Dimitrie Bolintineanu — Manoil. Elena (1988)

Fa —  DMTRE 
| BOLINTINEANU 
MANOIL è ELENA 


Postfaţă şi bibliografie 
de 


TEODOR VÂRGOLICI 


saa hana 
BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ 


EDITURA MINERVA 
București, 1988 


Lo 


[E d acută 


PARTEA 1I 


Iubite B., 

De cîteva zile mă aflu la Petreni, moșia d-lui N. 
Colescu. Ah ! iubitul meu, ce locuri minunate ! ce plăcere 
a lăcui în sînul munţilor, departe de deșărtăciunele ome- 
nești ! cum cugetul se înalță mai presus de lumea de argil, 
în acest templu dumnezeiesc ! cum toate simţurile se află 
într-o mirare neîncetată ! cum inima se simte tînără și 
curată ca profumul suav al cascadelor !... Fermecul naturei 
ne îndumnezeiește și invită inima la amor. Numai între 
oameni omul se face aspru ; numai între oameni răzbu- 

“harea rădică brațul a lovi !... În lumea deșartă în care am 
trăit, nu era un singur minut în care să nu fiu în ceartă 
cu ursita vieţii mele. Aice, la vederea acestor locuri, de 
cîte ori nu mi-am înălţat inima mai presus de lanţul de- 
şărtăciunelor omeneşti ; de cîte ori, uitînd relele omenirei, 
am îmbrățișat-o cu lacrime !... 

Dar societatea de femei frumoase și spirituale, întru 
care mă aflu, adaog fermecul acestui loc încîntător ! Ce 
femei ! ce viaţă dulce !... Ah ! bunurile vieţei nu cunoscu- 
sem pînă aice şi ades ziceam în mine : „Am trăit şi traiul 
este amar !...“ Ce vrei, dragul meu ? eu nu cunoșteam ce 

. fericire gustă acela care are o familie : pîn-a nu mă naște, 
moartea a secerat pe tatăl meu ; pîn-a nu cunoaște lumea, 
maică-mea s-a dus după tatăl meu ; am trăit şi am crescut, 
pînă la vîrsta aceasta, străin ca un copil picat din lună. 

Astăzi, am găsit viaţa intimă, familia... căci trebuie 
să ştii, aici sînt în familia mea. Dl. N. Colescu mă iubeşte 
ca, pe copilul său ; femeile mă răsfaţă... Smărăndiţa, soția 
d-lui N. Colescu, mă cheamă poetul ei favorit... de multe 
ori copilul său !... Are douăzeci și cinci de ani, și este un 


Li 


- 


tip de frumuseţă ; fără exagerare, o frumuseţă rară, dar 
seamănă cu o floare ce în dimineața vieței sale se înclină 
melancolică !... un suflet plin de blîndeță ; o inteligență 
- superioară ; multe cunoștințe, mai ales pentru o damă din 
timpul și din ţara noastră !... Nu sînt mare cunoscător în 
temei, dar Smărăndiţa mi se pare femeia ce am visat. 

D-nul N. Colescu este boier mare. Nu are nici spirit, 
nici învățătură ; asemine el n-are voinţă, și mai ales pe 
lîngă soția sa ; dar are bună judecată şi inima îngerească. 
`~ Zoe este nepoată. Smărăndiţei : o copilă de cincispre-. 
zece. anişori ; chipul mătușe-sei, dar strălucitor de frăge- 
zime. Ai asemănă-o cu un bobocel de roză pe care flu- 
turii încă nu-l bagă în seamă ; plină de spirit și de inimă... 

Mărioara este o amică a Smărăndiţei : o fată de boier 
mare, de 18—20 de ani; nu este prea frumoasă, dar dră- 
gălaşă ca luna lui mai !... vorbele ei răsună ca o muzică 
sublimă ; ideile cele mai comune în gura ei se îndumne- 
zeiesc ! i: 

Duduca este cu totul altceva: o fată de cincizeci de 
ani, rămasă nemăritată ; un lucru ridicol, atît pentru spi- 
ritul, cît și pentru fizicul ei. Cu toate aceste, are inimă. 
Natura face uneori cîte o compensație : acolo unde nu este 
spirit, este inimă ; acolo:unde nu e frumuseţă, este spirit. 
„Această duducă — după cum îmi spune dl. N. Colescu 
— de la virsta de 16 ani pînă astăzi, visează un bărbat !... 
dar ceva perfect, ideal, ca Făt-Frumos cel din basme. În 
tinereţile sale, mai mulți, atraşi de fermecul averei ei, îi 
ceruseră mîna ; ea nu voi pe nici unul, fiindcă nici unul 
nu se asemăna cu idealul viselor sale. Mai tîrziu nime nu 
se arătă ! Atunci, Duduca pletă în străinătate să găsească 
vreun conte sau baron scăpătat, să împarță eu dînsul 
averile şi inima sa ; dar peste doi ani, se reîntoarse iarăși 
singură. În timpul ocupaţiei Principatelor, inima ei bătu, 
doar o va cere vreun ofiţer ; însă niei macar un dobogăr 
nu o ceru !... cu toate aceste, ea tot așteaptă un soţ. O 
femeie ce nu află pe nimene în lume care să vrea să se 
„ lege de ursita ei trebuie să sufere ; această suferință o 
face rea ; dar Duduca, din contra, pare fireşte voioasă... 
poate că speranţa, ce nu a lăsat-o încă, face acest efect 
asupra caracterului său. l 
„Eu însă petrec cu Duduca foarte bine ; ea se crede li- 
terată pentru că a cetit tot ce s-a tipărit prin Curierul 


românesc şi prin Curierul de ambe sexe ; știe de rost toate 
versurile vechi și nouă ; cîntă toate cînticele, cu toate că 
glasul ei nu este prea încîntător. Ea este aceea ce zic 
franțezii un adevărat bas-bleu. | 3 

Îți scriu din camera mea, ce dă asupra grădinei, pe 
masă încărcată de cărți de tot felul... Dulcele profum al 
florilor și al rîului intră în cameră şi mă îmbată ! stelele 
sclipesc voioase în spaţiul curat al cerului, ca bucuria în 
inima mea, şi seamănă, într-un minut de voluptate ce- 
rească, să se cufunde unele într-altele ! Privighitoarea 
cîntă la ferestrile mele, îngînată de dulcea murmură a 
rîului și a şipotelor! Ah ! cum totul e voios şi fericit 
împregiurul meu !... pentru ce numai eu sînt neodih- 
nit ?... nu ştiu ce am, căci viitorul mă înspăimîntă !,.. 


2 mai 


Astăzi, d. N. Colescu îmi zise să rămii totdeauna cu 
dînșii și să nu fac nici o deosăbire de familia sa și a mea, 
dîndu-mi cuvinte că este dator să facă tot pentru mine, 
căci am talent şi trebuie să lucrez ca să dau limbei româ- 
neşti o vînă de vieaţă literară... Mi-a zis că i se rupe inima 
cînd vede la popoarele străine înflorind frumoasele arte 
„Și literatura, iar la noi nimic, nimic !... aceste sînt vor- 
bele sale. | 

DI. N. Colescu este român bun. Bătrînii noștri era mai 
buni decît noi, mai români. Noi ne-am germanizat, fran- 
țizat ; ştim mai multe decit ei, dar nu mai sîntem ro- 
mâni !.. O! patria mea! amorul tău se va stinge pînă 
în sfîrșit în inimile fiilor tăi ?... | 

Astă-dimineaţă, preumblindu-mă prin grădină, întîlpii 
fără veste pe Mărioara. Nu-ţi poţi închipui ce efect mi-a 
făcut această întîlnire ! Voiam să întru în chiosc (pavi- 
lion) spre a mă deda meditaţiilor mele ; am găsit-o aeolo. 
ocupată cu compunerea unei ghirlande de floricele de 
curînd culese. După ce-mi făcui reverinţa, mă întrebă dacă 
ghirlandele vreodată m-au încîntat ?,.. eu nu-i putui 
răspunde, căci gura mi se închişese... ea se roşi şi, vaind 
să-şi ascundă rumeneala, ieşi răpide din chiose săttind 
prin grădină ca o gazelă L.. 


3 mai 


Astăzi în chiosc am găsit toată societatea damelor 
despre care ţi-am vorbit. Mai era încă şi Andrei, vechiul 
nostru camarad, carele s-a însurat cu Elena, sora Smărăn- 
diţei. Andrei, cum îl ştii, tăcut, serios, dar loial. Elena, 
frumoasă şi amorată de barbatul său. Toată societatea 
vorbea, rîdea, cînta ; totul însufla fericire şi bucurie.. 

Mărioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi 
recită o strofă din poeziile lui Bolintineanu : 

a-ţi harpa-de aur, poetule june ! 

Şi cîntă, căci ochii-mi de lacrimi sînt plini ; 

Şi pentru aceasta pe frunte-ţi voi pune 
Ghirlandă de crini. 


Puteam eu, cu timiditatea mea, să răspund ceva ? Ştii, 
amice ?... poetul se găsește uneori în poziţia cea mai ne- ~ 
norocită în societate : se vede astfel: osîndit, încît trebuie 
să facă sau figură de nătărău sau de impertinent. 

Voii a întrerumpe pe Mărioara ; atuņce îi zisei : 

— Ieri m-ai întrebat dacă ghirlandele vreodată m-au 
încîntat ?... să-ți arăt un vers făcut de un amic al meu 
asupra acestui sujet. A 

Duduca, cum văzu că scot hîrtia din buzunar, sări de 
se puse lîngă mine, invitînd toată adunarea a asculta. Toţi 
mă încungiurară şi eu cetii : 

O ghirlandă-mi trebuie mie, 

Ca să pot să mai trăiesc, 

Să mai viu la veselie 

Şi viaţă să simţesc ; 

Dar ghirlanda împletită 

De fecioare voiesc eu, 

Căci mi-e inima-amorţită 

Şi chiar seacă-n peptul meu. 
Cine poate a mi-o da. 
Căci eu dulce-i voi cînta ? 


— Curioasă idee ! zise Duduca, ce au poeţii, nu ştiu, 
că tot ghirlande de fecioare visează ei. ' 

— Şi încă tinere, îi răspunsei eu. 

— Of! matia-mu! zise Duduca, care ştia grecește. 


10 


Copiliţe tinerele, 

Ce tot staţi şi vă gîndiţi ? 
Adunați la floricele 

Şi ghirlanda-mi împletiţi. 
Pîn' ce cîmpul e în floare 
Pe amor încununațţi ; 

Căci ca mîine floarea moare 
Şi de dor o să oftați, 

Şi cînd flori nu veţi afla, 
La ghirlande veţi visa. 


- — Asta-i mai puţin decît nimică, zise Duduca. 
— Ba ẹ prea bine, zise Mărioara. 
Iuite-iute, copilițe, 
O ghirlandă-mi împletiţi, 
Cu-ale voastre dulci guriţe 
Nodurile le uniţi. 
Pe copilul cel zburdatie 
Ce Amor lumea-l numi, 
Cu un cîntic nebunatic 
11 voi face a veni. 
* Voi ghirlanda îmi veţi da 
Şi eu vouă voi cînta. 


— Poetul cade în mitologie, zise Duduca. 
= Nu e nicicum prozaic, zise Maria. 
Lăcrimioara vă zîmbeşte 
Lîng-un trist nu-mă-uita, 
Ochiul care le privește 
„Face minte-a cugeta. 
Prin somn nu vi se arată 
Nici o umbră de amor ? 
Au nu-i timpul ca să bată 
Peptul vostru simţitor ? 
A ! cînd flori nu veţi afla 
Şi amorul va zbura. 


= Tot amor şi iar amor, zise Duduca, 
De simţiți vreo durere, 
Lăcrimioare adunaţi. 
De vă trebui mîngîiere, 
La nu-mă-uita cătaţi. 


O durere, cît de mare, - 
Lăcrimioarele alin, 
` Nu-mă-uita dulce pare 
Sufletelor ce suspin. 
Vă grăbiţi a le-aduna, 5 
Căci ca miine nu le-ţi afla. i 


— Cred și eu, dacă le-a bate bruma! zise Duduca. 
Toţi rîseră la exclamaţia aceasta. 


Mai luaţi şi viorele, 
Mai luaţi şi crinişor ; : ` 
Luaţi roze, micşunele, 
Luaţi fel de fel de flori 
- Si cîntaţi cu veselie 
La ghirlandă împletind, 
Căci ca mîine, cine știe ? 
Nu vă voi vedea zîmbind. 
Şi cînd voi veţi înceta, 
= Vai ! şi eu n-oi mai cînta. 


Mărioara şi cu Zoe, îndemnate de Smărăndița, îmi 
aduseră în triumf o ghirlandă. Duduca, puindu-se între 
ele : 

— Iaca ghirlanda care-ţi trebuie ! 

— Dar dați-o autorului, zisei. 

— Ce ! nu e de d-ta făcut versul acesta ? 

— Nu! Autorul este la Moldova. Numele lui, Sion. 

— Sion ? acest nume adevărat este ? unii cred că e 
un nume fictiv, un ideal. 

— Ba foarte adevărat. Eu îl cunosc din corespondență, 
şi am o mare simpatie pentru el. Are talent acest tînăr, 
dar pătimeşte de două boale, ca și mine, de neavere și de 
lene. Altfel ar avea şi nume mai mare, și ar şi lucra mai. 
‘mult. l i 

Pe cînd ne ecupam de critica lui Sion, iată că veni la 
noi şi Alexandru C... El are o moşie în vecinătate şi e 
încîntat totdeauna de frumuseţile, spiritul, averea și no- 
bilimea sa ; tot dorul său pare a fi să-l cunoască lumea 
ca un Don Juan românesc "În politică este legitimist sau 
partizan a lui Enric V, pe care niciodată nu l-a văzut ; 
are o metodă cu totul originală de a se reproduce în 
lume : cu boierinaşii de pe la ţară vorbește himie și 
fizică ; iar aceștia, neînţelegînd nimică și nevoind să-o 
arăte, îi dau tetdeauga dreptate. Smărăndiţa îl întrebă ce-i 


12 


fac surorile ?... el răspunse că peste curînd are să le călu- 
gărească, căci, crescînd în mănăstire de mici, nu ver să 
mai trăiască în lume. l 


8 mai 


Ştii tu pentru ce această Mărioară este totdeauna în 
- închipuirea mea ? „Ţi-e dragă“, îmi zici... Eu să iubesc ! 
o, nu !... Este scris ca să nu cunosc acest sinițimînt ; ini- 
ma-mi e mută, spiritu-mi rîde de orice patimă de natura 
aceasta. Cum voi iubi eu, eu carele mă îndoiesc de orice 
iubire !... Pentru mine o femeie este un lucru neînţeles.: 
amorul la ea trece ca un vis ; în ceea ce-i drag, ea pe sine 
se iubește. Omul pentru dînsa este o mirază ce face să se 
prețuiască meritele ei ; fără acest interes, ea nu ar iubi : 
în scurt, egoismul personificat, — iată cum înţeleg eu o 
femeie. 

Apoi este altă întrebare : dacă această Mărioară ar iubi, 
pentru ce să mă iubească pe mine, și nu pe altul? Fără 
stare, fără nume, scos afară din legile societăţii ; — ceva 
care face să zîmbească oamenii la numele meu... Cele ce-ţi E 
scriu sînt triste, dar sînt adevărate !... 


8 mai 


Mărioara a plecat cu tată-său, Duduca și Alexandru 
C... Peste cîteva zile se vor înturna. Alexandru se urcă 
în trăsura ei ;... el mi se pare prea ocupat de dînsa !... 


11 mai 


Fără să-mi fie dragă, gîndesc neîncetat la dînsa... 
această gîndire îmi face rău !... m-am făcut nesuferit, - 
„ tăcut... Cînd sînt în societate, voi să fiu singur ; singur, 

doresc societatea !... adesea părăsesc casa... ochii-mi ră- 
tăcesc pe cîmpii și se opresc asupra. tuturor trăsurilor 
ce trec... Ieri, după plecarea Mărioarei, zării e trăsură 
în depărtare... mi se păru că este a ei ; ... alerg înainte... 
iluziune !... un postaș se înturna cu caii fără trăsură !... 
atunci mă îndreptai cătră un sat așezat în culmea dea- 
latui !... o poziţie desfătătoare ! o dumbravă de mesteacăni 
formează poarta acestui rai pămîntesc. Mă rătăcisem pin- 
tre aceşti arbori de argint cari, încununaţi cu ramuri de 


13 


smarald, îşi perd picioarele într-un tapet de: iarbă împes- 
trițat cu miroase de flori. 

Acolo, la picioarele unei măguri, dintr-o stîncă de pea- 
tră curge o apă rece şi limpede ce, împărțindu-se în mai 
multe rîuleţe, se perde în iarbă mărmurînd. Iată o țărăn- 
cuţă cu o cofă pe umere : bălaie şi rumenă ca o roză 
sălbatică, plină de frăgezime și de sănătate ; avea o talie 
elegantă ; păru-i gălbior des şi încreţit, împletit în două 
coade lungi, se cobora de subt năframa-i albă ce flutura 
pe capu-i sărutat de vîntuleţe. Două zevelci roşii, cu fe- 
lurite flori, o copereau peste cămașa-i albă, de la mijloc 
în jos. Doi ochi albaștri coperiţi de gene lungi şi aurite... 
iată chipul ei. Îndată ce mă zări, stete şi lăsă cofa 'cu 
apă jos. 

— Pentru ce te-ai oprit ? o întrebai eu. 

— Este obicei de la bătrîni, îmi răspunse copila, cînd 
trece un călător, să stăm dacă: venim de la fîntînă. 

— Dacă este aşa, dă-mi să sorb şi eu din astă cofă. 
Cum te cheamă. ? 

— Tudora. ` 

Copila rădică vasul pînă în dreptul buzelor mele şi 
lăsă ochii în jos. Pe cînd beam apă, ochii mei întîlniră 
pe ai săi ce-i rădicase. Ea văzu şi roși. 

—, Ai părinţi ? 

— Am un tată bătrîn. 

— Colo, în sat ? 

— Ah, zise copila, pînă ieri, dar astăzi... 

— Astăzi, ce ? 

— L-au închis la subcîrmuire, ca să dea arendașului 
patru sute de lei ce i-ar fi dator, după ce i-a vîndut tot, 
pînă şi ferul plugului !... Ei, boierule, nu este dreptate pe 
pămînt !... am fost și m-am rugat de subcîrmuitor să-i dea 
drumul ca să poată munci şi plăti cu încetul ; subcîrmui- 
torul se vede om bun, dar mi-a zis că sînt alţii care nici 
pe el nu-l lasă să mă asculte... Mi-a zis să mă rog de pro- 
prietarul moșiei... M-am rugat... dar îmi crapă faţa de 
ruşine, cînd mă gîndesc ce mi-a zis !... Of, of ! nelegiuiţi 
sînt unii oameni ! 

La aceste vorbe, vrui să-i dau banii ce-i trebuia ; dar 
nu aveam asupră-mi. 

— Unde şezi ? o întrebai. 

— Cea dintîi casă din sat, la.stînga. 


N 


14 


‘= — Fii miine acasă. Pe la ameazăzi îţi voi aduce banii. 
— Vrei să rîzi ? îmi zise ea. ` 

_ — Nicidecum, drăguță. Un creștin bun trebuie să facă 

bine. Deşi nu sînt prea bogat, dar acest bine ţi-l pot face 


„fără să mă struncin şi fără să-ți cer nici o slujbă. Fii sigură, 


mîine viu. 

— O, Dumnezeule ! strigă ea, încrucișîndu-şi miîinele 
şi uitîndu-se la cer. Așadar tot sînt oameni buni pre pă- 
mînt !... Eu, domnule, vezi d-ta, sînt o fată proastă ; nu 
ştiu să vorbesc, nu ştiu să-ţi mulțămesc... Ea nu putu să 
urmeză : lacrimile o înecaseră. 

Noi ne despărțirăm. 

O, Dumnezeule ! pentru ce oamenii sînt aşa de răi. 


13 mai 


— Ştii ceva ? îmi zise Alexandru C., intrînd. Eşti drag 
Mărioarei... numai de tine vorbea. Să te văz ! 
— Să te văz pe tine, îi răspunsei. ; 
— Pe mine ? nu. Cu fetele îți perzi timpul numai în 
bilete, ocheade, suspine și vorbe dulci ; cel mult dacă 
agiungi să te capeți cu cîteva sărutări fără rezultat. Eu 
unul sînt, cum zice vorba, pentru vînatul lesne : femeile 
măritate sînt patima mea. Dar fiindcă este vorba de fete, 
apoi, trebuie să știi că cunosc una, o mîndruliţă, cum zice 
poetul Alecsandri : 
Cu flori galbine-n cosiţă, 
Cu flori roşii pe guriţă. 


Asta deși e fată, dar iesă din catigoria celorlante : o ță- 
răncuţă, o fată sărmană, lesne de prins în laţ, fără suspine 
şi bilete. Miine sau poimîne am de gînd să şterg cel de 
pre urmă vers al poetului... înţelegi ? 

— Ruşine şi păcat ! 

„— Sang-dieu ! Ascultă, părinte Dorotei! cei ce au 
făcut legile erau mai învățați decît tine. Găseşte-mi un 
singur paragraf într-o condică, unde legiuitorul pedep- 


- seşte fapta, cu bună învoială făcută între doi, şi care nu 


supără pe a doua persoană. Nu e vorba de nevrisnicie, de 
silă, de înșelăciune, ci de bună învoială. Vezi dar-că eu 
nu ies din spiritul legiuitorului ; cît pentru conștiință, asta 


: e o marfă de care uşor mă pot desface. Eu nu mai sînt 


Alexandru acela pe care-l cunoșteai tu ; cu toată ideea 


15 


- 


ce-i fi avînd despre ușurința caracterului meu, am suferit 
multe de la oameni. Cînd întrai în lume, credeam că am 
a face cu îngerii ; mai tîrziu văzui că mă înșelasem ; lu- 
mea mi se arătă ceea ce era: o societate de nerozi şi de 
tîlhari. Unii mă înșelară, alții mă desprețuiră !... atunci a 
trebuit să iau o rolă, și iată ce zisei: „Oamenii sînt răi ; 
dacă m-oi asemăna lor, voi merge înainte, și ei îmi vor 
întinde mîna ; de nu, mă vor zdrobi. Între aceste două 
alternative trebuie să aleg.“ Mai făcui ca ceilalţi. Atunci | 
veni rîndul meu. Oamenii mă înșelară, îi înşelăi şi eu; 
mă despreţuiră, îi desprețuii și eu. Ce necuviinţă vezi întru 
aceasta ? mi-am răzbunat ! răzbunarea este singura drep- 
tate pe pămînt. Am fost drept. Oamenii niciodată n-or fi 
mai buni !... cel ce are puterea în mînă și-ţi vorbește de 
fericirea altora te înşală ; demagogul care strigă pe strade 
dreptate te înșală ; femeia ce-ţi zice că te iubește te în- 
şală ; cel ce-ţi strînge mîna te înșală ; cel ce vorbește ca 
tine din vise și din morale te înșală. Ce mai aștepți dar ? 

— Alexandre ! vorbeşti ca un om în ajunul de a se 
face tilhar sau de a-şi curma viaţa singur, însă sînt în- 
credințat că ceea ce zici este o glumă. Într-un caz sau în 
altul, nu pot'să-ţi dau nici un răspuns... 

— Mergeţi la stupină ? zise Smărăndiţa, ce întră în 
„casă. p . 

% 


tă 14 ma 


Ai auzit, iubite B..., ce principuri are acest Alexandru? 
sînt mai mulţi ca el aice ; oameni pentru care moral, onor, 
patrie nimic sînt !... La dînsul aceasta nu vine din supărare, 
din suferință, precum zice el... ci din lipsa cunoștințelor ; 
felul cu care a expus aceasta o dovedeşte curat. 

Eu am dat braţul Mărioarei... braţul ei pe brațul meu la 
o, fermee necunoscut !... credeam că o să mor de mulţă- 
mire !... Niciodată n-am văzut ceva mai grațios. 

— Zee mi-a zis că o să pleci la Italia, îm zise ea, ade- 
văr e ?... cînd pornești ? 

— Prea adevăr ! peste o lună. 

— Aşa curînd ?... și cînd o să te întorci ? 

— Poate niciodată. 

— Niciodată !... dar părinţii d-tale ? s 

— Au murit de mult timp. - 


t 


— Dar ţara ? dar cunoştinţele IE știi c că este trist ceea 
"ce zici ? să vede că ești poet, 
— Poet ? iar această vorbă !... în adevăr trebuie sà“ 
mărturisim că bieții poeţi sînt rău înţeleși în lumea aceasta. 
Poezia este luată de o uşurătate. Un adevăr în gura poe- 
tului este o poezie; un simţiment în inima lui este o 
poezie ! Ei nu pot să spuie nici dorinţile lor, nici părerile 
lor... tot-este poezie la ei... 
— Vezi ce locuri frumoase! îmi zise Mărioara zîm- 
bind şi: schimbînd vorba, ca cînd înţelese de unde voiam 
să merg. 
— Încîntătoare !.... sărmanii poeți! sînt luaţi ca co- 
„pii 1... Nu știu dacă și d-ta nu faci parte cu ceilalți ? 

— Eu ?nu;te încredinţez.! ! 

— Apoi dar crezi că un adevăr în gura unui poet este 
. un adevăr ca în gura oricărui om ? 

— Decenu ? 

— Aşadar, dacă ziceam... Aici buzele mele îngheţară. 

— Dacă îmi ziceai ... ce ? 

— Că-mi ești dragă ! îi zisei în sfîrşit. 

— Taci, taci ! îmi zise ea, lovindu-mă cu mănușa peste 
gură. 
Agiunserăm la stupină. Dumbrava era plină de albine. 
Stugarul, un bătrîn cu perii albi, ne ieși înainte. 

— Ce-ţi fac copiii ? îl întrebă doamna N. 

— Numai zece mi-au rămas ! răspunse moșul clătinind 
din cap. 

Domnul N. Colescu atunce voi să-şi arăte cunoştinţile 
sale despre fiziologia albinelor. 

— Videţi, zise el, fiece stup are cîte o albină mare ce 
se cheamă trîntor... aceasta nu face miere, dar cînd e vorba 
de mîncare, el aleargă cel întîi. Este o mare asemănare 
între albine și oameni : instrucţiile celor din urmă... 

Un ţipet ce scoase Mărioara opri pe dl. N. Colescu de 
la istorisire... 

— M-a mușcat de buze ! strigă Mărioara. 
~- — Mușcă, căci le bateţi, zise moşul.. 

— Eu nu mai stau aice. 

Ah ! cu ce plăcere aș fi făcut ca păstorul antic care, 

-sub cuvînt de a suge veninul ce o viespe înfipsese în gura 
drăguţei sale, se îmbătă de o lungă sărutare. - 

— Să mergem ! zise d-na N. Colescu. 


— Să mergem ! zise boierul, supărat că n-a putut sfîrși 

=. ştienţificu-i cuvînt. 

— Sînt alte mușcături mai rele; dar acelea nu în- 
spăimîntă ! mai urmă d-nul N. Colescu, aruncînd o cău- 
tătură asupra lui Alexandru. | 

înțălegi tu ceva ? ~ 


15 mai 


Mărioara mă iubește !... rîzi de mine cît vei voi... nu-mi 
pasă. Este adevărat că ţi-am scris că femeia este o egoistă... 
dar ce vrei? egoismul este un bine mare pre pămînt ; 
fără el, nu s-ar ţinea rînduiala lucrurilor, fără el, unii, ca 
să facă plăcere altora, s-ar arunca în foc şi în apa... 

O ! dulce fericire ! vei trece și tu ca o lumină într-a- 
ceastă noapte ce este viața mea, ca să faci şi mai amară 
rămășița zilelor mele !... 


16 mu 


© Voi să-ți scriu cîteva rînduri comice : astăzi, Smărăn- 
dița îmi arătă o scrisoare deschisă. 


v 


— Vrei să râzi ? mă întrebă ea. Această carte vine de 
“la un moş al meu... Am măritat pe soră-mea, pe Elena, 
cu un tînăr ce-i e drag şi o face fericită. Moşu-meu nu 
găsește ginerile de viţă mare ; ... ceteşte ! 


„Smărăndiţă ! i 
_Ginerile ce a luat pe Elena o fi avînd multe merite, 
o fi învăţat ca Guizot și viteaz ca Napoleon, dar tot viță 
de gios este ! Tată-său abia era clucer și nu avea voie să 
poarte nici barbă ! Familia Parascovenilor este cea mai 
veche din Valahia ; baroni de Ilfov, conți de Rîmnic, mar- 
chizi de Craiova au stat în neamul nostru, precum genea- 
logia, ce am dat să-mi facă la Paris, mărturiseşte. Dar tu 
ai stricat totul ! răspunderea să cază asupra ta; eu îmi 
spăl mînele ca Pilat din Pont !... ` 


Ştefan B...“ 


La cetirea acestei scrisori, nu puturăm a ne ținea rîsul. 
— O să răspunzi ? 


18 - 


— La astfel de scrisoare nu pot să răspund serios. 

— Atunce răspunde rizînd : satira este un mijloc de 
îndreptare al celor rătăciţi ; prin batjocoră Platon a ucis 
pe sotiști, Pascal pe cazuiști, Voltaire pe fanatici. = dn 

— Batjocora face pe oameni ipocriţi, fără să-i îndrep- 
teze... Dar să lăsăm aceasta ; eşti vînător ?... mîine avem 
să mergem toate femeile, cu d. N. $olescu, la vînătoare 
în munţi. O să ne însoţești ? 


îi 
23 mai 


Nu ţi-am scris de șepte zile. De șese zile sînt în pat, 
şi Zoe nu mă lasă să scriu. Ştii că era să mergem la vînă-: 
toare ; ascultă ce mi s-a întîmplat. 

Smărăndița, Elena, Mărioara și Duduca se puseră în- 
tr-o trăsură, avînd pe Alexandru pe scaunul vezeteului. 
Andrei, Zoe și eu, în altă trăsură. Dl. N. Colescu mergea 
călare. După noi venea un car cu merinde şi cîțiva vînă- | 
tori de munte. Frumuseţile tinerei Zoe înfloresc răpide 
ca un arbor în primăvară. 

` — Nu mai scrii poezii ? mă întrebă ea. 

— Nu, domnişoară. Aș scrie și proză, dar nici asta nu 
voi. e T 

— Păcat ! ai fi scris bine. 

—, Şi pe urmă ? 

— Gloria ! zise ea zîmbind. 

— Gloria este un vis, zic filosofii. , 

— Zic, dar aceasta nu-i oprește de a o dori. De eram 
eu poet... 

— Ce-ai fi făcut ?... 

— Aş fi scris toată viaţa mea. 

— Cu care scop ? 5 | 

— Cu scop ca să las limbei mele o literatură şi să 
împlinesc o datorie cătră patria mea. Dar d-voastră, poe- 
ţii, nu voiţi a scrie dacă persoana dumneavoastră nu trage 
oarecare folos ; şi dacă s-ar face o lege care să vă oprească 
de a subscrie cele ce compuneţi, nu aţi mai scrie niciodată, 

— Poate că âi dreptate; dar eu mă mir de ce nu 
v-apucaţi d-voastră, demuazele și dame, să faceţi aceea ce 
pretindeţi de la noi. 

— Nouă ne lipsesc mijloacele care le aveţi d-voastră, 
bărbaţii. Noi nu putem forma o educaţie națională ca 
d-voastră : în pensionatele unde învăţăm noi, cîrmuirea 


19 


nu s-a îngrijit ca să statornicească o educaţie și o instruc- 
ție națională. Pensionatele sînt dirijate numai de nemți 
-şi de franțezi ; nu învăţăm decît nişte biete limbi străine, 
şi cînd ieşim, abia ne putem scrie numele nostru ; apoi 
mamele îndată ne mărită, apoi menajul, copiii... 

Vorbind astfel, părea că-i supărată, și supărarea da un 
nou fermec frumuseţitor sale. | . 

- într-acest minut, Andrei se deșteptă din distracţia lui. 

— Am cetit ieri, zise el, un poet franţez; mi-a plăcut 
poeziile lui, fiind foarte simple şi naturale. Eroii de care 
vorbeşte pare că-i vezi cu ochii ; vorbele lor, pare că le 
auzi... astfel au un interes mai mult. Eu cred că aceasta 
este adevărata poezie |... 

— Nu sînt de părerea asta, Andrei ! poezia este o in- 
venţie ; poetul ce are nenorocirea să nu știe sau să nu 
gîndească aceasta, nu mai scrie poezii ; el poate fi istoric, 
romanţier, jurnalist, afară de poet. A crea, a născoci, iată 
misia unui poet. ; 

În timpul acesta trăsura damelor se opreşte în margi- 
nea unui sat, sub poalele munţilor ; a noastră se alătură 
de dînsa. 

Mărioara era prea ocupată. Ce n-aş fi dat să-i fi putut 
zice macar două vorbe ! 

— De aici, îmi zise Smărăndița, trăsurile nu mai pot. 
merge ; noi vom urca dealul călări. ; | 

XViînătorii aduc caii. Damele se coborîră din trăsură. 
Găsii ocazie atunci a stringe braţul Mărioarei, ajutîndu-i 
să se coboare din trăsură. 

Dl. N. Colescu, ce-i toca gura ca o meliță pintre vină- 
tori, dete semnul de plecare. Cînii începură să latre, oa- 
menii să se miște. Damele se aruncară pe cai, iar noi por- 
nirăm pe jos; pe lîngă eaii lor, ducînd pe ai noştri de 
căpestre. Eu mă alăturez de Mărioara. 

— O să te ostenești, îmi zise ea. 

— Aş dori toată viața mea să nu se mai sfirșască . 
călătoria asta. i 

— Nici o vorbă, nici chiar cătră cei mai iubiţi ?... 

— Îți juri 

— Spune-mi încă o dată, Manoile, mă iubeşti tu ? 
Acest cuvînt este dulce ca viaţa. Adevăr este că-ţi sînt 
dragă, Manoile ? S 

2_ Tot ce-mi era drag în lume s-a făcut nevăzut îna- 
intea ta ! l 


20 


— Nu te cred. 

— Te îndoieşti încă ? cum aș putea să te încredinţez, 
Mărioară ? - 

— Dovedindu-mi că nu iubeşti pe Smărăndiţa. 

— Smărăndiţa !... ah, Dumnezeule ! ce idee t-a trecut 
prin gînd !... Dar ea este pentru mine ca o soră. ` d 

— Sint geloasă şi de surori, Manoile ! și tot cel ce 
iubește trebuie să poarte și simţimentul acesta. Interesul 
care-ţi poartă ea întărită toate prepusurile mele... Ieri, am 
luat seama, ţi-a adresat o ocheadă, care mi-a sfîşiet inima!... 
Manoile, te rog, fie-ţi milă de slăbiciunea mea... şi fiindcă 

“tu-nu mă iubești... t i 

— Nu te iubesc ?... o, Dumnezeul meu! cum nu-mi 
pot sfişia peptul pentru ca să cetească în inima mea ! 

— Ei, bine, dacă este așa, să mă asculţi ! i 

— Spune, Mărioară, spune ce vrei, şi mă vei vedea 
dacă te iubesc. ; 

— Eu pretind, Manoile, să pleci de aice. 

— Să plec ? să plec ? dar ce ar zice oamenii aceştia ? 
cu ce cuvînt m-oi îndepărta * ? Apoi cum crezi c-o să am 
puterea să te las ? O, Mărioară ! zi-mi să fac orice altă 
jărttă... 

— Nu mă iubeşti, Manoile; căci dacă inima ta ar 
simți ceea ce simte a mea, nu m-ai face să sufăr... te-ai 

„duce îndată, > 

— Bine, Mărioară, bine... dacă vrei numaidecît, voi 
pleca ; dar spune-mi pentru ce ? 

— Făgăduiește-mi că vei pleca. 

— Făgăduiesc ; mă jur. 

— Mulţămesc, Manoile, zise ea strîngîndu-mă de mi- 
nă. Acuma vrei să-ţi spun pentru ce ? Pricina este că voi 
să te iubesc eu, și numai eu. Nu-mi e destul să știu că 
nu iubeşti pe Smărăndiţa, dar voi ca nici ea să te iubească 
pe tine. 

Convorbirea noastră se curmă după două oare trecute 
ca două minute. Ajunsesem într-o poiană. 

Locul pe care ne-am fost oprit era încununat de o dum- 
bravă verde de brazi. Ici-colo să înălța nişte vîrfuri de` 
munți ca niște piramide negre. De aici, ochii noștri rătă- 
ceau asupra mai multor dealuri mici şi se perdeau' în 
umbra văilor lor albite de rîulețe. Mai departe, o stîncă 
coperită de ninsoare şi perdută în aburi. era lăcaşul sin- 


* În textul original : îndrepta (n-e.). 


2 


i g 7 
guratic al șoimului. Dincolo ochiul vedea o stană de pea- 
tră, goală, a căria sîn se deschidea şi da naştere unui brad 
rătăcit de soţii săi. În sînul pădurei posomorite ce încu- 
nuna dealul pe care stam noi, se vărsa dintr-un codru 
o cascadă de apă limpede. Acest torent se arunca cu zgo- 
mot dintr-o înălţime într-un lighean de granit ; iar de aci, 
se vărsa prin jgheaburi şi se ascundea prin deosebite cră- 
pături, ca niște şopirle de argint. Zi 

Într-un minut, toţi vînătorii se împărțiră pe la postu-. 
rile lor de pîndă. | 

Damele noastre, fermecate de frumuseța acestor locuri, 
merseră să vizite pădurea ; apoi se așezară la umbra unui 
stejar, unde așteptau cu nerăbdare timpul prînzului. 

Dl. N. Colescu este un vînător vestit. Viaţa lui este 
plină de anecdote vînătoreşti. Vînatul pentru dînsul este 
o pasiune neînvinsă ; mai multe pei de urşi, de lupi, de 
vulpi, de căprioare ; mai multe părechi de coarne de cerbi 
şi de ţapi ; mai multe măsele de porci sălbatici şi, pe lingă 
aceste, reumatismul de la picioare atestează mii de isprăvi 
onorabile din partea sa. El, după ce împărți pe ceilalți 
vînători, veni şi la mine. 5 

— Manoile, dar tu dat-ai cu pușca de cînd ești? 
_— Am ucis, zisei eu, în viaţa mea un piţigoi, un bot- 
gros, un ciocîrlan și o rîndunică ; socot că de mi-ar fi ieșit 
înainte o fiară mai mare, mai lesne aș fi ucis-o. 5 

— Caută dar să nu-ți tremure mîna cînd îi vede pe 
giupînul urs, căci acela e mai fioros decît un botgros. Tu 
să stai aice lîngă femei; dac-a veni ursul, trage fără ` 
temere ! 

Vorbind astfel, ţipă din corn şi se făcu nevăzut pintre 
copaci, lăsînd încă doi vînători spre apărarea femeilor, la 
întîmplare de a veni ursul. ; 

Pîn-atunce nu fusesem niciodată la vînătoare, aşa- 
zicînd, formală. Dar nu-ți poți închipui ce impresiune mi-a 
făcut cînd am auzit, îndată după semnul dat de dl. N. 
Colescu, răsunînd văile de ţipetele gonacilor. Fă-ţi idee 
de larma ce poate să facă în codru, şi mai ales în munţi, 
vro două sute de oameni și vro treizeci de cîni tipînd 
deodată sub poalele codrului, în felurite glasuri și tonuri. 
Mi se părea că mă aflu într-o lume de feerii ; pare că . 
aşteptam, din minut în minut, să văd deschizîndu-se cerul 
şi pămîntul. Mie mi se suisă părul în vîrful capului şi stam 

"în extaz cu pușca pe braţe, pe rădăcina unui arbor tăiat.. 


22 


Dâmele sta, așteptînd să auză vro descărcătură de 
puşcă ; dar tăcerea se prelungea... astfel, urindu-li-se, 
veniră cătră locul unde 'mă aflam eu. 

— Cît eşti de serios ! îmi zisă Smărăndița, parcă ești 
un foncţionar din garda naţională ce se crede un adevă- 
rat soldat. | 
< — Îmi vine să arunc arma ; şi aş face-o, de nu mi-ar 
fi rușine de vînători, care or să zică că de frică am fugit. 

— De frică ! nu este nici un pericol, mi se pare. Dar 
iaca !... iaca căprioara:.. dă-i foc... dă ! 

În adevăr, o căprioară sprintenă ca o gazelă venea asu- 
pra mea cu o repegiune de fulger, atît însă mă încîntă 
frumuseța ei, încît refuzăi de a da. 

— Ce faci ? zisă Smărăndiţa. 

— Mi-e milă, răspunsei, biaţa ființă ! ce mi-a greşit 
ea, mie sau altora, pentru ca să-i răpesc zilele ? : 

Căprioara trecu pe lîngă mine fără să mă vază macar. 
Damele, celelalte, văzînd-o, începură a rîde. Smărăndiţa 
îmi dete dreptate. 

— Îmi păstrez încărcătura pentru urs, zisei eu, pentru 
ca să mă îndrept mai bire. 

— Un urs ! răspuseră femeile. 

— Un urs! strigă Duduca căzînd pe iarbă. | 

— Manoile ! îmi zisă Mărioara apropiindu-se de mine, 
nu te pune în pericol, căci cel mai mic rău ce ți s-ar în- 
tîmpla mi-at zdrobi inima şi viaţa. i 

— Aş muri ferice apărîndu-te, -Mărioara me ! Zece 
vieţi de aș avea, toate le-aş da pentru tine. Știi tu, dulce 
fetică, că eu nu mai pot trăi singur de acum înainte ?... 

Nu apucai să sfîrșesc vorba şi deodată o descărcătură . 
de carabine făcu să răsune văile una după alta.! După 
aceasta se auzi un răcnet ce făcu să se zburlească părul 
în capul nostru. pai 

Mai mulţi. vînători strigau : „Feriți ! feriţi ! ursul! 
ursul !“ | 

În adevăr, un urs de o mărime rară se arătă înaintea 
noastră. Damele, înmărmurite de spaimă, nu aflară nici 
bărbăţia fugei. 

Andrei, pe dinaintea căruia trecu animalul sălbatec, 
îl ochi !... Plumbul său pătrunsă gura ursului și se înfipse 
într-un fag. Acesta turbă, perii săi se zburliră şi făcură 
o roată împrejurul capului ; gura lui vărsa spume roșii ; 


23 


ochii lui se făcură ea două picături de sînge... scoase un 
răemet... îşi mușcă labele, apoi căută în toate părţile să 
vază de unde venisă glonţul. Damele stau între mine și 
între urs, în ealea lui. Acesta le vede și se aruncă cu 
turbare asupra lor. ; 

Uh minut, şi aceste femei ar fi fost sfişiete : trebuia 
un om de bunăvoință să se sacrifice pentru ele : orice alt 
miţioc era nefolositor. 

Zoe era în urma lor. Ea voi să fugă ca celelalte ; dar 
rochia i se prinse de o mărăciune şi O ţină în loc. Eu mă 
arunc între urs şi între etică. Animalul, văzindu-mă, 
năvăli asupră-mi, iar femeile scăpară prin fugă. Ursul 
veni aşa de repede, încît nu-mi dete timpul ca să descarc 
carabina. Această carabină avea o baionetă ; baioneta 
mi-a scăpat vieaţa. ` . 

fi înfipsei ferul în gît, şi-l ținui la o distanță oarecare. 

Andrei, văzînd pericolul în care mă aflam, alergă în 
agiutoriul meu ; dar neputînd trage în urs de frică să nu 
mă lovească, scoase un cuţit de vînătoare și, cu sîngele 
răce al său, împlintă ferul în co stele fiorosului animal. 
Acesta” răcneşte, şovăie, cade; dar, în căderea sa, îmi 
sfîşie cu gheara umărul stîng... rana mea sîngeră... sin- 
gele cură ca un izvor. 

Damele, văzînd că ursul cade, stau într-o depărtare. 
de noi, temîndu-se să nu se rădice animalul. Smărăndiţa 
şi Zoe veniră pînă la mine... O, Doamne ! pentru ce Mă- 
riora nu se apropie ?... frica în inima ei să fie mai tare 
` deaît amorul 7... Smărăndiţa îmi legă rana; cu toate 
aceste, pierderea singelui fu atita de mare, că, după cî- 
"teva minute, căzui pe braţele ei, fără siraţire. | 

Când mă deșteptai, eram acasă. i 


Cele întîi raze ale soarelui încălziră ochii mei. O fe- 
meie jună și frumoasă, stînd în picioare la căpătiiul pa- 
tului meu, înclina capul peste fruntea mea şi părea că 
numără fiece suflare a vieţei mele. Mi se păru un vis 
frumos şi reînchisei ochii, de frică să nu mă trezesc. Dar 
o lacrimă căzută pe frunte-mi mă deşteptă cu desăvir- 
şire. Era d-na N. Colescu. 

Atunci îmi adusei aminte de scena din munte, şi recu- 
noscui că fusesem leşinat. 

Smărăndiţa veghează noaptea lîngă capul meu. 

— Ce, aici ? o întrebăi eu cu un glas slab. - 


24 


— Taci, îmi răspunsă ea, nu vorbi l.. ești rănit... ai 
fost leşinat |... i 

— Cel puțin lasă-mă să-ți mulțămesc pentru... 

— Nu voi să-mi zici nimic. - 

— Eşti un înger! ` 

— Sint femeie... ţi-ai pus viața în pericol pentru 
' mine, eu trebuie să-ţi mulțămesc. 

— Amiciţia ce-mi arăţi mă atinge atft, că nu voi 
putea niciodată cu nimic să mă plătesc. 

— la seama, îmi. răspunse ea zîmbind, căci după so- 


coteala ce faci îmi rărafi dator, și eu sînt o creditoare . 


exactă... | 
— Orice vrei |... chiar şi să tac cît oi fi bolnav. 


"— Tăcerea mai întîi, apoi altceva... mi-ai făgăduit să 


nu faci niciodată nimic fără să mă întrebi. 

— Înnoiesc făgăduinţa. ` 

— Bine, zise ea, acum mă duc să mă odihnesc, îţi voi 
trimete o privighitoare care ţi-a face mulțămire. 

„Pentru ce Smărăndiţa îmi ceru să-i repet făgăduinţa 

„ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb ?... Ce 

însemnează aceasta ? 'Temerea Mărioarei să fie adevă- 
rată ?... nu, nu... sînt nebun.“ 


3 


După cîteva minute întră Zoe. Ochii ei negri și dulci ` 


străluceau în lacrimi de bucurie, părul ei era împletit în . 


două coade lungi și bogate ce îi cădea pe spate ; în păru-i 
Regru, lîngă ureche, avea o roză de grădină. 
` — Cum îţi este ?... îţi aduc un pahar de limonadă fier- 
‘binte... să sorbi... îţi va face bine... 
— Oare ?: dr 
— Desigur. Dar doetorul a zis să nu te las să vorbeşti. 
- — Iar dacă voi vorbi ? 
— Boala se poate prelungi. ` 
— Dar dacă n-oi putea ? 
— Trebuie să poţi ; şi cu astă tocmală ţi-oi da floarea 
asta, ce ţi-o țrimete Mărioara |! 
„— Mărioara ! Mărioara ! a a ai 
— Ei, bine! ce ai? astfel îmi făgăduiești să taci? 
— Tac, tac ; dar dă-mi floarea. 
Zoe îmi dete roza ce o avea lîngă ureche. 
— Ah ! doctorul mă opreşte să vorbesc, și eu vreau să 
scriu. i i 
— Să scrii ? nu se poata fără ştirea lui. 


— Par Esculap na mă vede, 


25 


— Dar te văd eu şi trebuie să-mi dau seamă. Voia 
este la mine şi nu t-o dau. 

Ea zise aceste vorbe cu un ton atit de poruncitor, 
că nu avui cum să mă împotrivesc acestui înger păzitor. 
Ea puse paharul pe masă. Eu întinsei mîna să-i iau, dar 
o durere ce simtii în braţ mă opri. | 
— Vezi ? nu poţi mişca mîna, şi vrei să scrii ! Vor- 
bind astfel, şezu pe marginea patului, lingă căpătiiul meu. 
Trebuie să te hrănesc eu, iar miînuşiţa ei albă purtă pa- 
barul la gura mea. Suflarea ci era dulce şi fragedă ca 
"“profumul florilor. Ieri seara, urmă copila, era sfadă mare 
în salon despre nemurirea sufletului. Andrei, îmi aduc 
aminte, zicea că sufletul este nemuritor și da dovadă nu 
ştiu pe care filosof, zicînd : sufletul este o substanţă sim- 
plă, ceva ce nu este materie ; prin urmare, neavînd mar- 
gini, nu este supus stricărei, şi încheie că este nemuritor, 
DI. Alexandru zicea că numai nesfirşitul este nemuritor, 
că omul, neînţelegînd nesfîrşitul, este sfîrșitul, deci sufle- 
tul este peritor. Ce gîndeşti d-ta la aceasta ? 

= Nici unul, nici altul, nu ştiu... cît pentru mine, 
cred... 

— Bine faci. 

— Un om merge cu picioarele sale pînă unde dă de 
un rîu sau de altă stavilă. Aci pasul său se oprește și nu- 
“mai privirea merge înainte. Astfel este şi omul înaintea 
unor întrebări. Cuvîntul, cînd ajunge la culmea ce-i este 
însemnată, se oprește şi numai simţimentul poate trece 
dincolo de linia aceasta. 
~ Pentru mine, asta este un lucru de simţiment : îmi 
place să cred ; aceasta mă face fericit. 

— Ai vorbit pre mult, îmi zise Zoe. 

într-acest minut Mărioara intră în cameră. 

— Cum te afli ? mă întrebă ea. 

Văzînd-o, inima-mi bătu atît de tare, că crezui că o 
să cază din: peptul meu. O flacără trecu peste faţa mea. 

— Ah! domnule! nu credeam că mîna care scrie 
versuri atît de graţioase să răstoarne un urs !... 

Zoe ieşi, dîndu-mi ordin să nu mă mișc, căci se va 
înturna îndată. N 

Rămiind singur cu Mărioara, văzui că nu pot vorbi. 

— Eşti supărat ? mă întrebă ea. 

— Supărat ? Dece, drăguliţă ? 


Ea îmi întinse mîna şi eu o încărcai cu dulci sărutări, 

— Nu-ţi voi da niciodată prilej să te mai superi pe 
mine, mai zise Mărioara. Se`zice că certele trecătoare 
între doi ce se iubesc sînt pline de fermec... cît pentru 
mine, nu voi să gust acest fermec, oricît de dulce ar fi, 
căci atîta te iubesc, încît, dac-aş şti că suferi un minut 
de durere din pricina mea, aș muri de durere. | 

— Mărioară ! înger dulce al vieţii mele ! mai zi aceste 
„vorbe ! ele răsună la urechile mele ca harpile antice ! 

— Dar nu voi nici tu să mă faci să sufăr... oricare 
ar fi pricina suferințelor mele, numai de la tine să nu 
vie, nu-mi pasă ! iar dacă tu ai fi acela ce mi-ar da prilej 
de suferinţă, o, Manoile! sărmana inima mea s-ar . 
zdrobi !... 

— Ce zici tu, dulce şi crudă Mărioară ! Dar eu sînt 
numai voinţa ta, gugetarea ta, simțirea ta, subt o altă 
formă ; un lucru ce-ţi zîmbeşte, cu care poţi să te faci și 
să-l zdrobeşti sub picioarele tale. i 
| — Vorbele tale, Manoile, îmi îmbată inima, însă spu- 

ne-mi, drăguțul meu, sînt ele sincere ? 

— Sincere ? pentru ce te îndoieşti, sufletul meu ?... 
îndoiala, ca vermele floarea, sfărîmă inima în care întră. 
Dar nu ; tu ai cuvînt, vorbele nu dovedesc nimic... trebuie 
fapte... ei, bine, viaţa mea ! ceri-mi o dovadă... orice vrei... 
poţi să-mi zici : „Aruncă-te în foc, în apă !...“ voi face tot 
pentru amorul tău ; tot, înţălegi tu ? 

„_— Mulţămesc, Manoile !... Nu ai trebuință de astfel 
: de sacrificiuri, ca să placi inimei mele ; căci moartea ta, 


"10, dulcele meu ! ar curma deodată şi zilele mele. Tu-mi 


poți da altă dovadă de iubire ; poţi să-mi rădici deasupra 
inimei vălul cel posomoriît ce mi l-a aruncat gelozia... 
Manoile ! Manoile ! pune mîna ta pe inima mea ; acolo 
este un dor adînc, un dor de care numai lipsirea ta de 
aice poate să-l împace... sînt geloasă, geloasă ca o ti- 
greasă |... 

—, Dar pentru ce, scumpă Mărioară-? 

— Pentru ce? mă întrebi pentru ce ? Ştiu eu! în- 
treabă inima mea, pentru ce te iubeşte ? i 

— Voiești să plec ? Voi pleca astăzi, mîine, cînd vei. 
voi... însă ai gîndit cît o să sufăr departe de tine ? Ochii 
mei, nemaivăzîndu-te, or să se închiză şi or să se des- 
chiză în lacrămi ! Zilele. mi se. vor părea lungi ca anii; 
viaţa, fără tine, va fi amară... tot ce mă încînta mai nainte 


2, 


va perde fermecul său ; şi dacă aș fi osîndit a nu te mai 
videa, numai mormîntul aş putea să mai iubesc după tine. 

— Nu, Manoilul meu !... trei zile după plecarea. ta de 
‘aice, voi veni după tine, oriunde te vei afla, şi amorul 
cel mai sincer va fi preţul suferințelor tale... 

_— Cum vrei, Mărioară... | 
_— Așadar, pleci ? ah ! tu mă linișteşti şi mă fericeşti... 
voi gîndi la tine ziua şi noaptea... 

Vorbind astfel, ea plecă fruntea pe buzele mele... Gura 
mea pe buzele sale 1... O, fericire dumnezeiască ! de ce 
nu am murit sub sărutările ei ! 

Zoe întră însoţită de doctor. Mărioara se depărtă re- 
pede. | 

Esculapul îmi cercetă rana de la umăr. _ 

— Merge bine, zise el ; peste trei-patru zile vei putea 


și, 

Toţi oaspeţii d-lui N. Colescu întrară în camera mea. 

— Ce faci, voinicule? mă întrebă d. N. Colescu. 

— Iată un om ! zise Duduca. Dacă nu erai d-ta aş fi 
fost moartă. 

Zicînd aceste vorbe, ea se uită lung la Alexandra. 

— Ce te uiţi aşa ? răspunse acesta. Vrei să zici că am 
fugit ? te înșăli; vînătorii pot să mărturisească... văzîn- 
du-vă în pericol, aruncat carabina, ce-mi era netre- 
buincioasă, şi am alergat să iau un cuţit de vinătoare... 

— Eşti fricos, îi zise Duduca. Pentru toată lumea, 
n-aş voi să iau un bărbat ca d-ta. 

— Ai curaj, răspunse acesta, căci cel ce-ţi va da mîna 
ar trebui să aibă mare curaj. 

Dl. N. Colescu rîse cu plăcere. 

— Să lăsăm pe Manoil, zice el. Poate că are trebuinţă 
de linişte. 


— Eu rămîn să-l îngrijesc, zise groasa Duducă. 

— Nu are cine să-l îngrijească, îi răspunse d. N. Co- 
lescu. 

— Eşti nesimţitor ! strigă ea. 

După aceste vorbe se făcu un rîs general ; toţi ieșiră, 
afară de Zoe. 7 - 

— Ce face doamna N. Colescu ? întrebai pe copilă. 

— Doarme. Toată noaptea a veghiet. 


=- Ce înger | 


a 


` 


— Înger, nu-i aşa ? Ea nu urăşte pe nime... niciodată 
gura ei nu se deschide să zică o vorbă amară... toți c 
iubesc... 

— Dar d-ta ? i 

— Eu ? este tot ce iubesc pe lume. De la moartea 
maică-mea, ea-i ţine locul : cînd mă vede, ochii i se îm- 
plu de lacrămi de bucurie... 

— Eşti fericită, căei are cine să te iubească, trist 
lueru este omul singur pe lume !... eu, care nu am pă- 
rinţi, fraţi, pe nimeni, în sfîrşit... Ah | cît de amară mi 
se pare singurătatea !... . | 

— Nu-ţi face inimă ră, zisă ea cu o lacrămă 'în ochi. 
Cît vei fi aice, nu vei fi singur ; eu te-oi iubi şi te-oi 
îngriji ca pe un frate ! | Pai 

— Cît voi fi aice ! dar peste trei zile trebuie să plec... 

— Să pleci ? dar doctorul? dar mătuşica ? dar eu? o, 
nu te-om lăsa. Eşti singur, mi-ai zis ; dacă te-i îmbolnăvi, 
cine o să te caute ? 

„ Doamna N. Colescu întră în camera mea. 

— Mătuşică ! zisă Zoe, spune-i că este nebunie să 
plece ; vra să se pornească peste trei zile !.., 

— Vrei să pleci ? | 

— Îndată ce voi fi bine; 

m Bine, zise Smărăndiţa. 

— Bine ! ce zici, mătuşică ? Dar dacă s-ar bolnăvi 
iar ?... nu vezi cît e de slab ? 

— Noi nu-l vom lăsa, zise Smărăndița zîmbind ; şi 
d-lui va fi bun a rămîne. 

— Am dat cuvînt, zisei, 

— Cel puţin næ să întîrzii şi o să ne scrii de unde 
“vei fi, nu-i aşa ? pînă atunce însă, să guşti ceva, foame 
ţi-e ? | 

— Aş mînca ceva. Să 

_— Zoe ! strigă să aducă o supă !- 
tCopila ieşi. ; 
„— Mi-ai făgăduit, zise Smărăndița, să nu faci nimic 
făr-a mă întreba... hotărîrea-ţi de plecare mă încredin- 
tează că-ţi calci cuvintul, 
— Oh! iartă-mă; dar o scrisoare de la București... 
— Nu-i adevărat. 


29 


2 iunie 


'Ți-am fost scris că plec. peste trei zile ; iată opt şi 


sînt tot aice ! „Eşti un om fără hotărîre“, vei zice tu ca 
totdeauna. Dar dac-ai şti cauza, ţi-ai retrage vorba în- 


dată. 


Eu sînt ca omul acela care, după ce a clădit un palat 


măreț, după ce s-a îmbătat de fel de fel de vise că va 
trece la umbra lui o viaţă fericită, vede picînd într-un 
minut edificiul său. i 5 


Mărioara, acel înger ce-mi da viață, acel 'suflet candid, 


curat, nu mai este! Vorbele ei, zîmbetul ei, amorul ei, 
sărutările ei, fum şi minciună ! lubește pe altul ! 


Ți-aduci aminte unde eram pe la sfîrșitul scrisorii din 


urmă ? 


După ce rămăsăi singur, un fecior îmi adusă supa. 


Acesta este un om din felul acelora de care [se] zice: 
„Îi prinde mîna la toate“. Unul din-oamenii aceia ce vor- 
besc singuri cînd nu se află un al doile. 


— Mări ! aş fi dat simbria me pe un an s-0 fi ucis 


eu !... să fi văzut atunci, duminica la horă, cum s-ar fi 
uitat fetele la mine ! pînă şi fata popii cu ochii verzi ca 
briîul diaconiţei... şi nişte buze !... parc-a mîncat vişene !... 
dar fudulă, cum nu ţi-a mai dat ochii... mai lesne te 
apropii de moş popa cînd adună colaci duminica !... zău, 
mai bine de dv. boierii... cuconiţa Mărioara, fată de bo- 
ier, şi... ; si 


— ice? 

— Ce, nu ştii ? 

— Ce să ştiu ? 

— Ce am zis ? 

— Ai zis, Mărioara, fată de boier, şi... 
— Şi. dar să nu mă spui. 


.— Nu te teme. : 


— Se lasă de o sărută domnul Lisandru. 
— Cum poţi s-o zici asta ? i 
— Nu-i vina mea... nu face foc, că fum nu iesă. 


"— Ai dovadă ? i ; 


— Colo ! colo ! zisă el bătîndu-și peptul. 
Atunci scoasă un bilet şi mi-l dete. Îl deschid repede 


şi cetesc : 


30 


E 


“Amorul tău e minciună ! trebuie să-mi dovedești ca 
să mă încredinţezi... te aştept la miezul nopții, în grădină, 
lingă leul de marmură...“ 

Această lovitură fu crudă ! Dar mă mîngîiam că tot nu 
va fi adevărat. i A 

Toţi sîntem astfel : moartea vine să ne închiză ochii ; 
noi simţim şi tremurăm ; cu toate acefte, o rază de spe- 
ranță zîmbește încă între noi şi mormîntul nostru. Cea 
din urmă rază de speranţă zboară cu cea din urmă su- 
flare a vieţii ! 

Feciorul luă cu el scrisoarea şi blestemile mele. 

Zoe veni. | - 

— Eşti gînditor ? îmi zisă ea, 

— Mi-am schimbat hotărîrea. 

— Cum ? 

— Nu mai plec. 

— Bravo, zisă copila cu bucurie. 
| — Am gîndit aşa: „Zoe vrå să rămii aice. Aceasta 

îi face plăcere... de ce să n-o ascult ?“ 

— Adevărat ? : ay 
— Foarte adevărat, îngerul meu ! 


= - 4 iunie 


E noapte, încă cinci minute... Mărioara are a veni în 
grădină... să mă scol, să ascult !... toată lumea doarme... 
e miezul nopţii, şi nopţile de vară sînt mici !... nu se 
aude nimic, decît privighitoarea care din cînd în cînd, 
obosită, sloboade cîte un trist tipet, descordat ca dorul 
inimei mele... minute fatale! voi o să hotărîți soarta 
mea |... Orlogiul de la poarta curţei bate miezul nopții... 
tot corpu-mi tremură... picioarele mele slabe abia. mă 
țin... iată-mă lîngă statua leului... să mă ascund după 
aceşti arburaşi de liliac, ca să văd de la întuneric ade- 
vărul ee o să-mi zdrobească inima !... nici o frunză nu 
se mişcă... bolta cerului e încărcată de nori... auz o 
șoptă |... o umbră înaintează prin întuneric... Alexandru 
se pune pe piedestalul statuei și începe a şuiera uşor un 
cîntec monoton şi discordat... trec zece-cincisprezece mi- 
nute... Mărioara nu mai vine... poate sînt înșălat... cîte 
bănuiri nu-mi trece prin cap... dar auz fişiitura unei ro- 


ie l i 31 


fiinţă dulce și curată s-a stîns ca un vis poetic ! astăzi, 
inima mea s-a închis la orice iubire ; amorul tău pare că 
n-a existat niciodată !... dar ce rău ţi-am făcut, pentru 
ca să merit astfel de trădare ? 


Vorbină așa, mă înecasăm în lacrămi. 

— Nu; nu se poate!... am auzit și am văzut rău. 
nu, căci ar fi prea trist, prea crud pentru omenire ! 

Plîngeam ca un copil și căzui pe pat, unde-mi ascun- 
sei lacrămile și suspinele mele. 

— Eşti nebun ! îmi zisă ea. Nebun! ce lucru aduce 
bănuială în inima ta, Manoile ? 


— Un bilet ce ţi-a scris Alexandru, și altul ce i-ai 
scris tu lui... 

— Din aceasta şi mai puţin înţăleg !... dar sînt eu răs- 
punzătoare de cele ce scriu alţii ? eşti sigur că biletul ce 
zici c-am scris. eu este adevărat ?... Apoi cine te încredin- 
ţază că acel ce-a. scris biletile astea n-a voit să facă in- 
trigi ?... Manoile ! tu ai inimă bună şi nobilă ; dar ești 
copil și lesne crezător !... osîndești făr-a te gîndi îndes- - 
tul. Nu, tu nu cunoşti inima mea; nu știi ce amor are 
ea pentru tine ! nu cunoşti încă ce sînt oamenii ; biletile 
acestea nu pot fi scrise de mine, nici de Alexandru... 
gîndește-te bine... adu-ţi aminte ! Smărăndița te iubeşte : 
ea poate vra să. puie răceală între noi... gelozia este demnă 
de orice întreprindere... 

— Smărăndiţa ! ah ! nu... viaţa-mi pun pentru dinsa ! 

— Cugetă bine ! cine ţi-a dat biletele aceste ? 

— Un fecior. 

— Un fecior ? vezi? de unde știi că acela nu era 
poroncit... dar eu nu voiesc, acuzînd pe alții, să mă dez- 
vinovățesc eu... cercetează singur... pin-atunci, lasă-mă 
să-ţi spun cît te iubesc !... ah ! Manoile! amar ai întris- 
tat inima mea cu vorbele tale ! eşti foarte nedrept, Ma- 
noilul meu ! vrei să auzi un cuvînt încă de amor ?... din 
ziua în care te-am văzut, o, îngerul meu, o viață nouă a 
început pentru mine ! zilele trec pline de dulceaţă și de 
„fericire ! aş dori ca viața mea să nu mai aibă sfîrşit, sau 
să se stingă într-unul din minutele acele cînd îmi zici: 
te iubesc !.. „dar tu eşti crud... simţi plăcere să vezi 
cur sic lacrămile mele ! eşti fericit cînd îmi zdrobeşti 

nima !... dar pentru aceasta nu te pot uri, sufletul meu ! ` 


34 


Vorbind. astfel, fruntea ei se plecă pe fruntea mea... 
buzele noastre se întîlniră, lacrămile noastre se ameste- 
cară. Uitai tot. : 


t i 2 
8 iunie 


Fericire ! fericire ! dulce sargente, cătră care sufletul 
meu zboară însetat ! în deşert voi să sorb: din undele 
tale : tu te usuci îndată ce te atingi de buza mea !. i 

Haragul de vie cade şi în căderea lui atrage vița după 
sine. l 

Astfel şi femeia, în căderea ei, atrage omul care-și 
legasă ursita de ursita ei. 

Mărioara m-a tîrît în căderea sa. 

„Sigur ești că-i vinovată ?“ mă vei întreba. 

Ascultă : 5 : 
Îndată ce ieşi de la mine, deschisei biletul ei cătră 
Alexandru ; îl alăturai cu scrisoarea Mărioarei ce-mi lă= 
sase însemnînd rufele. 

Scrisoarea este tot aceea, nici o deosebire ! 


Vezi dar că toate s-au isprăvit. 
9 iunie 


Îmblu fugar pe dealuri şi pe văi. 

— Ce te faci? mă întrebă Zoe astăzi. Toată lumea 
te doreşte, mătuşica e tare îngrijită !... nu e bine ce faci ! 
ești trist, tăcut, suferi! și nu vrei să spui nimărui ce. 
ai !... socoteşti că nimeni nu merită încrederea ? 


11 iunie 
N 
Nu mai sînt stăpîn nici pe necazul meu, nici pe la- 
crămile mele !... dar lumea aceasta este un infern! O, 
Dumnezeul meu, nu mă lăsa !... i > 
Îţi aduci aminte ? făgăduisăm unei fete să-i duc pa- 
tru sute lei, pentru ca să scoată pe tatăl său..de la în- 
chişoare... ei, bine ! poţi să mă mustri și să 'bles= | 
temi l.. sînt un nebun, un ucigător!... abia i i-am ` 
adus aminte de dînsa. ` n 
Ieri dar, alergai să-i duc banii, temîndu-mă să ni 
prea fîrziu. 


3x 


Mă apropii de casa ei. Pe prispă afară, văz un bătrîn 
cu părul alb şi cu ochii în lacrămi. Citeva femei din sat 
stau tăcute împregiurul său. Ele îmi făcură loc. 

— Unde este Tudora ? întrebai. . 

— Tudora ?.. îmi răspunsă una din femei cu lacri- 
mile în ochi. 

Adunarea lor, starea bătrînului, ce mi se păru a fi 
tata Tudorei, îmi deteră o tristă părere de rău. 

— Tată tată-său, îmi răspunsă femeia pe care o în- 
trebasăm, 

— Moșule, unde este fiica ta ? 

— Ce vrei cu ea ? zisă acesta rădicînd capul. 

— Îi aduc nişte bani cu care să răscumpere datoria 
tată-său. - 2 

— E prea tîrziu, răspunsă moşul. 

— Cum ?... unde e fata ? 

El îmi arătă cu mîna casa. 

— A murit ? întrebai cu nerăbdare. | 

— De murea, ar fi fost mai bine de ea, dar Dum- 
nezeu a păstrat-o, pentru ca să mă amărască și mai 
mult !... 

— Ce vra să zică aste ? spuneți-mi, pentru D-zeu! 

“Moşul își şterse ochii cu mînica cămeșii şi-mi zisă : . 

— Cînd eram închis la subcîrmuire pentru datorie, 
biata fată alerga din casă în casă să facă banii ; dar fără 
nici un folos! căci oamenii din satul nostru sînt săr- 
mani. Proprietarul auzi de una ca asta, şi o chemă la 
curte. „Ţine patru sute lei să scăpi pe tată-tău !“ Atunci 
copila plinse de bucurie, „Dar avem să facem o toc- 
mală“, mai zisă proprietarul. „Orice vrei“, răspunsă co- 
pila. 

La chipul de învoială ce-i spusă acesta, fata aruncă 
banii și ieşi plîngînd. Subcîrmuitorul zisăse Tudorei că 
de n-a aduce banii în două zile, are să mă bată şi să 
-mă trimită în heară la cîrmuire:. Peste două zile mă 
scoasă din închisoare să mă bată. Atunci Tudora vini. 
ţipînd 'şi se aruncă în braţele mele. „Nu-l bateţi, strigă 
ea, căci îri-două ceasuri aduc banii !“ 

„ Capila fugi ca fulgerul înainte de a apuca să-i vorbese 
ceva. Subcîrmtitorul, peste două ceasuri priimind banii, 
dete poroncă să mă sloboadă. Eu atunci pornii cu copila 
la sat. Cînd intrai în casă, Tudora era cu ochii roşii de 
plins. „Unde ai găsit banii ?“ o întrebai, Ea nu ştia ce 


să-mi răspundă. Treaba asta nu-mi plăcu : niște gînduri 
rele îmi trecură prin cap. O muiere îmi spusă mai pe 
urmă adevărul. Copila, cu o zi mai nainte dea mă scoate 
să mă bată, era plină de bucurie; căci, zicea ea, aș- 
teaptă un boier de omenie să-i aducă patru sute de lei. 
Dar, după ce scăpătă soarele şi nu se arătă nimeni, biata 
copilă îşi smulsă părul şi plînse amar. Atunci veni la 
dînsa o babă uricioasă şi-i zisă : 

„Mini or să bată pe tată-tău; el slab şi bătrin.., 
poate să moară în bătaie... stă în mîna ta să-l mîntui... 
haide la boier să-ţi dea patru sute de lei... tocmala o- 
ştii...“ Tudora nu ştia ce să mai facă... cinstea îi era 
dragă... dar cum să mă lasă să mă bată ?... afurisita de 
babă nu o slăbi pînă ce-i perdu sufletul !... | 

La aceste vorbe, unchiașul scoasă un gemăt de du- 
rere ; apoi urmă : : 

— Cînd aflai aceste perdui minţile și luai toporul s-o 
ucig. Dar cînd o văzui în ochi îmi căzu ferul din mînă, 
că-mi era dragă ca soarele. „De unde ai luat banii ?“ stri- 
găi încă o dată. Ea pusă ochii în gios şi tăcu ca pămîn- 
tul. „De unde ai luat banii, ticăloaso ?“ o mai. întrebai. 
Atunci căzu la picioarele mele plîngînd. „Tudoră ! Tu- 
doră ! numai pentru tine rămăsesăm încă în lume, părul 
meu alb îmi sta cu drag pînă astăzi, căci nu era ruşinat... 
la horă, la nuntă, nici o fată nu era mai frumoasă ! oa- 
menii ziceau văzîndu-te : «Ferice de tatăl tău b» iar eu, 
auzind aşa, plîngeam de bucurie ! tu creșteai ca un brad 
verde dinaintea casii mele și călătorii se opreau ca să 
privască... cînd aveam vrun năcaz, mă întorceam acasă 
și vederea ta mă făcea să uit durerile mele, căci erai cu- 
rată ca îngerii şi-mi erai dragă ca lumina ! astăzi co- 
piii m-or arăta cu degetul și vor zice: «Iată un tată ce 
şi-a vîndut. sufletul fiicei sale !» trecătorii vor ocoli casa 
-mea de acum înainte ! cînd voi avea un păs, vederea ta 
nu mă va mîngiia... o, copilul meu, fii blăstămată !“ Ast- 
fel îi vorbii ; dar ochii mi se împlură de lacrămi... m-am 
căit... vroii s-o ridic.. o, Dumnezeule !... nu zicea nimic... 
nu vedea nimic... nebunisă !... Tudoră ! Tudoră ! iartă-mă, 
fata mea ! e 2 

— Cine mă cheamă ? strigă Tudora din casă. 

Unele femei se depărtară cu copiii în braţe. 

Tudora ieși. Faţa ei era galbănă “şi veştedă ; ochii 
stînşi în pulbere ; straiele sfîșiete. 


` 


37 


— Cine mă cheamă ? strigă încă o dată, fără să se 
uite la mine. 

— Eu... nu mă cunoşti ? 

Nefericita fată ridică ochii asupra mea, buzele ei se 
întinseră şi se distinseră ; ochii ei străluciră un minut. 

— Tu mă chemi ?... cine eşti tu ?... nu te cunosc! 
ce cauţi aici ?... ce mai ceri ?... 

Atunci faţa ei îngălbeni și mai mult. 

O mișcare nervoasă îi cuprinsă tot corpul. 

— Stăi! stăi!-tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi 
să te sugrum... i 

Vorbind astfel, se aruncă cu furie asupra mea, eu mă 
trăsei la o. parte. 


— A zburat ! zisă ea rîzînd cu hohot. 

După aceasta, se întoarse în casă, şoptind : „Tu creș- 
teai ca un brad verde înaintea casei mele...“ 

— Ține, zisei bătrînului, iată patru sute lei să-i îna- 
poieşti proprietarului. Mai ţine alţi patru sute să-ţi cum- 


peri boi... mîne voi trimete un doctor... poate să o le-. 


cuiască. 


— Cei patru sute lei ai proprietarului îi iau, ca să 
răscumpăr . cinstea sîngelui meu ; ceilalţi, nu; căci nu 


am multe zile de trai... de doctor nu este trebuință. 


— Cine este proprietarul ? întrebai. 
— D. Alexandru... răspunsă o femeie, 
— Te voi'răzbuna, cu sîngele meu ! 


12 iunie 


Un deşert amar este în inima mea !... aş voi să mor !... 
nimic nu mă ţine pe pămînt !... ce gîndești tu despre 
suflet ? Omul e prea neferice aice jos, ca să sfirșească 
aice ; prea sus, prin facultăţile sale, ca să aibă aceeași 
ursită ca o reptilă !... am cîteodată minute cînd sufletul 
meu se îmbaţă de o dezmerdare cerească... Ah ! cum aș 
voi atunce, legănat de visul de raze al inimei, să nu mă 
mai cobor în coperemîntul ţărînos în care sînt legat l.. 
dar... eu rămîi încă în lume... visele dulci zboară, şi rea- 
litatea mă priveşte rînjind !... | Be 

Lăsaţi-mă cel puţin a crede că este o altă viaţă, a 
căriia seninătate nici un dar nu o turbură! unde min- 


38 


ze ză 


ciuna este necunoscută ; unde amorul este nesfîrșit... în- 
tre noi să rămiie, cine poate dovedi că sufletul este ne- 
muritor ?... 

O, cărțile !... iată începutul durerilor mele !... cum aș 
fi voit să fiu un muncitor de aceia ce-şi trec viața în 
simplicitate şi nu se mai comunică cu cugetările altora !... 


13 iunie 


Ştii tu ce vra să zică viața de familie ? ah! dragul 
“meu ! fără Smărăndiţa, fără Zoe, aş fi mort !... ele sînt - 
adese pe lîngă mine, întrecînd toate dorinţele mele ; în- 
tristîndu-se de întristarea mea ; bucurîndu-se de cîte ori 
un zîmbet rătăcit îmi întinereşte faţa !... tu ştii, abia 
sînt de douăzeci şi unul de ani; cine mă vede îmi dă 
treizeci. 


15 iunie 


Aice se întîmplă, în umbră, lucruri cu totul ciudate. 
Ieri eram singur în grădină. Smărăndiţa veni acolo ţiind 
în mînă un bilet deschis. 

— Ce însemnează gluma asta ? îmi zisă ea. Cum îmi 
faci declaraţii, fără să-mi cei voie? Ai uitat tocmala 
noastră ? 

— Ce declaraţii ? 

— Poate vrei să tăgăduiești ? ce este asta ? Îmi dete 
biletul şi cetii : 


„Doamna mea ! 


Toate au un termin în viaţă, este timp de cînd sufăr 
în tăcere !... te iubesc mai mult decît viața.!.... Oh ! dar 
pana omenească nu este în stare să descrie simțimentele 
noastre... ea le profană şi învăluie flacăra dumnezeiască 
a simțimîntului ! nu sînt vorbe, nu sînt idei, nu este ni- 
mic în lume şi în cer care să exprime amorul meu !... în 
starea dureroasă în care sînt, două căi au rămas pentru 
inima mea, — să-ţi declar “patima asta, sau să morl... 
dacă eşti rece la toate “aceste, cel puţin fii generoasă... 
lasă-mă să cred, să sper c-a mai rămas pentru mine o 
zi dulce în viaţă |... | 


39 


Ştii bine : sînt copil... nu-mi zdrobi inima şi viața cu 
disprețul ! X l ; 


Manoil“ 


— Era timp să rîd și eu o dată! răspunsăi rizînd 
după citirea acestui bilet. Un om sau o femeie care se 
respectă nu scrie bilete. - 

— Cred, Manoile, şi-mi pare bine, dar voi să disco- 
păr cine se apucă de astfel de intrigi fără rost. 

— Aşteaptă, îi zisei şi, scoțînd biletul Mărioarei, vă- 
zui că scriptura, pe ici, pe cole, semăna. Am aflat, îi 
mai zisei, cine face intrigile astea. 

— Cine? 

— Oh ! nu-ţi voi spune niciodată. 

— Dacă nu este secretul d-tale, nu te silesc să-mi 
spui. 

— Nu este secretul meu, şi nici n-am dat parola să 
tac. 

— Apoi, dar, ce te oprește ? 

— Vei să ştii? ei, bine! scrisoarea asta este plăs- 
muită de Mărioara. lată însemnarea asta de rufe, uită-te 
şi la bilet !... 

— Ai cuvint, îmi zisă ea. — Apoi căzu în gînduri. 

— Nu spune nimărui ; îmi repetă ea. 

Care este telul Mărioarei, să facă astfel de intrigi ? 
vra să mă gonească de aici ? 


16 iunie 


Zilele trec ; şi, dintr-una într-alta, întristarea cîştigă 
loc în inima mea ! 

“Sînt atît de distract, încît am uitat să-ți vorbesc de 
cele ce mi s-au întîmplat în aste două-trei zile. i 

Smărăndiţa (negreşit pentru ca să-mi facă plăcere), 
pusă la cale să mergem la o mănăstire de maici în munţi. 

Eram singur, 

— Vii la mănăstire ? mă întrebă Zoe întrînd. Îmi 
aruncăi ochii asupră-i. Noroasa ei cosiţă 'era împletită cu 
bobocei de roze. O rochie de amazonă verde şi un guler 
alb de batistă era toată podoaba ei. În mînă ţinea o pă- 
lărie de paie ; în ceilaltă un bici. | 


= 


40 


— Vrei să mă însoţeşti calare ? altfel mătușica nu 
mă lasă să încalec. 

— N-am gust să văd mănăstirea, domnişoară. 

— Eu viu să te rog... dacă nu-ţi face plăcere, nu veni ; 
voi rămînea şi eu acasă. ` 

— Văd că refuzul meu te costă ; nu voi.să mă -crezi 
de rău... viu, domnişoară ! 

— Vii? , ; 

— Ce n-ar face cineva pentru un înger atît de dulce |... 

N-apucă a auzi cuvintele mele și Zoe ieși, sărind de 
bucurie și spuindu-mi că la scară este un cal înșelat 
pentru mine. g 

— Aibi grijă de Zoe, îmi zisă Smărăndița cînd porni- 
răm. Să nu facă nebunii, și să o răpească calul. 

Zoe abia se văzu în cîmp și pusă calul în galop ; tre- 
buia să mă ţin de dînsa după ordinul ce-mi dasă Smă- 
răndița. 

În tot cursul călătoriei, Mărioara întorcea capul cătră 
. mine. s i 
„__— Ce are Mărioara de se tot uită la d-ta, îmi zisă 
frumoasa mea amazonă. 

— Domnișoară, mai opreşte-ţi calul, căci nu mă pot 
ținea de d-ta mai mult... ş-apoi al meu e cam tare în 
gură şi mi-a cam obosit braţul. 

— Dar d-ta de ce nu vorbeşti Mărioarei ? poate ai 
vreo bănuială pe diînsa ?... de cînd am înţeles aceasta, 
nu-mi mai e dragă. 

După ò oră de călătorie, ajunserăm la porțile- schi- 
tului. Stariţa ne ieşi înainte. Intrarăm într-o sală foarte 
curată, dar foarte simplu mobilată. Sărutarăm mîna sta- 
riţei, apoi şezurăm. o 

După cîteva vorbe neînsemnătoare, ` Smäărăndița în- 
cepu cu starița o convorbire religioasă, din care nu în- 
țelesei nimic. 

Zoe venisă lîngă mine. Ea era fragedă și rumenă ca 
un frag. Voia să-mi vorbească de cai, — și vorbele se 
înecau în buzele sale ; atîta mulţămire avea să-mi yor- 
bească ! = l | 

— Ia uită-te, îmi șopti, Mărioara ce rău să uită la 
mine |! e. 

— Nu băga de samă! 

=— Dar nu i-am făcut nimică. 


u 


— Ce spuneţi voi acolo la ureche ? ne zise d. N. Co- 
lescu. 

Zoe roşi ca sîngele. | 

Două surori tinere au adus dulceaţă și cafea. Una 
din ele, care părea a fi mai mare, avea numai şasespre- 
zece ani ; frumoasă ca o zînă. Ceielaltă, de o frumuseţă 
mai mediocră, dar cu ochii mult mai frumoşi, negri, în 
care se îneca cel ce se uita la ea. 

Maica starița ne spusă că aceste două surori mîne au 
să se călugărească, şi ne invită să asistăm la ceremonie, 
La aceste vorbe fetele, care sta în picioare așteptînd să 
ia felegenele de cafe de pe la noi, schimbară feţele ; cea 
mai mică ieşi, iar cea mai mare plecă capul în gios și 
scăpă cîteva lacrime pe tabla. Eu, care o priveam, mîn- 
tuindu-mi cafeaua, mă sculăi să pui felegeanul pe tabla 
şi ea atunce rădică la mine doi ochi frumoşi albaştri care 
se scălda în lacrămi ca două viorele în roua dimineții, 

După ce adună toate felegenele, tinăra soră ieşi. 

Poţi să-ți închipuiești de cîtă întristare s-a . împlut 
sufletul meu ! ! 

„Sărmană copilă ! tu nu ai fost născută să te veste- 
zeşti la umbra acestei închisori ! cînd te-ai născut pe 
lume, maică-ta te legăna pe braţile sale şi visa pentru 
tine cununa maritagiului ! această cunună se schimbă 
într-un văl etern. Mai tîrziu, cîte vise frumoase nu îm- 
băta închipuirea ta cea tînără ! tu visai o viață dulce şi 
plină de iubire în sînul unei familii !... un soț june şi 
frumos ca visele tale ; palate, diamanturi !....ah ! iată-te 
astăzi aruncată în mijlocul unor inimi ce nu mai bat 
pentru lumea aceasta ! soţul tău este crucea altarului ; 
vestmintele-ţi aurite, rasa ta ; diamantele, lacrămile tale ; 
palatul tău, biserica !...“ i 

Un sunet trist de clopote mă trezi din aceste medi- 
taţii. 3 

— Îmi pare rău, zisă starița, că ați venit într-o zi 
tristă. Clopotul vesteşte despărţirea dintre noi a unei su- 
rori, Vă rog, daţi-mi voie să-mi împlinesc astă tristă 
datorie, de a fi faţă la înmormântare. l 

Damele arătară dorința de a merge împreună cu sta- 
rița în ogradă spre a merge la biserică. Domnul N. Co- 
lescu şi Andrei le urmară. l 

Eu rămăsăi în galeria chiliilor ce dă asupra ogrăzii. 
Mă pusăi pe o laviţă care era acolo. $ 


42 


O călugăriţă de o vîrstă cam înaintată, dar de o fi- 
gură foarte dulce, trecu pe lîngă mine 

— Cine este sora aceasta ? o întrebăi. l 

— O, domnule! domnişorule ! istoria surorii acestia 
este vrednică de știut... zău așa ! | 

— Te rog, spune-mi-o, măicuţă ! 

— Sînt două luni, răspunsă călugărița, răposata se 
afla în casa părinţască. Era tînără și frumoasă. Părinţii 
era bogaţi și le era dragă, căci numai atîta fată avea. 
„Fetțile vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa 
de frumoasă. Deodată, faţa ei începu a se schimbă şi a se 
vesteji ca o floare bătută de brumă ; ochii i se împlea în 
tot minutul de lacrămi... nu mai ieşea din casă... în de- 
şert bieţii părinți căuta chipuri s-o dezmerde : nimie n-o. 
mîngiia. Tată-său, nemaiștiind ce să-i facă, îi zisă într-o 
zi că este. hotărît s-o mărite, şi îi lăsă voie să-și aleagă 
singură soțul. Copila zîmbi cu amărăciune şi răspunsă : 
„Dacă mă iubiţi, duceţi-mă la mănăstire“, Părinţii ei, 
întîi, nu voiră ; dar văzînd că fata de ce mergea, melan- 
colia-i creştea, nu mai avură ce face și o aduseră la 
mănăstire. După ce a venit aici, își trecea zilele în la- 
crămi și în rugăciuni, ca cînd o mare mustrare de cuget 
o gonea. Cînd ieşea din chilie, mergea numai la biserică, 
şi nu voia macar să se uite la verdeaţa dealurilor şi a 
brazilor ce încungiură mănăstirea. Cu o zi înaintea morţii, 
chemă toate maicele să le vorbească. „Zilele mele s-au 
numărat, zisă ea. Astăzi-mîine.. voi lăsa lumea astă de- 
şartă. Pentru aceea vă chem înaintea plecării mele, ca să 
vă dezvălesc durerile mele. Eram fată tînără şi fericită 
la părinți; dar, într-o zi, patima întră în inima mea... 
O, bune maice ! iertați-mă dacă, în minutul cînd ple: 
dintre voi, voi să zic un cuvînt care niciodată n-a profo- 
nat urechea voastră !... am iubit 1... Acela ce-mi era drag . 
nu a fost demn de curăţenia inimei mele... Eu credeam 
că mă iubeşte... cine la vîrsta mea nu s-ar fi înșălat ?... 
Nu mă întrebaţi de numele său... în rugăciunile voastre 
rugați pentru sufletul lui, căci e un suflet pierdut... abă- 
tut de la legile lui D-zeu... un suflet negru, care negreșit 
a să cază în negre prăpăstii |... Aș voi să afle că, la a 
mea plecare din lume, l-am iertat 1,..« 

Vorbind astfel se îneca de plins. | 

A doua zi maica starița merse să o vadă. Ea era cul- 
cată pe un pat. În locul vestmintelor călugărești, ea-purta 


43 


o rochie albă de mireasă ! O cunună da roze pe frunte. 
Cine o videa astfel socotea că doarme. Era moartă. 

Astfel vorbea călugărița și încetă. Iar eu rămăsei cu- 
fundat în gînduri amare. 

— Şi cine să fi fost înşălătorul ei ? 

— Asta nime nu ştie. Din toate călugărițele și su-: 
rorile din mănăstire, ea trăia mai bine cu una din su- 
rorile care slujesc la maica stariţa... aceea poate să ştie... 

— Dar surorile aste care slujesc. la stariţa,- cine sînt ? 

— Sînte fete de boier. Mini se călugăresc. Ele nu 
voiesc. Maica stariţa a trimes de ştire fratelui lor, care 
trebuie să vie, că nu șede departe. 

— Ş-apoi cum să le călugărească cu sila.? 

— Ei, domnule ! dacă este stăruința părinţilor, şi dacă 
părinţii sînt boieri... pentru noi, cele sărace, altă soco- 
teală ; ne călugărim cînd voim, și dacă voim... 

Călugăriţa mă lăsă, şi eu rămăsei zdrobit de amără- 
' ciune. Poate-se, în secolul în care trăim, să se toleceze 
astfel de tiranii ? Auzi colo! călugărie cu de-a sila! și 
pentru ce ? pentru ca un părinte să facă mai fericiți pe 
unii din fii; pentru ca un frate să mănînce moștenirea 
părințească ? O, Dumnezeul meu ! răi sînt oamenii pe . 
lume ! | | 

Dăduserăm făgăduinţa să rămînem pînă a doua zi, ce- 
remonia înmormiîntării se isprăvi și societatea noastră 
iarăşi se întruni în salonul sţăriţiei. 

Lumiînările se aprinseră, căci era seară, și lumina lor 
se lupta cu lumina. lunei care răzbate pe ferestrele sa- 
lonului. 

Eu ieşii, cu hotărîre să mă preîmblu în împregiuri- 
mile mănăstirei. Cînd mă coborii în ogradă, văzui o tră- 
sură cu patru cai ce sosise. Din ea cobori a. Alexandru 
C... Mă făcui că nu-l. cunosc şi ieşii pe poarta mănăstirei. 
Mă îndreptai către un iaz, care se videa lucind pe vale, 
puţin mai în sus. Ajungînd acolo, mă aşezai pe mal, pen- 
tru ca să mă arunc iarăşi în meditațiile mele. 

Cerul era senin, ca sufletul cel nevinovat... stelele ne- 
numărate, ca năsipul mării, scînteiază care de care mai 
mult, şi ochiul care le privește se îneacă în ele !... luna, 
ca un. glob de aur, învioșază noaptea, care este simbolul 
întristării... împregiurul meu e numai. o armonie răpi- 
toare |... grierii ce şușuie... prepelițele ce se întrec cu 
crîsteii... murmura.rîului care pe deasupra iezeturei cade 


> 44 


într-o mică cascadă pe un jgheab... Pe luciul apei alte 
stele şi altă lună se întrec în strălucire, şi ochiul încîn- 
tat pune sufletul în mirare... Dumnezeul meu ! în extazul 
în care mă găsesc, tu oare m-ai aruncat ?... cugetările 
mele tu oare mi le răpești în minutul acesta ?... Ce feri- 
cire ! lasă-mă, Doamne, pentru toată viața în starea 
aceasta, ori fă ca să mor fără întârziere !... i 
Dar ce aud ?.. tăcerea se întrerumpe împregiurul 
meu l... un tropot... o ființă înaintează răpede fugind... 
Dumnezeul meu !... ce vra să facă ? 
— Oprește-te ! strigăi, rădicîndu-mă în picioare. 
— Ah !... şi văzui căzînd la pămînt ființa ce mi se 
părea că e o vedenie. i E 
„Mă apropii... ce să văd !... o femeie !... mă uit, ea le- 
şinase !... o rădic... sora cu ochii albaştri care-mi dăduse - 
cafea la stariţa !... îmbrăcată într-un capot negru... ne- 
încinsă... desculţă... cu capul gol și cu pletile zbîrlite în - 
neorînduială pe umere... Dumnezeul meu ! ce să fac ?... 

O ţineam încă răzămată pe genunchiul meu, şi uimit 
de asemine întîmplare, nu ştiam ce hotărîre să apuc... în 
sfîrşit simţesc că peptul i se bate... începe a mișca... se 
uită la mine... sare deodată în picioare... se smucește de 
la mine... iar o apuc... 
© — Ce ai, pentru Dumnezeu ! îi zisei. 

— Voi să mor, lasă-mă să mor ! 

— Ce fel ? ` 

— Acolo ! acolo ! îmi zisă ea, arătîndu-mi heleşteul și 
trăgîndu-se spre el. 

— Nu te-oi lăsa niciodată ; nu! dar vino-ți în fire, 
pentru D-zeu ! să te omori ? e păcat. Eşti tînără... trebuie 

„să te bucuri de viaţă... eşti frumoasă... poți să fii fericită... 

— Fericită ! Oh ! Dumnezeule ! Lasă-mă să mă-nec ! 

După împotrivirile ce-i făcui, în sfîrșit o tăcu să-mi 
spuie istoria ei. 

Ea, împreună cu soră-sa, rămîind fără de părinţi, fură 
date de fratele lor cel mai mare spre creștere pe lîngă 
o mătușă a lor, călugăriță. Crescătoarea lor, în devotis- 
mul ei, credea că ar face mare serviciu lui D-zeu ade- 
menindu-şi nepoatele la viaţa monacală. Fetele, deşi în- 
trevidea în lume o altă fericire, dar nu avea ce face, 
căci în timiditatea lor nu se puteau opune mătușei ; apoi 
că fratele lor le spunea hotărîtor că el nu va ave cu ce 
„să le înzestreze spre a le mărita şi, chiar de ar avea, ar 


45 


fi prea tîrziu, căci vârsta le s-a înaintat şi ele n-au apucat 
a şti nici franţuzeşte, nici a juca contradaţul. Călugăriţa 
muri şi le încredinţă stariţei. Fratele hotărî să le călugă- 
rească numaidecît, spre a putea să le mănînce partea lor 
de moștenire. 

Închipuiește-ţi frate, ce efect mi-a făcut cînd aflăi că 
aceste surori nenorocite sînt surori ale lui Alexandru Ct.. 

Nu e destul atîta. Stariţa, simțind că copilele nu vor 
să se călugărească, a dat de știre fratelui lor. Acesta, 
viind, a chemat într-o chilie pe Frosa, sora cea mai mare, 
şi închizînd uşa a întrebat-o de ce nu voiește a se călu- 
gări. Ea răspunse că vroiește a trăi în lume. Atunci poronci 
slugei lui și o luă de cap, ș-apoi însuși ticălosul de frate 
o bătu cu biciul pînă ce biata copilă pronunță cuvin- 
tul : „Voi“. : ' 

— Iată pentru ce voi să mor, îmi zisă ea. 

— Trebuie să te supui soartei, soro ! , . 

— Să mă supui soartei.. dar dacă am o inimă... dacă 
iubesc pe cineva... cu care voi să trăiesc unită toată viaţa 
mea ? 

— Dar el, dacă te iubește, pentru ce te lasă în așa 
stare ? 

— Nu este aice, domnule t Tată-său l-a trimis pentru 
nişte trebi ale sale peste hotar, închipuiește-ţi, el care 
mă iubește atîta de mult, cînd se va întoarce, ce o să simtă 
văzîndu-mă călugărită. ` 

— Pot să ştiu numele lui ? 

— Văd că eşti un-tînăr cu inima nobilă. Mă încred ; 
îţi spun : el este Nae P... 

— Mi-a fost conşcoler. - 

— Poate şi prietin ? ch ! te rog, domnule, mîntui-mă! 
Fă ceva pentru mine, căci el îți va fi îndatorit pentru 
toată viaţa... ce bun tînăr !... nu-i așa? el mă iubeşte ca 
sufletul... are o inimă !... ştiu că are să se întoarcă cînd 
o auzi de moartea surori-sa. 

— A avut o soră, care a murit ? | 

— Dar... chiar astăzi am îngropat-o. Aţi văzut şi 
d-voastră. 

— 'Tînăra care a-ngropat-o astăzi ? 

— Aşa, domnule ! ea a murit jărtiă fratelui meu. 

— Aşadar, fratele d-tale este un monstru, pentru Dum- 
nezeu ! i 


— Ce ! d-ta știi? 


46 


— Știu toată istoria, dar nu ştiam că fratele d-tale 
era care... dar sora d-tale ce va face ? 

— Ea va face ceea ce voi face eu, ea nu este hotă- 
rîtoare.- | 

— Ascultă, domnişoară. Deși sînt tînăr, încrede-te în 
sfatul meu. Cu fratele nu e nimică de făcut ; el este fără 
inimă şi foarte hotărîtor. Nime nu poate să-ţi dea nici 


un ajutor. Cu toată inima aș vra să-ţi dau orice ajutor, `` 


dar îmi e cu neputinţă. Să-ţi pierzi viaţa e păcat şi cu 
aceasta ţi-ai ucide amantul care știu că are o inimă sim- 
țitoare. Să te împotrivești este în deşert, căci vei fi expusă 
la torturile fratelui. Călugăreşte-te, și aceasta nu te poate 
opri a trăi cu omul care iubești. 

