pentru 
instrumente s2 zice: s’a dezccordat (v. 
AC.). | 

Dezacordat = 1- Un instrument 
(vioară, piano) ale cărui coarde lă- 
sându-se, produc Sunete false (Sau 
discordat). 2.- Cor D., când una sau 
două grupe au detonat (v. Ac.). 3 
Orchestră D., de ex.: ‘cand instru- 
mentele ‘de Suflare de emn ei de a- 
damă nu sunt între ele perfect a- 
cordate. ge b 

Diabelli Anton (1758—1858) Pia- 
mist vienez, elev al lui Haydn. A 
scris Gpere, muzică de ‘camera, lu- 
crări pedagogice pentru plano, can- 
tate, sete. . 

Diaconar Carte de rugăciuni 
numite miroane. (v. AC.). | 

Diafonie = 1.- Disonanţă (v. Ac.), 
Spre deosebire de simfonie, în în- 
telesul vechiu ide consonant. 2.- Ar- 
monizare in două voci, spre deo- 
sebire de omofonie (v../ac.), ca şi 
organum (v. Ac.). 
_DPiafragma = 1- Marele muschiu 
lat si boltit, care separa cavitatea 


5 


— 


— 
—- 


toracrmi de wea abdominală, si care 
are un rol atât de important in res- 
piratie si în emisiunea vocii. Ze O 
membrană prinsă întrun disc cilin- 
dric, servind la mecanismul de în- 
registrare şi apoi de reproducere a 
sunetelor la un fonograf (v. Ac., V. 
RESPIRAȚIE). 


Diagramă = Vechiu termen mu- 
zicai, referitor la scară, gamă. oli- 
viatură, întindere. 


Dialog = il- Scena de operă sau 
operetă, în care doi artişti isl spun 
replicele recitând. 2.- La un duet, 
când cele două voci sau instrumente 
Spun, rând fe rând, motivul si con- 
tra-motivul, sfârșind, în genere, îm- 

preună. | 
“+ Diamb = 


Picior latin (de patru 


silabe: prima curtă, a doua lungă, 


a. treia scurtă, a patra lungă: 


pa - ra - ve _ rant. 

2 N N N | 

e d a e 
(vV. BIMETRU). | | 
Diapazon = 1.- In înţelesul din 


vechime, cuprinsul unei octave. 2.- 
Şirul de sunete ca întindere, (dela 
grav la acut, posibil "de executat 
cu o foce sau instrument. 3.- Fur- 


culiță metalică în forma de U, care 


ținută de un uşor mâner din idrep- 
tul curburii, şi lovită, produce su- 


netul Z4 cu :870 de vibratiuni. După 


Zo se bcordează vocile sau instru- 
mentele. Cel francez e mai frăspân- 
dit decât cel german (acesta idin ur- 
mă fiind mai înalt cu un semiton) 





ees er 


4.- A acorde un instrument la dia- 


wazon ‘normal, a. aduce coardele 
urcate sau scăzute, la producerea su- 
netelor exacte, pornind dela sune- 
tul Za al diapazonului francez (v. Ca= 
MERTON) 5.- Joc de orgă cu tu- 
buri de 8 picioare. 6.- Jaulin sau 
pMnicord, camertonul kare produce 
sunetele celor patru coarde ale vis 
parei: sol, re, la, mi, 


Diatonic = î.- Gamă, şirul matural 
al sunetelor, cuprinzând între trepte 
klistante de tonuri şi semitonuri. Ga” 
ma diatonică majoră şi diatonică mi- 
nora (v. GAMĂ). 2.- /nferval D., di- 
stanta de un ton sau de lun semiton, 
din şirul natural al gamei. 3.- Semiton 
D., semitonul cuprins între două trepte 
vecine, deci ku numiri deosebite. Nä: 
tural, numai: mi-fa@ ŞI Si-do. 
construcție, do diez-re, fa diez-sol, 
pe-mi bemol, la-si bemol, etc. Sc- 


mitonul D. are numai patru comate, - 


pe când cel cromatic are cinci. 
Diaulos 'v. Aulos. 


Diba = Diblă (v. ac). 


Dibla sau Diplă = l Numele 
popular al unui instrument vechiu, 
asemănător cu vioara. 2.- Sloveneste, 
o ţeavă de suflat. 3.-Sârbeşte, cim- 
pol. | 
Dicord = 1.- Un fel de luth sau 
liră cu două coarde (la vechii Egip- 
“teni). 2.- (V. BICORD). 


Dictiune = Insusirea cântărețului 
de a pune vorbele clar si răspicat 
în timpul cântării. Lipsa acestei în- 
susiri este un mare defect pentru un 
belcantist. Cel cu D. frumoasă ise 
mai cheamă .,,diseur’’, adică: spune 
vorbele ideslusit (v. FRAZARE). l 

Didactic = (Ceea ce se. referă la 
învățământ. l.- Lucrări didactice mu- 
zicale: d) Cărți de teorie si solfegii, 
de armonie, de contrapunct, compo- 
zitie, orchestrație şi -istorie muzi- 
cală; b) metode pentru învățarea 
unui instrument, caiete cu exerciții 
tehnice, gradate, ,etiide. Toate aces 
stea se referă la partea” de meca- 
nism. Paralel cu ‘ele, tot didactice, 
sunt compozițiile cari formează trep- 
tat cultura muzicală, gustul de mu- 
zică serioasă, scolastica. OI Genul D 
a) In literatură, scriere cu scop in- 


structiv. Exemplu: ‘Arta Poetică de l 


Boileau; Aci intră: proverbele, a- 
necdotele, fabulele, i 
gramele; b) în muzică: solfegii şi 
coruri scolaresti. Câteva din lucră- 


* 


Prin . 


N 


satirele şi epi- 





"es 





67 





mat 
Solfegii, 


în româneşte: 


rile didactice 
demult, Teorie si Principii: 
Basuri cifrate pentru armonie de E- 
duard Wachmann; Papiu (Iaşi): Sol- 


tegii; iMuzicescu: Muzică vocală si 
Coruri; Ghermănescu: Solfegii: Ghim- 
peţeanu: Lectura (Muzicala; G. Bră- 
tianu: Manual de Muzică. Actual- 
mente, Bucuresti:  Tănăsescu-Solo- 
veanu: Carte (de Muzică el. I—V sec: 
A. L. Jvela: Selfegii si Orpheu., 
cl. I—VIII sec.; Klenck și Cerkez: 
Solfegii cl. I—IV sec.; Em. Petre« 
sc: “Carte de Muzică I—IV. sec. 
Severeanu (Buzău); Poslusnicu (Bo- 
toşani) etc. (vV. PRINCIPII, V. ARMONIE). 

Dies Irae = Primele ‘cuvinte ale 
unei rugăciuni ce formează partea 
a doua dintrun requiem (Cv. ac.). 
Dies viae, dies illa golvet saeclum in 
favilla (Ziua mâniei, ziua aceea va 
preface lumea în cenuşe) 

Diez 4 == Semnul pus înaintea unei 
mote pentru a face ct intonația să 
se urce cu un femiton (vV. ACCIDENT). 
dn psaltichie există deasemenea D. 
(scris sub notă) cu acelaşi ‘efect: 
Rolul de astăzi al (diezului ee denumia 
“în evul mediu tot cu termenul de 
becar; mai târziu s'a separat inte- 
jesul special de astăzi al fiecăruia. 
Cuvântul D. a însemnat oda 4; sub- 
‘diviziurile unui ton iatreg, in d'stauţe 
foarte mici, asemănătoare CU co- 
matele. 

Diftong = J.= Grup de ER vocale 
ce se pronunţă intr’o singură Silabă: 
doi, dau, tc. 2.- D Fe zice urcător 
în: ore, lea; coboritor în: doi, eu, 
după locul ce ocupă ‘ocala accen- 
iuată. 3.- Intro cântare îngrijită, 
intonarea diftongului trebue să pună 
în evidență vocala tare, nu pe cea 
Gnjumatatita: în auriu de pildă, se 
va tine i toată waloarea notei si 
„u abia în treacăt, la sfârșit. 

Digitatie = J.- Cerinta Kä un anu- 
mit şir ide notg fă fie executat cu 
anumite: degete. 2.- Indicarea prin 
cifre cu cari anume idegete trebuesc 
vexecutate anume note, ca 


înlesnire 


de tehnică. La ‘piano se notează cu 
cifrele: f, D 3, 4, D puse peste: 
note, fiecare deget in sir, dela cel 
mare spre cel Mic, atât ta mâna 
stângă cat ei la mâna dreaptă. La 
vioară cifra 1 este pentru arătător,.: 
apoi: 2, 3, 4, spre cel mic. 
Diletant (amator) = 1.- Cel care 
studiază şi exercită muzica sau ori- 
care artă, nu ca profesionist, ci de 
plăcere. Un D. poate ajunge adesea 
să aibă o cultură muzicală serioasă, 
Superioară multor muzicanți pro~ 
Fesionişti. \ 
Diludium Interludium: C 
Diluendo (it). = Perdendosi (v. ac.) 
Dima George (1847—1925) Con- 
siderat ca cel mai mare compozitor 


— 
—— 





al Românilor din Ardeal. A facut 
Studii de canto, armonie, contra-punct 
și instrumentatie cu renumiţi pro- 
fesori din Kar:sruhe, Viena, Graz si 
Lipsca. In anul 1881 ocupă postul de 
profesor la Seminarul Andreian din 
Sibiu. La 1889 trece în aceeași cali 
tate la Braşov, ocupând catedra de 


(muzică a liceului Şaguna, ‘ca dirigent 


al Reuniunii de Muzică si Gimnastică 
si al corului bisericii Sf. Nicolae din 
Braşov. iar la 1919 merge la Cluj, 
unde prineste organizarea si direcția 
conservatorului din acel oras, post 
ce-l ocupă până la moarte. A compus 
nenumărate coru‘i pentru voci ega'e, 


68 


ar 





mixte şi de bărbaţi, coruri cu acom- 
paniament de piano si orchestră, trei 
liturghii, toate irmoasele liturghiei, 
cântările funebre, cântările cununici, 
precum si o mulțime de piese 
pentru voce Cieduri), melodii răspân- 
dite in gen popular, apoi creatiunile: 
‘Mama lui Stefan cel Mare, cor si 
orchestră, Grozea, Horă, etc. 

In istoria muzicii române, G. D. 
va rămânea deapururi o lpersonalitate 
de primul rang. In Sibiu există o 
Reuniune Corală care-i poartă nu- 
mele. dirijată actualmente de ma- 
estrul N. Oancea. 

Diminuendo (it) = Din ke fin ce 
mai rar ica mişcare, si în acelaș timp, 
din ce fin ce Mai slab ca intensitate. 

Diminutiune = Restrângerea melo= 
diei principale în valori de- note 
mai mici, in genere KU 
XV. STRET, CANON). 


Dimitrescu Constantin=1.- Nas: e | 


în 1847 în Comuna Blejoi (Prahova). : 





Invata vio.oncelul cu Flechtenmacher, 
pe vremea când „acesta a înființat 
conservatorul, apoi la Viena cu Schle= 
singer si Ja Paris cu Franchomme. 
La 1870 vine în tard si ia parte 
la simfonicele dirijate de Ed. Wach- 
mann. La 1873, este numit iprofe= 
sor al clasei de cello dela conser= 
vator, unde a funcționat 45 ide ani; 
Printre absolvenţi se numără şi ma- 


eştrii Dimitrie Dinicu si George 


Georgescu. După câţiva ani, înlo= 
cuește pe Hiibsch la pupitrul or- 


chestrei Teatrului Naţional (înfiin= 
fata de Wiest). La vârsta de 30 
de ani, înființează o societate sim- 
fonică, Buciumul, cu foare a idat câteva 
concerte. A (scris: 3 looncerte p.. vio= 
loncel cu piano sau orchestra, 7 €var- 
tete p. coarde; o tuvertura p. ora 
chestră mare ; două ,,berccuse’’, danse 
vi lageoise; Şerenada Română. Nini, 
operetă in trei actc, jucată pe scena. 
“Teatrul National, precum si mâzică, 
p. teatru, ca: Ali-Baba, Ocolul 'Pă- 
mântului, Renegatul, etc. 2.- Fiul său, 
Alexandru, e 'astăzi profesor de piano: 
la Conservatorul din București. 

Dinamică (vechiul înţeles) = Cal- 
cularea numerică a sunetelor şi a 
raporturilor dintre flle. 2.- (astăzi) 
Contrastul si efectul diferit, rezultat 
din forța Mai mică, sau Mai mare cu 
care se execută expresiuni € de nuan= 
tare ale unei bucăţi de muzică. 
(Wo ECOU); h 

Dinamometru = Aparat slujind a 
socoti până la ce punct se poate 
întinde o lcoardă, spre ideosebire de 
cordometru. (v. AC.) l 

Dinicu 1.- Dimitrie = Născut im 





1868,a absolvit Cons rvato:ul din Bus 
cureşti, clasa de violoncel la Dimi- 
trescu: pleacă la Viena, unde obține 
premiul I (medalia de aur) si marea 
medalie de argint. 


2 





La înapoiere (1892):ocupă a doua 
<atedr4 de violoncel la  Couser- 
vator. La 1893 crează faimosul 
quartet Carmen Silva care a (dăinuit 
mai bine de 14 ani. In 1904, oa 
“urmaş al lui Ed. Wachmann, ia con- 
ducerea concertelor simfonice orga- 
mizând societatea ,,Filarmonica’’, de- 
venită apoi orchestra Ministerului In- 
“Strucţiunii Publice făcând numeroase 
stagiuni in Bucureşti şi la Sinaia. 

A înființat -clasa de muzică de ca- 
meră neexistentă până la el în Con; 
servatorul de Muzică din București. 

2.- Gheorghe. Violonist al dọ- 
ilea la cvartetul Carmen Sylva; au- 
tor de multe poipuriuri cu caracter 
national si popular românesc. 3.- 
„Alexandru. Actualmente profesor la 
“Conservatorul din Bucuresti. “ 

Dionisos (Bacchus) = Zeul vinu- 
lui. Din imnurile si corurile inchi- 
nate lui, au ieşit ditirambii (v. Ac.). 
Ca protector al agriculturii, a încura- 
jat muzica, aducând-o în slujba bus 
colicelor, dansurilor rustice si pasfo- 
ralelor. Ca creator al viței de vie, 
era protectorul direct al Bacantelor, 
femeile cari, în cântece si orgii, pre- 
măriau pe Bacchus, 

Diplă = Dibla (v. ac.). 

Diriginte (sef, director, maestru) 
== Cel care conduce fun cor sau o 
orchestră şi se Stradueste cu tot ce 
priveşte studierea si pregătirea re- 
pertoriului, aranjamentele, repetițiile, 
alegerea repertoriului, etc. (v. AN“ 
SAMBLU). Intre dirijor şi elemen- 
tele ansamblului trebue să fie o ast- 
fel de legătură sufletească, încât 
totalul execuţiei să oglindească un 
singur suflu, un singur simț ( v. 
“BAGHETĂ). 

Dirijare Conducerea unei bu- 
citi de ansamblu; felul execuţiei 
ca reuşită artistică depinde ‘de: al 
“calitatea elementelor ce compun an- 


69 


samblul; 2) talentul, ştiinţa, ener-- 


gia si experienţa conducătorului; c) 
unificarea sufletească între dirljor şi 
«cei dirijati. In conservatoarele mari 


există o clasă Specială numită de 
dirijare. 

Dis = Re diez (v. pi 
‘Discantus i. Melodia cu rol 
secundar ce se dădea odată Sopra- 
nului, spre deosebire de cantus fir- 
mus, melodia principală ce o avea 
tenorul. 2.- Contrapunctul (adesea 
improvizat) ținut de preot sau de 
credincioşi ca ornament peste o me- 


i 
4 
4 


lodie . bisericească ştiută. 3.- Con- 
trapunct înflorit în trei sau mai 
multe voci, cu desenuri şi chiar 


texte deosebite. ` 

Discordanta lL- Contrariu re- 
gwilor de armonie. 2.- Impreună ` 
sună writ, fie ca greşeli de armo- 
nie, fie că părțile nu păstrează ace- 
laşi tact sau din neacordarea justă 
a vocilor sau a instrumentelor mi: 
tre ele. 

Discreto sau con discrezione (it.) 
= Rezervat; se zice în special des- 
pre rolul acompaniatorului, care 
trebue. să menajeze pe solist, fe- 


e 
— 


rindu-se de a-l acoperi (IN, ACOM- 
PANIAMENT). 

Disdiapazon = Sirul gamei pe 
întinderea a două octave consecu- 
tive. S 

Disonant = L- Interval sau a- 


cord, nu ‘care sună tals, ci având un 
efect nehotărit, cere urmarea unui 
interval sau unui acârd consonant. 
Aşa sunt toate intervalele micso= 
rate si mărite; toate acordurile de 
specia III si IV, cele de septima şi 
nonă (v. Ac.). 2.- Dezacordat (v. AC.). 


Dispondeu = 'Picior latin ide pa- 
tru silabe, toate lungi: responde= 
runt. E lconsiderat ca orice bime- 
tru (v. ‘ac.). | 

Distih = Grup de. două wersuri 
succesive, cu lungimi diferite: un 
exametru cu un pentametru. Ex.: 


„Donec eris felix, multos numera- 
bis amicos; 


Tempora si fuerint nubila, solus 


eris”?”. (Ovid ol, 


70 





Distinto cit.) = 
cu voce limpede. 

D.tiramb = 1.- Vechiu 
ladă, închinat zeului Dionysos Ba- 
chus (v. AC.), iar ceremonialul consi- 
derat ca originea tragediei. 2.- Poezie 
lirică plină de entuziasm, ce se 
deosebeşte de odă prin  strofele=i 
neregulate. 3.- Fig. Lingusiri, laude 
exagerate, întrun dans sau o poc- 
zie ocazionala. 

Diton = Interval de două tonuri 
adica terță mare. 

Ditroheu = Picior latin de patru 
silabe: prima lungă, a doua scurtă, 
a treia lungă, a patra scurtă: 


A) 
L- Bu- 


Deslusit: D. voce, 


imu de 


Divertisment (diversiune) = 


cata de muzică destinată ca recrea- - 


tie a spiritului, dupa o muncă inte- 
lectuală obositoare. 2.- ‘Jocuri de 
dans, balet. sau alt intermezzo în 
timpul unui spectacol. 

Divisi (it). = Indicatie pusă ‘pe 
o foaie de hote pe care se uită doi 
executanti, pentru ca notele duble 
să fie divizate, adică împărțite, u- 
Mul executând notele de deasupra, 
iar <ce'ălal!lt notele de dedesubt. 


Dixtuor = Lucrare în stil clasic, 
pentru 10 instrumente. 
Dizarmonie = Relatiune dintre 
voci ce sunt nepermise în armo- 


nie, spre deosebire de d’sonanta SA 
BECH — 
Do = 
jore tip, numită do major. La înce- 
put această treaptă se numia of AV. 
SISTEM LINIAR), U fiind (vocală prea în- 
chisă, s'a înlocuit cu do, ca fiind mai 
sonoră. Probabil dela silaba iniţială 
a invocatiel: Dominus vobiscum, can- 
iată de preot totdeauna pe tonica 
majoră. Do din octava a treia, are 
261 vibratiuni pe secundă (v. CHEIA 
DE DO). 
„ Dobă = Darabană (v. ac.). 
` Doime (jumătate notă) = Valoa- 
rea de (notă J (un ioval ‘gol cu coadă), 
care, în genere, se socotește cât două 


Treapta întâi a gamei ma- 


bătăi; în speţă, valoarea depinde de: 
forma măsurii: la alla-breve, um 
timp; la 2/4, 3/4) 4/4, doi tim pi, ete. 
(V. VALOARE RELATII) 

Doină = Cântecul {popular rom äs 
mesc prin excelență, arătând iubire, 
dor, jale; versurile încep mai dote 
(leauna cu „foaie verde ide...”, ceea 
ce dovedeste legătura dintre suflet 
și contemplarea naturii. Invățații, 
căutând originea cuvântului, unii sus=- 
tin ca deriva din latinescul doleo 
(sufăr) dolina-doina; alţii se silesc- 
s'o apropie de cântecul lituan daina,. 
cuvânt care reprezintă o exclamatie. 
„Doină, doină, cântec dulce, 

Când te-aud nu m’as mai duce; 
Doină, doină, viers cu foc, 


Cand răsuni eu stau în loc”. 


(Colectia Alexandri) 
Caracteristica doinei: 


urmate de note lungi; cam două 
fraze adesea completate de o alta 
melodie, cu 'Mişcarea mai vioaie: 
D de dor, de jale, cătănească, cl- 
fenească (sau olteaacă), bănățeancă,, 


efc. (v. FOAIE). 

Doini a) = A cânta doina, a se 
jeli. 

Dolce (prescurtat D. sau Dol.) 


=Dulce, blând, delicat Vermen de: 

expresiune. = 
Dolende (it.) = 
Dolendo (it.) = 

délorose (v. SAC. 
Doloroso (it.) = Dolendo (VIA e.) 


Dolendo (v. ac.). 
Cu durere, ca şi: 


Dominantă = Le Treapta a cin- 
cea a oricărei game, majore sau 
minore. Ze ‘Acord lseptimă domi- 


mantă (v. ac.). 3.- Acord de contra- 
dominanta( (v. ac.). 
+ Dona = Cântăreaţă: primadonă,. 
cea care joacă roluri principale. 
Donizetti Gaetano (1797—1848): 
Fecund compozitor italian, unul din 
reprezentanţii asa numitei „școli ita= 
liene” în opera. ‘Melodia in defa- 
voarea orchestratici. Dintre cele 46- 
opere, cele Mai cunoscute sunt: Ana; 
Bolena, Fiica Regimentului, Favorita. 


gama minoră,. 
cu |două secunde imărite, cu 'velocităţi . 





— 





Ya. . 


fel 





Elisir d'amore, Don Pasquale, Lucia 


di Lamermoor (compusă si orches- 
aca în 128 ide Zzile).- ` 
Don Juan = l.- Operă în două 


acte de Mozart (1787). Ze Balet 
în patru tablouri de Gliick (1761). 
Don Pasquale Operă bufă in 
trei acte ide Donizetti (1843). 
Don Procopio = Operă e Bizet. 


Dont Jacob (1815—1888) Violonist . 


studii a 
Gradus 


vienez. A scris numeroase 
între ca'i mai -cunoscut e: 
ad Parnassum, pentru vioară. 


Dorian (doric) Primul dintre 
cele patru moduri autentice ale vechii 
muzici eline, care a trecut în muzica 
creștină ortodoxă ca glasul întâi (v. 
MOD, V. GLAS) Este alcătuit din două 
tetracorduri succesive, de sus în jos, 
având. şirul; ton, ton, semiton. Re- 
zulta dar, tot de fus în jos: mi, re, 
do, si, la, sol, la mi. (v. TETRACORD). 

Dotzaner Justus Friederich (1783- 
1860) Violoncelist cunoscut; a 'scris 
studii pentru violoncel, o operă, 
messe, Simfonii, etc. 

Doxastar = Carte bisericească cu- 
prinzând doxologiile cântate la săr- 
batori: ‘Noul 'D. de ‘Anton Pann 
(1841). 

Doxologie = In liturghie, ree 
“de slavă către Sfânta Treime. 


Dramă = 1.- Spectacol de teatru, 


în care acțiunea reprezintă un su~ 
biedt miişcător. 2.- D, romantică. 
când desfășurarea este împletită cu 
situatiuni comice. 

Dramatic = 1.= Muzică dramatică, 
melodie serioasă cu “țesătura si în- 
tinderea potrivite unei voci drama- 
tioe. 2.-Voce dramatică; volum mare, 
timbru consistent şı robust, întin- 
derea relativ limitată, expresia ener- 
gică şi viguroasă. 3.- Operă idra- 
maticd, v. OPERĂ. Adusă la apogeu 
de Richard Wagner. 

Dramaturg 1.- Autorul unei 
piese dramatice. 2.- Cel ce lface 
libretul unei opere. I se mai zice si 


libretist (v. Ac.) 
aan 


DA. 


un dubllu-bemol, 


CIDENT) pus (înaintea 


f “y 
Drâmbă = Instrument popular cu= 
noscut în toată Asia si Europa; con- 
stă- dintr'un mic arc ide fier, care se 
tine între dinți, iar la mijlocul ar- 
cului este o lamă prinsă de tun capăt, 





liberă şi sucită în unghiu 1a celălalt . 
E xecutantul zice dia gură o melodie; 
în acest timp, lama fiind pusă în 
vibrare cu. degetul, dă vocii un 
timbru metalic cu o sonoritate 
relativ mai mare.. Deşi unii au urcat 
gradul de concertiști.. ai  'drâmbei 
(învățătorul Ciorobea), ea rămâne 
totuşi un instrument slab, primitiv 
şi chiar barbar. 

Drang = Dramba (v. ac.). 

Drin- drin Silabe care umplu 
o Melodie, ca st tra-la-la. 

D.- S. Dal segno (v. ac.). | 

Dublă-bară sau Bară finală (v. 
BARĂ). ` 

Dublă-pedaiă (In armonie)) 
Două note comune ținute la idouă 
voci, întrun lung sir de acorduri, 
în care mişcă numai celelalte dona 
voci. 

Dublu-becar ER = Accidentul bi 
AC.) Scris Înaintea unei note ce fu- 
sese alterată de un dublu=diez sau 
pentru a fi rea~ 
dusă la sunetul ei natural. 

Dublu-bemol bp = Semnul (v. AÇ- 
notei pentru a 


face ca sunetul ei să fie coborit 

cu două ‘semitonuri; ex.: re dublu- 

bemol. | 
Dublu-contrapunct = Contrapunct 


țesut astfel pe melodia dată, încât 





rasturnate rolurile, să fie în concor= 
danță cu regulile armoniei. 

Dublu-diez X = Accidentul (v. 
AC.) care ‘face ca sunetul moto să 
fie urcat ku două semitonuri;ex.: 
la dublu-diez. 

Dublu-punct = Grupul de două 
puncte puse Ja dreapta unei mote. 
care urcă valoarea notei, adică pre- 
. lungesc sunetul cu încă jumătate 
din valoarea primului punct (v. ac.) 
N.S | ` 


itt = | he N 

ee os = o= 

To gé Te od d 
S NN” ~r” 


Dublu quartet = 
voci sau instrumente, în care fiecare 
partidă este executată de douä per- 
soane. 2.- Aranjament pentru 'pa- 
tru voci egale de femei sau copii, 
dublat, adică Zis la fel, în acelaşi 
timp, de patru voci bărbătești ( v. 
OCTET). 

Dubois Théodore (1837 — 1924) 
Profesor la Conservatorul din Pa- 
ris; a cris opere, oratorii, uver- 
turi si poeme simfonice, un concert 
pentru piano, cântece, lucrări teo- 
retice şi (pedagogice . (un tractat de 
armonie) etc. -_ 

Duet = Duo (v. Ach, 

Duo = Bucată de muzică scrisă 
- anume pentry a fi executată kde două 
voci sau două instrumente, cu, Sau 
fără acompaniament. Ex.: 
Concert de 'douä viori ‘cu orche- 
stră. La operă foarte adesea, cand 
scena ie tinută de două personaje 
din rolurile ‘principale: Rigoletto, 
actul al (II-lea; Aida, actul al IV- 
lea. Un (duo e ținut de doi soliști, 
spre deosebire de un cor în 'două 
voci, numit de unt tot duet. : , | 


1.- Quartet de 


al SIZ} 


(80 de Sonate p. vioară 


Bach ~. 





| Duodecimă = Intervalul dintre 13 
trepte diatonice. | 


Dur = (Ton, interval sau acord 
major; ex.: D, dur, tonul ‘sau ‘gama 
lui re (major; acordul Jui D. dur, 
re-fa idiez-la. 


t Durand Emile = Născut în 1830 
la St. Brienne. Profesor de armo= 
nie la Conservatorul din Paris; a 
scris joperete, cântece si lucrări teor 
retice, pedagogice, printre cari un 
cunoscut |tractat de armonie. 
Durată = Valoare (v: ac.). 
« Dussek Johann Ladislaus (1761— 
Compozitor ceh; a trăit Ja 
Paris. A dăsat numeroase lucrări: 
113 concerte (unul pentru două piane), 
şi piano, 53 
sonate p. piano la (două mâini Si 9 
p. piano Ja patru mâini, 10 trio-uri, 
un cvartet si un cvintet cu piano, 
metodă de piano, etc. 
_ Duvernoy, Victor Alphonse (1841 
—1907) Pianist sii profesor la Con- 
Servatorul | din Paris; a Scris opere, 
coruri, uverturi, piese de concerte 
şi alte lucrări pedagogice p. piano. 
Dvorack (cit. Dvorjak) Anton 
(1841—1904) Lucrările sale "spe: 
cific nationale ((cehe) sunt: 6 opere, 
5 simfonii si 3 poeme ‘simfonice, - 
5 uverturi, 3 rapsodii islave, o suită, 
variatii simfonice, (lucrări p. or: 
Chestră, câte mn concert ‘p. vioară, 
piano și Violoncel, uni joratorium, cân- 
tece, etc. D. e creatorul simfoniei 


si muzicii de cameră cehe. | , 


E 


E = In notatiunea germană cores- 
punde cu sunetul mi din notatiunea 
muzicałă arietină. Fs, mi bemol: 
ms mi diez; E. dur, mi major; E 
moll, mi minor. 

Ebreea = (Celebra operă în cinci 
acte de Halévy (1835), libretul de 
Scribe. 

Echapé (fr. scăpat, strecurat) 
Mersul sărit al unei voci (dintr’un 
„acord. nu la nota imediată din fa- 
cordul următor. ci la o alta Supe- 
vioară din al doilea acord, aceasta, 





ca interes melodic. 
obişnuit échapé 
> EE == == 
— 1 — 6- — e | — o- a-—— 
Bee OCS EE 
e 1 a E ee 





— SEI E eegen e 


| Eclepsis = Interval inferior (v. Ac.). 
Eclesiarh = (Mai mare peste cân- 
tăreţi sau {paracliseri. 


i Eclesiastic = Bisericesc, deci mu- 


pica eclesiastica, în Sensul restrâns, 
priveşte in special pe slujitorii dela 
altar, pe când muzica religioasă are 
un înțeles mai larg și cuprinde tot 
fe Sa scris pentru solişti, cor, orgă, 
„orchestră, etc, cu un conţinut reli- 
min Tot ce nu e muzica eclesias~ 
ică, religioasă, se zice “muzică pro- 
fană sau laică- .. — A 


E Ae 


— 
— 


Eclise Pereţii laterali cari sus= 
tin ‘cele gouä fete ale unui instrument 
de coarde Eu arcus, completând ast- 


fel cutia de rezonanţă. 


Ecoseza = Dans scoțian. (Sa 
tisch). IE [| l 
Ecou =1.- Fenomenul de reflectate 


a sunetelor, cand undele se isbesc 
de um alt obstacol, la distanță de 17 
metri. Se zice: E. simplu, cand su- 
netul se reflectă o singură dată, in- 
torcându-se înapoi la punctul de ple- 
care; E. dublu, friplu, etc. când 
undele reflectate Se isbesc din mou 
de un alt obstacol, reflectându-se! iar 
spre cel dintâi (în zig-zag) sau spre 
BIL obstacol. 2.- Intr’un ansamblu 
de fvoci- sau instrumente, ` imitarea 


efectului de ecou, prin Kei SE u- 


nui scurt şir melodic, cu lo nuanță 
pianissimo, la aceeaşi octavă Sau oc- 
tavă diferită, Thai ales de instrumente 
dintro. altă familie. Ex.: spus de’ 
soprano și alto, repetat de tenor şi 
bas; spus de instrumente de alamă 
si Se ide cele de lemn. 3.- ‘Joc 
de orgă cu lefecte pianissime, Ser: 
vind ca E. celorlalte jocuri cu ke: 
zonanti mai mare. „Ideea de a se 
fi imitat ecoul, a Mat mastere la di- 
feritele efecte de nuanţe, Rumite die 
namică” (Vv. AC.). 

Ectenie (Ictenie) = Rugăciune din 
liturghia ortodoxă, cuprinzând un șir 
de 12 invocatiuni (E. mare) sau Dus 


ae 


mai donn (E. mică), 
care, corul răspunde: „Tie Doamue”, 
„Doamne milueste’, „Prea Siântă 
Niiscătoare”... “sau ,,Amin’’.. 

Egal = 1.- Voci egale, sau numai 
de copii orl femei sau numai băr= 
băteşti. 2.- /n ensitate ega'ă, acelaşi 
volum în toate registrele. 3.- Valori 


lar dup tie- 


egale. (In armonie sau în contra- 
punct), cand două sau mai multe 
voci au acelaş desen de note. 4.« 


Timbru E., la voci de aceeaşi na- 
tură sau la instrumente din aceeaşi 
familie. 5.- E. ca măsură, mişcare si 
ritmatie, condiţiune cerută unui an- 
samblu. 6.- Durată egală, între no- 
tele ce Hormează un grup de valori 
mici, mai ales dintr’un grupet Cé, 
EGALITATE). 7.- In inlantuirea acordu- 
rilor de armonie, 
paralele (v. ac.): 

Egalitate = Insusirea unei voci de 
a avea aceeași intensitate în toate 
registrele, a unci executiuni, ca ra- 
port de durată, ritm, măsură, jete, 
(V. EGAL). tr 

Egmont = Uverturăde Beethoven. 

Ehuri Gamele muzicale ale bi- 
sericil greco=orientale, cunoscute sub 
numele de glasuri (v. GLAS, v. OC 
TOIH). z A ! 

Eis Mi diez, în notatiunea 
wermanä. ; i 

Elafronga = In 'psaltichie, una din 
cele zece semne vocale. Ee două 
tonuri sărite. 

Elan = Avântul produs de un 
“cântec, în ‘special insufletirea melo- 
diilor ide mars. 


—_— 
— 


Elefantin =- Un fel de flaut (la 


vechii Fenicieni), construit de obicei 
de {fil des, kle unde şi numele (v. or: 
FANT) i 

Elegiac = Trist, ena în felul 
unei elegii (v. ac.). Termen de ex- 
presiune. . | ` 

Elegie (plângere) = O poezie, un 
cântec sau numai o imelodie pentru 
instrument, cu un caracteriide jale, de 
durere, de tristeță, de melancolie. 

Element 1.- Un executant cu 


mişcări egale sau | 


(două acte, 


voce sau cu instrument, care face 
parte dintr’un ansamblu. 2. EI 
mente, cunoştinţe începătoare: e/ea: 
Wente de ‘muzică; principii, semne 
He notatiune, valori, etc. (v. principii). 
3.- Parte constitutivă dintr’un in- 
strument, ca și piesă (v. ac). 

Eiconcra = Uvertura operei Fi- 
delio de Beethoven; E e scrisă in 
patru Vaiiante si figurează singură 
în programul concertelor simfonice. 

Ee sau Con Elevazione (it.). 

= (Cu @ndltare sufletească, Sublim. 
Ternen de expresiune. 


E'icon Helicon (v. ac.). 
Elisir d'amore -= Operă bulă în- 
libretul de Felice Ro- ` 
mani, muzica Me Donizetti (1829). 

Elocventa (Elocință) = 1.- Arta,. 
talentul de a vorbi frumos, de a 
convinge si a îuduioşa. 2.- In mu- 
zică, darul de a cuceri, ‘de ja emoti-- 


` ona, prin. cântare sau prin executarea 


unui instrument, prin dictiune, fra=: 
zare, colorit, nuantare, vervă si co- 
municativitate. 


Emfază (cu ~ ) 

pompos ca expresie. 
' Emisiune = Atacarea, lovirea, |por= 
nirea, scoaterea unui sunet din apa- 
ratul vocal: !£. .clard, corectă, just, 
a unui sunet, sau defectuoasă, neegală, 
putura'ă. (v. CÂNT, V. IMPOSTARE).' O: 
voce frumoasă, emisă- urît, rămâne 
în urmă unei voci ‘mai putin fru- 
moase, emisă cu mestesug. 
_ Emistih ‘Jumătate vers, adică 
un “vers (scurt, la Sfârşitul unei strofe- ` 
Jan Wee We ei. (V. VERS; 
V. RIMA). Ex.: 


Ceremonios,. 


—~ 


encom place valea verde, 
Unde pierde 
Omul, negrele gândiri; 
Unde uiţi de infamia 
| Și -sclavia 
Auritelor zidiri,”’ 
(Alexandru Deparateanu) 


E eS SS 


Fiorul trezit- 
frumoase- 


Emotie estetică 
în suflet la auzul unei 









Pxecutiuni muzicale si, în genere, 
a producţia adevărat artistică a ori- 
cărei din artele frumoase. 


PICĂ ). 

Emotivitate = Puterea artistului 
de a produce  emoțiuni estetice; 
este una din însuşirile talentului 
şi rezultattl unui studiu serios. 

Enarmonic = 1.- Două note de- 
osebite, având acelaşi sunet; ex: 
WO diem acelaşi ca si re - bemol 


AV. IDENTITATE). Ze Intervalé. cu nu- 
miri deosztite, având acelaşi nundr 
de semitonuri. Ex: fa-la bemol (terță 
mica); fa-sol diez (secundă mărită). 
ambele trei semitonuri. Precizarea 
lor ca nume, mai ales în armonie, 
constitue asa numia ortografie mu- 
zicală, hotiritoare in înlănţuirea a- 
cordurilor. 3.- Tonuri sau tonalități 
având armura deosebită, desi exact 
acelaşi șir “de sunete. Ex.: gama lui 
do diez major .enarmonică cu a 
lui te Demol :major; stonul lui fa 
diez major E. cu al (ui ‘sol bemol 
major. (V. TABLOUL GAMELOR). 

Enarmonie = Schimbarea sau în- 
Jocuirea unui sunet, interval sau ton, 
“prin corespunzatorul enarmonic (V. 
AC.). Desi, din punctul de vedere 
teoretic, exis 3% diferente ca număr 
$i raport de vibratiuni, — toiusi, in 
practică, schimbările se iau ca iden- 
tic corespunzătoare, mai ales când 
e vorba de instrumentele cu sunetele 
fixate (V. TEMPERATURĂ). E. mai aduce 
simplificdri de cetire şi înlesniri de 
tehnică pentru unele instrumente. 
Ex.: Mai uşor pentru vioară tonul 
lui do diez minor, idlecât al lui re 
bemol minor; contrariu, peniru alamă, 
mai ușor sol, bemol major, decât fa 
diez major. (v. TABLOUL GAMELOR). 

Eneacord = Liră cu nouă coarde 
fa Greci. 

Enescu George — Cel mai mare 
muzicant român, virtuos violonist şi 
pianist, ilustru compozitor de sim- 
fonii si de opere, magistral dirijor 
de orchest:ă, la toate cu reputaţie 
mondială. S'a născut la 1881 Ja Li- 


OEE A 








79 


(V. ESTE- 








veni (Dorohoi). Studiile muzicale şi 
le-a făcut la Viena ‘cu Helmesberger, 


la Paris cu Massenet. In 1889 E ob- 
tine premiul întâi pentru vioară. A 
dirijat la Paris orchestrele: Colonne, 
Lamoureux, Lechiari, Monteux, Mon- 
te-Carlo, apoi la Amsterdam, Schie- 


weningen, Roma, etc. ‘El e crea- 
torul premiului national de compo= 
oi ie, „George Enescu”, ai cărui pre- 
miati de până acum sunt: C. Cuclin, 
J. Nona-Otescu, Stan Golestan, M. 
Jora, Alfred Alessandrescu, G. Ena~. 
covici, Marcel Mihalovici şi Filip, 
Lazăr. Compozițiile Sale sunt: două 
suite p. piano, variațiile mp. două 
piane, Pieces impromptues, 3 mex. 
lodii şi anume: Ze Desert, Soupir si 
Le Galop, cele 7 Chansons de Clément 
Marot, apoi le Silence musicien. Ca 
lucrări de muzică de camera are- 





Vouă sonate jp. vioară ki piano, in 
we major şi în ‘fa minor (1899), un 
Octet p. coande (1900), un cvartet 
cu piano (1901), celebrul Dixéuor 
p- instrumente de suflat (1906), a- 
poi cvartetul p. coarde în mi bemol 
(1920). Ca muzică simfonică: Poe- 
wa Română, Fantezie Pastorală, o 
Simfonie concertantă (1901), o suită 
de orchestră (1902) în do major, cele 
două Rapsodii Române (a major 
Si re major), apoi o simfonie în 
mi bemol (1905), -simfonia a doua 
in la major, a doua Suit} (do ma- 
jor), Simfonia la treia ‘in (do major 
etc. Câteva turnen strălucite în A- 
merica îi poartă numele peste mări 
si tări. Pe larg: George | Enescu 
“de Maximilian Costin, Biblioteca Mu- 
zicală nr. 2, (Timişoara). 


Ensamble (v.. ANSAMBLU). 


Entusiastico (it.) = Cu cel mai 
înalt grad de însuflețire. Termen 
de expresiune. i 


Entuziasm = Aprindere, înaltă, dis- 
poziție sufletească, produsă de o 
călduroasă şi desăvârșită execuţie 
artistică. E o dovadă de admirare 
Şi de legătură sufletească ce a reu- 
‘sit. executantul. să stabilească între 
el si auditor: aplauze, aclamațiunt, 
ovatiunl 'entuziaste. | | 


Eolian (Eolic) = 1.- ‘Mod jal gamei 
în muzica greacă veche, asema- 
mător cu o gamă minoră de astăzi, 
fără notă sensibilă. 2.- Dialectul pro= 
winciei grecești Eolia. 3.- Harpă an- 
“jică. Legenda Spune că lo asemenea 
harpă, ale cărei coarde vibrau la 
suflul vântului, trezia pe regele Da- 
‘wid la miez de noapte pentru inspira- 
tiile psalmilor. 4.- ‘Joc Me orgă cu 
efecte plăcute. 


Eolină = 1- Armonică de gură: 
“0 placă (de meta! de care sunt prinse 
“mici căsuțe, având înăuntru ancii li- 
‘bere. Sufland deasupra lor, se obțin 
“sunete izolate Sau în lacorduri. 2.- 


Joc de orga. 3.- 
mai Simplu. 


Un harmonicum 





Epic = Genul literar care cuprinde 
lucrări cu Bubiecte eroice, de bra- 
vură, He furaj. Ex.: Moartea bai 
Fulger de (Coşbuc. Corespunzător în 
muzică ar fi Wagner (Tetralogia), 
Tchaikowsky (Simfonia 1812), Beet- 


- hoven (simfonia Eroica), ete. 


Epilog = Sfârşitul, unei Jucrări 
dramatice, de obicei intr’un act sau 
un tablou deosebit, contrariul prolo- 
oului, E. arată o consecinţă. 

Episod = (.- (Lit.) Acţiunea 14tu- 
ralnică, Secundară, cu care se împle- 
teste firul punctelor principale din 
desfăşurarea unei acţiuni dramatice. 
2.-'In muzică, o frază Sau mai multe 
împletite ca Warietate printre fra- 
zele cu motivele principale ale unei 
bucăţi. ` 

Epistrof (în ipsaltichie) = Semn-» 
numit vocală; Simplu coboară un 


„ton; combinat) când E se află ală- 


turat de ‘elafron, adică aşa? atunci 
se cântă cu idoud itonuri treptate; 
însă (primul ton mai. grăbit, ca si 
cand! ar avea gorgon; iar Când Se a- 
fla mai depărtat unul de altul, adică 
şa: ' fatunci E. ipogoară un ‘ton ise- 
Pe iar elafron pogoară (două to- 
nuri Sărite. | | 

Epitaf = 1. Slujbă ‘pentru "ns 
mormântarea Domnului. 2.- Cartea 
ce conține rugăciunile acestei slujbe; 
Epitaful de Anton Pann (1846). 3.- 
Poezie sau inscripție pe un mor- 
mânt; pe mormintele egiptene: ,,Tre- 
cătorule, am fost ce (esti, vel fi ce 
sunt es J | | 


A oa Ac 


eae 





a 


Epitalam = Poezie Sau cântec de 
nuntă în onoarea tinerei perechi. 
Epoda = 1t.- A ftreia parte a unui 
cântec grec, după strofă si anti- 
strofă. 2.- Numele poeziilor din ul- 
tima- carte a Odelor lui Horaţiu. In 
româneşte: Odele şi epodele lui Ho- 
ratiu, traduse de E. Lovinescu. 
Epopee Lucrare literară care 
povesteşte isprăvile eroilor unei na- 
tiunl Sau ale personajelor legendare 
din istoria omenirii. O epopee sau 
un poem ‘epic cuprinde mai multe 
capitole numite “cânturi. Epopee cla- 
sice traduse în româneşte; de G. 
Murnu: /liada lui Homer, în DÄ de 
cânturi; de Cezar Papacostea: Ody- 
beea de Homer, tot (în 24 de cân- 
turi; Eneida lui Virgiliu, în 12 cân- 
ituri, o traducere de George Coşbuc 
si ‘alta ide Nicolae Pandelea. 
rato (gr., iubita) = In mitologia 
greco-romana, muza” poeziei de dra- 
goste, reprezentată cu o lăută. ` 











Dosu 


PA 
N OH 7 
WO AS 
aro aE ONS d, 
oe CH Pt A 
GH 


Kee 


IER 


= 








Kë 
ee 
= a ARS ate om 
A Ta = Lacs 
è Ka 
E > 


so 
= 
Lé Nee oa: 
Ke 
A De 


€ 


EH 
— 


Eroica Simfonia a treia a lui 
Beethoven; fusese dedicată lui Na». 
poleon Bonaparte, dar marele geniu 
muzical a şters dedicatia. cand a 
aflat că Napoleon s'a proclamat îm- 


~~- 


7? 


` 


părat si că deci nu a rezistat slă-. 
biciunilor de vanitate omenească. 

Erotic (dela Eros, zeul amorului)=. 
Poezie sau cântec liric în special de 
dragoste, al cărei conținut de multe- 
bri e prea deschis, prea uşuratec Cas 
bunăcuviinţă. Totuși sunt poezii ‘ero-. 
fice Care ating o waloare literară cla- 
Sică; ex.: Cântarea. Cântărilor a re-- 
gelui Solomon, tradusă în româneşte- 
de Corneliu ‘Moldovanu. Unele cân- 
fece erotice populare românești au, 
poe utilizate cu măestrie în lucrări; 
simfonice: ,,Si-are, măi!...? (G.. Ea. 
nescu), „Cine bate noaptea...” (Filip. 
Lazăr), ambele lcântate de orchestra, 
Colonne (v. Ac.). 


Es = 1.- Mi bemol în _ notati-. 
unea. germană. 2.- In obisnuinta. 
eracticg a muzicanți or pauza Wi 


timpul tare au pe partea, tare a unu, 
imp. (V.  CONTRATIMP) 

` Esclarmonde Operă în 4 acte 
i 8 tablouri, poemă de Alfred Blau 
si Louis de Gramont; muzica de 
{Massenet (1889). 

Esp'rando (it) 
AC.) 

Estetică Studiul (făcând parte- 
din filosofie) care stabileşte re- 
sulele ce trebue să îndeplinească o 
lucrare, ca să fie artisiică şi con-. 
ditiunile care fac să producă în noi 
sentimentul de emotiune estetică. (v.. 
AC.) IE, tere, de lexemplu, cas Gr 
bucată artistică să păstreze: propor- 
tia între părți, simetria şi Varitate,. 


Perdendosi (v,. 


iar totul să prezinte o unitate. (v.. 
fiecare). | 
Estinto (it, stins) = Perdendosi. 


OTAC). 


Eteron (In psaltichie) 3 = Unul 
din cele cinci semne consonante care 
leagă două sau trei note, Sub care. 
e seris spre a se cânta fara intre- 
rupere. 

Etude — (studiu) 
deşi are melodie, 


care. 
LH 


Lucrare, 
este totusi 


pusă anume ca exercițiu de tehnică, 


pentru o anumită treaptă superioară 


de studiu. Ex.: Etudele de Chopin 
pentru piano, sunt puse în pro- 
gramete concertelor serioase. 


Eufonie = 1.- Tot ce sună frumos, 
Satislăcător şi amplu ca execuție si 
urmonie. 2.- In gramatică, sunetul, — 
de obicei consonantă, intercalat 
anume pentru a evita o  cacofo- 
nie sau un hiat. In frantuzeste, 
torma interogativa: a-t-il? în loc 
de: a //° f(are?). In romanéstesmz 
ziua. £ 

Cufon:u Instrument de alamă 
obișnuit mai ales în muzica mili- 
tară. cu rolul violoncelului din or: 
chestră, având partea tenorului jn 
pasajele de solo, 


— 


e 


Euritmie =, Insusirea unei lucrări, 
Şi mai ales a unei -executiuni, de 
a fi corectă ca măsură, acord si 


expresie. Mai ales ca accente ritmice. 
Euryante Operă in trei acte 

de Weber (1823). | 

_ Euterpe (gr., cea care farmecă) = 

Una din cele nouă muze ‘si anume 







NWN ANY 


Ge 

Ki N 
RSN o 
Den ES er 


NN 


dl. apt 







= et? 


SS 


SSSs 
Wace: 


QS 
NESS 


kb? 


GE 


“acea care protejează muzica şi poe- 
zia lirică. E reprezentată ținând in 
“mâini dublul flaut al celor Mecht, 

Evanghelie = Partea din serviciul 
divin creștin, constând din recitarea 
“unui îragment din Evanghelie. 


3 


15 





e 


Exacord v. Hexacord, 
Exametru v. Hexametru. 
Ex Capite (lat, din cap) 


— 
— 


E A 
cânta pe dinafară, după ureche, lău- 
tarere fara nore: 


Executant Cel care cântă cu 
vocea sau cu instrumentul. Un artist 
E., pe lângă talent, trebue să aibă 
desă- 


un studiu serios, o tehnică 
vârşită, o cultură solidă, care dă 


matu itate interpretă:ii. „Executantul 
artelor auzului comunică suflul, 
divin al artei sale numai cât e în 
vieati şi numai celor "de fata; pe 


când executantul artelor văzului, co- 


munică taina artei sale ṣi celor ur- 
mă'ori, întrucât opera-i rămâne şi 
după moarte”. (v. INTERPRET). 
Execuţie Producerea, interpre- 
farea unei bucăți de muzică; O execu: 
tie artistică trebue să redea, cu vocea 
sau cu instrumentul, vieata însăşi a 
unei bucăți de muzică, cu toată me- 
nirea ei, ca efect, amploare, subti- 
litate, ca putere de a mişca. de a 
îmbărbăta, de. a consola. Ea de- 
pinde de cultura, talentul şi tehnica 
executantului. (v. TEHNICĂ). 
_ Exercitiu 1.- Deprindere, o- 
bişnuinţă. 2.- Bucată de muzică me- 
nită a face să se obţină un anumit 
fotos ca tehnică. 3.- Temă în cursul 
studiului: dicteus muzical, teme la 
armonie, la contrapunct, ete. 
Exersat 1~- Auz E., obişnuit 
a recunoaşte ritmul, intervalele, a- 
cordurile._2.- Acompaniator E., ob‘s- 
nuit a susține acompaniamentul, aco- 
modându-se-cu toate neajunsurile ce 
se pot ivi executantului în timpul 
productiunii. 3.- Executant E. ele- 
ment cu practică de ansamblu, in 
cor, in muzica de cameră, în or- 
c-estră. 4.- Exersatul în timpul în- 
vățării unui instrument, face să se 
dobândească tehnica. (v.'Ac.). Fără 
un exersat serios, nu se dobândeşte 
tehnica si fără aceasta nu se ajunge 
niciodată la o bună execuţie. 
Exibitie 1.- Arătarea în pt 
blic. 2.- Producţie sau audiiie unde 











executanttl | ‘nu are destule apti‘udini, 
însuşiri sau pregatiri pentru un con- 
cert. 
Exodium (lat.) = Final (v. 
Expiratie = 


ops 
Momentut din actul 
respirației (v. ac.), când dăm afară 
„aerul, prin contractarea plămânilor. 
Vocea vorbită sau cântată, se pro- 
duce in timpul expiratiei. 
gd Exploziv = Consoanele dentale 
„şi labiale: p, b, d, t, care pronun- 
- fate, mai ales izolat. amintesc sfor- 
tarea unei explozii. 
Exponent = 
runt, pusă (jos sau sus) după numele 
unei note sau unui acord, ca să 
arate (in explicatiuni teoretice) octava 
căreia aparține nota sâu acordul; 
ex.: la” sau la,, (spaţiul al II-lea 
- fn cheia de sol). | | 
. Expresiune = Nuante (v. ac.). 
Expresiv = Nuantat E AC.), fru- 


———— 3s . 





= Cifra cu caracter mă- 


mos executat ca. claritate şi dicti- 
une. 8 

-Expunere (In fugă) = : Prezentarea 
unui motiv, drept temă de o singură 
voce şi trecerea sistematică a a- 
cestui instrument la celelalte voci, 
după toate regulele desvoltării. 

Extens une = Intindere, diapazo- 
nul, siruk de sunete dela cel mai 
grav, la cel mai înalt ce e în putinta 
unei voci ‘sau a unui instrument. 
(Vv. AMBITUS).: 

Extras (pentru. piano) = 
cere (V. AC, 
_Extrema = Vocea sau partea cea 
mai deasupra si cea mai proiundă, 
care formează iatinderea unei armo- 
nizări sau orchestratiuni; la un cor 
mixt: sopranul şi basul; la un cvar- 
tet de -coarde: vioara primă și 
ceilo; la o orchestră: vioara, sau 
flautul si contrabasul. 


Redu- 


F. = 1.- Sunctul din notatiunea 
germană corespunzator cu ja din 
‘notatiunea muzicală arieting. Se zice: 
F dur, ta major; F moll, fa minor; 
wes, ta' bemol; jis, fa diez; fists, 
fa dublu diez. 2.- Forte (v. Ach 
3.- Consonantă aspirantd. (v. Ac.) | 

Fa = 1.- Treapta a patra din 
gama, lui do major. Numele vine 
dela prima silabă a versului latinesc: 
famuli tuorum (v. SISTEM ARIETIN). 
Sunetul Zo din octava a 3-a, are 
348 de vibratiuni pe secundă (v. 
CHEIA DE FA). 

Facile (it.) = Uşor, delicat. Ter- 
men de expresiune. 


Factură = Structură (v. ac.). 
u Fagot = Instrument cu ancie 
= 


‘si cheia de tenor). F. 


' Burdon, in 





instrumentelor de suflare- 
de lemn, precum violoncelul este- 
baza cvartetului instrumentelor de- 
coarde; deaceea F. are aproape a- 
ceeași întindere ca si violoncelul şi: 
aceeași notatiune. (In cheia de bas 
e An total 
lung de 1,33 m., are patru parti 
demontabile. cinci găuri şi un nu- 
măr variabil de clape. In registrul“ 
ide jos este solemn, în cel mijlociu, 
dulce, în cel de sus, expresiv. E- 
fectele variate in si'uațiuni dramatice- 
și comice, fac din F. un instrument. 
nelipsit dintr’o orchesiră simfonică. 
(vV. CONTRAFAGOT). 


cvartetul 


Fatanga = Grupare distiplinată. 
care constitue o orches'ră sau un 
cor de profesionişti ori de diletanfi. 

Fals = 1.- Ca execuție, detonat 
{v. ac.). 2.- Instrument care sună. 
dezacordat. (v. ac.). 3.- In armonie, 
relatiuni false (v. RELATIUNI). 4.- F. 
contrapunct, cand can- 
tus firmus e la tenor; fiind in o 
octavă mai jos fata de soprano, -dä 


` impresia de fals. (v. BURDON). 


Falset = Voce produsă cu re- 
gistrul de cap, printro tensiune- 
amare a coardelor vocale, care vibrează. 
numai în partea.lor superioară. Vo- 
cea de soprano uti'izează in special 
F.. pe cand mezzo-soprano şi con- 
iralto, mai mult registrul de piept. 
Deasemenea. F. e utiizat de tenorii: 
care nu au acute de piept, mai rar 
de baritoni şi foarte rar de başi. 
F. a fost mut practicat prin secolul 
al. 15-lea si al 16-lea, cand, ne- 
permitandu-se femei în corurie bis 








sericeşti, se specializau bărbaţi pen- 
tru partida de soprano. (V. CASTRAT). 

Falstafi Operă lirică in 3 
acte şi 6 tablouri, libretul de Boito, 
muzica de Verdi. 

Familie = Grupare de instru- 
mente, după asemănarea lor ca ma- 
terial, construcție, timbru, efect, etc. 
La orchestrație, ca ‘si la așezarea 
instrumentelor într'o orchestră, gru- 
parea se face după E: se aşează 
la un loc cele cu coarde şi arcus, 
o altă grupă cele de suflare, altă 
grupă instrumentele de alamă, de 
lemn, _altă grupă : bateria (v. AC., 
V. ORCHESTRATIE). ` 

Fandango 1.- Dans spaniol 
în tact de 3/8, însoţit de castaniete. 
2.- Aria după care se joacă. 

Fanfară = 1.- Instrument de a- 
lamă: F. cavaleriei. 2.- Melodii sere 
vind ca semnale, executate de trom- 
pete sau goarne; în genere se aude 
pela cazărmi si sunt tesute numai 
din notele acordului tonului major, 
cu “diferite combinări de ritm. 3.- 
O compoziție serioasă sau un pasaj 
cu caracter de chemare sau amintire. 
4.- Un instrument care măreşte forta 
de rezonanță a unui cântec ‘spus 
foarte încet. 5.- F. miifară, bandă 


ee 
— 






Sr 

E? 5 
i e j i Ce 
militară. (v. ac.). 6.- Reunirea in- 
strumentelor de suflare, deobicei 


de diletanti, studiând mai mult bu- 
căți de marșuri, cântece patriotice, 
etc.: F. liceului X, F. societății Y. 

Fantastico (it) In voia fan- 


A L. Ivela. — Dicţionar Muzica} 


e 
=— 


81 





teziei. Termen de expresiune. 

Fantezie Compoziţie instru- 
mentală în formă cu totul liberă 
sau capritioasd, având deobicei o 
introducere şi apoi variaţii pe teme 
originale ori mai ades pe arii cu- 
noscute sau luate dintr’o operă. Sunt 
fantezii ce ocupă rangul bucăţilor 
de concert. 


Farandole = Dans provincial fran- 
cez, în tact de 6/8, jucat la diferite 
sărbători: băieţi si fete se prind 
înlănțuiți de mână sau eu batiste 
şi aleargă in pasi ritmati după su- 
netul galoubet-ei. Mersul in zigzag 
si alte figuri, il fac toti, imitand pe 
cel ce stă in capul șirului. 

Faringe Porțiunea comună a 
aparatului respirator şi digestiv, cu-. 
prinsă între fosele : nazale, fundul 
gurii, de care e despărţit de epiglota, 
vecină cu laringele si deasupra eso- 


— 
— 


fagului. F. serveşte drept cameră de 


rezonanţă în mecanismul fonatiunii. 
(V. AC.: Ve APARAT VOCAL). 


Farsă 1.- Piesă de teatru cu 
situatiuni comice şi cu un sfârşit 
neasteptat. 2.- Biciuire de moravuri 
sub formă hazlie, cu scene mai tot- 
deauna împletite cu cuplete uşoare. 

Fastosamente, Fastoso (it.)= Sàr- 
bătoresc, strălucit. Termen de expre- 
sie. ÍV. EMFAZA). 


Fata, Fatada = Partea care face 
aspectul principal al unei orgi şi! 
în care se găsesc manualele, pedalele 
cu registrele respective. 

Faure Gabriel Născut la Pa- 
miers in 1845; elevul lui Saint- 
Sans, director la Conservatorul din 
Paris; a scris o simfonie, o suită 
pentru orchestra, lucrări pentru 
vioară cu orchestră, muzică de ca- 
mera ş. a. Mort in 1924? 


Faust 1.- Operă in 5 acte, 
livretul de Michel Carré şi Jules 
Barbier, muzica de Gounod (1859). 
2.- Uvertură de Wagner. 3.- Poemă 
simfonică de Berlioz. (vV. DAMNATIA 


` G 


— 
— 


=== 


LUI FAUST). 4.- F. de Spohr şi Schu- 
mann. 

Favorita Operă lirică în 4 
acte, cuvinte de Alphonse Royer si 


= 
— 


Gustav Wacz. muzica de Donizetti 
(1840). 

Fecioara = Oratorium de Masse- 
net. = 

Fedora = Operă de Giordano. 


Fedra = Operă de Giuck. 


Feeria = Uvertură de Mendels- 
sohn e 
Feerie = Un basm cu zine (fee), 


întățişat sub forma de spectacol dra- 
matic, cu tablouri impresionante, in- 
sotite de cântece. | RE 
Fermata Coroana (v. ac.). 
Fernambuc = Lemn din Brazilia, 
de culoare roșiatică, folosit la fa- 
bricarea arcusurilor. i 
Fes = Fa bemol (v. F). | 
Festiva! = Sărbătoare muzicală cu 
un program îngrijit (adesea împletit 
si cu declamatii), organizat cu pri- 
lejul unei comemorări sau aniversări. 
Se zice: F. Wagner, F. Beethoven, 
etc, dacă programul este alcătuit 
exclusiv numai din compozitiunile 
titularuiui. Caracterul muzical al unui 
F., trebuie să fi=: muzică serioasă de 
concert. 


o 
— 


Festivamente, Festivo, Con Fesți- 


vita (it.) — Fastoso (v. ac.). 

Fétis François-Joseph = Celebrul 
muzicograf si istoriograf muzical 
francez, născut la Mons (Belgia) 
în 1784, m. la -Bruxelles în 1871. 
A fost “profesor de compoziţie la 
Conservatorul din Paris, unde, la 
1826, înlemeiă la Revue musicale. 
A fost critic muzical la ziarele 
le Temps si le National E biblia- 
tecar al Conservatorului; organiză 
in 1832 concerte şi cursuri de is- 
torie. Apoi trecu la Bruxelles, unde 
servi ca director al Conservatoru- 
lui, timp de 39 de ani, şei de or- 
chestră al Curţii Regale si membru 
al Academiei Belgiene. 

Cele mai importante scrieri ale 
săle - sunt: Metodă -elementară si 
prescurlată de armonie Şi acomp4- 
nidment, (tradusă în iitalieneste si 


englezeste), Tractat de fugă şi con- 
frapunct, Biografha universal a 
muzicanților şi bibliografia - gene- 
rala a muzicii, cea mai vaslă o- 
pera în acest gen, Meloda Metode. 


lor de piano, P analiza celor mai 
bune metode de piano, Tractat , 
complet at teoriei şi al praclicei ` 
armoniei. Istoria generală @ mu- 
zicii, Notitd biografică a ui Ni- 
colo Paganini, elc., etc. 

Ff. = Fortissimo (v. ac.). 


Fff = Fortissimo possibile (v. AC.). 

Fiasco Nereusita unei opere | 
sau ‘productiunii unui artist, spre 
deosebire de ‘chix (v.: Ac.). 

Fidelio iMagistrală operă in 
trei acte de Beethoven, cuvinte de 


_— 
— 


Sonnleithner. Uvertura ei se nu- 
meste Eleonora (v. Ac.). 

Fidula = Nume dat violinei, în 
greceşte. in una din fazele ei de 
desvoltare. 

Figura = 1.- (Lit.) Inteles nou 


dat unui cuvânt, printr'o comparatie 
sau printr’o imagine poetică: figuri 
de stil, de cugetare, de retorică, 
etc.; 'ex.: catacreza (v. AC.). 2.- 
Desen de note ce se repetă la- o 
altă voce din ansamblu. 3.- Formă 
reprezentând valoarea unei note (v. 
AC.) "ON. mE unei note intregi o, 


a unei doimi œa unei pătrimi D 


etc. 4.- F. ritmică, formula ritmică 
(v. AC.) 

Figurant = 1.- Cel care ia parte 
numai de formă la un ansamblu 
de voci sau instrumente, numai pen- 
tru a completa numărul sau a- 
spectul. 2.- La spectacolele dra- 
matice sau de operă, elementele care 
reprezintă poporul, mulțimea. 

Figurat = 1.- (Lit.) Stil impodo- 
bit cu figuri de cugetare, de retorică, 
etc; ex.: un revărsat. de zori: ,,Au- 
rora, cu degetele-i de rouă, ides- 
chide porte Orientului’. (Homer) 
2.-. Melodie înflorită, rezultată din 
intrebuintarea mai multor note de 
pasaj. 3.- Teserea diferitelor con- . 
trapuncte, la diferite instrumente, in- 
tro lucrare polifonica. 


83 





eg, 
— 


„Fiica Regimentului Operă co- 

snică în două acte, cuvinte de Bay- 
ard şi de H. de Saint :Georges, 
muzica de Donizetti (1840). 

Fiica Tambur-Majorului = Ope- 
ră bufă în 3 acte, cuvinte . de 
Chivot si Duru, muzica de Offenbach 
(1879). 

Filarmonica (Iubire de armonie)= 
Numele grupărilor (societăţilor) de 
ansamblu instrumental, care stu- 
“liază şi concertează compozitiuni sim- 
fonice. O F. având ca scop răs- 
pândirea gustului de muzică seri-. 
oasă, trebuie sprijinită ca mijloace, 
întrucât joacă un rol social de a- 
postolat muzical, si mai totdeauna 
beneficiile materiale ale productiu- 
milor dau deficit. La noi au fost: 
F. în 1833, înfiinţată de loan Eliade 
Rădulescu si loan Câmpineanu, „cu 
scop de a lucra pe fata, pentru 
cultura limbii româneşti şi  înain- 
tarea literaturii, întinderea muzicii 
vocale şi instrumentale în Principat 
gi spre această, formarea unui Teatru” 
Naţional. Cei dintâi profesori ai 
scoalei filarmonice, fură: loan Eli- 
æde, director şi casier, preda lite- 
ratura şi mitologia; C. Aristia, mi- 
mica si declamatia; Costache Mi- 
halache (Mihăileanu), limba română 
(la eleve), Bongianini, apoi Canti, 
muzica vocală; Schlaf, piano; Du- 
port, dansul si scrima; Witerhalter, 
secretar bibliotecar, istoria artelor. 
Scoala începu cu 20 de eleve”. 
(Ollănescu, Teatrul la Români). 1860, 
F. înființată de Flechtenmacher, de- 
venită Conservatorul de Muzică de 
asțăzi din Bucureşti. Revista „Eco 
musicale di Romania’, (Bucuresti, 
1869-1871) vorbeşte ide oF. în 1871, 
având în frunte pe principesa Alexan- 
drina loan Ghica, pe Lucia Negri, J. A. 
Cantacuzino, Theodory, D. Sturdza 
si C. Essarcu. O altă F. particulară, 
în 1895, sub directiunea lui Anton 
- Kneisel; in 1908, sub directiunea pro- 
fesorului Dimitii2z Dinicu (sub numele 
de: „Orchestra Permanentă a Ministe- 


“nală sau coroană, 


rului Instrucțiunii Publice”); în 1919, 
sub directiunea maestrului G. Geor- 
gescu, la început sprijinită de A- 
lexandru Marghiloman si astăzi a- 
ceeaşi. F., pusă sub egida Funda- 
tiunii Cu'turale „Principele Carol”. 
Se mai pot considera ca F., actualele 
grupări: orchestra societății ,,Mu- 
zică”, sub direcţia maestrului Ni- 
culescu Simion (susținută cu proprii 


jertfe) şi „Asociația Profesorilor 
Instrumentişti”?, sub direcția mae- 


strului Castaldi. Profesorul Ion Co- 
stescu, timp de 20 de ani (1894— 
1914) a întreţinut o F. Corală o 
elevi si foşti elevi ai săi dela Liceul 
Sf. Sava şi Liceul Lazăr, cu sediul 
la locuinţa sa din str. Cometa. Cu 
un bogat repeftoriu de coruri băr- 
băteşti, în mare parte compoziţii 
proprii de ale maestrului, s'au pro- 
dus în nenumărate rânduri în ag. 
ditii populare: vara la Cişmigiu, 
iarna la Ateneu şi alte săli .publice. 
Filimon Nicolae (1819—1865) 
Autorul insemnatului roman cul- 
turat „Ciocoii vechi si noi”, în care 
se află preţioase relatiuni asupra 
felului cum se făcea muzica vo- 
câlă si instrumentală, precum şi 
dansurile, pe vremea lui. Unii | 
consacră ca critic muzical al tim- 
pului său. Relatiuni despre vieata 
si ființa lui, ne dă Jon Ghica, in 
„Scrisori către V. Alecsandri”. 
Fillato < >=Semn de nuanță repre- 
zentând un mers gradat dela piano 
spre forte şi dela forte spre piano. 
Deobicei F. convine pe o notă fi- 
pentru vocile 


“lirice, lejere sau cântul a capella. 


Filomela = 1.- Un fel de titerg 
cu patru coarde, asemănătoare ca 
tormă cu vioara. 2.- Numele poetic 
al privighetorii, după legenda mito- 
logică: Filomela şi Progne, fiicele 
lui Fandion, ca să scape de răsbu- 
narea lui Tere, s'au prefăcut: cea 
dintâi în privighetoare, iar cea de-a 
doua în rândunică. 
| Final = 1.- Capitol dintr’o lucrare 
corală sau instriimentală, ca încheiere. 


2.- Câteva măsuri ca sfârşit al unei 
bucăți de salon sau de dans, ca şi 
coda. 3.- O scenă întreagă adesea 
bogată iñ spectacol, ca încheierea 
unui act sau la sfârșitul unei opere; 
ex: Grand F. actul al 2-lea din 
opera Aida. 

Fine Sfarsit, adică locul de 
oprire, după ce s'a reluat o frază, 
păstrând indica{ia semnelor de re- 
petiție (v. Ac.). Adesea dupa F. abia 


— 
— 


încheie coda. (v. AC.). 
Fiorilo = 1.- /gnatio (1715— 
1787). A scris 10 opere, un ora- 


torium, messe, 3 tedeumuri, un re- 
quiem, psalmi, etc. 2.- Federico 
(1753—1825). Fiul precedentului, vio- 
lonist cunoscut, a lăsât 36 de capricii 
simfonice, care sunt considerate ca 
studii clasice. 

Fiorito-Ficritura Gt. 
are) Infloitură, 
ornament în felul lui 
însă și mai scurt. 


== 


fiori, flo- 
adică semn de 
mordendo, 





84 


Fis = Fa diez in notatiunéa ger-.. 


mană. v 
Fis Dur = Fa diez major. 
Fis Moll — Fa diez minor. 


Fisermonica = Harmonium. (v. Ac.) 
Fisis (Fisfis) 
2 Flageolcta = Flageo'ă, instrument 





Fa dublu-diez. | 





ca fluierul, din lemn sau din metal, 
întrebuințat in orches're sau in mu- 
zica mi'itară, pe:tru sunetele sale 
acute şi pătrunzătoare. 2.- Joc d: 
orga cu aceleaşi efecte. 3.- Sunete: 
produse la vioară cu degetul aproape 
de eăluş. 4.- Ultima coardă în ulti- . 
mele octave. 


E 


Flasneta 
flageoleti) 





(Cuvânt degenerat: dir 
Instrument mecanic 





(băgat într'o ladă trarsportatilă) cu 
tubul de orgă. Cântecele sunt pro- 
duse de anumite suluri puse în 
mişcare de o manivelă. 

Flaut Ins‘rument de suflare 





făcut în genere din lemn de abanos- 
ca rezultat dintr’un fluier perfecționat, 


? 


