V.A.Urechia — Curtea lui Neagoe-Voda (1870)

PC 839 
„07 C8 


| 


iu 


| 


7 


A 


S 
4% 


e. 


Domnului ALESANDRU ODOBESCU 


RESPECT SI RECUNOSCINTÄ 


PERSONELE 


Neagoe Voevod Basarab 45 ani. . . . D-nu Stefan Velescu 
Radu de la Afumati24 ant . . . <+ + « М Puscaly 


Radu Paisie 35 ani RCD Xa e Petre Velescu 
Vornieul Preda . , . . DE: « I. Christescu 
Banul Pârvu Basarab 60 ani. . . . . « Petreanu 
Călugărul Macarie 70 an. . . . + + « V Fruialt 
Divétorul . . à JE > a Julian 

Pomna Despina 35 ant . . . + . . D-na R Stavrescu 
Domnița Roxanda 16 ani. . . . . . D-ra A. Popescu 
Nuta Spătăresa 60 ant. . . . . . . D-na Flechtenmacher 
Vidra | D-ra Th Pătraşcu 
S lea fete din casă ale Domnitei . « Constantinescu 
Maria | 16—20 ani « M. Petrescu 
Egumenul monastirei de la Argeș ER ës 
Craimeul rer Som © 

Un om dın ropor МЫЗ a = JN 
Mesterul Manole. . SÉ MIN 
Teodosie Vodă fiul lui Neagoe 7 ani RC UEM 


Roieri curteni. — Cälugäri.— Vânători. — Areași — Copii de cosa 
domnéccá. — Fustasi. — 4 archimandriti — 3 archiereï.— 9 mester 
meseriași. — Femei ale Démueï. — Osteni. — Meseriași, — Popor. 


Acţiunea se petrece în România între 1520—1521. Actul 
I în pädurele Coziof, pe malul drept al Oltului si in prejma 
schituloY Turnu. 

Actul 1I in sala spătăriei din Cur tile Domnescí de la Tér- 
govisce. 

Actul ITI in sala de la hoia din aceleași curți Domnesck; 
6rä baletul în munții Cernei, la apele lui Ercule din Mehadia. 

Actul IV în faţa monastirei de la Curtea de Argeș. 


CURTEA LUI NEAGOE-VODA 


ACTUL I. 


Teatru represintá loe páduros; o cărare printre ѕіїпеї mergând 
la deal spre un schitulet ce se dáresce printre copaci în depărtare. 
Cruci de pétrá și de lemn d'alungul cărărei — In stinga o eruce mal 
mare de pétrá eu o icóná а Maici Domnului in mijloe şi o lavitä 
de pétrá eu musehiii pe dinsa.— La stinga o stineä eu flori printre 
petre, sub ea este o prăpastiă 

Când se ridică cortina scena e desértá. Orchestra cânta o mnsieá 
în raport cu solitudinea locului și apoi ceva fanfare de vönätöre, 
{vite departare. 


SCENA I 
Intră CĂLUGĂRUL MACARIE si RADU DE LA AFUMAȚI. 


RADU 


Nici odată de când indurarea Sânţiei tele m'a cules, 
copil serman, pe lingă sine, nici o dată aduncimile acestor 
codri muntosi ai Cozieï, oan résunat cum rösunä astä-d1. . . 
Audi, părinte Macarie?... Nu e șopta suerätöre a bradilor 
cätärati pe vărful Șoimului, nici vuetul Oltului urlánd colo 
in vale, nici glasul apelor prävälindu-se din stincá in stincä 
în orätia négrä de sub acestă muchiä (arăta stinca din stânga)... 
De câte ori vântul grăosce în orätiile fără fund, graiul lui 
e gemet si oftat... Fremătul codrului e astădi voios si 
deschis ca risete de om... de te face se fii însuți vesel, fără 
nici un cuvânt... Ascultă,... ascultă, părinte... (glas de bucium 
vânătore:e se aude în depărtare). Nu este acesta resunetul cu care 
îngânătorii munţilor aŭ deprins audul sântei sihästri 
(Cu bucuri) E glas de bucinm... e strigăt de vesele surle!... 


PC 839 
u7Ce 


340 i CURTEA LUI 


MACARIE 


Adevărat... Ce pote se Däi... Surle si bucium în aste 
locuri neămblate de om ?... De douë-decï de ant, de când, la 
cuvântul dátátor de pocăință al fericitului Nifon, am scăpat 
din luntrea cea greú bătută de valuri a lumei, de dout-deci 
de any, de când, cu icôna acesta bine-cuvéntatá de säntul 
patriarh, am ales aci în munţii Oltului, loc de rugăciune și 
de veghieri mäntuitöre pentru suflet, audul meii, Radule, a 
fost lovitaci numairare ori degemetel^ sermanilor, sub Domnia 
urgisită a lui Mihnea-Vodă, de care brațul banului Pârvu din 
Craiova, D-deú se-l pădescă, mântui tera ingenuchiatá. O!... 
câți fugari boeri se adäpostirä mai apoi aci, in dilele lui 
Radu Vladutä?... Ef plângea către mine gief către dânșii 
de päsul moșiei, si tot! cu totul eram în grije si suspinam 
unii către alții cu multe lacrime... Der iată, acum, de un 
sir de anf, D-deü induratu-s'a de іше Пе poporului söt si 
i-a dăruit Domn pre Neagoe Vodă, fiii de suflet al Sântului 
păstor Nifon. Acum, rănile adânci ale törei pare că san 
închis si păsurile Romänului s'aü mai ostiit... De când 
D-deü a uns fruntea lui cu mirul Domniei, de atunct prin mâna 
lui cea vitedă, prin mintea lui cea intelépta, prin ănima cea bla- 
jinä si pururea milösa, codrii acestia ai Sihăstriei de la Turnu 
nai fost nici ei adăpost mai de linisce decât cetăţile 
si silisteie de la Plăși. Tämäia si miresmele se ridică la cer 
din tote unghiurile țărei și minunata monastire , ale cărei 
temelit Domnul le a aședat alături cu vechile curți 
Domnescă de ia Argeș, va spune némurilor viitöre despre 
fericita si lăudata Domniä, ce ca un har și o mângăere, ne-a 
venit din ceruri... Când altă dată, Radule, resunet de 
trimbite și vuete de glasuri loveaü audul vulturilor noştrii în 
mirare, Sihastrul scia sigur cá oștiri cotropitore se află în 
pröjmä, că nevoi și restriște aveaü se ne ajungă... Ady, în 
dilele lui Neagoe Vodă, surlele nu mat dic decât a veseliä 


NEAGOA-VODA 341 


— 


mama — 


si glasurile se înalță numa ca c» dea laude fap'elor séle 
. creştine si Române. 
- RADU (Pe gâuduri) 
N Fericit catá se fii Voevodul despre care lumea póte vorbi 
! = eum grăiși Säntia-ta pärinte!.. Ce laudă mai mare se p'te 
7 cuveni unui Domn, decât a dice că el întru nimic nu-și 
osibesce sufletul de la Dumned eti , că intr'ale lui cugete si 
fapte, nimic nu este, nimic fără Dumnedei!... Cum «si dori, 
"părinte, se ved intr'o di fata unui Domn că Négoe Voda... 
ND Par'că în suflet mi s'ar încinge o vietä de spor... Sub radele 
— séreluÿ de stai, rada îți încăldesce sângele la änimä... 


MACARIE 


Privirea omului drept si ales este,—bine diseși fiule, —rada 
súrelui care încăldesce si luminedä... П vei vedea, Radule... 
Sufletul töti, în care D-deü mi-a dat solia se revörsiubirea de 
bine si de adevăr, nu este sufiet de inchis în asenndätörele 
munţilor... Bratul töä, care a ajuns spaima fiareler acestor 
codri, e prea mult voinic ca sá nu fii pus la încercare în 
folosul terei tele... Vei vedea pre Vodă, copile; vei vedea 
lumea... Deca profumul altarului umiliteï Sihästrit de la 
Turnu a întins ochiuluf шей trepte, pe care se pătrundă până 
în viitor si se-1 descurce firul intunecat,... apoi eŭ věd 
pentru tine alt scaun de odihnă, decât pétra cea rece si 
rösä, unde ingenuchiadä mereti călugărul Macarie. 

Rapu 

Da, sânte părinte... de ce se-ti tăinuesc că mé arde un 
dor ferbinte si neînțeles, de altă lume, decât aceea a 
bradilor si a soimilor?.. Povestirile Sânţiei tele despre cele 
ale lumei, despre suferințele așa des durate in némul 
românesc, despre mändretea si cuviosia de cuget a Märiel 
Sele luf Neague Vodă; apuï încă despre amenințările törei 
de către vecini și trudele ei cu Turcii, cu Ungurii, cu felu- 
rim! de nemenii,... tóte acestea, о bunul meii părinte, má 


349 CURTEA LUI 


—————————— een 


impingú într-aiurea decât la vönätörea de cerbi si de vulturi, 
in ponórele si in orätiile Cozieï... Adese orf, de sus de pe 
pétra strábuná ce-Y dic Masa lut Trajan, "mit las fără void 
privirea pierdutä pe valurile pripite ale Oltuluf, si pare cä 
m'as duce, m'as duce departe, departe cu ele;... ca întrun 
vis pare a mi se năluci că, din isvor, ca dinsul, m'a-sí face 
riü mare, sasi merge falnic și reslätat peste tot locul. ré- 
vérsánd belșug in térinile Românilor si purtând spaima pe 
férmurile păgâne, într'acolo, tocmai decindea Dunárel... 
Iertă-mă, o iértä, părinte, iértá nerecunoscinteï mele... Dar 
nu e nerecunöseinfei mele... Dar nu e nerecunoscintä.. . 
Ce este ? nu seitä ,... căci nu voii nita nică odată, ori unde 
sorta ar duce odiniörä pașii mel, cá datorese viata sihas- 
trului de la schitul Turnu, care m'a cules, copilas, mai mort 
între morții dupe câmpul de bätäliä de la Gherghița, in 
care a cădut bietul tatá-meú, ostén viteaz al Basarabilor. . - 
(Se aude fanfare apropiate de vênätôre) [ar glasuri de surle ?.. 
MACARIE 

Asa... surlele die din plin... Nu mă insel: die a vč- 
nátóre... Sgomotul glasurilor omenescí se apropie de aceste 
locuri... Vre o vönätöre boerescä, fătul meü... Ale lumeï 
petreceri nu sunt ale schimnicului.,. Ей mé duc! (se aud ri- 
sete între culise) Se aud si risete de copile... Sunt шаїаргоре 
de cât credeam... Ajutä-mi, Radule, a mé sui ma! repede la 
c lib&, ca nu, esindu-le în cale, se tulbur cu vederea feţei 
mele ofelite, veselia cea sburdä și lesne treeötöre a tinere- 
telor. e. (Ese sprijinit pe Radu) 


SCENA II 


DOMNIȚA RUCSANDA, SILCA, VIDRA, MARIA, VORNICUL 
PREDA - 
Trece prin fundu o câtă de cerbi; se aude detunäturi fu culise. 
VIDRA 
Ha! Ha! Ha! Silca a dat zbor ságetef dupe ce cáprióra 
era lovită de glontul jupänului Preda, 


NEAGOE-VODA 343 


SILCA 


Ba nu cum-va oii ucide de viä o drăguță de cápriórá ?... 
Numai Maria... 


MARIA 
Eu ?.. 

SILCA 
Ori tu, Vidro. 

VIDRA 
Ce dici? 

SILCA 


Numai voi aveți mâna așa tare, și ánima asa cruntă... 

Uite, Domnița Rocsandra nici măcar n'a atârnat tolba. 
PREDA 

Adevărat, Rocsandro! Vă nätörea ta ca a Märieï Sele Vodä.. 
Tu alergi dupe floră de câmp; el stä la vorbă cu toţi sáte- 
рії cari vin în cale, cu tot} călugării ce-l intimpinä... Esifí la 
vönätöre, dörä numai ca sä nu se perdă obiceiul curteï, o- 
dată ре an... Dar, fetelor, toiul gonasilor ein partea aceea, 
nu pe aci... Ș'apoi prea ne depärtäm de Măria Sa Vodä!.. 


DOMNITA (care a tot cules flori) 
Ge frumôse locuri, unchiule Predo!... Colo in fund véd 
o bisericuţă. 
PREDA 
E schitul Turnu, la părintele Macarie, un sihastru bătrân 
și cuvios, ca și un sânt. 
DOMNIȚA 
Se lăsăm in pace cápriórele sihastrului, unchiule... Ce 
n ași da se văd una-douä, atârnate, colo, pe stâncă, ori mal 
bine páscénd în liniște, colea, d'alungul crucilor celor fru- 
mdse de pe marginile cárárel... Ce ánimá inröutätitä aveţi, 
D-vostră bărbaţi, de ucidefi fără milă nisse ființe asa de 
gingase !... 


344 CURTEA LUI 


e — D PS D 


PREDA 


Asa, deu!... Sar cuveni, dupe gândul D-téle, sé nu ne 
mal placă vönätörea, ci se venim la munți ca se culegem 
petricele rosit în păraele limpedi si mărgăritărele pe sub 
tulpinele copacilor, ori se пе acätäm, căntând câte-o doinä, 
ca voi fetelor, voi alte cäpriöre, pe d'asupra prapäs- 
tielor... 

Maria 


Ca adinéorï Domnița... Cât pe ce se-Y alunece condurul 
in adíncul oráfiel. 


DOMNIȚA 
E așa de frumos se privesc, se ghicesci cu o lungă cäu- 
täturä taina oratiilor... Un farmec dintr'insa-ti sârbe ve- 
derile si mințile... N'audf și tu, Silco, cum plânge în fun- 
dul lor? 
VIDRA 
Si Măria Ta Domnifä, ca Măria Sa Vodă... Unde audi 


gemete si plângere, nu "ţi vine se te duci până nu le alini, 
și se le facă se curme... 


PREDA 


Animi îngeresci la amândoi... Dar, te rog, Rocsandro, 
asta să no mal fact... Gândesce că am se йай sémá Dómnel 
Despina maicá-ta, de frumósa mea nepótá... Der ce dic? De 
ti se va întâmplă ceva, cu ce mă mai plătesc eii către jupä- 
nul Radu Paisie, petitorul téú?... 


DOMNIȚA 


lará-mY pomenesci de el, unchiule?... Uite, se seit décà 
"mi vei mal vorbi de dânsul nu te mat ascult de loc, de loc... 


PREDA 


Der... 


NEAGOE-VODA 345 


роммтА 

Silco, vii cu mine la präpastià ? 

+ VIDRA st MARIA 

Venim și пої, și nol !... 

Sica (lui Preda) 

Măria Ta, ce-l mal amintescí Domniței de jupân Radu 
cela, Déu asa!... Uite, iar i se revenescă ochii de lacrimi, 
iar se Intristédá... (către ea) Domnitä !... 

PREDA (aparte) 


Măritișul acesta nu pare a fi apropiat... Și cu tote însă, 
Radu Paisie, boer tare si mare, viță de Domn, ar реа fi 
sprijin puternic la Domnia Basarabilor (tare > Deca te supără, 
Roesandro, iacă tac... nică că mal rostesc numele luf Ra... 

$ ILCA 

Iar!... 

PREDA 


Fifi cu minte... (fanfare de vânâtâre) Audi, trubacil Domnesc) 
sunt în partea ceea... Acolo e și Vodă de sigur... Fiți cu 
minte... Mă due se-1 aduc aci... (strigä) Incóce, voinici... 
Ineóce ... (ese) 


SILCA ( Vidref) 
Domnița și-a găsit de lucru, la icóna din crucea cea 
mare. 


DOMNIȚA (desprinde o salbă bogată de la gât şi o atârnă la icönä, fäcönd 
mătănii ) 


Ieóna Maiceï Prea-eurate... 


MARIA 


Icóna sihastruluf Macarie... Der ce faci, Domnitä? ... 
Salba Mariel Téle?... Nestematele cele ma! frumóse le 
lepedi în fundul pustiilor?... 


346 CURTEA LUI 


DOMNITA 
Le lepéd?... Nu vedt că impodobesc cu ele sánta Ieóni?... 
VIDRA 


Adevărat... Când Dómna Despina și-a véndut negutäto- 
rilor din Veneţia tôte giuvaerele ca să aibă cu ce plăti 
meșteri! lucrători la monastirea de pe Argeș, e бге de mi- 
rare ca fiică-sa se impodobéscä icóna sihástrieí cu salba sa?... 


SILCA 


S'apof când e vorba de giuvaere frumóse... uitati-vé!... 
Dumnedeii a facut pentru fete, cu sutele, cu miele... (atârnă fori 
la templele Domniței). Ce frumósá e aga, Domniţa!.. Si când te 
gändesef că un mire ca Radu... 


DOMNIȚA 

Și tu, Silen, mi vorbeseï de acel om? 

VIDRA (făcând un semn de mustrare Silceï) 

Hat, mat bine la vânat, fetelor!... că uite jupán Preda a 
apucat înainte si ne va fi așteptând în vre o poiană mat lar- 
gi, la popasul Măriei Sele luf Vodă. 

DOMNIȚA 


La vânat fetelor!... Da, sé mergem urmând vénátórea 
nösträ ... 
SILCA 


De flori Domnifä?... 


TOTE 


La flori!... La flori!... (se împrăștie tóte, Domnița aduce fori 


la ic6nă. ) 
DOMNIȚA : 


De mult mână de om nu va fi împodobit cu fiori sânta ta 
Icönä, Maică Prea-curatá!... Sihastru: de sigur fi-aduce fum 
înorat de candele și tămăie... Lasă-ne, dulce și blândă maică, 
ca ánimile nostre tinere se "ţi verse în pölä miros de fragete. 


r, multe, multe... Căutaţi 
| 05е (căutând peste tot local.) Ah! 
tocmai e lo, sus, pe stincă, o răsură.. (se räpede urein- 


Keren 


à.) 


á, Mária Ta! nu íntr'acolo cá e din dos präpastiä. 
DOMNITA 


Voiü se capăt räsura cea rumeórá... Ea ‘mY zimbesce de 
sus ca un semn de fericire... Si par'că mă âmbiă s'o ajung. 
Ce eredi бте, floricică viclénä, că déca te-ai sumes colo, 
în vârful stäncel, n'o sé pot se te desmerd? Ian ascéptá !.. 
(Ajungând sus şi vrând se culégä flórea, alunecă si dispare strigänd.) Ah A 


VIDRA 


Ah !... ajutor, alergati, ajutor!.. 