, — Să înșel pe D-zeu ? o ! asta n-oi face. 

— D-zeu, carele este drept, nu va privi ca nelegiuire 
amorul d-tale. Rasa care-ţi vor pune e cu sila. D-zeu îţi 
va da voie să o lepezi cînd nu vei fi vrednică a o purta. 

` — 0,. Dumnezeul meu ! zisă biata copilă ; fie după 
voia ta! 

Mă întorsei cu sora în mănăstire. 

Societatea noastră era adunată în salonul stăriţiei. 
Alexandru şedea pe un scaun lîngă starița. Smărăndiţa 
se preîmbla. 

— Unde ai fost ? îmi zisă ea. 

— Am scăpat un suflet de la peire. 

— Ce fel ? Dar pe aici nu ştii ce s-a întîmplat ? 

— Ştiu, voiești să-mi spui despre surorile lui Ale- 
xandru ? Pe cea mai mare am scăpat-o de la moarte; 
era să se. înece: într-un heleşteu ; din întîmplare, aflîn- 
du-mă pe acolo, am oprit-o de la hotărîrea ci. = 

— După ce a torturat-o ticălosul de frate, ea a fugit 
din mănăstire, și. era cu toţii îngrijiţi. i e 

— Dar ce zici despre, soarta copilelor acestora ? Nu 
e chip a le mîntui ? e 

— Nici un chip. Ar trebui să se supuie soartei. 

— Pe cea mai mare am înduplecat-o. 

— Bine. Cea mai mică nu rezistă. Mai tîrziu... vom 
videa, 


Convorbirea aceasta, făcută la o parte, nu fu auzită 
de nime. Stariţa ne anunţă oara de cinat. Zoe veni şi-mi 
luă brațul pentru ca să trecem în salonul de refectorie. 
Alexandru luă pe Mărioara, și d. N. Colescu pe Smărăn- 
diţa. | 


4 


În timpul mesei, domnea o monotonie mare ; toate 
sufletele pare că era ocupate de întristare. Alexandru era 
schimbat la faţă, ca un om care s-ar lupta cu mustrarea 
de cuget și cu hotărirea să totodată. Mărioara din cînd 
în cînd îi adresa cîte o vorbă, la care el nu răspundea 
decît cu vreun semn tăcut. Smărăndița era silită din cînd 
în cînd a răspunde cîte o vorbă scurtă la întrebările ce-i 
făcea stariţa. 

© — Tot așa trist eşti ? mă întrebă Zoe. 

— Nicidecum. 

— Ai auzit ce s-a trecut p-aice ? 

— Ştiu toate, îngerul meu ! 

— Unde ai fost ? 

— M-am preîmblat pe afară din mănăstire, am fos 
pîn’ la heleşteu. | 

— Mi-au vorbit niște călugăriţi de heleșteul acela. 
Mi-au spus că în el multe suflete s-au înecat. Era teamă 
că sora lui Alexandru să nu se fi aruncat acolo. Era să 
trimită starița s-o urmărească, cînd s-a făcut nevăzută ; 
dar Alexandru a zis că s-o lase mai bine să se peardă, 
să nu-i mai audă numele. l 

— În adevăr că era să se pearză nenorocita, dar. eu 
am mîntuit-o. 

— Eşti un înger ! 

Cina se sfirşi. Fiecare se retrase în camera de dormit. 


leşii încă o dată în curtea mănăstirei. Frumuseţa na- 
turei mă îndemna să mă preîmblu încă cîtva timp şi să 
mă arunc iarăşi în meditaţiile mele. 

'Trecînd pe lîngă biserică, luăi sama că e luminată. Mă 
duc la ușă... o văd deschisă ! era aprinse numai candelile, 
care răspîndea o lumină foarte slabă. În altar se auzea un 
glas obosit care cetea la rugăciuni. Mă hotărăsc a intra... 
în dreapta şi în stînga, puţine călugărițe ocupa cîteva 
strane și sta nemișcate ca niște fantasme... înaintea icoanei 
Miîntuitorului două fiinţe îmbrăcate în haine albe sta în- 
genunchete şi din cînd în 'cînd făcea semnul crucei |... 

Nu ştiam unde mă aflu... părea că visez... o călugăriță 
se coboară din strană și se apropie de mine... recunoscui 
călugărița care-mi vorbise în galeria stăriţiei... 

— Pofteşti să şezi în strană ? îmi zise ea. i 


— Dar ce vra să zică slujba aceasta în timp de noapte ? 


— Totti cînd vreo soră este să se mărite cu Dom- 
nul, trebuie să se facă privighere. În sfîrșit, surorile de 
care ţi-am vorbit se călugăresc. Iată-le colo, înaintea icoa- 
nei Mîntuitorului. În starea în care le vezi or să stea pînă 
mîne la liturghie, cînd au să priimească shima. Dar pînă 
mine nu e nimica de văzut. 

Înaintăi puţin, şi văzui întorcînd capul cătră mine fe- 
cioarele. Cea mai mare, după ce mă văzu, lipi fruntea de 
piedestalul icoanei şi se înecă în suspine. Cea mai mică, 
mai indiferentă, se întoarsă cu nepăsare. 

Era despletite, cu părul lăsat pe spinare și pe umere ; 
încălțate numai cu călțuni albi de lînă ; şi haina ce, le aco- 
perea era o simplă cămaşă de lînă albă. 

Pentru un minut credeam că mă aflu în timpurile an- 
tice și că văd două vestale: osîndite de druizi a fi îngro- 
pate de vii. Lacrămile îmi curseră fără să le pot opri ; şi, 
ieșind, mă suii în camera me. 


20 iunie 


Amice ! scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că 
te-a ostenit, cetind-o. Am hotărît dar să-ți direnez una şi 
mai lungă, spre despăgubire. 

În sfîrșit cum mă găsesc iarăși în casa domnului 
N. Colescu. Nu voi să-ţi mai descriu ceremonia călugăriei 
surorilor lui Alexandru. Astfel de ceremonii se văd, dar nu : 


„se descriu. Este ceva trist, care-ţi rumpe inima. Cînd se 


cînta „din braţele. părintești“ trebuie să ştii că de piatră 
să fie inima omului, trebuie să plîngă. Biserica era plină : 


-tineri și bătrîni pling la cîntarea numită ca niște copii; 


preoții și cîntăreţele nu-și putea face slujba lor de plîn- 
sete. Fecioara cu ochii albastri, cînd i-a pus preotul foar- 
fica în păr pentru ca s-o tundă, a leșinat. Însuşi Alexandru 
a leșinat ! poate că niciodată pînă atuncea mustrarea de 


- cuget n-a influențat inima sa. Eu, unul, mă făcusem; nu 


ştiu de ce, ca marmura : așteptam să se deschidă pămîntul 
ca să mă înghiţă. Cît aș fi voit în ziua aceea să pling ! dar 
am fost trei zile bolnav, fiindcă n-am avut lacrămi pentru 
trei minute. | 

La înturnare, domnul N. Colescu a încălecat calul meu, 
fiindcă, precum îţi spui, eram bolnav. Eu șezui lîngă Mä- 
rioara, avînd în față pe buna Smărăndiţă, care îngrijea 


de mine ca de un frate. 


PR 


O ! Smărăndiţa este un înger ! Dumnezeul meu ! cum 
de nu ai făcut toate femeile, după inima ei? ce fericită 
ar fi lumea ! 

Dar Mărioara !... O, nu mai este nici o îndoială... ea 
este o fată degradată... eu un om perdut, Este scris să cu- 
nosc omenirea în ceea ce are mai uricios. Lumea mă află 
atîta de schimbat, cît se teme să nu-mi perd minţile !... eu: 
însumi mă tem de aceasta !... 


21 iunie 


Ieri sara am avut dispută despre literatura româ- 
nească. Chipul cu care românii judecă astăzi pe poeţi este 
comic. Dar de ce să zic românii ? mai bine cîţiva oameni 
tăr de inimă sau ignorenţi. 

Era două dame din București, cu bărbaţii lor. Ele veni- 
seră să treacă vara la o moşie din vecinătate. Una din aceste 
dame se ocupă de literatură, de cînd un poet român i-a 
adresat un sonet. 

— Pentru ce nu mai scrii ? mă întrebă acesta. 

Eram într-unul din minutele cele rele ; apoi această 
întrebare o auzisăm așa de des, că mă supăra. 

— Pentru ce, şi pentru cine să scriu ? îi răspunsei. . 
N-are cine să le cetească ; iar cei ce le cetesc nu înţeleg 
nimic, Un poet la noi este privit ca un bufon. Şi fiindcă 
meseria bufonilor este mai gustată decît poezia, poeții s-ar 
face mai bine bufoni. 

— Pacat, zise Duduca, că domnii de la Reglement în- 
coace nu mai aù soitari. Acum ştii că ar avea mulți. 

— Înțăleg, un talent să scrie pentru posteritate, nu 
pentru ziua de astăzi. Cine are geniu şi nu va observa 
aceasta, se va perde. Va scrie aceea, ce geniul său îl in- 
spiră, suferințele patriei sale, durerile inimei sale... și ce 
va folosi ? exilul îl aşteaptă, drept toată răsplătirea. Ştii 
d-ta ce va să zică un exilat ?... un om afară de lege; 
oamenii îl urăsc, se sfiesc de el ; îl privesc ca pe un făcă- 
tor de rele. Îi rămîne dar, pentru ca să placă, să scrie nu- 
mai ode la zilele aniversale ale celor mari, sau sonete pe 
albomenele cucoanelor... iată cum se perde un geniu. Dar 
sînt poeţi pe care nimeni nu poate să-i întreacă în această 
meserie, și atunci te afli, cu tot talentul, în urma lui Catina 
şi altor poeţi făcători de ode sau odobaşi, cum le zice dra- 
- maticul nostru Alecsandri. 


50 


“ 


* 


— Catina ? răspunse d-na S... Acest june are talent. 
Să cetești un sonet ce-a făcut pentru mine, supt titlu : 
Versuri urîte la o femeie frumoasă... nimic mai poetic, 
mai adevărat !... după Catina vine V..., E..., P..., coroanele 


poeţilor !... Se vede că nu i-ai cetit ? Ascultă cîteva ver-.:: 


suri din poetul meu favorit: . . 


Iar eu pe sub mantelă, 
Te fur, o, a mea belă !... 


Pare că auzi vorbind cavalerii din secolul de mijlocul, 
cu insusianţa lor amoroasă !... i 

— Ştiu şi eu o strofă din poeții ce i-ai numit. Dă-mi 
voi să o cetesc. 

— Cetește !... 


IELELE 


Unele, goale, 
Miîncau din oale 
Găluşti prea groase, 
Prea noduroase... 
Hururum.., 

Brum... 


! Toată adunarea rîsă. ă 

— Ce face asta ? răspunse d-na S... din contra, găsesc 
o orginalitate rară : c'est le sublime du laid... și chiar de 
se află vreun vers rău, nu face nimic, lîngă atîte altele 
sublime. 

— Din nenorocire, lîngă atîte răle abia se află cîte 
unul bun. Eu credeam însă că coroana poeţilor nostri 
erau Ciîrlova, Alexandrescu, Alecsandri, Sion, Negruzzi, 
Murășanu, Donici... ` 

— Uf! ce nume ! ce grozăvii ! cum v-aţi stricat gus- 
tul ! acuma, înțăleg ; pe Cîrlova să-l mai pui între poeţi, 
fiindcă e mort ; pe Alexandrescu iarăși, fiindcă-a făcut ceva 
şi fiindcă acum -a încetat de a mai scrie... dar ceilalți pe 
care mi-i numești, nu înţăleg cu ce obraz se mai pot acăţa 
pe Parnas. | 

— Îmi pare rău, doamna mea, că mă pui în poziţie 
să fac acuma un curs de literatură... cînd socot c-ar fi mai 
bine să petrecem jucînd gajurile sau calul alb. 


— Gajurile și calul alb, răspunse doamna S..., sînt 
jocuri de mahala. Ar fi și păcat, noi, care începem a şti 


51 


cîte ceva, să ne ocupăm cu astfel de petreceri ordinare. 
Spune-mi, de exemplu, ce găsești d-ta în Alecsandri, de 
mi-l pui între poeţi ? i Me . 

— Alecsandri, doamna mea, a făcut mai mult decit 
mulți din poeții nostri. El a renviat muza poporală, care 
de secoli zăcea uitată și care era ameninţată a se perde în 
gura ţiganilor lăutari, care au urmat vechilor trubaduri 
ce au avut poporul odinioară. Baladele, doinile, horile po- 
porale, în care este istoria patriei, suferinţele poporului, 
poezia şi caracterul natural al românului cu dispoziţiile 
sale de eroism, generozitate, loialitate şi simţibilitate; 
aceste balade, doine și hore, care Alecsandri, găsindu-le l 
în fragmente pe ici, pe colea, au ştiut a le întocmi și a 
le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura 
românească. Nu este o bucată în care să nu vezi o eleganţă, 
o idee sau un sublim. | 

— Poate, domnul meu, răspunse d-na S..., însă nu ştiu 
cum... baladele, doinele și horele de care-mi vorbeşti prea 
. put a crîşmă... a trivialitate... sau cum am zice, a țărănie.. 

— Cu atîta mai mult merit au, doamna mea. Ele au 
ieşit din sufletul, din inima poporului ; și negreșit. că po- 
porul nostru n-a putut să cînte școala lui V. Hugo, Lamar- 
tine, Béranger şi alții, după care poeţii noștri să screm a 
cînta. Cu toate aceste el, în simplicitatea lui, făr-a să con- 
sulta cu literaturi străine, făr-a şti ceti sau scrie, a cîntat 
aşa cum n-a mai cîntat alt popor. 

După aceasta scosei balade de ale lui Alecsandri, şi le 
cetii. Toată societatea aplaudă şi-mi dete dreptate. 

Apoi, veni vorba la Sion. 

— Sion, zisei eu reluînd cuvîntul, după cîteva bucăţi 
care a publicat se vede că urmează școalei lui Béranger. 
Eu, deşi nu sînt de partea imitatorilor, îi dau cuvînt : un 
poet să lucreze după dispoziţia sa, să facă ceva bun și 
interesant, și poate ca imitător să aibă tot atita merit ca. 
şi un original. : 

Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil, și alţii pe 
acesta ; și cu toate aceste sînt nemuritori ! Sion, dacă cu 
lucrările lui nu ne uimeşte, dar place ; versurile lui sînt 
concise, limpezi, ușoare şi armonioase. El este un poet care 
ne trebuia. Versurile lui de împregiurări vor caracteriza 
zilele în care trăim. 

Cetii Boieritul, Punga mea, Privighitoarea, Anul nou şi 
societatea sprijini opinia mea. A îi 


52 


D-na S... mă provocă să-mi dau opinia despre Ne- 
gruzzi, „căci afară de vro două bucățele de versuri amo- 
roase, nu știu, zise ea, ce a mai făcut“. 

< — Negruzzi, doamna mea, este unul din cei mai buni: 
scriitori ai noștri. Gustul și eleganța stilului său, compu- 
nerile sale originale în proză şi în versuri, traducerile sale 
din V. Hugo şi Cantimir caracterizează pe omul care ştie 
arta scrierii. . 

— Dar Murășanu ? ce vei zice de Murăşanu ?... of! îi 
să vorbeşti de poezia Ardealului și o să mă strîngi de gît, 
zise d-na S... ; 

— Este adevăr, doamna mea, că poezia Ardealului nu 
prea e recomăndabilă. Dar să ne mulțămim, căci Ardealul, 
dacă nu ne-a dat poeți, dar cel puțin ne-a dat bărbați ca 
Lazăr, P. Maior, Şincai şi alții, care, fiindcă trăim astăzi 
nu-i numesc, care vor fi nemuritori. Murăşanul însă este 
destul să fie unul singur poet. El nu ţine de şcoala litera- 
turei franțeze, pentru că acolo limba aceasta nu se cul- 
tivă. El este din școala germană mai cu samă ; sombru, as- 
pru, meditativ dar cu inimă, loial şi naţionalist. Nu am 
lîngă mine ceva din bucăţile cîte le-a publicat în Gazeta 
de Transilvania, dar țiu minte o strofă din bucata : O pri- 
vire peste Carpaţi : 

La noi e putred mărul, nu-i chip de curăţire ! 
Şi tot ce se sperează sînt sîmburii din el; 
Acestii cer plîntare, silință şi unire. 

Atunci va creşte cedrul din ramul tinerel... 


— Ai dreptate, zise d-na S... Aici este o aluziune atît 
de naivă și de adevărată, că-ţi stoarce lacrămi ; și trebuia 
numai un transilvănean, care a gemut atîta timp sub un- 
guri, să o exprime. ` 

S-a mai vorbit după aceasta despre mai mulți poeți; 
eu îmi dădui opinia fără nici o scrupulozitate. De la o 
vreme venii la sfadă cu d-na S... Smărăndița închise seanța, 
zicînd : l 

— Manoil are cuvînt ; numai cînd este voba de gus- 
tul românilor, se arată cu totul descuragiat. Trebui, cu 
toate aceste, să-și aducă aminte că nu este timp mult de 
cînd românii ieşiră din întunericul neștiinței și că progre- . 
sul ce au făcut în literatură este prea mult, pentru un. 
termin aşa de scurt. Ceea ce ne face să sperăm că, peste 
cîțiva ani, literatura şi gustul vor-merge departe. 


53 


Ne despărțim, căci noaptea era înaintată. Eu trecui în 
apartamentul meu. 


22 iunie 

Seara trecută fu una din cele mai amare ce am cu- 
noscut. | 
__ Doamna N. Colescu îmi propuse o preîmblare pe dea- 
luri. i 

Plecarăm însoţiţi numai de Zoe. | 

Cînd ne urcarăm în vîrful dealului, aruncarăm ochii 
cătră cîmpii. Valea era coperită de umbrele serei ; cerul 
aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale ; aerul răcoros și 
profumător ne îmbătase. 

— Văzîndu-te cineva, ar zice că nu mai ești din lu- 
mea aceasta, atîta semeni de rece la toate, pînă şi la fer- 
mecul acestor locuri ! îmi zise Smărăndiţa. 

— Acela nu s-ar înşăla.. 

— Dar pentru ce, Manoile ? 

— Viaţa... viaţa mă apasă ! 

— Să luăm lucrurile cum sînt, răspunse Smărăndiţa. 
Să nu pierdem din vedere că acel ce ne-a dat viața nu ne 
era cu nimică dator. Lumea poate să fie mai rea decit 
credem noi ; dar asta nu este un cuvînt ca să ne perdem 
curagiul şi să chemăm moartea l... câte lucruri bune ne ră- 


mîne a face !... şi cîte lucruri bune ne sînt iară, ca să ne 
mîngîie de cele răle. Manoile, esti nedrept şi insulţi pro- 
vedinţa cînd te plingi astfel despre viață ! 

— Provedinţa !!... | 

— Ascultă, Manoile ! Te îndoiești de provedinţă, te în- 
doieşti de toate de la un timp încoace... o știu... de aice pur- 
cede dezgustul ce cerci... Dar iată-ne departe de lume, în- 
tr-acest templu măreț al naturei... dezbracă-ţi sufletul de 
patimile omenești, priveşte stelele cerești care, atrase și 
re-mpinse una cătră alta, se înturnă fiecare în sfera ei, cu 
orînduială ce niciodată nu s-au turburat ! pe pămînt toate 
. făpturile împrumută una altia sprijinul trebuitor ; anima- 
lele dau ierburilor aerul cel stricat și ierburile, curăţindu-l, 
31 întorc înâpoi ; vezi omul, vezi raporturile ce se află în- 
tre puterile sale înţălegătoare și legile lumei materiale la 
care este supus ! Toate aceste nu ajung să-ţi dovedească 
că este o provedinţă ce privighează neîncetat... 


54 


— Vei să zici că tot e bine, tot e la locul său ?... cre- 
de-mă, nu-mi spui nimic nou... toţi filosofii mulţămiţi au 
zis aceasta înainte de noi... viaţa este un bine !... 

-  — Dar cum? 

— Un rău! 

— Prin urmare, totul este o lucrare a unei întîmplări 
oarbe ? i 

— Se poate. e 

— Dar dacă întîmplarea a făcut lucrurile, pentru ce de 
“la începutul lor pînă astăzi nu a mai produs nimic nou ? 

— Această obiecție este serioasă, dar nu este la între- 
barea mea : eu nu am hotărît că întîmplarea a făcut lu- 
cerurile... Cu toate aceste îți voi răspunde îndată ce mă voi 
lumina la cele ce voi să te întreb. Cum o să împaci ideea 
provedinţei-cu atîtea răle ce ne încungiură ? oriunde arun- 
căm ochii, întîlnim răul alăturea cu binele, viţiul alăturea 
cu virtutea ; alăturea cu un om care gustă toate fericirile, 
altul care se luptă cu toate suferinţele ! pentru ce a trebuit 
fearăle și ierburile veninoase ? reptilele, vulcanii, boalele 
şi moartea ? precum și egalitatea inteliginţilor ? 

— Mai întîi am să-ți spun că vorbești ca un avocat. Cu 
toate aceste, întrebarea îmi pare uşoră : alţii au zis-o mai, 
nainte. Ceea ce ţi se pare rău îmbrăţişază numai interesul 
particular. De unde știu dacă nu este o lege care face ca 
toate acele răle despre care un individ se plinge, să fie 
folositoare interesului general ? De unde ştii că starea so- 
cială nu este așăzată pe trebuinţele ce oamenii au unii 
de alții? 

— Din toate aceste vei să dovedești că rălele erau tre- 
buincioase în folosul armoniei? Eu încă cred că acel ce 
au făcut lucrurile din nimica, şi a cărui inteligință este 
perfectă, ar fi putut face ca, fără a fi răul, să meargă 
această armonie. N 

Vorbind astfel, un idiot videm că trece pe o -potică, 
aproape de noi. E! se opri, văzindu-ne, să cerşească. Era 
surd, mut, gușat, fără un ochi... ceva înspăimîntător ! 

— Priveşte această făptură ! zisei doamnei N. Colescu. 
Sînt încredințat că o să-mi răspunzi : „Facerea lui este fo- 
lositoare la interesul general !“ Ştii „ce are drept să zică 
acesta, după raționămîntul d-tale ? Iată ce : „Dacă lumea 
trăieşte, dacă armonia se susţine, eu sînt pricina : prin urî- 
ciunea mea voi cunoaşteţi a preţui frumosul ; prin ne- 
norocirile mele voi sînteţi fericiţi !“ Zici iară că- suma 


` 


2 l 55 


„o 


binelui în lume nu covîrșește suma răului, atit în ordinul 
moral cât şi în cel fizic ? 

— Este lesne de dovedit... aruncă ochii asupra gene- 
raţiilor omeneşti; maioritatea oamenilor ţine la viață ; 
aceasta dovedeşte că viața este un bine, oricare ar fi con- 
'diţia.unui om. 

— Este adevărat că oamenii ţin la viaţă ; dar nu pen- 
tru că ea este un bine, ci pentru că oamenii sînt sceptici. 
Apoi viaţa este un bine numai cît o compari cu moartea, 
adecă cu un rău a cărui trebuință nu o înţăleg. 

— Manoile ! Manoile ! de cîtva timp ești foarte schim- 
bat !... Inima îţi era tînără ca floarea dimineţilor, plină de 
vise şi de credinţă... Astăzi vorbele-ți mă înspăimîntă ! 
unde-ţi este tinereța și bucuria, copilul meu ? cine te-ar - 
auzi n-ar putea să te asculte !... în sufletu-ți se trece ceval... 
pentru ce-mi ascunzi durerile tale ? nu este nici ignorența, 
„nici viţiul care te fac să cugeţi astfel ; ci o durere, o su- 
ferință amară !... Eşti singur în lume; aceasta te amă- 
răște, poate ; dar familia noastră ţi-a deschis braţele : ai 
în mine o mumă, în Zoe o soră... am face totul să te videm 
voios, fericit... pentru ce ascunzi de noi dorul ce suferi 
în tăcere ? 

Aceste vorbe tinere îmi zdrobiră inima... ea era plină... 
lacrimile mă înecară ; şi, ascunzîndu-mi faţa în mîni, plîn- 
geam ca un copil. 


26 iunte. . 


Märioara a plecat ! 

Ieri seara, Smărăndița, Zoe și eu pornirăm cu trăsura, 
la un sat în vecinătate, unde guvernanta Zoei se dusesă, - 
de o lună, să facă cură de zăr. - 

Pe cale ne apucă o ploaie de vijălie, și furăm siliți 
a ne adăposti într-o posadă. Ploaia trecu repede, dar rîu- 
rile ce trebuia să trecem de mai multe ori se îngroșau 
cu repegiune. Cociul declara că nu este putinţă nici a 
merge, a trece înainte, nici a ne înturna, şi că trebuie să 
trecem noaptea în posadă, 

Posada avea o singură cameră. Damele se aruncară 
îmbrăcate pe pat ; eu, pe o laviță de lemn. Acolo trecui - 
nişte minute amare... capul îmi era greu... mă prinseră 
frigurile. Cu toate acestea, adormeam cînd și cînd, adese 
deşteptat de cîte un spasm sau cîte un vis rău, Vijelia 


56 


reîncepusă afară. Gemătul vîntului, șuierătura ploaiei, tu- 
netele mă deșteptară cu totul. În delirul frigurilor mele 
mă gîndeam la Mărioara. „Cum ? îmi ziceam, o făptură 
atît de drăgălașă, atît de dulce, a putut să cadă atît de 
jos !... ce rău i-am făcut să-mi stîngă astfel toate bucu- 
riile inimei mele ?“ și gîndind astfel, suspinam neîncetat. 

— Eşti bolnav ? mă întrebă Smărăndița. 

— Nu. 

— Dar de ce suspini ? N: 

Vorbind așa, se sculă și veni lîngă mine. 

— Suferi, şi nu vei să-mi spui nimic! mai zise ea, 
puindu-mi mîna pe frunte. Fruntea îţi arde ca flacăra Și 
ochii sînt plini de lacrămi !... Manoile, cunosc pricina 
care te face să suferi !... nebunie ! iată tot ce pot să-ţi 
zic... oamenii sînt mai de multe ori ei singuri pricina su- 
ferinţelor lor !... ţi-am mai spus de multe ori: să mă întrebi 

"și pe mine cînd vei să faci ceva ; nu m-ai ascultat. Dacă 
m-ai fi întrebat mai înainte de a se naşte în inima ta acest 
simţiment nebun, ţi-aș fi zis să te ferești de Mărioara: 
ea este o fată ușoară, fără spirit, fără inimă; încîntată 
de rangul tată-său ; şi dacă arată dimpotrivă, o face numai 
împinsă de deșarta “dorință să placă la toţi; nu numai 
atita : ea are toate defectele unei inteliginţi mărginite, fără 
să aibă cualităţile ei; nici bunătatea, nici sinceritatea... 
poate să te lase să crezi că-i ești drag : minciună ! ea nu 
poate să iubească pe nimeni !... poate să te lase să gîn- 
deşti că. o să-ți dea mîna ; minciună ! ea visează prinți !... 

Cînd ţi-am zis să nu faci nimic făr-a mă asculta, gîn- 
dul meu era la dînsa ; căci știam că este cochetă şi tu 
copil și credul. | 

Uită-te la fetița asta ce doarme colo ! vezi ce frumu- 
seţe !... inima ei ese curată ca lumina !... mi-ai zis că ești 
singur în lume : iată o soţie ce voiam să-ți dau. Nu ești 
bogat... Zoe are o stare mare. Ea poate să te iubească ; 
și dacă nu mă înșăl, poate, te iubește !.., 

— Zoe! Zoe !... strigai eu. 

La vorbele mele, fetiţa se deşteptă. 

— Zoe! Manoil este bolnav !... bolnav, draga mea !..3 
și tu ești pricina, zise Smărăndiţa. 

— Eu, mătuşică ? | E 

— Tu și numai tu poţi să-i dai sănătatea și bucuria, 

— Dar, mătuşică, nu te înţăleg... 


57- 


— Ascultă, copila mea. Manoil te iubește şi mi-a ce- 
rut mîna ta. noS 

_— Ce zici ? întrebai pe d-na N. Colescu. 

Vorbele Smărăndiţei scoaseră Zoiei un ah ! de mirare ; 
dar nu putu zice nimic. 

— Te iubeşte, şi eu primesc cu bucurie propunerea ce 
mi-a făcut, căci este singurul om ce poate să înțăleagă 
inima ta. Acum rămîne la tine, dacă vei să fii ferice... peste 
doi ani, o să vă cunun... pînă atunce, Manoil trebuie să 
meargă să-și complecte învăţăturile sale. Zoe, tu ai la sîn 
o cruce de aur, ce ţ-au dat-o maică-ta murind ; dă-o lui 
Manoil !... Dacă pînă în doi ani se va face nedemn de 
tine, tu îi vei cere crucea, şi din ziua aceea nu-l vei mai 
videa. 

Mi se părea că visez. 

Copila scoase crucea şi o dete d-nei N. Colescu, care o 
legă la gîtul meu, zicîndu-mi : 

— Mărioara nu mai trăieşte pentru tine ! 

a i 30 iunie 

Smărăndiţa voieşte să plec. “ 

Ea a făcut o nebunie !... Zoe este frumoasă !... Ieri o 
privii cu luare-aminte, mai cu interes... o fecioară de ale 
lui Rafael... la cincisprezece ani !... Zoe nu va fi cochetă: 
e prea frumoasă pentru aceasta, numai femeile jumătate: 
frumoase sînt cochete. 

Sărmana fetiţă !... aș vrea să ştiu ce se trece în inima 
sa !... de cînd cu întîmplarea de la posadă, cînd mă vede, 
roșeşte şi lasă ochii în jos. ' 

Dar adio ! te voi videa cât de curînd ! 


Manoil | 


PARTEA II 


a 20 decemvrie 


Iubite B...; i i . 

De doi ani nu ţi-am mai scris... ai tot dreptul sau 
să-mi bănuiești, sau să mă crezi de mort. Mort încă nu sînt, 
frate ! dar schimbat, schimbat întru toate : nu mai sînt 
nici umbra lui Manoil, căci umbra unui. om lesne ar putea 
să-i samene, iar eu.. 

M-am aruncat în braţele tuturor dezmerdărilor... cei 
mai frumoşi cai albioni au avut onoarea să plimble per- 
soana mea pe cele mai frumoase strade ale cetăților itali- 
ene ; vinul cel mai scump, bucatele cele mai rari au îm-. 
podobit masa mea și au îmbuibat stomahul meu, cele mai 
grațioase copile ale lui Pafos au încununat fruntea mea 
de flori și de sărutări. Apoi dacă trebuie să-ţi spun. şi 
aceasta, am stricat mai multe măritişe nepotrivite, ceea 
ce nu este un mic serviciu pentru umanitate. i 

Marchize, contese, prințese, mai mult sau mai puţin de 
contrabandă, mi-au rămas foarte recunoscătoare ; și astăzi 
port cu mine o ladă de bileti dulci şi de păr de toate colo- 
rurile, negru de la o marchiză andaluză din Spania ; casta- 
niu de la o primadonă germană ; bălai de la o prinţesă po- 
loneză ; roşu de la o tînără miladi’; și, dacă nu mă înșăl, am 
o buclă sivă, de la o prinţesă de sînge... vezi dar că am 
proviziune destul de îndestulătoare ; dacă te vei însura și 
dacă vei lua o femeie care nu va avea o cosiță destul de 
bogată, poţi. să te adresezi la mine ; îți voi da cît îi va 
trebui. ` 

Pare că-te văd clătind din cap. 

Pentru: numele lui D-zeu ! nu voi să mai aud morală. 
Păstrează înțeleptele-ţi sentințe pentru. copiii tăj ; sau 
tipăreşte-le în Vestitorul românesc și în Zimbrul de la Iaşi 
ca să le cetească prin mahalale în lungile seri de iarnă!... 


59 


Pentru mine, două drumuri îmi rămîn încă : să cîştig în 
cărți, sau să-mi dau un pistol în cap. | 

Haide ! nu mai plinge ; şi mai ales încetează de a osîndi 
slăbăciunele omeneşti ; căci, vezi tu, iubite amice, dacă 
omul nu ar fi supus acestor slăbăciuni, ar fi o monstruozi- 
tate. Între om și viciu nu este loc decît pentru un ipocrit. 
Trebuie să fi înţăles că nu sînt un filosof fără filosofie ; 
plec de la un princip. 

"Trebuie a ucide timpul, pentru ca să nu ne ucidă el 
pe noi. Lumea cu fenomenele sale s-au produs prin în- 
țilnirea atomelor ; iar voluptatea este principul tuturor 
faptelor noastre. Aristid şi Epicur, care au pus aceste prin- 
cipe, erau mai cu minte decît tine şi decît mine, nu-ți fie 
teamă ! Căci, în sfîrșit, ce este vieaţa omenească ? Un vis, 
au zis poeţi. Ei, bine ! dacă este un vis, fie un vis dulce, 
iar nu un vis rău ! este scurtă, să o trecem voios, cu această 
condiţie o priimesc, altfel, adio;... Astfel, cînd văd o mul- 
time de mizerabili, pentru care soarele a încetat de a mai 
străluci, că îşi acaţă miînile de marginele mormântului lor, 
nu pot decît să-i nesocotesc ; nu te mira ; tu însuţi ai zis-o: 

Cei ce poartă lanţul, ș-a trăi mai vor, 
Merită să-l poarte spre ruşinea lor, 


22 decemvrie 


Acuma mă apropii de hotarele țărei mele. Încă trei zile, 
şi voi videa faţa tuturor persoanelor despre care ţi-am 
vorbit în cele dintii scrisori ; acel d. N. Colescu, așa de 
bun și așa de lesne de înșălat !... Smărăndița cea prețioasă. 
" care-ţi spuneam că este femeia ce am visat !... Zoe, logod- 
nica mea de la posadă !... Elena şi Andrei, exemplul amo- 
rului băcănesc !... Mărioara... uf ! acest nume îmi face o 
impresie curioasă !... femeia asta a călcat în picioare viața 
şi tinereţa mea... şi m-a aruncat în prapastia tuturor viciu- 
rilor ! 
| îmi voi răzbuna, o, femeie fără inimă ! căci acum nu 
te mai iubesc. | | i 
Zoe trebuie să se fi făcut frumoasă. Ştiu că are să se 
supere biata copilă cînd mi-a cere crucea ce mi-a dat şi 
n-o să aibă de unde o lua f Căci în sfîrşit are să mi-o ceară, 
pentru că m-am făcut nedemn de dînsa... dar mă vei în- 
„treba ce am făcut crucea ? ei, bine! cea mai frumoasă 
mînă din staturile papei mi-a luat-o, jucîndu-se prin sînul 


60 


, 


meu ! În deșert am voit să mă împotrivesc : seniora Letiţia 
plingea cu ochii cei mai dulci şi cei mai frurnoşi ce s-au 
văzut vreodată ; și tu ştii, mai lesne poate cineva înfrunta 
armia papei, decit doi ochi de contesă înecaţi în plâns... 


Bucureşti, 10 ianuarie 


Nu este trist a părăsi ţara în care te-ai născut ; ci a 
te înturna în sînul ei, după o lungă lipsă ! Vorba asta ţi 
s-a părea că nu este la locul ei în gura mea ? fii liniştit : 
nu sînt trist ca acel călător care, după o lungă lipsire, se 
înturnă acasă şi cu ochii în lacrămi caută în deşert lucrurile | 
ce fermeca tinereţa sa. Oh'! nu ; aceste floricele cu care 
poeţii umplu scrierile lor, cînd nu au idei mai serioase, nu 
mai bat la poarta mea ; sînt trist, căci aerul ce răsuflu 
aice mă apasă ; oamenii ce-mi vorbesc mi se pare că sînt 
de carton. | 5 

Iubite B..., nu-mi mai iubesc nici patria ! aş da zece 
ani din vieața mea să mai scap o dată din închisoarea asta. 
-_ »Vorbeșşti astfel de patria ta ?“ parcă aud zicînd o mul- 
time de patrioți înfocați. ` i 

Dar ; că m-am convins că patriotismul este numai o 
fanfaronadă la cei mai mulți ; sau de nu, un egoism între 
mai mulţi indivizi. Acolo unde mi-e bine şi acolo unde-mi 
place, acolo este patria mea, și este de prisos ca s-o iubesc, 
căci ea poate exista și fără iubirea mea. Dar, ca să scurtez 
vorba, nu fac nici o deosebire între un popor care se laudă 
cu numele și între un gentilom ridicol ce face paradă cu 
titlurile şi armele familiei sale, mai ales cînd nobleţa se 
sfirşeşte la el : lucrul este tot acela ; căci în balanţa celui 
ce a făcut lumea un popor nu trage mai mult decît un 
individ. 

Aceasta iar voi patrioţii aţi scris-o. 

Dar să lăsăm vorbele astea seci... cel întîi lucru ce am 
făcut, ajungînd în Bucureşti, a fost să întreb dacă se fac 
mari perderi în cărți. Mi s-a răspuns că se perd pe seară 
şi pînă la cinci mii ducați. Vestea aceasta m-a mai împăcat - 
cu patria. 


12 ianuarie 


M-am dus în casa domnului A..., unde auzeam că se 
gioacă cărţile. În asemine casă nu are nevoie cineva a fi 


si 


prezentat ; poate intra cineva ca într-o cafenea, fără â se 
adresa macar cătră gazdă. 

Cât mi-a săltat inima întrînd în casa aceasta de bu- 
curie ! trebuie să știi că mult m-am căit de timpul ce am - 
pierdut prin străinătate ; acolo, dacă intri într-o casă de 
joc, ești tot cu frica-n spate ; poliţia, îndată ce ar simți, 
îndată mi-ţi confiscă banii și arestează giucătorii. Aice, 
din contra ; libertate absolută ! Şi-apoi încă ne mai plin- 
gem de regimenul guvernului ! 

Închipuiește-ți o sală mare și alte pătru odăi lăturale, 
pline de mese de cărți, şi la toate mesele jucători de toate 
colorile, de toate vîrstele şi de toate jocurile. Aici se joacă 
préférence illustrée, care se mai zice și rusesc... dincolo 
preferanţ simplu... mai colo vist... apoi vist-preferanţ... 
mai dincolo, pichet, mai dincolo otuz-bir... albţvelve... 
ecarte ! sfichiu, panţarola...  ghiordum... stos... şi altele 
multe, de care, deși învățasem multe pe unde am umblat, 
dar, drept să-ţi spun, nu le știam pe toate. A 

Ce coup-d'oeil frumos ! pe fiecare masă cîte două lumi- 
nări ; împregiur jucători şi spectatori, bărbați, copii şi fe- 
mei... Ce? crezi că copiii și femeile nu joacă ? te înșăli, 
frate ; acel ce nu joacă cărţile nu știe rostul vieţei... Nu 
ştie a trăi... 

Nu cunoşteam pe nime, şi credeam că voi face tristă 
figură în societatea asta. Dar nu apucai încă a colinda 
toate mesele şi deodată mă văzui împresurat de mai mulţi 
care mă îndemna la joc, ba sfichiu, la preferanţ, ba una, 
ba alta. 

Mă determinăi a mă prinde la preferanț, în care ex- 
- celam mai bine decît în alte jocuri. Partizanii mei era o 
damă ca de 50 de ani şi doi băieţăi, unul mai tînăr și 
altul mai bătrîn decît mine. Jucarăm două taloane ; in- 
trasem în al treilea. Eu aveam un curs de carte extraordi- 
nar, şi cîștigam mai două mii de fise, care, socotite cite 
20 parale, cum jucam, îmi da o perspectivă de cîştig îru- 
moasă. Cucoana nu prea avea chef, căci nu avea favoare : 
la un joc ce a făcut, am pus-o platcă... ce să vezi? Se face 
foc cucoana !... Începe a striga, a mă insulta, a tipa... încep 
a mă apăra... ea, atunce, se scoală, ia peria și șterge tot 
de pe masă ; și se scoală, zicînd că ea nu plăteşte, că nu 
mai joacă, că nu e drept, că nu știu ce... Neavînd la cine 
apela, m-am sculat şi am voit să mă pun la stos. Ban- 
cherul nu mă priimi să pun mai jos de 10 galbeni pe 


62 i ` 


carte, asta era condiţia lui. Voi să ies. Coborîndu-mă jos, 
văd toți ciocoii, adică slugile, grămădiți împregiurul unei 
lumînări, Mă apropii : ce să văd ? unul făcea stos și toţi 
ceilalţi juca la stosul său, care nu era mai mult 'de vro 
10 iermelici.. „Hai să joc aice, am zis, nime nu mă cu- 
noaşte.“ Joc... Sparg bancul... el atuncea scoate ceasorni- 
cul... i-l iau... pune burnuzul în preţ de 5 galbini... i-l iau, 
şi mă duc... AD 

A doua zi, aflîndu-mă pe pod, îmbrăcat cu burnuzul 
cîștigat, mă. văzui întimpinat de un domn care s-a oprit 
cu trăsură fñ dreptul meu. 

— Domnule, burnuzul este al meu. 

— Eu l-am cîștigat în cărți. 

— Domnule, vei binevoi a mă urma la poliție. 

Nu putui scăpa. Poliția mă sili să dau burnuzul, şi eu 
să mă dispăgubesc de la cel ce mi l-a dat. Dar unde tre- 
buia-să-l găsesc ? El, după cea jucat burnuzul stăpîni-său,. 
a fugit : am cam simţit ruşinea acestei avanture, dar am 
zis : „Astfel este soarta, nu e vina mea“. 


15 ianuarie 


După întîmplarea cu burnuzul, m-am dus încă o dată 
la casa domnului A... Dar astă dată cu o sumă de 40 du- 
caţi ce m-am împrumutat. iata și 

Norocul nu mă favoră. După ce am perdut toţi banii, 
un jucător, care nici mă cunoștea, îmi propuse să mă îm- 
prumute. Eu îl privii cu mirare. 

— Ce te uiţi, domnule ? Adevăraţii jucăuşi sînt fizio- 
gnomiști ; n-au nevoie de'a se ști pentru a se cunoaşte. 
Ai pierdut ? te împrumut : îmi vei întoarce banii cînd vei 
avea. 

Îmi dete cincizeci de galbeni. 

— Să-ţi dau înscris ? îl întrebai. 

— Jucătorii au credet la jucători, îmi zise, 

Luai banii. Jucai ; perdui. 


18 ianuarie 


+ Ieri m-am dus la Petreni să văd pe bunii mei amici, 
domnul și doamna N. Celescu. 

Cînd eram aproape de casa boierească, mi-am zis :. 

doamna N. Colescu este frumoasă și spirituală ; Zoe, sin- 


63 


gura rivală ce poate avea... voi face din mătușică o Normă 
şi din nepoată o Adalgiţă !... Acesta va fi un mijloc 
sigur ca să scap de creditori şi încă mai mult mina Zoei. 
Maritagiul e bun pentru bacali și pentru dascali. 

` Cătră aceste, cîțiva servi ce m-au fost cunoscut îmi 
ieşiră înainte. Eu întrebai de d. N. Colescu. 

-Ei răspunseră că se află dus la vînătoare. Cînd între- . 
bai de Smărăndița, nimeni nu-mi răspunse şi toţi mă in- 
vitară să mă urc, cu o manieră ce mă lăsă să presimţ o 
nenorocire. 

În capul scărei întîlnii pe Duduca. 

- Fiinţa astă voluminoasă se aruncă în braţele mele, rî- 
zînd și plîngînd deodată. 

— Iată-te, în sfîrşit, Manoile !... Ce bucurie pe Zoe cînd 
a afla c-ai venit |... - 

— Unde e Smărăndiţa ? 

— Smărăndiţa ? răspunse ea, înecată de plins; Smă- 
răndiţa ?... în pămînt !... i 

Vestea asta nu-mi plăcu nicidecum, pentru că-mi vă- 
zui deodată toate planurile sfărmate. 

— Dar Zoe ? mai întrebai pe Duduca. 

— O să vie îndată... Zoe s-a făcut frumoasă ca ziua ;. 
cu toate necazurile şi supărările ce a avut de un timp 
„ încoace... ; 

Duduca nu apucă să sfîrşească și Zoe intră. 

— Am auzit c-ai venit ş-am alergat într-un suflet... 
Apoi, părîndu-i-se că a zis prea mult : Foarte frumos și 
delicat din partea d-tale să vii să ne vezi... mătușica ar 
fi fost fericită astăzi, dacă... : 

Nu putu să sfirșească vorba, căci ochii săi învăluiți 
în niște gene lungi și neguroase, i se înecară în lacrămi. 
Apoi, întîlnindu-mi mîna : spa N 

— Mă iartă, domnule, că te priimesc cu lacrimile în 
ochi... O să șezi cîteva zile cu noi, nu-i așa? ştiu că o 
să ți se urască, dar... , i 

— Să mi se urască ?... Dar abia am ajuns în București, 
şi cel dîntîi lucru ce am făcut a fost să iau caii de poștă 
şi să viu să vă văd... nu, dragă Zoe, nu gîndești ceea ce 
zici ; nu-i aşa ? 

— Nu, zise ea, era o glumă... să facem pace... îmi iau 
vorba înapoi... cu condiţie să stai macar trei zile aici. 


— Trei ani, dacă voieşti. 


$ 


64 


„căi - 


_— Multăämesc. Cum nu sint eu sora d-tale! gise ea 
'pinditoare. : 

În adevăr, iubite B..., copila asta s-a făcut atît de fru- 
moasă, încît ucide orice altă frumuseţe. Ce păcat că inu 
va să ia locul Letiţiei !... Cu Zoe, aş trăi chiar zece zile 
fără să mi se urască !... 

Cătră acestea, domnul N. Colescu se întoarse de la 
vinătoare. Zoe ieși înainte să-i vestească ajungerea mea. 

Acesta mă priimi cu o bucurie exaltată. 

Nimic nu-i putea rechema mai mult pe Smărăndiţa 
decit eu, şi aceasta îl îmbăta de fericire. Cum mă văzu, 
mă luă în braţele sale, unde mă ţinu strîns mai la cinci 
minute fără să poată zice o vorbă. 

“Moartea soţiei sale îl schimbase atît, încît abia putui 
a-l. recunoaște ; părul- său albise ca ninsoarea, faţa i se 
îngălbinise,. ochii îi erau stînși ; se girbovise și pierduse 
bucuria şi vorba. 

— Am auzit că ai cheltuit prin ţări streine tot ce-ţi 
rămăsese de la unchiul tău... moșia ţi s-a vîndut la lici-: 
taţie pentru datorii... ai rămas sărac şi strein... trebui să 
te gindești la viitor... averea pentru un om este liberta- 
tea... și iată ce ai pierdut... Dar să lăsăm acestea pentru 
altă dată... acum să mergem să cinăm. Zoe ! ia braţul lui 
Manoil ! 

Vorbind astfel, ne duserăm în sala de mîncare, în sala 
aceea unde, sînt aproape doi ani, îmi aveam locul între 
Zoe și Smărăndița. Zoe era încă acolo, mai formată, mai 
graţioasă ; dar Smărăndiţa trecuse ca un vis frumos! 
Îmi aruncai ochii în dreapta mea, unde altădată eram 
obicinuit să o văd și să-i vorbesc... lucru ciudat | scaunul 
ei era acolo, talerul, şervetul erau acolo, ca cînd o aștepta 
"dintr-un minut într-altul să vie la masă !... A 

Domnul N. Colescu, după cum îmi spuse Zoe mai pe 
urmă, dase ordin ca nimini niciodată să nu ocupe acel 
loc și în toate zilele să se puie talerul ei la masă, ca cînd 
ar fi fost încă în vieaţă ! De multe ori el se întîmpla să 
. rămiie singur la masă : atunci închipuindu-şi că Smărăn- 
dița este acolo, vorbea oare întregi cu fantasma imagina- 
ţiei sale. La masă, cercetind de mai multe cunoştinţe, 
întrebai şi de Mărioara. La acest nume nimeni nu voi 
să-mi răspundă. Tăcerea asta are o însemnătate, în- 
ţălegi tu ? i 

Abia ne scularăm de la masă, unde domnul N. Colescu 
rămase încă, după obiceiul său, şi dînd braţul Zoei, tre- 


185 


5 — Manoil + Elena 


curăm într-un salon. Acolo Duduca ne lăsă singuri citeva 
minute. Fără să simţese nicicum amor, Zoe fermecă de- 
odată toate simțurile mele prin frumuseța ei. : 

- „Ea mă iubeşte, îmi zisei ; eu iarăşi nu sînt om care 
să nu ştiu a mă folosi de ocazii... voi face-o metresa mea ; 
voi promite tot ce s-a cere şi voi lăsa-o să creadă că o 
iubesc : fetele sînt credule şi nu te înşală niciodată pînă 
ce ele înseși nu se înșală.“ anns 

— Eşti pe gînduri ? mă întrebă copila. Te căiești poate 
că ai dat. cuvîntul să șezi trii zile aice ? te cred ; toţi sînt, 
trişti în casa asta acum lei 

— Sint două zile care niciodată în vieața mea nu le 
voi. uita”, una plină de impresii dureroase, ziua cînd am 
fost silit să plec de aice; alta, o, Zoica mea ! „crede că-ţi 
vorbesc cu. sinceritate ! alta plină de fericire, ziua de 
astăzi ; ziua în care ochii mei au putut să te mai vadă 
o dată ! sînt pe gînduri, este adevărat ; dar aceste sînt 
gînduri plăcute ca viața, vise de speranţă şi de fericire 
ce mă răpesc și de care-mi este teamă să nu se răsipească 
îndată ce ai deschide gura să vorbeşti, o, Zoe !... Ah! 

dulce copiliţă ! dacă nu vrei să fii pentru mine decit o 
- cunoştinţă, o soră, taci, nu zice nimică | căci o vorbă rece, 
"indiferentă, căzută din buze-ţi, îmi va zdrobi inima şi 
vieaţa !... NE ; 

La vorbele aceste, copila zîmbi de fericire. 

— Auzit-am oare bine ? zise ea. Vorbele aceste să fie 
oare sincere !... 

— Mă întrebi dacă vorbesc cu sinceritate ? o, D-zeul 
meu ! pentru că nu pot depune acuma la picioarele tale, 
Zoe dragă, lacrămile ce am vărsat și cugetările ce am în- 
chinat suvenirei tale ?... Atunci poate m-ai crede, o, fru- 
moasă copilă ! Zoe voi să răspundă; dar Duduca se arătă 
la uşă. i l 

— Trebuie să-ți vorbesc fără marturi, îi zisei... la 
noapte aşteaptă-mă... pra 

-— Ce zici ? peste putință Fa i 

—- Apoi dar mîne plec... și nu mă vezi niciodată. 

— Vino ! vino | răşpunse ea. l 

Pînă ne despărțirăm seara, Zoe dete ordin să mă ducă- 
în vechea mea cameră. Lucru ciudat ! de doi ani aproape 
nimeni nu locuise aice ! toate hîrtiile şi cărțile mele le 

_aflai aruncate pe masă astfel cum le lepădasăm eu cînd 
m-am pornit. | 


6 


Camera asta îmi aduse niște suvenire dureroase. Colo 
este fereasta ce dă asupra grădinei ; grădina cra odată 
verde şi înflorită ; astăzi, uscată şi tăcută !... Femeia ce 
domnea în locurile aceste doarme în sînul pămîntului. 
„Sărmană Smărăndiţă ! nu te voi mai videa niciodată !... 
în deşert ascult cu luare-aminte ca să aud pașii Mărioarei 
prin grădină !... nimic, nici o frunză nu se mișcă !... Colo 
este încă patul meu, pe care l-am udat de multe ori cu 
lacrămi... dar eu sînt astăzi schimbat !...“ Mă înfundai în 
asemine gîndiri şi lacrămile îmi veniră în ochi... „Slă- 
băciune !“ îmi zisei, și sunai să-mi aducă o butelcă de 
vin de Drăgășani, ca să gonesc impresiile cele dureroase. 

“Mă răsturnai pe o canapea lîngă foc să fum o ţigară. 
Aşteptînd butilea de vin și fumînd ţigara, cugetam la 
Zoe ; crezînd că e;lîngă mine, îi cîntam dondănind ver- 
surile lui Sion asupra ţigarei : : 


Aşa, dragă copiliță ! 
O ţigară ş-o guriţă ! 
Paf ! puf ! 

Zboară fum ! . 
Paf! puf! 7 
Toate-s serum ! 


Dar vinul mă exalta şi mai mult, casa începu a mi se 
părea că se învirteşte cu mine... Voii să ies ca să mă duc 
la rendez-vous... dar căzui iarăși pe pat şi adormii. Umbra 
Smărăndiţei se arată înaintea mea. | 

„lată-te, îmi zise fantoma aceasta. Altădată tu erai 
floarea tinerimei noastre | patria ta pusesă în tine atita 
speranţă !... inima ta era tînără și plină de candoare ca 
o fecioară ; cîți te cunoșteau nu puteau să se oprească de 
a te iubi... iar astăzi, cel mai degrădat om nu s-ar crede 
stimat. ca să-ți strîngă mîna ; cel ce crezuse în talentul 
tău astăzi roşește că a putut avea o asemine cugetare; 
inima ta s-a îmbătrînit, s-a degradat și nu mai poate să 
bată de acum înainte decît la fapta nefolositoare !... pen- 
tru ce ai venit în casa aceasta ? Vrei să amăgeşti pe Zoe ; 

_pare că roşeşti de a fi singur de felul tău, și vrei să tîrăşti 
în tina în care te afli tu fiinţa astă tînără și inocentă 1...“ 

La aceste cuvinte mă deşteptăi. i 

leşii în grădină : noaptea era întunecoasă ! ninsoarea 
cădea nencetat ; fruntea îmi ardea ca o flacără ; un oro- 
logiu sună o oară după miazănoapte. 


67 


r 


„Aide ! zisei. Am avut un vis rău... iată, tot morţii nu 
mai vin“, Îmi aruncăi ochii la ferestrele apartamentului 
Zoei : erau iluminate ; pe perdele mi se păru că văd de- 

semnîndu-se umbra ei. 
“În două minute am fost la ușa apartamentului ei. 
Zoe, auzind paşii mei, se pusese pe o canapea cu o carte, 
în mînă, ca cînd ar fi voit să-mi arăte indiferință. Cînd 
întrai, ea se rădică, şi lăsînd cartea îmi întinse mîna ei 
cea mică şi albă ca zăpada. 

— Ai cerut să-mi vorbeşti fără marturi, îmi zise ea. 
Să videm ce ai să-mi spui ? cae 

Niciodată. n-am văzut-o mai frumoasă: ochii săi 
ardeau ca doi diamanţi negri în umbra stufoaselor ei 
gene de velură. Buzele sale rumioare, deschizîndu-se, lăsa 
să se vadă niște dinţi mărunți și albi ca mărgăritarul. 
Părul ei neguros și lucios era strîns în dosul capului, sub 
un văl de blondă neagră ; două șuviţe întunecoase ca două 
aripioare de corb se întindeau peste tîmple şi se perdeau 
pe după urechi, obrajii săi nu aveau un caracter ; ca unda 
. cea limpede, pe cînd ziua se îngînă cu noaptea, astfel şi 
feţișoarele ei schimbau neîncetat culorile într-acel minut. 
Era învestită într-un capot de casă, de șal verde cadrilat 
şi crăpat de la mijloc în jos, sub care se vedea o fustă 
de batistă fină şi albă ca ninsoarea. Peste mijloc era în- 
cinsă cu un brîuleț de mătasă împletit cu fir de aur, cu 
ale cărui căpătiie se juca ca cu niște metanii ; sinu-i ro- 
tund era ascuns pînă la gît în peptarul capotului ei, al 
cărui guler se răsfrîngea ca o șemizetă. le 

— N-am să-ţi spun nimică ce nu ţi-aș fi spus de faţă 
cu Smărăndiţa... Însă numai cu ea... 

— Atunci, şezi aice, îmi zice Zoe, făcîndu-mi loc pe 
canapea lîngă dînsa. l 

"— Nu, Zoică ! locul meu nu este acolo, ci la picioarele 
tale ! am trebuință de iertarea ta, o, copilă cerească !... . 
nu ţi-am scris niciodată... m-am purtat ca un mizerabil... 
dar ce vrei ? nu sînt atît de vinovat precum s-ar crede : 
te iubesc şi sufeream în tăcere : nu eram sigur că seri- 
sorile. mele or să-ţi facă maulțămire... fără aceasta... 

— Mi-ai fi scris, Manoile, nu-i așa ?... Oh, îmi place 
a crede aceasta... dar vezi, erai atît de rece cînd ai plecat ! 
ş-ăpoi, nu puteam să-ţi spun nimica !... | 

— Aşadar, mă iubeşti, Zoe ?... Oh! zi încă o dată.. 
vorba aceasta mă face fericit, 


— Pentru ce să zic vorba aceasta, Manoitul meu ?... 
dar scoală-te şi șezi lîngă mine... că și eu am atîtea lu- 
cruri să-ţi spun !... De cînd mătuşica... sînt singură ; sufär 
în tăcere... inima-mi e plină... aveam trebuință de un 
frate căruia să-i spun toate şi care să mă înţăleagă... 
__— Zoe, îngerul meu ! lasă vorbele astea la o parte, 
ca să nu vorbim decît de fericirea ce simţ să te revăd... 
lasă-mă să te privesc în față ; să mă îmbăt admirînd fru- 
museţile tale, căci te-ai făcut frumoasă ca lumina zilei |... - 
lasă-mă să sărut mîna asta mică şi albă, ce am strins-o 
de atitea ori în visurile mele !... ştii tu, copilă ? niciodată 
nu s-a văzut frumuseţă mai încîntătoare !... cele mai fer- 
mecătoare făpturi ale naturei şi ale artei se îneacă în: 
frumuseţa ta !... Zoe, lasă-mă să sărut cosițele aceste... 
De cîte ori în nopțile exilului meu nu am zis să o văd 
încă o dată ş-apoi să mor!... reazămă-ţi capul, o, dulce. 
înger, pe umărul meu, să te privesc l. Suflarea ta e 
dulce ca profumul florilor !... ea mă încîntă şi mă îm- 
bată |... lasă-mă să răsuflu suflarea sînului tău virginal !.... 

"— Manoile, mai păstrezi crucea mea ce ai primit-o 
din mînile Smărăndiţei ? 

— Niciodată nu m-a părăsit... nici o seară, nici o dimi- ` 
neaţă nu a trecut fără s-o încarce de sărutări şi de la- 
crămi... Dar pentru ce mă întrebi, Zoica mea ? 

— Pardon, Manoile... o idee ce mi-a venit... 

— Dar, dar, crucea ta o am, şi ea nu mă va părăsi 
pînă la mormiînt.., dar, o, Dumnezeule ! Zoe, pentru ce 
plîngi ? 

— Oh ! nimic... de recunoştinţă... 

— Înţeleg... dulce înger! dacă lacrămile aceste sînt 
numai rezultatul îndoielei ce ai despre sinceritatea mea, 
şterge-le, Zoică, şterge-le îndată !... nu depinde decit de 
la tine, dulce fetiţă... o vorbă, și !... dar pentru ce lași: 
să-ţi curgă iară lacrimile ?... Zoe, frumuseţile cu care na- 
tura te-a adornat nu mai sînt ale tale... lasă-mă să te 
privesc încă o dată... să te strîng încă o dată la sînul 
meu !... Zoe, o sărutare !... Cea dintii sărutare, Zoe !... o 
sărutare, şi vieaţa mea va fi a ta !... 

; — Lasă-mă, Manoile... o, Dumnezeul meu, ce ai? 
eşti galbăn... privirea ta este sălbatică... mă sperii... la- 
să-mă... vai ! tu nu mă iubeşti !... 

— O sărutare, Zoe !... nu te smulge din braţele mele, 
căci după tine tîrăşti vieaţa mea !... o sărutare !... tu eşti 
P | 7 69 


PES 


amanta mea, mireasa mea !... vieața mea este vieața ta.! 
voinţa mea, voința ta !... Zoe 1... Zoe L.. 

— Lasă-mă ! lasă-mă !... tip l... 0, Manoile, Manoile !... 
presimțimentul meu era adevărat: tu nu mă iubeşti ! 
căci nu este amor fără respect, şi tu nu mă respectezi. A 
Oh ! lasă-mă, şi du-te de aice !.. 

Zoe se dezbătea în brațele mele... Eu o strîngeam la 
sînu-mi şi o înecam în sărutări. 

Nu ştiu cum se întîmplă, dar luminile se stînseră... 
capul mi se întoarse... Zoe, speriată serios, îşi adună 
toate puterile şi, smucindu-se, alunecă ca o umbră din 
braţele mele. Alerg după dînsa prin întuneric... aud un 
mic zgomot... umblu pipăind, o prind din nou în braţe !.. 
Dar, abia o string la sînu-mi, şi începe să rîdă cu hohot... 
lumina se aprinse, şi eu mă văzui cu Duduca în braţe! 

— Aşa-i că nu-ţi trecea prin gînd că sînteu?ha!ha! 
ha !... am ascultat la ușă!... şi cînd m-am încredințat 
care-ţi era gîndul... ha ! ha! ha !... am stins luminele și, 
smulgîndu-ţi pe Zoe din braţe, am rămas în locul ei... 
Ha! ha! ha!... oi să rîd un an întreg de istoria asta... 
Manoile, nu-ţi rămîne decît să pleci de aici şi să nu cauţi 
să vezi pe Zoe decît după ce vei dobîndi iertarea ei... 

„— Voi pleca numaldecit, dar spune-mi : Zoe era în- 
complotul acesta ? 

— Vrei să-ți spun aătevăul ? nu era. 

Abia isprăvi şi începu să rîdă. 
~ A două zi plecai de dimineaţă, făr-a zice adio nici 
macar domnului N. Colescu... Acuma rîde şi tu... nu-mi 
pasă ! 


22 ianuarie 


„Nu ţi-am scris de cîteva zile. Crezi că eşecul ce am 
întîmpinat la Petreni mi-a îngheţat pana în mînă ? nu 
te teme. 

Mititica Zoe era foarte graţioasă, în adevăr ; dar acum 
nu mai gîndesc la dînsa. Alexandru S... avea cuvînt cînd 
zicea : „Prefer femeile măritate“. Astfel am și pus în 
lucrare axiomele acestui mare observator. 

Sînt cinci zile de cînd m-am întrodus pintre ceea ce 
se numește aice (stil de afișuri) înalta nobilime. Cinci 
zile de cînd am aruncat ochii pe una din cele mai fru- 
moase femei din capitală. Dar mai înainte de a-ţi-spune 


70 


istoria asta, voi să-ți descriu circul persoanelor pintre 
care m-am întrodus. 

„Cînd treci prin Valahia de la margini pînă la Bucu- 
reşti, nu poţi crede că vei găsi în saloanele boierilor o 
societate care este diametral opusă cu mizeria cîmpiei. 
Bucureștii este ca un. vas din acele cu aburi ce rătăcesc 
pe sălbaticile mări ale Africei, în mijlocul mizeriei celei | 
mai complecte, dar pe al cărui bord afli cele mai luxoase 
cameri plăcute societăţii și mai ales lucruri ce încîntă sim- 
ţurile și spiritul. i 

Luxul cel mai mare, aice, stă în eleganța echipajelor, 
mulţimea servilor, bogăţia apartamentelor şi tualeta da- 
melor. Nimic de artă: în tot Bucureştii mu găsești un 
tablou original sau copie des grands maîtres ! iar biblio- 
tecile cele mai mari, cînd nu sînt numai desemnate de 
păreţi, sînt încă întrebuințate ca mobile ce ar împodobi 
camera. 

© Conversaţia nu este nici mai puţin plăcută, nici mai. 
puţin spirituală în saloanele Parisului, însă nu iesă nici- 
odată în șirul ideilor ordinare. 

Limba ce se vorbeşte este mai mult o franţuzască, um- 
plută pe ici pe cole cu. vorbe româneşti. Literatura îran- 
ceză singură este cunoscută ; de cea naţională n-au nici 
o idee și pentru cultura ei nici un zel. Bărbaţii trec serile 
jucînd cărţi. Femeile, cele bătrine şi slute asemine, iar 
cele tinere şi frumoase se ocupă numai de a plăcea. Pot 
zice ră ele sînt şi mai spirituale decit bărbaţii ; au multă 
- inimă și sînt totdeodată - drăgălaşe şi fără prejudecăţi, 

ceea ce-mi iese bine la socoteală. 

În două zile, dintr-un capăt al Bucureștilor se lăți 
numele meu. Dar de ce ? am cîștigat în cărţi vro trii mii 
ducați : mă instalăi în case bune; îmi făcui echipagiu 
strălucit, haine de minune, lachei cu livrele. 

La Paris cunoscusem o damă româncă. foarte spiri- 
tuală, dar nici tînără, nici frumoasă. Auzeam că în casa 
ei se fac întîlniri amoroase, dar nu credeam. Într-o sară 
am văzut-o la teatru ; ducîndu-mă în lojă la dînsa, îmi 
bănui de ce nu-i făcusem onoarea de a o vizita. I-am 
spus că a doua zi voi veni. Mă duc. Care fu surpriza 
mea, frate, cînd văzui acolo pe Frosa ; pe Frosa, care am 
scăpat-o de la moarte; pe Frosa, care se călugărise 
în ochii mei ! i 


vu 


Ea îmi spuse pe scurt că, auzirid de venirea mea, făcu 
cunoştinţă cu doamna S... vestită mijlocitoare pentru în- 
tâlniri, şi astfel făcu ca să mă vadă. Îmi spuse că amantul 
ei, viind de peste hotar, o răpi din mănăstire şi se cu- 
nună cu ea; apoi a fost osîndită pe trei luni la închi= 
soare, dar după aceea a căpătat libertatea şi voia de a trăi 
cu barbatul, | 

"După invitarea ce-mi făcu, m-am dus la dînsa acasă į 
am văzut pe bărbatu-său. Nae P... este boier mare și bo- 
gat ; tată-său murind, îl lăsă moştenitor pe o avere bună ; 
acuma e în slujbă mare ; boier de Divan! | l 

Dar Frosa e răpitoare. Ea acum nu are mai mult de 
19 ani; bălaie ca o stea rătăcită în noapte; frumoasă 
ca un serafim ; vie, vorbariță, cochetă... ca cînd n-ar fi 
îmbrăcat niciodată. rasa. Cum o-văzui, făcui planul de a 
mi-o face metresă. Am înţăles că ea nu are sîngele rece 
al Şarlotei lui Werter, ce plînta curechi, nici virtutea 
Corneliei, căria i se rosese degetele torcînd la lînă. Ea 
are prea mult spirit ca să lase să treacă cei mai frumoși 
ani ai vieţii sale fără să culeagă florile primăverilor lor į 
şi are prea mult gust pentru ca să puie în practică o vir= 
tute băcălească. Nu prea are idei, pentru că la mănăstire 
nu le-a putut căpăta, dar întru această mă însărcinez eu 
să-i însuflu cît de multe; în curînd, sînt sigur, ea va 
avea mai multe idei și decit mine; prin urmare, sper. 
© că-mi voi forma o metresă rară de care să mă pizmuiască 

toţi, | 


26 ianuarie 


Iubite B... | 

Sînt pe aproape de fericire ; pe aproape de a-mi rea- 
liza planul. Frosa mă iubește ; am înţeles că mă iubeşte, 
Astăzi, ducîndu-mă la ea, îmi spuse că bărbatu-său s-a 
dus la ţară şi că dorește să cineze deseară la mine acasă, 
fără altă condiţiune decît să fiu discret, 

'Trebui să ştii că am pierdut capul de bucurie ; și nu 
vei tăgădui că nu am cuvînt. Sărmane B.. nu te învit 
niciodată să te însori : sînt cinci zile numai de cînd m-am 
cunoscut cu Frosa, şi bietul Nae e pe aproape de a.purta 
coarnele. Cu toate aceste, însoară-te, însă trebui să-ţi 
schimbi ideile ce ai despre femei. 


ma 


27 ianuărie 

Seara trecută m-am dus fa balul mascat unde Frosa 
îmi dase cuvînt să ne întîlnim. 

— Plus îl y a des fous, plus on rit, îmi zise bălatul meu 
serafim, îndată ce mă văzu. Pentru aceea să ducem cu noi 
două părechi amorate ! femeile vor să păstreze masca... 
Dar ce-ţi pasă ? să le lăsăm această plăcere ; pe la sfîrșitul 
cinei sper că ele singure or să se demaște... „.. apoi te încre- 
dinţez că va fi ceva original. ; 

În adevăr propozițiunea Frosei îmi păru originală, 
Priimii bucuros, şi trimesei feciorul acasă să prepare o 
cină pentru şese persoane. 

Frosa se duse, și peste cîteva minute veni însoțită de 
două dame şi doi cavaleri maseaţi. 

— Să mergem ! îmi zise ea. 

Cele patru maşte ne urmară fără să zică o sathi; 

„Eu mă urcai cu Frosa în trăsura mea ; iar în careta 
éi se încărcară cei patru. necunoscuți. i 

Cina era splendidă. Fiece cavaler se puse cu dama lui 
la masă.. 


Una din dame era tare voioasă, ceialaltă, și care ședea 
lîngă mine, părea gînditoare şi ochii cei mari şi negri erau 
ocupați mai mult de mine decît de cavalerul ei. 

Frosa începu conversaţia, făcînd o diatribă spirituală 
şi muşcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la 
bal. Calificaţia ce da persoanelor despre care vorbea era 
atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fer roșu pe 
frunte. 

Ai serie toate cîte : s-au zis ar fi prea lung ; apoi nici 
nu-mi aduc bine aminte; îţi voi zice numai cîteva: 

— Văzult-aţi, zise ea, pe d-na M... îmbrăcată. în al- 
bastru din cap păr-în picioare: ? în adevăr sămăna o co- 
cardă tricoloră franţuzască. 

Asta ne făcu să rîdem. 

— Ha! ha! făcu unul din cavaleri ce înţălese mai 
tîrziu jocul de vorbe al Frosei. 

— În sănătatea Frosei ! strigai, rădicînd paharul. >. 

Toastul meu se priimi în strigări de bucurie. 

— Ciocoi ! Împleţi paharul încă o dată !... voi să-nee 
durerile mele !... 

— Manoile, zise Frosa, SA. inspirat... împrovizează-ne 
o; poezie. 


13 


— Bucuros ! dar dă-mi un sujet. 

— Un sujet ? şi care altul decît vieața ta! 
— Fie! | 

Apoi începui prin strofa aceasta : 


I 


Singur eu venit-am pe acest pămînt, 
Singur mă voi duce în al meu mormiînt ! 
Miîna unei mume nu m-a legănat ; 

Pe-al prunciei leagăn, dorul mi-a cîntat ! 
Dar cu toate aceste, l-al vieții soare, 

Eu creșteam în lume ca o dulce floare... 
Umpleţi înc-o dată cupa mea cu vin, 

Să înec într-însa crudul meu suspin !... 


Toţi bătură în palme, strigară: „bravo“ și rădicară 
toastul în sănătatea mea. acd 
=— Alt cuplet ! alt cuplet ! strigară toţi. 


IF 


: O femeie însă... cine ar fi crezut ? 
O fe... . 


Aice mă opri : îmi era cu neputinţă să mai urmez.. 
lucru ciudat ! talentul meu mă părăsisă !. Ju 

Dacă dama ce şedea lîngă mine mă privea ţintă, şi 
ochii ei juca în lacrămi. 

— Cu atîta mai bine, îi zisei. Ce e bun talentul în 
yara. care trăim ?.. nu mai pot urma... Ciocoi! vărsați 
vin ! să beau pînă cînd zorile vor săruta genile de aur 
ale Frosei !... O, iubita vieții mele ! nu deschide rana inimei 
mele !... îmi faci un rău crud !... 

—. Dacă este aşa, Manoile, eu însumi te rog să nu mai 
urmezi... Femeile sînt egoiste, voiam să știu dacă am 
vreo rivală... 

- — Numai atîta ? O! îţi voi pine bucuros ! am subit 
o dată în viaţa mea, cîteva zile numai.. 
< — Mărioara ? 

— Ai gîcit ! dar acest nume acuma este mort în inima 
mea; vezi: îl pronunț cu indiferenţă... pot să-l şi 
blastăm ! ka Ă f 


14 


— Dar am auzit mai vorbindu-se de o Zoe... 

— Zoe... ce nume ai pronunţat !... 

— Ah! vezi ?... Am gicit ! Zoe'ţi-e dragă !... dar nu 

“sînt geloasă... ea nu te iubește... căci nu poate să iubească 
doi deodată... sărmana copilă ! amorul ce are pentru L... 
are s-o ucidă !... i 

— Ceea ce zici este o calumnie, Froso ! zi-mi că muma 

mea s-a prostituat la lacheii tăi, zi ce vrei despre mine ; 
nu-mi pasă ! dar ceea ce ai zis despre Zoe nu-ţi dau voie 
a o repeta !... căci ești femeie și nu pot să o răzbun... Dacă 
un altul decit tine ar fi zis aceasta, un bărbat... pe D-zeul 
meu |... o vieață am și ţin la dînsa mai puţin... decît la 
paharul acesta !... ' 

Paharul ce aveam în mînă, trîntindu-l pe masă, se 
sparse în bucăți. | 

— Manoile ! tu mă amerinţi ? f 

— Voi să stimezi și tu pe acei ce stimez eu. i 

— Această este un despotism nesuferit !... îți spun că 
femeia asta nu-mi place, pentru că o iubeşti... dovideşte 
din contra ! ; 

— Tu eşti geloasă sau te prifaci a fi! nu-mi pasă ! 
n-am trebuință să-ți dovidesc că te iubesc numai pe tine; 
aş zice o minciună... d | 

— Vezi! 

— Froso ! să facem pace, şi ascultă bine ceea ce voi. 
să-ți spun. Nu iubesc nici pe Zoe, nici pe nimeni. Pentru 
Zoe am stimă şi amicie ca pentru o sor’ ; pentru tine, un 
capriciu... iată tot ! să'te iubesc, Froso ? sărmană copilă ! 
dar pot ?... inima mea este uscată !... ce vrei tu ? nu este 
vina mea... soarele poate să se stîngă sau să se facă mai 
călduros ; pămîntul să se despice sau să se facă mai rodi- 
tor ; lumea poate să [se] peardă sau să se facă perfectă ; 
toate aceste nu merită să le dau nici o căutătură de ochi... 
nu mai cred în nimică, și inima-mi nu mai bate pentru 
nimică, afară decît pentru vinul acest fermecător ; nu mai 
cred în nimică ; iar în amorul femeilor mai puţin decît 
în toate... i t i 

— Dar mi se pare că era odată vorba să iei pe Zoe 
de femeie, Manoile ? | | 

— Ceea ce-mi zici este o glumă... să mă însor cu Zoe; 
eu, cel mai desfrînat între oameni, cu Zoe, un copil încă, 
exemplul blindeţii și al candoarei ?... cel puţin pînă astăzi... 
nu-mi pasă cauza pentru care ești nebună, Froso ! Dar tu 


i 


15 


nu ştii nimic, copila mea ! vezi tu junii acestia ce mă în- 
cunjoară şi nu fac nimie fără să mă consulte ? femeile 
acestă ce se dispută pentru mine ? toți ! tu însuţi, Froso, 
şi chiar Zoe, peste'cîteva zile vor întoarce capul de la mine, 
și se vor 'ruşina căci mi-au dat mîna !... și știi tu pentru 
ce ? pentru că ca mîne echipaj, servi, mobile, diamante, 
‚toate le voi pierde. Sărmană copilă ! tu nu știi încă ce sînt 
oamenii ! nu mă caută pentru ochii mei ; oamenii nu mă 
considerează pentru talentul meu sau pentru mine; ci 

` pentru poziția mea ! ce vrei ? oamenii sînt ca paserile : pe 
cât un arbore este înflorit, ele îl vizitează ; iar cînd frunza 
și floarea se usucă, ele zbor şi-l ocolese ! Pentru aceea nu 
voi să las nimărui plăcerea de a mă despreţui : înainte de 
a cerca nenorocirea acesta, îmi voi da un pistol în cap... -. 
e sigur cum te văd... 

— Ce ai, fetiță ? întrebă „Frosa pe dama ce şedea 
lingă mine. 

— Nimic |... răspunsă aceasta, şi căzu leşinaţă în bra- 
tele. mele. 

Cea dintîi mișcare ce făcui fu să-i scot masca, crezînd 
că aceasta o năbușește. 

Nu poate să-ţi treacă prin gînd ce am văzut ! Era Zoe. 

O luai în braţe și o dusei pe canape. Umblind şi făcînd 
„toate mișcările aceaste, mi se părea că visam sau că ve- 
deam înprejuru-mi © fantasmagorie ! ! f 

Cu toate aceste, nu voii să încredințez nimărui grija 
de a o deştepta. Şezui aproape de dînsa, țiind graţiosul e ei 
cap pe sînul meu. 

Peste cinci minute Zoe deschisă ochii. 

— Manoile ! îmi zisă ea, nu-mi vei ierta niciodată, 
poate, astă urmare ; nu-i aşa ? Dar, Manoile, trebuie să 
te văd încă o dată, sau să mor !... 

— Explică-te,. Zoe ; nu te înţeleg. 

— Dar ; îți voi spune tot... însă... nu sîntem singuri... 

— eşiţi ! Ioane ! Constantine !... nu sînt acasă pen- 
tru nimeni... 4 

Servii ieşiră. 

— Dar ochii nu mă înşală... Andrei ! Elena 1. aici |... 
maştele acele !... îmi perd capul |... Zoe, spune-mi ce în- 
săronează toate aceste ? spune-mi, nu sînt nebun ? sînt 
eu ? tu ? el ?... . . 

— Linişteşte-te, Manoile ! 

— Tată-ne singuri |! 


"16 


— Dar... însă lasă-mă să-mi adun ideile... vai! am 
suferit atîta |... . 

— Sărmană copilă ! Z 

— Noaptea în care ne-am întîlnit la ţară, Manoile, a 
fost una din cele mai dulci și totodată din cele mai crude 
ce am trecut ! dulce, căci te-am văzut, căci am crezut un 
minut că mă iubeşti... crudă, căci mai pe urmă purtarea ta 
m-a făcut să înţeleg... dar să nu mai vorbim deşpre 
aceasta... voi să uit tot... a doua zi plecaşi, supărat !... ideea 
„că poate nu te voi mai videa îmi rupea inima ; şi vicaţa 
mea mi se părea că cade în bucăţi la picioarele mele,.. Mă 
Polnăvii... cîteva rude veniră să mă vadă... între alții veni 
și Frosa... îi spusei tot ; de la ziua călugăriei ei capatasăm 
cea mai mare simpatie pentru dînsa, și ea mă iubește ca o 
sor. Voii să te văd, cu orice preţ... Frosa îmi făgădui că în 
mai puţin de şese zile o să te întîlnesc ; ceea ce s-a şi făcut. 
întocmai : să facă cunoştința-ţi, să te lasă să crezi că te 
iubește, apoi să cinezi împreună aice, unde sub cuvint că 
sîntem niște amatori de plăceri, să pot să te aud, fără ca 
să ştii. 

„Mai întîi nu primii : mi se părea o crimă să amăgesc... 
dar, o, Manoile ! te iubesc atita de mult! trebui dar să 
ascult ce-mi dictează inima ! 

Mulţămesc că mă apărai pe cînd Frosa mă calomnia, 
înadins... vorbele tale era ca un halsăm pentru Gurerile 
mele |... era să plec, încă de atunci ! dar ceea ce ai fost 
zis la urmă, despre hotărîrea ce ai Iyăt de a muri, mi-a. 
făcut un rău crud !... dar ara o glumă, nu-i așa ?... ah? 
zi că era o glumă !... 

— Da, da... o glumă, Zoe, ca sa treacă timpul. 

— Acum sint încredințată că nu mă iubeşti ?... nu-ți 
mai fac nici o mustrare... ci o rugăminte : să-ți păstrezi 
vieața și sănătatea !... ţi-am spus făt... acum trebiiie să 
plec... Manoile, încă un cuvînt ! i-o să te ucizi, nu-i aşa ? 

— Nu, nu... dragă soră ! am glumit ! 

„_„— Adio ! îmi zisă ea suspinînd şi ascunzînd eapul în 
sînul meu. Apoi sculîndu-se repede : Pardon ! pardon | 
Manoile... sînt nebună !... 

Cite frumuseți ! cîtă candoare, şi cîtă iubire !... 

De ce nu pot să te iubesc, o, tu cea mai nobilă dintre 
femei ?... sau mai bine, pentru ce mă iubeşti tu atîta de 
mult ?.., 


n 


28 ianuarie 


Ieri seara am fost la bal, cu intenţie mai mult să în- 
tilnesc pe Frosa şi să-i cer socoteală pentru farsa ce mi-a . 
făcut. 

Închipuiește-ţi, iubite B..., cît de nebune sînt femeile 
şi ce sacrificii nu sînt în stare să facă cînd le-întră cîte 
ceva în cap! | i 

Nebuna aceasta, 'spre exemplu, jucă un rol tare deli- 
cat : ea risca a-și compromite reputațiunea în ochii lumei 
şi fericirea vieţii sale. Ah ! iubitul meu, pentru ce crea- 
tura cea mai graţioasă, cea mai nobilă, cea mai simţitoare 
a trebuit să usuce florile tinereţii mele !... | 

— De ce stai pe gînduri ? mă întrebă o mască. Ai nu- 
mai o lună să trăieşti ; profită de plăcerile vieţii !... Dă-mi 
braţul şi nu fi supărat de mine... i 

Nu înţelesesăm glasul... eram în distracție... Masca îmi 
luă brațul şi mă tîrî prin sală... Eu o urmam ca cînd eram 
magnetizat. . i 

— Toată lumea se veselește, numai tu să fii trist, 
Manoile ?... Eşti copil, dragul meu ! i 

Ieşind din distracţie, înţălesei că masca care mă întreba 
era Frosa. l 

— Lasă-mă, Froso ! sînt mînios pe tine! 

— Ai dreptate, Manoile !... am făcut rău, îți mărturi- 
sese ; dar ce vrei ? Zoe m-a mîngiiat mult în nenorocirile 
mele ; eu îi eram datoare Chiar cu recunoștință. Puteam 
eu să o las să moară ? ea te ijbea atît de mult !... Astăzi, 
mulțămită lui D-zeu ! roșeşte de cîteva minute de slă- 
păciune. i 

— Ce vrei să zici ? i 

— Voi să zic că nu cunoşti încă femeile, Manoile (mă 
vei ierta că te numesc încă astfel ?) ; insultă o femeie; 
pune-i ferul roşu pe frunte ; cu toate aceste ea poate încă 
să te iubească ; însă teme-te să nu o pui niciodată într-o 
poziţie umilitoare, căci amorul propriu... 

— Ce fel ?* 

— Lucrul e foarte simplu : Zoe nemaipurtîndu-mi nici 
un interes, pot să sper... că vei fi mai puţin scrupuloasă 
cu mine ?... MR 

— Mai încet, micul meu don Juan !... ascultă, Manoil ! 

voi să-ţi vorbesc serios : îi port un interes de soră ; iată 


* În textul de bază lipseşte probabil o replică (n.e.). 


18 


tot. Dar închipuiești-ţi (lucru ce ar fi cu neputinţă !) că 
aș avea un alt simțămînt ; ei, bine ! mă crezi tu că eu sînt. 
„o femeie care nu poate afla în dâtbriile sale atita putere 
ca să-l înfrîne ? însă eu, Manoile, ţi-o repet : nu iubesc ; 
nu pot iubi decît pe bărbatul meu... Ker 

Dar să lăsăm acestea, ca să nu ne mai aducem nicio- 
dată aminte. Spune-mi : cunoscut-ai măști ?... în adevăr, 
ce însemnează galanteria asta ?... Îţi vorbesc şi nu mă 
asculţi... unde-ţi sînt gîndurile ? 

— Ah ! Zoe se crede umilită ? 

— Ei, bine ! ce-ţi pasă ? ai zis ? 

— Da... negreșit... mi-a venit o idee... din întîmplare..: 
cine este femeia aceea ce dă braţul ofițerului celuia ? 

— Ce ? n-o cunoști ? 
— Mi se pare... dar nu... mă-nşel... este peste putință.3 
— Este Mărioara. Vezi cum s-a schimbat ? pentru 
Dumnezeu, Manoile, ce ai ?... 

© — Mărioara... şi colonelul cela este bărbatul ei ? 

— Văd că ești la a.b.c. despre cele ce privesc pe neno- 
rocita asta ! Să şedem aici, și să-ţi spun istoria ei. ps 

— Da, da... niciodată n-aş fi crezut să o văd atîta de 
schimbată ! 

— Sînt aproape doi ani... după plecarea domniii-tale. - 
Într-o zi, aflarăm că Mărioara se mărită. 

Asta fu un eveniment în București, căci nu'era un 
singur om de societate care să nu fi admirat spiritul şi 
grațiile ei. Puţine femei, care să nu fi fost geloase pentru 
interesul ce oamenii îi purtau. Bărbatul ce trebuia să ia 
era din cei întîi boieri, bogat şi influent, dar bătrîn ; fără 
cunoștințe. Tata Mărioarei se opunea la asemine măritiș 
pentru cuvîntul că ginerile era cu trii ani mai bătrîn decît 
socrul ; dar Mărioara, nu ştiu pentru care cuvînt, îl voia 
cu orice preţ. Nunta se făcu. Nu trecu o lună, și Mărioara 
fugi la moșia frate-meu. Fuga asta făcu scandal mare în 
București. Bărbatul Mărioarei se plînse la Curte. Frate- 
meu fu exilat la o mănăstire ; iar Mărioara a se întoarce 
la barbatu-său sau a se închide pentru totdeauna. într-o 
mănăstire. Atunce ea avu recurs la cîteva persone influ- 
ente, dintre streini, cu condiţiile acele cu care Maria Egip- 
teanca făcu cu căpitanul corabiei ; căsătoria ei fu stricată 
şi bărbatul îndatorit a întoarce zestrea. 4 


„Un june ofiţer de husari, ce domnea peste inima ei, în 
mai puţin de trei luni jucă în cărţi toate diamantele Mă-. 


1 


19 


rioarei. Pe de altă parte, ea ţinea casă deschisă, în care era 
primiţi şi desfătaţi toţi ofiţerii armiei de ocupaţie : mese 
splendide, baluri se repetau în toate zilele. Astfel încît fu 
silită să se împrumute, puind toată averea sa în gaj. 

Tinărul husar trebui să plece din ţară: Mărioara îl 
urmă în Rosia, de unde, peste două luni, se întrună în- 
tr-o desăvirșită mizerie. În lipsa ei, creditorii, nepriimind 
regulat interesele, îi vîndură moşia la licitaţie. Această se 
făcu, sau nu se făcu, după regulă, nu ştiu ; îndestul că ave- 
rea ei se vîndu mai pe nimica, şi nu se putu plăti toată 
datoria. s 

Mărioara nu era o femeie care să moară de foame; 
în mai puţin de o lună îşi reluă zborul ei de mai nainte. 
Astă dată amantul ei era un evreu bogat ; trebile îi mer- 
gea cît se poate de bine. Într-o zi însă fiul lui Israil găsi 
ascuns în apartamentul Mărioarei un ofițer de cozaci. 
Evreul strigă ; pusă înainte sacrificiile ce făcusă pentru 
dînsa ; ofiţerul, supărat de atita larmă, trasă sabia şi pusă 
în fugă pe rival; -apoi, fără mai multă ceremonie, se în- 
toarce şi taie coada Mesalinei acestia, În curs de trei zile 
după întîmplarea asta, el umbla din casă în casă, arătînd 
talismanul său. 

Pe altă parte, fiul Iudeii îi luă înapoi toate darurile 
ce-i făcusă ; iar Mărioara, părăsită de rude şi cunoştinţe, 
se văzu pe poduri. | 

“Pre cît o femeie poate să se degrade și să se prosti- 
tuie, Mărioara se ¢ufundă în huma tuturor viciurilor. 
Astă dată nu mai era amorul plăcerilor care o tîra în pe- 
rire, ci trebuinţa : trebuia să se prostituie pentru o bucată 
de pine. | i 

Astăzi, mulțămită ofițerului. celuia ce-i dă braţul, ea 
s-a mai împiciorat. `> 

Dar, uită-te, Manoile ! cum toate femeile îşi întorc capul 
cînd o văd! 

— Acum înţăleg pentru ce, cînd întrebam de dinsa, 
toţi tăceau sau clătinau din cap. | 

— Cele ce auzi despre dînsa trebuie să-ți facă o im- 
presiune tristă, Manoile t... Nu vei tăgădui că ai iubit-o 
mult... . 

— Vai! era cel dintîi amor... dar să nu mai vorbim 
despre aceasta !... o nebunie !... să plecăm de aice |... ve= 
_ derea ei mă dezgustă !... 


80 


— Manoile, te iubesc ca o soră: de aceea voi să-ţi 
vorbesc fără făţărie... Dar să-mi făgăduiești un lucru ! 

— Orice vrei. 

— Să nu te superi de ceea ce voi să-ţi spun, macar 


-oriciţ de amar ar fi adevărul vorbelor mele ! 


— Îţi jur! 
= — Ziceai că vederea Mărioarei te dezgustă ; pentru 
ce ? pentru că te-a înșalat altădată, sau pentru că ţi se 


` pare degradată astăzi ? 


— Pentru cel din urmă cuvînt. | 

— Bine. Acum ascultă: după obiceiurile de astăzi, 
bărbaţii sînt şi mai liberi, şi mai toleraţi în faptele lor 
decît femeile. Dacă îi întrebi, răspund : natura aşa a voit ! 
consecuințele libertăţii la o femeie sînt funeste ! deci fe- 
meia nu poate să aibă aceeaşi libertate ca bărbatul ; prin 
uiimare, femeia nu trebuie să fie virtuoasă numai peniru 
papom virtuței, ci şi de temerea relelor consecuinţe : ast- 
fel că, urmînd acestui rezonămînt, dacă s-ar inventa - o 
mașină care să întimpene consecuințele la care o femeie: 
este expusă prin libertatea sa, morala nu este pentru ne- 
mica, şi femeia poate să se degrade în toate priviațele !.., 
Eu însă nu împărtășesc absurditatea asta şi cred că şi d-ta 
ești de părerea mea ! a 

— Unde vrei să vii ? - 

— Am vrut să-ți arăt că bărbat şi femeie sînt egali 
înaintea virtuţei ; că, prin urmare, un bărbat prostituat 
trăiește cît o femeie prostituată. Manoile, ziceai că femeia 
asta te dezgustă pentru că este o prostituată ! ai cuvânt ; 
dar, între noi să fie, ştii că nu poţi să-i arunci piatra ? ştii 
că dezgustul ce-ţi însuflă Mesalina aceasta, poţi să însufli 
şi tu, dacă nu astăzi cînd prestijul trăiește încă, dar mîine, 
mai tirziu, celei mai dulci, mai frumoase şi mai nobile, 
Zoei ? i 
i  — Știu, | : : 
* — Ştii ? şi mi-o zici asta cu sînge rece ? nu cugeţi să 
te îndreptezi ?... | 

` — Ți-o zic cu sînge rece pentru c-o ştiu bine. Să mă 
îndreptez ? este prea tîrziu. Ascultă, Froso, şi crede că-ţi 
vorbesc cu sinceritate ; nu mai am inimă ; vieața îmi este 
o povoară ; lumina soarelui. mă apasă; nu mai găsesc 


mulțămire decît în viciu ; vezi dar că, ca să mă îndreptez, 


va să zică să mor... Dar ce însemnează mișcarea asta ? pen- 
tru ce toată lumea se duce acolo ?... 


81 


— Ce femeie frumoasă ! şopti unul pe la urechile mele. 


— Aş da vieața mea pe un zîmbet al ci !răspunsă un 


altul, și alergă să-i iasă înainte. | 

— Ce? nu mă-nșăl, Froso ?... priveşte : ea este... Zoe ! 
Zoe la brațul generalului... nu, nu se poate. 

— Ai gîcit, ea este, Zoe... dar pentru ce te miri ? 

— Nu, nu mă mir, dar o ştiam la ţară. 

— Te înşelai... de două zile Zoe este în Bucureşti ; 
şede la una din mătușile sale, amică a generalului care-i 
dă braţul... Nu pot gîndi nimic rău ; dar ţi-am spus: 
teme-te de a pune vreodată pe femeie într-o poziţie umi- 
litoare... vezi cum toată lumea o priveşte ?.... în adevăr, 
Manoile, copila asta este regina frumuseţilor... ţine, dacă 
vrei, hai s-o vedem ; dă-mi braţul : voi s-o mistitic pu- 
ţintel... 

"Mă lăsai să mă poarte. 

Străbăturăm, cu destulă osteneală, mulţimea ce era 
adunată ca să admire pe Zoe ; și ajunserăm pînă la dinsa. 

Frosa îi adresă cîteva vorbe pe care nu le auzii. Eu 
o salutai. Zoe îmi răspunsă printr-o rece închinare din cap. 

— Cine este tînărul acesta ? o întrebă generalul rus, 

— Nu-l cunosc, răspunsă ea, și răspunsul ei veni pină 
la urechile mele. 

_— Auzi tu? Zoe, “îngerul acela... o, indignitate !... 
fiindcă-i la braţ cu generalul nu mă cunoaște !... În ade- 
văr, iubită, mi-e teamă să nu nebunesc !... 

L Ce ai ? mă întrebă Frosa. Eşti preocupat și palid !... 

— O să-ţi cer iertare, dacă nu pot sta mai mult aice... 


Eşti prea delicată, ca să nu-mi dai voie să plec... nu mi-e. 


bine... pămîntul se învîrtește cu mine... 

— Şi unde te duci ? mă întrebă ea. 

— Unde mă duc ? ştiu eu !... 

i Zicînd aşa, salutai și plecai spre ușă. Aici însă mă în- 

tilnii față-n față cu Zoe. 

— Eşti ca celelalte, îi zisei. 

Ea zîmbi ca cînd necazul meu îi făcea plăcere. 

Teșii din bal. 

Te încredinţez că niciodată în vieaţa mea nu am su- 
ferit atita ! l 
Mărioara, prostituată !... Zoe nu va să mă recunoască ! 
Oh !... dar lumea asta este un iad !... Plecai pe jos în mij- 
locul nopţii, fără să ştiu unde mă duc picioarele... nu mai 
ştiu ce fac și ce gîndesc !... dar dacă cineva ar fi scris cuge- 


82 


tările mele, ar fi făcut să sîngere inima ce ar fi cetit... era 
frig ; eu, însă, nu simţeam nimic... 

Cînd mă trezii eram afară de barieră, în mijlocul 
cîmpului... eram ostenit... șezui la rădăcina unui tei de 
lîngă şosea. Acolo auzii urletul unui lup, nu departe. În 
durerea mea simţeam o fericire de a fi sfîșiet de fiara asta 
sălbatică... astfel o aşteptam cu bucurie... cînd zgomotul 
a doi armasari, ce tîra repede o sanie, mă făcu să întore 
capul. Era lună. Sania se opri înaintea mea. i 

— Manoile ! Manoile ! mă chemă un glas. de femeie. 

Era Frosa. 

Mă rădicai şi mă dusei cătră'sanie. 
| — Ce faci acolo, la oara asta? ` n a 
/ — Aştept să vie lupii... dobitoacele astea, sărmanele, 
urlă de foame... voi să le procur o cină delicată. 

— În adevăr... o, Dumnezeule ! sîntem pierduţi ! îi 
aud urlînd... Mânoile, urcă-te iute în sanie... 

— Iată-i, vin cu cîrdul ! strigă vezeteul... urcă-te, dom- 
nule, că eu plec... am femeie și copii, şi n-am gust să-mi 
rămiie oasele aice !... = 

= — Mergi ! îi strigai eu. 

Vezeteul întoarse sania repede să plece. Frosa se ră- 
„dică în picioare și se lăsă să cadă din sanie în ninsoare : 
caii zbura ca vîntul spre oraş. Eu alergai să rădic femeia 
ce mai voia să moară cu mine, decît să mă lase în prada 
lupilor. 

— Ceea ce faci, Froso, este o nebunie. 

— Tu mi-ai scăpat -vieaţa, şi eu sînt datoare să scăp 
pe a ta, pentru ca să fim chit. ` 

— Ce fel poţi să mi-o scăpi, cînd nu vei putea să-mi 
dai nici un ajutor ? din contra, și tu eşti supusă pericolului. 

