Convorbiri literare — An VIII, Nr.6 — Apostol Mărgărit şi şcolile române de peste Dunăre (1875)

„i m a a 


f 
a NOY 
Tii a 





RBIRI LITERARE. 


CONVO 


ANUL VIII. 


| 1 Aprilie 1874 — 1 Martie 1875., 
redactor:  Tacob Wegruzzi. 


—— a; = TI E m 


meeer N N a O N pa iii a — 


LAŞI, 1875. 
TIPOGRAFIA NAȚIONALA. 


less | 


Zise surizind 

Un inel scoțănd: 
„Robule, căntă-mi in astă oară 
„Un căntec dulce pe-a ta vioară, 
„Să mveselească prănzul domnesc, 
„Şi drept resplată făgăduesc, 
„Această piatră a ta să fie 
„Dăndu-ţi ertare şi din robie! 


Supus el se pleacă, 
Vioara "şi incearcă, 
Şi pe-un ton dulce din strune scoate 
Un căntec straniu, jalnice noate, 
Strigăt eşit din sufletul seu, 
Rugă "ndreptată lui Dumnezeu 
Rugă vai! crudă ce ’n ceruri nare 
Pentwun rob milă nici indurare. 


Căci cine ar crede, 
Că robul ce șede 
Legat in lanțuri şi care'n lume 
Nimic nu are, nici macar nume, 
Verme nemernic, afurisit, 
De ori ce bine desmoștenit, 
La soare să cate, să indrăznească 
Măndra-i stăpănă să o iubească?... 


Şi mereu el spune 

Jalea sa din strune; 
Doamna uimită la el priveşte, 
Taina sa crudă parc'o găceşte; 
Un foc el simte că Pa cuprins, 
El căntă, căntă şi mai aprins. 
Atunci inelul Doamna-i presintă, 
Ear el in ochi-i se uită țintă, 


Inelul primeşte, 
Suflarea i opreşte; 
Dar ce să fiel... Ce intămplarel... 
Struna e ruptă!... Robul tresare,;,. 
Bată-l jos cade fără simţite 
Murind cu căntul seu de iubire 


g . . * . . . . g . 


In al Domniței măndru palat 


Prinzuri de-atuncea nu San mai dat, 


N, Gane 


Nat e ce Pee aminen ean aa 


| 
| 
| 
| 
| 


Ax Vii, N°6 


DI DIDI TREZI = 


Apostol Margarit si scolile ro- 
mane de peste Dunare. 


PREFAŢĂ. 

A-şi perde cine-va limba este a-şi perde 
naționalitatea. Un popor, care nu mai vor- 
beşte limba părinţilor sei, este un popor săl- 
batec, in partea morală şi firească poate avè 
oare care raporturi cu popoarele, care au lo- 
cuit acelaşi pămănt, cu un cuvănt ănsă el 
formează un alt popor. Pentru unele popoare 
metamoriosa aceasta este un progres. Pentru 
altele este o hăstardire, un popor a cărui 
limbă nu este fixată prin scriere, care mare 
chiar o locuinţă fixă precum a fost popoarele 
vechi ale Rusiei şi ale Germaniei, acesta este 
un popor elementar. Dar indată ce ajunge a 
se stabili intrun loc, progresul incepe; pen- 
trucă, a trece din viață nestatornicită in viața 
statornică este a trece din viața barbară in 
viața civilisată. Acelaşi popor indată ce-şi fi- 
xează limba lui prin mijlocul seripturei şi al 
cărților a făcut un pas de progres mai mult, 
pentrucă scriptura și cărţile dovedesc done 
lucruri: 1) necesitatea de a cunoaşte trecutul 
sau datinele sale şi faptele părinţilor sei; şi 
al 2) trebuinţa de a invăța ştiinţele cunoscute 
de alte popoare, sau de a le transmite la ge- 
nerațiunea, fiitoare după ce le-a invăţat el, 

Din contra un poper care locuia o tară 
magnifică, Grecia spre exemplu, care avea 0 
limbă minunată, cap Qoperă literară, o arhi- 
tectară şi o pictură clasică; un astfel de po- 
por indată ce se amestecă cu alte popoare în 
atare proporție, în căt să nu mai existe echi» 
librul, va avă neaparat o schimbare do limbă 

3 


236 

de datine, de aplitudine și că să spun totul 
cu o vorbă: va fi o schimbare de popor, ge- 
ograficeşte ţara, este totdeauna aceeaşi; mora- 
liceşte poporul este altul. Atunci ca să fie 
cine-va, logic trebue să zică: este un nou po- 
por, ce capul d'operă de tot felul ce aveţi 
inaintea ochilor noştri nu aparţin vouă (nou- 
lui popor), sunt proprietatea poporului, pe 
care inlocuiţi gcograficește, iar nu a voastră. 
Poate să fiţi egali cu poporul inlocuit, a-ţi 
pută zice că, aveţi acelaşi geniu şi capacitate 
ca şi el, ănsă voi neavënd nimic apropiat de 
ale lor: ce zic? voi avănd necesitate de pro- 
fesori, de drogmani, de traductori ca să inţe- 
legeţi limba poporului inlocuit de voi, sunteţi 
fără, nici o indoeală, un popor diferit de dăusul, 
intre voi şi dânsul este cel puţin acceaşi di- 
ferinţă care erau intre el şi Pelasgii. 

Greuii moderni foarte rău au ajuns a se 
zice Eleni. Elenii erau un alt popor. Căt pen- 
tru ei puţin ne pasă să ştim in ce propor- 
țiuni sau amestecat cu Slavii, cu Albanezii, 
cu Romanii, cu Iloţii...,. destul că ei sunt 
un alt popor, şi un popor cu àtăt mai bas- 
tard, cu căt a fost mai mult amestecat. 

Un grec modern care se zice elen, care şi 
insuşeşte capul de operă al lui Homer şi al lui 
Esiodu; al lui Tucydide şi al lui Xenofon; al 
lui Platon şi al lui Aristotele; al lui Demostene, 
lui Eschyl, lui Sopocle, lui Euripide, lui Fi- 
dias şi Policlit, al lui Zeuxo și lui Apeli; a 
lui Calicrato şi lui Iorctimu: un asemene gres 
samănă cu... fabulii, core se impodobea cu pe- 
nele Păunului, și cu toate acestea căţi-va Ro- 
măni ascultă nişte pedagogi veniţi din Atena, 
care zic că grecii moderni sunt adevărați Tleni! 
și lucru incă mai cindai! permit acestor po- 


Gagogi să i cheme Eleni, pe dănzii in ecorë 


i à uiri G 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI BUOLILE ROMÄNE DE PESTE DUNĂREA.) 


circulă, sănge adevărat rominese; şi care g 
chiamă ci intre ei Romăni; care Vorbesc uny 
din ccie patra dialecte ale limbei latine rug: 
tice; adecă, frantuzesti, italienesti, espaniolegt 


şi romiineşti, după cum odată Atenienii vorbeau 


şi ci unul din cele patru dislecte grecesti, 


A suferi acestea este in adevăr mai mult 


decăt calomnie. Negreşit că răul war fi fos 


așa de mare dacă pedagogii ignoranţi, spre a. 
se asigura ei insăși, sau pe alţii, ar fabrica 
genealogii popoarelor, după cum Elenili le |. 
fabrica pentru Zeii lor, ănsă taţii şi mamele E 
war trebui să permită a da copiilor lor gre- a 
şala in locul adevărului, a le strimba spiritul, | 
a le strica inima, a le scoate amorul patriei, | 
incă și mai malt ar trebui să nu plătească a- | 
ceste minciuni, plătind pedagogilor care le vënd. < 

Intre ei Elenii califica, de barbare toate te- 7 
rile, toate popoarele și pe toţi oamenii, care : 
nu era Eleni, care avea o limbă deosebită de 


grecească. Aşa spre exemplu, Demostene cali- 
fică de barbari pe Regele Macedoniei cu po- 


porul seu. Și cu toate acestea pedagogii ve- | 


niți din Atena zic, predică la stinga şi dreapta 
că Macedonis, Albania, Epirul sunt teri cle- 
imeşti, Ei știu dar mai bine și mai mult decăt 
"Demosiene, mai malt decăt Tucydide, mai 
mult decăt Plutarchu.... da aceşti iguoranți 
pedagogi sunt mai savanți şi mai competenți 
decăt poraeniţi autorii Eleni ca să ne spună 
astäzi ce lac este 


acodenia Epirul- ete. | 


Dar aceasta se faco oare -pumai peniru uñ 


Scop pedagogic, alech ca să-şi capoto puţină 


T 
zi cül ij 


n arim Stella inih 
i BOP PRIL, Leii 

















APOSTOL MĂRGĂRIT SI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 





eee ee o a TEI RER TE Dea e 


puţini in număr; mai puţini de un milion și 
jumătate in Grecia; mai puțini de trci milioane 
impreună cu toţi grecii din imperiul Otoman, 
şi apoi țara lor este foarte. mică, ca conchilia 
unui melcu, dar au in capul lor o mare idee; 
şi nemulţumindu-se numai de a se imfla ca 
broasca fabulei, au pretenţiuni de anexare a- 
supra, Tesaliei, Epirului, Macedoniei, a Bulga- 
riei şi cu un cuvânt asupra a tot imperiului 
Otoman, şi ceva mai mult ăncă. 

Să mai zicem âncă că Marea Biserică s'a 
pus cu capul in serviciul marii idei, Biserica 
mare trămitea pe Arhierei, şi Arhiereii adu- 
ceau pedagogii greci. Pe urmă Arhiereii pro- 
paga marea idee intre popoare, şi pedagogii 
intre băeţi. Pe lăngă aceste trebue se obser- 
văm că un Romăn, un Bulgar, un Albanez 
ca să poată deveni Arhiereu, era dator să 
nege tatăl său, muma sa, rudele sale şi limba, 
lui; ca să fie institutor un Romăn, un Bolgar, 
“un Albanez, un Bosniac... era dator să ştie 
romeica (limba greacă modernă) şi elenica 
(eleneşte); şi vai de capul lui dacă ar fi in- 
drăznit să înveţe romăneşte la Romăni bul- 
găreşte la Bulgari, albaneseşte la Albanezi. 

Afară de limba greacă modernă (fa romeica) 
şi de cea elenă (ta elenica), ori ce altă limbă 
era nu numai oprită, ci cu picerele călcată in 
biserică de Arhiereul, în şcoală de dascălul, 
in cărţi de autori, și după cum repausatul Mi- 
hail Boiagi din Moscopole observă in minu- 
nata sa gramatică de limba Macedono-Rominiă 
vorbind de Neofit Duca (grec), fanatismul a- 
cestuia pănă a vol să pearză toate celelalte 
limbi ca să fie numai idionul maceronica al 
Greciei, căci aşa, adaoge M. Boiagi, califică 
grecii insăşi glumind greceştile lor (la romeica). 

Acom vrea cinc-va să știe de mde a eit 


mr E DN e DE a apene yne emna r E 


237 








revoluţiunea de la 1821? din indoita lucrare 
a dublei Propagande a Arhiereilor şi a Pe- 
dagogilor greci sau Panelenişti. 

Grecii singuri o zic şi-şi fac din aceasta o 
glorie, aşa dar revoluțiunea aceasta putea să 
imbrăţişeze toată Turcia și să restoarne impe- 
riul Otoman, ănsă marii ei conducători nu 
avură răbdare, scuturară arborele inainte de 
a se coace fructul tot, 

Dar trebue se mărturisim că in starea lu- 
crurilor de atunci, revoluțiunea de la 1821, 
a avut mari avantajuri pentru Tarcia şi pen- 
tru popoarele ci. Pentru Turcia aceasta, a fost 
o curăţire; pentrucă la momentul hotărit Ete- 
riștii wau putut să tragă cu dănşii toată gră- 
mada poporului, şi sau văzut nevoiţi să fugă 
in Grecia. 
man aceasta fù o deşteptare, odată n'aţi pută 
găsi nicăiri la eli (ei) patriotism, nimini nu 


Pentru popoarele imperiului Oto- 


se zicea, nimeni nu vrea să fie Bulgar, Ro- 
măn, Albanez ... toată lumea, creștină din O- 
(Popaica)  (Romăn) 
(grec.) Astăzi fie care vrea se aparțină la pro- 
pria sa naţiune, Mai nainte toţi iubeau fa ro- 
meica (greceştile) și ta elenica, chiar cei care 
nu ştiea nici alfa nici omega, acum fie care 
işi iubeşte limba lui, fie care voeşte să și-o 


rient se zicea Romanios 


cultive. 

Spunănd adevărul Românii şi Albanezii wau 
făcut, ăncă nimic, sau mai nimic pentru limba 
lor. Pănă acum, afară de d-nii Mihail Boiagi 
şi D. Atanasescu pentru Romăni, Albanezii 
şi Romănii au lucrat numai pentru Greci, ănst 
se apropie zioa in care vor lucra pentru dânșii. 
Românii au in limba latină sau romănă un 
alfabet propriu, un alfabet, care le aparţine 
lor cu același drept cu care aparține chiar 


Eranecjilor şi Italienilor, in limba romănă din 
al 
i). 


238 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI SCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRII 











a aa RR 2 a IEI e e a rr ae a e a Da a IT: = == on nea eee Aaaa 








Dacia Traiană ei au o literatură nu numai | dacă voeşti ănsă foarte dificilă, pentrucă este 
deja mai bogată ci încă și cu un viitor mai | fuarte neregulată, şi care ne mai vorbindu-se 
frumos decăt limba greacă modernă (la ro- | nicăiri, nu va servi niciodată in nimic negus- 
meica) a grecilor, căci Romănii sunt in nu- | torilor, bancherilor, portatorilor, băcalilor, croi- 
mer de zece milioane şi mai bine cu toţii, pe | torilor, chiragiilor.,. Deci Romănii, Bulgarii, 
cătă vreme grecii nu ajung trei milioane. Albanezii trebue nu numai să intocmească ta 

Ear incăt se atinge de Albanezi pănă acum | romeica (limba greacă modernă) in școalele 
mwavea un alfabet al lor propriu, acum şi-au | lor, cu limba lor proprie, ci ar face bine ăncă 
dat unul şi, spre a-i angaja să-şi cultive limba | dacă exclud cu totul din școale limba elenă 
lor, Sultanul l’a aprobat. Poate ănsă ar fifă- | antică; căci este o limbă moartă, o limbă care 
cut mai bine dacă urma exemplul ce a dat | n'are raport cu limba romănă, cu limba bul- 
căţi-va dintr'ânșii. Diferinţa cultului nu face | gară, cu limba albaneză, și care poate servì nu- 
nimic. Alfabetul este ca un vas; pune cine-va | mai la filologi, adecă la oameni care voesce 
in el ori ce vrea. Tuiterele latine bine adop- | să-și petreacă toată viaţa lor in studiu. 


tate in idiomul lor național ar aduce o mai Reforma aceasta va intămpina negreşit nişte 
mare facilitate băcţilor la stadiarea limbilor | obstacole din partea bătrănilor Ciorbagii (no- 
civilisate: adecă latine, germane și engleze. tabili), ăns& nevoea trebue să invingă plăcerea, 


Dar aceasta-i priveşte pe ei, ceea ce este | bunul sens să invingă vechiul obiceiu şi inte- 
principal pentru dânșii și pentru Romăni, e | resul poporului se invingă capriciul a căţi-va 
că ei voesce să fie popoare, și că după exem- | seci fileleni. In sfirșit dacă sunt căţi-va care 
plul tuturor popoarelor lumei, iau propria lor | voesc să dee băeţilor sei o educaţiune grecească, 
limbă de basă a cducaţiunii primare, ca să | mau decăt să-i trămită in Grecia. Pentrucă, să 
se instruească curend băeţii trebue să inceapă | vě spunem curat, şcoala comunală s'a făcut mai 
cu o limbă ce cunosce deja, a incepe cu o | mult pentru săraci, care sunt la numer vis-à- 
limbă ce nu ştiu, precum făceau pănă acum, | vis cu bogaţii, totdeauna zece cu unul, şi care 
este un sistem tot aşa de absurd precum și | nupot să inveţe băeţii lor decăt științele ne- 
tiranic. Evanghelia mustrează pe farisei că | cesare pentru viaţă. 
pun pe spatele altora o sarcină, pe care ei Căt pentru Romăni, unul din popoarele cele 
nu purta, intocmai aceasta au făcut totdeauna | mai inteliginte ale lumei, ei au o nevoe deo- | 
Arhiereii fanarioți şi pedagogii veniţi din A- | sebită ca să economiseze timpul ce elevul re- 
tena sau din Constantinopole cu. Bulgarii, cu | măne in clasă. Pentru că ei trăesc numai de 
Romănii şi cu Albanezii. industrie şi experiența dovedeşte că aptitudi- 

In Grecia incepe educațiunea băeţilor in ştoale | nea la comerciu, la arte... este cu atăta mai 
cu limba lor maternă, in Bulgaria, în Romă. | mare cu căt ciue-va incepe mai de timpuriu, 
nia Macedonă, în Albania din contra impuneau fh / Dar cu limba materni copiii lor vor invăţa 
băeţilor Bulgari, Romäni, idiomnul lor maca- | în doi, trei sau muli patru ani atăt, căt ar 
vonica (limba ereach moderni), po urmă elè- | invăța în zece ani cu linba greach, l 
neştile (Wlenica); o limbi foarte frumoasă, | - Cinci ani de cëmiomie a timpului co trubue 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂREA. 








În i 


ca să inveţe cine-va lectura, scriptura, cate- 
chismul, istoria, geografia, aritmetica este nu 
numai o mare economie pentru familie, ci este 
incă un avantaj prea mare pentru tânăr; 
pentrucă am zis-o şi o repețim: „căt mai de 
timpuriu intră cine-va intro meserie, atăta de- 
vine mai capabil.“ 


1. Sistem pedagogic. 


Pe la anul 1862 incepă d. Apostol Măr- 
gărit a preda romăneşte, la inceput wau fost 
lecţiuni formale, ci numai o esplicaţiune in 
limba romănă a lecţiunilor predate in lim, 
greacă vulgară şi in cea elenă.. Mai inainte 
un profesor, chiar Romăn de ar fi fost, sar 
fi crezut desonorat, dacă ar fi explicat elevi- 
lor sei o vorbă, o dificultate gramaticală in 
această limbă, adecă in limba maternă. 

Ca să facă se progreseze elevii sei mai bine 
şi tot de odată ca să-şi implinească mai bine 
datoriile sale cătră comună, d. Apostol Măr- 
gărit a crezut că trebue se părăsească acest 
defectuos sistem mai cu samă in privinţa ce- 
lor mai puţin inaintaţi. Elevii sei invățiu 
Dar in loe de 
a explica lucrurile dificile intrun idiom, pe 
care copilul nu cunoștea de loc şi incă mai 


dară și dănșii limba greacă. 


puțin să-l înţeleagă, el intrebuinţa limba ma- 
ternă, şi ca să fie şi mai lesne ințeles de 
copii, le indica corespunderea gramaticală a 
timpurilor, a modurilor, a persoanelor... . în 
ambele limbi. 

Această, esplicațiune in limba maternă şi 
acest paralel pedagogic nu numai că au făcut 
studiul mai plăcut elevilor, ci ăncă le-au fă- 
cut ca in doi trei meşi se facă mai mult pro- 





239 


===> 


gres, decăt mar fi făcut intrun an şi mai 
bine cu vechiul metod. 

Ce e mai mult. După finirea, claselor, copii 
de tot mici, care pănă atunci nu spuneau ni- 
mic a casă despre aceea, ce vedeau in clase, 
au inceput des de atunci a nara pe fie care 
zi la părinţi, la mame, la fraţi, la sorori sau 
căte o istorie nouă, sau a face o compara- 
țiune intre o vorbă greacă şi o vorbă Romănă. 

Dar mai cu samă la esamenele publice au 
fost simţite progresele ce ficuseră feciorii. Pă- 
rinți și mame, fraţi și sorori au văzut elevi 
de tot cruzi esplicănd in romăneşte cărţile 
grecești puse in mănele lor, mai inainte elevii 
făceau esamenele lor intro limbă, ce ei ințe- 
legeau foarte puţin, in presența părinților şi 
mamelor, fraţilor şi sororilor, care adesa nu-i 
înțelegeau de loc. Acum munca lor nu mai 
era o enigmă. Fie care putea judeca prin el 
insuşi despre progresul elevilor, incredinţaţi 
d-lui Apostol Mărgărit. 

Succesele obţinute prin acest nou sistem de 
educație au căștigat d-nului A. Mărgărit o 
mare onoare din partea elevilor şi a părinţi- 
lor lor, o nemărginită reputațiune de cunoş- 
tință, și de capacitate. Mulți profesori Pau in- 
vidiat şi pentru una și pentru alta. Dar pe- 
dantismul la unii și disprețul limbei Romăne 
la alții au făcut ca, in loc să se lupte cine 
ar forma elevi mai buni, mulți se cearcă a 
umili pe prea fericitul Apostol. 





2) Patriarchul grec se sperie de aceasta şi or- 
_doană Vlaho-Clisarenilor să gonească pe in- 
stitutorele lor. 
Insuşi Patriarchul grec fù indată informat 
despre ceea ce se petrecea in Vluho-Clisara, 
prin d-nul Nichifor, arhiereul de Castoria, a- 


240 





tunci membru al sf. Sinod in Constantinopole; 
pentrucă secretarul seu d-nul Gavoyani şi re- 
presentantele seu visitau şcoala mai de multe 
ori pe an şi asistau la esamenele publice. Și 
fiindcă, chestia bulgară făcea deja mare sgo- 
mot, mulţi membri din sf. Sinod, d-nul Nichi- 
for in capul lor, au luat mari bănueli in pri- 
vința aceasta. 

Ei ar fi voit chiar—se zice—ca Patriarchul 
(care era atunci d-nul Ioachim) să oblige pe 
Vlaho-Clisureni a goni pe profesorii lor. Dar 
sau că se vedea ameninţat de a-și perde tro- 
nul, sau că era confus de chesțiune, d. Ioa- 
chim nu trimise Vlahv-Clisurenilor ordinul 
cerut de căți-va membri ai sf. Sinod. Ioachim 
insă a fost dat jos și inlocuit de Sofroniu. 
Acesta, ar fi inchis poate ochii sau cel puţin 
ar fi aşteptat ăncă pănă a declara resbel in 
contra limbei Romăne, representată prin d. 
A. Mărgărit. Dar cinci sute (500) de lire tur- 
cești, ce unii zic că au fost date, ear alţii că 
au fost numai promise noului Patriarch, ce- 
reau o schimbare. Dar ce vi se pare că a 
cerut Archiereul de Castoria? Un ordin către 
comuna Viaho Clisurei contra d-nului A. Măr- 
gărit, institutorele seu. Eaca traducţiunea a- 
cestui act patriarchal, ca să nu zicem această, 
declaraţiune de resbel incontra națiunci Romăne. 

No. 912 al protocolului. 

„Prea pioși preoți şi prea onorabili primaţi 
ai comunei Clisura, vë bine-cuvăntăm părin- 


teste. Fiindcă o mai lungă sedere a iustitu-: 
2 


torului Apostol este vătămătoare comunei voas- 
tre şi că va să aibă consecințe neplăcute, 
trebue pentru motivuri inalte şi indispensabile 
să-l destitniți și să-l goniţi din comuna voastră 
impreună cu familia sa, silindu-l să meargă 
in Patria sa “ 





APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE, 


E 








„Indată dară ce ve-ți primi această seri- 
soare, goniți-l din comuna voastă cu familia 
sa; vě ordonăm aceasta absolut. Grăbiţi-vă 
tot de odată a ne anunţa, prin respunsul vos- 
tru espulsiunea sa, căci dacă nu veţi asculta 
la presentul nostru ordin, veţi fi responsabili 


/ şi inescusabili.* 4 Febr, (s. v.) 1864 Constan. 


+ Sofronie, Archiereu al Constantinopolei 
şi Patriarch Ecumenic, f O Kizicu.... ț O 
Eraclias... f O Castorias... t O Sisanion... 
t O Grebenon... (cei 12 membri ai sf Sinod). 


3) Comuna Vlaho-Clisurei nu vrea să gonească 
pe d. Apostol Margarit. 

Această scrisoare patriarchală, model ade- 
věrat de despotism şi de aroganță nu inspăi- 
měntå de loc comuna Vlaho-Clisurei. Au ci- 
tit-o poporului intro adunare generală și au 
dat respunsul de mai la vale: 

„Plecăndu-ne cu o pietate și umilință filială 
inaintea prea divinei voastre Prea Sănţie şi 
a prea Onorab. sf. Sinod, sărutăm sf. voastră 
mănă dreaptă, | 

Venerănd cu prea mare umilință prea di- 
vina voastră Prea Sf. și cel de trei ori ve- 
nerabil sf. Sinod, ne presintăm inaintea Ei cu 
această prea umilită suplică ca să-i facem cu- 
noscut, că la moment chiar, cănd am primit 
prea vencrata scrisoare, prin care ne ordonaţi 
pentru motive misterioase să destituim pe d. 
Apostol Mărgărit din funcțiunile sale şcolare 
şi să-l gonim de-aici, am cctit-o into ada- 


nare generală ținută ad-hoc. 


„Dar, cu căt comuna a văzut pe de-o parte 
cu bucurie pe prea afecţionata sa mamă Ma- 
rea, biserică a lui Christ, că se interesază de 


ais 


turma sa creștină, cu atăt a vözut pe de altă 





ian 


: parte cu durere mincinoasele și născocitele 
ştiri ce vau dat. Invidia și egoismul au fa- 


pricat negreşit aceste minciuni, ca să abuseze 
de paterna voastră afecţiure şi să ingele buna 
voastră credință. 

„Căt despre ordinele, 
fond, ce Pre-Sănţia Voastră ne dă, 
uzat o prea mare durere; pentrucă esecuţiu- 


de altmintrelea fără 
ne-a ca- 


nea lor, ar avè pentru junimea noastră triste 


efecte şi pentru un profesor, care de mai mult, 


de zece. ani le procură o educaţiune religi- 
Și 
mai ăntăiu de toate un lucru, care ar face 
esecuţiunea ordinelor voastre mai mult vătă- 
mătoare pentru feciorii noştri, este că n'am 
pută afla un alt profesor, care să aibă pe 
lăngă instrucțiune și nepreţuitul avantaj de a 
cunoaște limba feciorilor noştri. D. A. Măr- 
gărit, cunoscând limba elevilor, le esplică in 
limba maternă espresiunile grece, ce ei nu in- 
teleg. 
leg ceea ce invață, fac progrese mai repezi, 
se familiarisează mai bine cu limba greacă și 


oasă, morală, elenică, o urită nedreptate. 


Prin modul acesta, feciorii noştri ințe- 


se esprimă mai cu inlesnire la eşirea lor din 
şcoală. Prin aceasta se elenisează tot deodată, 
şi societatea noastră; căci cu căt ea vorbește 
limba, greacă, cu atăt mai mult ea o preferă 
celei Romăne. alt 
institutor nu ne promite fructele ce produce 


Ia sfirşit instalarea unui 
şcoala noastră prin aplicaţianea şi capacitatea 
acestuia. 
„kisecuţiunea ordinelor voastre ar fi ase- 
menea o nedreptate către institutorele Apostol 
Margarit. Căci prin zelul cu care şi impli- 
neste datoriile sale protesorale, prin conduita 
sa ințeleaptă şi pacifică, prin modul seu de 
a instrui, şi-a stima, 


căstigat admirațiunea 


~i mulțumirea tuturor oamenilor, aşa incăt fie 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


241 








in particular, fie in public, fie aice, fie aiurea 
nu se vorbește decăt de talentul d-lui Apostol 
Mărgărit şi de fericirea, ce are junimea, noastră 
de a-l avè de invățător.“ 

„A esecuta ordinele voastre ar fi nu numai 
a comite o nedreptate, dar ăncă a ne artta 
ingraţi către un institutore, de la care am 
primit numai bine-faceri, in loc de a-i arăta 
recunoştinţa, ce merită virtuțile sale, i-am im- 
puta cu nedreptate o conduită şi niște fapte 
ce niciodată wau fost ale lui; el ne-a nutrit 
cu mană şi noi lam adăpa cu fiere.“ 

„Departe dară ca comuna noastră să fi 
primit vre o daună sau vre-o supărare din 
partea acestui institutor, ca să aibă a se plănge 
și să provoace schimbarea lui, ea n'a primit 
de la dănsul, precum deja am spus, decăt nu- 
mai mari bine-faceri, pentru aceasta ea ar 
privi ca o nefericire perderea unui astfel de 
invăţător.“ 

„Fiind dar lucrurile precum am spus, eară 
nu cum le-au raportat intrun mod minciunos 
la Prea-divina Prea Sf.-voastre, vă rugăm fer- 
binte să bine-voiţi a primi informaţiunile noas- 
tre ca singure veridice, a asculta rugăciunile 
unanime tuturor locuitorilor comunei Vlaho- 
Clisura, și a nu ne impune un lucru, care ar 
aduce pagubă feciorilor noştri.“ 

„Dacă d. A. Mărgărit ar fi atare precum 
vi Pa depins intrun mod minciunos, noi, la 
care ar fi mai vătămătoare faptele şi purtă- 
rile lui, noi am fi asemenea mai obligaţi, de- 
căt ori care altul, să cerem depărtarea sa. 
Dar, nu numai că n'am cerut un asemene lu- 
cru, ci nici nu avem trebuință să-l cerem, 
pentrucă, noi avem competența şi puterea ne- 
cesară ca să-l dostituim. Din contra noi de- 
clarăm oficial că sub toate raportarile, suntem 


242 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂREA, 





mulțămiţi de dănsul, și pentrucă dăm un mare 
preţ la șederea sa intre noi, de-aceea comuna 
noastră, din libera sa, voinţă şi cu părerea 
eforilor şcoalei, a făcut un contract cu dânsul * 
Aşa dar bine-voiască pre-divină prea sfinția- 
Voastră şi prea venerabilul sf. Sinod să as- 
culte voacea verității şi să nu dee ascultare 
la minciunoase informaţiuni, ce cutează a vă 
da o criminală pasiune spre paguba unei ino- 
cente junimi. 


