VULCAN, (I.) T. (1874-1898) in SCR. I_pypdf2

mm 


IOSIF VULCAN 


n 
Pila 


Ediţie îngrijită, cuvînt introductiv, 
tabel cronologic și note de 
LUCIAN DRIMBA 


= iei 
ACADEMI 4 
n ELITA 

| NY 


E. ta. DĂ a 
K Yi me pa DE 
KEN epi WDA 


BIBLIOTECA 
a M rer i RASI 
3 iey gat“ 


aaa ii 


"CUVINT INTRODUCTIV 


Între personalităţile culturale marcante ale Transilvaniei din se- 
colul al XIX-lea, un loc de seamă îl ocupă Iosif Vulcan (1841— 1907). 
Timp de aproape, cinci decenii el a dezvoltat o neobosită și fructuoasă 
activitate de animator cultural, jurnalist şi scriitor. Și aceasta, într-o 
perioadă în care politica accentuat naționalistă a statului dualist aus- 
tro-ungar acţiona cu tenacitate pentru reprimarea drepturilor și liber- 
` tăţilor naţionale ale românilor şi ale celorlalte națiuni nemaghiare aflate 
sub apăsătoarea dominație a coroanei bicefale. În aceste condiţii, cînd 
pe toate căile și prin toate mijloacele posibile se urmărea deznaţionali- 
zarea şi maghiarizarea lor, Vulcan s-a străduit cu perseverenţă şi neos- 
teneală să. contribuie la fortificarea conștiinței naţionale a românilor 
transilvăneni, cultivindu-le sentimentul miîndriei, demnităţii şi uni- 
tăţii naţionale, îndemnindu-i mereu la rezistenţă şi luptă pentru păs- 
trarea și afirmarea fiinţei lor naționale. Din anii tinereţii şi pînă la sffr- 
şitul vieții, tot timpul şi peste tot, în orice împrejurare pe care o socotea 
favorabilă; a arborat şi a purtat, cu dirzenie și cu entuziasm nestins, 
stindardul pe care erau scrise emblematic cuvintele: cultură și națio- 
nalitate. Şi a făcut-o cu cuvintul rostit sau scris, în „discursurile“ şi „di- 
sertaţiile“ prezentate în cadrul societăţilor culturale sau literare în care 
a activat şi a diferitelor întruniri ocazionale, ori în numeroasele articole, 
publicate mai ales în „Familia“, precum și în scrierile literare ; a făcut-o 
stimulind, sprijinind și lăudînd orice acţiune în folosul obștei româ- 
nești sau, dimpotrivă, criticînd inactivitatea, lipsa de însufleţire şi 
dezinteresul faţă de ceea ce este idee şi faptă naţională, ori luînd atitu- 
dine fermă faţă de denigratorii poporului român, stigmatizindu-i pe 
renegați, dar propovăduind în acelaşi timp necesitatea recunoașterii 
şi respectării valorilor naţionale ale altor popoare, a înţelegerii și cola- 
borării între naţiuni. Căci, deși susținător înflăcărat al ideii și idealu- 
rilor naţionale române, el n-a fost un naţionalist, şovinismul şi cosmo- 


politismul repugnîndu-i deopotrivă. 


Vulcan l 
n era de părere că tot Ceea ce se înfăptuieșta ca act naţional - 


și de cultură trebuie să aibă în vedere i 
3i de cultură 1 í poporul, să pornească de la popi 
Si d/a A ap veresele, căci „Poporul este temelia unei o e popor 
A e uror comorilor spirituale pe care le:au creat” i 
„eat sat me ste re generațiile anterioare. Crezînd în efectele binefăca. 
et a anii, considera că datoria de prim ordin a cărturarii 
pete Să Jum roze poporul, convins fiind că „Pînă cind poporul tava 
rr aa n at, pină cind nu va veni la cunoștința de sine. ia 
ae tea Sal > pi nä atunci fiii săi cei vitregi, străinii şi inimicii ri r 
iat partea aa AF e care să lovească și vor afla mijloace de ex log. 
HNA ele lor interese“ (Panteonul român, p. 156). Corvin. 
erste A A mase de timpuriu, încă de pe băncile școlii şi să 
Pageuh, sa din reni en e andra Roman i Dionisie 
Sia sau d € arı din generația de la 
S aaa ata, Georgs, Barili aasde a eare tinta bat 
Saua pista Pi sä | upte: pentru apărarea şi afirmarea lor. A fost 
Perie t i sir rii demnității naționale și al datoriei pe care o au 
p A ri sir a ales cei transilvăneni, datorită condiţiilor vitrege 
inimă Š IN ps lăsa amăgiţi de stratagemele care urmărea 
Papil, Îi age rea ființei lor naționale; a fost educat, de a u 
piritul datoriei de a contribui fiecare după puterile sale la cultivarea 