EK ez 








85 





“Timbrul foarte piăcut are un rol im- 
portant, dela cea mai simplă, până 
ja cea mai completă orchestră sim- 
ionică. í 
Flautando (it.) Cuvânt fatre- 
buiațat la instrumentele de coarde 
cu arcuş, pentru a obține, cu o 
anumită tehnică, un efect mai duios, 
amintind flautul (v. GL:ssANDO). ` 
Flau:ui f2zrmezat = Operă în doui 
acte de Mozart, ultima şi ca mai 
desăvârşită a geninlu'ui maestru. 
Fiechtenmacher A'exandru (1822 
— 1893). - Compozitor român îasem- 
mat prin numeroasele sale lucrări, 


— 
—_ 





ânspirate dia motivele nationale ro- 
mânești. Şi-a desăvârşit studiile mu- 
zicale la Viena, cu profesorul Böhm; 
întemeiztorul soci=tă ii Filarmonica, 
mai târziu devenită Conserva- 
torul din Bucureşti (1866), unde 
a servit ca primul director. A 
scris muzica la pizsele lui Alexandri: 
Fata dela Cozia, Cinel-Cinel, Crai 
Nou, Rdmdsagul, Piatra din ‘casa, 
Nunta Té¢rdneascd, Chirita în laşi, 
Doi morti vii, Baba Hârca, Ferme- 
cătoarea, Banii, Gloria şi Amorul, 
Tuzu Callcul, Scara Matet, Rotarul 
și Sacagiul. El a făcut melodia la 
Hora Uni ii, (1859) la Mirele Ro- 
mâniei, (cuvintele de Sion, 1866), 
precum şi la venirea lui Vodă Carol. 
Un incediu la  căscioara lui din 
Câmpulung, unde şi-a trecut uitinii 
ani, bolnav şi sărac, a distrus multe 
manuscripte, care ar fi fost desigur 
folositoare pentru is.oria mu7icii ro- 
mâneşti. La cimitirul catolic din Bu-: 
cureşti, locul său de odihnă, are 
alături mormântul lui Robert Klenck, 


unul din primii săi elevi şi acesta 
dascălul atâtor generații. 
Flondor Tudor Cavaler de 


i 
— 





Compozitor roman născut la Sto- 
rojinet (Bucovi1a); a studiat la Cer- 
nauti si la Viena. Se remarcă încă 
din gimnaziu, ca dirijor de coruri. 
Ca student a contribuit la prospe- 
rarea societății liarmonice Armonia. 
Pe timpurile acestea a compus mu- . 
zica la vodevi'urile: Drumul de fier, 
Millo ‘director, Cinel-Cinel, Florin 
și Florica, Arvinte şi Pepelea si 
Doi țărani şi ciuci cârlani, iar ca. 
-student la Viena, Mos Ciocârlan. 
Mort in 1908. 

Fiotow Friedrich de (1812—1882) 
A - scris numeroase opere franceze 
si ‘germane, între care: Alexandrio 
Stradelia si Martha, sunt cele mai 
cunoscute. Apoi balete, muzică de 


cameră. ş. a. 


Fluier Instrument de suflare 
din lemn, prevăzut cu găuri ce vor 
fi astupate cu degetul. 1) F. simplu, 
ciobănesc, facut din lemn de soc 
sau de trestie. 2) F. transversal, 
ce se tine astfel perfecționat şi 
uzitat în orchestră, sub numele de 
flaut. 

Fluiera (a) din gură 1- A 
cânta imitând fluierul cu buzele. Unii 
au ajuns până la _ virtuozitati de 
concert. 2.- A dezaproba pe Wun 
artist dramatic sau de operă, în 
timpul jocului. 

Fluieraş = Instrument popular pe 
care adesea şi-l construeşte însuși 
executantul, scobind o rămurică de 
trestie sau de soc. Sunt bine cu- 





noscute versurile din  Miorifa lui 
Alexarrdri: 
„Fluieraş de soc, 
Mult zice cu foc! 
Fluieras de fag, 
Mult zice cu drag! 
Fluieras de os, 
Mult zice duios!’’, 


Fluțina = Un fel de acordeon 
la care s'au adăogat ancii cu efecte 
de flaut, dulci şi armonioase. 

Foaie = 1.- Simplă frunză ruptă 
din pom, ținută între buze: serveşte 
ca instrument în mâna ţăranului, 
pentru a executa melodii populare, 
de obicei tânguitoare. 2.. F. verde 
sau frunză verde. „Cele mai multe 
„dintre cântecele poporale încep cu 
„frunză verde. Aceasta provine din 


„iubirea Românului pentru natura în- 


„Vverzită. Românii dovedesc prin a- 
„ceastă formă poetică a improvi- 
„Zărilor lor, o si mai strânsă rudire 
„cu frații’ lor din Italia, căci în 
„cântecele poporale ale Umbii'or, ale 
»Ligurilor, ale Picenilor si ale Pie- 
»montezilor, frunza e în'ocuită prin 
„floare. De pi'dă: „Fior di viiole, 
„fior di cerasa, fiori di mela, etc”. 


(Din Poezii populare ale Români- 
‘tor, adunate şi întocmite de V. 
Alexandri). — 

Foa'e.e = Un fel de cimpoi la 


Românii din Istria. .T. T: ‘Burdda 


a dăruit un astfel de exemplar, 
Muzeului de Antichitati din Bucu- 
resti. d 


Focșăneancă = Horă ce se joacă 
la Focşani şi prin împrejurimi: 

Fogiieto (it.) = Ştimă de vioara 
întâi, având notate intrările celorlalte 
instrumente din ansamblu, servind 
astfel dirijorului, până la un punct, 
în loc. de partițiune= 

Foi — Saci de piele, servind ca 
rezervoriu de aer, primit mereu pen- 
tru a produce curentul necesar la 
“executarea pe diferite instrumente 
(cimpoiul, orga, harmoniul, „etc.), 

Folklor =1.- F. literar, studiul 


ce se ocupă cu strângerea, culege-. 


~ 


rea, analizarea gi clasificarea pro- 
ductiunilor literare populare; a) pe 
calea orală: basme, poezii, legende, 
snoave, povestiri asupra datinelor si 
moravurilor, bocete, doine, etc; b} 
pe calea scrisă: de prin cărți, hri- 
soave, etc. 2.- F. muzical, acelaşi 
studiu, aplicat la muzica populară. 
Observarea caracterului melodic, ca 
Structură a gamei şi capriciu de ritm 
al cântecelor şi dansurilor populare, 
aduce ca şi. în E literar o contri- 
butie prețioasă la cunoaşterea sufle- 
tului unui popor. Numai un cunoscă- 
tor poate deosebi care cântec saw 
dans găsit în popor, prezintă un 
interes caracteristic. Fiecare popor 
îşi are F. specific, iar unele caractere 
pot fi comune la mai multe popoare 
care se înrudesc sau care au avut 
anumite legături istorice. 
Folklorist (muzical) = Cel ce se: 
ocupă cu folklorul: culese cânte- 
cele, ariile dansurilor populare, le 
studiază, le analizează, le califică şi 
le. clasifică. Culegători de cântece 
populare românești: mai demult, An- 
ton’ Pann, Vulpian, Leopold Stern, 
loan Wachman, ‘Flechtenmacher, 
Wiest, Z. Dumitrescu, Nu icescu; mat 
în urmă: D. G. Kiriac, Anastasescur 
şi Cucu (,,Carmen’’), Brediceanu, ` 
Gh. Dima, Timotei Popovici, |. 
Vidu, N. Oancea (Sibiu), Dimitrescu- 
Bistriţa (¿evista ,,Izvorasul’’). Studii 
de folklor: T. T. Burada, Bela Bar< 
tok, Dr. Papahagi, C. Brăiloiu. O. 
publicație a Academiei Române: Cân- 
tece şi jocuri populare, culese cu 
gramofonul de I. Pârvescu şi notate 
de C. M. Cordoneant. 
Fonatiune = Producerea vocii 
vorbite sau cântate, prin funcțiunea 


“coardelor vocale si a aparatului res- 


pirator. Se deduce clar că animalele 
care n’au acest aparat (de ex.: pe- 


stele), nu pot produce voce sau 
sunete comparabile (mugit, ci:tpit) 
In nici un caz bâzăitul albinei- 


chirăitul greierului, etc, nu pot îi 
socotite ca ‘voce, căci aces‘e sunete 


sunt produse pilin alte mijloace (fre- 
carea aripelor, a plăcilor de calcar, 
etc.). 
Fonetic = 1.- După cum se aude, 
ca ortografie, nu ţinându-se sama 
de. originea si înrudirea cuvintelor. 
2.- Relatiunea dintre cuvinte şi me- 
lodie, ca vocale, diftonguri, accente, 
etc. Se zice: schimbări fonetice: 
viteaz, viteji; cocor, cocoare. 
Fonetica Studiul privitor 
sunete, în legăturile gramaticale. 
Fonograf (gr. phone, voce; gra- 
phein, a scrie) = „Aparat care înre- 


la 





gisireaza si produce sunetele; imagi- 
nat de francezul Charles Gros si 
construit pentru prima oară de Edison 
(1878), permite azi, gratie numeroa- 
selor perfectionaii, reproducerea per- 
fecta a cuvintelor, cântecelor si a 
timbrului instrumentelor. Orice F. se 
compune din trei parti: un receptor, 
un înregistrator şi un reproducor. 
Receptorul este un cornet acustic pus 
cu capul în jos, al cărui fund este 
închis printr’o diafragmă metalică, 
prevăzută în centru cu un ac fin de 
fildeş, reținut de un resort. ‘Inre- 
gistratorul este constituit dintr’un 


cilindru de ceară întărilă sau un disc 


de ebonit, a cărui suprafaţă se de- 
plasează printr’o mişcare mecanică 
de rotaţie sub acul de ivoriu. Acesta, 
când se produc o serie de sunete la 
intrarea receptorului, sapă în ceară 
sau în ebonit un sant de adâncituri 
variabile. Pentru a produce sunetele 
înregistrate, e deajuns să invartim 
cilindrul sau discul cu aceeaşi viteză 
la prima operațiune, să punem în 
acest şant acul reproducător, mica 
lamă vribătoare sau foaie de hârtie 
fare, ale cărei vibrații reproduc 
exact pe acelea ale diafragmei re- 
ceptorului”. (Din Pezit Larousse). 


87 


_ Forma Masurii = Fractiunea ordi- 
nara, scrisă la incepuiul unei bucăți 
de muzică:-2/4, 3/4, 4/4, etc. Cifra 
de sus arată câte bătăi (timpi) are 
fiecare măsură. Cifra de jos arată 
valoarea fiecărei bătăi. De aci se 
deduce că aceeaşi valoare (fisură 
de notă) va fi calculată diferit de 
F. M. (v. MĂSURĂ, V. VALOARE RELA- 
TIVĂ). F. M. se scrie numai odată, 


la începutul bucății, îndată dupa 
cheie “sau numai acolo : unde se 
schimbă mäsura. 

Formulă Ritmică = Desenul de 


note (v. Ac.) pe care e asternuta 
melodia unui fragment melodic, con- 
stituind tema sau motivul. E unut 
din cele patru elemente din care e 


constituită identitatea; unei melodii 
Cig eas | 

Fortact = Măsură  necompletă, 
(germ. vor, înainte: fac măsură) 


numai la începutul unei bucăţi de 
muzică. In caz de repetiţie, nenotat 
cu prima şi secunda volta, ultima 
măsură a: frazei este şi ea necom- 
pletă, dar împreună cu F. formează 
o măsură întreagă, pentru ca să se 
poată relua fraza dea început, fără 
vreo împiedicare a tactului. Mai toate 
versurile iambice, amfibrahice, pre- 
cum şi trohaice, anapestul, bimetrul, 
când sunt puse pe muzică, încep cu 


F. E sinonim cu Auftact, deoarece bă- 


taia tactului începe de obicei de sus 
sau dela alt timp, nu: dela cel dintâi. 
Forte (puternic) = Cu täie; semn 


de nuanță. 

Fortepiano (it.) = Dintr’un grup, 
numai prima nota forte, celelalte 
piano. 2.- Pianoforte. (v. Ac.). 

Fortissimo(ff) = Foarte tare; 


nuanță: cu o expresiune foarte pu- 
ternica. 


Forzando (Fz.) = 1.- Sforzando 
(v. ac.). 2.- Staruinta de a produce 
cu' tot dinadinsul sunete mai înalte 
sau mai joase decât putinţa unei voci. 
Sunetele . vocale forțate sunt mai 
totdeauna riscate şi neplăcute. 


88 





Fox-Trot = Dans modern impor- 
tat din America; melodie caprifioasa 
cu frecvente sincope, în mişcare vi- 
oaie. $ 

Fragment = 1.- O parte dintr’o 
lucrare muzicală; de ex.: din sonata 
X s'a cântat numai partea allegro. 
2.- F. melodie, un grup de doug 
sau patru măsuri, ca o parte me- 
lodică definită, ce intră în consti- 


tuirea unei fraze muzicale, corespun- . 


zând cu un vers dintr'o strofă de 
poezie. Un F. melodic are un anumit 
desen de note (v. 


AC.), reprezen- 
tând o formulă ritmică (v. ac.) şi 
constituind un motiv. | 

Franchetti Benedetti = Născut 


în Verona pela 1825; a luat- parte 
la luptele Italiei în trupele lui Ga- 
ribaldi, a fost adus în București 
în 1852 ca şef al corurilor He 
operă, apoi el însuşi a adus pe 
sama lui, alte trupe de operă ita- 
liana; a servit ca maestru de muzică 
la câteva licee din București, a murit 
în 1895. 

Frank Cesar-Auguste (1822 — 
1890) = Ilustru compozitor francez, 
mare organist. A scris opere, ora- 
torii, o simfonie, poeme simfonice, 
muzică bisericească, lucrări pentru 


orgă, muzica ide camera, coruri 
Ss a.; şeful unei şcoli muzicale 
franceze. 


Francoeur Franco's (1698—1787) 


= Violonist parizian; a scris îm- 
preună cu .priétenul său, François 
Rebelle, zece opere, precum şi sO- 


nate pentru vioară. 

Frază (muzicală) După unii, 
ceea ce se numește motiv (v. AC.); 
după alţii, un grup de 16—32 de 
măsuri în careu (v. ac.). Mai propriu: 


„O gândire muzicală completă, al- 
cătuită dintr’un grup simetric de 
fragmente melodice (v. ac.) Cu idi- 


ferite cadente, cerute de un tot armo- 
nic’. O F. muzicală tip, ar on: 
respunde cu o strofă de poezie.: 
Frazare = 1.- In belcanto, a pune 
in evidenţă înțelesul cuvintelor, sen- 
sul frazării poetice şi muzicale, pă- 


strand simetria  aitmică, 
mişcărilor ca tempo și expresiunea 
nuanțelor. 2.- Instrumentală, a da 
o interpretare corec'ă unei executiuni, 
făcând să se deosebească clar Re: 
care frază, motiv, modulatiune tv. 
AC.), cu toate indicatiunile de mişcare 


proporția 


Şi nuanțe. Se zice: O F. inteligentă, 


` 


minore (v. CADENTA). 


matură. sau din contră: nesigură, 


„confuză. 


— 
— 


Freamat Cuvânt poetic, ară- 
tind sgomotul ce îl fac frunzele 
la o ușoară adiere a vântului, redat 
prin anumite efecte onomatopeice în 
orchestră şi în cor, 

Fredonare = Îngânarea numai cü 
vocea, a unei melodii, "eu vocala 
a sau cu silaba la, spre deosebire 
de cântare sau solfegiere (v. ac.). 
Orice cântec poate fi pe rând: cân- 
tat, fredonat sau solfegiat. 

Freischiitz = Operă în trei acte 
de Weber, cuvinte de Kind, tradusă 
în franceză de Sauvage şi Castile 
Blaze, sub titlul Robin des bois, 
(Craiul Pădurilor). 

Frenetic = Furtunos: aplauze fre- 
netice, sgomotoase. 


Frenezie Entuziasm; o stare 
sufletească aprinsă de bucurie sau 
de mulțumire, ca efect al unei execu- 
tiuni muzicale sau artistice desăvâr- 
site. | | 

Frigian = 1.- Unul din cele patru 
moduri autentice ale muzicii antice 
greco-orientale (v. Mop.). 2.- Glasul 
al treilea autentic al muzicii biseri- 
ceşti creştino-ortodoxe (v. olas). 3.- 
Cadenta finală pe dominanta gamei 
4.- Tetracord 
cu semitonul la mijloc: re-mi-fa-sol. 

Ftorale Semne care alterează 
gamele diatonice bizantine, schim- 
band locul semitonurilor, creiand se- 
cunde mărite si modulând. Ele au 
puterea unei armuri. Sunt de două 
feluri: ajutătoare si principale. Aju- 
tătoare sunt: diez şi ifes (v. AC.). 
Principalele se impart in: diatonice, 
cromatice şi enarmonice. 





e 


Virtuos pia- 






Fuchs 
fist si compozitor român, născut in 
1878 în Ardeal. A intrat la vârsta 
de 7 ani la Conservatorul de piano 


Theodor 


— 
— 


j: 





din Bucuresti, pe timpul-directorului 
AVachman; la 10 ani, la Conser- 
watorul din Viena, iar la 16 ani 
a absolvit acolo cu distincție clasa 
de piano (cu profesorul Grünfeld) 
fle armonie, contrapunct si compo- 
zitie. A fost pianistul Curţii noastre 
Regale, pe vremea Reginei Elisabeta; 
a facut parte din cvartetul Carmen 
Sylva. Fecund compozitor în mai 
multe domenii: didactic, — Solfegii 
în colaborare cu Ivela, Metodă de 
piano, Coruri in treișipatru voci; 
clasic, patru Rapsodii 'române 
pentru piano, sonate, cvartete in- 
strumentale şi două caiete de lie- 
duri pe cuvinte de Carmen Sylva, 
etc, etc.; critic,—a editat Arta ‘mu- 
zicala (1907). Aclualmente la Ga- 
lati. profesor de piano şi belcanto. 

Fuga = 1.- Formă superioară de 
<ompozitie pentru voci, dar mai 
ales peniru instrumente considerate 
ân roluri de simple voci; a atins 
treapta culminantă in muzica lui 
Bach. Astăzi F. e în decădere. 2.- 
wf. imaginează o coiivorbire între 


= 


89 


două, trei si patru voci, unde fie- 
care are un rol principal; ele vor- 
besc rând pe rând şi apoi se reu- 
nesc laolaltă treptat-treptat, pentru 
a sfârși căzând cu toate de acord”. 
3.- Se numește F. pentruc3 -,,rotul 
vocilor între ele dau impresia că- 
aleargă una după alta”. 4.- F. ‘are 
următoarele capitole: a) expunere, 
fiecare voce intră rând pe rând, una 
expune tema sau subiectul, vocile 
următoare imită tema (în genere la 
cvartă sau la cvintă); în acest timp, 
celelalte contrapurc'ează vocile in- 
trate în urmă (răspunsul), b) di- 
vertisment, fraze tesute între voci, 
fără nici o legătură cu subiectul; 
c) rézumare. calea spre reîntoarcere 
la subiect; d) conc'uziunea si stretul, ` 
concentrarea expunerii de valori re- 
iduse și măsuri condensate; în sfârșit, 
e) coda, odihnirea rând pe rând a 
vocilor, constituind aşa numita pe- 
dală, unde toate vocile sfârșesc în 
acordul tonicei. 5.- Aszmănarea dint-= 
F. şi canon, constă numai in in- 
trarea pe rând a. vocilor, care zic 
aceeaşi melodie. F. însă este o lu- 
crare de profundă gârdre si com- 
petentă, comparabilă cu o disertaţie, 
unde părţile documentate parţial con- 
verg spre o temă sau subiect unitar. 
Fugato = Frază prezentată in 
formă de fugă, deobicei ca un frag- 
ment dintr’o pi:să corală. 
Fughe‘a = O fuga modestă, re- 
dusă la cea mai simplă formă. 
Fusa Formă de notă asemana- 
toare cu optimea de astăzi: se o- 
bisnuia în notatiunea muzicală pro- 
porționată a evului mediu. 
Fz = Forzando (v. Ac.). 


G. = 1.- In notatiunea muzicală 
germană, sunetul sol din notatiunea 
arietină; se zice: G dur, sol major; 
G moll, sol minor; ges, sol bemol; 
gis, sol diez. 2.- Consonant gutu- 
palai (V. AC.). | 

Ga — Numele treptei a treia din 
gama bisericească (v. PSALTICHIE), 

Gagliarda (it.) = Dans italian,— 
numit şi romanesca, după originea-i 
latind,—vioi, in trei timpi ca si 
menuetul de astăzi. 

Gaidă = Cimpoi la Românii din 
Bitinia şi Moravia. Un asemenea 
exemplar a fost donat de T. T. Bu- 
rada, Muzeului de Antichita‘i din 
Bucuresti. 

Galateea = Operă comică în; două 
acte, pe fabula ,Galateii şi a lui 
Pigmalion; cuvinte de Jules Barbier 
și Michel Carré, muzica de V. Massé 
(1852). & | 

Galop = Un dans cu tempo mult 
mai grăbit ca un marş; muzica are 
de obicei 3—4 fraze de câte 8 
măsuri de doi timpi. 
zice şi despre un marş grăbit dar 
regulat, de obicei al călăreților, dupa 
îndemnul 
relor. s | l 

Galoubet = Un fel de fluier pro- 
vental, care desi are numái trei 
găuri, produce totuşi până la 17 
sunete, după îndemânarea executan- 
tului. Acesta se serveşte numai de 
o singură mână, în timp.ce cu cea- 
laltă se acompaniază cu tamburina 
(v. FARANDOLE). i 

Gamă = 1.- In evul mediu, şirul 
sunetelor muzicale începea 'dela su- 
netul Jo şi se nota cu litere alfa- 
betice: A, B, C, D EL, 6 
simtia nevoia unui semn pentru cel 
mai profund sunet, anume: sol din 


Tal, G. «Se: 


goarnelor sau al. fanfa- 


wi 


octava I. S’a adoptat pentru aceasta 
litera grecească J" (gama). Acest cu- 
vânt a trecut apoi în înțelesul de: 
întregul sir al tuturor, octavelor, eu 
începere dela sol cel mai profund. 
2.- Astăzi, G., numită şi scară mu- 
zicală este: şirul sunetelor în ordinea 
for naturală de urcare şi coborire, 
socotită numai pe întinderea de § 
sunete, constituind o octavă; restul 
repetă acelaşi er, mai sus sau mai 
jos. Fiecare sunet din.G. ia numele 
de freaptă sau grad, (v. ac.). G. in 
urcare, al cărei şir merge dela su- 
nete joase spre sunete înalte; G. îr 
coborire, acelaşi şir inversat, dela 
sunete înalte. spre cele joase. Intre 
treptele gamei sunt distanţe de câte 
un ton şi un semiton. Cum un ton 
cuprinde două semitonuri, se zice 
că o G. (în cuprinsul unei octave): 


“are 12 distanțe egale, numite semi- 


_bzica religioasă ortodoxă, 


tonuri. 3,- In notatiunea muzicală mo- 
dernă, OG e alcătuită din sunete 
numite: do, re, mi, fa, sol, la, Să 
do (v. SISTEM ARIETIN). 4.- In mus 
G. e. al- 
cătuită din şirul numit: pa, vu, ga, 
de, che, zo, ni, pa (V. PSALTICHIE). 
5. In notatiunea germana, sirul e 
numit: A, B; C, D, E, iG eeorcs= 
punzător cu: la, si bemol, do, re, 
mi, fa, sol; pentru si natural ‘e 
litera HY. 6.- G. diatonicd, ale cărei 
trepte urmează şirul natural al su- 
netelor, cu distante de tonuri si 
semitonuri. Sunt diatonice majore şi 
minore. 7.- G. modului major (dur), 
mai simplu: G. majoră, model do 
malor ama . 
Model do major 


ES enaaă 


pe 














d 























91 
Se poate defini în patru (feluri: II. 9.- G. cromatică (vV. CROMATIC). 
Are între trepte şirul de distanțe: III. 10.- Dela orice notă se poate 
ton, ton, semiton, ton, ton, ton, incepe o OG - majoră sau mi- 
semiton: P nora, dacă se construeste între trep- 
i Se 3 tele corespunzătoare si.ul dis‘antelor 
„e vu es ey e — — eE- S D H 
eege fonzsmt.—1. dintre trepte din modelele do major 
a F? mmo... — s : S 
ton ton Smt. si la minor. Construirea se face cu 


Altă definiție: are între treptele 
8-4 şi 7-8, câte un semiton; restul to~ 
nuri întregi. 


i ab 

= ee 

——— 
Q 


A treia definitie: are ca intervale 
modale (v. ac.) terta mare si sexta 


mare: 
lerfa mare 





Sexta mare 






































i i 
SL Se ES amaaa 





Si, in sfârşit, G. M.e constituită din 
două tetracorduri majore succesive: 
Tetracord 

















- SS = az 


DC o SSC 
8.- G. modului minor (moll), mai 


simplu: G. minoră, model la minor: 
a) forma armoricd sau diaton'că are 























trei semitonuri între 2—3,. 5—6 şi 
7—8; are o secundă măiită între 
6—7 si restul trei tonuri întregi: 
la urcare si la coborire la fel. 

+ 3 smt. 
E —— z E 


Forma melod:că sau modificată are N 


două semitonuri la urcare, anume: 
intre treptele 2—3 si 7—8, iar la co- 
borire tot două semitonuri, însă în- 
tre treptele 6—5 si 3—2, restul to~ 


nuri intregi. 
model la minor melod’c 





























E o eeh regen EEN d, 
= ae 
4 
































= e wo E D TC 
Ree? 7 
; PE 345. ES 
— 5-47-42 = 
îi a L 
4 "a e b 


„ CARACTERISTICA), 


ajutorul accidentilor necesari in 
cursul gamei, pentru a face intervalul 
cerut de model. Rezumarea acestor 
accidenti se notează la cheie, con- 
stituind armura sau armătura (v. 
AC.). 11.- Game, tonuri eau modurt 
relative, unul major şi unul minor, 
sunt două tonuri, care au aceeași ar- 
mura. Tonica celei minore începe des 
da treapta a şasea a celei mâjore (v. 
Tonica gamei mi- 
nore se găseşte la distanța de terță 
mică inferioară față ide tonica tonului 
major relativ. Se mai zice că gama 
minoră relativă e derivată sau for- 
mată din cea majoră (v. tabloul ga- 
melor relative). 12.- G. direa?e, v. to= 
nuri directe. 13.- G. enarmonice, v. 
tonuri enarmonice 14.- G. popu= 
lare, pe care-se tes melodiile găsite 
in popor; constructia ei are o forma 
proprie fiecărui popor, deosebită, 
de cele . două modele, major şi 
minor. lată câteva modele de G. 
populare românești: (V. FCLKLOR). 


1 


E ee eS ee 





eed 
= See g—2——- —I 
SR 
(= RI II : 
EE EE 
WEIEN Dr 4-4 -— 
Ke 
be E A 
l = bz Ee EE 
kee e Eë O —é NY ES I SE eegene 
4 e Ee Se 
—G--- | wës 
E zi a E 
Ch e Kee 
5 
— ee ee ee Ce oe Desen. 








Ta 


E 


92 


TABLOUL GAME | 


Nota caracteristică sol KZ 
Do. major La minor | 


cf 





Nota caracteristică re g 








Sol major Mi minor 
H EE | 
d See SE 
EE zip A 
Nota caracteristică la a d 
Re major E Si minor 





==. 
a 


_ Nota caracteristică mi = 
Fa diez minor 


LU 









| Nota caracteristica si # 
Pe diez. minor 







Notă caracteristică 
































Si major. Sol diez-minor fa X(dublu diez) 

3 ri == : tie = =] 

-FP I= SE a 

Z7 

Notă caracteristică 

ja diez major e s diez minor ` do X 

| he ee E ee 

piere ee 
a Ne E > =- e 


` Notă caracte `istică 
po diez majori pa diez minor ‘sol X 


$ Ge T te EEE EI E i Sa 














93 


LOR RELAT.VE 


Nota caratteristică do E 
Re minor ă 








‘Nota caracteristică fa 2 
Sol minor | 


Nota caracteristică si = 
Do minor 


Mi bemol major 
7 DUP |. | 000 7 ey. 


i l Nota caracteristică mi sr 
La bemo! major Fa minor l 


= o o y a 
(9 -—_ —____ 2 ae “a ERĂ 
sie E EE 
CH RE Ee ae 
< v i 
S d 


— 


i ao 9 2 i Notă caracteristică 
Rë bemol major EI Mi b:mol minor la E 


== — "e gps Gee Ge Ce o Gerges 


= a oe 


_Notă caracteristică 
Sol bemol major Mi bemol n inor re 


= Notă caracteristică- 
Do bemol major La bemol minor sol E 


e Oe Ee O a e E 








GA 


— 





Gamba 1.- Joc de orgă amin- 
tind timbrul de vioară. 2.- Viola di 
G., violă pe care executantul o spri- 
jinea de picior, în felul violoncelului 
de astăzi. 

Gangora „Grup de clopoței 
ce dănțuitorii indieni îşi anină la 
glesne pentru a marca ritmul”. 

Garbo (Con) Cu graţie, 
eleganță. Termen de expresiune. 

Gar.ha Arcus (cuvânt indian). 

Garnitura = 1.- Totalul ciapelor 
la instrumentele de suflare. 2.- To- 
talul coardelor diferite, la piano, 
harpă, țambal, etc. sau al celor cu 
patru coarde la instrumentele cu 
arcus (V. ACCESORII). 

Garo Un fel de gong (v. Ac.). 

Garsof Cimpoi obişnuit pe 
coastele Basarabiei. 

Gasper = Lăutar ţigan; ironizat 
numele legendarului Gaspar, unul 
din cei trei crai dela Răsărit, so- 
cotit ca s'ăpânitor Negru din părțile 
Arabiei. — 

Gat=Partea superioară a instru- 
mentelor cu coarde si arcus, pe care 
sunt întinse coardele. G. are ca- 
patul superior învârtit în formă de 
spirală. Acesta se numește cap şi 
sub el sunt găuri în care se înfig 
cuiele. 


Å 
— 


cu 


— 
— 


Geamie Templu mahometan 
mai mare decât moscheea. | 
Geambarate, v. Geamparale. 
Geamparale = 1.- ‘Timbal (v. Ac.). 
2.- „Fig. viers, melodie. 3.- In. Mol- 
dova, hora după masa ide cununie”. 
Gédalge André (1856—1926) 
Ilustru pedagog muzical francez, pro- 
fesorul celor mai multi dintre mae- 
ştrii reputați ai generaţiei actuale, 
între cari si al marelui nostru Enescu. 
Deşi a compus lucrări remarcabile: 
două simfonii, o suită de orchestră, 
un cvartet, etc, totuşi el rămâne 
magistru, ca autor de samă al unui 
Tractat de armonie (1904) si al 


altor lucrări teoretice: Gloriile mu- 


_\zicale actuale (1898), Invatéméntu! 
muzical, prin educația metodică o 
auzului, etc. | 

Gen = 1.- Ca şi în literatură, 


Gavotă = Vechi dans francez cu : 


mişcări rare. de graţie: 
gravă a atins rangul lucrărilor sim- 
fonice, la Bach, Glück, iar dansul 
însuși ca intermezzo de balet la 
unele opere. 

Gazel Poezie cu o singură 
rimă, dela . început până la sfârşit 
şi stroiele numai de două rânduri 
De ex: Lapta vi2tii de Coşbuc. 

Geamandură = Un fel de sirenă 
(v. Ac.), făcută dintr’o sfârlează sau 
dintr'un butoi, pusă în apropierea 
stâncilor si a farurilor, pela tarmu- 
rile mărilor. Când suflă vântul, G. 
produce un sgomot luat de vapoare, 
ca semnal care atrage atenţia că în 
preajma acelui punct e o stâncă 
sau, un obstacol ce trebue ocolit. 


muzica ei . 


ACI 


grupare a“ lucrărilor de un anumit 
fel: liric, dramatic, didactic, epic (v. 
ACL 2.- Felul de a fi al unei com- 
pozitiuni, ca stil şi deosebire: popu- 
lar, clasic, romantic, de salon. (v. 


Generala=1.- Repetitie G., ultima 
de concert sau spectacol, cu totalul 
de elemente: cor, decor, solisti, or- 
chestra, figuranti, etc. 2.- Alarmă G., 
chemarea oștirii la atac saw la tabără; 
prin sunete puternice de tobe, fan- 
fare, goarne. i 

Generator = 1.- In armonie, fun- 
damentala acordului. 2.- In fizică, 
sunetul servind ca bază pentru calcu- 
larea seriilor armonice. 

Geniu 1.- Cel înzestrat cu 
talent şi aptitudini în cel mai înalt 
grad; a) compozitor genial, ale că- 
rui lucrări străbat veacurile, ca model 
de concepție şi desvoltare: Bach, 
Mozart, Beethoven, etc; b) executant 
genial, interpretul desăvârşit ca ma- 
turitate, pătrundere şi comunicativi- 
tate a capodoperelor. 2.- Desăvâr- 


“girea însăşi a personalităților omului 


de geniu, ca fel propriu de gândire: 
meniul lui Beethoven este filosofic. 
„Un geniu e pregătit de serii: de 





generații si apare la culmea unei 
«epoci evolutive; dela dânsul încep o 


95 


eră nouă de gânditori care cugetă 





Şi crează în felul său. 
Georgescu. 1.- George = Născut 
ia 1886 la Sulina, intră la Con- 


servator, la clasa de vio'oncel a 
lui Dimitrescu, absolvind-o cu pre- 
miul întâi. La 1910 pleacă la Berlin, 
unde urmează clasa de dirijare a 
profesorului e E apoi pe 
faimosul viofOncelist Hugo Becker, 
in cvartetul Marteon, obținând suc- 
cese reale de virtuos instrumentist. 
O infirmitate contractată in 1916, 
la unul din degetele. mâinii stângi 
il face să părăsească cariera de in- 
strumentist, dedicându-se  dirijării. 
După război se înapoiază în tard, 
unde ia conducerea orchestrei Filar- 
monicei, după maestrul Dinicu. Sub 
bagheta sa, „Filarmonica”, pusă sub 
egida Fundatiunii ,,Prncisele Ca-ol”?, 
se produce cu o serie de trei sta- 
- giuni, cu cele mai alese lucrări sim- 
fonice clasice (între altele şi sim- 
fonia a noua de Beethoven. Cu acest 
prilej, dă locul de cinste, pleiadei 
de tineri compozitori români, rezer- 
vându-le în fiecare concert, un nu- 
măr, ca să-și audă sau să-şi dirijeze 
compoziţiile proprii. Intre 1922, şi 
1925, are rolul de director general 
al Operei Române, conducând specta- 
cole de seamă: Lohengrin, Walkiria, 
Vasul Fantomă, Bor:s Gudunov, etc. 
“Ca dirijor, a fost prețuit si la cele 





mat distinse orchestre organizate din 
străinătate. 2.- Teodor, unul din pro- 
tagonistii muzicii bisericeşti române, 
din secolul al 19-lea; a.compus coruri 
religioase, coruri patriotice, ca: O, 
Românie! O, dulce tară! 

Născut în Bucureşti în 1824, mort 
în 1880. A intrat de mic în me- 
diul bisericesc. A învăţat psalti- 
chia cu losif Naniescu, devenit în 
urmă Mitropolit al Moldovei si Su- 
cevei. A fost în prima serie de e- 
levi ai Conservatorului din Bucu- 
resti (1864). Mai târziu a servit ca 
profesor la o şcoală de muzică din 
plasa de jos, apoi la şcoala- normală 
Carol I. A compus cântări (biseri- 
cesti ‘pe psaltichie si o mulțime de 
cântări patriotice şi profane, foarte 
mu't răspândite. 3.- Breaza, criticumue 
zical din zilele noastre si istoriograf. 
A publicat revista ,,Muzica’’, în co- 
laborare cu Maximilian Costin, întâi 
la Bucuresti, apoi la Timisoara. , 

Ges (ceteste Ghes) = Sol bemol 
in notatiunea muzica'ă germană: ges 
dur, sol bemol major; ges moll, 
sol bemol minor. 

Gheise Cântăreaţă si dansa- 
toare de profesiune, la Japonezi; ele 
au o anumită pregătire, intr’o şcoală 
specială şi constituesc o breaslă con- 
siderată. Servesc la nunţi, la petreceri 
particulare, la înmormântări, la săr- 
bători. nationale, etc. 

Gheorgh'u Victor Născut in 
1890 în Brăila. <A. făcut studiile 


— 
— 





muzicale în Milano. Profesor de ar- 


monie la Conservatorul din Bucuresti. 
A compus o uvertură de orchestră, 
um poem simfonic, o rugăciune pen- 
tru cor si orchestră, scenă de balet 
(mențiunea. întâi, premiul George 
Enescu) si diverse alte lucrări sim- 
tonice şi pianistice; a publicat un 
Tractat de armonie si are sub presă 
o operă in 3 acte, Aleodor. 

Ghitară v. Chitară, v. Gramatică. 

Giga, Gigue 1.- Dans vioi şi 
ciudat de origine engleză. 2.- Me- 
lodia acestui dans, prezentată adesea 
ca’ un capitol dintr’o lucrare clasică, 
chiar dintro simfonie. 3.- Instru- 
ment ca si violina (v.-ac.), 





Gimnaziu: 1.- G. antic, scoala 
pentru desvoltarea forțelor trupesti, 
şcoală pentru educaţie. 2.- - Astăzi, 
şcoală specială de muzică (în Franţa), 
de unde absolvenții devin şeii de 
muzică ' militară. 


Gimnopedie = Un: fel de balet 
la “Spartani, alcătuit din două gru- 
puri, unul de adulţi și altul de copii, 
jucând diferite dansuri cu trupurile 
goale, vânjoase, la anumite cere- 
monii, după arii anumite. 

Girafa = Clavecin vertical, CH coa- 
da si coardele în sus. Un asemenea 
exemplar, depe la începutul secolu- 
lui trecut, a fost dăruit de T. T. Bu- 
răda, Muzeului de Antichitati din 
Bucuresti; l-a găsit la .;pensionatul 


90 


de nobile demioazele a d-lui si d-nei 


Germond, ce era în lași, în 1812”. 
Gis (ceteste Ghis) Sol diez: 
gis moll, sol diez minor. D 
Giurgina Hora turcească cu 
figuri extravagante, însoțită de ge- 
situri,” grimase şi atitudini de râs. 
Giusto- (it.) Drept, corect: 


— 
— 


— 


a E Spee 





tempo G., mişcare conformă cu 
indicatia. ` ` a 
Glas = 1.- Voce (v. AC, V. APA- 


RAT VOCAL). 2.- Simbolul timbrului 
metalic al goarnelor. 3.- Ehuri sau 
gamele muzicii bisericeşti ortodoxe, 
moştenite dela cele 8 vechi moduri 
greco-orientale. (v. PSALTICHIE); pri~ 
mele 4 se zic autentice gi anume: 
G. 7, numit doric sau dorian, G. Il” 
lidic sau lidian, G. lll. frigian, CL. 
IV, milenian. sau mixolidian. Ulti- 
mele 4 se zic derivate, lăturalnice 
sau plagale, fiind formate din şirul 
ce începe cu 4 trepte mai jos dela- 
cele autentice; deci, numele celor 
4 dela „început, se vor începe cu 
prefixul hipo (er, sub): G. V. Ate 
‘odoridn, G. VI hipolidian, G. VII 
hino ian G. VIII hipomileziar 
sau hipomixolidian: In scris fiecare 
G. are o indicatie specială, numită 
cheie sau mărturie, care nefiind scrisă 
pe portative, se considera dela în- 
ceput că executantul cunoaste gama 
fiecărui G. si că va aplica semnele 
notatiunii, pe şirul sunetului din 
glasul indicat de cheie, si că va 
începe cu treapta- indicată îndată 
după cheie. lată tabloul glasurilor.. 
cu cheile lor speciale, însă şirul 
transcris în notatiunea modernă. 


Glasul I sau dorianul. R 


(cheie) 








Tetracord F 


m 


GEN pened If 


























i — = a a 
E = 2 ai 
` Tonica Dominañtă 

Se trece ca tonică treapta E 


iar ca dominantă treapta IV. Nota 
şi, treapta VI este o treaptă mo- 
bilă, adică uneori se cântă naturală, 
uneori cu bemol. 


» 


s A 


Glasul II sau lidianul. 











=") on pi — TT 
E | di rac aaa) E II KR 

















Tonica Dominantă 


Es 





buinteaza si după cum vedem, acest 
mod se bazează pe sistemul sexa- 
cordułui (v. AC). ` 

Tonica e la centru pa nota sol. 


Glasul III sau Frigian: 99 











| Tetracord E, | i, EE H | 




















Fé je ae 
EE 
Tonica Dominanid 

Această gama este identică cu 
gama majoră modernă. 
4 
bw 
5 SA 
Glasul IV sau Mixolidian: cz 


N 


— geg eg vn 


| Tetracord I | 











Tetracord li 


























SS a pa a pa 
F — E been EE 
ee oe) ne a ae — See e ee e, 
—s— or Ce = ee 
4 Finală Tonică Dom 
Prima treaptă se întrebuințează 


rar, tr. VI (nota si) este mobilă; 
gama nare concluzie (tr. a VIII-a) 
si deci se bazează pe sistemul seplta- 
cordului, tetracoardele fiind lipite, 
adică treapta IV este sfârşitul 
primului tetracord și începutul celui 
de al doilea. 

lată acum scările glasurilor pla- 
gale, adică derivate din cele au- 


tentice: = 


Glasul V sau Hipodorian: ” 


derivatul celui dintâi: 


Seo 


| a) Seed $ 

















— e a | 

= RE, E 

E 5 = aes 
CS 

Tonica Dominantă 


Hipo înseamnă mai jos, mai jos 
cu o quartă decât dorianul și fiindcă 





e cam jos pentru voce, se canta 
transpus în felul următor: 
ar 2 EE IE d 
EE Ee Ze ee SEN 
Eia en 
— ee > a — "eer e e pe ee 


A L. Ivela.— Dicţionar Muzical 


Primele două trepte nu se intre« 


ceea ce ar produce confuzie, dacă 
turnura melodica şi cadentele mar 
face deosebirea. 

pi, 


Glasul VI sau Hipolidian: sv” 


derivatul celui de al Il-lea autentic. 

















| Tetr. I | | Tetr II. | 
— ee ami el 
a | 5 Asi 
F el == Sel ome 
> ARE ER E 
ee 
Tonicd Dominantd 


Este de remarcat frumoasa con- 
structie a acestei game; numai ca 
micimea unor intervale si mărimea 
altora îr dă un caracter sensual. de- 
notând originea sa, care, ca şi al 
Il-lea autentic, este persană și cari 
Sau furisat mai târziu în muzica 
greacă din Constantinopol. | 

"Ae 


Glasul VII sau Hipotrigian: a7? 


derivatul autenticului HI. ` 


k fae 


ee e 








Ss de EE ees 
: = aoe pee et BA 





Este construita pe dominanta au- 
tenticului HHI şi: fiind prea jos se 
canta transpus astfel: 














rămânând ca contururile melodice și 
cadentele să facă deosebirea dintre 
el şi cel din care este derivat. 


93 


Glasul VIII, Hipomixolidian: 


Cae 
derivatul autenticului IV. < 
| | | 
ET E 
EE ee EE 
== 


Construit pe dominanta autenti- 
cului IV, ar îi o gamă majoră mo~ 


e 7 


98 


D 


derna, dacă tr. VII war fi mobilă. 

Glasul reprezentând însuş modul, 
tele 8 de mai sus, în atară de multe 
altele, create=ptringanodulatii. fac ca 
psaltichia să aibă mijloace melodice 
mult mai bogate decât muzica mo- 
dernă occidentala,. care s'a redus nu- 
mai la modurife tip, major şi mi- 
nor. N 

Glazunow Alexandru = Elev al 
lui Rimsky Korsakow; a scris bale- 
tul Raymonda, 6 simfonii, uverturi, 
lucrări simfonice p. orchestră, suite 
p. orchestra de coarda, 5 ‘cvartete Ppa 
coarde, două sonate p. piano, etc, 

Glinka Mihail (1803—1857) = U- 
nul: din cei mai mari compozitori ruși, 
a compus opere însemnate, cu carac- 
ter specific rus: Vieata pentru Tari 
(1836);Rusfau si Ludmilla (18493, 
simfonii. două uverturi spaniole, do- 
ud cvartete p. coarde, muzică de ca- 
mera, cvartete p. voci. 

Glissando (it. ,ciunecind) = 1.- La 
piano, un sistem ieşit din uz, ‘de a e- 
xecuta un sir de sunete, grăbit, prin 
alunecarea unghiei peste taste. 2.- La 
instrumente de coarde cu arcuş, o e- 
gală intensitate si nuantare, la un pa- 
saj de note cu valori mici. 

Glockenspiel = Instrument alcă- 
tuit din clopoței, fa acelaş sistem ca 
si carillon (v. Ac.). In orchestră e 
întrebuințat pentru anumite efecte. 





Cor 


Gioria = A doua parte dintr’o 
messi: glorid in excelsis .Deo; im- 
punătoare rugăciune a slujbei di- 
vine catolice, 





Giossă = Formă de poezie lirică, 
“lcătuită astfel: versurile strofei din- 
tâi servesc, rand pe rand, fiecare, ca 
temă la câte o strofă următoare, 
justilicând astfel titlul de ,,glossa’’ 
(or, coin 20. tâlmăcire); ul- 
tima strofă, concluzia, este  alca- 
tuită din versurile strofei întâi, in- 
versând şirul. lor. (Ceteşte cunoscuta 
Glossă a lui Eminescu). 

Glota = Spaţiu cuprins între. cele: 
două coarde vocale inferioare (v. APA- 
RAT VOCAL). 3 

Glück Christoph Willibald (mai 





târziu Cavaler de) = Celebru com- 
pozitor, näscut german, dar consi- 
derat al muzicii franceze, reforma- 
torul operei şi creatorul muzicii 


dramatice. Născut la Weidenwang în 
1714, mort la Viena in 1787. Stu- | 


„diile de muzică le făcu la Milano, sub 


călăuzirea profesorului Giov. Intâia 
lui operă, Arfaxerxe, se reprezintă 
in 1741. Trăi la Londra, apoi la Wei- - 
mar. Cele mai însemnate opereale 
sale sunt: Orfeu (1762), Alces'ta 
(1767), Paris si ees 
1783 fu chemat la Paris, unde avea 
ca elevă pe Regina Franţei, Maria 
Antoaneta. Pentru teatrul „Opera”, 
din acest oraş, a compus: /figaria 
în Aulis (1774), Armida (1777) şi 
Foland (1787). Ultima lui operă Zéi: 
genia in Tauris, a compus-o la 1781. 
Afară de acestea, G. a mai scris: 
simfonii, sonate, etc. A rămas "de 
pomină în istoria muzicii, cearta din- 
tre' G, şi Piccini din cauza felului: 





me ratare aemilzicii de operă. De 
atunci s'a si diferențiat. muzica fran- 
ceză prin opera lui G. si muzica ¿- 
taliană, prin opera lui Piccini (v. vE- 
RILLON). i ; l 

Goarnă 1.- Instrument de bu- 
{lare de alamă. Instrument de 'sem- 
nale la vânătoare. 2.- Pentru sem- 
nale la miliție. unde melodiile sunt 
ałcătuite numai din arpegii (v. LIM- 
BAJ). 

Golestan Stan — Născut în Bucu- 
curesti. șef de orchestră, a luat pre- 
miul national „George Enescw A- 
utorul unei sonate p. vioară si piano, 
al unui cvartet de coarde si al mai 
multor cântece; locueste la Paris. E 
decorat cu Legiunea de Onoare. (Ac: 
tualme:żte e criticul mu ital al mare- 
ia Za liga”. 

Gondolieră Ca» și barcarods, 
cântec special al celui ce mână gon- 
dela, barcă lungă, îngustă şi ! u- 
soara, întrebuințată in Venetia. 
Gong (onomatopee) = In genere, 


— 


RER 
Eege 


99 


instrument de percutiune din 'Extre- 


mul Orient: "al unul numit tam-tam, 
în formă de calotă; b) saltul în formă 
de tavă îndoită la margine, numit 
kumpul: ambele feluri sunt făcute din 
aliaj metalic; lovite, produc sunete 
ciudate, ca de clopot. 

Gorduna = Contrabas; e numit ast- 
fel pentru că sună gros. | 

Gorgon. (el = Semn de durată din 
muzica bisericească. Se scrie ldeasu- 
pra notelor, cu rolul dea le înjumă= 
tăți valoarea; dublu-G., scris pe nota 
a doua dintr'un grup de trei pătrimi, 
le preface, după unii, în triolet ide 
optimi, după alții, în klouă isaispreze- 
cimi, urmate de o optime; “triphi-C.., 
scris pe nota a douajdintr’un grup de 
patru pâtrimi, le preface în patru 


Șaisprezecimi. A cînta cu gorgodne, 


Bi velocitati (v. Ac.). 

Gornist Cel care, sufland din 
goarnă, dă sau tramsmite prin me- 
lodii stabi ite, semnale sau porunci. 
©! mai însoţeşte si marsurile, icu 
melodii anume cadlentate. Fiecare me- 


~ 


lodie sunati de gornist, e ca si un 
Simbol, fiind un. limbaj (v. Acel ` 





Gounod 


wen 


Charles (1818—1893) 


POY a ESET TT ETI Treen 





+) 


Unul din creatorii iluştri ai iopersi 


franceze contemporane. Desi a pă- 
strat melodiei un loc: foarte ide seamă, 
totuși a realizat in’ orchestratia ‘sa, 
profunzimi de compoziţie, cari au 
fost asemuite pe alocuri cu {concep- 
tiunile wagneriene. 

Opere de seamă: „Faust? (dupa 
textul ide Goethe, (1859), „Romeo și” 
Julietta’, „Phi'emon si Baucis”, .,,Dce- 
torul fără voie” (model de opera 
comică), „Ave Maria” (celebră tran- 
Scriptiune după preludiul de Bach), 
două oratorii, The redemption, Mcrs 
et vita. 


Grad = Treaptă (v. AG) torade 


unite, tormând intervale de secundă ` 


(v. ac.); grade dezunite, formând 
celelalte intervale, de terță, cvartă, 
ete. 

Gradatio = Curs melodic, prin in- 
tervale de secunde (v. ac.), | 





N 


100 


Graduale = Partea serviciului li- 
turgic catolic, dintre gloria şi credo 
IN. MESSĂ), 

Gradus ad Parnassum (at, treap- 
ta spre Parnas)=Titlul unor caiete de 
studii şi exerciții clasice, orânduite 
treptat, dela cele mai -uşoare spre 
cele mai complicate ca tehnică ‘si 
irazare. P. piano: G. ide Clementi; 
p. vioara, de Dont Iacob; p. cello, de 
Echwern. 

Grafofon = Termen 
fonograf (v. Ac.). 

Grai (muzical) = Exprimarea prin- 
tro melodie, a unui sentiment, de 
durere sau de bucurie, adică, prin 
limba tonurilor, prin graiul sunete- 
lor. Despre muzică se 'zice qi etgraiul 
universal: o; melodie poate impre- 
siona deopotrivă pe diferite persoane 
care nu s'ar putea înţelege prin graiul 
vorbit (V. LIMBAJ). 3 

Gramatică (muzicală) = Carte de 


sinonim icu 


teorie care cuprinde toate cunoştin- - 


tele privitoare la semnele muzicale, 


ia regulele 'şi legile stabilite în stu- ` 


diul ‘muzicii. De notat: ,,Gramaticé 
românească de note pentru tot fun- 
damentul chtarei, compusă după ‘cea 
evropeneascd, de Teodor Burazé Slu- 
ger, 1829, lunie ‘6. (Iaşi). A fost 
aprobată în 1833 de „Comisia pii- 
vighetoare asuprd 'cărtilor de citit 
în Printipatul Moldovei?. Manuscrip- 
tul a fost păstrat de fiul său, T: T.. 
Burada (v. ac.) ‘si plublicat în 1910, 
cu o prefață ide ‘A. D. (Atanasiu 
(laşi, tipografia H. Goldner). 
Gramofon = Aparat numai He 





veprodtucere (redare) a sunetelor în- 


- 


1741—1813). = 


_pozitor 


iets ah pe discuri, cu ajutorul u- 

i diafragme in ‘Jegdtura cu um 
geg am plificator, perfecționat de 
fraţii Lumiere si Edison. Graţie gra- 
mofoanelor s'a putut institui la Pa~- 
ris, o bibliotecă de plăci, unde se 
păstrează bucăţi muzicale, de oct 
si instrumente, pentruca secolele ur- 
mătoare să poată auzi vocea “şi ex- 
presia celebrităților din timpurile 


noastre (muzicanți, declamato:i, ora- 


tori). | 

Grand = 1.- G. choeur sau G. jeu, 
registru de harmonium sau orgă, care 
produce cea mai mare rezonanţă, 
Ouni rezultat din reuntuned “uiuror 
jocurilor de care dispune acel in- 
strument. 2.- G. orgue, manual (cla- 
viatură) de orgă mare, lu jocurile 
principale de forţă. 

Grandioso, con grandezza = 'Mă- 
ret, cu măreție, termen de nuanţă. 

Grav = 1.- Serios {ca expresie). 2.- 
Accentuat. 3.- Sunet G., profund, a- 
dânc, din octavele de jos, cu un nu- 
măr redus de vibratiuni pe secundă: 
ex.: la contrabas, (fagot, \violoncel, 
etc.. a 

Grave = 1.- Mișcare ‘rarä, ca și 
largo. 2.- Capitol cu käre se începe 


' adesea o bucată clasică (sonata, sim- 


îonia, indicând o interpretare ' se- 
rioasă, cu mişcare rară). 

Gravitate (cu) = Acelaşi termen 
ile expresie ca si igrave, cu seriozi- 
tate, | 

Grétry André - Ernest - Modest 
Compozitor năseut: 
la Liege; una din gloriile operet co- 
mice franceze. A scris: Dot avari, 
Zemira si Azor şi hKichard Inimă-de- 
Leu. Câştigă priefenia lui J.-J. Rious- 
seau, la Montmorency, unde muri. 

Grieg Edouard (1843-1907) =Com- 
norvegian, născut la "er: 
gen. A scris: Peer Gynt, numeroase 
ficcduri, 6 bucăţi lirice, dansuri nor- 
vegiene p. orchestra simfonica. 

Grigore I cel Mare = Papa dela 
Roma intre anii 590 si 604. Este 
marele reformator al cântărilor ‘bi- 





sericesti din Apus, ocupând iun Jop de 
frunte în istoria muzicii, ca o per- 
fectionare a cântului ambrozian dy. 
AC.). Tot lui i se atribuie și notatiu- 
nea muzicală cu litere lalfabetice ma: 
juscule şi minuscule. după care, mal 
“târziu. au urmat neumele (v. ac.) şi 
semnele sistemului arietin (v. AC.). 
Cântul” gregorian, ca şi orânduirea 
cântărilor gregoriene, este ‘obiectul 
„de studii speciale ‘ale (muzicii biseri- 
cești occidentale. 


Grigore Protopsaltul (Lev:tul) = 
Născut în Constantinopole. A lucrat, 
împreună cu Hrisant si Hurmuztu, 
“la inventarea noii metode de psalti- 


chie. A compus: cheruvice, policlee, 


doxologii, imne; cratime şi megali- 
marii: tot lut i se datoreste o colec- 
tie de cântări, in 5 tomuri. A mu- 
mit îm 1622, 


Grimare = Una din cerintele re- 
prezentării unui rol dramatic sau de 
operă, prin care artistul (îşi potrie 
veste chipul, conform cu costumul si 
situația, adaptandu-si, barbă, mus‘&ti, 
“trăsăturile obrazului, etc. G. Este alt- 
ceva decât grimase (V. Ac.). 7 


Grimase = Mişcările muşchilor fe- 
tei, trădând sau reprezentând o anu- 
-mitä stare sufletească. Pentru (un ar- 
tist dramatic, G. au o mare impor- 
‘tanta în redarea diferitelor Situation 
sufleteşti. Cantaretul să se. ferească 
«le G. ce-i dau un aspect urit în tim- 
cul cantarii. 


Grupă = 1.- Grupetă dy, ac.).'2.- 
Una din secţiunile unui ansamblu vo- 
cal sau instrumental: grupa soprani- 


for, a instrumentelor de coarde, etc. 


Grupetto= 1.- O reunire de mat 
multe note ce trebuesc executate tne 
tro singură bătaie, ca 0 subdivici- 


une excepțională (v. triolet, cvintolet, ` 


sextolet, septolet), 2.- Semn He orna- 
ment care cere executarea ca brode- 
wie, a/notelor învecinate Ku acea peste 


101 


Oo oe Se EE 


care e pus semnul (v. tabloul orga- 
mentelor). | 


Li 
Pe me PP ante 








se scrie se execută ` 
eS pi E 
Gee Ho => 7. z= 
ee 
se scrie - y se execută áj 
gS Se 
aa Er : 
hPa. NH l ze s2 
eA 


Guaraha = Dans spaniol wbisnuit 
în Andaluzia (acompaniat de . chi- 
tară); mişcarea moderată, ‘prima ‘t- 
gură în trei timpi si a doua în doi 
timpi; urcă adesea 'rangul baletu- 
lui de operă. : 
. Guarana (Goaranita) = Specie jde 
chitară uzitată în Brazilia gi în ţările 
Americii de Sud. 

_ Gudob = Instrument rusesc primi- 
tiv, sub forma de vioară tu . trei 
coarde, acordate la cvinte. 

Guida = 1.- Un ffel de armonică 
(obișnuită in Spania), ‘care însoţeşte 
pe cântăreții populari. | 

Gură = Tăietură, transversală, lons 
gitudinală, sau săpată intr’un instru- 
ment de suflare, pe unde se introduce 
aerul-menit a-produce Sunetul. 

Guslă = Instrument slav în for- 
mă de cobză, cu o singură coardă de 
păr de cal, pusă fn vibrare de un 
arcuş primitiv, acordându-se după ne» 
voia cântărețului ce are de acompa- 
niat. Executantul se numește guslar. 

Gust = 1. Putinta de a simți şi 
a pretui o lucrare artistică. G. ma- 


ry 


10 


tur, îmcercat sau G. naiv, vulgar. 2.- 
Inclinatie pentru o arta: G. peniru 
wuzică. 3.- Discernământul în alc- 
gerea compozitiunilor: un program 
de concert, orânduit cu sau fark. G. 
Un repertoriu, o culegere de cân- 
tece, oglindesc gustul autorului. 4.- 
G. pentru muzică clasică, de salon 
sau vulgară, după gradul de pre- 
gătire, ca studiu şi cultura. 5.- Gu- 
stul, pe lângă ‘talent si inteligență, 
este şi rezultatul unui studiu serios 


şi al unei experienţe îndelungate; este 
necesar şi criticului si compozitoru- 
lui şi executantului. 'G. oglindeşte: 
gradul de civiizatie şi cultură. — 
Gutui = Gutural (Vv. ac.). 
Guturale = 1.- Sunetele conso- 
nante emise ‘lin gat: c, g, h, k, vo- 
calele ă si 2. 2.- Emisiuni guturale ca 
defect, când cântăreţul ‘produce su- 
nete gâtuite. Scoala de belcanto a- ` 
rată mijloacele de a le corija. prin- 
tro emisiune corectă (V. IMPOSTARE)». 








==. Halali — 


In notațiunea germană, 


H= 1- 
sunetul corespunzător cu si natural 
din notatiunea muzica'ă modernă. Se 


H dur, si major; H moll, si 
minor. 2.- Consonantă iuneori aspi- 
rantă, ca în cuvântul /oră,: alteori 
guturala, ca în cuvântul Arean. 

_Habanera, Havanera sau Abanella 
= Cântec spaniol de origine din Ha- 
vana, in tact de 2/4, în miscare mor. 
deratd. 

Hagada = O povestire însoţită ide 
cântece traditionale ebraice, asupra 
evenimentului istoric al ieşi ii Evrei- 
lor din Egipt. 

Un fel de fanfară spe- 
cială de vânătoare. 

Halévy Jacques Elie Dee ai = 


zice: 


Profesorul lui Gounod, Masset, Bizet 


s. a. Näscut în 1799 în Paris, mort 
în 1862 la Vissa. După mai multe 
încercări, la 1835 se reprezintă |o- 
pera Ebreea, care avu un succes ră- 
sunător, rămânând până astăzi în re- 
pertoriul oricăr.i organizaţiuni de o- 
peră. După jumătate an făcu opera 
Fulgerul. H. a mai scris muzică re- 


ligloasă, cantate, cântece, lucrări p. 
piano, etc. 
Hamili = In psaltichie, semnul w- 


numit vocală, care face ca şirul me- 

lodic să coboare 4 trepte sărite. 
Hamlet = Operă 'în 5'acte, cuvinte 

de Michel Carré si Jules Barbier, 


după tragedia lui Shakespeare, mu- | 


. Atalia; 


Eracle 


zica de Ambroise Thomas (1668). 


Händel Georg Friedrich Dr. = 
Medic, filosof si : zitor 









clasic, pus ide unii, alături de Bach. 
Născut în 1685 în Halle, mort în 
M50 ta. Ee Scrise la Hamburg 
opera, Alasa (1705), apoi: Kuiældo, 
Te-deun-ul din Cetrecht, oratoriile: 
Alis si Gdlateca, Estera, Debora şi 
alte lucrări oratorice: Saud. 
Israel si L’allegro, il penseroso e it 
moderăto; şi oratoriul  Masia ‘a- 
poi: Samson (1742), Semele (1743), 
si Baltagar (1744), luda Mat 
cabeul si losef, losua si Alexandru 
Bals (1747), Solomo şi Suzana (1748), 
Teodora (1749) si Jefita (1751). In 
afară de opere, M. a scris concerte, 
cântece, muzică re.igioasă. Şi-a pier= 
dut vederea spre sfârşitul vieţii. 
Hang = 1.- Tub al cimpoiului (v. 
AC.) care sună necontenit tonica sau 
“dominanta. 2.- Sunetul, la unison 
sau la cvintă, ținut ca un neîntrerupt 
acompaniament. - 


Harmonium sau Fisarmonică=In- 
strument muzical de formă asemă- 
nătoare cu a unui piano, însă. aci 
sunetele nu sunt produse prin 'per- 
cutiune, ci printr’un sistem de ancii 
libere, prin care 'trece coloana de 
aer, introdusă prin apăsarea picioa- 
relor,de către însuşi executantul, pe 
două pedale puse în legătură cu un 
burduf sau două foale. De obicei ca: 








104 


viatura nu krece de 5 octave. Nişte 





butoane numite registre (v. AC) des- 
chise sau închise, fac ca aerul îndru- 


mat sau oprit de lentile, să dea di-- 


ferite efecte de sonoritate, dela pp 
ia f/f (v. joc). H. este un instrumeni 
pritacios muzicii bisericeşti. Există ei 


DH. cu dublă claviatură si magi ca 


Ba Orga (v. AC.}. 


Harpă = ł.- Cp EE 





cminamente religios, uzitat din tim- 
purile cele mai vechi. 2.- Azi are 
forma triunghiulară, cu 40 de coarde 
sistematice, cu întindere descrescândă 
dela grav la acut,. coardele colorate 
“leosebit, pentru a fi recunoscute.. O 
bucată scrisă pentru piano, cu toate 
complicațiie si expresiunile, poate fi 
executată identic si pe H. In spe- 
cial efectele de arpegii sunt nein- 


trecute pe o A., de unde şi numele 
de drpegiu (v. ACL 3.- H. eoliană 
(v. EOLIAN). 


Hategana = Dans românesc de o- 
rigine din jurul Hațegului (Transil- 
vania); e o variantă a ?rvârtilei (v. 
AC.). | 

Hatoterot = La vechii Evrei, un 
fel de trompetă simplă, cât un cot 
de lungă. Se atribue lui Moisi două 
specii, care sunau la diferența de o 
octavă. Una ca să se adune poporul 
si alta ca să se adune conducătorii; 
când sunau amândouă deodată, ge a- 
duna toată lumea. Ze 


Havanera, v. Habanera. ; 


Haydn Frantz Iosef = Unul din- 
tre cei mai iubiți compozitori 'clakici, 
alintat si astăzi de admiratorii săi, 
cu expresia: „Papa Haydn”. Născut 
în 1732 în Austria, mort în 1809, 
la Viena; aci fusese profesorul E 
prietenul lui Mozart si al lui Beetho- 
ven. Ca băiat, avea voce frumoasă 
si a cântat la cor în domul Sf. Ste- 


fan, din Viena; mai târziu dădu lec- 


tii de muzică. P.in meritele sale, a- 
junse la postul de capelmaestru (la. 
prințul Esterhazy. Prin aceasta îi 
fu posibilă o vieață fara grije, ast- 


fel cf putu să-și întrebuințeze cu îm- 


belşugare talentul pentru compoziţii. 
După aceea, chiar şi la declinul vieţii 
sale, a mai ciiles bogate succese în 
Anglia. A lăsat vreo 118 simfonii, 


“între care: Simfonia militară, Amia- ` 


ză-zi şi Dimineaţa, 5 oratorii, între 
care: Creatiunea şi Anotimpurile, 83 
cvartete, 19 opere mici, 24 concerte 
p. diferite instrumente, 44 sonate, 
cântece, canoane, etc. „FI. este pă- 
rintele simfoniei şi al cvartetulut. 
Compozitiunife sale sunt de-un con- 
ținut muzical suav, sincer, ideal a 
astfel lucrate, încât niciodată nu vor 


„pierde nimic din valoarea lor și câtă 


vreme va există muzica, compozițiile 
sale nu vor pieri”. 

Hazan = Cântăreț al melodiilor li- 
turgi mozaice. 


105 


Li 


Helicon = L- (Mit) Muntele unde 
“era reşedinţa celor nouă muze. 2.- 
Instrument antic, în formă de ladă, 





avâni 4 până la 9 coarde întinse 
pe nişte călușe mobile, servind la 


studiul de calculare al vibratiunilor 
sonore. 3.- Astăzi, instrument de a-- 


lamă cu rolul de contrabas, in mu- 
zica mi itară. Din cauza lungimii, in- 
strumentul e cercuit în jurul pieptu- 
lui executantului, iar pavilionul ră- 
mâne la spate, în sus. Are tonalitatea 
fixată in fa, în mi bemol, producând 
sunete puternice din octavele grave. 

Heller Stephen (1813—1888)=Stu- 
diile p. piano şi preludiile sale se 


găsesc in repertoriul fiecărui pia- 
nist 
Heptacord = 1.- fot val ide sep- 


timä la. vechii Greci. 2.- Pe atunci, 
liră cu 7 coarde. cea mai prețioasă 
din toate. 3.- Gamă cu 7 trepte Tv. 
Glasul IV). 

Herodiada = Operă în 3 acte si 5 
tablouri, cuvinte de Paul Milliet e 
Henri Grémont, muzica de Masse- 
net (1881), 

Heruvic — Cheruvic (v.ac.). 

Hes = Si bemol; Hes dur, si be- 
mol major; Hes moll. si bemol mi: 
nor ív. H). 

Heses = Si dublu bemol (v. Hi 

Hexacord = 1.- ‘Grup de şase 
trepte, constituind o gamă; a) H. 
arietin: ut, re, mi, fa, sol, la; (v. Ei: 


in 


re, mi; de aci cuvântul solméizare 
(vV. AC, V. GAMA). 2.- ilnstrument 
cu şase coande. 3.- Vechea numire 
a intervalului de sexta (v. ac.). 


Hexametru = Vers antic de sase 
picioare, in genere. dactilice; pria- 


tre ele unele sunt spondee (v. cata- 
lectic şi acatalectic); 


Cân-tă ze y i e gë ni-a ce-aţ 


3 RL HIER 
SUPP UPPERS 
4 


prin- se pe-A d'hl Pe-le ¢ ia- nul. 


(Iliada tui Omer, trad, G. Murnu, L 1) 
l | ) 








i e e ogee 
op | 28 A 
e eg lee e e e 








Hiat (at, căscat) = Cacofonia de 
vocale diferite, ce se iveste din in- 
talnirea a două, Krei vocale sau dif- 
tonguri, în genere succedându-se la 
sfârşitul unui cuvânt si începutul ce- 
lui următor; ex.: „Dela fiii Riomâ- 


niei care fu o ai mărit” (Gr. ‘Ale- 
xandrescu, „Umbra lui Mircea la 
Cozia’’}. | 

Himeneu = lmeneu (v. ac.). 


Hinor = La vechii Evrei, un fel 
de harpă sau liră triunghiulară, de 
24-30 de coarde, care erau ciupite 
cu degetele sau lovite cu bastonaşe 
sau plectrim (Vv. AC.). 


Hiper (gr., supra) = La cei xechi: 
1.- Cuvânt adăogat înaintea mume- 
Tui ide intervale, pentru a-indica un: 
interval superior: /Adperdiapazon, oc 
tava superioară ,2.- Adăogat îna- 
intea numelui vreunui mod. auten- 
tic, molidul ce rezultă începând cu o 
cvintă mai sus: /iperdoriau, hiper- 


lidian, hiperfrigian, hipermixolidian 
(V. MODURI). í 
Hipo (gr., sub) = La cei vechi: 


b; H pornit dela isol: sol, la, si, do;1.- Adăogat înaintea unui cuvâat de 


106 





interval, intervalul interior: Aipodid- 
Pazou, octava inferioară. 2.- Inaiu- 
tea mumeiui unui mod, modul derivat 
sau plagal, care se îucepe cu o cwartă 
mat jos: hipodorian, hipolidian, hi- 
pofrigian, hiponiixolidian (N. MOD, V. 
GLAS). 

Mis = Si diez (v. H). 

Hisis = Si dublu diez (v. H). 

Hisar -6.= Ftora enarmonică din 


muzica bisericească, care se scrie pe 


treapta a cincea ‘a gamei glasului 
întâi, cu Tonic în re si produce ur- 
mătoarea a'teratie: sol diez si si be- 
t/z Us A 1 

re-mi-fa-sol-la-si  bemol-do-re. 

4 D | 4 
Din această alterare rezultă: 1) o se- 
cundă mărită: fatsol ‘diez; 2) trei 
secunde mari: re-mi, si bemol-do, 
do-re; 3) trei semitonuri: mi-fa, sol 
diez-la, la'si bemol. 

Histrion = Actor Ja Romani. ' 

Hoge = Preot mahomedan, in- 
vatat, maestru autorizat al melodii: 
Jor rituale. 


Homofonie, v. Omofonie. 

Hora = 1.- Joc liniştit si rar, în 
care dantuitoril se prind de mâini 
şi formeaza un cerc mare:-/7. e jocul 
national al Românilor, mai ales la 
tara. 2.- Muzica dansuiui corespun- 
zător ; le obicei două fraze de 
opt măsuri, în tonuri: înrudite, in 
măsura de 3/8 sau 6/8, cu indica- 
tia proprie de fempo di hora. Ori- 
ginea pare a fi în rolul ce avea ho- 
rul de cântăreţi şi dantuttori in tea- 


mol: 


rele populare din vechime, întâi la - 
Greci şi apoi la Romani (N. IORGA). 


3.- Orice cântec vesel şi de joc, cu 
conținut satiric, însoţit de chiote si 
strigări.. 4.- In Transilvania, doină. 
5.- fig. dans în genere. 6.- Numele 
unei societăți corale, mai de mult 
(1906) în Bucureşti, sub direcţia ma- 
estrului Juarez Movilă; actualmente 
o altă societate corală la Paris, sub 
protecția tloamnei Elena Văcărescu. 
Societatea este aicătuită din membrii 
corului capelei de acolo, sub «direcţia 


maestruiui Zou Chires.u; aʻe de scop: 
a face cunoscută in străinătate, mu- 
zica curat românească.- S'au produs: 
cu succes în „Salle de la géogra- 
phie”, în 15 Martie 1925, unde 
ilustrul nostru profesor N. lorga, 
a ținut o conferință: Despre muzica 
populară române ască. 

Studiul publicat într'o broșură : 
», Bibliothèque Hora, la musique rou- 
maine "7 De asemenea d-na Elena Vă-- 
cărescu, cu prilejul unui alt con- 
cert de Crăciun, a ținut o, conferință 
despre cântecele si tradițiile roma- 
nesti ale : acestor sărbători. Despre 
varietățile “dansului - national H., -v. 
JOG: b 


Hore regulares = Rugăciuni in~ 
sotite de cântări, ce se tin în servi- 
ciul catolic, corespunzătoare cu cea 
surile din siujbele bise:ic.i orientale. 

Hori (a) = A cânta în timpul jo- 
cului de horă; a zice chiuituri. ,,De 
aci si numele de Horia”. 

Hrisant Mitropolitul de Prusa = 
Unul dm înaintaşii muzicii biseri- 
cesti ortodoxe. A slujit ca dascăl 
de teorie muzicală la a treia școală 


muzicală patriarhală şi a -fost ales 


arhiereu al Eparhiei Dirachiu, pre- 
dând şi aci muzica. A scris: Mânel- 
nicul teoretic şi practic al „muzicii 
bisericeşti, publicat în Paris la 1821; 
Marele teoreticon al muzici bise- 
ricesti, în două părți, teoreiică si îs= 
torică (1832). 


Hubic Fr. = Născut lalAbrani (Un- 
garia) în 1833; şi-a făcut studiile in 
Beiuş si Buda-Pesta, unde a ‘absolvit 
academia de muzică /(1908—1909). - 
Proiesor la liceul din Beiuş. Pe lân- 
gă culegeri de cântece poporale, se 
ocupă intens: cu muzica bisericească, 
pe tărâmul căreia are compozitiuni 
apreciate. 

Hübsch Eduafd (1833—1894) ‘= 
Autorul imnului regal roman: 7ră- 
iască Regele (cuvinte de V. Alecsan- 
dri, 1881). A fost inspector: general 
al muzicilor române, violonist şi gg 





(E ` 


107 


ful orchestrei Teatrului National din 
Bucuresti. 