— Ba nu; fiarăle astea, cînd ne-or vedea doi, s-ar 
spăimînta şi ar fugi. 

Lupii veneau alergînd spre noi. 

— Dumnezeule ! iată-i cum vin de repede !... or să 
ne siişie !... Zicînd vorbele astea se lipi de mine, și strîn- 
gîndu-mă în braţe : apără-te, Manoile !... 

— Dar cum să mă apăr ? n-am cea mai mică armă ; 
ceea ce pot să fac este ca să le ies înainte eu... cum nu sînt 
mulți, cu mine s-ar sătura, şi tu vei scăpa... Froso î... o 
idee... mîne servitorii tăi or să vie să ne culeagă oasele... 
Lumea o să zică că noi ne-am iubit, și că întîlnirea noastră 
a fost culpabilă... Froso, asta este o nenorocire de. care nu 


33 


23 


te mai poţi apăra... Froso ! lupii sînt încă departe... înainte 
de a muri, lasă-mă să gust un minut de fericire !... să ră- 
suflu suflarea ta cea dulce... Fii a mea, Froso !... şi viața 
noastră să zboare într-o lungă sărutare de amor şi de vo- 
luptate !... 

— Manoile, pentru ce vrei să te despreţuiești ? nici- 
odată, niciodată !... oi muri curată cum am mai trăit : iată 
singura fericire ce voi să gust înainte de a muri... dar pri- 
veşte... vin !... 

Frosa, tremurînd de spaimă şi de frig, se stringe lîngă 
mine ca o floare ce se tupilă în iarbă. 

Lupii ajung... dar, în loc să se arunce asupra noastră, 
ne privesc și trec repede spărioşi. 

Ne-am fost făcut de spaimă singuri. 

Fearăle acele era nişte cîni înțirziaţi pe aproape la un 
cadavru de cal, unde, siliţi de a lăsa locul unei potaie de 
lup, alergau sperioşi. | 

La noutatea asta neașteptată, Frosa săltă de bucurie, 
şi aruncîndu-se în braţele mele: 
4 — Acum o sărutare de soră ! îmi zisă ea. 

Buzele mele întilniră pe ale sale fragede şi profumate..: 
puţin trebui să mor de plăcere !.., 

— Acum, să mergem Manoile... 

— Să mergem. 

Pleearăm cătră oraș. Dar nu făcurăm cineizeci de pași, 
şi Frosa îmi zise : 

-L Manoile ! eu nu-mi mai simt picioarele, nu mai pot 
- merge. 

— Ce ? eşti desculță ? o întrebai eu, uitîndu-mă la pi- 
cioarele ei. Se: 

__ Cînd am sărit din sanie, mi-am pierdut pantofii și 
mantela... Dar ce să fac, Manoile ? eu oi să mor de frig... 
oi să-mi pierd picioarele ! 

— Trebuie să te iau în braţe. 

Ea primi bucuroasă, 

O luai în braţe şi îi învălii picioarele în mantela mea. 
Minile sale reci ca gheaţa le încălzeâm sub buzele mele. 

După cîteva minute : i 

— Cum ai venit după mine ? o întrebai eu. 

— Cînd ai ieșit din bal, aveai figura unui om ce merge 
să se ucidă : mi-era teamă să nu faci vreo nebunie... te-am 
urmat cu sania încet pînă la locul unde ai stat. Trebuie să 
mărturiseşti, Manoile, că ești copil de tot !... dacă-ţi eram 


84 


soră, te-aş fi corectat... dar nu-sînt decît o amică, şi nu pot 
decit să fiu indulgentă la toate nebuniile ce-ţi trec prin 
gînd, 

— Eşti un înger, Froso !... Ah ! pentru ce toate femeile 
nu sînt aşa ? ; 

— Vrei să faci aluzie la Mărioara ? 

— Ţi-am zis-o: numele acesta e mort pentru mine, 

— Apoi dar, de cine vorbeşti ?.,. i 

— Să vorbim altele, Froso !... lasă-mă să te admir de 
devotamentul ce ai arătat astă-noapte... ești femeie rară... 
uşoară, nebunatică... iartă dacă-ţi vorbesc astfel : dar un 
caracter... 

Nu apucai să-mi isprăvese vorba, şi întîlnirăm sania 
Frosei întoreîndu-se să ne caute. Vezeteul pînă la barieră 
dase zborul cailor, fără să ştie că, stăpîna sa a sărit- jos ; 
dar cînd a stat şi a văzut că ea lipseşte, a crezut că a per- 
dut-o şi, avînd teamă, s-a întors s-o caute. 

Sania se opri ; ne urcarăm în ea și întrarăm în Bucu- 
reşti. $ 


29 ianuarie 
- Ți s-o fi urît cu scrisorile mele ! dar ce vei ? asta e sin- 
gura mea mîngiiere. “ 
Dar ştii tu, iubite ? încă o iluzie perdută de la mine: 
și aceasta era cea mai din urmă care-mi rămăsese ! Zoe 
s-a perdut l.. l ăi l 


30 ianuarie 


Astă dată, hotărîrea ce am luat va fi nestrămutabilă. 
Peste cîteva zile, nu voi mai fi pe lume. Pînă atunce însă . 
am să-mi scot din capete... am să-mi întocmesc un nou 
harem din cele dintii fiice ale lui Pafos. Regina lor va fi 
Mărioara. 

Teri am jucat cărţi : am câștigat două mii galbini. . 

Astă-dimineaţă era bilci, sau, cum zic moldovenii, iar- 
maroc în salonul meu. Y, 

Toate matronele bătrîne din Bucureşti se aflau aice. 

— Cine-mi cunoaşte pe una Mărioara ? întrebai turma 
asta-de babe. l ; 

Toate-mi răspunseră că numele acesta le este cunoscut. 


85 


4 


„Ciudat 1... ce-mi spuse Frosa 7... ce interes ar avea 
s-o calomnieze ?...“ SE dă: 

— Ce fel este ea ? mă întrebă una din babe. 

În cîteva trăsuri îi făcui portretul și biografia ei. 

— Ştiu cine vrei să zici... Nebiruita ! urmă ea, îndrep- 
tîndu-se cătră celelalte femei, care începură a ride. Lasă-te 
pe mine ! $ 


1 fevruarie 


. Cele dintii umbre ale serei copereau capitala la vede- 
rea călătorilor întîrziați. 

Bucureştii sînt voioşi [în] serile carnevalului. Era o 
zi de duminică : mii de sănii, trase de cîte doi cai fugători 
şi coperiţi de pînze albe, pături și clopoței, lunecau ca niște 
umbre zgomotoase pe Podul Mogoşoaei, de ici pînă colo, 
încărcate de tot felul de oameni, de toate vîrstele şi de 
toate condiţiile, învăliți în tot felul de blane bogate şi căl- 
duroase. | 

Strigătul vezeteilor, amestecat cu ţipetele unor fe- 
raei, ce dau, de cîte ori o sanie era aproape să se zdro- 
bească de alta, cu rîsul celor nepăsători și cu zgomotul 
miilor de clopoței forma un zgomot mare și confuz, care 
semăna [cu] o muzică bizară ce punea în mișcare dănţui- . 
torii acești fantastici. 

De prisos a-ţi mai spune că mă amestecasem cu aceşti 
nebuni. Sania mea era încărcată de cîţiva oameni, iar eu 
mâînam doi cai şi mai nebuni decît noi. | 


Nu a rămas o singură sanie pe care să n-o fi atins 
în treacătul nostru ; pe multe le-am răsturnat, pe multe 
le-am sfărîmat. O sanie trecu repede ca săgeata pe lingă 
noi : era Zoe, cu o damă, în sania generalului rus. 


„Zoe, în sania omului aceluia !... ah! nu, mă înșel ; 
nu se poate !“ 

Voii cu orice preţ să ajung sania ca să mă informez 
mai bine. i 

Dau bici cailor şi arunc hăţurile din mînă. Două sä- 
geţi aruncate totdeodată nu ar fi zburat cu mai mare 
repegiune. Ajungem sania în. care era Zoe: nu mă înșe- 
lasem... Zoe, văzînd caii mei liberi, înţelese, poate, că 
acesta era efectul supărării mele ; nu știu, dar scoase un 


tipet ce găsi eho în inima mea. 


86 


Noi trecurăm ca fulgerul şi pînă la barieră răturna= 
răm mai multe alte sănii. 

Dar umbra se îndesise ; primblătorii . începuse a se - 
retrage. 

_ Ne întoarserăm dar acasă, să primim graţioasele nimfe 
ce trebuia să vie. 

— Nu mai este îndoială, zisei ; Zoe e perduță !... 

Abia întrarăm în casă şi lacheul îmi anonţă sosirea 
unei fiice a Vinerii. 

Zisei să intre. 

„— Cum te cheamă, drăguliţă ? o întrebai. 

— Din ce tărîmuri vii, neiculiță ? îmi răspunse ea: 
Aolio ! una este Zlatea Evreica, de la munte pînă la 
Dunăre, în Tara Românească, i 

Era o femeie frumoasă ; avea o talie elegantă și o fi- 
gură expresivă, cu trăsuri foarte nobile și proporţio-= 
nate ; dar albită ca un părete, £ 

După aceasta veni una, încă copilă, încă novisă ; ti- - 
midă și speriată ca o păsărică prinsă în laţ. Ea pleca 
ochii şi părea că roșeşte de meseria ce uneltea. Aceasta 
veni însoțită de mumă-sa. O mumă ce-și aduce copila să 
o sacrifice pe altarul viciului ! o mumă !.:. mîna ei a 
netezit cosițele sale şi le-a împodobit de flori, ca să 
placă, și mîna acestei mume n-a tremurat !... gura. ei i-a 
dictat, poate chiar fără voia acestei sărmane creaturi, locul 
unde trebuie să se prostituie, și această gură pronunţă 
încă numele dulce de fiică 1... şi toate aceste pentru puţină 
pîne !... | i 

Uşa se deschide, toată adunarea bate-n palme. 

— Nebiruita ! Nebiruita !... strigară toţi cu o vie 
plăcere. | 

Era Mărioara, - 

Vederea aceasta îmi făcu o impresie curioasă. Ochii 
mi se umplură de lacrămi, 

— Cine-i stăpînul casei ? mă întrebă ea. 
>  =— Iată-l, îi răspunse unul ; Manoil... 

+ — Manoil ? zise Mărioara gînditoare. 
-+ — Ce ai, Nebiruito ? ce ai rămas pe gînduri ? 

— Nimic... o suvenire... am cunoscut, sînt doi ani, 
un Manoil... Vede ? întrebă ea pe un june. 

— Vede, îi răspunse acesta. 

— Loveşte cole! îmi zise Mărioara, întinzîndu-mi 
mîna. ; í 


= l 87 


„e Ce ai întrebat de văd ? 

— Nu înţelegi limbagiul nostru 7. ai banı ? lată ce 

am întrebat. Dar iată Creaţa, Despinca, fata cucoanei t.. 
Ei, scena se deschise frumos... înainte ! Să trăiască sul- 
famat 1... Aseultă, drăguță, {mi zise ea punîndu-mi brațul 
împrejurul gîtului, eşti al meu, şi te iau... dar spune-mi, 
unde diavolul ai aseuns pin-acum ochișorii cei drăgălaşi, 
de nu i-am văzut pe aici ?... Eşti frumos, Manoilul meu... 
ah ! cît am să te iubesc !... i 

— De mîne înainte, 

__ De mine? nu voi... din astă-seară... Oh! nu voi 
suferi să te văd la picioarele altiia... 

— Am dat parola... copila asta care o vezi... 

— A copiliţa asta, ce ţine ochii în jos ca 0 mireasă 
de la Ploieşti ! cine eşti tu, care vii să-mi răpești aman- 
tul ?... Cine te-a adus aice ? 

— Taci, Mărioaro... te rog. 

' — Este timpul ca să mergem la club, zise unul din 

. convivi. 

— Plecăm ! strigară toți. 

Lacheii aduseră o colecție de măști şi domine ; fie- 
care îşi alese costumul, şi în cinci minute am fost gata. 

__ Ce faci? întrebai pe fetiţa cea timidă, ce o adu- 
sesă mumă-sa, şi care sta la o parte fără să se miște. 

— Voi să-ţi vorbesc, îmi zise ea, dar nu aici. l 

— Să-mi vorbeşti ! vino în salon. 

Fa mă urmă. Acolo, se aruncă la picioarele mele şi, 
luîndu-mi mînile, le încărcă de sărutări. 

— Scapă-mă, scapă-mă ! îmi zise ea -plingînd ; eşti 
bun şi nobil....mă vei înțălege, și fie-ţi milă de mine !... 

— Ce este ? spune... ` i 

— Oh ! domnule... femeia asta ce m-a adus aice este 
mumă-mea... femeia asta ce va să mă peardă este mu- 
mă-mea. Ea are un amant care-i cere bani ; nu este nimic 
care să nu facă pentru dînsul; preţul, cu care ea vra 

"să-mi vîndă cinstea, este în folosul omului aceluia... Am 
venit fără voia mea... Sînt cîteva zile, ea îmi propuse să 
mă duc la un boier ; eu m-am împotrivit, m-am rugat, 
am plîns ; dar în zădar... apoi i-am spus că oi să fug în 
lume... atunci ea sări asupra mea ca o fiară şi-mi făcu 
trupul vînăt de bătăi... Însă nu izbuti a mă pierde. Astăzi 

iar îmi propuse. Atunci îmi zisei : „M-oi duce, poate că 
omul căruia mă vinde va fi mai cu inimă decît mumă- 


88 


mea... poate că în fundul inimei lui va fi mai rămas încă 
„0 lacrimă de compătimire... poate-i va fi milă de mine 
şi mi-a scăpa cinstea, şi mă va smulge din ghearele aces- 
tei mume crude !...“ O, "Dumnezeule, așa-i că nu m-ăm 
înşelat ? | 
— Rădică-te, copilă ; n-ai nici o temere 1... oi să te 
trimet la o cucoană la țară, unde vei fi în siguranţie.., 
Luai condeiul atunce şi scrisei : | 
„Dragă Duducă ! i 
Fetița asta este virtutea personificată. Ea îți va spune ` 
ce soartă o goneşte. O pui sub protecția d-tale ; știu că 
ești bună şi generoasă pentru toți şi pentru toate ; fii şi 
pentru dînsa. Adio, dragă Duducă, nu mă uita ! 
5 Manoil“* 


X 


Chemai pe slugă. 

— Mine să te scoli de dimineaţă, să iai caii de poştă, 
să-i pui la caleaşcă şi să te duci la Petreni cu scrisoarea 
şi cu copila asta ; îmi vei răspunde de dînsa cu capul. 
Du-te !... Iar tu, copilă, intră colo, în cabinetul meu, şi 
te odihneşte pînă mîne dimineaţă... 

— Mulţămim, domnule, mulţămim !... eşii un suflet 
generos şi nobil !... | 

Mersei să însoțesc pe ceilalţi. 

Sala balului era încă plină. Căutai pretutindene să 
văd pe Zoe. Deșartă dorinţă ! 

Întrai în sala unde se joacă cărţi, tîrînd după mine 
trupa zgomotoasă. Zoe nu era nici aici. 

Pe masă era o movilă de aur. 

Un evreu, în mijlocul a douăzeci de puntători, în- 
torcea neîncetat o păreche de cărţi în mînă. 

— Va banque ! îi strigai eu, puind o carte pe masă. 

La vorbele aceste toţi întoarseră capul cătră mine, 
privindu-mă cu mirare; şi fiecare îşi trase cartea ce, 
-pusesă. . 

— Scoate bani, zisă bancherul, sau scoate-ţi masca, 
ca să te cunosc. . i 

Aruncai pe masă o pungă cu o mie de ducați. Ochii 
evreului se înflăcărară ; ai fi zis că e un lup flămînd, 
ce vede o pradă. Mîna-i tremura ca la Cain ; vorba i se 
încurca pe buze. 


99 


— Cartea pe faţă ! îmi zise el. 

» — Mergi înainte !... stăi !... am cîştigat |... 

Luai banii şi ieșii în sală, dînd braţul Mărioarei. . 

— Acum să cinăm, dragii mei! 

— Să cinăm, ziseră femeile. 

Trecurăm într-un cabinet la o parte. Aici dădui ordin 
să se puie şesesprezece talgere. O mulţime de cunoştinţe 
veniră de mă felicitară, i 

- învitai pe toți la masă. Eram opt bărbaţi ; ne mai tre- 
„buia trei femei... şeful poliţiei se însărcină să le aducă. 

Ne puserăm la masă. Mărioara desfăta societatea prin 
glumele sale. 

__ în sănătatea lui Manoil! strigă unul, rădicînd un 
toast. 

— Vivat !... : 

- Toastele se repetară, şi vinul curgea în torent. 
— Eu proclam pe Manoil şeful nostru ! strigă un 
altul. i ; f 

— Cel mai frumos amant ce am avut ! zisă Mărioara, 
cerîndu-mi o sărutare. M ' ; 

— Să trăiască Manoil ! 

Capul mi se întorcea. 

— Pentru ce te-ai întors din Rosia, Nebiruito ? strigă 
unul. 

-— Amorul patriei a înturnat-o, zisă un altul. 
= — Taci, Petrachi ! zisă Mărioara. Tu nu deschizi ni- 
ciodată gura decît ca să spui o prostie... vedeți cum se 
- scriu istoriile în secolul nostru ? 

— Apoi, dar, spune tu. f 

— Băiete, dacă vreodată te vei apuca să scrii bio- 
grafia mea, scrie că Nebiruita s-a întors din Rosia pen- 
tru că amantul ei nu mai avea nici un ban. Nu-mi place ` 
să mă linguşească nimeni. 

— Nebiruito, îi mai zisă unul, eu mă însărcinez Să . 
scriu vieaţa ta, cu condiţie să-mi spui cîţi bărbaţi ai 
iubit ? l l 

— Dar ce naiba aveți, domnilor, în astă-seară ?... ar 
zice cineva că v-aţi lăsat duhul la ușă !... cîţi bărbaţi 
am iubit ?... voieşti să mă insulţi ? dragul meu, pentru 
Dumnezeu ! nu-mi scrie vieaţa, căci în loc să faci un 
roman sau o tragedie, te vei trezi că ai făcut o novelă 
pastorală. 

— E nepreţuită ! zisă altul. 


90 


-= Vorbeşti ca cînd nu te cunoaşte nimeni, zisă aga ; 
sînt doi ani, la Petreni, erai nebună de amor după un... 
să-l mai numesc ? i í 

— Zi mai bine după doi... şi pentru ce să nu-i nu- 
meşti ?... să-i spun eu; unul era Alexandru, și altul 
Manoil... ca tine, dragul meu... și îți seamănă... dar este 
multă vreme de cînd n-am mai auzit vorbindu-se de dîn- 
sul... sînt sigură că a murit, cel dintii era mai pozitiv. 
și a ştiut să se folosească de şederea mea la țară. Cel 
„al doile era un poet... mă iubea, sărmanul, ca un nâtă- 
rău ; dar fu mai puţin folosit decît Alexandru ; însă vă 
jur că n-am iubit nici pe unul, nici pe altul. 

— Eşti dar o femeie fără inimă, îi răspunsă unul. 

— Eşti un nebun, îi zisă ea; auzindu-te, cineva ar 
crede că: eşti un vieţuitor din lună! o femeie care se 
prostituie la cel dintii sosit care-i zice că o iubește, că 
moare de amor, este o femeie de, inimă, nu-i aşa ? dar, 
imbécile ! oameni de aceia sînt mulţi; toți pot să-ți 
zică că te iubesc, că mor de amor... vorbele nu costă ni- 

ic... Trebuie dar să te dai la toţi, căci trebuie să ai 
inimă !... 

— Este nepreţuită, repetă cel ce mai ziseră vorba 
această, EE 

— O idee ! strigă unul. 

— Care ? À 

— Să mergem să jucăm cărți, şi cine va cîştiga să 
dea toţi banii Nebiruitei... i se cuvine, căci, pre legea 
mea, este nepreţuită ! 

— Bun ! răspunsei eu... am două mii ducați cu mine ; 
toată starea mea în bani ! ori îi pisez toţi, ori îi îndoiesc 
şi-i împart eu Nebiruita. | 

— Ştii ce, neiculiţă ? îmi zisă Mărioara. Închipuieş- 
te-ţi că ai cîştigat aste două mii ducați care-i ai; și, dacă 
ești hotărît să-i împarți cu mine, dă-mi acum o mie. 

— Lasă-mă, Mărioaro ! mia care mi-o ceri poate o 
să-mi aducă norocul. Să cîştig încă două mii! ş-apoi să 
vezi vieaţă ce o să ducem ! E 

— Bravo! noroc bun, Manoile ! un toast în norocul 
lui Manoil, domnilor ! i 

_— Bravo! ziseră toți; toastele se repetară ;, şi eu, 
însoţit de vreo doi din convivi, plecai, lăsînd pe ceilalţi 
cu femeile la masă. 

— Ai perdut, îmi zisă el cu sînge rece. 


91 


— Quitte ou double ! îi zisei, puind altă carte. 

El amestecă cărţile, le întoarse : . 

> Ai pierdut, îmi mai zisă el, scoţîndu-mi-o în față. 

Dau toţi banii ce aveam. 

— Nasturii cei frumoşi de briliant nu-i joci ? 

— O sută de ducați mă ţin. 

— Fie, ti-i primesc cu două sute. 

— Iarăşi ai perdut ! îmi zice. 

-— Caii şi trăsura, cinci sute de galbini. 

— Fie! 

— Întoarce, că cartea-i pe masă, 

— Aj perdut iarăşi, domnișorule ! 

— Mobilele şi tot'ce am în casă, trei sute de galbini ! 
primeşti ?. 

— Fie;,. stos ! 
ym Valet ! 

— Ai perdut iarăşi ! 

— Fă-mi credit. 

— Nu se poate. Apoi, plecîndu-se la urechile mele : 
Zoe te iubeşte, îmi zise... renunţă la dînsa; o mie de 
gutaţi să jucăm ! 

— Generalule ! 

— Giîndeşte-te ; ia-ţi seamă ! | 
a 1m Fie! îi zisei, şi simții că casa se învirteşte cu 
mine. ; 

'— Ai perdut, îmi zisă el, și lăsă cărțile din mînă. 
Apoi, plecîndu-se iarăși la urechea mea : Astă-sară chiar 
voi veni să iau în stăpînire caii şi apartamentul ‘d-tale, 
cu tot ce se află înlăuntru. a cu 

— Astă-seară ? nu se poate; o! unde să mă culc? 

— Unde ştii... asta nu mă priveşte. 

— Dar, generalule, fii omenos ! 

— Vrei să-ţi fac graţie ?... | 

— Graţie ? Află, domnule, că românul nu cere grație 
în nenorocirile sale ! 

Eram desperat. Mă întorsei în cabinetul unde aş- 
teptau femeile. 

— Am perdut tot... 

— Nu e nimică, răspunsă Mărioara, nici eu vra să 
zică n-am cîştigat. Mini o să-ţi întorci. Umpleţi paha- 
rele, domnilor ! şampânia deşteaptă bucuria și sparge 
întristarea ! 


92. 


Pa 


Capul meu vuia : credeam că casa se întoarce cu 
mine, vedeam oamenii pe jumătate ; pare că toți dăn- 
tuia înaintea ochilor mei! Mărioara nu era mai puţin 
amețită ; părul ei scurtat şi castaniu cădea pe umerii 
albi ca laptele. Ea se pleca pe mine, gura eiecăta neîn- 
cetat cînd buzele mele, cînd paharul de șampanie. i 

— Vieaţa e tristă, amicii mei ! să bem, ca să înecăm 
durerile ce simţim !... 
` = Ce? ai şi tu dureri ? o întrebă unul. 

— Dacă am dureri ?... crezi că vieața ce o duc îmi 
este plăcută ? crezi că nu am o minută în care roșesc de 
mine însumi şi pling cu lacrămi ? . 

Zicînd vorbele aceste, o înecă plînsul. 

— Dacă sînt nebună ! urmă ea. Dragii mei, iertați-mă, 
uitasem că eu sînt aici ca să vă fac de petrecanie,. să 
bem... bucuria va veni !.. vino, scumpul meu Manoile.., 
o sărutare, o lungă sărutare, şi fii voios, astfel este cartea. 

— Dar am perdut tot. i 

— Ce fel? è 

— Tot, îţi zic; acela ce cerşește pe poduri ește mai 
bogat pe lîngă mine... nu mai am nimic... 

— Nici cu ce plăti masa ? : 

— Nu mai am nici unde dormi astă-noapte, am per- 
dut trăsura, caii, casa şi tot ce am înlăuntru... nu mai 
am decit tracu ăsta ce vedeți asupra mea !... se Aa 

— Adevărat, strigară doi inşi, noi am fost marturi 


„la aceasta. 


— Dacă este aşa, zise Mărioara, îți fac reverinţele 
mele, domnule Manoile ! vei plăti scump farsa ce ne-ai 
jucat !... | a 

— Dacă este aşa, zisă birtaşul, vei avea bunătate 


să-mi laşi aice fracul... 


— Bravo ! strigă altul, dezbrăcaţi-l ! 
Oameni şi femei puseră mîna pe mine ; într-un minut 
eram. jumătate dezbrăcat. 
— Aide ! zise un vechi camarad, fă-ne ceva versuri 
să te iertăm ! i 
— Ce ? este poet acesta ? 
— Atita-i lipsea ! 
— Manoile, dacă eşti poet, gicește cu ce se rimează 
poeţel ? | S 
“— Cu ușurel, răspunsă altul, 


-— Ba cu mișel, strigă un altul, și toţi începură să 
ridă. l i 

— Îmi vei plăti cu sîngele tău aceasta ! îi strigai. 

Risul lor se adăogi. i 

— Manoile, fă-mi o odă, să te plătesc aice... 

— D-zeul meu ! cine mă va scăpa ?... 

— Eu, răspunsă un glas de femeie. | 

Mă întorsei şi văzui o femeie în mască, care-mi în- 
tinsă mîna. 5 

=— Vino, Manoile ! 

— Zoe |... 

— Unde să vie, zisă birtaşul, este dator cu o sută 
de galbini. 

— ată-i, zisă ea, aruncînd o pungă plină cu aur, - 

_Birtașul numără banii şi află soma îndoită. 

— Dacă este aşa, am cinste să mă închin... 

— Vino, vino, Manoilul meu !... 

Mă îmbrăcai şi urmai acest înger ceresc. 

Să ieşim de aice, zise Zoe. l 

Dar unde să mergem ? l r 
Acasă. 

La mine ? 

Dar. ; ; s 

Dar nu ştii nimic ?... dreptul de a reîntra în casă 
l-am perdut în cărți... casa mea va fi orizontul de acum 
înainte... 

'— O, Dumnezeule ! - | 

-— Zoe! Zoe! sînt un mizerabil... numai moartea 
poate să mă scape !... 

— Manoile, nu vorbi astfel... 

— Zoe, nu sînt demn de pardon... am jucat în cărți... 
întoarce-ți ochii de la mine, căci ai să auzi un lucru 
grozav ! 

— Pentru D-zeu, mă-spării !... 

— Am jucat în cărţi... pardon... pardon... pe tine, Zoe, 
pe tine te-am jucat... - l 

— Nu te înțeleg... 

— Un om mi-a zis: „Zoe'te iubeşte; renunță la ea, 
şi să jucăm : dacă perd, perd o mie de ducați, dacă cîş- 
tig...“ i 
© — D-zeul meu !... dar eşti nebun !... unde o să dormi 
astă-noapte ?... i 

— Nu ştiu. 


PEERI 


94 


Ea: miei ae i aia: 


„— Să mergi la Frosa, sau la Elena... așteaptă-mă un 
minut... voi să le întîlnesc... 
Zoe se duse. a a 
Generalul trecu pe lîngă mine. 
— O vorbă, domnule ! 
— Două, dacă vrei. 
— Dinioarea erai egalul meu ; acum nu ai nici unde 
să treci noaptea. Vino să-ţi fac o propunere. 
— Care ? ni 
— Ştii că sînt puternic ?... înaintea mea nu este nici 
o autoritate aice care să rădice fruntea... IEI 
— O ştiu. | 
„— Eu din astă-sară îţi iau casa în stăpînire. 
— Poţi, . 
— Dar pot totodată, nu numai să te las acasă, dar. 
să-ți întorc şi banii ce am cîştigat. 
— Cum ? 
— Mai întăi să ieşim îndată de aice. 
— Pe urmă? 
— Acasă ţi-oi spune. 
— Primesc. 
„Ieşirăm din bal, în cîteva minute furăm acasă. 
— Ia o hirtie şi scrie ce ţi-oi dicta eu... 
— Numai să nu fie o laşitate. 
— Domnule! ’ 
— Dictează... vom videa... 
„Zoe ! 


Dacă vrei să mă vezi încă o dată, cîteva minute îna- 


inte de a muri, grăbeşte de vino.“ Destul. Acum sub- 


scrie și trimite scrisoarea la Zoe. Tu vei pleca de-acasă, 
înţălegi ?... iată condiţia de care îţi vorbeam. 

— Ascultă, generalule ! am călătorit mult ; am văzut 
tot felul-de ţări... prin urmare am cunoscut tot felul de 
mizerabili !... iar nici unul care să te întroacă !.. 

Generalul se sculă. > da ie 

— Domnule ! astă insultă se poate spăla numai cu 
vieaţa !... | Pita a 

Nu apucă să mîntuie şi deodată văzui că ușa cabine- 
tului se deschise repede. 

Era Frosa şi Zoe. | 

— Mulţămesc, Manoile ; mulțămesc, îmi zise Zoe sai 
inimă nobilă. 


95 


ui Stăi, generalule, zise Frosa... ascultă, Manoile, 
omul acesta este un laş, un ticălos... cărţile eu care ţi-a 
cîştigat erau măsluite... nu-i eşti cu nimică dator |... 

— Doamnă, ie-ţi seama !... o să-mi răzbun amar |! zise 
generalul ieșind. 
© = Să-ţi răzbuni asupra unei femei ? nu este noutate 
ceea ce zici. i 

— Cărţile era prifăcute ? 

_— Ascultă, Manoile. De cînd ai intrat în bal, nu te-am 
scăpat un minut din vederea mea ; pe cînd jucaţi, eram 
acolo, lîngă generalul ; un ofițer îi da de cîte ori puntai 
o păreche de cărţi pe ascuns; privitorii şoptiră la ure- 
chele mele: „Cărţile sînt măstuite, îl înşeală 1...“ însă 
nime nu avu curagiul să ţi-o spuie ţie... eram indignată, 
cu atîta mai mult căci auzisem ce-ţi soptise generalul... 
astfel îi smulsei cărţile din mînă : „Generalule, ești un 
laş“ îi zisei. „Vedeţi, domnilor“, mă îndreptai cătră mai 
mulţi jucători care, examinîndu-se, declarară că aveam 
dreptate. Te căutam să-ţi spui, cînd găsii pe Zoe spăi- 
mîntată de nenorocirea ce ţi se întîmplase. Copila îmi 
zise că te-a văzut în bal; te căutarăm în deșert. Atunci, 
crezînd că ai venit acasă, alergarăm aci, tocmai pe cînd 
intrai cu generalul. Temîndu-se de vreo lașitate din par- 
tea acestui om, ne ascunserăm în cabinetul cela de. unde 
am auzit toate. | , 

— Mulţămesc, bunul meu Manoil... căci dacă mi-ai 
fi trimes scrisoarea aceea, aş fi venit îndată. 

— Dar e tîrziu... Zoe, să mergem acasă. 

— Da, buna mea Frosă. 

— Manoile, cred că o să te videm înainte de ple- 
care, nu-i aşa ? i : 

-—. De plecare ? nu înțăleg ce vrei să zici. 

i— Ne ducem la Paris... cel mult... peste patru zile... 

— Singură ?.., 

— Cu Zoe, Elena şi Andrei... 

— Cu Zoe? 
“Lucru ciudat !... Noutatea asta făcu o impresie străină 
asupra mea... nu ştiu ce simții, dar aș fi voit ca Zoe să 
nu plece, sau să nu plece fără de mine. Văzui în ima- 
ginaţia mea, ca printr-un vis, copila aceasta, lăsată în 
voile sale, ocolită de adoratori... iar eu şters din suve- 
nirea sa... oh! eram gelos !... „Zoe pleacă 1...“ cuvîntul 


96 


A T OEN 


a 


acesta îmi făcea rău, ea era singura îjință ce se mai 
interesa de mine ; şi o perdeam pentru totdeauna, poate. 

— Ei, bine ? mă întreabă Zoe cu Frosa. A 

Aş fi dat lumea ca să nu plece. 

— O, D-zeule ! aşadar am să rămîn cu totul străin 
în lume !... 

Cu vorbele aceste mă înecă plînsul. 

— Trebuie să fiu prea degradat și prea nefericit, de 
bunăoară că toată lumea mă părăseşte., 

Îmi ascunsei capul în mini şi, fără să voi, pingeah 
ca un copil. 

— Zoe ! dacă inima nu te mai ține. aice şi dacă sînt 
ursit să văd stîngîndu-se cele mai dulci vise de fericire 
ale vieţii mele, şi să mor de durere, pleacă ! pleacă ! ! sin- 
gurul lucru ce te rog este: să nu mai gîndești, și să nu- ți 
mai aduci aminte de mine. Dar eşti crudă, Zoe!... căci 
eu nu am meritat o lovitură ca aceasta !... ah ! în adevăr, 
doamna mea, sînt nebun ca să vorbesc astfel !... căci, în 
sfîrşit, cine sînt eu ?... un om vil și degradat, pe care 
sufletele cele mai vile şi mai degradate ar fi trebuit să-l 
părăsească !... da, da, sînt nebun... ah ! pardon, pardon, 
Zoe, dacă am crezut un minut că un înger ca tine a putut 
să mă iubească !... 

— Nu-ţi ziceam eu ? zise Zoe, aruncîndu-se în braţul 
meu.. Te iubesc, te iubesc! Manoilul meu !... nu, nu voi 
pleca ; o durere desperată îmi însufla ideea aceasta. dar - 
acum... oh ! zi, zi încă o dată că mă iubeşti 1... vorba asta 


` în gura ta este dulce ca vieaţa.!... 


Vorbele, fără şir, se grămădeau pe buzele sale: la- 
crimile străluceau în genele ei. 

— Te iubesc ! Zoia mea !... încă de mult, eu însumi 
nu ştiam... da, da, te iubesc! cînd auzii că ai să pleci, 
mi se păru că o mînă de fer îmi smulge inima !... 

La vorbele aceste, Zoe plingea cu hohot. 

— Iartă-mă, îmi zise eà. Sint atît de fericită !... nu 
ştiu ce zic, ce fac !... ah ! cînd ai şti cît sufeream 1... 

— Zoe! numai eu am trebuinţă de iertare... 
— Fetică ! zise Frosa, este miezul nopţii, să mergem ! 
. — Dar, Zoica mea !... acum să te duci... ai făcut un 
om fericit, ai rădicat un om din tina ticăloşiei... acum 
poţi să te duci și fii mulţămită cu inima ta... aducerea- 
aminte a cuvintelor tale va rămînea să mă miîngiie în 
singurătatea mea !... - 


i 


Di 


97 


7 — Manoil + Elena 


© — Mine vonr prinzi împreună ! zise Frosa, și făptu- 
rile astea june şi drăgălaşe dispărură ca două umbre de 
fericire. 


3 fevruarie 


Abia cele dintii raze ale zilei pătrunseră în camera 
mea, şi generalul trimise doi marturi să mă cheme la 
duel. ee ia ret Braa 
— Generalul îmi face mare onoare, le răspunsei eu. 
Primesc cu plăcere propunerea sa... nu aveţi trebuință 
a vă înţelege cu martorii mei; mă voi bate cu armele 
ce va voi generalul... locul, pavilionul de la Băneasă ; 
la amiază voi fi acolo cu martorii mei. 

'Trimişii generalului ieşiră. 

-— Domnule Manoile ! îmi zise Ana, copila ce o smul- 
sesem din ghearele prostituţiei şi care dormea într-un 
cabinet alăturea,. aşteptînd să plece la ţară. 

— Ce vrei, Ano ? 

— Vrei să te baţi în duel? am auzit tot fără să voi; 
te încredinţez... nu-mi puteam astupa urechile. 

— Ei, bine !şi pe urmă ? 

— Poate să te omoare !... ce păcat !... ești atît de bun, 
atit de mărinimos !... Dacă aş putea, te-aş opri; dar nu 
am nici un drept asupra d-tale. Îţi fac o rugăciune ! 

— Spune, copilă ! 

— Lasă-mă să stau încă astăzi aice... Rănit, ferească 
Dumnezeu ! să aibă cine să te caute: o femeie se pri- 
cepe mai bine... 

—- Eşti liberă să faci ce vrei. | 

Mă îmbrăcai şi ieşii să-mi caut marturi. 

Băgai de seamă că toată lumea ce mă cunoștea şi ce 
înţilneam, sau întorcea capul, sau se uita la mine cu 
curiozitate. Îmi închipui că aceasta vine de la scena ce 
avusesăm la bal. 

Mărg. la doi inşi care-i cunoşteam ; îi rog să-mi fie 
martori nu vor să primească. 

Oriunde mă îndreptai, îmi închiseră ușa. 

Temindu-mă să nu lipsesc de la randevu, alergai la 
Băneasa, fără martori. Nimeni ! aştept acolo : nimeni, 

Mă întorc acasă ; întreb dacă cineva m-a căutat: ni- 
meni L.e, l 

— Cu atît mai bine că n-ai găsit pe nime, zise Ana. 


98 


— Ano, mi-am luat de seamă că tu nu trebuie să 
te duci la tară. Ți-am găsit eu un loc mai bun aice: în 
Bucureşti. Este åice o domnişoară frumoasă la chip ca şi 

“Xa suflet. Ea mă iubeşte ; eu o iubesc ca vieața. Dar sînt 
nebun !... Ce-ţi vorbesc eu ţie astfel de lucruri ?... tu nu 
ştii încă ce vra să zică a iubi. 

— Îţi cer iertare, domnule Manoile ! îmi zise ea. Sînt 
de cincisprezece ani, este adevărat; dar nenorocirile 
mi-au dat douăzeci. Părăsită de mumă, de toată. lumea, 
simţeam trebuința de a iubi. ceva.. iubesc un. băiet de 
douăzeci de ani, care, ca mine, este şi. el străin în 
“lume ; noi, săracii, noi iubim mai mult decît d-vstră, căci 
în ` vieåța simplă şi tristă, inima este singura a noastră 
comoară. 

„— Bine, Ano, şi unde este iubitul tău ? 

— El este în casa logofătului B... 

— În ce condiţie ? 

— Rob. 

— Rob ? ţigan ? tu, o ființă atît de frumuşică, să iu- 
beşti un ţigan ! 

— Aşa, domnule, şi încă cu iubirea cea mai adevă- 
rată. Dar cînd ai şti ce suflet are băiatul ăsta ; cînd ai 
ști citu-i de bun, delicat, cuminte... O! domnule! nime 
n-ar zice că e ţigan. Să-l auzi cît de dulce vorbește ! să 
vezi cum scrie... 

— Cum ? un ţigan să ştie carte ? 

— Dar, domnule. Dascalul câre avea boierul în casă 


pentru copii l-a învăţat și pe dînsul carte. Toată ziua. 


muncea bietul băiat ca un rob, iar noaptea învăţa, căci 
avea tragere de inimă. Nu este. destul atîta, dar el şi zu- 
grăveşte, domnule ! a învăţat și zugrăvitura de la dasca- 
lul acela. Să vezi cum mi-o făcut portretul meu, fără să 
fiu faţă... 

Vorbind astfel îmi scoase un cadru mic, cu două feţe. 

Pe o parte era portretul ei, desemnat cu tuş; era 
destul de bine, pe ceia parte era un portret bărbătesc. 

— Dar acest portret al cui e ? $ 

— Este portretul său. L-am rugat eu, şi s-a zugrăvit 
singur în oglindă. Așa că-i bine, domnule ? . 

— Amantul tău, Ano, este cu talent, şi îți dau drep- 
tate să-l iubeşti. 


— Aşa-i că e păcat, domnule, să fie ros ? închipu-— 


ieşte-ţi ce voi face eu acuma cu iubirea mea? eu nu-l 


93 


pot dobîndi decît făcîndu-mă roabă ; și ştii, domnule ? 
numai ideea asta mă face să nebunesc. Este grozav lu- 
cru a fi cineva rob, domnule, nu-i aşa ? , i 

— Ai dreptate, copila mea ! robia este amară ! 

— De multe ori l-am îndemnat eu să se hotărască să 
fugă cu mine ; să trecem în altă țară şi să ne facem ne- 
văzuţi de aice, ca să trăim liberi, dar el nu vra, căci nu 
se îndură să lase pe mumă-sa, pe care o iubeşte ca su- 
fletul. Eu, una, nu ştiu cum poate el să-și iubească 
muma. El să şi teme: boierul, stăpînul său, e mare și 
puternic ; el, prin ocîrmuire, îndată ne-ar urmări şi ne-ar 
prinde, şi atunce ar fi vai de el!... Ah! Dumnezeule! 
cînd ar şti Stănică că eu sînt aice, sînt sigură că s-ar 

` ucide |... l 
_— Linişteşte-te, Ano ! Zoe o să facă fericirea voas- 
trä... sînt încredinţat... 

— Ah! domnule Manoile ? ce văd ?... curtea e plină 
de cazaci ! Uită-te !... | 

Copila ieşi şi după două minute întră spărietă, 

— Domnule Manoile ! poliţia !... 

— Zi să intre ! 

Secretarul poliţiei întră însoţit de doi. 

— Cunoşti stiletul acesta ? mă întrebă poliţaiul, ară- 
tîndu-mi un cuţit plin de sînge. 

— Este al meu, îi răspunsei, literile aste inițiale măr- 
turisesc. Dar cum sa află el în mîna d-tale ? ieri încă era 
pe masa mea, aice !... | l 

— Acest stilet s-a găsit în noaptea trecută înfipt în 
inima colonelului P... ! zise el. 

— Amantul unei femei numită Mărioara ? 

— Vezi că ştii ? scrieți aceasta, domnilor, ca prima 
d-sale arătare !... Acuma, domnule Manoile, trebuie să 

_înțălegi că este bănuială cum că uciderea asta s-a comis 
de d-ta... Mărioara aceea te acuză, și cuțitul acesta, care 
nu tăgăduiești că e al d-tale... | 

— Ce fel mă acuză ? Mărioara ? S 

— Zice că te-a văzut ieşind din camera colonelului. 

— Calomnie, domnule ! calomnie infamă ! l 

— Acuma deodată d-ta eşti arestat, domnule ! înță= 
legi bine că nimeni nu poate zice încă că d-ta ești ucigă: 
torul... este bănuială... noi ne facem datoria pînă cînd- 
tribunalul va hotări.:.. 

Apoi turnîndu-se cătră Ana 1 


100 


— Fata asta, orice ar fi, se socotește arestată.. Po- 
runca zice să te arestăm în casa d-tale... o persoană deo- 
sebită ca d-ta nu are loc la pușcărie... Nimeni nu poate 
ieşi de aici ! Acuma, domnilor, noi să mergem ! 

Poliţia ieși. 

— Domnule Manoil ! nu ești vinovat... D-zeu însuşi 
să mi-o zică, nu o cred !... i 

— Eşti bună, Ano; îţi mulțămesc! Nu mă tem de 
legi. Dreptatea va fi pentru mine... sînt calomniat... dar 
am cuvînt să mă tulbur: calomnia este'ca un cărbune 
stîns, ce nu te arde, dar te mînjește. Ieri seara încă, eram 
ferice ca o pasăre în aer ; și astăzi... dar este o fatalitate. 
ce cade asupra mea! abia îmi zîmbește un minut de 
fericire... şi se stinge ca un vis!... Zoe, poate, nu va 
crede niciodată că sînt nevinovat! toată lumea mă va 
ocoli ; părinţii mă vor arăta copiilor lor, şi vor zice; 
„Acest om este un ucigător !“ 

Un serv îmi aduse o scrisoare. 

O scrisoare ! poate de la Zoe !... O deschid... era de 
la martorii generalului. 


„Domnule ! 

„N-am venit la randevu 'pentru că eşti acuzat de uci- 
gător. D-ta înţălegi că pe cît timp vei purta acest nume, 
nu poţi să te baţi cu un om onorabil.“ 


Scrisoarea aceasta îmi explică primirea cea rece a 
cunoştinţelor mele în ziua aceasta ; refuzul martorilor 
şel. i ; 
Zgomotul se răspîndise în oraş că sînt ucigător. 

i Mulțimea credulă, fiara aceasta cu o sută de inimi 
şi fără nici un cap, se strînse înainte casei mele. Unii 
strigau : „Afară ucigătorul !“, alţii aruncară cu petre în 
ferestre. Pe Ana o răni la cap. Poliţia veni şi împrăștiă 
norodul. f l 


4 fevruarie 


Toată lumea mă ocolește. Zoe, plinge; nenorocirea 
“mea îi va ucide vieața ; trebuie să mă fi desprețuind l... 
- Numai la nenorocire cunoaştem adevărații amici !... 
eu însă nu am nici unul, căci toți m-au părăsit, pînă și 
`- Ana. Toţi, afară de unul, care nicodată n-a avut un bine 


escape oee F $ în 
| SIBLINTEGA DA 
VA uü 
Nr inv. 4.9 d 


101 


a 


deosebit de la mine; German, sărmanul bătrîn să-l fi 
văzut cumt îmi lua mînele şi le săruta, zicîndu-mi : „Cu- 
ragiu... Dumnezeu e bun 1...“ | 

Ana, care o credeam a fi un înger, însuşi ea a fugit! 
dar sînt nebun ! pentru ce mă voi plinge ? trebuie să 
sufăr urmările faptelor mele ! cine. altul, decît eu însuși, 
este cauza tuturor acestor nenorociri ?... 


8 fevruarie 


Nu trebuie să osîndim repede. 

Zoe a venit să mă vadă. 

Abia întră în camera mea şi mi se aruncă în braţe. 
plîngînd. 

— Manoile ! toţi te părăsesc ! în familia. noastră nime 
nu vra să mai audă de tine vorbind ; numai unchiul meu 
îți ţine parte. În lume, femeile, mai generoase decît băr- 
baţii, au luat partida ta ; dar eu sînt sigură despre ino- 
cenţa ta !... Eu, Manoile, sînt încredinţată că nu ești cul- 
pabil... eşti jucăria unei intrigi infame... Ah, ce necaz 
am avut pînă să viu aice !... - 

— Zoe! îngerul meu, care-mi dai vieață în minutele 
aceste ! îmi zici că eşti sigură de inocența mea!... ei, 
bine !... sînt fericit !... ucigă-mă ; voi muri cu nepăsare ! 
ce-mi pasă că lumea mă ocolește ? tu îmi rămii, Zoica 
mea !... Lumea, pentru mine, ești tu! Amorul unei fe- 
mei degradate m-a fost degradat, și îmi făcusă vieața 
povoară ; amorul tău mă rădică şi-mi face zilele plăcute l... 
l.asă-mă. să-ţi sărut mânile... picioarele... o, sufletul meu ! 
lasă-mă să te admir ! eşti frumoasă sub costumul acest 
negru ! frumoasă ca dimineaţa care iesă din umbrele 
nopţii !... Lasă-mă să admir florile acele cerești şi fragede 
ce soarele tinereţei le seamănă pe fețele tale !... să le 
admir, eu, eu singur !... căci- vezi, Zoică, sînt gelos şi de 
lumina zilei ce te sărută !... 

— Manoile !... 

— Sînt nebun, nu-i aşa ? 

— Nu am zis aceasta. Dar pentru ce să fii gelos 7... 
sau mai bine... da, da, Manoile, fii gelos !... şi mă iu- 
beşte !... eu însumi sînt geloasă... Ah... cînd ai ști. cît am 
suferit pe cînd te vedeam vorbind cu alte femei |... dar 
eram nebună ; nu aveam cuvînt ; așa e, Manoile ? Ah, zi 
că nu aveam cuvînt ! 


192 


— Copilă ! j l 
4 — Mi se părea numai că am cuvînt ; nu este așa ? ` 
=- — Zoe, poți bine să zici vorba asta, căci nu eram atit 
de căzut, pre cît mă arătam. Fiinţele acele voioase ce 
aveau numai chipul femeilor se împărtășea de masa mea, 
dar nu şi de inima mea. 3 

Dar să lăsăm vorbele aceste, o, dulce înger ! trecutul 
mă face să roșesc şi să tremur !... mi se pare că mă tre- 
zesc cu patimă și cu sinceritate !... însă adu-ţi aminte! 
sînt ucigător, cel puţin în opinia lumei. 

— Şi ce-ţi pasă de lume, ai zis, dacă eu te iubesc... 
apoi, mîne vei fi liber... căci ești inocent... o ! sînt sigură 
că degetul lui D-zeau va descoperi inocenţa ta... odată 
liber... plecăm de aice, în ţări streine ! 

— Ai uitat că eu nu mai am nimica ? . 

— Dacă vrei tu, Manoilul meu, oricînd. mi-ai zice, 
mîna această va fi a ta !... eu am avere mare... ce este al 
meu, va fi al tău... nu o să fii bărbatul meu ? 

— Lumea o să zică că mă hrăneşti tu. 

— Ce-mi pasă de lume ? 

— Conştiinţa mea ! 

— Conştiinţa ta ? dar este întemeiată pe prejudeţele 
lumei... Vom merge la moşiile mele, care sînt largi şi 
frumoase. Eu voi fi fericită pretutindene unde vei fi tu. 
“Vom lucra pămîntul. Tu nu vei urmări vieaţa vagabon- 
dantă a slujbelor, nu-i așa ? Trăind la ţară ne vom deda 
la o vieață dulce, pastorală ; vom avea cărți cari.să ne 
distragă ; ne vom cultiva spiritul... şi amorul va face 
din inimile noastre nişte modele demne de paradis... 
în cîțiva ani, cultivînd moșiile, vom îmbunătăţi starea 
locuitorilor ; vom face mult bine; ș-apoi în scurt vei 
face starea tu însuţi, şi starea aceea va fi a ta. Apoi, tu 
nu știi, Manoile, tu nu ești sărac precît gîndeşti... moşia 
ta s-a vîndut la licitaţie ; dar unchiu-meu a cumpărat-o 
pentru tine. 

— Adevărat ?... . 

Eu am scris acturile. 

Ah ! Zoe ! eşti încîntătoare ! 

Nu, zi-mi că am cuvînt. 

Tot cuvîntul, îngerul meu ! 

Vezi aşa, acum eşti cuminte ! 

Dar judecata ? 

Eşti inocent, Manoile ; şi nu aia te îngriji. 


TIIIIII 


103 


Secretarul poliţiei intră în cameră. w 
_— Doamna mea ! este timp... Măria-sa Doamna te 
aşteaptă ! 

— Viu, 5 

Acest trimis se închină şi ieși. 

— Voiam să te văd... însă nu puteam să răzbat aice, 
zise Zoe, care vru să-mi explice aceasta. Atunci m-am 
dus la Doamna ; i-am căzut la picioare; i-am spus că 
eşti inocent... că voi să te văd... Doamna este un suflet - 
bun şi nobil... m-au luat ş-am venit împreună aice... este 
afară, mă aşteaptă... Adio, Manoile... o să fii liber... sau 
dacă ursita nu va avea îndurare, oh ! te voi însoţi, Ma- 
noile, oriunde, în exil şi în mormiînt !... 


7 fevruarie 


Iubite B..., 
De două zile s-au întîmplat lucruri cît mi se pare că 
visez ! 
Teri era să ies înaintea judecății... la douăsprezece oare, 
poliţia veni la mine ; mă puseră într-o trăsură închisă și 
merserăm la Divan. 
Domnul. numise o comisie înadins, compusă de cinci 
membri dintre persoanele cele mai onorabile. Cînd intrai 
“în sală, toţi judecătorii aruncară ochii asupra mea şi pă- 
reau că compătimesc cu mine. Adevărul este că opinia 
publică este luminată de o zi, mulțămită femeilor. 
Mărioara şi servitorii mortului erau aci. Aceasta purta 
negru ; faţa ei, altădată strălucitoare de frumuseţă și fră- 
gezime, acuma era veștedă, încreţită și vînătă ; privirea 
ei stînsă şi spărioasă. 
— Femeie ! întrebă prezidentul, un boier gros cu 
ochelari ; unde te-ai născut ? i . 
În Bucureşti. 
Care-ți este meseria ? 
Cusutoreasă... modistă. 
Cum te cheamă ? 
Mărioara din botez... 
— Iar din gura oamenilor, Nebiruita ! strigă un ga- 
men dintre auzitori, şi toată lumea rise. i 
— De câţi ani eşti ? 
— Douăzeci. 


, 


EETL] 


104 paea 


— Pentru ce acuzezi pe acest om, cu ce îl dovedești 
şi de unde îl cunoşti ? i | 

— Îl acuz ca ucigător al colonelului P... am auzit ge- 
mete îri camera colonelului... am alergat, crezînd că este 
bolnav... dar abia am deschis uşa, și am văzut un om furios 
ieşind din casă... acel om mi se păru să fie Manoil... intrai 
în cameră, și aflai pe colonel înecat în sînge şi cu un cuţit 
în inimă ; iau cuțitul, îl privesc ; era cuțitul lui Manoil... 
Pe Manoil îl cunosc de cîteva zile... 

— Acuzatule, cunoşti cuțitul acesta ? 

— Este al meu, făcut de comandă la Paris, cu cifra” 
mea pe el. 

— Dar tu, Mario, cum ai știut că cuțitul acesta este 
a lui Manoil ? | 

— Pentru că îl văzusem la dînsul acasă.” i 

Nu-ţi voi scrie urmarea proțesului acestuia, fiind 
lungă și neînsemnătoare ; destul că după acuzarea: femeii 
acestia, judecătorii începură a se îndoi despre inocența 
mea. . | 

Eram uluit. Avocatul mă apăra rău. Punctul principal 
era să dovedesc, de la miezul nopţii pînă a doua zi la zece 
oare, cum mi-am întrebuințat timpul, fiindcă uciderea 
pentru care eram acuzat se făcuse în acest spaţiu. Din 

„nenorocire, oarele aceste le trecusem singur ; la miezul 
„nopţii, plecase Zoe şi Frosa ; German nu ştia că am in- 
trat ; numai Ana ar fi putut mărturisi, și aceasta fugise. 

— Este vinovat ! șopti unul din ascultători, videţi că 
nu ştie ce să răspundă ? 

În timpul acesta, uşa se deschise răpede ; o femeie 

„intră strigînd : „Aşteptaţi ! aşteptaţi !“ 

Era Ana. 

— Eu sînt fiica unei femei sărmane. Muma mea de 
vro două zile nu mîncase nimic, căci n-aveam pe ce cum- 
păra o bucată de pîne... lacrămile ei îmi rupea inima, dar 
n-aveam nici o putere !.... cum s-o scap ?... îmi veni în 
minte o idee amară... hotărîi să-mi vînd cinstea pe o bu- 
cată de pîne, ca să scap vieața maică-mea... o rugai să mă 
ducă la d. Manoil. Ea se împotrivi ? eu o rugai;; foamea o 
birui şi în sfîrşit mă duse ea singură acolo unde îi zisesem. 
D. Manoil îi dete preţul... muma mea, lăsîndu-mă acolo, 
plecă ! Ei, bine ! de la miezul nopţii pîn-a doua zi la zece 
oare, am fost împreună, și d. Manoil nu a ieşit din casă... 
iar cînd poliția a venit să-l aresteze m-a aflat acolo. 


105 


Vorbele aceste făcură o impresie străină asupra ju- 
.decătorilor. i 
— Cum o să dovedești cele ce zici? întrebă prezi- 
dentul. i 
= — Poate spune chiar femeia asta, zise Ana, arătînd 
pe Mărioara. Ne-am întîlnit acolo, la d. Manoil ; ba încă 
dumneii pretindea să fie amoreza domnului Manoil, și pe 
mine mă lua în batjocură... Dacă voiţi să mă aveţi dovadă, 
chemați și pe maică-mea, și vă va spune. 

— Unde e maică-ta ? 
-— Este aici afară. 
` Aprozii chemară pe muma Anei. Aceasta intră și măr- 
turisi că este adevărat. e 

— Toate aceste sînt bune, răspunse prezidentul, dar 
+rehuie să dovediţi că în adevăr ai fost cu dînsul pînă la 
ziuă. 

— Fata asta e necjnstită ! strigă un băiet palid de 
mînie. Nu daţi asculfară vorbelor ei, boieri !... ea minţește - 
şi înşală !... să vedeţi, cinstiţi boieri ! mi-era dragă ; dar ce 
dragă, n-auzi !... şi ea, şireata, zicea c-ar muri pentru 
mire !... minciuni !... Duminică seara se duse la omul 
acesta, însoțită de mumă-să, să se vîndă !... eu i-am bă- 
nuit... apoi mă luai după ele ; ele intrară în casa d-lui ; eu 
stătui la poartă. Peste cîteva minute muma-sa ieşi... ea ră- 
maşe acolo... eram să nebunesc !... m-am pus să pîndesc 
la poartă... iată că d. Manoil iasă însoţit de alți oameni și 
de”giteva femei cu măşti ; nici una din aceste nu semăna 
să fie Ana.. atunci alergai în casă ; fata asta se.culcase în 
patul domnului Manoil !... iar ieșii la poartă fără să știu 
«ce fac ; era unsprezece ceasuri. Atunci d. Manoil veni încă 

cu altul ; mai pe urmă două muieri cu măşti... omul ieşi 
iar... cele două muieri șăzu aici pînă ce bătu miezul nopţii 
la Bărăţie, apoi se duseră. Atunci, vrui iarăşi să mă în- 
cr&dințez dacă una n-ar fi Ana... intru pe unde știam lo- 
cul... mă uit în casă... era culcată tot în pat ! turbai !... îmi 
veni în gînd să pui foc casii; dar nu aveam cu ce!... mă 
-pusei la pîndă în curte, cu ochii țintiţi la ferestrele unde 
era Ana... văzui două umbre pe perdele și căzui în nin- 
soare, plîngînd !... A doua zi d. Manoil ieși din casă; mă 
luai după el, cu gînd să-l bat, sau chiar să-l şi ucid ca 
să-mi răzbun... el merse pe ici pe colo, unde abia intra 
ş-apoi iar icșa ; apoi ș-a luat drumul la Băneasa... acolo 
eram... 


106 


— Destul! zise prezidentul. Ai spus tot ce trebuia 
să știm. l 

— Stănică ! zise Ana. Iartă-mă !... 

— Taci! taci! şi fugi din ochii mei, fată pîngărită !.. 
tu ai rupt inima mea !... nu puneţi temei, boieri, pe vor- 
bele ei ; ea minte ! $ 

Judecătorii intrară în camera de consiliu. După cinci- 
sprezece minute, ieşiră şi declarară în unanimitate că sînt. 
inocent, însă fiindcă pricina nu s-a isprăvit încă, să fiu 
chezeșuit a mă întoarce la Divan, cînd voi fi chemat spre 
a da oarecare răspunsuri la întrebările ce mi se vor face. 
Totdeodată poronciră arestarea Mărioarei și a servitorilor 
colonelului ucis. Cînd ieşii afară, unii mă sărutară ; ; alţii 
mă purtară în triumf. 

Acasă, mulţime de oameni veniră să mă vadă. După 
acestia, Ana. 

— Ano ! mi-ai scăpat mai mult decît viaţa !..: A] 

— Domnule Manoile, erai nevinovat... ş-apoi d-ta fu- 
seseși atît de bun pentru mine !... 

— Ți-oi fi recunoscător... dar fapta asta e pr ea mare 
ca să pot să ţi-o plătesc. 

— Nu voi nimică... mulțămirea că te-am scăpat. este 
destul... sărmanul Stănică ! a făcut un bine fără să știe |... 
durerea lui îmi sfişia inima !... dar pe urmă i-am spus: 
adevărul, l-am împăcat... m-a trimis să-ţi cer voie să vie 
să te vadă... i 

— Să vie, Ano ! mi-ar face plăcere să-i strîng mîna ! 

`— Două dame vor să intre! zise German, Frosa şi 
Zoe ! 

— Ai scăpat, îmi ziseră ele. 

— Nu-ţi ziceam eu că ești inocent? zise Zoe. Ma- 
noile, cît ai suferit !... dar, în sfîrșit, ai scăpat ! unde este 
fata aceea ce s-a dat pentru tine, să-i mulţumesc... Dar 
așa-i, Manoile, că tu n-o iubeşti cu inima, pe fata aceea ? 

— Nu, Zoe... fata asta este aice... iat-o... întreab-o, şi 
ea îţi va spune. 

Ana spuse istoria ei: Zoe o sărută și-i făgădui că-i va 

a toată protecţia ei. 


Stănică se arătă ia uşă, 
— Iată-] ! strică Ana. 


- 107 


— Stănică ! îi zisei, de astăzi mă însărcinez cu feri- 
circa ta !... Ana o să aibă o zestre ca o fată de boieri... 
tu vei fi răscumpărat de la stăpînul tău, ş-apoi slobod, și 
soț fericit al Anei. l 

Copiii se îmbrățişară și plîngeau de bucurie. 


9 fevruarie 
Mărioara ieri cheamă pe Zoe, de la închisoarea unde 
se afla. i 
— Simţ că o să mor, îi zise ea. Manoil este inocent ; 
eu am ucis pe colonelul P... înadins, ca să perd pe Ma- 
noil... pentru aceasta i-am furat cuțitul său... 

— Mărioară ! nu te voi întreba de ai ucis pe omul 
acela : D-zeu te va judeca... dar ce-ţi făcuse Manoil, de 
ai voit să-l pierzi ? 

— Ce-mi făcuse ? el este pricina de sufăr eu astăzi. 
pricina tuturor necazurilor mele... Manoil m-a iubit ; eu 
nu-l iubeam... mai: tîrziu îl iubeam ; dar el mă despreţui . 
cu cruzime !... apoi plecă în streinătate... Mă măritai cu 
un bărbat bătrîn, crezînd să-l fac să călătorească, numai 
“să văd pe Manoil... din căsătoria asta, purceseră toate ră- 
lele mele... Ce vrei să știi ? îl iubeam încă după doi ani ; 
sau mai bine, îl iubeam, ca să-mi răzbun asupra lui |... 
iată ce te-am chemat să-ți spun, îți repet: Manoil este 
nevinovat... încă cîteva minute și mor... fii fericită, Zoe h.s 
“Mărioara muri, mărturisind crimenul ei. Astfel se în- 
chise dosarul acestei pricini la Divan. - 


.10 iulie 


Iubite B..., 

Manoil este însurat. Zoe îl iubeşte. Ei trăiesc la țară. 
Nu poţi să-ţi închipuieşti ce schimbare !... şi mai ales cîtă 
fericire este în familia asta ! Duduca trăieşte cu dînşii. 
Domnul N. Colescu vine de şede la ei ca la copiii săi; el 
o să le lesă toată averea lui după moarte. Stănică este va- 
tav la moşia lui Manoil ; el nu e mai mult rob ; tel e liber 
şi însurat cu Ana. 

Dar iarăși viu la Manoil. Ai zice că este o fată de cinci- 
sprezece ani ; atît inima lui s-a curăţit, s-a nobilat, lîngă 


108 


femeia sa ! Atît este adevărat că o femeie face dintr-un 
om un demon sau un înger, orice vei voi. 


Postscriptum 


Domnul Alexandru a murit. S-a găsit ucis, în pădure, 
aflîndu-se la vînat. Se vorbeşte că tatăl Tudorei şi-a 
răzbunat, m 


Lă 


Era ziua de mai întîi a anului 1859. 

Mai multe familii de boieri dezbrăcaţi la 24 genariu 
de privilegele regulamentare, fugind de capitala revoluţio- 
nară, se adunau la o moșie lîngă Ploiești unde, fără cea mai - 
mică temere, puteau să critice lucrurile şi oamenii noi. 

Pînă a întroduce. pe cititori- în mijlocul acestui cerc 
de desprivelegiaţi, ca să le facem cunoștința ` bărbaţilor 
şi femeilor de care era compus, să vorbim despre moşia 
boierească. Ea 

Satul ei era situat pe o înălțime de unde ochiul ve-. 
dea o întindere de două ore, fără. să întîmpine decit o 
luncă lată, coperită de tapete cu diferite colori. Pe aceste 
tapete se vedea Prahova alergînd capricios, făcînd aba- 
teri, întoarceri şi vărsînd în urma sa niște gemete săl- 
batece. : . 

Casa era situată pe vîrful dealurilor. Ea domina gră- 
dina de arbori prin înălțimea sa. Să nu vă așteptați a vă 
duce într-un castel ca cele dupe Rin. 

Părinţii noștri n-au zidit castele pe la moșii, din cauza 
nestabilității timpurilor de atunci, invaziunelor de turci 
şi de tătari, înaintea cărora nimic nu mai putea sta. Mai 
tîrziu, sub fanarioți, cînd dată cele mai multe familii de 
astăzi, bătrînii perdură gustul de a trăi pe la moșii, atît 
încît unii din cei mai avuţi de multe ori nu ştiau în ce 
parte de loc se aflau moșiile lor. Casa proprietarului 
nostru era făcută de zece ani numai. Cu două rînduri, 
cu un balcon de fer la rîndul dintii. Un salon, o sală de 
mîncare. O bibliotecă, fără nici o carte. Restul era nouă 
camere mici. În partea dreaptă a casii erau dependinţele, 
bucătăria, grajdurile ete. În pariea stingă era grădina. 


ri | i 113 


114 


Ziua de întîi mai fusese frumoasă pînă la apusul 
soarelui ; dar de aci înainte, cerul se întunecă. Un vînt 
repede, o ploaie furioasă începură a bate şi a uda, și 
ținură astfel pînă aproape de ziuă. Societatea ce se afla 
aici fusese nevoită a se închide în casă şi a căta distracțiu- 
nele sale în convorbiri și jocuri inocente. 

Era zece oare din noapte. Printre vuietul vînturilor 
şi ploii se auzi deodată strigătele depărtate ale postași- 
lor ; dar astfel cît o urechie sperimentată ar fi ghicit, 
dupe strigăte, că caii erau stătuţi. Societatea crezu nea- 
părat că o familie aşteptată aici se îndrepta către sat. Iată 
dar o distracțiune ce pentru un cerc de oameni închiși în 
casă, la țară, este un mare evenimînt. ; 

Stăpînul casii “trimise oameni înainteh postii să se 
informe. d pu 

Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, fo- 
toliuri. Pereții tapisăți cu hîrtie cu colori. Societatea de 
față se forma de vreo zece persoane din care patru băr- 
baţi şi şase dame. 

Stăpînul casii se chema. postelnicu George ; era un 


“om ca de cincizeci de ani, oacheș și cu părul jumătate 


alb. Înalt de stat şi puţin încovoiat ; figura sa avea tră- 
suri pronunţate, fără să fie inteligintă. Toate facultăţile 
sale părea că rămăseseră fără nici o exersițiune. Jude- 
cata la dînsul era totdauna falșă : toate efectele îl im- 
presionau cu vioiciune, şi niciodată nu-şi da ostencală 
a slăbi acea impresiune prin cercetarea cauzelor ce le 
produceau. Sufletul său nu putea a se înălța niciodată 
din cercul strimt al intereselor egoiste : nici o idee mare 
nu putea să pătrunză aici. Avea o mare doză de răutate. 
Falș, intrigant, şiret, ar fi fost periculos daca natura nu, 


i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. 


Lucru ciudat ! această natură a făcut o minunată cum- 
pănire tfel vedem fearele cele mai înrăutăţite supuse 
la o lege de regulează cu mare avarițiune reproducţiu- 


nea lor ! fiinţele veninate sînt nevoite a se tiri și lipsite 
de facultat de a zbura ! : 
1——Ri moştepise o mică avere de la tatăl său. Cînd in- 


x 


trase în serviciul statului era sărac. Retribuţiunea cu- 


noscută i-a fostratiţ, de puţină încît nu numai nu i-ar - 
fi permis a-și mări averea ; ba încă nu i-ar fi ajuns nici 
la întreţinerea vieţii ; cu toate acestea, ieși din serviciu, 
dupe doisprezece ani, cu șase mii galbeni venit în moșii. 


A 


Nimeni nu se miră de aceasta, căci asemenea fapţi sînt 
deși în această țară. 

Cînd se retrase din serviciu cu începutul guvernului. 
interimar al principelui A, Ghica, îi veni ideea de a se 
îNsura. Postelnicul George era o partidă strălucită în 
București. Era bogat şi boier mare. Aceste cualităţi sînt 
de ajuns pentru un bărbat ca să ceară mîna celei dintîi 
fete din ţară. Era bătrîn, răucrescut, fără spirit, fără în- 
văţătură, încărcat de defecte fizice și morale ; însă în ţara 
noastră, în căsătoriă, nu se cere decît avere și un nume, 


Avea dar drept să caute o fată de 16 ani, frumoasă, 
bine-crescută, cu spirit, cu inimă şi cu avere mare. El tri- 
mise în toate părțile de ştire să i-se găsească o mireasă 
cu toate aceste cualităţi. Pînă a nu se găsi mireasa, se puse 
să-şi cumpere cai, caleşti, case. Și scrise la trei cabinete 
e peţițiune circulară, cerînd a i se da o decoraţiune pentru 
servicele ce a făcut în timpul ocupării ţărilor de streini. 

Dupe trei luni de cercetare pe ici pe colo, întîmpla- 
rea făcu să găsească o mireasă, şi cu toate cualităţile 
ce dorea el. 

Sînt trei ani, era în București o fată, o minune, o 
perfecțiune sub toate raporturile. Junie, frumuseţe, spi- 
rit, creștere, simtimente delicate, toate le poseda în pun- 
tul cel mai înalt ; în fine, era una din cele fiinţe rari, . 
unici poate, ce Dumnezeu din timp în timp face să nască 
în unele societăţi degenerate, ca cum ar voi ca oamenii 
să-şi aducă aminte că nu i-a părăsit. l 

Asfel era femeia ce se găsi demnă a fi sacrificată 
acestui om. Legenda șarpelui din fîntînă, căruia se da 

„pe toată ziua cîte o vergină să devore, numai ca acesta 
să lase pe locuitorii cetăţii a lua apa, este o ingenioasă 
metaforă a istorii unor bărbaţi cărora, pentru interese 
Oarecare, li se sacrifică aceste dulci şi inocente ființe. 
Nu s-a găsit încă un sîntul George ca să învingă trufia 
acestor bălauri. l 
| Se înţelege că fata nu priimi bucuros a da mîna aces- 
tui om ; dar părinţii stăruiră serios. Educaţiunea sa su- 
perioară, unită cu simțîmîntele cele mai nobile de abne- 
gare, fuse cauza perderii junei Elene. Ea priimi, căci 
asfel voiau părinții săi, priimi precum ar fi priimit să 
meargă într-o mănăstire sau să moară, ca să facă plă- 
cere părinţilor. 


115 


Nunta fuse splendidă. Lumea vorbi. mult despre acest 
menagiu. Cei mai mulţi fericiră pe Elena pentru un asfel 
de consorte şi mai. toate mumele îşi urau pentru fiicele 
lor partide ca postelnicul George. Toată societatea din 
Bucureşti, în timp de zece zile, nu vorbi decît de darurile 
ce se trimiseră miresii. o 

Lumea văzu în timp de două luni acesti însuraţi ară- 
tîndu-se la grădina de la barieră, sau la opera italiană, 
apoi însuraţii dispărură, se duseră să trăiască la țară, 
şi fură uitaţi. 

Elena nu iubea pe soţul său, căci nu putea nici să-l 
stime, nici să-l admire ; din contra, toate faptele soţului 
său în timp de trei ani erau de natură ca consoarta sa 
să-l despreţuiască. 

“Ea însă nu i-a arăta nici lui, nici celorlalți oameni. 
Dumnezeu, ca să o console, îi dete o fetiţă. 
Suferințele daseră frumuseţelor sale o graţie cu totul 

rară, sufletul său se înnobilase şi mai mult în aceste su- 
terinţi.' În vocea sa, în expresiunile sale, în privirile sale, 
în mişcările sale, era un parfum de melancolie atît de 
suav, atît de ideal, că cei care o vedeau credeau să vază. 
ceva dulce şi ceresc ce ar fi zărit într-unul din visele 
vieţii. 

Bărbaţii erau preocupaţi cu politica zilei, care îi. dez- 
moştenise. Unul se chema logofătul Constantin. El însuși 
număra cincizeci de ani. Acesta începuse cariera sa po- 
litică sub Regulamiînt. Trimis să înveţe legile la Paris, 
să înturnase licenţiat, abia venise şi se numi profesore 
de drept. Mai tirziu părăsi profesoratul și intră în magis- 


tratură, cu gînd a se face într-o zi ministru, servi pe cei 
trei domni regulamentari şi înaintă ; dar nu se lipi cu 
inima decît de cel mai rău dintre cei trei domni. , Cît 
pentru al patrulea domn, îi era enimic declarat. Om cu 
învăţătură, cu inteliginţă, cu voinţă foarte ; dar dintr-o 
margine în ceialtă a fiinţei sale fizice, intelectuale și 
morale, ca să găsim vorba cea mai justă ; anost, cum se 
zice la București în stilul familiar. În fine, unul din acei 
oameni pe care nimini nu poate să iubească, nici însuși 
amantele lor. 
Unul din ceialţi doi se chema Iordache, se trăgea din: 
viţă de domn, tată-săă sau moșe-său fusese fiu de domn, 
peizade. Toţi îi ziceau principele Iordache, el însuşi își 
da acest titru cu îngîmfare. Soţia sa mai ales era în stare 
4 


116 


să rupă relaţiunile cu cei mai buni amici care nu i-ar fi 
zis principesă. Aveau un fiu de şase ani, căruia părinţii, 
ei însuşi, îi ziceau principe ! maladie ridiculă ce bîntuie 
de la un timp încoace multe capete seci ; fruct al mora- 
‘velor streine ce unii români în călătoriile lor în Europa 
au putut să culeagă în căile ferate, în birturi, în, baluri 
publice, pe unde au lunecat. Ea va trece prin propagarea 
ideilor luminate și serioase. 

Consoarta sa era fiica unui neguţetor avut ; această 
condițiune mai mult contribuise a prezinta în ochii săi 
titru de principe cu o valoare mult mai însemnată. Ave- 
rea sa făcuse pe Iordache să o ia de consoartă. Iordache 
risipise averea părintească împreună cu toate cîștigurile 
de mare foncţionar al statului în timp de mai mulţi ani 
şi acum trăia din averea femeii sale. i 

Mai venea unul, un bădăran înavuţii şi boierit, un 


“om de 60 de ani, cu părul siv. Acesta începuse cariera 


sa ca băiat în casă la un boier mare, mergea dupe ca- 
leaşcă şi ducea ciubucul boierului. Dupe un serviciu de 
mai mulţi ani, fuse numit copist la o cancelarie, unde, 
prin protecțiunea stăpînului său, în cîțiva ani ajunse 
la cele mai înalte foncţiuni şi își făcu o avere în moşii de 
opisprezece mii galbeni venit pe an. Acest om are fa- 
cultatea excepțională de a deveni instrumint răufăcă- 
tor. Viaţa lui politică și socială este un șir de trădări, de 
intrigi, de lașităţi, de abuzuri. 

Principele Bibescu de cite ori îl vedea la palat în 
zile de recepsiune, îl întreba : 

— Ce face consulul rus ?... ; 

Sarcasmul spiritualului domnitor era luat de dînsul: 
pentru un complimînt. 

Femeia sa, tip de bădărană parvenită, pare că a năs- 
cut în lume ca să formeze această pereche fără rival, 
„Fiica lor ce se află acolo e frumoasă, alt nu are nimic.. 
Această familie de parveniți purta numele Serescu, şi, 
ca să-și dea mai mult lustru, adăoga pe cărţile de vizită, 
sub coroana de comite, prepozițiunea de. 

Mai era o damicelă, dintr-o familie cunoscută. Deşi 
părăsită de îngrijirea unei mumi, Caterina era înțeleaptă; 
„lipsită de o „educaţiune/strălucită, natura îi fusese favo- 
„rabilă, spirit, frumusețe, grații se disputau care să-i aducă 
mai multe omagine. Era pe atunci damicela la modă, 
Cualităţile ei erau lăudate de toţi. 


117 


lată cele dintii noţiuni despre persoanele de faţă. 

Să ne înturnăm în salonul postelnicului George în 
momentul cînd se auziră în depărtăre strigăte de postași. 

Cea dintii ce dete alarma şi alergă către fereastă fuse 
Caterina. Ana, fiica parvenitului celui avut, o urmă după 
datina damiceile]lor ce se ţin una de alta şi care fac de 
surid cu maliţie bărbaţii. 

— Cine poate să fie? zise ea. Tudorina Corleasca, 
Marița şi Zoe Şeni cu bărbată-său. Era vorbă să vie hu 

— Aş dori mult să văz pe aceste nebune, zise Elena. 
Mai ales pe Zoe Şeni, deși nu aprobez purtarea lor în 
timpul carnavalului. | l 
— Ho ! ho ! strigă principele Iordache, ce, credeaţi că 
noi am rămas în urmă cu moravele parisienilor ? E: 

— Au jucat pe dracul pe vîrful degetelor ! zise post. 
George. În, toate nopţile, dupe bal, se duceau ele şi altele, 
cu átîți crai, la pirtul lui Hug, unde se puneau pe mîn- 
care şi băutură pînă la ziuă ; şi... 

— Şi ce? răspunse Elena, negreșit, nu poci aproba 
această purtare ; dar nici nu poci a-i da un caracter 
culpabil. 

— Aşa sînt muierele, zise postelnicul contrariat. Se 
apără una pe alta ! 

Elena deveni roșie. 

— Dar cînd ţi-oi spune, urmă el, că această bandă 
uşoară de muieri, dupe cină se puneau de cîntau şi jucau 
cu Blanşa franceza tontoroiul de gît ?.. 

— Nu ştiu, răspunse Elena. 

— Nu ştii? ! dar eu însumi le-am văzut cu ochii mei, 
eram la Bucureşti, trăsesem la otelul lui Hug, dormeam ; 
m-am deșteptat de chiotele lor... am deschis uşa camerii 
să văz doare s-a aprins pirtul. Ce am văzut ? acele muieri 
strigînd și sărind împrejurul mesii, cu un cîrd de go-: 
lani.. Gîndeşti că s-au rușinat de mine cînd m-au văzut ? 
hop ! hop ! m-au chemat să iau parte cu dinsele. „Nene 
George ! vin-aici 1“... | 

— Şi nu te-ai dus ? îl întrebă principele Iordache. 

— Eu! l i 

— Eu m-aş fi dus, aş fi cintat şi jucat cu ele ton- 
toroiul. i | 
_— Nu-mi spui ? zise principesa, ai şi mutră de asfel 
de petreceri !... | 

__ Eu! hei! hei !... Cînd ai şti... 


1 


118 F 


— Tocmai că ştiu... 

— Nu știi nimic !... Dar ascultă, or să vie aici... Să 
le facem curte... 5 

— Era vorba alaltăieri la Bucureşti, zise Serescu, să 
vie şi Talangiu, cu familia. 

— Şi Şer, zise principesa. ; 

La aceste vorbe Caterina tresări şi un văl de purpură 
trecu pe faţa sa; nimeni nu băgă în seamă această tur- 
burare. 

— Minunat orator este Talangiu !... zise Serescu, cînd 
vorbeşte se face tăcere adîncă, ar zice cineva că vorbele 
cură din buzele lui ca mărgăritarele. 

— Nu sînt de această părere, arhon logofete... Şer vor- 
beşte. mai bine !... în Adunarea de sub Bibescu erau ora- 
toți buni !... hei, ce timpuri !... Eram deputat... nu m-ai 
auzit vorbind în Adunare niciodată ? îmi aduc aminte 
încă cum fulgeram într-o zi opoziția ! nimeni nu mai 
ceru să vorbească în seanța aceea. ...Era cu pricina lui 
Tiangafirof, cînd ceru Rusia să exploateze minele. Gro- 
záv Băturăm pe opoziţie... a doua zi închiserăm Adunarea. 

Sţrigătele postașilor se auziră acum în curte. Ospeţii 
alergară în capul scării, servitorii veniră cu lumînări. 
Erau patru trăsuri închise. Călătorii se coborîră, apoi 
urcară scara, îndată se auziră mulţime de voci zgomo- 
toase de femei. 


NOII VENIȚI 


Salonul era plin de lume. 

Talangiul cu familia, Şer, Tudorina ; Zoe. Şer cu băr- 
bată-său, și alţii cu care vom face mai tîrziu cunoștință. 
Deocamdată să ne ocupăm de o persoană necunoscută 
“ce intră cu Şer. 

— Permiteţi-mi a vă prezenta pe d. Elescu, zise Şer, 
înaintînd către d-na Elena, însoţit de un june necunoscut. 
D-nu este român, adăogă el, amic al meu din copilărie, 
Strein în țară, căci lipsește de aici de cincisprezece ani. 

Elescu se înclină cu respect înaintea Elenii, Elena îl 
privi cu bunătate şi îi zise că 

— Bine ai venit, domnule ! crede-te în această casă 
ca în mijlocul unor vechi și intimi amici, 


119 


Pe urmă Şer îl prezintă la toate damele și la stăpi- 
nul casei. 

Să vorbim puţin despre noii veniţi. 

'Talangiu este un om politic. O ființă bizară... ce ţine 
prin sistemul nervos de natura poeţilor și femeilor. Sus- . 
ceptibil de a se întuziasma îndată ; exaltat pînă a nu 
ţine seamă de linia așezată între sublim şi ridicol. Fanatic 
în ideile sale, neuitind nimic, neînvăţind nimic, înclină- 
tor, sfios, prin temperamînt, vorbind cu un talent natu- 
ral ; dar sofist, nestrălucind decît atunci cînd este a vărsa 
veninul său în rănile partidelor politice. Integru alfel, 
dar de ambiţiune ; virtutea la dînsul este o rolă cea 
hotărît să joace, este o amestecătură bizară de bun şi de 
rău ; de leal și de perfid ; un lucru neînțeles, neisprăvit, 
căruia lipseşte foarte puţin a fi perfect, foarte puţin a 
fi ridicul. 

Astăzi aspiră a fi cap de partidă, a reînvia privilegeaţii 
şi privilegele moarte şi a juca rola profetului Samuel. 
Sistemul nervos îl înrîurește pînă în credinţele sale. 

Şer este de 36 de ani, natură întîrzietoare, tot este 
încă june într-însul sau cel puţin el crede că abia acum 
intră în viaţă. Inima îi lipsește, spiritul său este comun. 
Pare a fi născut să strălucească în toate lucrurile mici, 
-este, daca putem a-l numi asfel, geniul nimicurilor. 


Cele două dame, Tudorina și Maria, sînt două tipuri 
diferite ce recheamă Loreta de la Paris. Una frumoasă, 
tăcută, gravă ; spirit mărginit ; inimă seacă de orce sim- 
țimînt. Iubind plăcerile pentru că s-a întîmplat să .fie 
aruncată în curentul lor ; ceialtă, spirituală, viicioasă, 
seamănă a fi venită ca să facă a se iubi plăcerea. 

Soţul său, uz bon enfant. 


Un june de 30 de ani ce veni cu âceste dame, deși de 
o naştere cu totul obscură, dar averea mare ce-i rămase 
de la părinţi făcu să fie priimit cu oarecare egalitate în 
societatea privilegiaţilor ; aceasta îl costă mult, el caută 
să-și plătească întrarea prin nenumărate prezinte oferite 
damelor. Către acestea el are spirit plăcut, ce este o justă 
compensaţiune pentru fizicul său. 

Vom vorbi încă de un nou sosit cu femeia sa, de Şeni, 
un boier mare, care nu a fost totdauna mare, în junia 
lui era sărac, şi dat cu totul la destrînări. Era un fel de 
Lovelas ; aceasta. dovedeşte că în junia sa avea o figură 


120 


plăcută. Tiînăr încă, se însură, maritagiul îl făcu să se 
apuce de comerţ, cîștigă, făcu stare colosală. 

Astăzi casa sa este cel dintîi salon în Bucureşti, ni- 
meni nu ştie nici să trăiască, nici să priimească mai bine 
pe streini decît dinsul. 

Soţia sa, Zoe, uită numărul anilor ce se scură sub 
picioarele sale şi se crede încă tînără şi proprie tutulor 
ideilor tinere. 

Conversaţiunea ce începu acest cere era plină de in- 
teres ; mai întîi întrebară noutăți din capitală. 

— Să ne ferească Dumnezeu de mai rău, zise Ta- 
langiu. 

— lar a mai făcut ceva liberalii ? întrebă postelnicul 
George, 

— berali ! liberalii ! este vorba de liberali ?... cre- 
„deai d-ta că ai nostri or să meargă pînă să priimească 
nu numai a rămiînea în minister, ba încă să serve intere- 
sele unei stări de lucruri nerecunvoscute de puterele ga- 
rante, şi să dea asfel mai multă tărie regimului de astăzi; 
dar ce aştepţi de la K... înțeleg ei ceva ?... în curînd are 
să fie pe aici în vecinătate o tabără ostășească, știți ce 
va să zică aceasta ? că daca puterile nu vor recunoaște 
votul de la 24 genariu, ne vom lupta cu armele în mînă. 
Sînt fini, nu este îndoială. Europa nu se află în pozi- 
ţiune de a permite nici unei puteri vecine să ocupe țara, 
pentru un mic lucru, ar face-o cînd ar izbucni o revo- 
luţie... Şi nu este de mirare să vedem că se recunoaște 
acel vot monstruos”!... Avem să ne aşteptăm la lucruri 
triste, arhon postelnice... 

Astfel vorbi Talangiu. Cei mai mulţi bărbaţi îl încon- 
jurară. i: 

— Triste.! triste ! zise postelnicul George. Revoluții, 
„ucideri... 

— Toate acestea nu sunt nimic, răspunse Talangiu. 
Eu, unul, nu mă tem de ele ; dar le doresc, căci ele vor 
aduce cu voie, fără voie, ocupaţiuni streine, și ocupaţiu- 
nele vor aduce vechiul regim de ordină legală, dar din 
nenorocire nu mă aştept la acestea, și iată pentru ce 
sunt în adevăr supărat. 

— Aşa este! strigară Serescu și principele Iordache. 

— Dar, revoluționarii de meserie, urmă Talangiu, pare 
că au înţeles lucrul, căci ei acum propagă contra re- 
voluţiunelor. | 

A 2 


12t 


__ Daca îmi este iertat, zise Elescu, voi face o mică 
obiecţiune la toate acestea. Ştiţi că lipsesc de mulţi ani 
din ţară ; nu-am luat parte în certele de partide... Prin 
urmare văd lucrurile cu sînge rece — înţeleg aceste 
certe, înţeleg dar și existența partidelor. Ele sunt natu- 
rale, le vedem în toţi timpii, la toţi popolii, și nu numai 
că nu mi se par periculoase, dar încă le cred utile în 
interesele generale ale naţiunii ; ele sunt care fac de naşte 
lumina, dau vigoare și -energie cugetărilor şi- acțiunelor. 
Dår nu trebuie a perde din vedere că aceste certe, ca să 
aducă rezultate binefăcătoare, caută să rămîie în cercul 
opiniunelor în chestiuni ordinare. Văd -însă că ele la 
noi trec linia ce le este însemnată ; şi atunci devin două 
tabere, una a ţării, alta avângarda streinilor în ţ š; una 
voiește mărirea, fierea, neatîrnarea națţiunei ; ceidită ne- 
apărat o să vie a combate, prin urmare a cere contrariul. 
Tată dar că aceste partide devin periculoase intereselor 
generale. D. Talangiu ne zice că aşteaptă mîntuirea în 
ocupaţiuni streine. Însă care miîntuire ? a unei clase sau . 
a ţării ? Ocupaţiunile streine pot să fie favorabile unei 
clase, însă niciodată intereselor unei țări. De cîte ori 
“ streinul calcă pe acest pămînt, este o consecuință natu- 
fală să răpească cîte un drept din cununa acestui popol. 
Cât pentru mine, condamn aceste tendinţi către ocupăţiuni 
streine, căci, o repet, ele favoară interesele unei clase și 
lovesc interesele ţării. Dar trebuie o filosofie cu totul 
rece ca să nu cădem în asemenea erori. 

Aceste cugetări generoase ale lui Elescu nu puteau 
să fie de gustul unei societăţi care nu le înțelegea. Cei 
mai mulţi surîseră cu pietate, unul șopti în ridicul : „De 
unde ne-aţi adus pe acest filosof ?“ 

Era acolo un suflet care îl înțelegea : Elena. Vorbele 
lui atinseră inima acestei femei ; eà auzi vorbindu-se un 
limbagiu care îi era cunoscut. Astfel ca un prizonier care, 
după ce a trăit mai mulţi ani într-o ţară streină, aude 
deodată limba sa natală. Nici o recomandaţiune nu putea 
fi mai bună pentru Elescu înaintea Elenii decît simţimîn- 
tele sale. Ea intră în convorbire şi zise : 

— D-nu Elescu are dreptate ; noi suntem prea îm- 
pătimați ca să rezonăm în chipul în care rezonă d-lui. 

— Nu are dreptate, strigă Talangiu. 


2 . 


— Dar, domnul meu, răspunse Elescu, nu vei respinge 
că certele de partide de astăzi, pe tărîmul pe care sunt 
puse, nu fac să cîştige ţara nimic ? | 

— Şi, prin urmare, doreşti să ne împăcăm ? zise Ta- 
langiu. Şi cu cine ? cu revoluționarii de meserie, enimicii 
proprietăţii, familiei, religiei ? cu bandele de desculți ce 
se hrănesc în vise cu sîngele boierilor, pînă cînd vor 
începe aievea să-l soarbă ?... Să ne înfrățim cu călăji 
nostri. Vezi, domnule, că ideile d-le sunt utopii. 

— Nu voiţi pace cu partida adversă, căci credeţi că 

oamenii care o compun v-au atacat privelegele de clasă ; 
dar preferaţi amicia streinilor, care, tolerîndu-vă acele 
privelege parţiale, vor să răpească independința ţării ! 
lertaţi-mi a vă spune că nu vă înţeleg și că politica dv. 
este e A i $ 
. _ — Mă prinde mirare să te aud vorbind asfel, zece 
zile după venirea d-le în țară! Sunt sigur că ai căzut 
îndată în cursele lui Rusetache, Brătieni, Goleştii şi 
companie ! . 

— Îi cunosc din nume, n-am nici un cuvînt nici .să-i 
urăsc, nici să-i 'desprețuiesc, căci n-am nici un -cuvint 
a-i crede din acele bande de desculți ce visează despoieri 
şi sînge. . 

— Ho! ho ! Daca ai astfel de idei despre acei oameni, 
apoi sănătate bună ! Mîne o să te văd scriind în Româ- 
nul sau în Dîmboviţa 1... 5 

'— Sunt sigură, zise Elena, că la București aţi vorbit 
destul politică ! Vedeţi, damele sunt nerăbdătoare să 
asculte alte lucruri. 


— Lasă-ne în pace ! strigă post. George. O să vorbim 
politică, căci de aici atîrnă moșiele şi capetele noastre. 

— Hei! doinnule Elescu ! zise Talangiu, răsturnîn- 
du-se pe o canape. Nu cunoşti țara aceasta !... Află că 
tot ce este mai bun aici este clasa privilegiată. Aici este 
patriotismul, cunoştinţele, experiința, onestitatea, sacrifi- 
cele. Afară de aici nu mai este nimic bun. Ceea ce se 
cheamă clasa doua se compune în genere de ciocoii nos- 
tri ; ceea ce se cheamă burghezie se compune de sîrbi, 
greci, venetici, fără nici o amoare pentru ţară. Numai 
clasa nobililor a rămas nebînuită de corupțiune. Nici un 
boier mare nu a speculat în foncţiunele publice. Vezi cum 
din zi în zi se ruină stările lor ? dovadă că sunt onesti. 
Pe cînd cei de a doua clasă se ridică pe averile lar neîn- 


123. 


cetat, cumpără proprietăţi nemișcătoare pe toată ziua, 
Numai clasa nobililor a dat pînă astăzi oameni învăţaţi, 
literatori, oameni politici, oratori. Ne spun unii că am dăn- 
tuit cu streinii prin baluri ? că purtăm decoraţiunele lor. 
Dar în starea de slăbiciune a țării, redusă a fi ocupată 
de streini, prin însuși nebuniile revoluţionarilor de me- 
serie, spune-mi, nu era un act de patriotism a priimi 
streinii cu flori, a le da baluri ? care era scopul? nu 
era a scăpa ţara ? nu este o faptă de tărie de caracter 
a purta decoraţiunele streine, cînd știm că mulţi ne cri- 
tică ? Aceasta numai noi avem curagiul a o face. Se zice 
încă că este o mare corupţiune ? unde se află ? în mul- 
time, în clasa doua, în burghezie, în țărănime: Nu în 
clasa nobililor. Vedeţi ce se întîmplă în familii ai još 
de noi. Şi comparaţi cu moravele familiilor noastre. Între 
noi abia să fie două sau trei familii puse la index, două 
sau trei femei care printr-o conduită neregulată au dat 
ocaziune oamenilor să critice, în jos de noi ele sunt cu 
miile, toate pot zice. 

— Ce bine vorbeşte ! strigară unii. - 

— Voi să expui lucrurile cu imparţialitate, zise Elescu. 
Mai întîi voi zice că nu mai sunt clase în ţară, că sunt 
numai români. Daca este vorba de clasa privilegiată, eu 
însumi sunt din această clasă. Aceasta îmi dă drept a 
vorbi aici contra acei clase pe care o numești nobilă şi 
îi. dai atitea nemeritate cualități. Încă din timpii colo- 
nilor romani, și în urmă din timpii celor dintii domni 
români, şi mai noi, au rămas mai multe familii istorice. 
în timpii vechi numele familiei nu exista, titrurile erau 
pe viaţă, şi se vede că tot meritul se punea pe acele 
titruri, căci ele ţineau locul numelui de familie, precum 
dovedesc hrisobulele vechi, titrurile neputînd trece moș- 
tenire la copii, căutau a-și cîştiga titruri noi ei singuri 
prin fapte frumoase, şi pentru aceasta puneau atîta preţ 
pe titrurile lor şi nicidecum pe numele familiei, Unii 
copii ajungeau, alţii pereau în întunerec, rămîind cu 
hrisobulele familiei şi lăşind locul lor altor oameni noi. 
De aici vine că chiar astăzi familiile istorice sunt pe _la 
sate în stare de boieri de neam și unele reduse la con= 
dițiunea de clăcași. Diferitele faze ale istoriei serviră a 
ucide aceste familii. Domnii ei însuși uciseră mulţime de 
boieri; pe urmă veni persecuţiunea grecilor şi parveni- 
ţilor contra familiilor de români. Dorobanţii sub Matei 


124 


Oo g 


Basarab şi sub următorul acestuia uciseră sute de familii 
cu femeile şi copiii lor ; pe urmă veni persecuțiunea fa- 
narioților pe la începutul domniei lor, și puţine familii 
vechi putură scăpa încă de cuțitul sau de urgia lor. Cei 
mai mulţi, ruinaţi, se retraseră la sate, unde uitarea şi 
întunerecul cobori peste următorii lor. Ceea ce se zice 
astăzi nobleţă sau marea boierie este creațiunea domniei 
fanarioţilor, necontenit împrospătată cu parveniţi. Către 
acestea ea nu constituă o nobleţe nici după Regulament, 
ci o simplă burocraţie ca aceea a turcilor, căci fiii nu 
moștenesc de la părinți nici rangurile, nici aceleaşi pri- 
vilege. 

La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile 
protestară. Din acel moment Elescu murise în spiritul 
acestii imici societăți.. j 

Elescu urmă : 

„— Nu este destul. De cînd peri boierii români şi de 
cînd fură înlocuiţi cu parveniţi venetici, românii perdură 
spiritul de vitejie, şi cu dînsul toate virtuțile. De atunci 
domniile se dară acelora ce ofera mai mulți bani şi mai 
multe concesiuni către streini, demnităţile cele înalte se 
dară acelora ce promiteau a servi mai avantagios acea 
politică mizerabilă a streinului. 