„Plini de speranţă in paterna solicitudine 


a prea divinei pre-Sf. Voastre şi a prea On. 
sf. Sinod pentru turma, ce v'a incredințat 
Isus- Christos, nu ne indoim că veţi lua in 
considerațiune conștiincioasa cerere a unei co- 
mune intregi, interesele sale, foloasele sale și 
mai cu samă că veţi judeca şi veţi decide 
conform cu adevărul şi cu dreptatea. Sperănd 
aceasta și plini fiind de respect și de supu- 
nere filială am sub-semnat presenta. 

Vlaho Clisura, Eparchia Castorici, in 26 
Fevruarie 1864. 

(Urmează sub-semnăturile eforilor şcoalei in 
numer de 65. 


4)  Vlaho-Clisurenii din Constantinoprle susțin 
pe cei din Macedonia. 

Această petițiune a fost trimisă la membrii 
comunei Vlaho-Clisureană din Constantinopole 
cu rugăciune de-a o presenta la Patriarchul 
grec şi de a susțină cuprinsul ci. Dară, Co- 
munitatea Vlaho-Clisureană din Constantino- 
pole nu numai că a luat in considerare ce- 
rerea compatrioților sei; dar fiindcă ordinul 
patriarchal atingea pe toți membrii comunei, 
ori unde sar fi aflănd, ea a trimis şase-zeci 
de persoane la patriarchat, cerând să revoace 


pl PRE RE E ap ni E 
imediat ordinul relativ la d. A. Mărgărit, ai 
vederea acestei imposante manifestațiuni Pa- 
triarchul zise: „nu trebue să faceți așa; eu nu 
pot primi atăţa oameni. Dacă aveţi să-mi 
spuneți ceva, trămit: ți-mi doue sau trei per- 
soane şi voiu vedè despre ce este chesțiunea,« 
Se insiste a fi ascultați toți impreună li şa 
părut in adevăr un lucru neconvenabil. Se | 
retraseră dară, alescră pe d-nii Stefan Lecu, | 
Stefan Maşiu şi Goga Nedu și-i trămiseră la 

Patriarchul cu o a doua petiţiune. Eată cu- 

prinderea ei: | 

„Către Pre-Sfinţitul, Prea-Divinul, Prea-Ve- 
nerabilul şi adorabilul nostru Domn și Despot 
şi către sf. Sinod.“ 

„Sub semnaţii locuitori ai comunei Vlaho- 
Clisura, din Eparchia Castoriei, care ne aflăm 
in Constantinopole, din propria noastră mişcare 
şi ca prea umili ai voştri fii in I. C. venim 
cu inima plină de durere a vă spune, că am 
aflat acum de curănd prin o scrisoare comu- 
nală, scrisă din patria noastră şi conținănd | 
pe cea către marca Biserică a lui Christ, că 
căţi-va, oameni inreutăţiți, sub pretext de zel 
pentru binele comun, calomniază pe prea On. 
Apostol Mărgărit, care acum de zece ani pro- 
cură, căt se poate mai bine, feciorilor noștri 
0 eduvațiune creștină și o imbunătățire mo- 
rală, aceşti oameni inrčutățiți—zicem—ľa cà- 
lomniat la Prea-Sf. Voastră, pe cătă vreme 
noi toţi creștini ai comunei Vlaho-Clisura bar- 
baţi şi femei, aceia care sunt in Vlaho-Cli- | 
sura şi chiar noi care suntem aici, strigăm | 
toți cu o voace înaltă şi comună, că suntem 
mulțämiți de sus zisul institutore şi că am 
primit de la dănsul numeroase bine-faceri. “ 

„In unire cu creştinii fraţii noaştri, care 
sunt in patrie, noi Vlaho-Clisurenii, care ne ` 





AN 


i 


EEES BEE EAN 


ia ai T a i A i a tt m a 


au aa 
4 





par e e a a a a e ae 
PI III 


ea m 
| aflăm in Constantinopole, facem recurs după 
` Dumnezeu la providenta eclesiastică a Prea-5f. 
Voastre şi a sf. Sinod şi vă rugăm ferbinte 
să protejaţi pe sus-zisul institutor, conform 
| petiţiunei trămisă din Viuho-Olisura şi să con- 
simțiţi la menţinerea sa in şcoala comunală, 
pentrucă prin instrucțiunea sa cl este prea 
util la progresul moral al feciorilor noștri.“ 

„Fiind incredivțaţi că veţi primi umilita 
noastră rugăminte şi că veţi acorda această 
favoare, remănem cu profund respect ai celei 
de trei ori venerabilă Prea-Sf. Voastre prea 
umiliţi servitori şi fii în I. O. 

(Urmează două sute optsprezece (218) sub- 
semnături). 


5) Patriarchul respinge cele două pelițiuni şi 
Vlaho-Clisurenii fac apel la Consiliul mixt. 
Ce a respuns Patriarchul la cele două pe- 

tițiuni ale Vlaho-Clisurenilor? Eată pe scurt: 

„voiu esamina aceste inscrisuri și voiu res- 

punde.“ „Dar e trebuință de un prompt res- 

puns. “—,„Il veți avè la 3 Aprilie.“ La 3 A- 

prilie deputații sau dus să ceară respunsul 

care a fost negativ:® Nu pot—respunse Pa- 
triarchul—-să revoc ordinul; trebue ca Apostol 

Mărgărit să plece— Dar. pentru ce trebue să 

plece ?— Pentru cuvinte inalte cunoscute de 

Marea Biserică şi pe care nu vă le pot spune.“ 
Deputaţii, văzănd că nu pot obţină ceva, 

fac apel la Consiliul mixt. Stefan Lecu, care 

astăzi este aşa de fanariot și care atunci se 
destingea prin un infocat şi adevărat patrio- 
tism, insistă malt pentru acest apel și speră 
că va avd un bun resultat, precum se vede 
in scrisoarea sa din 21 Main 1864, Dar ce 
sa intimplat? In calitatea sa de Președinte 


APOSTOL MĂRGĂRII ȘI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE. 








248 


eoa ae mea aa 











Patriarchul respinse apelul; „Aici este vorbă 
—zise el—de un ordin patriarchal. Eară con- 
siliul mixt nu poate judeca faptele mele pà- 
triarchale.“ Aşa dar Consiliul mixt wa făcut 
absolut nimic. 

Dară, precum Patriarchul mai äntëia și 
Consiliul mixt mai pe urmă, nu luaserě in con- 
siderare justele reclamajiuni ale Comunei Vla- 
ho-Clisura, asemenea a făcut şi aceasta şi n'a 
luat in considerare scrisoarea patriarcală. Cu 
toate aceste la Fanar vreau să meargă mai 
departe. Și fiindcă Vlaho-Clisurenii nu voiau 
să gonească pe invățătorul lor, Patriarchul a 
făcut recurs la Sublima Poartă. Ănsă această 
nouă intrigă n'a fost condusă aşa de miste- 
rios, incăt să nu fie cunoscută de cei ce se 
interesau.  Aflănd dară sigur, că Patriarchul 
obținuse ordine in privința institatorului lor, 
locuitorii Vlaho-Clisurei se grăbiră a trămite 
la Guvernul din Mănăstir (Bitolia) petiţiunea, 
următoare: 


6) Comuna Vlaho-Clisura reclamă pe lingă 
guvernul din Mănăstir in contra ordinelor 
obținute prin mențiuni de Patriarchul grec. 


Căiră Alteța Sa Paşa Guvernorul do Mănăstir 


Alteța Voastră! 

Noi, pre umiliţii vostri servitori, locuitorii 
comunei Viaho-Clisura venim prin această su- 
plică să vë facem cunoscut, că de zece ani 
acum institutorele A. Mărgărit învaţă pe toți 
feciorii comunei noastre in şcoala comunală, 
In tot timpul acesta sus-zisul institutore s'a 
purtat totdeauna ca un om pacifie și onorabil 
atăt in şcoală, căt şi in afară. 

Niciodată nu Pam văzut să inveţe cel mai 
mic lucru contra moralei, religiunei şi contra 
ordinelor Majestății Bale Sultanului, Nu nu- 


244 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


manas e ra a a ana sae a S 
TOS 








mai că el insuşi observă cu esacctitate | institutore pe acela, ce căţi-va indivizi din | 
aceste ordine, ci ăncă prin vorba și exemplul | comuna noastră vreau să-l substitue.“ 
seu ne obligă să facem şi noi asemene. Nu, „Imtre acestea remănem la ordinele Voastre, | 
niciodată nu lam văzut să facă sau să zică | şi rugăm pe Dumnezeu să vă dăruiască o | 
ceva contra siguranţei Statului, contra mora- | viaţă lungă cu toate felurile de bunuri.“ 

vurilor şi a religiunei. Pentru aceasta comuna | Vlaho-Clisura, distr. Castoria in 8 Maiu 1874. 


noastră il stimează, și-i incredințează prin con- Eforiile şcoalelor: Pentru Stefan Barberi | 
tract educaţiunea junimei. (care este la Viena) Petru ©. Turnibuca (cum- $ 
„Căţi-va indivizi ănsě, care de capriciu in- | natul seu); Stefan Văcia pentru Petru Nazla ` 


dividual vreau să pună un alt institutor in | (care este la Belgrad) Constantin Nazla fra- : ; 
locul seu, vrea in contra invoelilor noastre, | tele seu. 


contra voinţei comunei intregi și fără ştirea Notabili şi alți Cetăţeni. 
poporului, se gonească pe bunul și pacificul Duma Nesa, Marcu Stoian, Niculau Petru, 
nostru invățător. Și, fiindcă au făcut şi de- | Constantin Hertura, Stefan Popa-Petre, Con- 


marșuri in privinţa aceasta, noi prea umiliţii | stantin Cisle, Dumciu Vovu, Anastasie Toti, 
Voștri servitori și supuşi fideli ai Sultanului | Naki Țiţă, Tegu Șchiopu, Tașula St. Simotă, 
Abdul Azir, am crezut necesar a face cunos- | Teodor Papană, Petru C. Turnibucă, familia 
cut Alteţel Voastre acest infernal project și | lui Stefan Barberi, Basiliu Maua, Const. Țeca, 
a vă ruga, ca protector al școalelor comunale; | Petru Popa-Petre, Simu Mandrinu, Nicolau 
să menţineţi pe sus-zisul institutore in postul | Dimeiu, St. Nazla, Basiliu Bibe, Dimitriu Ba- 
seu, pentrucă este un om pacific și iubit de | buș, Dimitriu Dube, Constantin N. Bibe, Marcu 
toată comuna noastră,“ Turnibuca, Tasi Dimeiu, Enachi Tegu Mașu, 

„Bine-voiţi a da ordinele necesare pentru | Enachi Zora, ©. Nano-Liota, Simu Utiţa, loan 
ca, acești puţini indivizi să nu reușească a de- | Stifichi, George I. Dimeiu, Cota Dade, Marcu -. 
părta, din comuna noastră un institutor așa | Muşa, I. Pandu, Enachi Gruiu, O. Adam, Te- 
de fidel și cercat (probat) in toate și să nu | odor Paciu, Zissi Danacu, Antoniu Adam, 
ne impună un alt invățător necunoscut de noi, | Ghicu Iov, Cota Ceand, Ioga Dedu, M. Panciu, 
care ar pută vătăma nu numai junimea noas- | G. Adam, Cota Chiranu, Dimitriu Joca, N. 
tră, ci chiar și guvernul imperial.“ Lazu, I. Utiţa, Cota Paciu, P. Dimciu, Tasi 

„Și fiindcă puţinii indivizi insemnaţi de noi Mans, Puliu Tica, Stefan D. Bibe, Petru Mi- 
pot desnatura adevărul şi se respăndească men- | roniu, Tuşu Cocotă, D. Mironiu, N. Bocu, 
țianea spre a ajunge un scop, ce respinge co- | Cotă, Enachi Cociu, Ding Văcă, N. Tasi Petre, 
muna noastră, rugăm Alteța Voastră, să iee | I. Cotă Chichi, Petru Ianue, Basiliu Lazu, 
informaţiuni esacte. Vë mai rugăm ca, după | Tasi Barberi, Teodor Mandrin, Gachi Căvăn- 
ce veţi cunoaște bine adevărul, să daţi ordi- | găcea, N. Dimitriu, A. Lanni, Cotă Zissi, St. | 
nele necesare, ca institutorele nostru d, A. | Maşu, I. Văcea, Œ. Iane, Gachi Prita, Marcu 

| Ianne, D. Văta Belciu, Cotă, Furcheat. 

și să nu pună in locul acestui bun şi pacific (51 de sub-seimnătari afară do ale Fitorilor), 





Mărgărit să continue in pace funcțiunile sale 


pon a 
nnne = 


7)  Purtarea Guvernului din Mănăstir și a 
Caimacamului din Ghiorgea (Corița). 


Paşa Guvernorul s'a mirat mult de o astfel 
de petiţiune. 

„Nu cunosc această afacere, respunse el, 
nimine nu mi-a vorbit despre aceasta, nici 
Sublima Poartă, nici Caimacamul din Ghiorgea 
sub a cărui jurisdicţiune imediată sunteţi puși, 
pici alt cine-va. Cu toate aceste voiu trimite 
petițiunea comunei la Caimacam ca să dee 
ordinele necesare la Mudirul din Castoria, spre 
a nu vă supăra institutorul vostru.“ 

Mirarea Caimacamului din Ghiorgea fă mai 
mică decăt a Paşei din Mănăstir, dar incur- 
carea sa fù cu mult mai mare. Căci el se 
află cu ordine contrazicătoare in mănă, venind 
unele din Mănăstir, altele din Constantinopol: 
Un Ciauș či aduse din Mănăstir petițiunea 
Vlaho-Clisurenilor in favoarea d-nului Apostol 
Mărgărit, ear Archiereul din Ghiorgea či dä- 
duse un ordin, care purcedea de la Sublima 
Poartă contra, acestui insug institutor. 

Ori căt de dispus ar fi fost ca să facă plă- 
cerea Archiereului, Caimacamul n'a lipsit de a 
controla aice două lucruri foarte ciudate: 1) 
că acest ordin i-a venit din Constantinopol 
prin alt mijloc, decăt prin canalul oficial, a- 
decă prin guvernatorul din Mănăstir 2) că 
i-a fost remis de un Archiereu, in a cărui 
eparchie nu se află Vlaho-Clisura. Bănuind 
dari, aici vre o intrigă fanariotă, ca să nu 
zicem o nedreptate, trimise să cheme pe in- 
stitutoral in chestiune. 

D. A. Mărgărit, ajungind in Ghiorgea, se 
presintă la Caimacamul, či esplică toată afa- 
cerea, şi-l roagă să trimită pe secretarul seu 
in Vlaho-Olisura, ca să cerceteze despre toate. 
Dar secretarul ora un fanariot d. Goorgo Ma- 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 245 


= = 





cridis, prin urmare un om puţin bănuit de 
Archiereul din Ghiorgea, ca să nu zicem de 
cel din Castoria şi de Patriarch. Cu toate 
acestea ănsă Archiereul nu primi această mă- 
sură şi cănd fu vorba să plece Caimacamul 
respunse d-lui A. Mărgărit: Nu pot să trimit 
nici pe secretarul meu nici pe altul cine-va; 
căt pentru d-voastră n'aveţi decăt să plecaţi 
din Vlaho-Clisura.“ 

D. A. Mărgărit s'a mirat mult văzănd pe 
un funcţionar imperial a-şi retrage vorba de 
la o zi pănă la alta. Dar cu căt schimbarea 
a fost mai răpede, cu atăta a fost mai clar 
că Archiereul lua parte. Ce face dar atunci 
d-nul A. Mărgărit? El dă un Dacşiș secreta- 
rului, apoi merge la Caimacam. De astă dată 
Caimacamul era ca un miel, dar cu toate a- 
cestea opus ăncă la şederea d-nului A. Măr- 
gărit in comuna Vlaho-Clisurei. Du-te—zicea 
—du-te să te aşezi in ori care comună vei 
voi din jurisdicţiunea mea: eu insumi vă voiu 
recomenda la autorităţile locale. 

„Puteţi cel puţin—adause d. A. Mărgărit— 
să mi acordaţi un termen de doi mengi, ca să 
merg in Constantinopol și să aduc această, 
afacere inaintea lui Ali-Paşa?—0O| căt pentru 
aceasta nu mă pot opune; du-te dar, ănsă 
pleacă căt se poate mai curănd.“ D. Apostol 
Mărgărit plecă indată şi prin d. N. Bordeanu 
presintă o suplică la Alteța Sa Ali-Paşa, mi- 
nistru de externe, in contra persecuţiunilor, 
ce sufere din partea Patriarchului grec, 


8) Conduita A. S. Ali-Paşa, ordinile ce dă. 


Alteța Sa primi pe d. A. Mărgărit cu o 
rară bună-voință, esamină cu atenţiune cu- 


prinsul petițiunii sale, ceră esplicaţiunile ne- 
32 





240 





cesare, văzu copiile petițiunilor in favoarea 
d-lui A. Mărgărit, trămise de comuna Vlaho- 
Clisura la Patriarchul grec şi la Guvernatorul 
din Mănăstir, či zise că poate să se intoarcă 
in Vlaho-Clisura şi-i promise d-nul Bordeanu 
că va face să inceteze piedicile Patriarchului 
grec. In adevăr abia se intoarse d. Apostol 
Mărgărit, şi prin cererea d-lui Bordeanu un 
prim ordin fu trămis autorităților locale. Dar 
in fundul a cui forbă (traistă) fù aruncat acest 
ordin? Patriarchul grec trebuca să știe ceva 
despre aceasta, căci indată după aceasta re- 
incepi manevrele sale, şi a trebuit să se ceară 
un al doilea ordin. 

Primul ordin era din luna lui Martie 1866. 
Al doilea tot din luna lui Martie a anului 
următor (1867). Dar acesta era de o astfel 
de urgenţă, incăt in mai puţin de cincispre- 
zece zile a fost adus din Constantinopole in 
Ghiorgea, din Ghiorgea in Castoria şi din 
Castoria in Vlaho-Blisura, unde Kiani-bei mem- 
bru al Megilisalui din Castoria, il citeşte ina- 
intea comunei intregi, adunată ad-hoc. In acest 
ordin zicea: „că pedicele puse d-lui A. Măr- 
gărit provineau de la Patriarchul grec dar că 
nici Patriarchul, nici Arhiereii nu se pot a- 
mesteca in ceea ce priveşte şcoala fondată de 
' comună, Comuna trebue—zicea Ali-Paşa— 
să aleagă pe invățătorii de școală şi să-i dee 
afară, dacă nu-şi fac datoria. 

„Căt despre şcoala ce-şi propune d-nul A, 
Mărgărit să fondeze,——adăogea ordinul impe- 
rial—autoritatea locală va trămite să cerce- 
teze locul și să intrebe pe vecini dacă nu-i 
supără aşezarea unei şcoale in apropiere de 
locuinţele lor, dacă nimine nu va reclama, sau 
dacă roclamațiunile nu vor fi drepte, se va 
sutoriza construirea gus-zisei yconle “ 


i 
4 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE. 
i 


9)  Reclamaţiunile lui Enachi Simota. 

Acesta era in substanță ordinul imperial. 
După ce a fost cetit, Enachi Simota zise lui 
Kiani-bei:“ Nu vreu să remănă aici A. Măr- 
gărit.“—, Nu-l vreţi d-voastră, respunse Stefan 
Mașiu, dar eu il vreu; cacă-ne amundoi de-o 
potrivă. Acum să intrebăm pe ceilalți. $i de 
odată se ridică un mare murmur in contra 
lui Enachi Simota, care tot mai incearcă să 
vorbească ; dar numai decăt voacea se ineacă 
de un nemăsurat sgomot. 

Ca să ințelegem vorba lui Enachi Simota: 
„nu vreu ca Apostol Mărgărit să remănă aici,“ 
trebue să ştim că acuma de un an d-nul A. 
Mărgărit numai era institutor al comunei. Pe- 
dicele Patriarchului grec obligăndu-l la dese 
absenţe și impedecăndu-l de a-şi implini cum 
se cade datoriile sale cătră comună, după es- 
piravea ultimului seu contract, n'a mai voit 
să facă un altul. Aşa dară, pe cănd Enachi 
Simota vorbea aşa, el da numai lecţiani par- 
ticulare de limba greacă şi de cea romănă. 
Lecţiuni de limba Romănă? Apoi eaca toc- 
mai ceea ce nu voea Enachi Simota și ceea 
ce vrea Patriarchul grec cu mult mai puţin. - 

Zece ani de-a răndul a fost d-nul Apostol 
Mărgărit in Vlaho-Clisura institutor al co- 
munci, și diu contractele acestui institutor, - 
contracturi a căror texte le vom cita aiurea, 
se va vedè că apuntamentele sale fură pro- 
gresiv ridicate do la 3500, la 4,333 la 5,333 
apoi la 5,666 de lei pe an, afară de 120. 
sarcini anuale de lemne de ars. Dar ce in- ' 
semnează această adaugare anuală a lefei? 
doue lucruri; o incredere crescăndă din partea 
comunei cătră d, A. Mărgărit; o esactitudine 
progresivă, intru a-şi implini bino datoriile sale 
cătră comună, 


Ca MERA MMARaNAMmVR m a MONPAARRORA MEPPIRARAVANA ERA n ARPM S-A AP E n MGA AL MARIRI te e e W emma te Panama mm. 





ei CIRES ETP SEE E SERE E 


Fiindcă este vorba 'de contractele d-lui A. 
Mărgărit cu comuna Vlaho-Olisurei să notăm 
un lucru, care este mult de mirat. Prima, sub- 
semnătură, care figurează mereu in aceste con- 
tracte, este aceea a d-lui Simota. Ce e mai 
mult d. Simota a plătit d-nului A. Mărgărit 
3,500 de lei pentru lecţiuni particulare ce a, 
dat familiei sale, și puţina invățătură ce are 
familia sa, o datorează d-nului A, Mărgărit, 
care după fatigele scolare, se lipsea de recre- 
ațiune, ca să-i facă plăcerea. 

Insfirșit, să o spunem curat, familia Simota, 
este recunoscătoare astăzi cătră d. A. Măr- 
gărit pentru educaţiunea ce a primit de la 
dânsul. Pentru ce Simon Simota şi Enachi nu 
sunt şi ei asemenea, şi in propria lor familie 
fac un partit deosebit? pentrucă A. Mărgărit 
irvață pe junii Vlaho-Clisureni in propria lor 
limbă, și mai ce samă pentrucă comuna res- 

| pinge in unanimitate sistemul elenisător, ce au 

| introdus fanarioți. 

Pe timpul, cănd d-nul I. Simota zicea lui 
Kiani-bei: „nu vreu ca A. Mărgărit să şadă, 
aici,“ el presimţea ceea ce are să se intămple 
peste puţin. Dar lumea putea avè ăncă in- 
doeli asupra adevăratelor sentimente ale po- 
porului din Vlaho-Olisura. Pentrucă d. À, 

! Mărgărit nu deschisese ăncă o şcoală publică 
eară şcoala clenisătoare domnea fără vre-un 
control; astăzi nu este tot aşa: două şcoale 
sunt față in față. Una este comunală, ceilaltă 
liberă. 'Toate avantajele materiale: mari edificii, 
numeros personal de profesori eleni... sunt 
de partea celei dentăiu. Din contra, toate fo- 
loasele morale sunt de partea celei de-a doua. 
Aceasta se populează de feciori, ear aceea nu 


va, fi după puţin, decăt numai un deşert. 
(Va urma.) 
Apostol Mărgăril. 





NOTRE RADEN IIA F RER SIT LEI PETE EER PTR 





BATHRACHOMYOMACHIA 
Sau lupta Broaştelor cu Şoarecii 


(atribuită lui Omer). 





Incepănd, mai ăntěi rog să vie in inima 
mea ceata muselor din Elicon pentru căntecul 
ce acum il pusei in scoarță pe genunchii mei, 
rugăndu-mă ca se ajungă in urechile tuturor 
oamenilor, resboiul nesfirşit, sgomotosul lucru 
al lui Marte: Cum şoarecii se luptară cu voi- 
nicie intre broaște, imitănd fapte de giganţi 
oameni născuţi din pămănt. După cum fu 
vorba intre muritori, astfel a fost inceputul. 

Un şoarece setos, odată, scăpănd de pri- 
mejdia unei măţe, iși puse moalea sa barbă 
intr'o baltă de aproape, ca să se sature de 
apa cea dulce ca mierea; pe dânsul il văză 
un guraliu băltean, şi-i vorbi o astfel de vorbă: 

— Străine, cine ești? de unde ai venit la, 
mal, cine te născù? Spune-mi toate adevărat, 
să nu te aflu cu minciuni, căci dacă te voiu 
cunoaște de prieten vrednic, te voiu duce acasă, 
şi-ţi voiu da multe și bune daruri de ospeţie. 
Eu sunt craiul Falcă-umfata care sunt cinstit 
prin baltă, fiind Domn peste broaște totdeauna, 
şi tatămeu Nămoleanu më näscù odinioară 
impreunăndu-se in dragoste lăngă malurile 
Eridanului cu Ydromedusa. Te văd şi pe tine 
că eşti frumos, voinic mai pre sus decăt cei- 
lalţi, craiu care poartă buzduganul, şi că eşti 
şi la resboiu bun luptător. Dar aide spune-mi 
iute neamul tău. 

„Lui earăşi či respunse şi-i zise Fărămătu- 
rescu: 

Prietene, de ce cereetezi neamul meu? el 
este cunoscut la toţi oamenii locuitori ai Asiei 
şi Europei, și la zeii nemuritori și la păserile 





avut alte aspirări pe pămănt, apoi pot muri 
şi ei liniştii, căci aceasta s'a implinit! 
Şaguna a murit, dar faptele lui sunt o 
o carte deschisă tuturor pentru a-şi pute 
forma o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, 


T. Pușcariu. 


Apostol Margarit si scolile ro- 
mane de peste Dunare. 


(Urmare.) 


10) D. A. Mărgărit desehide în Vlaho- 
Clisura o şcoală de limba Romănă.—.Po- 
povul discută avantajele ei. 

Dară să revenim la emirnameaua (ordinul) 
A. S. Ali-Paşa, In puterea acestui ordin d. A. 
Mărgărit poate să aibă nu numai o școală in 
propria sa casă, ci şi să construească una in 
mijlocul comunei; dânsul ce face ănsë? con- 
tinuă cu lecţiunile sale particulare pănă la 
primăvara anului 1867, cănd comuna Abella il 
cere de învăţător de limba Romănă. 
ceput d. A. Mărgărit refusă, dară comuna in- 
gistă: „Veniţi cel puţin, či zicea, să petreceţi 
căţi-va ani aici. Veţi organiza şcoala noastră, 
şi prin căte-va, lecțiuni romăneşti veţi pune 
pe institutorul nostru in stare de-a preda 


La in- 


limba maternă. 

Să nu asculte rugăciunile comunei astfel 
formulate a părut d-lui A. Mărgărit o lipsă 
de filantropie şi o lipsă de respect cătră ru- 
dele muerei sale; pleacă dară, petrece timpul 
frumos din 1867 la Abella; 
serviciile cerute; apoi la timpul cănd familiile 
descind in Tesalia, ei se intoarce ina Vlaho- 


face locuitorilor 


254 MITROPOLITUL ANDREI citat A—APOSTOL MĂRGĂRIT a SCOLILE ROMANII DE PESTE DUNARE, 


afa 


ED CETE, RES 


Clisura şi insfirşit deschide o școală de limba 
Romănă, 

Abia ea s'a deschis şi s'a iwplut. Agenţii 
Panelenismului puserč intrige incontra el; 
Archiereul din Castoria amenință cu escomu- 
nicațiunca; speriară pe cei saraci; bătură fe- . 
ciorii; 
calul d-lui Mărgărit ar fi fost mai larg, şcoala, 
comunală, ar fi remas deșartă, şi profesorii, ve- 
niți din Atena, ar fi trebuit să se intoarcă 
a casă-le. 

