MINISTERUL AFACERILOR STRAINE — Documente Diplomatice. Afacerile Macedoniei. Conflictul Greco-Roman (1905)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

MINISTERUL AFACERILOR STRAINE DOCUMENTE, DIPLOMATICE, — eoe AFACERILE MACEDONIEI е“ CONFLICTUL GRECO-ROMÂN ZII POPULARE BUCUREȘTI IMPRIMERIA STATULUI 1905 AFACERILE MACEDONIEI ———— CONFLICTUL GRECO-ROMÂN —— 1905 e—a Lo tm ТАВГА ОЕ МАТЕКП No. OBIECTUL Pag. І. — Atitudinea Guvernului grecesc şi a Patriarhului Ecumenic față cu concesiunile făcute de М. 5. Sultanul Românilor din Turcia 14| Di. GENERAL ҺАНОУАВҮ, Ministru al] 1/3 Maiu | Zgomote despre protestarea Guvernului] З Afacerilor Străine, către ІІ, MARGĂ- grecesc contra Iradelei. RITESCU-GRECIANU, Insărcinat cu Ataceri la Atena. 2| DI. MĂRGĂRITESCU-GRECIANU, Тп- | 17), Maiu | Răspuns. 3 sărcinat cu Afaceri la Atena, către ПІ. GENERAL LAHOVARY, Ministru al — | INTRODUCERE XIII Atacerilor Străine. 3| DL GENERAL LAHOVARY, Ministru al| 48/5, Maiu | Se preserie а зе cere audiență Ministru- A Atacerilor Străine, către DL MĂRGA- lui Afacerilor Străine al Greciei. RITESCU-GRECIANU, Insărcinat cu Afaceri la Atena, á| DI, MĂRGĂRITESCU-GRECIANU, Іп-| 19 Маји | Răspunsul D-lui Skuzes. 4 sărcinat cu Afaceri la Atena, către DL | тре GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine. 5| Dl. STAYVRIDI, Însărcinat cu Afaceri la| 90) Маш Inalta Poartă comunică Patriarhatului 5 Constantinopole, către DI. GENERAL 2 Iunie Iradeana. LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine. 6| ACELAȘI câtre ACELAȘI. i/a Tunie | Caterisirea preotului Eftimie şi а diaco-| 6 nului Eugenie. 7| ACELAȘI către ACELAȘI. 7, Iulie | Protestarea Patriarhatului contra Ira-| 7 delei. 8| ACELAȘI către ACELAȘI. 45 Iulie | Ідет şi a Ministrului Greciei la Con- stantinopole, 9| DI. DERUSSI, Insărcinat cu Afaceri la | 12/,, Octomb. | Măsuri represive ale Patriarhului. 8 Constantinopole, către DI, GENERAL LAHOYARY, Ministru al Afacerilor Străine. П. — Atentatele bandelor grecești contra Românilor în urma Iradelei Imperiale din 9/,, Maiu 1905 1] М. GEORGESCU, Consulul României la | 20 Maiu Acţiunea bandelor grecești în vilayetul | 18 Salonic, către LEGAȚIUNEA DIN| 9 те Jonic. CONSTANTINOPOLE, А 2| ACELAȘI către ACEEAȘI. 20 Maiu Lupta de la Livaditz. Bande comandate] 44 2 Iunie de ofițeri greci. 3| Dl, IONESCU, Gerantul Consulatului] 25 Maiu Procesul unui curier al Comitetului сеп-| 14 din Monastir, către ACEEAȘI. 7 Iunie tral din Atena. Acţiunea acestui co- mitet. Descoperirea scrisorei tomi- tetului. 17 18 19 20 21 22 23 24 NUME Ф DI. STAVRIDI, Insărcinat cu Afaceri la Constanlinopole, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, ACELAȘI către ACELAȘI, DI]. IONESCU, Gerantul Consulatului din Monastir, câtre LEGAȚIUNEA DIN CONSTANTINOPOLE. D), STAYVRIDI, Таѕӯгсіпаї cu Afaceri la Conslanlinopole, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, ACELAȘI către ACELASI, р), IONESCU, бегапіш Consulatului din Monastir, câtre ІМ. GENERAL LAHOVARY. Ministru al Afacerilor Străine, DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI. GENERAL LAHO- VARY. Ministru al Afacerilor Străine. ПІ. IONESCU, бегам) Consulatului din Monastir, către LEGAȚIUNEA DIN CONSTANTINOPOLE, DI, TRIFON, Gerantul Consulatului din Salonic, către ACEIASI, р). STAVRIDI, Insăreinat cu Afaceri la Constantinopole, către 01. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine. DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI, GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine. DI. IONESCU, Gerantul Consulatului din Monastir, către LEGAȚIUNEA DIN CONSTANTINOPOLE. DI. STAVRIDI, Insăreinat cu Afaceri la Constantinopole, către DI, GENE- RAL LAHOVARY, Ministru al Aface- rilor Străine. DI. PĂDEANU, Consulul României la Ia- nina, către LEGAȚIUNEA DIN CON- STANTINOPOLE, Di. STAVRIDI, Insărcinat cu Afaceri la Constantinopole, către DI. GENE- RAL LAHOVARY, Ministru al Aface- rilor Străine. ACELAŞI către ACELAŞI. 01. LAHOVARY, Ministru) României la Constantinop le, către DI. GENERALI LAHOYARY, Ministru al Afacerilor Străine, DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, 01 LAHOVARY, Ministrul României la Constantinopole, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către Dl. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, D). LAHOVARY, Ministrul României la Constantinopole. către Dl. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, DATA 30 Maiu 12 Tunie б Iunie Үш Iunie 20 Iunie 3 Iulie 24 Iunie 7 ші 7 Iulie “ы Iulie t/a; Iulie 15/ Iulie 187, Iulie 19 Iulie 1 August 22 Iulie 4 August 26 Iulie 8 August 27 Iulie 9 August 98 lulie 10 August Ун August е August Play August A/s August іу, August 19 August 1 Septembre OBIECTUL Trei scrisori de amenințare adresale Românilor din Veria, Xirolivad și Doleani de către capii bandelor gre- сезїї, Comuna Gramaticova terorizată de о bandă grecească, Asasinatul fraților Celea din Grama- ticova. Sf. Sinod anulează o căsălorie celebrată de preol romån, Calerisirea a doi preoți. Atentatul de la Magarova contra doc- torului Pucerea, Procesul locotenentului din armata gre- cească N. Calomenopol, сар de bandă, şi а! tovarăsilor sëi, Incendiarea de către Greci a brutăriei D-lui Take Caragea din Târnova, Atentatul contra D-lui Небі Gogu din Caraferia, Serisoarea de amenințare a capului de banda Akritas (recte; Spiro Milio, lo- cotenent de gendarmerie grecească) către Româuii din Gramaticova, Plecarea unei bande greceşti іп Turcia sub comanda locotenentului Manos. Arderea curților bisericei din Pleasa. Asasinatul lui Hristachi Toli din Nea: gusta. Asasinalul a trei Români din Abela. Terorizarea comunei Pleasa de către banda căpitanului Guda. Terorizarea regiunei Veriei de o bandă grecească, Capturarea а 15 Români din Gramali- соуа. Ziarul „Esperini« despre hotărârea co- miletelor macedonene din Atena сі Salonic, Mitropolitul gree din Grebena complice al bandelor greceşti. Presa grecească despre acțiunea bande- lor grecești în Turcia, Acţiunea comitetului suprem eleno-ma- cedonean din Atena. Descoperirea unei importante corespondențe. 16 20 94 9% 22 22 24 25 25 26 27 27 27 28 32 33 85 ҮП DI, PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Sirăine, 26| ІМ. LAHOVARY, Ministrul României із Constantinopole, către D!. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, 27| DI. GENERAL LAHOVARY, Ministrul Afacerilor Străine, către REPREZEN- ТАМТП ROMÂNIEI tn străinătate, DI. LAHOYARY, Ministrul României la Constantinopole, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine. ACELASI către ACELAȘI, 20 August 2 Septembrie 29 August 44 Septembrie 45, Septembr. 28 19 Septembrie 9 ОсіотьЬге 99 97 Septembrie 10 Octombrie 30 Septembrie 13 Octombrie 30] ІМ. DERUSSI, Insărcinat cu Afaceri la Constantinopole, către Dl. GENERAL LAHOVARY, Ministru а! Afacerilor Străine, 84) ACELAȘI către ACELASI. 17, Octombrie ACELAȘI către ACELAȘI, t/g Octombri ІМ. CONTZESCU, Consulul României la Monastir, către Dl. GENERAL LAHO- VARY, Ministru а! Atacerilor Străine, DI. DERUSSI, Insărcinat cu Afaceri la Constantinopole, către D1. GENERAL LAHOVARI, Ministru al Afacerilor Străine, Di, LAHOVARY, Ministrul României la Constantinopole, către DI, GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor 197; Octombr, 17/39 Oetombr, 23 Octombrie 5 Noembrie Străine. 36 ACELAȘI către ACELAȘI. 28 Octombrie 10 Noembrie 37| ACELAȘI către ACELAȘI, 29 Octombrie 11 Noembrie ACELAȘI către ACELAȘI, 8/1 Noembrie ACELASI către ACELASI бу Noembrie DI, CONTZESCU, Consulul României la |%/,ҙ Noembrie! Monastir, către DL GENERAL LAHO- VARY, Miniatru а] Afacerilor Străine, 41| DI. LAHOVARY, Ministrul României la Constantinopole, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, DI, CONTZESCU, Consulul României la Monastir, către LEGAŢIUNEA DIN CONSTANTINOPOLE. ACELAȘI către ACEEAȘI. 99 Noembrie 5 Decembrie 42 26 Noembrie 9 Decembrie 98 Noeimbrie 44 Decembrie 43 44| DI, LAHOVARY, Ministrul României la Constantinopole, către ІМ. GENERAL LAHOYVARY, Ministru al Afacerilor Străine, ACELAȘI către ACELAȘI 5/3 Decembrie 45 10/43 Decembrie OBIECTUL. Formare de bande în Atena, Trecerea lor în Turcia, Lupta де lângă Grehena între o bandă grecească şi trupele turcești, Acţiunea bandelor grecești іп Turcia. omplieitatea Mitropolitului din Gre- bena. O serie de crime şi atentate comise de bande,— Organizarea lor. Asasinarea lui George (пзи din Peri- voli, — Terorizarea Românilor din Târnova şi Magarova, Acţiunea bandelor în vilayetul Monastir. Mitropolitul grec din Vodena intră cu forţa іп biserica română din Tzerna- Беса şi ia cutia cu bani. O nouă serie de atentate зі crime comise de bande. Acţiunea Mitropolitului grec din Florina. Păzitorul farmaciei D-lui Pucerea din Monastir ameninţat cu moartea de Greci. Protopopul român Teodor Constantin, din Monastir, insultat, bătut şi ame- піп (аќ cu moartea, Atentatul contra fiului eforului român din Livezi. Asasinatul lui Apostolina din Perivoli. Teroarea din Băcasa зі Laca, Іпсеп- diul școalei române din Вйеаза, Incendiul din comuna Abela. Asasinarea lui Mitacu și Nicolae Petcu. Asasinarea lui Constantin Ghica, direc- torul școalei române din Vlaho-Glis- sura. Atentatul contra lui Cicma. directorul şcoalei române din Turia (Сгапіа). 'Terorizarea comunei Ваеаѕа de o banda grecească sub conducerea unui ofițer. Devastarea ferăstraelor notabilului ro- màn Zisi Mina din Prilep (Perlepe). Incendiarea a mai multor сазе de ale Ro- mânilor din Perivoli. Lupta де la Nevitza între o bandă gre- cească şi trupele turcești. Descoperire de scrisori compromiţătoare. Atentatul contra D-lui Lazăr Duma, іп- spector general al școalelor române din Turcia. O nouă serie de crime şi atentate, 37 39 39 42 46 46 49 33 54 ҮШ №. NUME DATA OBIECTUL ПІ. — Demersurile făcute pe lângă Guvernul grecesc t| DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru a! Afacerilor Străine, către Dl. PAPI- NIU, Ministrul României la Atena. 2| DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către Dl. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine. 8| М. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, câtre ПІ, PA- PINIU, Ministrul României la Atena. 4| DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Slrăine, către REPREZEN- ТАМТП ROMÂNIEI în străinătate. 5| Dl. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către ІМ. GENERAL LAHO- VARY. Ministru al Afacerilor Străine. ê| ІМ, ION М, ҺАНОУАКҮ, Ministru ad interim al Afacerilor Străine, către REPREZENTANȚII ROMÂNIEI în străinătate. Чу. Iunie | Instrucţiuni. 28 Iunie | Raport deapre întrevederea cu Dl Prim- 44 Talie Ministru Rhallys. 30 Iunie | Instrucţiuni. 13 Iulie Tlo Iulie Circulară despre întrevederea D-lui Pa- piniu cu Dl. Rhallys. 28 Iulie Nouă intrevedere cu Dl. Prim-Ministru 10 August Rhaliya Зь August | Inforimâud că a luat interimatul Depar- tamentului, 7| М. PAPINIU, Ministrul României 1а [%/,g Septembriej Limbagiul presei greceşti despre con- Atena, către DL GENERAL LAHO- VART. gediul ргезегіз de Guvern Ministrului Grec din București. Aprecieri despre această měsură. IV. — Suspendarea relațiunilor diplomatice dintre România şi Grecia 1| E. 5, DI. ТОМВА215, Ministrul Greciei, către DI. N. GHICA, Secretarul Gene- ral al Ministerului Afacerilor Străine, 2| М.М. GHICA, Secretarul General al Mi- misterului Afacerilor Străine. către MINISTERUL DE INTERNE. 3| DI. M. RACHTIVAN. Secretarul General al Ministerului de Interne, catre MI- NISTERUL AFACERILOR STRAINE. 4 E, S. DI. TOMBAZIS, Ministrul Greciei, către DI. ION М, LAHOVARY, Minis- tru ad interim al Afacerilor Straine, 5| ACELAȘI către ACELAȘI, 6| LEGAȚIUNEA GRECIEI către MINIS- TERUL AFACERILOR STRĂINE, 7] Dl. ION N. LAHOVARI, Ministru ad in- terim al Afacerilor Străine, către E, 5. 01. TOMBAZIS, Ministru al Greciei, 8| Е, S, DI. TOMBAZIS, Ministrul Greciei, către Dl. ТОМ N, LAHOYARY, Minis- tru ad interim al Afacerilor Străine, 9| ACELAȘI către ACELAȘI, 10| Di. ION N. LAHOVARY, Ministrv ad in- terim al Afacerilor Străine, către Е. 6. Dl. TOMBAZIS, Ministru а] Greciei, 11| ACELAȘI către ACELAȘI. ifia August | Se cere intervenirea spre а restitui pas- portul supusului grec Р, Zituniatis. 5/8 August | Se intervine іп sensul de mai sus, 17/39 August | R&spunanl. У, August | Semnaleaza arderea unui steag grecesc cu ocazia manifestarilor din Giurgiu. о August | Face cunoseut plângerea supusului егес Р. Stamuli, antreprenorul cafenelei „România“ din Bucureşti, şi agresiu- nea ce ar fi suferit, 197; August | Protestează conira ezpulzărei directoru- lui şi redactorilor ziarului „Patrisu. Hju August | Răspunde la nota despre incidentul din Giurgiu. 16), August | Replică la nota de mai sus, 19, August | Replică cerând revocarea expulzărilor directorului şi redactorilor ziarului »Patrisu, 24 August | Răspuns la scrisoarea din 1 /ẹ Aogust 6 Septembrie privitoare la incidentul din Giurgiu, 24 August | Răspuns la scrisoarea din aceeaşi zi privitoare la revocarea expulzărilor 6 Septembrie Á шеп{їолаїе, Pag. 59 60 7% 77 77 78 78 79 ІХ OBIECTUL Pag. 19| DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, către REPREZEN- ТАМТП ROMÂNIEI în străinătate. 48) ACELAȘI către ACEIAȘI, 97 August 9 Septembrie Informând că s'a întors din congediu. 86 Circulară privitoare la ştirea despre 86 ruperea relațiunilor României cu Grecia. Presa grecească îndeamnă la ruperea 86 relațiunilor. АҢ DL PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI, GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, 45) E. S. Dl. TOMBAZIS, Ministru al Gre- ciei, către DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine. 1/14 Septembrie! 2/1 Septemb. | Protestare contra atitudinei Guvernului 87 român față cu cererile Legaţiunei greceşti şi anunțând plecarea іп con- diu. 9, Septemb. | Anunţă plecarea în congediu a Minis- 80 trului grec şi i se ordonă plecarea. 46| DI. GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, către DI, РАРІМІО, Ministrul României la Atena, 17| ІМ. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către DI. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, 18| ІМ, GENERAL LAHOVARY, Ministru al Afacerilor Străine, către DI. PAPI- NIU, Ministrul României la Atena. 19! ACELAȘI către REPREZENTANŢII RO- MÂNIEI n străinătate. 20 DI. PAPINIU, Ministrul României la Atena, către ІМ. GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, 4; Septemb. | Se răspunde de primire. 90 . 1/20 Septemb, | Instrucţiuni. 90 1/23 Septemb. | Circulară despre cele da mai sua. 91 12/25 Septemb.| Raport cu textul notei date D lui Prim- 91 Ministru grec ca răspuns la nota din 2/4 Septembrie a D-lui Tombazis. у. — Denunţarea Convenţiunei comerciale şi a Protocolului anexat 14| DI, GENERAL LAHOVARY, Ministru al 21 Septembrie Se anunţa denunţarea Convenţiunei co- 97 Afacerilor Straine, către E. 5. Dl. 4 Octombrie mevciale, încheiatu іп 1900 între Gre- RHALLYS, Președinte al Consiliului, cia şi România, și a Protocolului. Ministru de Finance şi ad interim al Afacerilor Străine al Greciei. 2| E.S Dl. RHALLYS, Preşedinte al Con- 27 Septeinbrie Răspunde de primire și protestea/a con- 97 siliului, Ministru de Finance şi ай 40 Octombrie (Ға denunțărei Protocolului. interim al Afacerilor Străine al Gre- ciei, catre DI, GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine. 3| ІМ. GENERAL LAHOVARY, Ministrual 18/,, Octomb, Replică la răspunsul de mai au cu pri- 99 Afacerilor Străine, câtre E. 5. DI. vire la denunţarea Protocolului adi- RHALLYS, Preşedinte al Consiliului, tional. Ministru de Finance şi ad interim al Afacerilor Străine al Greciei, 4| ACELASI către REPREZENTANŢII RO- 19 Octombrie Circulară privitoare la denunțarea Con- 100 MÂNIEI in străinătate. 1 Noembrie venţiunei comerciale, 5| E. S. DI. RHALLYS. Președinte al Con- $, Noembrie Răspuns la nota din 1%, Octombrie. 102 siliului, Ministru de Finance şi ad іп- terim al Afacerilor Străine al Gre- ciei, către ІМ, GENERAL LAHO- VARY, Ministru al Afacerilor Străine, ô| ІМ. GENERAL LAHOVARY, Ministru al 1/s Decembrie Replică la nota de mai sus. 104 Afacerilor Străine, către Е, S. ІМ. RHALLYS, Preşedinte al Consiliului, Ministru de Finance și ad interim al Afacerilor Străine. INTRODUCERE Era reformelor civile inaugurată în Imperiul Otoman înainte și după tractatul din Paris, și speranţele ce ele au deșteptat printre populaţiunile lui eterogene, a atins бі pe Românii din Turcia, a căror existență seculară printre popoarele Greciei, Tesaliei, Epirului, Albaniei şi Macedoniei a fost totdeauna cunoscută din timpurile cele mai vechi și până azi. Conștienți de individualitatea lor proprie, acei Români, în contactul lor istoric $1 de interese cu celelalte populaţiuni din Imperiu, începură a-și da seamă de necesitatea de a-și salva, sub suveranitatea otomană, fiinţa lor națională deosebită prin limbă, moravuri, aptitudini și chiar prin privile- giile de cari până la începutul secolului se bucurau o mare parte dintrinșii, de popoarele conlocuitoare. Renașterea politică a Principatelor Române, consacrată pe baze naţio- nale de același tractat din Paris, a contribuit, la rândul său, la deșteptarea solidarităței etnice dintre acei Români din Turcia și cei de aici ce isbutiseră să-şi creeze un așezământ în condițiuni de trăinicie și de desvoltare, Era deci firesc ca limba, principalul inel al legăturei dintre ramurile despărțite ale aceluiași popor, să se caute să fiescultivată și pusă la locul de onoare ce-l are la popoarele pline de vitalitate. În această direcțiune hotărâtoare a ființei naţionale a diverselor popoare, sunt cunoscute stăruințele depuse де meritoși bărbați români din Turcia, devotați neamului lor, și greutăţile cu cari au avut şi ei să lupte. Principala greutate іп aceasta a fost și ma} este încă rezistența се, de la început, au intâmpinat acei apostoli ai deșteptărei națiunei lor, din partea autorităţei bisericești де care atârnă Românii din Turcia, Patriarhatul din Constantinopole, în adevăr, cu toată tendința spre secularizare ce rezulta, conform de altfel cu viua dorință a populaţiunilor de tot neamul de sub ascultarea sa, din măsurile și legile reformatoare ale Imperiului Otoman, a opus de la început mișcărei de desvoltare proprie și pacinică a Românilor, ca şi a altor popoare din Turcia, privilegiile sale, а ү căror natură exclusivă, chiar sub raportul civil, nu a avut și nu are alt efect, în realitate, decât să avantajeze tendinţele și interesele populaţiunilor cu limba greacă în paguba fiinţei și intereselor celorlalte. La adăpostul acelor privilegii, Patriarhatul, contrariu prescripțiunilor evangelice іп uz în Biserica creștină orientală, a știut să paralizeze legiti- mele aspiraţiuni ale diverselor populaţiuni de sub ascultarea sa religioasă, tăgăduindu-le întrebuințarea limbei lor în serviciul divin și în școale, de- terminând astfel schisma și animozităţi între credincioși, în folosul limbei grecești, fară a avea în vedere înapoiarea ce rezultă din aceasta pentru însuși progresul religios al populaţiunilor de diferite neamuri. Solidaritatea, ce denotă, cu tendinţele cunoscute ale Statutului grec această greșită pornire а direcțiunei Bisericei patriarhale, considerată іп fapt, contrariu titlului stu ecumenic, ca un monopol al poporului grecesc şi ca un organ esenţial al aspiraţiunilor lui naționale, a contribuit la antipatia crescândă între credincioșii aceleiași Biserici și la combaterea cu atât mai aprigă şi indrăsneață a aspiraţiunilor diverselor populaţiuni refractare ten- dinţelor desnaţionalizatoare grecești. Acestea sunt cuvintele pentru cari mișcarea deșteptătoare, inaugurată de Românii din Turcia, a avut să întâmpine atâtea neajunsuri. Sub cuvânt că în comunele creștine școala ar fi un monopol al autorităţei bisericești și al limbei ecleziastice grecești, incă dela anul 1864, de când datează acolo primele deschideri de şcoli românești, s'a tăgăduit acestora de Mitropoliţii locali өуісе existenţă, deși inființarea lor se făcea de supuși otomani în co- mune românești și cu păzirea legilor Imperiului. Astfel, privilegiile concedate de Suveranii otomani Bisericei creştine ca о gavanţie а respectărei credinței religioase а supuşilor de această. cre- dință din partea Suveranului lor, au fost întoarse în contra Românilor de către Capul lor bisericesc spre a-i sili la o uniformitate distrugătoare a fiin- ігі lor morale, silindu-i a se instrui într’o limbă 91 a-și însuși idei și datini străine lor. Treptat însă cu convingerea ce autoritatea Statului Otoman și-a for- mat despre legitimitatea și foloasele instrucţiunei în limba lor proprie, şcoa- lele române s'au іптшірі și au funcţionat mai în linişte. ж ы Хү Faţă cu aceste fapte istorice, era firesc са sforțările Românilor din Turcia să intereseze pe Românii din Regat. Atenţiunea bărbaţilor de Stat români fu deșteptată prin înfinţarea primelor şcoale românești fondate în Turcia, şi dela 4870 figurează în bud- gatul Statului Român subvenţiunile acordate acestor instituţiuni culturale. Consideraţiunile cari au prezidat la aceste prime măsuri luate în fa- voarea Românilor din Turcia, nu au variat de loc până astăzi: era vorba, este 51 va fi de a întări şi de а desvolta în această populațiune — ale cărei afinități de rasă cu Românii din Regat sunt indiscutabile — iubirea limbei române, legătura de credinţă și de tradiţiuni naţionale, întrebuințână, în acest scop, singurele mijloace legale : şcoala și biserica, Această acţiune trebuia să pară ușoara, de oare ce era naturală şi ра- cifică, absolut corectă și nu ascundea nici un gând politic. Guvernul otoman își dete curând seama de acest adevăr, аза în cât desvoltarea culturală a Românilor din Turcia întâlni un sprijin din ce în ce mai binevoitor din partea М. $, Sultanului şi a consilierilor Sei. Convinsă de lealismul și de fidelitatea absolută a Românilor, сагі con- stitue unul dintre sprijinele cele mai sigure ale Imperiului Otoman, Inalta Poartă favoriză deșteptarea lor şi consideră totdeauna făra іпегіјаге ajuto- rul moral și material care li se da din România. Din această parte, deci, acțiunea congenerilor noştri din Turcia nu întâlni decât simpatii și încurajări, așa în cât, Ја 12 Septembrie 1878, Savfet Pașa, Mare Vizir al Imperiului, ordonă, în mod formal, autorităţilor vilayetelor Salonic și Ianina şi sandjakului Trikala de a protegia pe institutorii români : „Sublima Poartă“ — zice acest ordin vizirial — »a fost informată că „Românii doresc să se instruiască în propria lor limbă şi să întemeieze şcoale, „даг că clerul grec, orbit de ideile sale de intransigenţă, împinge ре auto- „rităţile locale să facă dificultăţi institutorilor români și chiar să 71 per- „secute. Având în vedere că în Impărăţie nimeni nu are dreptul de a se „opune la liberul exerciţiu al învățământului şcolar şi al cultului, veţi »binevoi a invita pe funcţionarii civili puși sub ordinele voastre să se abțină »de la ori ce presiune asupra locuitorilor și să nu se opună fără motiv la exer- „сіро cultului şi al învăţamântului. Din contră, veți acorda ajutor și pro- мес але institutorilor români, totdeauna când vor avea nevoe. »Conţinutul acestui ordin а fost comunicat, printr'o scrisoare vizirială identică, Valiului de Ianina «. (6) SAVFET. 5 Бета! 4295 Septembrie 1878, “ ж XVI Această scrisoare vizirială, care face epocă în istoria redeșteptărei Românilor din Turcia, menţionează lămurit greutățile ridicate în contra lor de clerul grec, Dela inceput, în adevăr, cum s'a notat mai sus, sforţările pacifice ale Românilor, pentru a-și câştiga individualitatea lor naţională în sinul marei familii a creştinilor ortodoxi din Impărăţie, “ай isbit de intran- sigenţa Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopole, Patriarhii Ecumenici, bizuindu-se pe privilegiile, ce le fuseseră conferite de primii Sultani, după luarea Constantinopolului și cari îi făceau Capi religioși şi civili ai »роро- rului ortodox din Turcia“, nu voiră nici odata să-și dea seama că creştinii, uniţi prin religiune și prin secole de traiu comun, se compuneau din mai multe părți, rase absolut deosebite prin origini, tradițiuni şi limbă. Aceste rase neavând ocaziune de a se arăta şi de a se afirma, fură supuse supre- mafiei Elenismului ; constituirea însă succesivă a Statelor creştine ortodoxe vecine cu Turcia deșteptă în mod fatal la Români, ca și la Serbi și la Bul- gari, sentimentul naţionalităţei lor. Patriarhii făcură atunci greșeala imensă de а se opune schimbărei naturale şi inevitabile ce se anunţa. Іп loc de а urma curentul, menținând unitatea religioasă a Bisericei ortodoxe și re- cunoscând diversitatea raselor, Patriarhii voiră să impună cu puterea cul- tura și sentimentul Elenismului la popoare ce se deșteptau dintr'o lungă letargie şi erau doritoare de a trăi o existenţă a lor proprie. Această intran- sigență aduse mai întâi despărțirea Bulgarilor, cari obținură de а se con- stitui ca biserică națională independentă, instituindu-se Exarhatul bulgar prin firmanul din 1870; Sârbii, la rândul lor, cerură cu stăruință introdu- cerea limbei slave іп bisericele lor și numirea Arhiepiscopilor de naționali- tatea lor, ceea-ce Patriarhul Ecumenic trebui, în sfârșit, să consimtă, insti- duindu -se Mitropoliile Serbe din Prizerend și Iuskiub. + * + Lupta contra Românilor fu de asemenea ilustrată prin numeroase violenţe și prin presiuni neumane exercitate de clerul grec în contra popula- țiunilor pacinice, dar din се în ce convinse de dreptatea cauzei lor. După cum se amintește în ordinul Іш Savfet-Pașa, cei întâi insti- tutori români fură obiectul unor numeroase persecuţiuni ; părinţii, cari incredinţau pe copii lor şcoalelor române, fură amenințați, supuși la grele asupriri și asistenţa religioasă le fu adesea refuzata din ordinul Mitropoliţilor. Lipsiţi de ajutorul religiunei, goniţi din biserica comună, Românii ХҮП trebuiră să se gândească să angajeze preoți speciali pentru trebuinţele lor ; biserici fură de asemenea fondate cu firman Imperial în unele comune го- mâne, ca, de exemplu іп 4888 la Hrupiște. Din această perioadă, dela 1870 la 1892, datează o serie де persecu- таш al căror obiect fură preoții români, cari îndrăsniseră să slujească іп bisericile române sau numai să citească rugăciunile în românește іп са- sele particulare. Așa : La Vlaho-Clisura, preotul Sofronie fu închis timp de 40 de zile și lipsit de hrană, pentru că botezase pe copilul lui Tullius Tacit, institutor român ; La Gopeși, preotul Nicola Nanciu a fost arestat, incătușat, maltratat бі excomunicat pentru că indrăznise a oficia іп românește botezul fiului in- stitutorului român George Caracota ; La Ohrida, preotul Ioan Sgalla a fost inchis іп monastirea Sfântului Naum, tot fiind-că ойсіаѕе іп româneşte ; La Vlaho-Clisura, preotul Nicola Tegu fu de asemenea închis pentru că citise rugăciunile în limba română, „blestemată de Dumnezeu“ ; La Voscopole, preotul Cosma avu aceeași soartă ; La Moloviște, în biserică, Episcopul de Prespa și Ohrida lovi ре das- călul Gheorghe Dinca pentru că cânta psalmii în românește ; La Grebena, Episcopul grec arestă și trimise într'o monastire din Tesalia pe preotul român Dimitrie Constantinescu, care stătu trei luni în temniță și nu fu liberat decât în urma unor demersuri foarte energice ale autorităților. Aceste câte-va exemple sunt îndeajuns pentru а іпуейега procedeu- rile întrebuințate de Patriarhatul Ecumenic spre a înăbuși printre Ro- mâni sentimentul naționalităţei lor. .%» Această aprigă goană în contra unei populaţiuni pacinice, turbură din ce în ce mai mult opiniunea publică în România; ea sili pe Guvern dea spori creditele alocate pentru școalele și bisericile române din Turcia. Guver- nul trebui asemenea să facă pe lângă Inalta Poartă demersuri amicale, în scop de а se obţine regularea situaţiunei populațiunilor române, atât de cre- dincivase și de devotate Impăriăţiei Otomane. Din parte-i, Guvernul Impe- гізі, doritor de a afirma bunăvoința sa pentru Români, examină cu îngrijire diferitele faze ale chestiunei a cărei rezolvare ridica serioase dificultăţi. 