„conștiinței nati j 
„conștiinței naţionale, la dezvoltarea şi răspîndirea culturii şi la pă 
ȘI păâs- - 


„trarea limbii, care est 
A „Car e tezaurul cel mai d 
distinctiv. al etniei s 1 de preţ al unui po i 
"în spirit național sale. Dar nu este acesta primul strat al formării sale 
„strălucital na: primul îl primise în familie, unde se păstra i i se À 
Samuil vi unpu al activităţii de luminător a vestitului > spi Vi 
= Beiuş (1828 a nachi al tatălui său, ctitorul gimnaziului zoman da 
. Joi aiui MA kgni si sprijinitor al corifeilor Scolii ardelene Acești 
01 ja -al erat dorința de a contribui si ` 1 
„rituală a ne: i să contribui și el la propășirea spi 
-acestei ODi a Său, a dezvoltarea culturii naţionale Bub Ri 
le dorinţe, se dedică de timpuriu şi cu 1 | 
„Culturale, jurnalistice și literare. puna și cu tot elanul, activităţii 
“După i . ' 
„Societăţii de 1 ue le clase de liceu la Oradea activase în cadrul 
în urma stăruințelor ui AL Por ani orădeni, întemeiată în 1852 
, A a : Roman — înttiul deli . 2 
al gim profesor de'limb â 
şi muci premonstratens —, la Pesta s-a aflat intre fondatori 
români di in „Societăţii literare. « Petru Maior »“ (1862) a stud aţilor 
; Posta r in capitala Ungariei, Între 1862 și 1880, anul în care ud cntilor 
. acestei de A 8 sabi eşte la Oradea, Vulcan a fost un membr par: seşte 
i eoeta tăi, aflindu-se tot timpul și în comitetul ei de © na ini 
de. iei i ep tepedinte şi preşedinte, pentru ca după 1880 on „ape 
d uuoștinţă pentru. activitatea-i bogată, să fi , Ca semn 
onoare, » Să île ales membru: de 


z 


VI 


Ș Scopul'societății era „deprinderea în limba maternă“, cum se pre- 
cizează în statute, prin prezentarea de opere originale sau traduse, 
prin „elaborate“ și prin manifestări culturale, „excluzind dezbaterile 
politice“. Dar, prin toată activitatea ei, se urmărea, mărturisit sau nu; :' 
cultivarea sentimentului naţional şi al solidarităţii naţionale. Așa, de 
exemplu, în 186% societatea a sărbătorit printr-o manifestare publică: 
mplinirea..a- cinci ani de la înfăptuirea. măreţului act naţional: de la: 
o4 ianuarie, Vulcan a citit atunci poezia sa La Unirea Principatelor" 
Române, iar la banchetul organizat cu acel prilej tot el „închina pentru + 
a zilei și fericirea fraţilor din cele şapte țări“ („Concordia“, 
-Este doar una din dovezile ce pot fi aduse în sprijinul: 
lui în care se orienta activitatea societăţii și alui Vulcan. 
~. În aceeaşi perioadă începe colaborarea cu corespondențe, articole 
mărunte, poezii şi o proză la „Telegraful român“, „Gazeta Transilvaniei“, 
` „Foaie pentru minte, inimă și literatură“, „Amicul şcoalei“, „Goncor- 
dia“ — în redacţia căreia probabil că şi lucra, din moment ce în 1862: 
ara trimis. la Braşov în calitate de reporter să participe la cea dintii 
iinais generală a „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română 
şi cultura poporului român“ „Astra“, după constituirea ei (1861). Atunci, 
a. avut bucuria să cunoască pe „poetul naţional“: Andrei Mureșanu, 
“căruia îi închinase cu an în urmă poezia Cătră Andrei Mureșanu, şi 
pa. nestorul gazetăriei transilvane, George Barițiu, care peste cîțiva 
ani îl va încuraja şi sprijini în tentativa de a publica revista „Familia“. 
9a e. ani mai tirziu, participînd la adunarea generală a „Astrei“ dè la 
Mare (1868), se înscrie membru ordinar al Aseciaţiunii şi 
azia Geniul Națiunii, iar în următorii doi ani prezintă diser- 
'oporul român: în poezia sa. (1869) și Cintecele haiducești (1870). 
pă 1870, solicitat tot mai mult de activitatea şi, în alte societăţi al 
căror membru era, dar şi de munca redacțională, prezența sa este spo- 
radică la adunările „Astrei“, în care nu mai citeşte nimic. Constituindu-se 
n: 1900 secţiunea literară a “ Astrei, Vulcan este ales vicepreşedinte al 