Hughenofii = Operă în 5 dcte, cu- 
vinte de Scribe si de IE. Deschamps, 
muzica de Meyerbeer (1836). Subiecs 
tul e scos dintr’un episod din noap- 
tea sfântului Bartolomeu (24 August 
1572). 

Hummel loh. Nepomuk (1778-— 
1837). = Cunoscut compozitor clasic 
pentru studii de piano; a lăsat lu- 


crări însemnate, cum e concertul 3, 4. 


si 6, septetul op. 74 si celebra so; 
nata în fa diez minor, nevipsita din- 
tro serioasă educaţie de piano. A 
mai scris: 4 opere, 5- balete, o sim- 
fonie concertanta (piano şi vioară), 
o uvertură, 3 cvartete p. coarde, 8 
sonate p. vioară, cantate, cvintet, 
îseptețe, etc. d 


tru Peloponizianul, 


Humoresca = Lucrare, adesea im 
Spirit clasic, pentru instrument, cu 
caracter sprinten şi vioi, glumet: 77. 
de Dvorak. 

Hurmuziu Hartofilax = Insemnat: 
pionier în istoria muzicii bisericeşti 
ortodoxe. Născut la Halchis din Pro- 
pond. A fost protopsalt, apoi -das- 
căl de cântări bisericeşti la școala 
muzicală patriarhală. A întocmit un 
Mânelnic de muzică practică şi al“ 
iul teoretic, un Simiomdtar. A pu- 
blicat Aras'asimatarul, Irmo- 
loghionul si  Catavasierul lui Per 
Doxastorul ‘lui 
lacob Protopsaktul şi Antologia mu- 
zicii, în două tomuri (1824). A mu- 
rit în Halchis în 1840. 


lamb = Formă de metru consis- 
tind din două silabe, prima scurtă 
şi a “oua lungă: 


„Piecat/ am no/ ua din J Vaslui“ 
e (Alecsandri). 
In muzică, prima stlabi a veri 
:sului trece ca fortact, asa că metrul 
ia forma trohaică: 


A fost o-da-t& ca’n po-vesti 


a | N | | 
de Lade dd le N 

Icos = Cântare bisericească în fe- 
ful condacului, numai că e mai pe 
larg. 

ictenie, v. Ectenie. 

Ictus sau percussio (lat, lovitură) 
== Locul versului unde se bate mà- 
Sura si pe care vocea îl pune în fre- 











lief prin o creştere a intensității. 7. 


“coincide cu jumătatea forte a fiecărui 

picior, deci, cate’ picioare, de atâtea 
«wri $. Un exametru are 'şase ipi- 
-cioare, deci, şase /. pe prima silabă 
forte e piciorului. Ex.: A 


ei i mols ei rat Gel manam | 


-condere/ gentem. 


Idee muzicală) = Cugetarea, gân- 
‘direa în graiul muzical, determinată 
prin expresiunile: motiv, concepție, 
iormulă ritmică, fragment melodic, 
AV. AGL ep eee 


laşi mod: ex.: 


- Tuer 


Ident.tate = Insusirea proprie ca 
înălțime; ol a unui sunet; ex. numai 
¿d dela octava a 3-a poate âvea 435 
de vibratiuni pe secundă; &j a une 
melodii (v. ac.), ca rezultat al co- 
laborării celor 4‘elemente ce o con- 
stitue; c) a unei game, ca rezultat 
al armăturii proprii ce nu se mai 
găseşte la nici o altă gamă de e 
-numai gama lui ° 
bemol Indio. are 5 bemoli şi ae 


-armatura ei proprie îi determing /. ei. 
AV. ENARMONIC, V. AUZ ABSOLUT). 


Idilă = 1.- (Lit.) Poezie Hrică a- 


- sătând o scenă de iubire la ţară. 


- (In muzică) lucrare instrumen- 
tală, redând prin efecte povestirea 
unei idile. 3.- Poezia /. pusă pe mu- 
ZICĂ, 

Idioma (muzicală) = Caracterul lo- 
cal, după provincie, cu care se pre- 
zintă o melodie, ca fel si varietate 
de gamă sau ritm. (v. FOLKLOR). 

Idiot muzical = „Acela care, desi 
are sănătoasă funcțiunea auzului, to- 
nu deosebeşte o -bucată muzi- 
cală de alta, necum diferența ` Ode 
tact, de timbre, de voci sau instru- 
mente sau rostul fiecărui element în- 
trun ansamblu, în fine incapabil de 
a simți muzica”. (după Lavignac). 
Totuşi, o educație muzicală siste- 
matică și stăruitoare, poate da bune 
rezultate ca pregătire. 


a 








Idomeneu, regele Cretei. = Operă 
italiană, de Mozart (1781). 
leremiadă sau /amentdtiune = E- 
łegie (v. ac.), cântec plângător, tân- 
guitor. . (Dela plângerile profetului 
Ieremia, la ruinele Ierusalimului). 
Ifes, v. Bemol. : 
_lfos = 1.- (In psaltichie) Aspec- 
tul unei cântări, rezultat din moda- 
litate si mişcare. 2.- Fig. Demnitate 
ca rang social, aere de trufie. 
Imaginatie = 1.- Puterea spiri- 
Tui de a crea o idee, o cugetare, lo 
concepție. 2.- In muzică, darul de 
a inventa combinatiuni ritmice, şiruri 
melodice în crearea unui motiv mu- 
zical nou şi mai ales în contrapunc- 
tarea la diferite voci. Se zice: Wag- 
ner, a avut /. bogată, când pentru 
fiecare instrument inventa dubie, tri- 
ple contrapuncte. De ex.: pentru 
vioara I A, pentru vioara I B, pen- 
tru vioara I C, dând o polifoni mai 


mult decât complexă. 3.- /. bogată 


sau săracă, depinde de talent, cul- 
“tură, maturitate si experiență. 4.- Pu- 
tinta de a-si reprezenia in minte ta- 
bloul gândit de o muzică simbolică 
sau cu efecte onomatopeice (v. TA- 
BLOU). | 

Imbucătură =— Partea pe unde se 
introduc buzele pentru a provoca 
sunetul la 
(V. GURĂ, V. ANCIE). 

Imeneu (dela Aimen; căsătorie) = 
Cântec special pentru ceremonia cu- 
nuniei, ce se cânta pe vremuri de ci 
tre cei ce formau cortejul mirilor. 

Imitatie = 1.- In armonie, un 
scurt şir melodic, repetat la unison 
sau la intervale; la o altă voce, în 
mäsurile imediat următoare. 2.- In 
contrapunct, când tema expusă de 
un instrument, este imediat luată de 
alt instrument ca răspuns (v. AC.). 
Aceasta se observă mai ales în or- 
chestratia bucatilor în eil mare. La 


/. motivul sau desenul e repetat la’ 
altă voce; pe când la progresie ar- 


monica (v. ac.) /. se face la aceeasi 
voce, la interval deosebit. 


109 


instrumentele de suflare. 


Imn = 1.- Cântec în onoarea divi- 
nității, a unui erou sau a unei zeități 
(la cei vechi). '2.- Cântec religios, e- 
xecutat de reuniri de voci si instru- 
mente. Se dă ca exemplu tipic, cum e- 
rau executaţi psalmii lui David, în 
toată amploarea ceremoniilor ` re- 
ligioase. 3. Astăzi, orice cânt maies- 
tos, cu conţinut înălţător, mai ales 
menit a îi executat de masse vocale 
sau instrumentale ; a) 7. national, 
(de ex.: Trăiască Regele) cu un ca: 
racter solemn şi simbolic; b) 7. pa- 


triotic; c) I. ocazional (scolar, fes- 


tiv). 4.- Imnuri bisericeşti: Te-deum; 
Stabat mater, etc., datorite maestri- 
lor clasici, păstrate şi azi în cultul 
catolic (la: ceremonii mari). 

Impostare (a vocii) = Dibăcia de. 
a sprijini emisiunea unui sunet pe o 
anumită parte a aparatului, vocal (de 
ex.: pe cerul gurii), pentru a evita 
defectele nazale, gutura!e, etc. QO, buna 
impostare e baza şcolii de belcanto 
și calea dle a nu/(obosi :curând pe cân- 
taret. 

Impresariu = 1.- Intreprinzător de 
concerte sau teatru, mai ales cu ar- 
(st? străini de localitate. '2.-\Director 
Si proprietar al unei trupe de opera, 
de multe ori el insusi artist. 3.- Rar 
în înţelesul de //brezisf (v. AC". 

Impromptu = Compoziţie muzi- 


“cală, de obicei pentru piano, în ge- 


nul clasic, fără să urmeze o regula 
definită a înşirării temelor, ca o im- 
provizatie (v. ac.), însă fixată ‘prin 
scrierea ei pe note. ~ | 


Improvizatie = Lucrare 'muzicală 
compusă la moment (neprevăzut), fără 
pregătire si fără pretentiunea unei 
lucrări desăvârşite; îndată ce se cere 
repetarea ei, ea nu mai seamănă 
cu cea cela început; a) æ improviza 
e melodie e o !chestiune de talent si 
capacitate; ca itatea improvizatici de- 
pinde de inspiraţia şi dispoziția mo- 
mentului; b) a improviza un aconte 
poniament e un merit, deşi nu sa- 


tisface totdeauna intentiunile vizate de 


BR 


-tant, 


'suri) care intra 


vecinate, 


autor prin armoniile fixate de a- 
cesta. 
Inaltime = 1.- Una din cele trei 


insusiri ale unui sunet muzical, care 
arată dacă sunetul e înalt, mijlociu 
sau grav. Ea depinde de numărul vi- 
bratiunlior pe fiecare secundă, dela 
14—30.000, (socotit dela grav la a- 
cut), aproape imperceptibile pentru 
ureche vw. AMPLITUDINE, V. VIBRATIUNE). 


2 Weiitate (vV. AC., v. TUB, V. COARDĂ). 


Incalcare Trecerea silită dela 
un vers la altul a două cuvinte ce 
sunt legate tintim ca înţeles si ca 
gramatică, cele mai multe ori pentru 


-a satisface nevoile rimei; ex.: 


„lese luna din brädet, 
Gânditoare ca o frunte 

De poet”. | 
| {Coşbuc}. 


In muzica cu text, încălcările tre- 


buie să fie puse in evidență si de 
melodie, evitând cezuri e fireşti dela; 


sfârşitul fiecărui vers muzical. 
Incantațiune (fr., descântec) = Ce- 
remonia prin care magii tes farmec 
sau vraje. Cântecele au rol impor- 
întrucât eie sunt mijlocul pria 
care se imbuneaz4 divinitatea, se îm- 
blanzesc fiarele, se cuceresc sufle- 


L celor cegvor fi vrajiti (V. DES: 
CANTEC). 

Incheiere = Î.- Final. 2.- Laien, 
EE EHTK ER tului (v. Ac). 

Inciza = l- După unii, daemon 
melodic. 2.- După alţii, cea mai re- 


dusă parte (numai una sau două mă- 
în constituirea unei 
melodii, abia două-trei, cel mult pa- 
tru incize constituesc un motiv (v.Ac.). 

Inclinatiuni (spre muzică) Dis: 
pozitiunile natura'e cave dau atracție 
și iubire pentru muzică (v. APTITUDINI, 
v. MUZICALITATE). Of pronunțată tre- 


buie cultivată, fiind o necesitate a 
Tute? sufleteşti. (v. TALENT). 


incrucișare = l- A vocilor, nevoia- 
“trecătoare de a face. ca: o voce 


in- 
ferioara să treacă deasupra celei su- 
perioare, de obicei între vocile lîn- 
în armonizările strânse. Ex.: 





110 


- (direct), 


Nota basuiui e mat înaltă decât a 
tenorului; aceasta în treacăt, de scur- 
tă durată. 2.- A coardelor, la in- 
strumente de percutiune (pianină), fă- 
când astfel coardelor o lungime mai 


mare întrun spațiu mai mic. | 

Indiana (gamă) == Sirul de sapte 
sunete, numite: sa, ră ga, ma, pa, 
da, ni. 


Indy Vincent d = Născut în 1851. 
Mare compozitor, cap de școală, e- 
levul lui C. Franck și profesorul ma- 
jorității maeștrilor nosiri: Kiriac, O- 
tescu, Alessandrescu, Cucu, Stefan 
Popescu, etc. la Schola Cantorum 
din Paris. A scris opere, "sm fon 
trilogia Wa'lemstein, Pădurea ferme- 
câtă, lieduri, muzică de cameră, etc. 

Inedit = Nepublicat, o lucrare, o 


- compoziție- ce există numai în ma- 


nuscript. 
Inflorit Figurat (vy. aco. 
{nflorituri = Ornamente (v. 
` Inimă = Pop (v. 465) 
_Inrudite 1.- Tonalitdti I., care 
au comune: trepte, intervale, acci- 
denti; a) imediat sunt cele relative 
(v. AC), cele directe (ae. ce e cui 
un accident în plus sau in minus la 
cheie, înpreună cu relativele lor; de 
ex.: ‘sol m4jar e înrudit imediat cu 
mi minor (relativ); cu isol minor 
cu re  mdjor si tsi minor, 
cu do major si la minor; b) depăr- 
fate, înrudite cu cele înrudite ime- 
diat; de ex.: re major cu la major; 
lw major e imediat cu p:i major; deci 
re major e inrudit departat cu mi ma- 
jor. Cunostinta acestor înrudiri e 
foarte necesară: GC a face modi- 
latiuni (vy. ac.). Interva'e l., prin 
răsturnare (v. ae Acorduri l., 
comune ca trepte, cu tonalitatile în- 
rudite: dominanta lui do maior si a 
lui do minor. 4.- Instrumente l., ta- 
când parte din aceeași familie (v. Ac.). 
Inspiratie = 1.- Fiziologiceste, ac- 
tiunea de a introduce aerul in plă- 
mâni (V. RESPIRATIE). 2.- /. artesticd, 
„clipa în care cel chemat e in legă- 
tură cu divinitatea, pentru a crea o 


n 
EH 


AC.). 


wT 


— 





111 





idec, o cugetare, o conceptie muzi- 
cală”. 3.-` Se zice: o /. frumoasă 
sau nereușită; se mai zice: o melo- 
die inspiratd sau neinspirată. 4.- Se 
zice: subiectul operei A e inspirat 
după... luat de acolo, împrumutat, 
dar adaptat la anumite situatiuni, ce- 
rute de cadrul noii lucrări. 
; Instrumental = 1.- Muzică 1., exe- 
cutată de instrumente (v. solo, duo; 
trio, quator, quintet, orchestră, fan- 
tezie, capiiciu). 2.- Structura unei me- 
lodii scrise pentru voce cu dificul- 
tati de intervale si ritm, posibile a- 
proape numai instrumentelor şi nu 
$i vocii. Asa sunt mai toate_.cânte- 
cele curentelor moderne. 
instrumentatie = > Orchrestratie (v. 
ac). | - 


“Instrumente Muzicale 
care, fie prin ele insile, fie prin pro- 
voca?ea vibrațiilor de aer, produc -su- 
nete muzicale. | a 
„Inventarea lor se explică prin ne- 
voia de a se fi imitat vocea ome“ 
nească in diferitele situatiuni sufle 
teşti”. „Trecerea dela suferință la vo- 
josie se redă prin /. cu coarde; to 
dispozițiune duioasă se exprimă prin 
flaut; sbuciumul se arată de obicei 
prin graiul metalic al instrumente- 
lor de alamă; Z. de percutiune ne 
amintesc bătaia din palme, în tim- 
pul jocului”. 1) 7. cu coarde: a) cu 
ercus (vioa'a, viola, violoncelul, con- 
trabasul). Acestea au cel mai impor- 
tant rol in orchestra, fiind cele mai 
bogate in velocitati si nuantdri; bi 
piscate cu degetele (harpa, lira, chi- 
tara, cobza) sau cu o pană (mando- 
lina, titera). Ele dau efecte discrete, 
delicate și subtile; c) lovite cu cio- 


eg 
— 


“cănele, direct (tambalul) sau prin cla- 


viatură (pianul).. Produc armonii bo- 
gate, cu nuanțele cele mai variate : 
Instrumentele cu claviatură au sune: 
tele jijate şi distanțele egale între 
semitonuri; deci convin celor cu auz 
muzical nesigur, spre deosebire dein- 
strumentele cu coarde și arcuş, unde se 
ere auz muzical previs’.2)/. de suflare: 


Aparate 


A) făcute din lemn: a) fără ancie Glu- 
ierul), cava ul, naiul. flautul, picu ina); 
b) cu ancie liberă(eolina,acordeon etc.); 
c) cu ancie simplă (clarinet, clarinet- 
bas); d) cu ancie dublă (oboe; corn 
englez, fagot. contrafagot); B) făcute 
din alamă (tinichea galbenă): a) cu 
îmbucătură, iar buzele instrumentis- 
- tului! joacă rolul de ancie; b) cu culisă 
trombon, trompetă),; c) fără culisa 
(trompeta si cornul); 4) cu ancie sim- 
pla (saxofon) sau dublă (sarusofon). 
3) J. de precutiune (lovire): a) cu 
lame metalice producând şirul cro- 
matic (carillon-ul, celesta) sau cu la- 
me de lemn (xilofonul); b) vase co- 
nice de metal, lovite cu o limbă inte- 
rioară tot metalică (clopotul, Glo? 
ckenspiet); ci cu membrană cu sunet 
determinat (timpan) si cu sunet ne- 
determinat (darabana); 4) 7. numite 
și autofone, din parti din acelaşi 
material, ce se lovesc între ele 
(castaniete, cinbale, trianglu’. 5) Co- 
. loana de aer produsă prin foale 
(cimpoiul, harmonicum, orga si au- 
tomatele respective. (v. TuB). 6) Un 
ansambiu de instrumente constitue o 


orchestră. „Instrumente muzicale ro- 
mânești” . (istorie şi descriere), M. 
Posluşnicu, Cartea Românească. 


Intârziere (în armonie) = Una sau 
două note din acordul disonant, ți- 
nute încă pe acordul consonant rezol- 





Wit; ar corespunde în metrică, cu mi 
mele masculine (v. AC.). 

ex. 1 ' ex? a 

(Kell — |-> -z 

eege elle Ee 

| D =| 2 aa | ee 93 
E 

| — plz = 

SSE 

Intensitate = 1.- Una din cele trei 


însușiri ale unui sunet muzical, anume 
tăria sunetului (V. AMPLITUDINE). 2.- 
Forța de emisiune a unei voci sau 
de rezonanță a unui instrument. (v. 
VOLUM). 

- Interferenţă (a sunetelor) = Sura, 
punerea a două unde sonore. Dacă 
ele pornesc în aceeaşi clipă, se su- 


prapun perfect si sunetul nu suteră. 
Daca. din diferite cauze, este o dife- 
renta de drum, atunci undele se in- 
tersecteaza, la distanţă, în trei puncte; 
aceste intersecţii primesc alternativ 
numele de nod şi vânt. La nod lsu- 
netul e nul; la vânt se produce o 
bătaie care face sunetul confuz. A- 
plicând urechea la nod, nu se aude 


nimic, în schimb, de acolo se aude 
tnai forte sunetele celor două vân- 


turi învecinate. (V. ACUSTICĂ). 
Interludium = 1.- O frază mijlo- 
citoare, executată cu un instrument 
acompaniator, între două_ fraze exe- 
cutate de solişti (voce sau instru- 
ment). 2.- Legătura între două bu- 
cati muzicale, executate consecutiv. 
3.- Un scurt şir melodic al acom- 
paniamentuiui, ce leagă părţile de 
frază ale solistului în timpul unei 
pauze pasagere. 
Intermezzo (v. 


Intermedium = 
AC.). 
ENEO = 1- O compoziție 


instrumentală, serviad ca legătură în- 


tre două acte ale unei lucrări dra-. 
matice. 2.- Un balet cu aceeași me- 


nire. 

Internaționala = Cântecul mişcării 
socialiste, purtând numărul I,a I-a; 
a I-a, de curând a IV-a, după idi- 
ferenta de vederi şi principii a fie- 
cărei grupări. 

Interpret = Tâlmăcitor, artistul e- 
xecutant care are mestesugul de a 
reda cat mai fidel intelesul unei com- 
pozitiuni. Se zice: virtuos /. al lui 
Bach, Chopin, Liszt (piano), al lui 
Paganini (vioară) -etc. (v. BIOGRAFIE), 

Oricare. ar fi felul de artă, se prea 
“supune că interpretul se adresează 
unui auditor cu oarecare gust şi pre- 
gătire. 

Artele văzului mau nevoie de in- 
terpret; ele grăesc direct -privitoru- 
lui. Din contră, artele auzului co- 
munica prin mijlocirea interpretului, 
de al cărui talent şi 
pinde până la ce punct auditorul 
poate îi impresionat, ` ee 


-cundă, 


- nume: 
mare (1—6) pentru major, terta mică 


însuşiri des 


o 


112 


Interval = Distanța dintre două 


trepte (nu dintre dcuă'note pe aceeaşi 


treaptă). A) Din punctul de vedere 
al succesiunii: 1) Z. inferior, cuprinde 
două trepte în -coborire: re—do; E 
Superior, două trepte in urcare: 
do—re. Din punctul de vedere, al 
depărtării dintre trepte. 2) Z. de e- 
fertă, cvartd, 
septimă, octavă, nond, decimă. (v. 
fiecare in parte). 3) Z. consonant, 
tertele si sextele mici si mari; cvar- 


tele, cvintele $i octavele perfecte, a-_ 


dică cele care iau parte la alcătuirea 
acordurilor consonante (v. *Ac.); 7. 
Ijisonant: secunda, septima şi toate 
celelalte feluri de intervale când sunt 
mărite sau micsorate (V. ACORD DISO* 
NANT). 
I. tonicii, cel socotit dela tonică in 
sus: do-mi (treptele 1—3), do-sol 
(treptele 1—5). 6) I. modale, cele 
două intervale ale tonicii; care stabi- 
lesc modul major sau minor si a- 
terta mare (1—3) si sexta 


(1—3) si sexta mică (1—6) pentru 


‘minor (V. GAMA MODULUI MAJOR Si Mis 


NOR). 7) L. atradțiv, tritonul, adică. 
cvarta mărită dintre treptele 431 
ale oricărui ton major sau minor, 


- pentrucă în armonie, treapta 7 e ur- 
“mată (atrasă) de a opta şi treapta 
A e atrasă de a treia lv. BICORD). 8.- 


Răsturnarea intervalelor (V. RASTUR- 
NARE). 9.- /. armonic, care face parte 
dintr’un acord armonic (v. ‘ac.). 10.- 
I~ melodic, care face parte dintr’un 
acora melodic (v. ACL: 

Intona (a) =I.- A cânta cu vocea. 


2.- E greşit spus: muzica militară 


a intonat Imnul Regal, in loc-de: e 
executat. 
Intindere = 


executat dela cel mai jos până la 
cel mai înalt. 7. diferă dela o voce 
la alta si dela un instrument la al- 
tul. Singurul instrument piano are 
sapte octave, adică șirul sunetelor 
posibile de executat dela cel mat 


rm 


cvintă, sextă, 


4) I. enarmonic (v. ac.). 5) 


Pentru voci sau E 
_strumente, şirul sunetelor posibile de 


‘un număr la altul, 


mr nu 


mrotund până la cel mai înalt; dea- 
Gemeen orga mare completă, prin 
kombinarea jocuri'or. Să nu se con- 
funde /. cucambitus (V. ac.). 

Intrada = 1.- Introducere, cateva 
măsuri executate numai de instru- 
mentul acompaniator, înainte de în- 
ceperea solistului. 2.- Trecerea dela 
la o bucată He 
dans! sau de salon. 3.- Riturnelo (pen- 
tru cupletele uşoare). /. repetată me- 
reu de acompaniator, după fiecare 
repriză (v. AC.). l 

Introducere = |.- Intrada (v. ac.). 
2.- Un capitol, adesea in tempo şi 
măsură deosebită, înainte de a intra 
în compoziția propriu zisă. 3.- In 
stil mare, clasic, în special la o ©- 


pera ia numirea de uvertură (V. AC.).. 


Invârtita = Dans popular româ- 
nesc, în tact de 2/4 (v. joc). 

Inventiune = 1.- Puterea de a näs- 
coci combinatiuni în valori de note, 
în şirul intervalelor, în crearea for- 
fnulelor ritmice. Aceasta depinde de 
imaginatia, talentul şi experiența com- 
pozitoruiui, constituind astfel țesutul 
însuşi al unui nou motiv, ca origi- 
nalitate. 2.- Titlul unui gen de com- 
poziţii, datorite maeştrilor clasici, în 
special: Bach si Scarlatis. 3.- Corn 
si trompetă de Z., instrumente din 
secolele trecute. 

Inversiune = 1.- Riasturnarea (v. 
AC.) unui interval, unui acord, etc 2.- 
Răsturnarea rolului vocilor între- 
ele, întrun dublu contrapunct. Aa 
Trecerea unui motiv, printr’o -imita+ 
tie, intr’o desvoltare polifonica. 4- v. 
CANON INVERSAT. 

Joan Damaschin (Sfântul) = 
numit reformator şi compozitor de 
muzică bisericească ortodoxă. Născut 
în 676 în Damasc. Fiind un bun o: 
rator, căpătă, pe lângă pronumele 
arab de Mansur, pe cel de Rédu-de- 
Aur. S’a retras pela sfarsitul vietii, 
în mânăstirea Sf. Sava, de lângă lIe- 
rusalim, unde s'a îndeletnicit cu scrieri 
literare, teologice şi in special «cu 
muzica bisericească si unde muri în 


Dicţionar Muzical. — A. L. Ivela 


Re- 


113 


760. El a orânduit muzica bisericii 
creştine ortodoxe, după cea 'grecească 
și a făcut o carte intitulată Octoih, 
după numele celor opt glasuri bise- 
ricesti, lucrare ce a fost desăvârşită 
mai târziu cu patru Co de loan 
Cucuzel (v. Ac).  . 

Josef in Egipt — Operă in trei acte 
de ‘Méhul, cuvinte de Alex. Duva} 
(1807). 

Iphigenia in Aulida = Tragedie- 
operă in trei acte, cuvinte de Rol- 
let, muzica de Glück (1774). 


Iphigenia în Taurida = Tragedie ` 


lirică în patru acte, cuvinte de Guil 
lard, muzica de Giiick (779), 

Iper, v. Hiper. 

Ipo, v. Hipo. 

Iporoi (in psaltichie) = Semnul a 
numit vocală, care coboară două to- 
nuri treptate: 


Ipsili (în psaltichie) = Semnul 4 
numit vocală, care suie patru .tonuri 
sărite. 

Irmologhion = Carte care cu: 
prinde modele de cântări religioase, 
numite irmosuri (V. Ac.). 

Irmologic (in psaltichie) == Sem- 


BE 


xX S : e 
nul y care arată o mişcare v:oale, 


veselă, ca în catdvasii (V. AC.). 

Irmos = Melodie bisericească mo- 
del, dupa care se pot canta ŞI tro- 
parele. ` 


lrod = Numele moldovenesc al 
vicleimului (v. AC.). 
Ison (în psaltichie) == 1.- Sem- 


nul “== numit vocală, „nici sue, nici 
coboară, ci repetă sunetul notei pre- 
cedente”. 2.- Notă prelungită (de o- 
bicei tonica) pe o singură vocală, 
pe care isonarii o tin tot timpul cât 
psaltul intoneaza melodia. ` 3.- Fig. 
Tine dsonul, confirmă din condescen- 
denta părerea altuia. , 
Isonar = Cântăreț de biserică, a- 
jutor de cântăreț, care fine isonul. 
Issouard N:colo(1775-1818) = Din 
Malta debutează în 1795 la Bolonia, 
ca compozitor de opere. Pleacă la 


8 


Î 14 





Paris, unde compuse opere comice 
(Cendrillon), apoi scrise Joconda, 
care trece drept cea mai bund lu: 
crare a sa. Scrise psalmi, cantate, lie- 
duri, etc. 

Istoria muzicii = Stiinta care se 
ocupă cu cercetările asupra în- 
ceputurilor şi desvoltäriior, cunos- 


tințelor muzicale, in toate ţările și 
in toate timpurile, stabilind: epocile, 


cercetând izvoarele principale repre- 
zentate prin maeştrii respectivi. 
Istoriograi muzical = Cercetăto-~ 


rul care aduce o contribuție de samă 
în istoria muzicii, fie în genere la 
diferite popoare, fie în special la 
poporul sau. Ex.: istoriografi fran- 
cezi celebri (ai muzicii 
Fétis, Conibarieu, Romain Rolland; 
german, cel mai de samă: Hugo Rie- 
mann: romani, sar putea considera 
ca atare: D. Cantemir, N. Filimon, 
T. T. Burada, D. Oilănescu- Ascânio, 
Zdierg. Titus Cerne si de curâad: M 
Gr. Pcs'usnicu. 

lubal = 1.- Fiul Jui Lameh, äer) 
cântăreț in istoria omenirii, pomenit 
de Biblie în cartea Genezei (4, 21) că 
ar fi sunat din vioară si harpă. 2.- 
Nume dat unor colectiuni de cântece, 
de obicei bisericeşti 

Ivanovici Joan = Inspectorul mu- 
zicilor militare din România. Foarte 
gustat prin nenumăratele valsuri si 


compoziții de salon, mult cântate şi 


răspândite, în special valsul Va/urHe 
Dunării, cu care a debutat (1880) şi 
care a trecut granița; s'a popularizat 
pe cuvintele: ,,Barca pe valuri salta 
acor AR executată, pela concerte de 
ansambluri de cor şi orchestră, cu 
alte versuri de Soricu. 


universale): 


sau poporane. 
de cântări 


Ivela Levy A. = Autorul acestui 
dicționar. Născut în Bucureşti în ISIS- 
A tăcut liceul Mihai-Viteazul, a ur- 
mat medicina, pe care a părăsit-o în 
cursul studiului, din cauza survenirii 
infirmitatii văzului. Atunci a urmat 
la Academia de muzică si arti dra- 
matică, chiar in anul înființării (1900), 
la clasa de piano a profesorului Vo- 
rias, armonia cu Kiriac, contrapunctul 
cu Cohen-Linaru, obținând paralel, cer- 
tificatele oficiale dela Conservator. Ca 
student diletant, publicase bucăți de 
salon. (pentru voce si piano), apoi, ca 
profesor de muzica la diferite şcoli 
secundare, ‘a publicat pe ogorul di- 
dactic manuale de Solfegii, Orpheus 
(pentru cursul .superior), 5 Albume 
de coruri, culese si originale, pentru 
cursul secundar, 3 Lira Maestrului 
şi Lira Scoldrului, pentru invata- 
mantul “muzical după auz. A dirijat 
la Arenele Romane, la Expoziţia diu 
1906, cu ansamblu de una mie voci, 
cu orchestră, din diferitele şcoli se- 
cundare şi primare. Ca profesor la 
„Vatra Luminoasă Regina Elisabeta”, 
s'a bucurat de atenția augustei înte- 
meietoare. Ca organist și sef de cor 
la Catedrala Comunităţii Spaniole, a 
scris o colecţie, Jubal, cu peste 200 
religioase setardice tradi- 
tionale, adaptate sr originale, pentru 
orgă, orchestră, cor si solo, in mare 
parte inspirate si compuse anume pen- 


tru rarele mijloace vocale ale repu- 


tatului tenor Alberto della Pergola, 
primul oficiant la această catedrală. 
I. are bucăţi de orchestra şi can- 
tate p. solişti, cor şi orchestră, cu 
care s'a produs în nenumărate con- 
certe, la Ateneu, Teatrul Eric. eic. 





J = Consonanta  siflanta. 

Jad n Solomon (1831—1902:-= 
Piafist și compozitor, elevul lui Liszt, 
apoi şi al lui Hauptmann la Lipsca, 
unde /. funcționa ca profesor și di- 
rijor la Conservatorul de acolo. A 


lăsat numeroase. lucrări didactice, in 
special tractate de armonie, compo- 


zitie şi orchestrație, deasemenea co- 


ruri, uverturi, serenade p. orchestră 


si p. piano, concerte p. piano, muzică ` 


de camera, etc. 
_Jamb, v. lamb. 

JazzBand = O grupare de in- 
strumente sgomotoase, care, acompa- 
niind melodiile dansurilor moderne, 
produc un efect ciudat, excentric, e- 
xotic. Sistemul e importat din Ame- 
rica. y 





Baschim Josef (1831—1907) = Vio- 


lonist în genul clasic. Profesorul ce-. 


tebrilor violonişti hubelick, Huber- 

manu, etc., etc. Compozițiile sale con- 

stă din trei concerte p. vioară, va- 
E 


riațiuni p. vioară şi alte „bucăți eu 
orchestră, mai multe uverturi,. lucrări 
p. piano, cât şi o metodă, compusă 
din trei caiete, p. studiul viorii. 

Joc = 1.- (Popular) Dans Ge ac.). 
2.- (La orgă). Un grup de tuburi 
construite din anumit material, care 
produc dealungul tastelor sunete cro- 
matice cu un anume caracter, ca tim- 
bru, sonoritate si intensitate. Se- zice: 
orga sau harmonium are patru jocuri, 
când fiecare tastă, prin deschiderea 
registrelor respective produce acelaşi 
sunet cu patru efecte deosebite. Deo- 
sebit se pot rezuma printr’un alt re- 
eistru (de mână sau de genuchi) com- 
binarea tuturor jocurilor laolaltă. 3.- 
In “armonie sau contrapunct înflorit, 
un desen deosebit la un instrument 
care ornamentează melodia principală; 
de obicei la flaut, flageolet, etc. 4.- 
J. de clopote (Glockenspiel) a) mai 
de mult, un sir de clopote care ipro- 
duc sunetele în gamă, care lovite cu 
ciocănaşe,. produceau diferite cântece; 
b: carillon. (v. AC.). 5.- J. de scenă, 
expresia fizica ce da actorul dramatic, 
sau cântărețul de operă, prin mişcări.. 
gesturi, mimică, etc., exteriorizând, pas 
cu pas, starea sufletească a fiecărui 
moment din mersul acţiunii. Un cân- 
taret de operă pierde mult dacă are 
stângăcii în jocuri de scenă. 6.- Jocuri, 
spectacole publice la cei vechi. Jo: 
curi'e populare românesti constitue una 


116 


cin preditectiile tradiţionale ate po- 
porului. Jocuri cu caracter şi conți- 
nut “religios şi dramatic: Vicleimal 
(v. AC.) sau istoric: că/usarii (v. AC.). 
Altele cu caracter amuzant; satiric: 
brezaia, sau cu caracter superstitios: 
raparudele. Toate acestea apar la e- 
poci anumite ale anului. Deosebit suni 
socurile care se obisnuesc în tot tim- 
pul anului. Unele'sunt generale, adică 
se joacă în toată România, anume: 
hora, sârba şi brâul; kord are va- 
r)antele: boierească, a unirii, dela fii, 
a Severinului si în două „părți. In 
forma de horă: Jianul, Resteul, Troa- 
ca, Ota, Ovreicufa, Birul greu, Trei 
păzeşte; tot în formă de horă, dar 
cu versuri cântate cu vocea, de ju- 
cători: Alunelul, Să'cioara, Lugojana; 


intine, iarăși în formă de hora, dar 


însoţite de chiote: Sultănica, Mânioa- 
sa, Barlaboi. In formă de sârbă: Sârba 
dreaptă, Sârba în două părţi, Sârba 
oltenească, Chindia, Brâul, Sârba trei 
ciocane. Jocuri. locale: Mureseanca, Lo- 
gojana, Tărășelul, Olteneasca, Ma- 
rioara, Mânioasa, Romana, Romanul, 
Hategana, Brdileanca, Ardeleneasca, 
Din punctul de vedere al grupării 
jucătorilor: în perechi ide câte doi: 
Ca la Breaza, Invârtita (câte dat si 
câte trei), Ardeleanca, Doi de mână, 
Lugojana. In două coloane de perechi 
se joacă: Ciobănașul, Banul Mărăcine, 





Hora Ielelor, Romana și Mureseanca- 
N. B.—Mare parte din aceste dan- 
suri au fost oranduste prin scoli și 
societăți, de către apreciații maeştrii 
de dans din generația trecută: Mo- 
ceanu st Velescu. Jocuri scolare este 
titlul unei interesante lucrări publi- 
cată de maestrul'de gimnastică G. lo- 
nescu, cu cântece de Grigore Teo- 
dosiu, ediția Steinberg, 1905. 
Jongleur = 1.- In evul mediu, mu- 


zicant care cânta din sat în sat, ca 


şi un menestrel din Franța. 2.- Azi 
a rămas în înțelesul adeseor: ironic 
al unui artist de rând, scamator, sal- 
timbanc sau în înțeles serios, de a- 
crobat, cu mişcări de multă abilitate. 

Jora Mihail Născut la Roman 
în 1891; licenţiat în drept dela Un, 
versitatea din laşi. Studiile muzicale 
le-a facut la Lipsca si Paris. A Scris: 
Suita Simfonică in re minor, cu care 
a obtinut premiul Enescu (1914), Po- 
vestea indică si Privelisti moldove- 
nesti. Face parte din pleiada tineri- 
lor compozitori romani care tind a 
înălța cât mai mult prestigiul melo- 
diilor româneşti, luându-le ca temă in 
lucrările simfonice. 

Justeta = Calitatea unei exectutiuni, 
solo sau ansamblu, de a reda cu 
perfectă preciziune sunetele şi acor- 
durile cu nuantarea, lor. Contrariul 
justetii este detonarea sau disonanta. 





Keman (Cheman) = Mecht instru- 
ment, format din o nucă de cocos, a- 
coperită cu o piele, răzimată pe un 
picior si un cordar egal de lung, tcu o 
singură coardă. Gâtul rotund, de o- 
bicei de abanos, frumos sculptat, nu 
poartă diviziuni şi «e terminat. prin- 
tr'un cuier de fildeş. Coardele de păr 
de _cal (60 de fire) sunt acordate fin 
cvartă. Lungimea e aproximativ de 
un metru”. (După Mih. Gr. Poslus- 
nicu), | | 


“Kemkem = Vechiu instrument e- 
giptean (inchinat zeitei Isis), constand 
din patru coarde pe care se lovește 
cu un bastouaș. >- 





Kernres = Sărbătoare patronală cu 
procesiun:, mascarade si dansuri, in 
Belgia si Olanda. 


King == Vechiu instrument chine- 
zesc (de-acum 4000 de ani), constând 
dintr’un şir de pietre aşezate pe un ca: 


DNA 


dru; lovite cu un baston, produceau 


sunete diferite, 


ct] 





. Kiriac Dumitru (Georgescu) = U- 
nul dintre cei mai popularizati com- 
pozitori români, născut în . București 





la 1866. A tăcut Conservatorul la 
Paris, sub  Pessard (armonia), Du. 
bois (compoziţia), apoi la Schola Can: 
torum (cu d'Indy). Tot la Paris a 
servit şt ca maestrul corului la Ca- 
pela Română. Reîntors la . Bucureşti 
în 1900, a fost primul profesor de 
armonie la Academia de Muzică, tnte- 


118 


mejată în acel an şi imediat a trecut 
ca profesor de principii şi armonie la 
Conservator (după G. Brătianu), unde 
este şi astăzi (1926). A întemeiat in 
1901 societatea corală Carmen. (N. 
AC.). Este un harnic folklorist mu- 
aical. A scris multe coruri religioase 
ortodoxe tcinci volume), cântece po: 
pulare armonizate, Imnul Incoronă- 
rii Regelui Ferdinand şi Reginei Ma- 
ria (Alba-Iulia, 1922). Are o remar- 
cabilă activitate în muzica didactică si 
multe din cântecele sale 'școlăreşti, 
publicate în revista „Lumea Copii- 
lor”, sunt foarte răspândite. i Este 
dascălul multor generații dintre ac- 
tualii profesori. La 20 şi 21 Noem- 


brie, cu’ prilejul împlinirii a 25 de ani 


dela fundatia societății Carmen, mae- 
strul Kiriac a fost sărbătorit ca fun- 
datorul şi sufletul aceste: grupări co- 
rale de educaţie nationali. 

Kirschl Adolf = Compozitor de 
coruri pentru voci bărbătești. Născut 
la Viena în 1859 à 

Klenk Robert = Ilustru profesor 
de vioară, timp de 40 de ani, la Con- 
servatorul din Bucureşti, autorul u- 
Hei magistrale metodă dé vioară, in- 
trodusă. şi prin școlile din 
tate. Fost între primii elevi ai lui 
Fiechtenmacher. 

Kreisler Fritz = Virtuos violo- 
nist, näscut Ja Viena in 1875. Elevul 
liú Helmesberger, Massart si Déli- 


1831. 


straina-: 


bes; a publicat o serie de bucăți veche 
pentru vioară, 

Kreuzer Rudolf = Născut la Ver- 
sailles în 1766, mort la Geneva in 
Fiu de violonist, devine și el 
mare violonist şi la vârsta de 13 ani. 
scrise primul său concert de vioară, 
fara a avea idee de teorie. Tatăl său 
murind, el îl înlocui la Capela Re- 
gală. Ca violonist, apoi ca solist la. 
orchestra teatrului italian, prima sa 
operă fu Joana @Arc la Orleans 
dupa care urmară aproape 40 de o- 


“pere. Ca profesor a scris: 40 de 

studii p. vioară, 19 concerte, mai | 

multe sonate, etc. 7 $ 
Kuhlau Friedrich — Născut ` S 


Welsen (Hanovra) in 1786, mort 
1832 la Lyngbye, lângă Copen 
In anul 1810 fu numit muzicant ať 
Casei Regale şi compozitorul Curţii, 
In 1828 fu numit profesor. A scris: 
Castelul Hotitor, Eliza, Lulu, Hdrpa 
vrăjită, Hugo si Adelaid: ,o scenă dra- 
matică, Euridice si -muzica lui Frlen- 
hitgel si a lui Shakespeare. K. este 
încă st astăzi gustat prin sonatinele 
pentru piano, nelipsite la începători. 

Kyrie Eleison = 1.- Cuvânt grec 
invocând: pe Domnul e primă parte 
şi cea mai importantă a’ unei messe. 
2.- (Ortodox) „Doamhe: milueşte!”. 
Rugăciune scurtă ce se canta la în- 
ceputul liturghiei. Se mai zice și în 
sens de „slavă Domnului!”. 


La = Sunetul muzical după care 
se acârdează instrumentele si se o- 
rienteazd cântăreții, pentru a găsi to- 
nalitatea, folosindu-se în genere de 
diapazon sau camerton. Este treapta 
a şasea a gamei model do major şi 
treapta întâi a gamei model Jo mi- 
nor. In calcularea vibraţiunilor se ia 
ca punct de plecare Zei din octava a 
treia, care are 435 de vibrațiuni pe 
secundă. Numele vine dela începu- 
tul versului : Zabii reatum (vy. sis- 
TEM  ARIETIN). | 

Labiale = 1.- Consonantele pro- 
nuntate cu buzele: b, PZ Tuburi so- 
nore unde simetul se provoaca prin 
deschizitura unuia din capete. ` 

Labirint (melc) = Partea organu- 
lui auditiv unde se: reflecti vibra- 
țiunile sonore ce au lovit timpanul. 

Labisatio, v. Bebisatio. 

Ladă de rezonanță = Cutia de 
lemn, necesară oricărui instrument. de 
coarde, pentru a da putere sunetelor 
produse de vibrafiuni. Materialul, for- 
ma, distanțele si dimensiunile sunt 
orânduite după calcule precise, în ve- 
derea efectelor de timbru, înălțime 
şi intensitate, ale fiecărui sunet în 
parte. 

Lagrimoso = Duios, tanguitor, că 
nuanță. ; 

Lat == Lucrare poetică scurtă, u- 
meori narativă, alteori lirică, întovă- 
răşită de o muzica duioasă si plân- 
zătoare. „Cuvântul dai, ~intrebuimtat 
de Proventali spre a arăta cântecul 
pasărilor, a trecut pe urmă cu insem- 
narca de plângere”. 


ge 


Laie (muzică, stil) = Ceea ce nu-i 
eclesiastic, bisericesc, adică lumesc. 

Laitmotiv, v. Leitmotiv. Š 
- Lakmé = Operă comică celebră în 
trel acte de Délibes (1883). 


Libretul 
de. Gondinet si Ph. Gille. | 
Lato Eduard (1830—1892) = S’a 


născut la Lille şi a murit la ‘Paris. 
Este unul din reprezentanţii cei mai 
de cinste ai şcolii moderne franceze, 
A scris operele: Fiesco şi Regele 
Wsului, (cu un foarte mare succes), 
o rapsodie norvegiană, celebra Sim- 
fonie spaniolă şi câteva alte concerte 
pentru vioară şi piano. | 
Lama =: Uşoară placă elastică, în 
genere metalică, care produce sune- 
tul; la unele instrumente, prin lo- 
virea cu ciocănașul, direct pe lamă 
sau prin claviatură, la altele prin 
curent de aer :(V. HARMONIUM). 
Lamento = 1.- Rugăciune de plan- 
gere, făcând parte din scone ca- 
tolic, la anumite_sărbători; 2.-,,Com- 
poziție în timp lento, evocând senti- 
mente triste, melancolice ori funebre’’. 


Lampons = Cântec de petrecere, 
cu refrenuri ce se încheie cu „lam- 
pons”, 


Lăncieri = Dans (ieşit din modă), 

ca un cadril dublu, cu muzica unica - 
în cuprinsul a 5 figuri, gratioasa 
și elegantă. 
_Landler sau Linderer = Dans vioi 
în 3~timpi, căruia Beethoven, Schu- 
bert, Weber, le-au dat tm Trang ca- 
racteristic in lucrările simfonice. 

Langharp == Harpă norvegiană cu 
7 coarde. 


120 


La: 
d 





Langspiel = Specie de violină pri- 
initiva islandeză, cu 3 coarde: 2 la 
unison pentru melodie si una la oc: 
tava de jos (ca un fel de hang), 

Languette = 1.- Ancie (v. Ac.). 
2.- Mică placă de scândură, prinsă 
de tastă la capătul dinăuntru, de care 
se prindea pana la clavecin. 

Lapa = Trompetă lungă, obișnuită 
la muzicile turcești. 

Largando, v. Allargando. 


Larghetto = Termen de “mişcare 
sau tempo, aproape asa de rar ca 
largo. 


Largo .=— Termen de mişcare sau 
tempo, rar de tot, ca si lento Av. Ac.). 
L'arigot sau Larigot = 1.- Vechiu 
Huier francez. 2.- Astăzi, joc de orga. 
Laringe (gatlej) = Porțiunea su- 
perioara (in formă de gură a unei 
pâlnii) a tubului respirator, destinată 
în special jonațiunii (v. Ac). Situat 





în gat, înaintea faringelui, înapoia 


bazei limbii, comunică sus Ti tarin 


gele, de care-l desparte epiglota, care 
în înghiţire. astupă glota (v. Ac.); in 
jos se continuă cu-traheea. Inaltimea 
la care se găseşte /., variază cu 
vârsta şi. sexul (la iba A mai co- 
borit ca la femeie).-Tot astfel va- 
riaza.. sii dimensiunile; mai mari la 
barbat decat la femeie; -cresc 
până la pubertate, când se desvoltă 
repede, pentru a continuă. apoi încet 
până. la 20—25 ani, cand dimensiu- 
nile sunt definitive. Nu există până 
acum o explicaţie satisfăcătoare asu- 
pra relatiunit dintre Z., coarde vo- 


încet 


cale şi organele genitale, atât de c- 
vidențiată prin ceea ce se numeşte 
„Schimbarea vocii” la adolescenți (v. 


_CASTRAT). 


Lassus Orlando = Născut în 1520 
la Mons si mort nebun, ü 
in 1594. A fost unul TF cei mai 
mari muzicanți ai secolului XVI. Ca 
copil a fost răpit de 3 ori, pentru 
vocea lui frumoasă. Pentru meritele 
sale de compozitor, împăratul l-a ri- 
dicat la rangul de nobil, conferindu-i 
insigna: diez, bemol, becar. A avut 
o activitate considerabilă (peste 2000 
de lucrări), alcătuită din Psalmi, Mo- 
tete, Messe, Cântece si Madrigale. 
de o expresivitate $i simplitate unice 
în timpul său. 


Lăturaş = Lăturalnic, derivat pla- 
gal, vorbind de mod sau glas (v.Ac.): 

Lauda = 1.- Imn, odă (v. Ac.). 2.- 
grup de cântări, în rugăciunea de 
dimineaţă, cu texte din psalmi; 3.- 
O procesiune de amatori, cari la u+ 
nele sărbători, în haine albe-si lumâ- 


nări aprinse, Olimdan cântând, - dän 
biserică în bisera. 
Laureat = 1.- Cel care a terminat 


cu succes studiul complet al unui 
Conservator sau -Academii de .mu- 
zică; -2.~ Cel care sa obținut o Mis, 
tincțiune, un premiu pentru o lus 
crare artistică. = e 

Lauri = 1.- Plantă de dan. 2.- 
Frunzele de măslini din „care se fä- 
ceau coroanele pentru premii meri- 
tate de poeţi sau artişti: 3.- Lauda 
către cei triumfători. 


Lăută = Vechi instrument Ta coar- 
de, cu lada de rezonanță bombată, cu 
gat si cuier răsucit. A fost cunoscut 
de Arabi sub numele de „al-aut” şi 
se crede că a fost adus în- Europa 
în timpul cruciatelor. Ea e premer- 
gitoarea mandolinei, cobzei, _ghitarei, 
etc, dar in special a instrumentelor 


din familia violinei, căci, ca şi a- 
ceasta, intrebuintarea -lăutei era mm 
special pentru a acompania vocile, 





Lautar (v. TARAF) = I.- In genere, 
orice muzicant popular ambulant (de 
obicei tigan), purtând din loc în loc, 
cu vocea şi cu linstrumente, cânte- 
cele populare şi dansurile la modă. 
La dânşii, folkloristii pot găsi is- 
vOare interesante de cercetat; 2.- Mu- 
zicantul profesionist care execută din 
memorie, după auz, mai întotdeauna 
schimonosind adevărata me'odie: cântă 
lăutăreşte (v. Barsu LĂUTARUL). 


Lentz: Lăutarii noştrii, de C. Bo- 
bulescu. a : 
Lazăr sau Învierea mare == Can- 


tală pastorală, datorită lui Schubert 
41820), | 

Lazăr Filip = Unul din compozi- 
torii remarcati, din 'pleiada tinerei ge- 
nerații de muzicanți romani de as- 
tăzi. S’a născut în Bucuresti în 1893, 
unde a făcut conservatorul de piano 
(clasa d-nei Saegiu), armonia cu Ki- 
riac, contrapunctul cu Castaldi și com- 
poziția a studiat în străinătate. A 
scris, cu .succes, lucrări simfonice, `u- 
nele pe motive populare româneşti; 
a publicat: 2 suite p. pian, o baga- 
telă p. contrabas şi pian (Universal- 
Edition, Viena), două cântece de dor 
şi unul vesel (ed. Durand & C-ie, 
Paris); „Two Roumanian Folk-Dan- 
ces” fed. Oxford University Press, 
Londra); „Divertisments” p. orche- 
stra (Universel-Edition, Viena), „Tzi- 
ganes’’, scherzo p. orchestre (ed. Du- 
rand! & C-ie,' Paris), 

Lazeasca = Hora introdusă. de Lazi 
(populaţ.une turcească de lângă. Ma- 
rea Neagră) în Moldova si trecută 
de aci si în Muntenia. 

Leagăn (cântec de) = 
AC... 

Lebada =. Fig. Cen poziorul care 
produce 


Bercett. se (v. 


lucrări reuşite, duioase, 
a Linh Cântecul lebedéi, atma 


namg: 






egato 
peste două sau mai multe note; daca 


două note unite prin legato, repre- 
zinta unul si acelaș sunet, sunetul al 


121 


Ege. 





w 


doilea se execută in continuare, fără 
întrerupere; la solfegii fără a se pro- 
nunta din nou numele notei. 2.- Por- 
tament (v. ac.). 3.- Executarea suc- 
cesiva a notelor ca o perfectă conti- 
nuitate, fără întrerupere de respira- 
fie sau degetatie, tuseu. 4.- O frază 
întreagă executată in ZL. 5.- Z. deter- 
mină o ‘sincopt (v. AC.), dacă arcul: 
trece dela o măsură la ata. Tot asa 
la contrapunct in sincopă . 

„Legendă = 1.- (lit.) Povestire cu 
subiect liric; transmisă din gură in 
gură, cu privire la o persoană, o în- 
tamplare,. un edificiu, o plantă,etc. 
Ex.: Legenda Mânăstirii Arges, 
Mama lui Stefan-cel-Mare, Legenda 
randunicii, etc. Povestea poate fi 
numai o imaginatie sau să aibă chiar 
un fond de adevăr ce s'a alterat, 
trecut din gură în gură, după verva 
povestitorului sau nevoia localizării. 
2.- (In muzică), „O compoziție instru- 
mentală cu efecte onomatopeice, ur- 
mand în forma si expresia ei muzi- 


cală, mersul variat în ritmuri și nu- 


ante al istorisirii unei legende”. 3.- 
Legendă dramatică, O compoziție pen- 
tru instrumente și. voci, solişti SĂ an- 
samblu, pusă pe textul unei. poves- 
tiri dramatice. In româneşte: „Mama 
lui Stefan-cel-Mare’, de Gh. Dima, 
„Meşterul Manole” de I. Mureşanu,. 
ambele executate de ,,Carmen’’, pre- 
cum si de „Reuniunea corală: din Si- 
biu”, la Teatrul Naţional din Bu- 
curesti, cu priiejul sărbătorilor As: 
tra”, lunie, 1924, sub bagheta mae- 
strului N. Oancea, 


Leitmotiv = Fragment” melodic 
(imaginând o situaţie anumită] luat 


ca bază într'o lucrare orchestrală; 
el e repetat mereu in cursu A 
rii, trecând la diferite instrumente, 


sub diferite mişcări si’ tonalități, spre 
a aminti mereu situațiunea dela înce- 
put, Wagner dă cele mai tecunde 
exemple ta leitmotiv. El este ini- 
tiatorul şi  maest:ul acestui gen. 


“Leneş = La cei cu muzica’ mili- 





tară sau orchestră, cari execută in 
genere dupa note scrise, semne de a- 
breviatte (v: AC.) căci economisesc scri- 


sul; şi inlesnesc cetirea in fuga exe- 
cuției, 
Lentissimo == Foarte, foarte rar, 


termen de mişcare. 

Lento = 1.- Rar de tot, termen de 
mişcare sau tempo, ca st largo. 2.- 
Titlul unui capitol dintro compozi- 
ție, spre a fi executat în acest tempo. 


Leoncavallo Ruggiero (1858-1919). 


Reputat compozitor italian din zi- 
lele noastre, 
(v. ac.) devenit celebru prin opera 
sa Pagliacct (Paiate), libretul ṣi mu- 
zica de acelaș; precum şi prin Bo- 
ema: 

Lesto Uneori, in loc de piano 
(ușure!: ca nuanţă). 

Levit = In vechime, cântăreț din 
breasla slujitorilor muzicanți a: stră- 
lucitului templu din: Ierusalim, al re- 
gelui Solomon. Erau în total 3000 
de cântăreţi, grupaţi după voci şi 
feluri de instrumente. Formau o castă 
specială, aveau şcoli de pregătire şi 
erau sata la toate ceremoniile reli- 
gioase. } 

Libitum, v. Ad libitum. 

Libret = Textul, cuvintele unei lu- 
crări de teatru’ pe care e COnpusă 
muzica unei ` opere. 
stitute o lucrare dramatică. 

Libretist Poetul, literatul care 
crează subiectul şi desvoltă, în ver- 
suri sau proză, o acțiune dramatică 
după care compozitorul face muzica 


oon 
— 


ee 
=x 


elev al şcoalei veriste 


L. Singur cone. 


uniti spectacol de operă. Ex.: opera 
„Africana” (v. ac.), lidretul de Scribe, 
muzica de Meyerbeer. Sunt ; opere ` 


unde -compozitorul -e in acelaş timp. 


şi libretist (v. LEONCAVALLO, WAGNER, 
etc.). In tot cazul, L. se subordo- 
nează cerințelor compozitorului, acolo 
unde acesta din urmă socotește că e 
nevoe de o cavatiriă, dé“ un duet, de 
efecte de ansamblu, etc. 

Licenţă == 1... Poeticd, gresala per- 
misă poeților, de a călca reguli de 
gramatică, pentru a înlemi, după ce- 


rințele rime: și ritmului, exprimarea 
unei imagini frumoase sau a unei 
idei noi. 2.- L. muzicală, călcarea. 
voita a legilor de armonie sau con- 
trapunct, in vederea unui anumit e- 
fect. Ex.: cvinte consecutive, între- 
buintate de maeştrii moderni, cu de- 
plină ştiinţă. 

Liceu muzical = Scoală de muzica 
conservator. 4 
Lichide (linguale, palatale: = Cone 


ai 


sunantele pronunțate aplicând limba 
pe cerul gurii: te, 
Licinic = Trompetă. | | 
Lid, v. Lied. | 
„Lidian = 1.- Mod autentic în ve- 
chea muzică greco-orientală (v. MOD). 


2.- In psaltichie, glasi al treilea ív. 
OLAS). 

Lied = 1.- In genere, orice cântec 
cu vorbe. 2.- O compoziție severă, 
pe cuvinte exprimând, intr’o forma 
muzicală poetică, un anumit senti- 
ment, expus in mod clar şi emoţio- 
nant. 3.- L. fără cuvinte, compozi- 
tie numai instrumentală, cu acelaş Ca- 
racter ca melodie si frază. Ex: JZ. 
Mendetssohn-Barthold y, Schubert şi 
Schuman, sunt maeştrii reprezentanți 
ai liedurilor clasice. | 

Liedertafel = Sală de eiert si 
productiune a muzicantilor amatori, 
constituiti în societate amicală. Pre- 
sedintele grupării e numit ,,Lieder-. 
vâter”, iar membrii „Liederbriider””?. 
In alte părți, aceste grupări se ni- 
mesc „Liederkranz”. (v. REUNIUNE co- 
RALĂ). — 

Ligură = Vechiu istiu nent de coar- 
de, ajuns până la preferință, la cân- 
tăreți» din evui-mediu, apoi decăzut 
prin’ intrebuintarea’ lor de către” rii- 
zicanții ambulanți cersetori {v. LIRA’ 
MENDICORUM), 

Limba sau punte (a instrumente de 
carde cu arcuş) = Te O placă cu 
fafa convexă, de obicei, din abanes,. 
întinsă dealuigul si deasupra gâtului, 
latindu-se din ‘ce în ce, până aproape 
da calus. L. serveşte ca punte: de 'rea- 
zăm în apăsarea degetelor pe coarde. 





123 


RR e 


Ze E elită, limbaj poetic W. 
zie). 


Limbaj = 1.- In genere, un fel 
de a se da a înțelege prin gesturi 


şi semne după învoială. 2.- Un fel 
de a se exprima: urit, aspru, cu- 
Viincios. 3.- L. muzical, o melodie 
menită a exprima o anumită gân- 
dire; ex.: fiecare melodie a gorni- 


stului reprezintă un anume ordin, e- 


xecutat cu sfințenie de soldați: adu- 
narea, rugăciunea, atac, etc. 

Linguale, v. Lichide. 

Linii suplimentare Sau ajutatoare 
=: Cele de dedesubtul sau deasupra 
portativului, pe care se scriu notele 
mai joase sau mai înalte decât cele 
ce încap pe portativ. L. S. trec ‘prin 
mijlocul notelor sau sunt. deasupra 


ori dedesuptul lor, după cum ar D 


o notă pe linie sau pe spaţiu, (căci 
Pe Se sunt imaginate ca linii întregi 
adaose peste cele ale portativului, dar 
desenate numai părticica din dreptul 
notei, 


` — re 

ce op 
er Es a 
. e 


Liră = TE In literatură (lig.), in- 
spirație poetică. 2.- In muzică, in- 
strument legendar clasic şi religios, 
al antichității grece. La început avea 
numai 4 coarde, aplicate pe carapa- 


cele unci broaşte testoase, producând , 


sunetele mi-fa-sol-la. Legi~severe in- 
terziceau sporirea. lor. Totuşi, prin- 
tul Coreba din Lidia a adăugat a 


5-a coardă; filosoful Pitagora, până 


ia a 8a şi în urmă, alţii, până la 
18 coarde. Lira e considerată ca pre- 


mergătoarea ghitarei şi a harpei eg 
3.- La Grecii moderni, un fel 


AC. ). 
de vioară (rebab) cu 2, 3—4 coarde. 
4.- In Italia, în secolul trecut, în 
formă de violă: a) L. da braccio, cu 
7 coarde pe tastă. şi două alături; 
b) L di gamba (picior), cu 12 coar- 
de pe tastă si două alături. 5.- In or- 


Seck i 


chestrele de azi, instrument cu lame 
bătute cu ciocane, cu efecte de ca- 
rillon {v. ac.). 6-7. mendicorum, 
(a cersetorilor), ligură (V. ac.). 

Lirenka = Instrument polonez cu: 
3 coarde și ladă de rezonanță, ca' şi 
cobza, servind ca acompania ment: 

Liric = 1.- Gen L., gruparea felu 
rilor lucrărilor literare sau muzicale, 
al căror conținut arată sentimente de. 
iubire, de bucurie, de tristeta, de 
suferință, "etc, cântec, ‘romantd, 'ele- 
gie, idilă, odă, imn, etc. 2.- Operă 
lirică, un subiect sentimental, amoros. 
3.- Teatru L., special pentru specia- 
cole artistice, de operă, comedie şi 
dramă. 4.~ Dicfionar L. sau de opere, 
de Fel. Clément şi P. Larousse, Re- 
pertoriu preţios si bine informat, con- 
ținând în ordinea alfabetică, darea’ 
de seamă criticà a principalelor Da 
pere muzicale (1869). | 

Liszt Franz = Născut în 1811 la 
Reding în Ungaria, mort în 1836 la 





Bayreuth, celebru” şi clasic pianisti un- 
gur, chiar cel, mai virtuos din. vre- 
mea sa. Duse o vieață foarte nere- 
gulată. Sub influența multor curente 
din’ acel timp, Liszt compuse celė- 
brele sale 12 Rapsodii ungurești, a- 
poi poeme simfonice (Faust, Dante, 
Mazeppa), sonate, messe, ete. (ve 
Barbu Lăutarul). — 

Litanie — Cântec cu’ un confintt 
de rugăciune ‘sau’ implorare, in caz 
de nenorociri: epidemii, masacre. sè- 
ceta, të 





124 





Literatură muzicală = 1.- Totalul 
compozițiunilor muzicale sau al căr- 
tilor de critică, istorie, muzică și po- 
vestiri muzicale, cari formează obicc- 
tul de studiu necurmat al celor ce se 
ocupă cu muzica, profesioniști sau a- 
matori. 2.- Cantitatea de compozitit 
muzicale, menite a îmbogăţi studiul 
şi a desvolta gustul pentru muzică. 
L. AM p. piano, vioară, vio'oncel, etc. 


Liturghie = „In genere, ordinea ce- ` 


remoniei cultului religios, asa cum e 
oficiat de către slujitorii bisericii”. 
Fiecare: credință isi are liturghia deo- 
scha, si toate sunt însoțite de mu- 
zică îV. LAZĂR). In serviciul religios 
al bisericii creştine ortodoxe, L. se 
compune din 3 parti: vecernie sau 
rugăciunile de seară, ufrenia sau ru- 
găciunile de dimineață si Jiturghia 
propriu zisă. Părțile principale ale 
liturghiei propriu zise, care corespund 
cu messæ (v. ac.) din biserica cato- 
lică, sunt următoarele: „Sfinte Dum- 
nezeule”, „Apostolul si Evanghelia”, 
„Cântarea  heruvimilor”?, „Cu vred- 
nicie”, „Sfânt Domnul. Savaot”, „Pre 


tine te lăudăm”, ,,Cuvine-se cu ade-. 


vărat'” (axionul). care. corespunde lu 
„Ave Maria”. Concertul sau chinonicul 
gi partea finală cu scurte cântări de 
laudă. Au scris. liturghii pentru bise- 
cica română ortodoxă, în vechiul re- 
gat: G. Muzicescu, Ed. : Wachmann, 
Al. Podoleanu, D. G. Kiriac, I. Po- 
pescu-Pasărea, G. Ştefănescu, N. Bă- 
nulescu, G. Cucu, loana Ghica-Co- 


mănești. In provinciile alipite: D. Cun- 


4an, T. Popovici, G. Dima, A. Bena, 
L Vidu, Fr. Hubic. In 1926, din ør- 
dinul |. P. S.. S. Patriarhul Miron 
‘Cristea, 
bhicat o liturghie într'o singură voce. 
menită a fi cântată de şcolărime si 
de popor, când asistă la slujba reli- 
gioasë. 

Lituus = 1.- Un fel de trompetă, 
la cavaleria romană. 2.- Baston in 
forma de trompetă, purtat de au- 
gurit romani. 3.- In evul mediu, un 
tek de trompetă cu tub conic. 4.- Corn 


ale vânătoarea, St e Ga 


maestrul DO Kiriac a pu- 


Loco = 1.- Anularea semnul 8-va 
(v. OCTAVA, V. PRESCURTĂRI) prin exes 
cutarea notelor aşa cum sunt scrise, 
ca un fel de becar după un diez. 2.- 
La instrumentele de coarde, anularea 
unui semn anterior al vreunui execu- 
(Dunn speciale ca poziţie. 

Locrian = Mod puţin întrebuințat, 
în vechea greacă, în afară de cele 
S moduri model. 

Lohengrin = Una din cele mai bo- 
gate şi melodioase opere ale lui Ri- 
chard Wagner. Este o ‘opera roman- 
tică in 3 acte şi 4 tablouri, compusă 
în 1850. Libretul tot de Wagner. 

Longa = 1.- In evul mediu, va- 
loarea corespunzătoare cu doimea de 
azi, care .cuprindea două breve, cun 
ar fi azi: două pătrimi. 2.- L. duplex 
dublă numită mai târziu maxima; ar 
corespunde azi cu nota întreagă. 
“Lu (sau Liu) = In muzica chineză, 
1.- Sirul celor 12 sunete cromatice. 
2.- Instrumentul care le produce. 
3.- Carte de teorie muzicală (Lu-lu). 

Lucia de Lamermoor = Operă în 
trei acte de Donizetti (1853), pe un 
libret de Salvatore Camarano. S’a 
menținut până azi, datorită frumoa- 
selor melodii și sentimente drama- 
tice ce le conține și mai ales prin a- 
riile cu velocitati ce nu se mai (ga- 
sesc în operele moderne. „Aria, ne- 
buniei”? mai ales, convine soprane- 


lor lirice, ca arii de bravură. 


Ludi = 1.- L. moderator, orga: 
nist si maestru de ceremonii. 2.- ZL. 
spirituali, un fel de oratorium. - 

Ludus == Alegorie şi spectacol cit 
costume și muzică, în evul mediu, 
considerat ca premergătorul oratorii- 
lor si chiar al open, | 

Lully, (Jean-Baptist) = Compozi- 
tor florentin, născut în 1632 şi mort 
la Paris in 1687. Stabilit aci jucă 
un rol însemnat în mișcarea muzi- 
cală, teatrală şi coreografică, ce se 
desvoltară foarte mult sub domnia 
lui Ludovic al XIV-lea. El e conside~ 
rat drept întemeietorul operei fran- 
ceze. Pe nişte librete făcute de poe 
tule Quinault, Lully compuse 20 de 





Da 


opere, cu o orchestrație corectă. Com- 
puse de asemenea muzica la baletele 
pieselor Jui Molière si muite lucrări 
religioase (V. UVERTURA, SIMFONIE). 

Lumină = Gaurd făcută lateral la 
instrumentele de suflare de lemn, pe 
unde se suflă pentru a provoca co- 
ioanele de vibratiuni producătoare de 
sunete. EH 

Luminătoare = Rugăciune zisă la 
aitrenie, înaintea, laudelor, invocând lu- 
minarea spiritului întru credinţă, 

Luth = Lăută (v. ac.). 

Luther Martin (1484—1546) = Ma- 


125 


rele 


e reformator religios german, 
care 


socotia muzica atâţ de nere- 


sară în practicarea protestantismului. 


noii sale confesiuni, încât compuse, 
cl însuși o mulțime de corale, publi- 
cate în 1542 într'o „Cărticică de cân- 
tece spirituale”; şi astăzi aceste cân- 
tece sunt intonate de întreaga asis- 
tență, acompaniate de argă, la dife- 
rite ceremonii religioase. 

Luthier = Fabricant de lăute si, 
în genere, de instrumente de coarde; 
Şi arcuș, | 

Luur == Un fel de bucium. 


M = 1.- (Prescurtat din ‘cuvântul 
menue!) Semn obicinuit in compo- 
zitiile pentru orga; spre a indica în- 
trebuintarea claviaturii de mână, spre 
deosebire de pedală. 2.- Consonantă 
nazală. 

Macabru (Dans) = - Horă infernala, 
presupusa a fi ict de morţii de 
toate vârstele si din toate stările so- 
ciale, 

“Macarie = Fruntaş protagonist al 
muzicii bisericeşti române ide astăzi 
Gmpreună cu Anton Pann, Stefan Po- 
pescu si Teodor Georgescu). M. s'a 
născut. după toate probabilitățile, în 
România, între 1780—1785. In anul 
1820 a fost numit de mitropolitul 
Dionisie Lupu, ca director sau epi- 
stat al şcoalei de muzică bisericea- 
sca şi tot din ordinul acestuia a w- 
rânduit (din grecește) 'psaltichia, pe 
cuvintele româneşti si pe ‘melodiile 
mai apropiate de sufletul po- 
porului, de unde a si rămas pomenit 
între fauritorli psaltichiei moderne. 


A tipărit la Viena (unde a pus să se 


toarne special 
1 eoreticonul, 


semnele  psaltichiei) 
Anastasimatarul şi Ir- 
mologhionul, In anul 1827, din ordi- 
nul domnitorului Grigore Ghica, a 
tipărit la Bucuresti: Utrenicrul. M. a 
fost și foarte bun orator, iar predi- 
cile sale, în manuscript, scrise chiar 
de mâna lui, au fost păstrate de o 
soră a sa, călugăriță la - mânăstirea 


T cui 


Vilorita, unde probabil că pe la 1845, 
murise si cucernicul cântăreţ. | 

Macaronada = O compoziţie sau. 
chiar o productiune fără ordine, sis- 
tem, unitate sau disciplină, mai ales 
ca gust şi valoare, | 
- Macaronic = Gen de poezie bur- 
lească, pusă adesea pe muzică, în 
care samestecă vorbe luate din di- 
ferite limbi. Gen întrebuințat adesea 
cu succes de maeştrii consacraţi ai 
operelor bufe (de ex.: Offenbach). 

Madrigal = O veche forma de poe- 
zic “Trica, Cu continut didactic sau 
satiric, pe vremea renașterii italiene, 
amintind pastoralele trubadurilor pro- 
ventali. La origine, M. era un unn 
religios, închinat Sf. Maria. Poezia 
avea, 7—13 versuri de câte 11 silabe: 
cu conţinut subtil si delicat. Ca şi 
„chansonub? francez fn’ sec. XVI, M. 
reprezenta pe atunci o lucrare -sa- 
vantă; de aci părerea că M. e ori- 
ginea muzicii de camera. 

Maestoso = Cu măreție, termen 
de mişcare si expresie, dat de obi- 
cei unui ian sau unei ode. Andante 
maestoso, rar şi măreț. 

Maeștri cântăreţi din Niirnberg 
(Meistersanger) == Magistrala comedie 
muzicală de Richard Wagner (1868), 
al cărei erou este cismarul poet Hans 
Se Sax) 

tru (lat. magister) = 1.- Pro- 
2.- Compozitor. 3.-. 


fesor de muzica. 











ara 


Set de cor sau de orchestră. 4.- M. 
concertator; a) cel câre organizează 


a productiune muzicală, alcătueşte pro-. 


gramul, supraveghează execuțiile ai 
dirijează ansamblurile; b) cel care 
pregăteşte si dirijează un spectacol 
de operă. 

Magie — Arta (profesată în Orient) 
de a face descântece, incantatiune, prin 
cântece și ceremonii sugestive (v. Ac.). 

Magistral —  Desăvârşit: executie 
magistrală, lucrare magistrală, ca 
compoziţie inspirată și desvoltată cu 
competenta. 

Magnetism muzical Puterea de 
atractie ce are muzica, de a apropia 
sufletele, la anumite momente, de in- 
ndltare sau din contra: turburare, rä- 
tacire, etc., cum ar fi strângerea tur- 
mei risipite, adunarea soldaţilor la 
sunetul goarnei. Un exemplu trăit: 
la Cobadin, în 1916, un detașament 
de ostași de-ai nostri, risipit de pa- 
nică, s'a reîntrunit ca prin farmec 
la auzul muzicii militare, care, che- 
mându-i cu „Deşteaptă-te Române”, 
le-a înălțat moralul şi i-a întărit la 
luptă! 