2 XVII In adevăr, școalele române se înmulțiseră și populaţiunea lor crescuse în mai multe oraşe și sate locuite de Români. Pe de altă parte, fiind-că Mitro- poliții greci, din ordinul Patriarhatului refuzau asistenţa religioasă fami- ог româneşti, nevoia de preoţi români devenea din ce іп mai simțitoare. Românii angajară, десі, în serviciul lor preoţi de origini română, cari funcționau în diferitele localități și cari primiră cu bucurie să se pună іп serviciul unei cauze atât de drepte. Greutățile nu descuragiară pe Români, cari, foarte conștienți de dreptul lor, continuară a reclama liberul exercițiu al cultului în limba română și liniștita și libera funcționare а şcoalelor lor. In urma gravelor dificultăți financiare pe cari Statul Român le suferi în 1901, şcoalele române din Turcia fură supuse Іа o încercare de care to- tuși triumfară prin un mare spirit de sacrificiu $1 de devotament. Ajutoarele alocate acestor instituțiuni suferiră o reducțiune, dar strâm- torarea tezaurului român dispărând, aceste reducţiuni trecătoare făcură loc unui budget și mai bine dotat. Acelaş Guvern, саге impusese reducțiunile din 1901—1909, făcu să se voteze, în aplausele unanime ale Adunărei De- putaţilor, în 1903, un credit extraordinar de 600.000 lei pentru construire de școli și de biserici române în Turcia. Din această scurtă expunere, rezultă că nici un moment nu a putut îi vorba de a lăsa la voia întâmplărei pe Românii din Turcia și că, dacă tre- cătoarele reduceri din 1901 au fost interpretate în acest sens, aceasta a fost o prea mare greșală, pe care evenimentele au desminţit-o fără întârziere. Inalta Poartă, credincioasă politicei sale de încuragiare, studiă cu ingrijire mijloacele de а mulțumi aspiraţiunile legitime și pacifice ale popu- laţiunei române şi manifestă, în mai multe ocaziuni, voința hotărâtă de a pune în evidență elementul român și de a-i da, în fine, o existență proprie. Aceasta era un răspuns la atitudinea totdeauna amicală şi corectă а Ro- mâniei, care, neurmărind în Balcani nici o idee răsturnătoare sau de cu- ceriri, afirmase din nou, a doua zi după publicaţiunea planului de reforme de la Muerszteg, viua sa dorinţă de a contribui la menținerea păcei, şi 4е- ciziunea de a se abţine de la ori-ce intervenţiune, care ar mări dificultățile. Guvernul român a reclamat în totdeauna, numai dreptul pentru popula- XIX țiunea română din Turcia de a б tratată pe un picior de deplină egalitate cu toate celelalte populațiuni. Circumstanţele păreau, cu deosebire, favorabile pentru îndeplinirea acestei opere de înaltă dreptate; Marile Puteri ale Europei manifestau un interes continu pentru acțiunea de pacificare și de reforme în vilayetele Turciei Europene; sosise momentul de a proclama comunitatea de interese, care lega politica României de aceea а intregei Europe, doritoare de a men- ține pacea și statu quo; sosise de asemene momentul, pentru o populaţiune atât de pacinică și de desinteresată ca Românii din Turcia, de a culege, în fine, roadele constantei sale fidelităţi către Impărăţia Otomană. Maestatea Sa Sultanul și consilierii Săi iși dederă seamă de utilitatea ce prezinta pentru Împărăţie desvoltarea unui element inteligent, muncitor și disciplinat, $1 măsuri succesive fură luate spre a corespunde dorințelor manifestate de Români. La ?/ в Ianuarie 1903, Ministrul României la Constantinopole a informat Guvernul Regal că ordine Imperiale au fost date pentru a introduce cât mai mulți Români în gendarmeria ce se organiza cu elemente creştine, având în vedere că, în fidelitatea acestei populaţiuni, М. $. Sultanul îşi pu- nea în mod particular încrederea. Câteva zile in urmă, la 31 Ianuarie, D-nul Al. Em. Lahovary informează Guvernul Regal că М. S. Sultanul, doritor de a da o nouă mărturie de bunăvoința Sa către cei mai credincioși dintre supușii S&i, ceruse o listă de 30 tineri români pentru a-i numi în funcțiuni publice la Constantinopole și іп provincii. Câte-va săptămâni mai târziu, la 22 Martie, Însărcinatul cu Afaceri al României telegrafiază că o Iradea Im- perială ordonă Inaltei Porţi să recruteze în vilayetele Salonic, Monastir 51 Ianina 12 tineri români, pentru а f înscriși ca bursieri ai Sultanului în Li- ceul Galata-Serai. In acelaşi timp, demersuri sau făcut pe lângă М. S. Sultanul și Marele Vizir spre a se permite pe viitor în actele de stare civilă (Nufuz- Teskeressi), menţiunea cuvântului special »Ullah« („valah“), in loc de »rum“, саге іп- semna numai „ortodox“ și pe care Patriarhatul Ecumenic îl considera са si- nonim cu »grece. Această reformă era o condiţie esențială pentru desvol- tarea ulterioară a populaţiunei române din Turcia, de oare-ce, era vorba de a se deosebi diferitele elemente etnice, cari constitue turma creştinilor orto- doxi, şi de denumirea lor, după o nouă formulă: „millet« (naţionalitate), care să Inlocuiască termenul prea general »гшп«. Intr'un cuvânt, era vorba de ХХ a dota populaţiunea română cu о stare civilă veritabilă саге să-i permită a se constitui în naționalitate deosebită și de a fi astfel mai în stare de а cere libera întrebuințare a limbei sale în școale și în biserică. Această ches- ипе atât de importantă fu obiectul unor studii detaliate. + * + Nu ега пісі în intențiunile Porţei, nici in spiritul Românilor de а im- pinge lucrurile prea departe și de а face din constituirea naţionalităţei ro- mâne punctul de plecare al unei schisme religioase. Din contra, scopul ur- mărit trebuia să fie numai Фа asigura populațiunei române un loc deosebit în sinul Marei Biserici, biserici și preoți români, ceea ce Sârbii obţinuseră în vilayetul Cosovo; intrun cuvânt, era vorba să se facă а se admite de Pa- triarhat, prin demersuri amicale, principiul unităței în diversitatea саге forma де la început chiar esența însăși а Bisericei Ecumenice. Cum, deosebit de gruparea principală a lor pe vârfurile și coastele Pindului dinspre Epir, Macedonia și Tesalia, Românii formează grupuri importante, dar separate, în vilayetele Salonic, Monastir, Cosova, Ianina, şi Scutari, ar fi fost ușor de a li se realiza dorinţele, recunoscându-li-se bi- sericele și preoţii, sau permiţând în centrele mixte serviciul alternativ în greceşte și româneşte, Guvernul român secunda, în acest scop, prin demersurile conciliante ale reprezentantului său la Constantinopole, intervenţiunile Sublimei Porţi pe lângă Patriarh, pentru regularea prin bună înţelegere a revendicărilor Românilor. La început, negociările păreau că vor ajunge la un bun sfârșit. D. Al. Em. Lahovary scrie, în adevăr, la 28 Decembrie 1902: „mi sa părut că Prea „Sfânția Sa Patriarhul m'ascultă cu mult interes și mi-a promis dea studia El » Însuși întreaga chestiune cu speranţa de a putea găsi terenul unei înţelegeri „deopotrivă profitabilă Românilor şi Grecilore. Câteva luni în urmă, la 2/4 Iunie 1903, Ministrul României constată din nou bunele dispozițiuni ale Patriarhului, cu ocaziunea unei note ver- bale adresată de Prea Sfinția ба Legaţiunei Române și în care se face alu- ziune Ја »grabnicul concurs moral și material ре care Inaltele Guverne ale „Rusiei, Serbiei și Greciei îl oferă voios Bisericei de la Constantinopole cu „scopul de a O ajuta“, cu reflexiunea finală următoare: „Regatul României ХХІ »nu ar putea să arate și dânsul asemenea dispozițiuni pentru Sfânta Bise- „rică Ecumenică ?«. Cât va timp în urmă, la! t/g, Septembrie, D-nul Al. Em. Lahovary trans- mite Guvernului Regal un memorandum adresat Porţei și Puterilor де că- tre Patriarhatul Ecumenic, ca răspuns unui memoriu al Guvernului bulgar. Ministrul României semnalează cu această ocaziune: »un fapt cu totul nou, „саге а cauzat în lumea grecească din Constantinopole о vie senzaţie ; »faptul că într'un document oficial emanând de la Patriarhat şi semnat de „Episcopii tuturor Dioceselor ortodoxe din Turcia Europeană, elementul „român este citat pe aceeași treaptă cu elementul turc și grec, printre na- nționalităţile, cari formează majoritatea populaţiunei în Macedonia“. Se citește, în adevăr, la pagina 12 a acestui document, aliniatul III: » Macedonia nu este slavă.....; după toate datele geografice, Macedonia este „locuită de numeroși musulmani și de aglomerațiuni și mai numeroase nincă de Greci, de Albanezi, de Valahi, și de Bulgari огіойохіє, și la pagina 14, aliniatul П: „Macedonia nu este slavă, ea este mai curând o provincie »Blino-turco-valahă«, (Vezi actul de protestare al Mitropoliţilor ce atârnă de Scaunul Pa- triarhal Ecumenic. Constantinopole, 10 August 1903), Publicarea acestei broșuri, e adevărat că a ridicat protestaţiuni în cer- curile greceşti și exemplarele nedistribuite au fost imediat distruse. „»Discuţiuni vii au avut loc în sinul Sinodului— scrie D-nul Lahovary— „şi Patriarhul, față cu asprele critici ce і saw făcut în scopul de a-l da „jos de pe tronul Patriarhal, a ajuns până să spună unui membru al Con- „siliului mixt, care ізі exprima nemulțumirea pentru mențiunea Valahilor : „nu mă impingeţi prea departe, căci voiu sfârși prin a spune sus și tare că жа Monastir nu este un singur grec adevărat“. ж Prea Sfinţia Sa Patriarhul, simțind atunci că tendința се manifestase pentru o înţelegere în privința chestiunei române, venea în sprijinul acuza- țiunilor adversarilor săi, cari formau majoritatea printre membri Sinodului, crezu mai prudent să amâne examinarea acestei chestiuni. In adevăr, la ttf, Ianuarie 1904, D-nul Lahovary constată că nincă- »păţânarea Patriarhatului a redevenit mai puternică şi refuză ori-ce transac- „ипе cu toate motivele cari ar fi trebuit să-l determine a adopta față de »populațiunile române o atitudine mai conciliantă«, XXII Din acest moment, opoziţinnea sistematică a Patriarhatului în contra aspirațiunilor Românilor deveni și mai tare și se manifestă prin nume- roase persecuții şi violenţe contra preoţilor Români. La Monastir, protopopul Теодог Constantin, angajat de Români, este maltratat, insultat, ameninţat cu anatema și, în fine, excomunicat. La бореҙ, preotul român Christu Levu avu aceeaș soartă, şi La Moloviște, preotul Papagheorghe Christu fu de asemenea excomunicat. Mitropolitul din Monastir, Ioakimos, pune în lucrare toate mijloacele pentru a excita spiritele în contra cauzei române. lată ce scrie în această privinţă, Consulul României D. Al. Pădeanu (raport din 5/4 Aprilie 1904): „In scopul де a culege cât mai multe semnături posibil — zice acel raport — „institutorii și preoţii greci se duc din casă în casă, din prăvălie în prăvălie, „și sfătuesc pe locuitori să-și manifeste sentimentele lor filo-elene. Li se ex- »plică că, prin acest mijloc, se va proba Europei că poporul grec este cel mai „numeros în Macedonia și că el merită sprijinul Puterilor ; pe când, ascul- „tând de alte sentimente, vor atrage asupra lor trăsnetele Marei Biserici саге „Îi va goni din sinul ei. Un oare care număr de locuitori din Monastir și din „împrejurimi au sfârșit prin а consimţi la aceste solicitaţiuni; dar cum re- „crutarea aderenţilor nu mergea destul de repede după placul Mitropolitului, »Ргеа Sfinția Sa a alergat și la alte mijloace. Eri Duminică, Prea Sfinția Sa „а dat ordin să se închidă în timpul serviciului divin toate intrările cate- »dralei, afară de una, astfel ca să nu poată intra credincioși de cât unul câte „unul. La intrarea aceea stau mai mulți agenţi, cari invitau mulțimea să „semneze declaraţiuni, ca cele menționate mai sus. Cei cari refuzau erau îm- „рейісаћ de a pătrunde în biserică са să-și facă rugăciunile. In timpul ce- „remoniei religioase, Mitropolitul a luat cuvântul spunând: Că o parte а »populaţiunei din Monastir se compune din Cuţovlahi, dar că aceştia nu au „nimic comun cu Românii (din România); că limba română este bleste- „mată ; că credincioșii trebue să renunţe а o întrebuința şi trebue să-i pre- „fere limba grecească — limba ângerilor — limbă nobilă şi bogată care а „cucerit universul întreg. Pe urmă adresându-se femeilor, ce erau de față, pre- „latul le-a îndemnat să nu vorbească în casă de câţ grecește, căci astfel își »vor atrage binecuvântarea Dumnezeească și recunoştinţa generațiunilor „viitoare“, — Această atitudine a Mitropolitului de Monastir a produso im- „presiune din cele mai penibile, chiar printre partizanii cauzei grecești“. Printr'un raport ulterior din 14 Aprilie 1904, D. Pădeanu semnalează XXIII că petiţiuni, în sensul de mai sus, în contra introducerei limbei române în biserici, au fost prezentate Valiului de către Mitropolit, dar că Românii con- testă valoarea iscăliturilor, acestea fiind obţinute prin surprindere sau date de elevii școalelor grecești, pentru care lucru Românii s'au plâns autorită- [Шог de la Constantinopole. Mitropolitul din Florina, urmând exemplul colegului său de la Mo- nastir, a ţinut la 21 Maiu 1904 un discurs în biserica sa catedrală, în care a spus: că ortodoxii trebuesc să evite ori-ce contact cu propagandiștii români, cari tind, după părerea sa, să creeze schisma în Biserică. Din ordinul Pa- triarhatului, el a sfătuit pe credincioși sa nu asculte pe partizanii cauzei ro- mâne și să nu vorbească іп casele lor decât grecește, de oare-ce va fi silit, іп caz contrar, să interzică preoților de a merge pe la casele lor și de a cele- bra acolo serviciul. (Raportul Consulului României la Monastir din 22 Maiu 1904), Mitropolitul din Caterina — vilayetul Salonic — Partenius Vardaca, vizită casele credincioșilor, și chiar pe ale Românilor. Acestora le spuse că ei sunt Greci- Vlahofoni. Li sfătui să nu-și trimită copii la școalele române бі că acei cari vor îndrăzni а se numi Români vor fi persecutați și exco- municaţi. Preotul român din Caterina, Nicolae Papa-Zisi, refuzând de а se numi grec, a fost persecutat în aşa mod, în cât a fost silit să demisio- neze. (Raportul Ministrului României la Constantinopole din 17/39 Mai 1904). La Veles, clerul local a refuzat Românilor cari veneau în mare număr la biserică în ziua de Rusalii — 16 Mai 1904 —obicinuita slujbă pentru morţi. Credincioșii indignați — mai cu seamă femeile — au еҙ din biserică furioși іп contra preoţilor și a Patriarhului. (Raportul D-lui D. Ghika, Consul General la Salonic, din 24 Maiu 1904). La Monastir, cu ocaziunea morţei românului Hristu Dimitrie celibatar, Mitropolitul Ioakimos a venit їп casa mortuară și a voit cu forţa să celebreze serviciul în grecește și să înmormânteze pe defunct în cimitirul grec, con- trar voinţei exprese a fratelui şi surorei defunctului, prezenți, ocazionând astfel un mare scandal. (Raportul Consulului la Monastir din 13 Iunie 1904). La Veles, în [ulie 1904, preotul grec refuză să înmormânteze ре fica românului Costi Nastu, de oare-ce acesta nu a voit să semneze o declara- опе că el şi familia lui sunt greci. Іп lipsa unui preot român, Costi Nastu s'a văzut silit să inmormânteze pe fiica sa în afară de cimitir şi fără asis- tența preotului grec. Numai în urma ordinului Caimacamului și са asis- XXIV tența autorităților, un preot român Cosma, din Moscopole, a putut să pä- trundă cu forța în cimitirul grec și să înmormânteze religios pe moartă. (Raportul Legaţiunei din Constantinopole din 21 Iulie 1904). Același refuz a fost făcut de clerul grec din Veles în August 1904 la înmormântarea românului Dogramagi, fapt care a adus înființarea unui cimi- tir român în acel oraș. (Raportul Consulului la Bitolia din 30 August 1904). Tot la Veles, clerul grec a refuzat să celebreze căsătoria D-lui Grigore Buzdura, român, agent de сошегсіп, până când nu va iscăli actul де ri- goare de adesiune la elenism. Căsătoria a fost celebrată de preotul român Cosma, care se afla în trecere prin acel oraș. (Raportul Consulului Сепе- ral la Salonic, 6 August 1904). La Monastir, D. М. Şunda, membru al comunităței române, a fost ex- comunicat, el $1 familia sa, pentru că consimţise ca protoereul român, Theo- dor Constantin și diaconul Profirescu, să-i celebreze căsătoria. (Raportul Consulului la Monastir din 20 Septembrie 1904). Tot la Monastir, Mitropolitul Ioakimos a excomunicat ре D. Zdrula, pentru că-și îngropase copilul în cimitirul român. (Raport al Consulatu- lui din Monastir din 24 Octombrie 1904). La Pleasa, Mitropolitul grec de Согіја, însoţit de o bandă de greco- mani, au intrat cu forța în biserica română, spărgând ușile și s'a declarat stăpân al locului, fapt care a fost blamat de autorităţile otomane. (Ба- portul Legaţiunei din Constantinopole din 7/22 Noembrie 1904). .х.» Numeroasele încercări de conciliațiune şi de înțelegere amicală cu Patriarhatul nedând nici un rezultat, a trebuit ca Românii să urmărească realizarea dorințelor, adresându-se, са în trecut, numai bunăvoinţei și pro- tecțiunei Guvernului otoman. Această bunăvoință nu le-a lipsit şi demersurile lor au avut ca rezultat progrese regulate și vădite. Incă dela 13 Septembrie 1903, o Iradea Impe- rială numi un delegat român în Comisiunea consultativă de pe lângă In- spectorul general al reformelor cu același titlu ca delegaţii bulgar, grec şi sârb. Aceasta era deja o recunoaștere implicită a existenței naționalităţei ro- mâne ca naţionalitate deosebită. In cursul anului 1904, numeroase ordine s'au dat în favoarea protec- țiunei Românilor.Aceștia se organizară repede în Comunităţi și adresară cereri XXV pentru numirea primarilor (Muhtar). Constituirea comunităților române deosebite implinea o simțitoare lipsă; ea era în totul conformă cu legile Imperiului și favoriza considerabil deșteptarea Românilor și întruparea lor. In Turcia, comunitatea creștină nu se consideră în fapt decât ca comuni- tate religioasă și, ca atare, sub dependența preotului și a Episcopului, de- pendenţi, la гапаш lor, de Patriarhat. Nimic însă nu împiedeca pe Români de a se constitui în comunităţi civile, dependente numai de legile Imperiu- lui. Сееа-се și dânșii aplicară, şi până Іа sfârșitul anului 1904 s'au consti- tuit 76 de comunităţi. Și în această împrejurare, Patriarhatul dete dovadă де același spirit de intransigenţă : dânsul protestă contra înființărei comunităţilor române, pe când tot dânsul crease însuși un precedent la luskiub, întrupând câte-va familii zise grecești, ce locuesc în acest oraș, în comunitate deosebită. Orașul luskiub este locuit, afară de Musulmani, de o numeroasă po- pulaţiune sârbească și de o minoritate zisă grecească (60—70 case). Capul comunităţei ortodoxe trebuia firește să fie Mitropolitul sârb din Iuskiub. Totuşi Patriarhatul, după stăruinţele așa zişilor greci de acolo, dete, la 1/,, Decembrie 1902, un hrisov care constitue minoritatea greco- ortodoxă din Iuskiub, ca comunitate deosebită, Iată principalele dispozițiuni ale acestui hrisov, care formează un precedent solemn, pe care Românii îl invoacă și îl vor invoca mereu în spijinul revendicărilor lor : „Агі 1.— Comunitatea greco-ortodoxă din luskiub, după regulă for- »månd о parohie a Mitropoliei din Iuskiub, se constitue ca o comunitate „independentă, administrându-și ea însăși interesele sale, având dreptul să »organiseze și să dirigeze toate afacerile prin organele legalmente alese de »dânsa, adică : Consiliul bătrânilor, Comitetul bisericei, Eforia școalelor, netc., etc. „Агі. 2. — Ca comunitate parohială independentă şi care se guver- „nează prin ea însăși, dânsa va poseda biserica ei ргоргіе..... vârt. 3. — Comunitatea se va ocupa cu alegerea ca preot a unui cle- »гіс instruit $1 venerabil. Mitropolitul va trebui să primească părintește pe „preoţii aleși de comunitatea greco-ortodoxă fără să i se opună, afară nu- „mai іп cazuri excepţionale privitoare la bunele moravuri“. Pe temeiul acestei concesiuni făcute Comunităţei greco-ortodoxe din Iuskiub, ға cerut, prin mijlocirea Mitropolitului din Efes, membru al Sf. Sinod, concesiuni similare în favoarea Românilor. Patriarhul și Sinodul insă le refuzară. XXVI Astfel favoarea pe care Patriarhatul o acorda аза zişilor Greci din Juskiub, a fost tăgăduită Românilor stabiliţi în orașele și comunele Turciei, în cari dânșii formează grupuri mult mai compacte și mai importante de cât acea minoritate greco-ortodoxă din luskiub. Dar ceea-ce Patriarhatul refuză pe calea religioasă, Sublima Poartă acordă pe calea civilă. De la începutul anului 1905, comunitățile române în- cepură a funcţiona în mai multe localităţi sub ochiul binevoitor al autori- tăților otomane. La Monastir, comunitatea obţinu autorizaţia mai întâi pentru deschiderea unui cimitir propriu, și nu mult după aceea pentru o capelă în oraș, în care, la 5 Ianuarie 1905, s'a celebrat un serviciu solemn înaintea а numeroși credincioși. În același timp, Românii au făcut demersuri pentru deschiderea unor noui școale în mai multe localităţi са: Florina, Nego- vani, Pisuderi, etc, Astfel fu starea exactă а chestiunei Românilor în momentul în care se iviră primele fapte, care arată că, opunerea clerului grecesc ia o nouă formă, căutând un nou sprijin afară din Biserică, în teroare și omor şi în sprijinul direct şi imediat al Greciei. ж ы ж Din toamna anului 4904, rapoartele Consulilor României din Salonic, Monastir și Ianina, anunță numeroase trupe de bandiți armaţi, numiţi armatoli sau antarţi (insurgenți), cari se strecurau în Turcia prin fruntaria vecină cu Epirul. Aceste bande, a căror organizare este descrisă în dife- ritele documente de mai la vale, nu se îndreptează numai contra Bulgari- lor; ele se opresc și în regiunile де miază-zi locuite numai de Români, unde se poarta în așa mod în cât îngrijesc serios această pacinică populaţiune. Consulul României la Monastir raportează, într'adevăr, la 22 Septem- brie 1904, după informaţiunile unui membru al comunităței române din Belcamen, că la 18 ale aceleiași luni o bandă grecească de 40—45 persoane, condusă de un căpitan originar din Creta, a venit în comună și a adunat pe toţi locuitorii la școala grecească, Căpitanul, printi”un lung discurs, a stă- гой ca aceștia să rămână supuși Patriarhului, să înveţe grecește și să dă- râme școala română, care tocmai atunci se zidea, Căpitanul a adaogat că e trimes de Patriarh, ca să apere ortodoxia și că, prin urmare, toți creştinii trebue să rămână ortodoxi și să înveţe grecește, ca în trecut. Cât despre şcoala română, a repetat căpitanul, trebue să о închideţi, căci «даса nu veţi face-o, о voiu închide eu când më voiu întoarce“. XXVII In aceeași comună Belcamen, în Octombrie 1904, banda căpitanului Paul Melas (alias Zeza), care opera în regiunea Florinei, a stat mai multe zile şi a constrâns pe notabili şi pe preoţi să depună jurământ de credinţă cauzei grecești, și a amenințat cu moartea pe Românii cari își trimit copii la școala română. Această bandă a trecut apoi la Negovani și a vizitat casa notabilului român Tomaide бота, atunci absent, maltratând pe femeia, și pe fiul său, şi cerându-le armele ; apoi s'a dus la preotul Teodosie, pe care bandiții l-au bătut fiind-că se declarase preot român, amenințându!l cu moartea dacă nu se va întoarce la grecism. Mai la vale se vor vedea con- secinţele vizitei bandei greceşti a lui Melas Іа Negovani. (Raportul Legaţiu- пей din Constantinopole din 18/,, Octombrie 1904). La 27 Septembrie 1904, la Monastir, un prim atentat a fost îndreptat în contra farmacistului român D. Pucerea și contra D-lui C. Metta, dra- goman al Consulatului nostru, asupra cărora s'a tras mai multe focuri de revolver. Iată un extract din raportul Consulului la Monastir, D-nul Geor- gescu, din 1 Octombrie, 1904, cu privire la această afacere : ». . . e Consulul Greciei văzând că asasinul a fost descoperit, а venit să "пі spue: „atentatul n'a putut să fie indreptat contra D-lor Metta și Pucerea, și „că în aceasta trebue să vedem numai o simplă răzbunare personală contra „servitorului acestui din urmă. D-nul Callerghis a încercat să më convingă „că Grecii n'aveau nimic contra Românilor şi că singurul lor'obiectiv erau „Bulgarii... Aflu, din bună sorginte, că asupra unui bandit grec numit „Filip, omorât într'o ciocnire cu trupele turceşti, poliţia a găsit o scrisoare „de recomandaţie scrisă de mâna Consulului Greciei și adresată capului „bandei din care acest individ făcea раге. | Un alt raport al D-lui Georgescu din 25 Octombrie 1904, informează Legaţiunea României la Constantinopole că poliția a descoperit asupra unui grec din Monastir, numit Eraclie Matli, o scrisoare privitoare la organiza- rea bandelor grecești ; în această scrisoare se citează de mai multe ori nu- mele Consulului Greciei. (Aceste documente au fost, în fapt, găsite atât de compromițătoare pentru Consulul Greciei, D-nul Callerghis, în cât acesta a fost rechemat la Atena, dânduise un alt post). Câteva zile mai târziu, Consulul din Monastir semnalează din nou уіо- lența limbagiului Mitropolitului din Monastir, care din amvon întărită pe Greci contra Românilor. La 28 Octombrie 1904, tot Consulatul din Monastir anunţă reapari- XXVIII țiunea unei bande grecești Іа Belcamen, care, compusă din vre-o 45 de in- divizi, a amenințat pe locuitori și prin teroare a închis școala română. In- stitutorul, D-nul Nero, și Eforul român, Vangheli Nicolceanu, au fost siliți să se refugieze la Monastir pentru ca să scape cu viaţă. La 29 Octombrie 1904, Legaţiunea din Constantinopole informează Guvernul Regal că, în cursul unei ciocniri cu trupele turcești, lângă Sea- tiștea, capul de bandă grec numit Miki Zeza a fost omorât. Identitatea ca- davrului а putut fi stabilită și s'a constatat că Miki Zeza nu era altul de cât locotenentul de artilerie Paul Melas, ofițer în activitate de serviciu în armata greacă, La 3 Decembrie 1904, Legaţiunea din Constantinopole comunică Gu- vernului Regal asasinatul unui notabil român din Pisuderi, Dimitrie б. Liuka, prins și omorât de o bandă grecească, Luni 22 Noembrie, aproape de comuna Selița. La aceeași dată, Legaţiunea, сц ocaziunea știrilor despre 0 criză Patriarhală, informează Guvernul Regal că autorităţile otomane au avut cunoștință de o circulară adresată de Ministrul Greciei la Constanti- nopole Consulilor greci din Macedonia. Această circulară, cu data din 5 Noembrie 1904, recomandă Consulilor, ca să facă propagandă printre po- pulaţiunile grecești în favoarea Patriarhului Ioachim ІП, a cărui situaţiune se afla sdruncinată în urma opunerei a unei mari părți dintre Mitropoliţi, membrii ai Sinodului. „„„»Căderea Patriarhului, în împrejurările actuale, — zice acea circu- „lară,— va й considerată ca un triumf al adversarilor noștri şi mai cu seamă nal Românilor cari sunt adversarii cei mai înverşunaţi ai Prea Sfinţiei Sale, „din cauza autorităţei și influenţei sale ca Patriarh. „Е un spectacol întristător,— adaogă circulara, —când vedem această „campanie de opoziţie contra Patriarhului, condusă tocmai de către Epis- „copi, cari în trecut au adus numeroase servicii cauzei naționale.... Cred „даг util să vă informez de ceea ce precede, pentru ca să recomandaţi aceste „consideraţiuni congenerilor noștri, precum și necesitatea care se impune, „din punctul de vedere naţional, de a se menţine statu-quo Patriarhal“. (5) І. GRYPARIS. Га 15/ag Decembrie 1904, Legaţiunea scrie că s'a găsit Іа un cap de banda grec o scrisoare care îl recomanda Mitropoliţilor din Monastir, Salonic, Florina și Castoria. Această scrisoare de recomandaţie a fost dată de Consulul General al Greciei la Salonic, D-nul Coromilas. XXIX La 2 Ianuarie 1905, Protoereul român Theodor Constantin, a fost ata- cat la Monastir și rănit cu cuţitele de către o bandă de greci ; atentatorii au fost arestaţi și condamnaţi. In aceeași zi, tot la Monastir, Nastu, cavas al Inspectorului școalelor române, a fost asemenea atacat de o bandă de 20 de grecomani, trântit la pământ şi, spre a scăpa, silit să tragă cu revolverul. La 26 Ianuarie 1905, Consulul din Monastir semnalează violențele Mi- tropolitului grec, care а mers până să amenințe pe muribunzi (о bătrână : văduva Cudela), spre a-i sili ca, în ultimele lor momente, să-și exprime do- гіп[а de a fi înmormântați de către preoţii greci. Cu toate aceste odioase violențe, Românii observă o atitudine liniștită și preoţii români, în oficiile religioase pe cari le celebrează în Capela lor din Monastir, nu lipsesc de a pomeni, după obiceiu, numele Patriarhului Ioachim ІШ. La 18 Februarie 1905, Legaţiunea din Constantinopole comunică de- taliile unui îngrozitor împătrit asasinat, făptuit de o bandă grecească sub comanda Cretanului Iani. In comuna Negovani de lângă Florina, bandiții au omorât, în noaptea de 12 Februarie, pe notabilul român Tomaide Șomu, pe doi preoţi români Theodosie 51 Christu și pe un servitor numit Nacu. Cadavrele au fost găsite a doua zi, groaznic îmbucătiţite prin lovituri de topor. Culpabilitatea Бапа ог greci a fost în regulă stabilită, și agentul civil al Austro-Ungariei a constatat că: „Nu există nici o îndoială că „această crimă a fost îndreptată contra aspirațiunilor naţionale ale Ro- „mânilor«. La 25 Februarie 1905, Legaţiunea din Constantinopole informează Gu- vernul Regal despre omorul Sfinţiei Sale Părintelui Emanuel, superior al mănăstirei române din Oşani (vilayetul Salonic). La 27 Februarie 1905, la Monastir, D-șoara Olga Nance, elevă а şcoalei profesionale române, а fost atacată cu cuţitele în stradă de niște ti- neri grecomani. Dânsa nu a putut să scape, decât refugiindu-se la sub- inspectorul școalelor române. (Raportul Consulului din Monastir din 1 Martie 1905). La 2 Martie 1905, Legaţiunea comunică Guvernului o serie de acte de violenţă făptuite de către comitetele și bandiții greci contra populaţiunei române, și din care rezultă că comunele Nevesca, Târnova, Magarova sunt amenințate. La Monastir, Grecii terorizează pe Români şi un tânăr numit ххх Velo a fost înștiințat că va fi omorât dacă își va celebra căsătoria cu un preot român, La 7 Martie 1905, Directorul școalei comerciale române din Salonic, D-nul Victor Lazăr, aflându-se la preumblare, cu o parte din elevii din internat, a fost insultat de către un grup de greci și atacați cu pietre. D-nul Lazăr a avut capul spart și a trebuit să fie transportat la dânsul acasă. La 25 Martie 1905, o bandă demai bine de 300 »antarţi« a năvălit în satul Zagoriceni şi a omorât vre-o 60 de persoane, bărbaţi, femei şi copii şi au incendiat vre-o 40 de case și colibi. S'a constatat oficial, cu această ocazie, că indivizi îmbrăcaţi în uniforma armatei grecești făceau parte din bandă. (Raportul Consulului din Monastir din 30 Martie 1905). | In fine, afară де ceea-ce