SILCA, MARIA (venind iute) 


Ce este? Ce s'a întâmplat? 


SCENA III 
Aveleasl. — RADU DE La AFUMATI. 
VIDRA 


1-а lunecat piciorul, s'a prăvălit, colo, în präpastiä... Sá- 
гїї... ajutor... 


RADU (urcând räpede pe stâncă). 


Ah! D-deule, în prăpastia négrá o femee... (se întâroe către 


fete) Daţi in genuchi la santa icóná și Dömne ajută!.. (dispare 
cuborăndu-se in präpastiä. ) 


SILCA 


Scap’o! D-deü se-fi ajute, voinice... 


348 CURTEA LUI 


VIDRA 


Intórce-se-vor mal din acea négrá orätiä ?... Două suflete 
aŭ alunecat pe priporul morţii... Numal în mâna ta, Dómne, 
stă acum firul lor... Fie-ţi milă de dinsii... 


SCENA IV 


SILCA. — VIDRA. — MARIA. — PREDA. — RADU PAISIE. — 
Apoi vânători, apoi RADU de la Afumaţi si DOMNITA. 


PREDA 


Ce este? Ce strigăte? 


MARIA 
Domnița !.. Domnița s'a prévalit colo... 


MARIA 
In prápastiá ! 
PREDA 
Ce spuneţi ?.. Presimtirile nu mé minfiaü, astädi de 
diminétä..."EY!.. copii, alergati!.. alergati!.. incöce!.. 
Márire, avere, tot este pentru acela care va scóte pre Domnita 
din prápastiá... Ajutor!.. (intră Radu Paisie) Ah, D-ta, jupán 
Radule, .. alérgá, ești tânăr, vârtos... 


(R. PAISIE (vrea se urce pe stäncä, privesce $n prăpastiă si se trage în- 
apoi cu un gest de îngrozire) 


PREDA 


Nu se gäsesce nimeni!.. Nimeni, care se cuteze? 
Dumnedeule... de va sosi Vodă, ce durere!... Ah! de 


ce vârsta mi-a slăbit puterile !.. (m timpul acestei vorbiri fetele 
sunt îngenuchi dinaintea icôneï. Preda se fine pe marginea prăpastiei, Radu 
Paisie sub muchià jos) 


VIDRA (zärind рге Radu de la Afumați, care vine urcându-se pe stâncă з 
al douiloa plan, fiind pre Domnița pe braţe) 


Aht.. etä-i. 
SiLCA 


Domuitä! . . 


PREDA 


înger mäntuitor te scóse înaintea nösträ, voinice ? 


RADU 
Es deprins cu ripele nóstre sălbatice; piciorul meii nu se 
teme de colţurile caprei . .. Mif de ori el le-a călcat fără 
frică. Adi însă, adevérul e că un anger m'a chiämat în negra 
prăpastiă si etä că-l adue mântuirei. 
DOMNIȚA (pe care o depusese pe lavita de muschi se destéptä) 
Ah! ce negură m'a coprins! 
Sica 
Domnitä, draga nösträ Domnitä! . . 
VIDRA 
Vino-t} in simtiri. 
PREDA 


Rocsandro! esti scăpată de primejdiä, esti in mijlo- 
cul nostru . . . Multámim tie, säntä icönä... si tie voinice ! 
Spune, cere се voiesc ca rösplatä ? . . 


R. PAISIE (se apropiä de Radu): 


Tine, bäi:te, punga acesta cu bani. 
RADU 


Păstréză-țľ banii, jupâne . .. Sunt pintre Ament si unit 
cari mai bine se bucură si se multämese de cuvintele cele 
bune decât de avufiá ... (aparte) omul acesta ware ánima 
pe facd... 


350 CURTEA LUI 


HA enn 


R. PAISIE 
Uite colo! . . dér înfumurat féran mat e si acesta! 


DOMNIȚA 


Mé simt acum mai bine, liniscită eu totul, pare că a 
о iasmă ivită în vis... Spaima a perit... Recunosei: 
a rămas singură viä. (se rädieä spre icônä) 
PREDA 


Ce vrei se faci, Domnitä ? 


DOMNIȚA 


Fii pe pace, unchiule !.. Nu me mal asvérl în präpasti 
(lut Radu Paisie) Nu cu punga, jupäne, se plătesc tote faptele | 
| bune; nu cu banul se împacă sufletele mändre si drepte . . 
(Desprindönd salba de la Jcönä) Astă salbă, al cărei preţ este numai 
de a fi stat la icóna mántuitóre. . . primesce-o, te rog, de la 
i mine... Ea-tf va aduce aminte de orätia negrä... 
; RADU 
Cuteza-voi ? 
R. PAISIE (a parte) 
Acest om mi-este urit... 


у SILCA (Vidrei) 
Ce mândru voinicel ! .. 


PREDA 


1 Bine, bine al facut, Rocsandro . . . (iui Radu) Cum te chia- 
má, voinice? 


E RADU 
Radu. 
o 
PREDA 
Și mai cum ? 
R. Parte 


$ Radu? .. Numele mei ? 


NEAGOE-VODA 351 


RADU 


Da, Radu!.. eopil de suflet al părintelui Macarie, de 
colo... din deal... de la schitul Turnului... 


DOMNIȚA 
Un copil strman ? 
SICA 
Si el e Radu ca cela-l-alt!.. 
VIDRA 


Er ce deosebie !.. 
(Se aude faufarele domnesci). 
PREDA 
Da, dragul тей... stăi aci... Te voit arăta Măriei Séle 


luf Vodă... I saud trubacif în apropiere... Lui i place 


voinicia . . . 
R. PAISIE (aparte) 


Mö miram că nu mi-a primit punga... E priceput bă- 
iatul; el asteptă o resplatá mai mare de la Domniä. 


Rapu 
Măria Sea Neagoe-Vodă ? 
RADU 
Da, Măria Sea Vodă... N’audi gonacil viind incóce ?. 
Haide, fetelor, ajutați pre Domnița se-și rénduiascá por- 
tul... Decä Măria Sea Vodă ar află, fără pregătire, cele 
întâmplate, ar putea se se speriá, si sciți cât de mult îl 
vatämä la sănătate, lovitile sufletesci. Când va audi în ce 
cumptnă grea a stat vieta fiicei séle prea iubite . .. 


RADU 
Ce dice? . . Ea, fiica lui Vodă? 
VIDRA 
Ascultă, Domnifá, el nic! nu seia pre cine a scăpat de la 
morte... (ui Radu) N'o cunosci?... E Domnița Rocsandra, 
fica Măriei Stle lut Negoe Vodă. 


RADU (on intristare) 


E fică de Domn!... 


Sr CA (domnifel) 
Pentru ce бге acéstá scire pare a-l intristä? ... 
MARIA 


VedY, soro, sunt si din prostime, suflete mándre și viteze. 


SCENA V 
d Acciaşi.—BANUL PERVU cu VENÄTORI şi ARCAȘI. 
7: PREDA 
ve 4 D-ta af fost, Bane Pervule? Dar Maria Sa?... 
> 
5 PERVU 
A Dupe obicieul Märieï Sele... Cum a därit schitul Sihas- 
€ truluf, a poruncit ca vénátórea se urmede, si Maria Sa a 
Y | intrat acolo, la sântul schimnic Macarie,cu care stă de vorbă. 
SM 
У e Тот! 
E | Măria Sa Vodă! Măria Sa Négoe! 
¿o 
e PREDA - 
ay In adevăr, iată-l colo, pogorind cărarea dela shit incóce. 
“o 
ч PERVU 


Cu sihastrulaläturea. .. Cucernicia Marit Séle айа pururea 
pășune sufietâscă în vorbele säntilor pusnici. 


EC Tori 

n 

> Vodä! Vodä! (mișcare spre stânga), 
A VIDRA (Domniței) 
Ce grije at, Domnitä ? 


oi 


- de 
| RADU (stergönd o lacrimă) 


( dă! (särutänd pe furiș salba) E Domnița. 


SILCA (incet, Domniței) 


voinicul care ţi-a scăpat dilele sărută în taină salba. 


DOMNIȚA (eu mișcare) 
Unde-i de la icönä, negresit. 


SII.CA (în parte) 


De! mai scif?... 
RADU 


Fiică de Domn!... Si eú un sörman, ne sciut de nimeni! 


(rămâne pe gânduri, rezemat de stejarul de iângă ic6nă) 


SCENA VI 
Aceiași. — NEAGOE, MACARIE 
PREDA 
Da, Măria Ta, Domnița a fost în cea mat cumplită cumpănă. 
NEAGOE 
Rocsandro, copilä neastämpäratä... Nai tu destule flori 
în jurul töä, ca să năzuesci cu nesocotintä la cele ferite de 
frica primejdiilor ? 
DOMNIȚA (ou mângăere) 
Era o rásurá rumeiórá si frumósá... 
NEAGOE 


Dar cine e mäntuitorul ef, Predo? 


PREDA 


E un voinic si mändru, june... Unde este? Ci vino, Radule. 
23 


CURTEA LUI 


MACARIE 
Radu?... O! binecuvântată fi asedarea poruncel t 


Dömne!... 
PREDA 


Apropiá-te, voinice. .. Staï in faça Märief Séle! 
NEAGOE 


Tai TA (lut Preda) Ce mândră fire sub cămaşa 


de el ceï ce fac strimbătate... Unde-l m pre Domn mai 
bine a se айа, decât în mijlocul poporului séú?... Spune 
nouă, cum te chiamă? 

DOMNIȚA 


Uite, el nu sa temut de orá(if, de un mormânt căscat în 
facă Y și are sfiélá de Măria Ta... Haide, vino, nu te teme; 
e tatăl met... О! e bun, e blând și drept... Oe? nu seit? 
îl ia de шапа 51-1 duce la Négoe, 

R. PAISIE 
Măna D-téle, Domnitä, într'a unui țăran prost ? 
DOMNIȚA 


Ore a D-téle cea boeréscä, m'a tras din fundul oraţiei?... 


SILCA (în parte) 


Imi revenesc ochif de lacrimi. .. Ce animă bună, Domniţa!. . . 


MACARIE (care a observat jocul de scenă intre Domnița si Radu merge si 
îngenuche la Icóná) 


Fis voia ta, o Maica a Domnului puterilor, tu care dobori 
pre сеї trufași și înalți pre сеї umilifi!... 
RADU 


A! Domnifä!. +. Qui voda) Măria ta, iértä unui june sátén, 
deprins numai cu priveliștea munților nalti și a drepţilor 


M 


NEAGOE-VODA 356 


bradi... Se mă tem de Domniä?... De ce m'asf teme dre de 
dânsa? Nu! de ar fi rea, tiranä si nedröptä as fi cu cei buni 
împotriva ej... Adi însă, când este la Domniă, unsul lui 
D-deï, alesul poporului, adi când esti Măria ta, care toc- 
mesch féra sé aibe dreptate si pace întru ale séle, caut la 
tine, Dömne, cu supunere iubitöre... 


NEAGOE (lu! Preda) 


Băiatul acesta are cugetul lut D-deü! Ah! cât de adese 
ochit met ай luat rouă si veseliš de la cel dupe urmă săten 
necunoscut! Cum te chiamă, copile? 

Rabu 

Radu, Märia-ta. 

MACARIE 

Este fiul тей de suflet, mărite Dömne ; D-deü a pus în calea 
mea, sunt acum vre o сіпеї-ѕрге- есе ani, pre acest copil. 
Era atunci cădut, abié mat dând semne de vietä, alături cu 
tatăl séú, picat mort în bătălia de la Gherghița sub stégul 
Banului Pârvu Craiovescu. 


PERVU 


La Gherghița? Ай cădut acolo mulţi oșteni, mulți viteqi... 
Durere! oștenii care саай, chiar când isbânda este a lor, п'ай 
nume în istoriă, ci se numără cu grämada; .. atâţia morți, 
atâția prinși. . . 


MACARIE 


Iată de ce acest copil nu sciu se mi spună alt nume de 
cât acela de Radu. De atunci am mal aflat numai ca tatăl 
séú era dintre cálárasil de la Afumaţi. 


NEAGOE 


Fit de osteanu, voinic ca si tatăl stă... Scumpă e pacea 
care dă ţărilor void deplină a se mișcă în căile binelui, ale 
fericirel, ale imbelsugärei, ale îmtemeerei de cetăţi si de 


CURTEA LUI 


sate; dérá fără pret e osténul care scie muri pen 
neștirbită moșia străbună, și a păstră neclintite drept $ 
némuluf 5@й... Маге nume acest voinic, die! cuvoio: 
ta?... Te vei numi de adf înainte Radu de la Afumați 
Vreaü ca, audind lumea de numele ttt, se scie că la 

tea luf Neagoe nu se intră pe usa cu pragul injosit a. 
bunatorilor, ci pe porta luminósá a vitejiei, a cinsteï, 
ánteitátel în tote... Radule de la Afumaţi, te-ai jertfit pe 
tru neamul Domnesc... ori-care fiä légänul unde ai vödut 
lumina dileÿ, ей te cinstesc... | 


Tori 
(Afară de Radu Paisie) A!... 
MACARIE 


Sé trăeșci, Măria Ta!... Până când va veni porunca lui 
D-deï se mé mut din lumea acésta, voiú ruga altarul pen- 
tru tine, Dömne!... 

NEAGOE 


Care е dorul ce poftesci?... Spune, jupan Radule... 
PREDA 
Boerit dintr-un singur cuvent!... 
RADU PAISIE 
Un țăran de ránd!... 
NEAGOE 
Teran?... Un boer!... Da-vom măririle acelora cari ne fac 
glume, veseliă și risuri, orf vitejiei, vredniciet?.. 
RADU PAISIE 
Totuși, boeriü, el, dintr-o datä!... 
NEAGOE 


Un boer, care nu a dat spate primejdiei. S'apol ce?.. 


ul ? der ce pote Domnul cel mal 
pe brațul credincios si vénos al 
Domnia fără ţărani în jurul el, este co- 


n midlocul pustiului. 


PARVU 


ă dulce și frumos gräitöre e a Märieï Tele, Dómne!... 
-cuventatä] fiá dioa când oștenii Pérvulescilor at adus 
la piciórele ES coróna si tneagul térel. 


MACARIE 


Se trăesci, Măria Ta!.. Asa se cade se vorbéscá Domnul 
"före Romănesci... 


RADU 


De-s ţăran ori boer, nu sciú, Măria Ta... Mé chiáma adi- 
néorf numa! Radu... Mi-ai dis Măria Ta: Radu de la Afu- 
mati... Teran adinéore, boier acum, ей aceea sciù, că Anima 
‘mi e spre ferä, spre Domniä, spre bine si spre dreptate. 

NzAGOE 

Mâna ta într'a mea, voinice. 


Tori 


A. 


DOMNIȚA 


A! Tata! dupe chipul töä sânt, dupe icóna chipului 
tăi e și ánima mea. Aide, jupane Radule... mâna D-tele... 
(Radu îngenuche înaintea lui Vodă). 

NEAGOE 

Ridicáte copile !.. (imbina) Domnul se nu îngenuche féra 
nică măcar în glumă... 

RADU PAISIE 


Ah! mult mi-e urit acest om.., Un țăran așa mândru 
prefirat printre curteni. ., 


368 CURTEA LUI 


NEAGOE 


Domnița se simte cu totul bine... Se urmăm dérá venä- 
tórea, boeri si copil... Se cade se se veseléscä сеї ce ne iu- 
besoù 


DOMNITA 


(Trecönd pe löngä Radu) La curte... Vel veni, nu asa, ju- 
pan Radule?.. 


RADU 


Domniţă ! „.. (rémàne gânditor lângă icônä, apol în momentul cand 
Domnița cu fetele voiesce se iasă din scenă, sărută salba Macarie îl privesce 
ou iubire). q 


DOMNIȚA 
(Incet Vidare) Vidro... ulte!... 
VIDRA 


Iară a sărutat salba... Dragá-1 mai este Icöna... (fanfare 
de vênätére) 


MACARIE 


O! nu mé insel... Tu vel fi, fiule, alesul luf Dumnedeii. 


(Cortina cade, 


NEAGOE-VODA 359 


ACTUL TI 


Scena se petroce in sala Spătăriei din curţile domnesci de la 
Târgoviște. 


SCENA I 
RADU PAISIE. — SPĂTĂREASA NUTA. 


Rapu PAISIE 


Dér si răbdarea are sfârșit, jupánésá Nuto! Fi-voiú me- 
гей mânat de Neagoe cu vorbă bunä?.. Nu e o di, nici o 
săptămână, ci sunt luni si 6räsi luni de când este să-mi dea de 
soţie pre domnita Roxandra, si acea dorită dide cununie se 
strämutä... ca zarea cerului dinaintea ochiului călător... 
Ba grijile terei... ba sänötatea егей șovăită a tatălui. .. 
ba tinereţea peste sémä a fetei!.. Cum? Ей, Radu Paisie, 
boier mare al teref, nepotul Domnieï-téle jupänösä Spätäré- 
să, viță de domn, petesc pre fiica lut Neagoe Basarab, si 
respunsul Domniei este ingäimölä si nelämurire?... Voit 
remánea de vorba lumef, a boerimei?... 


SPATAREASA NUTA 


Tot cu firea cea iute si neînpăcată a D-téle, nepóte Radule!... 
Aibi rebdare!... De cât mine, care-mi petrec dilele pe lingă 
Măria Sa Dömna Despina, în jurul Domniei, cine mai bine 
pote a-ți dice cu bună încredințare: Aibi răbdare! Nunta 
se va face. Era pote lucru și îndeplinit déch in cele din 
urmă nu trecea la viéta fericitilor Mitropolitul Maxim, ruda 
Dömnei... Nu se cădea, mai ales curteï lui Neagoe, a nunti 
asupra mormântului încă pröspöt al Archipăstorului terei..- 


CURTEA LUI 


ААИНИН KÄ Em << o 
Rapu PAISIE 

O! nu, nu este asta temeiú de cât pentru ochii lume)... 
Alta este, Jupäneasä Nuto, ceea ce cugetă Domnia... Nu 
e di în care sé nu o simt, să nu o pricep... Decă vre o dată 
Neagoe a fost cumva cu bună credință, dändu-mi void a 
peti pre fiica sa, apoi acea bună credință a perit astă-di cu 
totul in ánima lut. 