în 
ei, iar în 1904 devine președintele secţiunii și membru de onoare al 


 tasemnătate 
1864, p. 36). 
cunoaşterii sensu 


Asociaţiunii. 
Activitatea cea ma 
tării culturii române a desfășurat-o Vulcan în eadrul „Societăţii pentr 


crearea unui fond de teatru român în Ardeal“ (prescurtat: S.T.R.). 
Întemeierea ei este în cea mai mare parte rezultatul iniţiativei și stră- 
daniilor sale, teatrul fiind o preocupare mai veche a lui,:care va rămine 
statornică pentru tot, timpul vieţii sale, alături de editarea „Familiei“. 
îndrăgostit de teatru, cum s-a dovedit, şi dornic a vedea ființind această. 
instituţie pentru: românii: din Transilvania, pentru realizarea căreia 


a depus mari diligenţe şi multă însuf 1 
dat că „teatrul a fost steaua călăuzitoare a vieţii“ sale. Despre însem- 


i bogată și mai îndelungată în sprijinul dezvol- 
u 


VII: 


leţire, el a mărturisit la un moment. 


nătatea teatrului în viaţa unui (dapre noce | 
Popor și despre necesitatea lui at 

în lv aţal a vorbit Vulcan mai stăruitor după primul be pie ini 

i ascaly prin Ardeal şi Banat (1868) și după călătoria pe care o face 


e ata nu răminea decit ca teatrul să se realizeze din contribuţiile 
cei ale poporului, pe care o societate creată anume în acest scop 
să le adune. Ideea este lansată de Vulcan în paginile „Familiei“, care 


rial din care „cu timpul“ să fie posibilă crearea unui teatru. Dar fondul 
necesar realizării țintei finale n-a reușit să-l adune și teatrul dorit nu 
a putut lua ființă. Cu toate acestea, activitatea societății este meri- 


ie T punca a.datinelor, obiceiurilor. şi credințelor valoroase ale 
p poru ui, Ja crearea de' opere literare, la însuflețirea pentru acţiunile. 


taţii aparţin lui Vulcan, În unele se ocupa de 
şi de probleme legate de scopul societății; în altele vorbea despre cul- 


adunările. ei anuale, ţinute de fiecare dată într- 
ca și ale Astrei, adevărate sărbători naţionale. Animatorul ei entuzi 