s'a zis mai sus și де ceea-ce se va vedea mai departe în documente, raportul următor al Consulului din Monastir, cu data din 18 Aprilie 1905, ne arată îndestul calitatea capilor de bande cari te- rorizează comunele române: »Sâmbătă, 16 Aprilie 1905,—zice D-nul Georgescu, —o bandă grecească, „compusă din 80 persoane, a intrat în comuna Belcamen, locuită іп mare „parte de Români. Această bandă a fost incongiurată de armata turcească „care o urmărea. Іп lupta ce a urmat au căzut din greci: 4 morți, 6 răniți „şi 47 prizonieri; restul bandei a fugit. Printre prizonieri, se află locotenen- „tul Nicostratos Calomenopol, cunoscut sub porecla de căpitan Nida, сі „locotenentul Lambros, amândoi îmbrăcaţi cu uniformele lor respective din „armata grecească. Ceilalţi prizonieri aveau uniforma antarţilor eu crucea әре căciuli. Іп cursul luptei, un soldat din armata Imperială a fost omorât. „Asupra bandei “а găsit o mare cantitate de arme sistem Mauser și Gras, „precum și bombe. Locotenentul Lambros este acel care prin ameninţări a „reușit să închidă școala română din Belcamen şi care a petrecut iarna în „această comună cu câți-va antarți, După intormaţiunile ce mi-am procu- „rat, mai există încă imprejurul Castoriei șease bande comandate de nouă „ofițeri din armata grecească«. Această lungă serie de violențe probează că lupta întreprinsă de Patriar- hatul Ecumenic contra aspiraţiunilor Românilor și-a schimbat faţa. Clerul grecesc nu se mai mulțumește cu excomunicarea preoţilor români și cu „Боусоїагеа« (ocolirea) familiilor românești, dându-și seamă că, aceste mijloace, de altfel cu totul condamnate de preceptele Sfintei noastre Reli- XXXI giuni și de canoanele Bisericei, nu puteau împiedeca progresele evoluțiunei naturale a chestiunei Românilor; dânsul făcând apel la concursul puterei brutale, armează şi dirige bandele grecești. + * а Cu toată teroarea bandelor, în plină activitate încă de la sfârșitul anului 1904, nimic nu putu să mai oprească succesul, acum asigurat, a 40 de ani de sforțări paciente și la 9/32 Maiu, după negocieri a căror examinare пи intră în cadrul acestei introduceri, М. 5. Sultanul consacră în mod solemn existenţa naţionalităţei române în Turcia și-i conferă, prin Iradea Imperială, drepturi civile egale cu acelea de cari se bucură celelalte naţionalităţi creştine din Imperiu. Iată textul acestei Iradele, așa cum a fost publicat la 1°/„„ Maiu 1905 prin comunicat oficial în toate ziarele din Constantinopole : »MAESTATEA SA IMPERIALA SULTANUL, care în sentimentele „Sale de înaltă justiție și îngrijire părintească pentru popoarele sale, Își „întinde binefacerile și favorurile Sale asupra tuturor supușilor Săi credin- »cioși, fără deosebire de rasă nici де religiune, luând іп consideraţiune »suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele Tronului Imperial de „către supușii Sči Valahi, a bine-voit să ordone са, în virtutea drepturilor „civile, де cari dânșii se bucură cu același titlu ca și ceilalţi supuși nemusul- „mani, comunităţile lor să desemneze pe Mubtari conform cu regulamen- „tele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, „membrii Valahi să fie de о potrivă admiși, după regulă, în consiliile ad- „ministrative și ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile Imperiale „profesorilor numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea școa- „lelor lor și îndeplinirea formalităţilor edictate de legile Imperiului pentru „deschiderea nouilor stabilimente școlare. „Această ordonanţă Imperială a fost comunicată Departamentelor res- »pective pentru executarea еі«, Afară de aceasta, Ігайеаџа din 7/,, Maiu ordonează libera întrebuin- {аге a limbei române în biserici și іп şcoale. (А se vedea la pagina 5, »Teskereaua Ministrului de Justiţie otoman“). Acest rescript Imperial formează Constituţiunea naţionalităței române din Turcia; dânsul recunoaște existenţa legală а comunitaţilor române şi le investeşte cu toate drepturile, de cari se bucură ре baza legilor Imperiului celelalte comunităţi creștine. XXXII Iradeaua din %/, Maiu 1905 аг fi trebuit să fie punctul de plecare а unei schimbări radicale a atitudinei Patriarhului față cu chestiunea română. Іп adevăr, recunoașterea oficială a naţionalităței române de М, S. Impe- rială Sultanul creea o nouă stare de lucruri înaintea căreia Patriarhul ar fi trebuit să se încline. Dacă Capul Bisericei din Constantinopole ar fi fost mai bine inspirat; dacă аг fi ţinut seamă de adevăratele interese ale ortodo- xismului, ar fi înţeles că rezultatele obținute de Români, după o luptă stă- ruitoare de aproape 40 de ani, însemnau o eră nouă, o eră de înţelegere, de concordie şi de pace. Interpret credincios al adevăratelor precepte ale Sfintei noastre Religiuni, care admite și încurajează pluralitatea limbilor, Patriarhul ar fi trebuit să facă să înceteze o luptă fratricidă, de acum inainte inutilă. Consecinte cu el însuși şi cu precedentul creat la Iuskiub in favoarea unei infime minorităţi zisă grecească, Patriarhul ar fi trebuit să permită consti- tuirea comunităților religioase române după modelul celei creeate prin hri- sovul din 1/4 Decembrie 1902; respectuos al legilor Imperiului Otoman, al cărui unul dintre marii demnitari este, Patriarhul ar fi trebuit să se supue voinţei imperiale şi să admită existența comunităţilor române recunoscute prin Iradea. Prin această atitudine, ar fi preparat căile către o înţelegere din care biserica ortodoxă ar fi еі pacificată și întărită. Dar Patriarhul ecumenic Ioachim III preferă să se inspire de alte idei. Dânsul protestă contra dreptelor măsuri luate în favoarea Românilor; dânsul ordonă Mitropoliţilor de a începe o nouă perioadă de teroare, făcu apel la cruzimile bandelor armate, făcu apel la concursul comitetelor panelenice și al Guvernului grec. Până în ajunul zilei de 7/,; Maiu 1905, intervenţiunea Greciei oficiale în chestiunea Românilor din Turcia reese destul de lămurit din numeroasele fapte şi documente citate mai sus și justifică, cel mai puţin, foarte tari pre- өшер алі. După 9), Maiu ea dă loc la certitudini absolute. Interpelările înaintea Parlamentului grec în ajunul apariţiunei Iradelei, protestările ofi- cioase și oficiale contra acestui act Imperial, recrutarea și organizarea ban- delor revoluţionare pe teritoriul Greciei, prezența numeroșilor ofiţeri greci în capul acestor bande, atitudinea agenţilor greci în Turcia, încurajările date comitetelor revoluţionare panelenice, declaraţiunile categorice făcute reprezentantului României la Atena de Primul-Ministru al Greciei, — nu mai lasă cea mai mică îndoială în această privinţă. Dealtmintrelea, resfoindu-se XXXIU Cartea Verde, se vor găsi destule probe despre amestecul Greciei în chestiu- nea Românilor din Turcia. (In această privinţă, afară de circulara de mai sus a Ministrului Greciei la Constantinopole din 5 Noembrie 4904, de participarea ofițerilor greci în capul bandelor, precum şi a indivizilor îmbrăcaţi în uniformă greceasca, despre cari s'a vorbit mai sus, a se vedea mai cu seamă piesele 8 din раг- tea Т, 2, 3, 10, 44, 15, 24, 25 din partea II). Deci, atitudinea Guvernului român apare lămurită şi naturală: dânsul făcu mai multe tentative amicale, în scop de a obţine de la Guvernul grecesc o schimbare de procedeuri ; însărcină în două rânduri pe reprezentantul seu la Atena să facă în acest scop un nou demers pe lângă Primul-Ministru al Greciei și, numai când rezultatul negativ al acestor demersuri a fost neîn- doios stabilit, aviză Ja alte mijloace, spre а apara о populaţiune de origină română și în acelaşi timp demnitatea Statului Român. Din expunerea ce precede rezultă : că România se interesează de vre-o 40 de ani de soarta Românilor din Turcia; că ea urmărește în această ас- опе un scop absolut corect și natural; că sacrificiile anuale ce-și impune Statul Român nu alimentează nici o lucrare secretă ; ca aceste subvenţiuni sunt înscrise în budgetul român și distribuite ca ajutoare școalelor și biseri- cilor cu știrea guvernului otoman, care, departe de a protesta, a încurajat totdeauna această lucrare pacifică și numai culturală ; că, cu un astfel de trecut, Guvernul român e dator față cu sine însuși să nu abandoneze пісі un moment populațiunile de aceeași origină cu noi. Cuvântul de ordine al României a fost, este şi va fi totdeauna: libertatea limbei, libertatea cultului, egalitatea perfectă între toţi creştinii din Turcia, pentru cel mai mare bine al păcei şi al civilizațiunei. * ы ж Prin ordinele circulare din 22 Iulie (4 August), 15/6 Septembrie, 2/,, 13/24 Octombrie, 29 Octombrie (11 Noembrie), 2/4 și 7/ao Noembrie 1905, s'a adus treptat la cunoștința Miniștrilor noștri din străinătate crimele со- mise de Greci în contra Românilor din Turcia, ale căror detalii se află în actele ce compun partea П а „Cărţei Меггі. Li s'au prescris totodată a aduce aceste crime la cunoștința Miniştri- lor Secretari de Stat ale Guvernelor pe lângă cari sunt acreditaţi spre a le cere intervenţiunea. Reprezentanţii noștri în străinătate, prin rapoartele lor, relatează con- versaţiunile ce au avut cu Miniştrii Secretari de Stat ai diferitelor ţări, сагі toate arată primirea binevoitoare cu care au fost ascultate plângerile și ce- rerile noastre, pepe І ATITUDINEA GUVERNULUI GRECESC ŞI A PATRIARHULUI! ECUMENIC РАТА CU CONCESIUNILE FACUTE DE М. 5, SULTANUL ROMÂNILOR DIN TURCIA No. 1. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Insărcinatul сц Afaceri al României la Atena. București, *7/3g Maiu 1905, Ziarele și telegramele anunţă că Guvernul grecesc voește să protesteze contra favorurilor acordate de М. 6. Sultanul Românilor din Turcia. Informaţi-vă asupra exactităţei acestor svonuri și telegrafiați-mi. (5) GENERAL LAHOYARY, No, 2. INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Atena catre Ministrul Afacerilor Străine la București, Atena, 17/73 Maiu 1905, Ştirea pare а fi inexactă. Ministrul Turciei îmi afirmă ca, pe cât ştie, Guvernul grecesc nu a protestat prin notă, căci, procedând astfel, aduce atingere suveranităței Turciei. Мё voiu informa înca și vă voiu telegrafia. Până la ordin contrariu, nu voiu vedea pe Ministrul Afacerilor Străine decât poimâine, ziua recepțiunei diplomatice. (9 MARGARITESCU-GRECIANU. No, 3. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Însărcinatul cu Afaceri al României la Atena. București, 44/;, Maiu 1905. Сеген o audienţă Ministrului Afacerilor Străine și comunicaţi-i obiec- tul primei mele telegrame, în modul următor: „Guvernul Regal n'a dat „nici un crezământ svonurilor unor ziare și unor telegrame venite din „străinătate, cari anunțau că Guvernul grecesc avea intenţiunea de a pro- „testa contra favorurilor acordate Românilor din Turcia. Cunoscând rela- nțiunile de prietenie cari leagă România cu Grecia, nu a crezut câtuși de „puţin că Guvernul grecesc se va deda la un asemenea act de ostilitate „contra României. Am primit ordin a spune acestea Excelenței Voastre. Imi veţi aduce la cunoștință rezultatul acestei întrevederi, care din partea D-voastră trebue să se mărginească la cuvintele de mai sus. (з) GENERAL LAHOVARY. No. 4. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Atena, 19 Маш 1905, Am transmis în mod fide! Ministrului Afacerilor Străine cuvintele Excelenței Voastre. Dânsul mi-a spus că: „nu este răspunzător de ceea се „publică ziarele și că este, dintre toţi oamenii de Stat elini, cel mai pornit „а trăi în foarte bună înţelegere cu România. Amestecul român în Turcia „constitue, după părerea D-sale, singura greutate pentru o înţelegere „absolut complectă între România și Grecia, Cuţo-Vlahii fiind de curată „rasă grecească și, în afară de cei câștigați prin propaganda românească, „cu totul devotați ideei elinice«. M'am conformat în răspunsurile mele la instrucțiunile ministeriale și am езі din această întrevedere cu impresiunca că Guvernul grecesc, cu toată dorinţa ce ar avea poate de a protesta oficial dacă acest demers ar putea fi încununat de izbândă, se va mărgini la plân- geri fără importanţă pentru a evita complicaţiuni inutile. (6) MĂRGĂRITESCU GRECIANU. 5 No. 5. INSANCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Straine, la București. — Constantinopole, маш 1905. lradeaua din 9 Maiu, саге consfinţește în mod oficial existenţa ele- mentului român din Turcia, a fost comunicată Patriarhatului de către Inalta Poartă. Deși această Iradea nu înfiinţează decât drepturi civile, ea cuprinde totuși, în partea ei a doua, dispozițiunea privitoare la libera in- trebuinţare a limbei române în școli și biserici, și lovește astfel în politica de opoziţie се Patriarhatul a urmat în continu în contra populaţiunei române din Turcia, Sinodul s'a întrunit până acum de trei ori pentru а desbate și a lua o atitudine hotărâtă faţă de drepturile acordate Românilor. El n'a putut lua nici o deciziune, dar cum nu voia să se mărginească a lua act pur și simplu de ordinele comunicate, Patriarhul a fost în persoană la Marele Vizir pentru a protesta. (3) D. STAVRIDI. ANEXĂ „TESKEREA" MINISTERIALĂ MINISTRUL OTOMAN AL JUSTIŢEI ȘI AL CULTELOR către Prea Sfinţia Sa Patriarhul Ecumenic. O înaltă teskerea Vizirială face cunoscut că Valahii, supuși otomani, spre a-şi apăra interesele lor naționale, au cerut autorizaţia de a face uz de propria lor limbă în stabilimentele lor şcolare; de a celebra ceremoniile cultului în propriile lor biserici de către preoţii lor și în limba lor și acea de a alege, са și celelalte naţionalităţi, acolo unde ei sar afla în majoritate, muhtarii lor. Consiliul de Miniștri, considerând că, pe de o parte un principiu fundamental al Imperiului impune Statului о imparţialitate absolută faţă de diferitele naţionalităţi cari trăiesc sub sceptrul Maestăţei Sale Impe- 6 riale Sultanul, şi că, pe de altă parte, în cererea de mai sus, nu se găsește nici cea mai mică urmă de vre-un prejudiciu adus drepturilor unei alte na- ționalități, a hotărât de a însărcina Ministerul de Interne să comunice In- spectorului vilayetelor din Turcia Europeană şi Guvernatorilor Generali respectivi că: cu condițiunea de a nu innova nimic cu privire la raporturile lor де supunere față de Patriarhat, Valahii nu vor putea fi impiedecaţi de a celebra ceremoniile cultului de către preoții lor şi în limba lor naţională, nici nu vor fi împiedecaţi de a se servi de această limbă în școlile lor; că li va fi permis de a-şi numi proprii lor muhtari, conform legilor în vigoare; că nimeni nu va putea turbura, în exercițiul funcţiunei lor, ре înstitutorii şi pe inspectorii învățământului pe cari comunitatea valahă i-ar numi, adre- sânduse, conform regulei stabilite, Ministerului Imperial al Instrucţiunei Publice, şi că, în fine, Valahii vor lua parte la alegerile membrilor consi- liilor administrative. Această deciziune fiind supusă aprobărei Maiestăţei Sale Sultanului, а fost sancționată prin о Iradea Imperială. Imi fac dar o datorie de a aduce aceea ce precede la cunoștința Sfinţiei Voastre. Ministru! : (s) ABDURRAHMAN. 18 Rebi-ul-Evvel 1323 — 10 Maiu 1321 (1905). No. 6, INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI іа Constantinopole. către Ministrul Afacerilor Straine, la București. Constantinopole, 1/44 Iunie 1905. Sfântul Sinod a pronunţat caterisirea preotului român Eftimie și а diaconului Evghenie din Monastir. Sfântul Sinod se va ocupă acum cu un memoriu de protestare contra Iradelei din 9 Maiu. (в) р. STAVRIDI. No. 7. INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole catre Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 7, Iulie 1905. Patriarhatul a înaintat, în sfârșit, Inaltei Porți takrirul, ca răspuns де protestare în contra Iradelei din 9 Май. Textul adoptat este acel propus de însuși Patriarhul. Takrirul desvoltă chestiunea macedo-română din punctul de vedere istoric și vrea să arate că acei »„Cuţo-vlahi« cărora sau acordat drepturi nici nu există; recunoaște că în întreaga Macedonie locuesc vre-o 100.000 „Elino-vlahi«, cari sunt însă Greci de sentimente și vorbesc greceşte ca limbă paternă; takrirul con- chide rugând ca drepturile acordate, cari jignesc prerogativele Patriarha- tului, să fie revocate (drepturile în chestiune sunt întrebuinţarea din partea Elino-vlahilor, іп biserici și şcoli, a unui idiom care nu е al lor). Protestarea Patriarhatului pare foarte slabă și rău argumentată ; ea dovedeşte că Patriarhul s'a hotărât a da acest răspuns numai și numai pentru a nu păstra o tăcere și mai lungă; de observat este că numărul »Elino-vlahilor«, care până acum, după aprecierile Patriarhatului, ега de 12.000 sau de 20.000, se află ridicat la 100.000. (3) D. STAYVBIDI, No. 8. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. — Constantinopole, 1%/sa Iulie 1905, Мі se confirmă, din isvor sigur, că Ministrul Greciei și Patriarhul Ecu- menic au protestat contra concesiunilor acordate naţionalităţei române din Turcia prin Ігадеаџа din 9/2; Maiu trecut. D-nu Gryparis, din ordinul Guvernului elenic, ar fi remis Іа Yldiz un memoriu spre a se plânge de nouile dispoziţiuni privitoare la recensământ. Cât despre Patriarhul Ioachim ІП, el s'a dus să reclame la Marele Vizir. Alteța Sa Ferid-Pașa аг fi răspuns Prea Sfinţiei Sale că concesiunile 8 acordate Românilor din Turcia nu privesc decât pe Sublima Poarta și că drepturile civile, de cari se vor bucura în viitor Românii, sunt aceleași de cari beneficiază toţi creștinii din Imperiu, și mai cu seamă Grecii. Іп Turcia se găsesc școli armenești, franceze, germane, israelite, etc. ; de ce atunci sar refuza Românilor dreptul de a avea și ei? La obiecţiunea Patriarhului că Turcia va regreta іпіг”о zi faptul de а fi acordat aceste favoruri Românilor, Alteța Sa ar fi replicat că aceștia sunt niște supuși foarte leali şi că Turcia primise, în diferite ocaziuni, numeroase dovezi de devotamentul lor către Imperiu. (8) D. STAVRIDI. No. 9. INSÂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București, Constantinopole, 12/,, Octombrie 1905. In şedinţa de ieri a Sfântului Sinod, Patriarhul a propus o serie de măsuri tinzând a scoate afară din rostul Bisericei, pe cale de excomunicare, pe toţi preoţii români și pe toţi creştinii ortodoxi cari ar recurge la dânșii. Câţiva membri din Sfântul Sinod ezitând față cu gravitatea acestei măsuri care ar crea, de fapt, о nouă schizmă, urmarea discuțiunei proiec- tului patriarhal a fost amânată la o viitoare ședință. In convorbirile mele cu Ambasadorii nu am lipsit de a le declara că nu întră în vederile Guvernului Regal de a mai complica încă situa- țiunea actuală, împingând lucrurile până la proclamarea unui „Exarhat« românesc, »De ani de zile — am adăugat — Guvernul Român a făcut tot posi- „bilul spre a ajunge la o înţelegere cu Patriarhatul. Din nenorocire nume- „roasele demersuri împăciuitoare, întreprinse de D-nu Al. Em. Lahovary, „пи au putut izbuti față de intransigenţa Fanarului. Astăzi, după се а se- „mănat groaza, prin bande cari ascultă de Episcopii greci, Patriarhul vrea „să facă o lovitură hotărâtoare, aruncând anathema asupra tutulor Româ- »nilor — preoţi și credincioși — cari îndrăznesc să se roage lui Dumnezeu зіп limba lor maternă. „Dacă Guvernul Regal n'a întreprins nimic spre a impinge pe Românii »din Turcia са să se separe де Biserica-mumă, dacă Ға mulțumit de a li „procură mijloacele de a tvea preoţi și școli, nu ar putea părăsi astăzi о »populaţiune nenorocită şi demnă de toate simpatiile. Noi, nu voim schizma, „со toate că Patriarhul ne împinge spre ea cu pușca și cu anathemae. 6) 6. DERUSSI, II ATENTATELE BANDELOR GRECEȘTI CONTRA ROMÂNILOR (N URMA IRADELEI IMPERIALE DIN 9/2, МАП) 1905 PERI 1, Йй PE NB. Atentatele coinise inainte де Iradeaua Imperială sunt descrise în Introducțiune. No. 1. CONSULUL ROMÂNIEI la Salonic către Legaţiunea Regală din Constantinopole. Salonic, 0 шр 4905, Ultima bandă grecească, care și-a făcut apariţiunea prin ţinuturile Саїегіпеі și Garaferiei din acest vilayet, a răspândit teroarea în comunele locuite de Români. Pretutindeni, preoții și profesorii români sunt amenințați cu moartea, dacă nu vor mai înceta de a întrebuinți limba română, dacă nu vor in- chide școlile şi bisericile şi dacă nu vor trece de partea Grecilor. Mulţi dintre Români, şi chiar institutori, de prin comunele Selia-Pa- liani, Dolliani, Veria-Selia, Veria-Marușa, Gramaticova și Megleni, au venit în Salonic declarând că, din cauza amenințărilor Grecilor, cari—de când cu recunoașterea comunităților române—au devenit cu mult mai agresivi, se găsesc în imposibilitate de a se mai întoarce pe la vetrele lor. Nu numai prin comune, dar chiar aici іп Salonic, Grecii îndrăznesc să amenințe pe Români că vor fi exterminați cu desăvârşire, dacă cu ocaziunea recensământului vor declara că sunt Români, iar nu Greci. In acest scop, pe lângă ameninţări, ei au răspândit pretutindeni și fel de fel де publicaţiuni, prin сагі sfătuesc populaţiunile ca să nu declare tna- intea comisiunilor de recensământ, oricare ar fi limba care аг vorbi-o, decât că sunt Greci. (5) D. GEORGESCU. 14 No. 2. CONSULUL ROMÂNIEI 1а Salonic către Lepaţiunea Regală din Constantinopole. 20 Malu Salonic, 20 Мей 1905, La Livaditz avu loc, acum câteva zile, o luptă între o bandă gre- cească și trupele otomane. Printre Grecii uciși se află și un înalt conducător, îmbrăcat în uni- formă grecească, asupra căruia sa găsit o cartă de vizită care purta numele de loanis №. Tafiotis, Președintele Regimentului Elin din Macedonia, Ma- cedonia apusană, Tot asupra lui sa găsit și un sigiliu cu inscripția în grecește: Preşe- dinția Macedoneană, 1904. („Proedria Makedonia, 1904«). Carta de vizită, impreună cu chipiu! și sigiliul, au fost aduse și remise autorităţilor militare din Salonic. Autorităţile Imperiale fiind informate că în părţile Casandrei s'au găsit incă trei bande de апіагіі comandate de ofiţeri din armata grecească și cari încearcă de a pătrunde spre Nord, pe lângă armata trimeasă deja în urmărirea lor, au mai expediat încă aseară 150 soldaţi din cavalerie.... (s) D. GEORGESCU, No. 8. GERANTUL CONSULATULUI ROMÂNIEI din Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. Monastir, dle 1905. In ziua de 24 Maiu a. с. s'a judecat, la tribunalul extraordinar din Мо» nastir, procesul unui oarecare lanaki, de origină din Cojani, care servise de curier între comitetul din Atena și șeful bandelor grecești din Macedonia, anume Gheorghe Vardas. Numitul a fost prins de autorităţi pe când trecea din Grecia cu mai multe scrisori, pe la începutul lunei Martie a. c., și a fost perchiziţionat în oraşul Serfidje (Vilayetul Monastir). 15 S'au găsit asupra lui, ascunse în ciorapi, mai multe scrisori, adresate de comitetul central din Atena Căpitanului Vardas, Hârtia pe care sunt scrise poartă eticheta: „Comitetul ziarului Embros«. Vardas este vestitul criminal саге a condus banda се a masacrat populaţiunea din satul Zago- гісіапі її luna Martie а. с. Dintre scrisorile cetite în ziua judecăţei de tribunalul extraordinar cea mai interesantă are cuprinsul următor : Șeful bandelor este anunțat că, în cursul lunei Martie а, c., vor sosi în Macedonia mai multe cete sub comanda unor grecomani, anume Bucovala și Taki din Nijopole. Cu toţii trebue să opereze, însă cu Turcii su nu se lupte decât în cazul când vor fi atacați de ei, sau când vor fi opriţi la graniţă ca să intre în Turcia. Fiecare bandit va avea cu sine 400 cartușe şi câte 4 puşti, ca să dis- tribue şi altor angajaţi. Se dau instrucţiuni ca bandele să ocupe munţii Murihovei și Peristera (lângă orașul Monastir). Pentru acest din urmă munte, li se spune că va fi mai ușor, de oarece vor fi ajutaţi și de bandele din comuna Magarova (comună românească la depărtare de 11/, oră de Monastir, situată la poalele muntelui Peristera). Persoanelor cari se vor angaja în bandă li se vor plăti la început câte 11/, liră turcească pe lună, iar mai târziu li se va ridica leafa la 3 lire, dacă vor fi devotați cauzei. Se mai anunţă lui Vardas că comitetul din Atena a luat dispozițiuni ca să se strângă până la un milion de cartușe şi că banditul Ruva se află la Monastir rănit şi este îngrijit la Consulatul grecesc; că va veni un оаге- саге P...., îmbrăcat în haine de popă, $1 că misiunea lui este de a merge la Monastir și a lua dispozițiuni de modul şi locul unde trebue să fie îngrijiţi răniții. Mulţumește căpitanului Vardas de serviciile aduse și-i spune că patria li va fi recunoscătoare, căci, prin activitatea și bravura lor, se va ridica prestigiul Eladei, bătută în 1897. Li se fac recomandaţiuni de a fi cu bagare de seamă să nu provoace plângeri din partea Puterilor Europei, căci atunci Turcia va fi silita să-i urmărească cu vigoare şi idealul grecesc nu va putea fi ajuns. Se mai dau în alte scrisori mai multe detalii asupra numărului total al bandelor cari vor putea opera la vară, asupra persoanelor cu cari vor trebui să corespundă, asupra armelor, dinamitei, etc. 16 Acuzatul declară că, de şi ştie să scrie și să citească, п'аге cunoștință de cuprinsul scrisorilor, ре cari spune că le-a găsit pe drum întrun por- tofel, şi crezând că sunt bilete de bancă, le-a luat și le-a ascuns. Tribunalul l-a condamnat la 3 ani închisoare. Din cele expuse până aici se vede, în mod clar, că organizația ban- delor grecești ізі are sediul principal Іп Grecia și că este în strânsă legătură și cu comunităţile grecești de aici. Acest fapt sa putut constata în nenumărate rânduri cu ocazia cri- melor comise de antarţi. Astfel se explică săvârșirea omorurilor din Nego- vani asupra Românilor de acolo, din Gramaticova etc., precum și amenin- țările cu moartea făcute fruntașilor români din diferite localități. (e) С, С. IONESCU, No. %. INSĂRCINA'TUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. 30 Malu А 12 lunio 1905 Constantinopole, Consulatul nostru din Monastir îmi trimete, са dovada acţiunei co- mitetelor de antarţi, trei scrisori de ameninţare primite de fruntașii români ai comunelor din Veria, Xirolivad şi Dolliani, și am onoarea a înainta Exce- lenţei Voastre aceste scrisori in traducere. (5) D. STAVRIDI, ANEXA | Domnule Apostol Hagi- боди, la Veria. Іп urma unui studiu detaliat și a unei examinări imparţiale a stărei lu- cvurilor din multe puncte de vedere, ne-am convins că voi ргегіда o mână de propagandiști cari exploatează materialmente pe Guvernul român și care forţează conștiința Elino-Vlahilor din circumscripția Veria. Unii își trimet 17 _—— copii lor la şcoalele propagandiste, iar alţii își neaga origina lor și, cu modul acesta, vor să producă schizmă în comunitaţile grecești. Nici din punctul de vedere istoric, nici din punctul de vedere etnologic, nu ше voiu ocupa aci ca să-ţi cer explicație, că pe ce te-ai bazat și ai îmbrățișat această po- litică, căci nici odată n'a existat nici o relaţie între Români și Elino-Vlahi și nici azi nu există, de cât cer numai să-mi răspunzi căruia datorești tu origina ба: Elinismului sau Românismului? Care este origina ta? grecească sau românească ? Tatăl tău sau moșul tău erau Români sau Greci? Și de oarece la aceste întrebări nu vei putea să-mi dai un răspuns, sa-ţi corectezi conduita fa adoptată, de oare ce și religia ta о datorezi Elenismului și огі- gina ta e grecească şi tatăl tău și moșul tău nu erau Români, ci Greci. Și însăş tu ai fost născut și educat grec. Pentru aceasta îţi comunic şi-ţi spun că este în interesul tu și în interesul celor се ai atras în lucrarea ta pro- papandistă, să trageţi mâna cât mai curând, căci s'a decis іп mod definitiv să se pedepsească toți cei de felul acesta, sau de orice altă natură, trădători naţionali. De'aceea, pentru ultima oară — spre a se evita ceva regretabil — te invit și te îndemn ca: { а) Chiar de mâine să închizi şcoalele românești la Veria, Dolliani și la Călive, căci nu există Români; 5) Să declari în mod oficial și pe față origina ta grecească și să con- tinui să fii cum erai: Grec, şi с) Să arzi în faţa victimelor tale cărțile româneşti, atât bisericești cât și școlare, recunoscând greșala ta și nedreptatea ce le-ai fă -ut și să ne scrii, comunicându-ne ca ai executat toate acestea. Pentru aceasta îţi acord un termen de 5 zile, în urma căruia nu voiu avea пісі o răspundere și nici iţi voiu scrie pentru a doua oara. (3) Seful (Căpitanul) KOSTAS ACRITAS, ANEXA ti Hagi Gogu, Ne-am informat că, fară a fi atins de cineva, te-ai grabit a denunța Іа autorităţi apariția bandelor grecești, cari venisera sa protejeze pe fraţii lor masacrați. Se vede că și tu consideri pe Greci inamici fară să atingă vre-un 2 18 Român (căci îi consideră pe Români ca Greci și prin urmare frați); fără să atingă nimic din averea lor, căci cred că ai aflat că noi ата plătit tot ce am luat dela stâni și am fost apărătorii oamenilor voştri. Te-ai grăbit să ceri ajutor dela armata turcă ; noi cunoaștem că tu ai fost cauza de s'au întors cu Românii câţiva Aromâni, Mai cunoaștem că tu impreună cu alţii pentru câteva parale aţi vândut patria, „Grecia“ și credința la Români, întocmai cum Jidanii au vândut pe Hristos. Dar nu credeam niciodată că erai să îndrăsnești a ne declară pe faţă rezbel. Noi considerăm ре Elino-Vlahi са fraţi și ne doare inima ca să începem a pedepsi pe fraţii noştri înainte de a ne scăpa de Bulgari. Dar mai întâi se vor pedepsi trădătorii Elenismului și începutul se va face cu tine. Să-ţi fie cunoscut că nu vom lăsa nici pe tine, nici pe vre-una din rudele tale, nici averea, proprietăţile pe cari le vom arde, N'avem nevoie de parale, nici hoţi nu suntem; tot ce vom distruge, o vom face pentru salvarea patriei şi a Elino-Vlahilor, се voi îi împingeţi а se face trădători. Să vie armată, suntem mulți și ne vom lupta până când пе vor ошоға pe toţi, dar moartea fiilor de Eleni va fi răzbunată de alţii ce vin în urma noastră și tot necazul și blestemul Elenismului va cădea ре capul tău, Pentru tine singurul mijloc prin care te рой scăpa este de a te căi mai de vreme, să gonești pe institutorii români, să gonești pe preoţii ce citesc românește, să depui jurământ de credinţă la reprezentanţii atât ai patriei tale Elada, cât şi ai religiei tale, adică la arhiereul, şi când vom afla că ai făcut toate acestea пе vom gândi ce va trebui să facem; iar în caz contrariu, nu vei scăpa din mâinile noastre. Șefii de bandă 2 (s) KOSTAS ACRITAS, (в) ATHALIS BULAS, Aşteptăm cât se poate de curând răspunsul vostru. (Dată mare). ANEXA Ii Fraţi Elino- Vlahi, Am venit aci ca să apărăm pe fraţii noștri pe cari îi masacrează lașii Bulgari nu prin rezbel, ci prin asasinarea bătrânilor, femeilor și copiilor nearmați, ре când Grecii, libertatea lor, unirea lor cu Thesalia și unirea cu Creta le-au luat voinicește cu rezbel. 