SPATARÉSA NUTA 


Pe ce bizuesci asemenea cugete, asemenea bánuell, 


Radule?.. 
RADU PAISIE 


Bänuelf?... Der si mal iert nu védusY D-ta, Jupänösä 
Nuto, cu ce ochi de prietenie cätä și Neagoe si Dömna la 
acel Făt frumos din poveste, acel opincar de la Afumaţi, esit 
ca năluca de sub pământ in diua blestemată a vönätörei 
de la schitul Turnului? Ce multämire, ce voiosiä, pe fetile 
lor la vorbele acelui țăran cărturar, si ce nepásare, ce ră- 
ceală la ei, de câte ori graiul lunecä de pe buzele mele!... 
Der ce cată acel om din prostime la treptele scaunului Dom- 
nesc?... Afară, dati afară din curţile luminate pe acea rimá 
din törina iobăgâscă... Etä ce eram gata a strigă de câte ori 
ochiul Roxandrei urmărea mișcările veneticuluf, si de câte 
ori în privirea еї citeam simtiri de duiosie pentru dânsul. 


SPATARÉSA NUTA 
Fäceaï гёй, réü de tot, nepóte! Nue о taină pentru 
mine că Domnita catä cu bunătate spre Radu de la Afumaţi. 
EI i-a scăpat dilele. Negreșit Dömna Despina și Măria Sa 
Vodă ati despre vitejia lui, despre statornicia sufletului sei, 
despre cunoscinta lui de carte, despre indemänarea lui la 
tote, bune și plăcute dovedi, der... 


RADU PAESIE (intrerup&nd-o) 
Der ochii ânimei văd câte odată mai departe de cät ai 
minteï.., Domnia-ta, Jupánésá, socotesci drept milostivire 


NEAGOE- VODA 361 


A AR à à AAA RARA AA ae 


și duiosie acolo unde nu încape de cât iubire... vinovată 
iubire. Domnița iubesce pre flăcăul cu straie albe de la Si- 
hăstria Turnului... Ce alt insemnézá acea salbă de la dânsa, 
pe care el o pörtä nedespärtitä la pieptul luí?.. O! der pre 
vin) Dumnedeü! neamul luf Radu Paisie nu va rămânea bat- 
jocura unui om de ränd!... Voiü face pre Neagoe se nu uite 
din ce sânge se trage Radu Paisie. 


SPATARÉSA NUTA 
Tar te-a luat firea pe dinainte, Jupän Radule... Sioiü 
colcotos repedit din mal înalt !... Ce vrei se faci?... Acea 
salbă care asa mult te-a amärit, iat'o... Am iubit 
după cum îți făgăduisem, a i-o räpi fără scire... Mângăie- 
te că nu mai stä pe sînul luf... (i dá salba Roxandrei) 


RADA PASIE 
A! în sfârșit {ій salba еї! 
SPATARÉSA NUTA 
Fi înțelept, Radule!... Uite, mé jur cá ea te va iubi... 


Rabu PAISIE 
Se mă iubească ?... EY! nu crede, Jupánésá Spätärésà, 
că Radu Paisie se amăgesce cu dragoste de copile. Ceia ce 
voii este ca densa sé fiá a mea, ca mâna ei, mâne poimáne 
póte, se sprijine, se legiuiascä, se intäröseä în fata törei in- 
tregi pasul шей călcând spre tronul acela.. (arâtă către tron). 


SPATARÉSA NUTA 


Täcere, nepóte! Ай urechi și och! adäne pätrundötori 
päreti! curtelor Domnescï... Täcere!... 


КАрџу PAISIE 
Sé tac?... Ей să tac?... Der tace бге tulpina stejarului 
când crivățul o usucă în gerurile ierneï ? Cum trosnescvinele 
muncite ale copaciului, așa cere se isbucnéscä și mânia su- 
fletului meü!... Ha! ha! {ій acum salba Domniteï!.. Pre 


362 CURTEA LUI 


TUN 


Dumnedeul meii, în curând sorta va hotärt între noi... Chiar 
astă-qi, la serbarea ce se pregătesce pentru întărirea nou” 
lui Mitropolit, Neagoe îmi va da pe fiica sa de sotiä, seü de 
nu... resboiú tie, Neagoe Voevod! resboiú vouë, neamuri 
ale Basarabilor! 
SPATARÉSA NUTA 

Intelepciune, Radule!... Pripirea pâte strica chiar și pasul 
cel maï bun... Ce âmbli să faci?.. Gándeste-te... Peste о 
clipă, aici în Spătăria curților Domnesci, sé va aduna fruntea 
tereï la darea de cârjă a noului Mitropolit. Umilitul pus- 
nic de la Turnu urmeză fericitului Maxim. Vedi, D-deú 
mai mult ajută pe cel care ämblä în calea lui; mai alaltáert 
un biet lucrător de tiparnitä, de a scos el mal äntöit carte 


nouă în țară... 
RADU PAISIE 


Și adi Mitropolit, dintr'un călugăr uitat de lume !... Ce a 
ajuns biata toemélá a terel?.. 


SPATAREASA NUTA 


Téra l-a ales! ; 
RADU PAISIE 

După sfatul lui Neagoe!.. Der nu vedi D-ta, Jupânésä, 
că Macarie ajungând Mitropolit, Radu dela Afumaţi, fiul lui 
de suflet, este maf aprope de scaunul Domnesc de cât or! 
când ?... A! da! presimtirea nu mé însélä... Mi-a fost urât 
de la început acel cutreerätor al vizuinelor, si urăsc acum 
tot atât pe cât il iubesce Neagoe si ai luf. Intre acel om si 
mine, luptă de morte! Nu se va dice că o sfärämäturä de 
stâncă, aruncată de întâmplare în calea lui Radu Paisie, a 
poticnit calul seü și că fruntea cäläretului s'a isbit de ea 
cu lovitură de mörte!.. Ori el, orf eü!.. Aci nu maf putem 
sta amândoi la un loc... 0! vom vedea peste o clipä!.. si 
décä cele ce'mf catreerä cugetul nu vor fi după géndul 
met, atunci... 


NEAGOE-VODA 363 


SPATAREASA NUTA 


Vine cineva... Alinä-te, Radule... Pentru D-deü, nepôte 
stăpânesce-ţi aprinderea... se nu te simtä cine-va... Intră 
putin într'acolo (1 conduce spre fund) si fil infelept, Radule, fit 
cu räbdare .. Ей, care-ţi sunt ca o mamă, te rog cu lacrămi 
pe ochi.... fif înțelept... (Radu es) Anima bate intr'insvl 
lovituri neobisnuite!.. Ce cuget va fi având, Dömne?.. A! 
sunt fetele Domniței !... Ce este fetelor? 


SCENA II 
SPATAREASA NUTA. — SILCA. — VIDRA. — MARIA. 
VIDRA 
Nimic, jupäneasä Nuto!.. Adică nu, mi se pare că un copil 
de casă te caută spre a te pofti la Măria Sa Dómna... 
SPATAREASA NUTA 
S'ar cuveni se sciți dorințele Märieï Séle si, nu să vi se 


pară, 56й că nu vreți sé daţi de minciună vorba veche: Códá 
lungă, minte scurtă ! (Ese) 


VIDRA 
Pe semne că Baba Nuta, sub imbrobodéla-1 de mätusä, tot 
duce derul cositelor de fétä mare. 
SILCA 


Ci că las-o în pace! Bine că scäparäm de ochiul ei de 
gaitä. 
MARIA 
Nu se cade, fetelor, se vorbifí asa de Jupánésa Spätäresä, 
casnica Märieï Sele Dómnel, mătușa lui Jupän Radu Paisie. 
VIDRA 
Se- fie de bine! Despre parte-mi se vé spui adevărat: 
Jupânésa Nuta mi se pare tot atât de inveselitöre pe cât va 
fi si serbarea cea mare de astă-di.. serbare de sfat cu boieri 


nan 


364 CURTEA LUI 


RAR mn КАЗАЛ RAA RAA A ра а AAA A n АА AR AR YSS) 


si cu Arhieref... dete cuprinde uritul din crestet pönö in 
cäleäe. Unde sunt petrecerile cu jucätori, si hore cu surle 
si alăute, séit măcar cu dicători?.. De cât atâta vorbă cu 
boierimea, maf bine ne ar da și nouă Măria Sa o veselie, 
o nuntă... Ti-aducï aminte, Silco, ce frumos rostia mai astă 
iérná, la läsata de sec, cântărețul Stan Onu, când dicea 
basmul Ilenei Cosinzenel ? 
SILCA 

Се fetă frumósá, Ileana Cosínzeana!.. Uite, de cate ory 

věd pe Domnița, îmi aduc aminte de cântarea lui Onu. 


VIDRA 
Si ca și dânsa de la иќ vreme incöce, tot tristă, cu 
ochiul cernit și umed.. Luat-aţi vof semă, fetelor, ce schim- 
bare la Domnița Rosandra, din diua vénátoret de la prăpastia 


Turnului? 
SILCA 


Tristă, pe gânduri, cu privirea lungă, departe... 
VIDRA 


Numai când ochiul ef întâlnesce pe Jupän Radu de la 
Afumaţi, pare că se resfiră norii după faţa el... 


SILCA 
Ce vrei se înţelegi, Vidro? 
VIDRA 


Him!.. Tie adică nu-ți vine pe limbă numele păsului 
Domniței? 
MARIA 


Sunt și între prostime бшепї cu noroc! 
SILCA 

Prostime?.. Jupân Radu este suflet ales, Mario. 
VIDRA 


Noroc?.. Norocul sil face omul, dragă. Viteaz pe cât 


NEAGOE-VODA 365 


istef, mändru pe cät bun, si cärturar cât sinoul Mitropolit, 
Jupân Radu de la Afumaţi este fire de adevérat boier. 
SILCA 

Asa e, Vidro... O! de te-ar audi Domnița, cum fără void 
i s'ar reveni ochii de lacrimi!.. Așa e.. Védut-ai, Mario, de- 
unádi când Măria Sa Vodă făcu pe acest an căutare ostirel, 
vădut-ai chip mai de boier de cât al lui, căpitan mai mân- 
dru de cât Jupân Radu de la Afumaţi? 


VIDRA 


Păcat! pécat că vor se mărite pe Domnița după Jupân 
Radu Paisie. 


MARIA 


Radu Paisie e boier mare, cu avutiï nenumtrate, cu nume 
strălucit, viță de Domn, fruntaș printre boieri... 


SILCA 


i ca limba tot așa de mare, der nu si tot asa de aleasă 
ЖЕ А.) mk y ) $ , 
cât îi e boieria. 
VIDRA 


Ce nu face, ce nu drege, că dor o depärta de la cinstepre 
bietul Jupân Radu dela Afumaţi! Câte scorniturí deserte și 
par! fără temeiti nu împrăștie, dor l-o strica cu Măria Sa 
Vodă! 


SILCA 

Ей când as fi ca Vodă, (ей, aș... 
VIDRA 

br... N 
SILCA 


As porni cät colo pre Jupän Paisie, care numat dile ne- 
gre face Domniteï de câte ori îi ese in cale.... Si îi ese 
тегей, cu din-adinsul .... 


366 CURTEA LUI 


VIDRA 


Täcere fetelor! ... Domnița vine cu Măria Sa Dömna .... 
Aide mai încolo ! ... Ele pare că vorbesc ceva în taină. 


SILCA 


Ce vor fi gräind ? ... (Es spre stânga). 


SCENA III. 
Dómna DESPINA. — Domnița ROXANDR A. 


(Aü intrat pe drépta vorbind de aprópe) 


DOAMNA 


Da, copila mea, Măria Sa Vodă doresce acésta... Animel 
Domnitorilor, draga mea Roxandră, caută se le placă numai 
ce este în binele teret si ce li impune nevoile el... Aci, féta 
mea, la sînul maicel téle! Depärtézä de pe fata ta tönörä 
umbra ofilită a durerei.. . Jupân Radu Paisie va putea se te 
facă fericită . 


DOMNIȚA (cu glas rugător si cu läcrim!) 
Măria ta .... Mamä! ... 
DOAMNA 


Némul Pärvulestilor, stälpit Domnief nöstre, tin mult la 
căsătoria ta cu Paisie ..... Tu seiï bine că Măria Sa Vodă 
se simte din di in di mat obosit de lucrările grele ale seau- 
nului Domnesc; böla tăinuită de care pätimesce se intetesce 
acum mal adesea са altă dată... Cu toții stăm la mare grijă 
dintr'aeésta, Roxandro .... S'apof în jurul terei numai 
aprigi dușmani.... Fratele teii Teodosie abia un prune 
de sépte anl..... Ce vati face voi, copilașii nostrif iubiți 
in diua când Dumnedeü ar hotărî se mute pre tatăl vostru, si 
cu dânsul negreșit si pe mine, la viaja de veci?... Atunci 
Radu Paisie va fi un sprijin puternic pentru voi, copilasif mel, 
un ocrotitor ales al scaunului Domnesc, la care se îndrâptă 
cugetele viclene ale multor boert...... 


NEAGOE-VODA 367 


—— n Ar q 


DOMNIȚA 


0? mamá! mamá! Dumneata care ai uscat atâtea la- 
crimi în ochii săracilor, Dumneata care ai făcut se înceteze 
atâtea suspine ale amäritilor de pe lumea acâsta, fă se se- 
ce isvorul pésurilor fiicei tele ... (aparte) Ah! Radule! Ra- 
dule! Căci nu te pot numi! 


DOAMNA 


Сора mea iubită !... (Aparte) Vai! ánima mea simte fără 
void ca și a ef... Acel Paisie nu gräiesce graiul sufletului 
mel... (tare) Roxandro, se cade fefelor Domnesci se-si 
uite de păsurile lor ca să ostiiască pe ale terei.... Aide!. 
fă änimä bunä!.. Mergi de-tl sterge plánsul.... Peste о 
clipă ochii mulfimel, aci in Spătăriă, se vor îndrepta către 
tine .... Hei! florile adun privirile (o sărută pe frunte si ese), 


DOMNIȚA 


Se-mi sterg plânsorea .... sé möimpodobese, când änima 
în mine geme ca și cariul în lemnul verde ce ‘1 arunci în 
foc ... (Zärind pe Radu de la Afumati care vine pe la drépta) Ace 


SCENA IV 
DOMNIȚA. — RADU DE LA AFUMAȚI. 


RADU DE LA AFUMAȚI 


Géndiam că voit găsi pe Măria Sa Domnul.... M& iartă, 
Domnitä... te super... der nu sciam că te voit află aici. 


DOMNIȚA (Stápáninda-se) 


O! nu, Jupán Radule , n'aí de ce mé supärä!... Dér mă 
sciam singură... si... (vrea sä iösä). 


RADU DE LA AFUMATI 


Te duci, Domnitá?... fugi din preajmam ea? ... mé oco- 
lesci?... Ce disei, nesocotitul de mine? 


368 CURTEA LUI 


men D 


DOMNIȚA (Aparte! 


Dómne, dă-mi puterea care sustine datoria!... (tare) Măria 
Sa Dömna möasteaptä... (cu o nepäsare nemuiată) AY ceva se-mi 
spui, căpitane? ... (ingätmänä) Se adună curtea aiciin Spä- 
tăriă ... Më iartă... trebue sé mé grăbesc... O să fi? si D-ta 
în Spătărie. Nu e așa, Jupän Radule?... Vor fi toți cur- 
tenii (aparte) Ah! der nu mai pociú... nu mal pociă!.. . (ese răpede) 


RADU DE LA AFUMAȚI (privind cu durere cum Domnița se duce) 


Ah! a fost un vis, o nălucire a sufletului шей päti- 
mag... (stergönd o lacrimä) O! nemultämitöre ánima omulul!... 
Acum câte-va luni, pe muchea priporului Șoimilor, pe za- 
rea Coziei, pe luciul alburiii al Oltului, a mea era lumea ce 
se așternea pönö departe sub piciórele mele, a mea rada de 
sóre care se alungă după mine,—credinciôsà prietinä, — prin 
desis până în fundul Oräfiel... si inima, nesätiösä si nebu- 
nä, visaa lumi nevödute!... Ce vrei tu, serman copil de su- 
flet al Sihastrului ? Care plată mal mare, mai nemésurata de 
cât a ta, a dăruit când-va Domnia?... Ieri, un biet sătean ; 
adi, boier de frunte în curțile Domnescï.. Ieri, ucenicul schim- 
nicului de la Turn... adi, бй al Mitropolitului terei, mare 
căpitan al lui Neagoe Basarab , iubit si mereú cinstit de 
Domniä... cinstit până chiar și cu sarcina cea mal scumpă a 
ănimei ]uY Neagoe, aceea de a da ființă visului de aur al vie- 
teï séle, de a îngriji de clădirea minunateï séle monastiri de 
pe Arges... si pentru tóte aceste bunätäti, cerésad de nemul- 
țămiri încolțesce în consciinta ta, Radule?... Acésta e dre 
graiul recunoscinfel tele, pentru atâtea bine-faceri ale 
Domnitorului?... Ah! deră ce-i faci ănimei care geme fără ca 
se-și dea sémä decă geme sub cămașa albă a săteanului, 
ori sub zale de ostean? Ea nu m& iubesce!... Nebun ce 
sunt!... Disu-mi-a dânsa vre о dată că mă iubesce?... Iu- 
bire pentru mine? pentru mine, om fără nume și necunos- 
cut?... Prin ce minune s’ar putea acésta?... Dér ierfincä 


NEAGOE-VODA 369 


mána el tremură sub mâna mea, când o ajutam sé trecă puntea 
pârâului din livedea Domnéscä !.. Tremura?... O! rátácire 
dulce a ănimei!... Mane pote pe alt brat se va rezimă bra- 
ful el mai cu încredere... Аһ! пи, nu pot sé fit de fata, 
să véd un lucru ca acela... căci te iubesc, te iubesc, Roxan- 
dro, cum nu iubesce frunda ramura, de care numai mörtä 
o smulge iérna, jelind, cu vântul, durerile despărțirei... Bles- 
tem! Din minutul cänd jo tainică mână mi-a răpit fără scire 
darul iubit al recunoscinteï téle, dintr'acela sa tăiat și firul 
bunei mele ursite... Atunci mi-am adus aminte că Radu de la 
Afumaţi, aruncat de vântul sörtei până la pölele scaunuluy 
Domnesc, este tot țăranul din pädurele Oozief...'si că dên- 
sa... densa e fiica luf Neagoe Basarab!... Täcere der, ä- 
nimä sörmanä!... Nu! nu voit ca ea să scie vre o dată du- 
rerea ânimei bietuluf féran!... Haidi! a fost un vis din 
acelea pe care, în diminöta dilei, le resfiră mintea mea, sub 
adierea primäveref, când susurele ef se jucaü pe fruntea-mi, 
adormit sub bradii Sihästrieï... Sihăstria ?... Acolo, singur 
cu resunetul dorințelor mele neintrupate dérä voiôse, aco- 
lo am fost fericit... Acolo pote aș găsi încă, în singurătate, 
o aspră și crudă mângăiere... Se plec!... Se plec?... fără a 
o mal vedea?... fără a mai mai audi soptind la ацди шей 
graiul ef?... fără a mai zări acea căutare lină de ánger!... 
(remäne pe gönduri) 
SCENA V. 
Acelas. — TREI BOIERI.— Apoi ORAINICUL 


AL 3-LEA BOIER 
Uite! boieria nouă mat harnică de cât cea vechiä ... Ju- 
pän Radu de la Afumaţi a și venit... Si noi cari credeam a 
fi cel mat de diminétä !... Jupän Radule!... Mare! nici nu 
mal vede lumea, de când... 