Mahler Gustav — 
în Kalischt (Boemia), director al O- 
perei Imperiale din Viena. Dintre lu- 
„crările sale se remarcă o- operă, 5 
simfonii, humoresque p. orchestră, mu- 
zică de camera si lieduri. 

Major = 1.- Mod, ton sau tonali- 
tate (v. FIECARE). 2.- J/nterval: se- 
cunda mare, terfa mare, sexta mare 
şi septima mare (v. FIECARE). 3.- A- 
cord perfect M., are o terță mare, 
între iundameatala si terfa acordului: 
do-mi-sol. (v. ACORDURI PERFECTE). 


Makamă = 1.- Gen de compoziție: 


turcească sau arabă, în proză rimată, 
pe alocurea chiar în versuri. 2.- To- 
nul și modul specific unor cântări o- 
rientale laice, in felul glasurilor bi- 
sericesti. 

Mandicevschi Eusebiu = Născut în 
1857 in Cernăuţi. Plecă în 1875 la 
Viena, unde studie istoria muzicii, 
contrapunctul şi compoziția, cu Gu- 


Născut in 1860 


127 : 


stav Notebohm. Diriginte de orche- 
Stra al reuniunii „Gesellschaft der Mu- 
sikfreunde’’,-care îl numește în 1896, 
GE E Canter tek din Viena. 
Dintre compozitiunile sale citim: Ga- 
votte, p. pian, Cantec de leagdn (cu- 
vinte de St. O. losif), Revedere (cu- 
vinte de Eminescu), Sfântă muncă 
(cuvinte de Vlahuţă), etc., etc. 


-Mandolină = Instrument din faz 


milia 'Lăutei, cu tabla de rezonanţă bol- » 


tită sub formă de pară. Are coarde 
duble de metal, iar vibratiunile se 
produc cu o pană de celuloid ce se 


freacă între cele două coarde. Este 
instrument de amatori; se zice in 
special: M. de Neapole. Exista o 


„varietate de M. numită mila: cu 


5 sau 6 coarde duble. 

Manea = Cântec turcesc ce ex- 
prima melancolie si amor. 

Mânelnic = In graiul vechi, 
nual de şcoală: M. de psaltichie. 

Manieră = 1.- Fel de ţinută, ca 
poziție (v. ac.}, urîtă ori din contra, 
corectă sau elegantă. 2.- Redarea în- 
grijită a semnelor de, ornamente, de 
nuantare si frazare ` 

Manon = Operă comică în 5 acte 
și 6 tablouri; libretul de Meilhac şi 
Gide, după romanul Manon Lescaut 
al lui Prévost, muzica de Massenet, 


ma- 


(1884). Există alta, cu acelaş nume; 
de Puccini. l 
Manuat-= 1.~ Carte didactică: M. 


de muzică vocală. 2.- Claviatură la 


“orgă, cu tastele destinate pentru mâini, 


spre deosebire de pedală (v. Ac.). 

Marcato = Semn de nuanță: apăsat, 
pronunțat. 

Marciae. = In mişcare de mars, 
termen aratand tempo. Se mai zice 
și tempo di marcia. 

Mărgăritescu Miha'l = Compe 
si critic muzical, colonel de cavalerie, 
născut in Bucuresti la 1862. A stu- 
diat muzica la Conservatorul din Ge- 
nova. A scris critice la diferite ziare 
și in special. la revista ,„,Flacăra”. Are 
diferite lucrări p. piano; a fost in- 
spector general al muzicilor miiitare 


Sone 


128 





şi In aceasta calitate a compus si a 
dirijat /maul jabiliar al Regelui Ca- 
rol, executat de reuniunea a 7 muzici 
militare, în ziua inaugurării Expozi- 
tiei Române din 1906, 40 de ani ide 
domnie at primului rege. In 1909 a 
dirijat revista ,,Muzica’’. 

Marş = 1.- In genere, un mere 
ordonat în ritm şi cadență, al unui 
grup, de obicei trupe de soldați. 2.- 
Muzica destinată a însoți acest mars: 
a) cu cuvinte, cantata chiar de cei 
cari merg in Af. sau b) numai Cu 
instrumente, de cei cari Insotesc trupa. 
Aceasta este menirea marsucilor, mu- 
zich militare, dela cea mai completă, 
(întreaga bandă) până la cea mai re- 
dusă (goarne, sau numai darabane). 
3.- Muzică ritmată şi cadentatd, în 
doi timpi, pentru -anumite dansuri; 
asemenea marșuri se. practicau și la 
teatrele sau producţiile celor vechi. 
4.- Intrada sau finalul la intrarea și 
la plecarea celor care se produc cu 
figuri de gimnastică sau dansuri. 5.- 
M. triumfal însoţeşte procesiunea. u- 
nei ceremonii sau solemnitati. 6.- M. 
nuptial, pentru cununii, la primirea 
sau la plecarea mirilor: Actul Ii din 
Lohengrin de Wagner. 7.- M. reli- 
pios, pentru a însoţi procesiuni sau 
“ceremonii religioase. 8.- M. funebru, 
pentru ceremonii de înmormântare. 9.- 
M. soldățesc sau războinic, îndeamnă 
la vitejie. 10.- M. drmonic, V. PRO- 
GRESIE. lIl.- M. ceremonial, la SEN 
nități şi ceremonii. 

Marseillaise = Celebrul imn revo- 
luționar, compus numai într'o noapte, 
în 1792, de Rouget de Lisle, (v. lAc.). 
A fost la început cântecul de îndemn 
al voluntarilor din Marsilia; mai târ- 
ziu a devenit, și mai este încă Şi as- 
tăzi, imnul naţional al Republicii Fran- 
ceze,” 

Marsyas = 1.- Tânăr frigian, perso- 
naj mitologic: meşterul executant: al 
flautului, care indriznind în cântările 
lui să desconsidere pe Apolon, pro- 
tectorul muzelor, şi-a primit pedeapsa 
de a fi fost legat de, un (pom st ju- 


(2/2), mai rar: 


> | ts 


puit de viu. 2.- Poem simfonic de 
Alfons Castaldi, cu acetag subiect mi- 
tologic. 
Martellato = Ca lovitura de cio- 
can, semn de nuanță (v. TABLOUL). 
Mascagni Pietro = Născut în Li- 
vorno, în 1863. Reputat compozitor 
italian si dirijor de operă. A scris fo- 
perele: Cavaleria Rusticand, Priete- 
nul Fritz, Die Rantzdu, Ratschof}. 
Zanetto, Silvano, Iris, Maria Antoa- 
neta, precum si alte cântece. 
Mascal = Muscal, nai (v. ac.). 
Mascalzoni (it.) = Cabotin (v. Ac.) 
Măsură (tact) = 1.- Subdiviziune a 
unei bucăţi; de “muzică, făcută prin 
accente periodice (v. ac.) O M. e 


formată din parti egale numite 
timpi (v. ac.) sau goditi (v. ac.) 


In scris, o M. se separă de alta prin- 


mio bară (v. ac.). 2.- A bate M. (v. 


BATE). 3.- Forma M. (V. FORMA). 4.- 
Măsurile sunt simple, compuse și 
mixte. i 2 

A) M. simplă, are sau 2 timpi, sau 
3 timpi, dintre cari primul timp e 
accentuat si se numește forte ‘sau 
tare; timpul al 2-lea si al 3-lea sunt 
slabi sau neaccentuati. M. simplă ar 
corespunde cu un metru din poezie: 
fiecare timp ar corespunde cu o si: 
labă. (v. METRU); a) M. de 2 timpi: î2/4, 


aft, 2/8. 
id el ols TR 


Se bate: un timp îîn jos si unul: 
în sus, un accent pe timpul întâi; b) 
M. de 3 timpi: 3/4, 3/8: mai yar 
3/2, 3) 


SEI Wddcle le NY m 


Se bate timpul întâi in jos, tim- 
pul al 2-lea la dreapta, timpul al 
3-lea în sus. 

B) M. compusă, formată din mat 
multe M. simple omogene şi are ata- 
tea accente câte M. simple o for- 





meaza (v. ACCENT PRINCIPAL Şi SECUN- 
DAR); a) M. de 4 timpi: 4/4 sau 
4/8. E | 

E (=) E N 

RE | = a | alls 8 Di äer [3 | 


E considerată de urii că simplă, 

de alţii compusă, fiind formată din 
două M. simple, de câte 2 timpi; are 
un accent principal pe timpul: în- 
tâi şi alt accent secundar pe timpul 
al 3-lea; aşa dar timpii 1 şi 3 sunt 
forte, tari sau accentuati, timpii 2 
şi 4 sunt neaccentuati. 
„Se bate timpul întâi în jos, tim- 
pul II la stanga, timpul III la dreap- 
ta, timpul IV in sus; b) M. de 6 
timpi: 6/4, 6/8 . 


fet) AN 


> IE Le. ll 
a bbe beclo H e e ee e e 


E formată din 2 M.. simple de 3 
timpi, asa dar timpul 1 are accentul 
principal, iar timpul al 4-lea accentul 
secundar. Timpii 1 si 4 sunt forte 
sau tari; restul, timpi slabi sau ne- 
accentuati. Se bate astfel: trei timpi 
în jos şi trei timpi în sus. Pentru 
mișcări mai repezi se bate una în 
jos, care să cuprindă timpii 1, 2 Si 
3, şi una în sus, care să cuprindă 
timpii 4, 5 şi 6. O M. de 6 timpi 
e luată ca o M. de 2 timpi cu sub- 
diviziuni ternare (v. ac.). c) M. de 
9 timpi: 9/8. 


hy. AN) A A ToP | 


Este formată din 3 M. simple de 
3/8; aşa dar, are 3 accente: pe itim- 
pul i accent principal, pe timpii 4 
si 7 accente secundare. Se bate: 3 
timpi in jos, 3 la dreapta si 3 in 
sus. Se mai zice că M. 9/8 eo Ai, 
de 3 timpi cu subdiviziuni ternare. 

Se bate: trei timpi in jos, trei Ja 
dreapta şi trei în sus, Pentru mişcă- 
rile mai repezi: o bătaie în jos, care 
să cuprindă trei timpi, alta la dreapta, 


A. L. Ivela — Dicţionar Muzical. 


129 e 


pentru alti trei timpi si alta in sus, 
pentru ultimii trei timpi; d) M. de 12° 
timpi: 12/8 formată din 4 M. simple 
de 3/8: aşa dar are 4 accente: unul 
principal pe timpul 1 si 3 sen 
dare pe timpii 4, 7 si 8. 


WSN Nad hi 


mr r 
=} o 0 e Sr? | 
M. de 12/8 se zice că mai je de 
4 timpi cu subdiviziuni ternare. Se 
bate: trei timpi în jos, trei la stânga, 
trei la dreapta si trei in sus. Pentru 
mişcările mai repezi, se bate: un timp 
în jos, altul la stânga, altul la drea- 
pta și altul în sus, socotind pentru 
fiecare câte trei bătăi. 
C) M. mixte, formate din M. sim- 


: ple eterogene: 


AS ea. 


= “aia c= 
HED) TAI 


pe, 
A a ooe 
270041]. IR 


Se bate tactul si accentul după M. 
simple în parte. M. mixte inlesnesc 
putinta de a scrie în notatiunea mu- 
zicală moderna, cântecele populare din 
diferite tări, căci poporul nu ţine 
seama de regularitatea M. model, sim- 
ple sau compuse. 

Matineu = Spectacol de operă, cons 
cert sau festival, care are loc in 
timpul zilei, dimineața sau după a= 
miazi, 


“ig + Js ; 


Maxima = La începutul notatiuni 
muzicale medievale, înainte a se fi 
introdus măsura şi bara măsurii, fi- 
gura de notă reprezentând cea mai 
lungă durată. (8 bătăi). | se mai Zi: 
cea si longa duplex.. 

Mazas Jacques Féréol (1782—1849) 
= Cunoscut în didactica viorii. A scris 
o operă comică, cvartete pentru coar- 
de, concerte, o metodă pentru stu- 


9 


130 S 


thul violinei si alta pentru contrabas. 
Mazurca = Dans polonez, ieşit din 
modă, în 3 timpi cu tempo moderat. 


Clasic: Alazurca de Chopin. 

Md. — Mg. = (Mana dreaptă — 
mâna stângă) (fr, main droite — 
main gauche). Se scrie peste por- 
tativ la notele de piano, în cursul 


unei bucăţi, când execuţia cere incru- 
cişarea mâinilor, adică mâna dreaptă: 
execută în octave'e de dedesuptul mâi- 
nii stângi (vezi R — H . 
{Rechte Hand Linke Hand). 

Mecanică = Partea din construcția 
unui piano, si’n special a unei pia- 
nine, care cuprinde şirul total al cio- 
canelor, menite a lovi coardele. co- 
respunzătoare, când aceste. ciocane sunt 
puse "pn exercițiu prin câte o pârghie 
la fiecare lovitură a tastei. corespun- 
zatoare. 

Mediantă == Treapta a 3-a din orice 
gamă, majoră sau minoră; e ceea ce 
se numește în armonie: treaptă slabă. 
Devine treaptă bună, în cazul unei 
modulațiuni în tonul minor relativ. 
Acordul pe M. tonului major e de 
specia 2-a; cel de pe M. tonului 
minor e de specia a 4-a. 

Meditatiune = 1.: O cugetare se- 


rioasă asupra unei idei, întâmplări sau 


fapte; am meditat, am reflectat, m'am 
gândit bine. 2.- Titlul unei compozi- 
țiuni muzicale cu un conţinut sever, 
sentimental, melancolic: M. religioasă, 

Megafon = Aparat care măreşte 
sunetul, multiplicând forța de recep- 
tiune a undelor:sonore. E întrebuințat 
pela marinari, ca. anex la instrumen- 
tele mecanice, de telefonie si radio- 
fonie. | 


Méhul Etienne Nicolas (1763 — 
1817) = Renumit compozitor fran- 
cez, născut la Givet, autorul operei 
Josef în Egipt şi al muzicii: Cântecul 
despărțirii. Muzica sa se deosebeşte 
prin avântul ei, deşi e cam sombră. 
A mai compus operele: Horatius Co- 
cles, Phrosérie et Mélidore, etc. 


- ditiicată, v. 


L Hi 


Mehterhanea = Muzică miiitară tura 
cească, ce cânta odinioară la para- 
dele domneşti (constând din surle sau 
fluiere, trambiti, dairele, tobe si tea- 
suri). 

Melodic = 
Fragment (v. 


1.- Acord (v. ACEA 
AC.). '3.- M. sau mo- 
GAMA MODULUI MINOR. 

Melodie = 1.- ',,0 gândire expri- 
mată prin graiul ‘sunetului muzical”. 
2.- „Singurul mijloc de exprimare in 
muzică, fără de care ideea muzicală 
nu poate fi -concepută”. '(Wagner). 
3.- Orice M. ‘isi are identitatea (v. 
AC.), după care se deosebeşte şi se 
recunoaşte între atâtea altele. Iden- 
titatea rezultă din colaborarea a patru 
elemente: l 

a) gama modului pe care e fe- 
sută ; 

Ex. : Do major 




















-s 2n 57 
b) combinarea șirului melodic al 
sunetelor luate din treptele acelei 


game, la diferite intervale .(secundă, 
terta, etc., în urcare sau coborire); 


























Soe ee ee eee — — 


E ae ieee 
MONTE Po ar 


c) brodarea acestui sir melodic pe 
O Zb formula - ritmică 








6 5 


dd | 6. dle a RI 


Me desen de note, „combinat cir 
sirul treptelor de mai Sus, ne da: 


=a Sed 





—g-@ ~ es -E 


Pe acest motiv melodic We? de 
Hiibsch) poetul Alecsandri a asternut 
vorbele: 

Trăiască Regele 
In pace st onor 

(v. ac.) si în fine; 

d) mișcarea sau tempo determinat, 
căci mişcarea dă vieata melodiei 


E 


131 


(Acest subiect e desvoltat in .,Or- 
pheus” de /vela, „Analiza unui cân- 
tec”), V. ARIE, FRAZĂ, CÂNTEC, MOTIV. 

Melodii populare româneşti, p. solo, 
cor si piano, de C. I. Baciu, profe- 
sor la Conservatorul de muzică. şi 
la scoala normală „Vasile Lupu” din 
laşi. Melodiile sunt extrase din co- 
lecţia de cântări populare de învă- 
tatorul Vasiliu Tatarus si Sofia Teo- 
doreanu-Muzicescu, lucrare premiată 
şi publicată de Academia Română. 

Melodramă 1.- Altă dată, dramă 
amestecată cu muzică, mai mult in- 
strumentală, cum se obisnueste şi azi, 
la declamarea unei balade, poezii e- 
pice, etc. 2.- O lucrare dramatică 
cu scene şi situatiuni zguduitoare, îm- 


~pletite din când în când, cu nota ico- 


mică şi pe alocurea cu muzică. 3.- 
Muzică melodramdaticd, caracter sen- 
timental, depărtat de rigoarea mu- 
zicii severe. 
Meloman Pasionat iubitor de 
muzică (v. AMATOR, DILETANT). 
Melopee = 1.- „Vechea artă de a 
declama versuri. 2.- Cântec monoton, 
recitativ ca și o declamatie. 3.- Arta 
de a combina cuvintele cu muzica. 4.- 
Arta de a reuni toate părțile armo- 
nice din care reiese melodia”. 
Melpomena (gr., melodioasa! 


— 


r 


= In 





mitologie, muza tragediei şi a cân- 


tecelor lugubre, reprezentată cu masca 
teatrului. 


Mendelssohn Bartholdy Felix 
Nascut in 1809 tn Hamburg, mort 
la Lipsca în 1847. Doctor in filoso- 
fie. Reprezentantul clasicismului ro- 
mantic în muzică. El a compus us 
verturile: Vâszl unei nopți de vară 
(uvertura comediei cu acelaş nume, 
de Shakespeare), Grota din Fingal, 
Feeria, apoi opera Nunta lui Ga- 
mache, corurile din Afdlia, Antigona 
si Edip, vestitul concert pentru vi- | 
oară (cu acompaniament de piano), 
două concerte p. piano, celebrele 
Lieduri fără cuvinte, p. piano, sim- 
fonii, un octet p. instrumente cu coar- 
de, uverturi de concert, oratoriul E- 
lias şi Paulus, etc. 

Menestrel Muzicant şi ‘poet 
din evul mediu, ca si trubadurul sau 
trovatore, care colinda din castel in 
castel, cântându-și compozițiile si a- 
companiindu-se din violă sau lăută. 
(In Europa de vest și mai ales în 
Germania); lat. minâsfer, servitor; de 
aci: M., în serviciul unui patron, 'an- 
gaijat. 

Meno (it.) = Mai putin: meno 
mosso, mai putin miscat, ceva mai 
rar. 


Mensura = 1.- Termen uzitat in 
notafiunea muzicală din evul mediu, 
pentru a arătă durata diferită a no- 
telor în aşa . numitul cant mensurat, 
spre deosebire de coral, unde toate 
notele erau de egală durată (v. MA- 
XIMA, LONGA, BREVA, MINIMA, FUSA). 2.- 
Raportul numeric ce rezidă la con- 
struirea unui instrument. La tuburi, 
raportul dintre diametrul, înălțimea, 
grosimea si natura materialului; la 
coarde: raportul dintre grosime, lun- 
gime, tensiune st material (intestin, 
metal, mătase, etc.) (v. TUB, COARDĂ). 
- Menuet La început, prin sec. 
XVIII, un dans francez de graţie și 
eleganță. perfectionand manierele de 
politeță, cu mișcare rară, in 3 timpi 


— 
ee 


ee 
e 


e 
— 


In urma, maestri clasici, Luly, Haydn, 
Beethoven, au dat numele de Al. ul- 
time? părți dintr’o sonată, ‘simfonie, 
trio, quattor, însă cu mişcarea mai 
vioaie, cu efect plăcut, picant, ca si 
Scherzo. 

Messa, missa sau misa = Com- 
poziție muzicală religioăsă, cu coruri, 
orgă, orchestră și soluri de voce, a- 
vând drept cuvinte părțile unei messe 
liturghii). M. e forma cea mai în- 
naltă a cultului bisericii catolice. a) 
M. ‘solemnis are iurmătoarele părți: 
introitus, Kyrie, Gloria, Graduale,Cre- 
do, Offertorium, Sanctus, Benedictus, 
Agnus Dei, Communio (v. misA); b) 


brevis (prescurtată) suprima unele 
părți. 
Metodă = 1. - Carte didactică mu- 


zicală după care se învaţă arta än: 


tatului sau cunoștințele începătoare ale 
unui instrument muzical: M. de pia- 
vo, (în româneşte, de Narice si alta 
de Teodor Fuchs); de vioară, (în ro- 
maneste, Robert Klenck); Marea me- 
todé de canto, pentru uzul tuturor 
vocilor, de Pietro Mezzetti. 2.- Fe- 
lul pedagogic al unui profesor de a 
preda studiul muzical: M. bună, M. 
slabă, etc. 3.- Fel'de execuție ca ex- 
punere, mecanism, frazare, personale 
executantului. 4.- Fel de a-studia o 
bucată de muzică pentru sine însuşi, 
dela descifrare, (minuţios, treptat) 
până ia executarea desăvârșită; ise 
zice: se studiază metodic. 

Metrică = Studiul care se ocupă cu 
elementele și regulile privitoare {la 
alcătuirea tehnică a versurilor şi a 
poeziilor. M. versurilor antice, desi 
e deosebită de cea modernă, totuşi 
numirile şi termenii sunt aceeaşi, prin 
analogie (vV. VERS, RIMA, CEZURĂ, ME: 
tru). Pe larg, se studiază în orice 
carte intitulată Poetica. Odinioară, de 
G. Dem. Teodorescu, de G. lonnescu- 
Gion, 1888; alta de Florica Popescu 


(1894). Deasemenea, alta de M. Dra- 
gomirescu şi Gh. Adamescu, Buc. 
1900—1901. 

Metronom = Un aparat alcătuit 


132 


` 


dintr’o pendulă menită a bate mă- 
sura, indicând după anume grada- 
tiunt, mişcarea precisă ce trebue să 


aibă execuţia unei bucăţi muzicale. Se. 
notează la început », cu gradul- a- 
rătat de M. pentru mişcarea voita de 
autor. Ex.: Sonata de Beethoven pea- 
tru piano op. 14 nr. 2. G dur, sol 
major, 2/4, ée = 84. | | 

Metru (picior) = 1.- Grup de 2 
sau 3 silabe, luând parte la alcătui- 
rea unui vers din poezie. 2.- Un M. 
are o silabă lungă sau accentuată şi 
una sau două silabe neaccentuate sau 
scurte (V. TROHEU, IAMB, SPONDEU,AMFi- 
BRAH; DACTIL, ANAPEST). 3.- Un M. e 
fata de vers ceea ce e o lmăsură (v. 
Ac.) fata de un fragment melodic, 
precum, la randul lui, un timp din- 
tro măsură, corespunde cu o silabă 
dintr'un metru. l 


Zboa-ră |mier-le |prin tu-| fiş- 
2 41 4 i 
4 ee d e | seine e 


Dan-gat de|clo-potra|su-napre-lung 


i ddd ial Ii 


4eee 
-~ Meyerbeer Giacomo (Jacques) 
Născut la 1791 într’o trăsură in. 


drum spre Berlin, ‘mort la Paris in 
1864. El este cap de şcoală al mu- 
zicii franceze din timpul său. Locui 
la Paris, unde dădu la iveală capo- 
doperele sale: Robert Dracul (1831), 
Hughenotii (1836), careavu un suc= 
ces mult mai răsunător. Urmară a- 
poi Câmpul de. luptă în Silezia, scrisă 
p. Berlin, Steaua de Nord, Profetul, 
Africana, etc. A mai scris coruri, mu- 
zică religioasă, cantate, etc. M. este 
cel care a determinat caracterul o- 
perei dramatice franceze. 
Mezza-voce æ Jumătate voce. A 
cânta cu intensitatea redusă, cu mai 
putin volum de voce; acest fel,ca şi 
falset (v. Ac.) e uneori greu pentru 
vocile dramatice, din cauza volumu- - 
lui mare si e-posibil mai cu înles- 
nire pentru vocile lirice si lejere. De- 


133 


pinde mult de constituția însăși a apa- 
ratului vocal, de scoala de belcanto 


$i, în genere, de dispoziția momen- ` 


tana a cântărețului. 

Mezzetti = 1.- Pietro (1822 — 
1893). Născut în comuna Medicina 
lângă Bolonia (Italia). Şi-a facut stu- 
diile la Liceul Muzical din Bolonia; 
iar în anul 1846 a fost proclamat 
maestru compozitor cu diplomă şi 
membru al Academiei Filarmonice 
din Bolonia. In anul 1863, venind 
în țară, a fost numit profesor de 
canto la Conservatorul din laşi. In 
anul. 1876, desfiintandu-se Conser- 
vatorul. a fost numit maestru de te- 
orie, soliegii si muzică vocală la A- 
cademia Mihăileană, până când, re- 
înființându-se Conservatorul, şi-a re- 
luat catedra de canto, unde a servit 
timp de 30 de ani. Dintre elevii lui 
cei mai de seamă si care şi-au facut 
carieră frumoasă, menţionăm pe ma- 
rele tenor J. Dumitrescu, tenorul V. 
Vasiliu, contra'ta Odiseanca, etc. Are 
lucrări didactice si aprobate de mi- 
nisterul Instructiunii Publice: Marea 
metodă de canto, pentru uzul tutu- 
tor vocilor si Teoria elementară mu- 
Zicală. Ca compozitor a scris multe 
melodii si cântece în gen românesc, 
multe hore şi doine. A fost decorat 
de regele Italiei pentru m§retul imn, 
scris pe cuvintele lui V. Alecsandri, 


Latina gintd. A mai scris multă mu- 


zică p. vodeviluri şi antracte. 2.- En- 
rico, fiul precedentului, născut la 
1870. Primele studii le-a facut la 
Zonservatorul din laşi. A urmat cursu- 
rile de canto, armonie și piano. Ple- 
când in Italia a continuat studiile la 
Liceul Muzical şi Academia Filarmo- 
nică din Bolonia, timp de 5 ani, iab- 
solvind cursurile de piano, înalta 
compoziție, contrapunct si istoria mu- 
zici, obținând diplomele de pianist 
şi compozitor. Reîntors în ţară, a 
fost numit profesor de canto la Con- 
servator şi maestrit de muzică vo- 
cală la Liceul Naţional din laşi, cate- 
dre ce ocupă şi astăzi. In anii 11905- 


1907 şi 1911-1913 a fost numit cut 
decret regal director al 'Conservato- 
rului, în care timp a format orche- 
stra, dând o serie de 24 de Concerte 
simfonice. A fost dirijorul societa- 
tii corale ieşene Muzica. Are o bogată 
activitate: p. canto, 40 de romanțe 
de diferite genuri şi variate aranja- 
mente, p. orchestră mare, un prelu- 
diu simfonic, o uvertură, două an- 
dante, o gavotă; o serie de cantate 
p. canto, coruri şi orchestră, multe 
piese p. diferite instrumente, muzică 
de scenă p, piesele:'Don Cezar de Ba- 
zan, Ceea ce nu 'moare, Prinţesa In- 
depărtată, feeria Luceafărul, 4 co- 
lecții de coruri, diferite genuri pen- 
tru voci egale, bărbătești şi mixte, 
o rugăciune: Salutazione angelica, pen- 
tru cor mixt şi acompaniament de 
cvartet de coarde, 4 marșuri p. mt- 
zica militară, muzică de dans, etc. 

Mezzo-fcrte = Potrivit cu tăria vo- 
cii; nuanţă mijlocie intreiy. si f. 

Mezzo-soprano = Cântăreaţă cu 
vocea mai putin flexibilă decât cea 
de soprano, din cauza volumului mai 
mare, mai dramatic. 

Mf. = Mezzo forte (v. Ac.). 

Mi = Numele treptei a treia din 
gama model do major (v. SISTEM Ll- 
NEAR, V. MEDIANTA). Corespunde cu 
sunetul numit E din notatiunea “ger- 
mană. Cel din octava III are 326 
vibratiuni pe secundă. 

Mignon = Operă comică de Am- 
broise Thomas (1886). Textul de Mi- 
chel Carré si Jules Barbier, inspirat 
de romanul Wilhelm Meister al lui 
Goethe. 

Militărească = Horă ostăşească. 

Mim = 1.- Comedie cu gesturi la 
Romani, după unii, originea dramei 
de astăzi. 2.- Actor care juca in a- 
ceste piese. ba e 

Mimică = Arta de a face ta, prin 
gesturi, prin contractiunile muschilor 
fetei, prin expresiune, atitudine, pri- 
vire, în timpul unei declamaţii, cân- 


tări sau joc de scenă, să se rredea o 


Ge? 


134 





anumită stare sttfleteasca (vV. PANTO- 
MIMA, V. BALET). In româneşte: Carte 
despre mimic, de José. Arati (v. MIM). 

Minavet (fr. menuet) == Mold. flaş- 
netă (v. Ac.). | 


Minnesânger = Cântăreţi li i.iger-. 


mani din sec. XII şi XIII. Spre deo- 
sebire de cet 'epici de 
Sunt primii care exprimă sentimente 
de iubire, de suterinta, acompaniaţi 
de o muzică imstrumentală, influen- 
tati de avântul luat de secta: cava- 
lerilor ale căror maniere deveneau 
din ce in ce mai elegante. 

Minerva = Atena (v. Ac.). 

Miniatură = Compoziţie uşoară, 
scurtă, în felul bagdtelei (v. AC). 

Minima = In vechea : notatiune, 
fără bară, corespunde cu doimea: de 


astăzi. Semiiminima, pătrimea de as- 
| 


tazi. 
Minor = 1.- Mod, ton, tonalitate, 
V. MOD, V. GAMA MODULUI MINOR. 2.- 
Interval: secunda mică, terta mică, 
sexta mică, septima mica; 3.- Acord 
E AG.). i | 

Mișcare = 1.- Tempo, cuvânt i- 
talian pus la începutul unui cântec, 
deasupra si la stânga primului por- 
tativ, spre a arătă gradul de iuteala 
cu care trebuie executat acel cântec. 
Acest termen se poate găsi şi în mij- 
locul cântării, dacă e nevoie de-schim- 
bat pe alocuri gradul de iuteala in- 
dicat la început: /. rar: adagio, largo, 
lento, lentissimo; potrivit: moderato, 
andante, andantino; grăbit: allegro. 
allegretto;»foad’te Drëtt: presto, pres- 
tissimo. Termeni complementari: al- 
legro (ma non tropo, dar nu prea 
mult) v. ASSAI, MENO, PIU, MOSSO, RALL., 
RIT. 2.- In armonie, mersul vocilor, 
una fata de alta, dela un acord la 


cel următor; a) directă sau paras 
jelă. Ambele voci merg paralel in 
urcare sau in coborire; b) oblică, 


una stă pe loc si cealaltă urcă ‘sau 
coboara; c) contrarie, in sens invers. 

3.- Desen de note (v. ac.) diferit 
la fiecare voce, în armonie şi con- 
trapunct. SS VA 


până atunci. 





Inceputul ‘unui psalm: 
Domine!’ (at. aibi 


Miserere = 
„miserere mei 
mila de mine, Doamne!), Psalm. 51.3, 
pe care compozitorii celebrii au făcut. 
muzică devenită clasică (v. ALLEGRI). 

Missa, v. Mesşă. 


Mistere = Nume dat în evul me- 
diu unor reprezentații în aer liber 
a scenelor biblice însoțite de coruri; 
în aceste reprezentații organizate de 
membrii cerului, apăreau: Dumnezeu, 
Sf. Fecioară, sfinţii, îngeri si de- 
moni. Asemenea M. se mai repre- 
zinta și astăzi la Oberammergau în 
Bavaria. După unii, M. sunt premer- 
gătoarele oratoriilor. 

Mitropol e = 1.- La început, ora- 
sul mamă, în jurul căruia se grupau 
coloniile de negustori navigatori. 2.-. 
Biserica de frunte (patriarhie’ a re- 
ligiei creştine ortodoxe, ‘care veghează. 


la păstrarea datinilor şi cântăriloir 
strămoșești. 

Mixolidian = Mod antic (y. oLAsUR 
AUTENTICE), 

Mixt = 1.- Măsură) (47. Ac.) 2 


Contrapunct înflorit cu desenuri de 
note diferite la [fiecare voce. 
Mixtură = Jor de orga care des- 
chide toate registrele, ca si grand- 
Zeite, SÉ 
AA. M. = Presc. Metronom (v. ac.). 
Mod = 1.- Felul de constituire a 
gamei, după succesiunea distanțelor 
dintre trepte. Fiecare AJ. dă gamei o 





135 





anumită impresiune, după locul unde ` 


sunt aşezate secundele mici, mari si 
mărite. A) In muzica modernă (oc- 
cidentală) sunt două moduri: major 
şi minor. Se zice: M. major în ige- 
nere, dar nu întotdeauna, cel ce dă 
impresia de energic Sau vesel. M. mi- 
nor, cel ce dă impresia de trist (sau 
melancolic. Nu întotdeauna, fiindcă 
sunt adeseori cazuri 'când desenul rit- 
mic al notelor, 'precum en mişcarea 
face câ M. major să dea impresia |de 
trist şi cel minor să dea, din Contra, 
impresia de energic. In nici uncaz, 
versiunea ca gamele cu bemoli ex- 
primă tristețea, nu e exactă intot- 
deauna. 2.- Definitiuni precise, vezi 
la gama modului!major si minor, pre- 
Bum si tabloul gamelor relative, p. 


92—93. B) In vechea muzică greco-, 


orientală. a) La început erau 15 mo- 
duri: 4 principale, zise si autentice 
ŞI anume: frigid (religios), /idian 
(melancolic), dorian (războinic, comic, 
vesel) şi unul secundar: wmixoli- 
dian (simplu). Apoi derivatele aces; 
tora: transpuse cu o cvintă mal. sus, 
se adaugă la început cuvântul: hiper; 
deci: hiperfrigian, hiperlidian, hiper- 
dorian, hipermilesian sau hipermixo- 
lidian, etc. Transpuse cu o cvartă mai 
jos, se adaugă la început cuvântul 
hipo, deci: hipofrigian, hipo'idian, hi- 
podorian, hipomixolidian; b) In urmă 
s'au redus la 8; 4 numite şi auten- 
tice cu cadenta pe treptele 1—5—8 
şi alte patru, transpusele acestora la 
o cvarta inferioară, numite |plagale 
sau derivate: hipodorian, hipofrigian, 
hipolidian, hipomixolidian. 
MODURILE ANTICE GRECO-ORIENTALE 
a] Autentice 
După unii autori: 
dorian 


ca + ae 
SSS SSS 


e ea 


lidian 


=== E] 








mizolidian 
RR E mr (N — 
E = = E > 





dorian 


[frigian 











J- 

Lee E 

SE 

lidian 

- | $ e pe ERS 

SS EE 

i mizolidian = 

f 4 2 

woe ne rt == 

= e === =3 


SS E O Ce EE EE ee CP a 


bl Derivate 
După unil autori: 


hipodorian 











C E ta 
KS E ee 
en er -af o a SÉ 3 
f- E 
= hipolidian 
<ia Pa l s 
E: ee 


(hipomixolidian ca şi cel dorian) 
După alţi autori: 


hipodorian 








136 


= 


hipofrigian 








= EE ee 

ne | X e 
hipolidian 

Se ae EE 

E = 





Moduri suplimentare 








ionian 
D pr, 
ee 
eg ee 
eolian 
: e 
ee, ES 





hipoeolian - d 
n end fi os = 
EE 


N. B. 1.- Dela cele 8 moduri din- 
tdi, autentice si derivate, s'au păstrat 
cele 8 glasuri din muzica bisericii 
ortodoxe de astăzi (v. GLas). 2.- Să 
nu se confunde mod cu gamă sau 
fon. Modul este rezultat din combi- 
narea distanțelor dintre trepte. -(Mu- 
zica persană a ajuns până la 28 Ve 
moduri). Pe cand! gama sau tonul 
poate să aibă același model al unui 
mod la diferite înălțimi, după cum e 
și punctul de plecare. Modelul mo- 
dului do major este perfect reprodus 
ca distanţe între trepte în re major; 


în mi major, fa diez major, etc. tv. 


TABLOUL GAMELOR RELATIVE, p. 92—93, 
V. TRANSPOZITIE). | Gone 


Modal, v. Interval. 

Moderato = Potrivit, 
mişcare sau, tempo. 

Modificat, v. gama modului minor 
melodic sau M. 

Modulatie = 1.- Propriu zis, tre- 
cerea dela un mod la altul, de iobicei 
dela modul major la modul minor 
relativ. Prin extensiune, trecerea unet 
melodii dela o tonalitate la alta, (fie 
chiar amândouă majore) în cursul u- 
nei cântări, cu ajutorul accidentilor, 
făcând ca melodia să devină mai va- 
riata, mai interesantă. M. se face de 
obicei la jumătatea sau pe. la sfar- 


termen de 


situl unei fraze. A) Apropidtd sau 


înrudită: a) în tonul care are un ac- 
cident in plus sau în minus fată ide 
cel dela armură; b) în tonul relativ. 
B) Depărtată, întrun ton cu mult mai 
străin de cel dela început (v. CARACTE- - 
RISTICA). Ze In armonie M. se hotă- 
raste prin acordul ce cuprinde nota 
sensibilă (treapta, a 5-a din tonulmo- 
dulat). 3.- M. sau modularea vocii 
(probabil. că e mai corect modelarea), 
mlădierile sau schimbările de tărie 
sau expresiune, cerute de o frazare 
frumoasă în arta cântului (v. BEL- 
CANTO). 

Moise în Egipt = Operă vestită, 
în 4 acte, de Rossini (1827). Con- 
ține o rugăciune rămasă celebră. 


Moll = Minor (v. ac.); c. moll, 
do minor (v. CANTUS MOLLIS). d 
Moment muzical = Titlu dat u- 


nor scurte compozitiuni instrumentale 
serioase, cu caracter clasic, în felul 
improvizatiilor impromtu, capricii, etc. 
Cele mai răspândite sunt ale lui Schu- 
mann pentru piano, Schubert pentru 
vioara. : 
Monocord = 1.- Vechiu instrument 
(atribuit lui Pitagora) Zormat dintr’o 
singură coardă întinsă pe o tablă de 
rezonanță, servind a calcula rapor- 
turile numerice ale sunetelor şi in- 
tervalelor prin împărțirea după voie 
a coardei în oricât de multe părti- 
cele, cu ajutorul unui căluș: după el 
se acordau celelalte instrumente. 2.- 








137 


In contrazicere cu numele, un. fel 
de clavecin, cu mai multe coarde, 
care, producând sunetele fundamentale 
ale armoniei, dau o realizare sonoră 
a unui sir de acorduri, cum ar fi 
după un bas dat. 

Monodie=—1.- Cântec la unison, cum 
era de obicei în antichitate şi evul 
mediu, fara nici un acompaniament, 


cum sunt şi astăzi cântările bisericeşti 


dela strană. 2.- Mai târziu, o me- 
lodie cântată la unison şi: acompa- 
niată de instrumente, ca pe timpul 
trubadurilor. 3.- Melodie servind ca 
temă pentru o lucrare polifonică. 
Monofon = Instrument ce nu poate 
produce acorduri, ci numai melodia; 
ex.: flautul. Şi vioara e socotită ca 
atare (Riemann), căci desi sunetele 
duble sunt produse pe două coarde, 
totuşi pe vioară nu se poate executa 
orice combinație de acorduri, cum ar 
fi, de exemplu, la piano. 
Monorimă = Poezie unde dela în- 
ceput până la sfârșit nu se întrebuin- 


teaza decât o singură rimă (v. AC.), 
ex.: Gazel de Coşbuc. 
Monosilabe (arietine) = Numirile 


de câte o silabă ale sunetelor. din 
notafiunea muzicală modernă: do, re, 
mi, fa, Sol, la, Si, do (V. SISTEM ARIETIN)- 

Monoton = Pe un singur ton, o- 
bositor, plicticos; ca rezultat al lip- 
Sei de varietate ca ritm, tonalitate, 
modulație, mişcare si nuanță. 

Montare = Punerea în studiu, de 
€x.: a unei opere, dela simplele re- 
petiții parţiale, până la totalul an- 
samblurilor de orchestră si cor, dela 
minutioasele cerințe ale costumelor, 
până la combinarea decorurilor. In- 
trun cuvânt, tot ce e necesar unui 
spectacol de operă. M. se mai zice 
şi despre o bucată de cor sau de or- 
chestra. 


Monteverde Claudio (1567—1643) 


= Unul. din geniile muzicale din tim- 
“pul sau. El-a scris numeroase drame 
muzicale, muzică religioasă, o mul- 
time de madrigaluri, etc. 

Mora = Silabă scurtă, în prozodia 


antică. O silabă lungă înlocuia două 
owe spondeu 


N] | EM 
=! ay A e e 


more. 
Mordendo = Semn de ornament: 
ro = M. simplu (o bătaie). 


aw = M. dublu (două bătăi). 
un tril scurt pe o notă de durată 
scurtă. i 

Morendo = Termen de nuanţă, 


indicând un descrescendo treptat spre 
pianissimo, până la disparitie, de o- 
bicei la finele bucății (v. PERDENDOSI). 

Morzando = Sforzando (v. ac.). 

Moscheles Ignaz = Cunoscut com- 
pozitor si pianist. Născut la Praga 
in 1794, mort la Lipsca in 1870. A 
scris un Concert patetic, Omagiu lui 
Haendel (duo), Sonata melancolică, 
Sonata caracteristică, etc. Studiile sale, 
op. 70, sunt un excelent material Hr: 
dactic. 

Moskowski Moritz = Născut în 
1854, în Breslau. Cunoscut compo- 
zitor şi pianist. A scris o operă, 
Boabdil, lucrări simfonice p. ore 
chestră, un concert si alte bucăţi de 
concert p. vioară, un concert p. pia- 
no, lucrări de concert p. violoncel 
Și piano, lieduri, valsuri, bucăţi p. 
piano, între cari şi o Rapsodie "` ebraică. 

Mosor = Un fel de fluier, pome- 
nit de T. T. Burada, între instru- 
mentele’ ce le-a întâlnit la Românii 
din provincii 

Mosso (it.) = Miscat; meno A. 
mai rar; pia M., mai grăbit. Am- 
bele se găsesc de obicei in cursul 
cântării, sau la un cap de frază nouă. 

Motet = Compoziţie ‘muzicală re- 
ligioasă pentru voci, menită a fi 
cântată a capella (v. ac.), având ca 
text versete din Biblie sau din Psalmi. 
M. celebre sunt datorite lui Orlan- 
dus Lassus (v. ac.). 

Motiv = 1.- In bele-arte, subiec- 
tul de coompozitie si stilul în care 
e tratat subiectul. Ex.: M. românesc. 
2.- In muzică, după unii, „idea pe 
care se brodează o bucată muzicală, 


138 


frazi care se reproduce cu modifi- 
cari, dând caracter bucății muzicale”. 
După alții, „fragmentul melodic ca- 
racteristic al unei bucăţi muzicale”. 
3.- Sinonim cu Zeng (după Rie- 
mann). După dânsul, subdiviziunile 
unei melodii sunt: ,,[nciza, motiv, 
grup de măsuri, jumătăţi de pe- 
rioade, perioade, fraze”? (v. CONTRA- 
MOTIV, LEITMOTIV}. 

Mozart Wolfgang Amadeus = U- 
nul dintre cele mai mari genii ale 
muzicii universale (1756 in Salzburg, 
1791 în Viena). A arătat de copil, 


ai e e j 
a pă Ze ESAS x 
K Kä 


wee ~ rt WË 
V E Ge fias - aes 
= e e dë "3 


eg, Zinaida lege aid tals anh S i 
U 





& - 3 e 4 $ 
bu e AP ear Se SE Get. 


un talent extraordinar de rar, (v. 
ALLEGRI). A scris o mulțime de o- 
pere, între care cele mai însemnate 
sunt: La finta simplice, La jinta giar- 
diniera, Idomeneu, Răpi ea cit Serai, 
Nunta lui Figaro (1786), Don Juan 
(1787), Cossi fan tutte (1790). Flau- 
tul ferniecdt. Operele ocazionale: Der 
Schawspieldirektor, Ld clemenza del 
Tito, oratoriul Ca fdde peniten e, 15 
messe, 1 Requiem celebru si alte 
lucrări bisericeşti; 41 arii concertante, 
34 lieduri, 20 canoane p. voce, 49 
simfonii, lucrări p. orchestră, 6con- 
certe p. vioară, 1 concert dublu p. 
2 viori, precum si p. vioară Si violă; 
sonate, cvartete, triouri, 45 sonate p. 
vioară, 22 sonate. p. piano, etc. A 
trăit sbuciumat şi a murit sărac în 


vârstă numai de 36 ani si nici astăzi 


nu se ştie: care este mormântul său. 
Mureseanca = TJutuianca (v. ac.). 
Mureşeanu lacob (1857—1917) = 
Născut în Brașov; după strălucite stu- 
dn făcute în Viena şi Lipsca, a ocupat 
postul de profesor la Năsăud, Bra- 


N 


şov si Blaj si ca dirigent al corului. 
metropolitan din Cluj. A scris o mul- 
time de coruri si cântece, a compus 
o liturghie si şapte balade: Mănătsti- 
rea Argesului, Brumărelule, cu acom- 
paniament de piano si orchestra. A 
lăsat si multe compoziţii de piano, 
valsuri, romanțe, s. a. A redactat re= 
vista muzicală Muza Română. 

Muscal = 1.- Fluier de trestie cu 
7 gaduri.:2.- Instrument compus din 
mai multe fluiere impreunate (v. NA). 

Muscalagiu = 1.- Cimpoi numit si 
corneniuse. 2.- Arie pastorală. 3.- Dans: 
în măsură de 6/8. 

Mussorgsky Modest (1839—1881) 
= Mare compozitor rus. Scrie 3 o- 
pere, între care, cea mai de frunte; 
Boris Godunov, diferite lucrări p. Or- 
chestră, bucăţi de muzică p. piano 
Și D voce. 

Muștar = 


Ftora cromatică © din 


muzica bisericească, care se scrie pe 
treapta a cincea a gamei glasului al 
VIII-lea (do major al nostru) şi pro- 
duce următoarea alterare a gamei: 


mm e Pmt 
I 1a 1 
do-re 2 -mi-ta fi -sol-la-si-do. 
11h 1 1 1 
Z- S ~ eer 3 
Din această alterare a gamer re- 
zultă: | 
1.- o secundă mărită: do-re Ë 


2.- trei semitonuri: ref-mi: fa 


~ ~~ i 
sol; s:-do. EC 
”3.- trei tonuri: mi-fa Ẹ; sol-la; la-si. 

i ~ ~ ~ 


Mustuc (cuvânt degenerat din germ. 
Mundstück) = O pâlnioară de metal, 
lungă cat un deget, ce se introduce 
la capătul superior al unui instru- 
ment de suflare de alamă. Buzele, 
în rolul de ancie, aplicate pe J., pun 
in miscare coloana de aer. 

Muta din Portici = Opera in 5 
acte, textul de Scribe si Delavigne, 
muzica de Auber (1828). 

Muza = Zeitai care, in mitologia: 
greco-romană prezida cate o arta. 
Erau 9 muze, fiice ale lui lupiter 


139 





și ale Mnemosinei, adică ale inteli- 
gentei si ale memoriei, care intova- 
răşeau pe Apolon (v. Ac.), p:otectorul 
lor. lată numele lor: Clio, Euterpe, 
Talia, Melpomena, Tepsihore, Erato: 
Polimnia, Caliope si Urania. Muzele 
"locuiau cand Olimpul sau Pierus, (de 
aici si numele de pieride, sinonim cu 
muze), când Parnasul sau Eliconul. 
Ele sunt reprezentate cu însuşirile 
artelor pe care le prezidă (v. fiecare 
în parte). 


Muzică = 1.- „Arta de a combina 
sunetele, ca să miste sufletul si -să 
vorbească sentimentului? (Ch. Soul- 
lier). „Arta de a combina sunetele 
întrun chip plăcut auzului”? 
Rousseau). ,,Arta de a gândi prin 
sunete” (Combarieu). „Poezia univer- 
salmente înțeleasă” (Halevy). ,,Arta 
sentimentulur’ (Hegel). „O revela- 
tiune mai înaltă decât înţelepciunea 
şt filosofia” (Beethoven). „Lege mo- 
rala, dă suflet universului, aripi gân- 
dirii, farmec tinereții, vieaţă şi. ve- 
selie tuturor lucrărilor. E esența or- 
dinei, Inaltand’ către tot ce e frumos, 
bun şi drept” (Platon). O artă pen- 
trucă se adresează sufletului şi în 
acelaş timp o știință, pentrucă are 
legi şi principii matematice. (Din cau- 
za aceasta, Grecii) antici considerau 
muzica drept o parte a filosofiei, 
precum era pe atunci şi matematica). 
Aceste legi (v. AcusTICĂ) trebuie să 
fie bine cunoscute fabricantilor de 
instrumente, pentru o bună produ- 
cere a sunetelor, calcularea coarde: 
lor, ca lungime, grosime, material, 
etc., a lamelor, a tuburilor, a lăzilor 
de rezonanţă, etc. 2.- A) M. vocală: 
a) bisericească; b) de cameră sau de 
salon; c) corală; d) de operă; e) 
populară. B) M. instrumentalé pura, 
în afară de aceea care acompanează 
vocile: a) particulară, solistă sau de 
studiu; b) de concert; ci de orchestră. 
C) M. 'scenică, „rezultată din cola- 
borarea demnă á vocilor şi instru- 
mentelor’” (Wagner). 3.- M. militară: 
a) semnalele diferite date de goarne 


(J.-J. 


E 


(v. LIMBAJ), orchestră militară, fan- 
fară militară (v. ac.) 4.- M. pro- 
portionatd, V. PROPORŢIE. 5.- M. o- 
rientalé, cea din Asia, cu game şi. 
structuri particulare,- provenite sau 
practicate şi astăzi. 6.- 'M. cultă, 
creată după reguli de ordine si stu- 
diu şi populară, găsită pe la popoare, 
ca inspiratii spontane, autori necu-. 
noscuti, specific şi caracteristic fie- 
cărei nati. | 
Muzical = 1.- Cel dotat cu auz (v. 
AC.), simț, talent M. (v. DILETANT, 
AMATOR, MELOMAN). 2.- Ceea ce e în 
legătură cu muzica: literatură M., (V. 
AC.), știință M. (v. Ac.) serată M.. 
geniu M. | 
Muzicalitate = Organizaţie muzi- 
cală: inteligenţa, simtu!, pătrunderea 
ce trebuie să aibă, mai ales execu- 
tantul, nu numai. ca Îrazare si ex-- 
presie, ci mai ales în relațiile de h- 
companiament si ansamblu (v. ac.) 
Se întâmplă ca un diletant să aibă 
mai multă M. ca un muzicant pro- 
fesionist. ` 
Muzicant = Profesor, compozitor 
sau executant, care profesează muzica, 
drept mijloc de trai, dela cel din 
urmă element, până la concertist sau: 
maestru şei concertator de opera: fie- 
care ocupând o anumită treaptă, după 
talent, muzicalitate, studiu, capacitat.e. 
Spre deosebire de. diletanf. | 
Muzicescu Gavril = Farul muzicii 
din Moldova, Născut la Ismail în 





1847. A facut seminarul la Huşi. A 
urmat apoi la Conservatorul din laşi. 
cursurile de teorie, armonie, canto 
şi violă. Terminând Conservatorul, a. 
depus un concurs în 1860, după care 
e numit profesor de muzică la Se- 


140 


minarul din Ismail, unde a format 
corul episcopal, subventionat de e- 
piscopul Melchisedec. A fost primit 
la Capela imperială din Petersburg 
în anul 1870; acolo și-a completat 
studiile muzicale cu o bursă acordată 
chiar de Impăratul Alexandru al H- 
lea. Reîntors în tari fu numit pro- 
fesor de armonie la Conservatorul 
din laşi. In 1876 ia directiunea co- 
rului mitropolitan,. cu care execută 
răspândita sa liturghie, scrisă. în mo- 
tive ruse, pe opt voci, iar în 1902 
devine directorul Conservatorului din 
laşi, unde a servit până. la moarte 
(1903). Ziarul francez ,,Figaro’’ din 
30 Mai 1896 și revista „Albina”, din 
Februarie 1898, vorbeşte cu elogii de 
măestria cu care M. conducea corul 
mitropolitan din laşi, rămas de po- 
mină; în această calitate el a lăsat 
culegeri de piese corale, etc., adap- 
‘tate, cântate, apreciate astăzi încă, în 
slujbele bisericești (v. LITURGHIE). De- 





asemenea a transcris in notatiunea 
modernă, cântările vechi bisericeşti, 
într'o mare lucrare de 10 volume, în 
colaborare cu Gh.!'Dima si Gr. Gheor: 
ghiu. Frumosul titlu universitar de . 
licențiat în drept, posedat de M., a 
contribuit de sigur, ca cultură gene- 
rală, la maturitatea lucrărilor sale 
muzicale. Pe ogorul didactic a . pu- 
blicat manuale de teorie şi solfegii, 
pe ogorul muzicii profane, a publicat 
coruri populare, culese si originale, 
armonizate, dela 2—8 voci, iar pe 
ogorul muzicii bisericeşti, mult cân- 
tatele sale liturghii şi concerte. Pe 
larg, cetiti: Gavriil  Muzicescu, de Mi- 
hail Poslusnicu, în biblioteca „Din 
trecutul nostru muzical” (ed. Cartea 
Românească), de asemenea: Corul lui 


- Muzicescu, publicaţie postumă de *Gri- 


oraş Gheorghiu, (subseful acestui 
cor), ed. Cartea Românească, 1925. 

Muzichie = Muzica bisericească, 
psaltichid (vy. ac... i | We `, 








Nabel (Navel) = La vechit Evrei, 
o specie de harpă sau psalterion, de 
care se pomene ste foarte des. în 
psalmi. 


Nacere = Un fel de tamburină. | 


Nai = 1.- Fluier de trestie cu 17 
găuri, cu sunet dulce şi plăcut. 2.- 
(v. MUSCAL) „Instrument compus din 
mai multe fluiere împreunate, cu su- 
nete înalte şi puternice, foarte ade- 
sea la tarafe de lăutari”. La- expo- 
zitia din Paris, 1889, când tarafele 
de lăutari romani erau obiectul de 
interes pentru cronicari, naiul, in spe- 
cial, a fost mult discutat ca origine 
si fel de instrument. » 





ree 


= 
ii T 
Hag 
j 
=, i] 
a aa, 
pp Bre) 
E d 
= 






Nardini Petre (1722—93) = Vio- 
lonist din Toscana, elev al .lui Tar- 
tini; a compus 6 concerte pentru 
vioară, 6 sonate pentru piano, 6 bu- 
căți pentru violină solo, 6 duete pen- 
tru- vioară, 6 cvartete pentru coarde, 
ete. | 
Nasture = Buton, bumb (v. ac.). 

National = 1.- Cântec (v. Ac.). 2.- 
Imn (v. AC.). 3.- Muzica aceea care 
aparține istoriceste unui popor, prin 
“caracterul melodic particular, ca gamă, 
structură şi ritm. 


e 


ee 
Sg 


Natural 1.- Sunet, sinonim cu 
becar (v. ac.). 2.- Gama, şirul fi- 
resc al sunetelor, păstrând din na- 
tură între ele, distanţele de tonuri şi 
semitonuri, servind ca model: do ma- 
jor şi la minor. 3.- Acord, cel per- 
fect (v. Ac.), major sau minor, căci 
satisface imediat cerinţele acustice. 4.- 
Intervalul luat dintro gamă diatonică, 
majoră sau minoră, fără alteratie. 5.- 
Deslegare (V. ac.). 

Nazale 1.» Consonantele sro iii 
prin nas: m şi n. 2.- Voce nazală, 
defect de emisiune a sunetelor, cau- 
zate sau de lipsă de şcoală sau Ve 
dispoziţie organică anormală. Totuşi, 
intonarea nazală e aproape o regulă 


în muzica orientală, (turcă, persană, 
etc.). 
Neghinot taamim = Semne în- 


trebuinfate de Evrei, 
te, dela sec. IV-lea încoace, după unit, 


RIND NI 
IES 





ee). Sa ee. Ca 

K 

«9 /9 marty Je Piss OD 
BE ; KE? 





ka-to-me rs lv Jo ref: 9 
introduse de masoreti (măsurători), 
adică învățații cari au măsurat, numi- 
rând, versetele capitolelor din Biblie, 
de teamă să nu le denatureze urgia 


prin cărţile sfine. 


f 


142 





zilelor de apoi. Aceste semne, servesc 
ca accente de frazare a cetirii; dupi 
alfii (mai probabil), drept semne de 
notațiune muzicală. Ca si alte nota- 
țiuni orientale, un semn reprezintă 
un şir melodic, tip mai scurt sau 
mai lung; de observat că unul si 
acelaş semn corespunzător are şir 
melodic deosebit la Evreii din di- 
ferite părți ale globului; s'au notat, 
prin monografii, ca la vreo 15 va- 
riante. 


D 

Neuma 1.- Finalul unui psalm 
ce se cântă (în cântul gregorian) fără 
silabă, ci numai cu vocala e 2.- Sem- 
ne muzicale cu care sa notat în evul 
mediu cântecul liturgic gregorian, în- 
nainte de a se îi cunoscut sistemul 
linear (Vv. SISTEM ARIETIN). 





` 


a4 


Ni = 1.- Numele treptei a şaptea 
din gama indiană: sa, ri, ga, ma, pa, 
da, ni. 2.- Treapta a saptea din iga- 
ma psaltichiei: pa, vu, ga, de, che, 
ZO, ni, pa. | 


Nisabur Ftora enarmonică Q 


din muzica bisericească, care se scrie - 
pe treapta a cincea a gamei glasu- 
lui al VIII-lea—do major al nostru— 
și face diez pe fa (treapta IV). Ex.: 
do-re-mi-fa diez-sol-la-si-do. 

Din această alterare rezultă o schim- 
bare de semiton, care se face între 
treapta IV şi V, în loc de III şi IV. 

Nocturna = Compoziţie cu carac- 
ter gingas, visător şi melancolic, e- 
vocând sentimentele pure şi profunde 
ce-ţi cuprind si înfioară sufletul in 
liniștea nopţii. Ea poate fi vocală 
ori instrumentală cu acompaniament 
de pian. Primele nocturne, care mai 
târziu serviră de model lui Chopin, 
au fost scrise de Field, pianist irlan- 
dez (1782—1837). Laudes noctur- 
nae e numele unei părţi din oficiul 


bisericesc, cântat de catolici după mie- 
zul nopții. i 

Noma Poem antic cântat din 
flaute, in cinstea lui Apolon (v. MAR- 
SYAS), 

Nona = 1.- Intervalul cuprins în- 
tre nouă trepte (o octavă plus o be- 
cundă). N. este de trei specii: per- 
fectă, 14 emt: micşorată, 13 smt.; 
mărită, 15 smt. 2.- Acord de N. Womi- 
nantă, pe treapta V şi contradomi- 
nanté pe treapta II (v. CIFRARE). 

Nonet = Compoziţie clasică, ade- 
sea În formă de sonată, destinată u- 
nei grupări de nouă instrumente, com- 
binate dintre cele de coarde si de 
suflare. a i 

Nonolet (novemolă) Grup de 
nouă note, ce trebuesc executate în- 
trun singur timp; se notează, ca și 
toate grupările asemănătoare, cu un 


ay 
Lass 


arc si cifra 9. i 








SR II eee Es -ð — mees a ` 
E ATEI e a SS 3 
Kaderen Se ES SJ 
Wë a 


Norma Celebra operă in două 
acte, poemă de Felice Romani, mu- 
zica de Bellini (1831). Melodiiie sunt 
şi astăzi în programul concertistilor 
ai ariilor de bravură. 

Normal = 1.- Diapazon (v. Ac.). 
2.- Acordat, după diapazonul normal, 
nu mai jos sau mai sus. 

Notă = 1.- In genere, orice semn 
muzical. 2.- In speţă, semnul spe- 
cial reprezentând sunetul (un oval 
gol sau plin). Orice notă arată fa a- 
celaş timp, trei lucruri importante: 
a) numele sunetului, după locul ce-l 
ocupă în portativ, în raport cu cheia; 
b) înălțimea sunetului în raport cu 
octava unde e scrisă nota şi cl Va- 
loarea notei, adică durata intonării 
după forma notei (v. CHEIE, VALOARE, 














INALTIME) 
do, octava IV, 2 bătăi mi, octava IIT, o bdtae 

a =| i ——-] 
E tt ee = 








143 


3.- In armonie N. reală, 
face parte din acord. 


cea Care 





N. de pasaj, una sau mai multe no- 
te în şir, strânse de acord, la inter- 
vale de secundă, cuprinse între două 
note reale, pentru a împodobi sau 
uşura linia melodică, fără «să strice 
armonia. 4.- N. întreagă, unime y 
(un oval gol) care se zice în genere 
că tine, adică valorează, patru bă- 
tăi. 5.- N. sincopată, =v. SINCOPĂ- 
6.- N. pătrată, quadrati sau qua- 
drigată de, notatiunea mijlocie ca e- 
pocă, după neurme şi înainte de nota- 
tiunea proportionata. Cu timpul a a- 


juns la ovalul gol sau boaba plină. 


cu care se înseamnă nota pe porta- 
tiv, precizându-i-se înălţimea. 7.- N. 
comună, (v. COMUN). 8.- N. şterse, 
cele care sunt neegal, neclar sau 
slab executate în şirul unor grupe de 
velocitati (cu instrumente, étc.). 
Notaţiune muzicală = In genere, 
felul de a reprezenta în scris, sune- 
tele muzicale, stabilind, după anumite 
norme, semne pentru durată, pauză, 


stituind la fiecare în parte ceea ce 

se numește un sistem (v. AC.). ` 
Novaceck Ottocar (1866—1900) = 

Violonist si compozitor originar din 


Temişoara. 
Novelette = Nume întrebuințat 
pentru prima oară de către Schu- 


man, pentru unele mici compoziţii ale 
sale, cuprinzând un mare număr de 
teme. | 

Nuanta sau Expresiune = Tot ce 
arată intensitate, tărie, culoare, œe- 
fectul auditiv. 

lată cele mai obişnuite: 

f (Corte), ff (fortissimo), fff (for- 
tissimo posibil), m/f (mezzo forte), mp 
(mezzopiano. = pe jumătate slab), o 
(piano), ‘sotto voce, pp (pianissimo), 
ppp (pianissimo posibil), _—— (cres- 
cendo), —— (descrescendo, diminuen- 
do), marcato, fz. ef, sfz., rf., Kfor- 
zando, sforzando, sforzato, rinforzan- 
do), calando, marcando (scăzând), mo- 
rendo, ‘smorzando, perdendosi, le- 
gato, ‘staccato, patetico (v. fiecare in 
parte); martellato (ciocănit, obişnuit 
mai mult la instrumentele de coardă 
cu arcus sau cu percurtiune. E mai 
mult semn de tehnică decât de nu 
ante). Ex.: | 


tonalitate, măsură, etc. N. variază e sg 
după vremuri, tari si popoare, con- Nulă, v. 0 
d 
Leer eege E 


O = 1.- Luat'ca zero, se pune pe- 
ste o nota, drept semn intrebuintat 
la instrumentele cu coarde si arcus 


pentru ca nota să fie executată cu 


coardă liberă. 2.- (In armonie, la ci- 
frare). 
fara acompaniament. 3.- (La note pen- 
tru vioară). Degetul cel gros în po- 


ziția mâinii. 4.- (In vechea notatiune ` 


muzicală, medievală, la cântul plan). 
O măsură completă de 3/2 (trei do- 
imi). 5.- (In cultul catolic). Sapte sau 
nouă versete de psalm, care se cântă 
înainte de Crăciun, toate începând cu 
exclamatia O? | 

- Oancea Nicolae (Sibiu) = Născut 
în 1893 în R.-Vâlcea. A făcut li- 
ceul și conservatorul în Bucureşti, 


unde, la 1913, a creat o societate 


corală numită „Melodia”, ‘care sa 
produs câţiva ani prin concerte pu- 
blice. Dela 1920 este profesor la Si- 
biu, dirigintele reuniunii corale ,,Gh. 
Dima” si autor al mai multor caiete 
de cântece populare româneşti, culese 
și originale, care constitue o pre- 
țioasă contribuție la folklor. 

Obadă, v. Aubada. 

Oblic = (v. Mișcare). In armonie, 
raportul dintre două voci, cand în 
două acorduri consecutive, una mişcă 
urcând sau coborind, iar cealaltă sta 
pe loc, (er 

Obligat = Partea de voce sau de 
instrument, scrisă anume, cu anumite 


Nota care trebuie să. rămână ` 





intentiuni ale autorului, că lipsa ef 
se resimte ca o lipsă: vioară obli- 
gată, acompaniament O. 
Oboe (Gr. Aautbois) = Instrument 
de suflare de lemn, cu ancie dubla, 





cu digitatia ca la flaut, poziţia ca la- 


; clarinet, timbrul ca la corn englez. 


De obicei, după Je al oboiului, se 
acordează toate instrumentele din or- ~ 
chestră; se întrebuințează ca solo în 
scenele de duiosie sau melancolie, 
pentru efectu-i, impresionant, tn mâna 
unui executant dibaciu. : 

Ocarina = Mic instrument de su- ` 
flare, cam in forma de ou, cu Sapte 
găuri, făcut de obicei din pământ sau 





din metal, cu 


efect ca flurerul cio- 
banesc. = N 





Octava = 1.- Treapta a opta a 
oricărei game. 2.--Intervalul cuprins 
dela o treaptă până! la a opta in sus 
sau în jos: a) perfectă, 12 semitonuri, 
prin răsturnare dă unison; b) mic- 
sorata, 11 semitonuri; c) mărită, 13 
semitonuri. 3.- Sirul notelor cu care 
se măsoară întinderea: unei voci sau 
a unui instrument; piano are tea mai 


mare întindere: şapte: octave, vioara | 


patru octave, etc. Un tenor până la 


Oct-perf. Rastur. Oct. mics.Rastur. Oot.marita 
12 smt. unsmt. 1Í smt. 1: smt. 13 smt. 















= 


două octave. 4.- 8-va, o octavă mai 
sus, de obicei peste- notele cu linii 
suplimentare de- deasupra portativu- 
lui în cheia de Sol, ex.: flaut, {picu- 
lina, flageolet, piano. 5.- 8-va bassa, 
o octavă mai jos decât notele cu li- 
niute suplimentare, de dedesuptul por- 
tativului, in cheia de bas., ex.: piano, 
contrabas, tuba. 


8-va 


pp 
8-va basa 


N. B. Deci, notarea cu 8-va inlo- 
cueste cerinta imposibilă în practică 
de a mai adăuga, peste aceste li- 
niute, încă vreo câteva liniute supli- 
mentare, până la acea notă în acea 
octavă, acută sau profundă. 

6.- Contra octavă (v. ac.). 7.- In 
armonie, octave paralele, nepermise, 
când două voci au mişcare paralelă 
la interval de octavă. 


A: L. Ivela, — Dicţionar muzical 


părți 


145 


Octave paralele fără sol 























greșii remediat prin mişcere contrarie 
ee e ei Zeg | SÉ ee 
E EE 

: e SS 
EE DEE ee 





BR. Octave. dublate sau dublat la 
octavă, la piano, cu aceeaşi mână, 
la orchestră cand flautul, de exemplu, 
cântă aceeaşi melodie ca vioara, cu 
o octavă mai sus; un cor mixt da 
unison, este în realitate la octavă, 
sau dubla octavă prin natura sune- 
telor emise de fiecare fel de voci. 
Asemenea octave paralele nu se con- 
sideră ca greşite, după cum e vorba 
mai sus la nr. 7. 

Octet = 1. Grup de opt instru- 
mente care execută o bucată poliio-: 
nică, de obicei muzică de cameră. 
2.- Dublu cvartet de voci sau instru- 
mente, unde se dublează la unison 
sau la octavă, fiecare din cele patru 
ale armoniei. 3.- Un cor ar- 
monizat în opt voci sau combinarea 
în contrapunct a două coruri mixte. 
\ Octoih = 1.- Cele opt ehuri, gla- 
suri bisericești (v. Gas). 2.- O carte 
care tratează teoria psaltichiei sau a 
muzicii bisericeşti ortodoxe, datorită 
Sit. Joan din Damasc D. ac.) din 
sec. VII si apov desăvârşită de Zoan 
Cucuzel (v. ACJ. 

Odă = 1.- La cei vechi, poezie sau 
poem cu subiect eroic, ce se recită 
cu acompaniament de liră. 2.- Astăzi, . 
o. poezie lirică cu conținut de laudă 
către eroi, către cei sărbătoriţi, în 
vieata sau după moarte. 3.- Muzica 
cu acelaşi conținut, cu caracter înăl- 
tator. 

Odeon = 1.- Odinioară teatru de 
muzică în Atena, în care Ja sărbă- 
toarea Panatenea, în cinstea Minervei 
se ' distribuiau -premiile muzicantilor 
meritosi. 2.- Astăzi, sală sau loc des, 
chis pentru productiuni de declaniații 
și muzică. 3.- Edificiu la Paris, Ton: 





Iu 


dat în acest scop si peniru opera în 
1782. | 
Offenbach Jacques = Născut in 
Colonia in 1819, mort la Paris în 
1880. Autor a 101 operete si opere, 
cu un gen particular al său, ca spirit 
si fel de orchestratie. Cele mai cu- 
noscute sunt: opera Povestirile lui 
Hofimann şi operetele Orfeu in In- 


fern, Frumoasa Elena, Vieata pari- 
siand, Marea ducesă de Gerolstein, 
etc. 

Offertorium = (In messa catolică) 
Rugăciunea sfințirii anatorii şi vi- 
nului. 

Oficleid = 


Instrument de alamă, 





care are in orchestra rolul de bas 
profund. Din cauza sonorităţii aspre 
şi a justetii nesigure,,e înlocuit de 


tuba, care tinde să-i ia locul în or-- 


chestră. 

Olifant = Un fel de corn (în evul 
mediu) construit, unele până la doi 
metrii, ,,dintr’un dinte” (?) mare de e- 
lefant, ornat cu Saitun şi incrus- 
taturi. i 

Oligon «um = Se rari în, psaltichie, 


care face ca sunetul să urce cu 
un ton. 

Olimp = Munte din Tesalia (Gre- 
cia), privit în mitologie, ca „lăcaşul | 
zeilor şi al muzelor. . 

Omalon—, = In psaltichie, cres- 
cand si descrescand. 

Omofonie = 1.- La Grecii antici, 


un fel de ‘simfonie, cu voci si instru- 
mente, executată la unison, spre deo- 


146 


e 


sebire de antifonie, executată de două 
grupuri ce-şi raspundeau la octavă. 
2.- Monodie (v. ac.). 

Ondricek Frantz (Născut în 1859 
în Praga) = Violonist ceh; are Bi 
lucrări muzicale, între care, cea mai 
cunoscută este Rypsodia Boemă. 

Ondulatie, v. Vibratto. 

Onomatopee = 1.- (Armonie .imi- 
tativă) Termen întrebuințat în poe- 
zie; a) cuvinte imitând ssgomotul ex- 
primat de acel cuvânt, ex. murmur, 
muget, behăit, etc. b) un vers imi- 
tând ideea conținutului, prin combi- 
narea silabelor, ex.: Omer (vorbind 
de broaste) „verekekecs, koacs, koacs’’ 

In româneşte: 

„Un tropot de copite, roop rotopitor” 
(Alecsandri) 

2.- In muzică, efectul unui sir de 
sunete, produs de un instrument sau 
o grupare de instrumente, pentru a 
imita prin miscare, ritm si nuante, 
un efect al naturii: furtuna (Weber, 
piano), scena pastorală, simfonia a 
6-a Beethowen, mersul caravanelor in 
desert, de Félicien David, mai toate 
compozitiunile muzicantilor simbolisti 
de astăzi: răsărit si apus de soare, 
iarna, vara, etc., etc., g 


PEN 
V 


Op, v. Opus. 
Operă = 1.- Cea mai completă 
productiune muzicală; un spectacol 


de teatru însoțit de muzică (v. libret). 