19 Bulgarii au promis de a se eliberă de jugul turcesc, şi, în loc să facă rezbel, s'au pus să scoată ochii fraţilor noștri creștini ; înțelegând că Grecii au putere, au început să-i lovească. Acuma ne vom răzbuna; nu vom lăsa Bulgar să calce Macedonia cea curat grecească, patria Marelui Alexandru; pe lângă acestea însă ne vom putea răzbuna, omorând pe oricare bandit și Grec încă dacă е! va fi trădător. Mulţi din voi aţi fost înșelați de Români şi ар uitat patria voastră „Grecia“, care vă iubește ca și fii săi. Vă întreb: Ce aşteptaţi din partea României ? Să zboare deasupra Bulgariei și să ia acest teritoriu, unde n'are nici o dreptate ? Aveţi voi vre-o relație cu Românii? Ce în- semnează că limba voastră aseamănă cu a lor? Sângele vostru este pur grecesc ; cine a păstrat până acum religia voastră ? Patriarhul şi Arhiereii. De ce lăsaţi limba grecească, care este cea mai frumoasă și stimată limbă din lume ? Evanghelia s'a scris și Apostolii au predicat-o în această limbă; sau aţi făcut-o pentru câteva parale се vă dau Românii, și vindeţi credinţa бі patria voastră ce au respectat-o până acum părinții $1 strămoșii voştri. Românii o fac aceasta са să vă vânză la alţii, dar noi nu vom lăsa са să vi se facă această nedreptate; pentru aceasta am venit noi ca, impreună cu Bulgarii, să pedepsim şi pe trădătorii români spre a salva pe Elino-Vlahi. Am trecut la stânele voastre şi am îngrijit oamenii voştri, plătind tot ce am luat şi vă preavizăm, de oarece ne doare inima ca să începem pedepsele cu fraţii noștri Aromâni. Vă dăm acest consiliu : să ропц pe institutorii români бі preoţii cari citesc românește, să vă іпіоагсејі la credinţa părinţilor voştri бі să сегер protecţie dela noi în contra oricărui va îndrăzni să vă atingă (să vă facă rău). Suntem, sus la munte, în număr de 500 şi avern și pe Dumnezeu împreună cu noi, căci cerem dreptate. Dacă în câteva zile nu vă conformaţi cu cele ce vă ordonăm, vă vom pedepsi cum se pedepsesc tră- dătorii şi vom începe cu şefii, institutorii şi preoții, ca să salvăm pe ceilalți. Cerem răspuns pentru Dolliani de la Hagi-Gogu, institutori şi preoți. Pentru ЅеШа dela Adam Samarian, Mihali Zica, Costa Miha croitor, Mihali Som, Sterie Guli, dela institutori şi preoţi. In contra acestora ne vom răzbuna. După câteva zile vom trece încă odată ca să vedem се аў facut. бей de bandă: (з) ATHALIS BUIAS, (9) KOSTAS ACRITAS. 4 Maiu 1905. 20 Мо. 5. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI іа Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, %/, Iunie 1905. Mi s'a adus la cunoștință o scrisoare a unui preot român din Grama- ticova, din care extrag părțile următoare: „După măcelul celor doi români din Palliani, o bandă grecească, com- „pusă din vre-o 50 de indivizi, s'a introdus în comuna noastră Gramati- „cova în Dumineca, 22 Mai, şi, după ce a pus mâna ре 10 fruntași, din cari э5і Subsemnatul, ne-au supus la o judecată, invinovăţindu-ne că am in- »trodus cultura românească în școală şi biserică, și că din această cauză „merităm o pedeapsă exemplară. „Dintre cei arestaţi de banda grecească, câţiva mai tineri voinici, vä- „zând că scopul bandiţilor greci ега ca să-i omoare în chinuri, și-au luat „inima іп dinţi și și-au făcut drum în mijlocul bandei grecești, fugind fie- „саге cum putea. Subsemnatul rămânând printre bandiți, căpitanul lor „mi-a făcut declaraţia că în curând voiu vedea ce va face cu mine, ca unul „ce sunt cauza de se citeşte românește în biserică. „Svonindu-se însă că un detașament de trupe se află în apropiere, ban- „diţii au luat-o la fugă și astfel am scăpat cu viaţă. „De la această întâmplare, atât Românii vizați de bandele grecești, cât „Și institutorii, precum și subsemnatul, nu mai îndrăsnim să ne intoarcem зіп comună, fiind siguri că ne așteaptă o crudă răzbunare. »Aceeaş panică domneşte іп tot ținutul acesta muntos, unde peste о „mie de familii românești se urcă în timp de vară spre a găsi loc de hrană „pentru vitele lor“. (з) D, SLAYVRIUI, 21 Ко. 6. GERANTUL CONSULATULUI ROMÂNIEI din Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. Monastir, 7/;, Iunie 1905, Mercuri, 15 Iunie, au fost uciși de o bandă de antarți greci, lângă satul Gramaticova-de-Jos, doi români, anume: Ghiţă şi Chicea Celea, amândoi fraţi şi partizani declaraţi ai cauzei române din comuna româ- nească Gramaticova-de--Sus. Ghiţă Celea ега de mai multe luni angajat printre cavașii de cari au fost nevoie cu ocazia deschiderei paraclisului ro- mânesc din acest oraş. El fusese ameninţat de mai multe ori cu moartea de antarţii greci şi і se trimise vorbă că de se va întoarce în comună va fi omorât. Ре la 9—10 Iunie curent, ceruse voie să se ducă la Gramaticova са să-și vadă familia, crezând că antarţii greci sau retras din acele părţi, după cum se svonise. A stat în comună 3—4 zile fără să i se întâmple ceva, şi în ziua de 15 Iunie, când pornise, împreună cu fratele său Chicea, ca să iasă la Ostrova (staţie de drum de fer în apropiere de comuna lor), au fost asasinați. Lângă trupurile lor s'a găsit și o scrisoare în limba greacă, adresată comunităţei române din Gramaticova de către antarții greci, prin саге ame- nință pe Români cu moartea іп cazul când nu vor imbrăţișa Elenismul. In momentul de a termină acest raport, mi se arată o scrisoare de la un român din Cruşova, prin care comunică următoarele: „а 16 Iunie, doi indivizi din partidul grecoman au tras patru focuri de revolver la casa D-lui Nicolae Petraşincu, fruntaș român și membru marcant în Eforia și Epitropia română, care le, în acel moment, se găsea la masă cu familia sa. A doua zi, reprezentanţii comunităţei, cu preoţii în frunte, “ап prezentat la autoritatea locală și au dat o petiție prin care se spune că, de la un timp încoace, grecomanii au început a persecuta pe Ro- mâni în diferite moduri, și la urma urmelor au hotărît să-i ucidă chiar în casele lor. «П-па Petraşincu, împreună cu alţi Români, vor veni peste câteva zile la Monastir pentru a solicita, unde se cuvine, siguranța уіејеік. (3) G, С. IONESCU, 23 No. 7. INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI ja Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. 20 Iuni Constantinopole, ş айа 1905. Sfântul Sinod a declarat de nulă căsătoria între institutorul român din anina, Teodor Marcu, și Iulia Naum, pentru motivul că a fost celebrata de un preot român. (5) D. STAYRIDI. No. 8. INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole catre Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti, Constantinopole, e е 1905. Am onoarea а comunica Excelenței Voastre că Duminica trecută, 19 Iunie, s'a citit în biserica din Monastir decizia Sfântului Sinod prin саге preotul român Eftimie și diaconul român Evghenie Profirescu sunt caterisiţi. Aflu că impresiunea produsă asupra Românilor din localitate este nulă, de oare ce Patriarhia abuzează de această măsură. Preoţii pedepsiţi sunt ne- clintiți în ideile lor și-și vor continuă împlinirea datoriilor religioase la pa- raclisul român în deplină liniște. (в) D. STAVRIDI. No. 9. GERANTUL CONSULATULUI ROMÂNIEI din Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. Monastir, 1/., Iulie 1905, Încă din luna Iunie a. c., D-nu Dr. Pucerea, pentru căutarea sănătăţei sale, s'a stabilit cu familia la Târnova, depărtare de o oră și jumătate de Monastir. Agenţii grecomani — în număr de 40—50 — sub pretext că am- 93 hele comune Тагпоуа și Magarova sunt curat grecești și că пісі un Român nu trebue să calce în acele localităţi, s'au silit, prin insulte și ameninţări adresate atât doctorului cât și mamei sale, să-i facă să plece din Târnova. Acum 6--7 zile, ducându-se acolo și D-nu Tașcu Pucerea, împreună cu sora sa, să-și vadă pe fratele și mama lor, au fost insultați și ameninţaţi де toți grecomanii din Magarova și Târnova, adunaţi în grupuri de câte 10—15, şi unii dintre ei au tras chiar două focuri de revolver în aer pentru a-i în- fricoșă. A doua zi a venit la Monastir D-nu Pucerea cu toată familia şi s'au plâns autorităților de cele întâmplate. Valiul a ordonat facerea unei anchete și arestarea celor vinovaţi. In ziua de Sf. Petru, 29 Iunie a. c., fiind serbarea incheierei anului şcolar Ја şcoalele grecești, Mitropolitul Ioachim s'a dus la Magarova şi Târ- nova, unde, intrând în biserică, a ţinut o cuvântare patriotică, îndemnând ре Grecomani la luptă aprigă în contra partidului românesc şi spunându-le ca să se ferească de a avea cele mai mici relațiuni cu membrii comunită- ог române, cari merită insulta şi batjocura tutulor. Agenţii grecomani, în urma acestor cuvântări, au devenit și mai agresivi și nu se бац de a amenință cu mare îndrăzneală pe Români. Spiritele fiind astfel peste măsură de excitate, partidul grecoman a hotărât uciderea doctorului Pucerea, зі aten- tatul s'a comis în împrejurările următoare: Eri seară, 5 curent, pe la orele 11/;--8, doctorul Pucerea se întorcea dela plimbare cu mama sa, insoțit şi de un servitor. Ajungând într'o ulicioară, se pomeni că se trag asupra lui, de pe ferestrele şi din curţile caselor, în dreptul cărora ajunsese, focuri de revolver. S'au tras 5 focuri, atât din faţă cât рі pe la spate, dintre cari două l-au nemerit ; unul i-a străbătut mușchiul де la umărul stâng, lăsând o rană largă, iar altul l~a lovit іп mijlocul spatelui, lângă șira spinărei. Din feri- cire, acesta n'a produs decât о contuziune slabă; se vede că cartușul nu avea pulbere suficientă, ori că revolverul era de un calibru prea mic. Casele în cari erau ascunși asasinii, când au tras cu revolverele, sunt locuite de următoarele persoane: Curtuli, Take Hristu, Saregi şi Pande Stameni. Judecătorul de instrucţie s'a dus la locuința D-lui Dr. Pucerea, întors la Monastir, și i-a luat interogatoriul. (3) б. С. IONESCU, 24 Хо. 10, MINISTRUL ROMÂNIEI Ја Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București, Atena, 9, lulie 1905, Ziarul »Embros«, organul comitetului macedonean din Atena, în numărul seu dela 8 Iulie, dă seamă despre procesul căpitanului Nida (cu adevăratul seu nume locotenentul Nicostratos Calomenopol, originar din Syra) și a bandei sale; а lui Dionisie Ciontos și D. Leontios, sub-loco- tenenţi în rezervă, şi a lui Р. Stavrianopol, sub-locotenent în artilerie, toţi din Grecia, prinși în Turcia, judecați și condamnaţi zilele acestea de către Curtea extraordinară din Monastir. Corespondentul ziarului începe prin a spune că »cei mai mulți dintre acuzați sunt supuși grecia. Apoi, după ce rezumă actul de acuzare, în саге se spune că »răsculaţii, după ce fură constituiți în ceată înarmată în Grecia, „au trecut fruntaria cu scopul de a turbură ordinea internă a Imperiului „Otoman“, dă aproape in întregime apărarea șefului bandei, » Nicostratos »Calomenopol, де 40 ani, locotenent, originar din Ѕуга«, care incepe prin a opune excepțiunea de incompetență a Tribunalului extraordinar, de oare се »el și cea mai mare parte din ai săi sunt supuşi Greci«. Din acea apărare extrag aici mărturisirea lămurită despre formarea bandei în Grecia și trecerea ei în Turcia : „Eu și soții mei, hotărându-ne să ne ducem în Macedonia, am plecat „din Atena și ne-am dus la Volo, unde întâlnirăm pe fiul colonelului Benuca „şi pe mai mulţi alții, cari se dusesera acolo pentru acelaș scop. La Tricala „ne-am adunat 122 de persoane și, în noaptea de 22 Martie, am trecut »fruntaria cu mare precauţiune са să nu fim ргіпѕі«. Іп urmă, el povestește intâlnirea bandei, in noaptea de 15 Aprilie, în satul Belcamen, cu armata turcească, și prinderea ei. (s Т.М, PAPINIU, 25 No, 11. GERANTUL CONSULATULUI ROMÂNIEI din Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. Monastir, 4/,, Iulie 1905, Sâmbătă noaptea, 9 curent, mai mulți indivizi, grecomani din Târnova, au dat foc și au ars cu totul o prăvalie și un cuptor de brutărie, care apar- ţinea D-lui Take Caragea, membru în comunitatea română din acea lo- calitate. Agenţii grecomanilor, din ordinul Mitropolitului Ioachim, urmăresc cu o furie de nedescris pe Românii din Magarova şi Târnova, făcându-le traiul imposibil. {s} б. С. IONESCU, No. 12. GERANTUL CONSULATULUI ROMÂNIEI din Salonic către Legaţiunea Regală din Constantinopole, Salonic, 45/,, Iulie 1905, D-nu Toli Hagi-Gogu, notabil român, bun patriot și Președinte al Go- munităței române din orașul Caraferia, a fost rănit de către ап Grec, alal- tăeri, Joi, în acel oraș. D-sa a fost rănit de un glonț de revolver la spate, de un altul în mână şi cu pumnalul în abdomen ; însă cu toate acestea este în afară de orice pericol. E. 5. Guvernatorul General a aflat despre cele întâmplate și, în urma ordinelor sale date Caimacamului din sus zisul oraș, ar fi primit răspuns telegrafic cum că atentatorul, de origină Grec şi în vârstă de 19 ani, a fost arestat şi că va fi dat judecăţei. (8) Р, G. TRIFON. 46 Ко. 43. INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Сопзбапипоро!е către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti, Constantinopole, 18/3, Iulie 4905. Indată după masacrarea fraţilor Celea, căpitanul Acritas a trimes 0 scrisoare de ameninţare fruntașilor români din Gramaticova, pe cari n'a putut să-i atragă în cursă, somându-i pentru ultima dată de a se lepăda de românism și de a îmbrățișa cauza greacă, confesându-și păcatele la Ar- hiereul grec din Vodena. Iată acea scrisoare în traducere română : Sterie, Sau vei înceta de a lucra cu Românii, tu Sterie, Muhtarul, Pitu Muşi, Adamu, Preotul şi Pondichi, sau nu vă voiu lăsa în pace. Astăzi te aveam în mânile noastre pe tine și pe Pitu și dacă voiam puteam să vă omor, dar Dumnezeu ne-a trimis pe altul, pe trimesul lui Duma, care v'a întors mintea cu bani românești. Mi-a fost milă să te pedepsesc, de oarece noi considerim pe Români ca fraţi ai noștri și ne doare inima să-i lovim. Dacă insă vei continua a lucra cu Românii, vă voiu omori și pe voi și pe rudele voastre, iar averea voastră găsindu-se la munte este în mânile noastre. De multe ori ne-ai înșelat. Bagă de seamă că cu diplomaţia ta nu mai merge. Este ultima oară ce-ţi mai scriu. Astăzi ţi-am dăruit viața һе și lui Pitu Миз. De acum înainte să o întrebuințaţi în folosul Grecilor. Să mergeţi десі la Arhiereu şi să prestaţi jurământ că nu veţi mai lua nici institutor, nici preot român și să сегері preot și învăţător grec. Vreau să-mi ігітеіері un răspuns și dacă în puţine zile nu voiu aveă răspunsul, vă voiu consi- dera ca ргоѕсгіѕі. Aceasta să o spui și celorlalți, să vă înțelegeţi cu Vlahii cari au rămas greci ortodoxi, precum au fost şi părinţii voştri, precum este şi Hristu Va- sile și alții să vă înţelegeţi de asemenea și cu Saracaciani cari sunt Greci сшай şi atunci vă voiu crede. (© Căpitan ROSTA ACRITAS, (5) D. STAVRIDI. 27 Мо. 14. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Straine, la Bucureşti. 19 Inlis 1 August 1905, Atena, Acum câteva zile, o nouă bandă a plecat pentru Turcia cu primul locotenent Manos, din o bună familie de aici. Legaţiunea Turciei sa plâns Guvernului elenic, care i-a răspuns că ofiţerul Manos e considerat ca dezertor. Sublima Poartă de asemenea a fost informată. (s) L N, PAPINIU. No, 45. GERANTUL CONSULATULUI ROMANIEI din Monastir catre Legaţiunea Regală din Constantinopole. 22 Iulia ЖЕТТІ! 4905. Monastir. Тегі noapte, o bandă grecească de 80 de indivizi a intrat în comuna Pleasa, lângă Coritza, și a ars cărțile bisericeşti române, impunând locui- torilor să oficieze serviciul religios in grecește în biserica românească. Іп comuna Pleasa Grecii wau avut nici odată nici școală, nici biserică. (5) 6. С. IONESCU, Мо. 16. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti, 26 Iulie 8 August Constantinopole, 1905, In ziua de 7 Iulie, Hristache Toli, român din Neagosta, întorcân= du-se din acea localitate cu catârii săi, spre a se duce să încarce scân- 28 duri la ferăstrăul din Dârjilova (localitate între Gramaticova și Neagosta), a dispărut. Corpul lui nu s'a găsit decât la 13 Iulie lângă Neagosta, ucis fiind de antarţii greci. (=) D. STAVRIDI. Мо. 17. CONSULUL ROMÂNIEI din Ianina către Legaţiunea Regală din Constantinopole. 97 lulie › 9 Augnst Ianina 1995, Vineri seara, 22 Iulie curent, cam ре Іа mijlocul поре, o numeroasă bandă de insurgenți greci, compusă din vre-o 90—95 indivizi, a intrat în comuna Abela ca să prindă și să măcelărească pe Românii de frunte din acea localitate. Ea însă n'a reușit să prindă decât pe celnicul Toli Papa, în etate de 65 ani, pe fiul său insurat Sterie Papa, comerciant, şi pe ginerile său Costache Puliareu, fiul preotului român Pericle Puliareu. Aceşti trei Români au fost duși la munte, și a doua zi, 23 Iulie, au fost asasinați şi de- саріајі intr'o localitate între Smizi, Abela și Samarina. Capetele lor au fost luate de antarții greci, iar corpurile lor au fost lăsate pe loc. Acest fapt sălbatec a pus groaza în Românii de pe Pind. Banda de insurgenți greci, pe când opera la Abela, se lua după o anu- mită listă, în care figurau numele Românilor destinaţia fi ucişi. Românii din Băeasa (Vovusa), fiind ameninţaţi de zisa bandă, s'au văzut nevoiţi a părăsi vetrele lor, ascunzându-se unii prin munții și pădurile din apropierea comunei lor, iar alţii aici la Ianina, (5) AL. PADEANU, 29 No. 18. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, Та București. ——— Constantinopole, Кет 1905. O bandă de insurgenți greci, sub conducerea căpitanului Gudas, іп număr de aproape 80 de persoane, a năvălit în seara de 20 Iulie, pe la orele 9, în comuna Pleasa, lângă Coritza, locuită exclusiv de Români, și a înconjurat-o ca nimeni să nu poată nici ieși, nici intra în comună. Apoi vre-o 40 de antarţi au intrat în comună și o parte dintre ei ға îndreptat direct la casa preotului român Anastase, somându-l de a le da cărţile bisericești sosite de câteva zile din Monastir. Preotul, la început, s'a opus, răspunzându-le că el nu аге cărţi și că nu а primit nici o carte. La acest răspuns, antarţii l-au ameninţat cu moartea, zicându-i că ei au informaţiuni pozitive despre aceasta și că, prin urmare, n'are decât să aleagă între moarte și cărțile bisericești. Faţă de această dilemă, preotul s'a dus împreună cu insurgenții la bi- serică şi aici le-a remis toate cărțile bisericești ce avea și cari au fost arse. Apoi amenințându-l cu moartea dacă va mai continuă a сій гота- neşte în biserică și а trimete copii la școala română, i-au dat drumul. Іп urmă antarţii au chemat pe muhtarul român și pe notabilul Leo- nida Caramitru. Acest din urmă refuzând de două ori a se prezenta, vre-o 15 antarţi s'au dus acasă la el și l-au adus cu forța înaintea căpitanului Gudas. La întrebările acestuia, amândoi răspunzând că sunt Români și că în- treaga comună este românească, căpitanul le-a spus că viaţa lor este în mâna Іші și că-i poate ucide oricând va voi, „раг, a adăugat el, nu este nici uman, nici creștinesc de а vă lua viața „ёга a vă avertiza. Vă spun dar, odată pentru totdeauna, са să încetaţi de „a face propagandă română : să nu mai trimeteţi copiii la şcoala română și „nici să se mai citească românește în biserică, ci să îmbrățișaţi cu toţii cauza „grecească, dacă mai doriţi să trăiţi. La din contra, voiu уеп) iar în comuna „voastră, şi atunci vai de acela care па se va fi supus ordinelor mele“. Inainte de plecare, insurgenții au lipit pe poarta bisericei următorul afipt în limba greacă; 80 „Catre locuitorii Pleasei, „Facem cunoscut locuitorilor că cine se va declara Român de naţio- „nalitate, sau va trimete copii săi la școala română, sau se va închina în „biserică română, este condamnat la moarte și va fi decapitate. Pleasa, 20 Julie 1905, (s) Căpitanul GUDAS, (5) Şeful ST. MALLIS. După ce au făcut mai multe furturi, la ceasul unu după miezul nopței, banda lui Gudas a părăsit comuna, luând cu sine şi pe doi grecomani, Мази Șulicu și Vangheli G. Vangheli, și 10 cai, amenințând cu moartea pe Români dacă vre unul va îndrăzni să avizeze autorităţile înainte де 12 ore, calculând astfel timpul ce le trebuia ca să fie în siguranţă. Cu toate acestea, a doua zi dimineaţa, comunitatea română din Pleasa sa grăbit a aduce la cunoștința Mutesarifului din Coritza cele petrecute în acea noapte. Prefectul, funcţionar integru și energic, a luat imediat mäsu- rile necesare și а trimes un detașament de soldaţi pe urma antarților, dar fără nici un rezultat, fiind prea târziu. Totodată a comunicat faptul telegrafic Excelenței Sale Hilmy Pașa, iar acesta a ordonat ca un detașament de soldaţi să fie postat la Pleasa pentru paza comunei pe viitor. (б) D. STAVRIDI. No. 19. ÎNSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București, Constantinopole, 1/4, August 1905, Іп ziua de 26 Iulie, Consulatul nostru din Monastir mi-a comunicat că o bandă greacă din regiunea Veriei impune Românilor să se lepede de naţionalitate, şcoala și biserica română, dacă vor să-şi scape viaţa 51 avutul. Primesc acum, în astă privință, următoarele amănunte: Comitetul revoluţionar grecesc, prin reprezentantul său Teodosie Per- dicaris, a pus un ultimatum Românilor din localitaţile: Sellia, Xirolivad şi Doliani, în condiţiunile următoare ; 31 19 Să se închiză pentri totdeauna şcoalele românești de ambele-sext ; 20 In biserici să nu se mai citească românește, ci grecește ; 3% La noul recensământ toţi Românii să se înscrie ca »Rumi« (Greci); 49 Să se lepede pentru totdeauna de orice alte idei străina; 50 Pentru cele ce preced să se incheie un proces-verbal, care să fie іп- tărit cu iscăliturile tuturora şi pentru sancţionarea lui să se trimită o de- putațiune la Neagoşte, unde va încheia, în numele Românilor din câteşi trele comune, contracte de angajamente reciproce cari vor servi pe viitor drept legătură pentru o acţiune comună între Greci și Români. Românii, știind că antarţii greci se aflau în apropiere de jumătate oră și că puteau să năvălească în comunele lor cari nu sunt apărate, au cerut un termen până la 1 August, când urmează a da un răspuns definitiv. Nu- mai astfel au putut scăpa de pericolul iminent ce-i ameninţa. Consulatul nostru din Monastir adaugă că, față de această dilemă, Ro- mânii vor fi nevoiţi, la un moment dat, a părăsi cu desăvârşire școalele și bisericile române și a face cauză comună cu acțiunea revoluţionară greacă ce li se impune prin pușcă şi pumnal. (5) D. STAVRIDI, No. 20. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 7, August 1905. O bandă grecească a prins, la t/i; August, 15 Români din comuna Gramaticova, pe când lucrau în pădure. Sunt informat că aceşti Români au fost scăpaţi și readuși în comună de către trupele turcești cari urmăreau ре Greci. (s) AL, ЕМ. LAHOVARY. 82 No. 21. MINISTRUL ROMÂNIEI ia Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. — Atena, 12/6 August 1905. Ziarul „Esperini« anunţă că, în urma agresiunilor contra Grecilor din România, comitetele macedonene din Atena și din Salonic au ordonat ban- delor grecești de a саган Turcia de Români, întrebuințând armele. (9) І. N. PAPINIU. No. 99, MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 19/5, August 1905, După informaţiunile primite din Grebena, în seara zilei de 27 Julie trecut, ре când judecătorul de instrucţie și doi ofiţeri, unul de jandarmerie și altul de infanterie, se întorceau însoţiţi de un detașament de soldaţi, din Abela — unde fusese spre a ancheta omorul celor trei Români, întâmplat la 23 ale aceleiaş luni — spre Grebena, au întâlnit lângă satul grecesc Vrovoniște un individ foarte suspect. Supus la un amănunțit interogator, individul a mărturisit că în ră- vărsatul zorilor zilei a fost prins de о bandă de 15 antarţi greci, în impre- jurimile satului Tuz, $1 însărcinat sub amenințare de moarte să ducă o scrisoare Mitropolitului Agathanghellos din Grebena și să aducă imediat răspunsul căpitanului Vergas. La cererea ofiţerilor, individul dădu scrisoarea închisă întrun plic gal- ben, fără nici о adresă. | Ofițerii incheiară la Vrovoniște un proces-verbal şi, sosiți la Grebena, dădură scrisoarea Caimacanului. lată traducerea română a scrisoarei : ag 27/7/905, Domnule Institutor Xanthopulo, Să vë досе împreună cu băeții şi să vë uniţi cu d-nul Vergas, care va fi șeful vostru, și de la care vă veţi informa când și de unde aveţi să fiți plătiți. D-nul Vergas va fi șeful vostru și să nu faceţi dezordine. Cine va face dezordine va fi aspru pedepsit de comitetul suprem și aceasta să fie în cunoș- Ноја tuturor. (з) 05283194, La 31 Iulie, а sosit la Grebena Geleal Bey, Mutesariful din Serfige, in- soțit de procurorul general al Sengiacului, cu însărcinarea specială ca să ancheteze cazul scrisorei Mitropolitului Agathanghelos. Ancheta a ținut până la 5 August și comisiunea a stabilit că: scri- soarea în chestiune a fost scrisă de Mitropolitul Agathanghelos și încre- dințată де el individului asupra căruia a fost prinsă, de față fiind și alte persoane, ca să fie remisă căpitanului Vergas. Această constatare a rezultat până la evidență atât din scrisul ѕсгі- soarei, care, confruntată cu alte scrisori de ale Mitropolitului, seamănă la perfecţie, cât și din declaraţiile individului asupra căruia a fost găsită scri- soarea, precum și a martorilor cari au fost prezenţi la Mitropolie în mo- mentul când ea a fost scrisă şi înmânată. Spre mai mare siguranţă, Mutesariful a luat în persoană interogatorul individului asupra căruia s'a găsit scrisoarea. (з) AL. EM. ҺАНОУАВҮ, No. 23. MINISTRUL ROMÂNIEI із Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti, Atena, 12 ş August 1905. Mai toată presa greacă se ocupă cu expulsările ziariştilor greci din București, ne spunând nici de cum cuvintele ce le-au motivat, după cum, în genere, nici un ziar grecesc până azi, in toată polemica ce durează de atâta vreme cu presa noastră, n'a expus faptele contra cărora reclamăm. 3 94 După cum am avut onoarea а Ve telegrafia, ziarul »Esperini« din 11 August anunţă, în urma pretinselor agresiuni contra Grecilor din Româ- nia, că comitetul macedonean de aci, în înţelegere cu cel din Salonic, a dat ordin bandelor grecești să golească Turcia de Români, întrebuințând pentru aceasta armele. Lucrul pare că se adevereşte, căci în ajun se anunţa aici de ziare că două bande grecești, debarcate în imprejurimile Caterinei—la intrarea gol- fului Salonic—își luase calea spre Vodena, adică pe lângă comunele Veria, Сайта, etc., şi într'o luptă ar fi ucis 17 Români. Pe de altă parte, ziarul »Kosmos« de azi, sub titlul de »telegramă din Berlin«, spune că: „După „informaţiuni primite aseară din Salonic, un corp greco-macedonean a pus „mâna, pe lângă satul Căliva, ре 15 Cuţo-vlahi, cari, ajutând agitaţiile pro- „pagandei române, trădau pe Greci. Pe toți acești Cuţo-vlahi i-a spânzurat „corpul (banda) grecesc ca pedeapsă exemplară“, Telegrame din Viena confirmă această dureroasă știre, pe care ziarele comitetului secret »Embros* şi „Keri« o găsesc mulțumitoare, zicând că s'au pedepsit astfel niște trădători. Sunt informat pe cale particulară că, deosebit de cele trei victime făcute de о bandă greacă la Abela, alte șase persoane ar mai fi fost răpite, duse în munți și masacrate. In ultimul moment, mi se spune că la Samarina ға întocmit de bande și grecomani о listă de 60 Români notabili locali, destinaţi să fie asemenea masacrați. Aici la Pireu, un tânăr român, Alcibiade Papacosta, originar din ба- marina, fost elev al liceului din Bitolia, unde a urmat șase clase, impiegat la agenţia de vapoare Gastaldi, a fost ameninţat și e silit să plece grabnic spre a scăpa de pericol. Іп fine, niște muzicanți români au trebuit să rezilieze angajamentul cu patronul cafenelei, acesta fiind blamat de ziare că întreţine acea bandă ce cântă românește, fără considerarea interesului patriotic grecesc. (в) І. М, PAPINIU. 35 No. 24. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, , 2. 