(1870— 1882), vicepreşedinte (1882— 1895) sau președinte (1895—1907), 
şi mai ales de la adunările generale anuale, în cadrul cărora uneori, 
rostea discursul de deschidere, alteori dezvolta o temă într-o disertaţie, 
sau citea în opera sa literară. 
îi. Cu o regularitate: exemplară a participat și la sesiunile generale 
ale Academiei Române, începînd din 1891, cînd i s-a făcut înalta cinste 
de a fi ales membru activ al ei, membru corespondent fiind din 1879. 
Alegerea sa se petrecea tocmai în preziua împlinirii vîrstei de 50 de 
“ani şi în anul cînd Academia își serba 25 de ani de existenţă. În şedinţa 
solemnă din 29 martie 1892 citește discursul de recepţie despre Dimi- 
{irie Țichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui. „Între membrii 
de dincolo ai Academiei — scria N. Iorga în 1907 — nu era unul mai 
nelipsit de la sesiunea generală decit Iosif Vulcan“ (Oameni cari au 
fost, I, 1934, p. 215). Ny numai că a fost nelipsit, dar s-a şi achitat, cu 
conştiinciozitatea care-l caracteriza, de toate însărcinările încredințate 
oouo vorba de rapoartele pe care trebuia să le întocmească asupra 
ï rţi prezentate la concursul pentru obținerea unuia din premiile 
academice, fie că atăcut parte din comisii de propunere pentru alegerea 
dė noi membri,sau că i s-a încredințat conducerea lucrărilor secţiunii 
literare, fie că a avut alte îndatoriri. Iar „Familia“, care își făcuse de 
mai multă vreme o datorie din a informa cititorii despre lucrările şi 
dezbaterile înaltului for cultural-știinţitic al României, publica rapoarte 
mănunțite despre activitatea acesteia, primite de la corespondentul 
adu din capitala României. La rindul său, Vulcan trimitea cu regula- 
săptăminal, corespondențe, publicate în „Familia“ sub generi- 
¢ül De'la București, în care relata despre diferite manifestări cultural- 
artistice și sociale, ce aveau loc în perioada cît dura sesiunea generală 
` şi la care lua și el parte. Căuta să profite cît mai mult de tot ceea ce 
îi putea oferi capitala ca trăire spirituală și ca recontortare morală ; 
întreținea discuţii cu colegii de la Academie, cu scriitori, artişti și gazetari, 
sau cu prieteni și cunoscuți; făcea cunoștințe noi cu oameni de seamă 
sau le întărea pe cele vechi; participa la spectacolele teatrale şi la con- 
certele simfonice, la seratele literare ale lui T. Maiorescu şi la conferin- 
ţele de la Ateneul Român; recruta noi colaboratori pentru „Familia“ 
şi urmărea să obţină lucrări și promisiuni de colaborare pentru revista 
sa; și mai ales se întorcea totdeauna cu puteri noi de muncă, sporite de 
entuziasm. și însutleţire naţională. . 

O altă societate în care a activat, timp de mâi mulţi ani, a fost 
„Societatea Kisfaludy“ din Pesta, care avea preocupări mai ales fol- 
clorice și de stringere a legăturilor maghiarilor cu alte naţiuni pe baza 
cunoaşterii reciproce a tezaurului lor etno-tolcloric. Apreciindu-i-se 

„ meritele dobîndite în activitatea culturală, literară, folcloristică şi de 
traducător în limba română. din literatura maghiară, Vulcan a fost 


IX 


als în 1874 membru extern (membri interni erau niirmal, maghiari), 


rostind cu acest prilej un discurs de recepție despre Poezia Populară . 


română, publicat în analele societăţii și, mai apoi, ca introducere la 
culegerea de poezii populare române traduse în ungurește de Gh. Ember, 


I. Grozescu şi I. Vulcan, apărută sub titlul Roman népdalok (Poezii: 


populare românești), Pesta, 1877. Să menţionăm că Vulcan este primul 
român devenit membru al „Societăţii Kisfaludy“ și primul membru 
extern al ei care ţine un discurs de recepţie. 

Pînă în. 1880 a fost o prezenţă activă la şedinţele societăţii, fie 


` participînd la discuţii, fie citind traduceri din poezia populară sau cul- 


tă românească. Un singur exemplu: în 1878 citea Cîntecul gintei latine 
în traducerea maghiară făcută de el, pe care o şi publică şi o trimite lui 
Alecsandri ; mulțumindu- -i, autorul îl îndeamnă să continue să traducă 
din poezia română, subliniind importanţa acestei ein pentru apro- 
pierea dintre cele două popoare. 

Activitatea depusă în cadrul societăţilor și asociaţiilor literare sau 
culturale amintite, sau în cadrul altora nemenţionate, este, desigur, 
meritorie. Dar un merit mult mai de seamă este publicarea timp de 


peste patru decenii a revistei „Familia“, care a avut un rol important, 


pentru întreaga cultură românească, nu numai pentru cea transilvană, 
În momentul în care se hotăra să scoată această revistă (1865), 


l cu cheltuială proprie, fără nici o subvenție din partea statului, dar în- 


„curajat și sprijinit moral în primul rînd de nestorul gazetăriei rom å- 
nești din Transilvania, Q. Barițiu, şi de fostul său profesor, Al. Roman, 