RADU DE LA AFUMAȚI (care n'a băgat in s6mă pre boieri). 


“Da! părintele Macarie însuși îmi va da dreptate! Asa se 
24 


310 CURTEA LUI 


cade se fac... décá nu ánima, der datoria cere acâstă jertfă... 
Calul e gata... Se nu mai las timp resgéndirilor vinovate... 
S'apol cine scie ce nuot durer! mi se gätesc la serbarea de 
astá-d1?!... Lumea șoptesce că Neagoe are se împlinească în 
curând făgăduinţa dată de mult lui Radu Paisie... O Dóm- 
ne! când mi se prefiră gândul péné la acel nemernic trufas 
cu änimä de aspidä, fiori reci si ferbinti îmi fulgeră prin vi- 
ne!... Cu cebucuriă l-aș strivi sub a mea ură!... Nu, Ra- 
dule! nu fi se cuvine se dal pas ureï în ánima ta sfâșiată de 
iubire, dér pururea curată și supusă datoriei... au te abate 
pelpoteci incurcate si viclene... Copil sérman, crescut cu ne- 
voile, leapädä-te de adimenirele márirel, care-ţi strică ánima 
51 fă cum te invéfá cugetul... Scurtă va fi fost calea serma- 
nului la Curte!... departe de ea!... 0! Dömne! dä-mi pu- 


tere! (ese) 
AL II-LEA BOIER 


Uite, frate! ce va fi având jupän Radu de la Afumaţi? 


Lamm BOIER 
Păsuri. .. Abea boierit si pésurile îl impresörä. 


AL III-LEA Borer 
Di boierie, di pésurt și nevoi! 
AL II-LEA BOIER 


Nu se cade se gräiti asa boieri; sub Domnia lui Neagoe, 
boieria este boieriă, cum e vera vérá si iérna iérná. 


I-1uL BOIER. 


Și cu tôte acestea, boierii din Buzei și din Rômnic sunt 
nemulfämiti, se tot adună si tin sfaturi de taină... Radul 
Paisie își deapănă mosorul ca se urzéscá pânză de Domniä 
"noui... Sănătatea cea șubredă a lui Vodă i atitä тегей 
gárgáunil in сар... O se vedeți cá o se intörcä, o se drégä, 
și o se iea pre Domnița Roxandra, ș'apoi... E meșter jupän 
Radu Paisie, și cu avutiile lut... ce nu vrei, aceea nu poți... 


N EAGOE- VODA 371 


— nn 


AL II-LEA BOIER 


Ей asa gândesc, jupán Stroe, că ori cum, гей fac boierii de 
tulbură județele. Nu le-o ajuta D-deti se mai învălue biéta 
törä... D'abea de la venirea în scaun a Märieï Séle Neagoe 
Vodă, s'aú mal ostiit rănile ferei; d'abia a mai uitat de pé- 
suri și s'a mat odihnit de oștiri, sub bine-cuvéntata de D-det 
Domniă a Märief Séle; d'abia a mat îngrădit Vodă despre Lu- 
dovic al Ungurilor și despre Soliman al Turcilor, cu gardul 
infelepeiunei, —zid de péträ,— biéta mosiä părintescă... si 
érasi tulburări, si er dodtieli, si er räsmiritä ?... Se nu ajute 
D-deú și Maica Prea-Curata gândurile rele!... Pöte pentru 
acestă amestecătură a boerilor, Vodă o fi trimis pre frate-sëù 
jupăn Preda, la Nicopole, la Mehmet-Bei?... 


AL III-LEA Borer 
Mehmet-Beit e vechiü prieten al Măriei Séle, cel putin 
pre cât póte Turcul se fiă prieten creștinului. 
CRAINICUL (intrând, anunță) 


Măria Sa Vodă! 


Tori 
Vodă! (mişcare, sunä surlele) 


SCENA VI 
Aceiasi. NEAGOE.— BANUL CRAIOVESCU. — Curteni. — Ostasi 
NEAGOE 


Уат adunat, märiti boieri, căci adi incetedä a fi véduv 
scaunul arhipástoresc al feret... Adi e serbátórea bisericel 
si a teret, că la пої tera si biserica una si aceeași este!... 
Pott, märiti boieri, în jurul Domniei, la serbători ca si la 
pésurile tereï, că de ar fi Domnul teref în tote dilele cu сеї 
aleși, în tote dilele si în tote césurile se va folosi de sfatu- 
rile și de învăţăturile cele bune. 


372 CURTEA LUI 


Lan, Borer b 
Se trăescă, Măria Ta! boierii Măriei Tele află sfaturile în- 
telepciunci din gura Măriei Tele. 
NEAGOE 
Și Domniei mele de sprijin mai tare ca oștirea este sfatul 
vostru, boieri; că eă n'am dat boieriile celor ce fac risuri și 
sminteli, ci acelora mai harnici si mai de vredniciä ai terei... 
Décä D-deú nu va dăruit, boieri, se fiți toți Domni nică toți 
păstori ai turme! séle, el însë а împodobit cu vol grădina 
Domniei. 


BANUL PARVU 


Ferice {ёга cu Domn înțelept, drept si milostiv, Măria Ta; 
că toate cugetele și socotelile lui sunt bune; că stă mintea 
în trupul omului, drept ca și cum stă steagul în mijlocul 
rösboiului, și caută tótá oștirea la steag, și pönö ce stä 
steagul în résboiti, nu se chiamă acel résboiú biruit, măcar 
de are si năvală grea spre el, ci toți caută steagul și se a- 
dună împrejurul lui. 


NEAGOE 


In jurul met, asa dar, boieri mär, împreună cu tötä tera... 
căci cine scie ce va mai veni? cine scie iar cát imi 
va fi dat să stat si ей printre voi?... Vedeţi, împrejurul nostru 
norii si céta, abia räsipite, par din пой a se inteti. La 
frații nostrii, la Moldoveni, Ștefăniță Vodă a speriat boieri- 
mea cu ucideri dintre el, de s'aă risipit în pribegiă. La Turci, 
Soliman cel mare, noul Sultan, după ce a liniștit Anadolul, 
cu grele vörsäri de singe, și a dat acea térä în paza luf Fer- 
hat Pașa, iată, aflăm că se îndrepteză cu toiul urdiilor séle 
către pământurile nóstre. Craiul Ludovic cu Ungurii lu, nu 
o se fii singur de a suferi de vértejul ce s'a pornit de la 
Anadol în cöce... Se cade, boieri märiti, se fim cu veghere di 
si nópte, și toți la о laltä în jurul steagului tereï. 


* NEAGOE-VODA 373 


BOIERII 
Da, Măria Та, toţi în jurul Domniei! 
ORAINICUL (anunță) 


Măriele lor Dómna și Domnița! 


SCENA VII 


Aceiași. — DOAMNA. — DOMNIȚA. — SPÄTÄRESA NUTA. — 
SILOA. — VIDRA. — MARIA. — Femei ale Domni 


NEAGOE 


Ci vino, Dömnä! Locul Märieï Tele este aci, când tera 
serbézä, ca adi, o întâmplare de bucuriä. . . 
DomniTA 


Mama era cu săracii ef, Măria Ta. 


DOAMNA (Domniței) 
Nu dati strugurii vostri in fätärniciä , Roxandro... 
I-IUL BOIER 
Ce adânc milostivă și bună! 
NEAGOE 

EraY cu săracii ?. .. In adevăr, loc și mai priincios Dómnel 
tere! în mijlocul săracilor este. Ai dreptate... Se cade, 
boieri , să dăm săracilor sisä le facem alinare, odihnă si 


pace, că de la el este banul Vistieriel, cá nu e câștigat de 
Domniă, nică de Boieriă, ci din sudorile sérmanulul. . . 


BOIERUL [-1U (către grupul söä) 


Buna Dómná! A mai împrumutat de la negotitoriY din 
Veneţia o sumă de constandi, pentru ca sei impartä la sä- 
räcime si se gätéscä odore sfinte, vrednice de Mănăstirea 


pe care o clädesce soțul Märieï Séle, 


374 CURTEA LUI 


DOAMNA (luând loc léngh Vodă, încet Domniței) 


Lângă mine, Roxandra mea iubită... Nu fif intristatä. . . 
Nu se cade se întristăm pre cef adunaţi aci în cuget voios. 


CRAINICUL 


Sosesce säntitul Mitropolit , urmând cucernic racla fe- 
ricitului Nifon. 


SCENA VIII 


(Procesiunea intră, patru Arhimandriti purtând pe umeri raela- 
Sântului Nifon. Tre! Episcop! si în urma lor Macarie Mitropolitul 


Clopote, cor bisericesc). 


NEAGOE (se cobâră de pe tron si îngenuchiă dinaintea raclei. Toţi cei- 
lalfi fac ca el) 


Dinaintea ta, 0! fericite Nifone, ingenuchiä acum nu nu- 
mai crestinul, ci încă si fiul téü sufletesc. Din locasul 
dreptilor versä radele sántel tele intelepciuni, ca se lumi- 
neze întunericul cärarei mele pe lume. Fá-mé vrednic de 
tine, o părinte, vrednic de scaunul înalt la care m'a po- 
vätuit invéfáturile tele ceresci! Tu ai sádit in mine 
grăuntele bunätätilor tele. Din grădina Raiului, unde 
sufletul töä acum vietuesee printre drepți, ta loc de lumină, 
in loc de verdéfá, de vecinicä bucuriä, plivesce si adapä 
résadul téú ca sé rodéscá spre binele poporului. Trámite bine- 
cuvântările tele asupra pământului din care te-a fost scos 
numai nedreptatea și tirania, și în care intórcerea Säntelor 
tele rămășițe lumesci a fost primită de un întreg popor cu 
lacrimi de bucuriă si de iubire cu rugăcinni cuviöse. Ca o 
radă incälditöre intinde-f1 bländetea ta spre noi!... (Racla 
trece, Neagoe se urcă pe tron si în fața lu! vine Mitropolitul Macarie). 


MACARI. 


Iată, Măria Ta, dinaintea Mărieï Téle, din aşedarea luï 


D 


— 


NEAGOE-VODA 375 


———————— 


D-deü si а teres, pre umilitul schimnic de la schitul Tur- 
nului. Cel ce Te-a ales pre Măria Ta si a uns fruntea 
Märieï Tele cu Mirul Domnieï, tot acela a îndreptat pașii 
Mariel Tele către mine, despärtitul de lume si Măria Ta 
mat scos din întuneric la lumină. Marit fi Domnul si ase- 
dările lui minunate! Lacrimile sunt aripile pocäintel ; pe a- 
ceste aripi ale păcătosului și la cuvântul tăi, Dómne, {ега 
m'a ridicat la scaunul arhipästorese al fericitului Maxim, 
la scaunul arhipästorese pe care l’a întărit cu sänte asedä- 
minte prea curatul între cel drepți Patriarhul Nifon. 


NEAGOE 


Postelnice, puneţi mitra de aur și hlamida aurită pe ca- 
pul si pe umerii celui ales pentru altar!... Aur curat e su- 
fletul tét, prea sánte Părinte, și aurul cuventului luf D-deü 
l-ai răspândit încă de tânăr peste poporul тей, prin cărţile 
tipărite ce hárnicia ta a dăruit mat äntöiti némuluï românesc 
... (dându-i cárja) Apucá toégul, prea Sânte! Аай cu el la 
turmă oile rezlätite... și când Domnia chiar ar uita cá 
scaunul eï cel mai neclätit este în ănima poporului, räsipe- 
see cu toiagul cel säntit cefa mintilor Domnesci si, ca un 
noii Moise, fă se iszorescă páráú mäntuitor poporului, chiar 
si din stânca pustiă si stârpă a unei rele Domnif... Päse- 
sce, Părinte, în fruntea turmei tele, dä-o pe calea binelui și 
nu uita că la noi, la Români, unde e altarul acolo e popo- 
rul, si unde merge poporul acolo altare se rädicä. .. (se ва- 


rută aménduol). 
CRAINICUL (vestesce) 


Sosesc, Măria Ta, aleșii breslelor de meseriași, care aduc 
Domniei și noului Arhipästor închinăciuni și urări de sănătate. 
NEAGOE 


Se intre!.. Oaste tare si nebiruitá a Domniel sunt bre- 
slele, boieri. Ele fac bogăţia și fala terilor; ele adi ne înalță 
pe pământul Românesc, locaș sânt de vecinicä laudă, 


376 CURTEA LUI 


DODI en nenn 


BANUL PARVU 


Meseriasi! terif într'adevăr ne fac adi cinste și podoabă... 
Nu după multi ani de pacinică vietuire, et ай ajuns se lu- 
стеле ca și învățătorii lor, chiamati de Măria Ta din vechea 
cetate împărătâscă a Constantinopolei, din Venetia, unde 
solul Măriei Tele i-a cerut de la Dogele Loredano , din têr- 
gurile nemtesti, din Nuremberga si Monacu e Bavarez. Iată’ 
că sosese mai marii fie-cäreï bresle cu semnele mäestriei 


lor. 
MACARIE. 


Plină de voiosiä e ănima Domnului care răsipesce oastea 
dusmanä; der nu este mal sântă acea voiosiä decât aceea 
ce caută se Ample sufletul Măriei Tele la privirea roadelor 
pácel, pe care înțelepciunea Mariel Tölea sciut a o dărui 
ұегеї de la urcarea ta pe tronul ei. 


CRAINICUL. 


Doamne, nouë meșteri mari, 
Petrari, ferari și lemnari, 
Turnätori și elopotari, 
Săpători și argintari, 
leonari si vösmöntari, 

Vin se 'nchine la Domniä 
Mäiestritä meseriä, 

Care'n vecii de veciä 

Fala terei o se fiä. 


Jar cu noué meșteri mart 
E s'alesul de zidari, 
Meșterul Manole, dece, 
Care pe toţi îi întrece. 


NEAGOE. 


Multämire și laudă la voi toți, copii! Domnia scie se vă 


NEAGOE-VODA 377 


pretuiaseä si cul ce i se cade ea va dărui! Der dintre тої 
toţi, lucrători neobositi, resplata cea mai de frunte va fi a 
aceluia al căruia nume va rămânea de a pururea in pomeni- 
rea neamului romänese, ca uneltitorul minunatei case ce 
voi îmi inältati spre lauda Domnului... Printre voi încă 
voit să numér de acum înainte si bresla tipäritorilor, a că- 
ruia mai mărie o ţine cu cinste Arhipăstorul nostru, Părin- 
tele Macarie. Sub a lui bine-cuvântare ea va spori la no! ca 
pe la alte neamuri alese ale lumeï. Deci der vox, dece me- 


șteri mart 
Vot se vă siliți, 


Lucrul se gätiti 

Și de’ti rädicà 

La cer mi-tf nältä 
Monastire naltă 

Cum n'a mal fost alta, 
VE дай ей averi 

Si vé fac boeri. 


BANUL PREDA. 


Boieriă nouă, rösad tânăr... Bucuriă când rösadul dă 
roadele séle. 

AL II-LEA BOIER, 

Se cade Domnia se nu lase în stărpiciune locul unde po- 
mul böträn stă uscat. 

NEAGOE. 

Der la o asemenea, sărbătoare, în fruntea meșterilor de 
la mănăstirea ce se elädesce, cum de nu văd pre ispravnicul 
clădirei, pre iubitul nostru jupän Radu de la Afumaţi? Iată 
résad tânăr, boieri, der résad care va da rod precum se și 
eunösce după lăstari. 

RADU PAISIE (aparte) 

A! lauda dușmanului ca venin de morte la ănimă pă- 

trunde, 


378 CURTEA LUI 


NEAGOE. 


Ci chiamă, Crainice, pe jupăn Radu de la Afumaţi; el nu 
se cade, mal ales astă-di, se lipsescă din jurul nostru. 


RADU PAISIE. 
O! turbare! 
NEAGOE, 


Noul Mitropolit va chiama curând, boieri, bine-cuvéntarea 
cerului asupra fereY în mănăstirea noastră cea nouä.. și acea 
mănăstire o vei datori, prea sfinte Părinte, nu numai dom- 
niel, ei si viteazulu si vrednicului fii sufletesc al sfintier 
tele, Radului de la Afumaţi. 


DOMN'TA (aparte) 
Ah! fericirea îmi mängäe ánima! 
NEAGOE (Doamnei) 
O se vedi, Doamnă, că Radu nu o se vie. Când se cere 
braţul lui cel voinic, peptul luf cel statornic, mintea lui 
cea ageră, acolo e unde îl vrei; când însă vroim se res- 


plătim faptele lui cele bune, sel apropiem mai tare de 
Domnia iubitöre... 


RADU PAISIE (care în tot timpul асе stei scene s'a främäntat eu gêndul 
de a isbucni, strigă furios) 


A! până aci!... Ati trecut măsurele! Viaţa mi se îneacă 
de ghiarele răbdărei!.. 


Tor! 
Ce esto? 
NEAGOE 


Ce e? De unde acest țipăt? 
Sp. NUTA (Doamnei) 


Dumnedeule, jupăn Radu Paisie!... 


NEAGOE- VODA 


RADU PAISIE 
Da! chiamatf Crainicí pre Radu de la Afumaţi! Odraslä 
vrednică e opincarul de la Sihästriä ! 
Domnira (aparte) 
Anima "mi bate a restriște! 