1905. In ziua де 11 August curent, în urma unei lupte се а avut loc, lângă Grebena, între o patrulă turcească și о bandă de апіагіі greci, aceștia din urmă, în fuga lor, au lăsat, pe lângă câteva puşti și proviziuni, și o geantă cu corespondenţă. Imediat “а constituit o comisiune sub președinția cadiului, compusă din cinci persoane : trei otomani și doi creştini, ca să examineze și să tra- ducă acea corespondenţă. Printre numeroasele scrisori găsite, 12 din ele provin de la comitetul suprem eleno-macedonean. Cele mai compromiţătoare sunt semnate cu semnături cifrate. Фа putut însă găsi şi cheia cifrului, așa că totul a putut fi descifrat. Graţie acestei chei, s'a putut descifra și semnătura scrisorei compro- miţătoare a Mitropolitului Grebenei, despre care trata raportul meu din 121.4 August curent. Dintre cele 12 scrisori provenind de la comitetul eleno-macedonean din Atena, două sunt mai importante : o adresă de numire către căpitanul de bandă Paliura (doctorul Haralambie) și o alta conţinând instrucţiunile generale date bandelor macedonene. Iată traducerea adresei către doctorul Haralambie: s Domnului Haralambie Paliura, »Acceptând cu mulțumire propunerea D-voastră de а lua parte în „lupta de apărare în Macedonia, vă numim ca şef al unui corp de апіагіі „independent în circumscripția vilayetului Monastir, бі vë rugăm са, în „acțiunea voastră, să ргоседа în colaborare cu șeful de bandă Vardas, „conform cu instrucţiunile anexate“. Atena, 21 Tulie 4905, In numele supremului consiliu al comitetului macedonean ? D. EALAPODAKIS. (Locul sigiiului © comitatului) 36 Instrucţiunile se compun din 21 de articole. Iată traducerea a câtorva din ele: П. Să se examineze cu îngrijire cari și câte sate pot să ia armele. Aceasta se va specifica de către preoți și dascăli și să se dea din armele се s'au introdus până acum. Ш. Să se examineze dacă există și alte mijloace, afară de acele cunos- cute, pentru introducere de arme. IV. Să se numească spioni și curieri, cari se vor plăti cu 20 de drahme pe lună și cu promisiunea unei recompense speciale pentru orice faptă dusă la bun sfârșit. У. Să se recruteze alternativ sute de țărani, ca să învețe mânuirea armelor și exercitarea lor, astfel încât, la un moment dat, să umple rându- rile diferitelor corpuri (de antarţi). X. Lefurile se vor da conform cu ultimul raport al în veci neuitatului Paul Mellas. . ХІ. Să se facă dese proclamaţiuni de patriotism, de abnegaţie și dra- goste către patria comună şi să se slăvească trecutul şi viitorul Elenismului. ХП. Să se vorbească și să se trâmbiţeze că ne sprijină o mare Putere, mai puternică decât Rusia. XIII. Să se întrețină ideia unei probabile răscoale pentru libertate. XIV. Să se trâmbițeze că dispunem de fabuloase mijloace bănești, așa că, cine va servi comitetul elenic și națiunea elenă, să creadă că va avea, el бі familia sa, răsplata materială proporţional cu faptele sale. XV. Să se ordone împărțirea provinciilor іп așa zisele »armatolikia« de la trei până la cinci și să se pună un numër proporţional de luptători, cu titlul de »armatoli«, pentru cei aleși și de „palicari« pentru cei încercaţi la luptă. ХУШ. Іп mod excepţional, antarții sunt datori să menajeze elementul otoman, și aceasta nu atât ca să nu йе urmăriţi de autoritățile turcești, ci mai muit ca să facem pe Turci să fie favorabili Grecilor іп vederea unei eventuale schimbări a soartei Macedoniei. ХХ. Antarţii eleni trebue să săvârșească fapte de acelea capabile să stârnească sgomot mare în Europa 51 să cauzeze indignare și spaimă. ХХІ. Luptaţi vă pentru populațiunile greceşti, protejându-le și readu- cându-le la ortodoxie, dacă s'au lepădat de еа; sau, dacă rămân credincioase schizmei, pedepsiți pe trădători, și mai ales pe agenţii adversarilor din di- 37 feritele sate ale Macedoniei. Numai dacă veți proceda astfel, veţi aduce la îndeplinire programul general al comitetului suprem. Printre celelalte hârtii se aflau mai multe apeluri adresate șefilor de bandă din Turcia. Unul din acele apeluri era iscălit de șeful general Mandras și de o sem- nătură cifrată, care a fost dovedită — cu cheia descoperită —că e a Colo- nelului din armata elenă Nicolaides. Apelul începe astfel: Bravi apărători ai Elenismului і „Vouă mă adresez azi, ca să vă exprim recunoştinţa națiunei întregi „pentru tot ce aţi făcut și veţi face în folosul patriei. Să continuaţi lupta și „să nu vă дар în lături де la nici un mijloc pentru a dovedi lumei întregi „că Macedonia este curat elenică«. Sau mai găsit și alte hârtii: scrisori şi apeluri, даг de о mai mică im- portanță. (5) AL. EM, ҺАҢОУАВҮ, No. 25. MINISTRUL ROMÅNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. 20 August Atena, Z Septembrie 1905. Acţiunea agresivă grecească în afacerile macedonene se айй acum în deplină intensitate. Ea este de o potrivă îndreptată contra Bulgarilor exar- hiști și a bandelor ce susțin pe aceștia, precum și contra Românilor recal- citranți acţiunei Consulilor și Patriarhatului grecesc. Іп ambele cazuri, lu- crarea bandelor grecești nu mai stă ascunsă; са şi în Turcia, unde se desfășoară activitatea lor faţă cu Rulgarii şi cu Românii, aici formarea și subvenţionarea lor se face deschis, sub ochii lumei, după cum s'a putut observa de toți de câteva zile, în mijlocul Atenei. Tot felul de indivizi, dintre сагі mulți Cretani, se plimbă ре strade, se adună pe pieţe, convorbind cu cunoscuţi din public și cu organizatorii lor, 38 sub capi ce se indică de cei iniţiaţi, pregătindu-se de plecare, după cum se spune, în Turcia. Unii spun că numai lipsa de fonduri a împiedecat alaltăeri pornirea unei asemenea bande, al căreia personal s'ar urca la vre-o 200 indivizi. Deja după cele spuse de Insărcinatul cu Afaceri al Turciei, acum vre-o zece zile, o bandă de 40 indivizi ar fi trecut pe la Calabaca în Turcia. Сеа mare, de care vorbesc, semnalată Primului Ministru de același Insărcinat cu Afaceri, ca fiind pus sub conducerea colonelului în activitate Nicolaides, aflat în congediu aici, n'a fost, după cum mi se spune, obiectul nici unei măsuri de poliție; D-nul Rhallys ar fi dat ordin numai ca colonelul să se întoarcă la regimentul său, și unii presupun că acest ordin a fost dat spre a se masca adevăratul şef, bandit de profesiune. Astfel se realizează ceea ce D-sa îmi spunea că nu-l privește cele ce se petrec peste frontieră în Turcia, şi totdeodată ceea ce zicea acum patru zile unui corespondent de ziare franceze, venit să cerceteze aici despre afacerile macedonene, că Turcia are să mulțumească Greciei, căci dacă din 1903 ea se menţine în Macedonia, ‚ aceasta o datorește acţiunei grecești ! , . . Aceeaşi activitate o desfășoară D-nul Rhallys în Turcia chiar, prin Le- gaţiunea din Constantinopole care, contrariu celor ce-mi spunea în urmă că nu se amestecă în afacerile Patriarhiei, apasă acum asupra acesteia ca să destitue pe Mitropoliții din Veria și Enos, cari se раге că nu au destulă ac- tivitate, nici ascultă în deajuns de sfaturile Consulilor greci. De asemenea cele publicate ieri de »ЕвПа«, despre împăcarea Româ- nilor din Călive-Selia, lângă Veria, cu Grecismul, sub amenințarea cu moartea din partea vestitului Acritas, ofiţer, cap de bandă, subvenţionat de aici şi protejat de autorităţile consulare şi bisericeşti grecești, sunt o nouă dovadă а îndârjirei ce se pune în aplicarea sistemului terorist față де Ro- mânii din Turcia. (3) І, N. РАРІМІО. 39 No. 26. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. —— Constantinopole, A 1905, Septembrie О bandă de insurgenți greci de 20 de oameni a fost atacată de tru- pele turcești în împrejurimile Grebenei. 16 insurgenți au fost uciși. Pe de altă parte, sa pus mâna la Bura ре un mare număr де lăzi con- ținând puşti Gras și muniţiuni. Aceste lăzi proveneau din Grecia. (в) AL. EM. LAHOVARY. No. 27. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Reprezentanţii României іп străinătate. București, 19/5 Septembrie 1905, Pentru a Vë lumina mai bine asupra rolului ce-l joacă clerul grec din Turcia și comitetele din Atena în ce privește excesele şi violențele comise de antarţii greci asupra populaţiunilor române din Imperiul Otoman, am onoarea a vë comunica un rezumat de pe ultimele rapoarte adresate de Legaţiunea noastră din Constantinopole. O anchetă deschisă de autorităţile turcești și cu care era însărcinată o сотліѕіппе, compusă din trei Turci și un Român, pentru a se cerceta cui trebuește imputată o scrisoare de ațâțare a bandelor greceşti în contra ele- mentelor române, prinsă acum de curând, a stabilit că autorul acestei scrisori este însuși Mitropolitul Agathanghelos. Aceasta s'a constatat de chiar martorii greci, chemaţi de Саһпасата, саге, de şi mau îndrăznit să semneze procesul-verbal, au declarat însă în mod formal că recunosc serie- rea acestui Inalt Prelat. Comitetul grecesc, саге dirijază ре antarții din acea circumscripție, este compus din Mitropolit şi dintr'un grup de Greci cari, pentru a lucra cu mai multă siguranţă și a acoperi mai bine acţiunea lor, au început prin 40 а dobândi funcțiuni de ale Statului turcesc, agitându-se apoi pe ascuns în detrimentul său. În fruntea autorităţilor din acea localitate se află un pri- mar, un membru în Consiliul administrativ, preoți, etc. Mitropolitul se semnalează ргіпіг’о trufie și o aroganță fără seamăn. Acum de curând, Caimacamul atrăsese atențiunea Comisiunei orân- duite pentru facerea noului recensământ asupra faptului că toți Românii urmează a fi trecuţi sub denumirea de » Vlak-Ortodox«, fără a se avea în vedere nici școala la care merg, nici biserica unde se închină. Іп plin Con- siliu, Mitropolitul Agathanghelos îl întrerupse brusc, declarând că aici nu există Români și că ortodoxii trebue trecuţi la rubrica »rum-ortodox«, Această semeţie îi atrase un violent răspuns din partea Caimacamului, care vesteji atitudinea Prelatului prin următoarele cuvinte: „Саша să ştii, Despote Efendi, că nu vei reuși prin necuviințe şi prin „bande de antarţi ca Românii din cazaua Grebena să fie trecuţi sub denu- »mirea de Rum (Grec), ceea се п”ап fost și n'au să Не, Adevărata lor denu- „mire este Vlak- Ortodox şi toate ideile subversive ce încerci a le însufleți „lor vor rămâne fără efect«. Mitropolitul fu silit să bată în retragere și toți Turcii prezenţi, indig- паб la culme, aprobară atitudinea demnă a Cairmacamului Hafzi-Bey. Faţă cu încurajările continue ce le primesc de la întreaga suflare gre- cească, în cap cu clerul său, nu este surprinzător ca bandele de antarţi să se înmulțească ре zi ce trece. Căpitanul Vergas, şeful unei cete vestite, a declarat că mare să păra- sească munții Pindului până ce nu va fi omorât cel puțin pe membrii noi- lor eforii constituite în comunele româneşti, In satele grecești, antarții sunt primiţi în triumf де către populaţiunile elene. Cruzimele şi selbăticiile comise de bandele de briganzi și de antarţi сагі cutreeră munţii și văile, nu vor înceta decât іп ziua când se vor fi luat de la centru aspre măsuri, depărtându-se șeful lor suprem, Р, 5, ба Agathan- ghelos, саге s'a dovedit că este sufletul întregei agitațiuni, precum și mem- brii Comitetului din Grebena. Pe lângă excesele pe cari le comit Grecii, mai lucrează din răsputeri бі cu cea mai mare dibăcie pentru o alcătuire cu totul arbitrară a listelor de recensământ, pentru departarea membrilor români din tribunale și pentru răspândirea de calomnii de tot felul la adresa tuturor fruntașilor elementului românesc. 41 Mai mult încă. Ultimele evenimente au permis să se constate acțiunea şi înrâurirea directă a comitetelor din Atena. La 11 August trecut, patrula turcească din Grebena, compusă din opt soldaţi, a fugărit în împrejurimile orașului o bandă de vre-o 150 de antarţi, cari se pregăteau să dea năvală în cartierele Cuţo-vlahe, și a pus mâna ре o geantă a lor care conţinea o corespondenţă din cele mai compromițătoare. Comisiunea orânduită pentru facerea anchetei a stabilit cu această oca- ziunecă, printre scrisorile prinse, două spre zece aveau un caracter oficial, ema- папа din oficina Comitetului suprem eleno-macedonean din Atena. Cele mai compromițătoare sunt acoperite cu semnături numeroase, printre cari și aceea a Mitropolitului Agathanghelos, şeful centrului al 4-lea al antarților din Eparhiile Macedoniei. Un regulament în 21 de articole conţine instrucţiunile date dela centru şi, prin urmare, bine cunoscute de Guvernul elen. Iată іп rezumat substanța lor : »Să se primenească rândurile Palikarilor decimate prin lupta sfântă „pentru credinţă şi patrie, introducând printre ele elemente пош, strânse de „pretutindeni şi nou armate și exercitate. „Să se asigure 20 drahme lunar fie cărui luptător бі o recompensă voi- „nicilor cari se vor distinge în lupta sfintă. „Să se facă aprigă propagandă pentru readucerea la matcă a satelor „сагі s'au lepădat de Patriarhie. La caz de neizbutire, să nu se dea nimeni „inapoi dela orice mijloc de constrângere, fie chiar şi omorul. „Sa se menajeze cu cea mai mare bagare de seamă elementul turcesc. »Să se înrădăcineze pretutindeni credinţa că lupta intreprinsa se rea- „zemă pe sprijinul unei mari Puteri, cu mult mai puternică decât Rusiac. Regulamentul în chestiune este întărit prin sigiliul Comitetului eleno- macedonean. Iar apelul adresat şefilor din diferitele Eparhii spune, între altele : »Naţiunea, întreagă va fi recunoscătoare bravilor apărători ai Elenis- »mului pentru lupta ре care au întreprins-o, pentru a dovedi lumei întregi „că Macedonia este curat greacă. „Exterminaţi preoţii, dascălii și notabilii. „Ardeţi, împușcați, ucidețic. Acest apel înflăcărat poartă iar sigiliul Comitetului și, printre semna- turi, pe aceea (cifrata) a colonelului Nicolaides, 42 Românii trăesc într”o groază continuă. Ei petrec nopțile ascunși prin păduri, știind bine că numărul antar- ţilor este cu mult mai mare decât acel al oștirei turcești de pază. Iar arhidiaconul Mitropolitului Agathanghelos, sub cuvânt de a per- cepe impozite arhierești, cutreeră satele, întreținând pretutindene agitația în numele Bisericei și a neamului, şi lucrând astfel incât prezenţa sa prin sate să coincideze са din întâmplare cu apariția bandelor de antarți. (9) GENERAL LAHOVARY. No. 28. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti, Constantinopale, 2 Saptimbria 1905. 2 Octombrie Acţiunea bandelor greceşti contra Românilor din Turcia ia un caracter neliniștitor de continuitate și de permanenţă. Am crezut necesar a semnala, în mai multe rânduri, Ambasadelor Marilor Puteri, precum și Guvernului Imperial Otoman, informaţiile сіг- cumstanțiate ce primeam cu privire la formarea și la mişcările bandelor grecești, precum și asupra numeroaselor atentate făptuite de ele contra populațiilor pacinice și dezarmate. Excelenţa Voastră va găsi, aci anexate, două rezumate după ultimele rapoarte ale Consulilor noștri cu privire la organizarea bandelor şi la сгі- mele comise de ele. (з) AL. ЕМ. LAHOVARY. Rezumat al rapoartelor consulare primite la Legaţiunea României din Constantinopole între 10 August şi 19 Septembrie 1905 In ziua де 17 August, în regiunea Meglenei, antarţii greci au tăiat 400 oi ale fruntașului Sterghiu Duma din comuna Livezi. (Rap. Cons. Salonic), La 7 August, o ceată de амаг a năvălit în biserica română din Lium- niţa și, după ce a ars cărţile bisericești, a lăsat un apel către locuitori ca să asculte slujba în limba greacă. Alţi 40 de Greci din Caraferia și Neagușta, uniţi cu antarţii de sub ordinele căpitanului Acritas, sau dus la Selia, întovărășind pe Mitropolitul grec din Veria, spre a face propagandă pan- elenică printre Români. (Rap. Cons. Salonic). La 25 August, bandiții greci au măcelărit doi Români din Vodena, in- ѕйгсіпајі cu formalităţile deschiderei școalei române de acolo. La Tzerna-Reca, în ziua de 25 August, preotul român a fost prins, torturat și apoi ucis. (Rap. Cons. Salonic), La Perivoli, în ziua de 20 August, antarţii de sub comanda căpitanu- lui Vergas, au omorât toate vitele fruntașilor români Тери Таш şi Leon Constantinescu. La Nevesca, în ziua de 21 August, preotul român Teodor Economu a primit де la şeful de bandă din Belcamen o scrisoare prin саге îl amenință cu moartea dacă întrun termen de zece zile nu va renunţa la cauza română. (Бар. Cona, Monastir). La Selia, banda lui Acritas a terorizat pe Români și i-a silit să sem- пеге adeziuni la cauza elenă. Zece tineri au fost luaţi cu forţa şi trimişi la şcoala militară din Atena. Apoi bandiții lui Acritas au început să terorizeze alți 40 de tineri spre a-i sili să se înroleze în banda lor. ` (Нар. Cons. Salonic). АА Lângă Moloviște, banda căpitanului Gudas, bandit grec, vestit pentru cruzimea lui, ingrozește lumea și somează pe Români să gonească pe preoții lor şi să ia preoți greci. La Samarina, Perivoli, Smixi, operează bandele căpitanilor Paliura, Malios, Nașu Savas, Vardas, Vlahoyani, Atanatos, Lucas și Lapos, cari au silit pe locuitori prin fel de fel de ameninţări să se înscrie la recensământ ca Greci în loc de „Vlahii, (Rap. Cons, Monastir). ANEXA || kd Organizaţia şi centrele de operație ale handelor greceşti După informaţiunile primite de curând dela Consulatele române din Turcia, numerul bandelor grecești crește pe fie care zi. Un detaliu, ce me- rită a fixa atenţiunea, este că aceste bande nu se gândesc a se retrage cu venirea iernei, ci din contra se pregătesc a o petrece pe loc. Aceasta dovedește că organizația secretă a bandelor greceşti tinde a avea un caracter de permanenţă, ceea ce o face să fie și mai periculoasă pentru ordinea și liniștea acelor regiuni. Cele patru centre teroriste funcționează sub direcțiunea supremă și suverana а Mitropoliţilor din Castoria, Cazana, Grebena și Monastir. Acești prelați au la dispoziţiunea lor 16 bande, operând precum ur- mează : 19 în regiunea din Caraferia (vilayetul Salonic), compusă din comu- nele Doleani, Xirolivad, Selia, Radova și Gramaticova, operează trei bande comandate de Acritas (ofiţer în armata grecească) și de bandiții Teodosie și Buias ; 2% în regiunea Megleni (vilayetul Salonic), compusă din comunele Озат, Cupa, Huma, Birislav, Liumnitza, Luguntza, Livezi și Tzerna-Reca, operează două bande ; 3% în regiunea Morihova (vilayetul Monastir), compusă din comunele Morihova și Papadia, operează două bande, dintre cari una sub comanda lui Nicola Arhigoş; 4” în regiunea Florina (vilayetul Monastir) doua bande operează іп comunele Negovani, Pisuderi, Belcamen, Nevesca și Vlaho-Clisura ; 4 56 regiunea munţilor dela Gramoștea și Peristeri (vilayetul Monastir), compusă din comunele Pleasa, Denisko, Nijopole, Magarova, Târnova și Molovişte, e bântuită de o bandă foarte numeroasă, comandată de căpitanul Guda, un bătrân vestit bandit, celebru prin crimele sale. (Aceste zece bande au un efectiv total dela 800 la 1.000 oameni іпаг- таф cu puști „Gras, Mauser și Маппісһеге. Mai multe cartuşe din aceste sisteme sunt în posesiunea autorităţilor turcești). 69 Regiunea Grebenei (vilayetul Monastir), cu comunele Abela, Peri- voli, Samarina, Smixi, Breaza, Vovusa, Turia, etc., е cutreerata de şase bande, comandate precum urmează : а) Căpitanul Vergas (cu adevăratul său nume Statopulo, ofiţer în ar- mata activă grecească), comandă prima bandă; el are de şef auxiliar pe numitul Liuca, bandit angajat de curând. Această bandă operează la Vo- vusa şi la Perivoli ; b} La Samarina, operează banda sub conducerea banditului Liapos ; с) Atanatos, şeful poliţiei greceşti dela Tricala, operează cu banda sa imprejurul Grebenei și pregăteşte cartierele de iarnă ; d} Paliura, cu adevăratul său nume Haralambo, ofițer în armata gre- cească activă, operează cu bandele lui Malios și Varda (bandiți) spre Serfigie; е) Banditul Nachos Savas operează în partea Şiatistei, şi f} Vlahoyani, bandit vestit prin cruzimele sale, lucrează cu banda sa la Cozana. Aceste şase bande pot avea un efectiv de 600 oameni. Există dar un total de 16 bande, cu un efectiv de 1.600 oameni cel puțin. Aceste bande au rezerve (recruți), cari sunt exercitaţi în secret, pentru a servi la momentul oportun. Toate aceste bande sunt găzduite în satele şi monastirile greceşti, din ordinul Mitropoliţilor greci. Dovada cea mai bună că aceste bande sunt astăzi îndreptate în contra Românilor, este că ele operează în regiunile unde elementul bulgar lipseşte cu totul. (Cozana, Siatista, Grebena, Samarina, Abela, Perivoli, Vovusa, Xirolivad, Selia, etc., etc.). 56 No. 29. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. ——— 27 Septembrie > Constantinopole, 40 Ошу е 1905, Consulul nostru din Monastir semnalează пош excese ale bandelor gre- сезі. O bandă de insurgenți a ameninţat cu moartea pe primarii și nota- bilii Români din Târnova şi Magarova. Notabilul român George бизи a fost prins de bandiți și apoi ucis. S'au semnalat aceste fapte Sublimei Porţi și Ambasadelor. (в) AL, ЕМ, LAHOVARY. No. 30. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Straine, la București. Constantinopole, 3#-$®Ле кеге 4905. Am onoarea a Ve comunica următoarele informaţiuni culese din ulti- mele rapoarte ale Domnului Contzescu, Consul 1а Monastir: Acum câteva zile, o bandă greacă, compusă din 48 antarţi, care fusese mai de multă vreme semnalată în împrejurimile Nijopolei, și-a făcut apa- rițiunea în această comună, amenințând pe locuitori cu moartea dacă în termen de zece zile nu vor da o declaraţie scrisă către Arhiereul grec, cum ca renunţă la apararea cauzei românești. Șefii acestei bande au petrecut o noapte întreagă іп casele unor grecomani din Nijopole și le-au comunicat cele ce preced spre a fi aduse la cunoștința rudelor lor, Mihali Marcu, Vasile Marcu și Carussi, acești doi din urmă institutori români іп localitate. Aceste continue ameninţări pun pe Români în imposibilitate de a-și mai vedea de afaceri, de a-și mai trimite pe copii la şcoală și chiar de-a mai eși din casă, Astfel, școala română din Nijopole s'a închis de acum câteva zile, іп- stitutori ei fiind cei dintăi vizaţi de furia bandelor. 4? Tot dela Domnul Contzescu, primese știrea despre asasinarea româ- nului Gheorghe Gușu din Perivoli, prins pe drum pe când se înapoia din satul Spilio. El a fost omorât cu șase gloanţe de pușcă, după ce i s'a strigat in faţă: „aşa vor fi exterminați toţi aceia cari (іп să vorbească și să se „roage lui Dumnezeu în românește«. La Samarina, în apropiere de Perivoli, antarţii greci tratează direct cu victimele lor: așa s'a întâmplat cu eforul român, Mitre Mitruş, care a fost chemat de antarți să se prezinte în faţa lor, căci în caz contrar îi vor măcelări familia. Precum vedeţi, starea populațiunei române din vilayetul Monastirului este din cele mai ingrijitoare. (з) б. DERUSSI, No. 31. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. Constantinopole, 1/,, Octombrie 1905. La Tzerna-Reca, Mitropolitul grec din Vodena, pătrunzând cu forța în biserica română, a terorizat pe efori şi a luat casa cu bani a bisericei. (з) б. DERUSSI. No. 32, INSARCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. —к=— Constantinopole, 2/|, Octombrie 1905. Am onoare a inainta, aci alăturat, Excelenței Voastre un rezumat al ultimelor rapoarte consulare privitor la crimele și violențele comise de ban- dele grecești asupra Românilor din Turcia. Am crezut necesar a inainta Ambasadorilor Marilor Puteri liste pe- riodice de faptele comise de aceste bande. (9) б. ПЕҢ0551, 58 ANEXĂ (EXTRACT DIN RAPOARTELE CONSULARE) 1. Га împrejurimile Grebenei, un notabil român din Monakiti (vila- yetul Monastir), şi anume Manole, a fost prins de o bandă grecească, dus în munţi și ucis. (Raportul Consulatului din Monastir). 2. Lângă Ienidje- Vardar, trei Români, cari se întorceau dela târg spre a se duce la Livezi (vilayetul Salonic), au fost prinși de banda lui Acritas, ofițer în armata elenă. Ei au fost prădaţi și apoi uciși cu lovituri де baio- nete. Numele lor sunt: Foti Pașata, Tașcu Равіса și un fiu al lui Mihali Raja. (Raportul Consulatului din Salonic), 3. La Florina, o bandă grecească a masacrat o turmă de 450 oi apar- ținând notabilului român Zega. (Raportul Consulatului din Salonic). 4. La Liumnitza, Cupa și Livezi (vilayetul Salonic), Mitropolitul grec din Florina, Antim, a ars cărţile bisericești 51 școlare românești și a pus mâna pe banii provenind din darurile făcute bisericilor române. El era întovărășit de trei șefi de bande și de doi institutori Greci ре cari i-a instalat cu forţa în şcoala română din Liumnitza. (Raportul Consulatului din Salonic). No. 33. CONSULUL ROMÂNIEI la Monastir către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Monastir, 1%; Octombrie 1905, Pazitorul lăsat de farmacistul Pucerea а fost amenințat serios cu moartea de către Greci, dacă nu închide farmacia. (9 С. CONTZESCU. 49 Ко. 84. INSĂRCINATUL CU AFACERI AL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București, Constantinopole, tfe Octombrie 1905. Violenţele Grecilor continuă, Eri seara, la е$їгеа dela vicernie, preotul român Teodor a fost înconjurat, la Monastir, de о bandă de Greci, bătut şi ameninţat cu moartea. La Ghevgheli, fiul eforului român din Livezi a fost grav rănit іпа- intea ușei vicarului Mitropolitului grec. (3) б. DERUSSL No, 35, MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. 28 Octombri Constantinopole, тіліне 1995, La Perivoli, o bandă grecească а ucis, la 1*/%у ale curentei, ре Nicolae Apostolina, cumnatul preotului român Constantinescu. La 16/3 aceaşi bandă fa îndreptat spre Vovusa (Băeasa) și Laca, unde a răspândit teroarea, La Băeasa еа а dat foc școalei în mijlocul zilei. Mai multe familii s'au refugiat la Ianina. (a) AL. EM, LAHOVARY. No. 36. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. Constantinopole, 28 Өсізгізгіе 1995. Ieri seara, satul românesc Ahela а fost incendiat de Greci. Casele, mo- rile și ferăstraele Românilor au ars cu desăvârșire. (а) AL. EM. LAHOVARY, 4 50 Мо. 87. MINISTRUL ROMÂNILI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 28 Өсісішінгіе 1905. Bandele greceşti au comis iar doua asasinate. Românii Mitacu şi Ni- colae Petcu au fost uciși. E o adevărată luptă de exterminare. (3) AL. ЕМ. LANOVARY. No. 38. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. --т---- Constantinopole, 9/4 Noembrie 1905. O nouă crimă a fost făptuită de bandiții Greci. Constantin Ghica, di- rectorul școalei române din Clisura, a fost asasinat. (з) AL. ЕМ, LAHOVARY. No. 39. MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 9 Noembrie 1905. Atentatele contra Românilor urmează. Cicma, directorul școalei ro- mâne din Turia-Crania şi proprietarul ferăstraelor arse acum câteva zile, a fost atacat ieri de o bandu grecească, in apropiere de Grebena, și grav rănit. Un Român ce-l întovărășia а fost ucis. (5) АТ. EM. LAHOVARI, 51 Мо. 40. CONSULUL ROMÂNIEI la Monastir către Minisirul Afacerilor Străine, la București. Monastir, 15743 Noembrie 1905. In 20 Octombrie (2 Noembrie), ре la orele 2, а intrat în comuna Băeasa, la șcase ore departe de Ianina, o bandă grecească sub conducerea unui ofiţer, și, despărțindu-se în mai multe grupuri, а impresurat casele notabililor români: Şumba, Adam Vaşoti, Zisi Тера și a institutoarei Elena Iosef. Spărgânăd ușile și văzând că nu găsesc pe susnumiţii notabili, au pus mâna ре soțiile și mamele lor, precum și pe institutoarea româncă și le-au condus cu forța în biserica satului, unde le-au ameninţat cu moartea și le-au bătut până seara, cerându-le să spună unde sunt ascunși bărbaţii lor. Іп biserică, erau de faţă și preotul grec, institutorul și mai mulți no- tabili grecomani. Pe când o parte din antarţi băteau femeile, alţii prădau casele Româ- nilor. Institutoarei i-au luat totul, chiar și rufele. D-lui Adam Vaşoti de asemenea i-a lăsat casa goală. Apoi bandiții au ars toate cărțile didactice române în curtea bisericei. Seara, pe la 9, au dat drumul femeilor, spunându-le să părăsească satul cu familiile lor, iar acele cari vor să rămână să ceară Mitropolitului sau Consulului grec din lanina câte un bilet în care să se arate că acele familii aparțin cauzei grecești. Antarţii au petrecut noaptea în comună, iar а doua zi dimineaţă au părăsit Băeasa, după ce au dat foc școalei române. (з) С. CONTZESCU. 59 No, 41. MINISTRUL ROMÂNIEI Ja Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, Іа Bucureşti. — Constantinopole, пана 1905, Магјеа trecută, о bandă grecească a prins și а făcut nevăzut ре păzi- torul ferăstraelor de la Beșiștea Caza, la Prilep, aparținând Іші Zisi Mina, notabil negustor român din Monastir. Apoi, bandiții au silit pe locuitorii satelor de prin prejur să devasteze instalațiunea. Totul a fost distrus și prădat. Servitorii proprietarului, trimiși ca să încarce lemne, au fost prinşi de bandiți și făcuţi nevăzuţi. (з) AL. EM. LAHOVARY,. No. 42, CONSULUL ROMÂNIEI la Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. 26 Noetabri Monastir, о росон 1905. La Perivoli, în ziua de 19/,; Noembrie, o bandă de 30 antarţi, a dat foc la şase case de ale Românilor. Au ars două case ale familiei Tegu, două ale familiei Perdichi, una а preotului Constantinescu și una a văduvei Іш б. Vangheli. Casa eforului român Nașula Rizu — саге a scăpat de flacări prin in- tervenția a câtorva locuitori rămași în comună — a fost jefuită de tot ce conținea. De asemenea au fost furate o parte din mobilele institutorului român Iuliu Zdrula, ce se găseau tot în acea casă. е (в) С. CONTZESCU. 