„Pentru ce vrei să merg la școala greacă, 
zicea un copil tatălui seu? tu nu ești Grec, 
mama nu este Greacă; acasă nu vorbim gre- 
cește; aici toţi sunt Români, la școala comu- 


dar nimic wau putut face; şi dacă lo- 


nală nu trebuea să se înveţe limba greacă, ci cea 
romănă. ÎnGrecia wau școale romăne; pentru 
ce avem noi aici greceşti? în loc să merg a 
invăţa o limbă pe care tu însuși nu o ştii bine, 
şi nici că-i trebuință să o știi mai bine, la- 
sa-mă să urmez la o şcoală, unde se invaţă 
a ceti şi a scrie aceea pe eare m'aţi invěțat. 
Cu căt mai iute voia fi şti a ceti şi a scrie, a 
calcula, cu atăt mai curănd voiu merge să-mi 
scot pănea; cănd voin fi departe de-aici vë voiu 
scrie româneşte; mă veţi înțelege mai bine, 
şi, tie depăitaţi, vom fi ca in familie.“ 
Acesta este respunsul ce dede un mic Vla- 
ho-Clisurean tatălui seu, Uu altul zicea ta- 


tălui seu: „Ce-mi trebue să iînvăt o limbă 
(cea, elenă), care nr se mai vorbeşte in vre-o 
tară? Cutare și cutare a mers la Atena; i-am 
intrebat dacă se vorbeşte ăncă acolo, ca De- 
Plutare, 


şi mi-a respuns că nu. Probă, că Grecii chiar 


mostene, Tucidide, Xenofon, Omer 


nu stimează mult această limbă, este că au 


părăsit-o; cutare şi cutare mi-a zis asemenea, 


că mulți Greci vorbesc bine franţuzeşte, ita- 


jieneşte şi nemţeşte; căţi-va ştiu chiar limba 
Angleză, şi cea Rusă. Ar fi invăţat ei aceste 
limbi, dacă ele war fi necesare cănd cine-va 
călătorește, cănd face comereiu, cănd vrea să 
citească ziare? In curënd voiu merge la Vi- 
ena sau la Lipsca şi voiu avè necesitate să 
vorbesc nemțeşte sau franțuzeşte, la ce-mi va 
serv] elenica, cu eare ne tortură...? Toţi a- 
ceşti profesori de elenica nu vreau binele nos- 
tru, ci numai paralele noastre.“ Așa dar d. 
A. Mărgărit mavea trebuință a se apara in 
contra lui Simota, a archiereului şi a patri- 
archului Sofronie. . Chiar feciorii făceau apo- 
Jogia sa şi in adevăr ei aduceau cuvinte la 
care nimine nu putea să respundă ceva. Cu 
toate astea ănsă este o observațiune impor- 
tantă, pe care nu o făceau feciorii, dar pe care 
călătoriile şi practica, lucrurilor au făcut; po 
căţi-va părinți de familie să o inveţe. 

„Am văzut Europa, zicea unul dintr'Enşii 
şi pretutindenea am observat că prima edu- 
cațiune se dă in limba maternă, sub acest ra- 
port fac in Rusia ceea ce fac in Germania, 
in Francia, in Anglia, in Italia; studiul lim- 
belor străine vine mai pe urmă; căt despre 
lecţiuni de limbele moarte: slavă, latină şi 
greacă, se dau feciorilor de bune familii nu- 
mai in colegii, licee şi universităţi, pe cănd 
noi aici facem din acest netolositor studiu o 
afacere capitală, şi lucru de mirare! noi le 
impunem la feciori, care sunt destinaţi să fie 
precum suntem chiar noi toţi, băcani, croitori, 
păoari, chiragii, cismari, măcelari, hangii etc. 

Suntem atăt de proşti, noi in Vlaho. Clisura 
şi aliurea, să procedem.de tot incontra, decum 


proced popoarele cele mari ale lumei? de tot 


incontra, de cum proced chiar Grecii? căci 
insfirsit prin ce incepe educațiunea feciorilor 





E Pg Da ATI TED DEEE PIETII IT E DT TI RER A DIETE TERTI TD RETEA E, TED E D EN AED DT E E E ELE DE TD EL E A CAR 


chiar in Grecia? Prin limba maternă. In Ger- 
mania, in Francia, in Angletara şi aliurea, fe- 
ciorii cunosc lectura, scrierea, catechismul, js- 
toria sacră, istoria națională, aritmetica şi geo- 
grafia la o etate, cănd ai noștri wau inceput 
chiar, de unde vine aceasta? din aceea că pe 
acolo incep prin o limbă, ce feciorii au in- 
văţat-o deja in familie. 

„Acolo un fecior intro lună ştie a ceti, in 
trei luni a scrie; și fiindcă inţelege ceea ce 
ceteşte, či pune de invaţă științele necesare 
astfel, incăt după doi ani educaţiunea unui fe- 
cior din popor este complectă. La noi din 
contra feciorul nu invață nimic, dacă nu ştie 
limba greacă vulgară; şi ca să o cunoască, 
puţin, trebue la această etate cel puţin cinci 
sau șase ani, adecă de două ori mai mult timp, 
decăt cere aliurea o bună primă educațiune. 
Cu modul acesta aliurea sfirşesc, pe cănd noi 
aici incepem. 

Se věd in adevăr in Francia, in Anglia, in 
Germania, familii, care invață feciorii lor limbi 
străine; dar mai ănt&i aceste sunt familii de 
zece, cincisprezece şi douăzeci de ori mai a- 
vute decăt Simota al nostru; apoi institutorii 
şi institutricele şed in familie. Aşa dar ju- 
căndu-se, rizănd, primblăndu-se,  institutorii 
invață pe micii feciori limbi străine. 

„In Vlaho-Clisura noi nu putem negreșit, 
să facem așa, pentrucă noi trăim cu zioa. Dar 
in loc de un Tarsana (galeria) unde feciorii 
noştri sunt ca nişte condemnaţi, nam put 
avè o adevărată școală? in loc de un Ciaușu 
mojic, nam pute avè nişte adevăraţi institu- 
tori? in loc de o neplăcută logomachie greacă 
mam pută avè o adevărată educaţiune? in loc 
de a vrea să fim Eleni, n'am face mai bine 
să, reminem Români ?“ 





CUTII IT Pa PD PP TATAEE DI Doi IE IEI i 


21) Archiereul de Ghiorgea anunță în Vla- 
ho-Clisura un nou vesbel al Pairiarcului 
Grec incontra d-lui Apostol Mărgărit. 

Anul 1868 a fost destul de pacinie. 
persoane, să zicem, trei Clisureni intrigară cu 
toate astea căt le-a fost cu putință incontra 
d-lui Apostol Mărgărit. Dară intrigele lor in- 
treținură discuţiunea in Vlaho-Clisura, şi a- 
ceastă discuţiune pacifică, respăndind ideile 
cuprinse in capitulul precedent, a făcut să se 
vadă mai clar avantajele invâțămăntalui dat 
in limba maternă. Din contra inconvenientele 
unei educaţiuni elenisatrice părură cu atăt mai 
grave, cu căt relațiunile politice intre Grecia 
şi Imperiul Otoman deveneau pe fie care zi 
mai puțin amicale. 

Discuţiunile școlare pe de-o parte, chestiu- 
nea Cretei pe de alta, au fost pe deplin fa- 
vorabile școalei d-lui A. Mărgărit. Nu se poate 
zice chiar că patriarchul grec spera pentru 
un moment că va să vadă peste puţin Ma- 
cedonia unită cu Grecia, şi că n'a aflat-o cu 
cale a se ocupa aşa de mult de o școală, pe 
care un ordin venit din Atena ar fi trăntit o 
numai decăt jos? 


Trei 


Patriarchul grec ănsă avù un moment spe- 
ranța de a vedè Macedonia să treacă la Gre- 
cia, reveni apoi din ilusiunea sa şi se puse 
eară la lucru Ştirea despre nouele mesuri lu- 
ate la patriarcat incontra d-nului A. Măr- 
gărit, i-a venit acestuia pe la Martie 1869 
prin archiereul de Ghiorgea (Coritaş.) Acest 
archiereu fusese membru in sf. Sinod al Pa- 
triarcatului grec, şi acum se intorcea in e- 
parchia sa. 

Ajungănd sin”: Vlaho-Clisura, Prea Sf. Sa 
depuse la Sf. Sa Papa-Georgiu, epitrop al ar- 
chiereului de Castoria. Prelatul fanariot abia 


APOSTOL MARGARIT ȘI ROOIALE 


| 
i 
| 
| 


| 


ROMANE LAR. LRR 





E a a TE AIE TED TEI IE DIO a na oa 


puse piciorul pe pământ şi adresă următoarea, 
intrebare la d-nul Tuliu Tacit, al doile in- 
vățător al şcoalei romăne, care locuea in ace- 
eaşi casă cu Popa- Georgiu, ruda sa, şi pe care 
archiereul de Ghiorgea Pa luat drept un Cli- 
surean partisan al panelenismului: „Apostol 
este aici ?“—Care Apostol? intrebâ d. Tacit, 
—,„ Dasealul.“— Da, are şi şcoală. —Cum, şcoa- 
lä!—Da, respunse, şi atăţia elevi, căți či in- 
cape in şcoală.“—Dară i-a permite Aghios 
Castorias (Nichiforos)? Aceasta nu o ştiu.— 
Dară nu trebue să i-o permită. Apoi eu merg 
in Castoria; či voiu vorbi; şi de nu va ġonì 
pe A. Mărgărit din eparchia sa, va fi gonit 
el insuși, Patriarchul ecumenic nu vrea ab- 
solut ca Apostol să remănă aici, deja el a, 
făcut demarşuri pe lingă Sbl. Poartă ca să-l 
cxileze. Preste puţin vor veni din Salonic doi 
gendarmi călări să-l ridice de aici impreună 
cu familia sa.“ 

Aceste sunt principalele pasage ale intreţi- 
nerii, ce avù archiereul de Ghiorgea pe la 
Martie 1869 cu d. Tuliu Tacit, după relata- 
rea ce acesta a făcut indată d-lui A. Mărgărit 
colegul seu. Dară inainte de a trece peste a- 
ceasta, să insemnăm un lucru. Pe timpul, cănd 
patriarchul grec stăruea ăncă pe lăngă gu- 
vernul imperial ca să alunge pe A. Mărgărit 
din Vlaho-Clisura, un mare numer de familii, 
ca să nu zic comuna întreagă, adresau o pe- 
tițiune cătră efori, cerând ca acest onorabil 
institutor să meargă să predee limba romănă 
in şcoala comunală. Această coincidență me- 
rită a fi notată. Aşa, de bine probează că pa- 
triarchul grec, cerănd de la S. Poarta esilul 
d-lui A. Mărgărit, se inspira de alte interese, 
decăt de acele ale Clisurenilor. Care erau a- 
ceste interese? Negreșit ale panelenismului. 


A ID Nam pe 











12) Caimacamul par-interim din Castoria 
chiamă pe d. A. Mărgărit. —Curioase des- 
bateri între d-nii A. Mărgărit şi Archie- 
reul in presența Megilisuluii. 

Să urmăm. După convorbirea archiereului 
de Ghiorgea cu d. Tuliu Tacit, d. A. Măr- 
gărit nu se putea indoi că peste puţin era să 
fie eară persecutat. Scrise dară despre aceasta, 
consulului Austriac in Mănăstir, şi consulul 
ceră un ordin de la Mutesariful (Prefectul) in 
favoarea protejatului seu. Dară ordinul ajunse 
in Vlaho-Clisura, tocmai după plecarea cai- 
macamului de Castoria, Eleni-Efendi, pentru 
Casandra. Se zice că caimacamul nu prea era 
favorabil pentru Archiereul Nichiforos şi că a 
fost permutat chiar după cererea, patriarchului 
grec, in faţa măsurelor pe ascuns luate de Sf. 
Sinod şi de Adunarea Naţională contra școa- 
Jelor romăne şi mai cu samă in contra celei 
din Vlaho-Clisura. 

In adevăr, indată după plecarea, caimaca- 
mului, guvernatorul par interim, a cliemat pe 
d. A. Mărgărit in Castoria. Aşa dară d. A. 
Mărgărit se prezentă la Megilis la '"/ Aprilie 
1869, şi abia a șezut și desbaterile incepură: 
Pentru ce m'aţi adus, zice d. A. Mărgărit gu- 
vernatorului par interim, ce vreţi? — Nu vă 
cer eu, ci Despoti-Efendi (archiereul) care este 
aici — Adresăndu-se către archiereu: „Ei bine 
Despoti-efendi, ce vreţi? li zice d. Apostol 
Mărgărit.—Să plecaţi din eparchia mea. — 
Pentru care motive?—N'am să le spun ţie.— 
Cum, vreţi să plec şi nu vreţi să-mi spuneţi 
causa? eaca un lucruicam ciudat. —Cindat sau 
nu, sunt stăpăn peste eparchia mea, şi nu 
vreu să gedeţi intrënsa—-Stäpän peste epar- 


A x 


chia voastră | să ne caplicim Despoti- 


efendi!“ 


apoi 


PRR i a ini ii ii 


y Adia aaa EUA ADATA Aa A AAR AAF În Asau baid 





II II DIDI pe 


„In Castoria este o eparchie, o mărturisesc 
dară nu este şi o Caza (district)? eu văd aici 
un archiereu, dară văd asemenea şi un cai- 
macam, un mufti, un megilis. Sf. Voastră, imi 
ziceţi: „pleacă din Cazaoa noastră. „Sf. Voas- 
tră representaţi aici pe patriarchul grec, eară 
acești domni repre:intă pe Sultanul. Socotiţi 
pe Sultanul pentru nimic, pe caimacamul pen- 
tru nimic, pe muftil pentru nimic, megilisul 
pentru nimic?“—Dară este chestiunea despre 
şcoale, respunse d. Nichiforos, eară şcoalele de- 
pind numai de la mine, și nu vreu ca tu să 
predai lecţii in eparchia mea.—Școalele depind 
numai de la mine! apoi dacă toţi archiereii 
vorbesc aşa, respunse d-nul A. Mărgărit, toţi 
rabinii aşa, toți Imamii (religioşi Turci) aşa, 
ce se face cu Savfet Pașa, ministriul instruc- 
ţiuni publice, ce se face cu ministeriul seu, 
ministeriu cu toate acestea creat de M. Sa 
Sultanul?  Ziceţi: școalele depind numai de 
mine! mărturisiți dară că-l socotiți pentru ni- 
mic; şi nu numai pe el, ci ăncă, fără să eşim 
de aici, pe caimacamul, pe muftil, megilisul 
din Castoria; căci ei trebue să impedece tur- 
burările in şcoală ca şi in Cearşiu (piaţă). 

„ Caimacamul, muftiul, megilisul, continuă 
d-nul A. Mărgărit, poate că nu cunosc causa 
pentru care mă persecutați și pretindeţi a-i 
esclude din supravegherea şcoalelor; dar o 
ştiu eu și o voiu spune aici inaintea megili- 
sului intreg: ca să faceți din şcoale un in- 
strument de propagandă elen'sătoare, In Vla- 
ho-Ciisura spre esemplu toţi locuitorii sunt 
Romăni. Așa dară limba romiină trebue să 
invete cine-va; şi su toate acestea nu lăsaţi 


si, ge înveţe decăt limba greacă. Pentru ce 
asa? negreşit ca să elenisaţi țara şi să adu- 


ceti încarcătari Bultonului,-—Atunei pentru ce 


388 


Do RI E IE e n 





mě opriţi şi më faceţi să-mi perd timpul in 
alergări, eu care invěț pe feciori nu o limbă 
străină, ci propriul lor idiom (limba romănă)? 

„Bine voiţi asemenea a recunoaște, Despoti- 
Efendi, adause d. A. Mărgărit, că inainte de 
a preda limba română eram iubit de voi. Vor- 
bele nu vă erau indestule ca să mă incarcaţi de 
laude; in ori ce circonstanță mě lăudaţi, mă 
apăraţi, mě lingușeaţi. Cănd mě presentai in 
Vlaho-Clisura n'aveam din partea voastră o 
scrisoare de recomendațiune? după ce Sănţia 


"+ Woastră m'aţi adus in această comună, acum 


vreţi să mă faceţi să plec? Ce cuvânt aveţi 
ca să faceţi una ca aceasta? conduita mea a 
fost in totdeauna regulată şi onestă: familia 
mea, este modelul onestităţii in Vlaho Clisura; 
Care? invăţă- 
măntul meu; odinioară predam limba greacă şi 
mă iubeaţi peste măsură; astăzi predau limba 
romănă, limba, locului, şi mă uriţi grozav. Ca- 


un singur lucru sa schimbat. 


usa urei voastre, amenințărilor voastre, mano- 
perilor voastre persecutorie, este dară invăță- 
měntul meu. Acest inve&țămănt vatămă propà- 
ganda elenisătoare, și pentru aceea vreţi să 
më goniți din Vlaho-Clisura. Eaca dară se- 
cretul!“ 

La aceste din urmă cuvinte caimacamul 
par interim observă că o mai lungă discuţiune 
era inutilă; că d. A. Mărgărit se poate in- 
toarce la școala sa, și că era să trimită con- 
form ordinului mutesarifului să, li iee informa- 
țiuni in Vlaho-Clisura. Dară inainte de a pleca 
din megilis d. A. Mărgărit roagă pe muftiul 
să arunce o căutătură de ocliu pe stempla 
censurei din Constantinopole, ce era pe căr- 
ţile întrebuințate in şcoala sa. Dacă este aşa, 
respunze muftiul, nimine nu vë poate opri de 
a urma cu școala, 


DE III 





APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ACOLALE ROMĂNA DE PESTE DUNĂRE. 


an Ea man e ta a ae = 


a a e TS DEI PI ET TE Dita 





13) Gavoyani, secretarul Archiereului vine in 
Vlaho-Clisura.— Petiţiumea sa. — Subsemnă- 
turile— Păyinţii elevilor d. A. Mărgărit. 
Trei Paneleniști respăndiseră sgomotul că 

d. A. Mărgărit nu se mai intoarce. Cănd lau 

văzut că se intoarse și au aflat resultatul că- 

lătoriei sale, fie care veni să-i ofere feciorii 

sei. Din lipsa de local, d-nul A. Mărgărit n'a 

primit, decăt vre o douezeci dară a luat më- 

sură ca să satisfacă căt se putea mai curčnd 
dorințele părinţilor. 

Inspăimăntat de ceea ce se petrecea, ar- 
chiereul de Castoria trămise pe secretarul seu 
Gavoyani cu toată graba. 
la **/, Iunie şi se intoarce la ?%/; a șezut, 


Secretarul ajunge 


i dară trei zile in Vlaho-Clisura. Eacă in doue 


vorbe ceea ce a făcut el in trei mari zile: 
1) se asociază cu trei sau patru partisani prin- 
cipali ai Marei-idei; 2) face el insuși o pe- 
tițiune in contra d-lui A. Mărgărit; 3) o duce 


“din prăvălie in prăvălie, din casă in casă, a- 


menințănd cu escomunicațiunea pe ori cine 
War subsemna- 0. 

Vrea acum cine-va să ştie căte subsemnă- 
turi a smuls? mai puţin de cincizeci, intre 
care şi ale celor opt preoți. Cincizeci de 
subsemnături intr'o comună de 800 familii ar 
fi cea mai ruşinoasă perdere (echec) dară asta 
nu este totul. Petiţiunea zicea spre exemplu, - 
sau mai bine acesta či era ințelesul:. „că la 
intoarcerea sa din Castoria, d. A. Mărgărit 
injurase pe archiereu și defăimase religiunea 
ortodoxă,“ și cetățenii atestau că auziseră blas- 
femările. Dar, pe timpul acela mulți dintre cei 
ce au subsemnat, erau ăncă la bălciul din Gre- 
bene (de la '/,, Maiu pănă la 2%/, Iuuie,) 
şi fiindcă distanţa dintre Grebene şi Vlaho- 
Clisura este aproape de done zile, va credo 





„APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMÄNE DE PESTE DUNĂRE, 


see RI E ED DC S a TI E PE E 





cine-va fără indocală că cei ce au subsemnat 
pu puteau să audă ceea ce zicea d. A. Măr- 
garit, şi chiar de ar fi avut urechi de o sută 
de ori mai lungi decăt ale unui asin. 

Se mai poate mira acum cine-va că mai 
mulţi de treizeci. din cei ce sabsemnaseră pro- 
testau in contra acestei petițiuni. D. Alesandru 
Biallo s. e. zicea d-nului consul austriac la 
Mănăstir, că el subsemnase numai după au- 
zirea (oui-dire) lui I. Simota, inimie implacabil 
al d-lui A. Mărgărit. Doi preoţi Popa Vasilie 
şi Popa Sofronie nu consimţiră a subsemna, 
decăt după ce au venit la d. A. Mărgărit să-i 
spună violenţa, căreia erau victime din partea 
secretarului episcopal, şi posițiunea, in care 
era să ajungă, dacă nu făceau o nedreptate 
„Subsemnaţi amicii mei, sub- 
doue sub- 


incontra lui: 
semnaţi, le zise d. A. Mărgărit; 
semnături mai mult sau mai puţin nu fac nimic.“ 

Cu puţine vorbe, populațiunea nu voise să 
subsemne petiţiurea, minciunoasă făcută de Ga- 
voyani, secretarul archiereului. Ce sa făcut 
atunci prin ordinul Sf. Sale Nichiforos şi al 
celor trei agenţi ai sei? Au pus oameni intre 
care și pe pănarul (brutarul) Tarţa, care ar- 
maţi cu ciomege groase opreau pe feciori de 
a merge la şcoala romănă, apoi fiindcă mau 
reuşit cu acest mijloc, -inchise şcoala comunală 
spre a intărăta populațiunea și a inculpa pe 
d. A, Mărgărit. 

Dar fiindeă această misură produse un efect 
cu totul contrariu, la cel co sperau panele- 
niştii, se grăbirt ds a redeschide gcosla; ehiz- 
„mată pe d. A, Märgärit inaintea nuui fel de 
Vlaho- 


ie și-l silică să plece din 
hi 
k: 


Clisura.  Dară 


2 SgONI tul 


cenu la Popp Bimotană, părinții şi 


tutoriii elevilor d-lui A. Mărgărit alorgară čt 


color co se petro- - 


toții: cdu- 
cațiunea lor priveşte pe noi; aceasta este treaba 
noastră, eară nu a voastră. Voi sunteți liberi 


„feciorii sunt ai noştri, ziseră ci; 


de a nu incredința pe feciorii voştri la d-nul 
Apostol Märgărit. Căt pentra noi, prin con- 
tract i-am ineredințat pe ai noştri, şi nu vrem 
alt institutor. După aceasta il iau pe d-nul 
A. Mărgărit şi-l duc la școala, sa, 


14) D. A. Mărgărit permută școala sa în alt 
local.—1 se trămit trei Albanesi.—Caima- 
camul îl chiamă în Castoria.— Archiereul 
fuge din Megilis. 


Fiindcă in şcoala d-lui A. Mărgărit nu in- 
căpea mai mult de 50 elevi, a trebuit, după 
indemnul părinţilor şi al mamelor, să-și pro- 
cure un local mai mare. Dară abia s'a aşezat 
şi eacă trei Albanezi inarmaţi veniră să-l con- 

I. Simota și cu alţi doi či 
vederea, acestor trei oameni 
inarmați, elevii cei mai mari se armează cu 
pietre, o luptă era eminentă, dacă d-nul A. 
Mărgărit nu oprea braţele elevilor și nu go- 
nea pe cei trei Albanezi. 

„Voi maveţi drept, le zise, să intraţi fără 
voie intro casă, şi mai vărtos in acea a unui 
supus străin. Cei ce vă trămit ştiu că mai 
pre sus de ei şi de mine sunt autorităţile im- 
periale. Dacă au a se plănge de mine, wau 
decăt să so adrosezo la ele, sunt gata a res- 
punde, căt pentru voi vă zic să plecaţi numai 
decăt,“ 

Dificultăţile, ce sc iviră cu ocasiunea nou- 
lui local, proveniră din aceea, că proprietarul 
ge sfla în Romănia, şi că procuratorul seu in- 
chiriase casele, fără a avè procura in bună 


eguli. Simota pretindea că în asemenea cir- 
35 


stringă a pleca. 
trămiseră. La 


IV 











constanțe numai Demogerondia (consiliul bë- 
trănilor) putea inchiria acest local. Aceste pre- 
tenţiuni erau şi ilegale și tiranice. Dară ca 
să scape, d-nul A. Mărgărit inchiriă un alt 
local. Și aici ăncă, prin instigaţunea archie- 
reului grec, supărau mereu pe institutorul ro- 
măn, De la intoarcerea secretarulai seu, d-nul 
Nichiforos scrisese de doue ori la efori, plăn- 
găndu-se că multe li s'au promis şi nimic nu 
sa făcut. 

Fapta ce am narat se petrecuse la “/g 
Iunie. Şease zile după aceasta ('%/,; Iunie), I 
Simota și alți trei membri ai demogerondiei, 
mergănd in Castoria, unde caimacamul aduna 
pe diferiţii capi ai comunelor, aduse archie- 
reului petiţiunea făcută de secretarul seu, nici 
o subsemnătură nu se mai adăogase intr'&nsa. 
Din contra numărul elevilor d-lui A Mărgărit 
se suise de la 50 la 90. 

Și lucru ciudat, cea mai mare parte dintre 
nouii elevi erau fii ai celor ce subsemnaseră 
suszisa potițiune.  Cănd d. A. Mărgărit zise 
la mulți dintr'ănşii: Nu trebue să-mi daţi fe- 
ciorii d-voastre care a-ţi subsemnat petițiunea, 


incontra mea.*—-Tocmai pentru aceasta vă-i 


aducem, respundeau; pentrucă dorim să pro- 
testăm in contra minciunilor, ce secretarul e- 
„piscopal şi I. Simota ne-au pus să subsemnăm, 
Archiereul ne-a luat subsemnătura, d-voastră 
luaţi feciorii noştri, ca să nu cuteze a o pre- 
senta la mepilis,“ 

Dară d, Nichiforos wa presentat-o fa mö- 
gilis, ci la noul caimacam; eari caimacamul 
indată a chemat pe d-nul A. Mărgărit. Cind 
acesta ajunse la Castoria, archiereul fa cho- 
mat ca să se deslușească cu dënsul, Darl in- 
dată ce d, Nichiforos vëzù pe acuzatul seu, 
lud fuga: „Pentru ce fugi, Despotiefendi, îi 


| 
| 


APOSTOL MARGARIT ȘI ŞCOLILE ROMANE DE PESTE DUNĂRE 


Da o DT LT ii TD A e a e SR EI IT IT E II e L 





zise caimacamul; Sf. Voastră vaţi plăns in 
desluşiți-vă dară 


Archiereul ănsă nu băgâ 


contra dascalului Apostol; 
acum ce este aici.“ 
de loc in samă această invitaţie şi fugi. Vë- 
zěnd aceasta, caimacamul zise d-lui A. Măr- 
gărit: „Intoarce-te la şcoala ta, megilisul iși 
va face datoria.“ D. A. Mărgărit se intoarse 
dară la '%/g Iunie 1869. 


15) Panelenistii corump pe trămişii megilisu- 

lui. — Petițiunea din partea părinților elevilor 

d-lui A. Mărgărit cătră Caimacam.—Compa- 
rațiune inire cele doue peiițiuni. 


Cu toate acestea trebuea să respundă la 
ordinul ce d. A. Mărgărit dedesă caimacamu- 
lui din partea mutesarifului, şi de aceea tră- 
miseră doi membri din megilis: un ture (Se- 
lim-efendi, ex-caimacam par-interim) şi un grec 
(Draşea, fratele d-lui Damiano Draşea, pro- 
fesor de anatomie la universitatea din Atena) 
in Vlaho-Clisura spre a asemăna toate lucru- 
rile. Aflănd aceasta, paneleniștii făcură o con- 
tribuțiune in public, care se ridică la suma 
de patruzeci (40) de lire turcești. 

Pentru care scop o făcurë? ca să cumpere 
pe trămişii megilisului ceea ce se şi intămplă. 
Căci in loc de a esamina causele plăugerii, 
ce år fi putut avè in contra d-lui A. Mărgărit 
ei se mărginirë numai intru a intreba pe cei 
ce subsemnarë petiținnea episcopală dacă in 
adevăr erau subsemnăturile lor, şi refasară do 
a primi ori ce mărturie, fie din partea acestora, 
fie din partea celorlalți, Insusi d. A. Bialo de 
abia avù timp să zică, că el m'auzise nimic 
cu propriile sale urechi şi că crezuse după 
spunerea lui Enachi Simota, 

După terminarea verificațiunii subsemnätu» 





f 
|- 
f 
E 
| 
~ 
: 
| 
| 





Plantă 


relor, cei doi membri ai megilisului se si- 


lirë a face pe d. A. Mărgărit să plece, lucru 


cu care nu erau insărcinați, şi fiindvă nu reu- 
şiră, li ziseră „Să veniți in Castoria.“ D. A. 
Mărgărit nu cerea alta, decăt să meargă să 
spună caimacamului faptele defaimâbile ale 
celor doi comisari, şi plecă cu dănşii. După 
ce-l ascultă cu atenţiune caimacamul zise: 
„măne este tatil (serbătoare), dară Sămbătă 
va esamina megilisul această afacere şi să te 
presinţi. “ Cu toate acestea Sămbătă se ocupă 
numai de afacerea căilor. 