De atunci și pînă astăzi scurtele generațiuni ale boie- 
rilor se stinseră și niciodată nici o faptă mare nu se mai 
făcu ; nici ună din virtuțile ce conștituă caracterul clasii 
nobile nu mai există. Regulamentul nu schimbă nimic în 
aceasta. Această instituţiune își făcuse timpul. i 

Toată societatea începu să murmure contra lui Elescu; 
şi mai tare decît toţi Serescu parvenitul. | 

— Cine a adus aici pe acest roşu ? întrebă principele 
Iordache, 

— Ah ! unde te duci găseşti de acesti oameni! zicea 
principesa. Daca aș fi știut, nu aş fi venit, | 

— Merită să i se zică a pleca de aici ! zicea Serescu, 
Să atace asfel boierii ! trebuie şă fie nebun! 

— Ne-a lovit rău, zicea postelnicul George. 

Dar Elena se apropie de bărbatu-său şi îi zise: 

— Nu lua lucrul ca ceialţi. El însuși este boier... Ceea 
ce zice este adevărat. Acest june are zece mii de galbeni 
venit, un om atît de avut nu poate îi un revoluţionar. 


— Are zece mii de galbeni venit ?... zise el, şi îndrep- 
tîndu-se către societate : Ei, bine! Iată cum îmi place 


125 


să vorbească românul ! Are dreptate dl. Elescu. Ce tot 
îmi spuneți de nobleţă ? Și noi suntem nobili ; dar nu ne 


îngimtăm cu noblețea... oamenii de spirit și de inimă caută . - 


să cugete ca noi. Apoi ce mi-a făcut această nobleţe pen- 
tru ţară ? Se cheamă că ne cunoaștem. 

Acest discurs făcu pe toţi să se mire, damele rîseră. 

— Ce l-a găsit pe postelnicul George să spuie aceste 
vorbe, care nu sunt ale lui? întrebă Șer pe Talangiu. 

_— Se vede că nevasta i-a şoptit ceva la ureche. 

— Domnilor, zise Elena. Să decidăm a nu mai vorbi 
politică, căci prevăz că o să ajungem la discuțiuni vio- 
lente, care nu sunt iertate adevăraţilor nobili. 

Flescu se puse pe un scaun lingă Elena. O oră de 
întrevedere fuse destul să înțeleagă că singura femeie 
ce se afla aici era numai Elena. Către acestea ea era re- 
gina societăţii nu numai prin maniere, prin spirit, prin 
simţimînte ; dar încă și prin frumusețe. | | 

— Mărturiseşte, doranule, că politica a devenit o boală. 
în ţara noastră ! îi zise Elena. 

` — Aveţi dreptate. > 

— Nimeni nu se mai ocupă decît de politică, de la 
miniştri pînă la ţărani. Ministrii fac politică. Adunarea 
face politică ; foncționarii fac politică, şi administrația 
tării este părăsită. Politica este puntul de plecare chiar 
al particolarilor, orice faptă este calculată pe o`idee po- 
litică ! literatura cade; nimeni nu. mai citeşte decît ga- 
zete ; cărțile de literatură nu se mai vînd. Comerţul lin- 
cezeşte ; artele, ştiinţele au amorțit. Artiştii fac tablouri 
ce reprezintă scene de la Adunare ; figuri de deputaţi 
unde nici arta, nici artiștii n-au nimic de aflat. Profe- 
'sorii părăsesc clasele ca să dezbată chestiuni ministeriale... 
femeile... se văd părăsite pentru politică... Politica este 
cea mai mare rivală a noastră, și încă vă plîngeţi de noi 
că nu îmbrăţișem ideile cele noi !... este o mare schimbare 
în această țară... Lipseșşti de cincisprezece ani ? Erai amic 
cu frâte-meu Constantin, care a murit... dar atunci eraţi 
amîndoi copii... mi-aduc aminte încă... eram. copilă... 

— Îmi pare că vă văd în braţele doicii... Erai fru- 
moasă. 

— Al. 

— Regina tutulor acelor îngeri mici şi graţioşi ce su- 
rîdeau atunci la viață. i ; 

— Prin frumusețe, nu este așa ? atunci, poate bea 


126 . : A 


i. 


— Dar nu aţi încetat a fi regina micilor și graţioșilor 
îngeri ce acum s-au făcut mari, de o sută de ori mai: 
graţioşi. | | i A: 

Vorbe de felul acesta Elena niciodată nu auzise, adre- - 
sîndu-i-se ei. Roșeaţa înecă faţa sa ; și, luînd un aer voios, 
se prefăcu că nu auzise nimic şi urmă : - 

— În adevăr, toate. animalele sunt gentile cînd sunt 
“mici, cele mai nesuferite mari, mici sunt pline de grație. 

;- — Afară de șerpi şi de cîteva persoane ce sunt aici... 
mai zise Elescu. à 

— Ce răutate |... Nu-ţi plac ospeții nostri ? 

— Unii nu-mi plac ! îi cred nişte suflete uscate -de 
orice idee mare, generoasă. l 

— Şi ce numiți un om cu. idei mari şi generoase ? 
Ce le-ar servi aceste cualități în societatea noastră, unde 
aceste simţiminte sunt proscrise ? sunt ridiculate sau 
văzute rău ? Societatea nu cîştigă nimic, și cei ce le-ar: 
avea ar deveni nefericiţi... : 

Elena lăsa sufletul său să vorbească. Apoi, aducîn- 
du-şi aminte că poate vorbele ei să fie interpretate în 
simțul cel adevărat, zise : i 

—.Îmi place însă -aceste frumoase simțiminte ! şi 
poate că sunt în eroare... - 
— Pentru ce această îndoială ? 
— Vai ! sunt o expresiune a societăţii în care trăiese ! 
— Aşadar te îndoieşti de toate ? i 
D-nu- Georges, junele introdus în societate pentru 
averea sa, se apropie de dînşii. 

— Ce știri de la București ? îl întrebă Elena. 
| — Se mărită domnișoara S... cu M... îi dă două mii 
galbeni în moșie venit şi douăzeci mii galbeni numerar. 
Minunată partidă pentru un om cu spirit. 

— Vei să 'repetezi ce ai zis ? întrebă Elena. Pentru 
că ia o zestre mare este o partidă minunată pentru, un 
-om cu spirit ! l . 

— Vai! zise George, asfel este de cînd simțimîntul 
a părăsit inimile românilor şi a intrat în casele cu bani. 
Nu mai faci nimic fără bani astăzi. Toţi amatorii de în- 
surat sînt datori şi toate fetele care au ceva stare se 
mărită ea să cheltuiască zece mii de galbeni pe an. 

— Toţi bărbaţii și toate fetele nu pot să fie asfel. 
Pentru ce descriți atît de crud această sărmană societate ? 
Ne aduceţi citeva picături din Dunăre, şi ne ziceți : „iată 


Lă 


+ 


127 


Dunărea !“ Ne daţi cîteva persoane și ne ziceţi: „iată 
societatea“. ` | 

— Dar aceste persoane sunt atît de numeroase, zise 
George, încît formează maioritatea. Puţini sunt care nu 
gîndesc la bani. Să nu mergem mai departe : chiar în acest 
salon. Domnișoara Caterina şi Şer. Ea este săracă; «el 
“foarte bogat. Şi cu toate astea hu cutează să o ia de ne- 
vastă ; dar spune-i că un unchi bogat îi dă acum o zestre 
colosală, mîne îi cere mîna. Eu zic că faptul este rău ; dar 
oare nu are nimic care să-l scuze ? 

— Lăsaţi-mă. Nimic nu-l scuză, afară numai de lipsa 
de inimă... 

Elescu, auzind pe ginere vorbind de această particu- 
laritate, întrebă pe Elena ce este cu acesti doi tineri. 

— Un amor, zise ea, o copilărie... Amorul triumfă 
totdauna chiar asupra banilor. Anacreon a doveait-o în 
versuri foarte graţioase. Dar în cazul de faţă junele a 
rămas neînvins. ` 

George trecu la altă grupă. | 

— O să şedeţi mai multe zile aici ? întrebă Elena pe 
Elescu. | 

— Acest locaș este încîntător, doamnă, şi singurul 
cuvint care m-ar face a-l părăsi este numai temerea de a 
nu mai putea să mă despart de aici. 

— Sunteţi nesuferit cu complimiîntele franceze !... E 
un mare defect aceasta... învăţaţi pe lîngă femei a minți 
mai tîrziu în viața politică... ` 

— În adevăr, doamna mea, unde am găsi un cerc com- 
pus mai bine decit acesta ? Poci zice aceasta fără a roși. 
Nu am minţit. Şi trebuie să am o mare putere asupra 
admiraţiunei mele ca să nu zic mai mult decît ceea 
ce am zis. 
~ Elena tăcu, apoi după cîteva minute : 

_— Cum găsești pe domnișoara Caterina ? 
— Foarte frumoasă. E tot ce poci a vă spune pînă 
acum. i ' 
— Vrei să te prezintez ? 
` Elena cheamă pe Caterina şi îi prezintă pe Elescu, 
Cea din urmă răspunde la prezintare cu o familiaritate 
franșă. 
— Îţi place mult politica ? îi zise ea. 
— Eu nu mai vorbesc politică... | zi 


128 


~ `: Caterina era frumoasă, o talie fină și înaltă, un cap 
frumos ; fața albă şi palidă ; părul negru, ochii mari, ne- 
„gri, plini de langoare, rechemau ochii fecioarelor. în ru- 
„găeiune, asfel cum imaginațiunea melancolică a pictori- 
lor se place cîteodată a ne prezinta. ` 

Elena se duce să yorbească cu celealte dame şi. lasă 
cu Caterina pe Elescu. a : 

Elescu era tot atît de comunicativ ca și Caterina. Ei 
păreau că erau amici de mulţi ani. Făcu Caterinii în- 
trebări de natură ce un vechi amic încă nu cutează a face 
urei fete. Caterina din parte-i nu rămase înapoi. 

— Am auzit că te cere în căsătorie d-nu Bar? 

. — Este adevărat ; dar nu voi să consimţ,; și nu că 
„este de o vîrstă am. fi tată ; dar, după cum se zice, este 
un om ce nu poate să-mi convie... mi 

— Dar d. Bar este foarte avut... | i 

— Poate ; dar nu-mi place.. nu-mi mai vorbi de acel 
om. . | ps 

— Ah !, domnişoară ! înţeleg... inima nu-ți. este. li- 
beră ?... l A A i 

— Poate... dar știi că eşti indiscret ! 

— Îmi place a spune totdauna ceea ce gîndesc. 

-— Dar cînd te gîndești rău ? la NE 

— Spui rău. - = 

— Nu este bine... poţi să superi pe ceialți. 

— Atunci îmi cer pardon., i 

— Dar de la mine nu ai cerut ? 

; _ — În adevăr te-a supărat ? 

— Nu!... Par d-ta pentru ce nu te însori? Cred că. 
nu mai e vîrstă care te oprește ! a | 

Elescu începu să ridă cu plăceri Această naivitate în 
gura Caterinii avea un farmec deosebit. ` 

— Nu, în adevăr... am trecut de treizeci de ani... aş 
voi să mă însor, dar nu găsesc pe nimeni să mă va... OO - 

— Cu atitea fete riemăritate ? nu cauţi, nu vei..; în- 
soară-te cu politica ! i f 

.— Rizi de mine... . 

— Nul..îmirăzbun. . e e E 
„Călătoriile sale afară din țară făcuseră pe Elescu să 
nu se gindească încă la însurătoare ; bogat, independinte, 
tînăr, el trecuse juneţea sa ca cei mai mulți turiști în- 
cele. întîi capitale ale lumii,. înconjurat de o lume cu to- 
tul voioasă şi uşoară, în mijlocul tutulor petrecerilor, cu 


1 - ` X ri i 129 


9 — Manoil + Elena. 


amante pe care le“schimba atît de des ca şi caii săi, ca S 
şi cînii de vînătoare. Cumpătat în cheltuieli, nu risipea 
decît” venitul și acest venit era cheltuit cu ordin, nu avea 
nici o datorie ; prin urmare nu avea nici '0 grijă : era 
mulțumit. Nu iubise nici o femeie, căci aumeroasele sale 
amante, prin spirit, prin stima ce ar inspira, pentru de- 
licateţa simţimîntelor, puritatea moralității, erau așezate 
foarte jos pe lîngă sufletul său superior. El le privea câ 
nişte obiecte de plăcere şi, cu toate că le cultiva, dar le 
păstra cel mai adînc dispreț.. - i N i 
© Abia se înturnă în țară şi gîndul său_fuse să facă o 
nouă călătorie. tă 
„Curios lucru ! îşi zise el în acea seară. Daca în loc! 

să iau din nou lumea în cap, rămîneam aici, mă însu- 
“ram ?... Această fată este tot ce mi se cuvine, tînără, 
frumoasă, spirituală. E. săracă ; dar eu sunt bogat... apoi 
anii trec, se adaogă ; gusturile au să se schimbe... cu 
vîrsta vin- trebuinţele unei vieţuiri liniștite ; din boale, 
trebuinţele unei fiinţe care să vegheze asupră-mi ; vine 
în final trebuinţa de-a avea o companie... Negreșit, mă- 
ritagiul cată să aibă mulțumirile lui, de timp ce toată lu- .. 
mea se supune legilor sale ; trebuie să fie o mare fericire a . 
vedea împrejuru-ţi copilaşii jucîndu-se !..: O viață cu 
totul nouă, o viaţă intimă, liniştită, o viaţă de moralitate... 
Nu cunosc simţimîntele acestii fete ;' simțimîntele sunt. 
adesea fapta creșterii. Nu cunosc creşterea sa ; dar oricare 
ar fi, o femeie, măritîndu-se, începe o altă creştere. Sper 
că o să înrîurese asupra inimii sale. Daca mă cunosc des- : 
tul de bine, crez. că poci a mă număra între oamenii cu 
inimă, cu educaţiune.“ l s 

Asfel cugeta Elescu, căutînd la Caterina, ce o găsea 
din ce în ce mai frumoasă. Apoi, aducîndu-și aminte de 
convorbirea dintre Elena și. George, își zice, încă: „Aș 
face un fapt înţelept, daca m-aș pronunța îndată pentru 
o fată ce nu o cunosc decît de două oare ? Nu ar fi mai ` 
bine să o studiu ?... Ştiu eu ce poate să iasă ?... o cochetă, 
poate, și atunci orice fericire . piere... nu numai atît, dar 
independința mea ? Voi fi silit a deveni sclav ! sclavia 
este. nesuferită chiar. în lanţuri de roze. Femeile sunt 
capricioase ; nervoase... de multe ori slabe... cată a se aş- 
tepta la toate. Nebuni sunt bărbaţii care se reazămă pe 
virtutea femeilor ! Ele au inimă. ca şi. dînşii... daca le 
citeşte un preat la cununie, cred că este destula aceste 


130 E Aa 


`: SUS. 


ființe să nu mai'simţă niciodată...,legile oamenilor egoiști 
le :încrimină, le condamnă cînd ele încetează de a mai 
iubi un bărbat urîcios... Plăcerile ce simțim a vedea copiii 
nostri sunt dulci ; dar. grijele părinţilor cînd copiii se 
bolnăvesc sau. mor sunt atît de mari!... Ce trebuie o 
companie la bătrîneţe ? cînd eşti bogat, nu ești niciodată 
părăsit. Ce-este însurătoarea daca nu un pact de a trăi 
"toată viața cu un amic împreună, fără a-l uri niciodată 
şi fără a putea a face alt amic, utopie! nu înţeleg a se! 
însura decît- într-un moment de exaltare, căci cată a fi 
exaltat ca să faci asfel de pas. Eu nu iubesc pe această 
fată... Nu voi face astfel de nebunie |...“ ` 

Astfel cugeta Elescu cînd Elena veni lîngă dinsil $ „Și 
îi zise ; : 
a — Ai rămas pe ginduză ? oare frumasa noastră fată 
a făcut aceasta? 

Elescu 'suriîse. 

— Nu este scris ! răspunse el. 
= — Ce fel nu este scris ? Crezi în predestinare ? ~ 


— Nu poci a-ţi zice nici că crez, nici că nu crez..; 
am avut însă de.multe ori cuvinte a crede. Omul are ao . 
cultatea de a voi, dar această voință ea însuşi e supusă ` 
la nişte legi independente, de dînsul. Hazardul are o mare. 
parte de înrîurire în lucrurile omenești. Poate această 
înrîurire este pe care o luăm pentru acea putere care 
ar prezida și ar decide de mai nainte la toate faptele în 
viaţa omenească ? De multe ori ocaziunea hazardoasă de- 
vine cauza unui şir întreg de fapți şi decidă de toată 
viața unui om ; altă dată rezonul, sprijinit de voinţă. Nu 
poci așeza nimic de absolut în această materie. Scriptura 
are altă doctrină, totul purcede de la .providinţă. Nici un 
fir de păr nu se mișcă în capul tău fără ştirea celui de 


— Nu ești hotărît în nimic ? , 5 

— Oh! filosofia și-a făcut timpul. Ea a fost.proza 
poeziei, ca să zic astfel. Este o altă filosofie de care uma- 
nitatea are. nevoie astăzi. Nu știința ideilor abstracte ; 
dar ştiinţa căuzelor mizeriii societăţilor omenești, în ra- 
port-cu trebuințele lor materiale și morale. Nu mai este 
dat științelor a se ocupa cu cauza efectelor cereşti, nici 
cu. viitorul sufletelor. în alte lumi. Aceasta este treaba 
- religiei, ` 


„— Vei a materializa tot. 


— Să nu despreţuim materia. Daca sufletul este căl- 


dura, materia este flacăra : starea. materială decidă de 


multe ori de starea morală. Să venim spre exemplu la 


popoli. Toţi popolii a căror stare niaterială este mizeră 
nici nu cugetă, nici nu sunt altfel decît sub inspirațiunea 


“mizeriei. Acolo nu este nici instrucţiune, nici cugetări 


înalte, nici morală. Din contra, acolo unde starea mate- . 


rială este înfloritoare, domnește civilizațiunea. Ea dă toate 
mijloacele de perfecțiune intelectuală și morală. Astfel 
este și cu indivizii în parte. Omul care lipsește de mij- 


loacele” vieții îşi lasă spiritul fără cultură. Vestejeşte, de-: 


pere ; inima i se oțelește, vede toate în rău, în amără- 
eiune. Cel ce are mijloace se cultivă, tot îi suride cu plă- 


cere, sufletul dui e împăcat, devine generos... Iată, - 


doamna mea, ce trebuie să dorim. Iată tilosofia ce tre- 
buie să medităm, adică care sunt cauzele mizeriei ome- 
neşti pe pămînt. 

În același timp un serv anunță că cina era R 


D-na Elena luă brațul Talangiului. Postelnicul dete. 


brațul principesei Iordache. Elescu ieşi "cu Cateri; 
ceialți dupe întîmplare, i 


„CINA 


Oaspeţii coborîră în sala de mîncare. O curățenie 
escuisă domnea în sală și pe masă. Sala nu avea nimic 
straordinar. Pereţi tapisaţi, un plafond de lemn sculptat 
„ Și zugrăvit. Scaune simple ; dulapuri cu argintării de 
serviciu și vase de porțelanuri imitate. Pe masă, can- 
delabre cu lumînări aprinse. cai mari buchete de flori 
fragede. 

Elescu -se puse lîngă Caterina, care şedea la stînga 
postelnicului ; în față cu dînsul, puțin mai în dreapta, 


era Elena. Convorbirea devenise parţială. Şer vorbea cu > 


domnișoara Sereasca,. y 


— Se înţeleg de minune, zise Tudorina vecinului său 


George, desemnind pe Şer şi pe domnișoara Sereasca. 
— De ce nu? părinţii sunt capabili să-i înlesnească 
mijloacele a deveni metresa lui, numai pentru că 
'este Şer... 3 nen 
— Ce oroare ! 


132 


~ 


— Cronica scandaloasă pronsde: că Bocana ar fi un 
fapt împlinit... ; 

— Taci, pentru D-zeu ! o l : 

— Se zice că în anul trecut la M... 

— O, taci ! nu se poate. Basa gi: 

> Un... 

— Mă scol de la masă... 

— Atunci tac... cronica zice.. 

— Dar d-ta nu e bine să repeți. PRE: 

— Iată domnişoara Caterina !... Ia un mare interes. a 
vorbi cu Elescu... | B 

— Strategeme de femeie ? 

— Ce fel? 

— Să exalteze amoral propriu .al lui Şer... săi 
facă gelos... 

— În deşert umblă... n-o: mai iubeşte : nici cît ar iubi.. 
calul arab ce l-a trimis la ţară în spital de bătrin, 

— I-am spus. Ea nu crede... 

— Se vede că îl iubește ? 

—, E încă nebună !... Dar, ia spune-mi, acest elescu 
se vede un om de spirit. Are avere ? 

—. Zece mii de galbeni venit, din moșii. 

— Cînd a venit ? | 

_— De cîteva zile. A trăit tot prin tări streine. ` 

— E om foarte frumos şi are manieri destinse..: 

— Ce îl distinge mai mult este o ongnaltate] în irgi 
moş, ce mulți oameni nu pot să aibă. . 

— Spre exemplu ? 

— Jumătate venitul său îl cheltuiește în faceri de | 
“bine, trimite pe 'tot anul băieţi şi fete la Paris în pen- Să 
sionate cu cheltuiala sa. 

„— Ce idee ! să vede în adevăr că este original | 

—. Este o faptă bună. 

— E nebun !... Îi plac femeile ? 

— Ca să le aibă meirese si să le plătească.. „în viața 
„lui nu a iubit. 

-— Nu mai vorbeşti de politică ? ? strigă postelnicul 

George către Talangiu. 
„— Într-o. societate atît de plăcută, cine se, mai gin- 
deşte la politică ? zise Talangiu, , 
— Dar eu voi vorbi... căci voi să aflu ce zic tite . 


de cele ce să întîmplă pă la noi ? Rusia ne-a părăsit cu 
totul ! Austria vede şi tace ; Francia vede de Garibaldi. 


133 


Turcii au făcut falimebt... ne-a lăsat în mîna moldove- 
nilor... Ai nostri de la Paris ne zic să lucrăm și nimic mai 
mult... Ce să lucrezi în gura lupului ? Ştii, arhon logofete, 
că mai bine eram noi cu protectoratul Rusiei decit cu ga- 
ranția puterilor ? Ce-mi garantează ăstia daca mi-a luat 
rangurile şi privilegele ? în loc de un stăpîn, şapte ! co- 
pilul cu moașe multe rămîne cu bu..* netăiat !... Astăzi 
ei ne guvernează, ba încă se ceartă între ei care să aibă 
mai mare influinţă ! de ce nu hotărăse mai bine să ia 
cîrmia în mînă ? Şapte ministri ; şeapte consoli. 

— E mult adevăr în ceea ce zici, arhon postelnice... 
dar ce să facem... să mai răbdăm... tractatul de la Paris n-o 
fi nemuritor... bun e Dumnezeu şi protectoratul nu este 
departe. _ ERE 

__— Oh! ce zile frumoase erau atunci ! strigă Serescu 
- cu entuziasm. . o 
`. — Erai bine, cu consolul rusesc... știu că proteja. pe 
cei ce-i erau devotați ! zise postelnicul cu oarecare răutate. 
i În adevăr, răspunse Serescu cu sfiiciune.. 
— Numai să fi voit cineva; dar ştiu că ar fi făcut ` 
stare atunci... i l i 

-Serescu, care înţelese -că face aluziune la dînsul, .tăcu 

şi se ruşină. 

„Doamna Serescu bău trei pahare de apă rece. >` ; 

`~ — Ştii de ce vorbeşte aşa? întrebă Caterina pe 
„Elescu. Serescu atunci și-a făcut stare mare. 
— Dar postelnicul ? - < 
— Tot pe atunci. 
— Pentru ce dar îl critică ? 


a x 


* — Pentru că Serescu nu împărțea totdauna cu dînsul. 
Elena devenise gînditoare. Din timp în timp ochii săi 

se îndreptau către Elescu, ea cum el era singurul om care 
ar fi trebuit.să nu cunoască nişte răni ce se descopereau 
atunci. Elescu găsea o plăcere. involontară a-şi odihni. 
ochii asupra Elenii. Elena era o frumuseţe perfectă : albă 
şi cu părul umbros ; gîtul ei părea tăiat de cel mai mare 
artist al antichităţii, în. marmura cea mai fină a Italiei ; 
gura mică, rumenă, se deschidea surizățoare pe două rîn- 
duri de dinţi mici, bine înșiraţi și. albi ca laptele; o 
frunte potrivită ; sprîncene bine pronunţate, ce mureau 


` pe nesimţite în vîrfurile despre tîmple ; gene lungi, în- 
crețite ușor, ochi tăiaţi în forma migdalelor, totdauna 
înrouaţi de lacrimi și înecaţi de melancolie voluptoasă. 


134 


` — Cum găseşti pe Elena? întrebă Caterina pe Eleseu. 

— O fiinţă perfectă. Nu poci a face decit cele mai 
sincere elogiuri sub toate raportele. 

— Ai dreptate..; și pe. lingă toate acestea, cu tot dis- 
prețul ce ar trebui să aibă pentru bărbatul său, care e 
martiriză, este un înger de bunătate, de. blindeţe, de 
virtute... 

— O să mai şezi aici la tară? 

— “Toată vara. Dar d-ta ? 

— Eu: crez să plec cu Şer... Cum petreceţi tim- 
pul aici ? 

— Cum vezi... capeti facem înturnări prin satele ve-- 
cine, pe la tîrguri, pe la ocne, pe la monastiri... o dată pe 
vară ne ducem la munți, la o moşie a posie eului e Se- 
fac partide de vînătoare. Crez că o să mài vii ? 

— Poate... Dar nu mi-ai spus cine este acel domn 
pestriț pă faţă ce tace şi tot să uită înapoi ? 

— Ha !... nu mă întreba. i i 

— De ce? ; A 

— E nesfîrşit. A 

— Dar pentru ce ? l a 

— Este Bar, acela ce mă cere de nevastă. „s-a des- 
perat și acum caută să se consoale pă lingă domni- 
. paara Serescu. i | 

— Ah ! iată lumea! lei: 

Elena. dete semnul de ridicare. Fiecare din oaspeţi luă 
brațul damci sale, Elena trecu pe lîngă Elescu cu cava- 
lerul său şi aruncîndu-i o căutătură repede: 

— Nu mai e trebuinţă a-ţi aduce aminte de datoria | 
către dama d-le. i 

Ea apăsă pă vorbele : nu mai e trebuinţă. 

Oaspeţii se urcară. în salon. 

Elena se puse la piano, îndată învoriul începu să tre- 
mure și să verse sunete desfătătoare sub mînele albe şi 

grațioase ale Elenei. -Ea dispăru din societate ; sufletul 
"ei se aruncă cu voluptate într-un torent de armonie ce 
îl răpi şi îl rătăci într-o- lume de extaz. Nemuritoarea 
serenadă a lui Şubert, executată cu perfecţiune, răpi 
„toate sufletele ascultătorilor. Sufletul ei însuși părea răpit. 
Din timp în timp întruna ochii către adunare și o lacrămă 
misterioasă strălucea sub genele ei. 


N 


Fiece sunet exprima o idee, o idee dureroasă şi su- 
blimä ce o îmbăta cu voluptate. 

Ea căută să se scoale de la pang şi chemă pe Cate- 
terina să-i ia locul. 

„Inima sa palpită, Sufletul îi era: ` zdrobit. Fără să ştie 
ce face, s-a aruncat pe un fotoliu lîngă Alexandru, unde 
„rămase cîteva minute fără să poată zice o vorbă. 

La'urmă, îndreptîndu-se către acesta : 

— Sufer totdauna de cîte ori caută să joc cite NI arie 
„serie ! este o'mare nefericire... 

"— Simţi aceea ce execuţi mai bine decît însuși com- 
“pozitorul. 
"— Nu ştiu, cred că cauza ' este 'în sistemul nervos... 

Apoi, schimbând repede vorba : 

— Frai distract la masă ?: 

— Distract ? Nu ! pentru că vorbeam cuo copilă + 
frumoasă ?... aceasta nu-mi face nici o impresiune ! 
inima moartă... | Ş 
. — Eşti nesuferit cu aceste idei de romanuri ! nu poci ` 
zice că eşti o monstruozitate, și atunci afectezi. 

— Crede-mă, doamna mea, daca am admirat ceva în 


lume de o admirare ce am avea pentru fiinţele divine din 


visele noastre, permite-mi a-ți spune că ești d-ta. Ei, bine ! 


„perratie-mi încă a-ţi spune că, cu toată frumuseţea per- | 


n în 


fectă, spiritul, „simtimentele, manierele, grația ce ai, nu 


, ai putea să mişti această inimă. îngheţată... 


C — Eu! 

Elena deveni roşiă ca o vişină : înturnă capul şi puse 
mîna pe față-i. ` 

— Crezi dar că ai face această minune ? 

— Eu ?... oh! nicidecum |... nu. voi să zic acăasta... 
nici nu am gîndit, nici nu voi să am acest merit... nici 
nu-l privesc ca un merit... apoi daca aceasta s-ar întîm- 
pla, negreşit că eu nu aș şti-o, nu aș voi să 6 ştiu... 


Ea se sculă și mai mult de o oră nu repăru în salon. 

Vorbele lui Alexandru o emoționară atît, încît îi trebui 
o.oră de singurătate ca să revie liniștită. 

„Doamne |! își zicea ea. Ce este acest om a cării cătare 

mă "“turbură, ale cărui vorbe fac de tremură toate nervele 


„mele ? amicul sărmanului meu frate... Nu poci să-l pri- 


vesc fără să-mi aduc aminte de cel ce nu mai este... Nu- 


„mai astfel poci explica impresiunea ce îmi face... Oricum, 


136 o 


~ 


aş fi ferice daca ar pleca de aici mai curînd, mîne, îndată 
de se poate. Trebuie să aflu cînd o să plece... şi 
| Astfel cugeta Elena cînd intră în salon. Se apropie de P 
Caterina ce se sculase de la piano. 
o Ştii, draga mea, daca noii veniți rămîn sau se 
duc mîne?.  - . l S . ; 
— Nu ştiu. 
— Ce este ? întrebă Alexandru. 
— Daca-o să mai şedeţi mine ? întrebă Caterina. > 
„—. Nu ştiu, răspunse Alexandru. i 
Elena surîse cu voioşie. 
— Nu știu pentru ceialți ; cît pentru. mine, voi Pos 
la o moșie a mea unde mă așteaptă hotarnicul.. 
“ Elena deveni palidă. Simţi un fior în tot corpul. pa 
— Așa curînd ? zise ea gongonind, aşa curînd ? 
— Domnul Elescu nu se place în societatea noastră, 
zise. Caterina, se duce acolo unde va putea vorbi îsi 
„tică în libertate. 
- Caterina devenise familiară cu Alexandru : nu se mai 
siia a-l satira. 
Alexandru surîse cu  delicateţă, luînd această. mică 
„epigramă ca o răsfățare. ce Caterina nu da la toată 


„= lumea. 


Elena însă tresări. 
—- Ce zici, Caterino ? nu cunoşti iesti pe d. Eleseu 
ca să-i vorbeşti astfel ? 
`— Daca va să fugă de noi atît de curînd !... dar mîne 
are încă să plouă, căile sunt rele ; caii de poste ai între- 
prinzătorului de faţă, d. Bar, au ei însuși trebuință de 
a fi purtaţi în trăsuri... și astfel nu vei pleca. i i 
, — Cine vorbește de cai de: poste ? strigă principele 
„„ Yordache. Vă încredințez că de vei privi bine printre 
coastele lor, ai să vezi că sunt transparinţi. =: - 
- — Postele, zise logofătul Şeni, sunt de plins. Pleci cu ` 
opt cai și ajungi la stație cu doi, de multe ori rămii în 


“cale. Hamurile sunt cu o mie de noduri, şi plăpînde ca 


tiriplicul.; se rup la fiecare zece paşi. Cît pentru serviciul 
scrisorilor, e lucru eu totul comic! O scrisoare de la 
„București la Focşani ajunge mai tîrziu decit la Boston. 
Pasagerii particulari duc de multe ori geanta cu scrisori. 
Stafetele nu ajung mai eurînd la locul destinării lor, Iată 
regimul nou ! iată oamenii noi ! Să ne fie-de bine ! 


' Š | ă : , 137 


7 


— Dar contractul cu antreprenorii, zise Georges, este 
făcut sub regiraul vechi, sub oamenii vechi, şi este o notă 
în contract în privinţa deligenţelor. Le A 

— Te-ai găsit şi tu isteț să vorbeşti ! zise principele 


„Iordache, plimbîndu-se prin casă. | 5 


= 


[] 


> 


“ zîndu-se'că sunt foarte osteniţi. 


— Ai auzit ? mai întrebă Caterina pe Alexandru, pleci |! 


zi . Și ė . F . a 3 OLAF a - 
cu opt cai și ajungi cu doi și cîteodată rămii în cale, și 
aceasta pe timp bun! . 


— Trebuie neapărat să plec, zise el. Dar daca d-na - 


Elena a găsi cea mai mică plăcere a mă înturna, voi veni 
. după trei zile !. l - Saol 
“— În adevăr, acea plăcere va fi mare, răspunse Elena, 
şi astfel vei fi aşteptat. | l ; 
Logofătul Şeni și Zoe, consoarta sa, se retraseră scu- 
Ceialți rămaseră. i f ` 
— A început să îmbătrînească, frumoasa noastră tur- 
turică, zise postelnicul. l 
— Dar asta nu o opreşte în iarna din urmă să dănțuie 
la toate balurile. 


— Cu toate astea, a început să-i slăbească balamalele, 


zise Georges. ` i | 
© — E tot tînără, pregum e tot mândră, zise Tudorina. 
` — Miîndră ? pentru ce ? întrebă Sereasca. 


— Se. crede ieşită din cea mai veche familie, este 


` aristocrată în toate, zise principesa, Iordache. 
, pe ce se afla în spatele postelnicului, îi şopti 
la fâreche ` 
'"— Afară în ceea ce priveşte amanțţii săi. | 
„_— Afară din ceea ce privește amanții săi, strigă 
postelnicul. l | 
La aceste vorbe toată lumea rîse. Postelnicul, văzînd 


impresiunea ce produse vorbele sale, repetă acele expre- 


siuni. 

Elena îi făcu mustrări și el nu înţelegea pentru ce. 
Elescu încă nu înţelese bine simțul acestor vorbe. Georges 
îi spuse la ureche : $ ` pane 


— D-na despre care este vorba are un amant un om 


de jos. k ; ; | 

‘Astfel se termină această serată. Oaspeţii se retraseră 
în camerile ce le erau destinate. Elescu avu aceeaşi ca- 
meră cu Georges. 


Dă 


138 


E 


at d i ` NOAPTEA 
Vom duce pe cetitori o parte din noapte în camera 
acestor doi juni Mi AES = À 
“Era o cameră mobilată cu gust și părea” a fi budoriul 
stăpinii casii, două paturi curate îi aşteptau. Ei se dezbră-: 
„cară şi se aruncară în pat. e ei 
— Ia spune-mi, ce este această Tudorină ? întrebă: 
pe Alexandru. ny - 
=— O damă de două ori văduvă, a trăit puțin cu.doi 
soți ai săi, cronica .scandaloasă pretinde că bărbații săi 
au murit, căci au iubit-o prea mult !....în fine au murit, 
şi văduva a găsit că este mai bine a nu se mai mărita, 
Trece zile ţesute de roze şi de amor, împărtășind înjma sa 
la mai mulți, ca să nu mai omoare pe nimeni. lată toată 
istoria ei. E frumoasă, dar fără spirit, fără creştere, vană, 
face parte din banda voioasă. SE 
© — Ce este banda voioasă ? a 
E — Banda voioasă se- compune de vreo zece femei mä- ' 
ritate și văduve şi de atîți juni. Scopul acestii societăți 
este a crea aici în țară o lume nouă de epicurieni ; doc- 
trina lor este voluptatea în plăceri. .Cei ce formă societa- . 
„tea au toți cel puțin două mii de galbeni venit. Nici o idee | 
nu a prins mai bine : prozėliții-se înmulţesc pe toată ziua.. 
În celd din urmă ei au reușit să converteze o damă ce trece 
de devotă; Numărul membrilor ar fi fost astăzi şi mai - 
mare daca o regulă a societăţii nu ar fi oprit să intre fe- : 
mei mai vîrsnice de treizeci de ani. l i 
„Ei practică această filosofie de faţă. La preumblări, la 
operă, Ja banchete, în birturi, sunt totdauna împreună. 
Nu le dau meritul unei idei, orice idee ar fi. Atribui 
aceasta spiritului de  imitațiune al vieţii de lorete din 
Paris. Românii imită pe streini totdeuna, însă în cele rele. 
În viţiu, nu în virtuţi! şi nu este nimic de mirare : un 
popol tînăr încă, ce se prezintă la viaţa civilizaţiunei, se 
încîntă mai mult de frivolităţi ce sunt la înălțimea inte- 
liginţii sale, decît de lucruri serioase. PA. 
— Dar spune-mi, te rog, ce este acest Talangiu ? 
„— Un pecetluit, răspunse Georges. 
— Nu te înțeleg... : s i E a: 
- — În timpii dinaintea Regulamentului, domnii pecet= 
luiau pe boierii vinovaţi, și iată cum. Să-ţi spui ceea ce 
mi-a istorit tată-meu despre pecetluirea Talangiului. Trei 


139 


a 


boieri scriseseră la turci cărți prin care denunțau pe dom- 
nul Grigori Ghica. Domnul luă ştire, dete ordin să se 
aresteze cei trei boieri, între care unul era Talangiu. Se . 
arestară la casele de la Mihai-Vodă.. Într-o noapte, îna- 
inte de a-i trimite la monastiri, aceşti trei fură pecet- 
luiţi la gît, la miîni şi la picioare, pe vestminte. Cît timp 
erau să şază în exil, ei nu puteau să schimbe vestmintele. 

— Pedeapsă barbară ! ! zise Alexandru. 

— Tot atit de barbară ca şi bătaia la falangă. Apropo 
de falangă, postelnicul Iordache a fost. 
~ — Pentru ce cuvînt ? 
| — Pentru rapiti în funcțiune. 

— Ce oroare !... şi nu se rușinează ! 

— Ce stai de vorbeşti !... aurul pentru bărbaţi, . amo- 


- rul pentru femei au două templuri rădicate în toate ora- 


șele țării. Puţini sunt care nu intră aici. Mîne o să- -l vezi 
ministru. Şi nu este de mirare. Cei mai mulți sunt de ca- 
tegoria lui... dar, noapte bună ! 

Abia pronunţă aceste vorbe și adormi. 

Elescu nu putea să doarmă. Îşi aruncă ochii pe « o 
mescioară și zări un album. Se scoală, îl ia şi, puindu-se 
din nou în pat, începu a foileta albumul. 

Acest album era al Elenii. Mulţime de adrese în ver- 
suri şi în proză sub care să vedeau mai multe nume care 
mai de care nai necunoscute ; cugetări comune, expre- 

“siuni triviale. . ` 

»— Nimic frumos, zise Elescu, nimic demn de o crea- 
țiune atît de perfectă. Sărmană ființă rătăcită aici jos ! 
Cît trebuie să despreţuiești tu toate aceste chipuri ome- 
nești cetei înconjiură ! ! : 

Caută încă ; află desemnuri. . 

_— Ce oroare | l E parh 
O idee îi veni, i A ż 
„Nu poci să dorm, îşi zise el. Pentru:ce nu voi scri ` 

- ceva în acest album ?“ 

Se uită pe masă, vede toate cele ce trebuia spre a pu- 
tea scri. Se puse la masă şi dupe cîteva minute scrise 
în. album această poezie a unuia din poeţii români. | 

; LA FEMETE ` l J 
Fiice ale frumuseții, 

Grații ! coboriți din eer, ` 
Cu lumina dimineții 

Ce se scaldă în eter ! 


140 


N 


Și p-âceastă poezie 
Răvărsaţi parfum divin 
Cu un rîu de ambrogie ! 
Voi să cînt un cînt sublim. 


O, Femeie ! tot ce-n viaţă 
Face dorul mai uşor  .. ; 
E cereasca ta dulceaţă, 

Eu suavul tău amor. 


Poezia-ţi împrumută 

Carmenul ei cel divin 

Şi pudoarea cea plăcută, 
_Văl de purpură sublim. 


Fi 


P-al tău sîn suave vise 
-Au făcut leagănul lor, 

Graţiile din cer proscrise 

Împletesc al vieţi-ţi zbor. 


- Cerul cu lumini de soare 
*N ochii tăi voios se scald, 
“Vîntul verii dă ardoare 
. Sufletului tău cel cald. 


i ) 
1 


Ale noastre repezi oare 
Tu la caru-ţi le robeşti, 
Şi cu roze-arhăgitoare 
Fericită le-mpletești.. 


Cînd cătarea ta cerească 
Sa : 
Mă îmbată de amor, 


Eu rog timpul să s-oprească — ~ 


El grăbeşte al său zbor. 


Mina ta cea delicată 

Cînd o treci pe părul meu; 
Ca o aure curată, . i 
Uit că viaţa curge greu. 


Cînd suflarea gurii tele 
Mă îmbată de plăceri, 
Crez că unda vieţii mele . 
Cură printre primăveri. 


A 


Frumuseţile divine 
Nu mal locuiesc-în cer, 
Raiul pe pămînturi vine, 

Fabulele toate per ! ` 


— Şi acum, zise Alexandru, Elena poate să citească 
aceste versuri, nimic nu este mai potrivit cu dînsa. 
Închise albumul. Uitîndu-se pe masă, văzu altă carte, 
o deschise... Le lys de la vallée *, ceti Alexandru. „lată 
un roman ce arată mai bine decit toate operile filosofilor - 
ce este o femeie. Elena a trebuit să-l citească, să-l simță... 
este o mare asemănare între aceste două suflete de fe- 
mei... Pe scoarță'este scris cu mîna... mîna Elenii a fi 
tras aceste rînduri... șI e 
Să citesc 1...“ | ; NS , 
„Sufletul met este trist, în mijlocul bucuriilor. Mă 
întreb pentru 'ce, și nu găsesc cauza. Mi se pare că viața 
îmi lipseşte... Și ce este mai rău că nu poci a mă plinge, 
căci ce poci să zic, daca nu ştiu pentru ce sufer. Şi către 
cine mă voi adresa? inima mea, sărmana mea inimă, 
-sparge-te în lacrimi. Iată singura consolaţiune ce poţi afla 
în viaţă, !... oh ! aş dori'să mor 1...“ 
”  „Sărmana femeie ! zise Alexandru, eu cunosc cauza 
„tristeţei tele... Inima ta e plină de iluziuni, de dorinţi 
curate ca fecioarele, de amor, şi cată să se închiză în 
tăcere. Totul este oprit pentru tine... oh ! legile oamenilor 
egoiști 1.“ 7 , 
Către acestea Alexandru se puse în pat şi adormi 


(13 


cugetînd la Elena. „Ce inimă curată şi nobilă !...% 


ELENA | 


Elena se culcase ; dar în deșert invoca somnul. Siste- 
mul nervos îi, era iritat. O frigură uşoară şi nesimțită 
prinsese corpul ei grațios. T 

- „Muzica m-a. obosit ! zise ea. Această lume ce pri- . 
mesc nu poate să mă distreze ; din contra, îmi face rău... 
nu voi mai priini pe nimeni... Alexandru pleacă mîne... 
mi se pare un caracter fantasc... dar un suflet nobil și 


Do a) 
N 


* Titlul corect al romanului lui Balzac este Le Lys dans la; 
vallée (n.e.). ~ ea E a 


142 


delicat... Însă pentru ce oare pleacă atît de curînd ?... 0 să 
se înturne dupe trei zile... Ce avea Caterina de îl ruga atît 
să rămiie ?.... Ar face mai bine să nu mai revie... Nici nu 

-cred a se înturna... ý i 

E cochetă Caterina, cîteodată indiseretă. Mine nu voi 

mai invita pe Alexandru să se înturne... Voi fi ferice... 

Apoi daca s-ar înturna ? Ce-mi pasă mie... El nu face nici 

“un rău aici. Un om mai mult, nu este nimic... Copila mea 

"plinge ! Sărmane îngerel ! Vei fi tu oare mai ferice decit 
maică-ta ?... Să mă scol să. deştept doica... o lumină în 
camera de la colţ... cine doarme acolo ?... Alexandru și 
Georges... Sunt două ore de dimineaţă... Alexandru e încă 
deștept... Să mă uit... Dumnezeule... el este! scrie pe o 
„carte... albumul meu, îl recunosc... scrie... îl închide... ia 
altă carte ! citeşte... ce cărți sunt în budoriul meu ? fe 
Lys dans [la] vallée... Ce imprudinţă... am scris nişte cu- 
getări triste ; le citeşte... tremur !... lasă cartea... se culcă... 

- lumina se stinge... poate că nu a citit... nu a găsit acele 
rînduri... o, ce indiscreţiune !... el doarme l.. toată lumea 
doarme... eu sufer...“  - i 

Copilul tăcuse. Elena se urcă în pat. 

Soțul său, ce dormea în alt pat, se deşteaptă. El luase 
datina a se scula înainte de ziuă. Cască de citeva ori, cît 
se auzi în toată casa. | 

— Dormi, Elena ? întrebă el, 

— Sunt deşteaptă... 

: — Nu-i așa că am petrecut bine seara ? am zis o vorbă 
care a făcut zgomot... 

— Mai bine să nu o fi zis, o răutate, și încă asupra 


A 


unei persoane care o. priimești în casă. 

— Ce vrei ? așa sunt eu... cînd îmi vine o idee de spi- 
rit, nu cruţ pe nimeni... Astăzi nu pleacă nimeni. Vezi | 
îngrijeaște de oaspeţi să fie mulţumiţi... am trebuinţă“de 
dînșii în interesele mele... l 

" Elena înecă un suspin. i S 
___— Nu ştiu, urmă el, ce stare o fi avînd acest. Elescu ? 
-- Trebuie să-l îngrijim. Cine ştie cum vine timpul să am > 
trebuinţă de el... Nu măi sunt în post, nu mai cîştig nimic. | 
Cheltuiesc tot din averea noastră... ipotesierii nu-mi mai 
aduc gropurile cu lire... Timpii sunt grei... |. ; 

„Vorbind astfel, „postelnicul se scoală şi iese să se 
plimbe prin grădină, | 5 


143 


3 


` 


CEARTA 


La nouă oare dimineața toți oaspeții erau în chioscùl - 

` din grădină. ; : A A 
O convorbire aprinsă începuse între Talangiu şi Elescu. - 
©- — De trei ani aproape, zicea. cel dintii, ţara este în- 
` genucheată ; un gemet de durere răsună peste tot ; casa 
“statului este falită ; comerțul căzut ! Cine a făcut aceasta ? 


puterea executivă ce a fost în mîna liberalilor. Ce în- 
dreptare se face ? nimic ! Răul creşte pe toată ziua. 
— Aceştia sunt nişte fapţi, răspunse Elescu, care nu 


. ştim pînă la ce punt pot să fie exacţi. Cu toate acestea, 


care sunt cauzele lor ? Sub domnia lui A. Ghica, aţi redi- 
geat o doleanţă care începea : Țara este îngenucheată. 
Casa statului este falită etc. O ştii, căci ai suscris-o atunci. 


“ Aceea ce aţi zis atunci,  ziceţi şi acum, aveţi un tipic.. 


De trei ani nu s-a făcut nimic, este adevărat ; care 


este cauză ? Spuneţi-mi ce aţi făcut de trei ani în adunările - 


despărțite ? V-aţi certat necontenit cu ministerile ; nu aţi 
suferit pe nici unul ; la fiecare le-aţi ridicat prestigiul ce 


ar fi avut în ţară, autoritatea. Aci condamnaţi un minister 


-că opreşte libertăţile, aci pe altul că toleră acele libertăți. 


Nu aţi votat nici o lege de interes vital, aţi cătat'a uzurpa 


drepturile celorlalte puteri ale statalui ; aţi agitat spiri- 
tile, speriindu-le că liberalii or să răpească proprietăţile. 


Aţi făcut ca diplomaţia, îmbrăcată cu prestigiul repre- 
zintaţiei naţionale, să slăbească acest sacru sacerdoțiu. 


Care vă este scopul, a discredita regimul convenţional și 
a cere trecutul cu ideile lui, cu oamenii lui ? 

Daca ţara este îngenucheată, pentru ce ? pentru că 
nu este_sub ocupaţiune streină ? Sau pentru 'că o clasă 
a perdut privilegele sale? Pentru că românii au devenit 


egali înaintea legilor ? pentru că au, perit persecuţiunele, 


arestele, arbitrariul ? în «ii 
Vorbiţi în numele nobleţii ! dar ştiţi care sunt obliga- 
țiunele unei clase nobile ? Ştiţi că nu poate exista nici- 
odaţă drepturi fără datorii ! unde sunt străbunii vostri 
morți pentru patrie pe cîmpul luptelor ? spuneţi-mi nu- 


mele lor ? Unde sunt sacrificele ce aţi făcut pentru țară ? . 

S-a făcut un împrumut naţional. Ei, bine ! cum aţi răs- a, 

puns, voi, ce vă ziceţi. nobili, marii proprietari ? nu aţi dat . 
- nimic, ca să dovediţi că în națiunea română nu este viaţă. 


144 


° 


a 


-— Ultragiu ! strigă Talangiu înfuriat. Ştii cine sunt 
eu, domnule ? i 7 
— Ştiu, un om bolnav. i o 
— Mă insulţi, și îmi vei da satisfacţiune !... 
"— Daca îţi place, bucuros. 
La aceste vorbe, damele. scoaseră un strigăt:.. Elena, 
ce vărsa cafea, rămase cu vasul în mînă, tremurînd. 
„__— Nu v-am zis eu că politica nu este bună? zise 
Caterina. SOE ; î. a 
» Talângiu ieşi din chiosc. Elescu rămase liniştit; şi 
începu a face glume cu Caterina despre lueruri cu totul 
indiferinte. x 
— S-a introdus duelele în ţară ! zise postelnicul. Nu 
mai e de trăit ! . : i 
„ — Ne-a adus moda- bonjuriştii ce vin de la Paris, 
zise principele Iordache. a 
— Sau mai bine moldovenii, zise avocatul boierit.: 
— -Sistemul rus, sărmanul, zise postelnicul. 


— Ai dreptul, răspunse principele Iordache. Francia ` 


o să-ne puie capul nouă ! În fruntea ei este un revoluţio- 
nar... Cum vrei să ne fie bine nouă, țiindu-ne de poa- 
lele ei ? 

~ — Nu aveţi dreptate, zise Talangiu, guvernul Francei. 


va adopta și politica și oamenii Rusiei în Principate. Cel. 


„Puțin, sper, ăsta este planul meu politic. 
Elena lăsă o mare parte din societate în chiosc și se 


urcă în casă. Ea ardea de curiozitate să afle dacă Flescu - 


scrisese în albumul său și ce scrisese. Se duse în camera 


unde dormise: Alexandru. Odată acolo, deschise tremu- . 


-rînd albumul. | 
După qetirea acestii poezii, lăsă să-i cază albumul din 


înă, „La femeie? zise ea, dar care femeie ? nu văz nici - 


un raport între stăpîna acestui album și. poezia 1... N-are 
„niei-un rezon să mi-o adreseze mie, nici nu ar fi cutezat 
să 6 facă... numele meu nu este... titru ce dă este de na- 


tură a-l scuza... dar nu se poate, însă trebuie să aflu... 


să-l întreb... nu văz nici un rău...“ s l i 
„Astfel vorbea Elena și se decise să întrebe pe Alexan- 
dru cui adresase acele versuri. Se duce în grădină pe o 
alee, întilnește pe Elescu. ua e fi 
. — Nu ştiam că ești poet ! îi zise ea, . 
— Eu, poet ? JR Ar 
— Dară, citii pe albumul meu o poezie. 


i 


145 


e 1 i ` : 
— Nu sunt eu autorul..: i l -> 
— Aceasta ne dă o idee că poezia antică indivinează 
femeia... În ce scop ai trecut-o pe albumul meu ?... 
— Am complectat ideea autorului, găsind subiectul 
viselor sale. 
Elena deveni. roșie. 
„— Ce manie cu această nefericită politică ! ! merită ea. 
a face să se bată doi oameni ?.. sper. că mă vei asculta, 
- nu vei face copilăria a te bate în duel cu un om 
~ mai mult bătrîn ? 
„3 — De voi fi provocat ? 
Vei refuza... sau daca nu..; 
Sau daca nu ? 
Voi lua o rea idee de d-tă. = 
Dar a refuza mi se pare neputincios, 
Îţi cer o graţie! ` 
O grație ? i l 
Cearta a început în casa noastră... nu aş dori în 
adevăr să ne vedem puși prin gazete, cu toții şi mai ales 
dîndu-se faptului nişte cauze de natură... A 
— Daca ţii atît la aceasta, eu poci să refuz. 
— Oh ! domnule ! 
` .— Promit pe parolă. 
Elena îi întinse mîna, pe care > Alexandru o sărută. 
— Să ne înturnăm în chiosc ! zise ea. a 
În chiosc adunarea vorbea despre duelul ce era să 
se facă. 
__— Nu vă temeţi, zise Alexandru. Eu nu mă voi bate. 
Voi procura d-lui Talangiu plăcerea a zice: „Acest om: 
este un laş !“ š , 
Georges, ce auzi aceste vorbe, îi zise ; 
-— Ce vei să faci ? . 


— Refuz. ` . ` S 
— Dar... na 
+. 
— Dar lumea va zice çă sunt laş.. 
— Desigur... ni 
— Lasă să zică. Domnul meu, îi zise A vä- 
zînd + pe T... — priimește scuzele mele ! mărturisesc că re- 


gret cele ce am zis şi care au putut să vă displacă !. ! 
La aceste vorbe Talangiu rădică capul cu trufie, se 
uită la Alexandru şi suride cu ironie. 


— Mă aşteptam, domnule, la aceasta din par=- 
teå dumitale. . . 


-146 


— Nu prea are curagiu, domnişorul ! zise principele 
lordache către dame. 

—. Acest om hu are inimă, zise Serescu către Elena. 

Auzind aceste vorbe, Elena suferea adînc. „Eu singură, 
îşi zicea ea; sunt cauza acestii umilinţi. Mi-a promis a nu 
se bate şi tine parola. Ce răbdare şi ce virtute din parte-i !“ 

— Ei, bine ! te iert, domnule ! strigă Talangiu. Numai . 
ca să arăt că, pe lîngă curagiul, ce este născut în noi, există . 
şi generozitatea. Îţi întind mîna... 

Toate aceste vorbe era nişte vîrfuri de- cuțite. ce se în- 
figeau în inima Elenei. Ea se mustra de cuget că putuse 
priimi de la Alexandru parola că nu se va bate. Acum ar 
fi voit să-l roage a. priimi provocarea. Cînd se gîndi la 
gravitatea poziţiunei lui, făcută printr-o indiseretă inter- 
venire a'sa, şi care putea să ceară obligare, Elena tremură, 
Se crezu compromisă. 

;;Ce am făcut ? se întrebă ea. Ce drepturi am eu asupra 
acestui om ?... El face un mare sacrificiu pentru. mine, 
retractîndu-se și, prin aceasta chiar, îi voi fi obligată. 
Pentru ce ?... Apoi toată societatea îl crede un om fără 

„inimă... El sufere toate cu o putere îngerească... este mare 
sacrificiul său... o, Dumnezeule ! am făcut. o nebunie...“ 

Elena se închise în camera sa. Acolo, đupă ce se gîndi 
la toate nefericirile ce o aşteptau, deschise albumul și ceti 
de mai multe ori poezia lui Aliexandru. 

Caterina intră rizînd în casă. 

— Ştii că nu 'se vor mai bate ? 

— Lasă-i să facă orice vor voi... Ce ne pasă nouă ?..; 

— Negreșit... însă îmi pare rău ! 

— Pentru. ce ? : 

-= — Pentru acest tînăr ; trece de laș... Este un om plin 
„de spirit şi de inimă... și bun... ia faci idee ! 

— Ce lesne ai cunoscut inima !., 

— Mi se pare... l te uoy 

— Caterina... StI ce mi s-a întîmplat ? tu cunoști albu- 

„mul meu. Ieri încă îl foiletam împreună. Astăzi găsii aici 
o poezie nouă. Pentru cine este, e un secret ; cine a scris-o, - 
e un secret. 


— Să vedem !... Ia albumul. În adevăr, nu era: ieri.. 
Citeşte : La femeie.. . la care femeie ? în genere ? Cine este 
autorul. ?... Să vedem. Ieri nu era scrisă, deci a scris-o 
astăzi... Cine, din cei de faţă ?... Să cercetăm cine ar fi 
în stare.să facă versuri... Şer nu știe să scrie românește, 


147 


4- 


şi încă îşi face un merit din ignorința sa... Bat este tîmpit 


de spirit, incapabil, de a cugeta şi a simţi astfel ; Georges 
nu poate să facă un vers. Bărbată-tău, nici nu mai vor- 
bim. Talangiu, principele. Iordache, ceialți... nu pot scri 
alte versuri decît de cele ce se scriau în timpii vechi ; : 


Iar cînd cîntă psaltichia 
Îi sare din cap tichia; 


. 


Rămîne dar Elescu ! dar şi el de unde ieşi poet d- odată 7 
— Ghiceşte ! zise ea. . 
— Acest album tu nu l-ai dat niminui, deci autorul 
s-a întrodus aici.. 
— În camera mea de culcare !... 
| Elena se. spăimîntă și se grăbi a-i spune cum albumul 
se aflase în budoriul său ocupât de Georges și de Alexan- 
dru... Cum a zărit noaptea lumină în acea cameră, cum 
- s-a uitat şi a văzut pe Elescu scriind pe album.. - 
— Este o declare ! zise Caterina. 
"Elena roși. 
— Ce zici !... la o femeie, în genere La. ȘI nu este 
el autorul !... 
` — Cât eşti de simplă A ce face că nu e el starul ARE 
pentru cè ţi-o dedică ţie? : 
— Glumești ?... De áş fi sigură gyde ceasța, aş rupe - 
albumul... 
— Atunci poți- să-l rupi îndată ; dar iară ar fi păcat 
„de acele versuri !... păstrează-le... Nu te angajă la nimic... 
nici măcar a-i mulţumi. 
i „M-am înşelat“, gîndi ea. 
Caterina ieși. Elena rămase singură. 


„În această vară vom fi trişti aici“, își zise ea. Şi gîn- 
dind asfel, îşi repară toaleta... - 


Elescu căuta camera în care dormise şi unde avea sa- * 
cul său cu bagage. Din întîmplare, se înşală şi intră în 
camera unde era Elena. Aceasta desfăcuse părul ca să-l 
netezească şi apoi . să-l restrîngă. Era frumos a vedea 
“cineva acest păr umbros, lung, des, strălucitor şi atît de 
fin fiecare fir, încît se perdea sub ochi, destăcîndu-se şi 
rîurind pe gitul său alb ca neaua în inele naturale şi gra- 
ţioase. Astfel găsi Alexandru pe Elena. Aceasta, surprinsă, 
lăsă să se auză un strigăt. ` - 

— O! mă iartă, doamnă! zise el. Căutam ca 
mera mea... i Far 


- 


148 Se: în djie 


$ 


i ` 

Elena căuta înainte de toate să rămîie indiferintă în! 
„7 -față cu” Alexandru ; să nu facă niciodată nimic de natură 
` să-i arate că ar exista umbra unei idei că el ar putea spera. 

„cel mai mic lucru. Ra 

. — Daca ai venit odată, îi zise ea, şezi ! _.. - 

-Elescu se puse pe un scaun. . Ei 
„Ce frumoasă este |...“ îşi zise el, apoi, adresîndu-se | 
către Elena :: a a 

— Ai un păr, doamnă, a face să se uite grațiile. 

— Aşa ?... răspunse ea cu indiferință, întîrziind în 
restrîngerea părului... mă aşteptam să-mi lauzi părul.. Nu 
este așa, urmă ea, că vezi pe vițele acestui păr grațios 
jucându-se un hor de dorinţi ce înşală ?...-Astfel vorbește 
poezia din album. Oh ! poeţii !... Ei văd toate printre un 
prism de.frumuseţe, de graţie divină |... ^ > 

— Aşa am simţit... eu însumi... _ | A 

— Așadar, acea femeie căriă sunt adresate versurile 
sunt eu ? zise Elena rîzînd. | d ei ' 

— Şi care ar putea fi alta ? răspunse Alexandru, pe 
care indiferința și rîsul Elenii îl zdrobea. . i 

— Daca sunt eu, atunti citeşte acea poezie. Să com-. 


parăm daca descripţiunea, este justă. 
— Doamnă! i î, RE 

A „— Nu te supăra !,.. îţi fac graţia de a nu te sili la 
„această cetire `  ?. A 

—. Eşti crudă, 

Elena suriîse, ” i N Ă 
„__ Alexandru nu iubise niciodată ceea ce se cheamă o. 
femeie, acel ideal din poezia-ce copiase. Căci nu-l găsise 
“încă în nici una din femeile ce trebuinţa de a trăi arun- 


case pină atunci pe calea vieții sală. 


Elena fuse pentru el o femeie ce nu semăna cu ce- 
„Iealte femei, o ființă cerească. Pe fiece oară descoperea 
într-însa o cualitate nouă, şi pe fiece oară se vedea atras, 
„fără voia sa, către dînsa. Pentru prima oară în viaţa sa 
se turbură înaintea unei femei... El o cunoscuse numai 
„de o zi. Dar aceasta fuse destul ca “să o iubeâscă, În 
acest scurt timp el ghici tot ce acest suflet avea în sine 
de sublim. Zic unii că acei ce se înamoară la prima ve- 
dere de o femeie nu sînt înamoraţi în. adevăr; că nu 
este alt decît o patimă senzuală inspirată de admira- 
țiunea pentru frumuseţea fizică. Că un amor adevărat 
are trebuinţă de lung timp de a se cunoaşte, i 


3 fa a : 143 


Ei 


Este o opiniune încă. Experienţa a LS adie de multe 
“ori că un om a putut iubi -o femeie la prima vedere, pen- 
tru cualităţile morale. Aceste cualităţi nu rămîn ascunse, 
ele se dau de faţă îndată ce se exprimă. De multe ori 
ele sunt precedate de renume. 

Pe cînd Alexandru admira acest tezaur ascuns în săl- 
bătăcie, împrejurul lui nu auzea decît elogiurile ce-i da 
toată lumea. Nimic nu ne împinge mai cu repeziciune 
a admira pe cineva ca elogiurile ce lumea îi face. Aceste, 
elogiuri sunt ca niște punți de roze ce se aruncă sub 
paşii nostri pe calea ce luăm în a admira un obiect. 

Faptul real era că sufletul său se turburasă, cînd 
vedea pe, Elena simţea un farmec neînțeles; cînd înceta 
să o vază, era gînditor, nemuţumit ; fără să caute, ima- 
ginea ei se. amesteca cu toate gîndurile sale. 

Către acestea el nu ştia “încă daca o iubeste] -Oca-, 
ziunea nu se prezintase încă ca să poată înţelege actasta. ? 
_.— Daca ai sta cîteva zile încă aici, am face partide 
de călărie... eşti cavaler ? întrebă Elena pe Eleşcu. 

— Cavaler ?... răspunse Alexandru distract, da lda !. has 
De ce nu ? 

— Vom vedea 'mornastirile, munţii nostri... Sunt plai: 
cu totul frumoase spre munți... dar nici nu mă asculți ! 
La ce te gîndeşti ? 

— Cine ar ghici mi-ar da dreptate să mă las a mă 
„răpi atît de dulce... 

— Stii că nu eşti polit caii mine ?... oricare ar fi 
acele obiecte ce te răpesc, crez că -aș merita cea mai 
mică atenţiune ?... 

l — Eşti totdeuna amestecată cu visele mele ! 
— Acum Ta 1... De cînd în de ieri seară ? 
„nu este aşa ? 
© — De ieri seară sunt altul... de ieri seară am început 
a trăi de o altă viaţă !.. 

— Pastorală, negresit... suntem la ţară... Aici aerul 

e curat și îmbălsămit... i 
_— Aerul ?... nu mài vorbesc nimic, toate zisele mele 
le interpretezi într-un simţ cu totul contrariu. 


— Nu te supăra !... | 
=— Aş fi voit să nu te cynose ! G 
Vorbind astfel, ajunseră la chiosc. `, 


150 


. Tudorina era răsturnată pe o' canape: frumoasă, 
„gravă, tăcută, ar fi zis cineva că este. în admiraţiune 
"pentru frumuseţea sa. - i 
* — Cît este de frumoasă ! zise Elena. lui Alexandru. 
“Du-te și vorbeşte-i, teme-te însă de a-i zice vreodată că 
o iubeşti; un amant ce: se declară este un rege ce-și 
perde tronul. AS i ; 

Alexandru înțelese simțul acestor vorbe. 

„— Înaintea sa, răspunse el, voi fi totdauna. un rege 
pe tronul său.. -. « , l 

Alexandru se puse lîngă Tudorina.. fe, 

"— Este adevărat, doamna mea, că un amant care se 
declară este un rege detronat ? l : 

— Din contra, zise ea. ` 

— O damă a pretins aceasta. l 

— Către cine ?' i i aa dă 

— Cu un amic al meu. 

— Atunci dama nu îl iubeşte şi cel mai bun lucru 
ce poate să facă amicul d-le este să-și caute de cale. 

Un serv anunţă gustarea. Ospeţii purceseră spre sala 
de mîncare. 

D-na P... era în vervă astă-dată. Cît dăinui masa, nu : 
încetă a critica starea politică actuală. 
= Bărbatu-său fusese ministru sub .regimul actual ; de 
zece zile nu mai era. Cît fusese soţul său în minister, 
domnitorul era omul cel mai perfect din lume ;. ţara era 
un paradis pămîntesc ; tot era mare, bun, la locul său. 
A doua zi ce soțul său nu mai era ministru,'domnul de- 
veni rău, ţara un infern ; totul era meschin, nimic la lo- - 
cul său. Adunarea, ce pînă aci o critica, îndată 'deveni 
pentru. dinsa egida naţionalităţii, libertăţii. 

— Nu mai putem trăi în. această ţară ! zicea ea; în 
capitală nu mai poţi trece pe paveul pretutindeni rui- 
nat, în casă nu mai ești sigur din cauza hoţilor... pre- 
tutindeni, în toate nopţile se fură... carnea, pînea, 

“scumpe !.. Afară din câpitală ‘nu poţi umbla: drumuri 
nu sunt ; postile sunt în stare proastă... 


„— Adresează-te către soțul dumitale, ' zise Georges, 
„care a fost pînă ieri ministru și contracciu mai nainte. 
De ce nu a ameliorat toate aceste lucruri ?- 
. — Aceasta nu este o argumentare serioasă ! Toţi l-au - 
trădat... Ce putea face ? ţara este formată,de oameni ne- 


Di 


151 


demni de a fi o naţiune. Ar trebui să o ia îndată rușii 
ori austriacii, să scăpăm de parodii ridicule... 
= — Ba să mă ierți! zise principele Iordache. Înţeleg 
. să vie oștiri ruse, austriace să o ocupe cîțiva ani, ca să ne 
stape de roşii și de Convenţiune ; dar în urmă să se ducă, 
de unde au venit. 
— Așa, mă învoiese și eu! răspunse postelnicul 
George. E | 
__— În adevăr, zise Georges. Ocupările streine-aduc: 
comerţului mușterii, damelor amanți !... |, 
„— De ce nu ! răspunse Zoe Şeni. Ai nostri nu sunt 
în stare să fie nici amanți |... Lp se 
— Ce zici,. Zoe ! observă Elena. Cine te-ar auzi vor- 
bind ar crede-că nu ești română. E l 
` — Sunt nefericită a fi română astăzi. 
— Eu nu cred astfel. Hoy | 
— Tu? tu trăieşti în lumea viselor. o 
— Păcat de tinerețele tale ! zise postelnicul. Ba nici 
un păcat... mă iartă... nevasta mea e fericită... își caută 
de casă și de copilă, își iubeşte țara şi bărbatul, și... și... 
n-are amanți, nici ruși, nici austriaci, nici nobili, nici din 
` popor |... ak 2 
Postelnicul apăsă pe vorba din popor și se uită la toţi 
să vază daca l-au înţeles. ii 
— Nici din popor ! repetă el. : 
“Zoe își mușcă buza, deveni palidă, corpul ei tremura. 
„Îmi vei plăti scump aceasta, tu și femeia ta !“ zise 
Zoe, în sine, jurînd de a-şi răzbuna într-o zi. Protestă 
că o doare capul şi se duce de la masă. Ea se retrase în - 
camera sa, unde medită la mijloacele de răzbunare. 
, „Tuai zis că am un amant din popor ? își zicea Zoe... 
Ei, bine ! voi face ca femeia ta să iubească ]acheul meu o 
Sufletul înrăutățit al Zoiiscăuta cele mai infame mij- 
loace de răzbunare: „Am avut un lacheu june, frumos, 
gentil în maniere, fiul unui văcar şi a unei țigance, as- 
tăzi este scriitor la un minister, și trece de gentilom ; 
maică-sa trăieşte, este jumătate nebună. Iată omul ce am 
să-i aleg. Îl voi învăţa la aceasta, voi veni cu dînsul aici, 
unde voi trece vara. Îi voi da bani și vesminte de senior. 
îi voi zice eu însumi cum are să se exprime. Voi exalta 
_imaginaţiunea acestii femei, și cînd ea va începe a-l iubi, 
voi trimite pe ţiganca, muma băiatului, aici, să strige 


152 


` 


acestii femei în fața tutulor : «Dă-mi copilul ce l-ai făcut 
amantul tău ! Este copilul meu b“ ` | ; 
lată planul infernal ce și-a imaginat această femeie. 
Ea păru ferice toată acea zi. Societatea trecu timpul în 
grădină. O parte din cavaleri şi dame exprimară dorința 
a face o cavalcadă, dorința lor fuse împlinită. Afară de 
caii postelnicului destinaţi pentru aceste cavalcade, se . 
aduseră încă șase, aceia destinaţi pentru serviciul cîm- - 
pului. Aici se aflau șele de dame şi de cavaleri. 4 
Abia ieșiră din sat, și intrară pe o alee lungă, și se 
puseră a se înțrece la goană, damele și cavalerii deopo- 
trivă. Cursa lor fuse lungă, nici un cavaler nu căzu, fă- 
cură mai mult de o oră de goană. Acum nu erau departe 
de Floreşti, unde începuse a se forma tabăra oştirilor 
române. ` NI 
„__— Fiindcă suntem aici, zise unul din cavaleri, pentru 
ce nu vom merge la tabără ? 
— Să mergem ! răspunseră zece voci deodată. 
Aceasta decise despre vizita în tabără ; puseră câii în 
eale. Dupe o.jumătate oară, ajunseră la locul destinațiunii 
lor. Pe malul stîng al Prahovei, într-o întindere aproape 
de o oră, erau înălțate niște barace de pari și nuiele în-. 
velite cu, paie. Ar fi zis cineva că aceste încăperi erau 
preparate pentru vite. Ploua înîntru mai rău decît afară, 
chiar dupe ce ar fi stat ploaia afară, înuntrul baracelor. 
ploua încă. Toată oștirea nu se adunase încă aici. ` 
Curioșii 'noștri-se preumblară prin tabără, în toate 
simțurile călări, apoi descălecară la corul unui general. 
Acesta îi întîmpină cu destulă politeţă, Ciţiva din ca- 
valeri,îl cunoșteau. DRE A 
Acolo vorba veni asupra taberei. Nişte ofițeri lė. spu- 
seră că această tabără fusese proiectată a se face, sub 
raportul așezării, după sistemul francez,.dar că ministru : 
oprise execuțiunea sub cuvînt că sistemul rus. este mai 
bun. El găsiră în tabără o nemulțumire generală, atît din . 
partea „moldovenilor cât şi a muntenilor. Aceste nemulţu- - 
„ miri purcedau parte din propagandele politice de partide, 
` parte din răul trai al ostașilor, . : 
„Ele se exprimară mai tîrziu într-un, mod barbar și cri-. 
minal. Tabăra se aprinse și arse de mai multe ori. Vorba 
se răspîndise atunci că jumătate din soldăţi din tabără 
erau bolnavi. Cavalerii noștri abia găsiră douăzeci de þol- 
navi.. Aceste zgomote erau născute de propaganda politică 
7 i ~ 153 


ini 
1 


a partidei contrarii ideii unei taberi ; o tabără formată de 
toată oştirea română putea să tragă oarecum în cumpăna _, 
conferinţelor ce aveau misiunea să recunoască sau să 
respingă votul de la 24 genariu. - 
“Să înțelege că nu putea-fi de gustul acelora ce erau . 
contrarii acelui vot. Astfel ei nu cruțau nimic ca să des- 
considere în ochii ţării această concentrare a oştilor pe 
_un singur punt. ‘Ceea ce este mai trist este că chiar oa- 
menii ce se ziceau sprijinitorii acelui “vot, repetau acele 
zgomote, unii din rea-voinţă, alţii din lipsa de reflecțiune 
matoră asupra împrejurărilor de față. Lumea nu se gu- |, 
_vernă cu inima, ci cu capul și cu inima. Astfel o lungă 
experiență ne învaţă că imperiul lumei-a fost totdauna 
al celor ce calculă şi simte totodată. Daca partida ideilor 
şi oamenilor noi, în cei din urmă ani, a perdut, lucrul este 
că s-a servit mai mult cu inima decit cu capul. 
Cavalerii noştri se înturnară către casă. - 
'Astă dată mergeau încet, fiecare critica sau lăuda ceea 
ce văzuse. . a 
__— Soldaţii sunt hrăniţi rău. Unde se duc atîția bani ? 
-zise principele Iordache. í s 
<- = La contraccii, zise Serescu. 
— Cel mai bun lucru ar fi, răspunse avocatul boierit, 
ca fiece soldat să devie contracciul în față cu statul pentru 
hrana gurii sale. Ă | i : 
— Eşti revoluționar, răspunse Serescu. ` 
— Orcum va fi, zise Elescu; este totdauna o senzaţiune 
plăcută a vedea fiii de arme ai României într-o tabără ! 
— Să se bată cu lăcustele ? zise Şer. 
— De ce să avem această tristă idee ? răspunse Elescu. 
Cînd auz pe unii români ridiculînd ideea de a apăra 
mormintele străbunilor, pare că auz niște oameni născuţi 
în robie care tremură cînd se gîndesc că poate să scuture 
lanţurile lor. Sub domnii cei bătrîni, acest popol român, 
despărțit în două, era de. zece ori mai puţin la număr, şi 
cu toate acestea ei se Tuptau contra enimicilor numeroși 
pentru religie și independința naţională. Spiritul de resbel 
„nu naşte : este rezultatul educaţiunei. Care sunt luptele la 
care capii acestor două state au dus pei români contra 
apăsătorilor- naţiunei, și. ei ar fi refuzat de a combate ? 
nici una. Eu sunt sigur că oștirea română astăzi, deși mică 
în număr, deşi nedestulă ca să poată triumfa contra eni- 
micilor numeroşi și bine organizaţi, dar la orice ocaziune 


154 


ar da un exemplu de curagiu și ar muri toţi ca nişte 
martiri. 


— Nu văz că am scăpa patria, sacrificînd astfel pe 


soldaţi !... $ . ; eo 
| — Şi cine ne oprește a mări numărul soldaților ? sub 
nume de oștiri neregulate; a-i organiza pe picior de res- 
bel ! Nu sunt bani! vei răspunde. Oştirile neregulate nu 
costă mult. Nici o lege nu ne oprește a le forma !.. 

„Călătorii noștri 'ajunseră la malul Prahovei. Trebuia 
să treacă rîul ca să apuce o cale mai directă către casă. 
Prahovă; din cauza ploilor la munte, venise mare. O că- 
lăuză trecu înainte. Cavalcada se cobori deodată în rîu, 
Elena, ce mergea alături cu Elescu, lovi calul ce insista 
„să stea să bea apă, calul își perdu echilibru, se poticni, 
- apoi, împins de iuţeala curentului, să răsturnă. Elena căzu 
în apă. Aceste rîuri, deși nu sunt adînci, dar sunt repezi, 
și patul lor este așternut cu pietre mari, astfel că un om 
ce ar cădea ajci, răsturnat de iuțeala apei, lovit de petre, 
este supus la orcare pericol. Elena se amestecase cu co- 
rentul, un minut, şi capul ei putea. să se zdrobească de 
o piatră. . : Š : 


“ Alexandru cobori după cal și se repezi spre dinsa. EI . 


o prinde, o rădică, o poartă pe brațe “către celalt mal. 
Pălăria ei de amazonă fugea cu repeziciune în josul rîu- 
„lui. Ea era palidă, părul ei cel frumos se desfăcuse și 
rîura plin de apă pe umerii săi. Ea însă nu băuse apă 
„Alexandru o depuse pe o pajiște verde ; damele ce tre- 
cură riul, descălecară și alergară la dînsa, care le întîm-. 
pină surîzînd. ` ' ` 
» — Nu este nimic! zise ea. Nici nu m-am lovit de 
petre, nici, apă nu am băut... graţie d-lui Elescu.... 
Nu era timp de perdut ; Elena se aruncă din nou pe 
cal astfel cum era udă și cavalcada porni înainte, l 
Atunci ea își aduse aminte că Elescu o prinsese în 
apă, o scosese afară, că prin urmare, el o ţinuse în braţe, 
o strînsese poate pe inima sa. Ea simţi o ruşine adîncă 
„Şi un fel de ură pentru acest om, | 7 


v 


— Amîndoi suntem plini de apă, zise Alexandru. Să 
punem caii în galop, ca să nu răcești | 
_Ei plecară în galop. Ceilalţi îi imitară, dar dupe zece: 
minute începură să meargă la pas. Elena și Alexandru 
se depărtară. - 


155 


. 


aa 1 E k 
- — Mulţumesc ! zise Elena cînd caii lor se mai opriră 
pe cale. Mi-ai scăpat viața t.. Sau nu știu daca nu ar fi 
fost mai bine să nu fi avut pentru ce să-ţi mulțămesc ja ceai 

— Pentru ce aceasta ? Pe n cai 

— Ştie omul ce suferinţi sunt ascunse în viitorul său ? 
_Crede-mă, domnule, cele mai fericite ființi omeneşti sunt 
acelea ce mor înainte de a sorbi toată cupa vieţii lor. 
Ele mor regretate, căci n-au avut timpul a practica nici 
binele, nici. răul. Sufletele lor rămîn curate, ca în ziua 
“cînd au venit pe pămînt. Oricum, îți sunt obligată de . 
acum înginte... mi-ai scăpat viața, poţi dar să reclami’ 
. viața-mi oricînd vei voi. i 

— Numai D-zeu ia înapoi viața ce a dat oamenilor !.- 
zise Alexandru. Apoi dr fi un lucru peste putință a voi 
aceasta... Această viață de care vorbeşti este prețioasă.. 
daca vei muri... PE 


— Destul... înțeleg. Vei să zici că daca voi muri, vei 
muri asemenea... Crezi că aceste vorbe sunt noi pentru ` 
mine ? crezi că alţii nu mi le-a mai zis ?... Ele mă dez- 
gustă ca tot ce este minciună, ca tot ce este exageraţiune, 
© ca tot ce este ridicul. Amicia nu cere niciodată un ase- 
menea preţ ; atunci ea ar deveni o tiranie ! uiti 
“ — Amicia, zici ? ; 

— Amorul ? e totuna. Ce este amorul el însuși daca 
nu o amicie între două sexe? El se naște din admira- 
ţiunea ce are o parte pentru ceialtă ; din stima, din res~ 
pectul ce știe să inspire. Raporturile așezate între aceste 
două părţi regulează gradul de simpatie, fac acea amoare 
liniștită și ferice, sau acea patimă furioasă și adîncă. Însă 
cauzele ce îl nasc, admirațiunea, “stima, respectul pot 
înceta cu termenul vieţii unei părți, cu atît mai mult cînă 
vedem că ele încetează de multe ori în viaţă... voi, tinerii 
de astăzi, aveţi capul plin de ideile romanurilor moderne, 
_un. limbagiu propriu al lor, care, de mult ce se înlătură, 
„de la natură și de mult ce-s-a uzat, devine nesuferit. 

— Astfel dar, îmi permiţi a-ţi cere viața ?... 

— Da, zise Elena. - l pa ie l 

„— Nimicalt ? : 

— Ce alt? Ta dee vă 
„— Daca îţi ceream inima ? Tia i tei 
Elena, fără să se turbure, răspunse i 


— S-a văzut cazuri cînd o femeie a iubit pe acela 
eare i-a scăpat viaţa, în fomanuri... Însă să lăsăm la o parte 
aceste glume... căci în adevăr nu pot adle lua altfel... şi să- 
mergem înainte. , - i 

În acel moment Caterina venea pe calul său cu o re- 
peziciune fabuloasă. Ea mergea bine pe cal, era solidă, 
şi elegantă ; lăsase în urmă pe toți ceialți într-o între- 
eere ce avură, oprește calul da departe ; îl punaîn treapăd, 
apoi la pas, și se apropie de Elena. : s - 

„_— Mi-ai făcut e frică mare, dragă Elena, zise ea. Te 
credeam înecată... moartă chiar... Eu să mulțumesc dorn- 
nului Alexandru pentru că te-a scăpat ?... Dar să nu în-- 
tirziem, vesmintele tale sunt udate... Să mergem în ga- 
lop! k ` E A 
— Calul meu este ostenit, zise Alexandru. Este aproape 
sä stea... Și. nu vă permit două dame a alerga singure. 

` — Te temi să nu ne fure ? zise Caterina. Nu are cine. 
Bar este în urmă... abia.mai suferă calul... Cată să știți 
că m-a ameţit cu complimîntele... în cele din urmă, ne- 
maiștiind cu ce să mă compare, mi-a zis că sunt frumoasă 
ca un ananas ! 

Vorbind astfel se puse să rîză. 

.— Dar Sofia !' întrebă Elena. ; 

— Domnișoara Sereasca ? Aceasta încă mă face să rîd 
cu fasoanele ei de parvenită. Bar îi zisese românește că 
ar voi ca această cavalcadă să nu se mai termine ; în- 
chipuiţi-vă, el, care abia mai poate şedea pe cal! Sofia | 
i-a răspuns în franţozește că nu cunoaște idioma în care 
i-a vorbit !... nu poci să o sufer !. a șezut doi ani la Praga 
şi a uitat limba. părintească !... Încă ceva... mai frumos! 
Bar ne spunea că este cavaler bun ; că poate face două- 
zeci şi patru de ore pe cal (nu știu pentru ce nu douăzeci 
și opt ?), că nu este cal care să nu-l dompteze ; eu i-am 
propus să ne întrecem, a dat pinteni calului... calul plecă 
ca vintul; dar se opri îndată. Bar perduse scările, se 
ținea de coamă și se coborisexpe gîtul calului. „Oare ca 
să mergi și mai iute decît calul, te-ai coborit pe gitul 
lui ?“ îl întrebai eu. Închipuiește-ți că s-a supărat ! 

După cîteva minute. văzură casa. Soarele nu era de- 
parte de a apune. El se culca în “nori. Răsfrîngerile lui 
formau nişte valuri de aur şi de rubin ; o răcoare plăcută 
se 'răspîndea pe faţa luncelor îmbălsămite. Umbrele serii 
„se arătară pe sub dealuri. 


357 


Cele două dame pe cai frumoși şi sprinteni treceau 
ca două vise poetice. Umbrele şi razele păreau că se dis- 
pută cu voluptate să le deschiză sînul. l 

„Elena, ale cării bucle: fură atît de maltratate la rîu, 

„le lăsase libere să filfîie în aer. Alexandru nu se putea 

sătura de a privi. Caterina ea însuși îi zise : te 
=" — Elena! Cît eşti de frumoasă |... l . 

În fine, ajunseră în, curte. Cea dintîi grijă a Elenei 

fuse să-şi schimbe vesmintele. det Se 
~- — Bărbată-meu o să mă mustre, zise ea lui Alexan- 
dru, despărțindu-se ca. să meargă să se schimbe. Are să 
afle ceea ce mi s-a întîmplat... dar nu-mi pasă... ziua de 
astăzi a fost o zi frumoasă pentru mine, urmă ea, cu o 
voce tremurîndă. La revedere, adăoga ea, apoi dispăru. 

Cu toate acestea seara la masă nu fuse altă vorbă 
decît la baia Elenei în Prahova, de cai, de rîuri, de îne- 
căciuni. Cei mai mulţi spuseră cum li se întîmplase lor 
lucruri periculoase şi cum putură să scape ca printr-o. 
minune. Pretutindeni omul este om. Pretutindeni, acest 
rege trufaș al vieţuitoarelor îl găseşti aducîndu-ne aminte 
neîncetat despre puterea geniului său asupra lucrurilor ; 
„născocind cu imaginaţiunea sa tot felul de succese în fa- 
vorul speciului său ! Să fi ascultat pe acești născocitori: 

"şi să fi luat drept adevăruri spusele lor, ai fi crezut că 
. Olimpul este pe pămînt, că zeii s-au făcut oameni. 
~ Dar.himie nu fuse--mai voios decît căderea pe gîtul. 
~calului a d: Bar, ce Caterina spuse cu atîta spirit, cît 
era cu ce să omoare pe un om sub ridicul. E 

Bar asculta în tăcere. „Vom vorbi noi mîne ! zise el 

în sine. Să înveţi altă dată să rizi de acela ce-ţi oferă 
“mîna, inima și o stare colosală 1...“ E s~ 

Seara aceea se petrecu cu voioșie. 

Alexandru rugă pe Elena să joace la piano. 

— Te rog, zise ea, nu mă sili a face un lucru care 
mă ucide !... De cîte ori joc cîte ceva, sufer în urmă... 
dar daca ţii mult... Să încerc !... | id 

` Zise şi se puse la piano. 

Bar se duse la Serescu și îi Zis | 

— Am să-ți vorbesc ceva serios. Poţi să vii după 
mine ? e Tea Pa . p E 
— Da ! zise Serescu, şi amîndoi sẹ duseră într-o ca- 
meră izolată. : 


i 


158 


— 


` CEREREA ÎN CĂSĂTORIE 


Cînd amîndoi şezură, Bar deschise. gura şi cu o voce- 
tremurîndă îi zise : E: CNE ee pi 

— De trei ani eram hotărît să mă însor... Voiam să: 
iau pe domnișoara Caterina... Cite sacrifice nu am făcut 
pentru această idee ! această căsătorie ar fi fost un mare 
sacrificiu din parte-mi, o milă, ca să zic așa, căci ea nu 
are nimic și eu sunt om de zece mii de galbeni venit. 
Cum a răspuns ea la o idee atît de generoasă ?... Refuză!..: 


» „Aşadar, iată ce m-am socoțit:: să mă leapăd de această 


idee. Şi... d-ta ești un om care aprețuiești talentele, ave- 
rea... Știi cum se fac banii ?... Domnișoara d-le,este o fată 
cuminte... Viu şi-i cer mîna ! , 

La aceste vorbe Serescu era să nebunească de bucu- 
rie. El era foarte bogat, dar parvenit, nu s-ar fi așteptat 
niciodată să-i ceară pe fie-sa unul ce era și bogat, şi boier 
de clasa întîi, deşi nu mai sînt clase în Româniă ; dar 
desprivelegieţii se mîngiie încă cu clasele. i Ri 

„Voi intra cu neamul în neam de boieri mari ! își zise 
el. Nu numai atît; dar unde era să dau zestre patru mii 
de galbeni venit la altul, voi da acestuia o mie, căci este., 
bogat el însuși, apoi se află într-o vîrstă unde puţini mai 
pot să se însoare cu fete tinere !“ i E 

Bar crezu că tăcerea lui Serescu era motivată de un 


“refuz pe care nu cuteza a i-l spune. Care fu mirarea lui 


cînd văzu că Serescu, fără a zice o vorbă, îi sări dupe 
git şi începu' să-l sărute, Se 
-~ — Bine! zise Bar, dar ar trebui să consulți și pe 
domnişoara ! S i 
— Sofia nu are voință.. nu trebuie să aibă!... Vai 
zice și va face !... i E 
— Dar maică-sa ? - 
— În casa mea nu cîntă găina... Iată, mă duc să le 
comunic această noutate bună împreună cu voinţele mele. 
Dupe zece minute Serescu se înturnă cu femeia şi fiita. 
— Postelnicul Bar a: binevoit și i-a plăcut să se co- 
boare a cere în căsătorie pe Sofia... >, 
La -aceste vorbe d-na. Sereasca scoase un tipet de 
bucurie. i 7 : 
— Bine am auzit ? întrebă ea, Eu; care umblu cu dînsa 
de doi ani în toate locurile, doară se va găsi cineva să o 
ceară !... m-am învrednicit ! i 


— Bine! bine! răspunse Serescu... şi adresîndu-se 
către fie-sa : Priimeşti să iei pe d. Bar bărbat ? - 


— Cum va voi papa |... şi vorbind astfel lăsă ochii 


- în jos. 


Şi acum talente, merite, virtuți, onestitate, mergeţi și 


vă ascundeţi cu ruşine ! lăsaţi să treacă stupiditatea, imo- 
ralitatea, imeritul, purtate de bogăţie ! Bar era un om 


fără spirit, fără inimă, fără moralitate. În timp. de zece 


ani deveni bogat prin. hrăpiri, lumea îi dete „sirnumele 


ironic de modestul hrăpitor ; bătrîn, zdrobit, urît, neplă- 
cut, ridicul, nimic nu-i lipsea ca să complecte o fiinţă 
demnă de dispreţ. Către acestea iată un suflet june, ino- 
cent, curat, o fată plină de frumuseţe, de graţie, care îi 


întinde mîna în viaţă şi îi zice : junie, frumuseţe, graţii, 


răsfățări, amoare, toate sunt pentru tine, pentru că spiri- 
tul tău este stupid, inima seacă, pentru că ai știut să furi 
şi să te faci bogat. Sărmană junime 4 depune -la poarta 
vieţii, întrînd, visele tale cele frumoase ! și voi, virtuţi, 
mergeţi de vă spînzuraţi de această poartă ! 


Dupe cîtevă minute Bar intră în salon avînd de braţ 


pe Sofia. 


— Domnilor şi doamnelor ! zise el. Am onoare a vă 


prezinta pe viitoarea mea mireasă ! 


> 


Persoanele ce se aflau acolo crezură deocamdată 'că . 


Bar îşi perduse spiritul. 
© — Cu consimţimîntul nostru este! răspunseră Se- 
reştii. i 

— Iată şi o nuntă făcută pe moşia mea ! zise postel- 
` nicul George,  . ; i i 

Elena merse şi felicită pe socri şi pe cei doi promiși. 
Toată societatea o imită. 

— Nu mă felicitezi ? întrebă Bar pe Caterina. 
' — Cum nu ? răspunse ea. Vei să mă alegi a-ţi pune 
cununiile ? g - 
— Sper că o să ne cunune domnitorul. 


Bar făcuse toate acestea în necazul Caterinei. Cind 


văzu că i se acordase mîna Sofiei şi pe Caterina atît de 


indiferintă pentru această căsătorie, începu să se căiască - 


„pentru că făcuse acel pas.. Toată hoaptea nu putu. să. 


doarmă. 


[i 


„Ce-am făcut ! își zicea el. Am vrut să-mi răzbun pe 


Caterina pentru că rîsese de mine; dar ea rămîne atit 
„de indiferintă ca cum ar fi vorba de nunta împăratului 


160 


Li z 
Bengalului !... Părinții priimiră cu atîta înlesnire și plă- 
cere să mă facă ginere, încît îmi vine a crede că nu am 
căpătat vreun lucru mare... Mîne îmi iau vorba înapoi... 
dar se mai poate ?... Am anunţat lucrul la toată socie- 
tatea 1...“ 

Seara trecu voioasă pentru toată lumea. Un singur 
suflet era întristat : Elescu. 


O PATIMĂ NOUA 


Cei doi juni, Alexandru şi Georges, se retrăseseră în 
camera lor de culcare. 

— Sunt aici două femei care nu-mi plac, zise Ale- 

xandru. 

— Care ? i 

— Zoe şi principesa Iordache. 

— Ai dreptate. Ele sunt doi șerpi, ce umblă totdea- 
una încolăciţi ! înrăutățite, intrigante, caută neîncetat a 
pune dezbinare între oameni... Nu este de mirare în acest: 
moment să urzească vreo intrigă infamă contra vreunei 
alte femei de aici... 

— Georges, zise Elescu, bănuiala ce aveam vii să o 
întăreşti cu aceste vorbe ! Ele meditează o lovitură... şi 
mi se pare că victima ce caută va. fi însuși Elena ?... As- 
tăzi toată ziua erau împreună, retrase, șoptinde, și pri- 
virea lor sălbatică ce lăsau pe Elena m-a făcut a mă 
gîndi... 

— Să ne preparăm a le demasca. 

— Cum? 

— Lasă pe mine... voi afla totul de la amantul Zoei ; 
şi Georges începu să sforăie. 

Alexandru rămase singur. El încerca o nemulțumire. 
de o natură cu totul nouă pentru dînsul. Era neferice. 
lubea pe Elena și începuse a înţelege. Se culcă, caută să 
doarmă ; nu putea. 


„Doamne ! zise el. Ce este această femeie? nu sunt 
un copil ce intră în lume pentru prima oară... astăzi am 
voit să plec, și, cînd eram să pornesc, puterile mi-au 
lipsit... Nu este un simtiment trecător ce se stinge. îndată 
ce încetăm a vedea obiectul iubit... eu sufer... este o pa- 
timă puternică... am trăit... am fost în relaţiune cu tot felu! 
de femei frumoase, spirituale... niciodată nu am simţit 


» 
t 


$ 163 
11 — Manoil + Elena 


* 


nimic ! ceea ce simţ astăzi este un lucru straniu !... Această 

' femeie nu mă iubeşte... nu poate să mă iubească, fără a 
deveni criminală... Eu, din contra, priimit aici ca un oas- 
pete... nu ! niciodată nu voi viola legile ospitalităţii... e 
crud numai a gîndi !... Mîne voi pleca... şi niciodată nu 
voi mai vedea pe Elena... Vor fi crude minutele despăr- 
ţirei ; dar trebuie să sufer... voi pleca fără să o văz... Oh! 
este atît de frumoasă ! Sufletul ei este atît de sublim !... 
Ea ucide toate femeile prin cualităţile ei ! Îmi pare că văz 
“o cunoștință a viselor mele !... Ea doarme !... dormi, îngere 
curat şi dulce ! umbrele suferinţii niciodată să nu plu- 
tească pe fruntea ta! Astă-seară juca la piano... Eram lingă 
dînsa... încetase de a juca... Îmi vorbea de suferinţele 
acestii sărmane naţiuni... 

«Pentru ce te ocupi de naţiune ? o întrebai, îngerii nu 
au nici o naţionalitate !...» Ea deveni rumenă ca o roză, 
gînditoare, reîncepu jocul, în vîrful genelor sale mi se 
păru'că luceşte o lacrimă.“ ; 

Amorul născu odată cu o contraritate în sufletul lui | 
Alexandru, ceea ce mărea acest simțimînt. Contrarietatea 
era efectul educațiunei sale ; a se introduce într-o familie 
și a trăda era incapabil, sufletul său rămăsese curat în. 
mijlocul corupţiunei societăţii în care trăise. De aici venea 
suferința sa. 

Este un lucru de obșervat și femeile de spirit l-au pă- 
truns înainte de toți. Rezerva ce natura le-a dat mai mult 
decît oamenilor, şi pe care o practică prin instinct, le-a 
dovedit că niciodată un amor nu devine mai pasionat decît 
atunci cînd află stavile. Orul ursit să dorească neîncetat, 
facultate necesară existenţii sale fizice şi intelectuale, se 
înţelege că îndată ce vede că i se realiză o dorinţă, tre- 
buie să se înturne către alta și prin aceasta chiar să nu 
mai ţie la cele realizate. Urmează dar ca să se.înflăcăreze 
de o dorinţă ce nu se poate realiza. Femeile de spirit, care 
chiar atunci cînd împărtăşesc sintimentul adoratorilor lor, 
rămîn în rezervă şi au aerul a se împotrivi, sunt totdauna 
sigure că vor face a naște un amor profund în inima celor 
ce le iubesc. Amar acelii femei care ar lăsa să se tîrască 
de inima sa ! să se învingă, fără lupte ! a doua zi va fi 
uitată şi poate desprețuită ! 