53 No. 43. CONSULUL ROMÂNIEI la Monastir către Legaţiunea Regală din Constantinopole. . 28 Noambrla Monastir, 44 Decembrie 1905. În noaptea de 26 Noembrie, a avut loc, în satul Nevitza, o luptă între armata turcească și o bandă grecească. Dintre aceştia, doi au fost uciși, trei răniţi şi unsprezece au fost făcuţi prizonieri. Printre răniţi, ве află unul din şefii bandei, Vasilaki, originar din Creta, iar printre prizonieri, al doilea șef de bandă, Nicolae Ізпі, originar din Grecia. Ceilalţi au reuşit să fugă. Pe câmpul de luptă “ап găsit 14 puşti sistem Gras, cu cari sunt ar- mate mai toate bandele grecești, și două bombe încărcate cu dinamită. Asupra bandiților s'au găsit o mulțime de hârtii şi scrisori compromi- ţătoare, dovedind organizaţia lor întinsă, precum și câteva din proiectele ce aveau a realiza în curând. (5) С. CONTZESCU, No. 44. MÎNISTRUL ROMÂNIEI la Gonstantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constantinopole, 5/4 Decembrie 1905. Consulul nostru general din Salonic, D. Georgescu, îmi telegrafiază că ieri, ре când se afla la masă, într'un restaurant din acel oraș, împreună cu D-nul Lazăr Duma, Inspectorul general al școalelor române din Turcia, cu D-nul Trifon, Cancelarul consulatului, şi cu D-nul Cionga, revizor școlar, s'a tras pe fereastră mai multe focuri de revolver. D-nul Lazăr Duma a fost foarte grav rănit. Transportat imediat la clinica Doctorului Cristovici, s'a constatat că are cinci răni. Două gloanţe au fost până acum extrase. 54 D-nul Georgescu îmi spune că nu numai D-nul Duma, dar și Domnia- sa era vizat de omorâtori şi că de mai multe zile îl urmărea un individ suspect. Atentatul era, de sigur, plănuit contra amânduror; numai din întâm- ` plare пісі el, nici D-nii Trifon și Cionga m'au fost atinși, de și asasinul se servise de о armă zisă »tromblon«, încărcată cu mai multe gloanțe și bucăţi de fer, după cum s'a constatat. Iată și comunicarea făcută Marelui Vizir de către Hussein Hilmy Pașa cu privire la atentat: „Trei din medicii şi chirurgii cei mai de seamă au fost însărcinați să „саше pe D-nul Lazăr Duma, ale cărui räni nu sunt mortale. „ЕІ a fost rănit intrun restaurant ţinut de un supus grec. Doi din „preveniţi au fost arestaţi și autorităţile sunt pe cale а pune mâna și ре un »alt individ care ar fi luat parte la acest act de agresiune. Urmăririle judi- „ciare contra agresorilor sunt conduse cu activitate“. Grecii răspândise svonul că atentatorul ar fi un profesor român dat afară de D-nul Duma. Aceasta este o sfruntată minciună: atentatorul este un Grec și anume Nicoli, instrumentul comitetului secret grecesc din Salonic. Nicoli lua masa, în seara crimei, în același restaurant, în tovărășia a altor doi indivizi, bine cunoscuţi de poliţie ca oameni foarte periculoși. Asasinul a părăsit restaurantul îndată ce a văzut pe D-nui Duma așezat la masă cu D-nii Georgescu, Trifon și Cionga, și sa dus să făptuiască atentatul. El și complicii săi au fost arestaţi. D-nul Georgescu adaogă că toți Grecii din Salonic sunt în mișcare și că străzile mișună de indivizi suspecți şi periculoși. (=) AL, ЕМ, LAHOVARY. Мо. 45 MINISTRUL ROMÂNIEI la Constantinopole către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Constanlinopole, 9/,; Decembrie 1905. Iată o noua serie decrimeși atentate comise de bandele grecești asupra Românilor din Turcia, ce mi-au fost comunicate de Consulii noștri: 55 19 La 12/; Noembrie, o bandă de antarți a intrat în satul Таа, unde locuitorii din Abela au obiceiul să petreacă iarna. Bandiţii au asasinat ре muhtarul român Gheorghe Puppi ; 20 La 19/,; Noembrie, antarţii au surprins, în pădurea dela Hotzista, lângă Pleasa, ре notabilul român Nacu Liacu și l-au trapușcat, mutilân- du-i apoi cadavrul; 30 In ziua де !2/,;, o bandă de 30 antarţi a atacat pe cărbunarii români din Golema-Reca, lângă Vodena, și au ucis pe numitul Gușu Bi- turnu ; 49 La 15/23 Noembrie, o bandă grecească a intrat іп satul Breaza, vi- layetul Ianina, șia ars cărţile şcoalei române. Apoi a amenințat cu moartea pe familia institutorului, care lipsea din sat; 59 In 5/4 Decembrie, mai mulţi Greci au atacat, la Cruşova, ре Ro- mânul Vanciu și l-au rănit foarte grav cu mai multe gloanţe de revolver; 6° La %},„ Decembrie, іп ziua de Sf. Nicolae, Mitropolitul grec din Саѕѓогіа a voit să intre cu forța în biserica română din Vlaho-Clisura. Românii din acea comună sunt terorizați de comitetul secret grecesc ; institutorul român, Baravaki, care a succedat lui Ghica, asasinat (a se vedea No. 38), a fost de asemenea amenințat cu moartea. Grecii l-au vestit că vor distruge cu dinamită localul școalei. (a) AL, EM. LAHOVARY, ш DEMERSURILE FĂCUTE PE LÂNGĂ GUVERNUL GRECESC -.---..>---- Мо. 1. INSTRUCŢIUNI DIN 44/4 IUNIE 1905, DATE D-LUI 1. N. PAPINIU, MINISTRU AL ROMÂNIEI LA ATENA, DE CĂTRE D-NUL GENERAL 1, LAHOVARY, MINISTRU AL AFACERILOR STRĂINE Bucureşti, “а, Junie 1905. Indată după ce veți prezenta scrisorile D-voastre de acreditare, veți binevoi a сеге o audiență Ministrului Afacerilor Străine și Maestăţei Sale Regelui George, cărora veți da seamă de impresiunea dureroasă ce poporul român a resimţit prin acţiunea bandelor greceşti сагі masacrează ре Ro- mânii din Turcia. Totodată veţi atinge și faptul atitudinei intransigente а Patriarhatului, саге, în disprețul legilor Imperiului Otoman, arată față де recunoaşterea drepturilor obținute de Români о rea voință, care agravează pe fiecare zi relațiunile noastre religioase cu Patriarhul. Veţi da a înţelege că această situațiune provoacă în România о astfel de mișcare, încât Guvernul Regal nu va putea să se sustragă mult timp де la presiunea opiniunei publice şi că represalii se vor impune. Populaţiunea grecească care locuește în România este numeroasă și este temere ca un boicotagiu al бтесіог, în afacerile de orice fel, să nu devie o chestiune de patriotism pentru Români. Sperăm că Guvernul elen va înțelege interesul ce are de a modera ideile Patriarhului, care lucrează nu ca cap religios al ortodorilor, ci ca сар politic al Elenismului şi care, prin actele sale, slăbește sentimentul religios al bunilor creștini. Religiunea ortodoxă admite celebrarea oficiilor în toate limbele. Dacă ceremoniile religioase se fac într'o limbă ре саге credincio- sul nu o pricepe, ele sunt o formalitate banală, de care s'ar putea lipsi, mai cu seamă dacă dau loc la cheltueli ce i se par mai mult o sarcină, din mo- mentul ce sufletul său nu e asociat cu acţiunea preotului. Cred deci că Patriarhul, opunându-se exerciţiului cultului în limba 60 română, face act de un rău părinte al Bisericei ortodoxe și că procedeurile sale, dacă ar reuşi, аг slăbi religiunea al cărui păzitor este, Guvernul Regal român nu poate accepta multă vreme această situa- {типе şi, spre a preveni пош și grave evenimente, el face apel la bunele oficii ale Guvernului Regal al Greciei, spre a face pe Patriarh să înţeleagă că este folositor pentru ortodoxism ca Prea Sfinţia Sa să lucreze mai mult pentru religiune, al cărei cap este, decât pentru naționalitatea din care face parte, căci adevăratele interese ale Greciei nu sunt nici în slăbirea sentimentului religios al Românilor din Turcia, nici în persecutarea populaţiunilor сгеҙ- tine din Imperiul Otoman. Veţi binevoi a face să se observe că chestiunea devine gravă și că comp- tăm pe bunele sentimente ale Guvernului elen spre a obţine satisfacțiune asupra acestor două puncte: 1) a suprima masacrele și persecuțiile Grecilor contra Românilor din Turcia; 2) a obţine dela Patriarh respectul limbei române în biserici. Relaţiunile de bună prietenie ale României cu Grecia atârnă de rezul- tatul pe care Guvernul Greciei va obține din partea populaţiunilor sale și din partea Patriarhului. Până atunci, noi depunem, întru cât ne privește, toate sforțările noastre spre a înlătura în România represaliile cu cari sunt ameninţaţi Grecii locuitori în țara noastră. (в) GENERAL САНОТАВТ, No, 2, MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena câtre Ministrul Afacerilor Străine, la București, %8 Atena, 39 19018 1005. Conform instrucţiilor Excelenței Voastre din 11/,, Iunie curent, am cerut ieri Excelenței Sale D-lui Rhallys o întrevedere spre a-i face o comuni- саге de natură urgentă, După înștiințarea ce a binevoit a-mi da, Excelenţa Sa пға primit azi Іа orele 121/, la Ministerul Afacerilor Străine. In chipul cel mai curtenitor care a durat, de altfel, de o parte și de 61 alta, în tot timpul întrevederei, am început a arăta Excelenței Sale că sunt însărcinat să fac apel la sentimentele de amiciţie şi la bunele oficii ale Gu- vernului elenic ca, prin influenţa де care dispune aici și în Turcia, să facă să se tempereze, să dispară—de se poate—sistemul de ameninţare, de tero- rizare chiar prin masacre се, de câteva luni, s'a inaugurat contra Românilor din Turcia cari doresc să se instruiască și să se închine în biserică în limba lor maternă. Auzind acestea, D-l Rhallys wa întrerupt, zicându-mi cu hotărâre : Nu recunosc și nici un Guvern elenic nu va recunoaște vre-odată reven- dicările României în Turcia, pentru cuvântul că acolo nu există element român. Se vede că Guvernul Român а adăugat Excelenţa Sa—a schimbat politica inaugurată la Abbazia, când recunoscuse dreptatea cauzei noastre. La acestea, am răspuns că nu поі, dar însuși Suveranul Turciei a ге- cunoscut prin un act public existența elementului român în Imperiul S&u, și о discuţie asupra lui îmi pare de prisos. Da, replică D-l Rballys, dar acel act а pus principiul numai, rămâne însă a se căuta şi a se găsi Românii. Cât despre schimbarea politicei noastre, ce sar fi fixat la Abhazia — am continuat eu — nu am cunoştinţă să o fi schimbat noi, de oarece Gu- vernul român nu face decât să continue să secondeze dorinţele a celor ce voiesc să rămână Români şi, în aceasta, opinia publică а ţărei îi face o da- torie de a nu se arăta indiferent, ceea ce a făcut și după Abbazia până acum, Dar — am zis D-lui Rhallys—nu aceasta este propriu zis ceea ce sunt însărcinat a expune Guvernului elenic, cu care voim să trăim în cele mai amicale raporturi și chiar, іп vederea situaţiei noastre respective şi a viito- rului, să le strângem și mai mult. Pentru aceasta însă trebue să ne explicăm asupra neorânduelilor și a sistemului de terorizare inaugurat de câteva luni prin bande pornite din Grecia în Turcia, cari, deși pretextează că ar fi lup- tând contra bandelor similare bulgare, masacrează și continuă a ameninţa pe Românii ce ţin la limba lor. După cererea sa, am indicat sumar D-lui Rhallys crimele petrecute. In fine, ca confirmare a sistemului de terorizare contra Românilor ce, prin şcoală și biserică, caută sa-și păstreze limba, am tradus Excelenței Sale scrisorile »Apărărei Greco-macedonene«—una cu Мо. 157—adresate de capii de bandă Kostas Acritas şi Athalis Buias, D-lui Apostol Hagi-Gogu din Veria, prin care l-au ameninţat pe el și pe familia sa cu moartea și cu 62 dare de foc la averea lui, dacă nu se lasă de Românism, dacă nu inchide şcoalele române din Veria, Doleani și Calive, nu arde în fața tuturor căr- {Пе românești, bisericești și școlare, și, spre credinţă, nu depune jurământul de supunere la reprezentantul patriei sale Elada (!) 51 la Episcop. In cetirea acestor acte, am atras atenția D-lui Rhallys asupra faptului că capii де bande menţionaţi—contra părerei Excelenței Sale—recunosc existența ele- mentului român, pe саге dânșii il numesc: Elino- Vah, după cum tot către Elino- Vlahi se adresează un alt apel al aceloraşi capi de bande către locui- torii din Doleani. Am pus în vederea D-lui Rhallys că, în acest chip, nu mai avem aface cu o concurenţă oare cum leală, pacinică, cum sar cu- veni intre națiuni civilizate, nici, contrariu aşteptărilor și dorinţei vii ce avem, cu o politică care să lase putinţa unei înţelegeri, ci cu o politică de intransigență, pesimistă, care sacrifică totul simțului de răzbunare actual și neglijează viitorul. In fine, am zis D-lui Rhallys că Patriarhia Ecumenică, contrariu meni- rei Și intereselor evidente și adevărate ale Bisericei, refuzând, în contra ca- noanelor și tradițiunilor, întrebuinţarea limbei române în bisericile comu- nităților cari о cer, și persecutând și excomunicând pe preoţii români ce se servesc de dânsa, arată aceeași intransigenţă și același spirit de neprevedere, producător de rezultate negative și chiar deplorabile ca și altădată faţă cu alte populaţiuni din Turcia. 51, în această privință, Guvernul nostru face apel la spiritul liniștit și prevăzător al oamenilor de Stat ai Guvernului elenic, şi în particular la Ехсе- Іепја Sa, care se bucură azi de mare autoritate, ca prin influența sa asupra Patriarhiei să caute să modifice atitudinea acesteia. Căci, am adăugat, pot să vă asigur că Românii nu doresc a se desface de Biserica Ecumenică și, cu atât mai puţin, de Patriarhie; nu aceasta vizează dânșii, ci respectarea fiinţei lor morale prin neimpedecarea de organele ei a limbei lor în școli şi biserici. Іп această privinţă, am amintit Excelenței Sale cererile modeste din un memoriu dat Patriarhatului, pe care desigur Guvernul elenic îl cunoaşte şi, cu toate stăruinţele, nici acele minime și legitime revendicări nu au fost luate іп considerațiune. Acest sistem, Guvernul român dorește să fie mo- dificat prin bunele oficii ale Guvernului grecesc. La acestea, D-nu Rhallys mi-a răspuns că, de sigur, Excelenţa Sa și Guvernul elenic nu admit actele sevârşite de bande și un asemenea sistem de terorizare, nedemn de o ţară civilizată ; dar că, D-sa auzind acum pentru 63 prima oară despre masacrele din comunele menţionate şi de атетт{атйе ce i-am citit, ia notă despre ele și de numele capilor de bande, spre a cerceta 51, la apropiata noastră întrevedere, îmi va spune ce va fi aflat. Excelenţa Sa a repetat că nu poate aproba sistemul despre care îi vorbesc, care nu se poate explica decât ca un contraatac la agresiunile bandelor bulgare — Că, de altfel — Excelenţa Sa repetă afirmaţiunea—in Turcia nu există element român, și adaugă că Guvernul român este exploatat de acei ce-l fac să crează în existența acelui element, impingându-l la o acţiune de revendicare се se vede că e tardivă.—Dacă eu insu-mi, îmi zise Excelența Sa, doresc să-mi fac o opinie despre identitatea populaţiunilor de peste fruntarii cu cele din Grecia, nu am decât să fac o preumblare în satele dinprejurul Atenei; invitare la саге am r&spuns că, despre elenizarea unor populaţiuni nu më îndoesc, dar că nu e misiunea mea de a întreprinde acum studii etnografice sau sta- tistice deja făcute de alții. Apoi, în privinţa acțiunei noastre școlare, Excelenţa Sa repetă: că vede bine că noi am părăsit politica din Abbazia, politică de care s'ar fi inspirat D-nul Haret în cunoscutul său memoriu adresat Maestăţei Sale, şi, în саге, după Excelenţa Sa, se constată că în trecut se aflau școale române în loca- litäți unde nu existau Români, din care cauză, nefiind nici elevi, școalele au trebuit í închise, Са concluziune la afirmările sale, D-nul Rhallys zise că, faţă cu noua politică română, Guvernul elenic trebue să-și continue, negreșit cu mode- rațiune, acțiunea за concurentă cu a noastră. Am luat act de aceste cuvinte destul de lămurite și am repetat că po- litica noastră a rămas aceeași ; iar despre cele zise in raportul D-lui Haret, am observat că, neavând textul în memorie, nu pot face afirmări așa de categorice asupra lui; însă pot asigură pe Excelenţa Sa că reflecțiunile D-lui Haret aveau mai mult un caracter polemic cu adversarii săi politici, decât scopul de a nega existența elementului român din unele localităţi, ale caror şcoale figurau în budget. In fne, Excelenţa Sa vorbind despre lucrarea prin bande grecești în Turcia, m&intrebă mai întăiu : dacă suntem siguri despre autenticitatea scri- sorilor a căror traducere am citit-o ;—la саге am răspuns că cred că, la ne- voie, putem produce chiar originalele grecești ; apoi îmi zise că nu știe că vre-o societate de aici să-și fi luat asemenea însărcinare. După Excelenţa Sa, singura societate recunoscută aici, care lucrează іп Turcia, este: Societatea „Epicur«, 64 care însă nu se ocupă decât să construiască și să repare biserici și şcoale acolo. Cunoscuta societate »Hellenismos« lucrează mai mult în centrurile mari din străinătate, ca Paris, Londra, etc., cu participarea oamenilor tn- semnaţi străini, pentru întreținerea şi răspindirea ideei Elenismului, iar nici decum pentru favorizarea unei acţiuni brutale oculte. Cu referire la cele zise де D-nul Rhallys despre necunoştinţa sa de forma- rea și acțiunea bandelor grecești în Turcia, i-am prezentat numărul din „ Messager d'Athènes“ din 22 Гапіе/5 Iulie curent, în care—la pagina 168— sub titlul „Les Helleno-Macâdoniens et les Turcesc, vorbeşte despre acţiunea recentă а armatolilor greci în Turcia cari ar fi contribuit ca să reîntărească sentimentul naţional la oarecari populaţiuni ce se credeau părăsite... Dar D-nul Rhallys, care luă cunoștință de acel articol, zise că răspunde- rea lui incumbă directorului ziarului, D-nul Stephanopolis, care e cetățean francez, și că acolo se caută a se pane în evidenţă acţiunea contra bandelor bulgare... In ceea ce priveşte pe Patriarhie, D-nul Rhallys mi-a declarat mai intâiu că nu аге пісі un amestec cu dânsa și că nu poatesă o influenţeze. Dar apoia zis că Iradeaua М S. Sultanului, favorabilă Românilor, este ilegală și constitue o atingere a privilegiilor Patriarhului, și aceste privilegii find pivotul acţiunei pentru menținerea Elenismului, Guvernul elenic tre- bue să-l păstreze neatins și, deci, nu poate admite Iradeaua şi va face totul ca dânsa să nu-și producă consecinţele sale. Impresionat foarte de aceste cuvinte, am atrasatenţiunea D-lui Rhallys asupra gravităţei lor şi, după се D-sa le-a repetat din nou,—ceea ce îmi con- firma părerea ce, de la începutul conversaţiunei avuiu, despre intransi- genţa părerilor sale în chestiunile ce-i expuneam,—i-am cetit instrucțiu- nile menționate ale Excelenței Voastre. După ce a ascultat cu atenţiune și fără să mă întrerupă, D-nul Rhallys mi-a declarat hotărât că nu poate admite și protestează contra modului în care Excelenţa Voastră puneţi chestiunea şi contra tonului instrucţiilor. Chipul în care sunt formulate cererile noastre, după Excelenţa Sa, numai Guvernului Otoman se poate adresa spre a seajunge la obţineri de avantagii, ca cele obți- nute prin Iradeaua care—repetă—este ilegală. Că Guvernul elenic nu poate lua răspunderea celor făptuite de bande în afară de Grecia. Că vede cu mirare că Guvernul nostru vorbeşte de represalii contra cetăţenilor greci aflători în România, element util României; și la caz de sar întâmplă ca unul din 65 ei să fie atins, face răspunzător pe Guvernul Regal. Că prevede că acest mod de a trata afacerile cu Guvernul român nu poate duce decât la ru- регеа relaţiunilor cu noi. In fine, că va aduce la cunoștința Puterilor cele ce-i am spus din partea Excelenței Voastre și răspunsul ce mi-a dat. La rândul meu, am observat că chipul în care Excelenţa Yoastră aţi pus chestiunea și redacția cererilor noastre se explică cu înlesnire prin faptele ce am avut onoare a-i expune, fapte ce, din nenorocire, nu se pot șterge, пісі nega, şi prin rezistenţa îndărătnică ce întâmpină din partea organelor ce stau sub influenţa agenților oficiali elenici cele mai simple şi naturale demersuri ale Românilor. Іп aceasta, Guvernul nostru nu face decât su noteze antipatia crescândă a publicului român care, în contact zilnic cu cetățenii greci сагі 151 crează pentru ei şi {ага lor, la noi, sorginte de mari venituri, în loc de prietenic pentru conaţionalii noştri din Turcia, vede din partea Guvernulni elenic, cel puţin a celor de sub influenţa lui din Turcia, procedeuri neadmisibile între naţiuni amice. Acestea, am adăogat, nu însemnează că Guvernul român va tolera acte de represalii ce sar ivi ; de sigur că, întâmplător, el își va face dato- гіа față cu cei ce ar înfrânge legile. Nu mai puţin adevărat însă, că e de datoria lui de а semnala starea de lucruri ре care o crează o politică și nişte fapte atât de puţin prietenoase pentru elementul român din Turcia şi pentru Regatul român. Acestea sunt, în rezumat, cuvintele schimbate în lunga întrevedere de o oră şi 20 minute ce avuiu cu D-nul Rhallys, din care se vede lămurit intransigența Guvernului elenic în politica de »parti-pris« ce a inaugurat față cu revendicările congenerilor noştri din Turcia. (3) L N, PAPINIU. No. 3, MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Ministrul României la Atena. e București, шне 1905. Үё rog a expune din nou Ministrului Afacerilor Străine că Guvernul elen se înșeală asupra întrevederei de la Abbazia, al căreia scop nu era delă- sarea cauzei Românilor din Turcia; ca probă, Guvernul Sturdza — în func- 5 66 опе іп momentul întrevederei — a cerut un credit important pentru șco- Ше și bisericile române din Turcia. Deci vederile grecești sunt falșe. Binevoiţi a spune că atitudinea Guvernului și cuvintele D-lui Rhallys nu ne surprind. Guvernul român cunoaște sentimentele puţin amicale ale Grecilor din România. Binevoiţi а mai spune că sentimentul român este foarte excitat și că protestările D-lui Rhallys către marile Puteri nu vor puteu nimic contra cu- rentului opiniei unei țări libere într'atâta de justificat. Viitorul va arăta că Grecia procedează reu când nu menajează amiciţia și bunele dispozițiuni ale României, caci o luptă între ele ar fi mai dăunătoare intereselor greceşti decât întereselor României. (3) GENERAL LAHOVARI, No. 4. MINISTRUL AFACERILOR STRAINE către Reprezentanţii României іп străinătate, —— Bucureşti, 7/39 Iulie 1905. In urma instrucţiunilor ce am dat Ministrului nostru la Atena și cari уап fost de asemenea comunicate, D-nul Papiniu mi-a raportat despre in- trevederea sa cu Ministrul Afacerilor Străine al Greciei. D-nul Rballys i-a spus că „nu recunoaște și că пісі un Guvern elenic „nu va recunoaște уге о dată revendicările României în Turcia, unde ele- „mentul românesc nu există, și că D-sa vede bine că Guvernul Regal şi-a „schimbat politica inaugurată la Abbazia, unde recunoscuse dreptatea cauzei »greceşti«, La expunerea D-lui Papiniu despre masacrele preoţilor și institutorilor români și despre amenințările la cari congenerii noștri din Turcia sunt expuși din partea bandelor grecești, D-nul Rhallys a afectat o vie mirare şi a pretins „că aude pentru prima dată vorbindu-se despre aceasta !!!« D-sa a adăugat în mod foarte puţin amical са „politica de concurență faţă de „școlile noastre va urma pe viitor“, În ceeace priveşte cererea noastră de intervenţiune pe lângă Patriar- hatul ecumenic pentru a face să inceteze opunerea crâncenă ce face legiti- melor revendicări ale Românilor, D-nul Rhallys, cu toate că se apără de a 67 avea vre-o înrâurire asupra Patriarhatului, a zis și repetat са: »Iradeaua „Sultanului este ilegală și сй aduce- atingere privilegiilor Patriarhalui; „privilegii cari sunt pivotul асПанві pentru menținerea Elenismului și, са „atare, Guvernul elenic va face totul pentru са iradeaua imperială să nu „poata produce efectele sale«, cea ce considerăm ca o lipsă complectă de bunăcuviinţă faţă de România. In fine, р-пш Rhallys a protestat contra ideei de represalii contra su- pușilor greci cari locuesc în România și cari, eventual, ar putea fi amenin- {ай de către poporul român. D-sa a declarat că „va aduce aceste amenin= „ţări la eunoștința Puterilor străine, facând pe Guvernul român răspunzător „de orce atingere eventuală contra cetățenilor greci din Regat și că, în „acesle condițiuni, negocierile nu vor putea duce decât la ruperea relaţiu- »nilor între cele două States. D. Papiniu, transmițându-mi aceste răspunsuri mă întrebă dacă trebue să părăsească postul său. Am telegrafiat Ministrului nostru să stea Іа postul seu până la noui or- dine, și să expuedin nou Ministrului Afacerilor Straine, ca Guvernele greceşti s'au înșelat foarte mult asupra întrevederei dela Abbazia, care nici odată nu a avut drept scop părăsirea cauzei Românilor din Turcia. Probă despre aceasta o găsim în faptul că Ministerul D-lui Sturdza, care se afla în func- țiune în timpul întrevederei Regelui Carol cu Regele George, a cerut Parla- mentului credite importante pentru bisericile și școlile româneşti din Turcia, cea ce demonstrează că punctul de vedere grecesc este cu totul greşit. Am însărcinat ре D-nul Papiniu de a spune că atitudinea Guveraalui grecesc și cuvintele D-lui Rhallys nu au surprins câtuși de puţin Guvernul român ; acesta cunoaște de mult sentimentele Grecilor cari, deși fac avere in România, unde se bucură de libertate şi de drepturi absolute, nutresc totuși faţă de Români sentimente puţin amicale; că opinia publică este foarte excitată contra Grecilor, și că toate protestările D-lui Rhallys către Puterile străine nu vor putea face nimic contra curentului opiniei unei [агі libere atunci când este așa de justificat; că, de altmintrelea, viitorul va arăta că Guvernul grecesc face foarte r&u de a nu menaja amiciția Româ- niei şi de a nu ține socoteală de bunele dispozițiuni ale Guvernului român, care ar voi mai bine o bună armonie decât o luptă între cele două po- poare, luptă care ar fi mult mai dăunătoare intereselor grecești de cât celor românești. 68 Punându-vă astfel în curent cu rezultatul demersurilor noastre şi cu nouile instrucţiuni ce am dat D-lui Papiniu, îmi place să cred că veţi bine- voi a vë folosi de prima ocaziune pentru a exprima Guvernului pe lângă care sunteţi acreditat, vederile Guvernului român în această chestiune, pre- cum şi atitudinea fermă, dar corectă, ce va avea pănă la capăt pentru a face să biruiască dreapta sa cauză, Та România, violențele și asasinatele politice sunt lucruri necunoscute şi D-nul Rhallys s'a înșelat atribuind cuvântului »represalii« alt înțeles de- cât acela al boicotagiului anunţat prin formarea unei ligi anti-elene. Veţi face totuși cunoscut că Guvernul român este în neputinţă dea se opune sentimentului naţional, care devine din ce în ce mai ostil Grecilor de când cu masacrele Românilor comise în Turcia de către bandele greceşti. (a) GENERAL LAJOVARY. No. 5. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena catre Ministrul Afacerilor Străine, la Bucureşti. — 28 10116 Atena, 40 August 1905. După trei suspendări succesive a primirilor Corpului Diplomatic, azi, Joi din a patra săptămână, cu ocaziunea audienței hebdomadare, am vorbit din nou D-lui Rhallys despre afacerile Românilor din Turcia, conform in- strucțiunilor ce ар binevoit a-mi da. Am început сопуегѕајіцпеа, spunând D-lui Rhallys că, din cauza nu- meroaselor sale ocupaţiuni, am regretat că nu am mai putut să-l văd până azi, căci în acest interval am fost însărcinat să-i spun categoric, la reflec- țiunea ce făcuse cu ocazia primei noastre întrevederi, că la Abbazia пісі o promisiune nu sa dat din parte-ne pentru încetarea acţiunei noastre în Turcia și că, de altfel, de atunci Guvernele au continuat, prin măsuri арго- bate de Camere, de a se interesa de dânsa. Numai după cunoscuta Iradea, Guvernul grecesc ne acuză că nu ne-am fi ținut de cuvânt, atunci când acest act este rezultatul lucrărei anterioare cunoscută aici. Apoi, la insinuaţiunea mea dacă Excelența Sa a mai cugetat la mijloacele 69 de а da satisfacţie apelului amical de bune oficii ce i-am adresat în numele Guvernului Regal, D-nul Rhallys mi-a răspuns că nu vede acele mijloace, atunci când presa noastră și meetingul ţinut, іп 20 curent, la București, se arată atât de agresive contra Grecilor și, pe de altă parte, când D-sa, din citirea apelului societăței macedonene de la noi în favoarea meetingului vede în el un ecou al instrucțiunilor Excelenței Voastre ce-i citisem cu oca- ziunea primei noastre întrevederi. La aceste observaţiuni, am reflectat că, la sosirea mea aici, am avut onoarea a-l informa că opinia noastră publică era foarte indignată de a- gresiunile indivizilor și bandelor grecești asupra Românilor, agresiuni ce se repetă pe fiecare săptămână. Că ziaristica noastră, ca și meetingul și apelul menţionat, nu poate decât să oglindească acea stare a spiritelor dela noi. Meetingul în chestiune, despre care n'am alte știri, până acum, decât prin telegramele ziarelor grecești — am adăugat — n'a făcut decât să re- producă, părerea tuturor dela noi, și, de altfel, asemenea adunări populare sunt un lucru comun la noi, în Grecia, ca și іп toate Statele libere, și ase- menea manifestări nu cred că surprind aici. — „Da, răspunse D-nul Rhallys, dar presa D-voastră și гегоін Ше mee- tingului ne prezintă ca agresori, atunci când contrariul este adevărat, căci Guvernul elenic stă în defensivă“. La acestea, am zis D-lui Rhallys să-mi arate un caz în care Românii să fi fost agresori, și D-sa, neputând indica vreunul, îmi zise că agresiunile din Turcia de cari ne plângem sunt fapte de răzbunare personală. Atunci l-am întrebat dacă asasinatul preoţilor și notabililor din Ne- govani, în urmă al fraților Се!