Pentru aceasta, la finirea şedinţei d. Apostol 
Mărgărit zise caimacamului: „eu am nonezeci 
de levi, acești feciori mi sau incredintat prin 
contract şi nu pot să-i las prin cale, apoi d- 
voastră ințelegeţi bine că aceste alergări re- 
peţite şi aceste absenţe prelungite intră in so- 
coteaia archicreului şi a paneliștilor sei, care 
vor prin acest mod să-mi ruineze şcoala, să 
desgusteze pe elevii mei şi să descurajeze pe 
părinţii lor. Aşa dară eu plec.—Așteaptă res- 


puuse caimacamul, poimăne (luni) megilisul se 


va ocupa cu afacerea ta.—Nu pot să aştept, 
infine d-voastră ştiţi că mutesariful numai in- 
formaţiuni vă cere; mai ştiţi asemenea că cci 
doi comisari mau vrut să iee nici una, şi toc- 
mai pentrucă ei wau vrut să asculte pe ni- 
minea, de aceea părinţii elevilor mei fac acum 
o petițiune cătră d-voastră in favoarea mea. 
—Se face dară o altă petiţiune?—Da, şi un 
mare număr de părinți o subsemnaseră deja, 
cănd noi am plecat —FEi bine! pleacă şi adă- 
mi-o indată ce va fi subserisă, le voiu trămite 
D. A. Mărgărit 
pleacă cu:ă, dar in urmă fiind indispus, o tră- 


pe amăndoue la mutesariful. 


mise caimacamului prin un fogea al seu ture. 
Căte-va zile după aceasta trămise doue copii | 


_ APOSTOL MĂRGĂRI? ȘI ȘOOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE, 


II RTT DEI III DI DR IRT DR ID DIR DE 3 


| 
| 


271 


i 





după ea: in turcește și greceşte, la consulul 

austriac in Mănăstir. Eată cuprinsul ei: 
Domnule caimacam- şi voi onorați membri 

ai megilisului administrativ al Cazalei Castoria,! 

„Subsemnaţii locuitori ai Vlaho-Clisurei şi 
părinţi de familie vă informăm prin aceasta, 
că in toate raporturile suntem mulțămiţi de 
iastitutorele A. Mărgărit, căruia din libera 
noastră voință am încredinţat feciori noştri. 

„Pe de altă parte vedem cu mare părere 
de rău, că căţi-va concetăţeni ai noștri, care 
nici că trămit pe feciorii lor la el, abusează, 
de numele comunei spre a turbura pe acest - 
onorabil institutor. Prin absenţele ce-l fac să 
facă, ei aduc totdeodată mare pagubă fecio- 
rilor noştri; pentrucă nu vrem să-i inveţe alt 
institator. 

„Aşa dară vă rugăm a crede, că prin pe- 
dicele şi supărările aduse institutorului nostru 
se face mare nedreptate feciorilor noştri, şi 
vě rugăm ferbinte să nu mai toleraţi această 
pagubă. Să nu permiteţi ca capriciul cător-va, 
concetăţeni să amestece numele comunei intr'o 
afacere, care priveşte pe feciorii noştri şi pe 
să lese 
pe institutorul nostru a-şi căta de treabă, pre- 
cum noi lăsăm pe institutorii altora a-şi căuta 
de a lor. Rugăndu-vă să bine voiţi a constata, 
esactitudinea, celor ce am zis, ne supunem la 


institutorul, la care i-am incredinţat, 


ordinele d-voastre prea umili servitori. 
(Urmează, subsemnăturile in număr de 63). 
Vlaho-Clisura 26 Iunie (s. v) 1869. 


Acum o observaţinne asupra acestei peti- 
țiuni: numărul subsemnăturilor ce se văd intr- 
čnsa este de șesezecișitrei (63), din contra 
in petițiunca paneleniștilor nu se văd decăt 
cincizeci (50). Subsemnăturele acestei din urmă 


8v2 APOSTOL MĂRGĂRII ŞI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE. 


PIERO A RR CDI e CD DETIN DIDI TO ATI ID DEEE Da LI 3 a DEI RDI TDI TIR 0 TOI CE POT IAD TEI DIR 2 STR III = 


fură obţinute prin rogaţiuri și amenințări de 
escomunicațiuae, Subsemnăturile celei de'ntăi 
se puseră de bună voie. Secretarul archicreu- 
lui şi Simota puseră de cerșiră din prăvălie 
in prăvălie şi din casă in casă subsemnăturele 
petițiunii lor. N'a fost tot aşa, şi cu petițiunea 
in favoarea d-lui A. Mărgărit, fie care işi puse 
subsomnătura de bună voe. 

Cu un cuvănt mai bine de o jumătate diu 
acei, de la care secretarul şi Simota smul- 
seră subsemnăturele, protestară aducănd pe 
feciorii lor la d. A. Mărgărit, pe căt timp nici 
una din subsemnăturile in favoarea d-lui A. 
Mărgărit nu fù protestată, Ce e mai malt, un 
mens mai tărziu elevii acestuia erau in numer 
de 120 adecă căți puteau incăpè in școala sa, 
pe cănd in şcoala elenă nu erau nici 70. 


16) Onorabilul Consul austriac din Mănăstir 
calomniat din causa d-lui A. Mărgârit de oare 
cine din cabinetul politic al lui Sabri-Pașa. 

In cursul menşilor Iulie, August, Septembre, 
Octombre 1869, nu se petrece ceva așa de 
extraordinar; nu fă tot așa și in luna, lui No- 
embre. Și fiindcă presența consulului austriac 
la Mănăstir era un serios obstacol la succe- 
sele persecuțiunilor indreptate contra d-lui A. 
Mărgărit, se apucară de el. Eaca dară că de 
odată Onor. consul primeşte din Salonic o in- 
spăimăntătoare depeşă: „Sabri-Paşa se plănse 
la consulul general al Austro-Ungariei, că a- 
cela din Mănăstir impedecă fără vre un drept 
pe mutezariful Ahmet-Paşa de a esila pe A. 
Mărgărit...“ E 

Inspăimăntat de astfel de mustrări, consulul 
Austro-Ungariei merge la mutesariful şi i cere 
esplicațiani: „Cănd mi-aţi cerut, či zice, esi- 


larea lui A, Mărgărit, institutor în Vlaho-Cli- 
sura? — Hiciodată, respunse mutesariful, nu 
vam ficat vre-o astfel de cerere, numni in- 
formațiuni vam cerut intro zi asupra nașterii 
lui A. Mărgărit, şi mi-aţi dat, aceasta este 
tot.—Nimie alta! şi cu toate acestea eaca plăn- . 
gerile adresate incontra mea la consulul nos- 
tru general din partea lui Sabri-Paşa.—Este 
greşală, respunse mutesariful.—Dară de ce a- 
semenea, greşele ?— Yangliș Zarar yoc (greşala, 
nu face nimic), 

Mutesariful dară nu văză in aceasta decăt 
o greșală; şi fireşte in față cu Sabri-Paşa el 
nu putea in adevăr să vadă in aceasta alt- 
ceva. Dacă ceea ce precede și ceea ce vom vedă 
la vale ne face să vedem in aceasta o intrigă 
reatăcioasă şi invidioasă. Cine este, dacă nu 
autorul cel puţin instrumentul ei? Publicul nu- 
mește pe Costachi-efendi, director al cabine- 
tului politie a lui Sabri-Paşa, ex-secretar al 
patriarcatului grec și amic intim d-lui Nichi- 
foros, inimicul implacabil al d-nului Apostol 
Mărgărit şi al şcoalei sale romăne. Căt pen- 
tru noi, să nu dee Dumnezeu să ne punem 
la căutarea unui astfel de om, fie cine va vrea. 
Ajunge numai că calomnia este reală, că e 
eşită din cabinetul politie a lui Sabri-Pașa și 
că atinge pe un prea onorabil consul al Aus- 
tro- Ungariei, i a 


17) Respunsul d-lui A. Mărgărit la calom- 
niile indreptate inconira lui de cabinetul po- 
lilic al lui Sabri- Pașa. 

Căt pentru d. A. Mărgărit şi el asemenea 
fuse calomniat, și eată cu ce termini respinse 
calomnia inventată incontra lui: 

Domnului Oculi, vice-consul al Austro Un- 
gariei, la Mănăstir. 


- APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI UE ROMÂNE DE PESTA DUNĂRE. 





Vlaho-Clisura ay, Decembre 1969. 


Domnule Consul! 

„Am primit stimabila voastră scrisoare din 
26 Noembre (st. n.) cu No. 358 prin care 
imi faceţi cunoscut comunicațiunea cu data de 
20 Noem. sub No. 580, ce v'a adresat d-nul 
Onapiseh, consul al Austro Ungariei la Salonic, 
spre a vă face comunicațiunea, ce-i adresase 
guvernatorul general din Salonic, Sabri Pașa, 
in privința persoanei şi a profesiunii mele.“ 

„Cu mare mirare věd, d-le consul, că ini- 
micii mei fac recurs la mențiunile cele mai 
grosiere, spre a ajunge scopul lor criminal, 
după ce au incercat gi au epuisat toate mij- 
loacele posibile spre a mă persecuta, şi in 
persoana mea să persecute învățământul limbei 
romăne, eată-i insfirşit că mě acusă de un 
panslavist agitător.* 

„Ce să zic, d-le consul, spre respuns la o aşa, 
evidentă, necugetată şi imprudentă calomnie, pe 
căt timp este de notorietate publică, că eu sunt 
romăn, eară nu bulgar sau slav; -pe căt timp 
toată lumea cunoaşte—chiar calomniatorii mei o 
ştiu—că eu sunt un simplu institutor de limbe, 
eară nu un agent politic sau religios; pe căt 
timp elevii mei toţi fără escepţiune sunt ro- 
măni, părinții lor toți romăni şi nici unul 
dintr'&nșii nu este nici bulgar, nici slav, nici 
rus...; pe căt timp cetatea unde m'am aşezat 
de mult, este curat romănească și nu există, 
macar o singură familie bulgară sau slavă! 

„Afară de aceasta, cu nu ştiu nici ceti, nici 
serie, nici chiar a vorbi bulgăreşte, rusește, 
sau vre o altă limbă slavă. In şcoală mea nu 
se invaţă limba bulgară sau vre un alt idiom 
slav, ci numai limba romănă, franceză, turcă 
şi greacă. Toată viaţa mea, atăt particulară 
căt şi socială, arată că niciodată m'am făcut 


politică şi fiindcă sunt constrins de a vă des- 
chide inima mea, de a vă spune cugetările 
mele cele mai intime, vë declar, d-le consul, 
că în totdeauna am fost și ăncă sunt de pă- 
rere, că trebue a respinge torentele panslavist 
la nordul Europei şi al Asiei și a-i opune cu 
toată puterea desvoltarea intelectuală şi fra- 
ternisarea populaţiunilor creștine și musulmane 
din imperiul otoman.“ 

„Cum dară poate cine-va a mě acusa de 
panslavist? dacă eram slav, dacă ințelegeam 
chiar limba bulgară sau vre un alt idiom de 
origine slavă, acusaţiunea ar fi avut oare care 
temeiu, dară fără ca să fiu slav, fără să pre- 
dau eu insumi sau alt cineva in şcoala mea 
vre o limbă slavă, stabilit acum de patruspre- 
zece ani intro comună, unde nu sunt slavi 
sau bulgari, sau alţii, fără să știu bulgărește, 
nici vre un alt idiom slav, cum se poate să 


mă acuse de panslavist! 


Eparchia Castoriei şi cele vecine sunt, ce 
e drept, compuse in mare parte de bulgari, 
şi aceşti bulgari nu vor să lase a li se im- 
pune invățăm&ntul esclusiv al limbei grece in 
şcoalele lor, ci urmează mişcării generale şi 
actuale a naţiunii lor. Dacă inimicii mei vor 
să-mi atribuc causa acestei mişcări, de ce nu- 
mi atribue asemenea causa tuturor mișcărilor 
fisice: că fac să ploae, să ningă, că ridic fur- 
tunele, tempestele ...? Un asemenea respuns 
nu este in adevăr aşa de convenabil, dar cei 
ce mar fi acusat că am dat mişcarea la bul- 
gari, merită oare un altul?“ 

„Altă dată, d-le consul, lucram pentru so- 
coteala panaleniştilor, pentrucă predam limba, 
greacă, la romăni, pe care archiereul şi ete- 
riile grece nu vor să-i lase a studia limba 
lor maternă, şi pe atunci eram iubit, mult 


274 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI. ŞCOLILE ROMANE DE PESTE DUNĂRE, 





O II 


desmerdat chiar de aceşti archierei şi mai cu 
sumă de acela din Castoria. De cănd ănsă 
predau limba romănă, adecă limba maternă, 
la feciorii romări, ce-mi incredințează părinţii 
şi mamele lor liberi și de bună voia lor, pa- 
neleniştii, cu archiereul de Castoria in capul 
lor, considerănd inv&țămăntul limbei materne 
ca un obstacul serios la grecisarea romănilor, 
nu incetează de a mě persecuta prin tot felul 
de mijloace, şi fiindcă nu mai contribuesc la 
grecisarea romănilor, mă acusă pentru pansla- 
visinu, după ce wau acusat pe rănd una căte 
una, o știți d-le consul, de toate nelegiuirile 
ce a putut fabrica imaginaţinnea lor.“ 

„Căt pentru mine nu më amestec nici cu 
pânslavismu!, nici cu panelenismul, nici de 
vre un fel de propagandă civilă sau religioasă. 
Eu m'am însărcinat prin contract a preda limba 
romănă, francesă, turcă şi chiar greacă la cel 
ce ar vrea, şi aceasta intro cetate locuită nu- 
mai de romăni. Odată insărcinat prin contract, 
mă ocup intru a-mi implini bine datoriile, fără 
să më ocup de ceea ce fac alţii. 

„Pe lăngă acestea mai ştiţi d-le consul, că 
am fost de doue ori chemat la Castoria ca 
să dau socoteală de actele mele, in urma a- 
cusaţiunilor făcute incontra mea de archie- 
reu. Ajungănd acolo, am intrebat pe caima- 
cam cine era acusatorul meu. Este archie- 
reul, imi zise, şi indată se incepi disenţianea 
inaintea megilisului intreg intre archiereu şi 
mine. 

„Archiereul nu vrea ca eu să fac pe pro- 
fesorul. Ei pretindea că trebuca să şed in 
patria mea. Cu alte cuvinte el nu vrea să 
predau acum limba 'romănă, francesă, turcă, 
cu care, cu inalta, sa aprobare, predasem ina- 
iute limba, greacă. 


IT II E IT II Fa 


TE e aere 





Sa Sultanul nu o- 
uneia, din aceste 


„Eu am respuns că M. 
preşte invâțăme&ntul a nici 
limbi, şi dacă Sf. Sa este capul eparchiei, Sul- 
tanul este capul Cazalei. Voi puteţi şti, am 
adaos, ceca ce convine la binele spiritual al 
turmei voastre; dară M. Sa Sultanul știe ase- 
menea ceea ce convine la binele temporal al- 
supuşilor sei. Aşa dar, fiindcă Maj. Sa n'a 
oprit invățămăntul limbei romăne și a celei 
franceze, le voiu preda in viitor ca şi in 
trecut, 
| „Erei săptămăni după aceasta, cară am fost 
"chemat în Castoria. Indată ce am ajuns in- 

: trebăi pe caimacam unde era acusătorul meu. 
Este archiorcul, imi respunse; şi după cererea, 
„mea, îl chemă, îndată să vină. Archereul veni 


“in adevăr, dară indată ce wa văzut, a luat-o 


la fugă. 

„Acestea şi alte le cunoaşteţi foarte bine, 
d-le consul. De doue ori am fost in Mănăstir 
ca să vě esplic posiţiunea mea, cu toate că 
d-voastră nu mă chemarăţi. După aceasta, chiar 
d-voastră aţi cerut informațiuni de la d-nul 
Biallo din Vlaho-Clisura, care este supus aus- 
triac, şi v'aţi convins pe deplin, că conduita 
şi faptele mele nu merită nici o mustrare, cel 
puţin in ochii guvernului austro-ubgaric şi al 
S. Porţi. 

„Fiindcă cunoaşteţi pe deplin toate acestea, 
vë rog d-le consul, să bine voiți a comunica 
d-lui Cnapisch, consulul Austro-Ungariei la 
Salonic ca să cunoască şi d-nealui această a- 
facere de la inceputul seu și ca să discopere 
guvernatorului gencral din Salonie scopul şi 
mobilul adevărat al acelora, ce mă persecută 
pe ascuns şi care, fără ca să mă pot apăra, 
lucrează in ascuns pentru perderea mea. 

„Aş dori ca d-nul Cnapisch să insiste pe 





"APOSTOL MÄRGÄRIT ȘI ŞCOLILE RUMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 275 


Pi DE RI II III 


lăngă Valiul din Salonic, ca acusatorul meu, Era tocmai fabula lupului cu mielul. Dară 
ori cine ar fi, să facă acusaţiunea sa inaintea | ce este fabula aceasta pentru un archiereu 
| 


grec. Fabulă sau nu, se poate conchide din 





` tribunalelor competente, să-și susțină acusaţi- 
unea in fața mea, şi să fie pedepsit conform | aceste doue lucruri, că Costachi efendi pro- 
misese lui Sabri-Pașa să probeze acusaţiunea, 
sa, că cerù proba ei de la d. Nichiforos, și că 
acesta, insoțit de secretarul seu, aleargă iute. 

D. Nichiforos veni dară cu toată graba in 
Vlaho-Clisura, și incontra obiceiului seu șede 


opt pănă la zece zile, neincetat ocupat, el și 





legilor dacă nu probează cu toate formele de- 
lictul ce-mi impută. | 

„Căt pentru mine nu pot înţelege cum ad- 
ministraţiunea otomană dă ascultare la niște 
calomnii vage, la acusaţiuni fără probă, şi cum 
se lasă a fi prinsă de machinaţiunile panaleniste ? 
Şi ăncă mai mult nu pot inţelege cum sar fi 
dat o hotărire in lipsă şi sar esecuta fără 


secretarul seu, a colporta noua lor petițiune 

in contra d-lui A. Mărgărit, şi a indemna pe 

feciori să se retragă de la scoala sa. 
Archiereul şi secretarul seu voiră chiar, mi 


cooperațiunea. consulatului meu. 
„Intre aceste bine-voiţi, d-le consul, a primi 

respectuoasa espresiune a distinsei considera- | se pare, să pună a bate pe d. A. Mărgărit. 
Eată cel puţin ce se vorbea in Vlaho-Clisura 
după plecarea lor (6 Ianuarie 1870). D. Ni- 
chiforos propuuănd aceasta d-nului A. Bica: 
„n'am nici un interes a pune să bată pe acest 
om, ar fi respuns acesta; şi apoi o astfel de 
faptă nu se cuvine nici etății mele, nici ca- 
racterului meu; dară voi, care aveţi interes 
să o faceţi şi sunteţi armaţi cu toeagul păs- 
toral, aţi reuşi mult mai bine decăt ori cine 
altul. Papa Vasile (micul) respinse asemenea 
propunerea, secretarului episcopal: dacă lag 
bate, ar fi respuns, aş fi fără indoeală dat pe 
faţă şi aruncat in inchisoare.—Nu te teme de 
nimic, noi iți ajutăm—Mi-ajutaţi ori nu, eu 
nu vreu să mă pun in astfel de pericole și 

apoi sunt prest..." 
Să trecem mai incolo. Gapi olevi dintai 
d lui A, Mărgărit au putut să facă a go re- 
trage „archioreul şi secretarul seu? vre o 10 
din 120. Zeca elevi din 120 este foarte puţin 
| lucru, cănd ştim că de o parte d, Nichiforos 
amenința cu sscomunicațiunea pe ori ce familio 
| cara dr trămite feciorii sei la şcoula d-nului 


țiuni şi a stimei ce vě port. 
Al d-voastre prea umilit și prea supus ser- 
vitor. Apostol Mărgărit. 


18) D. Nichiforos şi secretarul seu vin cu 

grabă în Vlaho-Olisura.— Constring pe oameni 

a subscrie o nouă petițiune in contra d-nului 

A. Mărgarit.— Ei îndeamnă pe elevii sei să 
se retragă. 


. Respunsul d-lui A. Mărgărit cătră, consulul 
Austriei fă pus in adevăr sub ochii lui Sabri 
Paşa, care fără indoeală trămise afacerea la 
directorul cabinetului seu politic, dară ce sa 
petrecut intre Costachi-efendi și Valiul de o 
parte, intre Costachi-efendi şi d-nul Nichitoros 
de altă parte? Nu cunoastem. Cu toate acesta 
doue lucrari sunt sigure: 1) Sabri-Paşa pärù 
că nu este pe deplin satisticut de respunsul 
făcut de d. A. Mărgărit; 2) archiereal din 
Castovia aleargă la Vlaho-Clisura ca să sab- 
scrie o nouă petițiune, în cars d. A. Märgi- 
rit era calificat ca un turburäior şi agitător, 


at, BI UDL VIA MANGAA PE PUI Dati LUMINII OL LED VUXA GI. 











A. Mărgărit, ear de altă parte secretarul epis- 
copal păndea in drumuri la timpul clasei, şi 
nu lăsa pe elevi să meargă la școala romănă. 
Cumpără chiar un fes la un fecior ca să nu 
meargă de loc, dar feciorul merse după aceasta 
prin altă cale, şi spuse ceea ce i se intăm- 
plase. 


19) Comuna Vlaho-Clisurei desaprobează ina- 
întea megilisului intreg sub-semnăturele, ce 
smulsese d. Nichiforos. 


Intre acestea d. A. Mărgărit aflase de la 
consulul Austriei că Sabri Paşa nu era satis- 
făcut de respunsul seu, şi că scrisese la au- 
torităţile locale, ca să le iee noue informaţiuni. 
Ca să finească odată mai cur&nd mulţi con- 
silieau pe onorabilul institutor romăn să meargă 
in Castoria să intrebe pe caimacamul ce mo- 
tive de plăngere avea guvernul incontra lui; 
peutruce se plăngea de dănsul, şi in ce erau 
vătămătoare faptele sale. 

D-nul A. Mărgărit pleacă dară fără intăr- 
ziere la Castoria, unde este primit de toate 
autorităţile civile cu multă simpatie, intreabă 
pe caimacam, intreabă pe muftiu, intreabă 
cu un cuvânt pe ori cine poate şti ceva; și 
toți či respund că guvernul n'are a-i imputa 
ceva, că nici valiul, nici mutesariful mau ce- 
rut ăncă informaţiuni in privinţa sa, că dacă 
le cer, ei se vor adresa la Comuna Vlaho- 
Clisurei, unde trebue să fle bine cunoscut, 
pentrucă locueşte de cincisprezece ani, 

La 2/44 Ianuarie 1870 se dusese d-nul A. 
Mărgărit in Castoria. Dară, opt zile mai tărziu 
(*%, Ianuarie), optsprezece membri ai comunei 
Vlaho- Clisura, intre alţii şi cei doisprezece mem» 
bri ai Demogerondiei (consiliul .bătrănilor) cu 





primarul (Gogeabaşi) se aflau in megilisul din $ 
Castoria pentru afaceri importante: abusurile 
imputate fostului Gogealaș Stifichi şi asasi- 
natul unui păndar ture. 

Tocmai in momeutul acesta şi ca prin un . 
efect al Provedenţei caimacamul primi o de- 
peşă in privinţa d-lui A, Mărgărit, şi fiindcă 
toate notabilitățile Vlaho-Clisurei sunt inaintea 
lui, či face această intrebare: cunoaşteţi pe 
dascălul A. Mărgărit?—Cum să nu-l cunoaş- 
tem, că locueşte in comuna noastră de 14 sau 
15 ani.—Este om onest?—Da, prea onest, 
prea pacific şi foarte util comunei noastre.“ 

Acest respuns lovi ca trăsnetul pe d. Ni- 
chiforos, care era de față ca membru al me- 
gilisului şi care intreabă in aceşti termeni: 
„atunci pentruce aţi sub-seris petiţiunea, in 
care d. A. Mărgărit este calificat de turbură- 
tor şi intrigant? — Cum aţi subscris, intrebå 
caimacamul la răndul seu, o astfel de petiţi- 
unt? In petițiune ziceţi că Apostol Mărgărit 
este turburător, intrigant, şi aici inaintea me- 
gilisului intreg, ziceţi că este un om onest. 
Ce este asta?“ 

Efendim (domnule), respunse unul dintr'&aşii 
in numele tuturora, in calitatea sa de cap ci- 
vil şi religios al comunei noastre, Despoti- 
efendi (archiereul) ne-a cerut subsemnăturile. 
A le da este o datorie de creştin, ne zicea. 
Aici ănsă suntem in sanctuarul justiţiei şi tre- 
buc să spunem adovărul, Aşa dar adevărul nu 
este in acesa co ne-a pus Despoti-efendi să 
subseriem şi pe care singur o scrisese, ci în 
ceca ce spunem aici,“ 

La aceste un altul din cei 18 Vlaho-Cli- 
sureni, adresându-se cătră archicreu: „eu vam 
strings, Despoti-efendi, la treizeci de subsem» 
nături.  Dară nu vam spus âncă de atunci, 





APOSTOL MARGÀHKTT | Bi ii 





OLILE ROMANT DE PESTE DUNĂRE, 277 
Inot IT SEI a PT a e e et ere ZI DS La 


că ne puneaţi să comitem o nedreptate in | la comunicațiunea sa un respuns cu data de 


contra d-lui A. Mărgărit? w am mai adaus că: 
„ne constringeţi măna ca să, subserie ceea ce 
conştiinţa noastră respinge; nu veţi pute Xusă 
a ne lega şi limba, 
cănd va fi trebuinţă 


şi vom spune adevărul, 
să-l spunem.“ 


20) D. Apostol Mărgărit este chemat la me- 

gilisul din Castoria.—l espune intro seri- 

soare cătră consulul Austriei ceea ce se pe- 

trece.— Sabri- Pașa e invitat să verifice espu- 
nerea sa sumară (pe scurt). 

Chiar in zioa aceea (11/,, Ianuarie), in care 
se petreceau aceste .curioase lucruri in me- 
gilisul din  Castoria, un gendarm veni in 
Vlaho-Clisara să zică d-lui A. Mărgărit ca să 
meargă la caimacamal cu pasportul seu. În 
momentul acesta onorabilul institutor romăn 
scriea o scrisoare cătră consulul general al 
Austriei la Salonic, după consiliul celuia din 
Mănăstir. Scrisoarea nu era incă finită. Dară 
fiindcă, a fost intreruptă, a devenit mai ints- 
resantă, din causa nouelor dotalinri ce a, mai 
adaos d. A. Mărgărit la intoarcerea sa. Ou- 


prinsul acestei scrisori merită ca stătea mai 
„mare atenţiune, pentracă valiul este invitat 


să verifice esaciitudinea sa. Datë dură această 


scrisoare după original, afară de căte-va co- 
recţiuni de stil: 


D-nului consul general al Ausiro- i/ugarici 
la Salonic. 
Vlaho-Clisura a Povrazele 1870, 
Domnule Consul gouorall 
D. Oculi, cons ul al 


năstir, avind banätsisa 


vici în Wa- 


Asti ü- i Mt, ă 





parioa d-vosire CH PTa IGL CHLO i 
A 
i 


? 


CHEFER G Pagg, EuUVoruair vaeau, mM Licul 


3 Dec. 1869, care va fost transmis pentru 
marea, mea plăcere, şi pe care ați avut bu- 
nitatea a-l pune in vederea escelenţei sale 
valialui. 

Dară, fiindcă, Sabri-Paşa nu s'a convins ăncă 
de inocenta mea, m'am dus, după consiliul d-lui 
Oculi, in Castoria, ca să vorbesc cu caimaca- 
mul in privința plăngerilor, ce au autorităţile 
imperiale incontra mea.  Dară mutiiul care 
më cunoştea deja de mult şi pe care lam vë- 
zut mai ăntăi, mă asigură că nici un maz- 
bata (raport) nu fuse trămis incontra mea din 
partea autorităților locale la valiul din Sa- 
lonic. Caimacamul, la care am mers după a- 
ceasta, mă primi foarte bine, mă asigură, şi 
el că nici un mazbata nu s'a făcut incontra 
mea, şi că nici valiul, nici mutesarilul nu-i 
ceruseră informaţiuni asupra mea. 

„Și dacă-mi vor cere adaose el, eu le voiu 
cere de la comună şi le voiu transmite in- 
tocmai după cum le voiu primi.“ Caimacamul 
mi-a făcut după aceasta mai multe întrebări 
relative la lucruri ce interesează pe guvern, 
intre altele pentru ce nu se invață limba turcă 
in scoala comunală din Vlaho-Olisura, Eu li 
respunsei după părerea mea, şi caimacamul 
sa multämit cu respunsul meu, după aceasta 
reveni in Vlaho-Clisura. 

Ănsă caca după zece zile caimacamul mă 
cheamă să merg în Castoria cu pasportul 
meu, Mă dusci numai decăt; gi fiindcă pas- 
portal meu era la cancelaria Austro-Ungarică 


din Mănăstir Li arătai numai feshereaoa mea 
burceastcãh. 
în intevvalul acesta caimacamul luase in- 


sa ğe la 18 Vlaho-Clisu- 


ni, intro care spi ptt intreg al bëträ- 
36 





379 
Mc RER RE EEE EAA a 
nilor, care se aflau in Castoria pentru afaceri 
comunale. Dară acești 18 Vlaho-Clisureni li 
ziseseră, că cu sunt un om foarte pacific şi 
prea util comunei şi că mă ocup numai de 
numeroasa mea, şcoală. 