Elena, grație spiritului său natural de femeie,. grație 
educațiunii sale, graţie încă curăţeniei şi inocenţii sufle- 
tului său, printr-o rezervă demnă ce inspira stima şi 


162 


respectul, nu avea a se teme de a fi învinsă cu atîta în- 
lesnire. Ea înţelesese simtimentul profund ce inspirase lui 
Alexandru. Femeile nu au trebuia de declaraţiuni “ca 
să înţeleagă că sunt iubite. Din contra, acele. declarațiuni 
ele nu le voiesc, căci atrag după dînsele ca o consecuință 
o declaraţiune şi din partea lor şi ele nu voiesc niciodată 
să se declare învinse, nici chiar atunci cînd sunt în ade- 
văr. Cîteodată ea avea milă de acela ce iubea. Atunci, 
voind să verse un balsam de fericire în inima lui, îi ex- 
prima cîte o idee de speranţă, dar cu atîta echivocitate și 
ingenuitate, încît Alexandru nu știa ce să crează. 

În dimineaţa viitoare, Alexandru întîlni pe Elena în- 
tr-o aleă din grădină. Între alte vorbe, el îi zise: 

— Aş dori să fiu poet şi să am geniul lui Dante. a 

— Pentru ce aceasta ?... 

— Ca să te imortalizez, ca pe Beatricia, răspunse el. 

Elena tăcu ; dar o tăcere ce inspira respect. 

Cîteva minute în urmă veniră aici mai multe per- 
soane, un serv anunță Elenii că au ajuns vesmintele sale 
cele noi de la Bucureşti. 

— Ah! zise ea. Astă-dimineaţă toate dorinţile mele 
s-au împlinit, și aruncă o căutătură repede asupra lui 
„ Alexandru. Ceea ce zise ea era prea mult și prea puțin, 
prin urmare nu era nimic. 

— Elena ! strigă Caterina, ce ajunse acolo sărind. Ştii 
ceva ? 

— Ce este ? 

— Cei mai mulţi pleacă astăzi... Bar şi Sereștii... nu 
este nici o perdere... Zoe și principesa Iordache... mai 
bine : nu poci să le sufer ! şi Talangiu !... 

— Ce fel? întrebă Elena, tratezi așa de rău amicii 
mei ? 

— Daca nu-i sufer De 
`~ — Mai pune unul în numărul celor ce pleacă ! zise 
Alexandru. 

— Care ? întrebă Caterina. 

— Eu. 

— În toate zilele ne ameninți că pleci... 

— Dar astăzi, trebuie... 


Elena atunci se ocupa a rupe o floare, ca cum ar fi. 
voit să arate indiferința sa. Alexandru culese cîteva roze, 
© — Ce să faci cu ele ? îl întrebă Caterina. 


163 


— O să le dau domnișoarei Serescu pentru plecare. 

— Bine zice, răspunse Caterina, să mergem să o ve- 
dem... este sus. 

“Ele plecară împreună cu Alexandru. Pe cale, Alexan- 
dru mergea în urmă și ţinea în mînă graţiosul buchet 
de roze. Elena rămase un pas înapoi și apropiindu-se de 
Alexandru :: 

— Dă-mi mie acel buchet, şi ţine această floare ca să-l 
înlocuiești în destinarea lui. l 

Alexandru dete buchetul şi luă floarea de la Elena. 
Era tot ce poate fi mai comun printre flori : un ochiul- 
boului. Alexandru nu zise nimic. 

—''Te duci, mai zise Elena, dar o să te înturni, te aş- 
teptăm. Voi pune acest buchet în apă... înainte de a se 
vesteji caută să fii aici | 

— Promit... 

— Ai auzit, Caterino ? 

— Lasă-te pe aceea |... 


Intrară în camera unde era familia Serescu. Citetrei 
membrii acestei familii păreau cufundaţi într-o fericire 
fără margini. Serescu vorbea şi ridea cînd nu era subiect 
de a ride ; își freca mînile. Nevasta sa plingea cu lacrimi 
de bucurie. 

— Așa, fiica mea, zicea ea Sofii. Intri în lumea mare ; 
te măriţi cu un boier mare, bogat !... nu este nici o partidă 
mai bună ! vei fi chemată la baluri la palat, la ministri, 
la toţi boierii mari... Vei fi una și una cu toate damele 
de rangul întîi... Nu vei fi ca maică-ta, care era silită 
să sărute mîna la toate damele cele mari și să o invite 
de zece ori să șează pe marginea scaunului... închipuicș- 
te-ți cînd se va auzi lucrul în Bucureşti !... ce vă zice 
Roxandra, a cării fată a luat un biet inginer ?... Ce va 
zice Pipiţa, care avea aerul că te despreţuiește ?... 

— Şi Flora, zise Sofia, care îmi zicea într-o zi că de 
ar ști că ea o să ia un bărbat în aceleaşi condiţii cu mine, 
ar fugi din ţară... = 

— N-are decît să fugă, răspunse bătrîna. 

— Şi ce mai om! zise Serescu. În zece ani de zile 
zece mii de galbeni !... Numai el poate să se potrivească 
mie !... ; 

— Dar ce ? ca zugraful acela |... aș fi murit daca tre- 
buia să i-o -dau !... Sau ca domnul Pavel, ce este de şase 


164 


ani judecător și nu a cîștigat șase parale !... și alții ca 
dînsul, care îți vorbese de probitate ! regimul nou ! şi nu ~ 
au ce să mănînce ! Cu ce o să ţie nevasta ? Cînd fata mea 

o vedea o roche de valansienă la una, un colier de bri- - 
liant la alta, să rîvnească, să nu poată să-și cumpere şi 

ea şi să vestejească, să moară ? şi pentru ce ? pentru ochii 

frumoși ai do”-nului cutare ?... Daca e pentru ochi, nu- 

mai, și lacheii au ochi frumoşi... Apoi să fim drepți. Bar 
„este frumușel, deși e pătat cu pistrui late pe obraz; dar. 

chiar acele pistrui au fermecul lor... apoi puțintel, delicat 
ca un porumbel... totdauna cu mănuși albe în mînă, în- 

suşi la masă, care este un semn de nobleță ! În toate 
zilele îşi face părul cu ferul... îmi place bărbaţii ce se 
îngrijesc !... bărbatu-meu nu era așa... 

© — Eu aveam alte lucruri în capul meu... 

.— Aşa este... şi pe atunci erau alte datine... Ai să 
fii fericită, Sofia mea !... cînd te privesc acum pare că-mi 
eşti și mai dragă 1... Ce neroadă a fost Caterina că nu a 
voit să-lia! ` 

— Nu a voit să-l ia ? întrebă Sofia. 

— Nu zic că nu a voit să-l ia pentru altceva decît 
pentru că era angajată... Vezi cîtă delicateţă din parte-i ? 
fiindcă ea nu avea zestre, el voi să-i facă zestre ! apro- 
po !... să-ți iei o caleașcă cu coroană de comite. Să-ţi faci 
cărți de vizită cu coroană şi înaintea numelui să faci să 
scrie. de... ce este, dupe moda de astăzi la noi, semn de. 
nobleţe. 

— Cum are papa ? zise Sofia. 

— Da... cum are papa... 

— Par papa nu e nobil ? zise Sofia. 

— Daca nu a fost, este acum. 

` — Bar e nobil din naștere, nu e așa, mama ? 

— Da... din naștere. 

— Ce fericire ! zise Sofia. 


În acel moment Bar intră în cameră. Însă de la ușă 
începu să se închine pînă ajunse în dreptul damelor. E] 
sărută mîna bătriînii. La Sofia se plecă numai. 


— Cum te afli, domnişoară ? 
— Bine, răspunse Sofia. 


— Astăzi pornim la Bucureşti, zise Bar, să ne pre- 
parăm pentru nuntă. 


— Să plecăm, răspunse Sereasca. 


Convorbirea lor nu putu merge mai departe, căci în 
acel moment intrară Elena, Caterina, Alexandru şi 
Georges. 

Ei salutară şi repetară Telietarile; ce le făcuseră mai 
năzate. 

— Sunt fericită de cele ce s-au întîmplat, zise Elena. 

— Sărut mînile ! cuconiţa mea !... o crez şi nu am vorbe 
ca să-ți arăt tot ce simț. 

— Această fericire, mai zise Elena, domnul Bar tre- 
buie să o simță și mai mult, căci dă mîna unia din cele 
mai frumoase fete cu care ne mîndrim. 

Bar se înclină surîzînd de mulţumire. 

— În adevăr... zise el. 

Prezința Caterinii îl jena mult. 

— Trebuia să sfîrșesc odată cu viața de flăcău... și 
sunt cu atît mai fericit că am dat peste o partidă.din 
cele mai bune ! Zicînd acestea, se uită cu coada ochiului 
la Caterina. 

— Această fericire o eşti dator însuși gustului d-le, 
care astă dată este al lumei toate, zise Caterina. Sofia 
este un înger, urmă ea. | 

„Îşi bate joc de mine şi de mireasa mea“, cugetă în 
sine Bar. 

Sofia se roşi şi surîsede plăcere. 

— Bar este un om de pizmuit ! zise Georges. Alege 
totdauna mai tîrziu ; dar alege mai bine !... - . 

— Ce frumos !... zise Sereasca, ce nu înțelegea ironia 

acestor vorbe. Nu știu cum să vă mulțumesc mai mult. 

— Îmi pare rău că plecați ! le zise Elena, dar fiindcă 
plecaţi ca să puneţi la cale despre nuntă, vă voi însoţi 
cu urările mele de fericire... 

— Sper că o să mă invitaţi și pe mine ? întrebă Ca- 
terina. 

— Regină a balurilor, putem a nu te invita ? răspunse 
Bar surîzînd. 

Dupe mai multe PE în care Caterina și Georges 
fură fără milă pentru aceste patru persoane, igwa şi se 
duseră î în grădină. 

— Vedeţi această fată ? întrebă Bar. Ei, bine ! nu crez 
să aibă practica, dar are teoria tutulor” misterelor din 
viață | 


166 


INTRIGANTELE 


În acel timp Zoe şi principesa Iordache, în altă cameră, 
urzeau contra Elenei o intrigă criminală. 


— A zis, cînd nu. eram faţă, că am un amant din 
popor ; a repetat-o cînd eram față că am un amant din 
popor ; a repetat-o cînd eram faţă... și nu sufer pentru 
întîia oară insultele acestui om !... Am jurat pe tot ce iu- 
besc mai mult în lume să-mi răzbun, și o voi face... 

— Ai dreptate ! răspunse principesa, şi trebuie să o, 
faci... dar cum ? iată ce mi se pare greu. 

Atunci Zoe îi spuse, recomandindu-i cel mai mare 
secret, planul său cu lacheul și cu ţiganca. Cînd princi- 
pesa auzi aceasta, sări şi o sărută cu ardoare, lăudînd ge- 
niul său. | 

— Acum vom pleca spre a pune în lucrare planul meu, 
zise Zoe. l 

— Sunt la ordinele tele cu atît mai mult că am o ură 
particulară pe această femeie. N-am văzut nimic mai pre- 
tenţios ! oamenii merită a fi despreţuiţi !... auzi elogiurile 
ce îi fac !... toţi o înconjoară... cînd este în vreo adunare, 
toti ochii, toate urechile sunt pentru dînsa și noi rămi- 
nem părăsite !... Virtutea ei este lăudată !... să vedem pînă 
“unde are să meargă !... exemplul virtuţii ! îmi zicea odată 
un nerod. Nu este greu a fi virtuoasă neputînd face alt- 
fel ; nu vede pe nimeni în această singurătate... Dar să . 
fi fost expusă la toate tentaţiunele la care suntem noi 
în lume și să vedem ce ar fi făcut. 

— De multe ori, răspunse Zoe, reputările nu sunt 
meritate. Cine ştie daca Elena, ea însuși, nu face cît şi 
noi, ori poate şi mai mult; dar poate că le face cu atita 
dibăcie încit nu se dau pe faţă... Greșala noastră este 
că nu suntem ipocrite : facem lucrurile la faţa soarelui... 
Pe urmă mai avem o greșală : nu schimbăm destul de des 
amanții ; avîndu-i mult timp, lumea are ocazia să-i des- 
copere. De i-am schimba des, abia ar începe cineva să 
Lănuiască pentru unul, și îndată ar lăsa locul altuia, care 
și acela va urma exemplul predecesorului său. Cine poate 
să mai bănuiască atunci? 

— În adevăr, zise principesa, dar ideea nu mi se pare 
destul de practică. Daca iubim pe unul şi nu putem a ne 
despărţi de el ? | 


167 


— Înainte de toate cată să te iubeşti pe tine mai mult 
decît pe amantul tău. Acesta este spiritul. Ascultă un 
exemplu. În iarna trecută, una din amicele mele, ee trece 
de o virtute în fața lumei, era la al cincilea amant serios. 
îl iubea cu nebunie. De trecea o singură zi fără să-l vază, 
era moartă. Nu ai idee cîte sacrificii nu a făcut pentru 
dînsul. În paroxismul amorului său se decise chiar să fugă 
cu el. Este o natură pasionată și sunt sigură că nu poate 
să reziste prin temperament, într-un tâte-a-tete, a sacri- 
fica amantului său tot. Soţul său înţelese ceva şi o făcu. 
să priceapă. Din acea zi această intrigă perdu puterea sa. 
Ca să arate acestui soț că se înşelase, devenise rece cu 
amantul ei și plină de îngrijire pentru un altul care se 
întîmplă. i 

Bărbatul, văzînd această nouă amicie, îşi zise: „Am 
fost nebun ! Nevasta mea este tot aceea pentru toți.“ 
Amica noastră, de mult ce afecta simpatii pentru cel din 
urmă, sfîrşi prin a-l iubi şi a uita pe cel dintii. Dar acum 
este la un al treilea... și toată lumea o crede sîntă. Zgu- 
duitura schimbării nu ţine mai mult de citeva zile. Dar 
să plecăm, principesă, ca să ne apucăm de planul nostru... 

— Să plecăm... 

Caii de postă veniră în curte. Atunci toți cîți erau 
destinați să plece începură a se prepara. 

Mai nainte plecară promișii cu Serescu și soția sa. 
După dînşii Talangiu, principesa Iordache și Zoe cu băr- 
baţii lor. Caii lui, Elescu nu sosiseră încă. Trimisul se - 
înturnă de la postă, spuind că nu sunt cai deocamdată, 

„_— Nu sunt cai ? întrebă Elena. 

Ea auzi cu bucurie şi cu durere acest răspuns. 

„Către acestea, își zise ea, aş fi dorit să plece în- 
dată.“ 

— Nu sunt cai la poste ! zise Caterina lui Elescu. Ai 
să mai şezi aici. 

— Aș crede că-ţi face plăcere să mai rămii ? întrebă 
Elescu. 

— Adevărat, zise Caterina, 

„Ce indiscretă !“ îşi zise Elena. 

Elena, fără să-și dea un rezon, simțea nemulțumire 
despre familitatea Caterinii cu Alexandru. Către acestea 


168 


lucrul era foarte natural, Caterina era din natură franșă. 
Apoi ea văzuse un fel de simpatie bazată pe stimă din 
partea Elenei pentru Alexandru. Ea urma sub înrîurirea 
"spiritului de imitaţiune şi datinei de a face tot ce plăcea 
Elenii. 

Oaspeţii ce mai rămaseră aici se duseră la masă. 

Ziua se trecu cu voioșie în convorbiri de tot felul și 
mai ales asupra promișilor. 

Seara damele făcură muzică. Alexandru era înzestrat 
de natură cu multe talente. Avea o voce de tenor fragedă 
şi dulce, învățâse muzica în Italia. 

„Acest talent al lui Elescu fuse pentru Elena o sur- 
priză plăcută. ` 
| Damele noastre îl rugau neîncetat să cînte ; el însă, 
un om de spirit, puse cea mai severă rezervă. Cîntă de 
două ori acompaniat. de Elena și nu mai voi a urma. 
În timpul ce ei executau o arie sublimă din Don Juan, 
caii de postă sosiră. 

— Pleci .? îl întrebă Elena, 

— Trebuie a pleca, răspunse el. 

Atunci Elena se puse să cînte Romanza del Sol, acom- 
paniindu-se singură. Vocea ei era atît de curată, atît de 
dulce, atît de tînără, aria era atît de melancolică, atît de 
suavă, atît de plîngătoare, că toată societatea ce era de 
faţă să simţi răpită, transportată într-o lume ideală. Ea 
însuși, cînd termină cîntecul, era îmbătată de durere. 

Alexandru crezu un moment că tot ce vede împreju- 

„rul său era cel din urmă vis al vieţii sale pe marginile 
mormîntului. 

Cîtă putere îi trebui asupră-i ca să ia congediu de la 
cei de față, să suriză, să fie indiferinte, amabil cu toţi ; 
să găsească pentru fiecare două vorbe plăcute, să strîngă 
mîna Elenii şi să plece !.. 

Elena rămase la plana: Ea auzi afară urujtura trä- 
surei, plesnetul bicelor... acea uruitură se alină în de- 
părtare, apoi, cu încetul, se stinse. | 

„Unde voi merge ? se întrebă el. Negreșit acolo unde 
Zoe se află acum. Este ceva care îmi zice că această fe- 
meie caută să piarză pe Elena... trebuie să descopăr... 
să o scap, de va fi nevoie.“ ë 


169 


„CORESPONDENŢA 


Trecuse o lună de la plecarea lui Alexandru. În acel 
timp el scrisese Elenei un bilet de mulțumire. După ce îi 
mulțumea, se scuza pentru că nu putuse să se înturne; 


„Florile mele, îi scria el, au cătat să vestejească de multe 
zile şi eu încă nu m-am întors 1...“ 

Elena priimi cu plăcere acel bilet și îi răspunse în 
termenii următori : ` ; 


e 


„Domnule ! 

Am auzit că ai fost indispus. Este adevărat ?... Daca 
nu ai venit căci ai fost bolnav, îmi.pare destul de rău ; 
daca însă cauza nevenirii aici nu a fost boala, ci negli- 
ginţa, atunci îţi mărturisesc că şi mai rău îmi pare. Bu- 
chetul d-le a vestejit dupe trei zile, și poţi să fii sigur 
că nu i-a lipsit îngrijirea. Vai ! nu putea să trăiască mai 
mult 1... Ceilalţi oaspeţi au plecat. A rămas numai Cate- 
rina, cu care vorbim de multe ori despre domnia-ta. Ea 
este roua cugetărilor mele întristate încă din copilărie. 
Întorce-te aici ca să consoli cu prezința-ţi pe acei ce 
cugetă totdauna la d-ta.“ 


Această scrisoare aduse oarecare bucurie lui Alexandru 
şi deschise din nou rana inimii sale... 

„Nu am putut să descoper încă nimic despre cugetile 
Zoei. Poate că a fost o închipuire a mea ?... aş putea dar 
a mă înturna la Făneşti, unde se află Elena și Caterina ?... 
Oricare ar fi patima mea, voi găsi totdauna destulă pu- 
tere ca să nu mă las să mă tîrăsc la vreo indiscrețiune. 
Voi pleca peste cîteva zile ; cu toate acestea, nu este rău 
a scri Elenei cîteva lucruri ce se întîmplară pe aici. 
Aceasta o va distra.“ 


Vorbind astfel, ia hîrtia şi face următoarea scrisoare : 


„Doamnă ! 
Tara noastră este locul privilegiat unde tot sufletul 


ceg priimit mai multă favoare de la providență trebuie 
să sufere. Nimeni nu a băut din această cupă de amără- 
cithe mai mult decât mine în timpul din urmă. Cu toate 
deestea, sunt oameni ridiculi, care,vin să ne distreze cîteo- 
dată. Bar, dupe ce a venit la Bucureşti, începu să se 
căigscă serios că ceruse mîna Sofiei... Căuta să-şi ia vorba 
înăpoi şi.nu găsea nici o idee. 


i 


170 


Sereştii îl siliră să hotărască ziua de nuntă... le răs-= 
punse că peste zece zile. Atunci îi veni o idee originală. 
Voia cel puțin să mai întârzie pînă cînd va avea cea din 
urmă explicare cu Caterina. Ştii ce şi-a închipuit să facă 
ca să amîne nunta ? Să dărime plafondul din salonul său 
şi să zică că a căzut singur şi că, prin urmare, nu poate 
face nunta pînă nu se va repara plafondul. Dar, în fine, 
s-a hotărît pentru Sofia. i 

Sofia, din parte-i, anunţă de acum ce are să fie. În 
zilele din urmă Bar era la dînsa. Era vorba de cai. Sofia 
zise că ar fi fericită cînd ar avea caii d-nei N... Bar nu 
zise nimic. Peste zece minute plecă, se duse la d-na N... 
«Ce te-a costat caii d-le ?» — «Cinci sute de galbeni, răs- 
punse ea. Dar nu-i am de vînzare.» «O mie ! răspunse el, 
numai să mi-i vinzi 1...» D-na N... văzînd că ține atâta la 
cai, îi vîndu pentru o mie de galbeni. A doua zi caii fură 
duși și puşi sub ochii Sofiei. Toate acestea le face ca să 
 necăjească pe Caterina ! 

O noutate ! D-na Zoe a renunțat la amantul său din 
popol ; un june fecior de boier, bogat, elegant şi foarte 
frumos, din Moldova, i-a luat locul. Ea îl prezintă la 
toţi. El trece zilele în, salonul ei. Elogiurile ce ea îi face 
la toţi sunt atît de exagerate, încât lumea aici a început. 
să vorbească. | 

Ieri am văzut-o, mi-a zis că are să vie la Făneşti peste |. 
zece zile şi o să aducă şi pe junele Ranu. Acesta este nu- 
mele noului Adonis.“ t ; 

Acum să venim la Zoe, această femeie nu renunțase la 
planul său de răzbunare, Ea avusese un lacheu care, prin 
protecțiunea bărbată-său, devenise copist într-un minister. 
Ea îl chemă şi zice : 

— Tu trebuie să te laşi a face orice voi voi din tine. 
— Voi face tot ce vei voi din mine ! răspunse co- 
pistul. i i 

— Am să te îmbrac ca pe un fecior de boier ; să-ți 
dau bani ; să ţii birje cu ziua, să te pui la masa mea, să 
vii în salonul meu ca să petreci cînd va fi lume mai multă. 
Să vorbeşti cu damele, să le faci curte... În sfîrșit, să 
uiţi ce ai fost... 

— Înţeleg; răspunse lacheul, 


— Să te supui orbește la toate ordinele mele, fără 
să întrebi niciodată pentru cutare sau cutare lucru, 


171 


— Aşa voi urma, l 

— Acum ţine o sută de galbeni şi mergi de pune în 
lucrare ordinul meu. 

Lacheul luă banii şi ieşi. Acesta era un băiat inteli- 
‘ginte, crescut în casa boierească, învățase limba franceză 
şi o vorbea mai bine decit stăpînu-său. Ştia. cum se pre- 
zintă un june elegant într-un salon, ce trebuie să vor- 


— D., de Ranu ! zise Zoe. Cine poate fi? un strein? 
Să intre. Zoe se aşeză pe o canape într-o toaletă de casă 


totul nenorocit. 

Ea se închină şi invită pe d. Ranu să șază pe un fo- 
toliu lîngă dînsa. D. Ranu purta nişte ochelari eleganți 
atîrnaţi de nas, ale căror băieri erau aruncate dupe gît. 
Aceasta îl făcea necunoscut. 

Zoe nu putu să-l recunoască decit dupe vorbă. Ea se 
umplu de bucurie, văzînd atita schimbare în persoana 
lui. Ioan îşi făcu cele dintii încercări înaintea Zoei cu 
atita succes, încît aceasta își zise : „Daca nu aș şti cine 
este, aș putea să-l fac amantul meu !“ 

__ Astăzi vei mînca cu mine la masă, îi zise Zoe. 
Bărbatu-meu - este la Paris... Voi invita cîteva dame... 
far peste cîteva zile să te prepari să mergem împreună 
la Făneşti. . E 

Alexandru priimise o scrisoare de la Caterina. Ea ves- 
tea că Elena era bolnavă. 


Dupe două zile mai priimi o scrisoare de la Elena. 
Îi zicea că acum era mai bine ; dar această scrisoare era 
atît de tristă. de desċuragietoare, încît Alexandru crezu 
că aude o cucuvaie suspinind dureros în mijlocul ruinelor. 


lată această scrisoare : 


„Domnule ! 


Este putinţă să 'te schimbi atât ? Iată mai multe zile 
trecute, şi nu ai avut timpul să-ţi aduci aminte de amicii 
d-le ! Ieri toată ziua şezui cu Caterina pe balcon, ascul- 


172 


tătoare la fiece strigare a postaşilor în depărtare, doară 
te vom vedea... 
Huziune ! 


Tot se schimbă în lume ! Pentru ce amicia nu se va 
schimba ? numeroasele ocupări nu-ţi vor permite să vii, 
astfel mă resemnez a nu te mai vedea poate niciodată. 
Către acestea proiectul ce aveai de a veni printre noi ne 
făcuse mare plăcere. Noi suntem așezate aici pentru viață, 
şi daca ar trebui să părăsesc acest loc, în contra căruia 
murmur de multe ori, ei; bine ! m-aș crede mai neferi- 
cită decît oriunde. Mă bucuram de apropierea primăverei, 
cari avea în toţi anii o înriurire binefăcătoare asupra 
mea ; dar, în acest an, nu ştiu pentru ce nu mă mulju- 
meşte, poate că sunt bolnavă şi din aceasta văd toate în 
negru ? Să sperăm că va trece ! 

Am citit în aceste zile cu Caterina poeziile lui Victor 
Hugo. M-au încîntat. Sunt frumoase ! sunt sublime ! şi 
„cu toate astea sunt atît de simple. Subiecte din viața 
reală : nici o exageraţiune. Sper că o să lucrez mult în 
„vara aceasta cu piano; dar nu voi avea vreo stavilă ? 
este probabil, pentru că aceasta este un lucru ce-mi face 
plăcere ! sunt două oare dupe miezul nopţii, cată dar a 
termina aici. Adio. Îţi string mîna.“ 


Această scrisoare, al cării original există şi se poate 
arăta, făcu pe Alexandru să plece îndată. „Curios lu- 
cru ! observa el pe cale. A auzi vorbele, scrierile Elenei, 
cîteodată, ar crede cineva că mă iubeşte, şi cu toate aces- 
tea nimic !... Eu am devenit amicul. său cel mai bun, 
confesorul său, protectorele său, în fine, un lucru de 
care Elena are trebuință ca să exprime tot ce sufletul 
ei are mai intim !“ 

Către seară el ajunse la Făneşti. Aceste dame îl în- 
tîmpinară cu o politeţă la care el nu se aștepta. Venirea 
lui făcu mai multă impresiune asupra postelnicului 
George, care, îndată ce-l văzu, îl luă în braţe şi îi zise: 


— Bine-ai venit... avem să facem o speculare îm- 


preună ?... 


Elena nu-i zise nici o vorbă, nici despre scrisoarea ei, 
niei pentru lunga nearătare acolo. O află mai rezervată 
decit totdauna. Alexandru nu înțelegea că tocmai această 
rezervă era un semn care ar fi trebuit să-i facă mulţu- 


173 


mire. El luă lucrul pentru răceală. Observă pe Elena [că] 
evita toate ocaziunile de a rămînea singură cu dînsul. 

„Se teme oare de mine ? mă crede indiscret ?... se în- 
treba Elescu. Ce poci să-i zic ?... o declaraţiune 7... dar 
pentru ce să se teamă, de timp că ea este indiferintă ?...“ 

El se perdea în conjecturi. 5 

- A doua zi după venirea sa, Alexandru era în chiosc, 
singur. 

Elena veni aici cu Caterina. Dar abia se aşezară și 
începură să vorbească. Caterina se scoală şi se duce să-și 
aducă un obiect la care lucra. 

— Caterina ! îi zise Elena, nu mai lucra, căci o să 
mergem la masă îndată. 
__— Voi să arăt d-lui ce am lucrat, zise ea, şi plecă 
jucînd. în 

— Ce fac la Bucureşti damele care erau aici ? în- 
trebă Elena. . 

— Puțin le-am văzut pe unele ; pe altele nicidecum. 
Pe altele nici nu le salutam. 

— Rău ! zise Elena. Cine nu te cunoaşte cum te cu- 
nosc eu, poate să ia această purtare de lipsă de educare. 

— Nu-mi vorbi de acele dame ! le urăsc !... Scrisoarea 
ce mi-ai trimis în urmă este tot ce poate cineva mai bine 
cugeta, simţi și exprima. Zici lucruri de natură a fărîma 
inima unui om... 

— Da ?... În adevăr îmi aduc aminte... faptul unei 
impresiuni momentanii : eram bolnavă. Te autorizez să 
o iei astfel, numai astfel, şi să rupi scrisoarea... 

— Voi urma dupe ordinul ce-mi dai... nu este nimic 
care să nu fac, ca să-ţi placă... 

— Ai astăzi o politeţă nesuferită !... damele de la 
Bucureşti au făcut mult... 


— Nu le vedeam, am zis... Am făcut cunoștință cu o 
-domnişoară Maria !... Fiica lui C... N..., gingaşă ca roua, 

Elena rîse. o 

— Pentru ce rîzi ?.. m 

— Faci nişte comparațiuni !... apropo, eşti poet, cel 
puţin de simțiminte... Am să-ți fac o observare... eşti 
prea ideal, te depărtezi prea des de natură, intri prea 
mult în Olimp... Viața reală are mai mult interes decît 
acea lume a imaginațiunei unde tot răpește prin frumu- 
seţe, dar unde nimic nu face să mişte inima... 


174 


„— Nu sunt poet... nici nu voi să fiu... un poet este 
un lucru ridicol... 

— Domnişoara Maria ţi-a inspirat aceasta ?... zise 
Elena și, sculîndu-se, voi să iasă.. 

— Unde te duci? o întrebă Alexandru. Şezi încă... 
te rog... 

__— Bărbată-meu vine acasă... auz strigătul postaşilor. 
Se dusese la un sat în vecinătate... însoțeşte-mă şi ofe- 
_ ră-mi braţul. | 

Ei plecară din chiosc. Pe cale, Elena îi zise încă : 

— Nu spune că am fost în grădină... M-a oprit a mă 
cobori acolo de cînd am fost bolnavă... Apoi luînd un 
aer voios, adăogă : Voi să te învăţ a minţi ! 

— Împreună priimesc a minţi, chiar daca ar trebui 

toată viaţa să nu fac decît să minţ. 
___— Ştii că eu astăzi cred că ai putea să-mi fii pro- 
fesor în arta de a minţi ? îţi aduci aminte ce-mi ziceai, 
sunt cîteva zile ? Îmi ziceai că inima-ți e moartă; nu 
poți să iubeşti; nu ai văzut nimic în lume mai frumos, 
mai dulce, mai ideal, şi o mulţime de alte adjective pe 
care nu le mai ţiu minte, și că, cu toate acestea, ai rămînea 
rece însuși pentru mine... Cum se face să-ţi pierzi capul 
pentru dornişoara Maria ?..: 

— Eşti crudă !... 

N — Şi fără inimă ?... o femeie fără inimă. Nu este așa? 

— Eram nebun cînd am zis acele vorbe. 

— Așadar, mărturiseşti că domnişoara Maria este o 
minune ? 

— Maria ?... Dumnezeule ! de unde a răsărit aceasta !..; 

O tăcere urmă acestor vorbe. Nici unul, nici altul nu 
cuteza să o întrerupă. Elena zise lui Elescu că s-a în- 
şelat, nu este bărbată-său. Caterina îi întîmpină cu o față 
de perină ce broda. Alexandru făcu elogiuri Caterinii 
pentru talentul cu care brodase acest obiect. 


— Îţi place ? întrebă Caterina. Este pentru d-ta... Am 
lucrat-o împreună cu Elena... 
„__— Ce mincinoasă 1... zise Elena, apărîndu-se. 

Ei rămaseră cîtetrei pe balcon. Vorbiră despre lucruri 
banale. 

Caterina se duse să-şi depuie lucrul în camera sa, 

Alexandru era gînditor, tăcut, 

= Ce ai ? îl întrebă Elena, 


175. 


. 


— Nu voi mai putea trăi fără să te văz! strigă el 
cu ochii plini de lacrimi. 

— Dupe aceasta ce are să mai vie? întrebă Elena 
rîzînd. Îmi faci o declarare în formă. 

— Eşti viaţa mea ! fericirea mea ! te iubesc ca viaţa, 
ca fericirea... Elena, Elena ! te iubesc cu patimă !... 

— Nu! zise Elena. Fără nici o patimă !... Patima nu 
implică ideea de amicie !... 

— Amsare ! amicie... zise Alexandru. Ce-mi pasă nu- 
mele. Oh! femeile! ce fac din acest simţimînt divin, 
oh, artă geografică cu despărțiri, hotare. 

— Îmi zici că mă iubeşti ? răspunse Elena. Pentru ce 
mă iubeşti ? nu trebuie să mă iubeşti !... 

— Dumnezeu â voit, zise Alexandru. 

— Dar eu nu voi ! răspunse ea, sculîndu-se. Vino dupe 
mine ! urmă ea. . 

Alexandru se duse dupe dînsa. Elena îl întroduse în 
camera unde este fiica sa. 

— Vezi acest copil ce doarme ? este fata mea. Priveşte 
cît este de frumoasă ! Daca timpul nu o va schimba, va 
fi o frumusețe... Cînd va apărea pe strade, în saloane, E 
sărbători, toți ochii se vor îndrepta către dînsa, ca să 0 
admire, ca să o laude. Dar această lume, ce va admira 
frumuseţele sale, poate adăoga : „Ce păcat! este. fiica - 
unei femei fără principe... unei femei care a iubit un 
om ce nu era consortele său.“ lată ce-i va zice lumea, 
iată ce voieşti ca să-i zică, şi pretinzi că mă respecţi !... 

— Dumnezeule !... dar amorul meu este curat ca cu- 
getările tale, nu-i voi cere niciodată a sacrifica datoriile 
conjugale... 

Elena surîse. 

— Credeam mai multă speriinţă de inima omeneas- 
că !... Am citit în romanuri, am auzit în gura oamenilor, 
indivinînd amorul pe care îl numeşte platonic ; incrimi- 

` nînd amorul pe care îl numește senţual. 

Sărmanii observatori ! nu este decît amicia și amorul. 

A iubi este destul spre a face o crimă. A iubi este 
a se da; daca ocaziunea se aşază între aste două, orice 
femeie trebuie să cază. De se întîmplă altfel, acea fe- 
meie se înşală singură, înșală pe amantul ei : nu iubește. 
lată dar ce îmi ceri; o crimă... oh! dar daca aceasta ar 
fi vreodată... aş muri ! 


178 


— Vă caut pretutindeni, zice Caterina ce intră în ca- 
mera copilii. i 

— Vezi această copilă, domnişoară ! îi zise Alexan- 
dru. Cît este de frumoasă ! Cînd va vea optsprezece ani, 
cînd va apărea pe strade, în baluri, în sărbători, toată lu- 
mea va admira, va lăuda frumuseţele sale... Nu va fi des- 
tul. Oamenii vor zice încă : această fată va fi încă o vir- 
tute, căci mumă-sa a fost virtuoasă. 

Alexandru apăsa pe vorbele din urmă. Elena înțelese 
simțul acestor vorbe ce era : „Voi muri ; dar tu vei rămi- 
nea castă ca Dumnezeu !“ Aceste vorbe fură pentru dînsa 
o lovitură dureroasă. 

— Ce idei curioase ai astăzi! zise Caterina lui 
Alexandru. 

Şi ieșiră cîtetrei în balcon. Alexandru căută a fi voios, 
Se sili să vorbească, să rîză. Dar risul lui făcea rău. Elena 
înţelese şi tremură. „Oare va pleca ?“ se întreba ea. 

Alexandru tăcu deodată. 

— Sărmană umanitate ! zise el. Nu-ţi era destul relele 
la care natura te-a supus ? a trebuit să născocești tu, însuţi 
alte suferinţe mai teribile, prin legi ce ai făcut !... 

— E nebun ! zise Caterina cu mirare. 

— Mă gîndeam la unul din amicii mei din streinătate 
care s-a spînzurat pentru că iubea o femeie. 

Elena deveni palidă. 

— S-a spînzurat pentru că iubea o femeie ? 

— Astfel îmi scrie de la Fiorinţa... o femeie măritată ! 

— Devine interesant, zise Caterina. Dar nu văz pen- 
tru ce s-a spînzurat. i 

— Pentru că femeia era măritată şi nu va să calce da- 
toriile sale. i 

— Ah! 

— Femeia a făcut bine ! zise Elena. 

— Măritagiul este fapta oamenilor ; amorul este fapta 
lui Dumnezeu, femeia a fost pedepsită, căci a respectat 
legile oamenilor mai mult decît legile providenţii, zise 
Elescu. 

— Cel ce s-a spînzurat a făcut rău, zise Elena. Acela 
nu avea puterea de a suferi. Deci nu a fost demn de 
amorul amantei sale. 

În acest moment, postelnicul George se înturnă, și 
Elena merse înaintea lui. l 


177 


— Ia seama, zise Caterina lui: Alexandru. Iubeşti pe 
Elena... şi mi-e teamă să nu te spînzuri L. 

— Îţi închipuieşti aceasta ? răspunse Elescu, care roşi 
şi înclină capul. , ` 

__ Este oare un lucru peste putință ?... Eu, femeie, 
încă sunt fînamorată de dînsa... Mulți s-au înamorat cu 
patimă... dar n-au reuşit, este o inimă ce nu se deschide 
decât la ańmorarea fiicei sale... nimic nu poate să o atingă. 
Daca vei avea nefericirea să o iubeşti şi încă să i-o spui, 
vei fi pierdut... 


— În adevăr ?... nu este pericol. 


— Cum? 
— Nici nu mă voi înamora, nici nu-i voi spune. 
— Ha! ha!... strigă postelnicul venind aici. Iată tı- 


nerii împreună... Ca doi porumbei... pereche plăcută !... 
“nu vă derangeaţi !... bună ziua, Alexandre, nene! uf!... 
Sunt ostenit... am alergat printre grîu... așa se cîștigă 
paralele. 
Caterina se roşise şi gongonea. Alexandru surise. 
— Nu-ţi place ? nu e aşa? Ce se potrivește t. Ia 
nu mi te supăra |... | 
_— Eşti nesuferit ! zise Elena necăjită. 
— Aide |... nu este nici un rău... nu ştii ce suflet în- 
„ geresc este această fată... nu sunt două ca dînsa în amîn- 
două ţările... Dar rămîneţi, că eu mă duc să număr banii 
cu arendaşii... Ah ! astă-seară o să vie Zoe cu alții... Vă 
vestesc... - . 
— Zoe ? zise Alexandru. | 
` — Nu o iubeşti ? întreabă Caterina. 
— Mi-aduce aminte de iaduri !... Nu numai atît... dar 
crede că rău face Elena de o primeşte pe aici... Am o 
resimţire că această femeie îi va face un mare rău... 
ntr-o zi am suprins-o aruncîndu-i niște căutături ce sunt 
proprii numai ucigătorilor înainte de a lovi prada lor !... 
Să zicea la Bucureşti că o nouă intrigă... Se vorbëä de 
un june de la Moldova ce i-a fost prezentat și care pe-" 
trece zilele în salonul ei... dacă nu mă înșel, mi s-a zis 
că are să vie cu el aici... i 
— Nu ar fi rău, un moldovean... Sînt curioasă să văz 
un moldovean ! mi se pare că sînt toţi cu capul de zim- 
bru ! O glumă... i 
— Care este de natură a face mult rău. 
— Rău ?... mă retractez... 


178 


. 


— Mai bine)... Să nu repetăm noi cel puţin expre-. 
siunile de ură sau de ridicul ce enimicii naţiunii române 
răspîndesc în-lume... 

— Şi pentru ce iar atîta temere ?... În Italia, locui- 
torii dintr-un sat sunt .oară mai scrupuloși pentru cei 
din alte sate italiene decît muntenii pentru moldoveni 
sau moldovenii pentru munteni ? Uiţi că ceea ce se în- 
tîmplă între cei doi din urmă, se întîmplă asemenea între 
locuitorii din România mare şi cei din România mică ? 
Oltenii cu treizeci şi şase de măsele. Ți-aduc aminte pro- 
verbul ? Poate că interesă politice au fost cauza acestor 
uri ; dar iară crede că este un lucru natural să existe. 

Elena veni acolo. 

— Ştii, Elena ? zice Caterina. Vine Zoe. şi aduce cu 
dînsa un june moldovean ! 

— Ce idee !... 

— Ascultaţi ! zise Alexandru, nu auziţi în depărtare 
strigătele de postaşi ?... | 

— Mi se pare, zise Caterina, da... da... acum să aude 
bine. . Ă 

— Ce bucurie simte domnişoara ! zise Alexandru. Ar 
zice cineva căsi s-a urit aici cu societatea celor de faţă. 

— Poate, zise Caterina. 

— Are dreptate, zise Elena. În loc să fii voios îi vor- 
beşti de spînzuraţi !... 

— Nu se ucide nimeni pentru amor... zise Caterina. 
Şi se puse să rîză cu plăcere. Uitaţi-vă la Bar, adorato- 
rul meu, urmă ea. Ştiţi ce mi-a zis odată ? că se omoară 
singur. „Ce-mi spui mie ? îi răspunsei. Să te omori sau 
să nu te omori, totuna îmi face !...“ Atunci el, furios, 
zise : „Voi muri !...“ şi plecă fără pălărie. Peste trei zile 
trimise să-şi ia pălăria de la noi. Seara era la bal. „Ce, 
încă trăieşti?“ îl întrebai. „Ca să-mi răzbun“, răs- 
punse el. m l 


l 


RANU n 


W 


Trei trăsuri intrară atunci pe poartă. Era Zoe, princi- 
pesa Iordache, Georges şi Ioan copistul, sub nume de 
Ranu din Moldova. Zoe se înturnă către Elena și îi zise : 


— Îţi prezint unul din amicii mei, d. de Ranu din 
Moldova. gi 


179 


Elena îl priimi cu politeţă... Acest Ranu fuse prezintat 
Caterinii ; făcu cunoştinţă cu Elescu, cu postelnicu, și 
deveni cu toţii familiar. 

"- — Este bogat ? întrebă postelnicul pe Zoe. 

— Foarte bogat, răspunse ea. 

Ranu păru un om original. De cînd în cînd lăsa să se 
vază nişte maniere grosolane, niște expresiuni comune. 

Cai ce-l cunoscură crezură că astfel era manierile şi ex- 
presiunele moldave. 

Se observă încă de cîte ori acesta zicea sau făcea cite 
eeva, se uita către Zoe ca cînd ar fi cerut aprobarea sau 
dezaprobarea ei. Se văzu încă de multe ori șoptind cu 
Zoe. Lumea începe să bănuiască un mister între amîndoi. 

Postelnicul, văzînd aceasta, nu putu răbda fără să 
zică lui Georges şi lui Elescu: 

— Se vede că Zoe aruncă acum plasa prin Moldova !... 

în dimineaţa viitoare Zoe vorbea cu Ranu. Ea îi da 
instrucţiunile sale astfel : 

— Ai văzut care este dama... este tînără, frumoasă... 
este ceva care trebuie să te atragă... nu perde timpul. 
Însă să faci astfel ca în zece zile să te iubească... Caută 
de-i fă curte... Nu declaraţii deodată... cu” încețul... Spre 
exemplu, laudă tot ce este aici, moşia, casa, menagiul... 
Miră-te de meritul ce-i afli ca să şează la ţară ; laudă-i - 
virtuțile, frumuseţele, spiritul, inima ei ! este femeie ! 
şi cînd vei căpăta amicia ei prin aceste laude, atunci 
spune-i că o iubești, că eşti nefericit... 

— Voi face întocmai, răspunse Ranu. 

— Caută de începe astăzi... timpul este scurt. 

Astfel se vorbiră ei. Şi Ranu cobori în grădină la - 
chiosc, unde era Elena şi alţi ospeţi. 

El schimbă cîteva vorbe cu principesa Iordache, apoi 
trecu şi şezu lîngă doamna casii. 

— Ce locuri frumoase! zise el. Moşia aceasta este 
un rai... casa aceasta, cu grădina, tot ce poate vedea ci- 
neva mai plăcut. : 

— Exageraţi, domnul meu, zise Elena. 

— Dimpotrivă... doamnă |... Moldova are multe moşii 
frumoase, dar aşa moşii nu cunosc în țara mea... În scurt, 
aici este un loc feeric, tot mă încîntă şi mă răpește... 
Permiteţi-mi, doamnă, a vă spune că regina acestor locuri 
adaogă farmecul Ior ? În adevăr, cîte lucruri nu avem 
a admira aici ?... Virtuţile d-le sunt cunoscute pînă în 


180 


Moldova... şi frumusețele cu care natura v-au înzestrat 
sunt admiraţiunea tutulor românilor. Sunt un om cu 
totul pozitiv... Nu exagerez niciodată... Ceea ee zie crez, 
ceea ce crez are un temei. Am zis că eşti o minune de 
frumuseţe în această ţară ? este un adevăr... nu mă mir 
de toată această lume ce vă pronunță numele cu respect, ` 
ce vine aici ca în pelerinagiu să vă vază, să vă adoare... 

Elena nu ştie ce să cugete. „Oare acesta va să rîză 
de mine sau este unul din acei nebuni ce mă turbură 
de multe ori prin indiscrețiunele lor ?“ își zise ea. 

Natura cînd împarte favoarele sale la oameni nu ţine 
socoteală de nimic. Ranu, sau mai bine Ioan lacheul, fu- 
sese favorat cu multă prodigalitate. f 

Elena se uită la dînsul să vază daca putea citi în faţa 
lui ideea ironiei. El era serios. Ea văzu o figură fru- 
moasă, pe care nu putu a se opri dea nu o admira. 


- GELOZIE 


Alexandru găsi că Elena vorbeşte prea mult cu acest 
nou-venit, că prin urmare îi place a vorbi cu dînsul, 
Pentru întîia oară el simţi o gelozie profundă ca şi amo- 
rul său pentru dînsa. „Acest. om este frumos! zise el. 
Cine poate să ştie daca Elena nu se simte atrasă către 
dinsul ?... lată cum îl caută !... îi vorbeşte încet... Ce 
îi zice ? negreșit ceva care nu poate a-i spune tare... Oare 
nu îl cunoştea mai înainte ? Să poate... O, femeile !... dar 
pentru ce nu, se scoală de acolo ?... Elena este o femeie 
ca toate celelalte ; o cochetă... Voi pleca de aici... nu voi 
să o mai văz... o urăsc...“ i 4 

În fine, Elena se sculă şi merse lîngă principesa Ior- 
dache. 

— Cum găsești pe acest june ? întrebă principesa. 

— Foarte bine, răspunse ea, aruncînd o căutătură 
către Alexandru. E 

Atunci principesa se puse a face elogiurile lui Râ u, 
astfel încît, după dînsa, natura nu făcuse nimic mai per- 
fect în lume. | l 
; — Mi-e frică de mine însumi ca că-l privesc | zise 
ea Elenei. Ă | 

Aceste două femei, Zoe şi principesa Iordache, făcură 
lui Ranu, înaintea damelor, o reputațiune de omul cel 


181 


mai perfect din lume. Ele începură a-l crede astfel. Băr- 
baţii ei însuși crezură ; nimeni nu cuteza a zice. contra. 
Toată ziua şi seara aceea se trecu cu convorbiri. Ranu 
fuse obiectul admiraţiunei femeilor, geloziii bărbaţilor. 
Alexandru trecu restul zilei într-o pădure vecină. El 
nici nu-păru la masă. Cînd se înturnă acasă, întilni pe 
Elena pe scară. Ea nici nu-l întrebă unde a fost, răceala 
* ei umplu inima lui de bănuieli... Salută cu politeţă şi 
trecu înainte, | 
Apoi merse în salon. 
— Vino lîngă mine ! îi zise Caterina. Unde ai fost ? 
— În satul din vecinătate. 

— Te-am aşteptat cu masa... Se puseseră toți să mă- 
nînce şi nimeni nu băgase de seamă că lipsești... afară 
de mine... La masă, acele două dame te-au atacat cu 
furie !... Ce le-ai făcut de nu pot să te sufere ?... Eu 

te-am apărat... mulțumeşte-mi. i 
— Nimeni nu s-a gîndit la mine; m-au atacat : m-ai 
apărat !... îți mulțumesc de o mie de ori... Era datoria 
stăpînii casei să mă apere t: 3 l 
— Elena ?... era ocupată cu ospeții. / 
— Spre exemplu ? ; 
= — D. Ranu, ce şedea lîngă dînsa, îi vorbea mereu şi 
„trebuia să-i răspunză. 

— Cum găseşti pe acest Ranu ? 

— Nesuferit !... mai comun decît Bar. Se studie cît 
poate ; dar are maniere de lacheu... Îţi voi încredința că 
eu am văzut această figură undeva şi nu poci să-mi aduc 
aminte... 

— Dar d-na Elena cum îl găseşte ? 

— Elena ? ea găseşte pe toţi bine... 

— Şi mai ales pe acest Ranu ! | 

— De unde vei să ştiu ?... n-am întrebat-o. 

— Ei cochetează împreună. 

— Eşti nebun ! 

Mai tîrziu Alexandru se apropiă de Elena şi îi șopti o 
frază din scrisoarea ei : l 

— „Toate se schimbă în lume, pentru ce amicia nu se 
va schimba ?“ 

Elena se înfioră. à . 

„Ce zice ? Dumnezeul meu !“ se întrebă ea. 

El nu mai zise nimic şi se duse lîngă Caterina. 


192 3; i 5 


„Ce va să zică aceste vorbe !... este gelos ? și de cine ?..: 
nu știu... gelos ? dar eu nu i-am dat dreptul de a-mi spune 
că este gelos... aș voi să plece !... trebuie să plece !“... Apoi, 
şezînd pe un scaun : „Sun nefericită“, îşi zise ea. 

Alexandru se retrase în camera ce-i era destinată, sub 
pretext că este indispus. 


Gelozia este un simtimînt egoist. Ea este patima în 
temerea ce are cineva de a vedea altul posedînd obiectul 
care dorește. Către acestea ea este ceialtă fază a amoru- 
lui : totdauna este în proporțiune cu dînsul. Unii au pre- 
zintat acest simtimînt ca un monstru care devoră amorul. 
Această cugetare este profundă, deși ea pare că măreşte 
şi înflăcărează amorul deocamdată ; dar sfîrşaşte prin a-l 
devora mai tîrziu. Alexandru era gelos. El se aruncă pe pat 
şi acolo se puse să verse un rîu de lacrimi. 


„Nu sunt iubit, îşi zicea el. Sau, ceea ce este mai trist, 
am fost cîteva zile... și nu mai sunt... Astfel sunt oare toate 
femeile ?... atunci ce diferință mai există între femeile 
binecrescute şi cele ce se dau pentru bani ? și cum toate 
femeile nu vor fi astfel, daca Elena ea însuși este ?... Cine 
a făcut sufletul celei din urmă femei ce se tîraște în viciu, 
tot acela a făcut și sufletul acelii ce apare încununată de 
toate virtuțile... Amor, Sinceritate ! Statornicie !... Vorbe 
deşerte, cu care moraliștii se înșală sau înșală pe ceilalți !... 
Înapoi, iluziuni mincinoase !... Să tacă aceia ce ne spun că 
viața are fermece !... Ei sunt enimicii cei mai mari ai omu- 
lui !... nu este nimic bun aici în lume!.. Minciuna, tră- 
darea. Iată natura sufletului omenesc !... omul ce nu ar 
minți și nu ar trăda pe amicul său, o zi, o singură zi, so- 
cietatea l-ar trimite la închisoare ! iată maxima ce ar tre- 
bui să știe toţi aceia ce intră în viaţă... Astfel ca perderea 
iluziunelor, în urmă, să nu le pară prea dureroasă !... Tot 
este înșelăciune pe pămînt... toți înșală sau se înșală !.., 
Ce este mai inocente, mai sincer, mai cast în lume? 
Sufletul unei tinere fecioare. Ei, bine ! această fecioară ce 
jură credinţă mirelui său la poalele altarului încă înșală 
sau se înșală !... Elena era idealul gîndurilor mele ; și acest 
ideal era sublim ca Dumnezeu în ochii celor credincioşi !... 
Ea înşală pe soţul său pentru amantul său... şi astăzi în- 
şală pe amantul său pentru un necunoscut ! femeia ce 
trădează o dată bărbatul, va trăda pe toţi amanţii săi! 
iată ce trebuie să afle această turmă de vite ce se cheamă 
amanfi !..5% i 


183 


Ks 


"Alexandru era nedrept; dar el vedea lucrurile sub 
colorile cele mai negre atunci. El credea acum că fusese 
iubit și trădat. Ideile se succedau la dînsul cu repeziciu- 
ne. Sistemul său nervos era într-o stare de iritațiune 
aproape de delir. 

„Dar ce am făcut, Dumnezeule, urmă el, să merit o 
levitură atît de crudă ?!... Această inimă este acum fă- 
rămată ! atîta mai bine... şi cu toate astea... oh, sunt 
nebun !... această femeie... “dar o iubesc încă! această 
femeie ! da, ea este viața mea, religia mea... Cum mai 
poci iubi viața, daca amorul ei nu mai înfrumusețează 
zilele ce să succedă ? Cum mai poci iubi pe Dumnezeu 
cînd o parte din strălucirea lui a devenit atît de urîtă !...% 

Frigurile îl prinseră, căzu în delir: lovitura ce pri- 
` imise era crudă în imaginaţiunea lui. 

Elena se informase despre dînsul. I se spuse că s-a - 
dus să se culce. 


„Astăzi nu a venit la masă... acum se culcă așa de 
timpuriu ? o fi poate bolnav !“ Ea trimise atunci pe doica 
care o crescușe, să intre în camera lui Alexandru, să vază 
ce are. Doica se duse la dînsul. Îl găsi culcat pe pat cu 
faţa în jos. Perna ce ţinea sub îrunte-i era udă de lacrimi, 

` Doica puse mîna pe frunte-i, fruntea ardea. 


„Este bolnav, zise ea. Ce păcat !... un om strein... fără 
mumă, care să-l îngrijească... fără nevastă... Nimeni nu 
va să ştie de dînsul !... Dar vorbește ! Ce zice ?“ Doica as- 
cultă și aude vorbele ce zisese: „Sunt nebun ! Elena... 
dar o iubesc încă !... dar ea este viața mea ! religia mea! 
dar cum mai poci iubi. viața daca amorul ei nu mai în- 
frumuseţează zilele ce se succedă ? cum mai poci iubi pe 
Dumnezeu cînd o parte din strălucirea lui a devenit atit 
de urită !...“ | 

Doica merse și raportă Elenei aceste vorbe, precum şi 
starea în care l-a găsit. 

— E bolnav, zise Elena, trebuie să-l îngrijim. Du-te, 
mamă, deşteaptă-l, roagă-l să bea un ceai... Spune-i... spu- 
ne-i că eu îl rog.... 

Doica făcu toate cîte i se comandă. Se duse cu ceaiul. 
Sculă pe Elescu. Acesta deschise ochii. Elena rămăsese 
lîngă uşa camerei. 

— Bea acest ceai ! îi zise doica. Eşti bolnav... 

— Lasă-mă ! răspunse el, 


— Bea, domnule. Doamna noastră voiește să-l bei... t 
roagă... 

La aceste vorbe Elescu suriîse și, luînd pananul în mînă, 
îl aruncă jos cu dispreţ. 

Elena văzu această mişcare și fuse silită să-și puie mina 
pe frunte. 

„Mă iubeşte !...“ îşi zicea ea, apoi întră repede în salon. 

Alexandru trecu o noapte de friguri ; cînd se deşteptă, 
să vărsa zorile. Elena era lîngă căpătiiul lui ; doica la spa- 
tele ei. Ele vegheau de două ore acolo; toată noaptea 
Alexandru avusese delir și vorbise fără să ştie aiurări. 
Elena știa acum toate secretele sale. Alexandru o vede. Se 
şterge la ochi — credea că este un vis.. 

— Eu sînt, zise Elena, ai fost foarte bolnav... 


— Ai cugetat la mine !... zise el. Ochii săi se înecară 
de lacrimi. 

— Eşti copil ! zise Elena. Dar, neputind să sufere acele 
lacrimi şi temîndu-se ca ea însuși să nu plîngă, ieși din 
cameră cu doica. 

Alexandru avusese friguri venite din turburarea ce 
cercase în ziua trecută. Acum era trezit. Se scoală, se 
simte bine, se îmbracă şi iese. 

Alexandru fuse toată ziua aceea trist, gînditor. Elena 
îl întrebă ce are ; îl roagă să fië voios, El stă rece. 

— Pentru ce ești trist ? îi zise ea. Nu ai nici un cuvînt, 
nici unul ca să fii asfel... 

— Nici un cuvînt ?... zise el. Se poate... | 

— Atunci fii voios !... bărbată-meu pleacă astăzi la o 
moșie, șease ore de aici... vei să te duci cu dînsul ? să te 
distracţi ?... 

Elescu surse, acest surîs făcu pe Elena să devie roșie 
de minie. 

„Mă crede o femie vicioasă !“ își zise ea. 

— Nu mă voi duce ! răspunse Elescu. 

— Atunci rămii cu noi... 

— Voi pleca, zise el, dar mai departe, și niciodată nu 
mă voi înturna ! 

„O, Dumnezeule ! gîndi Elena, trebuie să mă explig cu 
diînsul!... daca l-aş face să plece, pentru cîteva zile nunigi. 
Spiritul său este într-o exaltare deosebită... se va: distra; 
îi va trece...“ 


185 


Toată ziua aceea Elena căută să nu vorbească cu Ranu 
printr-o delicateţă rară. Alexandru păru mulțumit de 
aceasta. Cu toate că se întrebă el însuși : „Această rezervă 
oare nu este o mască ?“ | 


a. 


RANU SE DESCOPERĂ 


Către acestea cele două dame ce observau pe Elena și 
pe Ranu în toate mişcările lor, văzînd oarecare turburare . 
în Elena, crezură că era efectul impresiunei ce Ranu fă- 
cuse asupră-i. Ele se concertară şi găsiră că este timpul 
ca Ranu. să se arunce la picioarele ei şi să-i descopere 
amorul său. Zoe chemă pe Ranu și îi dete instrucţiuni ce 
avea să facă. Acesta consimţi și, ieşind din camera lor,. 
se duse să pîndească, doare va găsi pe Elena singură. 

Elena era în salon ocupată a descifra la piano o piesă 
de muzică, era singură, toți ospeţii, dame și bărbaţi, erau 
în grădină. Ranu întră aici. 

— Ce faceţi, doamnă ? 

— Mă ocup a descifra, răspunse Elena, o nouă piesă, 
Vă place ? . ` i : 

— Dumnezeiască !... apoi jucată de d-ta ?... , 

— Un complimînt. 

— Nu!... 

Ranu, şezu lîngă dînsa. 

— Permiteți-mi, zis el, să vă spun un lucru. 

— Spuneți. 

— De unde voi începe ?... îşi coperi fața în mîni, apoi 
se aruncă la picioarele ei. Te iubesc! strigă el cu patimă... 
din minutul ce te-am văzut, mă consum de amor şi de du- 
rere !... ai milă de mine !... fii bună pe cît eşti frumoasă... 
nu mă respinge... lasă-mă să sper că voi fi iubit !... 

+ Elena scoase un ţipet. „lată încă un nebun ! își zise ea 
după cea dintîi impresiune, dar astă dată este o imper- 
tininţă, o insultă !“ Ea se necăjise în adevăr... 

— Scoală, domnule, îi zise ea. Crezi că este destul a 
intra în casa unei femei ca să-ţi iei dreptul a-i zice ce 
zici ? ; . 

Văzînd că el nu se scoală, ea ieşi repede din salon și 
se duse în grădină. 

—. Începutul nu este rău ! zise Zoe, ce asculta la ușă în 
camera sa lingă salon. 


186 


r 


— Este speranță... răspunse principesa, eu am sfîrșit 
totdauna a iubi pe cei care mi-au făcut o declarațiune. 
„„— Eşti turburată ! zise Caterina Elenii. | 

— Această casă. este o oroare... o să încetez a mai prii- 
mi aici... i . 

“Alexandru, auzind aceasta, crezu că face aluziune la 
dînsul. 

— Oaspeţii au început să te supere ! sînt sigur..: 

— Eşti nedrept, domnule ! Cel puţin, zi, unii oaspeţi. 

— Unii ? dară asta zisei și eu. i ; 

— Dar acesti unii nu ești d-ta... 

— Nici eu ? zise Georges. 

— Nu este vorba de amici... ; 

Elena era supărată : „O asemenea cutezare, îşi zicea ea, 
este o insultă... Ce voi face ?... caută a spune bărbată- 
meu?... oh ! niciodată !... ar fi un scandal... trebuie să fac 
asfel încît să plece...“ 

Pe de altă parte, în acel moment Ranu raporta celor 
două intrigante scena ce avusese cu Elena. Ele îl aprobară 
și îl îndemnară să meargă înainte. 

„— Ce te temi ? îi zise Zoe. Toate femeile se supără 
cînd amanțţii le mărturisesc pentru întîia oară că le iubesc... 
nu este însă nici una care, cît de crudă s-ar arăta către 
acela ce o iubește, să nu compătimească cu dînsul, să nu 
simţă ! înainte ! mîne vei reîncepe atacul...- prefă-te că 
suferi. 

Astfel fură cele din urmă recomandaţiuni, 


O ÎNTÎLNIRE 


Alexandru căuta timpul priincios ca să ceară o expli- 
cațiune Elenei, dar nu era nici un mijloc. 

— Voi'să-ți vorbesc la o parte, zise el Elenei, 

— Să mergem prin parc, răspunse ea. E 

Ei plecară amîndoi pe aleele parcului. Seara începuse 
să se cobore. Era o seară de mai, fragedă și parfumată, ca 
sărutările unei copile tinere. Luna se rădica în depărtare, 
mare, rumenă și rătundă, și revărsa torente de lumină pe 
pămîntul întunecos. Un vînt dulce legăna cu voluptate 
frunzele arborilor, gemetul depărtat al rîului se îngîna cu 
strigătele călătorilor întîrziaţi sau cu lătratul unui cîne 
deşteptat din somnul său. 


187 


Inima lui Alexandru era plină de amor și de amără- 
ciune. S 
- — Ce ai să-mi zici ? îl întrebă Elena. | 

—. Ştii că nu am iubit niciodată şi ştii că te iubesc !... 

— Nu voi să ştiu ! Daca aceasta este ce vei să-mi zici, 
atunce lasă-mă să mă întorc !... 

— Poţi să mă asculţi fără temere... ceea ce voi a-ţi 
spune astă-seară nu se va repeta niciodată... mîine plec şi 
nu ne vom mai vedea... oricare ar fi patima ce ai putut sd 
inspiri sufletului meu, voi găsi puterea de a părăsi această 
țară... o Sog 

— Nu este acesta sacrificiul ce îți cer... ar fi puțin... 
voi să te văz totdauna ca pă un amic... nu mai mult. Iată 
puterea ce doresc să ai. ; 


— Aceasta este virtutea... nu poci să o am... 

— Pentru ce a trebuit să mă iubeşti ?... viața mea era 
liniştită, vei să o turburi ! reputațiunea mea este curată, 
vei să o vestejești ? însuţi erai ferice, ai voit să suferi !... 
iubeşte-mă ca pă o amică... șezi ţotdauna cu noi |... 

— Ceri lucruri neputincioase !... 


© — Vai! o ştiu foarte bine t... Ieri pentru ce ai fost su- 
părat ? eşti poate gelos ? aceasta este o insultă amară pen- 
tru mine ; însă cine ţi-a dat dreptul să fii gelos ? ţi-am dat 
eu parola mea că te iubesc şi-ţi voi fi credincioasă ? si 
atunci ţi-am dat în adevăr ocaziunea de a mă bănui ?... 
ţi-am inspirat o patimă ? sînt nefericită pentru aceasta !... 
dar nu se poate oare să faci totul spre a o stinge ?... pentru 
ce nu ai iubit o altă femeie ?... o femeie ce ar fi putut si 
te iubească ?... eu, numai eu sînt în lume ?... îmi zici că nv 
este femeie mai perfectă decît mine, nu este suflet ma: 
sublim decît al meu, zici că fără mine nu mai poţi trăi. 
toate acestea sînt visele unei imaginaţiuni aprinse ; mînr 
se vor stinge, mine vei roşi poate că ai avut asemene: 
vise !... strînge-ţi toate puterile asupră-ți !... gîndește-te ci 
sînt femeie, că eu însumi poci să slăbesc, să caz ; gindeş- 
te-te că poţi să mă pierzi, să mă sacrifici... ai milă de ceea 
ce iubești ! 
— Elena mea ! strigă Alexandru. Este tirziu ! 


— Tîrziu ?... ei, bine ! atunci pleacă mine, pleacă în- 
dată, nu te mai întruna... şi îţi voi dovedi” eu, o slabă fe- 
meie, că voi avea puterea de a suferi, de a mă consuma, 
de a muri |... 


188 


__— Ce zici ? strigă Alexandru. Elena mea ! dulcea mea 
frumoasă !... o, repetă aceste vorbe ! bine am auzit ?... mă 
iubeşti ?... 

— Te iubesc ea să mor ! răspunse Elena. 

— O, suflet dulce și sublim !... ce vorbe ai pronunțat ! 
Ele răsună în urechile mele ca concertele îngerilor t.. 
curgeţi, ore de fericire !... a trebuit dar să fiu ferice în: 
această vieaţă !... dulce este fericirea !... acum îmi place 
să trăiesc !... viaţa, nu este nimic mai dulce decît viaţa !... 
Spune-mi încă o dată că mă iubeşti ! dar teme-te de a o 
spune prea dulce, căci poate să mor de fericire, sau, mai 
bine, fă asfel ca să mor pînă ce minutele de fericire nu 
se opresc în cursul lor : căci mîne poate... dar pentru ce 
ne vom gîndi încă la suferinţi ? 

Elena se uita la Alexandru cu admiraţiune. Vorbile 
lui îi făcea plăcere și totdeodată o înspăimîntau. Ea însuşi 
niciodată nu iubise. Inima ei se deschise și amorul său ar- 
zător se revărsa ca un torent ce, constrîns în sînul stîncilor, 
află pînă Ia sfîrşit o ieşire. 

— Mă despreţuieşti „poate, Alexandre, zise ea, oh! 
spune. că nu este așa |... tu mă scuzi că am avut această 
slăbiciune ?... spune-mi că nu am iubit niciodată, că sînt 
tînără, că am dreptate să te iubesc; născocește, minte, 
dacă va trebui, ca să-mi dai cuvinte că poci să te iubesc, 
căci, vezi tu, încep a crede că sînt o femeie criminală |! 

— Elena mea ! dară ai avut dreptate să mă iubești !... 
criminală zici tu ? pentru 'ce ?... nu, sufletul meu, eşti di- 
vină !... lumea ar trebui să ţi se închine. 

— Ce-mi pasă lumea ! zise ea. Tu... mă respecţi ? 
© — Te respect şi te ador ! ztse Alexandru... nu ştii, su- 
fletul meu, că eram certat cu această lume și tu ești cauza 
de m-am împăcat ?... o lume ce are în sînul ei o fiinţă atit 
de frumoasă, poţi să nu o iubeşti ? 

— Dar cînd această ființă este slabă ? ca mine? 


— De unde aţi luat că trebuie a despreţui pe cei ce ne 
iubesc ?... cine cutează să facă această lege contra legilor 
naturii ?... acolo unde această temere ar avea cuvînt să 
existe, acolo, sufletul meu, nu este amorul cel sincer, cel 
răspectuos, 

— Spune-mi încă aceasta... voi ca amorul tău să fie 
sincer și respectuos !... oh ! sînt exigintă... voi să mă iu- 
bești cum nimeni încă nu a iubit... cum devotul iubeşte 


189 


pe Dumnezeu... voi să uiţi cerul şi pămîntul pentru mine... 
să te uiţi pe tine însuţi... á . 

Alexandru era transportat de fericire ; ei şedea pe o 
bancă, el îi luase o mînă și o stringea cînd pe inima lui, 
cînd pe buzele lui înflăcărate. Vîntul dulce sufla și răcorea 
fruntea sa arzîndă. Natura ea însuşi părea 'că se află în 
memente de voluptate. 

' — Gare cugetat-ai încă la mine de cînd te-am văzut?... 
asta să fie grija ta !... privește-mă !... cît eşti de frumoasă! 
cît eşti de poetică !... Daca vreodată sufletul lui Dumnezeu 
ar lua o formă de argil, ca să se arate oamenilor, ar lua 
forma ta, Elena ! sufletul tău este un parium ce ne îm- 
bată de fericire ! cugetările tele sînt suave ca visele fecioa- 
relor ; sintimentele tele sînt calde ca razele soarelui de 
mai !... 0, lasă-mă a mă îmbăta de amorul tău l... natura ea 
însuși iubește, ea pare că ne privește și ne zice, grăbiţi-vă, 
iubiţi ! căci mine poate nu veţi mai fi!... varsă sufletul tău 
în sufletul meu !... cine poate să mă desparţă de ceea ce 
iubesc ? cine poate despărți buzele înflăcărate ale călăto- 
rului arse de friguri de apele reci ale fintinilor ?... 

— Alexandru !... mă sperii !... 


— Omul nu trăieşte decît în timpul cît a iubit... daca 
ar trebui a ne deştepta din acest vis dulce vreodată, facă. 
cerul să ne deşteptăm numai spre a cobori în mormânt !... 
lasă-mă să sorb parfumul desfătător al suflărei tele ! la- 
să-mă să mă îmbăt de sărutările tele !... 


Cerul şi pămîntul păreau că’ se confundă ; buzele celor 
doi amanți se întilniră într-o sărutare voluptoasă,. sen- 


zaţiune cerească |... 

— Alexandre ! zise Etena. Să plecăm de aici... oaspe- 
ţii ne aşteaptă... 

— Să plecăm, zise Alexandru. a 

Plecară către casă. 


Aceea fusese 'o noapte dulce pentru Alexandru. Era iu- 
bit de singura femeie ce era în lume, dupe gîndul său. El 
adormi legănat de iluziuni de fericire. Elena însă trecu 
"toată noaptea în rugăciune. Ea se ruga ca să se stingă în 
inima ei amorul ce o coprinsese, sau să i se dea puteri de 
a rămînea curată. O idee o consola. Spera că Alexandru 
o să plece şi asfel va evita orice pericol. 

Cele dintii raze ale soarelui găsiră pe Alexandru în 
grădină. „Aici, zise el, arătînd o canapea de lemn, buzele 


190 


ei mi-au zis că mă iubește ! aici i-am dat întiia sărutare!... 
„vai! această sărutare va fi oare cea dintii și cea' după 
urmă ?... ce crudă ar fi fericirea daca ar fi atiț de scurtă!...“ 

El se duse în chiosc. Acolo găsi pe Caterina. 

— Eşti bine ? îl întrebă ea. 

— Sint fericit, îi răspunse el, 
>. — Ferice ?... gîndeşte-te bine la ceea ce zici l.. ferici- 
rea este o pasere care se pune numai pe arbori verzi şi 
înfloriţi... nu ai aceste cualităţi !... 

— Cum? > 

— Cu caracterul ce ai ?,.. este cu neputinţă să fii fe- 
ricit |... 

— Mă sperii !... 

— Eşti schimbător ; fantasc ; vizionar !... mîne te voi 
vedea iară plecînd ! ori vei rămînea aici ca să turburi pe 
biata Elena ce-ţi poartă amicia de soră... 

Aceste vorbe îl încredințară că amica Elenei ştie că el 
o iubește. | K 


Elena veni aici. Ea întinse mîna lui Alexandru și sărută 
pe Caterina. 

— Bărbată-meu îmi scrie, zise ea, daca veţi voi să mer- 
gem la Telega să vizităm ocnele. 

— Eu merg, zise Caterina. 

— Tu ?... bine! dar nu este destul... trebuie să mer- 
gem toţi ca să poci merge şi eu... Să consultăm. pe ceialţi !... 
Vii ? întrebă ea pe Alexandru... Caută să vii... alfel voi fi 
nefericită colo |... : 


„— Viu, răspunse el, 


© CĂLĂTORIE SPRE MUNȚI 


Această idee se priimi de toată lumea. Se preparară 
două trăsuri pentru dame. Zoe se puse într-o trăsură cu 
principesa și cu Ranu, în cealaltă trăsură se urcă Elena cu 
Caterina. Alexandru şi cu Georges să pusăâră pe capra ca- 
leștei. Dupe două ore de cale, trăsurile intrară în Cîmpina, 
de aici luară o direcțiune către Brebul. Ajunseră în fine la 
Telega către miazăzi. P 

— Nu ai mai făcut nimic ? întrebă Zoe pe Ranu. - 

— De ieri fuge de mine... mi-a fost peste putință să 
o mai întîlnesc singură | ii 


191 


— Trebuie să o întilnești... în această călătorie va fi 
mai lesne decit acasă... trebuie să te grăbeşti... timpul 
trece şi planurile mele pot să cază... 

— Astăzi voi mai încerca. 

— Oare acest Alexandru Elescu nu-i face curte ? în- 
trebă principesa. Curios om ! el nu vorbeşte cu noi ! păcat 
că natura i-a fost părtinitoare !... este sălbatec !... ni se 
pare că este și mîndru... dar defectul cel mai mare ce are 
este simpatia lui pentru ideile şi oamenii noi ! ce boală +... 

__ Boală ! ai dreptate, zise Zoe, este o boală, nu vezi 
că din această cauză toate lucrurile se paralizează ?... însă 
nu este vina lor |... cauza răului este... dar pentru ce voi 
mai spune ?... cu femeile se guvernă un stat ; amar acelor 
domnitori cari nu vor voi să înţeleagă această maximă !... 
damele sunt neîngrijite ! Daca bărbată-meu se alegea 
domn, lucrurile erau să ia alt curs. | 

— Dar bărbată-meu ? era mai sigur, daca revoluţio- 
marii nu făceau cu poporul presiune asupra Camerii. 

— Bărbată-meu era şi mai sigur ! este mai cunoscut 
în țară... l d and 

— Decît bărbată-meu ? întrebă principesa. 

— Mai popular... apoi are şi experienţă de lucruri. 

Ele se uitără una la alta și începură a ride. | 

— Să lăsăm gluma, principesă, bărbată-meu era pen- 
tru Bibescu. 

Z Vorbă !... Cînd am auzit că la 24 genarie s-a ales 
domnul Moldovei, îţi mărturisesc că atît m-am miîniat 
pe baba-rada mea, încât, perzînd toată răbdarea, i-am dat 
patru palme și l-am scuipat. Aceste căzături cred că ne 
sacrificăm a trăi cu dînşii pentru ochii lor! Eu, cînd oi 
perde speranța de domnie, îl gonesc !... această speranţă 
este tot ce poate să ne dea, alfel, ce aşteptăm de la niște 
fiinţe ce nu mai sunt nici oameni !... te încredinţez că 
atunci am făcut şi alte sacrifice : mi-am lăsat amantul 
mau, tot cu gîndul că mă voi face doamnă, rideam de 
mine însumi văzîndu-mă silită să cochetez cu căzătura 
mea de bărbat. 

— Nu este frumos bărbată-tău, ai dreptate, zise prin- 
cipesa. - 

— Poate să se ia de mînă cu al tău, răspunse Zoe. 
— Nu zic alfel... i 
— Vorbeai de Alexandru ?... ar face un amant frumos. 


— Este prea simtimîntal... nu-mi plac acei oameni. 


-192 


— Eu am un capriciu... 

— Nu crez să reușeşti, 

— Strică să încere ? 

— Încearcă... Eu voi încerca lîngă Georges. 


Asfel erau vorbele ce își schimbau aceste două femei: 
Nu este nimic exagerat : această şcoală de conrupțiune 
există încă. Se personifică în cîteva dame care, nu numai 
sunt priimite în societate, lăsate cu femeile tinere, curate; 
inocente. Dar sunt văzute cu distincţiune ; înconjurate de 
respect, de laude de toate familiile ce lumea respectă. 
Viciul este nobilat, graţie societăţii ! Cu aceste triste da- 
tine, virtuțile caută să lase locul lor viciurilor şi să se as- 
cunză cu rușine. Oare societatea ce toleră această datină, 
ba încă o-ncuragează, îi dă prestigiul tonului bun, par- 
fumul romanului, nu este o complicie cu cei ce profesă 
aceste principii perzătoare ? nu este din parte-i cel puţin o 
slăbiciune criminală ? legături de rudenie, pe -de o parte, 
prestigiul ce dă o mare avere, pe de alta, înrîură asupra 
societății privată de principii de moralitate și dau naş- 
tere acestui fenomen monstruos. 

Călătorii noştri ajunseră la Telega, unde găsiră pe pos- 
telnicul, Ei se deciseră să se coboare în ocne. Mai nainte, 
aceste mine de sare prezintau un aspect înspăimîntător : 
mina omului, sclavă a experienţei practice, săpa un puț în 
tărimul sub care se dovedea mina de sate. Din fundul 
acestui puț urma cu săpătura în toate simţurile, dar tot- 
dauna coborîndu-se pînă ajungea la o lărgime şi adincime 
straordinare, pe gura ocnei cobora cu o funie şi pe scripete 
o roată pe care se aşeza un om. Astfel se practica întrarea 
ciocănaşilor în ocnă. Condamnaţii erau datori să lucreze în 
fundul acestui abis ziua ; noaptea îi scotea. Erau însă o 
categorie de aceşti oameni care nu ieşeau niciodată de aici, 
unii iar care se aruncau în ocnele părăsite. De cîţiva ani 
minile se făcură pe un sistem european, astăzi este o scară 
pe care însuși damelepot să coboare cu înlesnire, graţie 
domnului Ştirbei ! însă cel mai mare avantagiu este că a 
scăpat de inundaţiuni la care mina era supusă înainte. 

Damele noastre fură întîmpinate de inginerul Chera- 
cioni, căruia ţara este datoare reforma salutară. Le în- 
trebă daca doresc să între în mină, principesa şi Zoe re- 
îuzară : ceialți exprimară dorinţa a intra. Atunci toţi luară 
cîte o lumină în mînă şi se puseră a cobori scările. 


193 


13: — Manoil + Elena 


Ranu urmă îndată după Elena. El profită de ocaziūnea 
ce i se prezintă ca să repete declaraţiunea sa amoroasă, 
O declaraţiune de amor, coborînd în ocnă, este ceva ori- 
ginal ! pa 
— — Doamna mea! De ieri fugi de mine !... este oare 
atît de urită fapta mea, ca să mă lipsesc de fericirea de 
a-ţi vorbi ?... 4 

— Fapta d-le este pardonabilă... atît numai că trebuie 
să se îndrepteze la altă persoană. 

— O, Dumnezeule !... așadar este zis... toată viaţa mea 
trebuie să sufer f.. 

„Sărmanul om ! zise Elena, îmi inspiră dezgust şi dis- 
preţ !... către acestea el şade încă printre noi și patima sa, 
mincinoasă sau reală, devine mai tare... mi-e teamă de 
vreun scandal...“ 3 

Asfel cugeta Elena. | 

Ranu, ce nu simţea nimic, ce juca o rolă din ordinul 
stăpînă-sii, o rolă cu care începuse a se osteni, nu mai zise 
- nimic. El începuse a stima și respecta pe Elena, şi se sim- 
tea pornit mai mult în favoarea Elenei decit a Zoei. 

„Ştiu bine, își zicea el, care este rola mea : să fac să 
mă iubească această femeie. Dar pentru ce ? care este in- 
teresul stăpînă-mii ?... Îmi vine a crede că Zoe va să facă 
un rău acesţii femei și se servă de mine, și ce rău ? poate 
ca să o piarză daca ea s-ar înamora de mine ! nu aș face 
mai bine să o las în pace şi să-i raport ei că nu poci 
nimic ?...“ 

Iată cum se gîndea Ranu. 

Călătorii noştri ajunseră în fundul minei, vizitară toate 
căile, văzură condamnaţii, vorbiră cu dînşii. Aflară că ` 
ei era ţinuţi în heară, și noaptea, cînd îi scoteau și îi bă- 
gau în închişoare, îi puneau cu cîte un picior la un butuc 
mare. Toate aceste tratări barbare pentru că nu avea mij- 
loace a clădi închisori solide. Ei aflară încă că bătaia nu se 
desfiinţase, foncţionarii prinși cu abuzuri și daţi în jude- 
cată de un minister erau reintegraţi de ministerul ce venea 
în urmă, şi reîncepuseră a abuza. Aceasta făcu să se mire 
damele. l 

Nu este nimic de mirat. Se vindecă anevoiă o boală 
ce intră și se răspîndeşte în toată întinderea unui corp. 
Acest rău nu există în cîţiva indivizi, ci mai în societatea 
întreagă. Era încă mijloc de vindecare daca regimul nou 
ar fi adus stabilitatea lucrurilor în ţară ; daca un minister, 


194 


sigur că are să rămiie mult timp, câpabil către acestea, 
integru, enimic al nedreptăţii și înainte de toate puţin 
păsător de opiniunele politice ale partidelor de putere, 
ar fi pus interesele generale mai pe sus de interesele de 
partidă. Stabilitatea fuse lovită de la începutul noului 
regim ; Adunarea, compusă în maăioritate de oameni ce 
dau preferință ideilor și oamenilor vechi, nu suferi nici 
un minister. De două ori fuse închisă pentru că ceruse 
căderea ministerelor ; de două ori alegătorii trimiseră pe . 
aceiași deputaţi, ministerele se schimbară încă. Dar aceste 
schimbări de ministere au fost fatale. Pe de o parte. Adu- 
narea se juca cu ministerele, nu făcea nici p lucrare, şi 
aceasta sistematicește ; pe de altă parte, ministerele, ocu- 
pate de politică, lăsau la o parte orice lucrare de admi- 
nistrațiune. Abia unele începeau o serie de lucrări, şi 
Adunarea le da vot de neîncredere, ele lăsau locul altora, 
care veneau să strice tot ce ele făcuseră: să schimbe 
foncţionarii publici bănuiţi că sunt de ideile ministrilor 
precedenţi şi să puie alţii de ideile lor. Sub acest raport 
ministerul nu se mai uita care erau capacitatea, integri- 
. tatea, moralitatea oamenilor ! Erau nedemni, hrăpitori, : 
daţi în judecată, condamnaţi, puţin le păsa, numai să fi 
avut o coloare politică a lor, erau numiţi sau păstraţi în 
foncţiunilor lor. Erau capabili, integri, dar daca nu erau 
de coloarea lor, se alungau. Ministerile se schimbau de 
şase ori pe an, prin urmare de atitea ori-pe an ţara căta 
să se zguduie pînă în fundamentele sale : răul vine din 
bazele legii electorale a Convenţiunei ce dară numai 'pro- 
prietarilor drepturi electorale.. Convenţiunea desființează 
privilegele proprietarilor şi chemă iară pe proprietari ca 
să execute această sentință; aceștia, necutezînd să în- 
fiinţeze. privilegele lor, nici să le reintegreze, preferară să 
se tîrască lucrurile, ca să paralizeze totul. Să piară sta- 
bilitatea, siguranţa, creditul. ` 
Călătorii ieșiră din ocnă, făcură cîteva vizite la damele 
foncționarilor, unde nu auziră decît nemulțumiri și critici 
asupra puterii executive. Elena urmă pe bărbată-său la 
o parte și îi zise : 
i — Aş vrea să vedem mănăstirile, pînă la Sinaia. 
— De ce nu?... Eu nu poci să vă însoțesc, dar voi 
mergeţi ! pe această cale sînt Brebul, Poiana, Lespezile, 
' Sinaia, dormiţi la Brebu, mine veți fi la Poiana, Lespezi... 
veţi trece noaptea la Sinaia. ia , 


LA 


195 


Elena comunică această idee celorlalți călători, care 
priimiră bucuros. Ei plecară de aici printre dealuri și văi 
verzi şi pădurate, pozițiuni desfătătoare, de care ochii se 
răpesc și nu se mai satură !... După citva timp ajunseră 
la Brebu, această mănăstire este așezată pe o masă de 
pămînt şet — ce se întinde de la malul patului Doftanii 
pînă la poalele unor munţi spre răsărit, această masă ea 
însuși se afla la o înălțime de 150 picioare de la fața apei. 
Mănăstirea odihnește spre nordul mesei de pămînt lingă 
mal ; de aici se face o vale, apoi încep alte dealuri ; în 
această vale, la spatele mănăstirii, este un lac foarte 
adînc, ce seamănă să fi fost în vechime o mină de sare: 
apa este sărată. Această monastire este fondată de Matei 
Basarab. Aici doamna Elenea, femeia sa, cată adăpostire 
în timpul răsbelului lui Matei cu Vasile Lupu al Molda- 
vei, Mănăstirea este a statului şi depîndă de Eforia spi- 
talelor. 

Călătorii noștri aflară aici ospitalitate plăcută. Egume- 
nul era un om cu spirit. În anul 1848 luase parte la miş- 
carea revoluţionară. Se exilase în ţări streine mai mulţi 
ani. Întorcîndu-se, priimise această mănăstire de la gu- 
vernul de atunci. 
= Casa era aceea din timpul lui Matei, dar reparată cu 
un singur rînd, dar mare și spațioasă, cu o galerie lungă, 
Jată și coperită cu coperemîntul general al edificiului. Ea: 
tinea locul între o serie de camere şi pilastri de calchiar 
din fața casii, despre curte. 

Egumenul le dete o masă princiară; în timpul mesei 
fiecare făcea observaţiunile ce-i plăcea în socoteala mo~ 
nastirei și a bătrînului egumen. 

— Ştiţi că acest om este din cei cu revoluţiunea de 
la 1848 ? zice Georges, în limba franceză, ca să nu înţe- 
leagă egumenul, A 

— Revoluționar !... strigă principesa, o, Dumnezeule ! 
pentru ce m-aţi adus aici ! nu poci să sufăr vederea aces- 
tor revoluționari !... este în stare să învenineze bucatele... 
mi-e frică !... | 

— Şi nu numai atît, zise Alexandru, dar pe cînd se 
afla exilat în Transilvania, în timpul resbelului ruso-ma- 
ghiar, el luă parte cu ungurii... 

— Ce grozăvie ! strigă Zoe. 


— Prinse trei robi, trei ofițeri ruși tineri, frumoși, 
bogați... Ştiţi ce le-a făcut ? zise Alexandru. d 


4 


196 


— l-a pus în ţeapă, apoi le-a scos căpăţînele și a făcut 
cupe din care bea vinul — vreţi să le vedeţi ?... : 

Principesa scoase un țipăt şi înclină capul pe pept, ca 
cînd ar fi voit să arate că. o să leşine. Georges profită de 
această întîmplare și-i aruncă un pahar de apă în față. 
Ea reveni în sine. 

— Să plecăm ! să plecăm de aici !... strigă ea. Sîntem 
în mîna căpcăunilor !... aceste bucate or fi de carne de 
om L.. e i 

— N-ai așteptat să isprăvesc ! zise Alexandru ; nu este 
cum a zis Georges. După ce primi pe. acei trei ofiţeri, le 
dete vestminte ungurești și un om care îi conduse noaptea 
la marginea ţării și acolo îi dete în mîna ruşilor !... 

— Da?!.. strigă principesa, 

— Poţi să-l întrebi, 

— Este cu putinţă !... dar atunci este un om cu inimă... 
şi eu, care îl credeam un ucigător !... Dar ce păcat !... este 
revoluționar !... 

— Ştii un lucru ? zise Georges lui Alexandru, 

— Ce este ? 

— Principesa iubeşte vinul... vinul călugărului este 
trădător — hai să o îmbătăm ! i 

— Ce idee !... o lașitate ! 

-— Aceasta o face ea singură la Bucureşti. 5 

__— Ce dezgust !... fă !... dar să nu ştie nici Elena, nici 
Caterina. ` 

— Lasă-te pe mine!... 

Georges șopti egumenului cîteva vorbe la ureche; 

După cîteva minute, zise : - 

— Nu ştiu daca doamnele nu vor voi să guste o tă- 
miioasă dulce ce se află în mănăstire de treizeci de ani. 

— Se poate ? zice principesa. . 

Egumenul dete ordin să aducă două butelii de tă- 
miioasă. Vărsă el singur în paharele damelor. Elena şi. 
Caterina nu voiră să bea. Principesa şi Zoe băură, 

Principesa se plecă la urechile Zoii. a 

— In vinum veritas !* nu putem să-i îndemnăm a 
bea ? poate vom afla ce simt pentru noi ! l 
:ı — Mi-e teamă, căci cată să bem înşine noi! 


X 


| — Să ne prefacem, zice ea. 


t * Personajul rosteşte eronat dictonul latin: In vino veritas 
n.€.), z 


D 


197 


— În sănătatea societăţii de față! zise principesa. 

Zoe, Alexandru, Georges, egumenul - îi răspunseră, 
Ele gustară, găsiră vinul delicios şi cu Încetul deșertară pa- 
harele. Zoe ridică şi ea un toast care avu aceeași soartă, 
veni rîndul lui Alexandru, al treilea pahar fusese destul 
ca să facă să se turbure spiritele acestor două dame, 
aveau o mare plăcere de vorbă. Lăsară vălul de pudoare 
ce şade atît de bine femeilor binecrescute, vorbiră despre 
multe lucruri cu o neîngrijire care făcu să roşească Elena 
şi Caterina. Cele dinţii obiecte ce se prezintară în imagi- 
națiunea lor fură amanţii lor. Elena protestă că o doare 

„capul şi ze sculă de la masă ; Caterina o urmă. 

— Bine au făcut că s-au dus! zise principesa lui 
Georges. 
— Eşti tot pe gînduri ? întrebă Zoe pe Alexandru. 
Daca aş avea un amant atît de trist, aş muri!... 
* — Alunul? 
— Am avut... cine nu are unul ? 
- — Ai dreptate !... dar acum ?... 
— Acum .?... nu poci să am, daca nu poci să fiu iu- 
bită de cel ce iubesc ! 
— Iubeşti pe cineva care nu te iubeşte ? 
— Poate... dar îţi voi spune aceasta mar târziu... 

— Mai tîrziu ?... şi pentru ce nu acuma ?... o să trăim- 

pînă atunci... | 

— Tot ce-ţi poci spune este că e frumos... dar... melan- 
colic ! 

— Of!... 

— Şi că aş fi cea mai ferice din lume cînd aș avea 
numâi speranța că voi fi iubită !... A 

Alexandru înţelese simţul vorbelor ei. „Această fe- 
meie, își zise el, este o Mesalină.“ El se roşise și pusese 
capul în taler. 

— Georges ! zise principesa, nu-mi faci niciodată com- 
plimente... şi cu toate acestea sunt încă tînără şi fru- 
zhoasă |... în adevăr voi nu ştiţi să iubiţi !... ce diferenţă 
din voi şi ofiţerii ruşi !... ce oameni galanți !... . 

— Nu crede că sîntem fără inimă ! ; 

.— Şi ce ne este de folos inima, daca nu se exprimă ?.; 

— Ai un amant... 

— Nu-mi mai vorbi... nu l-am iubit, apoi a plecat 
la băi... am cheltuit mulţime de bani cu dînsul... 


198 


pa 


— Ah ! Era ostenit !... zise Georges. 

— Eşti un impertinent ! zise principesa rizînd ; dar 
îţi iert pentru că ai fost profet... S-a dus ia băi... 

— Dar principele Iordache nu bănuia ? i 

— Ce-mi pasă ? nu. poate să zică nimic, am cuvintele 
mele t... l 

— Mi-e frică să nu fiu silit a-i urma ! 

Principesa îl lovi cu degetele peste gură. 

— Nu lua în rău! ; . 

Caterina apăru acolo. 

— Ce, mai ședeţi la masă ?... le zise ca, să mergem 
la lac... Apoi, apropiindu-se de Elescu îi zise: Elena te 
cheamă... 

Alexandru se scoală şi se depărtează cu Caterina. 

Zoe ce se aștepta la o declaraţiune poate, văzînd 
că Elescu o părăseşte cu atîta indiferință, se mînie. 

— Oh ! această femeie !... o voi găsi totdauna în ca- 
lea mea ! i 


— Ce faci acolo ? întrebă Elena pe Alexandru, și ce 
sunt aceste femei neruşinate ? i 


— Le-am cunoscut în casa d-le, răspunse Alexandru 
cu răceală, 
— Ai dreptate, zise Elena. 


Dar vorbele lui Alexandru îi făcură Tău, ochii èi se. 
împlură de lacrămi... 
„— Ce vei ?... asta este societatea... nu poci scăpa nici 


“chiar în singurătate. 


Mai mulţi ţărani şi ţărance veniră la mănăstire, fiind 
în acea zi hramul bisericei. Egumenul dase ordin a se 
pune masă lungă în curte, la care țăranii erau chemaţi 
să măniînce. Elena văzu printre fetele de țărani una care 
se distingea prin grațiile sale, curăţenia costumului. O 
cheamă. Ea se urcă în casă şi intră la Elena însoțită de 
maică-sa. Era frumoasă în costumul său, cămaşa de pînză 
albă era cusută la mîneci cu mătăsuri de colori diferite 
și cu fluturi ; mînecile încă erau brodate, sînul cămășii, 
înecat de fluturi, se crăpa pe un sîn alb ca ninsoarea, mij- 
locul era încins într-un brîu roşu de lînă încărcat de flu- 
turi, peste cămașe purta de la brîu în jos o fustă de bo- 


“rangic creţ. Părul împletit în două coade pe spate foarte 


jos ; peste cap prinsese un văl sau maramă de o stofă albă 
şi fină prinsă în două ace asfel încît plutea pe deasupra 


199 


părului. Caterina, îndată ce o văzu, alergă la dinsa şi O 
sărută. 

Ea îşi pusese mîna la gură şi nu știa ce are să zică, 

— Cum te cheamă ? o întrebă Elena. i 

— Maria, răspunse ea, această femeie este mu- 
mă-mea... j 

— De cîti ani eşti ? 

— De şaisprezece. 

— Ai tată ? 

— Am, 

— Eşti frumoasă, fetiţă, şi rog pe Dumnezeu să te facă 
să fii fericită !.., 

r— Fericitţă !... zise ea, şi lăsă ochii în jos. i 

— Nu este fericită, sărmana !... zise maică-sa cu ochii 
plini de lacrimi. i 

— Pentru ce ? spuneţi-mi !... nu vă feriţi... 

Bătrîna luă vorba şi zise : 

— Bărbatu-meu va să o mărite dupe un român cu 
avere... dar nu e dupe gustul ei... ce să zic! Ei îi place 
altul... acela e sărac... Dar poţi să faci pe Petre să iasă din 
gîndul lui ? peste zece zile o să facă nunta... a slăbit biata 
fată de-abia o cunosc eu, muma ei! a 3 

Fata îşi ascunse fața în mîini, i 

— Pretutindeni, în toate clasele, omul este acelaşi, 
zise Elena — pozițiunea fetei seamănă cu a ei, ea ase- 
menea trebui să se încline înaintea voinţei unui părinte 
crud şi să ia un om care nu-l iubea. Cite suvenire plă- 
cute şi triste nu i se prezintă, inima ei era atinsă. 

— Şi unde este cel iubit şi sărac ? întrebă Elena. 

— Umblă ca un nebun ! zise bătriîna, va să intre în 
oaste... 

— Ce avere are ginerele ? 

— Patru boi, două vaci şi patru sute lei. | 

— Ei, bine !... acela pe care Maria iubeşte este mai 
bogat : are şease boi, două vaci, 

— Şi trei mii de lei !... urmă Alexandru. 

— Mulţumim pentru dînsa ! zise Elena lui Alexandru; 

Bătrîna nu înţelegea şi zise : 

— Ba nu are nimic, săracul !.,, 
= — Îi dăm noi ! răspunse Elena. Să cheme aici pe băr= 
bată-tău. 

Acesta se afla prin curte. Veni îndată, 


200 


_=— Daca băiatul ce € drag Mariii ar avea şase boi, trei 
vaci şi trei mii de lei, i-ai da pe fie-ta ? îl întrebă Elena. 

— l-aş da-o, răspunse bătrînul, că şi mie îmi place 
mai mult el decît celalt... dar e sărac. 

— Nu e sărac... El are stare... i-o dăm noi. Mîne să 
veniți să luaţi vitele şi banii de la părintele egumen Şi. 
duminică să faceţi nunta. 