NEAGOE 
Ce dice acest om? 
Ranu PAISIE 
A! vrei seul apropii de Domniä pre țăranul de la Tur- 
nu?... Ci spune-o asa o datá!... Negresit, Bioerf. Neagoe 
Vodă... (apart) A ! Radule de la Afumați, vom vedea! (tare) Nea- 
goe Vodä batjocoresce preun boier de neam, preun seamän al 
ѕёй, pre Radu Paisie, juruindu’Y pe fiica sa ș'apoi... s’apo! 
o va da Radului de la Afumaţi! 
Tori 
Ce dice? 
RADU PAISIE 
Asa cum dic!... Si sciți pentru ce? Oare pentru că Radu 
de la Afumaţi este viteaz? cu sfat înţelept? Nu, nu, Boieri, 
ci pentru că el a adus necinste în casa domnescăa Basara- 
bilor! 
NEAGOE 


Ah! miselule !.. ce scornitură aduci tu spre ocara neamu- 
lui men !? 
Tor: 
O scorniturá ! 
DOMNIȚA 
Vat! tremur ! 
Doamna ‘lui Neagoe) 


Măria Ta, linistesce-te... Copila noastră... 


RADU PAISIE 
. Scorniturä? Ha! ha! ha! lată, boieri, semnul dragostei ju- 
rată de fiica luf Neagoe Basarab unui vânturător de po- 
tecï... unui töran prost! (aruncà salba la picioarele Domniței). 


380 CURTEA LUI 


mi —————————————— 


NEAGOE 

O salbă? A ta, Roxandro? . . . Doamná?... 
DOMNIȚA 

Salba dată luf Radu?.. Măria tat, Mamä!(lesinä, fetele o in. 


conjur). 


NEAGOE 
Vai! ce crunte bătăi simt din пой la anima! Acestă 
lovire o se-mt curme viața! ........ lată mărirea lumei acestia 
fără rădăcini, fără de credinţă, fără de tocmelä! 


MITROPOLITUL (ridicând salba) 

Omul acesta (arätänd pe Paisie) este sluga păcatului. Intra- 
devér salba este a Domniței, dör ea însăși a däruit-o de față 
eu jupân Paisie, cu пої toți, luf Radul al meii, in diua când 
a scäpat-o din prăpastia Turnului. 


Тот! (eu mulfämire) 
Ah! 
I-ıuL BOIER 
Numai morte se cade unui pirisiü cutezátor ca Paisie 


(il ineonjor). 
NEAGOE 


Mulfámescu-f1 tie Dömne!... Glasul tăăa apărat pre fiica 
mea ! (Démnei), Despino, ce greú mé simţ in pept! O lovire asa de 
neasteptatä.... A ! jupân Radule Paisie! 

DOAMNA 

Măria Ta, alină-te ... (eu forts) 0! Miselul! o selucidá dei 

se vorinteti durerile. 


BOIERII 
La morte! la morte! 
NEAGOE 


Se nu fiă cupa resbunărei Domnului cu sânge omenesc, 
boieri...Daţii drumul... Mustrarea de cuget sei fiă pedepsa... 
Ah! jupän Radule, ce cale mârsavä alesesi spre a ajunge la 
mâna fiicei Domnului tšü! 


|... NEAGOE-VODA 


BOIERI 
fie pedepsit. In temnita curteï! 
NEAGOE 


Se cade Domnului se curețe grădina Domnieï de nuelele 
„uscate ce nu daŭ rod.... La temniță? nu.... aveam gând se-l 
fac ginere.... | 

RADU PAISIE 
Minciunä după batjocură! 


NEAGOE (cătând la el cu despref)- 

Astäd îi die: Cinstea Domniei e cinstea {огеї! Ai necin- 
stit téra ta si lumea plânge de mila numelui și vârstei téle... 
A! lásati'l boieri! Anima vösträ, bună spre mine, îmi spune 
cá pedépsa cei pot da este de al aruncă în disprețul si ura 
terei întregi. 

RADU PAISIE 
A! voiescï resboiú, Neagoe Basarab! Bine! (ese) 


DOMNIȚA (ingenuchind la Neagoe) 

Tată! Măria ta! ánima mea e curată ca ánima ta crescinä ! 
Sunt încă vrednicä de-a mé numi cu mândriă fiica lui Neagoe 
Vodă! 

DOAMNA 
Rădică-te, copila mea... Curätenia ta o scie cugetul mei, 


desmierdările mele. 
Tor! 


Da! Da! 
NEAGOE 


Chiämati pre jupän Radu de la Afumaţi. 


Tori 
A! 
SPATAREASA NUTA N 
Ce o se facă?! 


382 CURTEA LUI 


DOMNIȚA (la piciórele lui Neagoe) 

Iertare pentru el, tată! Jupân Radu de la Afumaţi e mân- 
tuitorul dilelor mele. Mé jur, Măria ta, buzele lui n’aü lăsat 
se ajungă la audul шей nici o dată o singură vorbă nevred- 
nică de fiica Domnului вёй. 


MACARIE 


O! da, Măria ta! .... Datoria, cinstea și vitejia, sunt hota- 
rele faptelor Raduluï тей. 


NEAGOE 


Chiămaţi, vé dic, рге jupân Radu de la Afumaţi! 


DOMNIȚA (aparte) 
A! Dumnedeule! 


NEAGOE (Doamnei) 
Ea ‘1 iubește, Doamnă, si nu mi-o spuneai? 
v) > 


DOAMNA 

Măria ta! 

NEAGOE  * 

Anima omului ca clestarul, boieri! Decă se sparge, cine o 
maf drege? Decă Domnul teref a aflat în fiul vostru sufle- 
tescii, prea sfinte Părinte, vredniciă, cinste, fire de boier ade- 
vérat... de ce oare ¿nimel Domniței se nu'! fiă void a le afla 
și ea tot ast-fel ?..Boerf, alegerea ănimei curate este tot-dea- 
una a cerului... Se fie tutulor cunoscut că iaü de ginere pre 
Radu de la Afumați.. 

Tori 


O ! să trăesci, Măria Ta! 


DOAMNA 
O! Măria Ta! cum seit se gäsesci tot-dea-una calea änime!. 


DOMNIȚA 
Tată! Măria Ta! (& sărută mâna) 


NEAGOE-VODA 383 


| NEAGOE 
E boier noii, dice-va limba de röti vorbitóre! Неї! Doni- 


nia este vechiă... Nu-i sunt de stricáciune sprijinitore tinere... 
 Bapa oare nu tot din opincă ай egit odineoarä si Basa- 
rabii mei? 
MACARIE 
Bine-cuvéntat fii, Dumnedeule!.. Ah ! Doamne, graiul Mărie! 
Tele este semănat de florile și miresmele bunätätit säntului 
Nifon ... Se träesei Măria Ta! 


CRAINICUL 


Măria Ta, jupân Radu de la Afumaţi nu mai este la curte, 
nici în Térgoviste . 


DOMNIȚA 
Ah ! Dumnedeul mei! 
VIDRA (intrând) 


Jupän Radu de la Afumaţi .... 


Тот! 
Gráesce ! grăesce! 

DOMNIȚA 
Vidro! 

VIDRA 


A incälecat, sunt acum vre o două césur și încărcat de 
amărăciune și de gânduri posomorite, a plecat. „Vidro, di- 
su-mi-a cu lacrimi pe faţă, rămas bun la toți, rămas bun 
Domniței. “ 


DOMNIȚA (plângând) 
S'a dus? 


MACARIE 


O! suflet ales! o! fire înaltă!.. De cât se facă după plân- 
gerea ânimei, mal bine a ales se fugă spre a-și împlini 
datoria. 


téreï fntregï ... Nu maf ] 
iabesce nu pote se nu se în | 
bătrânii, scim acésta... nu e asia 


(Cortina cade) 


NEAGOE-VODA ` 


p 


= mä nyt 


ACTUL III 


Scena represintä o sală mare din curţile domnesci din Târgoviște; 
în párete o icóná a Maicei Domnului. 


SILCA. — VIDRA. — MARIA. (Ele impleteseü cununi de ñor). 
SILCA 


De gräbä, Vidro, florf peste tot, pönö nu ese nunta din 
biserică, se punem răsuri, colea, la póla iconei, căci Domnița 
le iubesce asia de mult... 


VIDRA 


Unde-i semăna еї, Silco. Da, se dăm floră la icóná, căci 
sub paza еї s'aú urzit nunta de astádY. Ce mândră părechiă, 
Silco. 

Sica 

Cine ar fi dis acum câte-va luni că voinicul de la sichă- 
Stils... 

MARIA 

Ва ей, Déú, numai ce-l v&duiü si diseiú in mine : vedi tu 
feta? țăranul ăsta nu e țăran, se vede cât colo... 

VIDRA 

Uite, soro!.. dar cine, ca tine, Mario, dicea alt-fel şi 
mat alaltá-ieri? . . 

SILCA (la ferösträ) 

Uitaţi-vă, fetelor, ce mai de lume în curte. Se nu al 
unde se arunci un ac... 


MARIA 


Ce nuntă frumödsä! . ., Vrednicä de fecior de Domn... 
25 


386 CURTEA LUI 


— 


VIDRA 
Ha! ha! ha! di si de térannl de la Turnu. Ай noroc și unii 
din prostime ... Cine dicea asia, Магіо?.. 
SILCA 
Ce păcat ar fi fost decă mitropolitul nu nemere se gá- 
séscä pre jupân Radu ... 
VIDRA 
Ba "ёй, atunci nunta nu se făcea. Biata Domnița, în ce 
intristäeiune picasä ánima еї!.. Pe de o parte nimeni nu 
seia de urmele mirelui el dorit, pe de alta, cumplită grijă 
ne coprinsese pre toţi despre sănătatea Măriei Séle lui Vodă, 
în urma supärärei ce încercase, când cu zarva stärnitä de 
acel nemernic de Radu Paisie. 


SILCA 
Ci nu maf pomeni tocmai astădi despre acea iasmä; bine 
că a perit de pe aci, negresit că iadul Га înghiţit. (апда 
clopote, tobe gi surle sunänd\. 
VIDRA 
Ascultaţi, fetelor ! ese nunta din biserică... Uite, vorniec- 
lul, jupân Preda... Légänul poleit al Máriet Séle purtat de 
, p 
patru telegarï si într'ensul mirele cu mirésa. Domne, cât 
sunt de drăgălași! 
SILCA 
Ci lasă priveliștea, Vidro, că nunta vine; se esim cu flori în 


calea miresei. ..... 
MARIA 


Apoi, vedi bine, că de aceea și suntem aci, nuntașe ale 
domniteï ..... 
VIDRA 
lată cununele si panerul de flori.... Tu, Mario, айй 
cupa de bun augur, ca să-i așteptăm cu densa gata la pra- 
gul useï. 


SILCA 


Pe când, tu Mario, vei drege intr’insa cu de acest vin 
profir, medelnicerii curtei vor deşertă donite pline si 


cununate cu verdötä, sub piciörele cailor nuntasilor. 
MARIA 


Iatä si florile si eupa de angur. Pot acum veni si Mä- 
riele lor si Мігії... 


VIDRA 


Nunta, iată nunta!.. A si intrat în curte... 
(Strigäri afară: Se träöseä Măria Sa Vodă! Se träöseä 
Dimna nună ! Se träöseä mirii.) 


SCENA II 


Aceiasí.—NEAGOE.—DOAMNA.—DOMNITA,—RADU DE LA 
AFUMAȚI, cu tötä nunta, 


VIDRA 


(Lângă ușă, cu tava de aur si cupa. Maria pörtä năstrapa de aur si mä- 
rama. Silea aruncă flori în calea nuntașilor ) 


Este datină străbună, 
E deprindere bötränä, 
De-a esi cu cupa plinä, 
Cu betelä si sulfină, 
Când în urma cununieï, 
Pâșese pragul căsniciei 
Mândru mire cu mirösä, 
Porumbitä dalb'al6să. 


Precum cupa este plină, 
Viaţa vostră mult senină, 
Așa plină se tot fiä 

De dulcetf si veseliă. 


SILCA 


Peste flori calcă, mirösä, 
Dintre flori esti mat frumösä. 


MARIA 


Tot pe flori päsesee, mire, 
Aci-1 rait de fericire. 


VIDRA 


(Dând cupa Ini Radu) 


Frunză verde rozmarin ! 

Vino, mire, vin! 

Ié cupa de vin, 

Ce tie inchin 

Si sörbe din plin 

Trait dulce si lin, 

(Cätro nuntaşi) Jar vol toți strigaff: amin!.. 

Torı 


Amin!.. 
SILCA 


Dalbe flori de mândru crin! 

Vin, miresă vin! 

Și pune pe sin 

Zovonul de in, 

S'alunge-ort ce chin, 

Dureri or! suspin, 

lar vol toți strigatY: amin !... 
i Tori 
| Amin!!... i 


(Radu ié cupa si închină tutulor, o pune la gură gi apol o dă lui Neagoe, 
sărutându-i mâna, In timpul acesta Roxandra a luat mărama, Sa închinat 
tutulor, a dus vălul la Démna, care i-l pune pe cap; domnifa i sărută mâna): 


NEAGOE 


Gnetinäna) Noroc vouë, copiii mel ... Sănătate și voiá bună pof- 


NEAGOE-VODA 389 


nr or 


tim tutulor! Celuia ce este unsul luf Dumnedet, sé-Y cérá 
{ёга ca tote sopotele si jocurile cele de multe feluri, 
care se fac si vin pentru numele domnului dintr'alte tert, se 
le lase jos, der se eade iarăși domnului feret, în diua de 
pace senină, se aibă tobe, vióre și surle, ca se veseléscá pre 
cel ce-liubese... Veseliti-vé, boeri măriţi, din veselia anime! 
mele; că bucuria părinților de fericirea copiilor lor, este 
scumpă lui Dumnedeü... Veselöscä-se tera de veselia dom- 
nului set, că nu dörä numai ginere luat-am, ci spadă täiösä 
feref, ca so apere când braţul met obosit nu va mai putea 
tine dreptă în sus domnésca spadă... Turnațť copii, în cu- 
pa mea băutura veseliei... Voit se beat adi cu fetii mei, 
cu voi, boerimärifi, eu întregul nostru popor; se beaü si se 
inchin la creșterea, la sporirea, la nesecata fericire a moșiei 
românescă. Vinul bucuriei se Ample cupele vóstre, copiii met, 
în töte dilele vieteï, iar bucuria vösträ se fiă aceea a dom- 


nilor buni si milostivi, bucuria seracului, bucuria feret. J. 


(Surle, tobe) 
Tori 


Träöseä în fericire mirele si mirésa! 
SILCA 
Ce mândri sunt amenduoi, privesce-1 Vidro. 
DOAMNA 
Copiii mei, dea-vé cerul ca buzele vóstre se nu atingă în 
viaţă decât спра iubirilor si a bunätäfilor ! 
DOMNIȚA 


(Luänd flori din paner) RásurT, vezdóge aurite! Ge aruncă dina- 
intea dómnet) Copilăria Roxandrei tele, mamă, in midlocul flori- 
lor și cântărilor tele s'a petrecut; las'o că de acum îna- 
inte se le semene dânsa in cale-ti, la dilele când bruma 
va începe S'argintescă capul töä cel bine-cuvéntat... Nu e 
așa, Radule, cá si ánima dumitâie gráesce prin gura mea? 


390 CURTEA LUI 


RADU 


O! da domnifá, la picivrele Märielor Séle, puiú cugetele, 
credința si sabia mea; la ale D-téle, Domnitä, ánima mea 
plină da iubire... 

| DOMNIȚA 

Domnitä? De ce? Nu sunt d'acum 'nainte, et, Roxanda 
si... tu... Radu? 

NEAGOE 


Di fără sfială, copila mea... Treptele cinstirilor ome- 
nesci, ánima drept iubitóre de o potrivă le aşterne... Fiá- 
vă traiul unit întru tote, pentru ca viața vóstrá se se petré- 
că pururea în acea cumpănă bine-cuventatä... lata, primit! 
cu smereniă darul de nuntă, pe care cu învoirea Sântului mi- 
tropolit, o diniórá sihastrul de la Turnu, l-am adus și l-am 
asedat în casa vösträ... 

DOMNITA 


Icóna din eruce!.. Radule!.. Ah! Măria Ta! Bunul шей 
tată! cu ce mână blândă sci se mängäi tote änimile!.. 


RADU 


Icóna de la Sihăstriă ? (Seóte din sän salba) Ea a urmărit pa- 
sil celui care de atâtea ori a scăldat-o cu lacrimi de fer- 
binte dorinti... Sântei nösträ apárátóre, Roxando, dă-mi voiä 
se-Y inapoiez astădi un odor neprefuit, acea salbă pe care 
de la póla еї ai desprins'o pentru bietul feran, si care a 
fost scutul fericirei mele! In diua când viclenia de la sânul 
meii, o smulsese, am credut că steua sórteí mele a și picat 
din cer; dară astädi, în culmea fericirilor, tie icóná de mi- 
nuni facétore, tie blánda nostră ocrotitóre, tie HY ineredin- 
tez si salba de nestimate și salba dilelor nostre. 

NEAGOE (Dómnei) 

Ce guraliă e ánima voiósá! Неї! Despino... di tinerețe, 

di iubire, și ai dis tot ce e mai plăcut pe lume. 


NEAGOE-VODA 391 


RADU 

O! iértá, Măria Ta! Asa e că ânimel i sburdă la ceas de 
fericire... Mintea se întunecă și tace când änima o stăpă- 
nesce... Ginerile cât p'aci se-și uite datoria (merge la stânga si 
aduce o tavă cu chei de aur). La darul Märieï Téle de nuntă, se 
eade se respundá și mirele cu dar de soeri si de nunt. Iată, 
Măria Ta Dömne, ale tele dintru ale tele. E chipul mänästi- 
ref, care va purta numele lui Neagoe Bassarab si al Dómnel 
Despinei din vécuri în vecuri viitóre. Aci sunt și cheile 
pe care Radu de la Afumați, vătaful elädireï, ales de Mă- 
ria Ta, le-a primit de la cei dece meșteri mari, ca se le aducă 
Märielor Vostre, aqi, când biserica e mândru inaltatä din 
temelii până la crestet. 


NEAGOE 
Mărire fie, Dömne care cu milostivire mi-ai dat dile si 
putere ca se întemeez aci pe pământ läcasiü пой al mân- 
tuirei!... Darul ten, Radule, este scump ânimeï nóstre... 
și voit cât de curând, îndată chiar, se mergem cu toţii la 
Argeș se cercetăm sânta monastire. 