Opera întruneşte laolaltă şapte arte: 
a) arta dramatică, prin dictiunea şi 
jocul de scenă ‘al solistilor; b) bel- 
canto, la artiştii cari au rolurile prin- ` 
cipale; c) coruri femeiești, bărbătești 
sau mixte, acolo unde spectacolul re-. 
prezintă, mulțime, popor; d) duete, 
tertéte, quartete între solişti, după 
situația scenelor din cursul acțiunii; 
e) orchestra care lucrează tot timpul, 
dela începutul până la sfârșitul spec- 
tacolului; f) balet (v. ac.) arta coreo- 
grafică; g) decorul tscenei, arta pic- 
turii. 2.- Opera lirică, dramatică, co- 
mică, bufă (veselă), după natura su- 
biectului si caracterul melodiilor. 3.- 
V.UVERTURA, ARIE, CAVATINA, RECITATIV, 


147 


nelipsite dela orice operă. 4.- Opera 
in Romania: Primele reprezentații au 
fost date de o trupă străină, lla Bucu- 
reşti, în 1847; tocmai la 1870, au 
început alte trupe să dea reprezen- 
taţii, stagiune după stagiune, până 
la 1895 (v. FRANCHETTI). Companiile 
erau de obicei italiene, rar franceze 
sau germane. Ele aveau elemente ce- 
lebre, ca: Castelo, Adelina Patti, Te- 
trazini, Batistini, Titarufo, (bariton) 
şi conducătorii Mascagni şi Leonca- 
vallo., România a dat pe atunci isce- 
nelor străine mai multi cântăreţi ce- 
lebrii: primadonele: Eufrosina Po- 
pescu, care a creat la Milano /'E- 
foile du Nord de Meyerbeer; Elena 
Teodorini, Nuovina si Darclee; te- 
norii: Gabrielescu si loan Dumi- 
trescu. Patru încercări Sau făcut de 
a se crea o operă naţională. Onoarea 
primelor trei sfortdri (1886—93—96) 
aparține compozitorului Gheorghe 
Ştefănescu, dela Conservator, si dir 
rectoru'ui Ed. Wachmann. Altă in- 
cercare s'a făcut la 1913, tot de inae- 
strul G. Ştefănescu. Subventiile sta- 
tului fiind insuficiente, ei au închis 
după maximum 18 reprezentații de 
stagiune. 
torul Nona Otescu, dirijorul ‘Mas- 
sini si câțiva cântăreți: D-na Drăgu- 
linescu Stinghe, basul G. Folescu, te- 
norul Vrăbiescu, baritonul Atanasiu, 
basul Istrati, au fondat Societatea ,,O- 
pera”, a cărei activitate patronată de 
Regina Maria si ajutata de Stat, a 
fost neîntreruptă până în ziua de 
azi. Acum (1927) Statul are protec- 
tiunea instituției. Primul director ge- 
neral, până la 1920,a fost Scarlat Co- 
corăscu. De atunci este maestrul 
George Georgescu, secundat de ma- 
estrii di-ijori: Egizzio Massini, Nona 
OMtescu, Alfred Alessandrescu şi Um- 
berto Pessioni. 5.- Compozitori jro- 
mani de operă: Henri Catargi: Enoch 
Arden; Caudella: Petru Rares, Ol- 
teanca; Cohen Lânarul; Mazepa, In 
Ajunul nuntii, Insula Florilor; Iosif 
Paschill: Marioara (libret de Carmen 
A 


` 


Tocmai în 1919, compozi- ` 


Sylva). Acum tn lucru, George Enececd: 
Edip. Castrişanu: [nsird-te mărgărite, 
opera după libretul de V. Eftimiu. 
Operetă = Spectacol de teatru, ix 
genere cu Subiect vesel, mai mult 
vorbit, numai un număr anumit de 
scene (solişti şi ansamblu) este pus 
pe muzică, în genere uşoară (cântece 
cu acompaniament de orchestră). 
Compozitori români de operete: Io- 
nel G. Brătianu: Dragostea Corinei, 
Dora, Sfârşitul Pământului; Cohen- 
Lânarul: /n ajunul nunții şi Insula 
Florilor. Mai demult: Flechtenma- 
cher: Wiest, care a facut muzica mag 
la! toate piesele lui V. Alecsandri, păs- 
trând caracterul melodic românesc. 
Porumbescu Ciprian: Crai nog. 


_ Prima operetă românească a fost 


Dragoş Vodă, de Gh. Asaki, în anul 
1837. La 1848 Millo reprezintă Babe 
Hârca, cu muzica de Flechtenmacher. 
La 1852, Costache Caragiale începe 
să dea la Teatrul National din Boot, 
reşti si reprezentații de operetă, în 
cari se distinge Niny Valery. La 1866 
Goldfaden, Burienescu si Segalescu 
formează o trupă de operetă la Jig- 
nitza. La 1 Martie 1875 începe să se 
dea reprezentații sub numele de Pri- 
ma trupă de operetă românească”, 
în laşi, având ca şef de orchestră 
pe E. Lehr. In această trupă au jucat: 
Smaranda Mariseasca, Ana Dănescu, 
M. Popovici, P. Ionescu, Grigore 'Ma- 
nolescu, etc. In stagiunea 1879—80 | 
aceştia reprezintă, între altele, Olfgan- 
ca de Caudella, ‘corurile fiind dirijate 
de Gavril Muzicescu ; în stagiunea 
1880—83 a debutat tenorul (devenit 
mai târziu celebru) Ioan Dumitrescii. 
In 1884, se dă la Teatrul National 
din Bucuresti Boccacio, iar la 1889 
Voevodul Țiganilor, cu Irena Vlădaia, 
E. Giăluşcă, Amelia Hasnas, Marieta 
Ionașcu, I.° Băjenaru, Ştefan Iulian, 
D. Teodorescu, A. Eliad, P. Ghimpe- 
teanu, C. Grigoriu,  Caerete şi Con- 
stantinescu. Alte reprezentații de o- 
peretă se dau la Teatrul Naţional 
din Craiova, cu aceiași artiști si cu 





148 


Aurel Bobescu. La 1901 se formeazi 
la grădina Raşca o companie sub di- 
rectiunea valorosului N. Poenaru; aci 
a debutat tenorul Leonard. La 1902 
se formează societatea lirică sub di- 
rectiunea Gh. Stefanescu, unde se dis- 
ting, pentru prima oară, Maximilian şi 
Miciora. Pana la 1906 se fac diveis2 
companii pentru turneuri, intre cari: 
compania A. Bobescu, compusa din 
elemente ‘aproape numai din familia 
lui; compania Al. P. Marinescu unde 
joacă Nora Marinescu, N. Poenaru 
zi Ahile Popescu şi compania, Poe- 
naru. La 1906 se formează compa- 
nia ,,Liric’’, sub directiunea Const. 


Grigoriu, cu următorul personal ar- - 


tistic: d-nii I. Băjenaru, N. L. Leo- 
nard, Stinescu-Cerna, I. Wasicki, Ste- 
lescu Spitzer, Macedonescu, Santale- 
lerii, M. Nasta, D. “Teodorescu, lo- 
nescu-Ruzău, Niculescu-Basu, V. Ma- 


ximilian, Gr. Petrovicescu, Gh. Ca- 
russy, N. P. Ciucurette, M. Stefa- 
nescu, Al. Gheorghiu, S. Demion, I. 


Bidescu, P. Ghimpeteanu, C. Tănase, 
P. Liciu, C. “Toneanu, Catopol, 
Alexiu, C. Vermont, lonescu-Darzeu, 
M. Graur şi denele: Margafeta Dan, 
V. Miciora, Moviila, El. Mavrodi, Jn- 
ng Metaxa, Florica Cristoforeanu, 
Florica Florescu, Marieta lonaşcu, E. 
Graur, Ana Grand, Lucr. Barsescu, 
Katiki, N. Cotoman, El Jipa; Jolle 
Masa, L. Ioanid, Annie-Aurian Ma- 
ximilian, El. Drăgulinescu, Natalia 
Oto, Margareta Radulescu şi Ma- 
rioara .Cristorian; maeştrii: C. Bian- 
chi, O.-Spirescu, I. Neuwirth, Furst- 
bauer, Frank, Fleker si Ig. Blum; di- 
rectori de scenă: P. Gusti, H. Leka şi 
Dutescu-Dutu; iar regisor N. Eli- 
escu. La 1913 se retrage Grigoriu, 
iar compania se reface sub directiu- 
nea V. Maximilian şi N. Leonard. La 
1920, Maximilian se retrage din di- 
rectie, iar “opereta continuă să existe 
numai prin personalitatea talenta- 
tului cântăreţ Leonard. Isvoare: /s- 
toria Teatrului in Moldova, de Bu- 
rada; un extract după acesta, de Ema- 


Gr. 


4 


noil Manoliu; Astoria teatrului la Rø- 
mâni (din publicaţiile Academiei Ro~ 
mâne) de Dimitrie C. Olănescu (Asca- 
nio); 20 de ani de teatru, de V. Maxi- 
milian; 30 dé.ani de teatru, Da Li- 
vescu, etc . 

Optime = Valoarea de notă SOCO-: 
tită în genere, ca o jumătate de pătri- 
me. Durata ei este desigur în raport 
cu forma măsurii: în 2/4, jumătate bä- 
tae; în 2/2, -un sfert de bătae; în 3/8... 
o bătae întreagă. 

Opus (contrariu) =; Miscare. +0- 
pusă sau contrarie, când două voct 
trec deia un acord la altul în direc- 
tie inversă (v. MIŞCARE). 

Opus (lat., opus-operis, lucrare) = 
Compoziţie muzicală clasică. Ex.: 
Haydn, sonata opus:3, lucrarea nr. 3. 

Oratiune = 1.-- Rugăciune. 2.- Dis- 
curs solemn la o ceremonie. 3.- O. 
dominicală, Tatal nostru (v. AC.). 

Oratorium=Dramă religioasă, pusă 
pe muzică, al cărui libret este fuat 
din Sf. Scriptură. Alcătuirea din so- 
listi, coruri, orchestră, face ca O. Să 
fie considerat ca premergătorul o- 
perei (v. HAENDEL, HAYDN, MENDELSSOHN, 
etc.). 

Orchestră = 1.- gë Grecil antici. 
locul rezervat, din scenă, pentru dans. 
2.- Astăzi, reunirea diferitelor specii 
de instrumente, pentru a executa îm- 
preună o lucrare muzicală de ansam- 
blu. Aşezarea lor se face” după fami- 
lia instrumentelor (v. ac.); la un doc: 
cele de suflare, din lemn, cele de a- 
lamă, etc. Până la sec. al XVIII-lea. 
orchestra avea numai rolul de acompa- 
niament, Insă lucrările simfonice ale 
maestrilor clasici, şi jin special els 
lui Wagner cu opera dramatica au ‘dat 
orchestrei rolul cel mai înalt in aria 
si ştiinţa muzicală. O. mică reuneşte 
instrumentele. de coardă, plus flaut, 
clarinet şi câteva.de percutiune (v. “BA- 
TERIE). O. mare, e alcătuită din toate 
instrumentele până la 38—40 de spe- 
cii dintre care cate 10—12 instru- 
mentişti, atingând în total cifra de S0- 
100 de persoane. O. de primul rana 


` 








‘D. Dinicu; 


a 


14 


au fost organizate de Ed. Wachmann, 


în şirul neîntrerupt de 30 de ani de 


concerte simfonice; apoi orchestra 
permanentă a Ministeru'ui Instructiu- 
ni; Publice, 
actualmente orchestra Fi- 
fdarmonica (Vv. AC.). 


Orchestratie = 1.- In înţelesul re- 
dus, e sinonim cu instrumentatie, a- 
ranjarea unei bucăţi de piano, solist 
sau cor, spre a fi executat He un nu- 
mar limitat de instrumente, mai intot- 
deauna ca simplu acompaniainent. 2.- 
In înțelesul sever, știința (constitu- 
ind parteă cea mai înaltă a Studiului 


teoretic muzical) care stabileşte legi. 


şi raporturi pentru a face ca ansam- 
blul instrumentelor lor să redea com- 
plet, artistic şi corect, măreția si în- 
telesul unei compozi'iuni muzicale se- 
rioase. O. cere: a) cunoașterea de- 
săvârşită a fiecărui instrumant aparte, 
ca mecanism, tehnică, întindere, 
tensitate şi timbru; b) rolul fiecăruia, 
adaptat la situații ;:c) efectele de lsono- 
ritate a diferitelor combinatiuni: 
strumente din două familii, din trei 
familii. etc: d) efectele de montare 
ce rezuită nu numai din execuţia co- 
recta, dar din participarea și cola- 
borarea anumitelor instrumente care 
să exprime fidel, gândirea muzicală 
a acelui pasaj. 3.- Ştiinţa armoniei, 
a contrapunctului si a compoziției con- 
stituesc baza; orchestratia da mijloa- 
cele: imaginaţia, talentuk si expe- 
rienta fac pe meşterul desăvârşit. 
4.- V. PARTITIUNE, STIMA, SUITA,SIMFOAIE, 
DIRIJOR, COMPOZIȚIE. 5.= La compozi- 


tiile uşoare de salon, etc. din Stima 


de piano se scoate partea fiecărui 
instrument. La compozitiuni în stil 
mare: simfonii, suite, uverturi, com- 
pozitorul face intai partitiunea pentru 
orchestra completa si dig aceasta se 


_weduce, se extrage partea de piano, 


păstrându-se intențiuni'e caracteristice 
fiecărei fraze. 


Orchestron 
tomat, 


= Mare instrument au- 
al cărui mecanism complicat 


sub direcţia maestrului” 


ma 


in- 





execută diferite bucăţi cu efecte de 
orchesträ. 

Ore, v. Ceasuri. 

Orfeu 1.- Celebrul Bech Ae din 
mitologia elină, fiu al lui Apo:on si 
al muzei Caliope; când cânta acom- 
panyndu-se de liră, se imblanziau 
fiarele, se opreau râurile din mersul 
lor, etc. lată-i pe scurt legenda: In 
ziua nunții sale cu Euridice, fiica unei 
nimfe, mireasa fu muscaté de o Vi- 
peră si dusă în Infern. Prin Vraja càn- 
tecului, Orfeu pătrunse acolo şi în- 
duplecă pe Proserpina, zeița Infer- 
nului, să i-o redea. Orfeu nu a putut 
respectă conditiunea de a nu o privi 
până la ieşirea de acolo şi astfel a 


pierdut-o pe veci. Rătăcind pe pă- 
mânt, bacantele (v. promisos) îl pof- 


tesc la joc. La refuzul lui, €le îl o, 
moară cu pietre şi-i sdrobesc lira, 


De mild,  muzele-l îngroapă. 2. 
Orpheus, cartea iubitorilor de mu? 
zică, de A. L. Ivela, lucrare fe ia 


ca bază apropierea dintre literatură 


şi muzică (Ed. Leon Alcalay, Bucu- 
resti). 
Orga = 1.-Cel mai măreț, mai 


complet si mai complicat instrument 














prin 


instalat, ei chiar zidit, 


muzical, 





150 





temple si catedrale pentru a contri- 
bui printr’o sonoritate impunătoare la 
evlavia solemnititilor, la respectul pen- 
tru credință, prin înălțarea ceremo- 
niilor religioase, prin fiorul ce dă 
acel mediu cucernic, unde o lumină 
mult imputinata prin ferestre de sus, 
colorate, dă icoanelor şi chipurilor 
pictate, un înțeles 'atât-de mistic. 
Orga e alcătuită dintr’un număr con- 
siderabil de tuburi, grupate după tim- 
bru şi dimensiuni cu multe jocuri 
(v. AC., V. TUB, V. PICIOR). Are una, 


două şi chiar trei claviaturi; numite 


manuale; jos o altă. claviatură pen- 
tru picioare, numită 'pedală. Aerul 
introdus de un burduf, printr’un mes 
canism electric sau acţionat de un 
servitor, Acel colosal instrument, cu 
ajutorul registrelor (v. ac.) poate pros 
duce dela cele mai dulci si ingeresti 
pianissime până la cea mai impo- 
zanta, complexă sonoritate a unei or- 
chestre bogate. Minunatele-i efecte au 
inspirat pe marii maeştrii să dea o 
menirii atâtea capodopere: messe, re- 


quiemuri, preludii, fugă, concert, etc., - 


datorite nemuritorilor: Bach, Händel, 
Mozart, Beethoven, apoi: Rossini, Ver- 


di, Cézar Franck, etc. 2.- O. mică, har- - 


monium (v. ac.). 3.- O. cu ipercu- 
fiune, un harmonium ale cărui taste 
produc sunete scurte când sunt abia 
atinse cu degetul, fără pedală. 4.-0. 
barbară, cu cilindru, produce efecte 
de orga, printr’un mecanism, ori au- 
tomat, ori pusă'n mişcare de o na, 
nivelă. Ca si flasneta (v. ac.) fe 
yede de obicei pela panorame, iar 
unele au rezonanța unei orchestre 
sau a unei puternice bande de fmu- 
zică militară. 5.- O. expresivă sau 
melodium, harmonium cu jocuri ce 
imită vocile omenești. 6.- O. hidrau- 
fied, instrument foarte : vechiu, unde 
sunetele se produceau comprimân- 
du-se aerul printr’un curent de apă. 

Organist Maestrul executant la 
orgă; pe lângă bucățile si .acompa- 
wiamentele obligate, el trebuie să fie 


un bun improvizator de preludii sk 
maia les, obişnuit cu transpunerile 
pentru toate eventualitatile, după ce- 
rintele de a acompania pe soliști, cân- 
tăreţi, coruri, etc. 

Organizaţie muzicală = 1.- v. MU- 
ZICALITATE. 2.- Grupare, . formaţiune: 
înjghebare- de trupă de operă sau 
operetă, cu întregul complex de. ar-- 
tiști, maeştrii, de coruri, costume, or- 
chestră, repertoriu, etc. Mai totdea- 
una riscată din cauza dezechilibrului: 
dintre cheltueli şi venituri; 3 con- 
ditiuni o pot face să reziste: sub- 
ventie indestulatoare, artiști de pri- 
mul rang, administraţie corectă. 

Organografie Descrierea amă- 
nunțită a părților ce alcătuesc un 
instrument muzical, precum și expli- 
carea felului de funcționare al acelui 
instrument. 

Organum = 1.- Orgăe(v. ac.). 2.- 


— 


Cel mai simplu si mai primitiv fel 


de armonizare în evul mediu, a (unei 
melodii în două voci; se socotește 
ca premergătorul contrapunctului, fiind 
improvizarea unei alte voci pe me- 
lodia cântu'ui plan. 

Ornament = Un semn, una, două 
sau mai multe note legate, scrise mab 
mărunt, a căror execuţie tinde a în- 
frumuseta, a împodobi efectul unei 
note. lată tabloul complet al orna- 
mentelor: apogiatură, broderie, C~ 
tenă, mordendo, ‘tril, grupet, cadență, 
tiradă, ribatutta, 'ruladă (v. fiecare în 
parte). DON E B 

Ortodox (Adevărata credință) = 1.7 


Biserica cresting de răsărit, unde cane | 


tările religioase se fac numai cu Vo- 
cea, fiind interzis de sfintele canoane 
intrebuintarea vreunui instrument mu- 
zical. Acest fapt, pedeoparte prezintă 
un avantaj, căci s'au păstrat melo= 
diile străvechi, din generație în Se, 
neratie, din sură în gură, pe toate 
modurile (v. Gras). Din contra, la 
occidentali, insotirea iistrumente!or a 
dat prilej să se creeze lucrări ‘mari 
ca grad de compoziție; în schimb, 





- occidentul a păstrat numai două mo- 
duri (major şi minor), căci numai 
acestea se pretează la compozitruni 
bazate pe legile de armonie şi fton- 
trapunct. 2.- Cântările religioase or- 
todoxe române sunt: a) unisonice, iar 
orânduiala actualelor cântări se da- 
toreste lui Macarie, Stefan . Popescu, 
Teodor Georgescu şi Anton Pann, 
toți din secolul trecut (v. PSALTICHIE); 
b) cele corale, datorite maeștrilor: 
Ed. Wachmann, I. Bunescu; G. Mu- 
zicescu, Alexandru Podoleanu, D. G. 
Kiriac, G. Cucu, G. Ştefănescu (dela 
Conservator), etc. (v. LITURGHIE); c) 
ca studiu: Episcopul Nifon Ploestea- 
nu: /Storia muzicii religioase a bi- 
Sericii creştine ontodoxe (1902) si 


multe lucrări teoretice rămase dela 
Anton Pann (v. ac). J, Popescu-Pa-~ 
sarea 


Otescu I. Nona = Actualmente, di- 
rector la Conservatorul din Bucureşti, 
din 1918. Compozitor si conducător 
de orchestră, născut la 1888 în ‘Bu- 
curesti. A făcut studiite cu: Kiriac 
si Castaldi, apoi la Paris (sub 'Widor), 
la Schola Cantorum (sub d’Indy). A 
fondat societatea lirică. de Operă si 
a condus-o până în 1922, candi a de- 
venit societate de Stat. In 1922 a fost 


numit şei de orchestră la Operă. A 


iuat premiul Enescu în 1912. A scris 
trei poeme simfonice: Templul din 


~ 





Guide, in 1907, Nercisse, in 1909, 
Din Bătrâni, facute pe motive româ- 
nesti. A mai scris o poemă (pentru 
vioară și orchestră: Les Enchantements 
d’ Armide, apoi muzica pentru scenă 
la Ilderim, Baletul din Iliana Cosân- 
zeana, etc. ` 





Othello = 1.- Operă în patru acte, 
de Rossini (1816). 2.- Operă dra- 
matică în patru acte de Verdi (1887). 
Ambele au subiectul extras din lu- 
crarea lui Shakespeare, în care se a- 
rată gelozia lui Othello, maurul din 
Venetia, care şi-a omorît soția, pe 
Desdemona, credincioasă si nevino- 
vata, numai fiindcă: a dat crezare 
intrigilor lui Tago. 


P. = Rrest. piagon (v. ACL 

Pa = Treapta I si a Mila din 
gama psaltichiei (v: Ac.). 

Paderewski Ignatz = Născut in 
1859 in Podolia. Celebru pianist po- 
lonez, 
Varşovia. A scriso opera, Manuru, bu- 
cati pentru piano si lieduri. Desi 
muzicant, totuşi a .fost ales prese- 
dinte al republicii poloneze din zilele 
noastre. ' 

Paganini Nicolo = Compozitor ita- 
lian, născut in 1782, mort in 1840, 
Cel mai virtuos violonist al vremu- 
rilor. Printre, compoziţiile sale cităm: 
Cele 24 capricii pentru violină solo, 


12 sonate pentru violină şi chitară, 


3 cvartete pentru vioară, violă, chi- 
tară si violoncel, concertul în mi 
bemol major, variațiile asupra im- 
nului national englez si 
de Veneţia, etc. 
Palalaică, v. Balalaică. 
Palatale (lichide. sau linguale) = 
Consonantele ce sunt pronunţate cu 
limba aplicată decerul gurii: Ak ` 
Paleografie muzicală = 1.= Studii 
$i cercetări de manuscripte, docu - 
mente, monumente, de unde se pot 
aduce contributiuni serioase in isto- 
ria muzicii. 2.~ O revista italiană, 
sub directiunea d-lui Andrée M., pu- 
blicatie periodică anume în acest scop, 
Palestră = Loc unde tinerii romani 
şi greci învățau gimnastica si dansul. 


profesor la Conservatorul din 


Carnavalul | 





Palestrina (Numit astfei după lo- 
cul de naștere) Giovanni Pierluigi = 
Născut în 1524. -Cea -mai strălucită 
figură din epoca renașterii muzicale. 
Până la dânsul muzica bisericească 
occidentală a fost amestecată cu cân- 
tece vulgare sau foarte complicate 


de îngrămădirea efectelor de contra- 


punct; Conciliul .dela Trident (1563) 
hotărăște reîntoarcerea la o muzică 
mai simplă, la purificarea stilului bi- 
sericesc catolic. P. realizează cu stră- 
lucire această nevoie și compune ca- 
podopere şi astăzi cântate în biseri- 
cile catolice: 
Stabat mater, Lamentatiile; cele 34 
caiete de cântece -religioase au creat 
stilul palestrinean si i-au nemurit nu- 
mele :acestui genial compozitor al Ca- 
pelei papale din Roma. — 

Paletă (lopăţică) = Tastă neagră 
de abanos a\clavecinului de altă data, 
corespunzând cu cea albă (de os Sau 
fildeș) -a claviaturilor de astăzi; spre 
deosebire de fentă (închipuit), tas- 
tele, pe atunci albe, corespunzând. cu 
cele negre de astăzi ale semitonuri- 
lor. Aceste numiri au rămas şi as- 
tăzi în vocabularul fabricantilor. 

Pan (mit.) = Fiul lui Ermes şi al 
nimfei Driope, şeful unor divinități 
pământești numite satiri (v. ac.). El 
e considerat ca inventatorul flautului 
cu 7 tuburi, numit nai (v. AC.) sau 
siringe. E reprezentat cu coarne şi 


Misa Papae Marcelli.. 


-= 


A 

































NI picioare de “Wap, din această pri- 
„cină era înspăimântătorul nimfelor. De 
aici cuvântul panică a rămas cu ‘in- 
‘telesul de: o spaimă pe neaşteptate. 
Pana = 1.- Accesoriu constând din- 
tr’o mică şi ușoară foaie de celuloid, 


săre, pentru a ciupi sau: a pune în 
vibrare coardele unor instrumente care 
mau arcus; de ex.: citera, mandolina, 
chitara, etc. La unele instrumente, cum 
e clavecinul (v. Ac.), P. face parte 
din însăși construcția tehnică a in- 
strumentului. 2.- La instrumente de 
lemn, corespunzător cu arcia (Vv. AC.). 
Panatenee = Sărbători festive pe- 
riodice (aveau loc odată la patru 
ani) în onoarea zeiţei Palas Atena; 
+ la început se compuneau numai din 
întreceri gimnastice şi alergări; Pi- 
zistrat (v. ac.) a adăugat si între- 
ceri muzicale: producţii între rapsozi, 
muzicanți şi dansatori. cărora li se 
dădeau--premii. i 
Pandor (Pandur) Vechi instru- 
ment, asemănător cu lăuta, dar mai 
mare, in care lama gâtului (de Tildes 
sau abanos) era așezată oblic, din 
care cauză. coardele erau neegale, la 
început numai 8—=40, în urmă, 16-18. 
Pange lingua = Imn catolic, în spe- 
cial pentru sărbătoarea împărtăşiri:or. 
Pann Anton (1794—1854) = Năs- 
cut in Bulgaria, mare cântăreţ si 
poet popular român, însemnat prin 
numeroasele saie compoziții muzicale, 


EEN 
BS 





populare. A 


cat si 


atât bisericeşti, 


metal, lemn sau chiar pană de pa- 


fost paracliser, apoi cântăreț la o 
biserică, în urmă profesor de mu- 
- zică bisericească la Bucuresti. Printre 
compoziţiile bisericeşti mai însemnate, 
. publicate in propria sa tipografie, ci- 
tam: Calofornicul (1846), I/rmolo- 
ghion sau: Cafavasier (1846), Epita- 
ful (1846), Rânduiala sfintei letur- 
Zhii (1847), Anastasimatar (1847), Pa- 
resimier (1547), Heruivico - chino :icar 
(1847), Privegher (1848), Antologia 
„muzico-eclesiastică (1853), Mica gra- 
matică muzicală (1853), Principii ele- 
mentare ale muzicii (1853), Proschini- 
tar sau Inchindtorul sfintelor „locuri 
(1852), etc., etc. Prin reforma pe 
care a făcut-o în muzica bisericea- 
sca românească, P. e considerat ca u- 
nul dintre. cei mai însemnați compo- 
zitori si reformatori de cântece bise- 
ricești ai Românilor. A murit în Bu- 
curesti, și este înmormântat la bise- 
„rica Lucaci (v. MACARIE). © 
Pantomima = 1.- Spectacol de tea- , 
tru antic fără cuvinte, numai cu ge- 
sturi, costume și deccruri, din -cauză 
că se jucau în locuri deschise, cu ne- 
putință ca vorbele să fi fost &uzite 
de 20—30.000 de spectatori. 2.- As- 
Ga. nume de spectacole fără cuvinte, 
numai cu gesturi, însoțite de dansuri 
si muzică, constituind un balet (v. AC.). 
 Papadic 1.- In psaltichie, cân- 
tări papadice, melodii care se cântă 
rar şi liniștit; consistă mai mult în 
vocalizare, căci e înţeles cum sunt 
de exemplu heruvicile si mai ales 
chenonicile. 2.- Tact P., foarte rar. 


Se arată cu semnul "A 

Parafrazare 1.- Desvoltarea w 
nei teme în diferite variatiuni, făcân- 
du-se din aceasta o lucrare. în stil 
serios, de obicei asupra cântecelor 
populare sau popularizate. 2.- In- 
grămădirea de silabe în. locul unei 
note lungi, la cantus planus ca şi 
prosequentia (Vv. PROZĂ). 

Paralele = 1.4 (v. MIŞCARE) In 'armo- 
nie, două sau trei voci care trec dela 
un acord la altul în acelaș (sens, ur- 
cător sau coboritor; a) crinte para= 


— 


— 


vele. b) octave paralele: din ambele 
nepermise în armonia severă. 2.- To- 
nepermise în armonia severă. 2.- To- 
muri paralele, relative (v. GAME sau 
TONURI RELATIVE), 

Parastas = Corespunzător cu re- 
quiem (v. AC.), ceremonie religioasă 
ortodoxă cu cântece, coruri, etc., în 
memoria unui defunct; după datină, 
slujba e urmată si de daruri, v,spre 
pomenire”, i 

Paresimier Carte bisericească ce 
conține slujba paresimilor (postul Paş- 


—— 


m~i 


tilor): Paresimier de Anton Pann 
(1847). 
Parlando = Expresie a unui cân- 


tec, unde vorbele trebue spuse deš- 
lusit, ca la un recéfa/iv; (v. ‘ac.), unde 
textul trebue pus mai in evidență 
decat muzica. 


Parnas (mit.) 1.- Un munte în 
Focida, consacrat lui Apolon şi muze- 


lor. 2.- Zeul Parnasului, Apolon (v. 
ac.). 3.- Fiicele Parnasului, muzele 
(e, Ac.). 4.- Oaspetit Parnasului, poe 


etit Parnasului. e 
Parsifal — Operă dramatică în 3 


acte, ultima a marelui Richard Wag- 


ner. Libretul de acelaş, pe baza le- 
gendei acestui personaj mitic- al Ger~ 
manilor medievali. Această magistrală 
lucrare, solişti, cor si orchestră a 
fost executată la noi în 1915, la Tea- 
trul Național din București, sub ba- 
gheta marelui maestru George E- 


nescu. 
Parte = Ştimă (v. ac.) ` 
Partidă (secțiune) = Grupul ele- 
mentelor care execută aceeas parte 


întrun ansamblu: partida cau sectiu- 
nea 'sopranilor, a tenorilor, etc. 
Partita (it., grămadă) La înce- 
put, o formă muzicală ciclică, un Bir 
de melodii de dans în acelaş ton, dar 
mișcări si măsuri deosebite. Mai târ- 


ziu, şirul a trecut sub formă de mu- 


zică serioasă, pregătind ceea ce se 
numește astăzi suită (v. ac.), în mu- 
zica simfonică. Bach are partite la 
fiecare fragment numerotat cu litere: 
a D, c, etc. 


154 


portativ e 


~ xecutant (v. PASAJ, Vv. pag. 


e~m 
— 


Partitiune (partitură) 


Un grup 
de portative, legate prin acoladă şi 
bare dde măsuri, menite a fi iexecu- 
tate în acelaş timp,-de un. ansamblu 


de sau, instrumente. Fiecare 
destinat unei 
AC.) sau, uneori ca economie de na: 
tiu, chiar pentru două partide apro- 
piate, dacă au acelaș desen de note; 
de ex.: -sopran deasupra, alto dede- 


subt; tot asa flaut I, II, etc. (v. Divisi). 


voci 


O partitiune este pentru văz ceea ce: 


este efectul sonor de ansamblu: pen- 
tru auz. Din partitiune se extrage 
separat parted sau stima fiecărui e- 
155). 
Pas = Partea unui balet, jucată de 
un dansator solist. Pas in doi sau în 


"trei, doi sau trei soliști; se mai zice 


duo sau trio. = i 
“Pasaj = O ‘frază melodică, dëtt 


bucată întreagă; intr’o compoziție de 


orchestră, fiecare pasaj e notat cu 
câte o literă, “după care se rtenteaza 
executanţii în comanda maestrului. 
2.- Modulatie pasaieră, trecătoare, 
de scurtă durată, pe nesimţite. 


partide (Vv. 


3 





Accidenti paæsajeri, care nu determina ` 


o modulație. 4.- Notă de pasaj, V. NOTĂ. 
Pasiune 1.5 Suferinfa. 2.- - Iu- 
bire pentru artă. 3.- A executa cu 
multă simtire si căldură o bucată 
de muzică. 
Passacale (pasacaille) = Vechi dans 
francez şi spaniol, în felul pavanei, 
rar, şi_în măsură de trei timpi. 
Pastel 1.= (lit.) Poezie descrip- 
tivă a unui tablou sau scenă dupa na- 
tură. 2.- O lucrare muzicală lirica, 
amintind un pastel din poezie, sau 
pe cuvintele unui pastel, S 
Pasticiu (it., pasticcio, placinta de 
foi) Compoziţie alcătuită din arii 
serioase din opere pe al căror me- 
lodii s’au pus cuvinte noi, pentru a 
forma o lucrare nouä, spre deose- 
bire de potpuriu (v. aC.) menit a fi 
executat numai instrumental, unde me- 
lodiile sunt de gen uşor. 
Pastor Sef spiritual, predica- 
tor al bisericii protestante, spre deo- 
sebire de cantor, preotul cântăreţ. 


— 
WË 


e 


— 


— 
sec? 


N 


= 




















>, Ki E - äi 
SEHR 
SJ 2 3 Mk l Ài 2 P H 
Ss S bn 
2 ch Am o JB Vu i i A 
SrFERRGESGS 
S ti Y i EE ; | 
e a N es Ht WW 
Ta u- 3 a i : Wi Bel IT dee 
TRA i P fk lt 
P Gu m hi 
~ | i d N iH 
ce Si, A l | ig 
O al D a ju K i 
8 OO i E oe Ue W ~ i 
el oc (mag P : a | 
Ye) ac AUS VU dëi Hil A d li 
a q ! bi i H 
5 pie i K i 
e 2 ji hi Wi =: 
= AL 4 T M it a 
e eM tt A ie i 
EL dd i d i i | 
aa UI 


a? i 





| 

| O 

E 
Ci 











il 23 d D 
i ih Il [Li 
; { GZ all hilt 
apt d Ji 
e 4 e = © a bo i A 3 E "ge 
ea ee? aii. e Ee Ss x 
= D Vd oa "E Su 25 2 er = È = & 
hi a Te e = x fe ER "Let = i 2 e 2 
Z g e © h7 pg Se re eee re „dă 
kd J) ba PP > > E / i 
/ | 
Ke AA e e 





ica 


SU: 


apäsat:- 


Beetho~ | 


ven, op....), Simfonia patetică (VD,de 


Tchaikovsky, 


ire; 


. 


suferință, 


{ 
4 sufletul, e- 


sim 
ica, 


pathos, 
pasiune, 


Ceea ce misc 
Cu sentiment, 


Sonata patet 


—— 


(gr., 


= 


a 


de George Enescu. 
Pătrat, v. Nota quadrata. 


Patetic 
Patetico 
termen de nuanță. 


a lui Beethoven. Pastorala simfon 
ferint4) 


motioneaza prin 
melancolie. 


3.5 
Cântecul uzitat în deosebi pe vremea 
Eli- 


Pastorala, 


In roma- 


liniştită a 


de 


(pasturala) 
amintind viaţa 
„Scena pastorală” 
5.- Simfonia VI-a, 


ică, 


. 
M 


Pastorala 
dit campenesti, cu soluri de flaut si 


ciobanului. 2.- Muzica cu motive cam- 
penesti, de obicei în 6/8, unde flau- 
tul aminteste fluierul ciobanului. 

trubadurilor si a menestreli'or (v. Ac.) 
4.- Scend pastorală, un sir de Imelo- 


melodii de dans țărănesc. 


zie lir 
neste 
PESCU. 


- 


156 


Patriarhie — Biserica conducătoare 
a credinței crestiue ortodoxe dintr’o 
tara sau dintr’un grup de țări. Mi 
tropolia din Bucureşti s'a ridicat la 
rangul de P. prin hotărîrea sfin- 
tei patriarhii centrale din lerusalim, 
yar mitropolitul dr. Miron Cristea a 


fost uns şi îuvestit ca primul (patri-. 


arh. în ziua de. 1 Noemvrie ‘1925, 
în zilele regelui Ferdinand. Cu a- 
cest prilej, toate şcolile, înşirate in 


drumul dintre Palat st Patriarhie, au: 


intonat uu imn anume compus de 
maestrul G. Cucu, în timp ce trecea 
pe. stradă impundtoarea si grandi- 
Oasa procesiune, ` 


Pătrime = Valoarea de nota numită 
şi sfert, care, in genere, are (durata 
ce o bătae. In realitate, durata ei este! 
în raport cu forma măsurii: în (2/4, 
3,4, 4/4, pătrimea tine o bătaie; în 
2/2 tine jumătate bătae; în 3/8 pă- 
irimea tine două bătăi, etc. 

Pauze = Semne indicând tăcere, 
sau întrerupere, în timpul execuţiei, 
pentru fiecare timp determinat. Pen- 
tru fiecare valoare de notă (v. Ac.) 
corespunde câte un semn de pauză. 








gege Seet SE 0 ee ` — 


— i eee ee 





Pauzele pentru un număr mai mare He 
măsuri se notează cu o cifră ores- 
punzătoare, scrisă între două bare 
(v, ABREVIATIUNE). 


Pavana = Vechi dans. italian, cu 
mişcare lentă si gravă, foarte săs- 
pandit pe vremuri, probabil origi- 
nar din Padua (padovana, pavana). 
A urcat rangul unui fragment din- 
To lucrare simfonică ca şi. atâtea 


alte dansuri dispărute din uz. Pavana- 


de Kretsler. 

Pavilion = 1.- Partea de jos a tu- 
bului, deschisă ca o pâlnie, ce au 
mai toate instrumentele de suflare 
de alamă. 2.- D chinezesc, instru- 





mente de percutiune, cu clopoței; au 
aspect de căciulă. 3.- Partea exteri- 
oară a urechii, alcătuită din cartila- 
gill ce serveşte să strângă laolaltă un- 
dele sonore, inainte de a intra în ure- 
chea mijlocie. 

Pean = Cântec în cinstea lui ‘A- 
polon. | 

Ped. = Pedală (v: Ac.). 

Pedala = Tastele claviaturii Se JOS, 
la orga. mare, ce sunt atinse pis 
cioarele, spre deosebire de Air 
claviaturii manual (v. TASTE). Zi Jos 
la, piano: două sau trei limbi de metal, 
ce sunt atinse cu piciorul în timpul 


execuţiei. Una provoacă un ecou, alia 


contrariu, stacato, şi a treia (numai 

ja unele pianuri) surdina (v. ac.) 3.- 

In armonie, a) tehnica ţinută la bas, 

la un sir de acorduri; b) dublă pe= - 
dalä (vy. AC. | hk 

Pegas =>- Calul minunat, din mito“ 
logie, -Þe care încăleca muza ce ins- 
pira pe poeti a face versuri. Din- 
tro lovitură de picior, Pegas făcu 
să ţâșnească pe muntele Elicon, fân- 
tana Ipocrena, cea consacrată mu- 
zelor. i 

Peisaj = Titlul dat unor compo- 
zițtiuni muzicale descriptive, imagi- 
nând prin onomatopee, tablouri din 
natură (v. TABLGU). 

Pentacontacord = Specie de har- 
pa cu cincizeci de coarde, inventata— 
de Fabio Colonna, nobil neapolitan. 

Pentacord = Gamă diatonică, la 
Grecii antici, alcătuită din ciaci trepte, 
după cele cinci coarde ale lirei. " 

Pentametru. = Vers greco-latin de 
cinci picioare. El nu stă nici data 
singur, ci combinat cu exametru: 
Mantua’ me genuit, Calabri rapu- 
ere, tenet nune Parthenope. Cecini 
pascua, rura duces. E 

Pentatonon = In muzica veche, in- 
tervalul numit astăzi sexfă (v. Ac.). 

Percutiune = Lovire; de aici: fg: 
strumente de P.: a) timpanul, trian- 
glul, etc. (V. BATERIA); b) sunete pro- 
duse prin percutiune: piano, tamba- 
lul; etc; c) orgă cu percutiune Kv. AC A, 


. ~ 





157 





unde tastele, lovite. produc sunete 
scurte; tără a se face uz ţie aer (v. 
ORGĂ), 
Perdendosi (it., Pee) = 
Ca si mordendo (v. ac.), termen ide 


nuanță, 
Perfect = 1.2 /nterval, v. CVARTĂ, 
CVINTĂ. OCTAVA. 2.- Acord consonant 


(v. AC.). 3.= Cadentd (v. ac.). 4.- A- 
cordarea desăvârșită între ele a vo- 


cilor si instrumentelor unui ansamblu 


(V. ACORDARE, DETONARE). 

Period (er. invdartire pe loc) = 
1.- Tot ce se repetă la iun timp or- 
donat. 2.- In gramatică, o grupare 
j de fraze ordonate ca logică si sime- 
! trie. 3.- In muzică (după Rieman); 
) un grup de 8 măsuri în careu wv. 

ACL de unde ar rezulta ci e o lparte 
mai mica decât o frază muzicală. 
Dupä Soullier, din contra, o reu- 
nire de mai multe fraze muzicale, 
corect legate 
teoretice ale -ritmului şi ale melo- 
det, printr’o unitate de gândire in 
careul frazelor. 

Periodic, v. accent, v. măsură. 

Perlat = Calitatea unei executiuni, 


“unde fiecare sunet este clar si istri- 


lucitor; @ o peria, deslusit, ca un 
bob de mărgăritar. 

Perpetuum mobile (Intr’o veşnică 
mișcare) = O specie de compoziții 
clasice, unde acelas desen de note 
cu valori mici nu încetează dela în- 

- ceput până la sfârşit; execuţia ei Um: 
plică un înaintat grad de tehnică. La 
- piano, desenul trece cu schimbul dela 
o mână la alta și apoi Împreună 
(Weber): Perpetuum mobile (vioară) 
de Novacek. 
= Personaj = Persoana ce are un 
rol important întrun roman, intr’o 
piesă de teatru sau intr’un spectacol 
de operă. = | 
Petasti =~» In psaltichie, semnul 
care sue un ton mai ental (decât 
oligon. 


Pianină = Un piano (v. Ac.) lunde 
coardele sunt asezate vertical, spre 





între ele, după legile | 


Cocorăscu, 


es 


care are coar“ 


deosebire dee piano, 
intinse orizontal. 


dele 





Pianissimo (pp. sau ppp.) Ter- 
men de expresiune, foarte uşor, a-~ 
bia să se audă ‘ | 

Piano = Urmasul. clavecinului Ca. 
Ac.). Astăzi, cel mat complet instru- 
ment de percutiune, cu claviatura ce 
cuprinde 7 octave, iar coardele, lovite 
de ciocănele prin ajutorul tastelar.. 
sunt întinse orizontal, într'o bogată. 





ladă de rezonanţă. E nelipsit la a~ 
companiamente, la studii de ansamblu, 
până la concerte de virtuozitate de- 
săvârşită (v. PIANINA). Români vir- 
tuosi la piano: Aurelia Cionca, Cella 
Delavrancea, Clara Haskil, Madelaine 
Muza German Ciomac.- 
George Enescu, Teodor Fuchs, Ales- 
sandrescu, Cavadia, etc. 


Piano (p.) = Usurel, termen de 
nuanta. 
Pianoforte = Urmas al clavecinu- > 


lui (v. ac.). Piano (v. AC.) (cu coada 
lungă sau scurtă, in tot cazul, lcoar- 
dele aşezate orizontal, spre deose- 
bire de pianină, unde coardele sunt 
aşezate vertical. Oricum ar fi coar- 


be 


158 


tele, execuția, efectul, si notele mu- 
zicale, sunt aceleaşi. 
Pianola = Un piano cu mecanism 
automat (electric sau cu manivelă). 
Piccini Nicolo (1728—1800)= Com- 


pozitor de opere. După succesele a-. 


vute în Roma, cedând locul elevului 
sau Anfossi, plecă la Paris, unde ide- 
veni rivalul lui Gltick, mai târziu Si 
al Jus Sacchini. La 1784 fu numit 
profesor la „Ecole royale de chant” 
si apoi inspector la Conservator. A 


scris, afară de opere frantuzesti si 
italieneşti, câteva oratorii şi muzică 
religioasă. 

Picior = 1.5 Metru (v. ac.). 2. 


Unitatea de măsură (cam 33 cm.) 
stabilmd dimensiunile de înălţime si 
diametru la tuburile de orgă. Ex.: 
un tub lung de 8 picioare, produce 
sunete de 2 ori mai profunde ‘de- 
cât un tub de 4 P. 

Piculină = Flaut mic, producând 
sunete acute la octave superioare: 
foarte des întrebuințat la muzica mi- 
litara şi la orchestră, pentru anumite 
efecte. 

Pien King = [Instrument chinez, 
de percutiune, alcătuit din 16 pietre, 
producând un sir de sunete croma- 
tice. e 

Piepten = Surdină (v. ac.) spe- 
cial pentru instrumentele de coarde. 

Pieride = Muze <v. Ac.). | 

Piesă = 1.- O lucrare dramatică, 
reprezentată ca un spectacol de tea- 
tru. 2.- Părticele ce intră în falcă- 
tuirea unui instrument muzical: ca: 
pele, culisele, etc. (v. Ac.). 3.- Piesă 
muzicală, o bucată de muzică pen- 
tru voce sau instrument. 

Piesă corală = O bucată compusă 
sau aranjată pentru cor. 

Pindar = Renumit scriitor grec, din 
Teba (născut la 522 în. de Hr.), tot- 
deodată şi muzicant vestit în anti- 
chitate. A excelat în poezie, în spe“ 
cial în ode. Are ode si Imnuri acom- 
paniate de cor, cu solo. Notatiunea 
pentru solişti era cea pentru voce, 
pentru cor era cea de instrumente, 
in modul frigian. 


Piscoi = Fluier. 
Piston = 1.- Instrument de su- 
flare de alamă, numit si trompetă 


sau cornet. 2.- Un tub cilindric ce 
se introduce in tubul unui instrument 
de suflare, spre a schimba dimen- 
siunile. tubului, ca distanţe, diametru, 
etc., ceea ce dă posibilitatea de ‘a 
produce sunete cromatice sau trans- 
poziţie. (v. Ac.) cu un semiton mai 
jos sau mai sus. 
Pitagora = Renumit filosof grec 
(născut în 582 în. de Hr., la Samos, 
strămutat în 529 la Crotona, in Ata= 
lia de Sud, mort pe la 1507). Ca îi 
zician a adus multe cunoștințe în mú- 
zică, despre cari ne vorbesc Aristo= 
tele şi Platon. Liu i se datoreste dee: 
coperirea monocordului (v. ac.). Tot 
lui i se acordă lărgirea heptacordului 
lui Terpandru (v. ac.) la octocord 
(chitară cu 8 coarde). ` i 
Piu (it.) = Mai: piu moso, mai 
mişcat; piu presto, mai grăbit. Cona 


' trariul este meno (V. Ac.). 


Pizistrat — Tiran al Atenei (550— 
527 în. de Hr.). A înălțat serbările 
panatenee, ce se~faceau la fiecare 
4 ani, in cinstea zeiţei Palas-Atena,: 
la un rang mai mare, prin 'adăugirea 
de întreceri muzicale, pe lângă jo- 
curile gimnastice si alergări ce erau 
de obicei în „programul serbărilor. 

Pizzicato (piscat) = O execuţie pe 
instrument de coarde cu arcus, numai 
ciupind coarda cu degetul, fara a 
o atinge cu arcusul. 

Placa = 1.- La gramofon, discul 
de ceară combinat cu sileziu sau de 
ebonit, pe care se imprimă vibratiu- 
nile sonore. 2.- La piano, placa me- 
talică aşternută pe scândura tablei 
dei rezonanţă, pentru a da o imai mare 
rezistență cuielor de care se prind- 
coardele. GEN 

Placat = Lovind deodată întregul 
acord, nu pe rând, notă după notá, 
ca la arpegiat (v. AC.). 





egen, Ess 
F === 
EE 








159 


4 


Plagal (Derivat, subordonat, secun- 
dar) = 1.- Mod din muzica reach 
antică, numit cu Aipo: hipodorian. 
hipofrigian, hipolidian, hipomixoli- 
dian; sprijinul” se face pe treapta 'I 
si a IV-a, spre deosebire de (cele au- 
tentice, unde impresia tonală sau mo- 
dala se face pe treapta I si a (V-a 
(v. MOD). 2.- Glas plagal, -(v. GLAs). 
3.- Cadenté plagală sau bisericească: 
basul dela treptele 4 la 1. iAmbele 
acorduri majore (v. CADENTA). 

Plastic = 1.- Arta concretă (plas- 
tica, sculptura). 2.- Prin asemănare, 
redarea unor imagini prin anumite 
efecte si combinatiuni de sonoritate 
a diferitelor instrumente (în muzica 
simbolistă, mai ales). 

Plectru =  Baghctă, bastonas de 
lemn sau fildeş, încovoiat la cele 
două capete, cu care se atingea goar- 
dele unor instrumente, ca: lira, psal- 


terion, etc. 

“Pleximetru = Un fel de metronom. 
Plisc = Cioc. 
Po-Ciung = Vechi instrument chi- 


mezesc, care anunța începutul şi sfar- 
şitul unui cântec sau al unui dans, 

Poco (ot. putin) = Aplicat şi la 
termen de mişcare şi la cel He nuan- 
ta, pentru a mai slăbi sau imputina 
din efect: poco adagio, cam rar; poco 
P.. cam încet; poco a poco cresc., 
putin câte putin crescând. 

Podobie = Melodie după care se 
intonează unele cântări bisericești (de 
€X.: irmosul): glasul întâi pe podo- 
bie (Lit. ornament muzical). e 

Podoleanu Alexandru = Fost pro- 
fesor de muzică la Liceul Sf. Sava 
din Bucuresti, compozitor de cântări 
bisericești unisonice si corale. Timp 
de 12 ani a experimentat la semi- 
narul pedagogic universitar din Bu- 
cureşti, impreună cu C. Cordoneanu, 
un sistem /de predare numit scripto- 
fonic. Podoleanu este nul din or- 
ganizatorii cântului coral în scoală 
(1895, pe timpul ministrului Spiru C. 
Haret). A murit in Bucuresti, in 

907, în vârstă de 60 de ‘ani. 


e 


Poemă = 1.- Lucrare în versuri, 
cu un conţinut liric, dramatic sau 
epic, împărţit în capitole numite cán- 
turi. 2.- P. Simfonică, o lucrare Ẹla- 
sică pentru orchestră, având diferite 
parti, comparabile cu cânturile sau 
capitolele unui poem: Poema română 
de Enescu, ţesută din motive popu- 
lare româneşti. /nsird-te mărgărite, 
poem simfonic pentru cor, solo şi lor- 
chestră, de Dr. Leonida Domide (Dej) 
‘text de Alecsandri). | 

Poet = 1.- Cel înzestrat de na- 
tură a face poezii. Un poet se naşte 
cu darul poeziei. 2.- Poet muzical, 


“compozitorul înzestrat cu imagini fru- 


moase, vii, bogate, variate. 3.- Exe- 
cutant înzestrat cu un sentiment fin 
și delicat, cu o deosebită putere de 
comunicativitate (v..ac.); Chopin, de 
pildă, considerat ca poet muzical. 
Poetica =. Studiul ce se ocupă cu 
toate regulile privitoare la alcătui- 
rea versurilor, la genuriie de poe- 
zii şi de lucrări literare în ‘versuri. . 
Poezie = 1.- O lucrare artistică ` 
ce exprimă în versuri o gândire sau 
un sentiment, printr’o limbă aleasă 
Si imagini frumoase; a) poezie cultă, 
a unui poet cunoscut; b) poezie (po pu- 
Iară, a poporului, autor necunoscut, 
păstrată de veacuri, din gură îngură, 
2.- Muzica vocală e strâns legată ide 
poezie, de aci numirile comune, date. 
lucrărilor pentru voce, după -natura 
poeziei VW. CÂNTEC, ROMANTA, LIED, BAR- 
CAROLĂ, IMN, ODA). 3.- Muzica lirică, 
dramatică şi epică, corespunzătoare cu 
aceste genuri poetice. SE 
Polaca = Poloneză (v. AC.)." 
Polca = Dans boem (iesit din mo- 
dă), în 2/4; mișcări vioaie şi scurte. 
Polifonic = 1.- In înțelesul de e: 
cou, repetarea de două-trei ori, a 
unor sunete: o bodtd, o stâncă polifo- 
nică. 2.- Muzică polilonică, form 
de compoziții după toate regulile su- 
perioare de contrapunct, de orche- 
stratie, etc. (v. POLIFONIE). 3.- Stil P. 
Polifonie = Intr’un ansamblu de 
voci sau instrumente, suprapunerea 





mai multor desenuri de note lucrate 
în contrapunct (ea la o fugă), pe io 
temă dată. Această temă trece, rând 
pe rand, la diferite partide sau {nstru- 
mente, făcând astfel ca fiecare să aibă 


un rol principal, contrariu omofoniei ` 


(v. AC.) sau monodiei, unde numai © 
voce are rol principal, iar celelalte. 
ca acompaniament sau armonie. P. 


este calea fertilă ce a dat muzicii, 
imbelsugate lucrări de ansambluri. 
impunătoare ca efect şi sonoritate, 
determinând progresele muzicii mo- 
derne. | 

Polimnia = Muza imnelor reli- 
gioase, reprezentată într'o atitudine 


serioasă, gânditoare; tine intr’o mână- 


lira si se sprijină pe un altar. 

= Poloneză = 1.- Dans polonez. na- 
tional, în măsura de 3/4; atribuit 
aristocrației poloneze, la modă după 
dispariţia pavanei. 2.- Piesă muzi- 
cală cu caracter clasic, fără dans, 


tot în măsură! de trei timpi; ex.: cele-. 
brele poloneze de C/opir,-la piano- 
Pompă = Accesoriu (v. ac.) la ins: 


strumente de alamă 'şi la cele de su- 
flare de lemn, pentru a face Să se 
coboare sau să 'se urce tonalitatea. 
Pop = Un betisor pus înăuntrul 
oricărui instrument de coarde şi ar- 
cus, în dreptul călușului, ca să spriji- 
nească peretele de-‘deasupra, căci 
fără el, ar surpa împreună toate ac- 
cesorile de pe fata superioară. 
Popa = Preot crestin ortodox. 
Popescu = 1.- Stefan, unul din fä- 
uritorii muzicii bisericești române de 
astăzi. S'a născut la Cazanlic în 1824. 
La 1835, fiind orfan, a fost adus 
de unchiul său la şcoala grecească (din 
Brăila. După, cinci ani a fost âdus la 
Bucureşti, unde pierde şi pe unchiul 
său. A fost scolarul lui Anton ‘Pann, 
dela care învăţă primele noţiuni de 
psaltichie. Cunostintele desăvârşite în 
arta muzicală le-a căpătat dela vesti- 
tul cântăreţ grec, Cristodor Gheor- 
ghiade. La anul 1846 a fost numit 
cântăreț la paraclisul Domnitei Ana- 
stasia şi în urmă la biserica Bratu-Bo- 


bw D 


160 


‘trapunctul, 


De muzicală 


Pasăre, născut la 1870; 





teanu. A fost apoi profesor de mu- 
zică la şcolile înființate de Mitropoli+~ 


tul Nifon în anul 1858. A slujit ca 


prim cântăreț la bisericile: “Colțea, 
Sfinţii Apostoli, Sf. Ionică Moldoveni.. 
In 1864 a trecut ca profesor Ja Se- 
minarul Central din Bucuresti. A pre- 
dat apoi.elevilor veniti din Macedonia 
şi la Scoala Normală a Societăţii 
pentru învăţătura poporului român. 
In 1880 a fost numit profesor la 
Seminarul Nifon Mitropolitul. A com- 
pus, a prelucrat si tradus o mul- 
time de cântări bisericești. Operele 
sale -tipărite sunt: Culegeri de cân- 
tări bisericesti, Prohodul Domnului, 
Manual -de muzică bisericească, Ana- 
stasimalarul practico - teoretic, pre- 
scurtat, o carte cu diferite imne p- 
cazionale. A murit în 1907. 2.- Sze- 
fan, născut in 1884 în Galata ‘(Iasi). 
Absolvent al Seminarului . Veniamin 

Costache din laşi, licenţiat în teologie 
dela Bucuresti. A făcut armonia, con-: 
orchestratia: și compozi- 
tia cu maeştrii: D. G.„Kiriac Şi A. Cas+ 
taldi. A fost şef al corului Capelei. 
Române din Paris, 1912—1922. Di- 
plomat al cursului de înaltă compozi- 
dela Schola Cantorum 
din Paris (Vincent d'Indy).. Actual 
profesor de compozitie corală reli- 
gioasă şi cor, la Conservatorul din 
Bucuresti. Are coruri religioase și 
profane, două liturghii, un te-deum, 
lucrări simfonice, între care uvertura 
Făt-Frumos, dirijată în Octomvrie 

1923 de Vincent d’Indy la Bucuresti, 
o suită de orchestră, etc., etc. 3.- 
cunoscutul 
profesor de muzică bisericească dela 
Seminarul Central; a fost elev şi suc- . 
cesor la catedră al lui Stefanache. 
A publicat o carte de psaltichie: și o 
colecție de coruri școlare si biseri~ 
cești. 

Popovici = 1.- Bayreuth, bariton 
cu renume, care a jucat la piesele 
wagneriene. A fost profesor de 
cânt si director la Conservatorul din 
Bucuresti: actualmente director la o: 


161 


= 


pera din Cluj. 2.- Timotei, născut la 
1870 în Tincovo (Caraş-Severin), 
ca tiu de preot. După absolvirea scoa- 
lei medii, a făcut școala normală şi 
teologia la seminarul din Caransebeş, 
iar studiile muzicale la conservatorul 
din lași. In 1895—96 a fost învățător 
in Lugoj; din/Septembrie 1896, a 
fost trei ani profesor de muzică vo: 
cală la Liceul Român din Brasov sidi- 
rigent al corului bisericii Sf. Nicolae 
din  Braşov-Schei. In toamna anu- 
lui 1899, a fost ales ca ‘profesor 
pentru muzica vocală st instrumen- 
tala, la Seminarul Andreian din Sibiu, 
in care calitate, a condus si corul in 
biserica catedrală. In Sibiu a desfa- 
surat o activitate considerabilă, atât 
ca profesor la şcoala Andrei Şaguna, 
cât şi prin organizări de societiti 
corale si coruri permanent catedralei 
în localitate. -A publicat mai multe 
colecțiuni de coruri școlare si un va- 
loros Dicționar de muzică, (1905), pri~ 
mul complet, în românește. Un reper- 
tor coral cu 37 piese pentru cor de 
bărbaţi, alese din diferiți autori ro- 
mani si streini clasici si cu un adaus 
de 10 cântece nationale. A mai com- 
pus Marşul legionarilor români, din 
zilele de desrobire a Ardealului, cân- 
tat la Adunarea Naţională dela Alba- 
Julia (1918). Mai multe colectiuni de 
cântece nationale si populare de 2-3 
voci si alte interesante compozitii mu- 
zicale bisericești si lumesti. In afară 
de dirigent si compozitor, Timotei Po- 
povici este si un fecund scriitor, 'pu- 
blicand prin diverse reviste o serie 


de articole muzicale pedagogice si. 


instructive. In 1924 a publicat Re- 
gele Munţilor, poem in 5 cânturi, 
alcătuit din cântări populare, refe- 
ritoare la Avram lancu, aranjate p. 
soli si cor cu prilejul centenarului 
dela nașterea marelui erou al Ar- 
dealului. 

Popular = 1.- Ceea ce aparține 
poporului, de veacuri, autor necunos- 
cut, cu trăsături caracteristice: a) poe- 
zie populară; b) muzică populară; 
c) dansuri populare (v. joc); 2.- Cân- 

A’ L. Ivela. — Dieffonar muzical 


tec PD. auzit din sura poporului. 3.- 
Legende, datini, itraditii populare; Flo- 
riile, Vicleimul, etc. (v. GAMĂ, v. FOL- 
KŁOR). Printre culegătorii de mu- 
zică populară, pe lângă cei pomeniti 
la Folklor si la Colindă, trebue men- 
tionati: Necodiu Gane din tara Mo- 
tilor, Aurel Popovici din Banat, C. 
Baciu (laşi), G. Galinescu (Moldova), 
Quillen Sorban (Ardeal), precum şi 
Sabin V. Drăgoi, actualul director 
al conservatorului din Timişoara (1000 


colinde). Toţi aceştia tind a da mu- 


Zicii populare româneşti impor- 
tanta unui serios obiect de cultivare. 
Popularizat — Un cântec de autor 


cunoscut, de cele mai multe ori de- 
venit banal, fara importanţă caracte- 
ristica, care s'a popularizat, adică, s'a 
răspândit pentru că s'a cântat si s'a 
auzit mult, spre deosebire de popr= 
lap WW. AG). 

Portament = 1.- La voce, un le- 
gato între două note cu interval mai 
mare, care se execută alunecând. pe 
sunetele treptelor intermediare. 2.~ 
La instrumente, un sir de note Sau 
de măsuri, pus sub un singur arc 
de legato, spre a fi executat ‘strict 


























ige felul numit egalo Ge AC, W. 
GLISSANDO). i 
„STĂ a Nea aaa 
; Er- SE 95 
s—4+— ‘Se Fe 
=~ 
m - wm 
TE == SS EE 
E Deg Gg 
Portativ = 1.- Un grup de 5 


linii orizontale şi paralele (lăsând în- 
tre ele 4 spații), pe care se scriu 
notele muzicale. Liniile şi spațiile se 
numără de jos în sus. Una $i aceeaşi 
notă este cetită in mod diferit, faţă 
de cheie (v. ac.). După Guido d’A- 
rezzo (v. AC.), acest fel de ‘notatiune 
se numeste sistem arietin sau linear. 
(v. sisTEM). Portativul avea la înce- 
put 4 linii si în urmă s'a adăugat 
a cincea linie de sus.. 

5 

















ii 


Porte-voix Instrument în forma 
de trompetă, care face să se audă din 
depărtare sunetele” P. serveşte oft: 
terilor de marină ca să fie auzită dela 
distanță, vorba sau semnalul. 

Porumbescu C, Ciprian (1854 — 





— 
Ee 


1883) Născut la» Sipot, in Buco- 
vina; de mic copil a dovedit o-mare 
atracție spre muzică. Urmă la semi- 
harul din Cernăuţi, unde, ajuns pro- 
iesor de vioară, piano şi violoncel, 
a compus o liturghie. După ce a ur- 
mat Conservatorul, 
anul 1881 postul de profesor la „Li- 
ceul - Şaguna” din Brasov si de di- 
sigent al corului bisericii Sf. Nico- 
Joe, Aici compune opera Crai noa, 
jucată cu mult succes 
braşoveană, precum si Ciola şi fru- 
noasa sa Serenadă. Lasă în urma ei 


100 coruri mixte si bărbătești, şi alte. 


cantari pentru voce şi piano, vioară 
si piano, ca: Balada, cunoscutele can- 
tece: Trei culori, Pe-al nostra steag, 
ete. Fiind bolnav de piept, cu locazia 
şederii sale in Italia, a cunoscut ‘pe 
marele Verdi, pe care l-a făcut Ra 
guste doinele şi cântecele populare 
românești. Monografii speciale făcute 
de preotul Const. Morariu, cu pri- 
lejul împlinirii a 25 de ani (dela 
moartea lui P. si una recentă (1926) 
de M. Posluşnicu, Din trecutul nostru 
muzical, ed. Cartea Românească. 

Posaune = Trombon (v. ac.). 

Poseta (fr., pochette, buzunar) = 
O vioară mică ce încape ’n buzunar, 
de care se servesc profesorii de dans 
în timpul lectiei, ca să obisnuiasca 
pe elevi cu pașii după muzică. : 


a ocupat pe la- 


de- societatea 








E 

Poslușnicu Mihail Gr. = Origina 
din Suceava lui Stefan cel Mare. Nase 
cut la 1872. Scoala secundară a ffă= 
cut-o în Suceava, apoi la Liceul Na- 
tional din laşi. Studiile muzicale cu 


Gavriil Muzicescu, Pietro Mezzetti, 
Gr. Gabrielescu și Enrico Mezzetti. 
Actualmente profesor la Liceul Lau- 
tian, din Botosani. A scris: Cresto- 
matia muzicală, in opt volume, Că- 
lăuza şefului de cor, două Colectii de 
coruri, voci mixte si egale. Sub tit- 
lul: Din trecutul nostru muzical a 
publicat o serie de interesante lucrări 
istoriografice, ed. Cartea Românea- 
sca, între care: Opera si, vieata lui 
G. Muzicescu si Opera si vieata dui 
Ciprian Porumbescu, Istoria muzicii 
la Români, în 3 volume, cuprinzând: 


. vol. I, a) Muzica diletantă, b) inva- 


zia muzicii occidentale si influenta ei 
asupra culturii româneşti, c) începu- 
turile -operei române, d) primele școli 
de muzică, e) primele coruri şi socie- 
(Gi muzicale, f) biografiile tuturor 
muzicantilor români; vol. H, a) Mo- 
nografia etnografică si filologică a 
instrumentelor muzicale la Români, b) 
istoria muzicii ostdsesti, c) muzica lău- 
tărească” si lăutarii celebrii ai Româ- 
nilor; vol. HI, Muzica religioasă, bio- 
gratia psaltilor celebri. Editează de- 
asemenea, dela anul 1924 încoace, 
Revista profesorilor de muzică, care, 
pe lângă interese de breaslă, mai. 
are şi frumoase articole si cercetări 
de folklor. l l 

Postludium O lucrare pentru 
orgă, ce se execută la încheierea 
unui serviciu sau ceremonii religioase, 
contrariu preludiului (v. AC.). 

_ Postum = O compoziție sau o lu- 
crare tipărită, adică data publicității, 
după moartea autorului. 

Potpuriu (fr., gotpourri, buchet de 
flori câmpenești) == O lucrare muzi- 
cală alcătuită din fragmente din di- 
ferite bucăți si melodii cunoscute $1 
răspândite, executate de obicei de 
muzica militară sau orchestra, prin 
grădini şi. localuri publice. Fragmen- 








tele unui D se leagă prin pasaje 


scurte, datorite autorului acelui P. 
AV. PASTICIU), 

Pp., ppp. = Pianissimo, pianissimo 
possibile. 
„Poziţie = 1.- Tinuta corectă ce 


trebuie să aibă un executant față de 
frumoasă la 


instrument; ex. o P. 
piano: cum trebuie să se aşeze jež 
xecutantul, cum să ting pieptul, capul, 
brațele, mâinile, etc., fără-ticuri sau 
_strâmbături din obsaz. 2.- A unei 
note (v. ac.), locul ce ocupă pe por- 
tativ (linie sau spațiu), indicând înăl- 
țimea sunetului, în raport cu cheia. 
3.- La instrumente de coardă, locul 


ce ocupă mâna pe sâtul instrumen- 


tului, de unde poate produce pe coar- 
dă o anumită întindere de sunete, 'de 


€x.: la vioară sunt de regulă 7 pozi-. 


tit dela gât spre căluș; unele sunete 
pot îi produse în mai multe pozi- 
ee A) P. acordului, a tertei, a 
£vintel, a.-octavei, după nota care 
este deasupra, la sopran (v. ACORD). 
B) P.strânsă sau pianidtică şi spațioasă, 
corală sau desfăcută, după cum no- 
tele ce compun acordul se suprapun 
imediat sau la distanță. Pentru vioară, 
termeni nemtesti. I, H, HI, poziții. 
H. L. (/ L.), jumătate /.; restez, 
a se rămânea în aceeaşi poziţie. 
Prag = Făşiuţă de fildeş sau lemn 
de abanos, aplicată la capătul de sus 
ai limbii unui instrument din familia 
viorii. Pe P. sunt patru crestături 
care susțin coardele, ca să nu atingă 
puntea, 
Precautiune = 
tanta (v. Ac.). | 
Preciziune = 1.- Calitatea bună a 
unei executiuni, care rezultă din a- 
tacarea sigură, păstrarea ritmului, 
a măsurii, a nuantelor, etc. 2.- 'Produ- 
cerea unui sunet clar, exact şi co- 
rect, contrariu este o detonare (V. 
AC.). 
Precursor = Cel care a dus in 
artă o concepție nouă, constituind cu 
timpul, un curentsau chiar o epocă. 
In genere, un precursor se presupune 


Accident de -sigu- 


163 


a fi fost pregătit de un întreg şir 
de, premergători. Ex: Wagner, pre- 
gătit: de diferite curente romantice. 
Există Insusii comune între pre- 
cursor si geniu. Un precursor poate 
să nu fie genial. Ex.:-Cimarosa, care 
e socotit de unii ca ‘pregititbrul 
lui Mozart. La rândul lui un igeniu 
poate -fi considerat ca precursorul 
altui geniu. Ex.: Mozart a fost printre 
precursorii lui Beethoven. In fine 
un geniu poate fi el însuși precurso- 
rul epocei create de el. Ex. Wagner. 

Pregătire = 1,- Preparatie (v. ac.) 
2.- -Studiul treptat si sistematic, ca 
instrucțiune. şi educaţie muzicală, 
care face ca o bucată clasică {si fie 
mai bine pricepută, ca idee, ca des- 
voltare, ca fel de compoziție. Se 
zice: pentru a pricepe o. sonată bau 


o bucată de quator de coarde, trebue 


să ai o pregătire. | 
Preludiu = 1. P. de orgă: a) im- 
provizarea unui sir de acorduri, ser- 
vind -ea introducere -sau fixarea to-. 
nalitatii uaei bucăți ce urmează ime- 
diat; b) o compoziţie fixată, adică 
scrisă anume, pentru a servi ca în- 
ceputul unui serviciu divin, ceremo- 
nie sau concert religios. Za P.- Me 
orchestră, o lucrare cu caracter grav, 
iără reguli precise, mișcare  rară,. 
mai mult în acorduri: uvertura Lo- 
hengrin. 3.- P. pentru piano, titlul 
unui gen de scurte lucrări clasice; ex.: 
Bach, Scarlati, Chopin, etc. 
Premieră = Cea dintâi” reprezen- 
tare a unei opere sau drame, intr’o 
stagiune sau pe o anumită scenă. 
D se referă la spectacolul întreg, spre 
deosebire de debut, care se referă 
la persoane. . ` 
Preot (lat, vulg. prebiter, cla- 
sic presbyter) = 1. Cel ce prezidă 
ceremoniile cultului. 2.- In biserica 
creștină e consacrat serviciului di- 
vin. ies” j 
Preparatie (pregătire) = In armo- 
nia severă, nota-disonantă a unui a- 
cord consonant precedent; se mai 
zice: prepararea cvartei, cand cvarta 


dintr’o răsturnare a doua a mai fost 
auzita la aceeasi voce intr’un alt a- 
cord precedent in stare directă. 


Pao) eg oa ee ~~ 
r sal ena, 
| 
= Ee Bee, EE, EE 
es Eed Ee 
a Eeer S 
Ə ți) 
Prescurtări = Initiale sau părti- 


cele de cuvinte prescurtate, ce com- 
pletează notatiunea muzicală, pentru 
a indica nuantele (v. Ac.) sau jnis- 
care (V. AC.). 

Prestissimo = 1.- Foarte, foarte 
grabit, termen de miscare sau tempo 
@. ABREGATIUNI). 2.- Titlul unui ca- 
pitol dintr’o sonată sau simfonie ce 
trebuie executat cu această mişcare.. 

Presto — Foarte grăbit, mai pu- 
tin ca prestissimo, ca mișcare. 

Prima = 1.- Intervalul dintre două 
note pe aceeași treaptă. 
trebuintat numai de unii, căci propriu 
zis, interval trebue considerat dela 
secundă în sus). a) P. perfectă, isi- 
nonim cu unison (v. Ac.); b) P. mă- 
rita, sinonim cu semiton cromatic <v. 
ACL 2.- D Volta, V. REPETITIE 3.- 
Vocea sau instrumentul care are, in 
genere, melodia principală. 4.- P. 
vista, executarea după note, la prima 
vedere (v. DESCIFRARE, V. VISTA). 9.7 
Primadond, prima cântăreaţă de o- 
pera, ce joacă totdeauna roluri prin- 
cipale: soprană dramatică, lejeră, li- 
rică, mezzosoprană și contraltă. 