Amiîndoi bătrînii rămaseră muţi ; fata se aruncă la 
picioarele Elenei. Aceasta o sculă şi o sărută pe frunte, 

.— Acum nu vei mai fi nefericită... îi zise ea, 

Țăranii ieşiră dupe ce mulţumiră în felul lor. 

— Voi să-i cunun ! zise Elena. ` i 

— Minunată idee ! zise Caterina. La Fănești, dumi- 
nică... 

— Iată o nuntă ! zise Alexandru, ai mîna bună, însoa= 
ră-mă şi pe mine! 

„__— Pe d-ta ? nu! zise Elena cu vocea jumătate, vei 
face pe nevastă nefericită ! i 
— Ca să fie aceasta, ar trebui să o iubesc cu adora- 
-ţiune, cu nebunie !.., e 

.— Să iubeşti ?... credeți că daca iubiți o femeie cu 
patimă, aveți dreptul să o faceţi nenorocită ?... Să o in- 
sultați „printr-o gelozie nebună ? să turburaţi sufletul ei 
prin capricii, atunci cînd viaţa i se pare mai dulce ? 

— Doamne !... cît de egoişti sunt bărbaţii !... zise Ca- 
terina. ! 

— Ce căutau ţăranii aceia aici ? întrebă principesa ce 
intră atunci cu Zoe şi cu Georges. 

— Of !... au lăsat după dînşii miros de mojici !... zise 
Zoe. . | 

— Elena îi face haz... aceste fiinţe ce mănîncă mă- 
măligă ! zice principesa. 

— Ce gust !... fiinţe care n-au decît figura omenească, 
mai zise Zoe. 

— Dar care au figure naturale, fragete, rumene... zise 
Elescu. Să fi văzut o fetiţă adineaori |... 

— Lasă-mă cu mojicii ! De cînd cu regimul de liber- 
tate, s-au obrăznicit şi ei! nu poţi să-i mai iei la lucru 
fără să le mai plăteşti... şi daca pui să-i bată, se laudă 
că o să se plîngă la cîrmuire !... 

— Ce fel? întrebă Alexandru, țăranii pe moşiile d-le 
nu sunt bine trataţi ? - 


201 


— Şi ce vor mai bine ? niște vite !... Eu o să-i gonese 
pe toți după moşie !... Sînt revoluționari. 

— E trist, e crud, e barbar ceea ce spui, Totan ! zise 
Elescu. Ce fel ? este o ţară în lume unde ţăranii sînt rău 
trataţi și unde cei ce caută să-i protege trec de oameni 
revoluționari, criminali ; şi această țară este țara româ- 
nească, care are o constituție bazată pe principii de li- 
bertate, egalitate, umanitate !... şi românii se mai zic 
încă o naţiune liberă ; şi Europa nu tremură în faţă cu 
acest spectacol de barbarie !... românii pentru români sunt 
mai cruzi decit turcii, decît ruşii, decît austriacii !... Iată 
nenorocirea acestei naţiuni ! 

— Ce naţiune ? zise principesa, nu este naţiune ro- 
mână !... 

— Doriţi a vă preumbla cu luntrele pe lac? întrebă 
egumenul. 

Se sculară, ieşiră şi purceseră către lac printr- o gră- 
dină. Două luntri îi priimi pe toţi. Ei se puseră în luntri 
asfel cum erau în trăsuri. 

— Unde eşti ? întrebă Zoe pe Ranu cînd plecă lun 
trele. 

— Lucrul merge bine acum, răspunse acesta, nici mă 
aşteptam... 

— Bravo! răspunseră ele. 

— Mi-a dat mîna şi am sărutat-o de o sută de ori. 

— Foarte bine ! zise Zoe. 


x 


— Eram sigură ! zise principesa. 

— Mi-a zis să fiu discret, mai zise Ranu, căci de nu, 
va muri !... 

— Merge bine ! înainte... zise Zoe. 


Luntrele se preumblară pe lac... Soarele era aproape 
de-culcare ; umbra şi răcoarea se răvărsa în aer, mulțime 
de femei, ce albeau pînzele pe malul lacului, acum le 
strîngeau și se înturnau acasă cu trumbele pe cap. 

Alexandru începu să cînte o barcarolă, atît de dulce, 
de suavă, de melancolică, cît atinse toate inimile. 


BARCAROLĂ 
Colo unde se înclină 
Salcia pe un mormint, 
„În a stelelor lumină, 
Legănată lin de vînt ; 


i 202 


Unde-n serile-ntristate . 
Se aude-un dulce val, 
Suspinînd cu voluptate, 
Sub umbrosul, negrul mal ; 


Du-mă, du-mă, lopătare, 
Fie noaptea cît de rea. 
Acolo, în întristare, 

Zace moartă dulcea mea. 


Această barcarolă pătrunse inima Elenei. Ea simţea 
o presiune dulce şi dureroasă asupra spiritului ei. Era 
poate un presimţimînt de dureri ce o aşteptau în viaţă ? 
era regretul dulce al fericirilor ce nu putuse să guste ?... 
umbra ascunse ochilor streini lacrimile sale ce îi înrouă 
fața, 
— Nu mai cînta, zise ea lui Elescu, cînți așa de falş 
astăzi !... 
— Ce e acest capriciu, Eleno ? o întrebă Caterina. | 
— Am un presimţimînt, Caterino, că voi muri în cu- 
rînd... ! 
— Iar cu idei triste ?... 
„"— Niciodată n-am fost mai neodihnită ca astă-seară..: 
- În acel timp bărcile se înturnau la malul de la care 
plecaseră, în barca ceaaltă Zoe zise principesei încet : 
— Alexandru, daca nu mă înşel, moare de amor după 
Elena, voi să-i spui că Elena are un presimtiment pen- 
tru Ranu. 5 
— Bine, răspunse aceasta. 


Călătorii se urcară pe mal şi purceseră către casă, 
Zoe ceru braţul lui Elescu ; acesta îl oferi. 


— Ei, bine ! amabilul și înfocatul meu adversar poli- 
tic ! Îmi pare rău de un lucru !... 


— De ce lucru ?... întrebă Alexandru. l 
— Vă pierdeţi timpul cu politica... pe cînd alții îl 
întrebuinţează atît de bine !... 


— Mi-ai făcut reputaţiune de om care se ocupă de po- 
litică : este nemeritată. Cît pentru timp, fiecare îl risi- 
peşte cum îi place... 

Ei ajunseră atunci. 

„____ După o oră, un serv veni şi zise lui Alexandru că îl 
invită d-na Zoe în camera sa. Alexandru avea un defect - 


293 


ce îl făcea nefericit, era bănuitor ; acest defect la un om 
ce iubeşte cu patimă este o adevărată cauză de amără- 
ciuni pentru el şi pentru cei ce el iubește. Vorbele Zoei 
el nu le uitase. Ele îl făcuseră a bănui că Zoe are să-i 
spuie aceca ce el ardea şi tremura să afle. Astfel nu în- 
târzie de a se duce la chemarea ce-i făcu Zoe. Inima lui 
palpita ca-naintea unui mare pericol. 

„Ce poate să-i spuie ea în secret ? se întreba el. Eu 
îmi pierz timpul, pe cînd alţii îl întrebuinţează atit de 
bine |... mi-a zis ea ! mă perz... nu înţeleg... sau mai ine 
nu cutez a bănui...“ | 

În fine intră la Zoe, el află aici pe principesa. Mai 
multe lumînări ardeau pe două mese. 

— Ei, bine !... zise Zoe. Ranu face minuni pe unde 
ajunge !... iubeşte şi este iubit... ghiceşte de cine ? 
© — Nu-l mai turbura, zise principesa, de o persoană 
care nu-l interesează... Spune-i. ` 

— De Elena, zise Zoe. 

Ele se uitară în fața lui Alexandru doară vor desco- 
peri vreo turburare care i-ar trăda secretul său. Alexan- 
dru rămase rece, indiferinte, nemișcat... 

'— Aceste lucruri nu sunt noi pe pămînt... Către aces- 
tea Ranu este demn a fi pizmuit : a fi iubit de o femeie atit 
de perfectă este una din plăcerile ce soarta păstrează 
favoriților săi. . 

— Nu este așa ? i 

— Dar să credem pe Ranu ? întrebă principesa, Sunt 
oameni cărora le place să se laude chiar daca ar com- 
promite o femeie !... 3 

— Aceasta îl priveşte pe dînsul, zise Zoe. 

— Lăsaţi pe zeul amorului să împarţă răsfățările cele 
dulci amanţilor, zise Alexandru, astăzi ai vorbit atit de 
rău de ţărani !... 

— Politică ?... nu voi să mai vorbesc ! răspunse Zoe. 

— Atunci vă doresc noapte bună ! osteneala zilei mă 
abate... ţărîna cea slabă mărturiseşte că are nevoie de 
repaos. i 

— Ei, bine ? zise Zoe după ce ieși Elescu, 

— Ei, bine ! răspunse principesa. 

— Această știre nu l-a turburat întru nimic !.., 

— A fost o supoziţiune. f 


204 


— Suntem învinse oricum ar fi, 

— Țiganca nu are să vie la Fănești ? 
— În opt zile, PR 
Alexandru ieşi. i 

„Ranu a zis aceasta el însuși !... Dumnezeule ! care să 
fie așa ? îşi zise el. Aceste femei ce interes au să minţă ?.., 
Să-l întreb... şi pentru ce ? el va spune din contra... este 
natural : nu mă cunoaște îndestul... Astăzi ea îi aruncă o 
căutătură plină de patimă... la masă minele ei căutau a 
se atinge de mîna lui... pe pahare !... am observat că nu-i 
mai vorbeşte, îl budează negreşit... toată ziua Elena era 
ginditoare !... cîntecul meu pe lac nu i-a făcut nici o plă- 
cere... El însuși stă totdeuna la o parte ; fuge de socie- 
tatea noastră... Cîte probabilități nu sunt ?.. nu mai 
este o supoziţiune ! ci un adevăr... buzele ei mi-au minţit 
cînd îmi spuneau că mă iubeşte... Cît trebuie să fie de 
mizerabil sufletul unei femei ce minte asfel l... E trist 
a crede că în această lume tot ce se ridică mai pe sus 
de mulţime prin cualităţi rari a trebuit să ne vestejască 
frăgezimea inimii noastre !.., o, femeie ! tu, ce semeni ve- 
nită să ștergi cu degetele tale grijile dupe frunţile noas- 
tre, a trebuit oare să deminţi cu atita amărăciune această 
dulce speranţă ?...« 

Asfel cugeta Alexandru, preumblindu-se prin galerie 
şi blestemînd pe cele două femei ce îi dară o ştire atît de 
crudă. „Pentru ce mi-au spus. ele aceasta ?... Cu două ore 
înainte, nimeni nu era mai ferice decît mine, nu cunoş- 
team nefericirea mea... şi eram mulţumit !...“ l 

Uşa de la camera Elenei se deschise. Elena veni în ga- 
lerie. Ea văzu pe Alexandru preumblîndu-se gînditor. Luna 
vărsa valuri de lumină şi-neca această galerie, 

— Nu te-ai culcat încă ? întrebă ea, 

— Poci dormi ? 

— Eşti bolnav ? 

— Da... sunt bolnav... 

— Ai trebuinţă de îngrijirile noastre..; 

— Nu ! mulţumim !... 

Aceste răspunsuri reci fură atitea lovituri pe inima 
acestei femei. Ea înţelese că Alexandru era în unele mi- 
nute de gelozie. Ar fi preferat să o mustre, să o insulte, 
decît să-i răspunză cu atîta răceală, 


=— Iară eşti supărat pe mine ? - 


205 


— Nu L; pe mine 1.3 

— Ce ai făcut ? | | 

— Am nenorocirea a te vedea, a te iubi, ca să te 
desprețuiesc... 

La această vorbă Elena surîse cu mulţumire. 

— Înţeleg... o nouă vijelie... Să fie! îmi face plă- 
cere... căci dovedește că mă iubeşti, Alexandru meu !... 
fii totdauna gelos, bănuitor, cu această condiţiune L.. însă 
ia seama, aceste excese îţi fac rău !... iată singurul cu- 
vînt care mă face să sufer cînd te văz gelos... Dar să 
vedem, spune-mi, de cine ești gelos, de Ranu, negreșit, ?... 

— Pentru că ai zis-o singură, fie ! 

Femeia iartă amantului său aceste excese de gelozie ; 
bărbatului însă nu le iartă ; el însuși nu cutează să-i de- 
clare gelozia sa, aleargă la o mie de pretexte ca să mustre 
pe femeie. Un amant merge drept : pune înainte motivul 
miîniei sale, fapţii, nume proprii, nu o menagează întru 
nimic, devine aspru, barbar, cauza este că bărbatul se 
mînie în puterea drepturilor conjugale şi amantul în pu- 
terea drepturilor inimii ; la acest din urmă amorul este 
totdeuna tînăr şi pasionat însuși prin natura lui crimi- 
nală în faţa oamenilor. 

Elena îi luă mîna. 

— Ascultă, Alexandre, îi zise Elena. Îmi pare bine că 
ai pus acest nume pe tapet. 
< Alexandru retrase mîna. 

— Daca ai putea să înţelegi puterea cu care te des- 
preţuiesc, singură te-ai despreţui ! îi zise Alexandru. 

— Ai dreptate ! zise Elena înecată de durere, sunt 
demnă de dispreț ! ; 

Ea simți că se îneacă. Se îndreptă către camera ei, 
sprijinindu-se cu mînele de perete... odată acolo, căzu pe 
pat leșinată. - 

Alexandru se cobori în curtea mănăstirei, fruntea lui 
ardea ; inima îi era plină de minie. Se înturnă în dreapta 
şi în stînga fără să știe unde îl duc picioarele. Intră în 
grădină, ia o potecă, înaintează, gîndurile sale îl apăsa ; 
__rătăceşte āsfel pe cîmpii mai multe ore, răcoarea dimineţii 
sufla peste fruntea lui arzîndă, îl răcorea, îl trezește, .zo- 
rile strălucesc înaintea ochilor seci de lacrimi şi pare că 
comunică frăgezimea lor sufletului său înfocat. 

„Unde mă duc ? se întrebă el, sunt departe de mănăs- 
tire... Ce vor zice cele două dame cînd vor afla că am 


> 


206 


dispărut ?... nu vor da acestei plecări nopturne o explicas 
țiune compromiţătoare pentru Elena, după mărturisirea 
ce ele îmi făcură ieri seară ?... am eu dreptul a compro- : 
mite o femeie ? ar fi mai înţelept să mă întorc la mănăs- 
tire... mai tîrziu voi părăsi țara.“ i ; 

Alexandru se înturnă asupra pașilor săi, mînia sa se 
schimbă în pietate pentru Elena. „Am fost crud ! zise el. 
Să ne închipuim că ceea ce mi-a zis acele două femei 
despre dînsa este adevărat, ce drept am eu asupră-i ca 
să o tratez atît de barbar ?... Daca această purtare ar 
zdrobi această ființă delicată ?... am fost crud, barbar, 
nebun !... Cine poate să știe daca ea nu a trecut noaptea 
vărsînd lacrimi ?... Sunt mai mult decît crud : sînt laş !... 
am insultat-o cu asprime, am lăsat-o leşinind !... vai! 
daca cineva merită a fi despreţuit, sînt eu, numai eu 1...“ 

El se gîndi atunci la delicateţa simtimentelor Elenei, . 
la vorbele ei, la suferinţele ei, la amorul ce îi exprimase 
și la chipul cu care el îi răspunse, un rîu de lacrimi cură 
din ochii săi: ar fi dat viața sa să nu fi făcut cele ce 
făcuse. „Mă voi arunca la picioarele ei, zise el; voi zice 
că eram nebun... Ea e bună... mă va ierta... va uita...“ 

Giîndind asfel, ajunse la mănăstire. Servii singuri se 
deșteptară. Tăcerea domnea în casa oaspeţilor. Cu pasuri 
ușori intră în camera sa. Acolo își aduce aminte că acea 
cameră se învecinase cu a Elenei şi a Caterinei. O ușe 
închisă îi despărţea, voia să ştie daca Elena doarme ; daca 
este bolnavă. Se uită prin crăpătura uşei, razele zilei in- 
traseră în camera sa. Elena era pe pat, dormea. Era fru- 
moasă ! Alexandru se linişti. Se aruncă pe pat, nu putu 
dormi. Se scoală şi iese afară, 

El întîlni pe egumenul mănăstirei ieşind de la biserică, 

— Ştii că am promis acei fete de țăran şase boii, trei 
vaci și trei mii de lei ? Ştii încă Că i-am zis că le va găsi 
âici la mănăstire ? te rog, părinte, să priimești acei trei 
mii lei ! Doamna Elena îţi va da astăzi prețul vitelor ; le 
vei da ginerelui Elenii. 

— Dumnezeu să vă dea zile pline de fericire !... zise 
călugărul, r 

Alexandru surîse cu durere. 

— Nu-mi pari să fii mulțumit ? îl întrebă egumenul. 

— În adevăr, părinte... 

— Şi cu toate acestea toate darurile ce pot face pe 
un om fericit, le ai !... 


207 


aa 


Fi auziseră atunci vocea Elenei ce urma pe Caterina 
în galerie. , 
Elena căzuse pe pat leşinată. Ea reveni repede, şi cea 
dintii mişcare ce făcu fuse să ştie unde era Alexandru. Se 
uită în galerie, nu mai era acolo. Se uită pe fereastră și 
îl văzu depărtîndu-se, apoi dispărînd sub arborii grădinei. 
Ea tremură de spaimă, crezu că Alexandru se dusese să 
se arunce în lac, acum uitase durerile ce-i cauzase insulta 
lui Alexandru. Ea nu se mai gîndea decît la viaţa lui. Pe 
cine va trimete după dinsul ? nu era nimeni, îi veni ideea 
să se ducă ea singură, apoi, cînd se gîndi la consecuinţă, 
tremură, i | 
Trecu dar toată noaptea în cele mai crude suferinți. 
“Despre ziuă, adormi un moment, atunci cînd Alexandru 
o văzu prin uşă. Zgomotul ce făcu el o deșteptase. Elena 
atunci sculă pe Caterina, se îmbrăcă şi ieşi în galerie. 
La vocea Elenei, Alexandru congedie pe preot şi se 
urcă în galerie. El merse spre Elena. 
— Ah ! zise ea cu bucurie. 
Alexandru o salută cu respect. 
— O să mă omori ! îi zise Elena. . 
Alexandru, fără să zică o vorbă, îi luă mina şi o în- 
cărcă de sărutări, ochii lui se umplură de lacrămi, și la- 
crimile, sparte pe fața lui, scăldară mînele delicate ale 
Elenei. 

_— Nu-mi face nici o mustrare, zise el, daca poţi, plin- 
ge-mă, sînt nenorocit !... 

“Caterina ieși atunci din cameră, fragedă și rîzîndă, ca 
florile ce răsăriseră în acea dimineaţă. Ea sărută pe Elena 
şi întinse mîna lui Alexandru. 
© —. Eşti palid ! zise ea lui Alexandru. 

— Am dormit rău, răspunse el. 
În acel moment apăru în capul ușii galeriei Ranu. 
— Iată şi moldoveanu ! zise Caterina. i 
— Amantul meu ! zise Elena surizind. 
Alexandru înţelese intenţiunea Elenei, cu toate aces- 
cea vorba ce zise ea îi ridică o greutate după inimă. 
— Ce grozăvie ! zise Caterina, unde a pescuit Zoe 
această ființă ? 
— Este frumos ! răspunse Elena, aruncînd o căutătură 
lui Alexandru. : 
— Tip de lacheu ! zise Caterina, nu ştie nici să convers 
seze.,, . ` 


208 


— Nu are nici o educaţiune !... Dar are inima foarte 
tînără ! urmă Elena. E 

— El? răspunse Caterina ; nu aș fi crezut ! 

— Mi-a făcut o declaraţiune de amor, mai zise Elena, 
nu aș putea a mă înamora de un asfel de om !... ip ii 

Aceste vorbe amețiră pe Alexandru ; nu mai ştia ce 
să gîndească. | 

Ranu se apropiă de dame ; le salută. 

— Nu ne dai mîna ? îl întrebă Elena. De cîteva zile, 
nu ne mai iubeşti ?... de cînd ne coboram pe scara ocnei, 
spre exemplu ! 

Ranu se roși... Alexandru se întrebă: „Ce va fi 
aceasta ?“... ideile lui începură a se lumina. | 

— Ce s-a întîmplat pe scara ocnei ? întrebă Caterina. 

„i — Nimic! zise Elena... o copilărie, la care sunt sigur 
că d. Ranu nu se mai gîndeşte... 
- — Sunt curioasă să ştiu, zise Caterina. 

— O declaraţiune de amor !... locul era rău ales, în- 
chipuiește-ţi că putea să caz dupe scară !... 

— Doamnă ! zise Ranu, vă rog |... 

— Vă supără... ce? nu a fost o glumă ?... şi eu şi 
bărbată-meu am luat-o pentru o glumă... bărbată-meu mai 
ales a rîs atît de mult cînd a auzit... 
© _— A auzit... răspunse Ranu. 

_— Dece nu ? nu este nici un rău... 

— Şi damele cele două au ris! zise Alexandru, care 
acum începuse să vază în întunerec. 

— Şi damele cele două ? întrebă Ranu. 
| — Care mi-au spus, răspunse Alexandru. 

Acum Ranu nu mai înţelegea nimic. Aceste vorbe îi 
cutundaseră, se retrase cu ruşine. 

— Ce fel ? Elena, tu faci asfel de romanuri și nu îmi 
spui ? > 

— Uitasem, în adevăr. 

Caterina se duse în casă să-și aducă lucrul ce luase 
cu ea, | i ti | 

— Vei să-mi explici ce sunt toate acestea ? zise Ale- 
xandru Elenei. ; - 

— Lucru foarte simplu : fără nici un motiv, mi-a făcut 
o deçlarațiune, pe care am comunicat-o îndată bărba- 
tă-meu, şi am ris amîndoi. | 
+ m Adevărat ? 

© — Te îndoiești:?... 


$ 


Pi 


299 


—_ Atunci i-ai spus și ce ţizam zis eu ! şi aţi ris poate 
împreună ?... 

— Alexandre ! ești crud !... 

“Caterina se înturnă cu lucru. 

— Nu plecăm ? întrebă ea. 

— Să plecăm, zise Elena. De aici la Poiana... acolo să 
facem gustare |... . | 

Georges veni atunci în mijlocul lor cu ochii plini de 
somn. După el veniră Zoe și principesa. Caii se puseră 
la caleşti. Ele schimbară cîteva vorbe și se coborîră pe 
scară. Elena zise egumenului să cumpere nouă capete de 
vite pentru protegiata sa și promise a-i trimite banii în- 
dată ce se va înturna acasă. Decise încă să se facă nunta 
dumineca viitoare şi zise că ea însuși va veni să-i cunune 
la Făneşti. i 

Ei porniră asfel şi după o oră ajunseră în Cîmpina. 
La marginea despre munți a burgului, pe muchea unui 
mal înalt se face o cale ; sub acest mal zace un lac lim- 
pede şi liniştit, închis între două dealuri. Se crede că este 
de o adîncime fabuloasă. Surfața lacului se află la cîțiva 
stînjeni mai sus de patul Prahovii, ce se desparte de lac 
printr-o bară de pămînt rădicat. Pe calea de care vor- 
birăm, trăsurile purceseră cu repejune. Ele coborîră coasta 
către rîu, trecură Prahova. De aici se văzu pe coasta lan- 
țului de peste rîu mănăstirea Poiana, rădicîndu-se asupra 
arborilor. După un pătrar de oră, călătorii intrară în mă- 
năstire, aici fură priimiți în sunetul clopotelor, ce este un 
semn de distincțiune pentru persoanele mari cari ajung 
la mănăstiri. 

O gustare destul de bună aștepta pe călători. 

Din balconul caselor mănăstirești era o vedere încîn- 
tătoare. Elena se temea că nu vor putea să ajungă seara 
la Sinaia cu caii săi, și trimese să le aducă cai de postă. 

Ei se preumblară prin case, prin grădină. Se urcară 
într-un chioşe de lemn ce este făcut pe un nuc gigantic, 
a cărui rădăcină se află la cîţiva stinjeni mai jos decit 
linia malului. Intrară aici pe o punte. Acolo citiră mul- 
time de nume de oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, ce cre- 
zură să treacă asfel la posteritate, fără să ție socoteală că 
chioșcul era ursit să trăiască mai puţin decît amatorii de 
nemurire. i i 

Elena se află aici cîteva minute singură cu Alexandru. 

— Eşti încă supărat ? întrebă ea. - l 


210 


- — Nu-mi mai aduce aminte! răspunse Alexandru. 
Elena mea ! ești bună pe cît ești frumoasă ; generoasă pe 
cît eşti dulce... treci cu vederea capricii mei ! Te iubesc 
„prea mult ; iată toată-crima mea ! Ştii că sunt gelos de 
orice ființă care-ţi arată simpatia ? îmi pare că natura și 
oamenii au complotat ca să te răpească amorului meu ! 
încrederea nu lipseşte. Dar este încă vorbă de încredere ? 
sufletul tău este cast ca sufletele fecioarelor osianice, o 
știu ; dar poci să încetez de a fi gelos ?... voi înceta atunci 
cînd voi înceta a te iubi; atunci voi putea rezona ; voi 
putea roși că am avut slăbiciune de a fi gelos ! a 

— Întotdauna îmi ceri iertare și întotdeuna mă in- 
sulți !... Ce inegalitate de caracter ! Eu nu sunt așa... fii 
totdauna cum eşti acum !... 

— Spune-mi cum acest Ranu ţi-a declarat amorul 
său ? 

— Nu mă întreba !... am uitat. 

— Îl urăsc !... zise Elescu. 

— Nu merită nici ură, nici simpatie t.. 

Ei tăcură. Elena devine gînditoare. 

— La ce te gîndești ? întrebă Alexandru. 

— O idee egoistă, răspunse ea. Toţi acești oameni ce 
ne însoțesc sunt de prisos aici, nu este așa ? aș voi să fim. 
„numai amîndoi !... 
— Mă iubeşti dar ? întrebă Alexandru. 


- — Totdauna aceeași întrebare !... Daca nu te iubeam, 
era să fac ceea ce am făcut ? 
— Sacrificii ?... nu sunt mari... 
— Nu-mi vorbi de sacrificii... Ştiu ce vei să zici... acele 
sacrificii le despreţuiesc, o femeie nu are trebuință de 
dînsele ca să dovedească că iubeşte pe un om; nue 
aceasta dovadă. Scafificiul este a călca parola sa înaintea 
bisericii și a bărbatului ; a avea inima zdrobită de durere 
şi a fi silită să suriză cu fericire, a vedea pe soţul său, 
a-i suride, a-l răstăţa, a-i zice că îl iubește, cînd nu poate 
să-l sufere ; sacrificiu este a se gîndi că înșală pe acela 
ce are încredere într-însa ! Nu te amăgi, educațiunea 
noastră este asfel că onoarea în maritagiu s-a făcut atît - 
familială, încît este o virtute de a o viola, o slăbiciune de 
a o respecta. A iubi pentru o femeie măritată este dar 
de multe ori o virtute, și orice virtute implică ideea unui 
sacrificiu... Ştii, Alexandre, ce rămîne să facă o femeie 


211 


i 


câre a trădat parola dată soțului său ? Să moară ! iată 
pentru ce zic că este o virtute de a jubi l... 

— Ce fel ? răspunse Alexandru. Vei să mori ?... 

— Ai gîndit oare altfel ?... cînd ţi-am zis pentru întiia 
oare că te iubesc, eu m-am destinat la moarte. Asfel, 
niciodată nu ai fi auzit vorbe de tinereţe din gura mea le 
Ceea ce mă consolă este numai purificarea printr-o moarte 
a cării cauză va fi căința. 

__ Mi-ai zis de multe ori că sunt fantastic... văz că 
eşti mai mult decît mine... 

__ Să lăsăm aceasta ! m-ai întrebat dacă te iubesc !..; 
şi vei un răspuns !... Dumnezeu nú a creat expresiuni fi- 
dele pentru simțimente, precum nu a creat culori fidele 
pentru colorile cerurilor... nu voi putea exprima nicio- 
dată ce simţ! în amorul său pentru D-zeu, omului i-a 
dat o formă ce nu are nimic de divin, o vîrstă ce nu are 
nimic de poetic ; daca te iubesc, întrebi ? Dară ! iată tot 
ce poci a zice. i 

— Te crez ! zise el. Dar acest amor va ţine oare ? 
mîne-poimine poate-să se schimbe ?... . 

— Se poate, zise Elena... puţin timp am să trăiesc. 

— Spune-mi, ce sunt aceste gînduri de moarte ? 

— Nu o să murim niciodată ? întrebă ea surizînd. . -: 

— Nu! nul. nu voi să mori!.. atunci voi muri 
şi eu... | È 

Elena se uită la Alexandru şi surise. 

_— Atita mai bine! zise ea... vom merge a trăi și a 
ne iubi în ceruri. 

Dar caii se puseră la trăsuri. Ei părăsiră chioscul, egu- 
menul le aduse o condică să-şi suscrie fiecare persoană 
numele şi daca au fost mulţumiţi sau nu, această con- 
dică era trimisă de Eforie la finele anului. Egumenul căta 
să o arate eforilor. Ea dovedea atit numărul călătorilor, 
cît şi purtarea egumenului cu dînşii, această regulă con- 
trariă mult pe egumeni. 

Zoe se subscrise comitesă ; principesa îşi mai puse 
înaintea titlului său de contrabandă : luminăția-sa. 

în acel moment ajunse acolo un ministru dintr-o cer- 
cetare ce făcuse singur prin judeţ, preiecții, subprefecţii, 
urmaţi de foncţionari mai mici şi de dorobanţi, îl înso- 
teau în cale. Ministru strînse mîna acestor dame ce le 
cunoştea, le întrebă unde se duc și le spune de unde 
vine el însuşi. i : 


212 


Era un om de mare probitate şi activ, dauă cualităţi 
„ce fac pe un ministru să se deosibească. Dar nu avea 
geniul epocei de regeneraţiune în care se afla. 

— Am tăcut mulţi fericiți în călătoria mea ! zise el. 
La mulţi le-am şters lacrimile dîndu-le sau despăgubiri, 
sau posturi, sau promisiuni pe care le voi împlini. Pe 
toţi i-am împăcat, i-am înfrățit... 

— Rău sistem de a guverna este acela de a face să 
se mulțumească toţi, zise Elena. 

„— Cum ? răspunse ministru, d-ta vorbeşti astfel ?... 

— Pentru ce nu ?... ai pedepsit pe cei asupritori ? 
pe cei despoitori ?... | 

— Ho! ho!.. zise ministru... iată o utopie!... atunci 
cum am mai putea guverna ?... Doi foncţionari ce am găsit; - 
“furi sunt deputaţi... trei alţi, rude cu miniştri... cinci alţii, 
oamenii lui... care are o mare înrîurire în presă. Daca 
i-aș fi pedepsit, aş fi sculat în contra mea o parte din 
Adunare ; aş fi adus dezbinare între miniștri ; aș fi expus 
ministeriul la o sută de articole: fulgerătoare în toate 
foile române, și opiniunea publică ar fi fost contra mea. 
Nu este dar un bun 'mijloc de guvernămînţ a pedepsi 
pe furi... - 

— Crez că nu se poate zice niciodată, acest guver 
e bun ! acestali e rău ! fapta lor încă nu poate să-i cali- 

fice cu preciziune, căci ceea ce este bun pentru o parte 
de oameni, poate să fie rău pentru altă parte, și orice 
guvern poate să aibă fapte și bune şi rele. Către acestea 
„guvernul cel mai bun mi se pare a fi acela ale cărui 
fapte îmbrăţişează mai mult interesele generale, aceasta se 
poate recunoaşte mai tîrziu. 

Sistemul dumitale de guvern este a sacrifica interesele 
generale în favoarea intereselor individuale, acestea: poate 
să-ţi merite sprijinul individual, niciodată sprijinul ge-. 
neral.... maioritatea este sacrificată asfel şi, mai curînd 
sau mai tîrziu, îţi va cere socoteală severă !... Loveşte 

„lenea, viciul, hrăpirile, nedreptăţile oriunde le vei găsi, 
oricine ar fi cei ce le practică ! şi națiunea îţi va ţine 
socoteala, astfel îi zise Elena. i 

— Nu este nici timpul, nici țara... cei mai mulși sunt 
răi aici... 

— Meritul este şi mai mare atunci, | 

Dar damele se urcară în trăsuri, ministru le salută, 
trăsurile plecară, i 


213 


_— Iată, zise Elena lui Alexandru, pentru ce hacru- 
rile nu se schimbă în tară !... Se pling unii că regimul 
constituţional este cauza de nu merg lucrurile. Dar prin- 

"cipii constituţionali s-au ' pus oare în legi și apoi în 
practică ? 
Trăsurile trecură de mai multe ori apa Prahovei, apoi 


urcară pe un deal. Calea pînă la Breaza este periculoasă. 


De aici şi pînă la hotar începe o șosea ; îndată ce se puseră 
pe şosea, se duseră repede. Lasară monastirea cea mică, 
Lespezile, la stînga peste Prahova şi în virful unei măguri, 
şi purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. 

Sub trimba de stînci gigantice şi tăiate ce se văd încă 
de la Dunăre, şi pe care le numesc Bucegii, pe un deal, 
este 'zidită acâastă menastire. Ea este a spitalului Colțea ; 
bine înzestrată, ea dă azil călătorilor ce circulă pe calea 


către Kronstadt ; cel dintîi lucru despre care Elena se în- 


formă, ajungînd aici, fuse daca bărbată-său era acolo, 


„i se răspunse că nu venise încă. Superiorul le dete două. 


apartamente, unul pentru dame, altul pentru bărbați. 

Aici voiau să treacă noaptea. 

Vizitară biserica, curtea mănăstirii cei vechi ; casele 
călugărilor sunt nişte adevărate închisori umede, crăpate, 
ruinate ; ele prezintă un aspect de mizerie. Călugării apar 
în mijlocul acestor ruine ca nişte fantasme, şi cu toate 


acestea mănăstirea are avere mare ! Statul a pus mina , 


pe veniturile monastirilor neînchinate, între care întră și 
aceasta. De doi ani casa centrală a mănăstirilor s-a con- 
fundat cu a statului. Statul se mărgimeşte a da o subven- 
ţiune care abia ajunge pentru cheltuielile de toate zilele ; 
mănăstirile se ruinează din zi în zi. 

Călătorii făcură o preumblare pe dealurile și văile ve- 
cine cu mănăstirea. Această natură maiestoaşă și sălba- 
tecă are un fermec deosebit pentru toate sufletele. Elena 
rămase mult timp absorbită în meditaţiuni melancolice. 
Ea se despărţi de grupa cea voioasă, se înlătură în pă- 
durile de arbori bătrîni udate de torente. Ea iubea cu 
patimă,. şi mustrarea cugetului era atît de putinte, ca 
amorul ei. De cîte ori nu se despreţuia ea însuși simţin- 
du-se atît de învinsă ? De cite ori nu blasfema ziua cînd 
a cunoscut pe omul care era obiectul amorului ei l... „Nu 
mai poci a mă retrage înapoi ! zise ea... este tîrziu 1... nu 
crez că mai poci trăi fără a-l vedea !... oh ! pentru mine 


N 


este decis ! ori în ce chip! a muri !...“ Grupa se risipi, 


214 


cele două dame stătură a se consulta cu Ranu ; Caterina 
părea absorbită într-o convorbire cu Georges ; Alexandru 
profită de aceasta ca să urmeze pe Elena. El o găsi şezînd 
lîngă o fîntină înconjiurată de arbori. Elena apăru în ochii 
lui Alexandru, privind visătoare jocurile apei capri- 
cioase, ca o nimfă din antichitate ce apărea călătorilor 
rătăciţi. 

— Ce faci acolo ? o întrebă el. 

— Nu eram singură, răspunse ea. Eram amîndoi. 

Alexandru şezu lîngă dînsa. 

Elena trecu mîna sa mică şi albă pe fruntea aman- 
tului ei. ` i 

— Această frunte a fost senină ca cerul de astăzi; 
„nici un nor nu a trecut pe dînsa... Cît sunt de ferice cînd 
văz că ești mulţumit !... Amorul el însuși are zilele sale 
de vijelie ; dar eu prefer pe cele senine, atunci sufletele 
noastre plutesc cu fericire pe o lume de vise plăcute t.. 

Seara se cobora în văi, răspîndind un farmec dulce şi 
misterios. Luna suridea în vîrful unei stînci, murmura 
apelor dimprejur invita orice suflet la reverii, 

— Ce locuri bogate de poezie, zise Elena, nu simţi 
ceea ce simţ eu ; nu sunt poeţi numai poeţii de profesiune. - 
Cei ce scriu ca să fie citiţi, de multe ori se „servă cu 
spiritul în locul inimei. Pe cînd aceia ce au poezia în 
inimă, ce o ascunde ca un prezinte ceresc şi nu o aruncă 
vulgului, pot mai lesne să găsească calea inimii... 

Alexandru îi luase mîna şi o strîngea pe sînul lui, 

— Mă iubeşti ?... îi zise el, înger dulce al fericirei 
mele !... lasă inima ta plină de amor să se spargă ca bo- 
bocul unei roze ce înflorește şi răvarsă parfumul ei ce- 
resc !... vino pe sînul meu ce nu mai bate decît péntru 
tine.!... înclină fruntea ta ca o floare pe fruntea mea !... 
e dulce a iubi şi a fi iubit, Elena mea ! & dulce a respira 
parfumul ceresc al gurii tale! a atinge cu buzele mele 
buzele tale curate şi înfocate L.. a confunda sufletul meu 
în sufletul tău ca două raze ce se unesc !... oh! nu mai 
sunt singur în lume !... acum îmi place lumina soarelui ia 
viața mea a devenit un vis poetic ! lumea, un paradis 
unde totul mă răpește, mă îmbată !.. nu! nu mai sunt 
singur ! Sufletul meu este sufletul tău, corpul meu, cor- 
pul tău, inima mea, inima ta.. Timpul trece repede ; 
ituziunile se scutură ca florile, corpul se vestejaște !... oh ! 
pentru ce nu putem să oprim zborul zilelor |... Lasă-mă 


215 


să mă îmbăt de parfumul sufletului. tău, de grațiile tale..: 
şi apoi... într-unul din acele vise de voluptate, să mor ka 

Elena era răpită. Ea rugă încet cerul să-i arunce în 
inimă o suflare rece, obrajii săi deveneau aci rumeni ca 
purpura, aci palizi, ochii săi plini de amor și de patimă 
se înturnau cu sfială de la Alexandru ; sinul ei bătea cu 
voluptate ; un fior rece încinse tot corpul său, ce ardea ca 
o flacără, mîna sa tremura în mîna amantului său ; bu- 
zele lui Alexandru înțilniră buzele sale. 

__ Alexandre ! zise Elena, voi fi a ta într-o zi ; însă 
nu astăzi !... ora morţii nu a venit încă... lasă-mă dar, 
înainte de a muri, să mă bucur încă de fericirea a te 
iubi |... i 

— Ce zici ? nu te înțeleg ! întrebă el. 

— Cind voi fi a ta, trebuie să mor !... 

— Aide 1... zise el, astfel totdeuna vestejeşti ‘bucuria 
inimii mele ! i 

— Sînt superstiţioasă !... Cred că în ziua cînd voi fi 
a unui amant, osă mor; timpul nu a sosit... în acea zi eu 
însumi voi veni la tine... acum să mergem !... este seară... 
bărbată-meu a fi venit !... A 

Ea zise toate acestea cu o seriozitate atît de mare, 
încît Alexandru se supuse fără a murmura. 

- Plecară către mănăstire, unde companionii ceialţi nu 
sosiseră. Postelnicul nu se arătase. | | 

Elena şi Alexandru şezură pe o galerie ce căuta către 
biserică. Elena era palidă şi visătoare. Alexandru el în- 
suşi căzuse în gînduri. 

— Ce ai ? îl întrebă ea. 

— Ce fineţe au femeile ! răspunse el. 

— Nu crede, Alexandre ! zise Elena, nu a fost aceasta 
o stratâgemă cum gîndeșşti, poate... voi fi a ta; daca odată 
ţi-am mărturisit că te iubesc... nu sunt ca celealte fe- 
mei... nu ştiu să înșel, nici să mă înșel... care este femeia 
ce iubeşte cum te iubesc eu şi care nu sfîrşeşte prin a se 
da ? l.. Daca este o crimă, nu este a se da, ci este a iubi. 
Toate femeile care iubesc tremură cînd se gîndesc că pot 
să facă cel din urmă sacrificiu, şi îl fac |... 

Ceialţi veniră atunci. Ei se puseră la convorbire. 
„__ Principesa începu a deveni geloasă pe Caterina. „Ce. 
fel ? își zise ea, această fată să fie preferată mie de Geor- 
ges, ea, o pițigăitură nebăgată în seamă, să mă lase pe 


216 


mine, principesă, bogată, spirituală, frumoasă ?... nu Be 
poate !... crez că şi-a perdut spiritul !... am să-i observ - 
cu băgare de seamă. Să aflu“, 

O trăsură întră în monastire : era postelnicul. Elena îi 
ieşi înainte. El ajunse plin de bucurie, căci reușise într-o 
speculă comercială. ` ; 

— Apropa ! zise el. Să vă dau ştiri despre București ? 

— Ha ! ha ! ziseră damele. 

— Ne acuză gazetele că am subscris o petiţiune către 
turci, prin care am cere starea veche. E 

— Daca aţi făcut, bine aţi făcut! zişe Zoe, dar nu 
aţi făcut-o. Sînteţi laşi !.., 

— Se mai vorbeşte de schimbarea ministeriului.., Se 
zice că bărbaţii domnii-voastre au să intre în combina- 
rea nouă. 

— Ah !... strigă principesa. Era şi timpul !.., 

— Nu s-a făcut încă, răspunse postelnicul... mai am o 
- noutate... 

=— Care ? 

— Nunta domnişoarei Serescu în două zile... 

*— S-a decis ? 

— Negreșit.., 

— Dar cine o să asiste? zise Zoe. Eu una nu am 
inimă cu lucrurile de astăzi !... cu cine o să ne găsim 
la nuntă ! femeile ofițerilor, avocaţilor, profesorilor, ban- 
cherilor, lipscanilor, doctoresele îneacă toate balurile ! 
în toate locurile ! Ce nenorocire !... nu pot să le iert pre- 
tenţiunele de a se arăta pe acelaşi picior cu noi !.., niște . 
mojice !... 

— Ai dreptate, zise principesa. Unde este timpul nos- 
tru ?... atunci, la baluri, comisarii însărcinaţi să priimească 
ducea damele de clasa II, neguţătoresele, ofițeresele, la 
stînga, şi pe cele de clasa I, la dreapta ; acum ne amestecă | 
cu toate aceste parvenite !... ce-eroare !... | 

— Ce să faci, principesă ? zise postelnicul. Convenţia 
a ucis clasele; nu mai sunt în ţară decît români ; dar 
bun e Dumnezeu ! | ' 

— Convențiunea a făcut pe toţi românii nobili, zise 
Elescu, f 

— Eşti prevenit împotriva nobleței... strigă Zoe, îi faci 
un resbel fără repaos !- . 

— Te înşeli, doamnă ! Aş fi voit ca românii să aibă 
o aristocrație de naştere, căci atunci țara n-ar fi fost atît 


217 


de căzută. Această instituţiune a fost folositoare popolilor, 
mîndră de străbunii săi străluciți prin fapte mari, ei ar 
căuta să le semene, ar face fapte mari, sacrificii de avere, 
de viaţă pentru naţiune. Dar tradiţiunile nu sunt ; istoria 
este mută asupra numelor celor ce numeşti nobili !... no- 
pili de ieri, ei nu înţeleg drepturile cu datorii, caută să 
puie mîna pe o putere, ea însuşi redusă la o stare de ser- 
„vilism, de scalvie, numai ca să se bucure de niște bunuri 
` materiale al căror preţ vor. fi ignorința, trădarea ! 

Nu crede că atac această instituţiune... Ea a fost bună 
în timpul său :. atac persoanele care, printr-o conduită 
degrădătoare, au degradat-o şi însuşi printre persoane 
voi face excepţiune. Mulţi din bărbaţii cari dau dovezi 
de simţimente nobile sunt din această clasă. Ascultaţi ! 
„ generaţiunea de astăzi este sub urgia unui blestem... pe 
cit va exista ea, nici o mîntuire nu poate să fie. 

— Ce zici, pentru D-zeu ! strigă Elena. 

— Acesta este adevărat. Ceea ce numim astăzi o na- 
țiune este. un corp ce nu mai are inimă... voiţi ca să vă 
dovedesc ? Streinii au călcat în picioarele cailor mormin- 
tele părinţilor noştri ; cei mari au priimit pe inemici cu 
cununi de flori !... onoarea, patriotismul, independinţa 
sunt văzute aici ca nişte crime !... nu-mi vorbiți că cei 
ce cîrmuiesc sînt răi !... Cei ce cîrmuiesc sînt asfel căci 
națiunea este asfel. Ei sînt expresiunea ţărei. 

— Sînt multe lucruri de zis între acestea, răspunse 
Elena. Majoritatea este bună ! 

— Bună ca să devie complicea minorităţei !... 

Elena tăcu. Ea cunoştea caracterul lui Alexandru, as- 
fel înțelese că amărăciunea ce vărsase în vorbele sale 
avea o cauză într-un nou exces de gelozie şi națiunea 
română nu era pentru nimic. „Dar care să fie motivul 
noii sale supărări ? negreşit, își zise Elena, e gelos pe băr- 
bată-meu !...“ Alexandru era un caracter care ar fi fost 
nesuferit, fără nobleța ce avea totdeuna. Daca ar fi în- 
surat, ar fi ca cei mai mulţi bărbaţi care, în bănuielile 
lor, de multe ori nedrepte, nevoind a se exprima ce simt, 
găsesc diverse pretexte spre a certa femeile lor pentru 
cutare sau cutare lucru ce se face în casă... 


Seara aceea trecu fără nici un incidinte. 

A doua zi călătorii vizitară peştera unui sihastru în 
muchea unui munte, gustară ceva și plecară către Fă- 
neşti. Oo ; 


~ 


218 


Alexandru se puse în trăsura în care era Zoe şi prin- 
cipesa Iordache. zi i 

— Frica ursului te aduce la noi! îi zise cînd plecară, 

— Frica ursului? -~ 

— Mai întrebi ?... frica postelnicului. 

— Nu am pentru ce... 

— Ia lasă vorbele... zise Zoe... eşti nebun dupe Elena. 


— Vă jur!... 

— Nu jura !... o iubeşti. 

— Nu! 

— Nu te crez... cată să dovedești... 
— Cum ? 


Zoe se gîndi puţin, apoi luînd un aer cochet și ple- 
cîndu-se la urechea lui Alexandru, îi şopti ceva ce prin- 
cipesa nu auzi... . 

-Ei se înturnară astă dată fără a se mai opri undeva. 
Seara erau la Făneşti. Elena se prepară ca să cunune du- 
„minica viitoare pe protegeata sa de la Brebu, trimise banii 
promiși egumenului şi dispuse astfel ca părinţii tinerilor 
să vie cu dînşii la Făneşti. E i 

Damele se retrăseseră în camerile lor de culcare. 


STAFIA a 

Zoe se aruncase pe pat. Ea era îmbrăcată cu un capot 
de batistă fină peste.o cămașe iară de batistă, peste acest 
capot trecuse un brîu de mătase albă. Pe cap pusese o bo- 
netă elegantă de valansienă, părul ei era strîns cu îngri- 
jire. Văzînd-o cineva asfel, ar fi zis că așteaptă un amant. 
Ea se prefăcea că este aproape să adoarmă ; candela era 
stinsă. După cîteva minute, rădică capul, ascultă : princi- 
pesa sufla ca o persoană ce doarme. Se scoală pe jumă- 
tate... ascultă, coboară din pat... ascultă încă... Se îndrep- 
tează către ușe, o deschide. , 
„Afară se auzi un tunet. Cerul era coperit de nori ; vin- 
tul începuse să sufle. . 

Să ne înturnăm la Alexandru. Elena astă dată nu-i 
mai dete budoarul ei pentru culcare, acesta îl dete postel- 
nicului, iar lui Alexandru îi dete o cameră lingă camera 
ei de culcare, cu îndatorire să o împarță. cu Georges. Din 
camera sa Elena auzea tot ce ar fi putut face vecinii săi. 


219 


Ce-i dicta această măsură ? poate dorinţa de a-l avea sub 
ochii săi neîncetat. 

Aceşti doi juni se culcară şi adormiră. 

Elena veghea mai toată noaptea. 


po 

Vijelia începuse afară, fulgerele şi tunetele se suc- 
cedau necontenit, ploaia și vîntul băteau în ferestrele ca- 
merii unde dormea postelnicul. Zgomotul vijeliei îl deș- 
teptă din somn. „Ah, zise el, porumburile mele au să 
crească !...“ Dar fuse silit a se opri aici... Se şterse la ochi 
să vază mai bine... nu se înşală, prin camera sa umbla o 
fantasmă albă ; el o zări la lumina fulgerilor. 

Ca toți oamenii ignorinţi şi slabi de judecată, postelni- 
cul era superstiţios. El credea în statie, în strigoi, în iele, 
în zburători, în fermece. Crezu că este o stafie. Îşi aduse 
aminte că se clădise casa pe o casă în ruine și că ţăranii 
ziceau că acolo au văzut de multe ori stafia. „Sînt perdut ! 
îşi zise el, iată stafia !... D-zeule, scapă-mă !... dacă voi 
striga, ea mă va sugruma bas 

El începu să tremure ca un copil ce crede că vede un 
spirit răufăcător, și îşi puse plapoma în cap. 

Stafia se apropia de pat, întinse mînile, postelnicul se 
crede perdut. El simte mișcările mînicii ei... Mina stafiii 
rădică plapoma după capul postelnicului ; atinge faţa lui ; 
o răsfaţă ; postelnicul nu mai sufla... Statia se aşează pe 
pat lîngă dînsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger 
aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea 
văzuse fața postelnicului. Ce va face ? se înșelase: nu 
era postelnicul acela ce căuta. Ea retrase mîna repede, 
să scoală, se depărtează ; crede că postelnicul o preurmă ; 
iese din cameră și se face nevăzută. 


Nenorocitul superstiţios rămase în pozițiunea care 
luase, ascultînd şi tremurînd de spaimă. După o oră avu 
coragiu să rădice capul, să asculte, să privească. Înţelegînd 
că statia a fugit, aprinse luminarea ; nu văzu nimic, 

„Nu am visat, zise el. Era stafia, am văzut-o, m-a 

atins pe frunte cu mîna rece ca de mort 1.“ El ar fi 
voit să iasă afară, să deștepte toată casa, să spuie că a 
văzut stafie ; numai temerea de a se întîlni încă o dată 
"cu fantasma îl tinu pe loc. Umblind prin casă, zări o 
încingătoare ; o culege ; era un brîu alb de matase. „Iată 
o dovadă ! zise el, că a fost stafia ! şi totdeodată aruncă 
brîul departe de dînsul... Este fermecat“, zise el, 


220 / 


ki 


Sa a, 

Toată lumea ieşise în salon. Postelniău, ca niciodată, 
nu se arăta. Elena, crezînd că bărbată-său ešte bolnav, se 
duse la dinsul. EI îi spuse tot ce i se întîmplase-cu stafia, 
ceea ce făcu pe Elena să riză. Dar cînd îi arătă brîul de 
matase alb ce stafia perduse prin casă, Elena simţi că 
pămîntul se învirteşte cu dinsa ; un fior rece coprinse 
toate nervele corpului ei, deveni palidă, şi vocea sa 
începu să tremure. 

— Vezi ? ai încetat d-a mai ride, zise postelnicul, 
nu-ți spuneam „eu că e stafia! iacă briul ! toţi ţăranii 
care mi-au spus că au văzut-o mi-au zis că poartă un brîu 
alb... | - 

Pentru ce Elena se impresionă atît la vederea acestui 
brîu ? Lucrul este lesne de înțeles : ea recunoscu brîul 
Zoei — își aduse aminte că acea cameră fusese totdauna 
destinată pentru Alexandru ; un simțimînt de gelozie 
„mişcă toate fibrele inimii ei. Această boală era nouă pen- ` 
tru dînsa, ca şi amorul ce avea. I se părea că văzu pe 
Alexandru la picioarele Zoei, scoase un tipet şi căzu 
leşinată pe pat. ` 

— Iată ce-mi face stafia ! zise postelnicul; mîne 
părăsim această casă !... , i 

Elena se redeşteptă, dar palidă şi frumoasă ca sufe- 
rința. Suspinele o îngiîna... Ea rămase încă în această 
cameră pe pat... Ce nu ar fi dat să poată vorbi cu Alexan- 
dru |... ~ | 

„Acum înţeleg, zise ea. Suferințele lui Alexandru !..: 
Cele ce zicea... erau mincinoase. Nu era gelos. Se prefă- 
cea... Doamne ! Doamne ! ai milă de mine L.. pînă astăzi- 
credeam că-l iubesc... cum mă înşelam ! nu! eu nu-l 
iubeam ! credeam că îl iubesc !... De astăzi numai am 
început a-l iubi... oh! acum, acum îl iubesc !... Dacă 
ar fi acum acolo, aş voi să-i scoţ inima din pept cu un 
fer !... dar dacă va fi inocente ?... Alexandru meu! oh! 
ce grozăvie !... Ce am zis !... Sînt nebună !... unde este ?. 
«Vino, dulcele meu !... vino să-mi cer iertare că am 
putut să gîndesc rău |...“ i 

În acelaşi timp, Zoe, în camera sa, făcuse o scrisoare 
pe care voia să o trimiţă cu om înadins la București. Aici 
era cel din urmă act al comediei cu Ranu. Acest act tre- 
buia să se joace duminică la Făneşti. Zoe era sigură acum 
că Elena era înamorată dupe Ranu; că Alexandru era 
înamorat după Elena. Durerea de a se vedea deşprețuită 


221 


de Alexandru pentru Elena o întărită și mai mult. Tri- 
mise scrisoarea pe un om al ci sigur. 

Cind fuse la gustare, postelnicul spuse cu spaimă tot 
ceea ce i se întîmplase cu stafia. Toată adunarea rise de 
credulitatea lui. Cînd însă spuse că stafia, fugind, perduse 
un brîu alb pe care îl găsise el, Zoe deveni. palidă. Ea 
tremură gîndind că Elena o să recunoască brîul ei. Iată 
o armă în mîna rivalei ei! Elena putea să-i facă rău cu 
acest talisman ! Cel puţin el dovedea că ea fusese stafie, 
ceea ce ar fi făcut-o ridiculă, sau că se dusese în camera 
postelnicului, ceea ce era de cel mai din urmă dispreţ. 
Elena, din parte-i, avu ochii țintiţi pe fisonomia lui 
Alexandru, doare va ghici pe impresiunile ce-i va face 
această istorie, dacă el avea vreo complicitate cu stafia. 
Fisionomia lui nu exprimă nimic, dacă nu indiferinţa. 
însă aceasta nu o linişti. 

— Ciudat lucru cu această stafie! zise Alexandru 
postelnicului ! eu te crez că ai văzut-o... dar crez că a 
fost stafie cu mînile albe şi delicate... 

Alexandru observă că Zoe își ascunse mînile. 

„Ah !“ zise el în sine... apoi urmă tare : 

"_ Nu este anevoie de dovedit daca ea a lăsat după 
dînsa brîul alb; poate că cineva va recunoaşte acel. 
brîu... 


— Să ni se arate acel brîu, zise Georges. 

i. Zoe tremură. l 
— Bravo ! zise postelnicul, să ni sẹ arate acel briu... 
— Să lăsăm stafiele, zise Elena, bărbată-meu a visat... 
— Am visat ?... 


În fine, Elena căută în toate chipurile să înlăture ideea 
de stafie şi de brîu. 


'Toată ziua aceea Elena nu putu să vorbească în parte 
lui Alexandru.. Către seară ei rămaseră singuri în chiosc 
cîteva minute. Elena rămase tăcîndă, ca să arate că este 
supărată pe Alexandru. Acesta îi luă mîna și o încărcă 
de sărutări... Ea retrase mîna. 

— Ce ai, Elena mea? o întrebă Alexandru, pentru 
ce această răceală ? 

— Pentru ce ? Oare nu am dreptate ? pentru ce Zoe 
a intrat în camera unde dormea bărbată-meu ? Ştia că 
acea cameră este aceea în care totdeauna ai dormit, în 
care lumea ştia că ocupi... 


222 


a Mr TE NA, 


„— Ce fel? întrebă el ; acea fantasmă a imaginațiunei 


"postelnicului era reală ? a fost Zoe în adevăr ? 


— Ce căuta ?... 

— Eşti geloasă ? ' 

— Geloasă ?... ce zici !... de o creatură atît de înjo- 
sită !... îţi spui că voi să ştiu daca te-ai coborit pînă să 
consimţi la cochetăriile unei mesaline... 

— Îndoiala !... tot ce nu este. Elena mea este rece 
pentru mine. Înainte de a te cunoaşte, erau multe lucruri 
frumoase. în lume. Dar din acel moment tot ce a fost 
încîntător s-a stins, şi tu singură ai rămas! ochii mei 
lasă valurile azurate ale cerului în care se scaldă auro- 
rile zilelor, ca să nu privească decît faţa celui ce iubesc, 
urechile mele se înturn de la murmura . vînturilor pe 
verdele sîn al pămîntului ca să asculte numai vocea celii 
ce iubesc ; mirosul meu uită parfumul îmbătător al florilor 
ca să nu aspire decît parfumul sînului acelii ce iubesc ; 
ea este singură în lume ! singură ca viaţa lîngă care nu 
poate să existe decît moartea. 

— Vorbele ce îmi zici sînt dulci ; dar ele chezeșuiese 
oare faptele ?... i 

— Faptele, Elená, ascultă ! ce dovezi să-ți dau despre 
amorul ‘meu ? Cere orice sacrificiu și vei vedea dacă te 
iubesc sau nu... | | 

— Nu cer nimic ! Ceea ce aş putea să cer ar fi să 
pleci undeva, să încetezi a ne vedea; să mă uiţi!.. 
dar, vai |... aceasta este cu neputinţă... mă vei ucide!... 

— Spune-mi încă o dată aceste vorbe, îngere. dulce 
al vieţii mele 1... oh! lasă-mă să crez că într-această 
lume unde sînt strein, este o inimă ce s-ar fărăma de 
durere pentru mine !... cît de dulce este a ști că sînt 
iubit !... a şti că sub această boltă cerească sufletul meu 
nu este rătăcit !... Dar iată cît trebuie să sufer gîndin- 
du-mă că nu poci a-ţi „Zice te iubesc, fără a-ţi aduce 
aminte că destinul a scris în cartea sa aceste vorbe fa- 
tale : nu-ţi este permis a iubi decît cu condiţiunea de a fi 
trădător ! - 


— Aceste vorbe mă omoară !.. nu voiam să'mi le 
aduci aminte. ...Eu te iubeam răpită de visul ce mă 
domină... aceste vorbe mă deşteaptă ca să văz realitatea 
şi să sufăr... eşti crud !... Daca te mustră cugetul că amă- 
geşti un om către care nu ai nici datoria amiciei, cit 
trebuie să mă mustre pe mine care am călcat legăturile 


223 


cele mai sacre ?... ar fi mai onest a părăsi țara și a fugi 
cu tine. Cel puțin, părăsindu-l, nu aș fi trădătoare. 
— Vrei ? o întrebă Alexandru. - 


— Da !,.. răspunse Elena cletenînd. din cap cu întris-, 


tare. 

Dar ei cătară să tacă. Oarecine păru. Elena se retrase 
în camera ei, unde căzu într-o adîncă meditare. 

„Nu voi avea niciodată curagiul a mă despărţi... îşi 


(43 


“zise ea : fetiţa mea va fi perdută în lume !.. | 


O NOUĂ ÎNTÎLNIRE 


Era în ziua de sîmbătă, A doua zi era să fie nunta 
Mariii, acea fată de la Brebu. Nuntaşii veniseră în Făneşti 
cu toate trebuincioasele şi aşteptau ziua cununiei. D-na 
Elena din parte-i încă se preparase la aceasta. Sîmbătă 
seara. veniră încă două familii de la București, între care 
se afla Talangiu. Seara aceea se trecu în critice de tot 


felul, politica jucă cea dintăi rolă. Toţi se ocupau atunci 


despre cauza incendiilor de la tabăra din Floreşti. 

— Cum voiţi să nu puie soldaţii foc, zise Talangiu, 
cînd sînt aşa de rău trataţi !... în baracele lor ei sînt mai 
rău decât vitele ; se speculă asupra hrănii lor, asupra 
` vesimintelor lor, se pling şi nu li se ia în considerare 
plinsurile. S-a cheltuit milioane de lei, şi pentru ce ? ca 
să chinuiască bieţii soldaţi ? ! pe cine vor să 'sperie cu 
tabăra ? cu eine o să ne batem ? Sintem noi în stare a ne 
înfrunta cu oştirile. streine, noi, care sîntem armaţi cu 
ciomege ? rătăcire ! De un secol românii nu s-au bătut 
cu nimeni şi tocmai acestea le-a păstrat drepturile, armele 
noastre sînt tractatele între puteri şi Turcia ; ele ne apără 
mai bine decît aceste cîteva mii de ostaşi. A 

— Bine zici, îi răspunse Georges, cu oarecare ironie, 
din momentul ce oștirea română nu poate să apere nici 
ţara contra invaziunelor străine, nici ordinea publică, 
urmează a fi desființată cu totul, ca să nu coprinză în 
budget douăzeci de milioane în deşert ! 

Talangiu îl privi cu un suris despreţuitor și tăcu, ca 
cum ar fi voit să arate că adversarul său nu merita un 
răspuns. Apoi urmă şirul discursului său : 

— Țara aceasta e mică ; nu poate trăi prin sine însuși, 
ci totdauna pusă sub o protecţiune străină, lată ceea ce 


224 


DE OO 


` 


au înțeles părinții noştri, ceea ce au pus în practică, și 
care faċe cea [mai] mare laudă a lor. Iată calea ce trebuie 
să luăm şi noi, daca voim a scăpa printre vijeliile timpului 
drepturile de autonomie. Ni se împută nouă, boierilor 
țării, că în treizeci de ani trecuţi ne-am supus cînd 
turcilor, cînd nemților, cînd ruşilor. Acesta a fost un 
mare sacrificiu pentru care trebuie să ne laude, căci prin 
acest mijloc am putut scăpa drepturile ţării. amenințate. 
Să nu mi se vorbească de acele capete aprifise ce visează 
la neatîrnarea țării ; ; acei oameni sînt nebuni sau plătiţi 
de streini, să zică că românii pot să apere ţara lor cu 
armele în mînă ! Cei ce ar vorbi asfel nu cugetă altceva 
în spiritul lor decit să ne despoaie de proprietăţi și să 
le dea ţăranilor... 

Alexandru, ce pînă atunci tăcuse, îi fu cu neputinţă 
de a nu răspunde : : 

„— Daca popolii Europei ar ști că popolul român pe 


care l-au găsit demn a-şi vărsa pentru dînsul sîngele 


fiilor lor şi tezaurii lor spre a-i sparge lanţurile, ar- avea 
în sînul lui oameni care îşi fac o glorie din umilinţă, 
negreșit că acei popoli ar roşi că au putut să facă acele 
sacrificii pentru un corp căzut în putrejune !... Nu fac 
aluziune la d. Talangiu ; d-lui îi este permis a simţi ast= 


fel. Această molătate de simţimînt la d-lui este simto- 


mul unei boale. Açi nu poate să fie vorbă de bolnavi; . 
aceștia vor face totdeauna excepţiune, chiar atunci cînd 
în loc de a se afla în vreun spital se află în saloane. Răs- 
punz în genere acestei şcoale ce din Fanar a trecut pe 
malul Dunării unde a găsit discipuli ; acestei școale ce 
a inventat slăbiciunea şi sclavagiul, acestei curtizane ne- 
ruşinate a cezarilor bizantini. În deșert vocea tînără a pa- 
triotismului va căuta să-i converteze ! 

Talangiul își muşcă buzele. 

— Dar pînă atunci, urmă Alexandru, este trebuinţă să 
se ştie că un popol cît de căzut, cît de putred ar fi, nu 
poate să împărtășască aceste simţiminte. 

Daca însă sîntem convinşi că acel popol român nu 
mai are nici o scînteie de viaţă, şi nu mai:este viitor 
pentru dînsul, atunci pentru ce să mai păstrăm pe fața 
pămîntului un cadever putred, ale cărui miesme aruncă 
veninul, şi nu avem curagiul a-l înmormînta ? 

Aceste vorbe produseră o senzaţiune adîncă în inimile - 
ascultătorilor ; nimeni nu mai răspunse, După cîteva 

= 

7 . 225 


15 — Manoil! * Elena 


minute literatura română înlocui politica în convorbirile! 
lor. Georges se plinse că de cînd au început luptele 
politice, românii au părăsit cu totul tărimul literelor. 

— Politica a ucis literatura, zise el, luptele politice 
au un scop negreşit, întărirea naţionalităţei ; ; dar poate 
să existe o naţiune, cînd românii nu au o literatură, adică 
cînd nu au o limbă, o gramatică, un dicţionar, o istorie ; 
cînd nu sînt poeţi mari care să ne dea epopee, tragedii, 
sau mai bine cînd nimeni nu mai citeşte nimic de lite- 
ratură ! cînd devine -un fel de ruşine pentru oameni a 
citi cărţi scrise în limba română t... | 

— Of |... strigă Zoe. Ce idee !... literatură națională !... ! 
Cine. îşi perdé timpul a citi nimicuri de acelea ?... sînt 
bune să le citească lacheii mei !... Ce poale să scrie nişte 
români ? ! 

—> Ai dreptate, răspunse principesa. Bărbată-meu, 
principele, este: abonat la cîteva ziare; nu le citeşte 
niciodată ; le citeşte lacheii... 

— Niciodată nu aş fi crezut că poate să existe. o 
literatură română, zise o damicelă ce venise 'aici în urmă 
cu maică-sa. 

— Tot aşa precum există şi o damă română, răspunse 
Alexandru. 

~—— O damă română... urmă A dia. eu nu sunt romă ină, 
tată-meu este grec. 

La aceste vorbe se făcu un ris general excitat de 
Caterina. 

Muma Adelii veni în ajutorul fie-sei. 

— Fii-mea, zise ea, vorbește asfel fiind crescută în 
ţări streine, unde nu a învăţat să iubească pe români |... 

Caterina dete încă o dată semnalul de rîs. 

Bătrîna mamă se supără și, cu un ton propriu femeilor 
ordinare, îi zise : 

— Dece rizi, domnişoară ?... fie-mea a avut mijloace 
să învețe în ţări streine, daca şi altele ar fi avut acele 
mijloace... l 

Ea nu termină vorba, toţi oaspeții să puseră să riză. 

“Elena, voind să înlăture chestiunea personală, reveni 
la literatură. 

— În fine! zise ea, este începutul unei literaturi 
române : o literatură care ar fi prosperat dacă ar fi fost 
încuragiată de patriotismul românilor. Vedeți grecii, 


226 


"maghiarii, sîrbii ? ei ne-au întrecut şi pe acest tărîm : 
“cauza nu -este anevoie de cunoscut. Nu crez ca Dumnezeu 
să fi pus mai mult geniu în capul grecilor, maghiarilor 
şi sîrbilor, decît în capul românilor ! dar crez însă că a 
“pus mai mult amor de patrie în inima lor decît în inima 
“noastră. Acest amor de patrie a făcut ca la ceialţi trei . 
populi să citească mai multă lume producţiunile literarie. 
Să le încuragieze prin toate mijloacele putincioase. La 
noi nu numai că scrierile literare nu sunt citite ; dar încă 
autorii sunt persecutați, închiși, cînd nu sunt despreţuiţi. 
Ne place a ne zice nobili români, dar nu facem nimic 
pentru români. Maghiarii nobili, pentru literatura lor fac 
‘sacrificii fabuloase. Noi, pentru a noastră, nu avem decit 
dispreţ. | Ks i ' 
— Daca nu citim româneşte, cauza este că autorii 
români nu- au produs nimic care să merite ! zise Zoe, 
— Cum e turcul şi pistolul! Cum e ţara și autorii, 
răspunse Georges. 
Elena răspunse Zoei : 
— Nu voi răspunde ca d. Georges, dar voi zice că daca 
la noi ar fi răsărit geniurile ce au făcut gloria „altor 
populi, noi încă nu am fi citit producţiunile lor şi nu am 
fi avut pentru dînsele decît același dispreţ ce avem astăzi. 
Daca te-aş întreba astăzi : ai citit pe autorii români cei 
"ce se află, îmi vei răspunde că nu ai citit, că nu știi ce 
au scris ; acest răspuns mi-ai dat totdauna. Nu înţeleg, 
dar daca nu ştii ce au scris aceşti oameni, cum găseşti că 
nu merită să fie citiţi ? ! i 
— Eu voi zice ceva, daca domnii democrați nu se vor 
supăra ! zise Talangiu. Greşala este și a autorilor, urmă 
el, cei mai mulți nu sunt nobili și prin urmare nu au 
prestigiu... ga ` vt 
— Iată o idee ciudată, răspunse Elena, şi cu atît mai 
ciudată că vine de la d-ta. l i 
— Poci să vă dau un exemplu, doamnă. 
— Care ? i 
: — Ştii pentru ce Lamartine a făcut atîta zgomot în 
Francia ca poet ? pentru că a fost nobil. Nobilii i-au făcut 
aceasta. 
— Aşa este ! zise principile Iordache. Poeziele lui ve- 
niră atunci în sprijinul unor principii sacre şi zguduite de 
spiritul revoluţiunilor. 


. 227 


— Mă iertati, răspunse Elena. Este un poet mult mai 
popular, mult mai gustat în Francia, Beranger, și cu 
toate acestea el nu era din nobleţa franceză. Este nobil 
prin sine ; el este fiul naţiunei, fiul lui Dumnezeu ! de 
vom veni la noi, încă o dată, nu este nobleţă. 


. — Doamna e republicană ? întrebă un nou venit ce ` 


fusese democrat şi se schimbase în urmă. 

— Poate, domnule, răspunse Elena, dar sînt. aceea ce 
am fost totdauna ; neschimbată. 

Nici unul nu fusese mai aprins revoluţionar decît 
acest întrebător ! odată propagă idei.rele. După căderea 
revoluţiunii, el emigrase. în țări streine, astăzi înturnat 
în ţara sa, după ce dete mîna cu toate partidele pe care 

“le trădă una după alta, se dete cu cei mai înfocaţi retro- 
grazi ; este un fapt netăgăduit: renegaţii devin aspri 
pentru credința ce a avut înainte, și înfocaţi pentru 
credinţa ce îmbrăţişază. Aceasta se explică prin temerea 
ce au de a nu fi suspectaţi. D-nu X era către acestea 
ambițios fără măsură : invidios; cît orice suflare ome- 


nească avea o cualitate oarecare ; i se părea. că acea 


cuațitate era răpită din proprietatea sa. Aceasta îl făcea 
către ceialți oameni rău, mic, egoist. Erau două lucruri 


ce iubea şi ura cu deosibire ; se iubea pe sine şi ura pe - 


amicii săi. 
Cînd Elena îi răspunse, făcînd o uşoară aluziune la 
schimbarea opiniunilor lui X, deveni palid de mînie. 
Convorbirea literară căzu ca să dea loc politicii; 
ministerul se puse din nou pe tapet ; fiecare rupea cîte 
o bucată din mantia ministerială. Asfel, după cîteva 
minute, nenorocitul minister nu mai avea nici un presti- 
giu. 
După dînsul veni rîndul liberarilor. Capii lor fură 
_atâcaţi cu furie, nu rămase nici un viciu, nici o crimă 
care să nu li se atribuie. i 
— Sînt nişte tîlhari ! zise Talangiu: 
— Da ! da ! răspunseră mai mulţi. | 
— Domnia-ta zici aceasta ? răspunse Alexandru indig- 
nat. Uiţi că în anii din urmă, cînd erai la putere, ai 
cîştigat un proces nedrept prin ordinul ce ai dat judecă- 
torilor,  ameninţîndu-i cu scoaterea? Domnia-ta zici 
aceasta, domnule N..., care ai urmat pe o damă căria erai 
dator cu un zapis de zece mii de galbeni şi în loc să i-l 
plăteşti, i l-ai rupt ? Domnia-ta zici aceasta, principe 


228 | | - 


ë 


Iordache, care. prin înrîurirea ce aveai în trecut, ai 
schimbat cu o mănăstire un petec de moşie și ai luat în 
loc o moşie de zece ori mai mare ?... Domnia-ta zici 
aceasta, domnule M..., care ai luat mită douăzeci mii de 
- galbeni la... Ss 

La aceste vorbe, ei protestară toți; dar nu se crezură 
ofensaţi şi nici nu găsiră cu cale a se mînia contra lui . 
Alexandru. Cînd muma sau soţia zice că fiul sau bărbatul 
a fost în foncţiuni cîştigoase şi nu au ştiut să-și facă 
stare şi îi blamă ca pe niște nemernici despre aceasta, 
se înțelege că mustrările de hrăpiri, nu pot să ofenseze 
pe cei ce le-au făcut. Acea mumă, acea soţie ce laudă 
abuzul şi hulește onestitatea sunt fiicile societăţii care 
cugetă ca dînsele. Cîţi oameni nu şi-au făcut averi din 
ocupaţiuni în timpul cel mai scurt ? Foncţionarii integri 
au rămas săraci şi vestejesc în mizerie ! cei ce au hrăpit 
s-au îmbogăţit, prosperă, sunt înconjurați, chiar de aceia 
ce au aerul a dezaproba hrăpirile. O schimbare a început - 
a se face într-aceste datine, de vreo trei ani, graţie liber- 
tății presei. De aici ideile noi sunt atît de rău privite de 
aceste legiuni ale trecutului şi prezintate sub atitea 
calomnii, de către cei ce au interese a se înturna ve- 
chiului regim !... 

— Lasă-i să strige, zise N..., noi avem votul... 

Oaspeţii se sculară de la masă cu cea mai mare liniște. 
Ei trecură seara în salon și în chioscul din grădină. 

Alexandru găsi ocaziune de a șopti Elenei : 

— Voi să-ţi vorbesc în parte ! 

— Unde! - 

— Aici. Mai tîrziu... 

— Nu se poate]... 

=- Trebuie, ori mor ! 

=— Viu ! viu ! zise Elena. 

Era o oră după miezul nopţii. Toţi dormeau. Noaptea 
era frumoasă ca toate nopţile de vară la ţară. Cîrsteiul 
se îmbăta de cîntărirele sale, cerul era senin ; luna plana 
în spaţiu şi îneca fața pămîntului de raze de lumină. 
Alexandru era în chiosc, aştepta. Pe una din ele văzu 
o fantasmă albă ce înainta către chiosc. Era Elena. Ea se: 
apropiă, intră în chioșc. Ti 

— Cît trebuie să te iubesc, zise Elena, ca să- viu 
noaptea aici ! | 

=— Nu este destul aceasta..: 


229 


— Cum nu este destul ? 

— Elena mea, trebuie să laşi bărbatul... să te dăs- 
parți... să plecăm în streinătate... 

— Să mă dăspart ?... dar lumea ?... Re 

— Singură ai zis că mai bine vei să lași bărbatul decit 
să-l amăgeşti... 

— Ai dreptate... am zis aceasta... da, da, mă voi 
despărți de dînsul; dar ora nu a venit încă... vezi, Ale- 
xandre, nu este nici un sacrificiu care să nu fac pentru 
tine, dar caută să ai răbdare... Ce te gîndeşti ? ar zice 
cineva că te îndoieşti de vorbele mele... Ed 

— Ai ghicit... ceva îmi spune că mai tîrziu o să mă 
uiţi. g ' 

— O să te uit? întrebă Elena. Razele lunii ce intrau 
în chiosc Jăsară să ;se vază pe buza ei un surîs plin de 
amărăciune. Cînd 'voi'muri, poate ! urmă ea. 

— Înainte de a muri, Elena mea! eşti tînără, fru- 
_moasă, poetică ; dulce ca acele creaţiuni ce au făcut să. 
creeze geniul omenesc în momente de inspirare divină ; 
dar eşti femeie. Mîne mă vei uita; mîine vei roși că ai 
putut să mă iubeşti! nu va veni un timp cînd vei zice 
altuia ceea ce îmi zici mie ?... n 

— Taci! taci! strigă Elena, sau mă voi desprețui 
singură ! Ceea ce ţi-am promis, voi face... dar mai tîrziu... 

— Oh, sufletul meu, cît voi fi de ferice cînd voi ști 
că am a trece viața legănat de răstăţările tale ! vom pleca. 
“de aici în ţări streine, în locuri singuratice, poetice, dulci 
ca amorul nostru. $ i 

— Dară... în locuri depărtate... unde să nu mai reye- ` 
“dem ceea ce am văzut, să nu mai auzim ceea ce am 
auzit... departe de oameni... nu este aşa că oamenii sunt 
răi ? nu ai a te plinge de diînşii ? ču poci zice aceasta! 
am suferit de la oameni... au fost nedrepţi pentru mine ; 
nu am adus în lume decît viaţa mea și ei au sacrificat-o 
ca să mulţumească o nebună ambiţiune !... cei 

— Dar vorbile tele sunt triste, Elena mea, niciodată 
nu te-am cunoscut mai tristă ; uită tot ce oamenii au 

“putut să-ţi facă rău !... eşti lîngă acela ce te iubește ca 
viaţa sa. Aceste minute sunt scurte... Să nu le sacriticăm: 
decît amorului nostru ! noaptea este frumoasă și pare că 
întîrziă ca să protege răsfăţările noastre; vîntugile mur- 
mură în arbori, ca cînd ar voi să facă a nu se auzi vorbele 
noastre de urechile indiscrete. Nu-mi. mai vorbi decit de 


230 


mine, de tine, înclină fruntea ta dulce şi suavă pe sînul 
meu ! ca un crin ce se pleacă pe călătorul adormit ! 
amorul are plăcerile şi amărăciunile lui — plăcerile sunt 
scurte... îngerul vieţii mele, nu face să cunosc numai 
suferinţele lui !... 

— Ceea ce numeşti suferinţele lui poate să fie ade- 
văratele plăceri ale lui... Ce poci face mai mult ?... ` 

— Trebuie să fii a mea... daca amorul ce-mi exprimi 
este Eco, , 

— Nu sunt a ta ?... 

— Întru toate... 

— Nu turbura această scenă divină cu idei de altă. 
natură... acesta va veni ; dar mai tîrziu... acea zi va fi o 
zi mare,.. o zi de amor şi de doliă, o zi de fericire şi de 
mormîtt... 

— Nu te mai înţeleg !... mă pierz !...- 

— Ştii că sunt superstiţioasă... Trebuie să vie ora... 

Alexandru o strîngea în braţele sale — buzele lui 
înflăcărăte sărutau buzele ei de roză. Elena palpită pe 
braţele lui, de amor şi de voluptate. i 

— Este timpul a ne despărţi... rezonul meu se tur- 
bură ; poci să caz : sunt femeie, fugi ! 

— Oh ! niciodată !... E 

— Alexanfre, fac apel la generoziiateg sufletului 
tău — adu-ţi aminte că prin gea:am învăţat să te iubesc |... 
-= — Oh! generozitatea sutletului 'mtu !... Elena mea... 
acea abnegare ce cunoşti nu poci să mai åm... 

— Asfel dar vei să faci'tot ca să mor înainte de ceea 
ce este scris ? | 

Aceste vorbe loviră cu tărie pe Alexandru. Ele îi 
explicară toate vorbele Elenii de mai-nainte. A 

— Ce? zise el, nu vei fi a mea decît cu condiţiunea 
ca să mori în urmă ?... | 

— Te rog să mă laşi a trăi încă... pentru tine, 
Alexandre, pentru tine |... ` 

Ea zise, depuse pe fruntea amantului său o sărutace. 
Buzele ei arseră fruntea lui Alexandru. Acesta căzuse 
în genuche înainte unei canapele. Elena iese de sub 
chioșc, se strecoară printre alee şi dispare pe o poartă 
a casei care da în grădină. Ea trecu toată.noaptea în 
rugăciune şi în lacrămi. i 

„D-zeule, se rugă ea, ce este această patimă ?... sunt 
învinsă, sunt lănţuită, şi nu am puterea să mă lupt. Tu 


231 


însuți m-ai părăsit... fă, Doamne, să poci cel puţin a mă 
lupta cu ursita mea !...* 

De alta parte, Alexandru trecu noaptea gîndindu-se 
la vorbele Elenei. „Ea va muri, şi a zis dacă va fi a 
mea !... Oare caută să crez această vorbă ? ea mi se pare 
inspirată de o delicateţă ce este proprie femeilor bine- 
crescute. Vai ! cîte femei nu au zis aceste vorbe amanţilor 
lor şi peste cîtva timp au iubit pe alţii !... amorul Elenii 
a sărit ca o flacără de paie ce îşi ia vîntul îndată sub 
focul care i se dă. Cîteva zile fură destule ca să se 
aprinză de amor !... ca să vie la toate întîlnirile singură 
îndată ce i-am cerut, fără nici o împotrivire. 

Toate acestea mă fac să crez că este o femeie prea 
uşoară... Cine ştie la cîţi alții ea nu a dat ceea ce mi-a 
dat mie ? !..“ şi atunci Alexandru devenea gelos, sufe- 
rea, punea capul în miîini şi plingea ca un copil. 


A doua zi era duminică, zi de nuntă ţărănească, zi 
de bucurie. Postelnicul se înturnase de dimineaţă. 
| Pe la zece ore, mai multe trăsuri cu cai se preparară. 
Nuna însoţită de Caterina şi alte două dame se urcară 
într-o trăsură. Ceialţi făcură cum putură. Îndată ce tră- 
surile ieşiră din curte, cincizeci de flăcăi călări încon- 
jurară trăsura Elenii — alţii alergau înainte şi 'toți 
descărcau pistoale şi strigau la uşă. Ei spuseră o oraţiă 
curioasă. Nunta tinu trei zile, trei zile de banchete, de 
danţuri, de petreceri, 


Li 


CEL DIN URMĂ ACT AL COMEDIEI 


Dar este timp a ne înturna la sujetul nostru. După 
cununie, societatea de dame şi cavaleri ce veniră la 
nuntă se înturnă, cu nunii acasă la postelnicul. Veni un 
moment în care toţi aceşti oaspeţi se aflau răsipiţi în 
salon, vorbind despre ale nunţii. Un serv intră şi zise 
postelnicului că o ţigană bătrină, ce vine de la Bucu- 
reşti, voiește să-i vorbească lucruri mari. i 

— Să vie aici, zise postelnicul. 

Această ştire se auzi de toată societatea, toți erau 
curioşi să afle care erau acele lucruri mari ce o ţigană 
bătrînă, venită de la Bucureşti, putea să comunice postel- 
nicului, 


N 


232 


După cîteva minute, o ţigană intră. Ea era trecută în 
vîrstă, crescută prin case boiereşti, învățase a se prezinta : 
se închină la postelnicul şi îi zise că ar dori să-i vor- 

"bească în parte. 

— Ah ! zise principile. Postelnicul are secrete cu 
asfel de femeie !... 

— Nicidecum !... răspunse el, şi voind să nu cază în 
această bănuială, răspunse repede: Ce ai.să-mi spui, 
spune-mi aici. Daca nu vei, poţi să pleci... 5 

'Țigana puse ochii în jos şi zise :' - E 
„_— Daca voieşti însuşi domnia-ta... viu să mă pling 
împotriva cocoanei dumitale... am avut un fecior, care era: 
lacheu în casă boierească... este aproape o lună de cînd 
a venit aici... femeia dumitale, mă iartă a spune lucruri 
cum sunt... s-a înamorat de dînsul... îl ține aici prin silă 
şi eu, muma lui, sufer şi mă pierz fără ajutorul lui... 

— Femeie ! strigă postelnicul, eşti ori beată, ori 
nebună... za 

_— Nu sunt nici una, nici alta, boierule, răspunse 
țigana.. Copilul meu este aici schimbat în veşminte de 
boier... | 

În acel moment Ranu intră în salon. a 


— Iată copilul meu, strigă ţisana alergînd la Ranu, 
apoi, întorcîndu-se către Elena; — mi-am găsit copilul, 
cocoană... şi ţi-l voi smulge din brațe-ţi... mi l-ai hrăpit :- 
ca să-ţi mulțumeşti plăcerile, cînd eu, muma. lui, mor 
de foame... astfel sunteţi voi, cucoanele !... nu aveți ruşine 
să vă iubiţi cu ciocoii !... 

— Scoateţi afară pe această beţivă! strigă postel- 
nicul. .. 

— Nu,sunt beţivă !... spui adevărat... întrebaţi pe fii- 
meu daca nu sunt muma lui. 

— Aşa este, răspunse Ranu. Este muma mea. -: 

Elena căzu leşinată în braţele Caterinii. 

Toţi cîţi se aflau de față se uitară unii la alții cu 
mirare ; unii încă suriîseră cu răutate. Postelnicul crezu 
că visează, 

— Este o infamie ! strigă Zoe, acest june mi-a fost 
prezintat sub nume de boier din Moldova... Cînd am venit 
aici atît m-a rugat să-l aduc, încît nu am putut refuza... 
acu văz că am fost ameţiţă ca toți ceilalţi, 7 

pe . A 


233 


Un om ce era aici dispăruse. Cu capul dezvălit -ieșea 
din curte, plîngea peste cîmpuri, fără să ştie nici unde 
se duce, nici unde este. Era Alexandru. ; 

Zoe ieşea din salon. După o jumătate de oră trăsura 
sa fugea spre Ploieşti. 

Elena priimise o lovitură teribilă, față cu A: cît 


şi în faţă cu bărbată-său ; de nimic nu-i făcea atîta rău * 


ca opiniunea lui Alexandru, El dispăruse la cele dintii 
vorbe ale țiganei. Va afla el că Elena era inocentă ? daca 
va afla, nu va fi oare prea tirziu ? inima lui nu se va 
fi zdrobit la întîia lovire ?... asfel se întreba Elena, ce 
căzuse bolnavă de durere. Soţul său o părăseşte. El se 
lăsă să se ameţească de această calomnie cu intențiune. 


DUCEREA LA CAPITALĂ 


Dar să ne înturnăm la Alexandru. După vorbele 
țiganei, părăsi salonul într-o despoziţiune de spirit de la 
care.nu mai era decit un pas pînă la perderea totală a 
facultăților sale intelectuale. 

Trecu repede prin curte, străbătu satul și ieși la 
luncă, apucă peste cîmpuri, cu capul descoperit... Cine 
l-ar fi văzut asfel ar fi crezut că este vreun nebun 
scăpat de la vreo mănăstire. Era două ore. El merse 
pînă aproape de seară fără să se oprească, fără să ştie ce 
cale a luat ; către seară fuse întrecut de o trăsură cu 
patru cai. Cociul, văzînd pe Alexandru, opri caii şi îi 
pr&puse să-l ducă la Bucureşti pentru cîţiva sfanţihi. 
Alexandru acceptă şi se urcă în trăsură. Era trăsura egu- 
menului de la Tirșor ce se dusese să caute pe stăpinul 
ei în capitală. 

Alexandru era zdrobit fiziceşte și moralicește. Elena 
îi apărea o femeie degradată. El crezu că Ranu fusese 
amantul ei. „Şi pentru ce nu ? zise el, pentru ce să nu 
mă amăgească pe mine pentru acela, daca: o dată a 
amăgit pe bărbată-său pentru mine ? ... şi cine îmi spune 
că nu este o femeie ce-și schimbă amanţii pe toată 
săptămîna ?... Ea nu s-a dat mie; este adevărat, dar nu 
a venit în grădină de cîte ori am voit să vie? Dacă nu 
este astăzi metresa mea, eu nu am voit! Dar, în fine, 
a căzut vălul ...şi cu cine, D-zeule! cu un lacheu!,,, 
oh! cît o dispreţuiese acum !... scandal teribil !... cu 
“tot disprețul ce cată să am pentru dinsa, mi se sfişie 


:234 


inima de pietate cînd îmi aduc aminte poziţiunea ei umi- 
litoare la vorbele acei fermecătoare !... sărmana femeie l.. 
cum nu a murit îndată de rușine? fiul unei ţigance, 
amantul ei ! ce cădere ! ce umilinţă !...“ | 
Vorbind astfel, căzu în gînduri profunde : o lacrămă . 
de compătimire curse din ochii săi şi păru că stinge 
flacăra. mîniei care îl consuma. „De unde a venit acest 
om ?“ se întrebă el. Această întrebare fuse de ajuns ca 
să arunce oarecare lumină în_spiritul său. „D-zeule! 
zise el, Zoe a adus acolo pe acest om! Ea l-a prezintat ! 
oh ! daca dedesubt nu este o intrigă infamă !... această 
femeie este în stare să facă tot 1... Cine ştie daca Zoe nu 
a cules pe acel lacheu cu speranţă ca să compromită pe 
Elena ? Cine ştie dacă acea ţigană nu a fost adusă de 
dînsa !... însă pentru care cuvînt ?... voi afla aceasta !... 
Daca lucrul va fi astfel: daca Elena va fi inocintă... amar 
acestui intrigante ! voi trage o răzbunare teribilă !... brîul 
ei cel perdut este în buzunarul meu... trebuie să mă 
întorc la Făneşti... Dar aceasta nu se mai poate... nu mai 
poci vedea pe Elena.“ - z 
Asfel cugetînd, ajunse la Bucureşti. 
îndâtă ce intră înîntru, scrise Caterinii acest bilet: 


„Am plecat repede, neputînd a mai. asista la un scan- 
dal ce-mi făceg, rău. Rog cerul să ierte rătăcirile acestii 
femei nenâfocite. Ea nu mai poate să aibă în lume nici 
un alt sprijin decît pietatea d-le... fii bună cu dînsa! 
o voi plinge cît voi trăi, căci, în adevăr, nenorocirile ei, 
sunt mari 1... Eu voi pleca în curînd şi de aici... rog cerul 
să poci să te mai văz înainte de a porni.“ 


După ce trase aceste rînduri, chemă pe Petru, un 
„serv vechi şi credincios. 

— Vei pleca îndată la Făneşti, unde vei găsi pe d-ra 
Caterina X... îi vei da acest bilet în mînă. Miine să fii 
aici cu orice răspuns îţi va da! Vei cere bagagele mele 
ce sunt acolo... 

Petru luă scrisoarea și ieşi fără a zicg o singură vorbă. 
l Era două oare după miezul nopţii. Alexandru încercă 
“să doarmă, în deșert ; trecu o no; pie teribilă. A. doua 
zi îl prinse frigurile. Doctorul veghea lingă dînsul tot 
timpul cît avu delir, în delirul său el vorbea de Elena, 
de Ranu ; spuse prin fraze întrerupte o parte din scan- 
dalul de la Făneşti. ` ! 


` 


235 


— Aici este un amor pasionat, zise medicul, voi ve= 
ghea lîngă dînsul !... 

Către seară, Alexandru se deșteptă ; întrebă daca Petru 
s-a înturnat de la Făneşti. I se răspunse că nu. 

— Amar ! amar ! zise el. i 

— Ar fi bine să goneşti orice gînduri, îi zise medi- 
cul, saunu poci răspunde de viaţa d-le. 

— Voi să mor, doctore! oh! viața, viaţa este un 
mare rău |... Poţi să-mi faci o mare bucurie? Eşti om 
învăţat... ai disecat ţărîna omenească, ai dezvălit secre- 
tele organismului acestii materii bizare ce formează 
omul, spune-mi că ai găsit secretul sufletului ; spune-mi, 
totul să sfîrșește pe pămînt ? Aceasta îmi va face bine... 
nu voi să mai fiu... A fi este mai crud decît a muri... 
oamenii nu ştiu ce cer... 

— Vai ! răspunse doctorul, ce putem noi.să ştim ? La 
Dar lasă-mă să te întreb eu însumi, răul ce suferi vine 
dintr-un amor pasionat ?... 

_— Paserea ce zboară după o ramură face să se scuture 
mult timp ramura, zise Alexandru. Este un amor ce mă 
părăseşte şi lasă în inimi o zguduitură. Dar ai ghicit, 
este un amor. Poţi să rîzi, doctore, de această slăbiciune ? 
sunt cîteva zile, eu însumi rideam. 

— Peste cîtva timp vei rîde încă... 

— Dacă, voi rîde, o ştiu... dar pînă atunci... sufer !..: 

— Răbdare !..: timpul vindecă totul. 

Petru întră în casă. 

— Ai fost ? întreabă Alexandru. 

— Am fost şi am adus acest răspuns. Îi dete un bilet. 

Alexandru îl deschise, îl citeşte ; iată coprinderea : 


„Domnule ! g | 

Este inocentă, şi victima unor intrigi infame. I-am 
dat biletul ce mi-ai scris, l-a citit. Acest bilet este insul- 
tător ; cine ţi-a dat acest drept, nu ştiu, căci în fine nu 
eşti un profesor de morală. Cu toate acestea, Elena te-a 
iertat... este bolnavă în pat... voiește să te vază înainte 
de a pleca. Dar daca te vei înturna aici, te rog să nu fii 
atît de sever ca ceialţi Le 
i 7 Caterina“ 


Acest bilet produse o mare schimbare în ideile lui 
' Alexandru. Către acestea o îndoială crudă plana ca. un 


296 


nor pe liniștea inimii sale. Alexandru, cu caracterul său, 
nu putea să fie ferice în viaţă. El simţea o bucurie vie 
să nu meargă la Făneşti ; se îmbăta de ideea de a tortura 
sufletul acestii femei ce iubea mai mult decît viaţa lui; 
de a se tortura el însuşi. 

„Voi să petrec. cîteva luni la Bucureşti, își zise el. 
Voi să cunosc această societate în care se află femei 
atit de triste !“ 

Georges se prezintă la Alexandru. 

— Ce zici despre cele întîmplate la Fănești ? 

Alexandru se prefăcu pe cît putu, ca să nu se trădea; 
şi răspunse.cu indiferinţă : 

— Nu crez ceea ce se zice. 

Petru intră şi anunţă pe d. Ranu. 

— Să vie, zise Alexandru. 

Ranu intră, 

— Îmi pare bine, zise el, că vă găsesc aici pe amîn- 
doi. Mustrarea de cuget mă apasă amar; viu a vă de- 
clara că d-na Elena este inocentă. 

— Vorbeşte ! zise Alexandru, oferindu-i un scaun. 


Ranu să puse a spune tot cursul intrigilor Zoei, că- 
rora el servise de instrument. 


Alexandru și Georges se prezintară la Zoe seara. So- 
cietatea ce se afla acolo:se compunea de o mînă de ti- 
neri, băieţi buni, dar fără nici o ţintă serioasă în viaţa 
lor. Unii din ei își trecea timpul a risipi averile părin- 
teşti în cărţi. Ei nu știu nici să cheltuiască banii ; nu au 
gust nici pentru călătorii, nici pentru cai, nici pentru 
arme ; nu sunt nici gastronomi. Cheltuiesc și sunt tot- 
dauna fără bani. Trăiesc pentru cămătarii din ţară. Acesti 
din urmă îi încongiură şi, la trebuință, le oferă sume de 
bani, sută la sută şi de multe ori două sute și trei sute 
la sută camătă, bieţii băieţi nu servă societatea nici ca 
risipitori, căci tot ce risipesc intră în lăzile unor avari. 
Doi, trei, patru ani de resipă, şi moşiile lor sunt vîn= 
dute de cămătari, cumpărate de cămătari. Ei nu se ocupă 
nici de politică, nici de literatură, de nimic, în fine, Ale- 
xandru mai văzu aici un jurnalist. Starea constituţională 
a produs acest fel de oameni şi în Principate. Ei sunt 
despărțiți în două tabere, în jurnalişti liberali şi jurna- 
lişti retrograzi. Înrîurirea lor este încă neînsemnată din 
cauză că sunt puţini cititori. Ziarele liberale au mai mulţi 
cititori. Dintre cei din urmă ziarişti au fost care au de- - 


' 237 


venit miniştri, sprijiniți de opiniunea publică. Au fost 
asemenea care, în loc să intre pe poarta unui minister, 
au intrat pe poarta închisorii : aceasta dovedește că con- 
vicţiunile nu lipsesc printre dînșii. Ziarele liberale au 
devenit singurul sprijin al ideilor liberale. | 

Alexandru văzu încă o pepinieră de dame. Muntenile 
sunt în genere bune, cu temperamînte, nervoase, bilioase, 
limfatice. Ceea ce le invită a repara lipsa frăgezimei na- 
turale prin mijloace artificiale ; sunt însă graţioase, spi- 
rituale ; natura a făcut mult pentru dinsele ; educațiunea 
puţin sau nimic. Manierele în saloane sunt fără cenzură. 
Alexandru văzu mai multe dame şi damicele ce se lăsau 
cu plăcere a li se săruta braţile pînă la supţiori de niște 
tineri. Aceasta este o datină streină. Cititorii își aduc 
aminte că invaziunile streine s-au oprit de multe ori 
asupra saloanelor din Bucureşti. 