DoMNA 


O Doamne, când e pentru binele set podóba terei, căci 
nu af crutare de odihna Măriei Tele? O nouă ostenealá "ţi 
va deșteptă suferințele. 


NEAGOE 


Suferințele trupului! ce sunt ele, Domnă, pe lângă bunu- 
rile minfeï, care ti înalță sufletul pönö la Dumnedeú!... 
(aude sgomot afară) Dar ce este?... 


CRAINICUL 


Măria Ta! lumea s'a grämädit multă în curţile domneser, 
si cere se intre aci în horă, ca se se închine Măriei Tele si 
mirilor. (Sgomot afară). 


392 CURTEA LUI 


NEAGOE 
Deschideţi porțile mari! lăsaţi poporul într'ale séle! Vaï 
de curtea unde el nu pôte strebate; acolo, în loc de vorbă 
dréptá si fără ascunsuri, se aude numai sopta surdă a în- 
bunătorilor! Acolo unde nu are loc poporul, în curând nu-și 
gäsesce loc nici Domnia. Deschideţi, vă dic, ușile! Intraţi 
copil! Intraţi în casa Domnitorului ea si în casa vösträ . . . 


RADU 

Fericit e domnul, care năvala mulţime! o primesce în dile 
de sörbätöre érá nu de păsuri si amărăciune! Fericit еѕеї 
Măria Ta, care вї domnit asa , ca de nävala muftimef se nu 
ai sfialá sei frică . - . 

BANUL PREDA 

Că frica face uriciune, si uriciunea, de nu sci a o alina 

când. se cuvine, apoi cât de tárdiú tot isbuenesce . . . 


SCENA III 
Aceiași, Omeni din popor, DICÉTORUE 
DICATORUL (din uşă) 

Nu tot}, fraţilor! Nu toţi... Mare-i {ёга ce iubesce pre 
Vodă, cum mare e si ánima lui... Dar asia ‘mare nu pote 
se fiá și casa domnéscá ca pre toţi se-i incapä... Nu eu toţii, 
Amen? buni... Se intre numai Dicötoril. .. 

GLASURI 

Dicétori... Dicötorii!... 

I-iul DICATOR (înaintea lui Voda) 


Noi suntem, Dömne, din cel popor, 
Carele 'n curte dä тегей zor; 

Dar n'a venit el cu erun gând răi, 
Cá mult iubesce pre Domnul séü ; 
Ci, după datini, nof am venit 

De nuntă sántá c'am audit, 


NEAGOE-VODA 


Cu dicétori¥ se ne'nchinám, 
La Mir urare se cuvântăm, 

Și dicétorul nostru se spună 
Cântarea dulce, mândră, străbună... 


Tori 
Dicstorii!... Dic&torif!... 
NEAGOE 


Dicétorul! Haide, bäete, di din cobuz vre o cântare de 
odinéór!, di bunäörä cântecul lui Erculén din Mehedia, 
se vedä Domnița, fetele si voinici curfel că si în vremea de 
demult, fetele frumóse găsi prin stânci viteji ca se le scape 
dilele.... Di, cu viers dulce si voios, са se-ml intineröseä si 
mie sufletul, la audul vechilor nöstre cântări din plaiurile 
Bäsäräbesci ale Oltului... Di, biete, cu toţii te ascultăm... 
(Se agédá pe scaun) 

DICATORUL (cântă sää declamä balada) 


Sus, la codru verde, 
Ore ce se vede, 
Sus pe malul Cernei 
La vadul Rusaveï ? 
Esit-ati din dori 
Trei surori la flori ; 
Sora cea mal mare 
Dreasă-n sărutare ; 
Sora mijlociá 

Plinä de trufiä; 

Ele tot alergä, 
Flori ca sä culégá, 
Cunune se drégä 

Si rid si tot väntä 
De codrul încântă. 
Dar sora mal mică 
Dalbă porumbieä.., 


De le 'ntrece tote ` 
Ca o stea în nöpte, 
Lucéfér de diort, 
Flore pintre flori, 
E mai selbaticä; 
De lume-i-e frică, 
De sûre c'o strică, 
De plöie eo pică, 
De frig c'o inghiatä 
51-1 curmá din viţă... 
Ka mare, s'a dus, 

Pe Cerna în sus, 

Si cu viers curat 

Mi sa tot rugat 

De malul surpat 

Së Y gătescă pat, 

La umbra adâncă, 
Drept în mied de stâncă. 
7 Malul indurat 

d O a ascultat 

Și s'a despicat 

De s'a furisat 

Sora cea mai mică, 

Cea mult selbäfieä... 


SES ч” ч 


Dar cel Erculén, 

j Cápitan Rómlén, 

In diort se ivesce, 

Pe mal se opresce 

Si Cerneï graesce : 
„Cerno limpeziă, 

| »Stäi de-mi spune mie, 
„Despre trei surori 

„Ce ай plecat la flori,“ 


v Oe LU 


et^ 


unăre "n jos, 


„La un mal frumos. 
„Sora cea mezină 
„S'a dus în grădină, 
„Peste nouă munți, 
„In codrii cärunti. 
„Sora cea mai mică 
„Și mal selbáticá 
„Stă colo, înst âncă, 
„La umbră adâncă“ 


Ercul Erculén, 
Mândru căpitan, 

Se răpede 'n sbor, 

La stânca cu dor: 

— „Esi, fetă, din pöträ, 
„Se te văd o dată! 

— 5D'ot esi la sûre 
„Nu m'o sârbe vre? 
»D'ot esi la plie 
„Peru mi se möie; 

» D'où esi la vênt, 
„Trupu-mi e plăpând! 
— „Se nal nici o frică, 
„Fetă selbäticä, 

„Că te-oiú luă ^n bratá 
„Și "ţi oi da ей vietä 
„Și te of coperi, 

„Și mi te-oiü feri 

„De vânt și de sore, 
„D'alor sărutare... 

— , Bäditä, Bäditä 


„De-ţi sunt dră ulit 4, 

„бо{їй de vr. 

»De vreï se We Ze 
„Më scóte din stâncă, 
„Din umbră adâncă, 

„51-1 es la lumină 

„Cu ănima plină“ 


Ercul Erculén, 
Mândru căpitan, 
Lovesce în péträ 
Cu pala lui lată 
Și din ea d'o dată 
Ese mândră fétá, 
Albă si frumósá, 
Dulce, räcorösä, 
Cu për aurit, 

Pe umeri leit... 


Ercul Ereulen, 
Cäpitan Römlean, 
O rădică n bratä 
Se prindă la viétà, 
Ș'o stringe la piept, 
S 0 légänä neet, 
Pe flori, la rácóre, 

Sub rade de söre, 

| Cuib de floricele, 
De dulci viorele... 


Таг în jurul lor, 
Däntuescü in cor, 


t Dor 
noroc se Йй... 


(Actul se termină cu balet) 
anti 


(Cortina eade). 


to aw M “TZ “ase 


CURTEA LUI 


ACTUL IV 


Scena se petrece în Stäretia monastirei de la Argeș. 


SCENA I 
EGUMENUL. — BANUL PREDA —DOUI BOERI 
EGUMENUL 


Unde se unesce voia luf Dumnedeü cu a omului, tote es 


spre binele lui... 
BANEL 


Graiul cuviosieí téle, parinte starite, e graiul altarului © 
aŭ nn este voia törei se nu mai fiă bântuită de räsmerite si 


dodăiele prin perderea Domnului еї?... 


I-L Borer 


A celui mai bun Domn ce a avut töra, după Mircea, după 


Radul cel Frumos... 


EGUMENUL 


Se fiă öre asa de greü bolnav, Măria sa Vodă, mărite 


Bane? е 
BANUL 

Doctorul Genovez nu scie însuși ce se mai dicä... Acum 
pare că se Y Dä spre bine, acum durerele-l intefesc ... 
Cugetul senin si Anima spre blàndefe pornită se luptă in 
sinu-f cu puterile släbänogite ale fire pământesc... Doc- 
torul atât scie a spune că, acum, de cum-va vre o mâhniciune, 
ar veni fără veste se-i turbure linistea sufletului, aceea va 
fi osândă nesträmutatä de morte pentru Maria Sa... Vedt 


= 


NEAGOE-VODA 399 


der în ce cumpănă ne aflăm. Sfatul înţelept, părinte Egumens, 
nu asteptă nenorocirea, ci o prevede... Se cade ca töra se 
fii gata la tote... 


EGUMENUL 


Bisericele {егеї resunä de rugi pentru fnsénätosirea 
Măriei Séle... şi ieri am facut acatist la racla säntului 
Nifon... Se ne punem credinţa în D-deú, căci credința 
într'ânsul nu este sécá. .. 


Tut, Boer 
Credinţă la cer, părinte, si pază bună despre cet răi... 
P ANUL 


Bine dici, intr’astfel se întăresce änima spre moșia 
străbună!... Am dat fnsciintare boerilor de prin judeţele 
vecine, Se ne întâlnim aci, la sánta monastire a Argeseluÿ. 
Nu e timp de perdut: de o parte böla Măriei Séle, de alta 
amestecăturile boerilor din Buztü si din Râmnic ne chiamă 
pre toţi la sfatul үёгеї, la datoriă către ea. 


EGUMENUL 


Care potti fi, jupân Bane, nemultämirile Buzoenilor si 

Rámnicenilor ? 
BANUL 

Ei nu sciii ce fac, că sunt duşi de căpăstru de unii si 
alții; când de Stefänutä Vodă de la Moldova, când de Radu 
Paisie. 

EGUMENUL 

Radu Paisie? Se mai cuteze încă, după cele petrecute 

acum vre-o cincí luni la curtea domnésci? 


ГАМІ, 
O! da, părinte! ánima lui aprinsă de pofta mărirei, nu o 
робе stinge decât mortea... Fire deșteptă, cum este, minte 
agerä, void ne 'nfrânată, Radu Paisie nu pote täcea, decât 


400 CURTEA LUI 


cum tace siroiul munţilor, până se sparg norii... Védut-ati 
făcând rotocólele séle, în înălțime, uliul care "ei a pus 
ochiul pe prada sa? Radu Paisie este adi uliul în rotocóle. . . 
Măria Sa Vodă s'a îndurat a-l ertă de mörte si de inchisöre, 
dar Radu Paisie s'a făcut d’atuneï nevédut. .. Se bage bine 
de sömä Maria Sa Neagoe Vodă! se veghede töra! 


SCENA II 
Aceiasi. — RADU PAISIE 
RADU PAISIE (îmbrăcat ca călugăr) 


Sânte părinte, (face matania). Jertare décá am intrat asia 
fără veste. Der a sosit olac de la cetate: dice că peste o 
clipă va sosi Măria Sa Vodă, va sosi curtea, spre închină- 
ciune și cercetarea säntei monastiri. 


Tori 
Vodä! curtea ? 
EGUMENUL 
Dér atunci... bóla Märieï Sele?... 
BANUL 


Bola este mai putin puternică asupra trupului, decât 
puternică e mintea, decât nebiruitá este voia Märieï Séle! 
lată trei luni, de la nunta Domniței, el se luptă cu dure- 
rile fatetite ale trupului, si cu tóte acestea cine a putut 
împedica pre Măria Sa, cât se simte ceva mai bine, cine l-a 
putut opri d'a îngriji însuși de trebile tereï ? 


RADU PAISIE 


Dice că vine sé se închine la monastire, la môstele 


sântului Nifon. 
I-ıuL BOER (în parte) 


Ciudat! monachul acesta pare că s'ar asemäna. . . 


EGUMENUL (la ușa din drépta) 


Ascultaţi, părinţilor. . . 


NEAGOE-VODA 401 


SCENA III 
Același. — DOI OALUGARI 
BANUL 

Vine Măria Sa! din acâsta o se se alégá negreșit ceva. 

Asia e voia lui D-deti! Téra intrégá va fi aci... 
EGUMENUL ( Călugărului 1) 

Më audifi! Cucernicia ta vei avea grijă se se tragă tóte 
clopotele si se se bată tochita cea mică de fer, cea de polielet. 
(Către călugărul 1) Părinte Atanasie, la strana dréptä se cânte 
eobuzarul Nältetu. A! Daţi anagnostilor marame albe la 
troițe (a al douilea călugăr) Părinte Teodosie, se nu uiţi că tre- 
bue se se slobózá fustele de la metereze la sosirea Măriei 
Séle... Qut Radu Paisie) Säntia ta, părinte Paisie... 

I-ıuL BOER (în parte) 

Paisie?.. Ciudat! 

BANUL (Egumenului) 

Acest călugăr de unde este?.. 

EGUMENUL 

E noul nostru eclisiarc. Der de ce?... A! Inteleg asemä- 
narea lui cu jupân Radu Paisie... 

RADU PAISIE (Cu umilinţă) 

Din némul lui Radu e și smeritul monah Paisie... Un 
nenorocit lepădat de la sinul măririlor si al primejdiilor... 
EGUMENUL 

Säntia ta părinte vei asterne la racla Sfântului Nifon ve- 
lintele domnești cele cusute de Măria Sa Doamna; sunt colo 
în sicriú. — Se mergem boerí, jupân mărite bane, înaintea 
Măriei Séle. Bine cuvântat fiä D-deti care bolnavului trimite 


sănttate și ânimei Domnului insuflare d'a cercela noul altar 


înălțat erestinätäfei! — Dot boeri... ces) 
26 


402 CURTEA LUI 


I-1uL BOER (către banul) 


Totuși, ciudată asemănare ! (es) 


SCENA IV 


RADU PAISIE 


Vine Vodă! A! Ceva-mi spune că diua rösbunärei mele 
s'apropie! Ruda lui Radu Paisie sub acestă rasă care mâne 
poimâne va cădea spre a fiînlocuită cu hlamida domnească! 
Cine a dis că ochiul e graiul ânimei? Ei map privit, aü în- 
dreptat ochif lor in ai mel și în privirea boerului Radu 
Paisie n’aü întâlnit de cât căutătura stinsă a unui biet mo- 
nah din némul lui Radu! Ha! ha! ha! Ce vordice tot ef peste 
o lunä.... mâne pöte!.. când călugărul umilit va înapoia 
Boerului Paisie, Voivodului Radu călugărul, graiul de tunet, 
care sdrobesce cu fulgerile răsbunărei?.. Oare în peptul a- 
cesta află loc numai atâta simț , numai atâta ură, setea de 
resbunare?.. O! nu! nu! Résbunarea luf Radu nu pote fi 
alta de cât domnia tereX! O! o voiú avea, orf nu voit mat fi 
cu dile!.. Ce? In acestă terä nu va mai fi loc de cât pentru 
Basarabi? Scaunul domnesc fi-va mereü al lor?.. Veţi afla în 
curând că sub rasă si comanac nu s'a vestejit némul dom- 
nese al lui Paisie... Că preste tote judeţele tereï el a stiut 
se sémäne rod de nouă sporire... Gand clopote) Clopotele... 
Vine Măria Sa Neagoe Vodă Basarab! Tot asia vor sbura în 
vânturi si pentru Măria Sa Radu Vodă Paisie... El e bol- 
nav... nu destul, póte, ca se moră îndată, der d» ajuns ca se 
grăbesc isbucnirea réscólel...Pe când Neagoe cu al söi vor fi aci 
în mătănii și veghieri, la Tergoviste, părinte Paisie !... acolo 
vei găsi gata pre credincioșii, care te vor primi cu steag noi, 
cu tobe și cu surle; cari, cu lacrimi pregătite te vor îndu- 
plecă se desbraci smerita rasă. Si dre poporul vede-va el 
fätäriä intr'acea oglindă a umilintef? Poporul!.. El adt iu- 
besce pre Neagoe. A! dragostea poporului! adoua di după 


NEAGOE-VODA 403 


căderea luf Neagoe, tot acel popor care adi ingenuche la 
icoane, cerând, însănătoșirea lui, va veni, ametit de veseliä si 
d^ urări, la Domnia tânără ... Mulțimea e nestatornicá casi 
nisipul pustiilor, ca si valurile mărilor. (ciopotele) Audi? ei 
se apropiă. (la feresträ) Incoace, încoace, mat de grabă! Voiú se 
privesc în facia luf Neagoe amurgul vieteï sele. Ah! ce dulce 
betiä a sufletului, când se adapá cu privirea celor pre care-* 
urésci, răpuși în pulbere ! (Ciopote și puse) Tunati si résunaty! 
Voi vestiți lumet diminéta unei nou! Domnit! Aide acum, pă- 
rinte Paisie, umilit, cu mânele la pept, orf cu cädelnita in 
mână, mergi de întâmpină pre Neagoe, cäntänd : pret ine te 
lăudăm Dömne. (Luänau-ie) Velintele de aur, sub picidrele lut... 
Mane ale mele vor călcă cu nesafiú mătasea lor móle... Pä- 
sésce, Neagoe ! Воегії țărei et ай ânimile spre tine; toţi te 
ineonjórá, (1-ajutä , te sprijină... Vino!.. vino, stăpân al 
féref, redămă-te pe brațul odraslei de țăran cu care ţi-a! 
eurcit nemul; vino, ado cu tine si pre moștenitorul scaunu- 
lui domnesc, pre Teodosie Voivod, un prune de sépte ani! — 
Moscenitorul scaunului domnesc?! Urma va alege... Der 
alaiul bisericesc a esit din monastire... La ascultare, sme- 
rite părinte Paisie !.. (ese) 


SCENA V 
(Scena represintă curtea monastirel de la Argesiü, fata bisericel; 
procesiunea intră eu preoții cântand, clopote, pusci). 


EGUMENUL. — NEAGOE. — CALUGARI. — DOAMNA. — 
DOMNIȚA. — RADU DE LA AFUMAȚI. — BANUL PÂRVU.— 
PREDA. — BOIERI. — TEODOSIU, ps urma RADU PAISIE, 
MAI LA O PARTE 


RADU DE LA AFUMAȚI 


Da, sânte părinte, Măria Sa Doamna se rögä de liniște; 
Vodă a plecat mat mult bolnav de bila de care sufere de 
atâta timp, și drumul, ostenelile... Cat maf puțin sgomot !... 
se înceteze, rogu-ve , clopote și pusci. 


CURTEA LUI 


EGUMENUL 


Am si orindnit precum ceretf, Măria Ta!. 


R. Pa 
Măria Ta? 1uf?.. Ci stäpânesce tirábdarea, änimä turbatá, 


(şi bate peptul). 