Principal = 1.- Partida ce trebue 
pusă în evidență în executia unei 
partitiuni. Se notează sus; ex.: P. 
Naut, cello, etc. 2.- Joc de orga, a- 
mintind timbrul instrumentelor de su- 
flare de metal, de obicei, cei mai 
puternic registru dela acea orgă. 


Pristoleancă — Horă din timpul 
fanariotilor şi melodia corespunză- 
toare. 


Principesa loana Ghica-Comănești 
= O pasionată iubitoare de muzică, 


- care pune acest’ dar 


(Termen inn : 


cei mai buni elevi (v. 


lod 


în serviciul cul- 
tural al poporului: întreține pe pro- 
pria-t socoteală o organizație co- 
rală mixtă, care slujeşte la biserică 
pe lângă sediul Comăneşti (Bacău) 
si mai la toate satele din judeţ, Ja 
slujbe si la şezători, cu scop ‘emina- 
mente instructiv, educativ, national Si 
religios. Ea. însăși compozitoare a 
compus /mnul Crucii Roșii, cu prile- 
jut serbărilor de 50 de ani ale Socie- 
tății (Oct. 1926), o liturghie, co- 


ruri pe voci egale si mixte rigi- 


nale si culese chiar de dânsa. A diri- 
jat în persoană la Ateneul din ‘Bucu- 
resti /mnul, compus de dânsa. şi de- 
dicat maestrului Kiriac, cu prilejul. 
jubileului soc. corale Carmen (v. 

KIRIAC), 

Privegher — Carte bisericească ce 
conţine orânduiala privegherii iv. Ac.): 
Privegher de Anton Pann (1848. 

Priveghere = A doua slujbă a 
nopții: călugării sunt datori a lua 
parte la privegherile de. noapte. 

Productiune = Prezentarea în pu- 
blic a- rezultatelor de studii ale unei 
școli de muzică; producțiile trimes- 
triale ale conservatoruiui, producția 
de fine de an a academiei de muzica, 
unde execută toți sau câte unii fin 
ADM ia Pex I> 
BITIE). 

Profan = 1.- Laic; muzică 
fană, nebisericească. 2.- Nepriceput, 
necunoscător in muzică. 3.-. A pro- 
fana, a pângări, a-şi bate joc de ceva 
sfant. De aici, în înțelesul de exe- 
cutie proastă a unei bucăţi serioase. ~ 

Program = 1.- Expunerea felului 
de activitate a unei şcoli, societăți 
sau institutiuni de cultură, în special 
muzicală. 2.- Foaia ce cuprinde în- 
sirarea bucatilor ce vor fi execu- 
tate la un concert sau festival: @u- 
torul, numele bucății, iar la produc- 
țiunile simfonice sau festive, foarte 
adesea biografiile autorilor si expli- 


cațiuni, sau comentarii asupra continu- 


tului, ca subiect si desvoltare. 3.- Pro- 
gramă analitică (cerută de minister), 


pro-. 





(WT 


f 





dnsirarea amănunțită a caietelor de 
studiu si a bucăţilor clasice, grupate 
pe clasă, constituind astiel obiectul 
de studiu al unei clase de iConser- 
rator de Stat. 

Progresie (mars) = 1.- a) P. mer 
lodic#, un sir de una sau Houa mă-. 


suri repetate de cateva ori, la in- 
tervale anumite. De obicei, la st- 
cunda si la terta: b) mars larmenic 
sau P. armonică. 


Progresie melodică la interval de secundă 


Eir S 


— 
es 








E CC d 

„0 Deam-ne — sfin- S ce-rest pă — —rin-f8 

2.- Repetarea unui bas dat, la anu- 
mite omtervale, pe o întindere de 
o măsură sau cel mult două, Gu a~ 
ceeasi cifratie si cu aceleaşi -reali- 
zări; se înțelege că fiecare început 
al progresiei nu mai tine legătura 
de notă comună (v. IMITAȚIE). In fuga, 


un desen de note la una Sau două 
măsuri, repetate treptat în urcare sau 
în- coborire, de două-trei ori, spre 


a se opri la un punct culminant,. 
iar celelaite părți păstrând același 
raport de intervale. 


Prohod = 1.- Slujba ingropdciunii, 
rugăciunea morţilor. 2.- Prohodul 
Domnului Isus Hristos se cântă Vi- 
nerea mare la priveghere (v. Ac.). 

Prolog 1.- Un tablou cu mu- 
zică de solo şi orchestră, povestind 
un fapt care precede si deci lpregă- 
teste acțiunea propriu zisă a spec- 
tacolului de operă. Contrariul este 
epilog AC.) la incheierea spec- 
tacolului. 2.- P. simfonic, V. UVERTURA. 

Promenadă (plimbare) = 1.- Mu- 
zică de P., repertoriul executat de o 
orchestră, de obicei pe înserate, în 
grădini sau localuri publice. 2.- Piim- 
barea in mars, a perechilor dănțui- 
toare, la un cotilion, de obicei fla 
sfârșitul unut auadrille. 

Proponiment (muzical) = O me- 
toda, un sistem, un fel de a preda 
muzica. prezentat ca propunere ce 
ar putea. fi experimentată şi de alţii 
ca sistem pedagogic; ex. 1) Propo- 


(v, 


WW 


be Anti sch | 
SS 


165 e 


niment pentru solfegii in cursul se= 
cundar, de Joan Costescu, profesor 
la Liceul Sf. Sava si la (Liceul Lazar 
din Bucuresti, între 1804—1926. 2} 
Altul, sub titlul de: sistem scripto- 
fonic sau scriptosonic, a fost un pro- 
poniment de Alexandru Podoleanu şi 


Constantin Cordoneanu, experimentat 


de acesta din urmă la ,,Seminarul 
pedagogic universitar” din Bucureşti, 
între anii 1898—1906, pe rand, dela 
clasa I, până la a VIll-a secundară. 
3) Alt preponiment „pentru predarea 


orei muzicale în cursul primar, de 
Juarez Movilă (1902). 
Proportie = 1.~ Conditiunea ce- 


ruta de estetică, (v. AC.), ca lucrarea 
de artă să aibă o măsură egală ca 
lungime si desvoltare între părțile 
și elementele ei. 2.- Conditiunea ce- 
rută de un ansamblu de voci ‘Sau 
instrumente, ca forța sau cantitatea 
elementelor la una din partide, să 
fie în echilibru cu celelalte partide, 
pentru ca totalul să producă un e- 
fect proportionat. Dacă la un cor, 
de pildă, o partidă- este mult {mai 
numeroasă cantitativ, proporția se 
păstrează făcând ca acea parte nu- 
meroasă să se execute mult mai ur: 
sor, mai piano, ca să nu acopere 
celelalte partide. 3.- Potrivirea, ca 
rezonanţă, între voci soliste şi instru- 
mentele acompaniatoare. 4.- Muzică 
rroportionatd, oricare se serveşte de 
o notatiune, determinând raportul 
dintre durata sunetelor unei melodii. 
in evul mediu, la început, se arăta 


prin semne de legătură si dela se- 


colul al XVI-lea încoace, prin bara 
măsurii si forma măsurii. 

Proschinitar 1.- Mic paraclis. 
2.- Carte de  închinăciuni: Pros- 
chinitar ‘sau Inchinătorul sfintelor lo- 
curi, de Anton Pann. 

Prosomie = Cântare bisericească, 
numită obişnuit podobie (v. ac.): po- 
somia sfântului Gheorghe. 

Protagonist = La operă, artistul de 
primul rang, care are totdeauna rolu- 
rile principale. . 


—— 





105 

Proteză — In muzica veche, o vid (v. EOLIAN). 2.- Muzica ce ‘inso- 
pauză care valora cât două more feste textul unui P 

G. AC.) Psalmodie = 1.- Vechea recitare 

Protopsalt = Fruntaş între psalfi specială a psalmilor, pe întinderea 

Le, Set i notelor: mi, fa, sol, la, cele patru 

Proverb (muzical) == Părticică din- coarde ale vechii lire. 2.- A psal: 


trun cuplet, cântec popular sau popu- 
larizat, care cuprinde o idee de spi- 
rit, instructiv sau muscator si a rä: 
mas în popor cu melodia respectivă. 


De cele mai multe ori resturj «lei 

melodii. | 
eee & 2. ae 
ESI esa 
7 Si E (Lo a Ee 

E CR E bed pa eo a 8 


d E 
1) A-şa-i pla-ce ba-bei me-le, me-ie—, me-le— 
2) Să se poar-te cu mar-ge-le, ge-le—, fe-le— 


E EE Së SE erg 
eea dave E apă o 
in gu-ră n'a - re mă-se-le, min se- le 
Proză (at. proseguentia)=1.- Nu- 


mărul de silabe ce completa durata 
unei note lungi, la fiecare oprire, 
în vechiul cantus planus. 2.- Vor- 
birea obişnuită, fără rimă, fără ritm, 
„organul raţiunii şi al ştiinţei, capan 
bil de a convinge, a instrui, a 
teresa”, nu ca poezia, „menită să 
miște, să emotioneze”’. 3.- P. trebuie 
să aibă o limbă poetică, un limbaj 
poetic, o haină poetică, figurile ae 
cuvânt si de cugetare ce dau {poeziei 
imagini frumoase; aceasta face deo- 
sebire între P. si simple versuri Kv. 
AC.) nepoetice (poezie prozaică). 4.- 
Se mai zice si proză poetică, dimbai 
ales şi imagini frumoase, contrariul 
poeziei prozdiceé, versuri cu conți- 
nut lipsit de calitate. 

Prozodie | 1.- Cetirea corectă a 
versurilor, ținând seama de accentele 
metrice ce formează baza de alcătuire 
a versuriloi. 2.- Studiul ce cuprinde 
toate regulile de alcătuire a diferi- 
telor feluri de versuri antice; prin 
analogie şi a versurilor de astăzi 
(v. METRICA). i 

Psalm = 1.- Poezie religioasă cu 
conținut de laudă lui Dumnezeu, în 
număr de 150, atribuite Regelui Da- 


in- 


_zand nuanţelor, 


modia, a ingana o melodie în itonul 
unei psalmodii, asa cum se fac in 
genere rugăciunile, la orientali. 
Psalt = „Cântăreț de strană”. 
Psalterion = 
coarde, care- sună prin ciupirea sau 
lovirea cu plectrul (v. AC.). 





`  Psaltichie Muzica religioasă gre~ 
co-orientală a bisericii creştine or- 
todoxe. S’a pästrat prin biserici st 
mănăstiri, din generație în generatie, 
dar fortamerite suferind oarecari 
schimbări, după circumstanțele isto- 
-rice. Ea se ocupă cu cântarea melo- 
dică sau unisonă, având pentru su- 
nete următoarele numiri: pa, vu, ga, 
di, le; zo, ni, pæ, care ‘reprezintă 
scara în urcare, ‘sau, invers cetite, 


în coborire. O 'scară cuprinde 7 fto- 
nuri, care se'împart în: 


mari, lavand 
câte 4 secții (subimpartiri ale tonu- 


lui); mici, cu câte 3 secţii, si mai 
mici, cuprinzând -câte două secţii, în. 
total 22 secțiuni: | 


Semnele psaltichiei, (după: unele pă- 
reri, egiptene, după altele, în legă- 
tură cu neumele (v. ac.) sunt de 4 
feluri: 1) Vocale, indicând combinarea 
diferitelor intervale; sunt în număr 


“de zece, şi anume: ison, oligon, pe- 
chendima, două chendime, -ip- ` 


tasti, 
sili, epistrof, iporoi, elafron, hamili 
ív. fiecare) si diferitele combinatiunt 
între ele. 2) Corisunante, corespun- 
sunt 5-la număr Gi 
omalon; antichenoma, 
fiecare). 35 


variz 
eteron (v. 


anume: 
psifiston şi 


A 


Vechi instrument de. 


$ 








Timporale, corespunzand valorilor de 
note, sunt în număr de 4: iclasma, a- 
pli, gorgon si argon. 4) Ftorale, \20 
la număr, dintre care două ajută- 
toare, si anume: diez si ifes ((v. Ac.) 
corespund accidentilor _ muzicali, ‘iar 
celelalte, principale, producând mo- 
dulatiunile, sunt de 3 feluri: a) dia- 


tonice, care sant 8 la număr: ni, pa, . 


vu, ga, di, ke, zo, si ni de sus; b) 
cromatice, în număr de 5, si anume: 
di, ke, pa, di si muștar Gi, in sfârşit: 


c) enarmonice, tot 5 şi anume: inisa- 


TATAL: NOSTRU. 
à Glas al V-lea 


167 


bur, hisar, agem, general-diez si ge- 
neral-ifes. In psaltichie sunt 3 fe- 
Juri de mișcări: irmologice, -stihira-. 
rice și papadice (v. fiecare). Tona- 
litétile din muzica occidentală sunt 
reprezentate prin cele 8 ehuri sau 
glasuri, având în scris câte un ‘semn . 
special, indicând fiecare glas (v. CHEIE, 
v. GLAS). Cadențele sau pauzele sunt 
de 3 ieluri: pekiecte, imperfecte si 
finale, iar, după -forma lor, sunt de 
două feluri: diatonice și cromatice. 
(v. CADENTA). / 


CA 


Pa. A 


-> —> Ki > < 29 ei 
=o baa er \_* guma > er Ge 
~ : 
Es cal no stru Ca rele Cail in ce € e ruri 4 
PP G> ~ é 
+ A a: Fee Jt Amen, A d, Cam wem, 
= ON Wis - 0 
sfin tea ascăsenuumele Tei, vi: e Im pe 
itt D > D 
ws P d 
=, a 
cay a Ta, fa cise vo ia Ta | pre, 
(> => NSE : 
N a ee eer e -> "Ze “Eom, PLN 
DN ce e e er şi iprepămint pai nea 


— 
Sen eegen, 2 oP a) -i vesna Campe wr Corum wR d SS 
; — we 79 a 
= noaa astra  ceaspre h i in a da-ne-o 


Sma > ~~ een, M qe 


stă-di 
& 


D000 o å a 


we -> a B mn A 2 te Ea 
SO ~ 


a ea 
și ne iar tă no uă gre 


d 


sé le lenoa stre do re cum și noi.ier tă. EIER Sp 


< ca 
Ta at Po ut -3 


2 
l ie oe O Str 
Ms pi ita f ci 
n! 


m | A 
„de ce] H vi clean. 





-> geen, geng, wm, “we “> o ew 
ke i 


no 217 


ae 3D " Ae eam ap 


st nu ne du ce pre norni 


H 


| 
bă ve ec cE 


-" 168 





lata un scurt istoric al psaltichici: 
Pana în secolul al IV-lea după Hris- 
tos, muzica bisericească creştină nu 
se deosebia în: occidentală si orien- 


tala. In acest veac compuse călu- 
gărul Arie mat multe cântece pro- 
fane. Atunci Sf. Joan Gură-de-aur, 


a introdus și el imnuri religioase an- 
tifonice. Muzica bisericească deve- 
nind apoi complicată, ajunge cu nepu- 
tinta de răspândit. Prin secolul al 
VIl-lea apare Sf. loan din Damasc 
(v. Ach care orandueste psaltichia, 
simplificând-o. In secolul al XII-lea, 
loan ' Cucuzel,  desăvârşeşte aceste 
principii, în cartea sa, Arta psaltică. 
In secolul al XV-lea, se introduc în 
psaltichie melodii după tonurile tur- 
cești. Abia îi veacul al XVIll-lea, P. 


se desvoltă din nou, mulțumită lui 


Agapie Palermul, Mitropolitului Hri- 
sant (v. -Ac.) si dui Grigore Protop- 
saltul (v. ac.). La. Romani, se intro- 
duce, pe vremea lui Vasile Lupu si 
Matei Basarab, cântarea în greceste, 
în “locul celei slavone. Mitropolitul 
Dionisie Lupu (1823) înființează mai 
târziu o școală de muzică bisericea= 
sea, unde era dascăl Macarie (v. 'ac.). 
Trei distinși profesori si compozi- 
tori îi urmară apoi: Anton Pann, Ste- 
fan Popescu si Teodor Georgescu 
tv. AC.), care curdtara cântările bise- 
ricești de tot ce aveau străin Și le a- 
comodară cu gustul de cântare al 
poporului român. 

Psaltire Colectiunea psalmilor, 
ce se cetesc la sluiba religioasă. Tra- 
ducătorul primei Psaltiri tipărite: a 
fost Diaconul Coresi (1525—1600). 
O altă traducere: Psaltirea in ver- 
suri (1673) se datoreşte Mitropoli- 
tului Moldovei, Dosoftei, părintele 
poeziei noastre bisericesti (1630 — 
fal 


Puccini Giacomo (1859—1925) = 
Mare reprezentant al operei moderne 
italiene. A luat premiul întâi la ab- 
solvirea conservatorului din Paris.Au- 


“torul celor 4 opere celebre din zilele 


noastre: Manon Lescaut, Boema, To- 
sca, Madame Bubterfly. A mai scris 
messe si bucăţi pentru muzica de 


“cameră. 


Pugnani Gaetano (1731—1798) = 
Violonist din Turin; a scris opere, 
un balet, o cantata, 9 concerte pen- 
tru violină, 14 sonate solo pentru 
vioară, şi multe lucrări pentru mu- 
zică de cameră, 12 simfonii pentru 
quartete de coarde, etc. 

Puipitru, v. pupitru. 

Punct 1.- Pus la dreapta unei 
note, mărește valoarea notei cu încă 
jumătate, adică prelungește întonarea 


— 


H 


cu încă jumătate din valoarea note: ` 


(Vv. DUBLU PUNCT); ex.: 

m l ‘ a 3 = — 
Ee Sy See E er e e? 
N hha RE 
d. e de ENN 


2.- Deasupra sau dedesuptul unei 
note, s¥adccatio (v. Ac.). 3.- P. de sus- 
peitsiune (sau de orgă), coroană (v. 
AGE | 

Pupitru = 1.- Tribuna de unde idi- 
rijează maestrul întregul ansamblu; 
se zice: Lae pupitru a fost-maestrul 
X, ansamblul total dirijat de acel 
maestru (v. BAOHETĂ). 2.- Un acce- 
soriu necesar” oricărui executant, pe 
cari se tin întinse şi deschise hotele 
de muzică. Pupitrul poate îi fixat: 
o scândură sau o tablă de metal, 
sprijinită de un suport sau purtator 


dintr’un şir de vergele de metal, ce 


se îmbină cu anumite şuruburi sau 
inchectori. Ce 





~a aer. 


Quadrata, quadricata, v. nofa. 
Quadrille = 1.- Un grup de patru 
cavaleri francezi care luau parte la 
jocurile numite carrowsel, în secolul 
al XVII-lea. 2.- Astăzi, dans liniştit 
si elegant, cu 6 figuri, cate. două 
perechi de dansatori. 3.- Grup de 14 
dansatori la un. balet. 4.- Compoziţie 
instrumentală; “piano sau orchestră 
corespunzătoare dansului (v. COTILION). 
Quarta = 1.- Interval (v. TABLOU), 
distanța dela o treaptă până la a 
patra a ei, în sus sau în jos; a) su- 
perioară: do-îa (do-re-mirfa); b) in- 
ferioară: solsre (sol-fa-mi-re), Q. este 
de trei specii: a) micşorată (dimi- 
nuată), 4 semitonuri sau falsă: do 
diez-fa. Quartd e un - interval diso- 
nant. Prin rasturnaré,d3 o quintă mă- 
rita; b) perfectă (justă), 5 semito- 
nuri (2 tonuri si un semiton): toate 
quartele din natură, afară de fa-si, 
{v. TRITON): dorin, re-sol, etc. (prin 
construcție) do diez-fa diez. Q. e 
un interval consonant (v. ACORD). Prin 
răsturnare se dă o quintă perfectă 
(7 semitenuri); c) Q. mărită (aug- 
meitata) are 6 semitonuri, şi anume: 
3 tunuri in sir, din care 'cauză acest 
mwicgorată perfectă mărită 













































rn 


io 
A smt. 5 smt. 6 smt. 


“interva! se mai numește si triton (v. 


= 


AC.). Din natură e singurul: /a-si; 
celelalte sunt prin construcție: re-sol 
diez, etc. Q. mărită e un interval di~ 
sonant. Tritonul se găseşte numai 
între treptele 4 si 7 a (gamei ma- 
jore sau minore (v. INTERVAL ATRAC= 
Tiv), prin răsturnare dă o quinta 
micsoratii (6 semitonuri). 2.- Q. con- 
secutive, permise în contrapunct nu= 
mat 2—3 in şir, cu condiție ica să fie 
însoțite de sextă. 3.- Q. pregătită 
sau preparată (Vv. PREPARATIE). 4.- 
Q.-sextd-rasturnarea. 








Quartet (quattor) = O grupare 
de 4 executanti. Î.- Q. de voci, a) 
mixt: soprano, alto, tenor si bas; b) 
voci egale: soprano I şi Il, alto | 
si II sau ch bărbătești: tenor I şi H, 
bariton si bas. Execută bucăți anume 
scrise, în genere fără, dar adesea cu 
acompaniament de piano sau alte in- 
strumente; in tot cazul, câte o ‘per- 
soană la fiecare voce. Daca sunt cate 
două, se chiamă dublu quartet sau 
octet (v. ac.). Dacă sunt mai multe 
persoane la fiecare voce, gruparea 
se numeşte cor (v. ac.). 2.- Q. de 
instrumente in muzică de camera: 


a de coardi: vioară I, II, viola. 
violoncel; asemenea quartete executa 
compozitiuni clasice în forma de so- 
nată (v. ac.), datorită celor mai mari 
maeştri, clasici şi moderni: Haydn, 
Mozart, Beethoven, Brahms, Dvorak, 
etc.; b) instrumente de alamă: tron- 
peta, corm I si II, trimbol; cl instru- 
ment de suflare de lemn: flaut, ‘oboe, 
clarinet, fagot. 3.- Q. de ‘solisti, la 
operă .(ex.: actul IV din Rigoletto) 
sau’ orice bucăți de concert scrisă 


pentru 4 voci, în diferite combina- 
țiuni. 
Quator, v. cuartet (v. ac.). 
Quintă = 1.- Interval (v. TABLOU), 


distanța dela o treaptă până la a 
cincea în sus sau în jos. a) supe- 
rioaré: do-sol tdo-re-mi-fa-sol); b) 
inferioară: la-re (la-sol-fa-mi-re). 2.- 
Q. e de trei specii: a) Q. Vnicșorată 
(diminuată), 6 semitonuri (nu 3 to- 
nuri în sir), Din natură .e numai si-fa 
(si-do-re-mi-fa). Orcare altul, este 
construit, cu ajutorul accidentilor do 
diez-sol. In armonie, Q. micşorat are 
rezoluție forțată, ca şi tritonul (v. 
INTERVAL ATRACTIV). Q.' micsorata e un 


interval disonant. Prin răsturnare dă 


o quartă mărită; b) Q. perfectă (justă) 
are 7 semitonuri (trei tonuri şi un 
semiton), ex. (din natura) toate quin- 
tele afară de si-fa; do-sol; re-la, (etc. 5 
(prin constructie) mi bemol—si bemol, 









































étc., e un interval consonant. (v. ‘a- 

CORD), Prin răsturnare dă o quarta - 

perfectă; c) Q. mărită (augmentata). 
micsorata perfecta mărită 

i ee s 
6 smt. 7 smt. 8 smt. 


are 8 semitonuri, numai prin con- 


170 


a 


pentru 5 voci 





siructie: do-sol diez; re bemol-la. Se 
săsesc pe la acorduri cu alteratie 
(v. AC.) superioară si inferioară. E 


un interval disonant. Prin răsturnare - 
dă o quartă micsorata. 3.- In ‘armo- 


nie, a) Q. acord, cel construit fdin 3 
uote: fundamentala, terta si quinta 
(V. ACORD); b) Q. paralele, inlantuire , 
greşită de acorduri, când două. voci 
merg In quinte paralele. Aceasta se 
intampla mai ales când basul în stare 
directă, merge în interval de secundă. 
Pentru a le evita, celelalte voci să 


"Se facă mişcare contrarie cu basul; cl: 








Gresit. Corect 
— 9 ee 
Zoe Sa Sea =e 
EE =e 
= | EE Ge 











Q. ascunse, d. paralele, între vocile 
mijlocii.. 

Quintete = 1.- Un 
voci soliste diferite sau 5 instru- 
mente soliste diferite. 2.- Compo- 
zitie clasică armonizată sau tesuta ` 
sau instrumente; in 
genere, cu acompaniament de piano 


(obişnuit cu muzica de cameră). 
Quintolei Grup de 5 note, no- 
tate cu un arc Si Glam care se 
execută într'o singură bătaie, intr’o . 
măsură binară, 


grup de 5 





Quinton = Instrument de suilare - 
de alamă cu o quinta mai jos decât. 
cornetul cu piston. 





WA" 





Rabana, v. Ravana. 

Rachmaninov Sergiu Vasilievici = 
Născut in 1873. Pianist, unul din re- 
prezentantii de seamă ai muzicii mo- 
derne ruseşti. A scris o operă, lA- 
leko, întrun act, o fantezie simio- 
nica, Le Rocher, un Capriciu boem, 
2 concerte p. piano, numeroase bu- 
cati p. violoncel si vioară, etc. 

Radiofonie = Transmiterea sune- 
telor, fără fir, numai prin undele 
atmosferice. Pornesc sunetele dela un 
centru de „înaltă frecvență” (un mi- 
lion volte), se radiază si exercitând 
asupra electricităţii din atmosferă, 
transformă undele eterice în ener- 
gii. La locul receptat, un sistem ide 
lame (detector electrolitic, 'detector 
de cristal, lampă cu 3 electrozi) pre- 
face din nou undele radio-electrice 
în unde sonore. Distanța dela punc- 
tul de emisie până la punctul de 
recepţie depinde de puterea apara- 
telor dintro parte şi dintr’alta. 

Raff losef loachim (1822-1882) 
= Compozitor cunoscut, autorul sim- 
foniilor: Leonora şi In pădure şi ‘al 
celebrei Cavatine p. vioară. A mai 
scris quartete p. coarde, bucati p. 
vioară, etc. ` 

Rall. = Rallentando (v. ac.). 

Rallentando = Ca şi ritardando 
sau ritenuto, rărind mişcarea pe un 
cuprins limitat, de 2—3 mäsuri, sau 
la sfârşitul unei bucăţi. Când e în 


H 


D 


cu sül cantar, rall. e valabil mE 
mai până unida e notat a tempo, adică: 
să se reia mişcarea dela început. * 
Rameau Jean Philippe (1683 — 
1764) = Fruntas al muzicii franceze 
din sec. al XVIII-lea, fost organist. 
A “scris o mulțime de opere, între care 
multe foarte popularizate: Samson, 
[polit si Aricia (1733), Castor si Po- 
lux (1737), Indiile galante (17335), 
Pigmalion, Zoroastru (1749), Ana- 
creon, etc. Ca teoretician, el lasă un 
Tractat de armonie (1722) si alte 
studii. E GE 
Rampa = 1.- Sir de lumini la 
marginea de jos din fata scenei. 2.- 
Chemat la rampă, artist sau maestru 
aplaudat. 3.- Titlul unei foi zilnice, 
V. REVISTA. | 
Rapsod = 1.- Artist şi cântăreţ 
ambulant, la cei vechi, care recita, 
din sat în sat, poeme şi cântări e- 
pice, de obicei din Iliada sau Odisea, 
fragmente. după alegerea auditorului. 
2,3 Azi, poet care preferă subiecte; 
populare. 3.7 Fig. lăutari cari duc 
din loc în loc şi păstrează [din tată in 
fiu, cântecele populare. be 
Rapsodie (gr., raptein, a coase şi 
ode, cântec) = 1.4 La cei Wechi, o 
insirare de parti din poeme, recitate 
și cântate de cântăreții populari. 2:- 
Azi, culegerea de motive populare 
(cântece sau dansuri) şi prezentarea 
lor sub o formă muzicală serioasă. 


Ex.: 72 Rapsodii unguresti p. piano, 
de Liszt. R. română p. orchestră, ide 
Enescu, 4 Rapsodii române p. piauo, 
de T. Fuchs, altele de G. A. Dinicu, 
ic. 

Rascada = 1.- /ntradă Ce, 
serveşte şi de réfornello (v. 
uuele dansuri spaniole. 

Răspuns = 1.- Părţi din liturghie, 
spuse de preoți sau cor, ca R. celui 
ce oficiază. Se zice: 
fost date de corul bisericii X. 2.- 
Contramotiv (ve AC.) 3.- La fuga, 
motivul cu care intră vocile, pe rând, 
succedându-se in expunerea Zug. 

Rastral Instrument de scris, cu 
care .se pot trage dintr'odată cele 
cinci linii ale poriativului. 

Răsturnare = 1.- A unui interval, 
găsirea intervalului complementar 
până la octava uneia din cele două 
note. a) Prin R. un interval ide se- 
cunda devine septimă'și invers; inter- 
valul de terță'devine sexta şi invers, 
intervalul de cvartă devine cvinta şi 
invers; b) prin R., intervalele mici 


AC.) ice 
AG.) la 


devin mari şi invers, cele micșorate 


devin mărite, cele perfecte rămân 
perfecte; c) orice interval, împreună 
cu R. lui, trebuie să, dea un total de 
12 semitonuri. Aşadar, 
de sexte și septime se calculează se- 
mitonurile, referindu-se la intervalul 
de secundă sau terță obţinut prin R. 
Ex.: secunda mate "are: 2 smt; ER. 
ei, septima mică, va avea 10 smt. 


Terta mărită are 5; prin R. sexta 
micsorata va avea 7. 
rasturnat răsturnat 
H Vu IH W IV V 





TI 


aE pm FF a ee E ee 





T, cand 


EE 
e terfa acordului la bas; b) R. IL 
cand e cvinta acordului la bas; ic) 


unui acord, a) R. 


JE 


Răspunsurile au. 


la speciile 


când basul 


zaje- z223 
act Rn N E 


wL 


R. III, când e septima acordului ia 
bas; d) R, IV, cand e nona acordului 
la bas (v. CIFRARE). 

Răsunet = 1.— Ecou (v. ac.). P.- 
Efectul unui ansamblu. 3.- Efectul 
sufletesc sau moral al unui 
asupra mulțimii: de soldați, de popor 
(vV. MAGNETISM MUZICAL). 

Ravana = Un fel de timbal, cu 


care femeile indiene se acompaniază: 


când cântă din gură. 

Ravanostron =. Instrument’ indian 
au trei coarde si arcus, înrudit cu 
hie socotit de unii ca stramos al 
acesteia. 





Re = Treapta a doua din gama 

model do major; cel din octava a 
treia are 293 vibratiuni pe secundă 
(V. SISTEM LINEAR, V. D). 
“Real — Notă reală, care face parte 
dintr’un acord, spre deosebire de 
notă de pasaj (V. NOTĂ). 
Realizare (a unui bas dat sau a unui 
cânt dat) = Găsirea celorlalte trei 
voci, după regulile stabilite de ar- 
monie, prin înlănțuirea acordurilor, 
e cifrat, R. urmăreşte 
intenția autorului acelui bas; când 
basul e necifrat, R. e liberă, idupa 
voia şi dibăcia muzicantului. 

Rebec = „Vechiu instrument cu 3 





coarde, în formă de utd. Strămo- 


cântec, . 








rabi in Europa, cam prin secolul al 
VII-lea. ` 

Recenzie = Scurtă dare de seamă 
asupra unei lucrări literăre sau mu- 
zicale (v. ANALIZĂ, CRITIC, CRITICĂ). 

Recital = 
un singur executant virtuos, pentru 
a se face auzit, cum interpretează 
pe anumiţi autori clasici. Se zice: 
R. pentru piano. Se mai zice si R. 
coral, dacă întregul program e ti- 
nut numai de cor. 

Recitare = Versuri spuse sau de- 
clamate. Sunt recitări însoțite de mu- 
zică, uneori improvizată, alteori scrisă 
anume. 

Recitativ = 1.- Muzică 
care nu tine seama de măsuri bau 
melodie, ci intonatia pune în evi- 
dent& expresiunea textului, ca inte- 
les, cadenta cuvintelor si 
frazei. Serveste la operă ca legă- 
tură de trecere între o romanta Ei 
alta, în genere între două bucăţi 
cântate, scrise în măsură. 2.- La on 
serviciu religios, partea oficiantului 
cantata parlando (v. ac.). Orice R. 
se scrie fără măsură, cu note de va- 
lori mici si chiar cu taractere mici. 

Recreatie (muzicală) = Divertis- 
ment (v.. AC.). 

Reducere = 1.- Aranjarea (v. Ac.) 
unei bucăţi de orchestră, pentru un 
număr redus de instrumente sau nu- 
mai pentru piano, pe cât posibil, 
păstrându-se intentiunile caracteris- 
tice ale partitiunii, adică părţile prin- 
cipale, ale melodiei si armoniei. 2.- 
Executarea direct la piano, după o 


partitiune de orchestră. Acest fel de. 


reducere implică o mare dificultate, 
căci parte din instrumente sunt scrise 
in chei şi transpozitiuni diferite și 
totus trebuie redată intentiunea păr- 
tilor din ansamblu. Maestrul Enescu 
are obisnuinfa de a învinge cu dr: 
băcie aceste mar: dificultăţi, de a 
executa la piano, direct după parti- 
tiunea de orchestră. 


Reflexiune — 


173 


şul viorii de astăzi; introdus de 'A- _ 


Concert dat numai“ de | 


vorbită, - 


accentele ` 


Fenomen acustic con=: 


stând din repetarea sau repercutarea 
unui Sunet (y. ECOU, TABLA; LADA ‘DE 
REZONANŢĂ). 

Refren = Fraza muzicală, uneori 
în măsură si mişcare deosebită, ce 
se repetă regulat, cu acelaş text, 
de către însuși cântărețul sau de un 
cor, după fiecare frază principală a 
unui cântec sau cuplet. 

Regal = 1.- Un vechi sistem de. 
orga portativă, cu ancii libere, me~ 
talice. 2.- Nume obişnuit în Germa- 
nia, pentru instrumente cu ancie. 
3.- Un instrument de percutiune al- 
cătuit din o scăriță de scăunele, spri- 


Jinită vertical pe un tripied, ca la 


timpanon; sunetele se produc prin 
lovirea cu o baghetă ce are la vart 
o mică bilă. 

Regele Ysului = Cee în patru 
acte, cuvinte de Eduard Blau, muzica 
de Lalo, o dramatică legendă bretonă. 

Regina Maria = 1.- Prima suve- 
rană a României întregite, încoro-— 


nata, la Alba-lulia la 15 Octomvrie 


1922, protectoarea artelor la ROL ea 





insasi fiind scriitoare cunoscută er 
dincolo de graniţă. A publicat, între 
alte multe: //derim, roman, pus pe 


scenă de profesorul Peretz; Povesti, 
Icoane din războiul nostru, emotio- 
nante scene, în special privitoare la 
pierderea micului principe Mircea. Or- 
ganizarea actualei Filarmonice şi mai 
ales a primei trupe statornice de 


operă română, se datoreste în mare 
parte iualtei Sale staruinti. 2.- Tea- 
tru cu acest nume, în Bucuresti, Rc- 
tualmente compania Bulandra-Mano- 
lescu-Maximilian-Storin. 3.- Cvartet 
cii acest nume. Actuala formaţiune 
1926): C. Nottara, TL Barbu, T. Po- 
povici, Waterstraat. 

Registru = 1.- La orga sau da 
harmonium, un buton ce deschide un 
anume joc de orgă sau mai ‘multe 
combinate. Sunt registre pentru ma- 
nuale, pentru pedale, ce se deschid 
cu mâna, altele cu genunchiul si fal- 
tele cu piciorul, 2.- Pentru voce, D 
intindere limitata, cu o anume emi- 
siune: A de jos, central (din piept), 
din cap, fadset, mezza-voce, etc. Arta 
de belcanto recomanda anumite con- 
ditii pentru trecerea dela un R. ila 
altul, pentru a obține egalitate (v. 
AC., V. IMPOSTARE). ` 

eineche = î.- Leopold Carl (1774 
—1820). A scris opere, lucrări p. 
orchestră ei muzică de cameră. 2.- 
Carol (1824—1910), pianist, compo- 
zitor şi dirijor. Compozițiile sale a= 
Been genului lui Mendelssohn si 

chumann. A scris tot felul de tom- 
Becker intre care si opere. 

Reinhold Hugo = Născut in 1854 
în Viena. Compozitor. A scris lu- 
crări pentru orchestra, muzică de ca- 
meră, lieduri si bucăți pentru piano. 

Relache = Intreruperea pentru o 
seară, a unui spectacol de teatru sau 
ce operă dintr’un şir obișnuit al 
unei stagiuni. d 4 

Relatie falsă = 1.- In armonie, 
trecerea dela o voce la alta, a unui 
sir melodic, mai ales cromatic, a- 
colo unde ar fi fost firesc ka şirul 
să se fi auzit la aceeas lvoce. 





R. corectă R. falsa 

i Jat IE 

GË EE E EES ES 
27 e, : æ 

DEE: Ze = 22-2- =P ache 

== E 





174 


de armonie 








2.- Efectul rezultat din. realizarea 


unui bas succesiv dela treapta V la 
IV, stare directa, ton major. 











Se 
eee E EE Sa 
EE 

O R. falză 
zz- S 
Relatiy = {1.7 Game sau tonuri, 


una majoră si alta minoră hi GAMĂ). 
Se mai zic si derivate. Wodis- 
latiuni în tonuri relative, Cu în to- 


nuri apropiate, cari au un accident 
în plus sau în minus. 3.- (Valoare 
relativă, V. VALOARE. A 


Religioso = 1.- Cu evlavie, cu 
sfințenie. “Termen de expresiune. 2.- 
v. Muzică religioasă. | 

Reminiscenta = O idee, o melodie: 
ascunsă prin creier, auzită cândva şi 
dată de compozitor, fără ştirea lui, 
ca o inspiraţie nouă, proprie. Re: 
miniscentele sunt cauzele melodiilor 
banale, spre deosebire de cele ori- 
ginale (v. ac.). Si cele dintâi ei 
cele din urmă, oglindesc puterea de 
talent si gradul de cultură ale icom- 
pozitorului: 
-< Renastere = Epoca din istoria mu: 
zicii (corespunzătoare cu cea din is- 


“toria omenirii) în care înflorirea cu- 


nostintelor contrapunctului și a mii- 
loacelor de notatiune, pregătesc pro- 
păşirea muzicii moderne. Dela acea- 
stă epocă datează naşterea studiului 
și contrapunct, precum: 
si fuga; deasemenea, bara măsurii 
Si „aplicarea notatiunii sistemului arie- 
tin (v. ORGANUM, ARMONIE, CONTRAPUNCT) 

Repertoriu = 1.- Lista_ bucatilor 


- muzicale studiate de un executant, 


potrivit cu mijloacele sale tehnice. R. 
unui piandst, al unui cântăreț, etc. 2.- 
Lista operelor studiate de organizația 
unei trupe de drama sau operă, pen- 
tru spectacolele unei stagiuni. 3.- To- 
talul! compozițiilor de care dispune o 
organizaţie orchestrală, corală sau re- 
ligioasă. 


a 





Repetitie = 1.- Probă, o şedinţă 
de muzică în care se pregătește on 
ansamblu de wort sau instrumente. a) 
R. parțială, numai cu un grup ide 
voci sau un grup de instrumente, pri 
numai cu soliști; b) R. totală, cu 
toate elementele; c) R. generală, ul- 
tima înainte de concert sau de spec- 
tacol, cu întregul ansamblu (v. ACL, 
2.- R. (semn de), semn numit vitor- 
nello, care arată că trebuie repetat, 
adică executat din nou, una sau mai 
multe părți din bucata de muzică. 


- 
~ 


Mies | fal 
F a eee a Ea eer = =| 
: =F =a aes ASI 


a) cifra 7 se chiamă în (talieneste 
prime volta, adică întâia oară, si 
însemnează că la prima executare a 
frazei se cântă cu măsura notată Cu 
1, iar la 'repetarea frazei, se sare 
peste măsura cu 1 si se execută în- 
cheind fraza cu măsura notată cu 2, 
numită secunda volta, adică a doua 
oară; există st a 3-a oară, în cazul 
de repetare da capo al fine. 3.- De 
capo, se repetă dela începutul bu- 
cății. a) Da capo al fine, pe repetă 
dela început și până unde e motat 
fine. Dal. “% sau E (v. DAL.). \ 

Replică = 1.- Repetarea unei fraze, 
după indicaţiile semnelor speciale 2.- 
Răspunsul dat de cealaltă voce sau 
instrument, întrun duet, tertet, etc. 
3.- La un spectacol de operă, R. se 
face câteodată şi între ansamblul de 
voci si solişti, 


Repriză = Reluarea frazei, Con: 
form indicatiunilor semnelor de re- 
petiție. | 

Repriză = Reluarea melodiei, dela 
început, pentru diferitele strofe ale 
unui cântec şi în special ale unui cu~ 
plet. = 

Requiem (parastas) = 1.2 Servi- 
ciul in memoria decedatilor: ,,Re- 


quiem aeternum dona eis, domine” 
(odihnă vecinică, darueste lor, Doam- 
ne). 2.- Requiem de Mozart (executat 


175 


prima dată chiar în memoria lui). 3.- 
R. de Cherubini, Verdi, etc. sunt li- 
turghii p. voci, soliști, coruri, orgă 
și orchestra, numite „missa pro de- 
functis’’. 


Respirație = 1.- Actul fiziologic 


de a primeni aerul în plămâni, wrin 
aparatul: respirator 


(ya AG), ZAE 






Baste ds Bett 


J Gel 
D n 
VW chore 








in- 


are două momente: a) inspiratia, 
troducerea aerului proaspăt în plă- 
mâni si b) expiratie, gonirea aerului 
uzat. Mecanismul respirației e o che~- 


stiune foarte importantă pentru e- 
xecutantii instrumentelor de alamă, 
spre a lega sunetele, precum si pen- 


“tru cântăreți, spre o bună emisiune, 


dictiune si frazare. 3.- R. e ide mai 
multe feluri si anume: a) claviculara 
sau superioară, obositoare şi parte 
sufocantă, totuși cântăreţul e nevoit 
so aibă, cand jocul de scenă cere 
să fie aplecat, în genunchi, etc.; b) 
costală sau laterală, caracteristică se- 
xului feminin, căci nu angajează pân- 
tecele; c) diafraginaticéd sau abdo- 
minală, cea mai naturală, de aceea 
practicată de cântăreții deprinsi, mai 
ales că e convenabilă pozitiunii ver- 
ticale; d) mixtă, combinată din felu- 
N 


`~ 


rile precedente, 4.- Un cântăreț tre- 
buie să respire unde indică înțelesul 
cuvintelor (v. FRAZARE). In nici un 
caz un cuvânt nu trebuie tăiat brin 
R. şi nici un cuvânt despărțit Me 
adjectivul său. Se înțelege că acea- 
sta nu e posibil în cântecele (vechi 
bisericeşti, unde vocalizele ocupă cu 
un Singur cuvânt un lung şir ‘de 
măsuri. 5.- Semnul * (virgulă, apo- 
strof) în dreptul unei note, arată 
R. obligatorie. | 
Restrictiune (restrângere) = 1.- In 
fugă, intrarea mai grăbită a unei voci, 
inainte de a aștepta expunerea com- 
pletă a temei de vocea precedentă. 
2.~ Stret. Si p 
Reuniune = 1.- Grupare de ama- 
tori, cari, cu vocea si cu instrumente, 
studiază, cu un maestru competent, 
diferite bucăţi corale şi instrumen- 
tale, . producându-se cu concerte si 
auditiuni, fie pentru propria lor cul- 
tivare, fie pentru răspândirea. în po- 
por a gustului 
LIEDERTAFEL). 2.- Strângerea laolaltă 
a diteritelor elemente ce compun un 
ansamblu: R. corală. Mai toate ora- 


sele din Banat, Ardeal, Maramures, 


au vechi reuniuni corale, ai căror 
maeştri: au cultivat in special cân- 
tecul popular românesc; Banat: mae- 
strul Vidu,; Sibiu, maeştrii: Dima, 
Popovici, Oancea; Cluj: Dima, Mure- 


seant; Cernăuţi: Porumbescu. In ve- 


chiul regat: soc. Carmen (fondată în 
1900, maestrul Kiriac), Cântarea Ro- 
mâniei (1920, maestrul Marcel Bo- 
tez). Mai de mult, Hora (Juarez Mo- 
vilă); Turnu-Severin: Doina (St. Pau- 
lian), etc. La Expoziția Română din 
1906, au cântat reunite toate so- 
cietatile corale româneşti, sub ba- 
gheta maestrului Kiriac (v. SOCIETATE). 

Revelatie =  Desvăluire, un chip 
minunat de executare si de interpre- 
tare a unei compoziții, încât efec- 
tele nebanuit de frumoase, produc 
emotiune, înălţare, entuziasm. Se zice: 
execuția "Simfonică cutare, sub  ba- 


gheta maestrului X afost o revelatie. 


teatru, cu 


pentru muzică (v. 


176 


Reverie (fr., rêve, vis) = „O tom- 
poziție poetică pentru voce ori in- 
strumente, evocând o stare sufle- 
tească de visări şi închipuiri trecă- 
toare ,,,Intre vis şi vieaţă”. R. leste 
înrudită ca gen cu nocturna (v: bel 

Revistă = La Ușor spectacol de 
cântece alcătuite dintr’o 
înşirare de scene cari biciuesc eve- 
nimentele politice ale zilei, fara nici 
un subiect definitiv; nu are pretenția 
unei lucrări dramatice, ci numai ca 
simplu prilej de petrecere. 2.- R. 
muzicală, publicație periodică instruc- - 
tivă, educativă prin menirea ei de a 
răspândi cunoştinţe despre muzică, de 
a analiza productiuni, executiuni ar~ 
tistice, etc. Câteva reviste românești 
muzicale: R, mai de mult; Ant aa: 


părut la laşi în două rânduri: tnt 


tre 1883—1885 şi din lanuarie 1924 
până în Iunie 1896. Sub directiunea 


lui Titus Cerne; România Muzicală, 


C. Cordoneanu, Bucuresti, Martie, 
1890 — 15 Decembrie 1904. Muza 
Română, Mureșanu, Brasov (1900); - 
Arta Muzicală, T. Fuchs (1906); Ar- 
tişstii nostri, Movilă (1895); Muzica 
(1918 — 1925), Bucuresti-Temisoara, 
directori: Georgescu-Breazul si Ma- 
ximilian Costin; o alta R. Muzica, 
1906, sub direcţia colonelului Măr- 
găritescu; Poina,. director C. Bär- 
cănescu, apoi_C. Gebauer şi G. Ion- 
nescu-Gion. R. muzicală şi lite-__ 
rară apărută în toamna anului 1886; 
Gazeta Artelor, diriguită de Jua- 
rez Movilă, 27 Octomvrie 1902 — 
15 Mai 1904. Avea subtitlul: ,,Tea- 
tru, muzica, pictură, sculptură, ~ar- 
hitectură, gimnastică, dans, etc.”. A 
apărut în Bucuresti; Gazeta Teatrului 
National, Bucuresti, din  Noemvrie 
1835, până în Decemvrie 1836, Era 
redactată de loan Eliade Rădulescu; 
Scena, laşi 1903; Scena, Bucureşti, 
1917—1918; Rampa a apărut întâi 
sub titlul de Rampa ilustrată; repor- 
taj muzical, artistic ķi sportiv, apărând 
actualmente în București, sub direc= 
țiunea d-lui Faust Moor; La soirée 





ve 


théâtrale, Bucuresti, 
20 Decemvrie 1893. 

Rezoluţie = Deéslegare (v. ac.). 
=- Rezolvire, v. rezoluţie. deslegare. 

Rezonanta = 1.- Efectul produs 
de sunet, ca rezultat al celor trei ca- 
litati: intensitate, înălțime şi timp. 
2.- Efectul produs de un ansamblu 
numeros de voci şi instrumente. 3.- 
Imbogăţirea efectului de sonoritate, 
produs de cutia sau lada de IR. (v. Ac.) 
pe instrumentele de coardă. 4.- Vue- 
tul “produs de un sunet, ca lun efect 
al acusticii sau al ecoului. 

Rfz. = Rinsforzando (v. Ac.). 

R. — H. L. — H. (germ., rechte 
Hand, mâna dreaptă; (ube Hand, 
mâna stângă), M.-D., M.-G. (v. ac.). 

Riemann Hugo = Născut in 1849. 
Ilustru profesor de muzică din Lip- 
sca. Pe lângă compoziții de piano, 


are numeroase cărți de studii, pre- — 


cum si cercetări în istoria muzicii, 
mai ales un magistral Dicționar mu- 
zical, originalul în nemteste si tra- 
dus în frantuzeste si’n alte limbi 
occidentale. 

Rigoletto = Opera în patru acte, 
libret italian de Piave, muzică de 
Verdi, al cărei subiect e scos din 


Regele petrece, de Victor Hugo 
(1851). : i 
Rima = 1.7 Potrivire de sunete 


la sfârşitul versurilor. R. e de una, 
dou sau trei silabe, începând a fi 
socotită dela ultima silabă accen- 
tuată a versului. 2.- a) R. feminină, 
He o silabă: 
Cu plăvanii dela jug, 
Port în farini mândrul plug. ~ 
(Niger). -. 
b) R. masculină, de două silabe: 
Si să vadă mândrul soare 
Intro zi de sărbătoare 
(Alecsandri) 


3.= a) R. imperechială, versul I icu 
(2; 3 cu 4, etc.: | 

Unde-i unul, nu-i pulere 

La nevoi şi la durere 
(Alecsandri) 


A. L. Ivela. — Dicţionar Muzical 


4 Octomvrie = 


177 


b) R. alternafivd, versul 1 cu 3 şi 
2 ctu 4: 
Plecat-am noud din Vaslui 
Si cu „sergentul zece 
Si nu-i era, zău, nimănui, 
In piept inima rece. 
A (Alecsandri) 
c). R. imbrdtisata,” versul 1 cu 4 
SiMe cul 3: ` 
Dar colea de după munte, 
lese luna din brădet: 
Se- ridică, ?nceft, încet, 
Gânditoare ca o frunte 
De poet. 
| > (Cosbuc) 
(V. EMISTIH). 
da a) R. perfectă: cand e aceeași 
consonanta ce precede silaba accen- 
tuată a rimer: | 
Bate dela răsărit . 
Dor de lung călătorit. 
(Depărăţeanu) 
b) R. 'sfabă, când o vocală simplă ri- 
mează cu un diftong ori triftong 
sau singular cu plural: 
Si dacă ramuri. | 
Bat în geam, i. 
E ca în minte 
Să te am. | 
i (Eminescu) 
Luna 'strălucia, = 
Ostile dormia. f 
(Bolintineanu) 
5.3 R. nouă, R. rezultată din gru- 
pări de cuvinte: | 
Dela Nistru pan’ la Tisa 
Tot Românul plâmsu-mi-Sa. ` 
(Eminescu) 
Adâncu-i luminadnda-t, 
Inseninându-ihi gândul 
(Eminescu) 
Un grup de trei silabe: (după unii 
R. dactilică) “9 
-Si se duc ca clipele, 
Scuturând aripele. 
(Eminescu) 
6.= Monorimă, o singură R. in toată» 
poezia, de ex.: gazelul de Coşbuc. 
(V. VERSURI ALBE). 


12 





178 





Rimsky Korsakow Nicolaus (1841 
— 1908) = Compozitor şi profesor la 
Conservatorul din Petrograd. A scris 
multe opere, simfonii si poeme sim- 
ionice (Antar, Seherazada, 1001 de 
nopți), evartete p. coarde. bucăţi p. 
vioara, piano, lieduri, etc. 

Rinsforzando — Storzando (v. ac.). 

Rit. = Ritardando sau ritenuto. ca 
şi rallentando (Vv. AC.). 

Ritardando, v. Rallentando. 

Ritenuto, v. Rallentando. 

Ritm = 1,.-',,Regularitatea cu care 
se succed accentele, in muzică, poe- 
zie şi dans”. 2.-,,Cel mai bun exem- 
-plu de R. il dă regularitatea cu care 
bate pulsul sau cordul sănătos, dea- 
semenea cadenta regulată: a unui mars, 
pafaitul unei locomotive în plin mers”. 
3.- „.Senzaţia "de (ordine, rezultată din 
simetria şi revenirea periodică a tim- 
pitor accenfuati și slabi îutr'o bucată 
de muzică”. 4.- „Rezultatul combină- 
rit diferitelor valori de note, în iex- 
primarea unei gândiri muzicale”? (v. 


DESEN). 5.- Formulă ritmică, schema . 


desenului de note pe care se ţese 


fragmentul melodic (v. FORMULĂ, Fr 


GURĂ, FRAGMENT). " 


Ritmometru = Metronom (v. AC) 

Ritornello = Semn de repetiţie (v. 
AC.). , 

Roata = Joc popular românesc, 


după melodia învârtitei, unde juc3- 
torii sunt la .comanda unui conducă- 
tor numit vdtaf. 


Rode Pierre (1774—1830) = Com-. 


pozitor, celebru violonist din , Bor- 
deaux, solist la vioară la Opera Mare 
din Paris si profesor de vioară {la 
Coseservatorul de acolo. A scris 13 
concerte p. vioară, 12 cvartete p. 
coarde, 24 capricii, 12 studii, duete, 
etc.. Toate fac parte din studiile (cla- 
sice ale viorii. 

Rolland (Romain) = Născut în 
1866, la Clamecy. Deşi cunoscut în- 


deosebi ca literat și ca luptător neo- : 


bosit pentru luminarea şi infratirea 
noroadelor, R. este şi un ilustru is- 
toric muzical. Fost profesor de is- 


R. fără cuvinte, v. 


toria muzicii la Scoala Normală si 
Sorbona din Paris. In acest domeniu 
a publicat studii despre: /storia ope- 
rei în Europa, înainte. de Lully şi 
Scarlatti (1895), Richard Strauss, O- 
pera Orfeu a lui Rossi, Saint-Saëns, 
Muzica si istoria generală, Vincent 
Windy, Glück, Mozart, Berlioz, Hugo 
Wolf, Muzica în Italia si Germania, 
în secolul XVIII-lea, Lully, Grétry, 
Vieata muzicalé in Anglia, in timpul 
restauratiunii Stuartilor, Frederic Il, 
muzician, Originile operii \germarte, 
etc., etc. El a arătat importanța ġs- 
“toriei muzicii în ansamblul spiritului 
omenesc; muzica se adaptează -la 
toate conditiunile societății si e în 
strânsă legătură cu vieata intelec- 
tuala si morală a fiecărui popor. We, 
a scris si Vieata lui Beethoven (1903), 
o lucrare desăvârșită, model tipic al 
unei biografii exacte, vii şi pasio- 
nate, asupra „forței celei mai eroice 
a artei moderne”, asupra „celui mai 
mare muzician si mai bun prieten al 


celor ce suferă și luptă”. și. Jean 
Christophe (1904—1912), opera in 


zece Volume, in care descrie vieata 
multiplă, capricioasă, diversă, a unui 
muzicant genial, personaj imaginar 
care este totodată: Beethoven si Wag- 
ner, Mozart si Gluck. . l 
‘Romaita = Dan manesc, un fel 
de cadril (v. ac.); are şase figuri, 
a căror muzică si mişcări sunt com- 
binate din diferite alte jocuri popu- 
lare. | 
= Romanță = 1.- ,„„Nume dat cânte- 
celor simple si gingase, scrise pe cu- 
vintele unor poezii lirice, exprimând 
sentimente curate și gingașe”?. 2.- 
LIED. 
Romantism=—Corespunzător ca gen 
si epoca cu cel din literatura, ‘epoca 
din istoria muzicii, în care compo- 
zitiile în gen liric, au un icaracter ‘sen- 
timental, cu imaginaţie liberă, fante- 
zie proprie fiecărui autor, totul tin- 
zând să impresioneze. Pe când cla- 
sicismul (v. Ac:), urmând reguli severe 
de arti, lua ca eelere 


"e 





179 





tiune morală, tipurile eroilor antici 
sau caractere sufleteşti pururea ade- 
vărate; din contră, romantismul e in- 
spirat din vieata aventuroasă a, cavă- 
lerilor, din atmosfera sbuciumata a 
evului mediu, — nu mai tine seamă 
de regulile clasicismului, ca o cobo- 
rire a nivelului de logică si disci- 
plină a gândirii, doritor de impresii 
noi, ţinând spiritul mereu incordat 
şi captivat, ca în povestirea unui ro- 
man de senzaţie. Se înţelege că {in 
literatura, diferenţa între clasicism ei 
romantism este mai uşoară de per- 
ceput din cauza vocabularului clar şi 
definit al cuvintelor, pe când în mu- 
zică, e mai dificil, căci graiul fiind 
abstract, ideile ca şi exprimarea lor, 
adesea se confundă dela un gen {a 
altul. Cunoscătorii le diferențiază, mai 
mult după factura de armonie si lo- 
rientarea după regulile severe. Re- 
prezentantil romantismului muzical 
sunt: Schubert, Schumann, Weber, 
Mendelssohn; ai neo-romantismului, 
in orchestră, prin căutarea de noi 


instrumente, cu noi efecte de timbru; — 
Liszt, R. Strauss. 


Berlioz, Wagner, 


Romanul Joc popular româ- 
nesc, executat în genere de căluşari. 
Are două-trei motive în măsură de 
2/4, pe cari se desfășoară 12 fi- 
guri. Figura 6-a e numită pipăruşa, 


=> 


a S-a, adunata, a 9-a, fuga lungă, ` 


a 10-a, crucea, a 11-a, călcâiul Şi a 


12-a, berbecele. 4 
Romeo si Julietta = Oper în 
cinci acte, livret de Jules Barbier 


şi Michel Carré, muzica de Gounod: 
(1867). 


Rondino = 1.- Rondo (v. ac.), cu 


proporții reduse. 2.- Titlul unei bu- 


cati sau fragment dintro sonatină. 
Rondo 1.- Dans corespunzător 
cu hora (v. ac.). 2.- Titlul unei parti 
finale, 
ting sau sonată. 3.- O lucrare fin- 
treagă păstrând acest caracter (Hel-~ 


ler, op. 13). Rondo capriccioso de 
Saint-Saëns; Ron We- 
ber, | | Piri 


Tea 


cu caracter vioi, dintro sona-‘ 


Rossini Ioachim (1792—1868) = 





Hustru compozitor, reprezentant af 
muzicii franceze din prima jumătate 
a veacului trecut. E pomenit prin ce# 
lebrele sale opere: Demetrio e Po- . 
libio (1811), Aro in Babilonia, Tan- 
cred, Aureliano in Palmira (scrisă p. 


Milano, 1814), Sigismondo; Elisabeta, 


Bărbierul de Sevilla (1816), Othello, 
Armida, Adelaida di Burgogna, Moise 
în Egipt, Mahomed JI Wilhelm Tell 
(1829) si un Stabat Mater. La toate 
excelează melodia si velocitati de bel= 
canto, 

Rouget de PIsle (1760—1836) 
Autorul Marseillaise-ei Du ac.). A 
scris multe romanțe p. voce, vioară 
şi piano, 50 cântece vitejeşti, etc. 

Rubato oi. furat) = Miscare când 
grăbită, cand rărită, după cum este 
şi înțelesul cuvintelor din text; con- 
vine mai ales în interpretarea cân" 
tecelor populare. Se mai zice şi emt: 
po R. sau ad libidum (v. ac.) Sfrin= 
gendo, Calando (Vv. Ac.). 

Rubinstein Anton (1829--1894) = 
Fost profesor’ de piano al Prințesei 
de Neuwied, mai târziu Regina Eli- 
sabeta a României. Pianist şi com= 
pozitor. A scris o mulțime de opere, 





între care: Teramors, Demorne, Ma- 


cabeii (1875), Nero (1879), Turnul din 
Babel, Paradisul pierdut, Moise, Crist, 
apoi: oratorii, 6 simfonii, 5 concerte 
p. piano, unul p. vioară, două ‘p. 
violoncel, lieduri, bucăți p. piano, etc. 
Rugăciune = 1.- O poezie sau un 
cântec adresat divinității, pentru a 
cere milă, îndurare, protectiune. 2.- 
Cânt pentru o voce, pentru coruri 
în 2—3—4 voci, sau numai cu in- 
strumente, cu efect tot atât de im- 
presionant, cum e rugăciunea solda- 
tilor, sunată de goarne, 
zarmile noastre (v. LIMBAJ). 
Ruladă = Sir de sunete diatonice 
sau cromatice alcătuind o coloratură 
(v. Ac.) sau o cadență melodică între 


180 


pe la ca- 





două note cu coroane. Adesea R. se 
scrie cu caractere mărunte, făcând 
parte din ornamente sau din note 
de pasaj. 


nt SE 
fen FINA TRE 


Ii De E 
id Et “ere et ch 


Se. TECH ~g mee Sees oe 


Gm 











rr = el D PET ~ a omad 8. te aaoi anam 
g te E ën 
er PT AE re) O 
He === 
moe o = N 
fi l 
Rustico = Ca la ţară, dans. idilž» 
tablou, | "a Geng 





' S E 


S. = 1.2 Presc., solo. 2.- Soprano. 
3.= Segno (y. ac.). 

Sacăz = Colofon i ACI) 

Safo sau Sapfo = „ Celebră 


poetă greacă (al wëlt — VI-lea 
veac în. de Hr.), elevă a şcolii lui 
Terpandru (v. ac.) A compus cân- 
ece şi dansuri în cinstea zeiţei A- 


frodi 2.- Operă în trei acte He 


oun (1851). 

Saint-Saéns Camille (1835 in Pa- 
ris — 1923) = Distinsă personalitate 
a muzicii franceze moderne. Pianist, 
organist si compozitor. A scris o 
mulțime de opere, între care, cea 
mai cunoscută este Samson si Da- 


Jila, apoi cantate, 2 oratorii, 2 mes- 


se, un requiem, 3 simfonii si mai 
multe poeme simfonice, 2 suite, 
multe lucrări pentru orchestra, 5 
concerte p. piano, 3 p. vioara, unul 
p. violoncel, etc. 


Saisprezecime A = Figură de 
notă având ca valoare jumătate din- 
tro optime; a şaisprezecea parte 
dintr'o notă întreagă. 

Salamani = Un fel de fluier tur= 
cesc, făcut dintro nuia de trestie, 


Salicio 2100 rgd, cu bi 
fect de pianissimo, cu timbru dulce, 


ca un ecou; e format din tuburi 
subțiri de cositor. 


Dans italian in 6/8, 


~ 


Saltarelo = 
cu mişcare vioaie;: 
Salto (săritură) .= Suprimarea uz 
nui pasaj sau a unui şir de fraze, 
până la semnul de învoială, 2.= In- 
terval mai mare decât secunda; ex.: 
de terți, de. evaită, etc. | 
Samson si Dalila = Operă biblică 


în trei acte. Cuvinte de Ferdi- 

nand Lemaire, muzica de Saint-Sa- 

Ens.’ oe | 
Sansoneta = Canţonetă (v. ac.). 


Sarabanda = 1.3 Vechi dans ena. - 
niol, cu caracter grav, cu muzică 
în 3 timpi, însoțit de castaniete, 2.2 
Titlul unei parti dintro lucrare, sim= 
fonica. ` 

Sarasate Pablo de (1844 in Pam= 
plona) = Violonist celebru, elevul lui 
Alard, la Paris; scrise o mulțime 
de lucrări pentru vioară, de virtuo= 
zitate: Zigeunerwaisen. 

„Sârba = Dans țărănesc, adus la 
noi din Serbia. 3 A 

Sarungie = Instrument indian cü 
3—4 coarde, unele, chiar până la 
8 coarde de intestin sau de mătase, 
I se zice: vioara Indiei. 

Sarusofon (dela Serge, numele in= 
ventatorului) = Instrument de a= 
lamă cu ancie dublă, ce joacă în ors 
chestră rolul de bas profund. E: 


comparabil cu ofitteidil, niimat-ea. as 


18 


9 


dat 





cesta dig urmă are mustuc în Joc 
de ancie. 


Saver Emil (1862 
= Pianist, elevul lui Rubinstein şi 
al lui F. Liszt; a scris ldouă 'con- 
certe şi alte lucrări pentru piano. 

Saxofon Instrument de alamă 
cu o mare sonoritate. Are până ‘la 
19 chei, pavilion recurbat, întinde- 
rea de 3 octave, cu începere (dela 

si bemol grav. Poartă numele fabri- 
Eului A. Sax. i d 





Saxohorn Un fel de trompetă 
cu piston, cu dimensiuni deosebite, 
cu rol de bariton, dela cele mai 
grave sunete, până la cele mai șa- 


în Hamburg) 


ce se dă oricărui sunet care face: 
parte din S. muzicală. 

Scărlătescu loan = Talentat pia- 
nist şi compozitor român. A studiat 
la Viena. A publicat lieduri, lucrări 
p. vioară şi piano, Bagatele pe mo~ 
tive româneşti, Nocturna si Vats ca- 
priciu, tipărite. în editura ,,Jackel”’ 
din Bucuresti. Are şi lucrări dra- 
matice, reprezentate pe scena din 
Praga. A trăit sbuciumat si’n mize~ 
rie; a murit tânăr, la un ‘spital ‘din 
Bucuresti, în anul 1922. 

Scarlatti Alessandro (1659—1725)- 
== Fecund compozitor. A scris foarte 
multe opere, între care: Teodora, La 
Rosaura, Tigrine $i altele. A mai. 
scris lucrări pentru orchestră, cvar- 
tet pentru. coarde, un requiem, can- 
tate, etc. = 


Scartait (Ia vioară) O execuție 
slabă, nedeprinsa, greu de ascultat; 
se zice, de obicei, despre începători. 


Scăunaș (cavalleto) ` ==) Canis (V. 
TACE 
Scena = 1.- Spaţiul din localul 


prin cortină. 


cute, posibile unui instrument de a- ` 


lamä. 
_ Sax-tuba Unul dintre cele mai 
mari instrumente- moderne de ala- 
mä, cu aspect impunător si cu o 
sonoritate covarsitoare, cu rol de bas 
profund în orchestre mari (v. TUBA). 
Scandare = Cetirea versurilor an” 
tice, punând în evidență alcătuirea 
picioarelor, după accentele metrice, 
cezurile, silabele lungi, scurte, etc. 
(v. METRICĂ). 


Scară (muzicală) = Gamă (v. ac.). 
Se zice S., pentru că şirul unetelor 
urcă si coboară intr’o ordine regu- 
lată, ca şi treptele unei scări; He 
aci şi numirea de ¢treapti (v. uc.), 


säşi: 
drul, 


unui teatru, unde se execută acțiunea- 
dramatică; e separat de spectator 
2.- O parte dintr’un 
act, cât timp este executată de a- 
celas număr de artişti; acțiunea trece 
la o altă S., dacă pleacă unul din 
ei sau dacă vin alții. 3.- Acţiunea ‘in- 
S. se petrece la fară. &.- Ca- 
locul: ca aspect, S. reprezintă 
o cameră de lucru. 5.- S. pastorală 


(v. PASTORALA). 6.- Numele unei so-- 
cietati de artişti şi muzicanți. 
Scenariu = 1.- Dispozitiunea de-- 


corurilor şi a mobilierului unui spec-- 
tacol. 2.- Planul de mișcări si de ia- 
şezare a persoanelor si al grupu-: 
rilor de persoane în diferitele puncte 
importante dintr’un spectacol. 
Schemă = 1. Desenul de note Dy. 
AC.) la o formulă ritmică (v. Ac.). 


- 2. Croiala de bază a unei compo- 


zitiuni, pe care se brodează desvol= 
tările şi efectele polifonice. 


183 





Scherzando (glumind) = Pasajul 
trebuie interpretat cu vioiciune, ca 
expresie. 

Scherzo = 
ultimul) dintr’o compozitie de muzica 
de cameră sau lucrare simfonică, unde 
caracterul însuşi al ideilor muzicale, 
precum si interpretarea vioaie şi 
mișcată, produc o bună dispoziţie. 

Schimmy= Dans, acum la modă, 
adus din America; mișcare vioaie, în 
general după ritmul indicat de jazz- 
band. 

Schubert Franz Peter (1799 în 
Lichtenthal din Viena—182$-la Vie- 
na). Maestru al liedurilor si genial 
compozitor, reprezentant -al roman- 
tismului. A scris operele: Alfonso si 
Estrella (1824), Rosamunde (1823), 
Harpa fermecată, Fierabras şi Sa- 
crintale» apoi 8 simfonii, între care, 
una neterminată, în si minor, 8 evar- 


tete p. coarde, 1 cvintet p. goarde, 


2 triouri p. piano, 1 octet |p. instru- 
mente de suflat si instrumente de 
coardă, lucrări p. vioară si piano, 
8 impromptu-uri, 2—3 sonate, etc. 
„Schumann Robert = Fruntaş re- 
prezentant al romantismului în mu- 
zică. Sa născut la Zwikau, în 1810 


geg 





æ 


$i a murit în 1856. La început a 
fost un virtuos pianist, însă o pa- 
ralizie a brațului l-a făcut să ‘se 
mărginească numai pe ogorul com- 
poziției. A compus foarte mult: o- 


perele: Herman si Dorotca, luliu-Ce- 


Zar, etc., 4 simfonii, 4 uverturi de 


Un capitol (de obicei 


Octav Cristescu. 


concert, concert p. violoncel, p. pia- 


no, foarte multe lieduri și bucăţi 
pentru cor, între care cunoscutul 


lied: Cei doi grenadieri. A scris 


“multe articole apreciate de critica mu- 


zicală. 
Scoala (de muzică) = 1.= „Altarul 
civilizației”. Conservator, academie, 


schola cantorum, capela, etc. 2.- Şcoli 
vechi bisericeşti, dela începutul se- 
colului al XIX-lea, la bisericile: Mă- 
gureanu, Sf. Gheorghe, Colțea, U- 
dricani. Actualmente: Scoala supe- 
rioară de muzică ,,Egizzio Massini”, 
directiunea Alberto della Pergola si 
Are toate clasele 
de teorie, belcanto, instrumente si 
ansamblu.. Școală de muzică înteme- 
iată şi diriguită de profesorul G. 
Buiuc, Bucureşti, între anii 1902— 
1921. 3.- Crearea*™cu succes a 
unui gen muzical, care găsind imi- 
tatori si urmași, devine ceea ce se 


“numeşte o scoala (un curent). La în- 


ceputul secolului al XIX-lea, muzica 
era diferențiată calitativ în 3 grupe: 
a) $. germană, la început clasică, 


apoi romantică, în urmă wagneriană. 


(V. ROMANTISM); b) A. italiană, preo- 
cupându-se mai mult de melodie si 
in special opera cu ariile de þravură; 
c) $. franceză, formă severă, melodie 
clară si opera cu caracter dramatic. 
4.- v. FILARMONICA. 


Scripcă = Vioară (moldoveneste). 

Scripcar = 1.- Lăutar. 2.- Insecta 
numită plopar, ironizat după nu- 
mele de scripcar. 

Secunda (interval) = Distanţa în- 
tre două trepte vecine sau alătu= 
rate: dorre; re-mi, etc. Este de pa- 
tru specii: a) micsoraté (diminuată), 
nu are nici un semiton: do diez-re 
bemol. Amândouă reprezintă acelaş 
sunet (v. ENARMONIC) şi totuşi se zice 
interval, pentru că sa întrebuințat 
numirea a două trepte vecine, cu 
nume deosebite. Prin răsturnare dă 
o septimă mărită (12 semitonuri); 
b) mică (minoră), un semiton; din 


natura, numai /ni-fa şi 'si-do; oricare 
alta nu poate fi decât construită: 
do diez-re (Vv. SEMITON). Prin ras- 
turnare devine o septimă mare (11 
semitonuri); c) mare (majoră), are 
un ton întreg. In şir natural lex.: 
do-re, etc.; prin construcție; do 
diez-re diez. E un interval diso- 
nant; prin răsturnare devine o sep- 
timă mică (10 semitonuri); d) mă- 
rită  (augumentată), 3 semitonuri; 
fæ ssol-diez; se găseşte in special ila 
gama minoră armonică, între trep- 
tele 6 si 7 (V. GAMĂ MINORĂ). ‘S. mä- 
rita e interval disonant. Prin răs- 
turnare devine o septimă micso- 
rată (9 semitonuri). Cu ajutorul ac- 
cidentilor, orice interval de S. poate 
trece prin toate aceste 4 specii. 