Serata era plăcută. O grupă de dame se formase îm- 
prejurul Zoei. Aceasta le spunea cum lacheul făcuse con- 
chista unei dame la ţară, şi cum muma lacheului dez- 
vălise intriga... 

Alexandru ascultă în tăcere. 

„Această femeie este infamă ! zise el, în sine. Săr- 
mană Eleno... tu nu ai pe nimini care să te apere“ ; ȘI, 
apropiindu-se de acest cerc de dame, zise : ' 

„— Vrei să vorbeşti de d-na Elena ? 

— Da, da ! zise Zoe... Erai acolo. ; 

— Eram acolo, dar mă iertați a vă face oarecare ob- 
servări... Că Elena era inocintă, că respinsese cu oroare 
pe acel om... că el însuși a declarat-o. Și încă că era 
pus de d-ta să facă acest scandal. 

— Că era pus de mine, zise Zoe, o răzbunare ; dar că 
femeia aceasta e inocintă, nu mai crede... 

—'E rîndul meu a vă spune o istorie întîmplată la 
Făneşti, o istorie curioasă, cu stafii... 

— Cu stații ? întrebară damele cu mirare. 

— Nu vă speriaţi ! răspunse Alexandru. 

— O să mergeţi mìne seară la concert ? întrebă. ea, 
voind să schimbe vorba. 

— Spune istoria cu stafii ! îl,rugară mai multe dame. 

Alexandru începu să spuie cum în camera postelni- 
cului intrase o stafie noaptea şi cum, fugind la cîntarea 
cocoşilor, lăsase să cază un briîu alb de mătase. 


238 


y 


— Dar vedeţi, adăogă el, cît omul este aplecat spre 
a bănui totdauna cu nedrept. 'Toată lumea acolo zicea că 
briul era al unei dame ce o stimăm toţi !... Eu însă sus- 
ţin că este o calomniă. i 

El arătă atunci brîul. Damele se uitară unele la altele, 
căci cunoscură brîul Zoei. 

_„Negreșit că fiecine crede că Zoe cel puţin se forma- 
-liză, se ruşină... Ei, bine ! nu, ea era sigură de cercul ei 
ce îl domina ca o suverană. Se puse să rîză. 

— Vă voi spune această istorie, cînd vom fi singuri. 
Apoi, întorcîndu-se către Alexandru, îi zise încet : îţi 
iert excesul de gelozie ce te-a făcut să te porţi asfel... 
eşti un ingrat ; pentru tine venisem în acea cameră ; nu 
pentru altul... 

La aceste vorbe Alexandru rămase înmărmurit. Da- 
mele care fură faţă nu se impresionară întru nimic. 

„Ce neruşinare !“ îşi zise Alexandru. El se așeză lingă 
o damă tînără şi frumoasă şi începu să converseze cu 
dînsa. 

— De mult timp ai venit în Bucureşti ? îl întreba ea, 
» — De cîteva luni. 
` — Nu iubeşti încă pe nimeni ? adăogă dama. 

Aceste vorbe mări mirarea lui. 

— Pe nimeni, zise el. 

— Cu toate acestea ar trebui să iubeşti pe cineva.I 
Toate inimele de faţă nu sunt prinse... 

— Nici a dumitale ? întrebă Alexandru. 


— A mea ?... deocamdată, nu ! altădată... dar m-a în- 
şelat. 
— Se poate ?... a înşela niște ochi atît de înfocaţi, atît 
de dulci !... i | 
— Te miri ?... singur poate vei face aceasta... Oame- 
nii sunt schimbători !... 

Zoe, văzînd pe Alexandru ocupat lîngă o damă mai 
tînără şi mai frumoasă decît dînsa, se văzu rănită în 
amorul ei propriu. Se scoală, Se îndreptează către poarta 
unei camere şi îi zise : 

— Vei să vezi o nouă producţiune în arta pietonii ce 
mi-a prezintat d. X., pictorul român ? 

— Cu plăcere ! zise Alexandru, „care o urmă în ca- 
meră 


239 


Zoe, îndată ce intră acolo, se înturnă către Alexandru, - 
se aruncă în braţele lui şi îi zise : 

— Voiam să-ţi vorbesc... șezi lîngă mine |... nu poţi 
să-ţi faci idee cît te pling şi ştii pentru ce ?... natura și 
fortuna ti-au dat tot ce poate să aibă un muritor favorii 
şi tu calci în picioare binefacerile lor !... ești de treizeci 
de ani, vîrstă în care omul caută să-şi facă socotelile sale 
cu lumea ; să ştie ce este lumea şi ce este el însuși ; să 
joace o rolă în raport cu credinţele sale. Nu cunoşti lu- 
“mea, şi lumea nu te cunoaște ; nu ai nici rolă aici. Caută 
să te decizi... simţimintele profunde, cugetările serioase, 
aspiraţiunile înalte la noi sunt nişte oaspeţi ce găsesc 
mai totdauna ușele închise. Cei ce posedă aceste cuali- 
tăţi caută să trăiască retrași, sau să părăsească o. ţară 
unde plăcerile singure au putut să aibă un templu. Dar 
cel mai bun lucru este a adora zeii ce toţi adoră aici. Vei 
să devii regele acestii societăţi ? flatează aplecările ei. 
Prin acest mijloc eu am devenit tiranul ei. Toate.aceste 
femei sunt la picioarele mele. Opiumul chinezilor are 
mai puțină putere asupra acelui popul stupid decit cupa. 
cu desfătări ce prezintă să bea acești români însetați de 
plăceri. Nu crede că ei sunt mai nefericiţi decît alţii pen- 
tru că le place să trăiască astfel... Dacă am cerceta bine 
natura omului, poate că noi am fi mai aproape de ade- 
văr ! căci, în fine, ce este omul ? ce este viaţa ?... Omul 
este o tărînă și viața un vînt. El trăiește o zi. Pentru ce 
să trăiască în necazuri ?... Trebuie a te decide... a face 
ca noi... îţi trebuie o amantă... fugi de acele femei al că- 
ror amor serios aruncă pe viaţă un parfum de melanco- 
lie ! amorul nu este etern; a iubi şi a poseda orice fe- 
meie îţi place... iată ce trebuie să cauţi. Nu este nici o fe- 
meie în salonul meu care să nu ţi se dea... nu ai decît să 
“arunci ochii... 

— Mă spăimînţi ! zise Alexandru. | 

— Cit ai face să rîză această societate daca ar cunoaşte 
simţimîntele d-le ! i ' 
= — Dar astfel de societate, prin astfel de purtare, îmi 
inspiră dezgust. Amar femeilor ce se prezintă un singur 
minut fără vălul pudoarei ! pudoarea lor este poezia şi 
această poezie singură face fermecul sexului vostru. 

— Idee ! zise Zoe. Cei mai mari oameni au găsit mai 
mare fermec în femeile care aruncaseră vălul pudoarei, 


240 


istoria mărturiseşte... femeile fără acel văl au încă poezia 
lor, o altă poezie : libertate de a se vedea tot, de a auzi tot, 
de a face tot. Ea are fermecul noutăţii, fermecul înles-.. 
` nirei. Orele noastre nu sunt înnorate niciodată ; suferin- 
tele ridicule nu le cunoaștem, nu cunoaștem decît plă- 
cerile, schimbarea le renaște, le reîntinerește neîncetat... 

— Societatea așteaptă, zise Alexandru. Ce vor zice da~ 
mele care te știu cu mine aici ? - 
|. Zoe surîse. | 
| — Eşti copil! răspunse ea. Ce pot să zică ? că sunt 
cu amantul meu ? ele nu fac toate ca mine ?... întredes- 
chide ușa şi vezi — nimeni nu mai este în salon — toate - 
au plecat cu amanțţii lor... 

— Dar bărbatul ? întrebă Alexandru. 

— Doarme, zise ea. 

Într-acest timp Zoe își desfăcuse buclele ce cădeau 
unduitoare pe umerii albi. O lampă revărsa o lumină în-, 
doiasă în cămară. | 

— Vino lingă mine, zise ea, șezînd pe o sofa bogată, 
“și trăgînd pe Alexandru lîngă dinsa. Priveşte-mă... sunt 
încă frumoasă... tu nu cunoşti tezaurii de voluptate ce 
ți se oferă: frăgezimea fecioarei tinere este palidă pe 
lîngă aceste fermece ; simțurile mele sunt înflăcărate ; 
corpul meu tremură şi arde înaintea ta... perii- mei se 
scutură pe cap sub flacăra voluptăţii. Ochii se turbură... 
buzele mele ard... locul se învîrteşte cu mine.. pentru 
ce întirzii ?... 

Ea căzu leşinată pe Elescu, buzele murmură vorbe 
neînţeiese. Alexandru profită de acest leșin şi trecu în 
salon, de acolo își luă pălăria și plecă repede. 

„O, femeie ! îşi zise el, tu nu poţi procura mai mult 
decit o femeie ce se vinde la cel dintii venit : dezgustul !“ 


„Postelnicul George rămăsese în opiniunea că Elena 
era culpabilă. Din acea zi el nu voi să-o vază. Trecea 
timpul pe la alte moșii şi cînd se întuna acasă nici.nu 
cerceta despre soţia sa. Auzise că Elena este bolnavă şi 
oprise pe toţi d-a trimite să vie vreun medic ; o femeie 
văduvă din Ploiești, ce devenise ţinuta sa, nu înceta a-l 
întărita contra Elenii cu speranța să o lase și asfel să 
o ia pe dînsa. Postelnicul George ar fi plecat lesne ure- 


241 


chea la însînuitoarele consilii ale ţinutei sale, daca ava- 
riţia nu l-ar fi, consiliat din contra : Elena avea zestre 
mare şi el nu voia să piarză prin divors. 


__— Răbdare ! îi răspundea el. Poate că cerul o va 
chema în sînul său, este bolnavă, toate mijloacele sunt 
luate ca să nu o oprească din această călătorie. Astfel 
vom avea starea ei. ; 

“Către acestea Elena, părăsită de- toţi, afară de Cate- 
rina, începuse a uita lovitura ce i se dase și sănătatea sa 
se ameliora pe toată ziua. Ea se informa neîncetat despre 
Alexandru. Ar fi dat toată viața sa numai să-l încredin- 
țeze că este inocentă. În cele din urmă îi scrie această 
carte : 


„Domnule ! 

De două luni mă odihnesc cu îutristare şi cu durere 
pe patul meu ; nu voi să te ostenesc vorbindu-ţi de cauza 
acestii suferinți. Tot ce poci spune este că sufer mult 
şi nimic nu poate a-mi împăca durerile, m-am schimbat 
asfel încît cu anevoie vei putea a mă recunoaşte, fizi- 
ceşte și moraliceşte, şi sufer cu pasienţă fără să poci 
zări un termen. Daca am o zi mai lină, am două de du- 
reri, Aici toţi câți mă înconjură parcă suferă cu mine. 
Acest loc acum este locul unde sufletul suferă, dar nu 
geme ; este încă bine de a nu turbura auzul celorlalți cu 
piingerile sale ! Asfel, degetele mele ce s-au dedat să 
cază pe tonuri minoare (triste), le am în piano şi sunetul 
muzicii a încetat de a se mai auzi în casa mea! De în- 
tristare aceste degete au slăbit şi au îngălbenit și, ne- 
maiavînd ce face, se încrucișează în semn de martir în- 
chis... voi să las această casă |... îmi pare rău. Am lo- 
_cuit-o mai mulţi ani, şi mai ales regretez iedera ce am 

plăntat eu însumi pe murul grădinii în această primă- 
vară, şi în care (daca ideile ar putea să se sape) ar citi 
cineva aci toată istoria cugetelor mele, ce vin şi se duc 
totdauna mai triste ca rîndurerile la s fârşitul verii.“ 


Această scrisoare era un capodopere de literatură. Ea 
există încă în original. Elena o trimise.lui Alexandru, 
fără nici un alt comentariu. Alexandru nu putu să-și 
oprească lacrămile, citindu-o. Elena “era acum inocintă 
în ochii săi. Se decise să plece la Fănești. Plecă chiar în 
ziua cînd priimi scrisoarea Elenei. 


242 


ÎNTOARCEREA LA FĂNEȘTI 


Locaşul de la Făneşti devenise trist. Singurile locui-" 
toare ale acestii case era Elena şi Caterina. Cea din urmă 
se prepara a se înturna în capitală. Alexandru sosi noap- 
tea, Elena era în camera sa. Zgomotul postașilor o deş- 
teaptă din somn, află despre venirea lui Elescu. Ea se 
decide să-l priimească în camera sa chiar atunci. 

Caterina dormea într-o cameră alături. Noaptea era 
înaintată, o noapte frumoasă de vară ; o tăcere adîncă 
doninea peste cîmpiile ascunse în umbră ; răcoarea ca 
anunță că zorile sunt aproape de revărsare se răspîndea - 
în aerul îmbălsămat de parfumul cîmpului. 

Alexandru intră la Elena. Aceasta îl aştepta şezînd 
pe o sofa. Ea se îmbrăcase în negrele cele mai elegante. 
Albeaţa feţei, mînilor, gîtului contrasta cu negrele - cos- 
tumului său, într-un mod atît de plăcut, încât lăsa să 
nască unul din acele fermece a căror înrîurire o sim- 
tim rareori în viaţa noastră. Buclele părului său erau res- 
pinse cu răsfăţare de la tîmple şi lăsau să se vază toată 
faţa sa, frumoasă și palidă. ; 

Alexandru, îndată ce intră în cameră, se aruncă la 
picioarele sale, îi luă mîna și o udă de lacrămi. 

— Mă crezi culpabilă încă ? întrebă Elena. . 

— Știu toate. Ranu însuși, mustrat de cuget, mi-a măr- | 
turisit adevărul. f a 

— Mulţumesc că ai venit, Alexandre. Era timp... nu 
este așa că mă afli schimbată, priveşte şi plîngi acele 
frumuseți ce admirai și care nu mai sunt... 

— Te aflu de o mie de ori mai frumoasă, Elena mea... 
oh ! de o mie de'ori îmi eşti mài dragă. 

— Mai dragă ?... iată tot ce voi... Dar scohlă și spu- 
ne-mi, ai suferit ? nu voi să auz că ai suferit L.. Voi să 
sufer numai eu !... căci acesta este un drept al meu. Ai 
văzut cum oamenii s-au întăritat asupra mea ?... toţi mă . 
cred culpabilă, însuşi bărbată-meu ! dar ce îmi pasă de 
lume mie ? ceea ce mă ucidea era temerea că tu însuţi 
puteai să crezi ca ceialţi, dar îmi zici că nu crezi... acum 
sunt fericită... a | 

— Nu voi crede niciodată !... nu am crezut... dar să 
„lăsăm aceste lucruri. Spune-mi, Elena mea, în tot tim- 

pul ce nu m-ai văzut, ai cugetat la mine ? 


243 


— Se întreabă asfel de lucruri ? nu ţi-am zis că te 
iubesc ?.., | R 
__ Mă iubeşti ?... Eleno, eşti sinceră ? 
— Nu am minţit niciodată. 
— Ei, bine ! atunci cată să laşi această ţară !... 
— Să plecăm împreună ? nu este aşa ? să-mi las fata, 
Jăsîndu-i moştenire rușinea mumă-sei ? şi eu să te În- 
soţesc în ţări streine, purtînd cu mine ura şi disprețul 
oamenilor ? Unde voi merge, va trebui a mă ascunde, so- 
cietatea nu suferă o femeie ce a fugit cu amantul său. 
Mai tirziu, cînd disprețul lumii va risipi prestigiul amo- 
rului, tu însuţi nu vei mai vedea în mine decît o ființă 
ce inspiră disprețul. În deşert îmi vei spune că nu ești 
ca ceialți oameni ; crede-mă, Alexandre,  excepţiunile, 
ele însuşi, sînt sclave ale legii comune. Dar te iubesc, 
este un adevăr, nu aş fi voit-o; o putere mai mare decît 
puterile mele mă învinge şi mă supui, fără voia mea, 
dară te iubesc şi voi fi a ta, dar din acel moment caută 
să nu mai trăiesc, ţi-am spus-o şi ţ-o repet. Acum vei să 
fiu a ta ? decide mai întîi că trebuie să mor. 

— Dar eu nu voi să mori ! 

— Atunci, încetează de a-mi cere mai mult decît 
ceea ce voi a-ţi da. 

— Să te iubesc, dar, de departe ? 

— Nu, căci şi atunci voi muri... Ursita cată să se 
împlinească. Decide că vei să mor... 

— Ei, bine ! mori, şi cu ține voi muri eu însumi t.: 
zise Alexandru, într-un exces de exaltare. 

— Ai zis! pactul este subscris, răspunse Elena. 

— Cine eşti tu, o, fiinţă dulce și teribilă, tu, care ai 
atîta putere asupra vieţii mele ?!... oricine vei fi, as- 
cultă : viaţa ta este viaţa mea. Ce îmi pasă mie de viaţa: 
mea daca viaţa ta va înceta ? voinţa mea este voința ta. 
Daca vei să mor, voi muri ! dar înainte de a coborî în 
mormâînt, o, Elena mea, află că moartea este ţărmul în- 
tunecos către care toţi coborim, o zi mai curînd sau mai 
„târziu, spre a ajunge, este puţin lucru; dar a ajunge 
acolo, îmbătat de parfumul tinereţelor, graţiilor, frumu- 
seţelor tale, o, Elena mea, nu este soartă mai ferice, să 
murim ! dar mai nainte să bem din cupa tinereţii fla- 
căra amorului ! Lasă-mă să aspir pe buzele tale parfumul 
sărutărilor ! pe sînul tău frăgezimea graţiilor ! voi să mă . 
îmbăt de juneţea ta, de frumuseţea ta; de căldura sus | 


244 


fletului tău, de răsfățările tale, de surisele tale, de com-. 
“Plingerile tale, de lacrămile tale; de amorul ce te co- 
Prinde, ce te îmbată, ce te îndivină, Această flacără ce- 
rească ce dă un nou fermec frumuseţei tale, 

Elena tresări la aceste vorbe, 

— Taci, Alexandre, aceste vorbe îmi face rău !,.. 

— Vino, vis grațios at vieţii mele ! vino, exală parfu- 
mul sufletului tău și încetează de a trăi! tu eşti o floare 
de primăvară ! ca dînsa naşti, trăieşti și mori. Dar ea, 
înainte de a muri, tresare de voluptate în sărutările vîn- 


tului : şi exală viaţa şi parfumul într-o dulce beţie de . - 


amor. Pentru ce nu vei face ca dînsa ? lumina ochilor 
tăi mă farmecă'! parfumul gurii tale e dulce ca vintul 
serilor de primăvară ; comunică o flacără de viaţă, de 
fericire, de voluptate și recheamă  nectarul Olimpului ; 
gura ta are atracţia fîntînelor pentru călătorii obosiţi ; 
sînul tău este locașul ce grațiile dispută viselor celor de 
amor și de fericire ! Sufletul tău este focul soardlui de 
primăvară, 

— Alexandre !... murmură Elena. 

Inima ei bătea cu putere ; vorbele lui Alexandru fă- - 
ceau să tresară corpul ei gentil ca o floare la suflarea 
vîntului, şi înflăcăra cu putere toate fibrele inimii sale. 
Părul ei castaniu, desfăcut, cădea cu răsfăţare peste tot 
corpul ei şi da frumuseţei sale un fermec de voluptate. 


— Alexandre ! repetă ea. 


Dar amantul ei o luase pe braţe, fruntea ei se înclina 
şi se odihnea pe sînul lui. 

— Lasă-mă să înclin fruntea pe sînul tău, amorul 
meu ! zicea Elena. Oh ! cum aș dori să nu se mai rădice 
niciodată ! Alexandre, eşti tu oare atît de frumos sau 
amorul îți dă farmecul ce mă răpește ? crezi tu în far- - 
mece ? Eu nu am crezut; dar acum crez: inima- mea 
este fermecată negreşit, ca să te iubesc cum te iubesc 
şi să nu poci nici a lupta cu patima ce mă coprinde !... 
Nu cunoscusem încă amorul, zilele mele treceau liniș- 
tite şi monotone : tu venişi şi mă învăţași a iubi... Acu 
nu mai este fericire pentru mine... fericirea mea nu mai- 
este a mea, ci a ta;"precum tinereţele, grațiile, cugetă- 
rile mele sunt ale tale, ca să te dezmerde şi să le fărîmi 
sub picioare-ţi. Nu uita că mîne nu voi mai fi nimic 
pentru tine, nu voi avea putere să te privesc 'ca me- 


245 


tresa ta... Vai! pentru ce nu ai venit cînd mîna mea 
era liberă ? pentru ce ai înțîrziat ?... Dumnezeu te va 
pedepsi în moartea mea... Dar, spune mie, Alexandru 
meu, amantul meu, regele meu, spune, vei păstra oare 


o suvenire plăcută despre mine ? vei scuza amorul meu ?... 
— Pentru ce îmi faci aceste întrebări, Elena ?... vai ! 


tu rămîi melancolică însuşi în orele cele mai rîzitoare 
ale amorului !... Lasă-mă mai bine să admir tezaurii fru- 


museţelor tale... 


„— Îți plac aceste frumuseți ?... Ele sunt ale tele, ad- 
miră-le, sufletul meu ! ochii mei îţi place să-i priveşti ? 
buzele mele îţi place să le săruți ? sînul meu îţi place 
- să-l descoperi ? tu ești domnul şi împăratul lor, precum 
eşti domnul şi împăratul inimei mele. Ştiu că sunt fru- 
moasă ; sunt ferice că sunt frumoasă, ferice zic, pențgu 
că poci cu frumuseţele mele a-ţi crea momente de feri- - 
cire. | l ; 
— O, suflete sublim de femeie! strigă Alexandru. 
Este adevărat dar că tu ești o flacără de 'amor sub o 
formă graţioasă, destinată să o consume ! consumă dar 
forma și arde totdodată şirul zilelor. mele... o, Elena 
mea ! Tu vei să mori, şi vei să mori pentru că vei să fii 
a mea, onoarea şi viaţa ta le sacrificii deodaţă ! Ei, biñe ! 
ascultă. Eu însumi voi muri !'oh | tu ai dreptate... cînd 
am gustat o dată o fericire atit de dulge, viața ce mai 
rămîne nu poate să mai păstreze în sînul ei fericiri atit 
de dulci. Viaţa este tristă, şi restul e agonia morții. Omul 
nu este creat pentru lungele suferinţi, ci pentru o zi de 
_ mulțumire. Amar aceluia ce nu poate să înțeleagă acest 

secret. El va fi pedepsit prin suferințe fără repaos. 

Elena era răpită. Corpul ei se bătea sub acţiunea fio- 
rului rece şi focului ce o încingea. Jumătate leşinată, 
buzele ei şoptea vorbe de patirhă „și de tinereţe. Părul ei 


tresărea de voluptate sub răsfățările amantului ci, şi bu- 
zele sale, priimind și evitînd săfutările înfocate, semă- 
nau cu rozele de primăvară ce se deschid la razele soa- 
relui arzător, ochii ei, inundaţi de un riu de voluptate, 
păreau streini acestui pămînt. 

— Alexandre! şopti amanta transportată. Alexan- 
dre ! lumea de va fi justă, caută să respecte o femeie ce 
iubeşte şi cade. O, sufletul meu ! niciro virtute nu poate 
să reziste flacărilor ce mă consumă l. Plingi pe femeia 


246 


ce iubește, dar nu o blama !... Aș voi ca această lume 
ce critică să simţă ; daca ea ar simți ce simţ eu, atunci 
aş fi absolvată... Dar tu devii gînditor... o lacrămă luce în 
genile tale... este o lacrimă de fericire ?... pe cursul vie- 

ţii noastre orele plutesc încununate de roze ; mîne se vor 
„ascunde în vălul lor de doliu... pentru ce inima ta se 
refuză la fericire ?... Tu taci ?... Ziceai că sunt frumoasă, 
frumuseţele mele se aprind ca un cer într-o noapte se- 
nină. Tezaurii sufletului meu, ce nu s-au deschis încă 
pentru nici un muritor, se revarsă şi cură pentru tine... 
tu ești fericitul învingător al inimei mele 1... ` l 

— Elena mea ! repetă aceste vorbe divine! ele mă 
“încîntă precum altădată parfumul ambrozii îmbăta zeii 
din Olimp... oh ! tu vei depune pămîntului ţărîna ce pă- 
miîhtul ţi-a împrumutat ; dar sufletul tău nu va peri : 
el e prea sublim ca să nu fie o reflecţiune din dumne- 
Zeire ! dară, tu eşti o parte a dumnezeirei, căci inima. ta 
este divină, generoasă, nobilă ; căci niciodată inimă de 
femeie nu a iubit cum iubeşti tu... 

— Aş voi ca fruntea mea să odihnească pe sînul tău 
cu eternitate. Cît de dulce cură viața pentru mine !... ar 
zice cineva că toate fericirile universului se adună îm- 
Pfejurul meu și mă leagănă pe braţele lor ? dar ele nu 
vor sta pe lîngă mine mult timp !... Spune, amantul meu, 
spune, domnul meu, tu nu eşti ferice ca mine ? i 

— Sunt ferice, Elena mea... și cine poate fi mai ferice 
decît mine ?... Cine este râai frumoasă, mai poetică, mai 
atioroasă, mai sublimă decît tine ?! nu sunt eu domnul 
acestor bucurii cu care nici o frumuseţe nu poate să 
rivâlize ?... ; 

` — Crez că cele ce zici le crezi... şi sunt ferice, îm- 
bată-te de farmecele ce te încîntă L. Părul meu ce îl 
admiri este al tău, fă să tresară fiecare fir.sub o săru- 
tare arzîndă !... oh ! dar aceasta nu s-ar termina în toată 
viaţa ! şi mîne trebuie să ne despărțim. Să murim poate !... 
orele nu ne ascultă ; ele revarsă deliciile lor sublime şi 
zboară neîncetat !... 

— Inima mea! Elena mea, doamna mea, o sărutare 
încă ! dar o sărutare al cării termen să fie moartea !... 
buzele tale tresar de voluptate ; - sînul tău palpită sub 
rozele şi sub crinii săi și exală parfumul primăverilor !.., 
Să murim !... l l l 


247 


Curgeţi, ore fugătoare ! amoare, revarsă torente de 
voluptate ! Noaptea era frumoasă, păsările prin cîntecele 
lor îngînau mugirea rîului, zorile se revărsau, şi Alexan- 
dru se întruna în camera sa de culcare. 


IAR LA BUCUREȘTI 


D-na Zoe era în budoriul său unde priimea vizita in- - 
. timilor. Principesa Iordache, cea din urmă persoană ce 
veni aici pe cînd ducem pe cititorii noștri în budoriul 
Zoei, şi alți patru bărbați, cunoscuți prin viața lor þi- 
zară, formau cu cele două dame cercul de intimi. 
Conversațiunea alerga asupra ministeriului cel nou ce 
era să se formeze, şi mai ales asupra arestării patrioților . 
de la Bosel. l 
— Ciudată istorie, zise Zo6, îmi pare rău însă că nu 
a fost cazuri de moarte... 
— Pentru ce ? întrebă principesa. 
— Lupta pusă între doi inamici ai nostri, orice con- 
flict de această natură servă cauza noastră.. 
— Dar era acolo însuși de ai nostri. | 
— Este adevărat, zise Sonelescu, un domnișor per- 
= dut într-o mare cătăţime de grăsime şi cu o sticlă atîr- - 
_mnată la ochi. Istoria principelui Odoric, ce a fugit pe 
fereastă de spaima dorobanţilor, lăsînd într-un cui al 
ferestrei o mică parte din pantalonul .său, este o dovadă. 
— În fine, cum priveşti d-ta acest fapt ? întrebă Zoe 
pe Sonelescu. 
— Minunat, dar nesăviîrşit... speram ceva mai mult ; 
cîteva ucideri, dar au scăpat. 
— Acest conflict va face să cază ministerul ? 
.— Neapărat. 
— Ce minister o să avem ? întrebă încă Zoe. ; 
— Se vorbeşte că a chemat pe bărbată-meu să com- 
puie noul minister, zise principesa Iordache. 
— Glumești, zise Zoe, e rău cu curtea. 
— Dar e bine cu consolii... ambasadorul E... ieri încă 
a scris o carte... ui 
__ Eu cred că roşii or să vie la minister, zise un dom- 
nişor pleșuv. 
— Ce oroare ! strigă principesa. 


243 


— Nicidecum, urmă acesta. Aş crede o mare neferi- 
cire pentru partida noastră conservatoare daca astăzi ar 
lua puterea în mînă. Oamenii cei noi ca şi ideile noi au 
prestigiu în opiniunea ţării. Cată mai întîi să se uzeze 
toţi prin trecerea lor prin minister. El, oricare ar fi me- 
ritele lor, se vor uza : nu vor putea să organizeze nimic. 
Maioritatea în Adunare este a noastră, pe de o parte îi 
vom opri de a lucra; iar pe de alta, vom răsturna ne- 
contenit toate ministerele lor. Şi, cînd timpul va fi pri- 
incios, vom arăta ţării şi puterilor că acesti oameni nu 
sunt în stare a face nimic, atunci şi numai atunci ne vorh 
arăta noi. ; 

— Planul este minunat, zise Zoe. Dar cîtă răbdare 
ne trebuie ! oamenii nostri au început a se descuragia ; 
mulți au trecut dincolo... Stările noastre se ruină |... 

— Le vom repara toate cu uzură, răspunse diplomatul 
pleşuv. 1 

— Apropo de stare, zise principesa, ce avere are 
Elescu ? 

— Şi apropo de Elescu, zise domnişorul cel gras, am 
aflat ceva curios. El este înamorat de Elena. Se zice că 
ea i-a scris să se ducă la Fănești în lipsa soţului său și 
că el s-a dus în noaptea trecută ? 

— Nu este de mirare, răspunse principesa. 

— Să vedem ! zise Zoe... iată o femeie care se bucură 


de o reputare nemeritată. 

- — Se zice că este virtuoasă, răspunse diplomatul ple- 
șuv, meritul ar fi cu atît mai mare, căci în adevăr este 
frumoasă. - | 

Zoe își mușcă buzele. 

— Nu mă mai mir daca o găsiţi virtuoasă, din mo- 
mentul ce o găsiţi frumoasă! ce frumuseţe vedeţi în- 
tr-însa ? ; i 

— Este frumoasă ! ziseră cei doi bărbați ce tăcuseră 
pînă atunci. 

Zoe aruncă o căutătură fulgerătoare unuia dintre.dîin- 
şii, un om ca de treizeci şi șase de ani; blond şi cu plete 
lungi. 

— Cît pentru virtutea ei, eu poci mărturi, zise celalt, 
un june ca de vreo treizeci de ani, o adevărată figură de 
tabachere. Nu sunt fat, dar cată a spune adevărul, am 
îăcut multe concuiste ; dar cu Elena mi-am perdut tim- 


249 


pul, deci pentru mine, o femeie ce îmi rezistă, o numesc 
o femâie virtuoăsă. 4 

— Veţi avea o încredințare din contra. Mine scară 
vă dáu rendez-vous la Făneşti. 

„— Să fie | ziseră cei patru bărbaţi. ARN 

— Veţi cunoaşte “ătuări prin dovezi pozitive că Elena 
este 6 ipodtită. SE 

— Bine! ziseră ei şi, luînd Alăriile, se retraseră spre 


a septgpara pentru călătpriâde à doua zi. 
Zoe rămase cuprincipesa Iordache. 
Ea sahă clopoțelul, un lacheu intră. | 
. — Să meargă să-mi cheme îndată aici pe femeia ce 
a venit de la Ploiești. 
— Ce vei şă faci ? întrebă principesa. 
— Nu ai înţeles ?,.. voi să perz această rivală ; voi 
să o demasc... Ea petrece cu Elescu... Voi prin ajutorul 


acestei femei, ținuta postelnicului, să o suprinză bărba- 
tu-său în braţele Elestului în același timp ce vom ajunge 
acolo, 

— Proiectele tale sunt demne de un mare diplomat. 

Ferăeia de la Ploieşti veni. Ea era tînără şi tu o fi- 
“gură cùrată ; dar fizionomia ei lăsa să se ghicească un 
caracter plin de răutate. Patimile sau dungi privaţiuni 
trăşeseră pe frunte-i urme de snferinţi. Sub coperemîn- 
tul. ei modest se ascundea un suflet ambițios, pe“Care, nici 
modestia pozițiunei, nici Opstacolii ursitei nu îl &păimîntă. 
Ea se credea chemată a deveni consoarta amantului ei. 

— Ştii pentru ce te-am chemat ? o întrebă Zoe. 

— Nu ştiu, răspunse ea cu oarecare mândrie. 

— Ursita, cînd te-a născut, a precugetat să-ți facă o 
condiţiune mai bună ; eu sunt sigură că are. să vie o zi 
cînd vei fi în societatea noastră, egala, noastră, amica 
noastră. Acea zi va fi ziua cînd postelnicul te va recu- - 
noaşte de soţia sa. Însă te-ai gîndit oare că spre a ajunge 
acolo, caută să-și lase femeia lui, și, ca să-și lase femeia 
lui, caută să aibă un cuvînt. Acest cuvînt eu poci ca să , 
ţi-l dau. i 

. — Cum ?... întrebă Tudora cu mirare. 

— Cum ? lesne dẹ tot. Ascultă. Vei şti că d..Elescu 
o iubeşte și este iubit. EI este acum la Fănești, lucru- 
rile sunt înaintate ; mîne seară, vino acolo şi caută să 
aduci şi pe postelnicul, o pei surprinde în braţele aman- 
tului ei. Noi vom vehi 3 colo : iată cuvîntul de despărţire... 


250 


Ey 


— Ceea ce zici mi se pare bine gîndit, zise Tudora. Eu 
voi zbura îndată la Ploieşti, mîne seară voi veni la Fănești 
cu postelnicul. 

— Atunci pleacă îndată ! zise Zoe. 

— Aşadar, să ne revedem în Făneșşti ! 

Tudora se înturnă la casa unde trăsese, Ea era plină 
de speranţă că va reuși și va deveni damă mare, prin 
acest mijloc infam. Acasă întîlni o cunoştinţă de ţară, o 
femeie tînără, Maria de la Brebu, ce venise în capitală 
cu bărbatul său, ca să tîrguiască pentru nunta sororii 
sale ; văzînd pe Tudora, pe care o cunoştea, voi să ocon- 
sulte asupra obiectelor ce era să cumpere și o urmă pînă 
la casa unde se opri. În bucuria ei, Tudora spuse Mariei 
că şi nunta ei este aproape ; că are să ia pe postelnicul ; 
că Elena, femeia lui, trăieşte la ţară cu Elescu... 

— Nu se poate, zise Maria. . 

— Nu se poate ? eşti neroadă, răspunse Tudora... mine 
seară vei zice că a fost cum:am zis cu. E 

— Pentru ce ? | aa 

— Mine seară postelnicul îi va prinde în fața marto- 
rilor. a 

— Atita mai bine! răspunse Maria, surizind. şi as- 
cunzîndu-și toată spaima ce coprinse inima sa. Apoi, 
schimbînd vorba, © consultă despre tîrguielile sale. Tu- 
dora îi dete oarecare explicări și Maria, mulțumindu-i, . 
ieşi ; pe stradă regăsi pe bărbată-său, cărui îi spune še- 
cretul Tudorei. 

— Femeie ! zise bărbatul ; o fi sau pu vinovată, Elena 
este binefăcătoarea noastră. Fără dinsa, fără d. Eleşcu, 
eu aș fi mort. Socotesc că ar fi bine să le dăm de ştire. 


— Asta era şi gîndul meu, răspunse Maria. 
— Atunci, lasă cărpeturile și la Făneşti ! căruţa e 
ușoară și caii mei odihniţi... o să zburăm ca vîntul. 

Asfel vorbiră şi, fără să se mai gîndească, purceseră: 
la Făneşti, i 


cgn 


La 


MARIA 


A doua zi Caterina se miră de venirea lui Alexandru. 
— În fine, ai venit ! îi zise ea. Ştiu, ai petrecut toată 
Vara în capitală şi acum vii să fii față la căderea frun-" 


z - 


251 


zelor ca să te consoli cu arborii de perderea iluziunelor 
d-le. 

__ Ceea ce zici este adevărat, răspunse Alexandru, 
am perdut multe iluziuni ; dar nu mă voi consola pri- 
vind căderea frunzelor, frunzele cad şi arborii rămîn 
dezvăliţi. Eu ceea ce am perdut în iluziuni asupra unor 
persoane, am cîştigat asupra altora... Ştii că eşti o fată 
plină de inimă; urmă el, amicia ce am pentru Elena mă 
face să te admir... 

_ Ai văzut pe Elena ? întrebă ea. 
sı m Am văzut-o. 
tr — E schimbată... tristă... l 

— O găsesc asfel cum zici dar cată să sperăm că 
ursita sa se va ameliora. - | | 

La gustare ei se înțilniră cîtetrei. Scurtul timp ce 
şezură la masă, Caterina nu înceta a vorbi ; dar Elena | 
era gînditoare, gravă. Toate vorbele sale semănau cu ale 
unui om ce este sigur să moară în curînd. 

După-masă se închise în camera sa. 

=- Ce faci acolo, singură ? îi zise Caterina. 

A Testamentul meu moral, răspunse ea cu seriozitate. 
"i Eşti nebună ! zise Caterina şi plecă rîzînd. l 

În cursul zilei Elena rămase cu Alexandru în salon. 

=— Caută să pleci, îi zise ea. 
`$- Aşa de curînd ?... 

w Mi-e teamă să te mai ţiu aici... acum mai ales. 

— Elena mea, ai uitat că o să murim ? 

— Ai dreptate, zise ea gînditoare, Dar nu spune să 
murim !... Eu singură voi muri... tu să trăieşti, asta este 
voinţa mea. , 

— Va fi greu să trăiesc cînd tu nu vei mai fi. 

— Dumnezeu, care a creat moartea, i-a dat pentru 
© soatțtă uitarea. Uitarea este bunul suprem al vieții noas- 
tre. Ea vindecă rănile inimilor. Nu te îngriji despre mine, 
Alexandre. Voi fi uitată de oameni, urmele mele pe pă- 
mâînt mîne nu se vor mai cunoaște, numele meu timpul 
îl va şterge după mormîntu-mi !... Nimeni nu-și va mai 
aduce aminte de mine. 

Alexandru lăcrăma. 

— Plîngi ? ești copil |..: 

— Eu nu voi să mori |... 

— E tîrziu... nu se mai poate... Mine caută cu orice 
preţ să ne despărţim, poate spre a nu ne mai vedea | 


că] 


232 


Îmbată-te de fermecul tinereţii mele ! beţia va fi scurtă 
şi trezirea va fi amară. 


Alexandru ascundea fruntea sa în sînul ei. 


— Te iubesc ! striga el, te iubesc cum cel ce moare - 
iubește lumina soarelui vieții! Căci, o, Elena mea, tu 
şi viaţa sunteți acuma acelaşi lucru. Timpul nu este ling 
de cînd tu ai devenit o parte din existența mea, este 
adevărat ; dar nu este numărul anilor care dispune de 
puterea simţimintelor : o zi, o oră, un minut sunt spa- 
țiurile care produc evenemintele cele mai mari. Apoi 
vei tu să crezi ? Sufletul tău, ce învieţuiește acest prețios 
coperămînt de argil, este o bună cunoștință a cugetări- 
lor mele de treizeci de. ani, voi zice ce alții au zis îna- 
inte de mine : tu eşti idealul meu, acel vis de frumu- 
sețe şi de fericire ce venea din paradis legănat pe o 
horă de dorinţi și îmi ştergea ochii de lacrămi. 

— Cînd voi fi şi cînd nu voi mai fi, răspunse Elena, 
acest vis va veni ca totdauna a te răsfăţa în durerile 
tale |... 

— Ceea ce zici e frumos! dar din nefericire este o 
poezie... 

— Ursita a voit să fie asfel. Cine ştie daca nu este 
o favoare pentru amantul meu adorat !... Cine ştie daca 
nu este un bine ?... Astăzi tu priveşti în mine idolul tău. 
Paradisul hu are nici o frumuseţe mai dulce decît mine 
pentru imaginațiunea ta poetică. Cel puţin asfel crez că 
crezi tu. Daca eram soția ta, oare nu aş fi perdut far- 
mecul ce te răpește astăzi ? Sunt tînără, frumoasă astăzi 
încă ; dar aceste cualităţi sunt expuse la asprimea ani- - 
lor ca florile la schimbarea timpului, această frunte se 
va încreți, acești ochi vor perde vioiciunea lor ; această 
gură va: înceta să aibă frăgezimea, rumeneala, parfumul 
ce te îmbată astăzi. Acest suflet, obosit el însuşi de lo- 

irile ursitei, se va exprima într-o zi ca clopotul ce sună 
„de moarte. Acea zi nu va fi departe ; o văz alergînd, so- 
sind. Iată viaţa reală ! viaţa poetică diferă ; acolo nimic 
nu oboseşte, nimic nu se veştejeşte. Anii și suferinţele 
nu au nici o putere. Eu voi muri; dar în inima ta voi 
lăsa o suvenire plăcută, nu zic pentru toată viața; dar 
pentru un timp, voi rămînea tînără, frumoasă, dulce, poe- 
tică ca visele tale... Ți-am dat tot ce ai voit, misiunea 
mea, dar, este împlinită : cupa este deşertată pînă în fund. 


253 


'Te ştiu încă astăzi aici, dar ea să aduni cele din urmă ră- 
masuri de plăcere, pentru cea din urmă oară. ` 


— Ce zici tu, sufletul meu ? acel timp în care amo- 
rul perde cununile sale este încă, departe şi tu eşti încă 
atit de frumoasă !... Ursita are pentru noi multe zile de 
“fericire. Daca am băut o dată dintr-o fîntînă apa sa 
delicioasă, nu trebuie să mai bem ? ea este încă plină ; 
apa ei nu şi-a perdut cualitatea, vom înceta de a bea cînd 
apele sale se vor usca. 


Flena surîse cu melancolie. 
i — O femeie nu este o fîntînă, zise ea; Alexandre, 
eu nu îmi fac iluziuni ca celealte femei ; ca dînsele nu 
voi a mă înşela singură. Sunt o femeie criminală înain- 
tea oamenilor, înaintea conştiinţei mele, ce zic, înaintea 
ta chiar |... Pentru tine ce sunt astăzi daca nu o femeie 
căzută ?... nu voi să te auz protestînd, căci nu voi să te 
auz minţind ; aș muri cu durerea că tu- însuţi nu ai fost 
mai mult decît comunul oamenilor. Ceea ce este scris 
se va împlini. 
|-— Este dar serios că eşti decisă să te sinucizi ? 
© _— Am zis-o înainte, tu ai priimit... acum nici o pu- 
tere omenească nu mai poate înlătura lovitura... 

— Dar eu sunt ucigătorul tău au. 


© — Nut. tu nu m-ai sforţat a o face : tu nu ai nici 
o răspundere... Dar să lăsăm subiectul acesta, amantul 
meu ; de astăzi pînă mîne, să nu ne gîndim decît la amo- 
rul nostru. Este dulce acest amor, o, sufletul meu ! ni- 
ciodată om nu a fost mai iubit decît tine !... turturica 
nu era mai amoroasă decît amanta ta. Amorul nostru !. 
durerele lui încă erau niște fermece divine ! lacrimile 
ce am vărsat erau atît de curate, e tinere, de amoroase, 
„că daca ele au zburat spre ceruri, ele a trebuit să for- 
meze mărgăritarele ce împodobese tronul providenţii. 
Sunt încă tînără, încă frumoasă, îmi zici tu ? Ei, bine ! 
zi, zi încă ; aceste vorbe mă fac ferice ; dă, da, sunt tî- 
. nără, sunt frumoasă ; dar pentru tine, numai pentru 
tine ; aş voi ca tinereţile, frumuseţele mele să fie în 
adevăr farmecele ce îţi îmbată viaţa de fericire ! zici 
că, buzele mele sunt curate ca florile? Aş dori ca par- 
fumul lor să.dezmerde simţurile tale pînă la mormânt ! 
zici că sînul meu e fraged ? și grațios ? asfel aş voi să 
fie calca pe care cură zilele vieţii tale. 


= 


+ 254 


— Repetează aceste vorbe... strigă Alexandru cu 
exaltare... Ele au puterea să mă. omoare şi iată singura 
fericire ce mai aştept pe pămînt ! — Nu! nu l.. Eu nu 
„trebuie să mai trăiesc !... farmecul ce ne îmbată în viaţă 
este prea sublim ca viaţa din urmă să poată a mai avea 
ceva plăcut !... nu ! nimeni alţii nu au gustat mai multă 
fericire pe pămînt decît noi. E prea mult, și poate că 
cerul ne face această rară favoare în vederea unor mari 
dureri ce ne așteaptă ! ne vom iubi în altă viaţă... crezi 
tu, sufletul meu, că este o altă viaţă ? Eu cred, sau cel 
puțin nu cred că omul încetează la mormînt... Am fost, 
deci putem încă a fi! nimeni nu poate a mă combate 
pe acest. tărîm !... defiez pe toţi acesti disecători ai spi- 
ritului şi ai materiii să dovedească din contra ! Sărmani 
oameni ! Ei învaţă toată viața ca să afle secretul amar 
că nu poate să știe nimic !... Dar sunt nebun L.. Elena 
mea ! mă întore la tine, dară, amorul nostru este atit de 
dulce ! dulci sunt ochii tăi; dulce este faţa ta; pleacă 
` fruntea pe sînul meu precum paserea își pune capul pe 
ramura înflorită, și visează la fericire !.. Dar cupa plă- 
cerilor este plină ; ea ne apare curonată de roze ; orele 
cură dulce... o sărutare te deşteaptă : tu tresări de vo- 
luptate ; buzele tale murmură vorbe ce numai... 

Elena îi pune mîna mică și albă pe gura lui ca să-l 
oprească de â vorbi: El o încarcă cu sărutări, 

— Taci ! îi zice ea. | ` s : 

— Să tac ? aceste vorbe nu-ți mai fac plăcere ? 

Cei ce se adoară sunt niște adevăraţi copii ; pentru 
nimic se turbură, se mîniă. A 

— Ce zici, Alexandre ? urmă Elena ; aceste vorbe mă 
răpesc, mă încîntă, mă transportă, mă ucig prin impre- 
siunea de plăcere ce îmi fac... Zi, spune, sfirșește prin a 
mă învinge, a mă zdrobi !... 

Ea zise și se aruncă în genuche la picioarele aman- 
tului ei. Ochii săi sunt plini de lacrimi, buzele sale se 
„lipesc de mîna lui Alexandru, PV | 
— Mă iartă, domnul meu, iubitul meu. 
Braţul ei rotund și alb înconjură  gitul amantului ; 
buzele ei caută pe cel ce iubeşte... apoi totdeodată va să 
se depărteze ; se apără, murmură, plinge ; revine amo- 
` roasă, tînără. Dar amîndoi căutară să revie din dulcea lor 
beţie. Caterina se arătă la uşă.. j m 


y 


` 255 


— Astă-noagte, zise Alexandru. 

— Va fi cum vei ! răspunse Elena. 
j ; 
Să ne depărtăm un moment ca să întîlnim pe postel- 
nicul şi ţinuta sa. Această din urmă venise repede în 
Ploieşti. Acolo întilnise pe postelnicul, căruia îi repetase 
acuzarea ce Zoe făcuse Elenei precum şi planul de su- 
prindere pentru noaptea ce urma zilei în care descriserăm 

cea din urmă scenă de la Făneşti. 
Postelnicul deveni furios la asfel de ştiri. 'Tudora 
contribui mult ca să-i aprinză și mai tare miînia lui. El 
decise a merge la Fănești, cu vreo cîțiva martori, noap- 
tea, să calce casa. El şi plecă dar. Ş 

Unde era Maria şi bărbatul său ce plecaseră să vie a 

da de ştire Elenei despre ceea ce i se prepara ? Ei porni- 
seră mai nainte din Bucureşti şi merseră cu repejune pînă 
la Săttica, acolo voind să stea să odihnească caii, auzi în 
urmă strigătul unui domnișor, dintr-o cabrioletă, din. care 
mîna caii singur, să abată. Bărbatul Mariei, George, nu 
avu timpul a abate, domnișorul trecu şi, după datina 
ciocoilor, ţinu caii şi aplică o duzină de loviri de bice lui 
George şi Mariei. Cămașa subţire a celei din urmă plesni 
. împreună cu pielea și sîngele se revărsă pe cămașă. George 
văzînd. sîngele, cuteză să zică domnișorului: „Oare nu 


se va uita Dumnezeu într-o zi pe această țară ?“. Aceste 


vorbe fură destule ca să se supere şi mai mult domnișorul. 
El stătu şi trimise să cheme pe suprefect. Fă 
Convenţia a făcut pe români deopotrivă înaintea legei, 
Camera a făcut pe boieri deopotrivă înaintea legei : ţă- 
ranii nu se bucură de principii de civilizare din Conven- 
_ţiune. Ei sunt încă priviţi ca o clasă de servi, bătaia 
există încă pentru dînşii. 
Suprefectul veni, martorii sputeră cele întîmplate. 
Domnişorul cu lornionul la ochi se arătă. Suprefectul, vă- 


zîndu-l, ieşi înainte, cu căciula în mînă, şi, cu umilinţă, 


făcu scuze domnișorului şi îi promise că va trimite pe 
aceşti doi la închisoare la Ploieşti. Domnișorul plecă. 
Suprefectul chemă pe Maria şi pe George. i 
= — Aţi insultat un „deputat, zise el, un boier, o bei- 
- zade ; o să vă trimiţ la Ploiești la cîrmuire să vă închiză. 
Maria, ce ţinea să ajungă la Fănești cît mai curînd, 


văzînd că este ameninţată de închisoare, începu să ţipe.. 


"— Ia să-i tragă citeva bice ! zise suprefectul. 


256 


a. AE bá +o- 


~ 


` George auzi şi tremură de mînie. 

— Nu face una ca asta, domnule. 

— Mă ameninți ! strigă suprefectul, luaţi-l ! zise că- 
tre jandarmi, şi-l aşterneţi. 

Nenorocitul bărbat priimi zece lovituri de sabie pe 
spinare. Suprefectul dete ordin să-i ducă la Ploiești pe 
jos, jandarmii porniră cu dinşii şi suprefectul se prepara 
a pleca în trăsura lui George.` 

— Arhonda ! strigă un arendaş grec, arhonda ! iacă 
un ţăran, clăcaș pe moșia ce țiu în posesie, are să-mi 
facă trei zile de lucru și, în loc să fie acolo, se plimbă 
fugit... l-am prins aici. 

— Aşa este, bre ? întrebă suprefectul pe țăran. 

— Am plecat, boierule, din satul meu să mă duc la- 
Satul Văii, unde mi-a murit copilul pe drum. Se ducea 
cu carul cu fin, cînd un postaș, ce ducea în olac un cu- 
rier rus ori neamt, îl lovi cu biciul ca să abată ; bietul 
băiat, cătînd să se ferească, căzu sub roată și îl spintecă 


-cît muri pe loc... Azi îl îngropai la satul postii, unde îl 


aruncaseră pe gunoi, mort. 

— Aşa este ! ziseră mai mulţi ţărani. 

— Legea este lege, răspunse suprefectul. Ea nu va să 
ştie de morţi. Şi tu eşti vinovat. Să-l ducă să-l închiză 
la tact ! . i 

Țăranul vorbi cu căprarul încet, căprarul cu . supre- 
fectul. Suprefectul dete din cap în semn de aprobare. 

— Să-l duci tu, „căprare ! zise suprefectul, apoi în- 
turnîndu-se către grec, îi zise: Vei fi mulțumit... în loc 
de trei zile care a lipsit, îţi va munci șease, dar nici d-ta 
nu o să uiţi că-ţi fac acest bine ! 

— Nu, arhonda, vai de mine ! 

ŞI, alăturîndu-se de suprefect, îi lunecă doi napo- 
leoni în mînă. 

Țăranul ce se duse cu căprarul la închisoare, odată 
departe, lăsă un galben în mîna căprarului și fuse liber. 

— Ai luat galbenu ? îl întrebă suprefectul. + 

— Iată-l ! răspunse căprarul. 

— Astăzi am avut apă la moară, zise supretectul,; 
toate merg bine, numai mi-e teamă să nu mă scoaţă li- 
beralii ca unul ce am fost ciocoi în casa lui B... 

Cine poate să-şi facă idee de neodihna Mariei mer- - 
gînd la închisoare la Ploieşti! sărmana femeie uitase 
rănile ce avea pe spate pe lîngă temerea că nu va putea | 


257 


17 — Manoil + Elena 


servi aci pe făcătoarea sa de bine. Ei ajunseră la prefec- 
tură seara, aci nu era nimeni, jandarmii îi închiseră în- 
tr-un fel de casă de gard învelită cu paie. Ei trecură aici 
jumătate din noapte în suferințele cele mai mari. 

— Ştii tu una, George ? zise Maria, am găsit un mij- 
loc să ieşim de aici, gardul din fund e spart de vreun 
cîne, spărtura e destul de mare, ca, mai rupînd din nu- 
iele, să ieşim cîte unul, dorobanții nu păzesc: într-acolo, 

— Să vedem ! zise George, și se duse să viziteze 
spărtura. Apoi, gîndul tău e bun, zise el. Să fugim, apoi 
Dumnezeu nu ne va lăsa. - ; . 

“În acel timp Zge cu principesa Iordache și amicii săi 
erau pe drumul Ploieștilor. Postelnicul pleca la Fănești. 

Peste două ore Maria, cu spatele sîngerat, cu ochii 

„plini de lacrimi era în braţele protectriţei sale, care îi 
“procura toate îngrijirile. Alexandru plecase către Bucu- 
reşti, fără zgomot. El aflase de la Maria planul infernal 
al Zoei şi găsi puterea a se despărţi de Elena chiar în 
amorul ce avea pentru dînsa. Era zece ore din noapte. 

Maria spunea celor două dame cum se întîmplase cu 
loviturile ce priimise de la domnișorul cu lornionul la ochi, 
„— Am auzit, zicea ea, că s-au schimbat lucrurile în . 
bine ; că toţi suntem români şi legile sunt pentru toți; 
dar se vede că au fost numai vorbe. Zile de muncă pen- 
tru arendaş, zile de muncă pentru țară şi nu se mai. 


- sfârşese ! bărbată-meu a fost luat la uciderea lăcustelor, 


la un sat, şease poştii de la Brebu ; l-a ţinut două săp- 
tămîni, şi l-a silit să lucreze cu alți zece români la fa- 
‘cerea unui gard al arendașului moșiii de acolo. Ei au cam 
cîrtit ; dar subcîrmuitorul i-au ameninţat cu închisoare 
şi. bătaie. ; 

— Vă plîng, Mario, zise Elena, dar caută să mai su- 
feriţi. Se vor schimba lucrurile. l 

— Nu se mai schimbă, cuconiță ! Domnii se schimbă, 
cîrmuitorii se schimbă, subcîrmuitorii se schimbă ; dar 
ursita noastră rămîne tot cea veche ! Se zice că împă- 
raţii lumei au luat în mîinile lor ursita acestii ţări ! dar 
hoi nu vedem nici o schimbare în bine. Se vede că Dum- 
nezeu ne-a uitat | , : 

— Nu vorbi aşa, copilă ! zise Elena, pe cît timp noi 
vom fi cu Dumnezeu, Dumnezeu va. fi cu noi... 

Strigarea unor postaşi puse termen acestii conversări, 


258 


— Auzi... vin |... zise Maria. : 

— Tu ești bolnavă, copilă, îi zise Elena, ai friguri de 
spaimă și de osteneală, vino şi te culcă în patul meu! 

Maria refuză ; dar Elena stărui atît, încît fuse ascul- 
tată. I se dete în.pat o tizană ferbinte, oarecare îngrijiri 
și Maria-adormi. 

Către acestea noaptea era la jumătate. Toată casa se 
afla într-o liniște adîncă, în toată casa numai Elena ve- 
ghea încă. Ea cugeta atunci la Alexandru. 

„Sărmanul om ! el mă iubeşte cu iħima, şi va fi ne- 
fericit, căci a cutezat a iubi o ființă destinată a suferi !... 
Ei vor să mă surprinză... Zoe este care face aceste in- 
trigi... Ea mă urăște, şi eu nu i-am făcut niciodată nici 
un rău!... este geloasă, poate? Oh! ce fericire pentru 
dînsa daca cei ce au să vie astă-noapte ar fi găsit pe 
Alexandru în braţele mele !..; cum ar fi triumfat această 
femeie !... cît de mulţumit ar fi fost bărbată-meu să 
aibă un cuvînt de despărţire... graţie acestii copile, cel 
puţin voi muri fără să fi suferit scandalul ; acum să aş- 
„tept scena ce o să vie |...“ l 

Asfel vorbea Elena culcată pe o canapea. i 

Orologiul sună o oră. Un zgomot se auzi în camerile 
„vecine. Zgomot surd de pași, de vorbe. Ușea se mişcă, 
se deschide. Postelnicul apăru cu un fanar într-o mînă 
și un pistol în altă mînă, urmat de trei servitori. 

— Ce însemnează toate acestea ? zise Elena bărba= 
tă-său, sculîndu-se și înaintînd către dînsul. - 

— Nu mă așteptai, nu este aşa ? 

— Niciodată în starea în care te prezinţi... dar ori- 
care ar fi ideea bizară ce te aduce aici sub o formă atît 
de condemnabilă, fă bine de ai oarecare blîndețe pentru 
o persoană bolnavă lîngă care veghez... 

— Unde este acea persoană ? strigă postelnicul. Apoi 
adresîndu-se către ușă : Veniţi ! vedeți ! i-am suprins... 

La aceste vorbe camera se umplă de lume, Zoe, prin- 
cipesa Iordache și cei patru boieri ce îi văzurăm acasă 
la Zoe. Postelnicul se apropie de pat cu pistolul în mînă. 

— Aici este tilharul ! strigă el. : 

Toți se apropiară să privească. Postelnicul rădică per- 
deaua de la pat. Maria apăru la vederea lor. Ea se deş- 
teptă atunci de zgomotul ce se făcea. Oaspeţii rămaseră 
uimiți. 


259 


_— Iată domnişorul ce m-a bătut cu biciul, strigă 
Maria, văzînd, între alţii, pe domnişorul cu lornionul la 
ochi, el este, îl cunosc !... 

Elena găsi în resemnarea sa puterea de a nu cădea 
. leşinată. 
— Ei, bine ! domnilor, zise ea, aţi venit să asistați la 
o scenă scandaloasă, aţi crezut să mă suprindeţi în braţele 
unui amant. Soarta nu a voit să vă facă această mulțu- 
mire. Acum simţiţi ridiculul la care v-aţi dat ?... Aţi pro- 
fitat de puţinul respect ce acest om are pentru familia 
sa şi v-aţi lăsat să vă deschiză santuarul unei femei !... 
retrăgeţi-vă, domnilor, căci îmi este rușine de rușinea 
voastră. Zoe, nu este aşa că ai fi fost ferice să fi găsit lu- 
crurile altfel ?... De domnia-ta nu mă mir că ai făcut 
aceasta, zise ea domnișorului cu lornionul, daca o dată ai 
avut curagiul să baţi o femeie pînă să o rănești !... 
— Suntem bătute şi astă dată, şopti Zoe, principesei 
Iordache. La a treia oară om fi mai fericite, poate. 

Postelnicul era rușinat, în confuziunea sa nu ştiu nici 

ce va zice, nici ce va face ; se retrase înjurînd cu furie. 

Toți martorii se retraseră rușinaţi. 

— Nu v-am spus eu că era o calomnie? zise omul 
care la Zoe sprijinise pe Elena. 


ci BANCHETUL 
Elescu era la București. El chemase pe Georges și-i 
comunicase toate cîte erau să se petreacă la Fănești. El 
ştiu “atît de bine să plede cauza Elenei, încît atrase .pe 
Georges în ideile sale de a o răzbuna. 
— Trebuie să o răzbunăm ! zise Georges, dar mij- 
locul ? | | 
— Mijlocul ? lasă-mi mie să-l aleg : promite însă că 
mă vei seconda ; află de acum că va fi teribil şi ridicol 
totdodată. i 
— Promit tot. i : 


Şi Georges plecă, lăsînd pe Elescu a se gîndi la cel 
mai bun mijloc de răzbunare. ie 

Petru se arătă. > ka 

— Un serv te caută cu un bilet, zise el. 

— Un bilet !... de la Elena... dă-mi... 


260 


— Iată-l. 
ti Elescu citi biletul. . 


„Timpul deschide şi mai mari rănile inimii mele : dar 
pe cît te iubesc, pe atît aceste răni cresc, pe atît tu pari 
că devii indiferent... Ai făcut din mine o Safo... vorbeşte 
şi voi fia ta, cînd ? unde ? decide, 
ă Zoe 


P.S. _Renunţi la E... Sunt trei Zile, bărbată-său a su- 
prins-o în brațele unui ţăran.“ ` 


„Ah ! ce infamă calomnie !.. acest bilet îmi trebuia. 
Elena va fi acum răzbunată cu uzură.“ El raspunde 


„Duminecă la zece oare seara : la mine acasă. 


s A. Elescu“ 

„Dară, urmă el vorbindu-şi, voi da un banchet- ca 
acela al lui Baltazar... toată junimea elegantă va asista... 
Vom avea locuri pentru cele mai graţioase sclave ale Ve- 
nerei... răzbunarea va fi teribilă... 

Asfel vorbi Alexandru şi, dînd biletul servului, chemă 
mai mulţi antreprenori pentru ca să decidă despre 
banchet. 

Duminecă seara toate erau preparate. El avea o casă » 
mare şi mobilată cu gustul cel mai rar. 

La 9 ore amicii săi erau adunaţi, fiecare din ei erau 
înştiințați că are să se treacă un fapt straordinar în acea 
casă, o pepinieră din cele mai graţioase întreţinute erau 
să asiste la această sărbătoare. 

Zoe priimise biletul lui Alexandru și răspunse îndată 
că va veni la el acasă duminică seara. „Ea nu știa nimic 
despre banchet. 


Casa lui Elescu era fondată spre 'fundul unei curţi 
mari, între curte și între o grădină minunată. Părintele 
său avusese gustul frumoaselor arți. Pe la anul 1820, erau 
în Bucureşti nişte emigraţi italiani, din care unii artişti 
remarcabili în arhitectură, pictură, sculptură ; acești os- 
peţi, fii ai poeticei Italii, lăsară românilor mai multe 
case mari cu arhitectură, care pînă astăzi fac ornamîntul 
Bucureștilor. Unele din aceste case sunt casa Vilara, casa 
Filip, casa Grigorie Ghica etc., însă casa Elescu se distin- 


261 


gea prin lucrările de artă cu arhitectură, sculptură, pic- 
tură. Copii după tablourile celor mai mari maisteri orna 
apartamentul. Elescului, vase de marmoră de Carar, am- 
fore antice cu mozaic încrustat în pîntece şi cu ansele 
albe, busturi de marmură albe şi lucrate cu artă, busturi 
de bronzul cel mai curat. Statuie de marmură, în grădină, 
bazine de marmură albe cu sărituri de ape, le trecem în 
revistă repede ca să le descrim în urmă cu de-amăruntul. 
Casa lui Elescu este singură în România unde arta are un 
altar alături cu luxul. Iconoclastria a ucis frumoasele arţi, 
la români și la toţi popolii ce urmează acest rit, precum 
în vechime le ucisese la ebrei. Arţile în secolii trecuţi nu 
se puteau cultiva decît în biserici, şi ele erau gonite de 
aici. Către acestea românii sunt -simţualiști ! un simţua- 
lism ce nu are nici facultatea de a forma gustul ! Ei sunt 
datori aceasta relaţiunilor cu fanarioţii și oștirilor stre- 
ine ; doctrinelor filosofice ale Occidentului, trecute aici 
într-un secol de criză și rău înţelese. Caracterul național 
s-a plecat ; morala șovăie, virtutea nu mai este o feri- 
cire omenească ! ferice este acela care poate să dezmerde 
mai mult simţurile. Credinţa românilor în ei însuși pare 
atît de slabă, încît viitorul cade în îndoială : prezintele 
este tot ; mîne nimeni nu știe ce va fi. Certe neîncetate 
de partide, resbele civile, intervențiuni de armate streme ; 
necontenite schimbări de regime, de domni contribuiră - 
asupra lor, spre a sorbi cu voluptate plăcerile. Filosofia 
epicuriană le împrumută partea sa materială. Gloria, mă- 
rirea, onoarea, virtutea sunt niște ficțiuni : este o nebu- 
nie a pune meritul în abnegațiune și sacrifice. -Plăcerile 
sunt create de Dumnezeu pentru oameni, pentru ce ne 
vom -priva de dînsele și vom născoci noi înșine griji uci- 
gătoare ? Viaţa este scurtă și supusă la dureri : aceasta ne 
spune că trebuie să ne bucurăm neîncetat... omul nu tră- 
iește decît o dată. 


`- -í . Nec nesci bis posse datur. 
„„Currit mortalibus aevum' 


zicea Silius Italicus. SEE 
Salonul lui Elescu era raritate, pereţii erau coperiţi 
de stuc, marmură și arabescuri, spaţiul unde se termină 
păreţii şi începe plafondul era coperit cu figuri de mar- 
mură reprezintînd diverse zeități antice. Între aceste fi- 
guri se vedeau niște mozaice de cristal cu diverse colori, 


262 


formînd diverse figuri de fantazie. Plafondul de lemn, 

“sculptat cu artă și aurit pe margini, la mijloc lăsa spaţiul - 
liber picturei, care crease tablouri rechemînd scene mito- 

logice. În patru colțuri ale salonului, pe patru piedestale 

de granit roșu, se înălțau patru statuie în mărime natu- 

rală, reprezintînd patru idoli. Zece candelabre de bronz 

de o înălțime de mai multe picioare, răsfrîngîndu-se asu- 

pra lor prin diverse rămuri purtînd diverse figuri, se odih- 

neau în faţa a zece oglinzi mari și ţineau mulţime de 
lumini. Șase mese de lemn de palisandru, lucrate cu artă, 

erau așezate în faţa a şease canapele de palisandru care 

erau îmbrăcate cu o stofă de mătase prețioasă. 

În cele două părţi ale lungimei salonului, veneau alte 
camere, camera de culcare, camera de îmbrăcare, camera 
de lucrare, camera de bibliotecă, de recepțiune, camera 
pentru amici. În toate aceste camere luxul se arată lîngă 
artă, marmura cu diverse feţe, porfira, agata reprezintă 
diverse paseri, naiade, nimfe, animale. Lemnul cel mai 
preţios pare că a voit să rivalize cu piatra şi să arate 
că el poate să fie mai docil sub mîna artei, ivoriul se vede 
pe marginele ușilor şi ferestelor, ebenul se împletește 
cu lemnul de roze pe mese, pe jeţuri, tapete de Turcia 
coperă planşetul, pereţii sunt decoraţi cu basreliefe de 
stuc, vase de marmură de diverse colori. 

Sala de mîncare din etagiul de jos era atît de mare ca 
salonul, plafondul ei se odihnea pe douăsprezece coloane 
de granit, douăsprezece statuie, reprezintînd atîtea per- 
soane mitologice, apăreau aici candelabre mari așezate 
pe piedestale de granit, și încă atîtea oglinzi mari lipite 
de pereţi, plafonul reprezinta un consiliu de zei în Olimp. 

Toate aceste obiecte preţioase veneau de la părinţii 
săi. Elescu le păstrase poate chiar prin lipsa lui de mulţi 
ani din ţară. Cina fuse splendidă, bucatele, vinurile și 
fructele cele mai rari încîntară pe oaspeți. Nu vom în- 
tirzia la cină ; ospeţii se urcară în salon şi în patru ca- 
mere ce comunicau cu salonul; 

Acesti oaspeţi erau mai mulți tineri, amici şi cunos-, 
cuţi ai Elescului, luaţi din toate clasele societăţii. Damele 
erau dintre ţinutele cele mai tinere, mai frumoase și mai 
puţin răspîndite în lume. Un piano, o harpe, viori formau 
instrumentele ce trebuiau să joace ; şease,bărbaţi și șease 
femei, exersate de trei zile asupra ariilor şi cîntecelor 
date de Alexandru, erau destinaţi să le execute anume. ` 

` 


263 


Servii purtară tăvi de argint, pe care străluceau cupe 
de cristal aurit şi carate cu lichiorile cele mai rari, alţii 
destupară butilci de vinuri streine. Muzica începu să exe- 
cute o arie voioasă ce invita la desfătare. 

Oaspeţii rămăseseră uimiţi, bărbaţii se așezară pe lîngă 
cîte una din damele de față. Banchetul ameninţa a deveni 
o orgie romană ; o femeie însoţi sunetul instrumentelor 
cu aceste vorbe : l T 


Timpul doruri ne ursește, 

“O, amantul meu sublim ! 

“Ora trece, se topește, 

Şi ne zice : Să iubim ! 

Vin’, te-mbată cu delicii 

P-acest sîn deschis acum, 

D-ale graţiilor capricii, 

D-al amorului parfum ! 

Dar mai spune încă mie, 

O, ferice-nvingător, i i 
Că-n arzînda lui beţie : 
'Nu s-o stinge-al tău amor ! 


Acest cîntec făcu să tresară de voluptate oaspeţii, fie- 
care îşi luase cîte o femeie alături pe care o urma cu răs- 
fățări amoroase. Pudoarea şi rezistința nu erau priimite 
aici. Femeile ce formau acest cerc se credeau născute pen- 
tru satisfacerea simţurilor oamenilor ; cîteva dame din 
societatea mare, din banda voioasă cu care făcuserăm cu- 
noştinţă la Făneşti, între care Tudorina și altele, veniseră 
aici cu amanțţii lor, nevoind să-i lase: singuri, citeva alte 
dame bogate și cunoscute dar de o vîrstă matoră, ce veniră 
„să găsească aici un nou sorginte de plăceri, luau parte ac- 
_tivă la această orgie. Pe stradă trăsurele veneau şi reve- 
neau, femeile bărbaţilor ce se aflau aici sau amantele ce 
ştiau că amanţii lor sunt aici, geloase, neastîmpărate, ne- 
cutezînd să intre în acest lăcaș, se mulţumeau să alerge 
pe stradă. Acest banchet făcuse o revoluţiune în familii. 

Flescu adresa vorbe tutulor bărbaţilor, tutulor dame- 
lor. El se aşeză lîngă o femeie ţinută, una din cele mai 
frumoase ce erau în sală. 

— Îţi plac aceste petreceri ? o întrebă el. 

— N-am văzut nimic mai frumos, răspunse aceasta, 
mi se pare că visez... Cine este stăpînul acestii case ? 

— Nu îl cunoşti ? 


264 : : 


- — Nu!mi s-a zis să viu, am venit. Pentru noi nu se 

cere a cunoaște persoana care ne cheamă. Suntem ale 

tutulor ce vor să se dezmerde cu noi, nu putem alege, nici 

refuza pe nimeni ; aurul dă drept celui dintîi venit a cere 

favoarea noastră. RE - l 
— Nu ai iubit niciodată ? întrebă Alexandru. 

\—. Daca iubim ?... dară, dară, răspunse ea, aceasta se 
întîmplă citeodată, dar nu cunoaștem patima. Amorul cel 
tare se formează din piedecele ce întîmpină, aceste pie- 
deci nouă ne sunt necunoscute. Amorul caută să fie încă 
“hrănit de stimă, de admirare, noi nu putem nici să stimăm, i 
nici să admirăm oamenii care ne despreţuiesc, cari ne 
cumpără cu o bucată de aur, afară de aceasta, excesul slă- . 
beşte simţurile noastre. | 

_— Mi se pare, zise Alexandru, că nu ai o bună opi- 
niune de meseria ce profesezi ! 

— Ai dreptate, eu cel puţin roşese de multe ori de 
mine însumi... 

— Renunţă atunci la această meserie ! 

— Nu se poate, zise că, este'tirziu... 


— Tîrziu ? . 
— Dară, nu mai este nimic în corpul şi în sufletul. 
nostru, apoi lumea nu ne dă pace, ascultă cîntecul ce în- 
cepe acum ! | 
Un bărbat cîntă următoarea odă pe o arie tristă și vo- 
ioasă totdodată : i 
Fe-i amorul ? o beţie, 
Dar sublimă-n al ei zbor! 
Dulce-i a sa bucurie ! 
Dulce este al lui dor ! 
Vai ! în viaţa fugătoare 
Nu mai știu ce să doresc: 
Zilele strălucitoare ? / 
Nopțile ce răcoresc ? j ` 
O, morală ! te închină... 
Doctrinari, tăceţi acum !. 
Voi veţi foc fără lumină, 
Roze fără de parfum ! 
Daca legături ce place 
M-au oprit să iubesc, eu. 
Legătura omu-o face, 
Pe amoare, Dumnezeu.. 


265 - 


Să-neeteze să iubească 

Muritorul obosit, 

Ce în calea omenească 

Inima i-a vestejit ! 

Eu voi celebra amorul 

Şi în parfumul lui ceresc, 

Beat, uitînd ferice dorul, 
„Zilele voi să sfîrșesc ! 


— Putem rezista la vocea plăcerilor ? urmă ea. 

Vinul spuma în cupele de cristal. El contribuia să 
aprinză imaginaţiunea oaspeţilor ca picăturile de spirt 
aruncate în foc ; nişte femei elegante cu atiţi bărbaţi exe- 
cutară danţuri naţionale cu o artă rară, în sunetul muzi- 
cei. Plăcerile, ele însuși, semănau că se îmbată. 

— Voi o orgie romană ! zise un oaspet. 

— Ce zice ? întreabă 'Tudorina pe amantul ei. 

— Zise, răspunse el, să se dezbrace toţi, bărbaţi și ie- 
mei. Damele scoaseră un țipet. 

— Ideea este minunată, zise o damă din banda vo- 
ioasă. Să deșertăm cupa plăcerilor pînă în fund !.. 

— Noi plecăm ! ziseră Tudorina și amica sa. 

— Rămîneţi încă ! le ziseră amanţii. 

Trei femei ce reprezintau ursitele cîntară atunci în- 
soțite de harpă : l 

Y viw la noi, streine june, 
Să te-mbeți de desfătări ; 
Vin” să-ţi împletim cunune 
Din angelici dezmerdări ! 
Vin”, cu roze împletește 
Anii tăi cei srăbitori 
Pîn' ce timpul nu cosește 
Ale tinereţei flori ! 
'N-amînaţi plăcerea dulce ! 
Timpul e amăgitor, 

Ce răpește, nu aduce 
Fragetului muritor. 
Astăzi toate pentru tine 
Jos în viaţă strălucesc 

Şi dorinţele divine 

P-al tău sîn se rătăcesc ; 
Mine se vor stinge toate 
Ca parfumul serii-n vînt. 


266 


Mîne sufletul tău poate 

X S-a preface în mormînt. 
Timpul fuge... viw? mai tare ! 
Toate cîte-n lume plac 
Trec cum trece-o sărutare, 
Toate lacrime se fac. 


— Bravo ! strigară oaspeţii. 

— Vă place această filosofie? întreabă Elescu. Vai 
pare-mi-se că este tot ce iubiţi în lume!... o, virtuți ! 
morală, voi nu mai sunteţi !... o, străbuni ! vedeţi pe ur- 
mătorii vostri !... nici o inimă nu locuieşte aceste cor- 
puri !... voi nu. căutaţi decît plăcerile ; ei, bine, dezmer- 
dați-vă și sfîrșiți prin a perde cea din urmă rază divină 
din inimile voastre !... a 

— Cine vorbeşte aici de morală și de virtute ? !... zise 
o voce, și douăzeci de voci se auziră rîzînd cu hohot. 

— Să cînte încă ! strigă Alexandru. Ceea ce este scris 
caută să se împlinească. Această generaţiune este per- 
dută... pe cenușa ei va răsări un popol mare şi generos. 

O femeie jună și frumoasă cîntă oda următoare, reze- 
mată grațios pe braţele unui june : : 

* Vinul curge-n cupe pline 
Şi se varsă spumător,. 
Asfel inima în mine, 
Plină, varsă-al ei amor. 
Ameţeală el aduce, 
O, amantul meu plăcut ; 
Voi să lupt ; dar fața-ţi dulce, 
Cum o văz, m-am şi perdut. 
Vino ! sînu-mi astă dată Ă 
Ți-e deschis... tu mă iubeşti ? PE 
Vino iute şi te-mbată 
De tezaurii cereşti. 
Te grăbeșşti, dulce soare ! 
Orele se schimbă-n zbor ; 
O femeie e o floare, 
E o floare-al ei amor. 
Astăzi ne surîde nouă, 
Dar se-ntoarce despre vînt ; 
i Vin’ pe sînul meu de rouă Š 
” Și îţi fă al tău mormânt, 


- „267 


Cum în cupe străluceşte 
Spuma pe suavul vin, 
Ah ! amorul meu pluteşte 
Peste sufletu-ţi sublim. 
Însă spuma de plăcere 

Se topeşte ne-ncetat... 
Soarbe-o pînă ce nu piere, 
O, ferice adorat. 

Sînii mei sunt dulci grădine 
Ce amorul, numai el, 

Le. deschide pentru tine, 
Pentru tine singurel. 


Zoe era într-una din camerile rezervate ale casei, unde 
aștepta cu nerăbdare. : : 

Elescu îşi aduse aminte de dînsa... El lăsase un bilet 
pe o masă, cu următoarea coprindere : „O treabă grab- 
nică mă ţine încă afară... voi veni însă... pînă atunci, dez- 
bracă-te şi ia posesiune de patul meu“. 

Zoe urmase coprinderea biletului întocmai. 
| Camera în care se afla Zoe era alături cu cea din urmă 

cameră deschisă oaspeţilor. Ea adormise aşteptînd venirea 
lui Elescu ; în timpul somnului său o umbră se strecurase 
aici, luase toate vestmîntele Zoei şi dispăruse cu ele. Pe 
la 2 ore din zi, Zoe se deşteptase. Ea -căută orologiul. 

„M-a înșelat, zise ea, mă voi duce PE e: 

Se scoală, caută vesmintele, nu le află la locul unde 
le pusese. 

„Ciudat ! îşi zise ea. Nu aflu vestmintele... mi se pare 
că o femeie a venit şi le-a luat... pentru ce ?... încep a 
crede că a rîs de mine Alexandru... că voieşte să mă in- 
sulte... dar, în adevăr, nu înţeleg...“ 

Se duce la uşa pe unde intrase, ușa era încuiată pe 
dinafară. 

„Desigur că este ceva“, își zise ea cu spaimă. 

Sună clopoţelul de mai multe ori... tăcere. 

Vede o altă ușă în partea opusă, aleargă acolo... cercă 
să o deschiză... ușa se deschide... Zoe se află deodată față 
în faţă cu o adunare numeroasă de bărbaţi și de femei. 
Ea apăru într-o cămaşă de batistă fină, pentru tot vest- 
mâîntul. | 

La această apariţiune, ospeţii strigară : „Orgia ro- 
mană ! orgia romană t... toate femeile să rămiie în cămăși! 
libere acelea care vor voi să meargă mai departe !...“ 


268 


„Înţeleg acum ! zise Zoe ; oh ! îmi voi răzbuna amar !...% 
şi căzu leşinată în brațele unor tineri. 

— Nevasta mea aici ! nevasta mea în cămașă !... strigă 
Şeni, bărbată-său. i l 

Elescu se retrase în camera sa de culcare., 

„Elena e răzbunată mai mult decît am voit, îşi zise el, 
acum explice-se cu bărbată-său cît va voi !... Iar voi, re- 
prezintanţi ai generațiunei de astăzi, rușinea naţiunei, 
rămiîneţi de vă dezmerdaţi pînă mine, atîta numai, .la ple- 
care, să nu furaţi obiectele preţioase din camere !... Inima 
voastră e moartă, moliciunea s-a așezat la focarul româ- 
` nilor. Nimic mare, generos, sublim nu mai mișcă aceste 
inimi putrede ! sclavia nu mai face să roşească fiii româ- 
nilor. Daca ei ar simte ruşinea soartei lor, ar fi încă o 
speranță pentru viitor !... streinii au călcat acest pămînt, 
au insultat părul alb al părinţilor vostri, onoarea naţiunei, 
a familiilor, și voi aţi purces înainte-le cu capetele ple- 
cate, cu cununi de flori : le-aţi deschis sînul familiii voas- 
tre, şi ați dat lor pă fraţii vostri, care aveau încă inimă 
pentru țara lor, ca să-i închiză și să-i muncească !...“ 

Alexandru, vorbind asfel, adormi. 
A doua zi el scrise Zoei următorul bilet : 


„Doamnă ! ; ; 

: Am făcut o laşitate care va rămânea ca o pată pe viața 
mea ; dar nu mă căiesc. Veninul ce verşi pe această tristă 
societate'a picat pe mîna celor ce iubesc... ai căutat, fără 
mustrare de cuget, să smulgi onoarea unei femei prin 
născocirea intrigii căria acel mincinos Ranu a fost in- 
strumentul mizer ; ai căzut. În urmă ai făcut pe bărbatul 
acestii femei să crează că petrece nopţile în braţele mele, 
ai preparat o călcare infamă, şi ai dus acolo o parte din 
societatea din Bucureşti... ai căzut încă o dată, dar această - 
femeie e prea delicată ca să mai poată trăi după acest 
scandal. Ea este astăzi o femeie dezonorată în ochii so- 
cietății ; cel puţin nu a perit fără o amară răzbunare. 


Elescu“ 


Zoe citi biletul și îl rupse. |. 

„Acest om e nebun ! zise ea, îl iubese însă şi sunt 
ferice că am vestejit pe ceea ce iubește, dar aceasta nu 

t « E 


este destul ; îl voi ucide şi pe dînsul !...“ 


269 


în seara de banchet Zoe căzuse leşinată în brațele uhor 
juni, cînd-se deșteptă era în trăsură cu bărbată-său care. 
o ducea acasă, bărbată-său îi aruncase, ca să o ducă, man- 
tela sa pe dînsa. Acasă se întîmplă o scenă furtunoasă 
între dînșii. f 

— Ruşine ! zise el, ce ai căutat acolo ? cum ai apărut 
îmbrăcată numai într-o cămaşă fină ?... | 

„— O parte din mustrarea ce îmi faci poci să ţi-o fac 
eu însumi ; dar rămiîi credincioasă tractatului nostru. Sunt 
cinci ani... îţi aduci aminte... cinci ani de cînd tu nu mai 
eşti... eu am rămas femeie... ai douăzeci de ani mai mult 
decît mine... am cerut divorsul, tu ai refuzat, dar ai pro-: 
pus că poci să am totdauna cîte un amant, cu această con- 
dițiune am rămas femeia ta, cel puţin în ochii lumei, 
aceasta s-a urmat prin ştirea ta... cum vii astăzi să mă 
mustri că am fost la amantul meu ?... 

Zoe îi spuse atunci toate cîte i se întimplaseră şi care 
precedară apariţiunea sa în camerele banchetului. 

Bărbată-său păru mai liniștit... 

— Însă, draga mea, zise el, altădată caută de-ţi alege 
mai bine amanții ! 

— Ceea ce voi să fac acum, am nevoie de concursul 
tău ca să pedepsesc pe acest laş... 
__— Bani îţi dau cît vei voi, dar nu mă amesteca în: 
_certele voastre... aceşti bonjurişti te ameninţă cu dueluri, 
şi nu și-a găsit omul. Eu nu mă bat în duel nici cu acele 
de cusut. i 
i El zise şi, speriat de ideea unui duel, se retrase în ca- 
mera sa de culcare. 

— Laş ! strigă Zoe. 

Ziua era aproape. Ea se aruncă pe pat și adormi gin- 
dindu-se la chipul cu care ar face un mare rău Elescuiui. , 

A doua zi de dimineață, ea priimi vizita unui ofițer 
strein, care venise să viziteze România de mai multe luni, 
Acest om era de 45 la 50 de ani ; urît, ciupit de vărsat ; 
cu părul roșatec, cu ochii albastri, dar un albastru mai 
mult alb, mai fără gene și sprincene, gras şi gros, ma- 
nieră grosolană, tip de cafenea ; dar era bine priimit în 
saloanele Bucureştiului, căci purta titlul de baron Hon- 
ferburg, titlu luat la hotarele țării, intrînd. i 


Niciodată Zoe nu fusese mai amabilă ca în acea di- 
mineaţă cu baronul, ceea ce făcu să se mire mult acest 
din urmă. . : 


270 


— Bine-ai venit, baroane ! îi zise ea, ne-ai părăsit 
cu totul. h 

— Viu aici la fiecare două zile, doamnă. 

— La fiecare două zile ? parcă ai zice la fiecare două 
ore... două zile vi se pare foarte aproape ; mie mi se pare 
foarte departe... este o crimă a priva pe amicii tăi de plă- 
cerea de a te vedea... cînd cineva are simpatiile amicilor 
săi cum le ai d-ta, dară, face o crimă făcîndu-i să-l do- 
rească, 

— Nu știu, doamnă, cum am meritat această bună, 
opiniune ?... i ' 

— Fără a te gîndi, poate, aceasta este un merit mai 
mult... 

Baronul se confunda în mulțumiri de tot felul. 

Zoe îl invită să şează, şi ea singură îi trage un jeţ 
lîngă dînsa. ș 

„Negreșit că soarta s-a schimbat“, își zise baronul. 

— Cum ai petrecut aceste zile ? îl întrebă Zoe, pe la 
noi nu ai venit... cel puţin cred că nu ne-ai perdut. din 
memorie ? : 

— Un singur minut... 

— Adevărat ?... dacă altădată aveam motive a nu pleca 
urechea la oarecare vorbe amabile ce îmi ziceai, astăzi 
nu mai am puterea a nu crede... 2 

Baronul voi să se încredinţeze despre adevăratul simţ 
al vorbelor Zoei și căută să o facă a pune puntul pă i. 

— Cred că aţi uitat natura acelor amabilităţi ! zise 
el... eu însă nu am putut să le uit : simţimîntele ce v-am 
exprimat atunci trăiesc și astăzi în inima mea... oricum, 
vi le aduc aminte, cel puţin în extract, ziceam, că ești 
adorabilă, că te... , 

— Destul ! zise Zoe, puindu-i mîna pe gură, pe care 
baronul o sărută de mai multe ori, crezi că o femeie are 
nevoie de o declaraţiune ca să afle că este iubită ?... 

— Eşti încîntătoare ! eşti sublimă ! Schiller şi. Goethe 
nu ar vorbi mai bine !... zise el cu transport, lasă-mă să-ți | 
spui cît ești de frumoasă, de nobilă, de divină ! cît te 
admir, te respect, cît te... precum Verter admira, res= 
pecta... pe Şarlota. i 

— Baroane ! Ai zis că mă respecţi ? 

— Oh! 

— Ei, bine !... atunci moderă aceste expresiuni... adu-ţi 
aminte că o femeie care iubește trebuie lăsată a se amăgi - 


271. 


singură asupra simţimîntelor sale : nu siliți femeile de a 
se declara învinse, căci vor privi atunci în voi niște în- 
” vingători, și conștiința slăbiciunei lor va face să vă pri- 
vească ca tirani. 

— Oh! cît de adîncă! cît de sublimă este această 
idee... o, Bürger ! o, Hofman, cît de fericiţi aţi fi fost voi 
să cugetaţi asfel ! | 

Zoe surîse. 

„E prins 1... își zise ea, să începem“, şi, adresindu-se- 
către acest adorator : i 

— Se zice că germanii sunt cei dintii amatori de vi- 
nuri bune ? 

— Adevăr este. Ă 

_—— Bărbată-meu a priimit patru butilci de vin Qintr-o 
insulă descoperită acum cincisprezece ani, în partea oc- 
cidentală a noii Olande... voiești să încerci ? 

„— Cu mare plăcere. l 

Zoe chemă un serv şi îi zise să aducă o butilie de 
vin din cele patru. Aceasta se făcu îndată. Zoe turnă în- 
tr-un pahar şi-l oferi baronului. Era vin vechi de Dră- 
găşani. 
© — Minunat ! strigă baronul. 

i — îmi pare bine, răspunse Zoe, l-am păstrat înadins 

pentru d-ta. a 

— Ai gîndit la mine ? 

— Mai des decît poți să-ţi imagini... 

— Oh ! fericire ! o, sublimitate !... 

— Se fac dueluri multe în ţara d-tale ? înitrebă Zoe. 

— La Eidelberg, răspunse el. 

— D-ta ai avut multe ? 

— Am fost studinte în acest oraș... douăzeci şi două... 

— La noi această datină nu există... eu cred însă că 
este necesară : duelul face pe oameni să fie cuviincioşi. 

— Negreșit. | 

— Ah !nu sînt bărbat... 

— Ca să te baţi în duel ? 

— Cînd aș fi insultată. Na 
.— — Sublim ! sublim ! strigă baronul, deşertînd pentru 
a patra oară paharul. 
- — Dar sunt femeie şi nevoită a suferi o insultă... 

— Eşti insultată ? 

— Eu? nu! 


272 


— Ai zis-o ?... 

— Şi daca ar fi, nu aş spune. i bărbații nostri, amicii 
nostri nu se bat în duel... sunt... lași t... 

— Eu mă bat... Cine a cutezat să te insulte, spune-mi 
şi nu va mai trăi t... îl voi fărîma asfel t 

Baronul trînti paharul pe masă și îl sparse în bucăți. A 

— Nu e nimic, zise Zoe. 

— Cine a cutezat să insulte o fiinţă atit de perfectă, 
de nobilă ?... 

— Un om... 

— Numele lui ? 

— Tartă a-l trece sub tăcere... eşti capabil să te baţi 
cu el... Să-ţi pui în pericol pentru mine o existinţă pre- 
țioasă... și acest om este celebru în tot felul de duele... - 

— Trebuie să mi-l spui, doamnă ! îţi mulțumesc de 
grija ce porţi pentru viaţa mea... voi să-i arăt cine sunt 
eu... 

— Ar fi teribil pentru mine, să mori pentru mine.. 

— Ar fi o fericire să mor pentru ceea ce iubesc... 

— Mă iubeşti, dar, în adevăr ? 

— Vai! răspunse baronul, daca te iubesc? nu! nu 
este amor ceea ce simţ... este o patimă adîncă, turbată, ce 
mă arde, mă zdrobeşte, mă ucide... 

— Se cheamă Elescu, zise ea. 

— Elescu ?... fie ! îl voi ucide sau a voi aduce să se 
închine la picioare-ţi... 

— Nu, răspunse Zoe, nu voi să te baţi. . poţi să te pui 
în pericol... 

— Îl voi ucide! . ` 

— Este foarte tare. 

— ÎL voi fărîma !... 

Baronul se scoală să plece... ia mîna Zoei şi o sărută. 

— Adio, mărgăritarul acestii lumi !... 

— Eu voi ruga cerul să-ţi fie favoritor... voi invoca 
amorul să împletească cú mîinele sale de roze cununa 
triumfului... 

— Ah !... femeie sublimă ! adorată !... Doroteia ! Şar- 
lota ! Margarita ! ! plecaţi-vă genuchii înaintea reginei 
voastre ! 

Baronul pleacă, beat de amor şi de vin, să provoace 
pe Alexandru. 

i eeuse trei zile de cînd cu bânchetul. 


AS 


273 


Alexandru începuse să sufere despre lipsa Elenei, el 
ə iubea cu seriozitate, nu cuteza să se înturne la Fănești 
de temere să nu o compromită. „Apoi, își zicea el, Elena 
e un caracter serios și decis ; ea își va ţine cuvîntul, va 
face tot ca să moară. Dacă voi merge, este capabilă să 
nu mă priimească !... poate a și decis o eternă despăr-. 
tire...“ Orașul i se părea că cade pe dînsul, oriunde se 
ducea nu afla nici o mulţumire, căzuse într-un fel de 
spleen ; vedea acum toate în rău, națiunea română, ce 
fusese idolul inimei sale, i se părea acum un obiect ne- 
demn de simpatiile lui. i 

„Ea este, zicea el lui însuşi, o ficțiune, un fum care . 
se va risipi, la suflarea vîntului ; acest arbor nu mai ţine 
prin nici o vînă cu rădăcinile arborului bătrîn. Acel ar- 
bore era România care trăia pe cîmpul de resbel ; Româ- 
nia care învinse furia otomanilor și tătarilor şi scăpă 
creştinătatea de islamism ; care fulgeră pretenţiunile un- - 
gurilor. Arbur de viață, ale cărui fructe pline de- viață 
erau acei nobili români totdauna gata a face sacrifice de 
avere, de viață pentru patrie ! i 

Ce mai este de un neam care a perdut credințele în 
sine ? care nu dă un singur om capabil să facă un sacri- 
ficiu pentru dînsul ?... care roșeşte la ideea de a fi neatîr- 
nat şi tremură la ideea sacrificelor spre a ajunge la liber- 
tate ?... este un fapt trist, dureros ! De mult timp inima 
avuțilór nu se mai înturnă către patrie... Românii nu au 
mai făcut nici un dar patriotic... această rătăcire trebuie 
să se impute cu amărăciune. Grecii au simțit rușinea 
românilor şi au rădicat-o ; ei au adus daruri pe altarul 
patriei, daruri răpite din patria românilor ! Ei singuri și-au 
zis românilor : voi sunteți morţi ; noi vă deschidem calea 
la viaţă ! Această societate, formată din elemente streine, 
îmbogăţită din abuzuri: cu perderea elementului român, 

- prin tradiţiune, prin condiţiunea ei, nu poate nici să simţă, 
nici să cugete cu România ! Ea va servi mult timp încă în 
ţară ca avangarda streinilor ce caută să o supuie lor. Ideile 
şcoalei. ioniane, trecute: moștenire la popolii Orientului, 
“au pătruns sînul acestii sogietăţi, și găsind germul putre- 
junei, şi-a făcut cu înlesnire un element de viaţă. 

Tu nu mai crezi în nimic, 0, Românie ! în deşert viito- 
rul tău îţi suride în graţioasele versuri ale nobililor tăi 
poeţi, istorici, ziarişti ce mai au inimă pentru tine latu 
întorci capul către mormint, ca un bolnav ca, lovit de 


274 


moarte şi chemat să respire aerul, se înturnă către patul 
său de durere ! Mine vei trimite în exil pe cei ce te cheamă 
ia viaţă, să expie faptele lor generoase alături cu crimina- 
lul. Gizii tăi, în numele fericirei tale, vor veni în faţa ta 
să hulească pe cei ce și-ar da viaţa lor pentru tine, și tu 
nu vei avea curagiul a fulgera pe ucigătorii tăi ! vei crede 
sau nu vei crede, tu vei lăsa pe fiii tăi în prada enimicilor ! 
„Niciodată streinii nu te-au învins, o ţară a luptelor ! Ei nu 
au trebuinţă de arme ca să te supuie. Ei se servă pentru 
aceasta însuși cu fiii tăi cei vitregi. România nu pere sub 
loviturile streinilor ; ea se sinucide, asfel este opiniunea 
lumei. Aurul, o putere ce însuși ea este aservită, nume ce 
strălucesc de ieri, singure fac de surîd aceste grupe de oa- 
meni ce se cheamă fiii Româniii. Aurul ca să poată mul- 
tumi dorinţele materiale, puterea ca să strîngă aurul, nu- 
mele ca să aibă privilegiul a-l strînge, religiunea a rămas 
o formă, ca toate virtuțile, ea să practică de oameni fără 
tendinţe, fără scop, exersiciul ei sacru-este un mijloc de a 
se îmbogăţi o parte de oameni. Ei o ucig din zi în zi și sapă 
astfel fondamentul societăţii. 