еа, — asupra cadavrelor cărora s'a găsit un bilet cu indicaţia că,—așa vor pătimi toţi cari susțin cauza Românismului, — tot act de răzbunare personală se poate numi, și altele asemenea ce se re- petă acum ; în fine, ce fel de atitudine defensivă este aceea a Guvernului elenic, la ale căruia bune oficii facem apel ca să înceteze acest sistem tero- rist asupra pacinicilor Români ? Toate aceste fapte — am adăugat — пи pot fi negate, și Guvernul Regal crede că Guvernul elenic, în interesul bunelor noastre raporturi vii- toare, poate, prin organele numeroase de cari dispune, să recomande 1псе- tarea „luptei cu cuţitul« în relațiunile dintre partizanii săi cu Românii. D-nul Rhallys se refuză, zicând că : dacă ar face o astfel de recomandare, gar declara solidar cu actele bandelor sau acele de răzbunare personală. 70 Atunci chestiunea e insolubilă — continuaiu eu — și constataiu cu ге- gret că Guvernul elenic, în loc de a trata pe Români cu toleranţă, spre a nu mări antagonismul dintre dânșii şi grecism, li împinge la disperare și poate а se alia cu vrăjmaşii săi spre a scapa de peire. Са toate acestea — ar zis — atitudinea tolerantă faţă cu Românii din Turcia este indicată de natura lucrurilor. Acesta este mijlocul pe care Guvernul Regal 71 recomandă atențiunei amicale și serioase a Guvernului elenic, spre a dispare starea actuală de tensiune dintre noi. La aceste reflecţii, D-nul Rhallys nu-mi răspunse nimic, dar zise că Guvernul elenic nu cunoaște în Turcia decât comunităţi grecești, сагі urmează să rămână întregi și nu admite separatismul, sau, la din contra, aceia ce vor să se separe de dinsele trebuesc declaraţi schismatici. Atunci — adăugă Excelenţa Sa — părere се a împărtășit şi altor capi de misiune de aici și care pare secretul atitudinei sale politice intransigente, de oare ce toți aici par convinşi de fidelitatea marei majorităţi a Românilor către Patriarhie, identică cu Elenismul — după numărătoarea ce se va face chiar de Turci, se va vedea lipsa sau neînsemnătatea acelor ce se pre- tind Români, sau, mai exact, Сијо- Vlahi sau Aromâni. — De altfel, urmă D-nul Hhallys, Român și Cuţo-YVlah nu este tot una: — »Аѕа D-ta — adresându-mi-se personal, — dacă doi Cuţo-Vlahi ar sta de vorbă, D-ta nu i-ai înţelege, cea ce dovedește marea lor deosebire de D-voastră“. Surizând, am cerut voie Excelenței Sale — care nu cunoaşte nici limba română, nici dialectul Românilor din Turcia, — să-i indic că: cap, minte, nas, gură, barbă, ureche, ochiu, mână, picior, etc., numiri caracteristice în orice limbă, sunt identice la Românii сїз — și transdunăreni, cea сеа făcut să dispară, deocamdată, acest argument, reprodus de D-nul Rhallys chiar azi în conversațiile anterioare cu alţi șefi de misiune. Таг în ceea ce privește existența comunităţilor române, i-am spus că, în adevăr, comunitățile religioase, zise grecești, întrebuinţează limba greacă în oficiile bisericeşti, fără însă ca tot poporul sau majoritatea lui să fie de limbă și de origină greacă, dovadă Românii се voesc să asculte ofi- ciile în limba lor, și cari au acelaş drept la aceasta ca şi Sârbii din Prizrend și Iuskiub, ce stau sub dependenţa tot а Patriarhatului Ecumenic, саге nu i-a excomunicat, pe ei și preoţii lor, cum face azi faţă de Români. Că e re- gretabil că Guvernul elenic povățueşte schisma, atunci când Românii nu o 11 doresc și declară că voiesc să rămână sub dependenţa Patriarhului. Că, dacă ar fi exactă părerea Guvernului elenic, comunitățile ar constitul un fel de castă închisă sub raportul limbei, cea ce nu е canonic și e chiar un atentat la libertatea de conștiință, care cere ca fidelii să înţeleagă principiile religiei lor și să se pătrundă de oficiile religioase la cari asistă. Că, în fine, sistemul Guvernului grec de a împinge la schismă, sub cuvânt de пшлё- rătoare a адегеп өг Românismului, e pesimist, căci chiar dacă azi rezul- tatul ar fi în aparenţă favorabil tezei greceşti, minoritatea ce reclamă între- buinţarea limbei române nu însemnează că nu are drept la aceasta; iar, în viitor, generaţiile fiind nemuritoare, alţii, prin puterea împrejurărilor, vor cugeta altfel... și, astfel, Guvernul grecesc va face o lucrare nepoli- са și inutilă, alienându-și simpatiile Guvernului nostru, şi pe acele ale unui element atât de harnic, ca Românii din Turcia, iar Patriarhatul, un popor pios. Atunci D-nul Rhallys îmi zise că dacă Patriarhul nu declară schisma- tici pe Românii ce oficiază în limba lor, se va pune în contradicţie cu pur- tarea ce-a avut-o cu Bulgarii în timpul schismei саге a creat Exarhatul. La саге am r&spuns că, fiind date exemplele din Prizrend și Iuskiub, unde Patriarhatul a fost bine inspirat fără dauna religiei și autorităţei sale, declararea unei noui schisme din parte-i ar fi repetarea unei mari greșeli cunoscute, care a adus atâtea grave neajunsuri de tot felul. Am adăugat academicește D-lui Rhallys: în loc de a declara schisma, Patriarhatul п?аг face oare mai bine să o suprime peste tot, şi atunci să aveţi o reinflorire a Tronului și autorităței Patriarhale, adevărat creștin, la care cu drag sar adresa toţi schismaticii de azi și sub adăpostul căruia civilizația elenică şi tradiţiunile Bisericei ar relua poate o nouă vigoare? La această suggestiune personală, imi răspunse că nu se poate uni, și-mi zise că comunităţile religioase nu se pot forma pe cale de autoritate, și re- petă că, dacă ar da ип consiliu Patriarhului, va fi de a declara schismatici pe Românii се vor să formeze comunităţi separate. Acesta este ultimul său cuvânt. (8) 1. N. PAPINIU, 73 №. 6. MINISI КІЛ, AYACERILOR STRĂINE ад interim către Reprezentanţii Românici în străinătate, București, 3 August 1905, Excelenţa ба D-nul General Lahovary, obținând un congediu de la 1 până la 29 August, am fost însărcinat cu interimul Departamentului Afacerilor Străine. (з) ION N. LAHOVARY. Мо. 7. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. Atena, 3/46 Septemvrie 1905, Am onoarea a Vë trimite traduceri din ziarele ateniane din săptămâna aceasta, privitoare la starea actuală a diferendului nostru cu Grecia. Afară de „Atinai«, care pune în îndoială oportunitatea ruperei relaţiunilor și de „Astrapi«, care regretă diferendul dintrun punct de vedere mai general, mai toate pledează pentru ruperea relațiunilor cu noi. Pentru aceste, ches- tiunea însemnată este: de ce Guvernul! se oprește numai la darea unui con- седі nelimitat D-lui Tombazis și nu merge pănă la retragerea complectă a tuturor Reprezentanţilor diplomatici şi consulari din România. Conside- raţiunea faptului că, la reprezentările ce am făcut aici despre terorizările şi masacrele Românilor prin bande grecești și prin afiliații lor, Guvernul nostru n'a obținut nici o satisfacţie, nu mișcă pe ziariştii de aici. Din contră, în această privință, —după cum se constată-din anexele raporturilor mele pre- cedente și din cele actuale—ei se cred îndreptăţiți să propovăduiască asasi- nate, să ne caracterizeze іп modul cel mai grosolan și chiar să amenințe cu manifestări ostile Legaţiunea noastră de aici. Această pornire a presei grecești se раге că D-nul Rhallys a început să simţă că nu poate fi tocmai utilă intereselor grecești, căci de vre-o zece zile D-sa evită de a se explica categoric despre plecarea D-lui Tombazis din Bu- curești şi înţelesul exact ce-i dă. Іп această privinţă aflu că din Viena, Pe- 78 tersburg și chiar din Constantinopole, i s'a consiliat sa nu rupă relaţiu- nile cu noi. O alta consideraţiune a putut asemenea influența hotărârea D-lui Rhallys. Se crede, în adevăr, că în împrejurările speciale în care s'a pre- zentat de la început conflictul cu noi, D-sa n'ar fi putut obţine ca o Putere mare să se însărcineze cu protecția supușilor elini де la noi în caz de rup- tură complectă. In fine, mai există și credinţa că, în caz de ruptură complectă, foarte mulți Greci de Іа noi, spre a nu-și periclita interesele actuale și viitoare, ar fi preferat să ceară cetățenia română, ceea ce ar й fost cu totul contrariu ten- dințelor politicei elinești. Oricum ar б, jumătatea de măsură luată de D-nul Rhallys, pănă acum întâmpină dezaprobări în presa grecească. Se crede asemenea că, cu ocazia întrunirei Camerei, în Noembrie, D-nul Rhallys, deși poate obţine aprobarea limbagiului său asupra fondului chestiunei, nu va scăpa де o aspră critică asupra chipului puțin dibaciu cum a procedat de Іа începutul discuţiunei cu noi şi a lipsei de rezultat ce au avut protestările adresate Puterilor și nouă, această lipsă învederând ропа atenție ce se dă în Europa politicei ce D-sa susține. (9) І. N, PAPINIU, IV SUSPENDAREA RELAȚIUNILOR DIPLOMATICE DINTRE ROMÂNIA ȘI GRECIA — Д Р — No. 1. Е 5. DL. TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI către Secretarul General al Ministerului Afacerilor Străine, la București (TRADUCERE) (Telegramă din Sinaia ба data de t/i; Auguat 1905). Supusul grec Р. Zituniatis, іп trecere prin România, sa plâns Lega- țiunei că poliția din Caracal ii reţine fără nici un motiv pasportul. Persoana susnumită fiind cunoscută Legaţiunei şi trebuind să părăsească țara, v'aşi [i mult obligat de a da ordine telegrafice autorităţilor competente pentru ca pasportul săi să-i fie restituit şi să nu fie importunată, nimic neputând justifica atitudinea autorităților faţă cu dânsa. VE exprim mulţumiri anticipate. (3) 'TOMIAZIS No. 2. SECRETARUL GENERAL AL MINISTERULUI AFACERILOR STRĂINE către Ministerul de Interne, București, 7) August 1905. In urma unei interveniri a Legaţiunei Greciei, am telegrafiat poliţiei Caracal ca să elibereze supusului grec Zituniatis pasportul ce i gar fi re- ținut de acea autoritate, dacă nimic nu se opune ia aceasta, și să-mi rapor- teze de motivul ce a determinat acea reținere. 78 Prefectura Romanați, răspunzându-mi acum telegrafic, că acel Depar- tament are deja cunoștință de faptul susmenţionat, am onoarea a vă ruga să binevoiți a-mi comunica care este motivul care a determinat procedura poliţiei de Caracal faţă de numitul Zituniatis. p. Miaisteu, (-) М. GHICA. Ко. 3. MINISTERUL DE INTERNE către Ministerul Afacerilor Straine. București, 17, August 4005. La adresa D-voastre din 5/4g curent, am onoarea a vë răspunde că motivul pentru саге am cerut Consiliului Miniștrilor de a încuviinţa expul- zarea din țară a numitului Petre Zituniatis, este că acest individ, care se dedea drept ziarist, cutreera ţara, cu liste de subscripțiuni, având scrisori de recomandare de la Consulul grec din Capitală către ceilalți din România, pentru a aduna bani de fa connaţionali spre a spori fondurile de propagandă şi luptă contra Românilor din Turcia. Afară de aceasta, susnumitul era ү: : “ “ . . chiar agresiv faţă de Români, ori când avea ocazie. i ' p. Ministru, (8) М. НАСНТІУАМ. No. 4, E, 8. ПІ. TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI catre Ministrul Afacerilor Străine al României. (TRADUCERE) No. 612. Sinaia. 5/,, August 1107, Domnule Ministru, Din informațiuni precise parvenite Legaţiunei Regale, rezultă că, cu prilejul unei manifestaţiuni anti-greceşti, care a avut loc la 31 a lunei tre- cute la Giurgiu, un steag cu culorile naţionale eline a fost ars de către ma- nifestanți, cari au însoțit fapta lor de cuvinte injurioase la adresa națiunei eline. i 19 Din ordinul Guvernului meu, më grăbesc de a semnala acest fapt Excelenței Voastre și de a cere са responsabilităţile să Пе stabilite şi agenţii de poliţie responsabili sever pedepsiți, cuci această ofensă a drapelului na- tional, comisă pe piaţa publică cea mai centrală a orașului, nu putea să scape supravegherei agenților de poliţie, prepuși la menţinerea ordinei și pentru a preveni asemenea acte, pe cari Guvernul Maestăţei Sale Regelui Carol nu poate decât a o dezaproba. Rog pe Excelenţa Voastră să binevoiască а mă їоѕіііпја de primirea prezentei și de a-mi face cunoscut urmarea ce sa dat cererei mele. Binevoiţi, etc. (5) A. TOMBAZIS, No. 5. Е. $. DI. TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI către Ministrul Afacerilor Străine al României. —— (TRADUCERE) No. 616, Sinaia, 9 Angust 1905. Domnule Ministru, Supusul ейп Paul Stamulis, domiciliat în Bucureşti, expune, printr’o plângere adresati Legaţiunei Regale, că în dimineaţa zilei de 31 Iulie, patru indivizi pătrunzând în cafeneaua „România«, ținută de dinsul şi situată în strada Gabroveni, au insultat și maltratat atât ре сазіегіра cafe- nelei, cât şi pe proprietarul ei Paul Stamulis, care fu grav rănit la cap cu lovituri de bețe. Agresorii făcură bucăţi mobilele și diferite alte obiecte din cafenea, cauzând astfel pagube, evaluate de către partea lezată la 1,599 lei. Aducând cele ce preced la cunoștința Excelenței Voastre, viu să O rog de a binevoi să intervie pe lângă autoritățile competente pentru ca autorii acestui delict — care n'a putut să rămână neconstatat de către ofițerii de poliţie, — să fie trimiși inaintea justiției și condamnaţi, conform legilor țărei, la o despăgubire pentru daunele cauzate. Binevoiţi, etc. . (2) А. TOMBAZIS, 80 No. 6. LEGAȚIUNEA REGALA A GRECIEI în România catre Ministerul Afacerilor Siraine, la Bucureşti. (TRADUCERE) Nota verbala No. 648. Sinaia, 10 ,, August 1905. Legaţiunea Regală Elenică a luat cunoștință despre un raport al Pre- fectului Poliţiei, publicat în ziarele Capitalei, și prin care directorul бі pro- prietarul ziarului grec „Patris« Sp. Simos, precum și cei doi redactori ai aceluiași ziar, Haralamb Pappas și Theodor Moscopulos, sunt acuzaţi de a fi imprimat şi distribuit intenţionat, a doua zi a meetingului de la sala Dacia, o gravură care ar fi simbolizat contrariul opiniunilor poporului român și ale căruia inscripțiuni ar indica intenţiunea de a sfida opinia publică ro- mână. Prefectul de poliţie acuză supușii eleni sus menţionaţi деа fi au- torii intenţionaţi și provocatorii morali ai dezordinelor сагі s'au produs la București. Or, din informaţiunile precise ре cari le posedă Legaţiunea Regală, rezultă că gravura іп chestiune a apărut са o anexă a ziarului „Patris« la data de 1 Ianuarie 1908, că toate exemplarele distribuite abonaților au fost epuizate chiar de atunci și că nici о reimprimare a acestei gravuri n'a fost făcută, gravură care se găsea de pe acea vreme, sunt acum trei ani, în câte= va magazii și cafenele grecești, fără a fi pricinuit cea mai mică protestare din partea autorităților ţărei, Aducând cele ce preced la cunoștința Ministrului Regal al Afacerilor Străine, Legaţiunea Regală protestează în potriva acuzaţiei aduse supușilor eleni sus menţionaţi, și are onoarea de a ruga Ministerul Regal de a binevol să ia toate dispozițiunile ce va găsi necesarie, în scop de a constata exacti- tatea faptelor relatate de către Legaţiunea Regală. 81 No. 7, MINISTRUL аё interim AL AFACERILOR STRĂINE către E. S. Dl. Tombazis, Ministrul Greciei, (TRADUCERB) No. 14.305. Bucureşti, 11/34 August 1905. Domnule Ministru, Drept răspuns la nota No. 612 din 5/; August curent, pe care Ехсе- lenţa Voastră a binevoit a mi-o adresa, pentru a-mi semnala incidentul саге ға produs la Giurgiu cu prilejul unei manifestaţiuni populare și în саге ma- nifestanţii ar fi ars un steag cu culorile elinești, notă prin care Excelența Voastră îmi cerea pedepsirea agenţilor de poliţie cari n'ar fi impedicat ase- menea acte, am onoarea a aduce la cunoştinţa Domniei voastre, că din га- portul prefectului de Vlașca asupra incidentului rezultă că acei câţiva agenţi cari erau la fața locului au făcut toate sforțările pentru a potoli mul- țimea, şi a о impedica de a se деда la acte reprehensibile, dar că, fiind dat că erau puţini la număr, ei au fost cu totul în neputinţă înaintea unei mulţimi cari se urca la o mie de persoane și că, prin urmare, nu li se poate imputa vre-o greșală şi că nu este loc de a se lua vre-o măsură disciplinară în potriva lor. Guvernul Regal deplânge sincer că sentimentele de indignare produse în spiritul public au împins mulţimea la o astfel de manifestare, după cum e convins că Guvernul elin deplânge din parte-i violențele și crimele a că- ror victime sunt pacinicile populațiuni românești din Imperiul Otoman şi cari sunt făptuite de către bande cari declară că lucrează în numele și în interesul națiunei elene. Binevoiţi, etc. (s) 10N N. LAHOVARY. 82 Мо. 8. E. 8. DL TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI către Ministrul Afacerilor Străine al României. —_— (TRADUCERE) No. 647. Sinata, 14/,, August 1905. Domnule Ministru, Am avut onoarea de a primi scrisoarea cu data de 11 curent, pe care Excelenţa Voastră a binevoit a mi-o adresa ca răspuns la nota mea sub No. 612, privitoare la incidentul de la Giurgiu. Prin răspunsul său, Excelenţa Voastră, deși admite că actul săvârșit la Giurgiu este reprehensibil, tmi face cunoscut că nu a crezut că trebue să ia măsuri disciplinare în contra agenţilor de poliţie responsabili. Socotesc că motivele expuse în scrisoarea Excelenței Voastre nu sunt de natură de a scuti pe ofiţerii de poliție de răspunderea ce le incumbă în іп- deplinirea datoriei de a preveni și de a reprima asemenea acte, și cred, ceva mai mult, că cuvintele ce Excelenţa Voastră invoacă spre a justifica simți- mintele de indignare stârnite în spiritul public și cari au impins mulţimea a se deda la o asemenea manifestare, nu au nimic de comun cu chestiunea care ne ocupă, căci faptul de care ne plângem s'a produs pe teritoriul ro- mânesc, şi este de datoria Guvernului M. S. Regelui Carol de a preveni ase- menea acte și de a pedepsi pe responsabili, odată ce aceste acte au avut loc, pe câtă vreme, în ceea ce privește pe Guvernul Regal, care, de sigur, de- plânge ceea ce se petrece în Macedonia, nu stă în putinţa sa de a preveni și reprima evenimente cari au avut loc pe un teritoriu neaparţinând Gre- ciei, ci altui Stat, căruia revine dreptul de a menţine acolo ordinea. Din ordinul Guvernului meu, căruia m'am grăbit a comunica conți- nutul scrisoarei Excelenței Voastre cu data de11 curent, vin а reînnoi cere- rea mea formulată prin nota No, 612, și o rog să binevoiască a-mi trimite răspunsul său în termenul cel mai scurt posibil, ca unul ce imi propun a pleca cât de curând în congediu şi doresc a avea înaintea plecărei mele răspunsul Guvernului Regal. Binevoiţi a primi, ete. (5) А. TOMBAZIŞ, 83 Ко. 9, E, 5. ІМ, TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI căira Ministrul Afacerilor Străine al României — (TRADUCERE) No. 648. Sinaia, 1%; August 4905, Domnule Ministru, Referindu-me& la nota sub No. 618, се am avut onoarea de a adresa Ministerului Regal al Afacerilor Străine la data de 10 curent, pentru a pro- testa în potriva acuzărei al cărei obiect sunt directorul ziarului grecesc »Patris«, Sp. Simos şi redactorii aceluiaşi ziar, Н. Pappas și Th. Mosco- pulos, vin, însărcinat fiind de Guvernul meu, a formula Excelenței Voastre cererea cum са măsura de expulzare, luată faţă de supușii greci sus men- ționaţi, să fie ridicată, bazându-mi cererea pe faptul că nu numai numiții Sp. Simos, H. Pappas şi Th. Moscopulos nu au săvârșit actele ce li se іга- pută, şi cari au motivat expulzarea lor, dar că, de altfel, după cum e lesne de constatat, atitudinea ziarului »Раігіс« a fost în totdeauna din cele mai corecte іп chestiunile cari interesează în particular pe România. Urmând a pleca cât de curând în congediu, rog pe Excelența Voastră să binevoiască a-mi irimete răspunsul său în termenul cel mai scurt po- sibil. Binevoiţi, etc. (9) А. TOMBAZIS, No, 40. MINISTRUL ad іпізгін AL AFACERILOR STRĂINE către E, 5. DI, Tombazis, Ministrul Greciei, ——— (TRADUCERE) No. 196 О, București, БЕТІҢ 4905, Domnule Ministru, Printr”o scrisoare cu data de 16 August curent, No. 647, Excelenţa Voastră binevoeșşte a-mi reinnoi cererea sa de a provoca măsuri disciplinare în potriva agenţilor de poliţie din Giurgiu, cari sar fi făcut vinovaţi prin acea că nu au împiedecat manifestările ce “ап produs în acel oraș în cur- sul acestei luni. 84 Nu pot decât să repet Excelenței Voastre, că, având în vedere impre- jurările expuse în nota mea cu data de 11 August, Guvernul Regal nu crede că ar fi loc să se ia în potriva acestor agenți nici o măsură discipli- пага. Іп ceea ce privește simţimintele de indignare cari au împins mulțimea a se деда la manifestări ostile іп contra naţiunei greceşti, Excelența Voa- stră susține că nu este nimic de comun între actele de cari se plânge şi cari ғап petrecut pe teritoriul românesc și cele ce se petrec în Turcia, dat fiind că Guvernul Regal grecesc nu poate nici de cum й ţinut răspunzător de fapte ce se petrec pe un teritoriu străin, ce aparţine unui Stat căruia singur revine dreptul de a păstra acolo ordinea. Voiu observa Excelenței Voastre că e greu pentru poporul român să facă această deosebire, când vede că crimele atroce, ale căror victime sunt consângenii sei din Imperiul Otoman, sunt opera unor bande organizate şi armate de câtre o asociație (Makedonikos Syllogos), al cărei sediu este la Atena şi formate pe teritoriul grecesc, de unde au pătruns în Turcia, fără ca autorităţile grecești prepuse la paza fruntariei să fi izbutit a le opri de la aceasta, tot așa precum cei câţiva agenţi ai poliției din Giurgiu au fost neputincioşi fața cu mulțimea care se деда la manifestări ostile contra Greciei. Faptul organizărei,pe teritoriul grecesc a bandelor în chestiune, rezultă din declaraţiunile facute înaintea tribunalului extraordinar din Monastir de către numitul Calomenopol din Syra, locotenent în armata grecească, şeful bandei, in care relevăm și numele lui Р. Stavrianopol, locotenent de artilerie, bandă care a fost capturată și distrusă in parte de trupele im- periale otomane la sfârșitul lunei Aprilie trecut. Găsim іп darea de seamă a dezbaterilor ce au avut loc înaintea tribunalului extraordinar, că numitul Calomenopol a început prin а declina competința acelui tribunal, pen- tru cuvântul că dinsul şi cea mai mare parte din prizonierii acuzaţi sunt supuși elini. Tot dinsul a declarat inaintea tribunalului că banda din care făcea parte se formase pe teritoriul grecesc şi că trecuse îruntaria, amă- gind supravegherea autorităţilor regale. Pe de altă parte, autorităţile turcești au pus mâna, la 11 August, în corespondenţa găsită asupra șefului unei bande de răsculați greci urmărită de trupele imperiale în regiunea Grebenei, pe o circulară emanând de la comitetul superior din Atena, din care rezultă că direcţia și impulsiunea 85 date acelor bande vin în adevăr din Grecia. Acea circulară conţine, între altele, instrucțiuni pentru resculaţi, ordinul de a întrebuința toate mijloa- cele, chiar asasinatul în contra celor ce sar pune în stare de rebeliune în potriva autorităței Patriarhului, de unde reese proba evidentă despre іп|е- legerea între Patriarhul din Constantinopole, bandele de resculaţi şi asocia- țiunea care le conduce din capitala Regatului grecesc. Binevoiţi, etc. (a) ION N. LAHOVARY. No, 11. MINISTRUL ad interim AL AFACERILOR STRĂINE către Е. S. Dl. Tombazis, Ministrul Greciei. —— (TRADUCERE) No. 197 С 2А August * 8 Seplembrie 1905. Bucureşti Domnule Ministru, Drept răspuns la nota cu data де 16 August curent, No. 648, pe саге Excelenţa Voastră a binevoit a-mi adresa, din ordinul Guvernului său, spre a cere Guvernului Regal să revină asupra măsurei de expulzare luată față de numiții Sp. Simos, H. Pappas și Th. Moscopulos, am onoarea de a aduce la cunoștința Excelenței Voastre că dreptul ce are ori ce Guvern de a îndepărta de pe teritoriul său străinii a cărora prezență o crede peri- culoasă ordinei publice, decurgând pentru el din datoria ce are de a lua în mod suveran ori ce măsură de poliție ce ar crede necesară liniştei și si- guranţei Statului, Guvernul Regal regretă de a nu putea discuta cu Ехсе- lenţa Voastră motivele cari au provocat această măsură, luată față de sus numiții, și, prin urmare, a nu putea satisface cererea Guvernului elenic. Binevoiţi, etc. (3) ION М. LAROVARY. 86 No. 12. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Reprezentanţii României în străinătate, 27 August 9 Septembrie 1905. Bucureşti, Intorcându-mă din congediu, am reluat direcțiunea Departamentului Afacerilor Străine, (з) GENERAL LAHOVARY. No. 13. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Reprezentanţii României în străinătate. — 3 August București, 77 Septembrie 1905. Ziarele din străinătate anunțând ruptura relaţiilor noastre diplomatice cu Grecia, vă comunic următoarea declarațiune care vă va putea servi: Guvernul român nu cunoaște intenţiile Guvernului elenic cu privire la o ruptură, sub о formă oare care, a relaţiilor diplomatice. El așteaptă în li- nişte evenimentele cari nu sunt încă fapte îndeplinite. (з) GENERAL LAHOVARY, No. 14. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. — Atena, 1/4 Septembrie 1905. De câteva zile ziarele comitetului macedonean »Ешһгов“ şi „Кегі« îndeamnă cu înverșunare la ruptura relaţiunilor diplomatice, anunțând cu litere mari apropiata mea plecare ; remiterea unei note de protestare de că- tre D-nul Tombazis în contra răspunsului negativ al Guvernului român Іа ce- rerea sa privitoare Іа persecuţiunea supușilor greci; în sfârșit, preparativele 87 D-sale de plecare. Totuși, cu toate viile solicitațiuni ale ziariştilor, D-nul Rhallys refuză orice explicaţiune. Nimeni aici nu cunoaște adevăratul înţeles al acestei atitudini. Se anunţă măcelărirea a trei Români, dintre cari un institutor, al Vlaho-Clisura. (9 1. N. PAPINIU. No. 15. E. 5. 01, TOMBAZIS, MINISTRUL GRECIEI către Ministrul Afacerilor Străine al României. ——=— (TRADUCERE) Мо. 676, Bucureşti, 4/,, Septemvrie 1905, (Primită în 7, Septembrie). Domnule Ministru, Prin conținutul notei sub No. 196, din 24 August a.c., pecare a binevoit a mi-o adresa Ministrul Afacerilor Străine ad interim, D-nul Ion Lahovary, relativ la incidentul de la Giurgiu, am constatat, cu un viu regret, că Guvernul român, pentru a degaja pe agenții poliţiei acelui oraș de responsabilitatea care le incumba, stărueşte în voința de a stabili o co- nexitate între ceea ce se petrece ре un teritoriu străin $1 care scapă ori- cărei acţiuni a Guvernului elenic, şi actele cari sau produs pe teritoriul român, acte pentru cari Guvernul Maestăţei Sale Regelui Carol are singur a asigura deplina şi întreaga responsabilitate. Аз fi preferat să nu urmez Guvernul român pe terenul unde caută a deplasa chestiunea de саге ne ocupăm; dar comentariile cari însoțesc гёѕ- punsul său, mă pun în necesitatea de a releva oare cari pasagii a notei Мі- nisterului Regal, unde, prin о procedare foarte neobicinuită, și-au găsit lo- cul. In declarațiunile pe cari locotenentul Calomenopol le-ar fi făcut tna- intea tribunalului extraordinar din Monastir, ca şi în conţinutul unei aşa denumite circulare, și care ar fi fost găsită asupra unui şef greco-macedo- nean, Guvernul Maestăţei Sale Regelui Carol a crezut că vede »о dovadă „evidentă a comunităţei de acțiune între Patriarhia ecumenică, bandele in- „surgenților şi asociațiunea care îi dirigează din Capitala Regatului Elenic«, asociaţiune care o intitulează cu numele de »Makedonikos Syllogosc. 88 Мё mir că în dezbaterile unei chestiuni care ocupă ambele State, Gu- vernul român, fără ca nimic să-l fi autorizat, a făcut să intervie numele șefului suprem al bisericei ortodoxe în Turcia, ale cărui acte, pătrunse de spiritul ințelepciunei și al dreptăţei, dovedesc cu câtă solicitudine și perse- verenţă Sfinţia Sa veghiază la prerogativele 'căruia el este supremul de- pozitar. Exprimând Excelenței Voastre întreaga mea surprindere pentru acel procedeu, ţin a-i face să observe că nu se poate ținea compt de declarațiu- nile unui prevenit care caută a face mai puţin gravă poziţiunea sa și încă mai puţin se poate atribui declaraţiunilor lui sensul și însemnătatea ре care Guvernul român ţine a le da. Ofițerul іп chestiune, obținând un congediu іп regulă pentru strainătate, a abuzat, după informaţiunile autorităţei com- petinte, şi, înşelând vigilența autoritaţilor prepuse la paza liniei fruntariei, a parvenit a trece peste ea pentru а se pune în capul unei bande greco-ma- cedonene, din care făcea parte numitul Stavrianopol, care, după ce servise ca ofiţer de rezervă, fusese de mult liberat din rândurile armatei. Cât despre circulara citată în nota Guvernului român, circulară a că- reia conținut n'a fost cunoscut de către Guvernul meu decât in urma unei comunicațiuni recente а Insărcinatului cu Afaceri al Turciei la Atena, se poate pune cu drept cuvânt întrebarea dacă nu este cazul de a ne айа în prezenţa unui document apocrif, ceea ce Guvernul meu a declarat deja ге- prezentantului Imperiului Otoman. Admiţând chiar că acea circulară emană de la о asociaţiune secretă, nu Sar putea stabili cea mai mică solidaritate între еа şi Guvernul Regal, pentru care a fost cu totul necunoscută. Nu pot să am obligațiunea de a më opri la о cercetare mai lungă а unor chestiuni cari sunt legate cu evenimente întâmplate pe un teritoriu străin, даг țin a adăuga că dacă elementul grecesc din о provincie inveci- nată a Regatului elin, element la care numărul victimelor ajunge la sutimi, a luat, din propria sa iniţiativă și după lungi suferințe, iniţiativa m&surilor de apărare pentru existenţa şi avutul lor, instinctul singur de conservare i-a dictat această hotărâre, Evenimentele ce se desfășoară în timpurile din urmă în România, sunt de natură de a atrage toată atenţiunea Guvernului Regal elenic. In urma manifestațiunilor ostile cari au avut loc în mai multe puncte ale României şi în cursul cărora sau pronunţat cuvinte injurioase la adresa 89 naţiunei și a Guvernului elenic; în urma persecuţiunilor la cari sunt ex- puşi supușii greci, în urma măsurilor de expulzare luate fără nici un motiv contra directorului și redactorilor ziarului grec »Patris« și contra a atâtor alți supuși Greci; în urma refazurilor de a se da urmare la dreptele recla- maâţiuni ale Guvernului meu, formulate prin notele mele sub No. 612, 616, 618, 647 şi 648, tmi permit să më întreb dacă supușii Greci pot de aci înainte să fie asiguraţi de protecţiunea propriei lor persoane, precum și de aceea a intereselor ce au în România. Guvernului Maestăţei Sale Regelui Carol îi aparține dreptul de а rës- punde la această chestiune. i Părăsind Bucureștii în virtutea unui congediu, am onoarea de a in- forma pe Excelenţa Voastră că las Legaţiunea Regală și arhivele іп paza gerantului provizoriu al cancelariei, D-nu Varnalis. Binevoiţi, etc. (в) A. TOMBAZIS, Мо. 18. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Ministrul României la Atena. —— București, 9/44 Septembrie 1905. Domnul 'Tombazis plecând în congediu fără a face vizită și lăsând o notă, prin care răspunde la ultima noastră notă și ne informează că pleacă în congediu şi că a lăsat pentru paza Legaţiunei și a arhivelor, un gerant al Cancelariei, pregătiți-vă de a face şi D-voastră exact același lucru. Mâine veți primi instrucţiuni cu privire la textul notei ce veţi trimite înainte de a pleca, fără a face vizită. (3) GENERAL LAHOVARY, 90 No, 17. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București. — Atena, ĉj, Septembrie 1905. Voiu urma întocmai cum îmi prescrie Excelența Voastră, lăsând aici numai pe interpretul Legaţiunei cu paza arhivelor. Aştept textul notei се va й remisă Duminică, 11/,, ale curentei, în momentul plecărei mele. (8) І. N. PAPINIU, No. 18. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Ministrul României la Atena, ——— Bucureşti, 7/30 Septembrie 1905, La primirea acestei telegrame, veţi pleca în congediu fără a face nici o vizită oficială. Veţi redacta о notă în termenii următori, ce va fi remisă Іа Ministerul Afacerilor Străine de către un impiegat, imediat după plecarea D-voastră : (a se vedea textul notei la pagina 92). Veţi sfârși nota anunțând plecarea D-voastră. Domnul Langa-Rășcanu va pleca și densul іп congediu. (a) GENERAL LAHOVARY. 91 Мо. 19. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE către Reprezentanţii României în străinătate, Bucureşti, 9%. Septembrie 1905, Ministrul Greciei părăsind Bucureștii fără a face vizită, conform obi- ceiului, a informat numai pe Ministrul Afacerilor Străine că pleacă în соп= gediu. N’a desemnat un ÎInsărcinat cu Afaceri, ci a anunţat numai că paza Legaţiunei și a arhivelor era încredinţată unui cancelar. Acest mod de a proceda al D-lui Tombazis este considerat de toată lumea са contrariu uzurilor. Am invitat imediat pe D-nul Papiniu să procedeze exact în același chip. КІ va pleca în congediu, lăsând interpretului paza Legaţiunei. (в) GENERAL LAHOVARTY. No. 20. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Ministrul Afacerilor Străine, la București, Pe vaporul nRomâniaa, 12/,, Septembrie 1905, | Conformându-mă întocmai cuprinsului instrucțiilor din ?/a ale cu- rentei, am onoarea a Vë înștiința că, pregătind nota — aci alăturată în copie — către D-nul Rhallys, am încredinţat-o D-lui Interpret al Legaţiu- nei, spre a o remite aseară, după plecarea mea, D-lui Președinte al Consi- liului grec, cu instrucțiunea de a telegrafia Excelenței Voastre, sub semnă- tura calităţei sale, despre plecarea mea și remiterea efectivă a acelei note de D-sa. In momentul actual, cred că Excelenţa Voastră a și fost pusă în cunoștință despre aceasta de D-nul Covaltti. (3) Г, N. РАРІМІО. MINISTRUL ROMÂNIEI la Atena către Е. S. D. G. Rhallys, Preşedinte al Consiliului, Ministru de Finance și ad inte- rim al Afacerilor Străine al Greciei, (TRADUCERE) No. 425. Atena, 14/,, Septembrie 1905. Domnule Preşedinte al Consiliului, Guvernul român a primit la 5 Septembrie o notă, No. 676, datată din 3 a acestei luni, semnată : Tombazis. Excelenţa Sa Ministrul Greciei părăsise România mai înainte ca această notă să fi parvenit Guvernului Regal și, nedesemnând пісі un Insărcinat cu Afaceri, Guvernul meu se vede nevoit de а r&spunde prin mijlocirea теа, Rezultă din acea notă a Excelenței Sale D. Tombazis că Guvernul grecesc persistă în a înlătura ori ce conexitate intre faptele criminale ре cari se declară în imposibilitate de a le împiedeca fiindcă se produc pe teritoriu străin Și reprimarea unui incident ce a avut loc pe teritoriu românesc, la Giurgiu. Este învederat că e o mare deosebire între un şir de omoruri săvârşite asupra Românilor din Turcia de niște bande grecești și distrugerea unui așa zis steag grecesc, ре care manifestanţii l-au adus ei înșiși. Deosebirea este, de sigur, în favoarea Guvernului român. Dar dacă poliţia română nu a putut împiedica acest mic fapt, este dovedit că bandele grecești au fost formate și înarmate pe teritoriul grecesc. Este de prisos de a demonstra că autorităţile grecești lipsesc dela da- toria lor neimpiedicând acele bande de a se forma și neopunându-se Іа pătrunderea lor pe teritoriu străin, unde savârșesc crime contra Românilor. E regretabil că Guvernul elin e singurul care ignorează — după cum afirmă nota Excelenței Sale D. Tombazis — funcționarea în Capitala Regatului a unei asociaţiuni a cărei ființă se manifestă prin organizarea de bande ale căror crime sunt cunoscute de Europa întreagă. Această lipsă de supraveghiere a fruntariei, recunoscută prin însăşi nota Excelenței Sale D. Tombazis, a produs urmări deplorabile cari а emoţionat adânc opiniunea publică în România. De altfel, participarea unor ofițeri greci la comandamentul bandelor este oficial constatată. 93 Cât despre părerea exprimata de Excelența Sa D. Tombazis, cum că Guvernul român amestecă întrun mod insolit numele Patriarhului Ecu- menic în această dezbatere, Guvernul Regal găsește că ceea ce este insolit este de a vedea pe capul Bisericei Ortodoxe din Orient persecutând pe o parte a credincioșilor săi în profitul unei naţionalităţi și јегійпа interesele religiu- nei patimilor poporului grecesc. Excelenţa За”. Tombazis încearcă a explica invaziunea bandelor gre- сезїї prin obligațiunea în care se găsește poporul grec de a lua măsuri де apărare spre a-și asigura existenţa și bunurile sale, Guvernul Regal își permite де a observa са populaţiunile românești, victime ale asasinatelor, ale violenţelor și ale agitaţiunilor grecești, n'au ame- ninţat nici odată nici existența, nici bunurile populațiunilor grecești din Turcia. Nu trebue dar să se mire cineva de indignarea ce resimte poporul român la povestirile soartei ce îndură connaţionalii sei din Turcia, şi atâta timp cât Guvernul grecesc se va arăta neputincios de а impiedeca perpe- trarea acestor crime, nu trebue să se nădajduiască că Românii din Regat ar redeveni ceea ce au fost timp de veacuri îndelungate : primitori și bine- voitori pentru Greci. Cât despre îndoiala exprimată de Excelența Sa D. Tombazis asupra securităței supușilor greci іп România, Guvernul Regal va fi, de sigur, mai fericit în sforţările sale de а o asigura decât а fost Guvernul grecesc pentru ce privește supraveghiarea fruntariei sale și a societăților secrete. Aducând ceea ce precede la cunoștința Excelenței Voastre, din ordinul Guvernului Regal, am onoarea de a Ve informa ca părăsesc astăzi Atena, plecând în congediu. Binevoiţi, etc. (з) L N, PAPINIU. ү DENUNŢAREA CONVENŢIUNEI COMERCIALE ŞI A PROTOCOLULUI ANEXAT — a g Мо. 1. MINISTRUL ATACERILOR STRAINC catre E. S. D-nul D. G. Rlallys, Preşedinte al Conciliului, Ministru de Finance și Ministru ad-interim al Afacerilor Străine al Greciei. (TRADUGERE) Мо. 219c 21 Septembrie å Octombrie 1905, București, Domnule Preşedinte al Consiliului, Având în vedere absenţa simultană a reprezentanţilor diplomatici al Greciei la Bucureşti și al României la Atena, am onoarea de a mă adresa dea dreptul Excelenței Voastre pentru a O informa că Guvernul Regal а hotărât, în vederea punerei în vigoare a noului tarif vamal adoptat de că- tre Corpurile legiuitoare ale României, în ședințele lor de la 18 şi 19 A- prilie din anul trecut, să denunțe la data de 1 Octombrie anul curent, și conform cu articolul Ш al ei, Convenţiunea de comerciu încheiată între Grecia și România la 19 Decembrie 1900, precum şi Protocolul anexat la zisa Convenţiune. Efectele Convenţiunei vor înceta deci la data de 1 Iulie 1906. Primiţi, ete, (5) GENCRAL LAHOVARY. No. 2. E. $. р-пш D. G. RIIALLYS, PRESEDINTE AL CONSILIULUI, MINISTRU DE FINANCE ȘI MINISTRU ad-interim AL AFACCRILOR SIRĂINE AL GRECILI către Ministrul Afacerilor Străine. (TRADUCERE) No. 43,877. 27 Septembrie Atena, 40 octombrie 1905. Domnule Ministru, Am primit ieri nota ce Excelenţa Voastră a binevoit a-mi adresa din București la 21 Septembrie/4 Octombrie, pentru a mă informa că Guvernul 7 98 Regal а hotărât „іп vederea punerei în vigoare а noului tarif vamali, adop- „tat de catre Corpurile legiuitoare ale României în ședințele lor de la 18 și »19 Aprilie din anul trecut, să denunțe la data de 4 Octombrie (stil vechiu) »anul curent și conform art. Ш al ei, Gonvenţiunea de comerciu încheiată „între Grecia şi România la 19 Decembrie 1900, precum şi Protocolul „anexat la zisa Convenţiunec. Luând act de denunţarea formulată în nota precitată a Excelenței Voastre, întru ce privește încetarea efectelor Gonvenţiunei de comerciu, tre- bue în acelaș timp să susţin că starea de lucruri stabilită prin Protocolul din 1900 nu ar putea face obiectul unei denunţări. Recunoașterea persoanelor morale (juridice) nu ar putea fi efemeră nici subordonată aplicărei unei Gonvenţiuni de comerciu, a cărei durată fusese fixată pentru un termen (minimum) de doi ani şi trei luni; de altfel art, Ш al Convenţiunei Greco-Române nu prevede decât denunţarea even- tuală a Convenţiunei. Recunoașterea personalităţei juridice а instituțiunilor ecclesiastice și școlare grecești, stabilite în România, a fost, atât în 1896 cât şi în 1900 obiectul a unor lungi și laborioase negociări cari au luat sfârşit prin sem- narea Protocolului din 1900. Acest Protocol, recunoscând definitiv ca persoane morale (juridice) bisericele grecești coprinse în lista anexată la el, n'a făcut decât să sanc- ţioneze o stare de lucruri preexistentă și recunoscută deja prin jurisprudența Curţei de Casaţie a României şi astfel a rezolvat, іл infinitum, această ches- бопе dezbătută timp de ani îndelungaţi între cele două ţări. Așa dar, Domnule Ministru, Guvernul elin consideră ca nefundată депшуагеа Protocolului din 19 Decembrie 1900, care constitue un acord diplomatic independent de Convenţiunea de comerciu de la aceași dată și ale cărui efecte nu ar putea fi mărginite la un termen оаге-саге, nici anulate prin faptul unei denunţări. | Primiţi, etc, Preşedintele Consiliului de Miniștri, Ministru al Afacerilor Străine, G.) D, G, RIIALLYS, 99 No. 3, MINISTRUL AFACERILOR STRAINE către Е. 5. D-nul D. G. Rhallys, Preşedinte al Consiliului, Ministru de Finance și Ministru а4-ішегіт al Afacerilor Străine al Greciei, No, 18.825. (TRADUCERE) București, 5/3; Octombrie 1005. Domnule Presedinte al Consiliului, Am primit nota cu data de 27 Septembrie/10 Octombrie 1905, ce Excelenţa Voastră a binevoit a-mi adresa, ca răspuns la aceea prin care am avut onoarea de a-i anunţa депопјагса, cu începere de la 1 Octombrie 1905 (stil vechiu), a Convenţiunei de comercia încheiată între România și Grecia la data de 19 Decembrie 1900, precum și a Protocolului anexat la zisa Convenţiune. Luând act de депалфагеа Convenţiunei de comerciu, Excelența Voa- stră, îmi face onoarea de a-mi declara că — după părerea Sa — starea de lucruri stabilită prin Protocol nu ar putea face obiectul unei denunţări, „recunoaşterea persoanelor morale (juridice) neputând fi efemeră nici »sub- ordonată aplicărei unci Convenţiuni де comerciu de o durată mărginită“, şi Protocolul recunoscând definitiv, adică în infinitum, ca persoane morale (juridice) bisericele grecești coprinse în lista anexată la el; acest Protocol ne făcând de altfel decât a sancţiona o stare de lucruri preexistentă și deja recunoscută prin jurisprudenţa Inaltei Curți de Casaţie română. Am onoare a răspunde Excelenței Voastre că Guvernul Regal nu ar putea împărtăşi nici de cum modul Său де a vedea. Admiţând că recunoașterea bisericelor grecești ca persoane morale, conținută în Protocol, nu este nici efemeră nici subordonată aplicărei Con- venţiunei de comerciu și că, în acest sens, а fost spus că ele erau recunos- cute definitiv de către Guvernul român și că atunci când Convenţiunea de comerciu,—după expirarea termenului de nouă luni cu începere de la de- nunţare, va fi încetat de a produce efectele sale, aceste biserici nu vor înceta ipso facto de a se bucura de personalitatea civilă саке le-a fost recunos- cută. Nu urmează însă de aci că Guvernul Regal să nu poată, dacă crede că interesul Statului Român o cere, să retragă, la un moment dat, tuturor sau unei părți din aceste stabilimente publice beneficiul personalităţei civile ce le acordase. 100 Excelenţa Voastră nu е în necunoștință de faptul că persoanele morale (juridice) nu există decât prin efectul legilor (йге! în care sunt constituite; са existența ce le-a fost conferită printr'o lege le poate fi retrasă printr'o altă măsură legislativă ; că dreptul, de a modifica în această privinţă starea legis- laţiunei, este un atribut al Suveranităţei fiecărui бізі; că se pot cita nenumă- rate precedente în cea mai mare parte a ţărilor Europei cari au modificat ra- dical legislațiunea lor în aceste materii şi au retras personalitatea civilă Ја o mulțime de congregațiuni de ordin religios şi altor persoane morale străine sau naţionale cari se bucuraseră de acea personalitate timp de vea- curi îndelungate. Guvernul Regal, din ziua în care va înceta dea fi legat prin Conven- țiunea de comerciu și prin Protocolul care este o anexă a acesteia, înțelege deci a-și rezerva deplina libertate de acţiune cu privire la instituțiunile gre- ceşti existând pe teritoriul Român, după cum o are cu privire la institu- țiunile naţionale analoage. Ne rezervăm deci completa noastră libertate de acțiune și vom а?а de dreptul nostru de suveranitate, după împrejurări, printre cari evident vom fi nevoiţi a prenumăra chipul în care aiurea Românii vor putea sau nu să aibă organizațiuni pentru a se ruga în limba română. Aducând cea ce precede Ја cunoştiința Excelenței Voastre, о rog să binevoiască a primi, etc. (a GENERAL Т,АПОҮАВҮ. MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE catre Reprezentanții României іп strainătate. 19 Octombrie 1905. Bucureşti, 4 Noembrie Prin telegrama mea No. . . vam adus la cunoşti njä că am denunțat Convenţiunea de comerciu din 1900, care пе leagă cu Statul grecesc, precum și Protocolul anexat la această Convenţiune. Aveţi, de sigur, în arhivele Le- gaţiunei textul acestei convențiuni și al acestui Protocol şi VE puteţi asigura că, prin art. ТУ al acestui act, Protocolul n'a putut avea ființă decât prin ratificarea acordată însăși Convenţiunei. AH Ve trimit aci alăturat copia scrisoarei pe care am adresat-o Excelenței Sale Președintelui Consiliului de Miniștri еіп, D-nul Rhallys, spre a'i comu- nica denunţarea Convenţiunei și a Protocolului, precum și copia scrisorei prin care Excelenţa Sa D-nul Rhallys răspunde de primire şi ia act de denunțarea Convenţiunei și Protocolului, protestând însă în potriva denunţărei Proto- colului, care, după părerea sa, nu poate fi denunţat, cea ce ar stabili teoria neobişnuită a unui act diplomatic perpetu încheiat între două ţări. VE trimit copie de pe răspunsul ce am dat Excelenței Sale D-lui Rhallys, spre a respinge această pretențiune și în acest răspuns veți găsi punctul nostru de vedere exprimat ілігіп mod cu totul precis și juridic. Veţi putea uza de aceste acte în convorbirile ce veţi avea în această privinţă cu Mi- niștrii Guvernului pe lângă care sunteţi acreditat. Scopul acestor instrucţiuni nu este numai де a Vë pune în curent cu acest diferend diplomatic, ассеѕог conflictului care s'a ridicat între Grecia бі noi, ci au drept obiect dea Vë cere să lucraţi din vreme contra unei eventualități care ne-ar fi tot o dată prejudiciabilă și neplăcută. Suntem informaţi că D-nul Rhallys a manifestat intențiunea de a voi să supună acest punct litigios special înaintea tribunalului arbitral de la Haga, mărginind, firește, dezbaterile la chestiunea specială a Protocolului și in- Jăturând adevărata şi grava chestiune саге dezbină în acest moment ре Grecia de România: persecuțiunea prin cea mai odioasă violență exerci- tată de către agenţii de tot felul ai elenismului în potriva conaţiona- lilor români cărora Regatul le-a luat apărarea. Noi nu suntem obligați prin Convenţiunea де la Haga din 1899 de a primi arbitragiul și nu o уот face, pentru că chestiunea nu va putea fi pusă іп întregimea ei înaintea acestui tribunal suprem, și că о desbatere limitată nu ar putea conveni intereselor morale şi materiale ale Statului Român, а căruia onoare și interese esenţiale sunt angajate în această luptă. Vă rog, deci, a face să reiasă în fața Guvernului pe lângă care sunteţi acreditat valoarea motivului pentru care am refuza, la un caz eventual, arbitragiul. Noi па putem admite ca un tribunal să se poată rosti asupra te- meiniciei dreptului nostru suveran de a desfiinţa oare cari instituţiuni stră- ine stabilite pe teritoriul nostru, desființare де care “аг putea plânge Gre- cia, pe câtă vreme același tribunal nu ar putea sa asculte plângerile noastre pentru asasinatele și devastările săvârșite de Greci și de Mitropoliţii Greci împotriva preoţilor, conaţionalilor și bisericilor româneşti, nici pentru perse- 102 cuțiunea odioasă exercitată de către Patriarhul Ecumenic іп potriva preo- ților români din Turcia în scopul politic de a servi interesele elenismului. Guvernul elin știe că noi nu avem arbitragiul obligator ; pentru а пе forța Іа aceasta, dânsul se va sili de a obţine intervenţia amicală а Marilor Puteri din Europa cari ne-ar sfătui să-l primim. Cred că se va înţelege lesne că, fiind dată deosebirea esenţială a plânge- rilor noastre așa cum se vede mai sus, ori care Guvern străin care аг іп- terveni spre a пе consilia arbitragiul, ar lua de бәрі partea Greciei în potriva noastră într'o chestiune în care acțiunea Guvernului grecesc nu s'a dat în- dărăt de la fapte criminale și într'un conflict cane interesează la cel mai înalt grad neamul și Regatul Român. Vë atrag atenţiunea cu toiul specială asupra acestei declarațiuni, ре care trebue 57% prezentaţi cu toată iscusința și tactul necesar, dar cu о hotarâre care să nu lase пісі o îndoială asupra gravităţei ce conflictul are pentru noi și asupra sentimentelor ce ar provoca în România orice apa- гепі& de intervenţiune a Puterilor în favoarea Greciei. Vă mai rog de a vă pătrunde bine de sensul вегіздагеі mele către D-nul Rhallys, ca răspuns la protestarea sa, și în care veţi găsi interpretarea leală și dreaptă a textului Protocolului în chestiune, și afirmarea dreptului nostru suveran de a regula prin legi interioare chestiunile de existenţă a instituțiu- nilor și persoanelor juridice, a căror confirmare o veţi găsi în faptele cari s'au petrecut în mai multe țări mari din Europa. Primiţi, etc. (з) GENERAL LAIOVARY. No. 5. E. S, р-р. G. RUALLYS, PRESEDINTE AL CONSILIULUI, MINISTRU DE FINANCE ȘI MINISTRU ad- interim AL ATAGERILOR STRAINE catre Ministrul Afacerilor Străine, la București. (TRADUCERE) Atena, 9 Noembrie 1905 Domnule Ministru, Am avut onoarea de a primi nota, ре care Excelenţa Voastră а bine- voit a-mi adresa cu data de 1], Octombrie, drept răspuns la nota mea din 103 27 Septembrie (10 Octombrie), prin саге arătam că Protocolul din 19 Пе- cembrie 1900, constituind un acord diplomatic independent де Convenţiunea de comerciu, war putea fi obiectul unei denunțäri, nici inceta de а-5і pro- duce efectele în urma unei denunţări. Excelența Voastră mi-a făcut onoarea de а më informa că Guvernul Regal al României nu împărtășește de loc părerea mea; că, admițând că prin denunțarea Convenţiunei де comerciu, Protocolul din 19 Decembrie 1900 таг fi încetat de a-și produce efectele şi că bisericile greceşti nu vor înceta »ipso facto: de a se bucura de personalitatea civilă, care le-a fost re- cunoscută, Guvernul român va putea, totuși, dacă interesul Statului o cere, retrage, la un moment dat şi după expirarea termenului de 9 luni de la de- nunțarea Convenţiunei de comerciu, la toate sau Іа parte din stabilimentele publice, dreptul ce le-a fost acordat de a beneficia de personalitatea civilă. Admiţând că persoanele morale (juridice) nu există decât prin efectul unei legi, Excelența Voastră va bine-voi a recunoaște că nu este mai puţin adevărat că Protocolul din 19 Decembrie 1900, independent de Conven- țiunea de comerciu şi, prin urmare, neputând fi denunțat (a se vedea art. Ш), constitue un act diplomatic contractual fară scadență, ale cărui efecte nu vor putea înceta decât cu consimţimântul celor două Părţi cari au con- tribuit la încheierea lui, principiu recunoscut și stabilit de Areopagul Eu- ropean іп Conferenţa de la Londra din 1871 (a se vedea I-iul Protocol). Atunci când prin Protocolul din 19 Decembrie 1900, personalitatea ju- ridică a instituțiunilor eline existente „аһ апіідио« іп România le-a fost іп mod definitiv recunoscută, legea votată prin Corpurile Legiuitoare ro- mâne nu făcea decât să sancţioneze înțelegerea intervenită între cele două State, formulată în acest Protocol, şi nu le instituă persoane morale (juridice) prin însăși puterea suverană a Statului, pentru ca existenţa lor să le poată fi геігаѕё, ulterior, ргіпіго altă măsură legislativă. Pentru. ca această existență să le poată fi retrasă, ar trebui în această circumstanţă, în mod egal, concursul voinţei celui alt Stat contractant, саге a contribuit la faptul ca, această existenţă, de care instituţiunile eline erau deja beneficiare, să le fie recunoscută în mod definitiv. De altmintrelea, scopul final care şi l-a propus Protocolul din 1900, prin recunoaşterea personalităţei civile a instituțiunilor eclesiastice și şcolare în chestiune, era de a asigura acestor instituţiuni intrun mod necontestat și pentru totdeauna, dreptul de a se bucura de bunurile imobile cari le араг- 104 țineau deja, legitimitatea liberei lor funcţionări nefiind nici o dată pusă іп dubiu. Excelenţa Voastră va bine-voi a conveni că, capacitatea de a poseda proprietăţi, care a fost astfel recunoscută ziselor instituțiuni eline, nu le poate fi retrasă, starea de lucruri stabilita prin Protocolul din 1900, fiind în toate punctele garantată de principiul, proclamat în Constituţiunea ro- mână, al inviolabilităţei drepturilor câștigate, stare de lucruri deja sanc- ропа de o jurisprudenţa constantă а Curţei de Casaţiune din România. Excelenţa Voastră cunoaște că, în virtutea art. 1 din Constituţiunea elină, practica externă a tuturor cultelor este asigurată în Grecia tuturor, fară distincțiune de naţionalitate, și că fiecare se bucură de deplina libertate de a ве ruga după ritul seu sub protecțiunea legilor, astfel cum o atestă existența în țară a bisericilor de ori-ce comuniune. Binevoiţi, etc. Міпізіги al Afacerilor Straine, (<) D, б. RHALLYS, No. 6. MINISTRUL AFACCRILOR STRAINE catre E. 5. 0-1 D. G., Rhallys, Preşedinte al Consiliului, Ministru de Finance și Mi- nistru ad-interim al Afacerilur Straine al Greciei. (TRADUCERE) Bucuresti, 1/2» Decembrie 1005. Domnule Presedinte al Consiliului, Am primit nota din 9 Noembrie 1905, са No. 15.358, ре care Ехсе- Јепја Voastră mi-a facut onoarea a-mi adresa, drept răspuns la nota mea cu data din 18 Octombrie 1905, privitoare la denunţarea Protocolului din 19 Decembrie 1900 şi la situaţiunea viitoare a Comunităţilor eline, a căror existenţă a fost recunoscută prin acest act diplomatic. Excelența Voastra bine-voiește a-mi face cunoscut că, după părerea Sa, zisul Protocol este un act diplomatic independent de Сопуеп алеа de comerciu prin саге Guvernul român sar fi legat зіл înfinituma prin con- cursul voinţei celuilalt Stat contractant, care a contribuit ca existenţa, de care Comunitățile eline erau deja beneficiare, să le fie recunoscută în mod definitiv 105 Guvernul Regal пу роаје decât så шеп ра pur şi simplu primele sale declaraţinni atingând apeastă chesțiune. Protocglul дір 19 Decembrie 1900 nu este, după рап Excelenţa Voastră binevoeşte а afirma, un act inde- pendent de Convențiunga de comerciu, fpehejată intre cele doyă Țări, ci este o simplă anexă (art, ГУ al Convenţiunei), semnată în aceeași 2) de Plenipoten- Нагі celor dapă Părţi, supusă votului Parjamentulyi român împreună cu Convenţiunea, sancționată și promulgată prin același decret de М. S. Regele, și лаге prin nici о clauză nu conţine prohibițiunea, pentru una din Inaltele Payţi contractante, de а-) denunța. Teoria perpețuităţei recupoașterej persoanelor juridice, făcptă printr'un act diplomatic, nu' ar putea să-și găsească aplicarea decât în cazul când această recunoaștere ap face parte din clauzele unui tractat perpetu, prin natura sa, pregum acela care ar consacra о anexare de teritoriu și prin care Statu], care consimte Із această cesiune, ar stipula recun oașțerea persona- lităței juridice a unor instituțiuni existențe pe [ер огїш anexat. Este evident că, atâta timp cât бізі, căruia cesiunea i-a fost consim- ў, continuă a poseda țeritoriul care i-a fost incorporat, nu poate şă se des- robească, prin cale de depunţare, de obligaţiunea pe care a acceptat-o şi care este ала din condiţiunile achjziţiunej teritoriale făcute. Dar nu am }ге- buiņță а insista pe lângă Excelenţa Voastră asupra punctujui cum că nu este pici o analogie intre această ipoteză și cazul care ne ocupă în mo- mentul de faţă. Faptul ре care Excelența Voastră binevoeşte a-l releva, cum că insti- tuțiunile eline recunoscute prin Protocol se bucurau »ab antiguo« de per- sonalitate civilă în România și că Inalta Curte de Casaţie română recy- noscuse existența lor juridică, nu poate în pici un mod să influenţeze asu- рга soluțiunei care face obiectul acestei discuţiuni. Comunitățile eline fondate în România, precum şi toate instituţiunile similare române sau străine, nu se bucurau de beneficiul personalităţiei ju- ridice decât prin efectul unori legi interioare ale țării, cari sunt de dome- піш exclusiv al Suveranităţei naţionale. Faptul că personalitatea lor juridică le-a fost recunoscută prin Proto- colul din 19 Decembrie, le-a făcut să iasă din domeniul Suveranităței naţio- nale și a așezat existența lor sub garanţia unui acord diplomatic pentru tot timpul cât acest aranjament ar rămâne în vigoare; însă din ziua în care, prin efectul unei denunţări, Protocolul va fi încetat de a fi obligatoriu pen- 106 tru cele două Inalte Părţi contractante, instituțiunile eline de mai sus, se vor regasi așezate sub regimul de drept comun, adică supuse în mod exclu- siv imperiului legilor interne ale Statului român, care va rămâne singur judecător al chestiunei de a se ști dacă este sau nu motiv de a continua a le recunoaște existenţa lor juridică. Astfel, un tarif vamal, consolidat printr'un tractat de comerciu, rămâne sustras, pentru toată durata acordului internațional, posibilităței unei schimbări unilaterale; dar îndată ce, prin efectul unei denunţări, tractatul încetează de a fi în vigoare,Statal, care acordase consolidarea, reia întreaga sa libertate de acţiune și poate introduce pentru viitor ori ce modificaţiune i-ar conveni. Constituţiunea română garantează în adevăr, după cum Excelenţa Voa- stră tmi face onoarea de a "пі aminti, inviolabilitatea dreptului de proprie- tate; dar acest principiu, care se găseşte în legislaţiunile tuturor țărilor civi- lizate, n'a făcut nici o dată vre un obstacol drepturilor de cari s'au servit în mod succesiv toate Statele europene, spre a retrage personalitatea civila persoanelor morale (juridice), a căror existenţă nu le mai părea compati- bilă cu interesele Statului și de a da bunurilor acestor comunităţi vre-o altă destinaţiune : lichidaţiunea ce urmează, în momentele de faţă, în Franţa, а patrimoniului Congregaţiunilor, cărora autorizațiunea, odinioară acordată, le-a fost retrasă, ne dă un exemplu actual între atâtea altele mai vechi. Terminând, nu pot де cât să repet Excelenței Voastre că, din ziua în care Guvernul Regal își va fi recăpătat libertatea sa de acţiune, cu privire la instituţiunile eline existând ре teritoriul Regatului, atitudinea sa faţă de ele se va regula după atitudinea Guvernului și Poporului elin în ches- tiunea, care a rănit așa de profund drepturile sfinte ale umanităţei şi sen- timentul naţional а} Poporului român. Binevoiţi, etc, @) GENERAL LAHOVARY.