S. micşorată S. mică S. mare S. mărită 

















Secundul, Secunda = Vocea a 
doua si pentru un cântec si {pentru 
instrumente; cei cu simțul muzical, 
combină singuri, după ureche, vo- 
cea a doua, intonând terta si Sexta 
vocii întâi, mai, ales când convine 
melodiei. S. după carte, se face 
însă în anumite condițiuni de armo- 
nie sau contrapunct. ` 

Secventa = 1. Comparaţie. reli- 
gioasă asemănătoare cu imnul, te- 


sută prin cântul gregorian, prin pa~ 


rafrazarea cuvintelor pe vechile vo- 
calize (v. TROP, V. PROZĂ). In cultul 
catolic au rămas S. consacrate, S. 
pentru sărbători: de Paşte, Rusalii, 
etc.' 2.- Impropriu, în înţelesul de 
mars armonic (V, PROGRESIE). | 

Segno = Semn (V. REPETITIE). 

Seguidila = Cântec poporal din 
Spania. Sak 
Semicadenţă = Cadenta pe treapta 
a cincea, de obicei cu sensibila da 
sopran, la mijlocul frazei muzicale 
(vy.  CADENŢĂ). 


184 


Semilună = Instrument de per? 
cutiune, întrebuințat în muzica gărzii 
ienicerilor turci. ~ 

Semiton (jumătate ton) = 1.= Cea 
mai mică distanță posibilă de exe- 
cutat. Din natură există un S., mu- 
mai între mi-fa, si-do. Cu ajutorul 
accidentilor, orice ton se poate des- 
face in două semitonuri. 2.- S. dia- 
tonic, cel cuprins între două trepte 
vecine, deci, format din două su- 
nete cu numiri deosebite: din naz 
tură: mi-fa, si-do; cu ajutorul acci- 
dentilor, ex.: do diez-re, ‘sol la-be- 
mol. In fizică, semitonul diatonic are. 
4 comate {v. Ac.). 3.- S. yromatic, 
cuprins pe aceeași treaptă, adică a- 
celaşi nume urmat de o alteratie: 
do- do "diez, mi-mi bemol; în fizică; 
un S. cromatic are 5 comate. 


Semivocala = Vocală care intră 


în diftong sau triftong (v. Ac.), pre- 


cedând sau urmând vocala întreagă, 
accentuată: ia, ea, ou, oi, iau, ţa; 
etc. | 

Semn = 1.5 V. abreviatiuni, orna- 
mente, repetiție, accidenti, nuanţe. 2.- 
V. notatiune, portativ, note, valori; 


cheie, accidenti, măsuri, pauze. 
Sensibilă = Treapta` a şasea a: 
gamei majore sau minore, care 


trebue sä fie auzită în cadență per: 
fectă, in semicadenta, în modulatii. 
In armonie, are mers forțat spre 
tonica (V. BICORD). 
Sentiment (muzical) = 1.= Darul 
de a simţi, de a gusta, de a pă- 
trunde efectul unei bucăţi muzicale. 
2.- Darul executantului de talent, 
de a transmite auditorului ceea ce 
simte; cântă cu sentiment. 3.- Darul 
de a reda in compozitie un anumit 
simtamant al- autorului: de veselie, 
de tristețe, de melancolie, de spé- 
ranţă. 

Septet— Grup de 7 instrumente, 
executând o lucrare de obicei cla- 
sica: Septet de Beethoven. 
“Septimă (interval) = 1. Distanţa 
dela o. treaptă până la a 7-a a ei, 
în sus sau în jos: do (e TE Ea 


‘sol, la)-si; do (si, la sol, fa, mi)-re. 
Prin răsturnare, dă o secundă, de 
aceea si intervalul de S, este tot 
de 4 specii, ca si cel (de secundă 
“(V. RĂSTURNAREA INTERVALELOR, V. SE- 
“CUNDĂ). a) S. micșorată: 9 semito- 
nuri, interval disonant; b) S. mică, 
10 semitonuri, interval disonant; c) 
S. mare, 11 semitonuri, interval di- 
-sonant; d) S. mărită, 12 semitonuri. 


5. micsorata S. mică S. mare- S. mărită 





1 smt, 2 smt. 3 smt. 


2.- Acord, 4 note suprapuse. la in- 
terval de terță (v. ACORDURI). S. do- 
minantă, acordul aşezat pe treapta 
5a a oricărei game. E-un acord 
disonant,. cu deslegarea si în tonul 
major si în tonul minor (v. CIFRARE); 
b) S. contra dominanté, pe treapta 
a 2-a majoră, cu deslegarea pe treap- 
da a 5-a, în răsturnarea a 2-a; c) 
S. micsoraté, acordul aşezat pe sen~ 
sibila tonului minor; d) S. sub do- 
minanté majoră, cu urmarea pe treap- 








ta a 5-a în răsturnarea 2-a. 
> a) d) ei d) 
_ 2 eee aa | Æ Z 
ie el ee 
|| a ee ee ee ee 
2. 2-4 PE re 
a 
age | | 
Septolet ` (septolă) = Grup de 7 


note ce se execută într'o bătaie, în 
anasurile binare; se cuprind toate cu 
un arc și cifra 7. EK 








ag a. 











<< 


Ree Ee toe er bee Fe 
ee ee Coo De keen 


Serenada (span., pe o seară se- 
ning) = Un cântec sau un jscurt con- 
cert cu melodii sentimentale, ce se 


185 


obicinuia pe vremurile romantice,’ ti= 
nut sub cerul liber, sub fereastra per= 
soanei căreia i se aducea astfel fun 
omagiu. S. era câteodată numai- cu 
vocea, alte ori cu acompaniament de 
instrument, sau numai instrument. 


Serviciu (divin) = Slujbă reli- 
gioasă, diferită la fiecare cult, in- 
totdeauna însă cu muzică; la orto- 
doxi (v. ac.), numai vocală, la icele- 
lalte confesiuni, cu orgă şi alte ee 
strumente. 

Sextă = 1.- Treapta a 6-a a ont 
cărei game majore sau minore. Se 
mai numeşte supra - dominantă sau 
subsensibilă. 2.- Interval, distanța 
dela o treaptă până la a 6-a a ei, 
în sus sau în jos: do (re, mi, fa, sol)- 
la; si (la, sol, fa, miy-re. 


Prin răsturnare dă un interval de 
terță, deaceea şi S. este tot de 4 
feluri, ca si terta (v. RĂSTURNAREA 
INTERVALELOR, V. TERTA); a) S. mic- 
sorati), 7 semitonuri, interval diso- 
nant; b) S. mică, 8 semitonuri, in- 
terval consonant; c) S. mare, 9 ge- 
mitonuri, interval disonant; d) S. 
mărită, 10 semitonuri, interval di- 
sonant. | 


s. micşorată S. mică S, mare S.mărită 








a 


SE pea 


Dë SE 


7 smt. 10 smt, 


e 


8 smt. 9 smt. 


3.- S. acord, răsturnarea I a unui 
acord perfect (major salt minor) ; 


terta acordului este la bas şi ‘este 
cifrată cu 6 sau 6/3 (v. RASTURNARE). 








=o —-a— 
mg |\> 2a 
m ae geg 

6 
kes aa AR 
OD = = 


Sextet = 1.- Compoziţie muzicală 
pentru 6 voci sau instrumente dife- 


rite. 2.- Grupul acestor 6 oc san 
mstrumente. | 
Sextolă sau Sextolet — Grup de 
6 note, ce se execută la p singură 
bataie în măsurile binare; se notează 








cu un arc cu cifra 6. 
6 
= 
OSD 
; E E = za = 
amata o soue 0-5 ——— — wm egen e ëmm 
— 4 — EE e S 9-—z- Lem menge, vn pr ` es 
9 —— 2 e—1i—. p 


Nu trebuie confundata S. care are 
numai un accent pe prima nota, cu 
două triolete consecutive, fiecare ac- 
centuat deosebit, cu atat mai putin 
6 note legate in saisprezecimi sau 
optimi, în măsurile 3/8 sau 3/4. 


Două iriolete consecutive 














3 
e oes ti 
; Se == 

















= a a pi 
Lat meme der og 
Şezătoare == 1.- La tard: a) un 


fel de scoala „de muncă”, unde. ‘vin, 
unii ca să învețe a lucra, mai ales 
fetele, lucrul de mână sau războiul; 
alții, ca să lucreze, producând asa 
numita industrie casnică (pânză, co- 
voare, ii, marame, : etc.); în fine, 
copiii, ca să asculte basmele haidu- 
cești, precum şi să învețe cântările 
bătrâneşti, cu care isi trec vremea 


lucrând, cei mai mari; b) Sezétoare . 


numai pentru flăcăi, de obicei a- 
dulti, se adună în fiecare seară la 
o anumită gazdă, începând dela pos- 
tul Crăciunului, ca să înveţe corect 
toate cântările tradiționale, în spe- 
cial colindele. De sărbătorile Cră- 
ciunului, ei se grupează, conduşi de 
vătafi, aleşi dintre ei, ca să colinde, 


186 


din casă în casă, la tot satul, Dos 
şi sărac. Reusita cântărilor, ca şi 
purtarea lor cuviincioasa, esteo cin- 
ste pentru gazdă, pentru sat, pen- 
tru seria de flăcăi si pentru espec- 
tul de credință. Asemenea grupări 
pot servi ca model de organizație 
socială-cetăţenească, a cărei ţintă e- 
ducativă şi instructivă are ca bază, 
diseiplina riguroasă; cei meritoși, ca 
şi cei nevrednici, sunt lăudaţi sau hu- 
liti de camarazi, de preot, de satul 
întreg. 2.- La oraş, astăzi, în ‘inte- 
lesul de festival (v. ac.), dar cu caz 
racter mai putin pretentios ca artă 
şi mai mult ca rol instructiv. (După. 
G. Maia, profesor, Sibiu). 


Sfert = Pătrime (v. Ac.). 
Sforzando = Apăsat, accentuat, for~ 


tat, termen de expresie: notat cu 
E aS/Z4 TA 
Sfz. = Storzando vee 
Sgomot = Sunet nedeslușit, cau- 


zat de vibratiuni neregulate ale ae~ 
rului. 

Si = 1.- Treapta a-7-a Hm gama. 
model do major; la octava a J-a, 
are. 489 vibratiuni pe secundă. Are 
mers forțat spre octavă, în bicordul 
tritonului fa-si (V. INTERVAL ATRACTIV).. 
In notatiunea germană, ‘si natural co- 
respunde cu A; si bemol corest 
punde cu B. Introducerea mai târzie 
a lui si, peste exacordul arietin, a 
mijlocit drumul la do de sus, ‘consti- 
tuind astfel gama majoră completa. 
de astăzi, pe cuprinsul unei octave, 
dela do de jos, până la Wo [de sus. 

Sibilantă = Siflant@ (v. Ac.). 
_Siciliană = 1.- Dans local din Si- 
cilia, mişcare potrivită. 2.- “Muzica 
acestui dans, de obicei în ma~ 
sura de şase timpi. 3.- Arie cu ca- 
racter special, din partea locului 
(cavaleria rusticână). | 

Siflantă — Consonantă şuerătoare: 
SaS Ee, 


+ 


Sisnatură = 1.- Armură (V.™ac.). 
2.- Arătarea prin cifre a acorduri- 
lor cerute de fiecare notă a ‘unui 
bas dat spre realizare. 


Siguranță = Precautiune (v. Acci- 
DENT MUZICAL). 
Silaba = 1.- Sunetul sau grupul 


de sunete, pronunţate într'o singură 
deschizătură de gură, fie că for- 
mează un cuvânt sau numai o parte 
a unui cuvânt sau chiar două cu- 
vinte la un loc. Ex.: 
I | s'a | spus |.o | po | ves | te 
2.- Una din silabele unui cuvânt 
trebuie să primească un accent (v. 
AC.). 3.- In muzica vocală, nu «e 
voie să se respire după orice isi- 
labă, mai ales să se despartă prin 
respiraţie, silabele unui cuvânt. 4.- 
In notatiunea muzicală a unui cântec 
a) în genere o silabă corespunde 
cu o notă si se scrie dedesubtul ei; 
Silabele unui cuvânt, se despart în- 
tre ele prin trăsură de unire. Dela 
un cuvânt la altul, nu se {pune tră- 
sură de unire; | EN 


a] ii bi 
EEE SE 


Zem 

SR = 

Doam-ne sfin-te Doam— ne — stin -te 
b) dacă o silabă este intona- 
tă cu două sau trei sunete, se 
scrie silaba numai sub primul sunet, 
iar sub celelalte note se trage 6 li- 
niufa, iar peste toate un arc; 
c) dacă valorile sunete!or sunt dela op- 
timi în jos,e o regulă: se scriu optimi 
despărțite, dacă fiecare optime are 
câte o silabă corespunzătoare; se 
scriu optimile legate, toate la un loc, 

















dacă corespund cu o singură si- 
labă. i 

za) E SH 

: = dr -4 GEES 

a a4 oy 

= sfin-fe nies — sfin — te 

5.- Silabe drietine, V. MONOSILABE. 

Silcher Friederick == Nascut la 


Schnaith, 


in 1789, mort la Tubingne 


“cupă până cu putin timp 


187 


in 1860. A fost directorul muzical- 
al Universităţii, post pe care-l o" 
înainte de 
moarte; S'a distins prin culegerea 
şa de cântece populare, dintre cari 
unele devenite foarte cunoscute; de- 
ex.: Lorelei, etc. 

Simbol = 1.- Semn iv. ac.). 2- 
Ideea reprezentată de o melodie, 
cum sunt semnalele dela cazarma-{v.- 
LIMBAJ). 3.- Traducerea. în efecte mu-- 
zicale a unei legende, povestiri, eh, 
în special în muzica instrumentală: 
modernă (v. SIMBOLISM). 4.- Imnul 
national al unei tari, simbolul res-~ 
pectului pentru patrie si tron. 

Simbolism (muzical) = 1.- Co- 
respunzător cu cel literar, un anumit 
fel de a gândi în graiul (sunetelor; 
„apropierea dintre firea şi sufletul. 
nostru folosindu-ne de efectele de 
sonoritate ce se pot imagina în com-- 
poziţiile de/ orchestră”. 2.- Şcoala- 
modernă ce caută să exprime prin 
instrumente sau orchestră, prin Oo" 
nomatopee, etc., peisaje, sttuatiuni 
sufleteşti ce ar conveni în special. 
artelor vazului (v. TABLOU). 

Simetrie = 1.- Așezarea ordonată . 
a părților asemănătoare, din care 
reiese . armonia în înfăţişarea unui 
tot estetic; ex.: configurația brațe- 
lor si a mâinilor intr’o statuă, imi-: 
tând cum e lăsat de natură: brațul. 
drept simetric cu braţul stâng. 2.-: 
Orânduirea măsurată ca proporţie şi. 
ca număr de măsuri, între părțile 
unei fraze, frazele între ele, pntru a. 
face un tot bine simțit si clar ex-- 
primat. 

Simfonie (gr. syn, împreună, pho-=* 
ne, sunet) = 1.- Altadata, orice 
reunire de voci sau de instrumente.. 
2.- Mai în urmă, o bucată pentru. 
instrumente care execută o suită (v. 
AC.), © partită (v. ac.). 3.- (Luily,. 
creatorul operei moderne, numia S. 
„bucata instrumentală ce servia de: 
uvertură unei opere”. 4.- Azi, cea 
mai înaltă formă de compoziție mu- 
zicală, concepută şi scrisă pentru or-: 


P 


188 





chestra mare, unde fiecare iustru- 
ment colaborează la desvoltarea me- 
lodica a „ideilor muzicale în cadrul 
insusirilor fiecăruia”. Ca şi sonata, 
pentru piano, S. este un ciclu de 
4—5 capitole tematice, 
ce exprimă o gândire superioară, 
după cele mai consacrate legi de 
compoziţie, redând un total de efecte, 
© concepție matură, o formă muzi- 
cală completă şi clasică. S. are de 
obicei capitolele: a) allegro, b) a~ 
dagio, largo sau andante, c) un me- 
suet sau Scherzo, d) final, rondo, al- 
fegro vivace sau presto. Haydn, Mo- 


zart si Beethoven, sunt maeştrii care. 


au consacrat forma clasică, model 
de S. si orice evoluări ale (mae- 
strilor ulteriori: Schubert, Schumann, 
Brahms, Brukner, Tschaikowscki, C. 
Frank, Saint-Saéns, nu au schimbat 
forma clasică, ci au dat mai multă 
amploare conținutului. 5.- Simfonia 
este 
sonata pentru: piano; 
pectă ceea ce se zice: Jlucrate în 
forma de sonata (v. ac.). 6.- Poem 
simfonic, suită simfonică, preludiu 
simfonic, fiind lucrări superioare, li- 
bere, fără reguli precise, nu sunt 
în legătură cu forma de compoziţie 
a simfoniei, ci numai cu execuția 
unui ansamblu orchestral. Compozi- 
“torii, - dirijorii si executantii de sim- 
fonii, nu pot fi decât de primul 
rang.: La noi, compozitori de sim- 
fonii şi lucrări simfonice sunt mae- 
strii: G. Enescu, A. Castaldi, Nona- 
Otescu, Alf. Alessandrescu, Bredi- 
ceanu, St. Popescu, Borgovan, Jora, 
Zira, Bârsan, Filip Lazăr, C. Brăiloi, 
Mihalovici, Enacovici, Gheorghiu, 
Mezzetti (laşi), etc. ` | 

Simţibilă = Sensibilă (v. ac.).: 

“Sinagogă = Biserică evreiască, 
unde muzica tradițională (v. Ac.) pre- 
Zintă deosebit interes, -ca obiect de 
studiu în istoria muzicii, din punc- 


ambele res- 


iul de vedere al modului, al ritmu= - 


lui, mai ales ca varietăţi la diferi- 
ele rituri religioase: occidental, po- 


desvoltate, . 


pentru orchestră, ceea ce ésté- 


louez, oriental, etc. (v. NEGHINOT-TAA- 
MIM). 

Sincopă == 1.- Prelungirea unui 
sunet, de pe un, timp slab we unul 
tare, imediat următor. S. se, arată 
cu semnul legato (v. ac.), dela o 
măsură la alta, in măsurile simple 
sau chiar în aceeaşi măsură, in mà- 
surile compuse - (anume, cele ternare). 
In genere, 5 în aceeaşi măsură (bi- ` 
nara), primind accentul pe timpul 
slab, cauzează o şchiopătare a rit- 
mului, ceeace face ca melodia să fie 





mai 'energică sau originală. 
A A 7 
- a EI EEE E 
TATE TITEI UI a 


2.- In armonie, S. la o ‘voce, pro- 
duce o întârziere (v. ac.) fata He 


celelalte voci sau din contra, o anti- 


cipatie (v. ac.). 3.- In contrapunct 
înflorit, S. este indicată la una din. 
voci, ca desen diferit de note. 





a 
Cy a SI ee eee 
E pa a = = Zi 
— a --— p= -E m= 
» SS oe oe I = 
Sirena = 1.- Aparat care, prin aer 
comprimat, produce sunete aspre, 


grave sau şuerătoare, servind ca sem- 
nale de alarmă pe la vapoare, loco- 
motive şi chiar vehicule în oraş. 2.- 
Instrument de acustică (inventat în 
1819 de Cagnard Latour), ser- 
vind a număra vibratiunile aerului, 
producățoare de sunete. 3.- Nume 
dat primului exemplar de piano cu 


"coardele verticale (pianină). 4.- Mit., 


ființe monstruoase: jumătate femeie ` 
cu aripi, jumătate peste cu solzi, 
care vrăjeau prin cântece pe ceicari 
călătoriau pe mare; îi atrăgeau prin? 
ire stânci si acolo îi omorau. Singur 
Ulise, nelăsându-se prada lor, de 
ciudă, ele s'au aruncat în mare. Si- - 
renele cu totul erau 3 şi anume: 
Leucosia, Ligea şi Partenopa. 5.- Cân- 
tec de sirenă, încântător, fermeca~ 


189 





tor de frumos, în special pentru 

voce. j- 
Sistem = 1.- S. linear sau arietin 

(portativ), felul notaftiunii muzicale 


de astăzi, datorite lui Guido d’ Arezzo 
(v. ac.). Constă din: a) scrierea ino- 
telor pe portativ (7. ac.); b) numi- 
rea sunetelor din gamă: uf, re, mi, 
ja, sol, la. Aceste numiri, zise si si- 
labe arietine, sunt silabele dela în- 
ceput ale versurilor unui. vechi imn 
liturgic, în onoarea sfântului loan 
Botezătorul: 

Ut queant laxis, 

Resonare fibris, E 

Mira gestorum, — 

Famuli tuorum, 

Solve polluti, m 
+ Labii reatum, | 

Sanctae Johannes. p 

Preoții, cântând acest imn, urcau 
cu o treaptă intonatia primei si- 
labe a fiecărui vers, punând în evi- 
denta prima silabă, de unde a-'rämas 
si numirea treptelor din gama. Până 
aici (sunetul /a) era vechiul exacord. 
Mai târziu, ut sa schimbat in do 
(v. ac.), iar la şirul celor 6 ‘trepte, 
sa adăugat a 7-a, numită si {v. 
AC,). Bara măsurii si felurile de mă- 
sură se introduseră abia pe la 1690. 
2.- S. antifonic (v. ac). 3.- Felul no- 
tațiunii muzicale la Grecii antici şi 
a formării modurilor prin fetraco»- 
furi (v. ac.). 

Sistru = 1.- Vechi instrument de 
yercufiune, foarte uzitat la vechii E” 
gipteni şi Evrei (astăzi încă în Abi- 
Santa), Consta din o lamă curbată ca 
un magnet (ținută de un mâner); 
avea în lături câteva lame vibrante, 
Cri produceau sunetul prin lovire. 
2.- In urmă, un fel de lăută cu pa- 
tru Gaarde, ce se loviau cu ciocănele. 
3.- Astăzi, un fel de chitară lgermană, 
de formă ovală, cu mâner, 6-8 coarde 
de intestin sau de fir (v. KEMKEM). 

Sixtină (capela) = La Roma, ce- 
lebră capelă a Vaticanului, construită 
din ordinul lui Sixt IV (papă între 
1471—1484) şi decorată cu fresce, 


D 


dintre care cele mai remarcabile se 


datoresc lui Michel Angelo (v. AL- 
LEGRI). + i 

Slentando, Slentante, v. PERDEN) |. 
DOSI. OO a 

Sluibă (religioasă) = Serviciu di- 
vin, cântece de preoți, cu sau fara. 
acompaniament de cor, orgă sau in- 
strumente. ,,Nici nu se poate con- 
cepe slujbă religioasă fără muzică”, 


(Combarieu). 
Smorz. = Smorzando, sforzando- 
(v. AC.). 
Smorzando = Moriendo (vy. Ac.).- 


Societate . (muzicală) = Asociaţie 
sau reuniune "D. AC.). In afară de 
cele notate la reuniune, se cunosc 
următoarele: Societatea compozitori-: 
lor români, Muzica, Muzicantit in- 
strumentisti, Instituţia muzicilor mi~ 
litare, Giuseppe Verdi, Eintracht (Bu- 


_cureşti); Cântarea Dunării (Giurgiu) ;- 


Zefirul (aşi); Freamătul (Călăraşi) ;- 
Armonia (Craiova); Melodia (Călă- 
raşi); Lira (Lugoj); Hilaria (Oradea-- 
Mare); Sedeanca (Silistra); . 

Sofar = La Evreii antici, trom- 
peta făcută din corn de berbec; prin 
sunetul lui, considerat ca un simbol 
sacru, şofarul era nelipsit dela siuj- 
bele religioase, precum şi în sem- 
nalele de chemare, a poporului, la- 
sărbători. 

Sol = 1.- Treapta a cincea a ga-: 
mei model do major (V. SISTEM LINEAR) 
Cel din octava a treia are 391 He: 
vibratiuni pe secundă. Inainte, şirul 
sunetelor se începea de aici, notân--, 
du-se cu litera grecească J" (gama), 
de unde şi numele de gamă sau scară. 


muzicală. 2.- Cheia de sol & 


numită astfel pentru că prima invar-- 
titură a acestei chei inconjura linia 
a doua, pe care se aşează nota sol. 
Solemnitate (religioasă) = Cere-— 
monie cu pompă, ce se oficiază in~- 
totdeauna cu 'cântece, imnuri. etc. 
Solfegiare = A descifra un cântec,- 
întâi ca un solfegiu, înainte de a-l: 


D cântat cu vorbe. 2- La Gea 
vista (nu prima vizită), la prima ve- 
dere, condițiune ce se cere negre- 
at oricărui cunoscător de muzică. 

Solfegiu Melodie ce se into- 
nează, pronuntandu-se în acelaş 
timp si numirea fiecărui sunet. 

Soliiare Solfegiare (v. ac.); în 
psaltichie, paralaghie. 

Solmizare Nume 
nim cu cel- de astăzi, solfegiare (+. 
AC.). Probabil rămas dela extremele 
vechiului exacord: sof (la, si, do, re)- 
mi. 

Solo O frază 'în mijlocul unei 
bucăți, sau o bucată întreagă me- 
mta a fi cântată de o singură ‘voce 
-sau instrument, rar fără, mai tot- 
ceauna însă cu acompaniament de 
piano sau instrumente. Solistul tre- 
bue să fie înzestrat dela natură cu 


vechi, sino- 


daruri deosebite de muzicalitate, voce * 


îrumoasă, tehnică multă, ținută co- 
-rectă, şcoală îngrijită, “pentru ca 
să poată satisface condițiile cerute 
de un S., ca rost, efect si inter- 
pretare artistică. 

Someşana = Dans românesc din ti- 


nutul Somesului. 
- Son = Sunet (v. ac.). i 
Sonata = 1.- La inceput, orice 
compozitie pentru instrumente, spre 


„deosebire de cantati, pentru voce. 
Zæ Compoziţie muzicală ciclică, e 
minamente clasică, alcătuită din +4 
capitole: 
cedat de grave); b) adagio sau an- 
dante; cl scherzo, menuet, trio; d) 


rondo sau finale, dintre care prima . 


si ultima, în tonalitatea principală, 


lar cele mijlocii, în tonalitatea ime- 


diai apropiată sau în cea relativă. 
Fraza taa si 
după toate regulile stricte a'e com- 
poziției: . fema, răspunsul, desvoltă- 
“rile, revenirea, concluziunea; cele din 
mijloc, mai. mult 
mă cu variatiuni. De aici termenul: 
formă de lsonată. 3.- In special 
pentru instrumentele -cu claviatură: 
sonate neintrecute pentru piano, da- 


_bre;.: 


- dintre 


a) allegro (câte odată pre: 


ultima sunt tesute, 


in formă dees: 





190 


= 


Mozart, Beetho- 
piano si © 


torite lui Haydn, 
ven. 6.- Sonate! pentru 
vioară sau două viori, păstrând ri~ 
guros aceeaşi formă. 5.- Compozi- 
tiile de duo, trio, quater, etc. ale 
muzicii de cameră, păstrând dease- 
menea forma sonatei. 6.- In fine, o 
simfonie este pentru orchestra, ceea- 
ce este o sonata pentru piano. 
Sonatina = „O sonata mică”, a- 
dică uşoară ca execuţie, scurtă ca 
desvoltare si “redusă in genere la 
trei capitole. Ea este de un mare ffo- 
los educativ pentru începători, căci 
formează gustul pentru muzica 'cla- 
sică. S. de Clementi si Kuhlau \sunt 


“cele mai cunoscute. 


Sonet = Formă de poezie, având 
un total de 14 versuri, de câte 11 
silabe fiecare vers. Sunt grupate. in 
patru strofe cu rime imbrdatisate 
primele. două a patru versuri, ul- 
timele două a trei versuri. Au fost 
nenumărate pe la poeţii Renașterii. 
La noi, Eminescu are sonete cele- 
„Academia, Română a premiat 
un volum de sonete al lui Mihail Co- 
dreanu. | 

Sonometru Instrument între- 
buintat in fizică pentru’ a măsura 
intensitatea unui sunet” si. raportul 
intervale. a 

Sonor 1.- Obiect producător 
de sunete. 2.- Ceea ce sună intens, 


— 


plin, puternic; un instrument, o 
voce, un cor, o fanfară, o jorche- 
ee 3.- O bucată armonizată, cu 


efecte pline, bogate. 6.- Timbru de 
voce (de obicei bărbătească) sau in~ 
strument care. pătrunde sau se aude 
dela distanţă (cele de alamă). 5.- Con- 
sonantele: lichide, siflante, nazale, 
guturale si labiale-(v. Ac.). | 
Sonoritate = 1.- A unei voči, a 
unui instrument, particularitatea (da- 
torită timbrului) de a se-face mai 
mult sau mai puțin. auzit. 2.- A unui 


acord, a unui ansamblu, efectul impu- . 


nator si inaltator ca expresiune şi 
tărie. We k | 





191 

Soprano = 1.- Voce obişnuită, Se zic și versuri spondeice, din 
subțire si înaltă, de copii sau de cauza multelor spondee. In muzică: 
femeie. 2.- Voce studiată, formată 
şi desvoltată, capabilă de a executa ade NS l N N ale | did d HE | M | 
arii mari si grele; ca factură. 3.- ai 
S. lejeră, voce mlădioasă, volum Sat = EE senza tempo, miş- 
mic, dar dulce, cu întindere lesni- care nedeterminată si 


cioasă in registrele de sus, până da 
do şi chiar re, deasupra portati- 
yului. Convine in special pentru a- 
Bta acato, triluri, etc.; b) S. 
lirică, de asemeni plăcută, mlădioasă, 
dar volum mai măricel, mai vigu- 
ros în registrul central si nu aşa ide 
sus ca cea lejeră; este vocea lprefe- 
rată pentru arii si romanțe; c) S. 
dramatică, volum mare, viguros in 
registrul central, mai totdeauna lip- 
sit de acute superioare; d) Mezzo- 
soprano (vy. Ac.) convine în special 
pentru lieduri. i | 
Sorcovi (a) Datina prin care 
Copiii zic străvechea urare de Anul 


prema 


Nou, cu -poezia şi. melodia traditio- 


Reis, insotite de uşoare loviri cu 
sorcova, rămurică împletită eu flori 
de hârtie, în culori diferite. 


“Sotto voce = Pe şoptite (ca 
nuanță). 
Spatios — Fel de a așeza notele 


ce compun un acord, lăsând dis- 
tanta între ele (v. POZIȚIE SPATIOASA, 
contrariu poziţiei strânse, v. ACORD). 

Spaţiu = 1.-. Locul de pe porta- 
tiv, cuprins între două linii; prin 
asemănare, cele de desubtul si dea- 
supra portativului, pe care se scriu 
note netdiate de liniuta suplimen- 
tară (v. PORTATIV). 2.- In armonie, 
distanța dintre notele ce compun un 
acord. 


Spectacol = -Reprezentarea. unei | 
piese de teatru sau a unei opere. 
Spondeu = Forma unui metru al- 


cătuit din două silabe, întrebuințat 
în metrica veche (greco-latina), In- 
trun metru dactilic, cele două silabe 
scurte pot fi înlocuite prin una lun- 
ma, ex: 

Innova fert animus |.mutaia dicere formas 


- (Ovidiu. Metamorfozele, I, 1). 


- de muzica din 


la voia exe- 
cutantului, ad libitum (v. Ac.) ` 
Stabat mater = Cântec religios că- 
tre Sfânta Fecioară, compus:pe cu- 
vinte latinești dintr’un imn despre 
patimile lui Isus. Au rămas ca mo- 
del, cele compuse de Palestrina, Per- 
golesi, Rossini şi astăzi executate 
prin bisericile catolice. 


Staccato (it., deslipit) = 1.- Scurt, 


semn e € (un pu:fct peste sau sub notă, 
nu la dreapta) indicând. o execuţie 
scurtă, izolată de celelalte, contra- 
riul execuției numită legato. 2.- Pa- 
saj întreg, unde fiecare notă tre- 
bue executată cu această indicație. 

Stanta 1.- Strofa, deobicei de 
8 versuri, dintr'o elegie. 2.- Strofa 
dintr’un cuplet. 3.- Strofa reprezen- 
tând un înțeles complet şi permi- 
tand un repaus, ca trecere dela o 
idee la alta. | | 

Stare = 1,- Felul cum trebue con- 
siderat basul dat spre realizare. a) 


— 


S. directă, dacă nota dela bas este 


fundamentală acordului; b) Réstur- 
areal, a I-a, a Ia A Woon 
Se mai zice si acord in ‘stare directă; 


în răsturnarea =I, a l-a, a Va, 
etc. (v. CIFRARE). 
Statist = Figurant la operă. 


Ştefănescu George 


1.- Nascut 





In 
ca profesor decant la Conservatorul 


in 1843, la Bucuresti. 


1878 intra 


Bucuresti, unde sluji 


timp de 40 ani; fu printre ‘prr 
mii elevi de armonie şi piano ai 
Jui Eduard Wachman şi apoi co- 


leg cu acesta. A jertfit multi bani 
pentru a înjgheba organizări de o- 
peră română în Bucureşti (v. OPERĂ). 
Directorul orchestrei la Teatrul Na- 
tional, unde montează, pe lângă o- 
pere franceze, italiene, germane, tra- 
duse de dânsul, şi originale româ- 
nesti, ca: Olteanca, Fata Răzeşului, 
Hatmanul Baltag, Chira Nastasia, etc. 
A mai compus o liturghie: pentru 


cor bărbătesc (1894), precum şi mu- 


zică dramatică pentru piesele: Sen- 
tinela, Peste Dunăre, Hamlet, Fe- 
cioara din Orleans, Strigoiul, Pigma- 
lion, Căpitan Negru, etc., câteva o- 
perete: Cometa, Scaiul, Pepelea, etc. 
A creat împreună cu Ed. Wachman 
„Cercul artistic muzica!” (1905 
1912) cor bărbătesc dirijat de Mi- 
hail Tănăsescu, unde ținta de seamă 
a fost cultivarea cântecului popular 
romanesc. A publicat Mecanismul vo- 
cal (1897), colectiuni cu cântece şi co- 
ruri şcolare, a organizat orchestra 
Expoziției române din 1906, a compus 
lucrări instrumentale 
(cvintete, sextete,  octete, etic. 
Mort în 1924. 2.- Cu acelaş 
nume, altul, profesor la azilul 
„Elena Doamna”, care a publi- 
cat de asemenea 4 caiete de cân- 
tece pentru curs primar (1894, Edi- 
tura Socec), si alte culegeri pentru 


mg As, 


în stil clasic 


cursul secundar (editura J. Feder, ` 


1908). 

Stentor = Cel cu voce grozav ide 
puternică, amintind pe eroul grec 
cu acest nume, despre care O- 
mer, în lliada, spune că Stentor sin- 
gur avea o voce cât cincizeci ja 
un loc. | 

Sters 1.- Autor, cel care nu a 
isbutit să se afirme sau să reziste 
vremurilor, prin calitatea si valoarea 
compozițiilor. 2.- Note şterse, v. 
NOTĂ, As Sunete şterse, cele ce se 
aud slab; de ex.: la un tenor dela 
fa-mi-re-do (din octava IV) în jos. 


eeng 
bss? 


Sunetele cari, la anumit registru, a> 
cut, nu au puterea si dulceata tim- 
brului, ca la registrele. 

Stih =1.- Vechi nume dat versu- 
lui (Vv. VERS, V. EMISTIH), Ze Verset. 
din psalmi (v. AC.). 

Stihiră = Cântare bisericească pre: 
cedată de un vers (stih) din Sfânta. 
Scriptură. , 

Stihiraric In psaltichie, semnuł. ~ 
ī care arată o mișcare moderată, 


cum se cântă rugăciunile obicinuite. 
Stihoavnă = Cântare bisericească, 
precedată! de un stih mai lung: Cele &- 
glasuri cu stihoavnela. | 
Stihuire Versificatie (v. Ac.), 
Stil = 1.- Un ac cu care kei vechi; 
sgâriau o placă de ceară, pentru a 
scrie, pe când nu 'exista nici Çon- 
dei, nici hârtie. 2.- Fel de a scrie, 
cugetarea, gândirea, oglindind insu-- 
şirile intelectuale şi sufleteşti ale 
scriitorului. De aici dictonul: fe style 
cest Phomme même (Buffon), 3.- 
Felul cum e tratată o bucată de- 
muzică: S. clasic, romantic, simbo- ` 
list, modernist, etc. 4.- Fel carac- 
teristic marilor maeştrii, după care 
totdeauna reiese distinctă persona- 
litatea fiecăruia: Stilul lui Bach, af 
lui Haydn, al lui Mozart, al lui 
Beethoven, al lui Chopin, etc. 52 in 
felul anumit al unei specii de com> 
pozitiuni: S. de romanță, de elegie,. 
de lsonată, etc. 6-_In felul unui a- 
numit fond de cugetare. muzicală: 
S. bisericesc, profan, vocal, instra~ 
mental, etc. Za S. format, copt, si- 
gur, de maestru, în opoziție cu sis- 
lul naiv, stângaciu, de începător. - 
Știmă (parte) Notele muzicale- 
extrase separat, pentru unul din in- 
strumentele unei partitiuni. Se co~ 
piază numai rândul ce priveşte acel: 
instrument sau acea voce dealungul. 
partițiunii întregi (v. Greet, 
‘Stradivarius = 1.3 Vioară de pri-- 
mul rang, modelul de astăzi, fabri- 
cată de Stradivarius. 2.- Numele u-- 
nei întregi familii de fabricanți de: 


n 
— 


ere 
Ess 





ta 
‘ 
s 
LH 


ae ———S S 


193 


vioară din Italia. Cel mai de frunte 


se numia Anion, născut la Cremona 


(1644—1737) (v. AMATI). 

Strană = „Locul destinat pentru 
cântăreți si aşezat pe ambele la- 
turi ale corului”. 

Stret (it, s/râns) = 1.- Partea de 
concluzie dintro fugă, care rezumä 
în desen de note cu valori pe ju- 
matate mai mici, subiectul $1 contra- 
subiectul fugii. 2.- Partea finală a 
unei compoziții mari, cu mişcarea mai 
grăbită şi cu velocitati, ca un fel 
de peroratie sau concluziune a ca- 
pitolelor precedente. 

Strigat = Chiot (v. ac.). 

Stringendo = Din ce în ce mai 
grăbit, când cuvintele ‘in special, cer 
© expresie mai mişcată. 

Strofă = 1.- Un grup de 4-8 versuri 
dintr’o poezie, conținând o idee com- 
pletă. 2.- Frază muzicală având 16— 
32 măsuri în careu (v. AC.) 

Structură = 1.- Felul cum sunt 
orânduite părțile unui instrument. 2.- 
Felul cum sunt dispuse din natură, 
coardele vocale. 3.- Felul cum e 
croit un cântec, ca intervale, si mai 
ales registrele de voci (v. TESATURA). 
4- S. melodică, S. armonică, telul 
cum sunt combinate intervalele și 
acordurile, ca tehnică de compoziţie 
şi execuție: S. grea, ușoară, inge- 
nioasă, etc.: »,Cutare cântec are struc- 
(ură grea pentru vocea de tenor”. 


Subbas = Joc de orgă pentru 
claviatura pedalelor. | 
Subdominanta = 1.- Treapta a 


Data a unei game majore sau mi- 
nore; face parte din şirul 1—4—5—1 
al treptelor tonaie şi modale (v. ac.). 
2.- Baza cadentei plagale (v. ac.). 

Subgrav = Octava I, notată in 
cheia de bas cu 8-va bassa, inso- 
tind notele de sub portativ (v. ọc- 
TAVĂ). | i 

Subiect = 1.- Tema sau poves- 
tirea esențială a unui spectacol de 
teatru sau operă. 2.- Scurtul șir me- 
lodic (2—4 măsuri) dela început, ce 


A L. Ivila, — Dicţionar muzical 


serveşte ca temă în expunerea unei 
fugi. 

Submedianta — Treapta a doua 
a gamei majore sau minore. In ar- 
monie, este treaptă slabă, însă de- 
vine forte în caz de modulație. , 





e ee ee |) ee = 


Subretă = Artistă care joacă rolul 
de servitoare sau de intrigantă, în- 
tro comedie sau operă. i 

Substituire = 1.- Inlocuirea unei 
voci, cu o alta, comparabilă ca rol, 
întrun anume aranjament. 2.-- In- 
locuirea unui deget printr'un altul, 
pe claviatura sau pe tastura unui in- 
strument cu coarde, pentru imles- 
nire tehnică, cerută de un legato 
sau staccato. 

Sueratoare = Sif/ontă (x. AC.). 

Sufletă = Foală, burduf, cu care 


se face vânt la diferite instrumente 


cu ancie sau cu tuburi. 

Sufler (fr. souffleur) = Cel ce sop- 
teste actorilor, cuvintele, în tim- 
pul spectacolelor. S., frecat şi el 
de repetiții, are un roi în- 
semnat si implică cunoaşterea Dë: 
voilor scenei, a întregei lucrări dra- 
matice, până la cel mai mic deta- 
liu, a slăbiciunilor şi a părților 
bune ale fiecărui artist. El trebuie 
numai să ajute, la cap de frază sau 
de dialog. Artistul care bazează pe 
S. şi nu-şi memorizează rolul dea- 
juns, nu poate juca un rol cu :desă- 
vârşire. La operă adesea S. începe 
melodia, în special la dialoguri. Ade- 
sea, soarta unul artist și reuşita 
întregului spectacol este salvată de 
prezenţa de spirit a  sufleruiui, 
care îndreptează la timp o scenă, 
prevenind învălmăşala sau enorme 
greşeli ce ar fi să. urineze. Nemu- 
ritori autori de Diese, de ex.: Mo- 
lière, Shakespeare» ia noi, Caragiale, 


. 13 


şi-au început viata de teatru, servind 
ca sufleri. 

Sugestie = 1.- In muzică, pute- 
rea ce o are artistul, cântăreț ‘sau 
instrumentist, de a cuceri sufletul 
auditoriului, imblanzindu-l sau îm- 
bărbătându-l (v. DESCANTEC, V. MAG- 
NETISM MUZICAL). Asemenea roluri au 
gornistii si muzica militară, ca în- 
demn la vitejie, la atac, etc. 2.- In: 
râurirea ce are o cântare religioasă 
asupra celor credincioși, mai ales 
unde se slujește cu cor, soliste, orga 
şi orchestră; efectul produce înbăr- 
bătare, recreatie, reculegere. 3.- I- 
maginea creată în minte, la auzul 
unei muzici cu onomatopee (v. TA- 
BLOU, SIMBOL). Mai ales în muzica 
descriptivă, unde subiectul e urmă- 
rit după. explicaţia din program. La 
o legendă, peisaje, etc. | 

Sugestivă = O melodie care in- 
spiră anumite sentimente, anumite dis- 
pozitiuni de melancolie, de veselie, 
de avânt, etc. 

Suita = 1.- Un sir de acorduri 
perfecte. 2.- Altădată, o compoziție 
p. clavecin, în felul parfitei (v. Ac.), 


insirand dansuri diferite, în - aceeaşi . 


tonalitate. 3.- Astăzi, o compoziție 
muzicală ciclică: constă dintr’un sir 
de capitole ce n’au legătură între 
ele; a) pentru muzica de cameră 
(duo, trio, cvator); b) pentru orche- 
stra simfonică. Se deosebeşte de sim- 
fonia propriu zisă, pentru că mare 
formă de sonată 

Sul = Indicatia pusă la începutul 
unei bucăți sau a unei fraze, ‘pentru 
ca să se execute numai pe lcoarda 
specificată a unui instrument cu. 


arcus. 
Sunet = 1.- Rezuitatul vibratiilor 
aerului, prin unde ordonate, spre 


deosebire de sgomot, efectul vibra- 
tiunilor neregulate (v. VIBRATIUNE). 
2.- S. muzical, produs de voce (v. 
AC.) sau instrument muzical, prin a- 
tingerea unei coarde, prin lovirea u- 
nui ciocănel peste o coardă, prin in- 
trocucerea undelor de aer printr’un 


194 


tub, prin vibrarea unei lame sau an- 
cii libere (v. ac.). Orice sunet izolat 
dă impresia de tonică. 3.- S. vor- 
bit, articulat, darul naturii, lăsat nu- 
mai omului; poate fi sau consonanta 
sau vocală (v. fiecare). 4.- S. mu- 
zicale naturale sunt în total în nu= 
măr de 7 (v. GAMA). 5.- Orice isunet 
muzical are trei însuşiri, numite ca- 
lități,- care se prezintă auzului in 
acelaş timp: a) intensitatea, b) înăl- 
timea şi c) timbrul (v. fiecare). . 


Supradominantă = Treapta a şa- 
sea a gamei majore sau minore (v. 
CADENTA  INTRERUPTĂ). 


Surd = 1.- Cel ce suferă de linfir- 
mitatea auzului. 2.- S. muzical,cel 
care are auzul normal, dar nu Įdeose- 
beste sunetele, ca înălțime, ca tim- 
bru şi mai ales părțile ce constitu- 
esc un ansamblu (Lavignac). 3.- 
Rezonant4 înfundată, închisă, ininabu- 
siti a unui instrument, sau acustică 
slabă a unei. săli de concert, la unei 
camere cu multe mobile și tapete. 


4.- Voce umană, stinsă, slabă, ne- 
timbrată. Be 
Surdină = 1.- Un mic accesoriu 


de brad, în formă de pieptene, care 
se aplică pe coardele unei viori sau 
a altui instrument din această fa- 
milie, .pentru a micșora simțitor in- 
tensitatea sunetelor. 2.- La piano, 
pedala din stânga sau un buton în 
dreptul claviaturii, care. asterie un 
obstacol între ciocane şi corde, 
micsorand de asemeni intensitatea lo- 
virii. 3.- La unele instrumente de 
alamă, un acoperiș peste. pavilio- 
nul instrumentului, în acelaş scop. 


Surla = Fluier cu sunet ascuţit, 
sgomotos. (v. MEHTERHANEA). 
Suspensiune = 1.- Două sau trei 


note din acord, care provoacă în- 
tarzierea (v. ac.) 20 Suis- 
pensiune, coroană (v. AC.). 
Sustenuto == Sprijinit, pronuntat, 
apăsat, ca termen de mişcare și 
nuanță 


S, V. = Sotto moce (eee 


Tabla 
prind coardele, la diferite instru- 
wente. 2.- T. de rezonanță, ladă 


de rezonanţă (v. Ac.). 

Tablatură = 1.- Lista cuvintelor 
ce țineau locul notelor muzicale, în 
vechile notatiuni. 2.- Vechea  încer- 
care de a se fi notat un bas de 
realizat, cu literele alfabetului, în- 
nainte de a se fi introdus sistemul 
-ciftării unui bas dat (in armonie), 


3.- La inceputul unei metode pentru 


invatarea unui instrument, insirarea 
pärților din care e format acel in- 
strument. l 

Tablou = 1.- Peisajul sau imagi- 
natia ce trebue să ni le inchipuim 
in mintea noastră, când o muzică, 
descriptivă sau onomatopeica, tinde 
a zugrâvi oœ scenă in mijlocul ma- 
irii: in padure, la izvor, miez de 
iarnă, etc. 2.- Inşirarea laolalta: Zo: 
blou de game relative, de intervales 
de ornamente. l 

Tabor = Un instrument războinic, 
ca o tamburină sau ca un timbal, 
la Bretoni si vechii Englezi. 

Tacet = Pauza pentru un număr 
oarecare de măsuri, numai pentru 
o partidă, pe când celelalte au ide te- 
xecutat. É 

Meet — 1.- Măsură (v. ac.). 2.- 
Tact necomplet (v. FORTACT). 3- A 
bate tactul, (v. BATE). In psaltichie, 
cuvântul 7. sau măsură, are inte- 
lesul de mișcare sau tempo. Se zice: 


= 1.- Scândură de care se 


ir 


tinichea sau metal, 


Ga deg 
t 


stihiraric şi 


rae irmologic, papadic 
(v. fiecare). d 
Talancă (talangă) = Clopot de 


atârnat de: gâ- 
tul vacii WEE H 

Talent = Dar dumnezeesc de a 
simți si de a reda cu farmec Bi cu 
înțeles deosebit. E necesar şi com- 


-pozitorulfii şi executantului. Talentul 


împreună cu studiul si apoi expe- 
rienta, fac pe maestru; 'una fără 
alta nu pot atinge desăvârşirea. „Un 
talent necultivat se pierde” (v. INTE- 
LIGENTA, MUZICALITATE, ATITUDINI OR- 
GANIZATIE), 


Talgere = Cimbale (v. Ac.). 

Talia (er, cea care sărbătoreşte)= 
Muza comediei, reprezentata cand in 
costum de bacantă (căci comedia a 
luat naştere la sarbatoririle lui Ba* 
chus (v. DIONISOS), când ținând; intr’o 
mână un sul, în cealaltă masca: tea- 


truiui. 
Tambal Timbal (v. Ac.). 
Tambalagiu = Cel ce execută pe 
țambal (v. AC.). . | a 
Tambur = 1.- Instrument Sr per- 
cutiune, intrebuintat foarte des, atat 


la muzica militară, cât si la orche- 
stre; foloseşte în special pentru a 


„apăsa accentele ritmice (V: DARABANA). 


2.- Tamţur-major, şeful unei mu- 
zici militare (mai ales de gardă), 
care, în fruntea muzicantilor, cu un 
ciomag respectabil, conduce muziea 


204 


196 


îm mers. 3.5 Timpanul din urechea 
nişlocie. 
Tamburină = 1.- O mică tobă, 


pt care se lovește cu mâna, pentru 
a marca ritmul unui dans (v. DAIREA). 
2.. Numele unui dans însoțit de 
acest instrument. 

Tampon, v. TAPON. 

Tam-tam = Gong (v. Ac.). 

Tango = Dans modern, aproape 
im decădere, importat din America 
de Std; mișcări vioaie. 

Tannhäuser = Magnifică operă in 
două acte si patru tablouri, textul 
si muzica de Richard Wagner (1845). 
Tema libretului este o vestita legenda 
germanică, de prin sec. al XIII-lea. 

Tao-ku = Un fel de tobă chi- 
neza: una mare, care anunță incepu- 
tul unei bucăți de muzică; alta mai 
mică, anunță sfârşitul fiecărei strofe 


sau cuplet. Ea mai servă şi lą pa: 


rade, ceremonii, înmormântări. eic 

Tapeur = 1.- Pianist cafe exe- 
euta, în special, bucăți de dans, 
pe la baluri si petreceri: trebue sa 
afbă forță, simy măsurii, în curent 
cu toate dansurile la modă. 2.- In 
ironie: pianist lipsit de expresie şi 
{razare, mai ales cu tuseu aspru. 

Tapon (Tampon) = Un -fel de 
tobă persană, cam in forma unui 
butoi, pe fundul căruia se bate Cu 
dosul mânii sau cu băţul, 

Taraf = Bandă de cel putin trei 
lăutari, având in cap un staroste 
(sei) si compusă din trei ase tie 





execută 


mut tine dibla si 


„doi 


dees (V. 





- 


dia, al doilea H acompaniază CL 
cobza si marchează ritmul pe coar- 
dele instrumentului. cântând vor- 
bele, iar al treilea, cu naiul sau mus- 
calul, adaugă ariei diferite înflori- 
turi. l 
Tarantella = 1.5 Arie de dans- 
neapolitan, în măsură repede de’ 
6/8, insotita, obişnuit, de tambur.. 
Cel piscat de un păiajen numit ta- 
rantulă (ce se găseşte mai ales prin: 
Tarent) cade in toropeală şi me- 
lancolie. Dach i se căntă o T.. bol- 
navul joacă acest dans grăbit, 
se ’nfierbant3, oboseşte, doarme ; 
când se trezeşte, se simte vindecat.. 
2.- Compoziție muzicală pe această. 
temă, 3.- Un fragment întro lu- 
crare simfonică cu acelaş caracter: 
Tarantella (violoncel) de Papper şi 
p. orchestra de Castaldi. 

Jarina = Vechi dans in 3/4, tem- 
po di mazurca, cu muzica specială. 
Jarina —-Dans popular românesc,. 
obișnuit la Moti, cu mai multe fi~ 
guri, mişcare vioaie, în măsura de 
timpi. | 

Tartini Giuseppe = Născut în I- 
talia, la Pirano (1692—1770). Fu 
un celebru violonist compozitor (are 
o mulțime de sonate pentru vioară, 
dintre care, cea mai vestită e So-. 
nata diavolului şi concerte) precum - 
şi un mare teoretician al muzicii,, 
căci el fu cel dintâi care descoperi 
sunetele rezultante diferenţiale. 
Tastă (clapă) = Numai pentru in- 
strumente cu claviatură, placă u- 
şoară de os, pe care se loveşte (cu 
degetele, pentru ca ciocanul cores- 
punzător să producă sunetul, lovind 
coarda. Astăzi, tastele albe dearan- 
dul produc şirul natural al sunete- ` 
lor; tastele negre produc sunetele: 
intermediare cu diezi sau  bemoli.. 
La orga mare, tastele claviaturii de 
PEDALĂ) sunt atinse cu pi- 


cioarele, au aceleași dispozitive ca 


si la manual, producând sunete pro- 


funde, pe un cuprins de două octave 
cromatice. 


Tastieră = 1.- După unii, sino- 
mim cu claviaturd (v. ac.). 2.- Sino- 
-nim cu punte (v. AC.). | 

Tasuri (teasuri)=Un fel de timbale. 

Tatăl nostru = 1.- Rugăciune zil- 
nică; pe cuvintele acestea, Roma- 
nii au o melodie bisericească foarte 
răspândită, compusă de Anton Pann, 
pe glasul V. 2.- 7. N., la catolici, se 
mai numeşte şi Oratiune dominicală. 

Tchaikovsky Petre (1840-1893) = 
Reprezentant de frunte 
moderne rusești. 
pere, printre care: Eugen Oneghin 
şi Mazeppa; lucrări simfonice ce- 
lebre sunt: Simfonia III (Patetica) 
-şi uvertura 7872; mai are si lucrări 
religioase, muzică de camera, cvar= 
tete, concerte, etc. 

Teatru = Clădire anume pentru 


spectacole dramatice sau de operă - 


AV. SCENĂ, CULISĂ, RAMPA). E numit: 
templul artei; altar pentru scoala 
vieții. Clădirea, nu numai că trebue 
să reprezinte gust şi pricepere ar- 
hitectonică, dar, în afară de cali- 
tatea de a fi comod și încăpător, 
trebue în special să îndeplinească 
«condiția de acustică si rezonanţă, 
pentru ca cea mai mica soapta să 
fie auzită de întregul auditor, din 
galerie sau stal. Cetiti: /storia Tea- 
Zrului la Români, 
şi Istoria Teatrului din Moldova, de 
a 0. Burada. 

© Te-deum = 1.- Cântec religios în- 
tru lauda lui Dumnezeu. (Te Deum 
laudamus). Melodie veche, din can- 
tus planus, datorită Sfântului Am- 
broziu (v. ac.) 2.- Astăzi, imn de 
slavă, executat de un număr cât mai 
mare de voci şi instrumente, la ce- 
xemonii şi sărbători. 3.- Un serviciu 


religios solemn, cu muzică, predică, ` 


etc., ținut prin biserici, temple, ca- 
“tedrale, in onoarea suveranilor, a 
eroilor, sau în zilele de sărbători 
naţionale. | 

Tehnică = 1.- T. unui instrument, 
mecanismul” de funcționare. -2.- T. 
vocală, ştiinţa emisiui:i sunetelor, 
lupă regulile de belcanto. 3.- In 
fe E e Fi wë Vu 


al muzicii 
A scris şase o-, 


de. D. Ollănescu 


197 


compoziție, priceperea specială de a 
desvolta ideile: a) la structura br: 
crării; b) în îmbinarea și combinarea 
instrumentelor, după efecte, în or? 
chestratie. 4.- In executatie, meşte- 
sugul, dibăcia, ca rezultat, pe deo- 
parte al celor 3 condiții: abilitate fv. 
AGILITATE) şi velocitate (v. Ac.), iar 
pe dealta al exerciţiului stăruitor, in- 
trun lung sir de ani (V. MECANISM, 
EXERCIŢIU), Cat de mare să fie fa- 
lentul, nu e destul; execuția artis- 
tică are condiţia de bază, o tehnică 
desăvârşită. 

Telincă = Tilincă (v. Ac) 

"Temă = 1.- Subiect de fugă. 2.- 
Motivul principal al une compozi- 
tii, după care se desvoltă celelalte 
fraze. 3.- Exerciţii teoretice muzi- 
cale, din cursul studiului: de armo= 
nie, contrapunct, etc. 

Tematic = Fel de a lucra o com“ 
poziție muzicală, după toate regu- 
lile: alegerea unei teme (v. AC 
contrateme, desvoltarea îrazelor, etc.; 
din toate să rezulte o unitate de gân- 
dire muzicală. De ex.: o sonaté, 


simfonie, sunt lucrări tematice (V. 
TEZĂ), 
Temperament = 1.5 Fizic şi psi- 


hic, caracter, adica fel de a fi al 
cuiva din natură: sanguin, nervos 
energic, melancolic, flegmatic, imdi- 
ferent, molatic, 2.- Artistic, darul 
de a simţi arta si de a o transmite: 
actorul X. are temperament, simte, 
pătrunde si redă bine rolul. 3.- Si- 
nonim cu femperatură {v. AC.). 
Temperatură (temperament) = 1.4 
Fixarea la distante perfect egale a 
semitonurilor, când se acordează- un 
instrument cu claviatură, jertfindu-se 
deci diferențele de semiton cromatic 
şi diatonic. 2.- Porțiunea octavei din 
mijlocul claviaturii, fixată mai întâi 
de acordor, pentru ca, după această 
octavă şă acordeze restul pianului. 
Templu = Edificiu zidit anume 
pentru rugăciuni şi servicii religioase. 
Azi, mai la toate templele se gă- 


seşte instalată câte o orga mare. 
Tempo Mişcare (v. AC.). 
ab JEE E E EEN e le 


Tenor 1.- Voce bărbătească care 
duce cu înlesnire notele de sus: a) 
lejer, volum mic, timbru plăcut, şters 
in registrul de jos; are velocitati st 
coloraturi, desi foarte placut, atinge 
do si chiar re de. deasupra porta- 
tivului. Fiziologiceste, este conside- 
rat ca anormal unei voci bărbătești; 
b) liric, volum mai mare, timbru ba- 
ritonal; are emisiuni înalte, cu în- 
lesniri, registrul de jos slabut sau 
chiar sters, notele centrale pline; c) 
de fortă sau dramatic, volum mare, 
timbru sănătos, registrul central si 
cel de sus puternice, acutele lipsesc 
sau sunt emise greoi; d) baritonai, 
volum, culoare şi întindere de bari- 
ton. şi totuşi 7., prin felul de lemi- 
siune. Timbrul 3 calitatea sunt din 
cele mai bune. 2.- Vocea”a Ill-a din 
trun quartet mixt; corespunzător cu 
rolul de violă, în muzica de cameră, 
cu violoncelul intr’o orchestră, cu 
eufoniul intr’o muzică militară. 

Teorbă sau Tiorbă (după numele 
inventatorului) = Instrument din fa- 
milia lăutei, servind ca acompania- 
ment (la moda pe vremea lui Lully), 
care pe lângă coardele obişnuite, a- 
vea pentru sunetele grave, alte coar- 
de, prinse de o altă încolăcitură (in 
partea opusă a gâtului. 


Teoretic = Ceea ce privește par- 
tea de studiu: gramatica muzicală, is- 
toria, filozofia, legile de acustică, etc. 

Teoreticon = Carte de psaltichie 
(v. Ac.). Cel mai răspândit, de ‘An- 
ton Pann, tipărit în 1843, în propria 
sa tipografie din chilia bisericii Ol- 


teni, unde se întretăia calea Dudești - - 


cu strada. Olteni. | 

Teorie 1.— Partea din studiul 
muzicii, care cuprinde explicarea sem- 
nelor, regulile, cunoștințele şi toate 
îndrumările, 
muzicii cu vocea sau cu 
tul. 2.- Principii muzicale, cunostin- 
tele neapărat necesare, elementele de 
bază ale studiului (v. SOL ca), Carte 
de principii şi teorie, de Faust Ni- 
culescu (2 volume); Teoria muzicii, 
de Traian Vulpescu, profesor la Con- 
servatorul din Cluj. 


(minoră) are 3 semitonuri 


ce necesită executarea. 
instrumen- ` 


198 


Termen = Cuvânt întrebuințat îns. 
muzica, cu anumită aplicatiune: ter- 
meni de mişcare, de nuanță (v. Ac.). 

Ternar = Un grup de 3 timpi, 
în măsurile compuse: 6/8; 9/8; 12/8. 
(v. MĂSURĂ) cu subdiviziuni ternare. 
Prima din aceste trei, primeşte un. 
accent, fiind al măsurii simple ce 
intră în formarea măsurii compuse. 

Terpandru Elev si urmaş al Int. 
Orfeu. A trăit pela 670 în. de Hr.,, 
la Lesbos; a lărgit lira cu patru. 
coarde, la un 
coarde (eptacord). 
întemeietorul muzicii grecești. 
şi - compozitor însemnat. 

Terpsihore (gr., ced care farmecă. 
corurile de dans) = Muza dansului, 
reprezentată ţinând în mână lira. 

Terta = 1.- Intervale, distanța dela: 
o treaptă până la a treia, -în jus 
sau în jos: do (re)-mi; fa Kmi)-rej: 
este de 4 specii; a) T. . micşordtă 


E socotit drept 
fiind- 


(diminuată) are 2 semitonuri; do diez-- 


mmi bemol este interval disonant (v. 
ACORD). Prin răsturnare dă o sexta 
mărită (10 semitonuri); b) T. mică 
(un ton 
şi jumătate); din natura: re-fa; mi- 
sol; prin construcţie: do-mi bemol: 
sau do diez-mi becar. T. mică e un. 
interval consonant (v. ACORD). Prin 
răsturnare dă o sexta mare (9 semi-- 
tonuri); c) 7. mare (majoră) are 4 
semitonuri (2 tonuri întregi); din na=- 
tură: do-mi; fa-la; sol-si; prin con- 
structie: re-fa diez; mi bemol-sol,. 
etc. T. mare e un interval consonant- 
(v. ACORD). Prin răsturnare dă o 
sextă mică (8 semitonuri); d) 7. 
mărită (augmentată) are 5 semito-- 


nuri: re Gemol-fa diez; e un interval. 


disonant. Prin răsturnare dă o sexta 
micsorata (7 semitonuri). Orice in-- 
terval de terță poate trece prin toate 
aceste 4 specii, cu ajutorul acci-- 
dentilor. 


T. mieşorată T. mică T. mare T. mărită: 


E 

















e 


be: 2- Sa 
4 NA în terță, exercign Ie. 


instrument cu şapte.. 


—— 





` 


199 


~ 


velocitate ; exemplu: la piano, unde 
mâna dreaptă face terță supe- 
rioară, notelor dela mâna - stângă. 
3.- T. duble; tot la piano, exerciţii, 
unde ambele mâni fac aceleaşi şi- 
ruri de terțe duble. 7. în armonie, 
după ureche, cel care face, din prac- 
tică, din obișnuință, vocea secundă. 

Terţet = 1.- Grupare de 3 voci 
sau instrumente, executand o lucrare 
anume scrisă in 3 partide. 2.- Lu- 
crare armonizată sau contrapunctata- 
in 3 voci; se consideră ca completă 
şi pură, fără umpluturi de armonie. 
3.- T. de ‘solisti, pentru voci, foarte 
adesea* într'o operă sau anume de 
concert: are acompaniament de piano 
sau instrumente (v. TRIO, V. TRI- 
CINIUM). 

Țesătură = 1.- Felul cum e ialcă- 
tuit șirul intervalelor unei melodii, 
în raport cu registrele vocale. 7. 
unei melodii e condiţia principală 
pentru ca un cântec să convină unui 


anumit fel de voci. Se zice: 7. pen- » 


tru voce de bariton, mezzo-sopran, 
tenor, etc. (v. STRUCTURĂ). 2.- 
trapunct tesut* pe o melodie dată. 

Tesis = In metrica latină, timpul 
tare sau accentuat dintr’o măsură; 
spre deosebire de arsis,. timpul slab. 
In metrica greacă, înțelesul fiecăruia 
este tocmai contrariul. 

Tetracord = 1.- La cei vethi, o 
liră cu 4 coarde. 2.~ Un sir de 4 
note, care altădată forma gama pe 
baza felului cum s'au orânduit cele 
3 intervale de secundă consecutivă. 
De sus în jos: a) dorian, două tto- 
nuri şi un semiton: mi-re-do-si,; b) 
frigian, ton-semiton-ton; re-do-si-/a; 
c) lidian, semiton-ton-ton: do-si-la- 
gol. Succesiunea descendentă a două 
T. de acelaş fel, alcătuiau modurile 
tip: dorian, frigian, lidian (N. MOD). 




















Dorian Frigian Lidiun 

N OSC ST Ee 

Ee CH 
E SE EI; 


= — taie 


a 


3.- Astăzi, a) 7. major, de jos în 


Con- 


sus: ton-ton-semiton: do-re-mi-fa; b) 
T. minor, ton-semiton-ton: /a-si-do- 
re. Succesiunea ascendentă a două 
T. majore, de acelaş fel, dau Forces: 
punzător gamele majore” moderne, tip 
do major. Ex. I: do-re-mi-fa/ ‘sol-la- 
si-do. Ex. II: sol, la, si, Moi ve, mi, 
fa, sol: 4.- T.. unite sau Wezunite. 

Tetrafonie = O bucată armonizată 
în 4 voci. 

Tetralogie = Un şir de 4 spec- 
tacole de operă diferite, care, la un 
loc, au legături, ca subiect, formând 
o singură lucrare; ex.: 'faimoasa te- 
tralogie a lui Wagner, compusă din: 
Rheingold (Aurul Rinului), Walküre» 
Siegfried şi Gétterddmmerung (Cre- 
pusculul zeilor). Aceste patru se re- 
prezintă la teatrul din Bayreuth, în 
patru seri, consecutive, fiecare con- 
stituind un spectacol. 

Text = 1.- Cuvintele unui cântec. 
2.- Libret (v. ac.). 


Teza = 1.- Lucrare, ca exercițiu 
teoretic de armonie, de contrapunct, 
etc. 2.- Desvoltarea după reguli a 
unei teme sau subiect de fugă. 3.- 
Lucrare dramatică al cărei desnodă- 
mânt este voit: după 7., adică după 
cele ce susţine autorul (arta pentru 
tendință). Adesea, acelaş autor dă 
ultimului act, continut diferit ca so- 
lutie de teză. 

Thibaud Jacques = Născut la Bor- 
deaux in 1880, unul din cei mai ide 
samă virtuosi ai viorii. Debută in 
public la Angers, la vârsta de :13 
ani. Împreună cu Cortat (piano) și 
Cazals (violoncel) a alcătuit acel trio 
cunoscut în toată lumea. 

Thomas Ambroise (1811—1896) = 
Compozitor francez, la început a- 
partinand vechii şcoli a lui Auber; 
însă prin Mignon, cea mai populară 
operă a sa, făcu un pas energic 
înspre opera propriu zisă, desbărân- 
du-se de caracterul operei comice. 

Tihu = Instrument de percutiune, 
la Chinezi, un fel de ladă de lemn 
in formă pătrată, așezată pe un pie- 


cestal pe care se loveşte cu un 


ciocan. 


Ţiitură = Hori țigănească, asa 
numita ca la usa cortului. 

Tilincă = Fluier ciobănesc, fără 
găuri, făcut din scoarță de paltin, 
răchită sau tei. 

Ţimbal, jambal sau cimbal = In- 
strument mare, de percutiune, alcă- 
tuit dintro bogată ladă de rezo- 
nanfa, pe care sunt întinse multe 
coarde duble, ce sunt lovite de e- 
xecutant cu două ciocănele:- e ne- 
lipsit dela un taraf de lăutari ‘si în- 
locuește efectul acompaniamentului de 
piano. Unii executanti (tambalagii) 
ajung la virtuozitati rare, producân- 
du-se ca solişti în auditiuni şi con- 
certe (v. - TARAF). S 


Timbru = 1.- Calitatea sunetului 
după care se recunoaşte felul vocii 
sau al instrumentului ce a produs 
acest sunet. Timbrul face să cunoa- 
stem pe o persoană după voce, să 
deosebim un sunet cântat de un bas 
sau de un sopran, de o vioară sau 
de un flaut. 2.- Se zice: T. 'plăcut, 
dulce, aspru, metalic, conzistent. O 
voce frumoasă sau urită, e datorită 
timbrului. 3.- In fizică e dovedit 


că T. este rezultatul armonicelor (v. - 


AC.) ce însoțesc un sunet. 

Timp sau bătaie = Una din păr- 
tile egale ce alcătuesc o măsură: 
a) T. forte, tare sau accentuat, țel 
care primește un accent (v. MĂSURI 
SIMPLE, COMPUSE); b) 7. ‘slab, fara 
accent. La plural: doi timp’, nu 
două Zimpuri. 

š 

Timpan 1.- Membranä din or- 
ganul auzului, de care se isbesc vi- 
bratiunile sonore. 2.- Instrument de 
percutiune întrebuințat în orchestră, 
constând dintr’o tingire de aramă, 


cu un capac de piele, pe care’ ise lo- ` 


veste cu unul sau două betisoare îm- 
brăcate. Cu un dispozitiv de suru- 
buri, se poate acorda intr’o anu- 
mită tonalitate, producând numai 
tonica şi cvinta. 


200 


Tipoton == Instrument asemănător 
cu celesta (V. AC | 

Tipsie = Cimbal (v. Ac.). 

Jitera — Instrument cu coarde de 
metal, întinse pe o ladita de rezo- 
nanta orizontală, unde sunetele se 
produc prin atingerea coardelor cu 
o mica lamă metalică, prinsă de un 
inel ce se îmbracă pe degetul cel 
mare al. executantului. Fiind uşor, 
transportabil, e foarte răspândit, 
mai ales în Austria si Germania. -> 


Toba (dobäi, v. DARABANA, TAM~ 
BUR. | 

Toboşar = Cel ce execută din 
tobă. i 

Toccata = Altădată, precum in 
înțelesul. de sonază, era orice bu- 


cată scrisă pentru instrumente de 
coardă, tot astfel, acum, tocata e 
o compoziție scrisă anume pentru 
instrumente cu claviatură: -piano sau 
orgă, cu caracter clasic. Valori scurte, 
mișcare grăbită, desvoltare fără re- 
guli precise, | 

Toccato = Partea care constitue 
basul (ca armonie), într'o reunire 
de mai multe trompete. 

Tof = La Evreii vechi, instrument 
de percutiune, între timpan şi tim- 


bal. Astăzi, în înțelesul generic de 


tobă. 

Ton = 1.- Gradul de înălțime sau 
de profunziune al unui sunet mu- 
zical. 2.- A da tonul (de către ldi-- 
jor), a stabili tonalitatea unei cân- 
tări vocale, orientându-se după dia- 
pazon prin stabilirea acordului to- 
nicei. 3.- T., aşa numitul fon în- 
treg, interval de două semitonuri din- 
tre care două trepte apropiate ale 
gamei: do-re, re--mi, fa-sol, sol-la, 
la-si. 4.- T. major, v. gama modu- 
lui major; T. minor, V. gama mo- 
dului minor. 5.- Tonuri relative sau 
paralele, v. game relative. 6.- To- 
nuri directe (unul major şi unul mi- 


Do major 























a @ 


Do minor 

















Re minor 
SS Ee 
- i mag == == == 
D= 


nor) au aceleaşi trepte, Na: ca in- 
tervalele modale (v. ac.) sunt deo- 
sebite {tonica şi sensibila sunt co- 
mune). 7.- Tonul face muzica, o 
expresiune populară, care arată că 
un cuvânt poate avea un înțeles sau 
altul, după felul cum este rostit (to- 
nalitate). 


Tonal ‘acord) una din cele trei 
trepte, care precizează tonalitatea pe 
treapta I, IV, V (v. ACORD). 

Tonalitate = 1.- Sinonim cu mod 


eevee. Sinonim cu fon. 3.- 'Si- 
nonim cu gamă (v. AC.). 4.- Scară 


construită pe oricare din cele două- 
sprezece sunete cromatice, purtând. 
numele acelui sunet dela care por- 
neste, luat drept tonică (v. Ac.). 

aceasta se adaugă modul major sau 
minor, după distanțele construite în- 
tre trepte, respectând distanţele co- 
respunzătoare, din modelele do ma- 
jor şi la minor. Din această icauză, 
fiecare tonalitate isi are identitatea 
ei definită, căci numai una singură 


esfe care poate lua ființă pornind 
dela acelaşi sunet. Ex.: I: 7. lui re 
major are identitatea ei, căci este 


singura care are tonica re: singura 
majoră ajutată de cei doi diezi dela 
cheie având şirul astfel construit, ca 
să dea impresia egală cu a lui do 
major. Ex. II: Desi mi bemol minor 
are aceeași impresie, aceeaşi înăl- 
time şi acelaşi sir de taste eau de 
locuri pentru executarea lor, cu re 
diez minor, totuşi, fiecare din aceste 
«louă tonalități isi are identitatea de- 


281 


terminată de armura proprie, şi a- 
nume, aceeaşi întotdeauna, cu toată 
-coinciderea de înălțime a enarmonir 
celor. Mai mult: când un compoziter 
gândeşte o bucată, de ex.: in sol 
major, concepţia este atât de strânsă 
de tonalitatea aceasta, încât transpo- 
zitia ei, desi dă aceeaşi impresie me: 
lodică, nu tâlmăceşte perfect gâa- 
direa şi expresia voită de autor e, 
tabloul gamelor relative). 