Către acestea, o, Românie, tu erai odată frumoasă, 
strălucită, plină de viaţă, de frăgezime, ca o dimineaţă ce. 
se rădică, oh ! cîte vise de fericire nu făceam eu pentru 
tine f... asfel un părinte, admirînd pruncul său ce surîde 
la viaţă, cu părul încărcat de aur, cu buzele coprinse de 
roze, cîtă speranță nu pune el pe dînsul ; dar vine o zi 
cînd moartea loveşte această fragedă ființă, şi cu. dînsul 
per visele fericite ale celor ce-l admirau. 

Tu mai ai însă două vine în care a mai rămas energie ! 
Una este desperarea popolului tău, ceialtă amorul pentru 
desfătări al celor mari, desperarea întărește sufletul : 
popolul poate găsi într-însa o nouă viaţă. Plăcerea slăbește 
inima. Cei mari ai tăi sunt ameninţaţi să piară. Ei vor peri 
neapărat,-căci asfel au perit toate societățile ce au căzut 
în moliciune. 

Este însă o speranţă pentru tine, o, Românie ! este o. 
viață nouă, este un viitor... Aceste bunuri sunt ascunse 
chiar în fundul cupei tale cu amărăciuni. Ca să o găsești, 
trebuie să bei cupa amărăciunilor pînă în fund.“ 

Asfel cugeta Elescu. Ministerul se schimbase. Noul cap 
al cabinetului propuse lui Alexandru să ia un minister, 
Acesta surîse şi zise : l ; À 


275 


__— Propune-mi să dau averea și viața pentru țară | 
O voi face... Nu sunt ministerele voastre care au să dea o 
altă viaţă acestui popul... . l g% 
— Un minister bun poate scăpa țara daca domnitorul 
şi Adunarea îl vor sprijini, ziceau ei. = 
— Nu vă plingeţi de domnitor, el va fi cum va fi so- 
cietatea ! Nu vă plîngeţi de Adunare, ea este expresiunea 
clasei ce posedă în această țară, plingeţi-vă de societate... . 
Voi veţi intră în luptă cu inima plină de speranţă și de - 
curagiu ; dar retragerea voastră va fi tristă... Aflaţi o dată 
pentru totdauna, amorul patriei. nu este în sînul acestii 
generaţiuni. : a | 
Oricare ar fi forma unui guvern, fie o republică demo- 
"eratică, aflaţi că totdauna ideile unei mici maiorităţi vor 
da orice mişcare de acțiune. Astăzi o. mică .minoritate 
face aceasta la noi, însă care minoritate ? Este oare acea 
minoritate pepinieră de inimi generoase şi nobile ce-au 
răsărit pe ici, pe colo pe aste pămînturi mai din toate cla- 
sele ? Nu, negreşit. Ei sunt excluși și înlăturați. Ce aş- 
teptaţi dar ? 
Sub impresiunea acestor idei triste, Alexandru priimi 
o scrisoare de la Elena. 


„Am auzit cele ce.s-a făcut la banchet, Alexandre, ai 
făcut o. faptă nedemnă de un om superior. Cunosc cuvin- 
tul ce ai avut. Sunt mișcată de interesul ce ai luat ; dar nu 
mă poci opri a-ți zice că ai comis o laşetate ! O laşetate 
din partea lui Alexandru pentru mine este un cuţit ce 
mi-a pătruns inima !... Cu ce se va şterge ?... Cîte fapte 

- generoase-ţi trebuie ca să o faci să dispară ?... Eu însumi 
am cugetat lung la.rola omului pe pământ. Îmi place a 
crede că venirea noastră aici are o ţintă pentru altă viaţă, 
dar aceasta poate să fie creaţiunea slăbiciunei omenești 
ce tremură în faţă cu moartea : minciuna este rău nu- 
mită, dar omul o priimeşte totdauna cu plăcere. El ştie 
de multe ori trista realitate şi cu toate acestea îi place a 
- se minţi singur. Ne simţim murind în noi sau în cei ce iu- 
bim, şi ne zicem : vom trăi ! nemurirea cea reală, pentru 
noi, este pe pământ, vom trăi; dar vom trăi în memoria 
urmaşilor. Acest simţimînt de nemurire este mult mai no- 
bil, nemurirea despre care ne vorbește teologii este ego- 
istă, interesată. Orientalii, mai materialişti decît noi, vi- 
sează rîuri, de şerbet şi munţi de pilaf. Cum vor ajunge 


216 


dar la nemurirea reală sufletele delicate, nobile, suave ca 
sufletul tău, dacă nu prin fapte generoase ?... lată adevă- 
rata morală a vieţii, iată scopul ei cel sublim. Soarta nu a 
păstrat un loc pentru numele meu în lumea nemurirei. Ea 
a voit să pier înainte de a face o faptă ; tu, însă, eşti june, 
o largă carieră ţi se deschide în lume, fii generos, vei fi 
nemuritor, şi binecuvîntările oamenilor, venite pină în 
mormântul meu, vor face poate să tresară de fericire tă- 
rîna mea. Nu-ţi voi vorbi de banchet... Eu oare îţi voi face 
morală ?... eu, o femeie căzută !... plingi, Alexandre, slăbi- 
ciunile mele. | 

Te conjur să nu vii aici pînă nu-ţi voi scri să vii... iar 
atunci să nu- perzi un moment. = A 

Caută să fii voios, dezmiardă-te ! lucrează !... iată vo- 
înța mea sau mai bine dorințele mele. Cînd tu vei fi fe- 
rice, voi fi ferice... 

Elena“ 


Această scrisoare făcu să cure lacrimi lui Elescu. 


DUELUL 


_Servu anunţă lui Alexandru doi bărbaţi ce veneau 
să-l vază. | 

Ei fură întroduşi. 

Unul era un ofițer român, celalt, un doctor german, 
amîndoi se prezintară cu politeţă. Elescu le oferi locuri 
să şează, i 

— Suntem mîhniți că soarta a voit ca să fim noi anun- 
țătorii unei provocaţiuni din partea baronului... cu toăte 
acestea cunoaștem simțimîntele... 

* — Destul, un duel, înţeleg... Cine este acest baron Pa 

— Nu îl cunoști ? întrebă ofițerul. 

— Nu ! nicidecum. 

— Mi se pare ciudat atunci ca baronul să vă provoace... 

— Nu este nimic... răspunse Elescu. Baronul cere sa- . 
tisfacere pentru o insultă făcută altei persoane. Nu este 
treaba noastră să știm cine este. Mă provoacă, îi voi face 
această plăcere... astă-seară martorii mei vor veni să se 
înţeleagă cu dv. ; vor fi Georges... și colonelul P.... - 


277 


Cei doi martori se retraseră cu multă politeţă. 

A doua zi, la șease oare dimineața, șease persoane în 
două trăsuri se îndreptau către Herăstrău. Ttăsurile se 
opriră la pavilionul lui Costache. Cei șease inși coboriră 
şi se îndreptară spre casa Poenaru. Herăstrăul este un 
loc unde locuitorii din București se duc vara să respire 
aerul cîmpului și să bea apă curată dintr-o sorgintă ce 
să află în flancul dealului: În vale, spre nord, cură un 
rîuleţ, Colintina, cu apă noroioasă și formează în acest 
loc un fel de lac cu stufuri şi trestie. Timpul era rece. 
Eram în începutul lui noiemvriu. 

Nimeni strein nu se vedea în aceste locuri. 

Era convenit a se bate cu spada. Martorii prezintară 

armele și totdeodaţă se adresară către cei doi adversari, 
învitîndu-i a se împăca. l 

Baronul răspunde că este cu neputinţă. 

Ei iau pozițiune. Se salută, încep. Baronul atacă neîn- . 
cetat şi pe tot minutul se înferbîntă mai mult. Elescu pară 
loviturile cu sînge rece ; martorii sperimentaţi prevăzură 
sfîrşitul acestui duel. Elescu avea două avantage ; exer- 
sițiunea de maister de arme și un sînge rece ce rareori se 
poate vedea. El era sigur acum de omul său ; voia însă să-l 
rănească, fără să-i rădice viața, pară o lovire şi atacă... 
spada baronului cade din mînă. 

— Asta ńu să ţine în seamă, zise el. 

Și lupta începu din nou. 

— Trebuie sînge, ziseră martorii. 

— Veţi avea îndată, răspunse Elescu, și spada lui pă- 
trunse brațul drept al baronului ; spada îi căzu din mînă. 

— Să fim amici, zise baronul, întinzînd mina lui 
Elescu. 

— Să fim amici ! zise el, îmi plac oamenii de inimă. 

Medicul dete concursul său baronului. El declară că 
plaga e profundă ; dar că baronul va fi chit cu cîteva zile 
de pāt. Se puseră în trăsuri și plecară. i 

Ei merseră la Elescu, unde se puseră să consume un 
dejun minunat și cîteva butilii de vinuri streine. 
© — Spune-mi, zise baronul, cum ai insultat. această 
onorabilă damă ?... l ; 

— Baroane ! zise Elescu, ştim simțimîntul care. ţi-a 
dictat datoria de a apăra o damă. Mă iartă însă a-ţi obp- 
serva că te-ai grăbit a expune viața d-le. 


, 


278 


Atunci Elescų spuse o parte din intrigile Zaei în faţă 
cu Elena. - 


Baronul clătină din cap. - | . 
— Eşti un caracter nobil, zile el, te cred... regret că 
. am luat partea unei intrigante... i 

Ei se despărţiră cei mai buni amici. 

A doua zi baronul se prezintă la Zoe cu braţul în 
eșarpă. El, intrînd, văzu pe Zoe prin fereastă. Cînd se 
prezintă la scară, servii îi spuseră că doamna este la țară. 

— Am înţeles, zise el. Elescu are dreptate... 

“Baronul se întoarse acasă furios. varg 


Baronul nostru fuse. nevoit să şază o lună în pat din 
cauză că plaga de la braț întîrzia a se închide. După o lună, 
fuse mai bine, Elescu îl vizita în toate zilelé. Baronul îi 
zicea : „O să-i tai coada !“ i 

În acest interval Elena scrise Elescului de mai multe 
ori. lată cea din urmă scrisoare : 


„Îți sunt recunoscătoare că nu ai venit aici contra 
dorințelor mele ! Caterina m-a lăsat, sunt singură... sin- 
gură, este o vorbă, sunt cu sufletul tău. Ce companie mqi 
“plăcută poci să am ?... Bărbată-meu nu mai vine pe acasă. - 
Toţi mă părăsesc !... în zilele din urmă, nişte fete expri- 
mând maicii lor dorinţa să vie să mă vază, această le 
răspunse că nu poate să le ducă la o femeie perdută... sunt 
„o femeie perdută, Alexandre... Zoe mi-a făcut această re- 
putaţiune. Nu crede însă că nu am puterea a suferi toate 
aceste vorbe 1... După o lună voi veni la București, la 
maică-mea : atunci îţi voi spune tot ce am suferit, tot ce 
sufăr, că nu poci să te văz în toate zilele, în toate orele. 
Dar această fericire nu este lăsată mie. Dumnezeu mi-a 
ascuns totdauna tot ce mi-a făcut plăcere. Poate că plăce- 
rile mele au fost exagerate ?... pentru mine nu mai este 
nici o speranţă în fericire, suferinţele au devenit elemen- 
tul ce hrăneşte viaţa mea. Simt că durerile îmi fac bine, 
ele sunt de mult timp companiile mele ; m-am dădat cu 
ele ; a mă despărți astăzi, le-aș regreta. Ca profetul Iudei 
poci a zice celor ce vor căuta să mă consoale : «Oh ! lă- 
saţi-mi durerile mele !» 

Vieaţa de durere are ea însuși partea de fericire : în 
toate nopțile, cînd somnul vine de închide ochii mei în 
lacrimi, îmi pare că eşti lîngă. mine... cîte vorbe amabile, 


: sa | | 279 


> 


cite răsfăţări tinere, cîte suspine amoroase nu ți se oferă, 
o, sufletul meu !... absenţa ta le dă mai multă putere, mai 
multă căldură, mai multă pătimă... oh ! de cîte ori aştept 
acest timp de singurătate ca să visez la tine cu. aceeaşi 
emoțiune, cu aceeaşi fericire, cu aceeași voluptate cu care 
amanta așteaptă ora în, care buzele sale au să sărute frun- - 
tea amantului său !... 

Nu văz şi nu voi să văz pe nimeni, de temere să nu-mi . 
răpească nici unul din momentele în care mă gîndesc la 
tine. Viaţa mea nu va fi lungă, astfel sunt avară de acele 
“momente. În. amorul tău găsesc puterea de a muri, cînd 
cuget că ochii tăi vor rîura lacrămi pe mormântul meu, 
doresc să mor îndată. Soarta mea este a fi pizmuită, nu 
este aşa ?.. . E frumos a muri înaintea celui ce iubim !... 
Scrie-mi ce faci în fiecare zi ! nu-mi ascunde nimic |... - 

Grădina noastră este tristă acum, vântul toamnei suflă 
frunzele vestejite ale arborilor. Eu nu am curajul a mai 
merge acolo. Tot îmi recheamă timpuri ce nu mai sunt, şi 
acest regret se unește cu tristeța naturei ca să sfîşie cu 
cruzime sufletul meu. 


Elena“ 


Aceste scrisori zdrebeau inima lui Alexandru şi hră- 
neau simţimîntul său pentru dînsa. Ar fi voit să zboare 
la Făneşti ; dar Elena îl conjurase să nu vie. El promisese. 
Asfel se consola cu ideea să o vază în Bucureşti. Carnava- 
lul veni şi fuse voios în acest an. Alexandru mergea la 
toate balurile mascate, ca să se distreze. Baronul îl urma 
pretutindeni. De cîte ori era vorba de Zoe, el repeta: . 
„O să-i tai coada !“ 

Zoe auzise că baronul o sfîşie în toată lumea ; tremură 
şi căută un mijloc ca să se împace. Ea invită pe baron să 
vie la însa la revelionul Anului Nou. El nu se arătă, dar 
zise lui Alexandru : „O să-i tai coada !“ 

După câtva timp, Zoe îi scrise următorul bilet : 

„Nu vei să vii la mine, voi veni eu, căci caută să ne 
împăcămi; “Află-te în sala de bal de la Slătineanu astă- 
noapte. - ` SE 


Zoe“ 


Baronul citi biletul. f 
— Bravo ! bravisimo ! strigă el, o să-i tai coada !..: 


280 


cd 


" SCHIMBAREA DE COAFURA _ | 


Măştile furnicau pe strada Mogoșoate, în cupele, sănii. 
şi pe jos se îndreptau spre sala Slătineanu. Capitala era în 
sărbătoare pentru ziua de 24 genariu ; partida ce era 
atunci la putere luminase pentru această sărbătoare ; 
partida reacționară prefera să lase casele lor în întu- 
nerec, așteptind să ilumine cînd va veni rîndul ei să fie 
chemată la minister. Mulţi au zis că Bucureştii este o 
cetate dâtă la dezmerdări. Se poate, dar mărturim că 
starea ei pitorescă nu armoniază mult cu dorința desfă- 
tărilor. Starea stradelor, pline de pulbere vara, noroi 
toamna, paveul mizer ce face de scrînteşte picioarele pie- 
tonilor, de rupe roatele trăsurilor, de zdruncină oasele 
locuitorilor, nu sunt oare nişte piedici pentru plăceri ? 
plăcerile, cu galoșii în picioare şi stropite de tină, sunt 
niște plăceri grosolane... Capitala României nu are nimic 
pentru dînsa, fondatorul ei a trebuit să fie orb. Acest 
„oraș se întinde pe lunca umedă a Dimboviţei, un rîu ce 
descrește din zi în zi, ca şi speranța în inima acestor lo- 
cuitori ; lăcomia proprietarilor de mori pe dînsul este 
cauza principală a scăderii lui. Regulamentul Organic pre- 
văzuse lărgirea rîului prin tăierea acestor mori ; dar este 
în România o voinţă mai mare decit a legilor, voinţa fa- 
voarelor. Acest oraș este mai atît de întins cît şi Parisul, 
deşi are o populațiune mică, din cauza grădinilor și curți- 
lor sale, El recheamă orașele din timpii patriarhilor. Capi-. 
tala întinsă, veniturile muncipale mici sunt cauza mizeriii . 
acestui oraș. El nu poate să fie capitala României, căci 
n-are nici o cualitate, nici. poziţiuni pitorești ! nici punt . 
strategic; nu poate să fie nici un centru de comerț. 

Astă dată căzuse multă nea pe strade, săniile puteau 
să alerge fără să simţă încovenîntele pavagiului ! ` 

O sanie cu două măști stătu la casa Slătineanu : cele 
două măşti ceboriră aici și intrară în sală. Costumul lor 
elegant și simplu, manierele lor rezervate lăsau să se ghi- 
cească două persoane de distincţiune. Ele atraseră aten- 
țiunea mai multor bărbaţi. 

— Sunt perdută, zise una. 

—: Eu tremur... 

— Să ne întoarcem ? 

— După ce am venit... . 


281 


— Nu văz nici o cunoștință... Alexandru poate că nu 
va veni ! i i 

— Vine totdauna... 

— Ce ne va acest om care se ţine după noi? 

— Curiozitate... 

— Măsculiţă, zise omul curios, dulci îţi sunt ochii! 
frumoasă îți este talia... 

— Ce zice ? 

— Ai auzit... 

— Cine îi dă dreptul ?... 

— Eşti copilă, Eleno, asfel este limbagiul lor aici... 

— “Nu-mi place... dar eu o să-l întreb despre Alexan- 
‘dru... Domnule, ai văzut pe Alexandru Elescu ? 

— Aici este, răspunse omul curios, veniţi să vă duc. 

Cele două femei se luară după el. Acesta le arătă pe 
Alexandru şezînd pe o canapea. Sai 

Cititorii au ghicit că aceste două măști sunt Elena și 
_ Caterina ? ele şezură lîngă Elescu. 

— La ce te gîndeșşti ? îl întrebă Elena cu vocea schim- 
pată. 

— La nimic, răspunse el. 

— Eu ştiu... un amor ?... 

. — Poate... 

— O iubeşti încă ? 

Alexandru se uită la dînsa cu indiferență și voi sà 
se scoale ca să plece. Elena îl opri de braț. 

— Şezi, Alexandre ! îi zise ea cu vocea sa... nu cunoști 
pe Elena ta ?... 

— Elena ! Elena ! zise el cu vocea astupată... tu, aici, 
sufletul meu ?... amorul meu... cînd ai venit ?... o, Dum- 
nezeule |... cît sunt de ferice !.;. ; 

— Am venit astăzi, îi șopti ea, ardeam de a te... vedea, 
pînă mîne timpul era lung... am luat pe Caterina şi am 
venit aici astă-seară cu speranţa că te voi întilni ; inima 
nu m-a înșelat... 

Domnişorul cel curios şezu lîngă Caterina și conversa 
cu dînsa. $ 

— Pentru ce m-ai oprit de a veni acolo? întrebă 
Elescu. Vai, cît am suferit din aceasta !... 

— Ai suferit ? Alexandre !... eu însumi am suferit... 
crede că sacrificiul acesta era tot atît de mare din par- 
te-mi ; dar puteam face alfel ?... Caută să „uiţi, sufletul 
meu ! să te dedai cu ideea de a nu ne mai vedea... 


"282 


Elena tușea din cînd în eînd. 

— Ai răcit, îi zise Alexandru, 

— „Nu, răspunse ea cu tristeță... apoi, gîndind că nu 
trebuie să atriste pe Alexandru, urmă : nu este nimic... 
va trece... mîne să vii să mă vezi la maica mea. Ea te 

` iubeşte... își aduce aminte de amicia ce aveai în copilărie 
cu fiul său... va să te vază... sărmană mumă !.. şi ea a 
fost nefericită !... 

— La miezul nopţii ! zise atunci baronul lui Alexan- 
dru, să vii în camera mea, nr. 6, acolo vei vedea ceea ce 
nu ai mai văzut niciodată. 

— Ce lucru ? întrebă Alexandru. 

— Promite că vii; ado și pe alții... fie chiar dame... 

— Promite ! zise Elena. Sunt curioasă să știu... şi 
findcă domnul te invită cu alţii, te vom însoți şi noi... 

— Voi veni, zise Alexandru. : 

— Ha! ha !... Elescu face curte !... strigă o voce. Era 
un domino roz, care se opri lîngă dînșii: Ai uitat muza 
de la Fănești !... Ea nu era mai stabilă decît tine... 

„— Zoe ! își zise Elena cu spaimă. Alexandre, să lăsăm 
acest loc !... 

— N-ai frică ! răspunse el. 

Elena se refugia pe braţul amantului ei, tremurînd. 

— Această femeie îmi face spaimă !... 

— Nu zici nimic ?... urmă Zoe. Se vede că ești prea 
ocupat cu domino ! îl inviţi poate la un nou banchet ?... 

„— Poate, răspunse Elescu, dar nu va apărea în sală 
numai în cămașe. 

Zoe își mușcă buzele. | 

— Oare nu va fi patima de la ţară ? urmă Zoe, alătu- 
rîndu-se, spre a smulge masca Elenii. 

Alexandru, prevăzînd această mișcare, se scoală și aco- 
peră pe Elena cu corpul său. 

— Îndărăt !... zise el. 

Zoe plecă âmeninţînd. La cîţiva pași întilneşte pe ba- 
ronul, îi ia braţul. i 

— Sunt Zoe... zise ea... cunosc. impoliteţele mele în 
faţă cu domnia-ta ; îţi cer pardon sincer... 

„— Pardon ? răspunse baronul, nu-l priimese... 

— Mă desperi, urmă ea... prevăz că oi să fii cauza nefe- 
„ Ticirei mele !... dar ești un ingrat !.. . | 

— Ingrat !... pentru ce ? i 


i 
t 
i 
` 


283 


_— Pentru că nu se răspunde asfel unei dame care se 
încrede a-ţi seri un bilet ce poate să o pearză. 
Baronul surîse. cale at : 
„Să schimb rolul, își zise el, cu acest mijloc voi reuşi ` 
mai-curînd.“ 
— Este adevărat, zise baronul, ceea ce ai făcut e un 
mare sacrificiu... sunt un ingrat, dar mă căiesc.., | 
— Aşa mai merge... oh ! bărbaţii : ei nu ţin în seamă 
datoriile femeilor care îi iubesc !... 
— Mă iubeşti ?... 
— Mai este întrebare ? 
— Eşti un înger... 
— Vezi acel domino albastru ce vorbește cu Elescu ?..: 
— Îl văz. i 
Mai multe măști vin şi-i întrerup. 
— Nu putem vorbi într-un loc unde să fim singuri ? 
zise Zoe. - . 
— Aceasta era să-ți propui... daca vei, vino în camera , 
mea, în acest edificiu. ci 
În camera d-le ?...„glumești ?... ce va zice lumea ?... 
Eşti sub mască, 
Mi-e teamă... 
Pentru ce ? 
Dacă îmi erai indiferent, se putea... dar... 
_„Atîta mai bine ! 
Îmi juri pe onoare că nu vei cere... 
Pentru aceasta poci să jur... zise baronul. 
Ei bine ! să mergem ! zise Zoe. 
purceseră în camera ce locuia baronul în acest edi- 


EIIIILIIII 


ficiu, 

Baronul aprinse mai multe lumini; alături cu acea 
cameră era încă una, de culcare. Zoe scoase masca. 

“© Răsuflu acum !... Aici poci să vorbesc liber... șezi, 
baroane, şezi aproape de mine ; dar fii înţelept... numai 
asfel mă vei încredința că mă iubești... 

Baronul îngenuche înaintea ei. 

— lată locul meu, zise el. 

— Ai văzut pe Elescu cu un domino albastru ? acest 
domino este amanta lui: Elena X...; această femeie a 
venit la bal numai pentru dînsul, această femeie o urăsc... 
îţi cer un serviciu... | 

— Mie? l 

— Dară, 


284 


— Ce servici ?., 

— Lesne... Ei se iubesc, se adoară, nu este nici un sa- 
crificiu ce nu ar face pentru dînsul. Ard să se întîlnească 
în secret, dar mijloacele lipsesc ; Caterina este cu dînsa ; 
nu pot dar să se rătăceașcă un minut... eşti amic cu Eleșcu; 
propune-i camera d-le, d-ta vei ține de vorbă pe Caterina... 
Ei se vor furișa de dînsa, vor intra aici... îmi vei da mie 
cheia |... — 

— Ceea ce îmi propui mi se pare infam... 

— Te iubesc, şi o voi !... trebuie să mă ascultați ! te 
congiur în genuchi... fii bun, amicul meu ! amantul meu... 


` Vorbind asfel, ea îl răsfăța cu mîna pe faţă, pe păr... 


o lungă sărutare ce dete baronului fuse triumful ei. 


— Promit, zise baronul, că voi aduce aici pe Elescu 
cu domino cel albastru. i 


— Mersi ! zise Zoe, şi acum voi face orice sacrificiu. 
Baronul se uită la orologiu. 
— Douăsprezece ore fără douăzeci de minute, zise el. 


Este. timp să înceapă operaţiunea... fizionomia lui se. 


schimbă ; deveni severă. 

— Ascultă, doamnă, zise baronul, am promis că Elescu 
va veni aici cu dominoul său, aceasta va fi.. Am zis că 
„te iubesc ! aceasta e o minciună : te despreţuiese !... Știu 
toate intrigile fără gust ce ai făcut acestii femei... le-am 
trecut cu vederea, dar ai căutat să rizi de mine cu istoria 
duelului... mi-ai închis uşa, m-ai umilit... şi ora a sosit 
ca să te pedepsesc... | 
©. — Ce sunt aceste vorbe, amantul meu ? zise Zoe. 

— Lasă-mă să vorbesc... astăzi vii şi cerci să mă faci 
complicele unei noi infamii... să mă degradezi înaintea 
mea însumi... Ei, bine! nu-ţi voi face această plăcere! 
Veniţi aici ! strigă el, ușa din camera vecină se deschise, 
trei oameni cu măști apărură cu nişte bende și foarfeci 
mari. 'Tăieţi coada acestei femei !... 

Zoe începu să amenințe. | 

— Trădare ! zise ea. Ia seama, baroane ! sunt puter- 
nică aici în țară... Poci să te perz !... şi voi, blestemaţi zbiri, 
nu vă apropiaţi !... ori veţi fi trimiși la ocnă !... 

— Faceţi-vă datoria ! zise baronul. 


Cei trei oameni mascaţi pusetă mîna-pe dinsa, îi legară - 


braţele în bende. Ea se dezbătea. 


285 


Pi 


- 


— Preferi oare să-ţi torn un fer roșu pe sin ? zise 
baronul, ` 

Zoe începu să se roage. 

— Graţie ! strigă ea, ucide-mă, dar nu mă face ridi- 
colă !... Baroane ! ai pietate de mine !... Cel puțin de ru- 
dele mele, care vor suferi pentru mine !... grație ! şi de 
acum mă voi retrage din lume... voi merge la o mănăstire 
să expiu erorile ce am făcut... graţie ! pietate !... 

Cei trei oamenii îi desfăcură coafura. Părul ei neguros, 
încreţit şi bogat căzu riurînd pe umerii albi. O mînă i-l 
strînse într-un mănunchi spre spate, foarfecele apar, se 
deschid, operă, coada a căzut... - 

Baronul caută orologiul, ușa se deschide. 

— 'Ţi-am promis să aduc aici pe Elescu şi domino al- 
bastru, mi-am ţinut parola, zise baronul, arătînd pe'Elescu 
care întră cu Elena și cu Caterina. 

— I-am tăiat coada, căci voia să mă facă complice la `- 
o nouă infamie. E 

Cele două domine se apropiară de dînsa și scot măștile.. 

— Elena ! Caterina !... strigă Zoe, și căzu leşinată. 

A doua zi în toate saloanele din București nu se vor- 
bea decît de tăierea coadei Zoei, numai bărbată-său nu 
ştia nimic. Zoe zise bărbată-său că şi-a tăiat părul, căci 
asfel este acum moda. - : 

Către acestea toţi bărbaţii, toate femeile ce sfişiau pe 
Zoe, atacînd-o: sub toate raporturile, în toate saloanele, 
se credea onoraţi să: o priimească sau să o viziteze ! Ei 
adorau aceea ce criticau ! acest fapt poate să vie din slă- 
Biciunea societății bucureştene ? poate asemenea din in- 
diferința despre onoare ? poate să vie din aiîndouă deo- 
potrivă. Zoe este o femeie vicioasă; dar e bogată, dă 
serate, baluri. Conştiinţa este vînduţă pe dreptul de a 
figura, la un bal. Iată o parte din viciul acestii societăţi. 
Ceca ce-8e face pe tărîmul saloanelor se întîmplă și pe alte 
tărîme, ascultați în saloanele damelor de a doua clasă. 
Ele fac resbel celor de clasa întîi. Tot ce este mai corupt, 
mai falş, mai ridicul sunt damele de clasa întîi, zic ele; 

“una din aceste dame să le invite la o serată, ele se duc, se 
înclină, se tîrăsc fără ruşine înaintea celoralte ! oamenii 
nu sunt mai buni. . 

Zoe simți pozițiunea sa în societate ; dar ea cunoştea 
slăbiciunele societăței. „Un bal ! își zise ea, şi toate aceste 
femei vor veni la picioarele mele !“ i 


286 


Dete un bal splendid, şi tot scandalul încetă îndată. 

Baronul, după scandalul ce făcuse, fuse consiliat de 
autoritatea sa să părăsească țara. . l 

El plecă, neregretînd decît pe Elescu. 


r 


ÎNTOARCEREA" 


- _ A doua zi de la tăierea coadei Zoei, Elena prezintă pe . 
Alexandru maicei sale. Bătrîna, îndată ce îl văzu, își Aduse 
aminte de fiul său şi se înecă de plîns. | 

Elena simţea în inima ei o satisfacere că a văzut fe- 
meia ce-i făcuse atita rău, umilită în gradul cel mai mare. 
Văzîndu-se în casa părinților cu Alexandru, ea își formă 
"vise dulci de fericire. J Pa i 

„Soţul meu voiește să mă lase... își -zîse ea. Atunci 
Alexandru ar putea să devie bărbatul meu... aş- putea fi 
încă ferice... adevărată fericire... a-l iubi, fără mustrare 
de cuget... o, Dumnezeule, poate fi mai mare bine în viaţă ? 
Dar nu !,.. zise ea. Cerul nuca voit aceasta 1...“ 

Vorbind asfel, începu să tușească, apoi deveni melan- 
colică, N ; 

Muma Elenei trebuia să iasă de acasă. Ea rugă pe Ale- 
xandru să aștepte pînă se va întoarce şi zise Elenei să 
cheme pe Caterina, daca îi face plăcere, apoi plecă. 

Cei doi amanți rămaseră singuri. Ei uitară pe Caterina. 

Alexandru îngenuche la picioarele Elenei. 


___— Pentru ce ești tristă, Elena mea ? o întrebă el Nu 
lăsa imaginaţiunea să se exalte în suferinţe !... Ştii tu, su- 
fletul meu adorat, ştii tu că pe fiecare din lacrimele tale 
cură o seînteie din viaţa mea, din bucuria mea ?... seriso- 
rile tale îmi deșirau inima !... acum mă faci să tremur prin 
această descuragiare ce îţi găsesc... vorbeşti de moarte ?... 
Elena, Elena, îţi jur că de vei muri, voi muri !,. sunt cer- 
tat cu viața, certat cu omenirea. Tu singură mă împăca- 
'seși cu una şi cu alta... Fluturii mor cu florile cînd vintul 
de toamnă le vestejește, misiunea lor încetează atunci pe 
pămînt ;. amorul meu nu va peri niciodată... 
— Asfel ar fi trebuit să fie, zise Elena, dar nu este, 
amorul este o boală, trece... 


— Tu vei înceta a mă iubi ? strigă Alexandru. 
— Poate... dar timpul nu-mi va permite... răspunse ea. 


Ei 


287 


— Iară această idee tristă !... zise Alexandru, știi tu; 
iubita tinereţii mele, că pămîntul s-a scuturat de flori, 
„aerul de parfum, de cînd miînile tale divine nu au răsfățat 
faţa mea ?... fruntea s-a încreţit şi s-a întristat de atunci t.. 

Elena -surîse şi amîndouă miînile le trecu pe fruntea 
amantului său. . i 

— Dacă aş putea să-i redau strălucirea ei! zise 
Elescu. 

Elena înclină capul pe sînul lui. 


— O sărutare ! zise ea. . 

Buzele lor arzînde se lipiră. Elena ţresări. 

— Pleacă ! zise ea, pentru amorul ce îţi port, pleacă !... 
sunt nebună... nu ! nu trebuie să te mai îmbrăţişez !... 

— Mă gonești ?... 

i — Te gonesc, căci te iubesc, şi puterile mele mă lasă,.: 
Alexandre, dovedeşte-mi că mă iubeşti, retrăgîndu-te !... 
fii mai tare decît mine; Dumnezeule !..., ai pietate t... 
sprijină-mă !... dragul meu, domnul meu ! ascultă pe Elena 
ta, ce te roagă, te imploră, apără-mă contra ta, contra 
mea chiar !... : 

— O, suflet nobil și delicat, strigă Alexandru, pentru 
ce tremuri pe sînul celui ce te adoară ?... Oare ai incetat 
de a-l iubi ?... acea flacără ce indivina inima ta este stinsă 
şi a lăsat locul recelui rezon ?... un altul domnește acum 
în această inimă ? spune, și atunci îţi jur că mă voi re- 
trage !... | 

— Am auzit bine ? zise Elena, te îndoiești de amorul - 
meu ?... spune tu, o, sufletul meu, ce consumă durerea ! 
Spuneţi voi, suspine, voi, lacrime, companiile vieții mele 
de toate zilele, de toate orele, spuneţi-i daca îl iubesc 
încă !... Nopțile, orele, confidente durerilor ascunse ale 
inimei mele, pentru ce nu pot să vorbească ? Daca ele 
ar putea vorbi, ar spune lucruri atît de tinere, încit inima - 
ta s-ar topi în lacrimi, o, amantul meu adorat! acest 
amor crește din zi în zi, din oră în oră, din moment în 
moment. Pe atît-slăbește sărmanul meu rezon.. am con- 
ştiinţă de slăbiciunea mea și iată pentru ce te chem ajutor 
pe tine contra ta... l i 

— Dacă tu eşti slabă, crezi că eu sunt mai puțin slab ?..: 
Elena mea, sunt capabil de mari sacrifice, cere-mi orice 
vei voi: ca să-ți facă plăcere, este trebuinţă a muri, a 
aruncă o pată pe numele meu ? o voi face cu fericire... 
cere tot ce voieşti, dar nu-mi cere a nu te mai iubi : aceasta 


288 


nuci 


nu se poate... te iubesc cu o patimă adîncă... numai moar- 
tea poate să schimbe inima mea... te iubesc şi sufer, pen- 
tru ce vei să nu cunosc decît partea de amărăciuni a 
amorului meu ?... 

— Pentru ce m-ai iubit ? zise Elena..: 

— Pentru ce te-am iubit ? vai! dar ţi-am mai spus 
altădată : Dumnezeu a voit asfel. El a pus în fiinţa ta, ma- 
terială și morală, acel farmec a cărui origină este atributul 
său. Poţi a mă opri dea te iubi ? poci eu însumi a mă: 
opri ?... Nebuni acei ce cred una ca aceasta !... rezonul tace 
înaintea luminei feţei tale, înaintea parfumului sufletului 
tău divin. ANR, 

— Nu mă privi asfel !... şopti Elena devenind palidă. 
Simt că mor ! vai, nu mă privi astfel !... ochii tăi mă ard, 
mă electriză... 

— Poci să nu te privesc ?... pentru ce ești atît de fru- 
moasă ? atît de dulce ? atît de amăgitoare ?... Viaţa pare 
că se face frumoasă prin frumuseţea ta, precum aerul se 
lumină prin lumina planeților. Dacă orele ce zboară pe 
iume ar putea să se oprească, ele s-ar opri ca să te admire 
pe tine și amorul meu pentru tine.’ 

— Taci! taci ! strigă Elena... Vorbele tale sînt vorbele 
unui nebun... 

— O sărutare încă ? 

- — Cea mai din urmă, răspunse Elena, jumătate leşi- 
nată, gura lor se atinse încă o dată. 

-O trăsură trase la scară. Muma Elenei se înturna. 

Elena iese înainte. 

Toată ziua Elescu o trecu la Elena. Toată ziua Elena 
păru abătută, gînditoare. Cînd Alexandru se retrase, ea 
se închise în apartamentul său, şi acolo, fără martori, rugă 
şi plînse pînă la ziuă. 

Alexandru trecu noaptea gîndind că poate să devie în- 
tr-o zi bărbatul Elenei. „Soţul său o să caute să se des- 

“partă... Sînt încă zile de fericire pentru noi !“ 

A doua zi se înturnă la Elena. Cine poate să-și facă 
idee de durerea ce simţi auzind că Elena plecase repede 
la Fănești ?... 

„Nu mă mai iubeşte ? nu va fi ea care va muri, adăogă 
el, voi fi eu 1...“ 

Stăruinţa Elenei de a şedea la Fănești deschidea lui 
Alexandru poarta bănuielilor celor mai injuste. El își 
închipuia că Elena are vreun amant. Nu cuteza să meargă 


d 289 
19 — Manoi! * Elena 


singur, ca să nu o compromită ; nu cuteza asemenea să 
trimiță un om credincios să o inspecte ; faptul acesta îi 
părea o insultă adusă ei. Asfel se chinuia cu nehotărîrea 
gindurilor sale. El descoperi mumei Elenei amorul lui pen- 
tru fiica ei, îi vorbi despre speranţele sale în viitor. 
Această bătrînă păru îricîntată. Ea stima şi iubea pe 
Elescu. 

— Nu se poale decide nimic, înainte de divors, zise 
ea. 

— Să se ceară divorsul !... 

— Nu poci. răspunde nimic, înainte de a mă înţelege 
cu fie-mea, urmă bătrîna. - 

Muma scrise fie-șei atunci : 


„Pentru ce nu ceri divorsul ?... Soţul tău trăiește cu 
o concubină, nu mai e un secret. Alexandru mi-a spus că 
te iubeşte şi te va lua de soţie... Acest om îmi place. El 
are în sufletul său acea flacără de generozitate ce vine 
de la Dumnezeu şi care are drept scop a se sacrifica pe 
sine pentru ceialți ! Tu poți să fii ferice, o, fată mea, făcînd 
totdodătă fericirea unui om.“ 


Elena nu întîrzie a răspănde. Negreșit vă închipuiți că 
priimise bucuros propunerile maică-sei ? vă înșelaţi ; iată 
ce răspunse: . 


„Mamă, 

+ Nu poci să fiu soţia lui Elescu, căci m-am dat acestui 
om 1... Îmi vei zice că tocmai pentru acest cuvînt caută să 
deviu soţia lui. Eu răspunz că tocmai pentru acest cuvînt 
nu poci să fiu, am perdut dreptul la stima acestui om : 
nu mă acuza de idei excentrice ! ! Ceea ce zic din contra 
este realitatea.“ 


Bătrîna mumă rămase uimită la citirea acestui bilet 
cinic pe care îl comunică Elescului. Abnegarea cu care 
Elena declara că se dase lui îl atinse. „Se căieşte ea, oare ? 
sau un cinism amar îi inspiră aceste vorbe ?.. IDEALE pe 
altul ?... voi afla !“ 

Gelozia deveni putintă ; atunci orice scrupul TE în 
sufletul lui. Trimise pe Petru, servitorul lui credincios, 
să se aşeze în Fănești şi să vegheze asupra mişcărilor. Ele- 
nei. Totodată el scrise Elenei următorul bilet : 


-290 


„Cunosc ce ai scris maică-tei, nu mai este dar nici o 
îndoială : un nou amor se ascunde astăzi sub vorbele de 
abnegaţiune cu care te exprimi în acel bilet...“ 


Scrisoarea lui Alexandru făcu să tremure Elena, nu 
pentru dînsa, timpul era să o reabilite în ochii lui Alexan- 
dru ; dar pentru el. Ea își închipui că îndoiala lui poate 
să-i fărame inima. ..Ce voi face ?“ se întreba ea ; în fine, 
scrise lui Alexandru : 
„Refuzul meu fi-a făcut mare durere... şi astăzi bä- 
` nuiești sinceritatea mea, oh ! de ce nu am murit înainte 
de a putea, fără voia mea, să fiu cauza unui nou nour ce 
coprinde fruntea amantului meu ?... am refuzat, pentru că 

` odată nevasta ta, amantul complice al unei fapte va de- 
veni bărbatul scrupulos ; odată bărbatul meu, tu nu vei 
avea pentru mine nici o stimă... 

Mă insulţi, cînd bănuieşti... dar această insultă ar trece 
sub tăcere daca ea nu ar fi pentru mine o încunoștiinţare 
că tu suferi sub această funestă idee. Eu nu voi să su- 
feri !... Voi mai face şi acest sacrificiu : adecă mă voi de- 
cide a mă expune a fi obiectul disprețului tău prin cu- 
nunie, precum -ti-am sacrificat însuși onoarea mea... 
numai să poci risipi horul grijelor ce plutesc pe fruntea 
ta... Mă resemnez însuși la puţina stimă ce vei avea pen- 
tru femeia care a trădat înainte datoriile sale, fă dar ` 
orice vei voi ! mă voi supune... 


Elena“ 


Alexandru citi acest bilet printre lacrimi. „Sunt un ` 
caracter rău !“ își zise el. l 

După cîteva zile raporturile agintelui său secret din 
Fănești îi anunţară că Elena nu priimeşte pe nimeni, că 
trece zilele în faceri de bine, în rugăciune şi în lacrimi; 
dar că sănătatea sa suferă mult. Această din urmă ştire 
îngriji pe Alexandru. El crezu de datorie să o vază sau 
să-i scrie, îi scrise dar atunci o carte plină de tinereţe : 


„Îţi mulțumesc pentru noul sacrificiu, deşi nu voiam 
să aibă un asemenea nume 1... El mi-a redat tinereţea, bu- 
curia, elanul înimei mele. Acum mi se pare că soarele 
are şi pentru mine o parte de lumină ; pămîntul nu mai 
îmi este strein... A trăi cu tine, prin :tine, pentru tine, o, 
sufletul meu, iată ce poci numi încă fericirea. De acum 
îmi închipuiesc noua viaţă ce îmi suride, mi se pare că 


. 


291 


numai eu sînt ferice, că numai în noua căsătorie se află 
fericirea ! De cite ori văz ființe omeneşti ce se zic feri- 
cite, mă întreb însumi, aceşti oameni ce. nu sunt iubiţi de 
Elena mea, ce nu speră să formeze o căsătorie cu dînsa, 
cum pot să fie fericiţi ?... am aflat că eşti tristă... tristă cînd 
o nouă viaţă îţi surîde ? cînd eu sunt voios ca un copil ? 
Viaţa ce ne suride, Elena mea, va fi o viaţă de tinerețe, 
de amor, de seninătate. Fericirea noastră va fi un exem- 
plu în lume şi lumea ce a uitat că maritagiul are farmece 
îşi va re-ntineri credințele sale în familie. Tu nu vei fi 
femeia, ci amanta mea... Pentru ce îmi zici totdauna că, 
“odată bărbatul tău, nu voi mai avea stimă pentru tine ? 
pentru că ai făcut pentru mine cel mai mare sacrificiu 
ce o femeie poate să facă ? aceea ce numeşti dispreț vu 
fi considerat ca un mare merit de mine ; voi zice și mai 
mult, ca o mare virtute. Știu ce costă pe o femeie ca să 
sacrifice celui ce iubeşte onoarea sa: sacrificiul acesta 
este mai mare decît sacrificiul vieţii sale ; între o femeie 
care se dă amantului său și o femeie ce nu are puterea a 
o face (două suflete superioare, înţeleg), în care parte 
se cere mai multă abnegaţiune ? la aceea ce sacrifică un 
moment de plăcere ca să se laude .de- lume, sau la ceea 
ce sacrifică, cu onoarea, viaţa, fericirea, liniştea ?.. oh ! 
Elena mea ! ştii tu că niciodată nu te-am stimat, nu te-am 
admirat, nu te-am respectat mai mult decît din ziua când 
tu mi-ai sacrificat totul ?... încetează dar a mai avea ase- 
menea îndoieli ! tu ai în ochii mei un merit mai mult ! 
Daca într-o zi sufletul tău va fi întrebat înaintea jude- 
cătorului suprem despre amorul tău, o, Elena mea, acest 
amor va face gloria celui ce a creat omul şi amorul, este 
parfumul unei abnegațiuni divine.“ 


Această scrisoare fuse ca un balsam pentru sufletul 
Elenei. Ea citi de mai multe ori şi o udă cu lacrămile sale. 

„Sărmanul meu amic ! își zise ea. El se hrăneşte de 
speranţă şi nu ştie că ursita a voit altfel. Orice am iubit 
în vieaţă a dispărut ; orice s-a ataşat de soarta mea s-a 
vestejit... pentru ce m-ai iubit tu, o, sufletul meu ?...* 

În timpul acestă postelnicul dete o petițiune la Mi- 
tropolie, cerînd divossul. Ținuta sa îi făcea vieaţa amară 
prin repetatele cereri de a se însura-cu dînsa. De aici urmă 
cearta de toată ziua, de toată ora. Această femeie ordi- 
nară sub toate raporturile era la înălțimea spiritului, ini- - 
mei, manierilor postelnicului... acesta avea slăbiciune 


292 


pentru dînsa : niciodată nu putuse să înţeleagă mai bin: - 
o femeie. Simpatia ce-i inspirase deveni mai tare decît 
avariţia lui, astfel se decise a cere divorsul cu Elena ; i se 
observă că nu poate să-și lase soţia, neavînd nici un motiv. 
Elena fuse chemată la consistoriu ; ea nu veni. Maică-sa se 
prezintă pentru dinsa. Elescu lucră prin toate mijloacele 
sale puternice în modul de a se decide divorsul, în fine el 
reuși. După cîteva zile postelnicul se însură, 

Elena era încă la Făneşti. Făneștii era moşia sa de zes- 
tre, locul unde odihnea ţărîna părintelui ei şi fratelui ei. 

Lumea vorbea despre nunta Elenei cu Alexandru. 
. Muma Elenei era ferice. Alexandru se prepara a deveni 
soțul celii ce iubea mai mult în viaţă. Ei deciseră a face 
cununiile la Fănești, în ziua de mai întîi. Alexandru co- 
_mandă un trousseau splendid la Paris. | s 

Însă într-o zi muma Elenei primi de la Elena urmă- 
torul bilet ;- i i 


„Sunt bolnavă în pat. Poţi să.vii aci cu Caterina, fără. 
să spui nimic lui Alexandru ?...“ 

„_Maică-sa şi Caterina plecară îndată la Fănești. Ele gă- 
siră pe Elena prinsă de friguri, palidă şi slabă. Ea tuşea 
necontenit, o tuse seacă ;. pometele obrajilor 'săi erau ne- 
încetat rumene. El găsiră aici un doctor din Ploiești, 

'— Nu aveţi frică ! le zise Elena, văzîndu-le, niște 
friguri trecătoare... cel puţin astfel pretinde medicul ! 

_— Dară, dară ! zice medicul, cletenind capul cu în- - 
tristare, friguri trecătoare. | 

A doua zi Elena păru mai bine. Se seulă din pat ; dar 
slabă, suferindă, tusea nu o părăsea. Ea se înformă despre 
Alexandru de la Caterina și de la majeă-sa. 

— Cit a suferit pentru mine! zise ea Caterinei, şi 
cît are să sufere încă în viitor !... i 

— În viitor, Eleno ? dar cred că o să te ia... 

— Da, da, zise Elena gînditoare, ai dreptate... orice 
suferinţi au un termen... dar viitorul cine poate să-l pre- 
vază ?... | 

— Să nu vorbim de viitor ! el este o carte închisă şi pe . 
care zilele noastre sunt însemnate cu lacrimi și roze... cînd 
această carte se va deschide, vom vedea care a fost voinţa 
ursitei. 


293 


— Eu o cunosc de acum pentru mine această voinţă. 
Partea mea vor fi lacrimile, şi cei ce mă iubesc le vor 
împărtăşi cu mine... f 

— Niciodată nu te-am găsit mai tristă, Eleno; și acum 
mi se pare că trebuie să fii mai voioasă... 

— Ar fi trebuit, ai dreptate; dar nu se poate, oh! 
tu cată să mă fericeşti, nu este așa, Caterino ? dorințele 
mele vor să se realizeze... Sărmană copilă ! eu sunt ca dru- 
mașul obosit ce, întîlnind fîntîna dorită și apropiindu-se 
să-și ude buzele arzînde, simte tărîmul pe care își pune 
picioarele căzînd și tîrîndu-l în adîncurile rîpei. Caterino, 
nimic nu-ţi spune că am să mor înainte de a gusta o zi 
de fericire ?... vei zice orice vei voi ; dar eu simţ moartea 
în sînul meu. Amărăciunele ce mi-au adăpat au întrerupt 
zborul zilelor mele; au vestejit floarea vieţei mele, o, 
drăguţa mea ; şi nimeni nu va putea să-i dea tinereţea 
ce a perdut... 

Elena tușşi și arătă Caterinei batista ei pictată de sînge. 

— Organismul este atacat, îi zise ea, la mai întîi va 
fi nunta... va fi nuntă tristă nunta mea. Caterino ! | 

_— Şi eu am scuipat sînge ; pentru ce îţi faci aceste 
idei ?... E 

— Vei să mă consoli ? crezi tu că am trebuinţă de con- 
solaţiune ? crezi tu că regret viața şi mă speriu de moar- 
te ?... Nu mă consola pe mine, ci pe mumă-mea. Ea să 
nu auză nimic despre cele ce ţi-am zis... oh! faceţi ca 
Alexandru să nu ştie că sunt bolnavă... Cînd voi muri, el 
va muri asemenea, Alexandru meu mi-a zis-o şi îl cred... 
cel puţin lăsaţi-l să fie ferice cîtva timp încă.!... Astăzi 
voi să-i scriu un bilet. 

Vorbind asfel, ea îi scrise : 


„Niciodată nu am fost mai voioasă ca astăzi, sunt să- 
nătoasă, ferice, oh ! ce dulce este viața cînd totul ne surîde ` 
cu speranţă !... cred ca o fecioară de cincisprezece ani, cred 
în amor, în fericire... Viitorul va fi frumos pentru noi, 
am ales pentru nunta noastră luna lui mai : este un capri- 
ciu al meu. Ea ne recheamă tinereţea, frăgezimea, amo- 
rul, astfel voi să fie începutul menagiului nostru ! destul 
am suferit amîndoi în trecut, ca să'avem dreptul a uita 
orice dureri. Fii voios, sufletul meu, eu sînt încântată...“ 


— Iată cum minţi ! zise Caterina." 
— Minciuna. este necesară cînd poate face bine. 


294 


. 
n 


— Sărmană Eleno ! : 

După trei zile, cîțiva vecini veniseră să viziteze pe 
muma Elenei. i l 

Erau doi proprietari cu femeile lor. 

Ei deteră nuvele de la București. Camera se dizolvase, 
şi acum proprietarii alergau în toate părțile țării cu pro- 
paganda ideilor şi cu trăsurile încărcate de bijuterii. O 
casă bogată, zise ei, s-a decis a face pensionate de fete 
în toate orașele, fetele se vor priimi aici gratis şi vor avea 
mulțime de avantage. 

— Gratis, zise celalt vizitător, pentru glasuri, la ale- 
geri, asfel de va fi alegător părintele, se priimește fata 
în pension, daca nu, sănătate. . 

— Așa au mers lucrurile în această țară, zise celalt. 

— Convenţiunea nu a îmbunătăţit nimic, zise amicul 
său, lucrurile merg ca în trecut... Ea stipulează principii 
de libertate și egalitate, nimeni nu le-a pus în practică, 
s-a executat numai articolii în care clasa priviligiată își 
află interesele: ei. Camera dă voturi de neîncredere mi- 
niștrilor totdauna în privinţa elecțiunilor care o privese 
de aproape, puţin îi pasă de libertățile publice. Astfel a 
fost și cu Regulamentul Organic : ce a fost aici în intere- - 
sul unei clase a pus în practică ; ce a fost în interesele 
publice le-a înlăturat. Vedeţi dar că legile bune nu sunt 
destulătoare cînd oamenii ce le aplică sunt mai'pe jos de 
dînsele... 

— Mult te-ai schimbat în opiniunjle politice ? întrebă 
Elena pe cel din urmă ; ar zice cineva că eşti roșu ?... 

— Toată ţara este roşie cum sunt eu, răspunse el. 

— Ceea ce zici este un adevăr, urmă Elena, Conve- 
ţia nu are de scop a reforma societatea, ci a o polei. Dar 
trebuia să aşteptăm toate de la streini ? acolo unde încetă 
rola Europei, începu rola noastră ; daca nu se face nimic, 
noi singuri suntem culpabili. Îți primese că această șartă 
are părți vicioase, legea electorală spre exemplu. Conven- 
țiunea făramă clasele şi face pe toți românii egali, legea 
electorală dă însă puterea legislativă în mîna unei clase 
privilegiate, ca să aplice principii de civilizaţiune ; este 
o contrazicere, în adevăr, însă alegătorii proprietari nu 
au o parte de răspundere pentru cele ce se întîmplă ? 
pentru ce alegeţi deputați oamenii regimului trecut ? îmi 
vei zice că se întrebuințează mijloace de seducţiune ; eă 
oamenii au trebuințe, că trebuie să trăiască, dar atunci 


295 


. 


afirmi singur că alegătorii sunt corupți şi abuză de drep- 
tul ce li s-a dat, crede-mă că nu sunt streinii cauza mizeriii 
noastre, ci noi înșine... . 

Această discuţiune făcu pe Elena să tușească, batista 
ei se sîngera din nou. 

— Are cuvînt, zise unul din proprietari. Eu însumi am 
căzut în această eroare generală, și am dat votul pentru un 
om vechi, în speranţa de a mă numi președinte la tribunal. 

_— Francheţea d-le îţi face onoare, zise Elena, dar nu 
este destul, trebuie a te corigea. 

— Această femeie căta să fie un bărbat, zise acesta 
amicului său cînd ieșiră. 

— Păcat, săramana ! zise cellalt, nunta ei pare-mi-se 
că are să se schimbe în moarte ! 

— Doctorul zice că e bolnavă de pept şi nu este vin- 
decare, zise una din dame. 

— Nastasio, îi zise soțul său, să nu mai vii pe aici, 
ca să nu iei boala ! să ia. Morţii cu morţii, viii cu viii... 

— Se poate ? zise Nastasia, a cării inimă de femeie 
sacirfica aceste temeri mișcărilor ei. Voi veni în toate 

„zilele și-i voi da mînă de ajutor. ` 

Ei se depărtară. | 

— Ai vorbit prea mult, zise Caterina Elenei, ţi-a făcut 
rău discuțiunea... tușești mai mult. | 

— Acesta va fi tot asfel, răspunse Elena, în genel 
căreia strălucea o lacrimă. | 

Elena priimi o scrisoare de la Alexandru. El crezu că 
Elena este sănătoasă, fericită, astă dată îi scrise într-un 
stil cu totul comic : 


„Bucureştii, zicea el, este unicul oraș în lume prin 
stravaganţele sale. Amicul nostru B... are un fiu ce sea- 
mănă lui Georges ca două pictăuri de lapte. Amicii săi 
îi spun că seamănă lui, el le mulţumeşte la toţi. Ciliu îşi 
adoară nevasta mai mult decît totdauna şi gelozia îi crește 
neîncetat. În zilele trecute a fost'o masă mare la X; el 
era învitat cu nevasta. Pînă a nu se pune la masă, el se 
strecură în sala de mâncare, citi numele oaspeţilor pe 
“talere, văzînd că numele nevestii era pe un taler lîngă 
altul cu numele-unui june, el schimbă biletul şi îl puse 
lîngă talerul său. Aceasta îmi recheamă altă întâmplare; . 
aceea cînd se duse la bal, unde un adiotant prezintă bra- 
tul nevestii lui să o întroducă în sală. El avu un abur de 


296 


„gelozie care îl făcu să se uite şi să între în bal cu -șo- 
șonii de pislă ! şi cu toate acestea femeia sa îl iubeşte atît 
de mult ! Zoe urmează seratele. Ea pare indiferintă . la 
vorbele ce se desfăşură în contra ei, ieri seară deveni 
subiectul unui nou scandal... iartă a-i trece în tăcere. Pare 
în lume cu părul tăiat şi zice fără pudoare că este moda. 
Mai multe dame crezură să-i facă plăcere imitind-o. Prin- 
cipesa Iordache este o adevărată caricatură cu pletele tă- 
iate : un cîne lăţos ! Sunt trei zile de cînd Şer era să aibă 
un duel cu un atașat de la un consulat, Se zice că ase- 
menea lui Ercule la picioarele Dejanirei, el toarce măta- 
sea amorului lingă spirituala doamna N... Această din` 
urmă întîmpină pe ataşatul de consulat, care începuse a-i 
zice vorbe galante asupra unui eventaliu de paie fine, o 
lucrare de artă. Ea ascunse eventaliul. l 

— Pentru ce îl ascunzi ? întrebă acesta. 

— Este de paie, răspunse ea. 

Scandalul se făcu. Şer îi luă apărarea, dar se împăcară.. 

Un bărbat şi-a sărutat nevasta la operă în logiă. Această 

a făcut aici mai mult scandal decît tăiera coadei Zoei. 

Șapte nunţi s-au făcut în aceste zile cu moldavi. Această 
unire va fi mai temeinică decît unirea politică, 

Am făcut cunoștință cu d-na A... un tip de pedantism, 
de basbleu, vorbeşte numai din carte. Este vorba de a 
trece peste un șiruleţ de apă ce se scură. Ea îți va zice: 
«să trecem Rubiconul». Este vorba de o cameră care nu. 
se încălzește, îți va zice că trebuie o vestală să întreţie 
focul. 

Dar să lăsăm aceste bagatele şi să vorbim de nunta 
noastră, de fericirea noastră. Sufletul meu e însetat de 
` fericire, am mobilat un mic apartament pentru compania 
vieții mele. Este cel mai elegant ce se poate vedea. Les- 
bia, în lăcaşul lui Catul la Sarmione, nu avea camere 
mai elegante. Tot este în gustul roman antic. Timpul mi 
se pare lung pînă la mai, daca aș avea puterea, aș pre- 
cipita cursul soarelui ; dar, vai !... trebuie să sufer nu- 
mărind zilele.“ - 


Elena cletenă din cap. 


„Apartamentul meu, zise ea, va fi un mormânt.“ 

A doua 'zi un nou acces de friguri se declară. Elena 
vărsă sînge. Se observă că ea deperea pe fiece zi : puterile 
i se împuţinau. 


237 


` 


“Nu voi putea saluta soarele de mai, își zise ea. Şi 
Alexandru, sărmanul Alexandru !... 
Ochii i se umplură de lăcrămi. 


Din acea zi Elena nu mai părăsi. patul, medicul de- 
clară maică-sei și Caterinei că ftizia era repede şi că nu 
mai este nici o speranţă. Aceste două femei nu puteau 
să-și oprească lacrămile : erau silite să se ascunză ca să 
plîngă. Ftizia este boala cea mai poetică. Elena era în- 
cîntătoare, sub acţiunea unor figuri ușoare ce-i înflăcăra 
imaginațiunea sa romanescă, ea era sublimă ! cele mai 
dulci iluziuni pluteau pe viața sa ce se. stingea neînce- 
tat. Era o plăcere să o auză cineva conversînd. 

— Maică ! iubită măiculiţă ! zise ea într-o zi, Ochii tăi 
păstrează urma lacrimilor. Plîngi, nu este aşa ?... ai drep- 
taie... pierzi singura fată ce ai avut... o fată ce iubeai şi te 
iubea... o fată tînără, frumoasă... tînără mai ales... nu era 
încă timpul... graţii, frumuseți au să se închiză într-un 
mormiînt... Cine m-a cunoscut va vărsa lacrimi auzind că 
nu mai sunt, pentru ce maica: mea nu va plinge aseme- 
nea ?... cînd mă legăna mică pe sînul ei, cîte vise de feri- 
cire nu-și făcea pentru mine ?... Ea nu spera să mă vază 

„în floarea juneţei întinsă pe patul de durere... Sărmană 
mumă, cît trebuie să suferi !... 


Biata bătrînă se înecă de plins. 
Elena avu pietate de dînsa. 


— Maică ! urmă ea. Iată ce zic sub impresiunea unei 
idei triste... dar vorbele mele fac atîta autoritate încît să 
nu ne mai rămiîie decît a pune să tragă clopotele ? cele ce 
am zis sunt nişte răsfățări ale unei fiice către maică-sa, 
ele nu trebuie să te atriste, știi că totdauna am fost o 
fată răsfăţată. Mine voi fi mai bine... sunt sigură, pu- 
terile mele nu m-au părăsit : natura boalei mele nu mă - 
desperă... medicii de multe ori se înșală singuri asupra 
boalei...Este ceva care îmi spune că voi fi în curînd bine, 
îţi promit să fiu voioasă, ferice... ziua de mai va fi ziua 
nunţei mele... oh ! cum Alexandru mai are să te iubească t... 

-Aici Elena își ascunse capul în mîni şi plinse. Apoi 
urmă : : 

— Cît simţ că o să te iubim !... copiii nostri vor fi fru- 
moșşi ca îngerii... Ei vor veni sk se joace cu ochelarii tăi, 
să ţi-i strice, tu te vei supăra... Sărmanele mici creaturi-!... 
vor plînge şi te vor ruga să nu-i urăști... și tu, cu ochii în 


298 


lacrămi, vei răsfăţa buclele lor de aur ! Crezi tu că aceasta ` 
nu va fi, pentru că tuşesc astăzi? Şterge lacrămile şi 
speră |... 

Alexandru Elescu voi să comande singur obiectele de 
nuntă de care avea trebuinţă. Se prepară să plece în pet- 
soană la Paris. Timpul'îi permitea aceasta. El scrise Ele- 
nei intențiunile sale. 


„Se duce să comande necesarele nunții, zise Elena. Un 
giulgiu şi un sicriu, iată ce îmi va trebui !... mă va regăsi 
încă în viaţă la reîntoarcerea lui ?... | 

Dar cînd te vei înturna, vei găsi toate la locul lor pre- 
cum le-ai lăsat la plecare... toate, afară de mine... atunci 
ochii tăi mă vor căuta şi nu vor putea să mă vază și ochii 
tăi se vor îneca în lacrămi ! 

Alexandru se dute ? mai bine ! nu voi să fie martor ago- 
„niei mele... Pentru ce să sufere ?... Nefericirile nu există 
pentru om decît din momentul ce le cunoaşte... Pentru ce 
să le cunoască de acum ?...“ 


Elena răspunse lui Elescu că face bine să plece. Între 
altele ea trase, cu ochii înecaţi de lacrămi, aceste rînduri : 


„Mă report la gustu-ți pentru obiectele ce vei comanda 
pentru mine ; voi simţi îndoită plăcere a le purta," alese 
de tine... voi fi mîndfă şi ferice mireasa ta ; rog cerul ca 
ziua de mai să ajungă mai repede. Nu întârzia afară din 
țară. Sufletul meu te va invoca să te îmbrăţişeze...“ 


Elescu priimi acest bilet cu bucurie; viața pentru 
dînsul luase colori mai fragede ; cu toate aceste, un pre- 
simțimînt trist îl oprea de'a lăsa inima să zboare la bucu- 
rie. El plecă repede la Paris, după ce scrise Elenii un bilet, 
plin de tinereţe şi amabilitate : 


„Sînt în poziţiunea aceluia, zicea el între altele, care 
se culcă să doarmă, gîndindu-se cu fericire la ora deş- 
teptărei, menită să-i aducă o mare bucurie. Aci voi ca 
spațiul de timp ce desparte momentul așteptat să se scur- 
teze repede, aci voi ca să se lungească spre a mă bucura 
mai mult de suprema fericire ce-mi surîde : emoțţiunile ce 
încerc mă ţin într-un fel de beţie divină... încerc aceiaşi 
simțimint ca omul ce sapă să găsească un tezaur : el stă 
şi se repaoză, şi se îmbată de speranță că va găsi şi nu 
cutează a urma, de temere că nu va găsi ce doreşte. Te- 
zaurul meu ești tu, sufletul meu, dar vei fi oare al meu ? în 


299 


momentul cînd voi crede că te-am priimit, nici un nour nu 
va veni să te acopere înaintea ochilor mei ?...* 


Elenea fuse mai bine cîteva zile. Tusea începuse să se 
împuţine ; sînge nu mai vărsa ; figura ei păru însufle- 
țită de mai multă frăgezime. Niciodată Elena nu avusese: 
mai multă îngrijire pentru toaleta sa. Maică-sa suiidea 
de fericire văzînd dorinţele fiicei sale pentru eleganța” 
toaletei. Ea lua aceste manifestări pentru semne de ame- 
liorare a sănătăţii. Medicul declară că are mare speranţă. 
Elena ea însuși începu să aibă iluziuni. 

Dar această asigurare în sănătatea ei îi da idei pline 
de tinereţe, de răsfățare. Crezînd pericolul depărtat, ea 
vorbea de dînsul mai des. Spunea celor ce o încongiurau 
cugetări ce fac să umple ochii de lacrimi. 

— Maică zise ea într-o zi, nu este așa că viaţa este 
„dulce ?... că este trist a muri plină de frumuseți, de.graţii, 
de juneţe, de iluziuni atît de plăcute ?... Cela ce rămîne 
încă în viaţă, în urma celui. ce iubeşte și moare, suferă 
în adevăr, e demn de plins, dar orice acţiune are reac- 
țiunea sa : uitarea șterge lacrămile, timpul şterge du- 
rerile. Dar cela ce moare este mai demn de plins, mai ales 
cînd viața avea pentru dînsul atitea plăceri încă. Acest din 
urmă singur nu poate să fie mingiiat. El a plecat şi nu 
se va mai întoarce. Ochii săi nu va mai vedea pe cei ce 
au iubit ; urechile sale nu va mai auzi vocea unei mumi 
zicîndu-i : „Copilul meu !“ 

Aceste vorbe erau crude pentru sărmana mumă. 

„Vai ! îşi zicea ea, oare Dumnezeu m-a ţinut pînă acum 
în viaţă ca să auz asemenea cuvinte şi să încerc asemenea 
dureri ?...“ 

Elena avu niște friguri cu delir. Speranţele mume-sei 
periră încă o dată. Elena în delirul ei vorbea de Ale- 
‘xandru. ` i 

— Alexandru... Cine este acel om ?... nu, el nu poate 
să. fie un om... un zeu poate ?... am cunoscut oamenii, şi 
nici unul nu mi-a atins inima mea... a plecat ?... unde ?... 
Ah ! ştiu... să cumpere cu ce să termece ochii miresei sale... 
Mireasa sa !... Sărmana Elena !... Ea va fi mireasa mormin- 
tului... Oamenii au ucis-o... oh ! blestem neamului ome- 
pesc !,.. Alexandru rătăceşte prin lume... cum trebuie să 
cugete el la Elena !... el nu iubește altă femeie ?... Cine . 
ştie ?... acolo pare că buzele lui şoptesc vorbe tinere unei . 
femei frumoase ?.. ochii mi se întunecă... mor !... moartea 


200 


e dulce pentru cei ce suferă... daca el mă uită, pentru ce 
îl voi iubi ? Eu însumi voi să mă destătez... voi să cînt... 
Caterina, daţi-mi -harpa !... nu! ţine acompanemînt cu 
piano ; voi să cînt o odă. 
Caterina se puse la piano. 
— Ce odă vei să cînţi ? 
— Ce odă ? tu știi... 
Elena, sculindu-se puţintel, cîntă cu voce dulce şi me~: 
lancolică acest cîntec : l 


Multe frumuseți te-adoară y 

Soarbe, dragă,-n sînul lor 

Farmecul ce-l înconjoară 

Pîn: ce orele nu zbor ! ; 
Dar cînd sațiul ce vine 

Îţi va zice : e destul ! 

Şi cu inima-n suspine 

Tu de viaţă-i fi sătul, 

Vino la nefericire, 

Vino la iubita ta ; 

Prin cereasca mea iubire, 

Nouă vieţă îţi voi da, 

Căci, amantul vieții mele ! 

Eu nu-ţi cer p-acest pămînt f 4 
Decit lacrimile tele 

Pe tăcutul meu mormînt. 


Elena tăcu obosită, două lacrămi curară din genele sale ' 
lungi şi creţe, ca două stele ce se coboară dintr-un spaţiu 
umbros. Frumuseţele ei se exaltaseră prin accesul de fri- 
guri, buzele străluceau ca rubinele încuadrate cu artă în 
ivoriu, părul său cădea în unde pe umeri. 

- — Am să cînt şi eu o odă, zise Caterina, de același 
poet... Şi Caterina cîntă asfel, cu o voce fragedă ce părea 
că revarsă plăcerile : 

Tu rechemi prin frumuseţe 

Rozele de primăveri 

Și prin dulcea-ţi tinereţe 

Roua fragedelor seri. 

Prin parfumul gurii tele 

Ambrozia ne vestești, 

Şi pe graţii tinerele 

În Olimp tu ne răpești. 


301 


Oh! nimic nu piere-n lume! , . 
Astăzi suntem, deci vom fi : 
Cu altă formă, cu alt nume 
Poate făr-a ne aminti ? - 
Cînd a vieţei tale floare 
Vîntul o va scutura, 
Şi l-al ei ferice soare 
` Altă formă vei lua, 
Voi să fii a mea frumoasă, 
Roua cerului senin ; 
Eu o floare amoroasă, 
Să te beau într-un suspin ! 


— Fii binecuvîntată, fata mea ! zise Elena, cîntaţi! 
cîntaţi ! mă dezmerdaţi ! înconjurați patul meu cu roze IL 
ca plecarea să fie o sărbătoare !... 

Un somn dulce şi binefăcător coborî pe genele Ele- 
nei. Ea dormi. Cînd se deșteptă, era răcorită, părăsi patul. 
Din acea zi fuse mai bine, medicul nu mai apăru. 

Era pe la apriliu, fața pămîntului tresărea sub sufla- 
„rea caldă şi parfumată a primăverii, pămîntul coperit de 
_velură verde suridea ochilor obosiţi de monotonia iernei, 
aerul era dulce și binefăcător. Elena se plimba prin gră- 
„dină sprijinită de braţul Caterinei. 

— Cînd ar veni acum Alexandru ? zise Caterina. 

Elena tresări, deveni palidă. : 

— Voi să-l văz şi să mor! zise Elena, eu voi afla pu- 
terea să-l văz... nu voi avea însă puterea a vedea dure- 
rile sale... 

— Eşti bine, Eleno... vei fi în curînd mult mai bine... 

Elena surise. 

— Cum aş voi să poci să mă înșel!... dar realitatea 
mă oprește... 

în acel moment se auzi strigătele postașilor. 

— O trăsură cu cai de poşte! strigă Caterina. Poate 
Alexandru... 

Elena deveni mai palidă și se lăsă să cadă în genuchi 
pe iarbă. 

_— Nu mai poci, zise ea. 

“După o oră Elena şi Caterina erau în salon în prezinţa 
lui Georges, Şer și Bar. | 

Ei le spuneau ştiri de la Bucureşti și se apostrofau 
unii pe alţii. 


302 


“Elena se distrase, părea mai voioasă. 

— Ce face oaspetițele noastre din anul trecut ? în- 
trebă Elena. 

— Zoe, răspunse Georges, urmează misiunea sa de a 
moraliza societatea din Bucureşti. Toate junele menage 
sunt croite pe doctrina ei. 

— Cît pentru principesa Iordache, zise Şer, desperată, 
să vorbea ceva asupra vieţei sale, s-a retras la moşie. Nu 
va să se mai miște de acolo. Se zice că așteaptă să, mai 
îmbătrînească, ca să nu-i mai fie teamă de seducţiunile 
capitalei : n-are încredere în sine. 

— D-na Bar este sănătoasă ? întrebă Elena pe Bar. 

— Ca o dropie, răspunse Bar. Graţie cerului, n-are 
să se plîngă de sănătate... îi cresc şi mustăţile 1... 

— Ce fel, zise Caterina, rizi de dáma d-le ? 

— Dama mea! răspunse Bar, aşa se zice... 

— Ce fel, se zice ?... 

— Este iarnă în casa lui Bar ! zise Şer. Turturica nu 
mai cîntă pentru soţior... 

— Aşa, aşa, zise Bar, trecînd mîna pe frunte. 

— Ce, iei fruntea de martoră ? zise Georges. 

Şer rîse cu: hohot; 

— Idei !... zise Elena. ; . 

— Idei ! idei ! răspunse Bar... Închipuiți-vă că mă deş- 
tept într-o noapte... Femeia mea nu era în patul ei, mă 
înform, deștept servii, întreb... camariera îmi mărturisi 
tremurînd că doamna se dusese la balul mascat de la tea- 
tru. Mă îmbrac şi alerg acolo, mă inform, ce aflu, dama 
mea era în logie la X..., mă prezint. la ușa logei, niște 
indivizi mă opresc de a intra... lată-mă în poziţiunea bu- 
fonului din Rigolet, strig, gem, plîng, nimic ; mă întore 
acasă. Despre ziuă veni dama mea cu masca pe ochi. 


— Unde ai fost ? 
— Ce-ţi pasă ? 
— Nu voi să faci acestea. 


— Eu voi! daca îţi place... daca nu, cere divorsul !..] 
_Asta se cheamă noua generațiune ! o, liberalii ! liberalii | 
bine zice Unirea că liberalii au perdut familia, căci ei au 
perdut-o. 

— Cum ? zice Elena în ironie, amantul era un liberal ? 


— Nu l! răspunse el, un boier... 


303 


Acest carnaval a scos toate ridicolele de faţă, zise 
Georges. Aflaţi o anecdotă. D-nu N. T.. scrie la „Re- 
forma : „Domnule redactor, a ieșit vorba că un N. T. s-a 
sinucis... Se va şti, domnul meu, că nu sunt eu N. T. care 
a murit.“ — Iată ziarul ! urmă Georges, 

— Cine este acest N. T.? întrebă Caterina. 

— A fost altădată ministru... astăzi deputat. 

— Mă îndoiam, zise Caterina. Apropo, mai zise ea, 
nu-mi spuneţi nimic de banda voioasă ? _ f . 

— Ha! ha! zise Şer, în tot.carnavalul a cinat dame 
şi cavaleri la D... acasă. i 

- — Dar D... este flăcău... zise Caterina. D-na P..., care 
voia să aibă un pretext a petrece nopțile acolo, tiia toată 
banda... 

— Dar N... ? întrebă Elena. 


— A fost bolnavă, răspunse Şer; nu-i cunosc bine 
simptomele : dar iudina o vindecă... | 

Şi cîtetrei începură să rîdă. 

— Şi d-ta rîzi ? zise Caterina lui Bar. 

— De ce nu ? răspunse el, nu sunt nici cel dintii, nici 
cel din urmă. 

Ei şezură aici trei ore, rîseră mult şi plecară înainte ; 
după dînşii acest lăcaș redeveni liniștit și tăcut. 

- Această vizită distră pe Elena deocamdată ; dar mai 
tîrziu, noutăţile ce îi dete despre starea societății din 
capitală o întristară. 

, _— Încă o generaţiune perdută, zise ea. 
` După trei zile Elena se simţi din nou rău, batista ei 
se sîngeră. : 

— Alexandru întîrzie ! zise ea. 

A doua zi avea un aces de friguri. În delirul ei ea 
chema pe Alexandru cu expresiunile cele mai tinere. 

— Mine, zicea ea, Elena ta vă înceta din viaţă și tu 
întîrzii a veni, o, frumosul meu amant !... Ce vei zice tu 

cînd vei veni şi nu o vei mai găsi ?... Adînci vor îi dure- 
rile tale, nu mai este bucurie pentru noi pe pămint... tu 
„vei fi pedepsit, căci ai iubit o fiinţă ursită să sufere... o, 
sufletul meu ! pentru ce a trebuit să mă cunoști ?... pînă 
atunci tu erai liniştit şi ferice... de atunci întristarea a in- 
trat în lăcașul tău și s-a aşezat cu lacrămile în ochi la 

căpătiiul tău !... Tu nu mă vei mai vedea... Cine va șterge 


304 


încă de nuori fruntea ta ? cine va face să se oprească la- 
crămile tale ?... o, Alexandre ! tu eşti care m-ai ucis : mi-ai 
cerut prea mult, ţi-am acordat prea mult... trebuia dar 
să mor... Cu toate acestea, te iubesc !... De aş mai avea 
onoarea şi viața, nu aș întîrzia a ţi le sacrifica. 

Accesul trecu, dar astă dată Elena rămase slabă de 
„puteri. Ea nu mai putu,să părăsească patul. O mare schim- 
bare se operase în sine, deveni serioasă, liniștită, resem- 
nată ; ea se decisese acum cu ideea morţei. Întotdauna 
căuta să console pe maică-sa prin vorbe de speranţă, cerca 
să o dedea cu ideea morții. 

— Ce este viața ? zicea ea, o stare de tranziţiune, 
un pas cătră mormînt. Toate elementele, tot ce poate să 
atingă simțurile noastre sunt agenţii destrucţiunei ce se 
luptă neîncetat să ne ucigă, suferinţele și plăcerile îşi dau 
mîna pentru destrucţiunea noastră, omul cade învins, cu- 
rînd ori mai tîrziu, dar cade totdauna. Pentru ce vom 
regreta o viaţă atît de scurtă, de plăpîndă, de supusă la 
suferinţi ? cine poate zice că este ferice ?... 

La 20 apriliu o trăsură întră în curte. Era Alexandru, 
dar în aceea zi Elena era mai rău decît întotdauna. Ea 
auzi zgomotul ce se făcea afară. Inima ei îi spuse că era 
Alexandru, toaleta ei de bolnavă era curată și elegantă, 
era frumoasă, de o frumuseţe divină, poetică. 

Alexandru întră în camera ei, fără să se anunţe. El 
îngălbeni, şi vorbele înghețară pe buzele lui, văzînd-o. 
Elena se înecă de lacrămi, o lungă tăcere urmă, în fine 
Alexandru se apropie de pat, o sărută pe frunte. 

— Eşti bolnavă ? zise el. 

— Bolnavă, răspunse Elena, o boală trecătoare... 

— 'Trecătoare ! zise Alexandru într-un lung suspin. 

Şezu lîngă căpătiiul patului. 

— Mulţumesc că ai venit, zise Elena. Eram sigură... 
Inima mea niciodată nu m-a înşelat.. . nu este așa că mă 
găsești schimbată ? slabă ? palidă ?... sufer de. friguri... 
dar acum mă voi face bine: tu ai venit... Simţ că sunt 
mai bine !... dar tu taci ?... ` a 

— Te găsesc schimbată, zise Alexandru, adică de o 
mie de ori mai frumoasă, mai poetică !... dar aceasta nu 
este destul, voi să te faci bine !... ziua de nuntă se apropiă... 

— Să mă fac bine ? dar mă simţ bine... 


305 


> Elena cercă să se ridice, şi căzu obosită. 

Cele două dame veniră atunci. Ele căutară să con- 
vingă pe Elescu că boala. Elenei este ușoară. Alexandru 
ieşi şi se duse să vorbească cu medicul. 

— În ce stare este peptul, doctore? organismul e 
atacat ? 

— Atacat, răspunse el. 

— Atunci nu mai este nici o speranță... 

— Nici una. 

Elescu se ascunse şi lăsă să cure lacrămile sale. 

Seara, Elena chemă pe Alexandru. 

Nişte friguri ușoare rumeniseră obrajii ei, toaleta îi 
„era îngrijită. | | 

— Şezi aici lîngă mine, îi zise Elena. Este timp a scu- 
tura vălul minciunei... Alexandre, eu mă simț prea slabă 
nunta nu se va putea face la timpul hotărît... 

— Am înţeles toate, răspunse Elescu cu sînge rece. 

— Toate! poate nu toate !... zise Elena, o să vă pă- 
răsesc... ze 

— Nu vorbi asfel, Elena mea !... 
= — Nu voi vorbi către aceste dame, urmă ea, dar că- 
tre tine o să vorbesc. Ascultă, Alexandre, și fii bărbat, 
nu femeie. Pieptul meu este atacat și vindecare nu mai 
este... voi muri... dar voi să trăieşti tu, cel puţin... Îmi ră- 
mâne o fetiță fără nici un protector pe pămînt, o las în- 
grijirei tale. 

— Elena, zise Alexandru, vorbește despre alte lu- 
cruri l.. lasă moartea să umble singură... Ți-am comandat 
multe: şi frumoase lucruri pentru nuntă !... în gustul 
tău L. i 

Elescu îi înşiră numele tutulor acelor obiecte desti- 
rate să satisfacă simţurile iubitei sale. 

Elena ascultă și un lung suspin ieşi din peptul ei. 
- Mina sa mică, palidă, slabă acum, rășfăța părul amantu- 
lui său, 7 ; 
— Ai gîndit la mine ? întrebă ea. 

— Daca am gîndit ?... mă întrebi Încă ! 

— Nu credeai să mă găseşti atît de slabă, de urîtå ? 
— Urîtă, tu, Elena mea ?... admir frumuseţea ţa ! su- 
inţa i-a dat un parfum de poezie și de suavitate... cor- 


pul şi sufletul tău au luat o coloare mai cerească... 


305 


;— Mă iubeşti ? șopti Elena. 

— Te-ai îndoit ?... indispoziţiunea ta dat-a mai multă 
putere amorului meu... 

— Lasă-mă să-mi odihnesc capul pe sînul tău ! 

Ea înclină capul pe sînul lui Etescu. i 

— Aşa, tu nu crezi că oi să mor ? întrebă Elena. Fti- 
zia s-a mai vindecat vreodată ? n S 

— Ftizia, ?... nu este boala ta, Elena mea. 

— Ba ea este... şi încă se zice contagioasă... o, cît sunt 
de egoistă... am pus capul pe sînul tău.. 

Ea își retrase capul. 

— Ce zici şi ce faci? zise Alexandru, îți spui că te 
amăgești... lasă capul tău cel grațios să se odihnească pe 
sînul meu L.. lasă gura mea să bea suflarea sînului tău ! 

Alexandru, vorbind asfel, lipi buzele de buzele aman- . 
tei sale şi aspiră suflarea ei cu voluptate. 

— Iată, zise el. 

— Ca să mă convingi că nu crezi în natura boalei 
mele, te expui a peri cu mine. Eu nu voi să mori... 

Ea zise, şi buzele ei arzînde arseră fruntea lui Ale- 
xandru. Corpul ei tresărea de voluptate, rămase nemiș- 
cată mai multe minute. 

_— Nu, răspunse Elescu. 

— Alexandru, îi zise ea, simţ o beţie voluptoasă ce 
mă cuprinde !... frigurile, negreşit. Aş voi să cînt, pe bra- ` 
țele tale, cele din urmă suspinări ale inimei... vocea mea 
nu s-a stins încă !... l 

— Un cîntec te va osteni... 

— Voi să cînt, sufletul meu, pune-te la piano și mă 
însoțește... voi să-ți cînt ţie... și daca cîntecul meu va 
atinge inima ta, plîngi atunci cu lacrimi. 

Elescu se puse la piano, Elena cîntă cîntecul lebedei, 
de care vorbesc poeţii : 

“Soarele de dimineaţă 
Poate nu mă va afla! 
Pe această dulce faţă 
Moartea vălu-i va lăsa ! 


Tu vei plînge după mine, 
O, amantul meu plăcut,. 
` Dar arzîndele-ţi suspine 
Nu-mi vor da ce am perdut! 
`~. 


Elena se înecă de plîns şi nu mai putu urma. 

— Destul! destul! strigă Alexandru, suspinile tele 
îmi Sei inima £}... 

— Am trebuință de lacrămi, zise Elena, şi urmă : 


Astăzi sunt frumoasă, jună, 
Cine nu m-a lăudat ?... 
Mine o să fiu tărînă, 
Numele-mi va fi uitat.., 


— Destul ! strigă Alexandru, care acum plîngea ca un 
copil, ascunzîndu-și faţa în mîni. | 
_—. Ai dreptate, zise Elena, acest cîntec este trist... voi 
cînta altul: 
~ = Ea cîntă două strofe ce semăna să fie cea din urmă 
visare de fericire şi de amor : 


Cînd din viaţă te vei duce, 
Cînd vei fi tu întrebat 
Ce-ai făcut parfumul dulce 
Anilor ce au zburat ? 


Caută a face ştire 

C-ast parfum desfătător 
__L-a băut cu fericire 

Gura dulcelui amor. 


= Dară, zise Elena, întrerupînd cîntecul, eu poci zice 
aceasta, şi căzu într-un fel de letargie. E 

Caterina veni urmată de muma Elenei. 

— Ce faci ? o întrebă ea. 

— Visez la fericire, răspunse Elena, sărmană copilă !.., 
tu m-ai iubit... erai pentru mine mai mult decît o soră... 
fortuna nu a fost cu tine... dar tu vei fi ferice, vei avea 
o zestre asupra moșiii mele de zece mii de galbeni... 

— Ai o fată, zise Elescu, tot este al ei. 

— Aşa este ! urmă Elena cu părere de rău. 

— Voința ta este voința mea, zise Elescu, plecîndu-se 
spre Elena. Caterina va avea zece mii de galbeni zestre 
din rămasele mele... 

— Mulţumesc, zise Elena, dar ce înţelegi din răma- 
surile mele ? | 

— Nu voi întîrzia după tine... 

— Iată poezii... Iată spiritul de romanuri !... Maică ! 
Caterina ! lăsaţi-ne singuri... voi să vorbesc. 


308 


Cele două dame ieșiră. 

„— Eu voi să trăieşti ! îi zise Elena. Ascultă, amantul 
meu, frăţiorul meu... legile naturei au voit ca cei ce mor 
să fie uitaţi și cei ce rămîn încă în viaţă să-i uite. Fără 
aceasta, lumea nu ar fi putut exista... Tu mă vei uita,: 
Alexandre, eu voi... nu numai atîta... doresc să nu fii 
singur pe pămînt, să te însori, să trăiești în copiii tăi... 
să fii ferice. Doresc să iei pe Caterina de soaţă a vieţii 
tale. Ea te va iubi, te va stima, te va face ferice. E fru- 
moasă de corp și de suflet... 

— Aceasta nu se poate, zise Elescu, ursita a decis” 
altfel. 

— Asfel, nu mă asculţi ? 

— Întru aceasta nu !... 

Elena plecă ochii, o bucurie naturală omului plecă din 
fundul inimei sale și se revărsă în ochi. 

— Alexandre ! zise ea. Tu m-ai iubit... nu mă căiesc 
de sacrificiul ce ţi-am făcut... vei face cum vei voi... , 

Elena părea încinsă de o nouă putere, această putere 
era cea din urmă lumină a candelei ce se stinge. 

— Simţ că sîngele se grămădește în inimă, zise ea, și 
un somn dulce mă împovară... nu este aceasta moartea ?... 
nu mă părăsi, iubitul meu... lasă să depui capul meu pe 
sînul tău... moartea va fi dulce asfel... 

Și ea depuse capul pe sînul lui Alexandru. 

— Acum... poci muri, urmă Elena, tu vei închide ge- 
nele mele... încălzeşte mîna mea rece în mîna ta... oh! 
cît sunt de ferice !... te iubesc !... o sărutare!... | 

Alexandru îi sărută gura ei rece, ar fi zis cineva că 
el adună după buze-i cea din urmă suflare. Elena murise. 
Ea părea că doarme, fața sa avea expresiune de blîndeţe 
şi de fericire. Elescu închise genele ei și îi depuse capul 
pe perină. Nu putea nici să plingă, nici să geamă. Căzu în 
genuche lîngă patul ei, scoase în fine un gemet şi căzu 
leșinat. Caterina alergă cu bătrîna. 


DUPE MOARTE 


Apartamentele se înveliră în negru, și întristarea cu 
ochii plini de lacrimi veni şi se așeză în acest lăcaș pentru 
toidauna. 

Alexandru reveni din leșinul său. 


- 


309 


Cele două dame plingeau cu lacrimi pe patul moar- 
tei ; ele rechemau din viaţa Elenei scene plăcute, cu vorbe 
tinere, care răpeau inimile ascultătorilor. Servii toţi plîn- 
geau și curtea răsuna de gemete. 

Corpul se luă de femei, se scăldă și, îmbrăcat ca în 
zilele de sărbători, se depuse pe masă în salon. Elena 
păstrase frumuseţea formelor sale cu expresiunea de fe- 
ricire a figurei. Cine o veda credea că doarme. Pe cap 
îi pusese o cunună delicată de camelii albe, din florărie, 
o cruce mare de briliante odihnea pe pieptul său, împre- 
jurul mesei aşezaseră glastre cu florile cele mai rari. Doi 
preoţi citeau lîngă dînsa. 

Era miezul nopţei. Toată lumea, însuşi preoții, se du- 
seră. Moarta era singură, Atunci Alexandru se duse să o 
vază pentru cea din urmă oară. O sută de făclii de ceară 
erau aprinse. El merse drept la masă, alătură capul său 
de al ei, faţa lui de faţa ei, și o sărută. | 

— Eu te-am ucis, Eleno... tu ai zis: „Să mor pentru 
ca Alexandru să fie ferice“, şi ţi-ai ţinut vorba. Fii sigură- 
că te voi urma în curînd... Te-am ucis, suflet nobil... și 
de acum viața pentru mine este o greutate... e o ființă 
moartă,.. o singură fericire îmi mai rămîne, ca țărinele 
noastre să odihnească în același mormiînt, iată pentru ce 
_am să mai trăiesc... iată ce mă ţine încă în viaţă... ziua 

nunţei este miîne, și mireasa doarme pe patul morţei !... 
scoală, amorul meu, totul e preparat pentru serbarea cu- 
nuniilor noastre... oaspeţii așteaptă !... Tu ești îmbrăcată 
în costumul de mireasă... pentru ce dormi încă, Elena 
mea ?... eşti oare supărată pe sclavul tău, o, regina vieţii 
mele ? am făcut ceva care nu-ţi place ?... îţi cer iertare... 
altădată, cînd tu erai supărată și amantul tău se ruga 
să-l ierţi, tu îi întindeai mîna, îi surideai cu fericire !... 
“acum mîna ta nu se întinde !... buzele tale rămîn nemiș- 
cate !... vai! vai !... Ce crimă ai făcut tu ca acela ce te 
iubea mai mult decît viaţa să te omoare, dulcea și gra- 
țioasa mea adoraţiune |... Tu erai tînără şi frumoasă, dar 
mine, nu vei mai fi nimic !....pentru ee.s-a născut atita 
frumuseți, atitea graţii, daca a doua zi erau ursite să se 
scuture ?... o, creaţiune ! care este scopul tău ?... Spiri- 
tul nostru nu poate pătrunde misterele tale !... oare aceste 
mistere există ? oare le înţelegi tu, cel puţin ?... unde - 
este acea suflare dulce ce anima corpul ei grațios ?... viaţa, 

iaţa l.. nu a fost oare decit rezultatul unei organizațiuni 


310 


“za 


materiale ?... aruncaţi cărţile ! închideţi școalele ! şi voi, 
doctori în cugetări, spînzuraţi-vă ! sunteţi niște şarla- 
tani f... fărice încă acela ce poate crede ! minciuna este 
uricioasă : însă omul el însuși este o minciună t... 

Alexandru auzi afară un zgomot. El tăcu și sărută 
gura Elenei. AM 

— Iată cea din urmă sărutare ! zise el, casa se învîrti 
cu dînsul... căzu în genuchi. 

Într-acest timp o femeie apăru în sală. 

— Este un vis, zise Alexandru, nu poate fi Zoe ak 

— Te înșeli, eu sunt, răspunse Zoe, viu să-mi cer ier- 
tare de la acest corp... 

— Tu aici ?... fugi! fugi! nu te atinge de acest loc 
sacru |... prezinţa ta aici insultă acest corp nobil... fugi !... 

— Alexandre ! zise Zoe. Dumnezeu priimeşte pe cel 
ce s-a căit... însuşi crimele le iartă... tu eşti mai sever 
decît providenţa... ochii mei sunt înecaţi de lacrimi și 
inima mea de durere... lasă-mă să-mi cer iertare acestui 
corp ce am ucis !... Cît pentru tine, ştiu cît ai iubit-o, 
știu cît suferi... dar ceea ce s-a făcut nu se mai poate. 
întoarce... plîngi ; dar nu uita că trebuie să trăieşti, asfel . 
a voit ursita !... vino cu mine... viaţa încă :poate să-ţi su- 
riză... lumea e tot aceea : Elena e moartă, dar soarele nu 
a perdut nici o rază de lumină : cerul nici o stea ; pămîn- 
tul nici o floare... plăcerile sunt încă voioase pe ghirlanda 
vieții... amorul rămîne totdauna tînăr, totdauna fraged... 
nu te abate !... 

Alexandru o privi cu niște ochi mari. i 

— Fugi ! fugi! strigă el. Simţ că cuvîntul mă lasă... 
miînia mă turbură... poci să te omor lîngă acest cadavru. 

— Omoară-mă !... dar lasă-mă mai nainte să expiu. 
erorele mele 1...  ' | 

— Fugi ! fugi ! zise Alexandru, nu insulta acest corp !.., 

Zoe stăruind încă, Alexandru o împinse cu furie 
afară... ieși cu dînsa. 

După o oră, Zoe se înturna la București. Ea era palidă 
şi abătută. Căinţa înclinase această conștiință teribilă. 

Elena se înmormiîntă cu mare pompă în ziua de mai 1, 
ziua destinată pentru nunta ei. Maică-sa și Caterina fură 
cu greu smulse după sicriul moartei cînd o puseră în pă- 
mint. Elescu nu se văzuse în ziua aceea... Caterina tre- 
mură pentru dinsul. Ea crezu că Alexandru se sinucise. 


312 


A doua zi la revărsatul zorelor un om plingea Înge- 
nucheat la mormîntul Elenei. ` 

O femeie tînără cu ghirlandă de roze în mînă veni la 
celalt căpătii al mormîntului, depuse ghirlanda pe mor- 
mînt şi se puse a plînge. Alexandru o vede, o.recunoaşte. 

— Maria ! strigă el, fata de la Brebu... ~- i 

— Eu sunt, zise ea cu ochii plini de lacrămi. 

— Recunoștința nu a perit încă din lume ! zise Ale- 
xandru, fii binecuvîntată, copila mea ! El îi dete o pungă 
plină cu aur și zise Mariei să -o împarţă la săraci, apoi, 
_sărutînd-o, plecă. 


în toate dimineţile, o nouă- ghirlandă de roze se gă- 
sea pe mormîntul Elenei, nimeni nu ştia cine o depune. 


Trecuse o lună de la moartea Elenei. 

Alexandru era neconsolat, amicii săi căutară să-l dis- 
ştreze, nu reușiră. El devenea din ce în ce mai trist. 

Într-o zi Caterina trimise să-l cheme. 

El se duse. 

— Ia acest pachet, îi zise ea, Elena mi l-a încredințat 
pe cînd trăia ca să ţi-l dau. 

Alexandru priimi pachetul și mulţumi, apoi zise Ca- 
terinei : | 

`.  — Am o misiune de împlinit... trebuie să-mi spui ca 
unui părinte. Este vreun june care îți place ? 

Caterina roşi. 

— Trebuie să-mi spui ca unei mume ! zise încă Ale- 
xandru. . l i - 

— Dară, răspunse Caterina. 

— Nu te întreb cine este : daca merită să-ți fie con- 
soarte... sunt sigur că Caterina nu poate stima decît un 
om ce merită... Iată dar un act : este zestrea d-le de 10 mii 
galbeni, actul este întărit de tribunal : banii depuși la 
tribunal... cînd va fi trebuinţă, îi vei lua... aceasta e voința 
Elenei... 

Alexandru lăsă actul și plecă. 

A doua zi trimise Caterinei trusoul cumpărat pentru 
Elena, cu un bilet : | 


„Pentru domnişoara Caterina de la sora ei Elena.“ 


Elescu se închise acasă şi desfăcu pachetul de la Elena. 
El află aici o buclă de păr ; lacrămele îl înecară. 


312 


După ce împărți o mare parte din averea lui pentru 
binefaceri, Elescu se decise să plece din țară. A plecat de 
doi ani. De doi ani nu ştie nimeni ce a devenit. Un ziar 
de la Martinica anunţa în acea parte a lumei prezinţa 
unui român, este un an de atunci. El nu a scris nimănui, 
nu a tras nici o poliţă. Ceea ce lasă să se crează că a 
perit prada frigurilor galbene sau în resbelul din urmă 
între statele Americei. 


Fine