După cum vedeţi, d-le consul, ci dedeseră 
această mărturie in lipsa zica, inaintea megi- 
lisului întreg și in presenţa arebivreniui, care 
a găsit ccasiune de a zice Viato-Clisurenilor: 
„dară dacă este aşa, peatra ce aţi subscris 
petițiunea, in care Apostu! Mărgărit este ca- 
lificat de intrigant şi turburător? „Caintacamul 
le zise la rindul seu:* pentru ce subscricți o 
petițiane incontra unui om, pe care-l cn- 
noaşteţi de inocent ?“—Archiereul, respunseră 
ei caimacamului, in calitatea sa de cap reli- 
gios şi civil al comunității noastre ne-a silit 
să o facem.—După aceasta unul din cei 18 
Vlaho-Clisureni, adresăndu-se cătră archiereul 
zise: „Eu vam strins, prea Sf. Părinte la 
treizeci de subsemnături: dară nu vam spus 
tot deodată că dacă-mi siliți măna a scrie 
ceva incontra d-lui A. Mărgărit, nu veţi pute 
a-mi sili conștiința nici limba și că voiu spune 
adevărul la cas de-a fi obligat să-l spun?“ 

Zioa următoare ajunsei in Castoria; şi după 
ce am aflat de la Vlaho-Ciisureni ceea ce se 
petrecuse zioa trecută in privința mea în pre- 
senţa megilisului intreg, mam dus şi eu Ja 
megilis. Caimacamul më primi esră bine şi 
mă rugă să-i dau o declaraţiune relativă la 
naționalitatea, şi profesiunea mea. Ñi adusei 
declarațiunea aceasta zioa următoare. Atunci 
văzănd că, din causa școstei mele, nu puteam 
să lipsesc 
voca un mare megilis spre & cerceta afacerca 


ai mult timp, a binevoit a con- 


i 24 s R s SD REEE PECET | SUI TVE ETTET 
mer. După ce sa strinse moailisul, caimucamul 


mă intrebi în presenţu sa, penru ce cățitu 


DI LI III a PD DI III 


APOSTOL MĂNGĂRET BI BOOLILE ROMANE DE PESTE DUNĂRE, 


SI Dei Tata E S 


DR Pa i 


Vlaho-Clisureni nu më vor. Eată respussu 
meu: 

Nu primesc ca vre un Vlaho-Clisurean să 
aibă incontra mes vre o plângere dreaptă. Căci 
nu, ştia să fi făcut vre un rău nimeriii, $i apoi 
aici nu e vre unul care să se plăngă; şi dacă 
suni ceva jiăngori contra, mea, rog megilisul 
de-a mi le comuni. Dară mărturisesc cu toate 
acestea că dowe trei persoane le vine bine ca 
să nu më ivbosset, Aosë onor. megilis ştie, 
că jenives şi arirea nn sunt lucruri, care să 
cadă sub competența vre naui tribunal oare- 
care. 

După ce megilisul afiă respunsul men prea 
drept, şi prea convenabil, adausei că persecu- 
toral meu este archiereul. „Pentru ce vă per- 
secută archicreal întrebă caimacamul ?— Pen- 
trucă pe feciorii romăni limba lor maternă.— 
Apoi aceasta nu este o greşeală, respunse cai- 
macamul.—Nu, fără indoeală, respunsei, dară 
nu se potriveşte cu principiile Sf. Sale.“ 

După ce am zis aceasta, mau rugat să trec 
in camera scriitorilor, şi după ce s'a terminat . 
desbaterea, mă cheamă cară in merilis, unde 
era şi archiereul, şi unde caimacumul intrebâ, 
de trei ori pe Sf. Sa, dacă avea ceva a-mi 
respunde. Și fiindcă toți tăcură, caimacamul 
imi zise; „Eşti liber, intoprce-te la şeoala ta.“ 

Dară abia mă intorsei Ja kan lăngă Vlaho- 
Clisureni, şi eată un gendarm mă cheamă eară 
la conac, Și caimacamul cu muftiu imi spu- 
seră că, dupä co plecăi eu, archicreul ceruse 
espoisiunea mea din eparchia sa, şi fiindcă 
caimacamul uu primise cererea sa, se mănii 
foarte malt şi amenință că va serie incontra 
caimicamalni le Constantinopol,  Caimacamul 
și mnituiul jmi zizerd, ch pot înce cu canescat 


cessta couiulal meñ, 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE, 479 


-= aT pa Re PERLE eS BERES Sino ameapa iee pamena EI N O e A PI N 
CR 














aomen COTEI 


Acum nu-mi mai remine decăt să vă fac | de doisprezece ani, de cănd venise in Clisura, 
doue rugăcivni, &-nule consul: äntëi să puneţi | dar după o scurtă şedere, a fost gonit din 
Clisura, în urma mai multor plăngeri ale in- 
digenilor, și Apostol sa întors în patria sa 


aceasta in vederea valiului spre a verifica cu- i 

prinsul ci, și al doilea să mă credeţi, | Ș 

Al d-voastre prea recunoscător şi prea cre- | natală 4 

dineios protegiat. | pinpă aceasta el a revenit în Vlaho-Oli- 
Apostol Mărgărit. | sura, unde se află actualmente ca profesor de 
limbe.“ 

„Pentrucă Apostol aduce discordia intre lo- 
cuitori și face turburări şi agitațiuni sub pre- 
textul naționalității sale austriace, trebue ca 
Ambasadia imperială-regală să dee ordinele 
necesare ca să se scoată la lumină afacerea 
naţionalităţii, in acord cu autoritatea locală.“ 


` „Aceasta s'a făcut avănd in vedere raportul 


21) In loc de-a verifica raportul d-nului A. 

Mărgărit, cabinetul politic al lui Sabri-Paşa, | 

face apel la guvernămăntul central.—Notă a | 
S. Porţi.— Observaţiuni. 


Scrisoarea căreia, afară de căteva corecțiuni 
de stil, am reprodus textul original, fă trămisă, 


consulului A astro-Ungaric la Salonic prin a- ; 
5 p adresat de guvernatorul general din Salonic 


cu data de 29 Silligă 1286 (31 Martie 1870).“ 
Nu este de tot sigur că Costachi-efendi n'a 


cela din Mănăstir. Ce trebuea să facă onorab. 
d. Cnapisch? Să pună, conform dorinţei for- 
male a d-lui A. Mărgărit, suszisa scrisoare in 
vederea lui Sabri-Paşa, care se zice că, cunoaşte 
pre bine limba franceză. I.a răndul seu ce tre- 
` buca să facă Sabri-Paşa ? Şi dacă am presupune, 


verificat, cuprinsul raportului, ce d. Cnapisch 
li puse in vedere? Da, pentrucă altmintrelea 
ar fi spus descoperirile sale la Onor. consul, 
eară acesta prin confratele seu din Mănăstir 
le-ar fi comunicat d-lui Apostol Mărgărit. Ănsă 


Costashi-efendi, directorul cabinetului seu poli- . $ 
pentra ce Costachi-efendi nu le-a verificat? 


tic, ce trebuea să facă Costachi-efendi? Să, veri- ; TORI aaa A au 
Cee mai malt, s'a văzut că valiul din Sa- 


fice cu dreptate una căte una faptele cuprinse in : : s So ta A 
lonic scrisese caimacamului din Castoria pen- 


“raportul onorabiiului profesor romăn. Dară, a : A îti ) | 
, văi În tru informaţiuni în privința d-lui A. Mărgărit 

făcut el aceasta? Nu, după cum resultă din A: i 
e A i ŞI că cererea sa a dat loc la curieasele lu- 
nota următoare: 


cruri, ce se petrecurë inaintea megilisului in- 

Notă adresată de Sublima Poartă la amba- 

sadorul Austro-Ungariei, cu data de 9 Mu- 
harem 1286 (11 Aprilie 1870). 


i treg la 22 Ianuarie in Castoria. Negreşit că 
cererea, valiului a fost urmată de o espunere. 
Dariă ce fel a fost acest respuns? 

„Un oare care Apostol, profesor de. limba Din doue lucruri unul: ori că nega, ori că 
greacă, in Clisura, districtul Kesre (Castoria) confirma cele cuprinse in raportul d-nului A. 
vrea să treacă de căt-va timp de supus aus- | Mărgărit cătră d. Onapisch. Dacă le nega, 
triac, ăusă suszisul Apostol este născut în co- | pentru ce Costachi-efendi n'a spus-o acestui 


norabil conswl? ară dacă le confirm», era 


i 
lucra cam sigur, că ar fi trămis afacerea la 
| 
| 
| 
muna Viăela (Abella), districtul Kerebina (Gre- | 


bene) în provincia [anninci, și sunt mai bine ; să ne spună directorul grec al cabinetului po- 


280 


va Dee e e Pata Da eee n eta ra 8 AP 3 e a ata 
În a i aa aE aea ee ae e a e eee = 


litic a lui Sabri-Paşa, cine dintro d-nii A. Mär- 
gărit şi Nichiforos aduce desordine, turbă 
țara? Apoi mărturia, celor 18 principali 1o- 
cuitori ai Vlaho-Clisurei are vre o valoare în 
ochii sei, sau nu? 

Inainte de a trece mai incolo să zicem o 
vorbă asupra apelului lui fabri-Paşa, sau mai 
bine al cabinetului sen politie, la guvernul 
central. În fond ce presupune acest apel? Că 
onor. consul al Austro-Ungariei din Salonic 
a refusat valiului concursul scu ca să aducă ln 
supunere un adevărat file) (revolutionar). 

D. Cnapisch a înţeles oare, sau ințpolege va 
că aici Costachi-efendi li joacă un marafet in 
fața ambasadorului Austro-Ungarie din Con- 
stantinopol, precum cu căţi-va mengi mai ina- 
inte jucase unul chiar in faţa lui cu respec- 
tabilul seu contrate din Mănăstir? Căci insfizşit 
ce cere S. Poartă de la ambasadorul Austro- 
Ungaric prin suscitata notă? „Să se scoată 
la lumină afacerea de naționalitate in unire 
cu autoritățile locale.“  Dară autorităţile lo- 
cale austriace din Salonic wau vrut osre să 
scoată la lumini in unire cu autorităţile lo- 
cale tarceşti naționalitatea d-lui A. Mărgărit, 
intocmai precum respectabilul d. Oculi se opu- 
sese la esilarea institutorului romăn de mute- 
sariful Ahmed-Paşa? 

Se poate ca antoritățile consulare ale unui 
imperiu, ca acela al Austro-Ungariei, să su- 
fere a fi batjocorite pănă int'atăta de un fa- 
nariot? Dacă se pot astfel calomnia consulii 
fără pedeapsă, nu este de mirare că se pot 


catomnia asemenea, şi institutorii ce ci proteg, . 


22) Refutațiunea categorică a notei trămisti 
de 5. Poariă la ambasada austriacă: 1) A. 


APOSTOL MĂRGAĂRIT ȘI ŞCOLI R 


ma 





OMĂNM DE PESTI DUNĂRE, 


Mărgărit nu este născut la Avdela. 2) El ma 
fost gonii din Clisura. 3) El mu este agitätor, 

Să observăm acum caprinsul enszisi note, 
Ce so pretinde? 1) Că suszinul Apostel este 
uăsent în comuna Vela (citește Abelu) dig- 
trictul Ghercbina din provincia Tanniva. Ănsă 
şi comuna Vdeia va refuta această merţiună, 
Eaca declarațiunea: Babsemnajii Muhtari (pri- 
mari), Demogeronzi şi Notabili ai comunei 
Abela, cazson Greene, declarim şi certificăm 
prin aceasta că d-uul Apostol Mărgărit, pro- 
fasor, au asie näecunt in comuna noastră Abella, 
Spre inerediotare dară dăm această declara. 
iune d-lui A. Mărgărit, 


Piicută in Abella (1, 8. €) 


Nicolau Papa- 
hagi, Zimă 'Trapori, Nicolan Damaşoţi, Toli 
Guviţa, Georgiu Papa hagi, Ianruli Menathia, 
Atanasiu Piaha, Gusu Druguti. 

Muhiavul Tegu, Rapti. 


Bebsemnaţi: Dimitrie Șivieă, 


Această declorațiune este serisă in greceşte 
originalul se află in mănele d-lui A. Mirgărit 
şi este tradusă chiar după, original. Căt des- 
pre numele Abela nu trebue a ne incurea. 
Turci, greci, romăni pronunță, în diferite mo- 
duri numele acestei comune, Să, notăm in trea- 
căt că, muierea d-lui A. Mărgărit este năs- 
cntă în Abelia, | 

2) Sunt mai bine de Lu:sprezece ani, con- 
tinnă depeşa sau nota, decănd Apostol venise 


[xi elero 


in Olisura, dară după o scurtă şedere a fost 


gonit de-acolo. 


rasi 
vede 


Eat o arehi-inenţiană; pontrucă se ved 
chiar din contractele d-lai A. Märgärii en co- 
muna Vlaho-Clisarei că de la 1855, epoca 
venirii sale, pănă la 1865, epoca cănd inetă 


+ 


àe a fi institutor ia şcoala comunală, nici- 





ret, ATRE ARETA în ata Oe eee, uree ataca e mea 


E neemen ha 
odată n'a părăsit Clisura, ca căt mai mult se 
vede, că wa fost gonit din acestă comită. 
Originalul susziselor contracto se află în mă- 
lor: 


HEN ERY A MPE S AR o f CADERAS 
A. Mărgărit, Estä trađitiunea 


nele d-lui f 


No. 1. Babsemustii alesi şi epitropi, formal 
autorisați din partea comunei, declaräm prin 
aceasta, că astăzi ne-am invoit cu dactul (in- 
văţatul) d-nul Apostol Mărgărit, profesor, să 
inveţe pe junimea noastră pe un an intreg, 
cu leafă de 3,500 lei, care se vor plăti la 
fie care mens proporțional. Din partea sa d. 
Apostol Mărgărit a promis de a-şi pune toate 

„silinţele pentru progresul junimei, care va lua, 
lecţiuni de la dânsul. Spre ineredințare dară, 
şi siguranță am subsemnat aceasta. 

Clisura 1 Noembre 1855. 

Aleşii spre a contrasta. 
Simu Simota, 


EPITROPI: 
Teodor Pişta, 
Constantin Herura 
(L. 5. E£) 


Atanasiu Bica 
Duma Nesa 
Ioan Nasla 
Duma Ciagani 
No. 2. Prin aceasta declarăm subsemnatții 
că astăzi ne-am invsit cu d. Apostol Mărgărit 
profesor de școală mutuală, să invețe pe ju- 
nimea noastră in timp de trei ani, incepând 
de la 1 Noembre venitor, cn leafă de 13,000 
lei, după cursul pieței, -gi cu 120 sarcine anu- 
ale de lemne de ars. La fie care mens li vom 
„plăti partea ce j Ear 


i 
S2. 


se cnvino din leafa 


d-nealui promite de a și pune toată aplicatiu- 
nea posibilă la progresul jruiinci noastre. Spre 
incredințare Gară subsemrăm. 
Clisura, D August 1856. 

(Subzemnaţi) Simu Simota, Atanasiu Dica 
Toodor Pista, Andrea Papană, Enachi Văcea 
Simu Bezi. 

No. 3. Subsemnaţii declarăm prin aceasta, 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
i 


APOSTOL MĂBGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMANE DÜ PESTE DUNĂRE. 


281 
ci ne-am iuvoit in numele comunei cu d. A. 
Mărgărit, profesor să inveţe pe junimea, noastră, 
in şeonla noastră comunală pe timp de trei 
ani, incepând de la 1 Noembre venitor (1859), 
pentru 16,000 iei, care se vor plăti propor- 
fional ia fie caro mens, in monedă trecătoare, 
şi 120 sərcine pe an de lemne de ars. Din 
partea sa &. Apostol Mărgărit ne asigură că-şi 
va pune toate silințele posibile la educațiunea, 
jurimei, care va urma la şcoală. Spre incre- 
dințare dară subsemnăm acest contract, 

Clisura, 20 Iulie 1859. 

(Notabili) Duma Nesa, Goga Nedu, Marcu 
Tărţa, Dimitrie Dabe, Ioan Ianuta, Duca Pan- 
ghela, Teodor Pişta, Constantin Hertura. — 
(Eforii) Simu Simota, Atanasiu Bica. 

No. 4. Noi eforii șeoalei, prin decisiunea 
comunei, roinoim contractul d-nului institutor 
Apostol Mărgărit, sub condițiunea formală, că 
nu va fi inlocuit sau destituit, inainte de a fini 
termenul celei din nou invozli, afară numai 
dacă va lăngezi şi va şedă in așternut mai 
mult de trei mengi. Pentru această invoeală, 
de aici indărăt este prelungită, prin consimţi- 
m&atul celor doue părţi, pentru alţi trei ani, 
incepând de la i Noembre a. c. pănă la 31 
Octombre 1865, cu aceleași condițiuni şi cu 
un adaos de 1,000 de lei pentru suszişii trei 
ani. Astfel incăt pentru aceşti trei nuoi ani 
leafa învățătorului va fi ce 17,000 lei plăti- 
bili proporțional la fic care mens. Pentru a- 
ceasta subsemnăm. 

Clisura 17 Imie, 1862. 

(Eforii seoulelor) Stefani Barberi, Stefan 
Väcca, pentru d. Tiiţă (absent) Stefan Bar- 
beri, Pentru Nazla. 

Gogeabașul, Nicolau Stifichi. 
(L. 5.) în care scrie „Clisura Machedonias.“ 


282 


cast menr renee ee. ame mna aaa m 





nat Da A A Ba eene a mana: a mre 
cp... 


Așa dară este evident că d. Apostol Măr- 
gărit nu este născut, in Abella şi că niciodată, 
wa fost gonit din Clisura. Dacă a fost gonit 
trebue, după nota imperială, să fi fost gonit 
la inceput, adecă după o scurtă şedere in a- 
ceastă comună. Dară contractele suscitate des- 
mint întrun mod categoric chiar presupunerea, 
unui asemene lucru, 

3) Este oare adevărat, servindu-ne de cu- 
vintele notei, că d. A. Mărgărit „seamäna dis- 
cordia intre locuitori și face turburări şi agi- 
tațiuni, adăpostit sub naționalitatea sa aus- 
triacă?“ Dacă d. A. Mărgărit samănă discor- 
dia in adevăr și aducea turburări, era să facă 
una ca aceasta in Clisura, unde locuește de 


15 ani şi unde se află actualminte? Ănsă eată 


declaraţiunea ce i-a dat comuna Vlaho-Clisurei: 

„Comuna, Clisurei declară şi certifică cu 
modul cel mai oficial, că d. institutor Apostol 
Mărgărit nu sa amestecat niciodată și nici 
că se amesteca de loc in politică, şi cu atăt 
mai puţin in afacerile comunei noastre. Din 
contra el se ocupă in pace de lucrul seu, fără 
să aducă cea mai mită turburare in comuna 
noastră. 

„Prin urmare ori ce acusaţinne, care ar avè 
de scop să-l incrimineze ca turburător, din ori 
ce parte ar proveni, nu este de loc esactă: 
Apostol Mărgărit este inocent. Spre a constata 
dară acest adevăr noi consiliul bătrănilor şi 


gogeabaşul acestei comane, i-am dat acest cer- 


tificat, după ce Lam subscris şi Pam întărit 
cu sigilul comunei.“ l 

Clisura, distr. Castorici, 5 Iunie 1870. 

(Urmează subsemnăturele tutoror membrilor 
consiliului bătrănilor, a gogeahașului şi insfirşit 
sigilul comunei). 

In ceea ce priveşte naționalitatea d-nului 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMANE DI PESTE DUNĂRE — POESI. 


oare ae 


i 
cuc ana EER: 
| PE S 











A. Mărgărit, acnst onest institutor este protes 
austriac, ğnsě supus romăn. Asupra acesteia, 
vom aminti un lucru cunoscut, Supaşii romănj,, 
serbi, montenegreni su dreptul a se puno sah 
proteejiunes Rusiei saua Austriei, Din partea 
lor agenţii consulari roși şi austriaci sunt au. 
torisați a protege pe romănii, serbii, monte. 
negrenii aceia, care ar cere aceasta. Äng 
d. A. Mărgărit a preferat protecțiunea ause 
triacă. O fi dar aceasta o probă că el este 
un panslavist agitător? l 

Căt despre protecțiune, negreşit ar fi mai 
natural ca romănii, serbii, montenegrenii, să 
fie protegiați de Turcia. Dară ceea ce se pe- 
trece astăzi in Salonic şi alte asemene lucruri 
probează căt de iuțeleaptă și prevăzătoare este 
facultatea lăsată la unii şi la alții. 

(Va urma.) 
Apostol Mărgărit. 


PORSI 


DIN ODELE LUL ANACREEN. 
(Urmare şi sfirşit,) 


HI. 
VINUL. 


Pioae bea pământul negru, 

Și copacii sucul seu; 

Riul e bëut de mare, 

Soarele pe mare-o bea: 
Prietiui pe mine oare 

De ce më mustraţi cănd beu? 


TV, 

CAND BEU, ZIN... 
Cănd beu vin, de bucurie 
-5e umple tot peptul meu; 
Dulce, Muselo: 
Incep să le cănt, mereu, 


atunce 


T 


FETTET 


„tineşte inseamnă resp.: 








TRE T EEEE TRA 


TERI 


„homme, pain, 


Ar- M 


jn ştergar și in catrință drăgălașă mult romănă 


tă pe car și la sin dulce, copilaşul ţine ea. 


Bar pe lăngă car păşeşte un romăn, elboii mână, 


„Şi din cănd în cănd le strigă şi-i indeamnă a urca. 


Apei carul se oprește sub copacii de pe vale 


Unde merla cu plisc galbân şueră prin tufăriş, 
Pe o pajiște frumoasă ei sabat din a lor cale, 


Boii osteniţi greu suflă sub frumosul ariniş. 


Mama pruncul iși desmeardă şi el mamei voios ride 


„Când el ride pentru mamă par'că cerul se deschide; 


Pe proțap romănul șede şi ciopleşte un resteu, 
Boii plăvani cu mari coarne apă beau de la părču. 
N. Beldiceanu. 


Apostol Margarit si scolile Ro- 
mâne de peste Dunare. 


(Urmare.) 


23) Pănă unde merge fanatismul archiereului de 
Castoria incontra a ori ce este romănese. E des- 
titue pe d. Vasilopulo, pentrucă a zis locuitorilor 
din „Neveasta,“ că sunt de origine „Romană. 


Sub punctul de vedere istorie, precum şi 
sub punctul de vedere etnografic, romănii sunt 
de origine romană. Să luăm după intămplare 
trei vorbe romăneşti: om, păne, căne, care in 
latineşte inseamnă resp.: homo, panis, ca- 
nis (sau la ablativ: pane, cane); in frănceşte: 
chien; in grecește: aniropos, 
Să mai luăm ăncă trei după 
fronte, dente, fărimă, care in la- 


psomi, skylos. 
intămplare : 
frons, dens, farina sau 
ablativ: fronte, dente), in franțazeşte: front, 
dent, farine; in grecește: 


metopon, odontè, 


alevri. 


De sigur trebue să nu aibă cine-va urechi, 


lı No- 8 frs mă 


317 


ca să, nu înțeleagă că limba romănă, ca gi 
cea, franceză, italiană, ispaniolă, este un ìdiom 
format din limba latină rustică. De altă parte 
trebue să nu aibă ochi, cănd se află cine-va 
intro comună romănă, ca să nu se crează in 
mijlocul celor mai frumoase fisionomii ale Ita- 
liei și ale Franciei. 

Insfirşit 168 de ani inaintea lui Isus-Chris- 
tos vedem pe Paul Emil, strămutănd din Epir 
şi din Aspropotam, pe care-i cucerise, 150,000 
de oameni intro singură zi. Ănsă, ori cine 
are cea mai mică idee despre eolonisarea Ro- 
mană, nu se va indoi nici un moment macar 
că Ro a n'a adus in locul celor 150,000 de 
epirc şi, cel puţin 150,000 de oameni strămutați 
din Italia sau din Galia cisalpină. Mai tărziu, 
104 ani după I. C. imperatorul Traian cu- 
cerește Dacia (Moldova, Valachia, Transilva- 
nia, etc.) și istoria ne spune că transportă, a- 
colo un număr nesfirşit de coloni. 

Scurt, Romănii sunt de origine Romană, Ei 
dau cu mare drept numele de Românești lim- 
mare drept se numeşte Români. 
Dar in comuna curat romănă Neveasta, la 
patru oare pe calea din Clisura la Mănăstir, 
era un învăţător, originar din Zagori în Epir. 
Zaga din Epir se compune din 44 comune 
romăneşti. Douesprezece vorbesc ăncă limba ro- 


bei lor, şi cu 


mănă; celelalte ănsă, ascultănd pe un călugăr 
grec (zisul Sf. Cosma), care-i ameninţa cu es- 
comunicaţiunea au adoptat limba greacă. 
Stabilindu-se intro comună romănă şi el 
insuşi fiind romăa de origine, era natural ca 
d. Vasilopu 
despre originea lor „Romană“ sau „latină.“ 
De altă parte clerul gre: a introdus pretu- 
tindenea obiceiul de a se numì „eleni“ şi pă- 


lo să aducă amiute „Nevestenilor“ 


rerea de a se crede „Hieno-Romăni.“ Ceea ce 


318 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞOOLALA: ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE, 


DE DE E e EET TIR IT Da RI RTR ES DODI ER ARI ATIT IE PETE E IO RDS DEE PRI E ANNAE Ra ED AF RD 20710 FOTIN ceea 





zicem este prea adevărat; pentrucă acum douc- | atestăm prin aceasta cu ces mai mare since. 
zeci ani Bulgarii băteau pe cela care le | ritate, că d. Georgiu Vasilopulo din Epir, in 
le zicea: „nu sunteţi Eleni“—Așa dară şi la ` tot timpul căt a fost prot:sor de limba eleng 
Neveasta avea asemenea obiceiul de ase chema ; in școala noastră, şi-a implinit datoriile cu 
„eleni,“ și fantasiştii credeau că se trag, nu de + zel, tot de odată declarăm că sa purtat onest 
la un Paul-Emil, de la un Scipione de la un | in comuna noastră. 

Tacit, ci de la un Temistocle, de la un Epa- 
minonda, de la un Tucidide. D. Vasilopulo nu 
pută cu drept să rabde aceste groase greșeli 
şi-şi permise a spune Nevestenilor adevărata 


Spre incredințare dară şi mărturie dăm sus- 
zisul atestat, şi-l subsemnăm cu conștiință 
curată.“ 

1 Martie (v. s.) 1869 Neveasta. 

(Subsemnați): Preşedintele şcoalei Mihail Ni- 
colau, Papa Georgiu, Stefa Miţa, Stefan Di- 
mitrin, Nica Duca, Dimitriu Cocea, Zisu Uţa, 


lor origine. 

„Voi sunteţi, zicea el, de rasa romană sau 
latină, ear nu de rasa elenă.“ Această vorbă, | 
fù indată raportată archiereului din Castoria, | Mata Țirle, Cioca Dioca, Nanciu Stefu, Niciun 
şi eată scrisoarea ce d Nichitoros či scrise, | Cocea, Demstrin Cochide, Mihail Ratide, Coti, 
sau, ca să zic mai bine, subsemnă fără să-i in- | Mihali Chitu, Dimitriu Zisu, Costi Economu, 
ţeleagă cuprinsul; pentrucă eleste așa de ig- | N. Timu, G. Papa-Brancu, Georgiu Naidu. 
norant şi neinvăţat, incăt nu poate ceti ma- 
nuscrisul cel mai bine caligrafiat, fără a-l fi 





silabisit. 24. Persecuţiunea invățămăntului Romăn in Te- 
salia și mai cu samă pe pământul A. Š. marele 
Domnule Georgiu Vasilopulo la Neveasta. Vizir Ali-Pașa. 


Fiindcă șederea ta in această comună a de- 
venit pentru mai multe cauze scandaloasă, te 
considerăm ca destituit din posiţiunea ta de 
institutore. Indată dară ce vei primi aceasta, 
pleacă din Neveasta numai decăt. Dacă nu, 
suntem hotăriţi a te persecuta prin adminis- 


Diferitele comune de pe Pind: Abella, San- 
Marina, Perivoli, şi alte multe descind pe fie- 
care earmnă barbaţi, femei, feciori la cămp. 
Numai căţi-va oameni armaţi (armatolazi) re- 
măn in fie care sat sau comună pentru ve- 
gherea caselor. De aici vine că Tesalia şi 


rațiune, și atunci vei vedè relele consecinți cetățile, sad satele de pe lingă golful Salo- 


ale neascultării tale. 
27 Fev. (v. s.) 1869 Castoria. 
(Subsemnat) Nichiforos, archiereul Castoriei. 


nicului au earna o populaţiune îndoită de cea 
de vară, 

Ansă să insemnăm aceasta. Comunele Pin- 

D. Vasiliopulo ar fi putut negreșit infrunta | dului iși conservă la cămp organisațiunea, ce-şi 
amenințările archiercului fanariot, și ar fi fost | aveau pe munte. După obiceiu cle nu seres- 
susținut de cea mai mare parte a comunei. | păndesc. Cel malt se impart in grupe, aşe- 
Änsě fiindcă wa voit să fie o cansă de discordie, | zate la mici distanțe unele de aliele. Ca mo- 
a plecat, şi ceată atestatul ce-i dede comuna: | dul acesta comuna Abellei vine pe fie care an 

„Subsemnaţii primați ai comunei Neveasta, | la Zarcu, ca să treacă timpul ernei. 

















APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE 319 
Dacă war fi o emigrațiune ca aceasta, pro- | Ceca ce zicem despre invățător se aplică 


prietăţile ar fi avut puţină valoare in Tesalia, 
și populațiunca şezetoare, deja atăt de mise- 
rabilă, atăt de slăbuşoară, așa de rară, ar fi 
trăit cu mare dificultate. Ca să avem o idce 


despre valoarea ce dă Tesaliei șederea perio- 


dică a Romănilor vom lua de exemplu Zarcul. 