Tonică = 1.- Treapta întâi a oi- 
cărei game: dela T. porneste Sir: 
rul treptelor; ea dă numele gamei 
sau a tonalității. Ex.: în sol majer, 
sol e tonica. 2.- Oricare sunet poate 
fi luat ca tonică, dacă, pornind dela 
el, se construește o gama, majoră 
sau minoră (v. GAMA, ARMURĂ, MOD, 
TONALITATE). 


Tontoroi (ţontoroi) = Joc, dans 
întrun picior. 
-Tosca = Operă în trei acte, tne 


zica de Giacomo Puccini (1903), li- 
bretul de Giacosa şi Ilica, dupa dra- 
ma cu același nume, de V. Sardon. 

Tp. = Presc., timpani (v. AC.). 

_ Trac Starea de nervozitate ia 
care se găseşte un artist, dirijor, 
cantaret, orator, etc., inaimte de a 
apărea in public. T. se manifestă 
diferit (prin tremurare, neliniste, etc.); 
mai mult la începători, mai rar da 
cei cu experiență. 
* Tradifie (at, frans-do, dau din- 
colo) = Geen din tată fa fiu, 
dealungul veacurilor, a unor obi 
ceiuri, sau datini religioase, legate 
de anumite povestiri. Mai toate sunt 
însoţite de cântece populare: colin- 
dele (v. VICLEIM, STEA, PLUGUSOR, SOR- 
COVA, etc., V. FOLKLOR). 

Tradițional (cântec) = Cel moş- 
tenit din veacuri, strâns legat de e 
anumită tradiţie sau datină religioasă. 
Melodiile tradiționale caracteristice - 
prin. simplicitatea lor, prezintă inte- 
res pentru folklor (v. ac.), prin Te: 
lul de adaptare la text, structură; 
gamă, ritm, etc. a) T. religios, spuse 
la anumite sărbători (v. AXION) sau 


202 


Î aa te Ia o 


în legătură cu datinele unei sărbă- 
tori colindă); b) T. popular; ex.: 
jocul căluşarilor tv. Ac.). 

Tragedie „Cântarea reli- 
gioasă, executată de corul satirilor 
(v. AC.), cu prilejul înjunghierii unui 
tap (gr., tragos) în onoarea lui Ba- 
chus”. 2.- Lucrare dramatică cu per- 
sonaje eroice sau legendare, cu si- 
tuatiuni care inspiră groază sau milă, 
cu sfârşit totdeauna funest. 3.- In 
muzica, T. corespunde cu opera dra- 
matică, după modelele create de Ri- 
chard Wagner, în care muzica or- 
chestrală polifonică, personajele de 


= l- 


pe scenă si decorurile, toate trei jla. 


acelaş nivel de importanță, colabo- 
rează deopotrivă la unificarea de ac- 
tiune si de impresiune (v. SCOALA 
GERMANA), 
= Trambita (slav. fronbita, îluier) = 
Numele popular al trompetei. Cu 
T. comenduirea cheamă mulțimea, 
spre a face cunoscută o poruncă. De 
aci înțelesul, în ironie, vulgar: a 
frâmbita, a spune tuturor un lucru 
ce trebuia să fi rămas secret. 
Transcriere = 1.- Mutarea în scris 
a unui cântec, dela o cheie la alta, 
păstrând exact tonalitatea, măsura si 
deci valorile; ex.: din cheia de Sol 
în cheia de bas. 


(SS = 
E SSS Ss 





Transcris : 


SE 


dE E 

2.- Transcriptie (v. Ac.). 3.- Aran- 
jament (v. Ac.). 

Transcriptie Prelucrarea unei 
eompozitiuni scrisă anume pentru o 
voce sau un instrument, spre a fi 
executat, de astădată, fie pentru a- 
celasi, fie pentru alt instrument, însă 
într'o formă mai uşoară sau mai 
complicată. 7. face ca o bucată să 
urce rangul unui număr de concert 
sau să înlesnească, prin simplificare, 


= 


-‘melodiei. 


răspândirea unei bucăţi, fiind la ni- 
velul executantilor comuni. 
Ex, 1 


E e ft fe — v 























Ex. 2 
rs ge LEE 
: =-3— = a i = = 
S = See 
i ee we = == eae 
le E Ee 
pe 


Transformare = 1.- Prefacerea u- 
nui cântec, a unui solfegiu, dintr’o- 
măsură în alta corespunzătoare, prin 
dublarea sau înjumătățirea din 2/4 
in 2/2; din 3/4 in 3/8 sau Wice- 
versa. 

Prin 7., diferenta este numai in 
scris, melodia, tonalitatea, bătaia tac— 
tului, rămân. 2.- Prefacerea unui cân- 
tec, schimbându-i măsura; ex.: doi 
timpi în trei timpi, mişcarea, modul, 
păstrând numai ideea caracteristică 
Ex.: melodia unei arii de: 
operă transformată în marş, a unei 
romanțe transformate in vals, etc. 
3.- Prefacerile cerute de un aranja- 
ment (v. AC.), ca o melodie să poată 
fii adaptată la o nouă întrebuințare. 

Transport = -Transpozitie (v. ac.). 

Transpozitie 1.- Mutarea, în: 
scris sau în minte, a unei melodii, 
dela o tonalitate la alta, după cum 
convine mai bine execuţiei: pentru 
un cântăreț, transpozitia cu un Semi: 
ton, cu un ton, cu două mai us 
sau mai jos, după mijloacele vocale; 
pentru un instrument, după cum con~ 
de teh-- 


— 
— 


vine mai bine mecanismului 
nică. 7. se face in 3 LON a) im 
aceeași cheie, de Tex 

a! 


= 


Tră-ia-scă Re-ge-le 


Belt eee! 





203 


en 


cu o secundă terță mai sus bau 
mai jos; se mută notă cu notă la 
aceeaş distanță, avându-se grijă ca 
să se noteze la fiecare început de 
portativ, armătura noii tonalități; 
b) schimbându-se cheia; notele ră- 
man pe loc, numai că sunt cetite 
după noua cheie și se schimbă ar- 
mătura după noua tonalitate arătată 
de cetirea notei după schimbarea 
cheii; 


EEEE 


c) in fine, rămân pe loc si fcheia 
şi notele ; se schimbă numai ar- 
matura cerută de cealaltă tonalitate, 
care ocupă aceleaşi locuri pe por- 
tativ. Ex.: fa major, cu un bemol 
Ja cheie, ocupă pe portativ acelaşi 
loc ca si fa diez major, cu 6 diezi. 


2 lees 


EE 








LGL 


+ 
cl 


REEE 


—p— 








2.- Prin transpozitie: a) caracterul 
melodiei rămâne acelaşi, nu se schim- 
bă modul, ci numai înălțimea şi nici 
mişcarea sau nuanțele; b) pentru voci, 
T., de cele mai multe ori, nu se 
simte; pentru instrumente însă, orice 
T. schimbă tastele sau locul de. e- 
xecutie, si deci tehnica; c) cei o- 
bişnuiți, transpun direct, din prac- 
tică, fără a mai avea în scris no- 
tele transpuse; d) nu există 7. fără 
schimbare de armură, fiindcă fiecare 
tonalitate (v. ac.) îşi are identitatea 
ei, prin anumită armură. 


Transpunere = Transpozitie (v. 
AC. ). 
Traviata = Operă în patru acte, 


de Verdi (1853). Libretul, de Piave, 
„este o adaptare după Dania CU ca- 
melii de Alexandru Dumas fiul. 
Treapta = 1.- Orice sunet care 
fate parte din scara muzicală; fie- 


—şte construirea gamei; 


care treaptă isi are numele ei; T. K,- 
tonica, orice sunet dela care porne~- 
T. Il, sub=- 
T. III medianti; fa. 
subdominanta; 7. V, dominanta; T.- 
VI, supra-dominanta; T. VI; sensi- 
bila sau simtibila; 7. V///, octavă {v.. 
fiecare). 2.- In armonie, a) 7. buið, 
pe care se construesc acorduri pu- 
ternice, indicate pe părţile accen-- 
tuate ale Se de 1 IVa EE 
bD) 7. slabă, il, 1, VIK se lrecomandă 
pe părțile ee ale măsurii, afară. 
de cazul intenţionat al unei modu-- 
latiuni; in acest caz, treapta slabă. 
devine bună. i l 

Trei (3) = 1.- In armonie, Scris 
peste basul dat, arată răsturnarea. 
întâi, adică basul e terta acordului: 
2.- Triolet, când e notat peste un- 


medianta; 


grup de trei note cuprinse întrun 
arc. 3.- Degetul mijlociu, la digi- 
tatie. 
Trem. = Presc. fremolo (V. AC.).- 
Tremolare = A executa în felul. 
numit tremolo. | S 
Tremolo = 1.- La instrumentele: 


cu coardă cu. arcus, un plăcut fect 
tremurător al sunetului, printr’o di~- 
bace tremurare a degetului ce apasă 
pe coardă, în timpul execuției acelui 
sunet. 2.- La instrumente cu Cla: 
viatură, alternarea, foarte grăbită, a. 
valorii foarte mici, .a două note la 
octavă sau a notelor ce constitue am 
acord. 3.- La instrumente de su- 
flare, o tremurare ce poate fi ne- 
plăcută, dacă executantul nu are o-- 
bisnuinta respirației. 4.- La instru- 
mente cu coardă, fără arcus (ex, 
mandolina), tremurarea e rezultată 
din atingerea alternativă şi. grăbită 
a celor două coarde“duble, când paña- 
se agită între ele. 3.- La voce, vi- 
bratto (v. Ac.). 
Tremolo vibrato 


Sg —> ee E en Säz KEE 
e EE ae 
cf rs zi Se, e EE E 


= ESL e 
(Zo =. Si 











Tremolo legato Tremolo legato 
-sxe poate executa de instrumente 





cu coarde ef 
bes —— =E ef 3 
R EE SH ei: se 
ae Su ee E e ed | 
A S e 
A O e A la piano 
Z £ 
Trianglu = Instrument de per- 


-tufiune, întrebuințat în orchestra, pen- 
tru anumite efecte. Constă dintr’un 
triunghiu suspendat, de metal, ținut 
de executant cu mâna stângă, cu 
ajutorul unui cordon. Sunetele se 
produc lovind cu mâna dreaptă in- 
teriorul triunghiului, cu o bagheta 
din același metal, după ritmul in- 
dicat de nevoile ansamblului. Face 
parte din baterie 

Tricinium Un fel de fanfară, 
redusă numai la 3 trompete sau '3 


cornuri, executând bucăți scrise în 
armonie. 

Triftong = Trei vocale grupate 
într'o silabă: iaz, iei. Separarea lor 


nu este permisă în arta cântului si 
‘nici deplasarea accentului vocalei fa- 
iregi, care trebue să fie întotdeauna 
cea din mijloc. | 

Trigonon = Instrument cu coardă, 
în formă. triunghiulară, întrebuințat 
în antichitate. 

Fril = Ornament (v. Ac.) arătat 
altă dată printr’o cruce peste notă; 
azi, prin ér. sau tr. ~~" sau numai 7% 
intotdeauna deasupra notei. Execuţia 
constă in’ tremolarea cât mai gră- 
bită, clară, fină şi posibilă a notei 
scrise alternativ cu nota imediat dea- 
supra ei (respectând armătura) ei 
începând cu aceasta foarte rar, ca 
cea dedesubt; in acest caz, se indică 
cu o apogiatură. Notele trilului in- 
tra în calculul valorilor ce alcătuesc 
măsura. Dacă trilui e pe o motă ide 
scurtă durată, ia numele de mor- 
dendo (v. ac.). Dacă e pe o notă,de 
durată mare, 7. poate începe după 
voia executantului; la început rărit 
și din ce în ce mai lgrăbit. T. începe 
adesea cu o broderie (v. ac.); alta 


04 


“stând din: 


piano, 


dată se mărgineşte la un grupet 
(v. ac.), dar mai ales cand e ipe b 
notă cu coroană, are nevoie deg 
concluziune (v. AC.). 


Tril cu concluzie A 





Dos = =e 
Qe 
i Spee eB ere: ZISE 





oe 


2.- T. dublu, paralel pe două note i 
terță. 3.- Tri'ul dracului» creat în vioa- 
ră de neintrecutul Giuseppe Paganini, 
numit astfel, din cauza enormei diti- 
cultiti de tehnică. 4.- Catena .(v. 
Ac.). 5.- Tril de privighetoare, se 
zice de obicei, de o cântăreață (pri- 
madonă) lejeră, care ate agilitati sa 
triluri vocale fermecătoare, 

Trilogie = O grupare de trei lu- 
crări dramatice sau de operă; poate 
fi reprezentată ca spectacol aparte 
si toate trei în sir se (completează 
una pe alta, formând un tot. - La 
Grecii clasici, Orestia lui Eschyb con- 
Agamemnon, Coeforii si 
Eumenidele. In repertori -drama- 
tic romanesc, se consideră ca atare 
trilogia lui Delavrancea: Apus de 
soare, Luceafărul, Viforul, toate trei 
arătând perioada istorică a voevozi- 
lor: Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi 
Stefanita-Voda. 

Trio = 1.- Tertet (v. ace 2. O 
compoziție pentru muzica de ca- 
meră, scrisă în genere pentru vioară, 
violoncel şi piano sau două viori şi 
în care acesta din urmă mnu 
are numai simplul rol de acompania- 
ment, ci de instrument concertant, 
de aceeaşi importanță cu celelalte 
două. 3.- Titlul unui capitol dintr’e 
bucată clasică pentru piano. 4.- Ti- 
tlul părţii a doua dintr’un mars sau 


alt dans, având întotdeauna o frază 


cantabilă, în tonul. cvartei superioare, 
fata de tonul părții dela început. +; 
Triolă sau Triolet = Grup de trei 
note ce trebue executate intr’o sin- 
gură bătaie, într'o măsură 2/4 bi- 


„nară sau o parte egală din bătaie. 


EN 


T. se noteaza cu cifra 3 si un arc 


deasupra. | 
Acesta nu e triolet 





- 


fo: 





Să nu se confunde 7. cu grupul 
celor trei note într'o măsură ternară. 
(v. Ac.). Deasemenea să nu se confunde 
două triolete consecutive (cu accentul 
din 3 în 3) cu un sextolet ‘accent 
din două în două (v. SEXTOLET). : 

Trişcă = Fluieraş de trestie (as- 
tupat la capătul prin care se ‘sufl&) icu 
sunetul tare si ascutit. 

Triton = Intervalul de cvartă mă- 
rita: are şase semitonuri si e cu- 
prins întotdeauna între treptele 4 
si 7 ale modurilor majore şi mi- 
more. Se zice. 7., pentru că are 33 
tonuri în şir; spre deosebire de 
cvintă micşorată, care are tot 6 se- 
mitonuri, dar sunt înşirate ameste- 


cat: semiton-tot-ton şi apoi semi- 
ton. In armonie, tritonul ia numele 
de bicord atractiv (v. ac.). 


Triton 














E 








SOT? E ee 














a ee fee ee ee eee ee eg 

















Tot 6 snt, dar nu e triton 
Froheu = Forină de metru, de 
poezie, constând din două silabe 
prima accentuată, iar a doua slabă 
La bimetrele trohaice puse pe o mu- 


Mea, Primul 7. se cere să fie fun 
fortact (v. BIMETRU). 
Ba-te | van-tul | ba - te | ta-re 
== 
BID alui 
4099 e e F e 9 e 
ele / 31 JA 
i e eave d D 


= Rows e numai * mo- 


205 


H 


del; se pot face încă foarte multe 
combinatiuni ritmice si în diferite: 
măsuri, după dibăcia compozitorului” 
principiul însă rămâne același. 

Trombă = Trompetă (v. ac.). 

Trombon Posaune: instrument: 
de suflare de alamă, în forma trom--: 
petei şi ceva mai mare, timbru mai- 
aspru şi mai viguros. Produce su- 
nete cromatice, cu ajutorul a două: 
culise varite una într'alta. Există 7..- 
alto, cu notele scrise în cheia de 
do, pe linia. a III-a; trombo- te- 
nor, cu note scrise in cheia ide Wo,- 
şi trombo-bas, cu notele în cheia 
de fa. Pentru toate trei felurile, ‘no- 
tele se scriu în tonul adevărat si în-- 
nălțimea exactă, spre deosebire de 
alte instrumente din ‘aceasta fami-- 
lie, unde tonul şi înălțimea exactă 
se obţine prin transpozitie. Asa nu-- 
mitul 'saxafrombon, după numele fa-- 
bricantului, aduce importante imbu-- 
natatiri, având 6 culise independente. 

Trompetă (trombă) 1.- Instru- 
ment de suflare, cunoscut în anti- 
chitate, de care se vorbeşte în Bi- 
blie (v. HATOTEROT). Se găseşte gra~ 
vat in monumente egiptene (2900; 
în. de Hr.) si se pomeneşte (de el 
în istoria Romanilor, de unde Ita-- 
lienii o numesc si azi: fromba vro- 
mana, 2.- Astăzi, instrument de su- ` 
flare de alamă, foarte întrebuințat. 
în orchestra, nelipsit în muzicile mi- 
litare, având întotdeauna melodie: 
principală. Consta dintr’un tub mai. 
lung decât doi metri şi jumătate, € 
îndoit de două ori cu o îmbucătură 
bombată si pavilionul larg; a) T. do- 
major, se notează în tonul adevărat; 
b) T. cu culise, se notează în trans- 
poziţii. 

Trop 1.- In literatură, figură 
de cugetare. Ex.: o mână de oa- 
meni; lume puting. 2.- In evul me- 
du: a) modul ecleziastic; b) îngră- 
mădirile de silabe ce completau sé- 
cvinta (v. PROZĂ); c) formele me- 


“lodice pentru anumite răspunsuri li-— 


turgice catolice. 


Tropar = Cântare bise'izească dusă 
un anumit model de melotlie (v. IR- 
MOS), 


Trovatore (trubadur) = 1.- Poet ` 


„şi cântăreț din secta cavalerilor din 
evul mediu, care cânta din loc în 
„loc poeziile şi poemele epice sau 
“lirice (Menestrel şi Minnesânger). 2.- 
Operă în patru acte, livret italian 
de -Salvator Cammarano, muzica de 
‘Verdi (1853). | 

Trubadur = 
Cont: 
nilor, 


Trovatore (v. Wc.). 
Trubaduuri muzi ai ai Romé- 
de Mih. Gr. Posluşnicu, bi- 


‘blioteca „Din trecutul nostru muzi- 


a)”, ed. Cartea Românească. 





Tub = 1.- feari de metal sau 
«iin temn, din care se fac instrumen- 
teie de suflare, dela cel mai simplu 
fimieraş, până. la cel mai complicat 
instrument. Natura metalului sau a 
lemnului contribue la timbrul sunetu- 
lui fiecărui instrument; diametrul ca 
şi lungimea tubului, contribue la în- 
naitimea sunetului; cantitatea de aer 
ca presiune, şi slaba sau energica lui 
agitare, hotărăsc intensitatea. La flu- 
iere, ciarinete, etc., lungimea tubu- 
lui şi-o face chiar executantul; tu- 
bul e mai lung, deci sunetul mai 
profund, dacă degetele sau clapele 
acoperă toate găurile; din contra, 
tubul e mai scurt, deci sunetul mai 
inalt, dacă se descoperă, prin ridi- 


“la închis): 





206 


carea degetelor, găurile cât mai a- 
propiate de îmbucătură. La orgă e 
același principiu, numai pentru timbru 
şi intensitate; ca înălțime însă, fie- 
care tub produce numai un singur 
sunet anumit, a cărei înălțime asu- 
netului este precizată prin măsură- 
toarea numită picior (v. AC.). 2.- 
Tubul vocal, felul cum sunt articu- 
lati muşchii gurii, formând un tub 
mai scurt sau mai lung, dând astfel 
gradatia vocalelor (dela deschis pana 
i-e-ad-o-u (sau contrariu, 
dela închis la deschis). In arta cân- 
tului, acest tub vocal își are impor- 
tanta anumită pentru emisiunea fru- 
moasă a vocalelor. O experienţă a- 
semănătoare se face observându-se 
răsunetul dela gros la subţire, ce 
se produce pe măsură ce se umple 
o donita cu apă sub gura anei ps 
mele. : | 

Tuba = i.- Altădată, tanri Ro: 
manilor, format dintr’un singur tub. 
2.- Astăzi, un viguros instrument de 
suflare de alamă, întrebuințat în or- 
chestrele mari şi muzică militară, a- 
vând baza armoniei, prin protunzi- 
mea sunetelor, iar notațiunea: scrisă 
ca pentru contrabas. 

Tubulhana = Un soi de bandă 
de muzică turcească, ce aveau nu- 
mai vizirii şi beii, printr'o anumită 
autorizație din partea Sultanului.: 7. 
se compunea din: nouă tobe, nouă 
zurnezeni care sunau din zurnader, 


surle; şapte borazeni sau trompetasi, 
patru zilezani care ciocniau teasuri 
de alamă. f 


Tu-ku = Un fel de tobă, Ja Chi- 
nezi. | 

Tulnic = Specie de bucium, tot 
dintr'un tub lung, mai mult de un 
metru, din două doage de lemn u- 
şor, încercuite de crengi. Se găseşte 
mai mult prin Munţii Apuseni, ser- 
vind fie pentru semnalele ciobani.or, 
fie pentru unele melodii ciobanesti, 
restrânse ca întindere. Se aude la 
distanţe mari, chiar de câţiva kilo- 
metri. Cu un asemenea instrument, 
chema la revoluție (1818) pe poso”, 


207 





erou al Ardealului, Avram 
tot cu T. își jelia amarul 
când, înnebunit, rătăcia în 
prin codrii indesati ai Mun- 


anarele 
lancu ; 
acelasi, 
nestire. 
tilor Apuseni. 

Tuseu (ir., foucher, a atinge) = 
Felul cum un executant loveşte tas- 
tele unui instrument cu claviatură; 
fuseu elegant, delicat, aspru, tare- 
writ. In special la orga, tuseul trebue. 


să fie moale, pentru a realiza con- 
ditia specială de legato, între a- 
corduri. | 
Tutti = Toţi; după un pasaj He 
solo, reluarea frazei, a refrenului 
sau continuarea bucății de către în- 
tregul ansamblu vocal sau instru- 
mental. Câte odată, 7. acompaniază 
chiar pe soliști, în acest caz, ușor, 
discret, ca să nu-l acopere. 


H c = Presc., una corda (v. 
AC). 
Ugav = In genere, instrument de 


suflare, la vechii Evrei; unii o eo: 
cotesc ca orgă, ca pe acea Vreme. 

Ugolimo Vicenzo (1615) = 
pozitor italian; reprezentant de sea- 
mă al școlii palestriniene. A publi- 
cat. o carte de madrigaluri, patru 
volume de motete, apoi psalmi şi 
messe. A fost maestru de cor la 
capele de îrunte din Roma. 

Ugolino d'Orvieto = Teoretician 
al muzicii, a cărui lucrare Despre 
muzice mensurată (v. AC.) e păstrată 
intr’o bibliotecă din Roma. A trăit 
în secolul al XVI-lea, 

Una corda = 1.~ La instrumentele 
de coarde cu arcus, toate notele pe 
aceeaşi coardă. 2.- La piano, apli- 
sarea pedalei din stânga. 

Unca = Vechi nume italian, dat 
vatorii de notă ce numim noi azi 
o ime. ` - - 

Umdă sonora = Val de aer, pus în 
mişcare, făcând parte dintr’o vibra- 
He av AG: 

Undecima = Intervalul dintre 10 
trepte diatonice; e întrebuințat în asa 
numitul acord de undecimă, pe treapta 
întâi a tonului major, în cazurile (de 
saspensiune (v. ac.) doz- fas. 

Undulatiune, v. Ondulatiune. 

Ungurească == Ceardas jucat de 
soldati, | 


Com= . 


OR AC): 


bätând din pinteni. SH 


Unime (nota întreagă) = Figura 
de notă, scrisă ca un oval gol, ‘fara 
nici o linie 0, care valorează, în ige- 
nere, cât se fin patru bătăi, dn  bnä- 
«sura de 4/4 sau două bătăi în mă- 
sura, de alla breve (v. AC., IV. VALOARE - 


RELATIVĂ), 
Unison = 1.- La acelaşi sunet, 
adică două sau mai multe instru- 


mente sau voci, cântând la-fel (a- 
ceeasi treaptă, la aceeaşi înălțime), 
sau chiar la diferenţă de o octavă 
sau. două, când vocile sunt mixte; 
ex.: sopran cu tenor sau bas. (v. 
ISON). 
samblurilor .vocale si instrumentale, 
pana la evul mediu, cand a inceput 


>a se cunoaşte armonia si contrapunc- 


tul (v. MONODIE, OMOFQNIE, ORGANISM). 
Zei Două note la unison, consecutive, 
(v. PRIMA), prin răsturnare, dau o 


octavă. 
unison 

















Unitate = 1.- Totalitatea ce re- 
zultă din îndeplinirea chibzuita a ce- 
lor trei condițiuni cerute de estetică 
proportia, 'Simetria si va- 
vietatea (v. fiecare). 2.- U. 
o îndemânatecă trecere a vocii, dela 
un registru la altul (v. 
3.- U. de actiune, cand toate epi- 
soadele și. personajele secundare din 


Este forma primitivă a an~ 


vocală, 


EGALITATE ).. 





~ 


Ca 


desfasurarea piesei converg către tema 


principală; U. numai de fimp, când 
intreaga acțiune se petrece intr’o 
singură zi; însă, fiecare act, în loc 
deosebit; U. numai de spatiu sau de 
loc, când toată piesa se petrece în 
acelaşi cadru, însă fiecare act, la dis- 
tanta de vreme. U. si de timp si de 
spatiu, conditiunea unei lucrări dra: 
matice, când întreaga acţiune se pe- 
trece in aceeaşi zi si în acelaşi loc. 
Ex.: Avarul de Moliere şi mai toate 
lucrările clasice din acea epocă. 4.- 
U. de ‘stil, caracterul unei compo- 
zitiuni de a păstra acelaşi fel de 
tratare şi desvoltare a temelor in 
tot cuprinsul lucrării, U. ca ansam- 
blu, 
suflu, un simț (v. DIRIJOR, BAGHETA). 
Unu (1) =.- La digitatie, degetul 
întâi. 2.- Prima volta (v. REPETITIE). 
Ureche = 1.- Organul aparatului 
auditiv (v. ac.). 2.- Fig. U, ynuzicală, 
v. AUZ MUZICAL: U. bună, 'slabă, fină, 
«stupætă. 
33 —— Presc., ut Supra (v. ac.). 
Ut = Vechiul nume dat treptei în- 


âi a gamei majore, după sistemul: 


arietin (v. Ac.). Mai târziu, ut s'a 
schimbat în do. Se zice: Simfonia în 


wt major. 
Utrenie = Rugăciunea de dimi- 


neata în biserica creștină ortodoxă. 


toate elementele formează un 


09 


Utrenier = Cartea bisericească a 
rugăciunilor de dimineaţă. | 
Ut supra (lat.) = Come sopra (v. 
AC). ; 


Uvertură = 1.- Pe vremea lui 


Lully, sinonim cu simfonie. 2.- As- 


tăzi, compoziție muzicală pentru or- 
chestră simfonică, fie pentru-a servi 
ca introducege la o operă, fie ca © 
lucrare independenta. a) In forma 
de sonata, fără ca tema sa aibă vreo 


legătură cu vreo melodie din cuprin- 


sul operei; b) când motivele din u- 
vertură sunt alese dintre motivele 
cele mai melodice din cursul operei, 


dar prezentate şi tesute după toate 


regulile superioare ale compoziţiei; 
c) desi cu motive din cuprinsul p- 
perei, totuşi constitue o lucrare a- 
parte, ca un prolog simfonic, ce re- 
zuma in scurt ideile principale din 


“toată opera sau numai cele dela în- 


ceputul ei. Beethoven a scris 4 m- 
verturi, numite Eleonora (v. ac.), 
pentru opera Fidelio. Wagner a scris 
două, pentru opera Tannhäuser. We- 
ber, la fel, pentru operele sale: Obė- 
ron, etc.; alţii au scris uverturi fără 
operă, ex.: Tchaicovsky, uvertura nu- 
mită 7872, măreață lucrare, arătând 
gloria genialului împărat Napoleon: 
Carnaval de Dvorak. 


Leg 


+ 


A. L. ivela ` Dicţionar Muzical 


Valkiria = Drama muzicală in 
trei acte, cuvinte si. muzică de Ri- 


chard Wagner (1870). E prima parte | 


din magnifica tetralogie numită /ne- 
Jul Nibelungiior (v. AC.), inspirată 
din mitologia vechior Germani. 

Valkiria, v. Valkiria. 

Valoare = 1.- Timpul sau durata 
cât ţine intonarea sau executarea u- 
nel note muzicale (v. AC.). În scris, 
fiecare durată e arătată printr'o a- 
numită formă sau figyrd de, aotd. 
iată aspeciul și numele lor: Dunrinea 
sau nota întreagă (4 bătăi); ot, 
mea sau jumătate de notă (2 bătăi); d 
pitrimea sau sfertul (o bătae): A 
oplimea (2 la-o bătae) ; N saispre- 


zecimea(4 ta o bătae): A treizeci- 
Ke 9 i 
dormea(8 la o bătae): N şaizeci- 
: N 


a e | 

pir mea (16 la o bătae) . 2- A- 
ceste valori se zic relative şi durata 
lor, aşa cun sunt expuse mai sus, 
au ca punct de orientare măsura 4/4. 
„Însă durata fiecărei valori se calcu- 
lează diferit, în raport cu: forma 
mécurti (v. ac.). 3.- Uitimele două 
feluri de valori se întrebuinţează 
foarte rar, aproape numai la triluri 
sau tremole. 4.- Nu se schimbă va- 
joarea notei, dacă nota e scrisă cu 
coada în jos sau în sus; fot astfel 
dela optime în-jos, scrierea notelor, 
unite sau despărțite, nu-și schimbă 


regiuni deosebite. 


Pi 


valoarea daca cozile sunt unite sau 
despărțite. | 

Vals = Dans german în măsură 
de 3/4, în unele {ari intro măsură 


“mai lentă, int:’alte'e mai vioaie, dan- 
sat de perechi-perechi. A 
tat de la modă şi atât de {pasionant, 


A fost a- 


încât s'a zis: „Dacă ar fi (să (ae focht, 
puim că Zeii dansează, atunci desi- 
gur că numai valsul e dansul tor 
de preferință. Johann St-atss, Wald- 
teufel, Komzac, etc., sunt conside- 
rati ca regi ai valsurilor de (dans. 
La noi a fost Z. Ivanovici. 2.- V. cla- 
sic: compoziții in acest fel, iar nu- 


mai ca o lucrare clasică de audiat 


şi nu de dansat: valsurile lui Schu- 
mann, Chopin, Brahms. 3.- Suita de 
o compoziție de salon, alcătuită din- 
trun sir de fraze in tempo. 4.- Un 
sul de lemn, mobil in jurul axei, 
sarvind ca una din părțile meca- 
nismului unor instrumente automate; 


Ia pianine cu mecanism electric. 


Varia = In Psaltichie, semnul \ 


numit consonantic; se scrie înaintea 


notei si îi dă putere, adică o nuanță 
de forte. ` 


Variantă = 1.- Fel deosebit de 
a exprima aceeași gândire. 2.- In- 
torsăturile deosebite ce ia o melo- ` 
die populară sau popularizată. Ex.: 
Aceeaşi doină se cântă diferit, in 











211 





Variaţiune = Transformarea unei 
teme sau a unei fraze întregi, tre- 
cându-le prin diferite forme, prin 
schimbări de ritm, de ornamente, de 
armonie, de tonalități, în fine, tot 
felul de transformari imaginate de 
autor, fără să le îndepărteze dela 
recunoaşterea frazei principale. O 
arie cu variatiuni poate singură con- 
stitui o lucrare aparte de concert, de 
eg, la vioară, V. de Paganini, după 
Rugăciunea din ,,Moise”, de Rossini 
sau un capitol dintro compoziţie ci- 


clică. Ex.: Trio de Haydn, „Gott er- 
haite”, fostul imn austriac. 2.- Varia- 
tiuni, formele deosebite ale acele- 
eaşi teme. 

Variztate (v. UNITATE) = Insusirea 
unei compozitiuni muzicale, făcând 
ca părțile ce'o constitue să fie dife- 


rite ca măcu:ă, tonalitate, modulație, 
ritm, nuanțare. Fără V. bucata de- 
vine monotonă. Să nu se coniunde 
HR cu variatiune (V. AC.). 

Vasseur Leon — Compozitor fran- 
cez, născut in 1844 si mort în 1917. 
Autor de operete. celebre, ca: Ur- 
ciorul part, Călătoria Suzetei, etc. 

Vasui Fantomă sau Olandezul sbu- 
rător (Der fliegende Holiânder) == 
Operă in 3 acte, text”şi muzică Ve 
Richard Wagner (1813), având ca 
temă o legendă olandeză. 

Vatican = Palat al Papilor, la 
Roma, nume rămas după colinele din 
Roma cu acelaşi nume; e un imens 
palat, cu 11.000 de camere, clă- 
dire începută prin veacul al VI-lea, 
înfrumusețată şi mărită din ce în ce, 
dealungul veacurilor, de di eciti Papi. 
Aci e celebra Cagelă Sixtină (v. ac.), 
vaste biblioteci cu manuscripte isto- 
rice din toate vremurile, săli re- 
zervate pentru muzee, in special de 
ale’ pictorilor: Michel Angelo, Ra- 
fael, etc. Aci s'au luat cele mai üm- 
portante hotăriri dogma‘ice ale ca- 
tolicismului, prin celebre consiiii. de 
înalţi prelati de pretutinde.i, cum e, 
de pildă, cel din 1869, sub mreşe- 
‘dintia Papii Pius al IX-lea. 


“totdeauna la 


tubului 


Vecernie = Slujba religioasă de 
seară, în religia creștină ortodoxă. 

Vecernii Sici ene = Operă de Verdi 
(1855), textul de Scribe. 

Vechii Orazio = Compozitor E 
lian al sec. al 16-lea. A scris o su- 
medenie de opere (în forma de a- 
tunci) cu arii, madrigaluri, fantezii, 
serenade, cantonete, etc. 

Vecin.ca Pomenr2 = Cuvinte sa- 
cramentale, a căror muzică se cântă 
înmormântări sau .pa- 


rastasuri. E o melodie tradițională 


sau alta pentru cor. 


Ve:oci:tate = luţeală. Una din con- 
ditiunile cerute de o bună tehnică 
ive WEE 4 

Ventil = 1.- Sinonim cu piston 
(v. AC., sensul 2). 2.- La orga, fiul 
care, tras de un registru, prin a- 
păsarea unei taste, deschide supapa 
încărcat de aer, pentru a 
proauce sunetul corespunzător ace- 
lei taste. 

Ventura, Grigore (1840—1907?) = 
Hustru autor dramatic, literat şi mu- 
zicant. "A studiat dreptul la Berlin; 
sa ocupat cu agricuitura si la 1871 
a fost deputat, apoi a colaborat cu 
multe piese dramatice (comedia Că- 
métaru!, 1882, Copia cin fact, 1885, 
tragedia Marcela si Traian si An- 
drade, etc.) Ca muzicant, a com- 
pus mai multe melodii, intre care 


“tinele foarte răspândite pe atunci: 


romanta Doi ochi, Hora EI 
etc. A servit ca critic muzical. 
multe ziare si reviste; a tinut ae 
resante cursuri de /storia muzică, 
la Academia de muzică si artă dra- 
malică (1900). A publicat o ira- 
ducere: Istoria muzicii în Italia, 
Germania şi Franţa. (Buc. 1900, 
ed. Casa Scoalelor). | 
Veracini Francisc (1685—1750)= 
Virtuos italian al viorii si compozi- 
tor de seamă. | 

Verdi OG useppe = Născut în 1513 
Rocole (Parma), mort în 1201 Mi- 
lan. Col; mai mare compozitend ita- 


. oe 


a p 


212 





Mag, allun Pae Rossini. La 
vârsta : de 17 ani fu respins 
dela’ conservator, sub moliv că 


wavea talent. In 1839 scrise Ober- 
ton, dupa care Nelucadonosor, etc., 
etc. După aceea scrise: în 1851, 
goletio si in 1853, Trovatore şi Tra- 
viata, cari au succes şi până în gi- 
lele noastre. Cu opera Don Carlos, 
Verdi încheie prima perioadă a ac- 
tivității sale, adică prevalarea me- 


ladiei, . ca şi toți compozitorii de p~ 


pera italiană de până atunci. Verdi 
pleacă la Bayreuth unde urmăreşte 
cu atentiune timp de 2 ani, marea 
reformă muzicală a lui Wagner. 


WEN PIES ame 
H R S Gei 





Sub influența şi 
acest mare gânditor şi reformator 
al muzicii, Giuseppe Verdi 
o epoca nouă, unde compozitiunile 
sale sub noua forma politonică se 
afirmă ca un mare compozitor: de 
operă dramatică. 

In 1871 a compus opera Aida, 
după cerințele Chedivului din Egipt, 
pentru inaugurarea teatrului din Cai- 
ro; subiectul operei Aida La ales 
Verdi însuşi din legendele culese ta 
fata locului din piramile'e şi monu- 
mentele egiptene. A mai compus o- 
pera dramatică Othello, după lucra- 
rea lui Shakespeare, mult superioară 
operei Othello de Rossini. In fine, 
Messa de Requiem. Fatstaff, Forza 
del Destino, a aritat mare vigoare 
a talentului său încă robust chiar 
în vârstă înaintată. 

Verdi, sărac la început şi fiu de 


admiraţia către 


începe 


E 


A 


— 


țăran, îmbogățit pe urma meritulut 
său, s'a gândit: spre sfârşitul . vieții 
sale si la muzicanți bătrâni, fără mij- 
loace si în 1797 fonda in 
un azil pentru’ profesionistit obo-- 
siti. Italia se va mândri întotdeauna, 


cu faima marelui Giuseppe. Verdi.: 
(Din „„Ocpheus”, de A. L. Ivela). 
Vergel — In Ardeal, petrecere de. 
Crăciun, cu oe mai ales pentru 
tineri, wm 
Verism (it., verismo, dela. ve/0, ar 
devăr) =. Nume dat in Italia ‘unui 


curent artistic si în special muzical, 


creat de Verdi, având ca principiu:. 


„adevărul în artă”; comparabil cu. 
scoala realistă din Franţa, ca o evo- 
luție ce urmează după clasicism și 
romantism, a 
Verrillon (Vermillon) Un ine 
strument format din 8—10 bucăţi 
de sticlă, in felul numit în (genere 
armonică, producând şirul diatonic 
al sunetelor, când sunt lovite cu o 
bagheta îmbrăcată în plută. Cu un 
asemenea instrument s'a produs ma- 
rele Gliick, în anul 1749, la Copen- 
haga,ca să se descarce de o jenă 
financiară. 
Vers = 1.- Un rând dintr’o poe- 
ze, alcătuit dintr’un număr hotarit 
de picioare sau metri. 2.- Un V. Se 
mai zice si un sf; de aici termenul 
emèstih. (v. ac.). 3.- Versuri antice: 
pentametrul şi exametrul (v. fiecare). 
4.- V. albe, cari nu au rimă; se gä- 
sesc la toate poeziile clasicilor vechi 
si la traducerile lor de către au- 
torii moderni. 5.- V. scurte, dela 
5—8 silabe, grupate în 2 până la 
4 picioare. 6.- V. lungi, dela dl pi- 
choare în sus, 
aură (Vv. AC.) T- V, alexandrine, de 
16 silabe, în metru de troheu, după 
vechiul oraş Alexandria din Egipt: 


«Ale turnurilor umbre peste unde stau 


culcate» 

~ (Gr. Alexandrescu). — 

V. RIMA, METRU, BIMETRU, STROFĂ, 
STANTA, DISTIH. 


Verset = O frază din Biblie sau 


=, 


Milano. 


având negreșit ce- | 


~ = 213 


din psaimi, reprezentand o cugetare 


completa, adesea devenită o maximă,- 


ce poate fi luată independent, ca 
pildă sau învățătură. Ex.: ,,Dinain- 
tea părului cărunt, scoală-te şi cin- 
steste fata bătrânului”. (Levitic, XIX, 
32). 

Versificare = > ucuitea în ver- 
suri a unei gândiri. V. se referă 
numai la partea tehnică a metricii 
Si nu asupra conținutului. Se poate 
cr o Y. 
să nu constitue o poezie, dacă di 
lipsește: calitatea simțământului, fi- 
gurile sau imaginile poetice. Asa 


sunt scrise mai toate imnurile oca- 


zionale, versurile. satirice de prin 
reviste, etc. 

Vers: f-catie = Felul cum sunt con- 
struite versurile, intr’o poezie. Se 
zice: VW. frumoasă (Vlahuţă), 
(Coşbuc). clară, dar cu greşeli, în- 
trucât poetul a dat mai multă aten- 
iune conţinutului, nevrand a ține 
seama, sau poate nedându-și seama, 
de legile riguroase, cerute de me- 
trică, privitoare la accent, ritm, rimă, 
etc, Asemenea greşeli sunt dese la 
poeții noștri clasici: Alecsandri și 
Eminescu gi foarte dese la marele 
fabulist Gr. Alexandrescu. Până la 
un punct, poate -că aceste greşeli 
de versificaţie să fie cauzate de lipsă 
de auz şi simţ muzical, | 

Versificatoe = Cel care face ver- 
suri, adică are înlesnirea de a versi- 


fica. Un V. nu însemnează că este- 


$i poet 2 V. VERSIFICATIE, V. 


VERSIFICARE). 


AC., 


Versiune = 1.- Text ce urmează 


a fi tradus dintr’o limbă intr’alta. 
2.- Un. fel de d se_povesti p în- 
tâmplare: „După unele versiuni a 
fost asa, dapă unele altfel”. 3 -in 


muzică, una din variantele unei me- 


lodii populare sau popularizate, a- 


desea interesante. ca studiu .folkloric.. 


Vervă = Bună dispoziţie sufle- 
tească, prin care un orator sau yin 
artist de. talent. cucereşte prin căl- 
dura si imaginația ce pune în da- 


“pulsu. 2 Un 


“coardă atinsă, 


să fie corectă şi totuși | 


corectă 


" nesuferită, 


cântăret în vervă, 
bine dispus,. cald în expresii, însu- 
flețind întregul auditor. 

Vibratiune = Miscare foarte erä- 
bită, cu care o lamă lovită San © 
produce sunete ‘prin 
provocarea undelor de aer. Orice 
V. cuprinde două mişcări; mişcarea: 
lamei din loc si revenirea la focul 
ei; aceste mişcări se măsoară cu a- 


parate speciale de acustică (v. SONO- 


METRU). Numai vibrafiunile cari pro- 
duc unde (valuri) ordonate, sunt pro- 
ducătoare de sunete, cele neordo- 
nate produc sgomot. Pot fi per- 
cepute numai sunetele dintre 33 (pro- 
fund) şi 20000 (acut) de vibrațiuni ` 
pe secundă. La rândul lui, corpul! 
ce vibrează isi datorește această miş- 
care alternativă ‘molecuteior sale, cari 
la rândul lor o 'datoresc atomilor gi 
fiecare atom la rândul lui are un‘ 
sâmbure central numit nucleu, în 
jurul căruia roiesc nenumărate ete- 
mente, numite electroni. Există" v- 
bratiuni simple, cari produc ‘sunete 
muzicale şi vibratiuni armonice, cari 
produc în acelaş timp cvinta, înso-! 
tită uneori şi de terfa majoră D b- 
cordului (Y. ARMONICA, V. AMPLITUDINE). 

Vibrato = Nuanţă apropiată de 
tremolo. Cat timp e făcută cu fi- 
nefd4, ea e o expresie plăcută ta 
accent. Când e exagerată, în special 
pentru voce, devine o tremurdturd 
ca un behăit de capră- 

Vicieim. (Dela numele oraşului Bet- 
lehem) = Dramă populară re.igioasă, 
cu cântece, jucată -din tradiţie, la 
Crăciun, având ca subiect istoria naş- 


terii lui Isus Hristos. 
Vidu loan (1 860) ` Unul din 
fruntasii muzicii: RE de din- 


colo de Carpaţi. A făcut studiile Ja 
Conservatorul din laşi, ca elev al 
lui Muzicescu; in prezent, profesor 
de muzică la liceul din Lugoj ` Şi 
preşedintele tuturor -reuniuallor’..co-. 
rale şi instrumentale din Banat. Este. 
un eminent organizator al melodii- 
lor românești, compunând întrun stil 


214 





usor, piese muzicale mult gustate de 
poporul nostru. Intre acestea sunt: 
Ana Lugojana, Ruinita, Negruţă, Le 
şezitoare, Răsunetul Ardealului ei 
alte multe lucrări. 

Vieuxtemps (1820--1881) = Cele- 
bru violonist francez şi autor de 
multe lucrări pentru acest instru- 
ment, rămase clasice. 

Vioară = Violina (v. ac.). 

Viola = 1.- Instrument de coarde 
cu arcuş, ocupând locul,.ca mărime, 
între violină şi violoncel. In cvar- 
tetul de coarde are locul de tenor, 
desi notatiunea e scrisă în cheia de 
alto. 2.- E foarte veche; pare 6a 
fi fost mânuită de împăratul Ne- 
rone (60 d. Hr.) după descrierea 


autorilor din acele vremuri. 3.- A- 


proape de zilele noastre, era mare 
cat. un violoncel si avea cinci coarde: 
da, sol, re, la, mi; în 'urmă i s'a mai 
adăugat încă 2—3 coarde şi chiar 
până la un total de 11, “esi i sa mai 
redus volumul. 4.- Astăzi e redusă 


la. 4 coarde; se mai numeşte aito, 


i se mai zice braci; e acordată ‘cu o 
cvință mai jos decât vioara, o oc- 
tavă mai sus decât violoncelul. 5.- 
Joc de orgă. cu efectul acestui in- 
strument. 6.- V. bastardă, instrument 
vechi, cu 6—7 coarde. 7.- V. d'amore, 


a 
N 





4 | 
veche forma cu 7 coarde, aproape 
ca violoncelul de azi. 8.-.V. da gamba, 
ci” O coarde, ţinută între genunchi, 
~e mult ieșită din uz. 


Violetta = 1.- Violă în format mai 
mic; 3 până la 4 coarde, uzitată ú- 
cum 3 veacuri. 2.- Numele violi- 





nei, pe la începutul ei, înainte de a: 
fi avut acest nume special. | 
Violină = 1.- „Regina instrumen— 
telor”, cel mai răspândit instrument 
muzical, la îndemâna celui bogat ta. 





Și celui sărac; cel mai subtil, eiepauti. 
duios, cuceritor ca timbru: şi ga e- 
feet, în mâna unui mrester’ execu- 
tant. Monofon. E instrument de coar- 
de cu arcuş; a) baza.e p ‘cutie de: 
rezonanță cu “două: fete: (v. pop), are 
gât la’ partea superioară; b? 'acce- 
soriite; limba, cuiele, coardeie, că: 
lugul, .cordarul, arcuşul (v. fiecare);: 


cel mai important în orchestră, în 


muzica de cameră. 2.-. V.: e foarte 
veche ca origine -(V. RAVANOSTROK).. 
La -Grei sub numele:de fidyula. Zei 
AC. Ve REBEC), Francezii au pore- 





215 


clito Gigue ív. ac.) (poate după 
numele dansului ce acompania); de 
aci în nemteste Geige si în italie- 
neste Giga. 3.- Forma perfecționată 
de astăzi se datorește lui Szradrva- 
rius (v. ac.). 4.--V. a (dat ‘cei mai 
mari virtuoşi ai vremurilor si are o 
literatură muzicală. neîntrecută. In ro- 
mânește, monografie interesantă: 
Vioara, de Maximilian Costin, edit, 
Viața Românească, 1920. Deaseme- 
nea, Y. Luta, în Istoria Instrumen- 
telor Românești, de Mih. Gr. Pos- 
lușnicu (ed. Cartea Românească). 
Violoncel 1.- Instrument de. 
coarde cu arcus, in forma si con- 
structia violinei, însă mult mai mare. 


j 

= 
E 

See le 


ff 





x 


2.- In cvartetul-de muzică de ca- 
mera, are rol de bas; în orchestra, 
rolul de tenor. 3.- Este foarte gustat 
ca solo şi nelipsit în formațiune de. 
ansamblu instrumental. 

Viorist = Violonist (v.-ac.). 

Viotti Jean Baptiste (1753-1821) 
= Maestru italian al viorii, autor a 
o mulțime "de concerte, sonate, cva- 
touri, înscrise în programele studii- 
lor muzicale serioase. 

Virgulă = Semnul , întrebuințat ca 
semn de respirație. Unii îl numesc 


A — - — 
- 


= 


* 


apostrof, din cauza locului unde e 
scris (deasupra notei). 


Virtual = Reusiti fără urmări so- 
lide. 
Virtuos = Artist executant, desă- 


vârşit ca tehnică, interpret al celor- 
mai deficile lucrări clasice de spe-: 
cialitate. | 
Vista (it., vedere) Prima V., 
descifrare ,cetire la prima vedere.. 
E gresit spus prima vizita. 
Vitage (it., cu vioiciune) 
men de expresie. 
Vivacissimo Foarte vioi.. 
Vivaldi Antonio (1680) = Preot, 
continuatorul operei lui Torelli, vir- 
tuoz al viorii şi fecund compozitor 
de concerte, opere, sonate si multe 
altele, compoziţii instrumentale in 
toate genurile şi în special pentru 
orchestră. | 
Vocală 


n. 
—_ 


— 


Ter- 


— 
— 


= 


1.- Sunet ce poate ft 


“rostit de vocea omenească oricât de 


mult. Emisiunea vocalelor imită un. 
tub mai scurt sau mai lung. gz 
lată vocalele în ordinea lor natu- 
rală dela deschis spre închis: /-e-o- 
u-a’ Şi invers (v. TUB). 3.- In limba. 
română  voealele. sunt: a) énchise, 
i; u, î (4); b) deschise: ie, 0- ă. Altă. 
grupare; a) /abiale; o, u; b) pala- 
tale; e, i; c) guturale; a, î. ‘Alta 
grupare: i, o, u, pot fi: a) semisone- 
de ex. in: bea, mori, poartă, bot; 
b) plenisone: a, a, 1, sunt totdeauna: 
plenisone. In belcanto, emisiunea a~ 
cestor vocale cere o îngrijire deo- 
sebită. 4.- In limba latină sunt ce- 
leasi, si lungi şi scurte, după pozi- 
tia lor: diftongii sunt totdeauna cons- 
siderati ca lungi: coelums proelium.. 
5:=- Vocale, în număr de 10, in 
psaltichie (v. ac.). 6.- Muzică vo- 
cală; cântată de voci omeneşti. E 
cea mai naturală, cea mai induio- 
șetoare, cea mai generală, fiind la 
dispoziția tuturor. a) Unisonică, prin 
cântecul cel mai simplu, ştiut şi cân- 
tat de oricine, până la treapta de 
artă superioară, cerută dé belcanto: 


16 





bi corală (v. cor». 
Vv. APARAT. 
Vocalism = Studiul vocalcior si al 
transformărilor lor: a) din deschis 
în închis: parte, părți, contrariu: 
văd, 'să vadă; din vocală simplă 
@iftong: eu port, el poartă, ont, od- 
meni. Aceste transformări au multă 


mportanta într'o intonatie corectă și: 


mai ales la belcanto. 
| Vocalizare = 1.- A face exerciţii 
de cant, numai cu vocale închise, des- 


chise, etc. 2.- A solfegia numai cu 
o vocală. 3.- A intona o melodie ku 
gura închisă. 

Vocalize = 1.- Exerciţii de cânt ` 


numai cu vocale. 2.- Un lung gir de 
sunete ținute pe o singură vocală; 
foarte. obisnuit în cântările biseri- 
cești și mai ales necesare în exerci- 
tii de belcanto. 

Voce = 1.- Darul natural lăsat 
omului de a rosti sunete, constituind 
graiul vorbit sau cântat (v. 
TIUNE). 2.- V. de cântat: soprano, 
alto, tenor, bas, bariton (v. fiecare), 
3.- V. umană, Joc de orgă. d- h) 
V. mică, V. mare, volum redus ta 
intensitate sau din contră, viguros 
şi pătrunzător; V. deschisă, de piept, 
de cap, egală, timbrată, colorată 
albă metalică, gravă, înaltă. — 


Vodevil = Comedie uşoară, scurtă, 


nu de fineţe, cu cântece deaseme- 
nea ușoare, cir-cuplete şi refrenuri, 


1.- Aparat vocal, 


FONA- 


fie compusă anume, fic adoptată diw 
melodii răspândite. Se juca acum 
două veacuri în. văile din Vire, (Fr. 
vau de Vire; de aceea şi numele {de 
vodevil). 

Volta = Dată; prima V..;. întâia 
dată, secunda V., a doua oară (v. 
semne de m 

Volt subito = Intoarce iute foaia. 

- Volum = Intensitate (v. AC); ay. 
mares O voce sau un instrument 
care produce sunete puternice; te- 
nor dramatic, trombon. 

Volum = Cantitatea de aer pusă 
în exercițiu de o voce sau {nstru- 
ment, pentru. a produce sunetele. V. 
depi i de constitutia persoanei sau 
felul de alcătuire al instrumentului. 
V. cauzează intensitatea. 

Vex (voce) =1.- V. humana lome- 
nească). 2.- V. celeste (cerească). 

Vozglas = Sinonim cu antifon (v. 
aC) 

V. 8. = Volti. subito | DV. ambele 
jocuri de orgă). a : 

Vu = A doua treapta din gama 
Psaltichiei. 

Vuet (onomatopee) = 
tub -sau de vânt. 

Vulgar (lat. vulgus, Hos = 
1.- Popular, răspândit, 2.- De o ta- 
litate sau un gust necioplit. 3.- ` 
îndemâna oricui. + 


- Sgomot de 


RT ere ee ew 
a re ee aeae 





Wachmann = 
1909) Născut in București, a făcut 


primele studii muzicale cu tatălsău 


“Şi cu ilustrul artist L. Wiest. In 1853 





"în angajat, fiind numai de 17 ani, ca 
“sef de orchestră la teatrul din Cra- 
iova, până la 1856, când venind în 
Bucuresti, dirijă diferite orchestre, 
iar “in 1858 plecă la Viena, unde ‘ur- 
mă cursul de piano. In 1860 studiază 
la Paris, unde a obținut premiul J 
la armonie şi medalie de aur pentru 
“contrapunct şi fugă. Reîntors in 
țară, ocupă postul de şef de or- 
chestră la Teatrul National si mai 
târziu devine director al Conserva- 
torului, demnități în care a fost 
până la moarte. Excelent compozitor, 
el a scris muzică pentru multe piese, 
CA: Spoielile Bucureştilor, Duelurile, 
“Contesa Butoi, Dansul Sălbatecilor; 
“muzică pentru cuplete şi şansonete, 
„ca: Paracliserul, Paraponisitul, Gară- 
“Cască, etc., muzică bisericească, pre- 
«cum si un curs teoretic de muzică. 


1.- Eduard (1836- 


W. este mare organizator şi fos- 
dator al concertelor simfonice pe 
care le-a dirijat 30 de ani dearâadul, 
“în Bucuresti, 

2.- loan, născut la Pesta la 
1807, mort în Bucuresti la 1863. 
A făcut studiile liceale la Viena. Fu: 
profesor de piano al principeselor 
fiice ale Domnitorului G, Bibescu și 
profesor de muzică la internatul co- 
legiului Sf. Sava, director al Tea- 
trului Naţional si şef de orchestra. 
A scris 67 de opere, dintre care: 
Braconierul, Zamfira, opere drama-. 
tice; Mihai Viteazul la. Célagdreni, 
cuvinte de Eliade, apoi muzica ta 
Meşterul Manole. 15 operete, 32 vo- 
deviluri, 20 melodrame, 5 leturghii 
complete, Principuri generale de mu- 
zich europenească modernă, primul 
tratat de muzică în limba română. 
A publicat 4 caiete de melodii popu- 
lare româneşti, l 

Wagner Richard (1813—1883) = 
Născut la Lipsca, mort la Venchia 
(înmormântat apoi la Bayreuth) e ma- 
rele reformator al muzicii gi crea- 
torul dramei muzicale moderne. Ia 
primele sale opere: Rienzi, Vasul 
Fantomă, Tannhäuser şi Lohengrin, 
deşi aduse o notă personală, totuşi 
nu s'a putut încă complet descă- 
tuşa de influența înaintaşilor săi 
Glück, Beethoven, Weber, Tempe- 
ramentul său revoluționar şi novator 
se va vădi în întregime in Tristan 
și Isolda, Maestrii cântăreți, Tetrato- 





gia Niebelungilor si Parsifal (v. tie- 
care), ultima sa operă. Libretele o- 
perelor erau compuse de el însuși, 





având. ca temă legendele şi operele 
poporului german. Figurile uriaşe 
“ale acestor eroi, găsia W. că tre- 
buesc reprezentate întrun chip. mis- 
tic superior, în care imaginația noas- 


tră să fie, rezultată din impresiunile 


unei egale colaborări a acestor trei 
arte: pictura, poezia. şi muzica. Mul- 
tumita sprijinului prietenesc dat de 
către regele Bavariei, cl îşi zidi tea- 
trul din Bayreuth (v. ac.), unic în 
felul său. = , 


318 





Walkiria, v. Valkiria. 
Weber. Carol Maria von (1786— 
1802). Compozitor : german romantic.. 





Născut la Eutin (Holstein). A com-- 
pus patru opere, rămase celebre: 
Freischiitz, Oberon, Euriante şi Pre- 
ciosa. Compoziții. pentru pian, cân- 


„tece patriotice, liturghii, sonate, etc. 


Wieniawski Henric (1835—1888) 
=Violonist polonez, autorul vestite- 
lor Po'oneza şi Legenda. losif, fra-. 
tele celui precedent, virluos pianist 
Și compozitor. | Go E | 

Wilhelm Tell = Operă în patru 
acte, cuvinte de Hippolyte Bis si. 
de Jony, muzica de Rossini, capo- 
doperă lirică, opera. cea mai com- 
pletă si cea mai dramatică a Aus: 
trului compozitor. Si astăzi uver-: 
tura este gustata pe la concertele: 
de orchestră (1829). 








Xacara = Nume de cântec si dans 
spaniol. e 


Aenorfica — Un fel de clavecin 
a aee 

vienez. l 
Xilarmonicon = Vechi instrument, 


care produce sunete, prin lovirea u- 
nor lame vibrante, în felul xilofo- 
nului. l 

Xilofon = Instrument de percu- 
tiune, pe întindere de 2—3 octave 
cromatice, unde melodiile se produc 
prin lovirea unor ciocanele de sticla 


sau metal, sprijinite pe suporturi de 





A 


lemn. E adesea întrebuințat pela wu- 
zica de promenadă sau de localuri 
publice, unde se cer efecte ce se 
prind uşor si plăcut, 


Y 


Ysaye Eugeniu — Violonist cele- 
bru al vremurilor noastre. A fost 
profesor la Conservatorul dia Bru- 
xelles (1897), wade a dirijat si con- 
werte simfonice. Ei însuși a compus 


concerte p. vioară şi orchestră. A 
-avut un frate, Ysaye Theophile, pia- 
nist reputat si compozitor de cen- 


certe pentru piano, byedti de er- 


chestră, melodii, liediri, etc. 


=a? 


"a 
Zângânit — Cuvânt onomatopeic, 


reprezentând sgomotul facut de două 
bucăți de fier cari se lovesc: Z. 
de arme, de săbii, ete. 

Zicălaş = Scripcar, lăutar (v.ac.). 

Zingarelli (1752—1837) = Născut 
la Neapole. Are multe opere, din- 
tre care: Romeo si Julietta, precum 
Si compozitiunt de biserică. 

Zirra Alexandru = Născut în 1884, 
la Roman. Studiile liceale le-a fäcut 
la „Liceui Laurian”, din Botosans. 
Absolvent al Conservatorului din 
laşi, clasele: armonie (Muzicescu), 
canto (Mezzetti), piano (Varlam) . 
Absolvent magister al claselor de 
orchestrație si compoziţie dela Con- 
servatorul „Giuseppe Verdi” din Mi 
lano. A fost profesor de armonie ei 
director la Conservatorul din laşi. 
Profesor şi director la Conservatorul 
din Cernăuţi. Partizan convins al mu- 
zicii simfonice românești, bazată pe 
folklor. A scris: patru cvartete, două 
uverturi, trei simfonii, două suie de 
orchestră, trei poeme simfonice, lie- 
duri, coruri, sonate pentru piano, vio- 
loncel si violină. 





ZO = Treapta a şasea din sama 
SEIT, 
Zoralie (turc., zorly, violeat) = 


a 


1.- Hora cu sărituri. 2.- Hora prinsa 
dupa masa de cununie. 


Zumzet == Bâzăit de albine (cur 
vant onomatopeic). , 
_Zurgălăi = Clopotei insirati pe 


gâtul cailor mai ales când sunt în- 


hamati pentru drumuri afară din 
oraş: 

„Caii scutură prin aer sundtoarele: 
lor 'salbe”. 


(V. Alecsandri Sania), 
Zurnă sau Zurnală = Instrument. 


-de suflare din lemn, arab sau per- 


san, cu timbru de oboe sau clarinet, 
simplu (fara chei), ce se întrebuința 
odată în bandele de meterhanea (v. 
AC.). Se impunea prin sunetul as- 
cuțit și pătrunzător, având prin găuri 
direct, gama diatonică şi numai abi- 
litatea executantului, producea şi se- 
mitonuri cromatice, astupand juma- 
tafi de gauri. „Sunt două varietăţi: 
principale: Z. ef kebir, cel mare, 
cam 60 cm. lungime si Z. ei sogairs- 


cel mic, 36 cm. lungime”. 












| 


| 


d 
| 
| 












Be, 
i Margiel piano. 
Socrate, Vi 


———— 


aa Mircea, violonist-dirijor. 


Be cian M., sopran. 
Bernfeld Beniamin, vioară. 
Bernjfelé Emanoil, ae 
Bernard Loulou, cello 
alipso, piano. 





hie George, piano-compozitor. 


Brăiloiu Constantin, critic-compozitor. 
Drava Nicolae, piano. 

Gerba Eman., critic. 

Ciomac -Muza, piano. 

Ciomac Em., critic. 
Cienca-Aurelia-Pipos, piano. 
Coandă Elodia-Casseli, .harpă. 
Coandă Florica-Lupas, harpă. 
Cocorescu Madeleine, piano. 
Cocorâăseu Scariat, critic. 

= Se cr.t:c-compozitor. 
Crainic M., cello. 

Delavrancea Cel'a, pianista palatului. 
Demetrescu de Sylva, tenor. 
Dimitrescu i., tenor. 

Dinicu Dimitru, cello. 


Enacovici G., vioară. 
OPERA ROMANA 
(Stagiunea 
Tenori: Apostolescu N., Algazi E., 


Georgewsky À., Lazăr M... Gual- 
tieri Ar. . 

Baritoni: Athanasiu Jean, Costescu 
Duca, Dumitrescu N.; Magiari Gr., 
Lupescu A., Petrovicescu Gr. 


Basi: Folescu G., Niculescu-Basu, Stei-. 
ner Rudi, Sterian Mandy. 

Bas comic: Oprişan G. 

Soprane: Athanasiu-Rodrigo, Basa - 

rab El., Dobrescu Tanti, Cojotă- 

reanu M., Babici Lydia, Botti Nina. 


mm 


= Voileanu A., 


APENDICE 


Enescu George, vioara-piano, diri- 
jor si compozitor. 
Fagure D. Emil, critic si publicist. 
Fuchs Theodor, piano. 
Gabrielescu Gr., tenor. 
Georgescu-Breazu, ~ critic 
Haschil Clara, ' piano. 
Jora Mihail, critic ` 
Lazăr Filip, piano. 
Mendeisohn Leon; vioară. 
Niculescu $., harpă. 
Nottara Conrstańtin, vioară. 
Ochi-Albi I. N., cello. 
Paschil losef, pianist-compozitor. 
Pergola Albert, tenor. 
Pessione Maria, harpa. 
Schwartz Hugo, vioara-dirijor. 
Sym (Simionescu-Ramniceanu), 
muzical. | 
Teodorescu N., violoncel. 
Teodorescu l., vioară. 
Teodorescu Dumitru, bas de operă. 
Teodorescu Grigore, bariton (dece: 
dat în America, 1926). 
piano. 


istortograf. 


critic 


— 


N. B. Pe lângă aceştia tre- 
bue considerați ca virtuosi şi ton- 
certişfii si cântăreții de operă cari 
sunt trecuţi în tabloul respectiv. 


DIN BUCURESTI’ 
1926 —1927) 


Mezzo-Soprane: Badat El, V. Mr 
ciora, T. Naneseu, Em. Guţianu, 
Eleiterescu A. Kg 

Maestri: Alfred: Alessandrescu, Eg. 
Massini, U.  Pessione, l. Rosen- 
steck, I. Bein, C. Brunetti, Filione- 
scu, C. Vermont. 


Directori de scenă: C. Pavel, José 
Aratti. | 

Inspector: Petre Ghimpeteanu. 

Directorii generali ai Operei: Mae- 
strul G. Georgescu şi Scarlat Co- 


corescu. 


rip. 
OPERA ROMÂNĂ DIN’ CLUJ i 


(Aceeași stagiune) 


Awori: 


Andreescu I, Indries A., Ni- 
eulescu Marius. 
Baritoni: Bretan N., Gavrilescu L., 
Săveanu M., Szabo E. 
Basi: Georgescu M., Uijeicu. 


ps Drăgulinescu Ei. 
Barbu, Nestorescu M. 

Mezzo Soprane: Lia Pop. 
Maestri: Jean Bobesctt, Dobrowsky. 
Director general al operei: D. Po- 
povici-Bayreuth. 


Soprane s Aka de 


CONSERVATORUL DIN BUCURESTI. 


Director: 
len Nonna Otescu 
şi compoziţie. 

Profesori: 

Anghel Elena, canto. 

Assan Maria, canto. 

Brăiloiu Const., Istoria 
biografia). 

Castaldi Alfons. armonie, 
tie (v. biografia). 

Cucu Gh., teorie. 

Ciomac G. Muza, 

Cionca-Pipos, piano. 

Coandă Elodie, harpă: 

Cutrupi lon, orchestra militară. 

Cristescu S., orchestra militară, 

Dănescu C., oboe. 

Dimitriu D., piano. 

Damitrescu C- M., piano. 

Dinicu D., violoncel. 

Eliade Aurel, canto. 

Enacovici George, vioară. (Compo- 
zitor: Sonata p. pian, ,,Cantul nop- 
ţii”, quartete, un poem p. vioară 
și orchestra, etc.). 

Elinescu D., taut {compozitor ` Scena 


(1919), armonie 


muzicii (v. 


orchestra- 


piano. 


Nottara Const., 


tară; autorul unui tratat de ar- 
monie, bibliotecarul Conservatoru- 
lui. | 
Hoerath Hears, clarinet 
crări inedite). a 
Kiriac G., teorie (vezi biogratia). 
Lupu Cecilia, wioară. 
Mæssini Egizio, opera. 
Muzicescu Fi, piano. 

Nicolescu Faust, teorie (autorul unui 
tratat de teorie). 
Nitulescu Petre, corn. 
vioară 


(comp. SES 


(comp. Sicl; 
liana). | 

Otescu d. Nonna (v. biogratia). 
Pessione U. corepelilor operă. 

Popescu Sian cor; compoziții b'- 
sericesti. | | 

Prunner fosef, contrabas. 

Saegiu Em., piano. 

Simionescu Dan, fagot. 

Tecuceanu Vasile, trompetă. 

Fotino lon, trombon. 

Folesca Gh., canto. 

Georgascu-Breazul, teorie, enciclope- 
dia şi pedagogia muzicală. 

Zenide Maria, piano. 

Silvio Florescu, vioară. 
Filip Vasile, vioară. 


# 


ȘCOALA DE MUZICĂ ŞI ARTĂ DRAMATICĂ ,CORNETTI* DIN CRAIOVA 


pastorală). = 
Erbiceanu C., piano. 
Gheorghiu Victor, Armonie elemen- 
Directoare, D-na Mioara ` Dr. Giu-> 
riade, profesoară de piano. 


Principii: Yon Solovin. 

Armonia: Gh. Fotino, compozitor şi 
dirijor. 

Canto: D-na Jenny Ciolac. 


Piano: -D-na Mioara Dr. Giuriade. 


Violina: D-na Ida Stancovici. 
Violoncel şi contrabas: 


dulescu. 


Flaunt: Eugeniu Ciolac. 





P6© DAN 
Cé ipi ANTICARIAT ~ 
LE 


d + me 9 





Anghel Ră- =. 








Date Due 





Onn s, - f OEA 
„vip A H4 CR Sé 
AER seier? 
Lag Oe 
Je eee 


San tole erie eer 
REHE > ? F - Cat ti OE kD 
4 a talate te ? e 
Li 
fle sis vreicddck ze T. 
rigiotete rie tielle 
f rie vlog a rle 


Ce, 
se ae e 


eirisieiri - e “aaa du 
SMS ad d A AA ode ` U 7 tetele pg! 
d'A Vi LA) ele t e T U e, f 


ate 
el 
Lë wi e 
leier ye 
seele Ka 
Ce w 
Tel vie 


Tate foleis toto irons: 
7 d ately alele 


tee Patt JE) 


D Leg 
le 
Lë 


Cadde 


Séch - V Tote! : Le : s NA 
St 

KA P 
CC kg 

CC éi j K Tee 

eeng Ze H 
vip riper. 
a Pe 


me LA 
eiis 


; ed rts 
Géi - ek 


oy 
ite ay 

DN e t 
cotat, : - ? rt 
Ta! 


giel 
i AER 
aus i f sFalatet 
x i Teter at fate! . Farrera: Tot 
EA Cuir Ţ Torsten, Cep A TT 
i. ` i i z 


= 


Oe 
535 4 DAC 
? 1 d 


Li 


Tat 
Gu 


Mă: 


ie Ree 
Ë 1 
Een 


D 


an 

At) 
RM p Talal Taal 
aree eet de 
E SE 
ei eebe 


Loi 


EN 


firirir, 
"rie? 

GT ren? 

ALS S A AECH 

Ca 3 


éi 


D 
Ce 


re 
Zei 


LU. 
` DS 
Totals! 


sitet 
een 

SE 
talei, 
HA 


f 


ei g 
BRASS M ltr 
Kielech Ze 
leiel. Ze ch 


CN 


E 


E 


A a 

$ et ky T Tipies rele ple, Tilly 

Kë 
: apre 1 Ze 

- i e at EC rs de Deeg 
ee teat te LEM nit 
7 EEN TANUT Le 
at Ek 


E) 
y 


- : i canoniera ja 
a tel ` Teletetetele: 
i ge 


SE py Ce Bed 
nor, wie u e 
E SH GEET 
- di V Mit cet rs Ri Fals kt 
e “qi 


Se 
ate? Zei 
Zeie reich t filr ; 
f EE Ee SE 

Lee REKT AER seater 
Le d aide Gët ht get Ziel, try UG d . 

AIE SEI i Telat grater grat ei at. 

GE range tries i WR ee, 
tf Kl D Ken VU, Hr be 
EE A EE t i ek KE 
7 H at Si Tats Dé Lat At E d 
i (echt, eee. d X 
75 i d if GH Cal . v 

9 t bletz 

tof ot ` 5 A 

CC SCH i Ep cht 


: 


V Geet 


te 


SR 


+ 
e Fe 
Ki 
Co 
SS 


REISEN 
SS 
PSS 


dru f: Tetea d 
te (20 f : 


an 
vU d Tatar T 
Ne GE 


Arte 
RIS 
e 


Taa 


D 


t t 
fa i cb H 
d Wi i HHA Am 
i ae » ' h 
‘ea | A 


4: 





e ecua 
AE?