VIDRA 

Alergatt! alergaţi, jupán Radule... 
Tori 

Ce este? ce este? ... T 
VIDRA 

Măriei Sele e réú, forte réú... Na voit se urce in lea- 


gin la monastire, ci pe jos, spre lauda lui Dumnedeú, si 
osteneala... 


І-го. BOIER 
Dar iată ей alaiul sosesce ; Măria Sa a învins suferinţele. 
Тот! 


Măria Sa!.. (Neagoe vine redemat de banul Pörvä, si de Démna; 
Domnița, boerit 1-inconjor). 
B ANUL 
Măria Та... Costugarilor) O lavitä, un scaun... mai de grabă! 
(a parte) A! sermană terä, ce dile te mai astéptä dre? 


DOAMNA 
Măria Ta!... 

DOMNIȚA 
Tată, cum te simți?... 

NEAGOE 


Despino!. . fiica mea!... Lăsaţi-mă! läsati-m& acum, fei 
mel; puterile nu-mi lipsesc... Läsati-m& se privese cu ochy 
nesítiosf locagul luf Dumnedeü! Ce mândră e mănăstirea 
nóstrá, Despino, Radule, Roxando!... Nu te mai îngriji 


NEAGOE-VODA 405 


mm ——— AAA A ET 


Bane Pörvule! Ей care am găsit sub bine-cuvântările lul 
Dumnedeü, puteri са sö-i rádic altar măreț si minunat, 
et nu pot se fit slab si sdrobit înaintea lut! Avea dreptate 
doctorul genovez, Dömnä: mé simţ acum bine, bine ca nică 
o dată. A! meșterul Manole sa ţinut de cuvânt: biserica 
clădită de dânsul e cum nu mai e alta!... Ea se ’naltä la 
cer ca aripele sufletului, ca fumul miresmelor. .. Vis de aur 
al vieteï mele! stă, te véd acum în ființă, si sufletul шей 
adâne multämitor, fie Dömne se aväntä lin către ceruri, pre 
cum se rădică püretif si stîlpii si turlele templulni semă- 
nate cu aur, cu flori si cu lumini. Acum,-ah! iârtă stăpân» 
mândriei mele! — pot si eù dice, ca dreptul din scriptură : 
Ié-me, Dómne, latine, căci dorul vieteï mele lumesci lŭ văd 
indeplinit!... 
DOAMNA (Banului) 

De frică mi-a inghiätat graiul pe buze, jupän Pörvule ; 
Dumnedeul meti!.. cată pe fata Măriei Sele, ce schimbare! 
Ostenéla, bucuria i-ati dosteptat negresit răul, si pare a 
st nesocoti suferințele ... 


BANUL 
Dâmnă ! încredere în Cel de sus!... 
NEAGOE 


In jurul mei, voi toți cari mé iubiți ! Bane Pérvule, Predo, 
Radule fătul тей, si tu sermanul met Teodosie, vin colea 
aprope de ánima mea; esti mic, drägutule, dar mare e Dum- 
nedeti, mare e altarul intr’a cui pază te lasă părintele töä 
(1 sărută). Vă e grijă de mine?... Mórtea! ah, ce dulce este 
ea, Despino, sub bine-cuvéntärile alor tei! Ce pôte dori su- 
fletul omului si nu mi-ati dat voi, copilașii mei! ce a cerut 
de la ceruri Domnul tereï si cerul îndurător nu i-a dat cu 
prisosintä ? О térá ca o grădină, ogoare cu brasde, isvor ne 
secat de avutiä pentru sätsanul român, și flori, flori pentru 
tine, (Jowurje...pentru vof fetelor, flor! câtă jarbä verde în 


406 CURTEA LUI 


plaiuri și în câmpii, flori la nunți, flori la nașteri și flori 
pentru sicriele celor ce aff iubit... Nu plängetf, nu vé fiă 
silá, dragi! mei, de a mea morte. . ей mă voit duce fericit din 
naintea celui Vecinic. Ródele pácil ce m'a invrednicit Dum- 
nedei a le da poporului meii, vor aduce bine-cuvéntare asu- 
pra mormântului meü... Pacea teref, Bane Pérvule, în grija 
sfatului vostru, căci fără dânsa nu este bine, nici avutiä, 
nici fericire... 
BANUL 

Măria Ta! Dumnedeú va indili încă pe mult! ani pre Ne: - 
goe Vodă... dar stă, în fata altarului minunat al cuviogiel 
Máriilor- Vóstre, Pérvul Basarab, Banul Craiovei jură, — si eu 
dânsul peste o clipă vor jura boerif tereï, alergând la chiá- 
marea шеа — Eatá „juräm“ că némul MárieY Tele nu va des 
cindede pe treptele scaunului ce Vati strălucit faptele frumöse, 
cuviosia și milostivirea Märieï Tele. 


NEAGOE 

Dulce e de a ascultă graiul unei ănimi drept credincidse!... 
DOAMNA 

Maria Ta!... crufá-te... oboseala... 
NEAGOE 


Ce diel Dómná!.. Se crufá candela când e plină de untde- 
lemnul veghierilor ... der când ea se stinge, cine o va o- 
pri dea da flacărea mai viuă, pentru că e flacärea sfirgituluY? 
Iubita mea Despinä, nu lasă Neagoe bätränetelor téle scule 
si comori ; câte ne-a trămis cerul, ale mele si ale tele, sunt 
tote in acest locas säntit, ce silintele téle si ale mele aŭ rä- 
dicat lut Dumnedeú, cu umilinţă si cu dragoste ferbinte!. . 
Der comori si scule vei afla M. Ta in ănima celor ce am 
iubit în viaja mea... Cine sunt aceia? Intrébä pre sătean si 
pre boerf: el toți seiti că Négoe al lor a fost mal mare pen- 
tru că le era lor maf mie; sărac, pentru că avutia lor a 


NEyGOE-VODy 407 


spori-o...Bine-cuvéntat Dä Dumnedeü, care despărţirea de 
al mel si de tera mea, o a poruncit la porta altarului séi... 
A! Boeri si säntiti părinţi, ce puteri gásesce bolnavul în eu- 
getul liniștit, in consciinta datoriei implinite!... 
BANUL 
Faptele bune, Măria ta, repaos dulce sufletulul!... 
NEAGOE 
Nu plângeţi, vé spui, copiii met. Nici o dată de când pe- 
riciunea și-a ales lăcaș în acestă fărâmă de törinä ce mal 
stä înainte-vă, nică o dată mai plăcută alinare a durerilor 


nu am simțit ca astá- ilt. 
BANUL 


Dumnedeú intäresce locasul sufletului tet, Márite Dömne 
ca se facă așa ca despărțirea ta de 61, când elo va porunci, 
se nu fiă despărţirea tereï de dreptate, de bine, de milosti- 
vire. 

NEAGOE 

Pricep, Bane Pérvule! mintea pare că se ascute cu cát mat 
mult se deslipesce de trup, ca iutela glontuluY afară din pus- 
că... Înţeleg, der un copil abia de sépte ani ce pite el, sër- 
manul, în vértejul ce ne amerintä? Neagoe nu și-ar fi iubit tera 
decă mwar fi védut lipsa după el al unui braţ matur, al unei 
săbii încercate. Bane al Craiovei, tu carele cu braţul (ën al 
sprijinit mâna mea pe treptele lunecôse ale scaunului Dom- 
nese, decă cumva Neagoe mort, greul toiag al Domniei seva 
cläti în slabele mâni ale pruncului mei, atunci cu mintea 
limpede si eu voia bună la ănimă, vă spui: Iată Domnul te- 
rei!.. (arâtă pre Radu dela Afumaţi), 


RADU DE LA AFUMATI 
Dömne, Măria ta! nu mie se cade. 
BANUL 


Vorba Măriei téle ca in tot d'auna e sfat de lumină.. 


408 CURTEA LUI ЕС 


Alegerea Măriei téle dinaintea altarului, va fi pentru r 
legerea lui Dumnedeï ... Boer, sé juräm .... 


RADU PAISIE 
Țăranul de la sihăstrie Domn al фегої?.. (Miscare) 


Tori 
Ce este? Ce dice ? 


NEAGOE 


E glas de cucuvae pe cheotórea ease! mortului; acel stri- 
gät cobitor e al luf Radu Paisie... 


RADU PAISIE (înaintând ou trufiă) 
i Da, Neagoe, Radu Paisie! După ce ai batjocorit Boerimea, 
batjocori-vel acuma și {ёга ? 
| DOAMNA 


Ce lovire de mörte pentru Neagoe ! 


| NEAGOE 

A! peptul mé inécá. 

| DOMNIȚA 

Ajutor! ajutor!. . . Dómne! tată! Maria ta! .. 


RADU PAISIE (s'a trasspre stânga) 
More! O! e giulgiul morteï pe facia lut... La Térgoviste ! 
Domniă nouă. !... 
NEAGOE 
Ah! acel suflet negru a curmat iute firul... . Асі, copii mel 
| ... în jurul met, Despino, Roxando, Radule... 


RADU DE LA AFUMAȚI (aducând pre Teodosie sÍ puindu-l la piciórele lut 
Neagoe) 


Bine-cuvintézá, Măria ta, pre Domnul téreï, pre Teodosie 
Basarab Voivod... E prune, Măria ta, dar 6tä acolo, (агг 
pre banul si alţi Boieri) mintea matură, si étá aci spadă si änimä 
eredinciöse spre aperarea luf... 


NEAGOE-VODA 


NEAGOE 


O! copiii mel! Radule, änimä dréptă și credinciósă! Lui 
Teodosie, copilului meti, vot tot! prieteni af domniei ce apune, 
DU cu ănimă bună către dânsul, către al mel... (lut Teodoeie) 
lar tu, sermane copile, decă mila eeréscä te va dărui cu dile 
si cu mărire, fit Domn bun, Domn drept si milostiv.. Catá 
purure si te silesce, precum ай făcut toţi Domnif сеї mari 
af fereï, са fericind poporul, se porți hotarul moșiei nóstre 
părinteșci, tocmai pönö acolo, unde incetezä și graiul Ro- 
mänesc; iar decă o asa falnică dorință va covârși puterile 
vremel, cel putin Domnia se apere de stirbire moștenirea 
străbună, măcar cát a plăcut luf Dumnedeii a o incredintà 
mánilor nóstre ... O! fiul тей! copiii mel, terä dulce a Ro- 


mânilor! vă las în paza Domnului... (Móre ou ochii la templu: 
toţi sunt ingenuohiafl în jur). 


DOAMNA 
GE Aht.. 


RADU DE LA AFUMATI (Dómnel) 


Dómná, lacrimile Mariel Téle aci; (arötä pre Neagoe) ánima la 
Târgoviște !.. (arétä pre Teodosie) 


(Cortina cade) 


Pag. 1. 


NOTE 


Vornicul Bucioc. Acéstä piesä este ineditä 
până acum. De și o primă editiune de lucsa fost 
pusă sub tipar, încă de mai mulţi ani, de către 
„Tipografia Curtel*, ea a rămas neterminată. 

Pe lângă tote estractele aduse din unele jur- 
nale despre ,Bucioc* vom păstră istoriei artei 
dramatice și versurile de mai la vale, împărțite 
în sala teatrului, la una din primele representa- 
Hunt ale ріеѕеї si adresate D-lui Stef, Velescu, 
pentru modul admirabil cum a creat rolul lui 
Bucioc. 


Lu STEFAN VELESCU 


pentru modul admirabil 
CUM A CREAT PRE VORNICUL BUCIOC 


Sot iubit, duios părinte, 
A] téú suflet a scăldat 

In simtiri tainice, sfinte, 
Sufletul nostru ‘ntristat. 


Român, vornic prea putinte, 
Datoriei devotat, 

AY pus în noi dor ferbinte: 
După Bucioc am oftat, 


« EINO 1 A ON 


« NI uv 


O dar mal fi ca el ёй, 
Vorniet in acâstă térà, 
Ce pentru ea seiä muri! 


O d'am află mulți ca tine, 
Artisti, cari asia de bine 
Se ni-i scie aminti! 


Pag. 151. 


Se consignăm aci si o mică anecdotă de la a 
2-a representatiune a lui Bucioc. Era sala pli- 
ná de cea mai alésá lume și în loja Domnöscä 
Măria Sa Domnitorul și cu dspele săi Măria Sea 
Miloși Obrenovic al SerbieY. Se jucase atunci 
actui I-iü, când iată că suflätorul se imbolnä- 
vesce. Al 2-lea suflätor consultă manuseriptul 
piesei și afländu-1 cu totul greti de urmărit din 
eausa numeróselor tăleturi, adaose si corec- 
Hunt făcute până la ultima repetitiune generală, 
declară cá nupótesuflà.. Mare emotiune între 
culise!.. Atunci autorul piesei silit fu se facă 
si funcțiunile suflătorului. Din gaura acestuia esi 
autorele, căutat de adiotantele Domnesc, spre a 
merge în loja Domnéscä, unde primi, de la am- 
bit Domnitori, incuragiätöresi nemeritate laude. 


Dreptatea domnéscá. Chiar în afișul primel 
representațiuni a acestei piese era dis că este 
după Lope de Vega; cu tâte acestea o critică, a 
căruia dusmäniä nici astădi, dupe sése ani, nu 
mi-o esplic, a seris si tipărit că plagiasem nu 
sciù ce roman numit „Koco del Piso!..* Alt 
critic pasionat, reposatul Lăzărescu, uitând de 
a citi afisulrepresentatiuneï, denunță egalmente 
lumeï ca „Dreptatea domnescă“ era vro imi- 


Pag. 255. 


ПІ 
tatiune după „vre una din cele 2,000 de piese 
ale luf Lope de Vega! !..« 

Și cu tote acestea, fiă-mi permis, acum cá pote 
voit întâlni vre un critic mai drept, se declar că 
nici chiar planul piesei nu este identic cu acela 
al piesei spaniole „El mejor Alcad“, ne cum sce- 
nariul și caracterele. A imită ast-fel, la francesi 
са si la germani, se pote probă cá nua fosta 
plagià... 

Succesul „Dreptăţei domnesci“ a fost strelu- 
cit. El e datorat in cea mai mare parte modului 
cum artiștii ай interpretat rolurile lor. D-nif 
Pascaly, Dragulici, C. Dimitriadi, at fost forte 
bine, der neuitate vor rămâne din mintea publicu- 
lui Bucurescean creatiunea lut Dodäilä Porca- 
rul, de neimitatul nostru artist C. Bälänesen si 
acea atât de poetică a Mariórel, a mult regreta- 
tel Matilda Pascaly. Aducem aci un sincer oma- 
git D-lui C. Bălănescu și tuturor artiștilor cari 
ай dat vietä piesei și lăsăm o caldă lacrimă de 
regret pe petra prea curând uitată a sermanei 
Matilda Pascaly, artistă nici până astădi inlo- 
cuită pe scena română. 


Banul Mărăcine. Cine nu-și amintesce do- 
іш adevărat al Românilor la vestea învingerei 
de la Sedan și apoi aceea a perderei Alsaciei 
si a Lotaringieï ? 

Se organizase in Paris asociatiunea pentru a” 
jutorarea Alsacienilor, cari emigrarä din patria 
instreinatá. Acéstä asociatiune ceré fonduri, 
subscriptiuni. Mam otärit se fac si ей ceva pen- 
tru acestă asociatiunesi in mai putin de trei dile 
serisciú „Banul Märäcine“. Vr'o dece-cinspre- 


dece dile dupä aceea neobositul director altea- 
trului national, din acel timp, D. M. Pascaly, dă- 
dea piesa, în stagiunea anului 1872. Ceea ce pot 
spune este, că cu tote numerósele defecte ale aces- 
tei improvisafiuní, ea avu un succes necunoscut 
pönö atunci la teatrul national. Actorii, autorele 
fură ehiämati în scenă de deci de ori și la ne- 
numărate representatiuni. Biletele se vindeaü cu 
câte o stptămână înainte. In sera representatiu- 
nei vedeai în piaţa teatrului staționând birjele de 
Herésca, cu care veniaü de departe cetăţeni de a- 
sistaü la „Banul Mărăcine“: se desfundaserä ma- 
halalele! Deatunci succesul popular în lipsa celui 
literar, nu se desminti. Când directiunea n'avea 
parale cu ce se plătâscă trupa, iute o representati- 
une-douédin Banul Märäcine! A dona representa- 
tiune a acestei piese fu dată în beneficiul Alsa- 
cienilor și peste 1500 franci fură trămiși de 
autore, prin D. consul al Franciei, D-lui Marquis 
d’Haussonville, președintele comitetului Alsa- 
cian, ca mică manifestare de marea iubire a Ro- 
maniei pentru Francia, 

Banul Märäcine a produs pote mai mult 
de 50,000 de franci teatrului nationale, eară au- 
torelui obicinuitele injurături ale Zoililor lite- 
raturei române. 


Eaca ce aflăm despre acóstá piesă, la pagina 
275 din o frumösä carte intitulată „De Paris à 
l'île des serpents*) de Cyrille **. 

„Le célèbre pote français Ronsard, si injus- 
tement traité par Boileau, était d'origine vala 


* Paris 1876. ** D'Avril. 


y 


que. Il nous l'apprend lui méme dans des vers 
charmants : 


Or, quant á mon ancétre, il a tiré sa race 

D'où le glacé Danube est voisin de la Thrace. 
Plus bas que la Hongrie, en une froide part, 
Est un seigneur nommé le marquis de Ronsard, 
Riche d’or et de gens, de villes et de terres 
Un de ses fils puînés, ardent de voir la guerre, 
Un camp d’autres puinés assembla hasardeux 
Et, quittant son pays, fait capitaine "d’eux, 
Traversa la Hongrie et la basse Allemagne, 
Traversa la Bourgogne et la grasse Champagne, 
Et, hardi, vint servir Philippe de Valois, 

Qui, pour lors, avait guerre encontre les Anglois. 
Il s'employa si bien au service de France 

Que le roi lui donna des biens à suffisance 

Sur les rives du Loir. Puis, du tout oubliant 
Frères, père et pays, François se mariant, 
Engendra les aï eux dont est sorti le père 

Par qui premier j'ai vu cette belle lumière. 