Acest sat şi locurile vecine sunt astăzi pro- 
prietatea marelui Vizir Ali-Paşa. Dară, Ro- 
- mănii din Abella plătesc pe fie care an A. 
Sale o mie cinci sute (1,500) de lire pen- 
tru pășunea pământului acestei comune, $i 
patru sute (400) de lire pentru păşciunea pă- 
měntului de „Neohori.“% 

Aşa dară o singură comună românească din 
Pind plăteşte marelui Vizir o mie nowe sute 
(1,900) live turceşti, care va să zică aproape 
douesute mii de lei şi cu toate aceste vom 
vedè că aceşti băeţi abelleni wau putut incă 
obțină la Zarcu o proastă cameră, in care să 
pună pe feciorii lor să înveţe. 

Fără indocală la Zarcu este o şcoală greacă, 

dar aici nu este chestiunea. Comuna Abeliei 
petrece acolo aproape numai gese mengi; cel- 
lalţi gese menşi comtina întreagă, barbaţi, fe- 
mei, feciori, turme, vite groase cu un cuvănt 
toţi se reintorc pe creştetele Pindului. 
- Dacă ar. pută să ducă cu ei şcoala sau mai 
bine dacă Zarchiştii le-ar trimite școala pe un 
cal, institutorul pe altul, lucrurile ar merge 
cu totul altfel, Zarchioţii insă işi opresc pen- 
tru dânşii şi şcoala și îinstitutorul lor, 

Dacă vreau dar Abollenii ca vara să înveţe 
feciorii lor ceva, sunt nevoiţi să aibä o şcoală 
a lor, un învățător al lor în Abella și ca să-l 
aibă vara, trebue să-l ice asemenea gi earna, 
căci unde gar aflu uu iavăţător pentru cinci 
sau seso mongi pe fie caro an? 


asemenea şi la preoți. Ce zic numai la in- 
vățătorii şi preoţii Abellei ? Se aplică la toate 
comunele Pindului, și cu toate acestea vom 
vedă că chiar in Zarcu, pe pămintul marelui 
Vizir al Sultanului, trebue din doue una: sau 
ca invâţătorul şi preoții să şadă şese menși 
pe an fără să facă ceva, sau ca comuna să 
remănă şese menși fără institutor şi fără preot. 

Dară aceasta face tirănia cea mai urită, 
cea mai scărboasă, din căte a fost pe pământ. 
Inceta va vre odată această tiranie? Acum, 
când A. S Ali Paşa o cunoaște fate-va să 
inceteze pe insuși pământul seu? ceilalți Pagi 
pe al lor? Maiestatea Sa Sultanul in Impe- 
riul seu? 

Ănsă aceasta nu este totul. Comunele Te- 
saliei şi ale golfului de Salonic abusează in- 
tun mod infricoșat de posiţiunea lor in față 
cu comunele emigrate din Pind. Este, spre 
exemplu, o „angărie,“ adecă guvernul imperial 
are trebuință de cai, ca să transporte provi- 
siunile armatei; un paşă are trebuință de cai 
ca să-şi transporte haremul, bagajele, pe co- 
muna romănă aruncă sarcina comuna greacă. 
Şi fiindcă comunele romăne mau un represen- 
tant al lor in megiliş, niciodată reclamaţiu- 
nile lor nu sunt ascultate. Această nedreptate 
ajunge la culmea sa in timp de resbel, cănd 
comunele romăne sunt indatorate a transporta 
pe spinarea cailor lor provisiunile armatei, 
munițiunile de rəsbel cu depositele, in diverse 
puncturi din interior, şi a urma armata im- 
perială, cu vitele lor de incăreare. Acest greu 
serviciu, impus esclusiv Romănilor atăt in Te- 
salia, precum şi in Epir şi ia Macedonia, a 
avut de efect de mai multe ori ruina mul- 
tor familii şi chiar comune romăne, 


820 APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMANE DE PESTE DUNĂRE. 





25) Discuțiune intre Abelleni şi archiereul | ne-a transmis-o părinţii noştri. — „Părinții 
de Zarcu.— Apel la Mutesariful din Larissa. voştri nu erau eleni? — Părinţii noștri erau 


Scrisoare în adevăr extraordinară a Mutesa- 
rifului.— Observaţiumi. 


Sa văzut la capitolul 10, că comuna Abellei 
stabilise o școală romănă in 1867 şi că a- 
doptase limba maternă de basă a primei edu- 
cațiuni. Archiereul din Grebene, in a căruia 
eparchie se află Abella, dorea mult a se opune. 
Se zice chiar că Patriarchul Fanarului či or- 
donase una ca aceasta. Cu toate acestea in- 
cercarea sa nu fù fericită, și fiindcă in loc de 
bani ar fi primit de la Abelleni un raport de 
bețe (toege), işi ascunse cu lingușire găndurile 
sale şi-şi retrase ghiarele. 

Abellenii işi păstrară dară şcoala şi invă- 
țătorul lor. Apoi, la apropierea ernei, descin- 
seră la Zarcu şi vrură să-şi ţină pe acelaş 
invăţător pentru instrucțiunea feciorilor lor. 
D. Ierotkeu, episcopul din Zareu, ceri inchi- 
derea şcoalei şi gonirea invățătorului.— Ce su- 
părare. vă aduce aceasta, respunseră Abellenii? 
Feciorii nu sunt ai noştri? sau vă cerem ceva 
pentru plata invățătorului şi a chiriei școalei? 

„Aici este o școală, respunse episcopul, și 
puteţi trimite pe feciorii voştri.—Dară la a- 
ceastă şcoală se învaţă numai limba greacă, 
eară, feciorii noștri vorbesc numai romăneşte.— 
Ei bine! vor invăţa limba greacă.—N'au tre- 
buință de dânsa, să inveţe a ceti, a scrie, a 
calcula, in romănește, ca şi ai voştri in gre- 
ceşte, numai acoasta le trebue şi noi aceasta 
vrem, “ 

„Ănsă este oprit de a preda limba romănä. 
—Dacă ar fi oprită de a se invăţa in şcoală, 
ar fi oprită asemenea & se invăţa în casă. 
Dară nici Sultanul, nici Patriarchal, nu ne-a, 


oprit învăța pe feciorii noştri limba po care | 


Romăni, precum suntem și noi.“ 
„Nu trebue să puneţi pe feciorii voştri a 
invăţa limba romănă. Marea biserică se opune, 


și eu nu vă voiu permite una ca aceasta in 


in eparchia mea“-—Vom merge să aflăm pe 
mutesariful, şi el ne-o va permite.—-Dacă el 
vă va permite, eu mă voiu opune.“ 


Abellenii in adevăr merseră la mutesarifal 


sau guvernatorul din Larissa, şi-i espuseră 
chestiunea. Ănsă mutesariful nu află ceva ob- 
stacol, ca ei să-și aibă un institutor particular; 
și mai cu samă fiindcă peste puţin ei era să 
se reintoarcă la Pind, și pentrucă chiar pen- 
tru feciori, este mai bine a nu schimba aşa 
des pe învățător. Serise dară episcopului din 
Zarcu în următorii termini: 


Prea Sf. Sale d-nului lerotheu, episcop de 
Gardikion la Zarcu. 


Prea Sfinte Domunlo Kerotheu! 


Romănii din Abella, care şed provisor in 
cetatea Zarcu, ne-au adresat un ardohal (su- 
plică), in care se pläng că nu permiteți invă- 
țătorului, ce au luat pentru feciorii lor, să-și 
implinească funcțiunile, și că pretindeți că fe- 
ciorii ior trebue să meargă la invěțătorul şcoalei 
din comuna voastră. l 

„Dacă este adevărat că ei vor să aibă un 
invățător particular, şi să-l plătoască cu banii 
lor, nu face nimic; nu ănsă și dacă invtţăto- 
rul, pe care vor să-și aleagă nu posede cali- 
tăţile cerute ds reglementele imperiale. Face- 
ți-ne aceacsta cunoscut cu prima ocasiune. 

Remăn al Sf. Voastre ca o distinsă consi- 
deraţiune. 

(T 8) 


Mutesariful Orai-Tricalei, 


10 Decem. 1867 Parissa, 


DE D h 2 e NRE £ 









APOSTOL MÄRGÄRIT ȘI Ș0UL 


Fără ca să facem aprecieri critice asupra 
cuprinsului acestei scrisori, vom observa ănsă 
un lucru. Mutesariful recuncaşto în principiu 
“dreptul ce an Abelienii de'a avè o şecală 
particulară le Zareu, insă core părerea epis- 
| copului grec asupra, calităţitor cerute, la ua 
i “institutor, de reglementele imperiale; şi eată 
i ceea ce este in adevăr de mirare. Să fie e- 
4 piscopul judecătorul calităţilor cerute la cinc- 

va, de canoanele bisericeşti, n'avem ce zice. 

Dară cum să nu se pară foarte ciudat, foarte 

extraordinar, ca el să fie judecitorul calităţi 

lor cerute de reglemeniele imperiale? De tre- 
“Due să fie aşa, atunci ce face mutesariful in 
Larissa? Pentru ce este trimis acolo? Și de 
ce se ocupă? 

Ce e mai mult, Abellenii se află sub juri- 
dicţianea mutesarifului numai provisor la Zar- 
cu; car cănd se vor reintoarce la munte, in- 
stitutorul či va urma, sau mai bine el aven 
cu dănșii şi se va intoarce eară cu dânşii. 
Dar să presupunem (şi trebue ori cum să pre- 
supunem, pentracă, in adevăr lucrul este aşa), 
că sus-zisul institutor avea in ochii autoritá- 
ţilor musulmane din Grebene calităţile cerute 
de reglementele imperiale. Ar vrea oare mu- 
tesariful să ne spună dacă reglementele im- 
periale din Abella diferă. de cele care admi- 
nistrează Zarcul? 

In loc de a cere informațiuni de la epis- 
copul grec, mutesariful trebuca să le ceară, de 
la comuna Abeilei şi să intrebe pe Abelleii, 
dacă sunt mulțămiţi cu institutor şi ce om este. 

Fiindcă guvernatorul din Larissa su purtat 
astfel mavem trebuință a adaoga, că feciorii 
comunei intregi a Abellei remaseră fâră scoală, 
fără învățător, fără lecţiuni în carni 1801 

1868, 


UB ROMANE DE PESTE DUNĂRE 


aga 
bi y 


26) Romănii cu mire umilință cer de la 
episcopul din Zarcu permisiunea, da a des- 
chide o scoală. Episcopul refusă—Ei merg la 
avchiereul din Zarissa, care či irămite înapoi 
la episcopul din Zarcu. — Atunci ei deschid o 
școală.-— Scrisoarea Caimacamului din Tricaia. 


„iv 


Earua 1868-—1869, nu fa mai bună in 
Tessalia pentru institutorii Români. Ca să vor- 
bim drept, ei nu msi sperau a pută continua 
instrucţianea feciorilor; dar ce să facă pe văr- 
furile Pindului, unde earna nu vezi decăt ar- 
matolazi ? comunele descind spre cămp, des- 
cinseră şi ei asemenea.  Căt despre comune, 
cunoscând şi ele prin esperienţă, că funcţio- 
narii turci nu se depărtează de ordinar de la 
voinţa archiereilor greci, iși ziseră: „Totul de- 
pinde de la Despoti (archiereu)“ trebue dar 
Poate că vom obţină 


prin rugăciuni permisiunea 


să mergem la dânsul. 
să-și continue 
invățătorii noştri clasa. De va cere trebuinţa 
să dăm ceva, mai bine este să sacrificăm 
vre-o zece lire, decăt să vedem pe feciorii 
noștri şese menşi prin cale.“ 

Să insemnăm intre altele, că micii romăni 
nu pot suferi pe greci. Intre dânşii sunt ne- 
contenite certe, care cer interverirea părinți- 
lor şi a mamelor. Ca să nu aibă astfel de 
grije şi ca, să nu lese pe feciorii lor a se 
deda la astfel de obiceiuri gălcevitoare, Ro- 
mănii Abelleri se dusert insfirşit la episcopul 
din Zarea. 

Despoli Efendi, ži ziseră, lisaţi pe feciorii 
noştri a-şi urma înstrurțimea în limba ma- 
tornă. VB vagim, Despoti efendi, să ne faceţi 
acest bine, nu vil cerem pentru noi; ci pen- 


ii 


= ? 
O! 


tru feciorii, e-n dat Dumnezeu, și pentru 


care ne va cere socoicală intro zi, 


Ai înec să vreu ca să meargă la şcoala grea- 
42 


822 


S 





că, este peste putință, Și apoi ştiţi că feciorii 
de aici despreţuesc pe ai noştri; că contactul 
lor in şcoală face certele mai dese, antipatia 
mai vie, aşa incăt in loc de a se sili la in- 
vățătură, și unii și alţii se găndesc numai cum 
să se vatăme.“ 

„Toate căte imi ziceţi sunt nefolositoare, şi 
ori căt de drepte cuvinte mi-aţi aduce, nu mě 
pot depărta de la ordinele marei biserici.— 
Apoi scrieți la Marea, Biserică cele ce vă zi- 
cem, și negreșit ea va fi misericordioasă.— 
Marea biserică, cunoaşte cuvintele voastre, 
vrea  invățători  Romăni. Goniţi 
decăt pe aceşti invățători şi 
invăța numai 


dar nu 
dară 
puneţi pe feciorii voştri a 
limba greacă. — Ănsă noi avem contracte 
cu acești inv&țători.—-Marea biserică nu le re- 
cunoaşte, şi eu asemenea nu le recunosc; go- 
niți dară pe aceşti invăţători, vě zic; depăr- 
taţi-i de-aici, nu-i vreu in eparchia mea; și 
dacă vor preda limba romănă, vor fi esilaţi 
prin forță. Më voia adresa la pașa, şi de va 
cere trebuința voiu scrie și la Constantinopol.“ 

Văzănd că nu pot face nimic cu episcopul 
din Zarcu, Abellenii s'au dus la mitropolitul 
din Larissa: — „Nu mă amestec in afacerile 


numai 


v 


altora, respunse cu asprime acesta, invoiți-vë 
cum veți pute cu Sf. Sa Gardikion. Lăsaţi-mă 
in pace; destule sunt afacerile ce më ocupă.“ 

Fiindcă e vorba despre archiereul din La- 
rissa şi despre ocupațiunile. sale, am face o 
intrebare. Romănii il roagă de a intervenì pe 


lăngă episcopul din Zarcu, sufraganul stu 


şi el respunde că este ocupat cu alte afaceri; 


care erau aceste afaceri? suntem foarte cu- 
rioşi de a le cunoaşte. 

Am dori ăncă mai mult a cunoaşte purta- 
rea ce ar fi avut elin privința Romănilor, de 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE BOMÂNE:DE PESTE DUNĂRE. 


| ta 
| 
| 
| 


A E e i a i E, a 


EEE EEE pa EEE EEE aa IERTE a 








urmau wwii Pindului exemplul munților Cre. A 





tei, şi presupunănd că s'ar face subscripțiuni | 


pentru revoltanții Pindului, precum s'au făcut | 


pentru revolnționarii Cretei, 
căţi ar fi strins? 
Ni sar zice poate: 


unii, căte-va, esplicaţiuni ar inlătura numai de- | 
Să recunoaștem cu | 
toate astea, că de la o chestiune de limbă | 


căt această neinţelegere. 


trecem la o chestiune politică şi că este mai | 


ințelept a ne mărgini la cea dentăi. 


Aşa dar ce trebuea să facă Romănii? go- 
„iţi de episcopul din Zareu, goniţi de archie- 


'reul din Larissa, ce trebueau ei să facă? Să 
"meargă la mutesariful? ce le folosea? N'am 
văzut pe mutesariful făcănd pe archiereii greci 


judecători ai calităţilor cerute de reglementele | 


imperiale? Cu toate acestea trebuea să de- 
cidă ceva, să apuce vre o parte, să iee vre o 
măsură. Căci feciorii aşteptau, invățătorii aş- 
teptau, familiile aşteptau. 


„Ei bine! să incercăm, ziseră Abellenii, şi 
vom vedè ce se va intămpla.“ Încearcă dară; 
o școală se aşază, feciorii vin, lecţiunile 'in- 
cep. Änsë numai decăt un Suvariu (geandarm 
calare) ajunge din Tricala, şi eată ordinul ce 
aduce. pa 

„Muhtari şi Demogeronzi ai comunei Zareu. 
—Indată co veţi primi aceasta şi cu acelaş 
suvariu, trimiteţi aici pe Januli, pe care 
Abellenii il au de invățător şi care se află 
acum cu dănşii in Zareu; pentrucă are un 
dava (proces). Să faceţi această negresit. 


(Subseris) Caimacamul din 'Tricala, 
Mehmed Gewia, 


(L. 5.) 1868 Ianuarie 11 Tricala, 


căți ar fi dat? 


dar vaţi depărtat de 
chestiune.—Nu așa de mult, precum găndese | 





p. Ianuli (loan Șomu Tomescu) merse dar 
„in Tricala, dară ce cereau de la dănsul? care 
E era scopul unor așa de grabnice ordine? cu 
an cuvănt care cra davaoa sa, sau mai bine 
crima sa? Pentrucă, a urmat a da lecţiuni la 
micii Abelleni. Episcopul cerea esilul seu, 
_ Mehmed Geviz, caimacamul, nu cuteză a-la- 
_ corda, insă a oprit pe sermanul Ianuli a mai 
paie limba, Romănă. 
Xusă erau doi invățători. 
A la Constantinopole, celalalt remase la 


Unul dintr’ëngii 


_ Zarcu. Vorbind despre acest din urmă: merge, 
ne scriea cine-va, ca fondatorii christianismu- 
Jui din casă in casă, el nu dă lecțiuni publice; 
„insă dă pe ascuns. Astfel făceau apostolii, şi 
“sperăm de sigur că vom triumfa asupra gre- 
clor, precum apostolii au triumfat asupra pă- 
| pinilor. 


27) Abellenii se adresează la A, S. Marele 
„Vizir Ali- Pașa.— Petiţiunea lor. — Resultatul, 


Toate mijloacele se sleiseră şi perplesitatea 
„Ahellenilor era mare. Atunci o persoană le 
„zise: adresaţi-vă la guvernul central; Alteța 
„sa Ali-Pașa cu o aruncătură de ochi va 
„cunoaşte importanţa chestiunii voastre. — 
Zarcul este tocmai al seu. —Așa dară aveţi 
mai mare cuvănt a vă adresa la dânsul, și 
ču mai mare cuvănt Alteța Sa va asculta, drep- 
tele voastre reclamaţiuni.“ Sa făcut dară o 
petițiune, şi eată textul ei. Fiindcă A. S. Ali- 
Paşa il poate verifica, n'am atins decăt numai 
stilul. 


Alteţei Sale Marelui Vizir Al- Pașa 


Alteța Voastră! 


Subsemnaţii locuitori ai comunei Abella, 


| 
l 


nini ° a 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂR DE PESTE DUNAÄRE, 323 


DT TI II TI Z == 


aşezată pe Pind, ne presentăm cu profund res- 
pect la Alteța Voastră cu această suplică, ca 
să oferim pre umilele noastre respecte şi să 
le facem cunoscut, căci cu toate că ne chiemăm 
Abelleni, recunoaștem de patria noastră nu 
numai Abella, ci ăncă şi Zarcul din Tesalia, 
unde cea mai mare parte din noi a văzut lu- 
mina căci din timp imemorial emigrăm acolo 
earna cu familiile noastre, și petrecem cea, 
mai mare parte a anului cu turmele și cu vi- 
tele noastre de lucru, pentru care plătim, 
pentru dreptul de păşune pe pământul Zar- 
cului o mie cinci sute de lire turceşti (1,500) 
şi patru sute (400) pe pământul Neohori. 

Lucrul fiind aşa, ar fi drept şi cuviincios 
să ne bucurăm de,aceleaşi drepturi civile ca şi 
locuitorii sedentari din Zarcu, care sunt greci 
şi se ocupă cu meseriile şi cu agricultura, Căci 
noi Romănii formăm o comună deosebită, avănd 
in totdeauna cu noi pe preoți și pe invăţă- 
torii noștri. Acești preoți şi aceşti invățători 
či aducem cu noi şi le plătim din propria 
noastră pungă; ear ei șed unii la Zarcu, alţii 
la Neohori, ca să ne sfințească familiile și să, 
ne instruească feciorii earna, precum fac şi 
vara in muntoasa noastră patrie Abella. 

Ănsă archiereul grec al cparchiei de Gar- 
dikion, care-și are reședința, episcopală in Zarcu, 
ne contestează acest drept, pe de-o parte nu 
lasă pe preoții noştri de a ne sfinţi casele şi 
de a face oficiul religios in biserici; car pe 
de altă, parte opreşte pe invățătorul nostru de 
a continua cu instrucţiunea elevilor sei. Cu 
modul acesta ne constringe a recurge la preoții 
greci şi a trămite pe feciorii noştri la școalele 
greceşti din Zareu. 

Aceşti hieţi Romănaşi sutâr intricoşat, fiind 
obligați intro ctate așa de fragedă a invăţa 


sat 


oare ora Tae RE SOTIE i IERI e sote, 


TIE at DEE TELGTE SPRE SE Dia cr ie 


ca papagalii o limbă, care aw este & lor; şi 
apoi li se face marc nedreptate, pentr 
ci învaţă in Abella limba lor materni sub di- 
recţiunea, unui învățător romăn, ear eiras sunt 


constr ași să invețe la Zarcu o limbă străină; 


ă vara 


pentrucă este interzis tustitutorulai nostru a 
instrui pe feciorii noştri. 

Am reclamat incontra acestei nedreptiiți pe 
lângă uutorităţile locale; dar, precum se in- 
tămplă in totdeauna cu cel mai slab, voacca 
noastră fù înecată prin puterea și influența 
archiereului. Cu toate acestea justa noastră 
tristeță, care intristează inimile noastre, s'a 
preschimbat intro mare bucurie, cănd am aflat 
că Zarcul şi Neohoria au devenit proprietăţi 
ale Alteţei Voastre. 
din inimă că Provedința a bine-voit a ne da 
pe Alteța Voastră de Domn particular! 

Incredinţaţi fiind de amorul de dreptate, 
care animează pe Alteța Voastră, Inăm 


curajul a recurge la sentimentele sale de 


‘ät pn ne-am felicitat noi 


umanitate şi venim a o ruga foarte mult 
de a bine vol a lua in considerare drepturile 
noastre şi a ne lua sub protecținnea sa, nu 
numai ca supuși pre credincioși și pre devo- 
taţi ai Majestății Sale Sultanului, ci 


ca servitori particulari ai Alteţei Voastre că- 


ăncă şi 


reia, suntem şi vom remăn? lipiţi cu inimă şi 
cu corp ca la Domnul nostru şi proprietar al 
patrici noastre de earnă.  Negreşii ea nu va 
suferi, ca in glorioasele sale zile opresiunea 
şi arbitrarui archiereului de Gardikion să ne 
facă a perde limba noastră materuă, 

Dorim dară a crede, că Alteța Voastră va 
da ordin intendantaini seu de a da ia 
un local, in care să poată pune a 


feciorii lor; căci afiră de ceieialte obstacole 


ce ne opune archiercul grec, face ca să nu 


APOSTOL MĂRGĂRIP ȘI COML 


ate 5 


t 





ROMÂNE DE Pista DUNARE. 


EIEEE RE vs T meenen renren 


iara 
i 


putem afla vre o casă, în care institatorul e 
ten. să adane pe feciorii noștri; şi aceasta ud 
scop do a coustiinge pe Romäni să trămită, 
pe feciorii lor la scoalele grecești, spre aj 
grecisa şi a perde sub gloriosul vizirat al A, 
Voastre o limbă, ce atătea secule n'a putut-o. 
face să dispară. 

Dine-vocască dură A. Voastră a ne tracta 
de-o potrivă cu grecii şi a da ordin iuten- 
duntului său ca să ne proieagă și să nu lase 
a reuşi manoperile -archiereului grec. Con- 
frajil noștri greci din Zarcu, cu care trăim 
in bune raporturi, recunosc şi ei legitimitatea 
dorințelor noastre şi consimt l doplinirea lor. 
Numai archiereul se opune și ne pune obsta- 
cole. 

G-aţia, ce ne va face Alteța Voastră va re- 
măne intipărită în inimile noastre cu litere de 
aur; şi nu numai in ale noastre, ci şi in ale 
cruzilor noştri feciori. Aceste inocente creaturi 

r binecuvănta pentru totdeauna gloriosul nu- 
me al marelui Vizir Ali-Paşa şi vor 
neştearsa lor recunoștință posterităţii lor. Bins- 


trimite 


voiţi a primi de mai naiute cspresiunea ci. 
Suntem ai A. Voastre pre: supusi servitori 

şi particulari domestici. | 
(Urmează subsemnăturile muhtarilor, mem- 

brilor consiliului de bătrăni și a notabiliior.) 


Abella, Sg Sept. 1869 (L. S. C.) 


Marele Vizir pare că a primt bine această 
petițiune, şi că a trimis copie de pe dënsa la 
patriarchul grec, care a transmis-o episcopu- 
jui din Zarcu, Din nefericire d. Ierotheu va 
fi negat faptele ce i se imputau, sau mai bine 


le va, fi interpretat int”un mod a deding or- 


dincle pornite de la A. 5. 


căci nimic nu s'a 


făcut ăncă.  Vaco-va oare ceva? cu alte cu- 












ma OTET RR pe Da Tae, 2 o E ere ma 


ÎN eee TRAER aa AOTRE EAEAN RT 


e spre a face plăcerea E E A.'8. 
l refusa-Y2, chiar cu plată, o colibă pentru 
şcoala unei comune, care deja-i plăteşte pe 
l fie care an 200,000 de lei pentru dreptul de 
pășune. Vom vedè numai decăt. *) 


 Persecuţiunea invăţămăntului romăn in 
Gopiste. 


28)  Păpede vedere asupra Gopistei și a 
coalei sale.—D. Cosmescu se pune de familii 
in școala Comunală.— Desbatere la biserică.— 
| Popa Cosma merge la Archiereu.—D. Meleliu 
"scrie mutesarifului. 


Comuna Gopistea se compune de cinci sute 

_ (500) de case şi de 700 nofuzuri. Este aşe- 

zată la nord-est de Mănăstir la o departare 

| de şese oare. Politiceşte ea depinde de Resna, 
„ceară bisericește de Ohrida sau de Prespa. 
Pentrucă de la suprimarea patriarchului seu 
la 1767, Ohrida n'a avut titular. 

“Romănii nu se ocupă cu agricultura, ci cu 
căutarea vitelor, cu transportarea mărfurilor, 
cu comerciul, cu fabricarea țeseturilor. Scopul 
nostru nu este de a cerceta aici causa acestei 

stări a lucrurilor, nici pentru ce comunele ro- 
măne sunt toate așezate pe coline sau ascunse 
in văi, Să spunem numai că fie care dintr'&n- 
sele işi are specialitatea sa. Acea a Gopistei 
este a procura hangii mai la toate drumurile 
şi la toate cetăţile Turciei europene. 
Această, profesiune, obligind pe gopisteni 
a ţină socoteli, s'a dat de timpuriu la cetire 





*) Episcopul din Zarcu, in respunsal seu către patriar- 
chul grec, nu vorbește nimic despre obstacolele puse 
de dtnsul invățământului Romăn; cl se mărginește 
numai a refuta aceea că Abellenii plătesc 200,009 
de lei pe an A. S. Ali-Paşa, zicând că această sumă 
se plătește de alţi Romăni. Ansă resultatul este că, 
de atunci institutorul romăn al Abellenilor continuă, 
lecţiunile sale earna iu Zarcu. 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ian ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE, 


i 


şi scriere. Așa vedem că din timp imemorial 
cra o Gopiste, 
acolo un bětrăn de 90- ani, 


şcoală jin precum spune 
care in juneţa, 
sa era invëțător. Äušě fiindcă clerul grec 
a oprit in totdcauna ori ce altă școală şi 
ori ce alt invățămbnt, decăt şcoale şi in- 
vëțăměntul grec, feciorii erau nevoiți a urma 
la școală 9 şi 10 ani pentru ainvăţa a scrie 
căte-va vorbe greceşti. 

Dară la anul 1869 in mensullui Iunie, un 
june gopistean, anume Dimitriu Cosmescu, care 
studiase in Romănia se intoarse la familia sa 
și spuse in căt de puţin timp invățase el a scrie 
şi a ceti limba sa maternă. Il intrebară dacă 
ar pută tot in aşa puțin timp să inveţe acelaş 
lucru pe feciorii lor. Cu mare inlesnire, res- 
punse el, şi eată-l deodată incuujurat de vre- 
o patruzeci de feciori, ce-i aduseră. 

Umplăndu-se odată casa sa, el nu mai voea, 
să primească alții. Ansă či ziseră, fiindcă n'ai 
local, de ce să nu daţi lecţiuni in şcoala co- 
munală, care este destul de mare și in care 
este loc şi pentru elevii tăi şi pentru cei ai 
invățătorului grec? -- Aceasta nu depinde de 
la mine, respunse d. Cosmescu, școala este a 
voastră, dacă aduceţi acolo pe feciorii voştri 
şi pe mine impreună cu dănșii, voiu merge.— 
Ei bine! mâne ne vom duce. 

In adevăr zioa următoare vre-o patruzeci 


de părinţi cu mame veniră să-l iee de a casă, 


pe el şi pe fecioriii lor. Ajungănă la poarta 


şeoalei comunale:“ Noi vrem, ziseră invăţă- 
torului grec, ca feciorii noștri să înveţe aici. 
Alegeţi dar care parte a școalei iți place mai 
mult: așază-te acolo; invățătorul romăn se va 
așeza in cealaltă.  D-nul Cosmescu se aşeză 
dar in partea şcoalei, care remase goală şi 


contiuuă lecţiunile sale. . Ansă in puţine zile 


826 APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


Pe a a 


anen Pr a a a ra a a a ete 
II Z 


mai mult de a treia parte din feciorii comunei | prime inapoi. Ănsă poporul interveni, căntă- 


trecuseră in şcoala remănă. Numai feciorii a 
trei sau patra preoți şi a doi sau trei Cior- 
bagii (notabili), rude de ale preoţilor, rema- 
seră imprejurul inv&țătorului grec. 

După cum uşor se va crede, nu se vor- 
bea in familii decăt numai despre răpezile 
progrese făcute de elevi. Feciorii care fă- 
cură doi şi trei ani pănă să inveţe a ceti in 
greceşte, invăţaseră a, ceti in romăneşte intr'un 
spaţiu de opt sau zece zile; pe cănd nu in- 
țelegeau nimic in cărțile grecești, acum inţe- 
legeau singuri și fără dificultate cuprinsul căr- 
ților romănești. Afară de aceasta familii: ma- 
me, sorori, cusurine (rude), vecine căte-odată 
chiar şi părinții aşteptau cu nerăbdare in- 
toarcerea, feciorilor ca să le citească ceea ce 
citiseră la școală. Toţi erau incăntaţi auzind 
aceste frumoase lucruri şi mai cu samă că le 
vedeau scrise in propria lor limbă. 

Astfel pretutindenea nu se mai auzea decăt 
lăudări pentru şcoala romănă, și defaimare 
pentru şcoala greacă. 
ajunsese chiar pănă a cere să audă in romă- 
neşte lectura bisericei şi a evangheliei; cară 
invăţătorul romăn pe care-l puseseră căntăreţ, 
trebuea, să facă dorinţele poporului. D. Cos- 
mescu se opuse căt-va timp, dar poporul puţin 
căte puţin insista, şi mai tare. — Preoţii, ziceau 
ei, caută numai să căştige bani; niciodată nu 
Cetiţi-ne 
cel puţin d voastră in romănește apostolul şi 
evanghelia, ca de la Isus Christos și de la 


Entusiasmul poporului 


ne predică cuvăntul lui Dumnezeu. 


Apostoli să invățăm a cunoaște datoriile noastre, 


Atunci economul său representantele archie- 
eului, Popa-Cosma nu mai puti răbda. Apu- 
cănd pe d. Cosmescu de guler tocmai cănd il 
puseseră să zică Apostolul, il impinse cu as- 


reţul işi urmă lectura, și ca să scape de vre- 
o batae, Popa-Cosma a trebuit să meargă a 
se ascunde in sanctuar. D. Cosmescu, căruia, 
un grecoman či furase ornicul in mijlocul 
turburării merse după aceasta ca să se plăngă, 
in Mănăstir. Ănsă grecomanulil opreşte, dăn- 
du-i in:poi ornicul şi cerăndu-și ertare. 

Căt pentru Popa-Cosma, fiind huiduit de po-: 
por, nu mai cuteza a eși din casă; odată ănsă eși 
noaptea și merse la archiereul grec in Cruşova. 
Dar ca şi cum Providența insăşi ar fi luat in mănă 
causa poporului, Popa-Cosma mergănd calare 
noaptea, se cufundă intrun riuleţ impreună cu 
calul seu, şi cu pre mare nevoe il scoase 
escorta sa. 

Xnsă archiereul Meletiu cunoştea prea bine 
ceea ce se petrecuse in Gopiste. După ordinul 
seu işi pusese Popa-Cosma toate silințele ca 
să oprească instalarea invățătorului romăn in 
şcoala comunală şi introducerea căntăreţalui 
romăn pentru apostol şi evanghelie in bise- 
rică. Acum, după ce economul seu nu putuse 
se oprească nici una nici alta, nu-i mai re- 
mănea, decăt să se adreseze la mutesarif. Ceea 
ce a și făcut. In scrisoarea, sa cătră guver- 
natorul din Miănăstir, d. Meletiu califica pe 
d. Cosmeseu de un străin, arunca asupra lui 
turburările, acărora causă fusese economul seu, | 
şi-l acusa că introduce un nou invățămănt in 
şcoală şi o nouă cântare in biserică. 


29) Mutesariful chiamă pe d Cosmescu.— Acesta 
vine însoțit de vre-o patruzeci gopișteni. — Inte- 
lcapta observațiune a Muavinulni.— Școala se in- 
chide.— Archicreul protestează incontra inchiderci 
ei, și se însărcinează a împăca cearta. 


Primind scrisoarea Archiereului, mutesariful 





Ri, ba a A ARE E ORE e pl 


TRECI pase 


E DEEE IE EET DE Ta 


„il inlocueam printr'un altul. 
„incolo e trebuință de permisiune o vom cere, 
"de-o cam eată vă rugăm să ne lăsaţi pe com- 





trămise să aducă pe acusatul d. Cosmescu, 
dar patrioții din Gopiste nu voiră a-l lăsa să 
meargă singur. Aici nu este causa sa in joc, 
ziceau ei, ci a noastră.“ Aşa dar vre-o patru- 
zeci de persoane il insoțiră la guvernatorul 
din Mănăstir. 

Adresăndu-se cătră d. Cosmescu: 
eşti d-ta? de unde eşti? și pentru ce aduci 


„Cine 


turburare in Gopiste, zise mutesariful.— Eu sunt 
din Gopiste, respunse institutorul, eară nu 
străin precum vă va fi spus. Eu predau limba 
romănă la feciorii, ce mi-au încredinţat părinții, 
pe lăngă aceasta ma pus şi căntăreţ și cănt 
in biserică ceea ce vreau ei. 

Fie, respunse mutesariful, dar tu aduci tur- 
burare in ţară.—Nu aduc eu turburare, ci cei 
ce nu vreau să mă lase a-mi implini dupla 
funcţiune de institutor și de invăţător; eată 
aici locuitori din Gopiste; intrebaţi-i dacă este 
adevărat sau nu. Gopistenii afirmară ceea ce 
zisese d. Cosmescu. 

Atunci intorcăndu-se cătră ei: „dară voi, 
zise mutesariful, de ce aţi luat pe acest in- 
vățător fără autorisațiunea guvernului ?—Efen- 
dim, respunseră ei, pănă acum mam cerut 
niciodată asemine autorisare şi nu ştiam că 
este necesară. Cănd un invățător nu ne plăcea, 
Dacă . de astăzi 


patriotul nostru d. Cosmescu.—-Duceţi-vă voi, 


| respunse mutesariful. Apoi adresăndu-se cătră 


d, Cosmescu: du-te şi d-ta insă să vii eară 


„după căte-va zile, aducăndu-mi și pas-portul 


tău,“ 

După opt zile d. Cosmescu ajunge la co- 
nacu, cu vre-o cincizeci de Gopisteni patrioţi, 
şi vre-o cinci gese grecomani, Vëzënd atăta, 


mulțime mutesariful nici că ceră pasportul d-lui 
Cosmescu, ci se sil numai a impăca, partitele 
şi a le face să se lase de ceartă. 

„De vreţi numai progresul feciorilor voştri, 
zise la această ocasiune muavinul, este ade- 


včrat că se vor instru) mai curând prin limba 
maternă, pe care o ştiu deja, decăt printr'o 
limbă străină, pe care mau invățat-o ăncă. 
Ănsě, fiindcă unii vor limba greacă, alţii limba 
romănă, puneţi să le inveţe pe amundoue, fie 
care din voi va pută alege. Aceasta este mai 
bine decăt certele.“ | 

Patrioţii consimţiră din toată inima, ca să, 
se invțe limba greacă impreună cu cea ro- 
mănă in școala comunală. Dară fideli la in- 
strucțiunile lui Popa-Cosma, care-i trămisese, 
grecomanii au stat indărătnici, nevrănd alta, 
afară de limba greacă. Spre a sfirşi odată cu 
aceasta şi după părerea megilisului, Ahmed- 
Pașa ordonă ca şcoala să fie inchisă, pănă 
cănd toţi vor fi de acord. 

Cu toate aceste archiereul Meletiu, care fu- 
sese permvtat, reveni din Salonic, unde prin- 
tro petițiune minciunoasă și prin puterea peş- 
chişurilor (darurilor) obținuse revocarea per- 
mutării sale. Aflănd in Mănăstir că şcoala din 
Gopiste este ăncă inchisă, merge să se plăngă 
despre aceasta la mutesarifal, ca despre o cal- 
care a drepturilor sale episcopale. 

Afacerile bisericeşti şi școlare më privesc 
numai pe mine, zise cl. Aduceţi-mi inainte 
cele done partide, en mă iusăreinez a le im- 
păca.“ Mutesariful, fără a cerceta pănă unde 
se intind puterile archierculai și pănă unde 
se intind ale sale, trămise numai decăt un 
ciauş în Gopiste, 


30)  Mutasariful trâmite pe Guopisteni la a îngenunchia la picioarele archiereului, con. | 


archiereul—D. Meletiu mu vrea in Gopiste 
decăt numai invățămăntul grec. — Respunsul 
d-lui Cosmescu.  Respunsul lui Tociu Biju. 
— Avchieveul înjură pe Gopisteni.— Scrisoare 
din partea acestora.— Un oribil scandal cau- 
sat de noul representant al archiereului. Sta- 
rea actuaă al lucrurilor. 


Doue zile după aceasta vre-o cincizeci de 
Gopisteni patrioţi şi vre-o cinci sau şese greco- 
mani ajung in Mănăstir și se presintă la co- 
nacul guvernatorului.—,, Duceţi-vă la archie- 
reu, şi faceţi bine cu dănsul.“ 

Ajungând ei la archiereu: „inv&ţămăntul 
romăn nu poate decăt a vă vătăma, zise intre 
altele d. Meletiu; veţi păți și voi ceea ce a 
păţit bulgarii. Goniţi dară numai decăt pe acest 
institutor romăn, pentrucă va să vë facă ca- 
tolici. 

Văzăndu-se de-a dreptul atacat d. Cosmescu 
intreabă pe archiereu, dacă socoteşte pe Mi- 
tropolitul din București de ortodox sau de 
catolic.—De ortodox.—ki bine! cărțile mele 
poartă aprobarea sa. De ce vă plăngeţi dară 
şi de ce vě temeţi? 

Pe cănd institutorele zicea aceste vorbe, un 
romăn anume Tociu Biju strigă cătră archie- 
reul de afară din odaea, unde şedea, avind in 
picioare numai tăruhi (opinci): Despoti efendi! 
ai cui sunt feciorii? ai mei sau si altuia? Ai 
mei fără indoeală, nu pot să-i fac ghifți (ţi- 
gani)?“ ' 

D. Steriu Lala unal din cei mai respecta- 
bili romăni din Mănăstir (Bitolia), acăruia casă 
era in apropiere şi care se afla längă archic- 
reu, auzind infruntarea (apostroful) lui Tociu 
Biju, il chiamă şi-i zice să se apropie. Tociu 


Biju vino numai decăt cu tărukile in picioare, 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI ŞCOLILE ROMANE DE PESTE DUNĂRE. 





tinnănd cu termenii următori: 


„»Despoti-efendi! eată cinci san şese ani, de | 


cănd trămit feciori mei la școala greacă siej 





nu fac nimic, pentrucă nu înțeleg nici pe in- 


văţător nici cărţile, ce le pun in măni. 


Ani i 


şi unul mai mare, el a mers opt pănă la zece | 


ani la şcoală, şi dacă cu lipsesc de la pră | 


vălie, cănd mě intorc văd că a scris lucruri 


cu totul altminterea, in loc de „cafea“ serie 


„brukia,“ in loc de „sidiron* „fer,“ in loc 
pi » 
de „peţi“t „coajă.“ i 


PS NES 


„Fiindcă dară feciorii mei nu pot să invețe | 
a scrie bine in greceste, voiu să invețe propria | 
lor limbă; căt pentru școala comunală, şi eu am | 
dat pentru construirea ei, și fiindcă feciorii mei | 
nu pot să inveţe limba greacă, vreau să in- 


vețe limba romănă.“ 


D. Steriu Lala află cuvintele d-nului Tociu 


Biju foarte drepte şi consilia pe archiereu să | 
permită  coesistența invățămăntului romăn şi | 
a invëțăměntului grec, spre a mulțumi pe toți; 
archiereul ănsă refusă: neaparat trebue, zicea 
el, să goniţi pe invEțătorul romăn și să ţineţi 


numai pe cel grec.“ 

Astfel Gopisterii şezură o săptămănă in Mä- 
năstir şi trei lungi conferințe avură loc, fără 
a reuşi la nimic. Ănsă, la finele celei dea 
treia, conferință, archiereul se puriă cu mare 
aroganță cătră dănşii, zicănd: „„Bacali, macali, 
hengii, mangi, chemurgii (cărbunari) memurgii, 
mumgii, (fabricători de ceară) memgii, vreau 
acum să facă după placul lor. Această gro- 
solană insultă supără foarte mult pe Gopisteni. 
Pentru aceasta abia eşiră de la dinsul, či fă- 
cură o adresă cam in aceşti termeni: 

Proa Sfinte Despotii 
 Băcalii măcalii, bangii mangii, cheimurgii 





„= DT DODI DI DD DIR == 





memurgii, mungii memgii au onoare a spune 
ceea ce urmează: „nu le dai pinea, ci ei şi-o 
căștigă, ănsă de-aici inainte nu-ţi vor da ni- 
mic. Du-te dară de bate la alte porţi.“ 

Indată, dupăce trămiseră această, adresă d- 
lui Meletiu, merg la mutesariful şi-i zic: „Es- 
celență! Archiereul vă promisese de-a aranja 
afacerea noastră, ănsă el vrea cu ori ce mod 
să ne impedece de-a instrui pe feciorii noştri 
in propria noastră limbă, noi nu putem con- 
simți la una ca aceasta. Dacă am fi fost greci, 
am fi pus pe feciorii noştri să inveţe limba 
"eroacă. Fiindcă suntem Romăni, in limba ro- 
mănă vrem să-i instruim. — Eu nu mč opun 
la aceasta, respunse mutesariful, dar nu sun- 
teți de acord, să remănă școala inchisă, pănă 
vă veţi face una. 

Școala comunală remase dar inchisă şi ăncă, 
este in momentul ce scriem. Cu toate aces- 
tea plăngerile locuitorilor incontra lui Popa- 
Cosma crau aşa de drepte şi aşa de mult 
erau dispuşi a-l bate, incăt d-nul Meletiu 
či recomandă să nu se amestece in nimic şi 
numi pe Popa-Naum in locul său. Aşa dară 
Popa-Naum este acum insărcinat a mănțind 
concordia intre locuitorii Gopistei. Ansă, fără 
a vorbi de alte lucruri, eată ce a făcut in bi- 
serică noul econom, prin ordinul archiereului, 
in zioa sf. Ioan, căte-va zile după crăciun. 

In timpul oficiului, tocmai cănd ţinea sfin- 
tele taine în măni şi era întors cătră popor: 
in numele acestui corp şi acestui sănge a lui 
Christos, ce vedeţi in minele mele, fie blis- 
tămaţi, strigă, şi separați de Christos cei ce 
se numesc Romăni, care instruesc pe feciorii 
ior în limba romănă!—Nu mai pată să zică 
nimic după aceste, pentrucă voacea lui fù ine- 
cată de un sgomot infricoşati—Să fii tu blăs- 


` APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI RUOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE 


a a a E e, A nre IER IE PR aa tea ee me e e eee 


829 





rio 


tămat, miserahi!-, strigară, să fii blăstămat şi 
de corpul lui Christos, pe care nu ești demn 
a-l ţină in măni, şi de aceste evanghelii şi de 
cele şepte consilii canonice!“ 

Sfirşindu-se liturghia, o deputațiune merse 
la archiereul in Resna şi-i ceru destituirea lui 
Popa-Naum, autorul acestui infricoşat scandal. 
Cu toate acestea d. Meletiu nu făcă nimic, 
el nu mustrâ macar pe Popa-Naum, pentrucă, 
făcuse aceasta după ordinul și autorisaţiunea sa. 

Văzănd aceasta locuitorii din Gopiste cerură, 
de la Popa-Naum și de la Popa-Cosma soco- 
telile bisericei şi aduseră afacerea la mudirul 
din Resna. Ănsă lipseau 20 mii de lei din 
casa bisericei şi a orfanilor: „De ce pretin- 
deți aceste? respunse archiereul fără ruşine. 
Popa: Cosma n'a măncat singur aceşti bani, ci 
şi eu am măncat dintr'Enșii. Ei bine! ce voiţi 
să faceţi ?—Cu toate acestea Popa-Cosma şi 
Popa-Naum au trebuit să restitue mai bine de 
doue mii de lei, şi va trebui să restituească, 
şi restul, cănd va vol comuna. 

Ca să revenim la d. Cosmescu, fiindcă şcoala, 
comunală era inchisă, el transformă in şcoală, 
cele doue magasine din casa sa părintească, 
Acolo invaţă ăncă in acest moment limba ma- 
ternă pe tinerii patrioți din Gopiste. Invăţă- 
torul grec predă limba greacă intro cameră 
pârticalară la feciorii cător-va preoți şi ai 
cător-va grecomani, 


(Sfirgit în numörul viitor), 


Apostol Mărgărit. 


43 







A 





/ postol Margarit si scolile Ro- 
mâne de peste Dunare. 


(Urmare și sfirșit.) 


J Persecuţiunea limbei Romăne in Ochrida. 
© 31). Aruncare de ochiu asupra celor doue 
comunități, romănă şi bulgară din Ochrida.— 
Intriga arehiereului grec incontra institutoru- 
lui bulgar.— Intriga incontra institutorului ro- 
män —Hermafrodita—Arestarea tuluror pri- 
 maților Ochridei.— Consulul Austriei şi d-nul 
> Meletiu.— Intoarcerea d-lui Tomara. 


~ Romănii formează in Ochrida o specie de 
4 comunitate particulură de aproape doue sute 
case; ci locuese la şes şi sunt separați de car- 
ticrul bulgar sau raroșe prin cartierul turc, 
Ia varoșe sau vechiea cetate nu se află decăt 
i numai şese sau șepte familii Romăne: cele- 
i lalte sunt Bolgare sau mai bine, dacă trebue 
să judecăm după tip, Romăni bulgarizaţi ănsă, 
l deşi pe nesimţite au schimbat naționalitatea, 
Romănii din castel totuş trăesc intr'o perfectă 
armonie cu frații lor Romăni. Aiurea precum 
in Resna, Perlepe, Mănăstir, Serres, Filipopoli, 
Romănii imbrățişează partidul grec, in Ochrida 
Această 
atitudine le-a fost foarte utilă. Căci interesați 
tot atăta ca şi Bulgarii inşii a scăpa de ar- 
chiereul grec, inimicii lor comuni, şi-au dat a- 
jutor mutual în ori ce circumstanță, și mai 
ales cu ocasiunea intrigilor urzite de archie- 


din contra remaserë Romăni curaţi. 


rtul fanariot incontra invățătorilor lor, 

Se crede in genere că d. Meletiu, dacă n'a 
fabricat el insuş, cel puţin că a pus să se scrie 
şi să se tramită scrisori compromitătoare la 


d, Parlice institutor bulgar. O astfel de faptă 


PR N O t AAD Re NS n a a e e e 
PI N a a a e 








din partea unui archicreu este in adevăr ceva 
foarte urit, incăt să-l putem admite fără reservă. 

Ori şi cum, este afară de indoeală că in a- 
ceastă afacere d. Meletiu se purtă nu ca un 
archiereu, ci ca un şpion, pentrucă el luă seri- 
sorile aceste şi le aduse la mudirul, denunţă 
pe d. Parlice ca pe vn revoluţionar, și nepu- 
těnd să pună a-l esila, puse cel puţin de-lţi- 
nură trei menși la Dibra (capitala districtului 
vilaetulai). 

D. Parlice ăns& nu cste un revoluţionar po- 
litic. Singura revoluţiune, ce el a vrut in tot- 
deauna, este o revoluțiune morală, cu alte cu- 
vinte inlocuirea prin limba bulgară a limbei 
grece in şcoalele bulgare. O astfel de revolu- 
țiune este un lucru nu numai foarte just, ci 
ăncă foarte lăudabil. Aşa dară vedem cu plă- 
cere că comunitatea Romănă se uni cu cea 
bulgară, ca să o libereze. 

Aproape doi menşi după aceasta, archiereul 
fanariot persecută pe d. Tomara, institutorul 
Romăn, şi atunci comunitatea bulgară făcu la 
răndul său celei Romăne serviciul, ce primise 
de la dănsa. | 

Ănsă d. Tomara venise în Ochrida in men- 
sul lui August 1868; 
Mănăstir, căutănd vre un post de institutor 


era știut că el era in 


Romăn, şi-l rugară să vină, veni dar; și fiind- 
că cunoştea limba greacă tot așa de bine ca 
şi cea Romănă, či incredinţară inalta direcți- 
une a şcoalelor, 

Se inţelege de sine că archicreul Meletiu 
nu văză cu ochi buni introducerea limbei ma- 
terne in școala Romănă din Ochrida, dar ce 
să facă? Romănii nu făceau alt-ceva decăt ur- 
màu exemplul dat de Bulgari, de altă parte 
cele doue comunități erau unite, atăcănd pe 
una, cra să atace şi pe arce 


854 








Să mai adăugăm că d. Tomara se purta 
intotdeauna cuo prudență prea mare. Cu totul 
aplecat la şcoala sa şi la invăţarea feciorilor, 
el întrebuința puținele sale oare de reacrea- 
țiune in a cultiva amiciția tuturora, acea a 
archicreului ca şi a celorlalți. 

Cu modul acesta d. Meletiu mult timp nu 
putù a se lega de dă&nsul, şi nu pută face in 
Ochrida ceea ce fece in Gopiste, ca să impe- 
dece invățământul Romăn, ănsă după aceasta 
se făcă o nuntă, şi d. Tomara fă invitat, dar 
pintre cci ce erau de față, se afla şi un fel 
de femee, ce se chiamă „hermafrodită,“ şi a 
căria conduită corespunde de altmintrelea cu 
un duplu sex. 

După obiceiul seu această specie de femee 
beù rachiu şi vin mai mult decăt putea să 
poarte capul seu; după ce se imbătă ea işi 
permise nişte vorbe și nişte fapte, care nu 
plăceau sau mai bine care făceau scărbă tu- 
turora. Insuş Tomara fiind supărat, o apucă, 
de braț şi o tări jos de pe scară. Lăsată sin- 
gură această specie de femee, se rostogoli a- 
tunci pe jos şi-şi sparse doi dinți de-o peatră. 

Pe timpul acela era vacanţie şi d. Tomara 
avea de gănd să meargă să vadă pe tatăl său 
şi pe muma sa, pe care nu-i văzuse de cinci 
sau ese ani. Cu toate aceste el plecă tocmai 
opt sau zece zile in urma acestui eveniment, 
ce am spus aici. In sfirşit el ajunsese in Mă- 
năstir şi era gata să apuce pe calea la Agrafa, 
cănd un trămis či aduse o scrisoare. Eată in 
puţine vorbe ceea ce-i scriea epitropul şcoalei 
Romăne: 

„Indată după plecarea voastră, mudirul v'a 
căutat; fiindcă nu va găsit şi fiindcă știea că 
plecarăți, a cerut de la primați un inscris, 
prin care se indatorează să vă aducă. După 


APOSTOL MĂRGĂRIT atata sai a, ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


| 
| 
| 
| 


e oa 


un minut, fiindcă garanţia lor nu era va- 3 
labilă, či puse pe toți — vre o zece—inin- ` 


chisoare. 


căt se poate mai curănd, nu te teme de ni- ` 
mic. La cas de trebuință vom afla amici prin- ` 


tre Turci.“ După ce a citit această scrisoare, 
d. Tomara merge la Consulul Austriei, 


insoțit de  drogman, 


(prefectură) şi dă mutesarifului un arz-u-hal ` 
(petiţiune), in care zicea că se află in Mănăstir 
la disposiţiunea autorităţii și că va aştepta ` 
Dacă vrea să-l judece in Ochrida, ` 


opt zile. 
va merge insoţit de drogman, dară atunci 


cere de mai inainte o garanție pentru chel- ` 
tuelile procesului. Prin acelaș arzuhal d. To- - 
mara cerea liberarea primaţilor Ochridei, pen- 


trucă el se punea, la disposiţiunea tribunalelor 
şi a părţilor adversare. 


Arzuhalul fù trămis numai decăt de mute- 
sarif la guvernatorul din Ochrida, care dă 
libertatea primaţilor Romăno-Bulgari.  Ănsă 
niminea, nu se presentă la Mănăstir ca, să susţie 
procesul in chestiune; de asemenea nu se dă 
garanţie ca să meargă d. Tomara in Ochrida. 
Autorul acestei intrigi, d-nul Meletiu veni cu 
toate acestea la Mănăstir, dară singur și a- 
proape după cincisprezece zile. 


Intălnindu-l intr'o casă, d. Consul al Aus- 
triei či zise: „Așa dară Sf. Voastră puneţi 
pedici procesului.—Qare proces? — A d-nului 
Tomara institutorul romăn din Ochrida. — 
Eu nu-l supăr de loc, nu: mi-a făcut ni- 
mic, — Dacă nu va făcut nimic, pentruce-l 
supărați?—Ăncă o dată vă zic, nu-l supăr eu. 
Dacă aveți vre-o ceartă cu dânsul gi dacă a- 
veți dreptate, maveţi trebuință să vă adresaţi 


EL a făcut aceasta după indemnul < 
archiereului. Pretextul este femeea aceea. Vino ` 






apoi - 
se presentă la conac 





APOSTCL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 355 
$ SERRANA E A E AC NANOS E == 





"la autoritatea turcă; adresaţi-vă la mine, şi | fi silit a căștiga stima sa, dară un păstor ve- 


eu vë voia da dreptate. 

Cu toate acestea d. Tomara a trebuit să 
aștepte cincisprezece zile in Mănăstir; şi fiind- 
că nu-i mai remănea timpul necesar spre a 
merge să-şi vadă familia sa, care locueşte in 
Aspropotam pe frontierele Greciei şi ale Tur- 
ciei, fă nevoit a se intoarce la Ochrida trei 
s&ptămăni, după ce plecase. 

Ajungănd acolo nu mai fă vorba de nimic; 
așa, de mult este adevărat că această mare 
afacere era o simplă intrigă a archiereului 
Meletiu, ascunsă după hermafrodita. 

Acum să vedem ce avea de gănd să facă, 
archiereul fanariot prin acest mare sgomot 
făcut pe urmele d-lui Tomara, ca pe urmele 


unui animal selbatic? Done lucruri foarte bine 


văzute: să sparie mai ăntti pe institutorul 
Romăn ca să nu mai revină in Ochrida; să 
sparie apoi comunitatea Romănă, ca să-i scrie 
să nu mai revină. 


32.  Abominabilă resbunare, ce prea ar- 
Chiereul Meletiu se facă asupra comunilă- 
ților Romăne și Bulgare. 


Archiereul fanariot n'a reușit dară incontra 
d-lui Tomara, precum nu reuşise deja incontra 
d-lui Petrice. Ce e mai mult, culpabilete sale 
intrigi spre a goni pe directorii şcoalelor Ro- 
mănă şi bulgară il făcurt să peardă cu totul 
stima populaţiunii creştine. Nu numai că nu-i 
mai da cine-va nimic, ci chiar se ferea de 
a-l intălni in cale; sau mai bine ca să nu-l 
vază, işi intorceau capul. 

Un păstor după cum ordoană Dumnezeu ar 
fi avut răbdare; şi prin servicii importante 
făcute poporului, fie in megilis fie aiurea, sar 


nal şi mercenar, ca archiereii veniţi de la 
Fanar, nu cunoaşte nici evanghelia nici divi- 
nele sale consilii, nici exemplul sfinților, 

Ar fi trebuit să fie mai indulgent; el nu 
fù decăt pismătariţ, și in loc, spre a susțin 
cererea aşa de dreaptă, ce fâcă atunci ceta- 
tea, intreagă, Creştini şi Musulmani, cătră gu- 
vernator, ca să nu fic anexați la Dibra, el 
se turnå incontra ei. Lucru infricoșat: nu vru 
să ştie, dacă nu archiereul fanariot, cel puţin 
nepotul său Sachelariu, ca să nu fie arsă ce- 
tatea Ochrida de Dibrişti. 

O corespondență din Ochrida, reprodusă de 
„Courrier d'Orient“ No. de la 1 Aprilie 1871 
ne va expune cele mai principale detailuri ale 
acestei abominabile afaceri. 

„Făcăndu-se schimbări adminiatrative, zice 
acest ziar, pentru formarea Vilaetului Prisren, 
sa făcut din Dibra de sus un mutesariflic, 
care trebuea să depindă de la acest Vilaet şi 
care era să aibă Ochrida in circumscripţia sa 
ănsă cu căt plăcea această măsură Dibriștilor. 
cu atăt ea displăcea locuitorilor din Ochride 
şi de'mprejurul ei. 