»Une sorte de prédilection sentimentale et 
fort délicate ramène les Roumains à cette lé- 
gende, qui leur est évidemment chère. Ronsard 
a été le sujet d’un drame représenté en 1872 
dans la patrie du héros légendaire qui appar- 
tient en commun à la France et à la Roumanie. 
„La pièce de M. Urechia, écrivait alors le Jour - 
nal de Bucarest, est pleine de ces élans de 
cœur inspirés par les sentiments les plus élevés. 
Ces passages sont ceux qui ont été le plus cha- 
leu reusement applaudis. Chaque allusion à la 
grandeur de la France et à l'amour de fa Rou- 


manie pour ce pays, a été accueillie par des 
bravos enthousiastes.“ 

Une souscription ayant été ouverte à Buca- 
rest en faveur des Alsaciens-Lorrains, M. Ure- 
chia a voulu qu'une représentation de sa pièce 
fût donnée au bénéfice de nos immigrants. Le 
succès a été encore plus grand que le premier 
jour. Impossible de rendre par des paroles 
l'émotion et Velan des spectateurs. Le senti- 
ment était aussi vif chez les gens du peuple que 
dans les hautes classes.“ 


Pagina 335 Curtea lui Négoe Voda. La finele lunei No- 


vembre, anul 1875, mé intorcém din lași la Bu- 
curesci. 

La Bacäü séú Adjud schimb vagonul pentru 
un pat in Sleping-Car. Era deja nöpte si nu 
mal aflu disponibil decât unul la catul al 
doile-lea. Me catar sus și cerca dormi, când, de 
desvbtul шей aud o sopotire a unui glas cunos- 
cut și simpatic. 

— 0! Labo!.. (— este numele escelintelui 
pictor al teatrului national—) o Labo, Labo!... 
dicé sopta vecinului met, din catul de jos, — ce 
voit face ей cu frumosul teii decor ? 

Cum Labo mi era cunoscut, șopta devenii in- 
teresantä. S'apol mal era cestiune si de un de- 
cor... Când areti calului traista de gräunte 
bagä capul in ea: se vorbea de teatru, de deco- 
гшї — bägati de sémá că nu dic decorații — si 
deci bag capul pe sub patul тей... 

— Dumnéta esci? 

— Ей sunt... 

Tabloti ! 


VII 


Am plătit degéba patul inglezului, căci cea mal 
mare parte din nópte am lungit gâtul si am ciu- 
lit urechile, ca auditorii lui Enei, sprea ascultă 
plina de atragere conversatiune a amicului тей. 

— Der ce-ai pätit, Domnule Odobescu, de nu 
visedi decât decoruri? 

— Teatrul este aprope gata; restauratiunea 
va fi curând terminată și am pus pre Labo se 
facă maf multe decoruri nationale. Mi-a făcut o 
Curte de Arges forte frumösä... 

— Cunoscuiú un român, la Paris, care s'aü 
dus se cumpere cărți la libräriä si ай cerut, nu 
cutare autore, nu cutare edifiune, ci, cărți de 
mésura acesta si de cealaltă, după înălțimea 
politelor unui frumos dulap de stejar ce cum- 
pérase... 

— Cu deosebire ca eü nu cer piesa pentru 
decorul mei la librăriă ci o comandez fabrican- 
tului... 

— Cum, deii, voieseï o piesă pentru exhibiti- 
unea decorurilor noue? 

— O voiú și o voit de la D-ta si o voit peste 
o stptămână. 

— Dar e cu neputintă... O septemänä ! 

—- Neputinta ? In câte dile s'a făcut lumea? 

Intelege bine lectorul că comparatiunea ve- 
nind de la Odobescu era de natură a mé maguli 
până a-mi sete din gură o imprudentá si ne- 
cugetată promisiune cá voii cerca... 

Ajuns la Bucuresci mi-am pus o di intrögä ca- 
pul la tortură și condus de firul Ariadnei, deco- 
гите cele noue ale amiculuï Labo,—am insghe- 


bat un act.... 
27 


VIII 


— Bun, dă-lu incöce, mi disá D. Odobescu. 
A] 2-lea, al 3-lea si al 4-lea se suecedará . .. 

Negresit, care de care mai fără sir si mal fără 
mied... Noroc că sunt cel mai mare cacograf, 
mai cacograf decât chiar D. Odobesen. Acesta 
mi-a servit la ce-va, căci cum nime din teatru 
nu putea a mă descifră, avuséiit onórea se fiii co- 
piat de însuși directorul teatrului, de invéfatul 
тей amie D. Odobescu, са cel mai pucin saco- 
graf. Apoi un om inteligent nu scie copii... D. 
Odobescu copii, taind ici o vorbă si adăogând 
cole o însemnată colöre du pe paleta lui de mes- 
ter zugrav naţional, așa că pot dicecă Curtea 
lui Neagoe, mai cáa devenit operi esitä din co- 
laborare. 

Partea cé bună so pue lectorul pre séma 
D-lni Odobescu; 

Ear partea , Vifleimului* —cum dicéü de pie- 
să cäfi-va coconași după representare,— se mi- 
о lasă pe séma mea. Eu sunt recunoscător D-lui 
Odobescu pentru că mi-a dat ocasinne de a lucra 
sub directiunea D-séle, fiă și la un „vifleim“ ro- 
mänesc... 

Ca lucrare făcută räpedeam cutezarea d’a sus- 
fine cá nu este ceca ce mal réú s'a produs pentru 
teatru naţional. De sigur că intriga piesei lasă u- 
nora de dorit prin simplicitatea ei, der scăderea 
pu o plätesce eualte calităţi? 

Va decide lectorele. 

Eacá ce scrisă despre representatiunea „Curtea 
lui Neagoe Vodă“ jurnalul „Trompeta Carpa- 
tilor“ : 

„Ce putem dice astădi despre teatru cel mare 
este, că reparatiunea s'a săvârșit, luminarea cu 


IX 


gaz este perfectă si lustrul din mijloc cu trei 
sute lumini este splendid. 

Sa inaugurat cu o piesă nouă trasă din isto- 
ria téreY de D. Urechiá : „Curtea lut Neagoe Ba- 
sarab“, în care este multă acţiune, mult senti- 
ment patriotic, și décà ar fi fost pe seenä mai 
puţină biserică, ar fi fost cu mult mai bine.“ 

Autorele arfi dorit se vorbim de biserica Cur- 
tei de Argeș, si se nu pomenim de biserică 7... 

Regretatul profesore Ul. de Marsillac aprecia 
precum mal jos, acestă piesă, în „jurnal de Bu- 
carest“ No. 556, de la 13 Ianuarie 1876 (stil 
noü). 


„L inauguration de la salle s'est faite avec un peu moins de 
solennité que l'on ne l'avait espéré. Une indisposition de 
S. A. le Prince Régnant n'a pas permis à Leurs Altesses 
d'assister à la soirée d'inauguration. En outre, ce jour lá on 
célébrait la fête de Noël et beaucoup de personnes n’ont pas 
vouln quitter le foyer où la famille était réunie. Ajoutez 
aussi que, pendant toute la journée, la neige avait tombé 
abondamment et que bien des rues étaient impraticables. 

Malgré tout, la salle était presque pleine. Sauf de très 
rares exceptions, tout le monde était en habit de soirée. 
Vous connaissez le luxe des dames roumaines; il est inutile 
de vous dire qu'elles n'avaient rien à envier au cadre éblouis- 
sant préparé à leur beauté. 

Pour pièce d’inauguration, il avait fallu choisir un sujet 
national, qui, tout en rappelant quelque grand fai. historique, 
permit de montrer aux regards quelques-uns des monu- 
ments de la Roumanie et les pittoresques costumes, ainsi 
que les usages du temps jadis. 

Ce soin difficile avait été confié à M. В. A. Urechiä, pro- 
fesseur à la faculté des lettres de Bucarest, auteur de ply- 


X 


sieurs ouvrages dramatiques fort estimés. M-r. Urechiá a 
emprunté son sujet à la vie de Neago& Voda, lequel régna 
en Valachie de 1518 à 1521, et voici comment il l'a traité. 

Un pieux ermite, Macarius, a recueilli après la bataille 
de Gherghitza, un enfant nommé Radou, dont le père, cala- 
rasch du village d'Afumatzi, a été tué pendant le combat. 
Maearius a élevé son enfant adoptif dans l'ermitage de 
Tournou, situé en face de Cozia. Il lui a donné tout: lin- 
struction qu'il a pu et il espère le voir arriver dans le monde 
à une grande position. 

Au lever du rideau, le theatre représente la forêt de Oo- 
zia, une de ces forêts vastes et touffues qui faisaient l'orne- 
ment et ]a richesse de la vieille Roumanie, et qui menacent, 
hélas! de disparaître. On voit descendre de la montagne 
voisine le vieux Macarius, blanchi et courbé sous le poids 
des années, s'appuyant sur le bras du jeune Radou. Tous 
deux viennent s'asseoir au pied d'une croix, placée à un 
carrefour de la foröt, suivant la coutume de ces âges de foi, 
Macarius raconte alors à Radou les horreurs du dernier 
règne et il exalte le règne du prince actuel Neagoé, homme 
juste, instruit, généreux et pieux. A ces récits, le jeune 
homme sent l'ambition lui venir au coeur; il voudrait, lui 
aussi, faire quelque chose de grand pourson pays... En ce 
moment, la forét retentit de joyeuses fanfares. C'est la chasse 
princière qui passe. L'ermite se retire. 

La fille de Neagoë, qui a suivi la chasse, arrive avec ses 
compagnes, et, apercevant la croix, elle y vient faire sa 
prière et y attache, comme offrande, le collier d'or qu'elle 
portait. Les jeunes filles qui l'accompagnent cueillent des 
fleurs. La princesse voit une églantine qui a poussé sur le 
bord d'un rocher; elle veut la cueillir, mais son pied glisse 
et elle tombe dans l’abime. Aux cris des jeunes filles, Ra- 
dou s’élance au secours de la princesse. Les boyards de la 
cour, attirés par ces mêmes cris, sont venus aussi. L'un 


XI 


d'eux, Radou Paisié, est le fiancé de la princesse Roxandra; 
il regarde l’abtme et recule effrayé. 

Cependant Radou a sauvé la princesse et il la remet aux 
mains de son père, Neagoé, qui est arrivé sur ces entrefaites 
et qui, pénétré de reconnaissance pour l'homme qui a sauvé 
son enfant et qu'il sait d'ailleurs être le fils d'un brave sol- 
dat, l'éléve au rang de boyard, en lui disant : Désormais tu 
t'appelleras Radou d’Afumatzi. 

Àu second acte, nous sommes dans la salle du tróne du 
palais de Tirgovesti, qui était alors la capitale de la Va- 
lachie. Le fiancé de Roxandra, Radou Paisié, est furieux de 
l'honneur que le prince a fait au jeune homme de la mon- 
tagne en l'élevant au rang de boyard; il est furieux surtout 
en songeant que Radou d'Afumatzi pourrait bien lui enle- 
ver sa fiancée Il fait part de sa colère et de ses projets des 
vengeance à sa tante, la spataressa (femme de spatar) 
Nutza. Celle-ci essaie de le calmer et elle Pemméne avec 
elle, au moment oü arrivent la princesse Despina, femme 
de Négoé et sa fille Roxandra. 

Roxandra est désolée à la pensée d'épouser Radou Paisie 
qu'elle n'aime pas, tandis que, dans son cœur, gradit l'amour 
qu'elle a conçu pour son sauveur Radu d'Afumatzi. Radou 
aussi l'aime, mais il croirait trahir le prince, son bienfaiteur 
en élevant ses yeux jusqu'à la fille du souverain. Il quittera 
done la cour et ira ensevelir dans la solitude son amour et 
sa douleur. 


Ici se place une scène toute d'apparat, qui a été une vraie 
féte pour les yeux. Niphon, ancien patriarche de Constanti- 
nople et ensuite archevéque de Valachie, est mort en odeur 
de sainteté. On porte ses reliques à Tirgovesti. La proces- 
sion est superbe. La chásse en argent est précédée et suivie 
d'un nombreux cortége. De ce cortége se détachent plusi- 
eurs abbés mitrés du mont Athos, revétus de chapes d'or et 
portant à la main la crosse épiscopale, Le prince Néagoé, 


Sw) A 


XII 


qui a conçu une sincère vénération pour l’ermite Macarius, 
le fait élever au rang du métropolitain, et l’on voit sur la 
scène toute la cérémonie de l'investiture. 

Au milieu de cette fête, une voix irritée s'élève. C'est 
celle de Radou Paisié, qui ne peut plus maîtriser sa colère 
en apprenant que le prince veut donner la main de sa fille à 
Radou d Afumatzi. Il insulte la famille princitre; il essaie 
de flétrir la pureté de Roxandra; mais une vehemente ré- 
plique du nouveau métropolitain le déclare calomniateur et 
Hadou sort en proférant des menaces contre Néagoé et les 
siens. 

Le troisième acte se passe tout entier en fêtes. On célèbre 
le mariage de Roxandra avec Radou d’Afumatzi. L'auteur 
de la pièce a voulu faire revivre sous nos yeux toutes les 
coutumes du vieux temps et les cérémonies qui présidaieut 
au mariage. C'est surtout à ce point de vue que cette scene 
présente un très-vif intérêt. Une sorte de troubadour vient 
ensuite dire la poétique légende d'Erculéan, dont M. Em- 
manoel Cretzoulesco a fait une très-sagace critique dans 
une sárie d'études reproduites par le Journal de Bucarest 
et dont j'ai publié, ici méme, un traduction en vers. Cette 
légende est reproduite ensuite en action par le corps de ballet. 

Au quatrième acte nous sommes à Argis. Le prince Néagoé 
vient visiter l'église qui a été bátie par Manole et ses neuf 
compagnons; autre légende que j'ai reproduite ici plus d'une 
fois. 

Quand il a vu ce monument de gloire, comme dit la lé- 
gende, Néagoe déclare qu'il peut mourir. Il est atteint 
depuis quelque temps d'une maladie étrange. Il a vu cette 
église dont il réva toute sa vie.. hien ne le retient plus en 
ce monde. 1] dicte en un magnifique langage ses dernieres 
volontés et meurt en désignant Radou d’Afumatzi pour son 
successeur. Mais celui-ci ne veut point accepter un honneur 
dont il пз se croit pas digne. Il laisse la couronne au fils 


| 
‚ 


ХІМ 


de Néagoé, tout en promettant de la défendre contre ses 
ennemis. 

Tel est le canevas de ce drame, sur lequel M. Urechia a 
jeté tous les trésors de son érudition et tout le charme de 
la poésie. Au point de vue purement scénique, on pourrait 
désirer que les héros du drame fnssent un peu moins dis- 
coureurs et agissent davantage ; mais leurs discours sont en 
général animés de si beaux sentiments et la langue dans 
laquelle ils sont écrits est si pure et si roumaine que l’on 
aurait comme un remords d'en priver le public. 

D'ailleurs, il y a assez de satisfaction pour les yeux dans 
toute cette piéce : on peut bien, à côte du spectacle, faire 
place aux nobles émotions et aux généreux sentiments qu'il 
est toujours si bon de faire vibrer dans l'âme du peuple. 

La pièce a été trèss-convenablement jouée par M. Vellesco, 
qui a interprété le rôle de Néagoe avec beaucoup degravité 
et de noblesse; par M. Pascaly, qui a mis toutes les ardeurs 
de son âme dans le rôle sympatique de Radou d Afumatzi; 
par M-lle Anica Popesco, qui a gentiment rendu le doux per- 
sonnage do Roxandra, par Mesdames Flechtenmacher et 
Stavresco qui, dans des roles peu importants, ont su se 
montrer comédiennes intelligentes et expérimentées. 

Les costumes sont trè-riches et trés-fidéles ainsi que les 
décors. Somme toute la soirée d'inauguration du grand 
théátre a été bonne et nous promet une belle saison. 

Le décor du premier acte a été peint par M. Mezzadri. 
Les autres sont l'oeuvre de M. Labo. Le décor féérique qui 
encadre la légende d'Erculéan est du à M. Morand. 


FINEA TOMULUI I-it. 


SI S 


REFERENDE COPY 


UST LE RETURNED TO THE FILES 
OF THE R 


HE diese r] [a = Pk 
U 5 Y urb OF STATE 


You ARE no AME TO 
' REMOVE 


OM 
V, STATE DEPARTMENT I 


a 


T" ei KV Nae _ 


&/1//A * 


OPERE COMPLETE 


Veria A. voi. І. 


„m. 
Seria B. vor. 1. 
„im. 
„ei. 
Seria C. vor. I. 
s E 


Seria D. vor. |. 


W 

Seria E. I. 
II. 

HI. 

Seria E vor. 1. 


m 
, M. 
" 3 
Seria G. vor. |. 
IT. 
ШЇ 


23 


7? 


Seria WI. 


' 
Ж 
' > < ust E 
— Ex 
V. A. më ee 


nn 


р 


ŞI TÍ. DRAME. 

COMEDII. - 
CONFERINTE. 

DISCURSIIRI ACADEMICE. 
DISCURSURI DIVERSE. 


ARCHEOLOGIA NATIONALE. 
— VI. DOCUMENTE, ESCERPTE RELATIVE LA IS 
TORIA NATIONALE. 
!8TORIA SCOALELOR ROMANE. 
— П. DIDACTICA — DISPOSITIUNI — STUDI — 

DISCURSURI SCOLASTICE. 
NUVELE, INCERCARI DE ROMANE. 
ARTICOLE DESPRE LITERATURA, CRITICA LITERARA 
UMORISTICA — VARIA. 
COMENTARII ASUPRA CRONICELOR. 
STUDII DESPRE EPOPEE. 
CERCETARI ASUPRA AUTORILORU ROMANI. 
DIVERSE LECTIUNI LITERARE, . 
ARTICOLE TEORETICE POLITICE. 
DISCURSURI POLITICE. 

POLEMICA. DIVERSE. 

SCHITE DE ISTORIA ROMANILOR, CURSUL FACUT LA 

UNIVERSITATEA DE BUCURESCI — 10 VOLUME. 
—<33088 


Publicarea «Operelor Complete» ale D-lui V. A. Urechiii se va gee in ot 
dinea acestui programil. 
si C. Volumele apărute, 


i 


In 1878 voru apare volumele indicate da Seria A. B 
constituind o materii completă, se A G separat 


fe 


man 
1 


; us 


Deacidified using the Bookkeeper pro 
Neutralizing agent: Magnesium Oxide 
Treatment Date: August 2006 


( 
PreservationTechno 


A WORLD LEADER IN PAPER PRESI 
111 Thomson Park Drive 
Cranberry Township, PA 16066 
(724) 779-2111 


pr _