In adevăr calea dintre Ochrida şi Dibra este 
aşa de puţin sigură, incăt fără a fi insoţit de 
unul sau doi Dibrioţi, nu poate cine-va călă- 
tori; aşa ca să meargă din Ochrida, din Struga, 
din Beliţa la mutesarif, ar fi trebuit pentru 
fie care călător căte o escortă de Dibrioţi, ce 
să-l apere incontra celorlalţi fari ai erei. 

Ochrida, Struga, Beliţa, reclamară dară in 
contra anexării lor la o provincie plină de 
furi.  Guvernămăntul imperial află bune cu- 
vintele ce adusese aceste localităţi, şi-i incor- 
poră cară la mutesariful din Mănăstir. 

Acestă măsură era foarte contrară Dibrio 


356 


PI IT II DI TI III 





ţilor; cu toate aceste se abţinură de la ori ce 
demonstraţiuni, pănă cănd Sachelarial, nepotul 
archiereului de Prespa-Oehrida, dădă semnalul 
printr'o scrisoare către cel mai curajos căpitan 
al furilor Dibrioţi Iliosmani. Primind această 
scrisoare şi neputănd-o ceti, Iliosmani chemă 
pn un Bulgar, anume Topengiar, de meserie 
croitor, şi-l duse intro casă depărtată; il 
chemase să vină sub pretext de a-i face un 
vestmănt, ănsă ajungtnd in casă chestiunea fù 
despre altă ceva. Ši dădi să citească o scri- 
soare. 

Primul lucru ce făcă 'Topengiar fă de-a in- 
toarce pagina şi de-a vedè subsemnătura, apoi 
incepi a ceti; dară numai decăt este intrerupt 
de furul, care ințelesese sensul scrisorii şi i-o 
răpi din măni. Apoi deodată cu pumnalul la găt 
il constringe să i scrie opt scrisori. Ele erau 
adresate la notabilii din Ochrida, din Struga 
şi din Beliţa, 

In aceste scrisori se zicea că, dacă nota- 
bilii nu pun să facă alte petițiuni ca să ceară 
de la guvernul imperial, ca cetatea Ochrida 
şi localităţile ce depindeau de dânsa să fie 
earăş cuprinse in circonscripția Dibrei, vor î 


> 


omoriţi şi casele lor arse. 

Autorităţile din Ochrida trimise mai deu- 
năzi la Mănăstir persoanele amenințate. Ar- 
chiereul merse și el ca să apere pe nepotul 
seu, sau mai bine să se apere el insuş; pen- 
trucă nepotal pare a fi instrumentul unchiului 
in toată afacerea această oribilă. 

Este superfluu a adăoga că toată cetatea 
Oehridei, Creştini și Turci, atribue manoperile 
loi Antonachi Sachejariy, la refusarea de a se 
supune unchiului seu. In adevăr nici creştinii 
de aici nici acei din Struga şi de aiurea nu 
mai recunosc pe d. Meletiu de archiereu, și 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNARII. 


DT II E II II II DI ati 5 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 


Pap a 





pe patriarcul grec de cap al lor. Toţi s'au 
unit cu exarcatul Bulgar. 1 
Căt despre scrisorile calomnioase, scrise 
sunt acum trei ani, scrisori ce n'a cutezat a. 
le da pe față și cu toate aceștea'pentru dân- 
sele d. Parlice directorul școalei bulgare, fù 
pus la inchisoare, astăzi nu mâi este indoială 
în Ochrida că ele a fost facute de Antonachi ` 
Sachelariu. “ 
Aceasta este, afară de căte-va corecțiuni de | 
stil, corespondenţa fidelă din „Courrier d'Ori- i 
ent.“  Ăusă este foarte invederat că are la- i 
cune. Vom umplă pe cea mai principală, prin | 
nararea ce a făcut scriitorul comunităţii bul- | 
gare unui amic al seu. 
„Cunosc in persoană pe Topengiar, zicea | 
scriitorul. Pentru aceasta, după ce a scris opt j 
scrisori pentru Iliosmani, imi scrise numai de- ` 
căt şi mie una. Printr'&nsa imi narâ violenţa, 
căreia fă victimă, şi mě rugă să inștiinţez pe 
cei mai principali din compatrioţii mei. 
„Când am primit această scrisoare, mersei 
la caimacam şi-i spusei ceea ce se petrece. 
„Lăsaţi mie această scrisoare, respunse guver- 
natorul, restul este afacerea mea. 
In adevăr luă măsuri și reuși a cunoaște 


„cele opt scrisori. 


„Antonachi Sachelariu fă aruncat atunci in 
inchisoare; după aceasta il trimiseră in Mă- 
năstir, unde ne trimiseră şi pe noi. Ce se va 
face? aceasta nu cunosc; pentracă am mers 
mai de multe ori la tribunal, şi in totdeauna 
ne se zice să așteptăm. 

„După cum se vede vom aștepta, mult timp; 
căci ne sa zis că așteaptă pe Iliosmani şi pe 
alți mulţi, care mai toți au luat fuga. 

Yinitul acestei tragice afaceri nu-l cunoaş- 
tem, ănsă cunoaștem alte multe, care ne fac 








APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI daia ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 





Eeen? SEES 
Er 


să avem scărbă de Meletiu şi nepotul seu, in- 
doit persecutori ai invățămăotului romăn şi 
a invěțăměntului bulgar ia Ochrida. 


-— 


Perscontarea invăţămăntului Romăn in 
Crugova. 


© 32. O aruncătură de ochi asupra Cru- 
= șopei.—D. Steriu Cionescu deschide o şcoală 
- Romănă.—Archiereul, Ciorbagii (Notabilii) 
= se opun— Petițiunea d-lui Steriu Cionescu 
către Mutesarif. — Archiereul şi Ciobagii 
“ obțin de la Guvernator inchiderea școalelor 
~ Romăne. 


Cruşova, este la zece oare din Mănăstir, 
| intre Creciova și Gopiste, pe calea ce ur- 
l mează călătorii vara, ca să meargă mai cu- 
> rând şi mai de-a dreptul de la Mănăstir la 
. Prisren. Din Perlepă se vede Cruşova la apus 
| pe munţi, dincolo de cămp. Ea este o mică 
. cetate. 

= Doue treimi din populaţiune sunt Romăni, 
"restul sunt Bulgari sau Albanezi. Acum de 
căţi-va ani—aceasta s'a scris la 1870— sunt 
= doue biserici. Bulgarii şi-au construit singuri 
acum de curând cea de a doua. Și fiindcă preuţii 
„ din Crușova nu voeau să le celebreze oficiul 
f divi in idiom slav, a adus pentru aceasta 
- preuți din Perlep. 

Cruşova are numai o şcoală greacă. Dară 
, peste puțin va avè şi o alta pentru Bulgari; 
- asemenea avù şi una romănă. Archiercul de 
] Prespa- Ochrida şi Grecomanii locului au reușit 
i de-a o distruge. Eată in ce fel de circumstanţe 
ea se deschise și cum fù inchisă. 

Un june Cruşovean, anume Steriu Cionescu, 
] care-şi fácuse studiile in Romănia, 
patria sa in mensul lui Septembre 1868 şi 


reveni in 





357 


E POT ED RI EE 





fără amiănare deschise o şcoală in propria sa 
casă. Cusorinii sei la inceput, apoi vecinii il 
rugară de-a primi pe feciorii lor. 
mai tărziu cl avea vre o patruzeci, 
Patruzeci elevi la școala romănă, erau patru- 
zeci elevi mai mai puțin la şcoala greacă; şi 
aceasta făcea deja un prea mare gol. Ănsă 
cel mai mare rău era că alţi vre o patruzeci 
elevi aveau de gănd să-l urmeze, eară aceasta, 


Doi menşi 


ziceau ei, pentrucă nu invățţăm nimic la şcoala, 
greacă şi pentrucă nu avem trebuinţă de limba, 
accea. 

Pentru oameni care ar fi vrut din toată 
inima binele feciorilor, aceasta era un lucru 
foarte laudabil; şi atăta mai r&u pentru şcoala, 
greacă, dacă-şi perdea elevii. Ănsă nici ar- 
chiereului din Resua nici primaţilor din Cru- 
şova nu le păsa de progresul feciorilor. 

Pentru dănşii elenismul este totul, şi puţin 
le pasă că o interesantă junime se ostenește 
sau că putrezeşte in 


ceea 


intro perdere curată, 
ignoranță. Ceea ce-i interesează pe ei, 
ce vrea, ceea ce caută perfus şi nefas este 
ca micii Romăni să prindă. in şcoală gusturi, 
obiceiuri, opiniuni grecești, cu un cuvănt să 
se acopere cu o coloare elenească. 

Inspăimăutaţi de pericolul ce amenința ele- 
nismul in Craşova, ce fac primaţii acestei co- 
mune? Chiamă pe d. Steriu Cionescu și-i zice: 
Școala voastră aduce vătămare şcoalei noastre; 
şi trebue să faceţi din done una: sau soin- 
chizi singur, căci altminterea o vom inchide-o 
noi cu forță; sau să ceri a obțină de la gu- 
vernatorul din Mănăstir permisiunea de-a con- 
tinua.“ 

D. Steriu Cionescu resistå căt-va timp; dară 
pe urmă, văzând că agresiunile incontra lui şi 
a şcoalei sale deveneau pe fie care zi mai 





358 


dese și mai vii, ascultănd asemenea şi părerea 
părinţilor elevilor, merge in Mănăstir și prin 
mănele meavinului (consilier al guvernatoru- 
lui) presentă mutesarifului petiţiunea urmă- 
toare: 


Escelenţă ! 


Subsemnatul Steriu Nicolau Ciona, născut 
in Crușova şi supusa M. S. Sultanului, des- 
chisesem o școală in Cruşova, patria mea, pen- 
tru invăţarea limbei Romăne, limba noastră 
maternă ; și in puţine zile această şcoală adu- 
nase la petruzeci feciori. 

Ansă eată că căţi-va indivizi, elenizaţi ei 
inşii, vrenl a termina elenizarea Romănilor 
noștri, incontra spiritului și a intereselor gu- 
vernului imperial, incontra ăncă a dorințelor 
celor mai multe familii, zice că nu trebue să 
fie in Cruşova alte şcoale, afară de şcoalele 
elene. 

„Adă-ne, imi zise, o permisiune scrisă de 
la mutesariful din Mănăstir, care să vă au- 
torizeze a deschide aici o şcoală Romănă; 
altmiatrelea vă vom opri de-a deschide şi vom 
inchide pe cea ce-o aveţi deja.“ 

Lucrul fiind așa, cutez, conform dorinţeler 
părinţilor care o cer, a ruga plecat prin a- 
ceasta pe Escelenţa Voastră să bine-voească 
a-mi acorda, inscris promisiunea necesară, ca, 
să pot invěța in pace, in limba noastră ma- 
ternă, feciorii familiilor ce mi-au incredinţat 
deja şi pe acei ce alte familii vor bine-voi 
a-mi incredinţa. 

Al Excelenței Voastre 
Steriu Ciona. 


Mănăstir 23 1%. 1868. (4 Ian. 1869.) 


ne 


După ce a citit această petițiune Muavinul 


APOSTOL MĂRGĂRIT ŞI i E inai ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


intrebâ pe d. Steriu Cionescu, dacă era supus. | 
Otoman, și după respunsul seu afirmativ:*a 
faceți, &i zise, după cum se obicinueşte, peti- 
țiunea in turcește; puneţi earägi aceleasi lucruri 
şi aduceți-mi-o. Voiu să o dau chiar cu Paşri,. 
și sper că Excelenţa Sa va acorda ceca ce cereţi,. 

D, Steriu Cioneseu făcă intocmai ceea ce-i. 
zise muavinul și petiţiunea sa in adevăr fi. 
dată mutesarifului Ahmed-Pașa. 4 

Ănsă fostul archiereu din Mănăstir, d. Be- $ 
ncdict era atunci in megilis. Cunoscănd des- 
pre ce este chestiunea, trimise să inştiințeze 
pe archiereul din Prespa-Ochrida atunci in- 
Crușova. Eară d Meletiu trimite numai decăt. 
pe Cogeabașul, un albanez, cu alţi doi. , 

Cu toate aceste d. Steriu Cionescu venise- 
să ceară permisiunea promisă, dară intălni in- 
megilis pe Cogeabașul, pe care nu-l chiemase ` 
nimine şi care respunse: „Comuna Cruşovei. 
se opune la o astfel de permisiune, pentracă | 
o altă școală nu este necesară și pentrucă nu 
vrea şcoală romănă.“ Tot atunci o persoană ` 
se apropie de mutesarif și-i zise o vorbă 
la urechie. E 

Dară Ahmet-Paşa atunci decurănd venise | 
in Mănăstir. Nou venit in provincie şi necu- . 
noscănd lucrurile, trebuea să fie lesne indus ` 
in eroare. Să notăm asemene că d. Benedict 4 
avea in megilis amici puternici și că fie care ` 
dintr'&nşii işi avea cuvântul de ordin. | 

Singur incontra unor așa de puternici ini- | 
mici, junele Steriu Cionescu trebuea să cadă ` 
sau mai bine causa inv&țămăntului romăn in 4 
persoana sa. Eată intr'adevăr proprii termeni ; 
a sentinții, ce pronunţă guvernatorul: 

„ Mectepă acima iageacsân; chefil veregecsân ; 
başca iş iapageacsen (şcoala nu o vei deschide, - 
vei da un garant; vei face un alt lucru). 


a ee aa, a aner 


= TI == === 









„Bietul Steriu Cionescu navă atunci alte 
“mijloace, decăt a părăsi ingrata sa patrie, sau 
mai bine a părăsi pentru un moment cămpul 
“de bataie şi de-a merge să-și complecteze 
 educaţiunea in Romănia. 


Persecuţiunea invăţămentului Romăn in 
Târnova şi Mănăstir. 


34. D. Dimitriu Atanasescu narează A. 
S. Ali-Pașa detailurile persecuțiunii, ce su- 
fere şcoala sa din partea d-lui Meletiu, ar- 
 chiereul din Mănăstir. 


1 / Prima şcoală romănă deschisă in Mace- 
i donia este acea din Tărnova; se ințelege de 
sine că in ea se inaugură persecuţiunea in- 
- vățămăntului romăn, şi că naționalitatea Ma- 
> cedono-Romănă şi revelâ prin această perse- 
l cuțiune existența sa popoarelor uimite. 

= Persecuțiunea iși intrigile d-lui Benedict, a- 
i tunci archiereu ia Mănăstir, acum archiercu 
- in Caraferia (Veria) incontra școalei celei noue, 
- ocupară atunci mult ziarele din Paris și Con- 
“ stantinopol şi mai cu samă „le Courrier d'O- 
: rient“ şi „la Turquie.“ 

= Ănsě, afară de căte-va modificațiuni de for- 
i mă și de stil, articulele din ziare nu fură alt- 
i ceva, decăt reproducerea memorandului pre- 
sentat Alteţei Sale Ali-Pașa, ministru al afa- 
i cerilor străine, de către d-nul Dimitrie Ata- 
" nasescu, 

3 In partea cea de'ntâiu a memorandului său 
* onorabilul institutor arăta guvernului imperial 
E căt de mult luaseră parte Romănii la revolu- 
iunea greacă şi căt de mult era necesar a 
pune şcoale romăne in locul celor grece, ca 
o astfel de nefericire să nu se mai reinoească, 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE, 


Partea a doua a memorandului privea per- 
secuţiunea, a căreia obiect fù şcoala romănă, 
şi eată in ce termini „Presa“ din Paris No. 
„„„„face a nara persecuţiunile d-lui Benedict 
la Alteța Sa Ali-Paşa. 

„Sunt trei ani, — afacerea avuse loc la 
1865, — o şcoală romănă se stabili in 
Těrnova, localitate aşezată la doue oare din 
Mănăstir. In căte-va zile ea avù vre-o cinci- 
zeci de elevi. Această școală mergea de mi- 
nune, cănd d. Benedict, archiereul eparchiei, 
veni in T&rnova. Cel de'ntăi lucru al seu fù 
de-a ordona locuitorilor să-şi retragă feciorii 
de la şcoala cea nouă și să-i trimită la școala, 
greacă. 

Părinţii merseră toți impreună ca să-l roage 
să revoace acest ordin; dară fù neindu- 
plecat. Ce e mai mult, či ameninţă cu mănia 
lui Husui-Paşa, guvernatorul general al Pro- 
vinciei. 

„Şi ca cum mar fi fost de-ajuns, chemâ 
pe cei trei preuți romăni şi le ordonă să 
meargă fie care in mahalaoa sa din casă in 
casă, să spună locuitorilor, sub pedeapsă de 
excomunicaţiune, ca să nu lase pe feciorii lor 
să urmeze la şcoala romănă, ci să-i trimită 
la şcoala greacă. Elevii din etatea de jos fură 
toţi retrași, ănsă adulţii infruntară amenință- 
rile archiereului. 

„Ce făcă atunci d. Benedict? făcă recurs 
la guvernatorul Husni-Pașa, şi Excelența Sa 
puse de arestară pe institutor in timpul nopții. 
Zioa următoare Husni-Paşa intrebâ pe d-nul 
Dimitrie Atanasescu unde sunt cărţile, ce da 
elevilor sei pentru clase. 

„Respunzănd el că aceste cărți erau in casă 
la sora-sa din Mănăstir, guvernatorul, vrănd 
să-şi bată joc puse de-l ridicară şi-l duseră 


369 


Oe 


la palatul mitropolitului, afară de aceasta el 
recomandă d-lui Dimitrie Atanasescu de-a urma 
intocmai ordinele archicreului; după aceasta 
il trimise noaptea cu un ciauș (caporal) al 
seu la d. Benedict. 

»Ciauşul zicănd archiereului că Paşa guver- 
natorul či trimitea pe institutorul romăn, după 
ce-i recomendase de-a se conforma cu voin- 
fele sale: ce! numai atăta? respunse d. Be- 
nedict cu un sentiment de-o profundă surprin- 
dere; ca, cum Paşa i-ar fi promis de-a pune 
Să putrezească in inchisoare sau de a exila 
pe nefericitul institutor. 

»După plecarea ciaușului, archiereul fanariot 
zise d-lui Dimitriu Atanasescu că nu trebuea 
Să introducă invěțăměntul limbei romăne in 
eparchia sa; că nu-l va suferi de loc; că tre- 
buea să se lase de şcoală şi să apuce o altă 
meserie, 

„La vederea unui astfel de acord intre ar- 
Chiereul Benedict şi Husni-Paşa, d. Dimitrie 
Atanasescu inchise şcoala sa, merse in Con- 
Stantinopol şi dădă o pctițiune la Sublima, 
Poartă, Alteța Sa, Ali-Pașa či respunse verbal, 
că se poate intoarce la Manăstir şi să inceapă 
Carăși lecţiunile sale, ordine se vor da, adause 
el, ca să nu vă supere nimeni. 

»In adevăr redeschiderea şcoalei avù loc, 
Du earăş la Târnova, ci chiar in Mănăstir, 
unde populațiunea romănă este foarte nume- 
roasă şi unde sunt stabiliți mulți cusurini (rade) 
de-ale institutorului. 

»In timp de trei sau patru ani invățămăntul 
romăn nu fă supărat, ănsă lucrurile s'au schim- 
bat cănd protopopul archiereului fù chiemat a 
Sfinți şcoala, după obiceiul locului, şi asistă 
la un mie exercițiu dat de elevi asupra lec- 
urei, gramaticei istoriei şi geografiei, 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 


| 
| 
















„Acest eclesiastic fă uimit, văzănd că 
cuseră in căți-va mengi mai mult progres des 
căt pot face feciorii Romăni in căţi-va anila. 
şcoala greacă; in fond aceasta era ceva foarte 
natural; căci aici elevii invěțau intro limbă, 
ce ințelegeau, in limba maternă, pe cănd la 
şcoala greacă totul se face sau mai bine se. 
găngăveşte intr'o limbă străină care le este de 
tot străină. Ans& protopopul fù inspăimăntat; 
și alergå să spună mitropolitului lucrurile ex- 
traordinare, ce văzuse cu propriii sei ochi şi. 
auzise cu propriele sale urechi. . 


35. Urmare a memorandului presentat A 
Altejei Sale Ali-Pașa asupra persecuțiunii 
școalei Romăne din Mănăstir. 


In timpul acesta (1866) d. Benedict, care | 
fusese ales membru al adunării grece, se afla 3 
in Constantinopol. Inainte de-a pleca din Mă- ` 
năstir Sf. Sa incredinţase administraţiunea dio- À 
cesei la un laic anume Celebi Dimitrachi, cu- ` 
surin al seu. E 

Dacă Celebi Dimitrachi auzi spunerea pro- | 
topopului; la moment chiar trimise de-i adu- . 
seră pe iastitutorul Romăn şi-l constrinse a | 
alege intre inchiderea de voe a şcoalei sau | 
exilului:“ in 24 oare adause el, ai să faci | 
această alegere.“ 

Iustitutorul, făcând observaţiunea că Sublima 


- Poartă dăduse ordine, ca să nu fie supărat, 


„Școalele, respunse Celebi Dimitrachi, nu pri- 
vesc pe Sublima Poartă; ea ware a se ames 
teca in școale; această ţară este o ţară ele- 
nească, și nu este permis a deschide alte şcoale,. 
afară de şcoalele elene. 

Era invederat că Celebi Dimitrachi mwar fi 
vorbit astfel, dacă mar fi fost sigur de-a fi 





prec ştie foarte bine prin ce mijloace se căş- 
tigă favoarea funcționarilor, dară asupra acestui 
punct vom păzi tăcerea. 

„ Căt despre institutorul Romăn, constrins a 
alege intre esil şi inchiderea voluntară a școalei 
i sale, apucâ partea aceasta din urmă, şi numai 
À decăt plecâ. Ajungănd earăși in Constantino- 
pol dădu o a doua petiţiune la Sub. Poartă, 
i cu scop de-a obţină o autorisaţiune înscris. 

| „Aşteaptă, i se respunse, vom scrie la Mă- 
| măstir să vedem dacă este loc să vă dăm o 
| astfel de autorisaţiune.“ Care va să zică il da 
"in mănele inimicilor sei.. 

Iu adevăr, indată ce află Celebi Dimitrachi 
despre petițiune, chemă pe toţi muhtarii (ca- 
pii mahalalelor) din Mănăstir și le ordonă să 
vegheze ca şcoala romănă să se deschidă, şi 
"să-l inştiințeze dacă sar deschide ear. 

Pe urmă in unire cu Popa-Stoica, locoţii- 

| torul archiereului in megilis, presentă noului 

. guvernator 'Tefic-Paşa (Husni-Paşa fusese des- 

i tituit) şi membrilor consiliului lucrurile sub 

| aspectul ce vrea el, totdeodată se inţelese cu 

"ci să facă un respuns defavorabil la petiţiu- 
nea invățătorului Romăn. 

Acest respuns zicea in fond, că mavea tre- 
` buinţă de o şcoală romănă in Mănăstir; că 

şcoala greacă era indestulătoare populaţiunii 

şi că nu erau siguri dacă cărţile imprese in 
. limba romănă erau ortodoxe. 

Despoiat do ipocrisia sa, un asemenea res- 
| puns era identic cu acel ce făcuse deja Ce- 
. lebi Dimitrachi. „Macedonia este o ţară ele- 
nică, şi nu are trebuință, decăt numai de școale 
elenești.“ 

In fond, dacă este o şcoală de prisos în 
Mănăstir, este tocmai școala elenă, pentrucă 


rege ae ATEI Și 


j APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMÂNE DE PESTE DUNĂRE, 


“sprijinit de guvernatorul general. Inaltul cler | nu se află nici o familie greacă; pe căt timp 


o 
E — 


861 


in Mănăstir sunt cel puțin patru sau cinci mii 
de Romăni, care nu vorbesc decăt romănește 
atăt in familie, precum şi în Ciarșie (piaţă 
publică). 

Dară este de vorbit că trebue să fie in- 
chisă ? Institutorul Romăn nu 
cere de la guvern decăt autorisaţiunea ca să 
deschidă o şcoală cu riscul și pericolul seu. 
Această școală poate fi inutilă pentru Romănii 
elenisaţi, ănsă nu este și pentru Romănii, care 
nu vor să se facă Greci sau mai bine, vor să 


Nici decum. 


remăe ceea ce sunt. 

Fără a vorbi de pre marea nedreptate, 
care subjugă patru pătrimi ale populaţiunii 
creştine, cealaltă păt:ime de rasă diferentă, 
interesul Sublimei Porţi este de-a substrage 
pe Romănii Pindului de sub influenţa Grecilor. 

Cănd va inceta această influență, Grecii se 
vor afla unul contra trei in faţa Românilor; 
şi atunci nu vor putè să viseze nici anexări 
nici revolte. 

Marea greşală a guvernului turc in relațiu- 
nile sale cu supușii croştini, adaogau aiti zia- 
rele, a fost că a confus religiunea cu rasa și cu 
naționalitatea, că a tras din ordinul spiritual 
principiul de autoritate, care regulează lucrurile 
temporale. Cu modul acesta toţi indivizii care 
făceau parte din biserica orientală, au fost su- 
puşi la juridicțiunea patriarchului grec. 

Cu toate aceste vedem că identitatea -cul- 
tului ma putut face niciodată pe Bulgari, pe 
Albanezi, să iubească ps Greci. Aceasta pro- 
bează că diferența de rasă, de naţionalitate 
are mai mare parte, decăt identitatea religi 


“unii. Așa dară după rasă şi naţionalitate, ar 


fi trebuit să se facă impărţirea comunităților 
nemusulmane, 


41 


7 





862 


Dară să revenim lad. Dimitriu Atanasescu. | şcoalelor' grece in mijlocul Romănilor, va bif 


Al doile respuns al lui Ali-Paşa, prin dibă- 
cie insinuat, sau prin intrigile d-nului Be- 
nedict, il făcu să ințeleagă necesitatea de a 
se reintoarce la Mănăstir, ca să survegheze 
demarșele lui Celebi Dimitrachi. 

Reveni dară cu toată graba, se informă cu 
esactitate de toate intrigile ce fabrica in ascuns 
contra lui, notâ toate lucrurile cu esactitudine 
şi merse să inceapă carăş cursul demarşelor 
incepute deja pe lăngă Sublima Poartă. 

Ansă Ali-Paşa, care iubea a cerceta in fond 
lucrurile ceră un memorand asupra chestiunii 
şcoalelor romăne şi a oportunității lor. D-nul 
Dimitrie Atanasescu merse atunci să afle un 
amic şi-l rugă a pune in ordiue materialele, 
ce adunase el. Odată fiind gata memorandul, 
onorabilul institutor făcă mai multe copii după 
dânsul şi aduse una Alteţei Sale, insoțită de 
următoarea petițiune : 


Alteță! 


Pentru a treia oară subsemnatul vă roagă 
plecat a-i acorda prin înscris permisiunea de 
a deschide o școală romănă sau in Mănăstir, 
sau aiurea pintre compatrioţii sei romăni. 

Totodată rog pe Alteța Voastră să cetească 
memorandul aici alăturat. In el veţi vedă căt 
de mare este numărul Romănilor, caft loguese 
in Macedonia, Tesalia, Epiru, Albania, şi ceea 
ce fac eteriile grece in unire cu clerul fana- 
riot spre a-i eleniza. 

Alteța Voastră va afla asemenea istoria in- 
trigilor, prin care d. Benedict gi guvernatorul 
din Mănăstir m'a impedecat pănă acum de-a 
avă o şcoală, 

Guvernul imperial, fiind el insug aşa de 
mult interesat a opri acţiunea elenizătoare a 


APOSTOL MĂRGĂRIT ȘI ŞCOLILE ROMĂNE DE PESTE DUNĂRE. 
SN E e e DD: 


/şcoală pentru vre-o cincizeci sau şesezeci de | 


















i 





vol, mi se pare, a mě autorisa ca să instrae 
in propria lor limbă pe aceia, pe care Gra 
pentru un scop revoluționar i-au instruit inti 
limbă străină. E 

Al Alteţei Voastre prea umil şi prea su pi 
servitor, Ă 
Dimitriu Atanasescu. 


Care va fi causa de intărziè să easă red 
punsul aşteptat cu atăta impaciență? Acea di 
nu ştim. Dară această publicare sub formi 
de memorand adresat de d-nul Dimitriu Ată 
nasescu Alteţei Sale Ali-Paşa in ziarele dii 
Paris şi in acele din Constantinopol fácù í 
mare impresiune in public. ] 

Guvernul imperial crezù atunci că nu tre- 


DE, 


bue mai mult timp a supune prin forță pi 
Romăni sub jugul Grecilor, şi să se facă pro- 
pagatorol Marei-idei. Prin urmare sa zis onos 
rabilului institutor romăn, că guvernătorii pri= 
miseră deja ordine; că măsura luată era ge- 
nerală; că libertatea trebuea să fie egală peni 
tru toți; şi că in cea mai mare linişte poate 
merge să deschidă şcoala sa, ori unde i-ar, 
plăcă. 4 
= In loc de-o autorisaţiune particulară, d. Di-. 
mitriu Atanasescu provocase dară o permisiune ` 
generală. După un astfel de serviciu făcut 
compatrioților săi se reintoarse mulțumit in i 
patria sa. Ajungând in Těrnova construi o - 


|] feciori lăngă casa sa părintească, primi elevi i 
şi nimine nu-l mai supčrå de atunci i 


Apostol Mărgărit.