„articole şi informaţii, revista adresîndu-se cu precădere femeili 


temerarul „redactor, editor și proprietar“ al „Familiei“ abia împlinise 
24 de ani; avea însă o oarecâre experienţă jurnalistică pe care și-a cîş- 
tigat- o prin cele cîteva, colaborări la periodicele amintite şi mai ales 
prin munca de „conlucrător primar“ în redacţiile revistelor „Aurora 
română“ (1863) și „Umoristul“ (1863), ambele apărute la Pesta. 
„Aurora română“ era prima revistă literară română apărută în 
Ungaria. Editor proprietar și redactor responsabil era un preot, I. Mi- 
culescu. dar inițiativa publicării ei aparţinea lui Vulcan, care era și 
redactorul” ei principal. Despre necesitatea unei foi beletristice pentru 
românii din Transilvania și Ungaria vorbise Vulcan în 1859, cînd mai 
era încă elev, într-o corespondenţă apărută în „Telegraful român“, iar 
mai apoi într-un articol (De sub muntele șvăbesc) publicat în „Con- 
cordia“ (1861), în care amintește despre efectele binefăcătoare pe care 
le-ar avea o revistă. literară: ar contribui la dezvoltarea literaturii, la 
cultivarea limbii și la înlăturarea cosmopolitismului. Avînd acum p 
bilitatea să conducă el însuși o revistă, a urmărit să dea „Au: 
române“ un conţinut și o întă ăţișare atractive, publicînd poezii şi:pr 


a reușit, însă, să facă din ea ceea ce dorea, deoarece a întimpini 


tență din partea proprietarului revistei, un om,,se pare, fără gust şi 

cultură, motiv pentru care a părăsit- (0) după numai cîteva luni. 

| „Umoristul“ — în redacţia căreia Vulcan lucrează din momentul 
“apariţiei (1/13 oct. 1863) și pe care o conduce în calitate de proprietar, 

ditor și redactor responsabil între ianuarie 1865 şi iulie 1870, schimbiîn- 
u-i titlul, în 1867, în „Gura satului“ — și-a propus satiriaarca tutu- 
-ror abuzurilor şi secăturilor ce se ivesc în toate zilele în viața comună 
“şi combaterea moravurilor rele“; dar aria de cuprindere a relelor sati- 
“vizate în paginile revistei era mult mai mare. Dezvăluirea şi luarea în 
deridere sau biciuirea metehnelor se făceau în poezii, anecdote, relatări 
; şi notițe umoristice sau satirice, corespondența dintre Păcală și Tin- 
>= dală, caricaturi ete. Aspectele negative vizate nu erau numai din Tran- 
© silvania şi Ungaria, ci și din Principatele Unite, nu aparţineau numai 
„vieții sociale sau culturale, ci şi celei politice, Iar contribuţia lui Vulcan 
i Sumarul revistei este substanţială, mai ales în primii ani de apariţie, 
avistei, și ea constă în poezii umoristice şi satirice, anecdote, știri umo- 
“zistico- satirice, idei pentru caricaturi... 

Așadar, avea o experiență gazetărească în momentul în care s-a 
hotărit să ia asupra-și sarcina atit de grea de editare a unei reviste cu 
un profil complex: „foaie enciclopedică și literară cu ilustraţiunii, 
Cum se precizează în subtitlul „Familiei“. Între motivele care îl vor 
(i determinat la o asemenea întreprindere, curajoasă și de răspundere, + 
lingă că își dădea seama de necesitatea şi importanța unei. reviste 
că. va. fi simţit o chemare pentru o astfel de activitate, va fi fost și 
Al: că în ianuarie 1865 își înceta apariţia „Foaia pentru minte, inimă 
i literâtură“, lăsînd un gol ce trebuia neapărat. acoperit de o altă pu- 
blicaţie,. oarecum similară, dar cu o deschidere mai largă, care să-și 
îndeplinească menirea nobilă de instruire și de educare a publicului. 
“Căci după părerea sa, revistele au „un rol foarte ponderos în marea 
operă a civilizaţiunii și culturei naţiunale“; în același timp, ele pot 
„să conducă, să controleze, să dezvolte, să curăţească gustul literariu“, 
- atît prin operele pe care le publică în paginile lor, cît și prin critica ce 
o efectuează („Familia“, 1873, p. 121). „„Voiesc să dau în mîna e 
„<ului o foaie cu care dinsul să se poată făli“, îi scria el lui Barițiu, 
foaie care „să emuleze“ cu orice revistă străină. iti R AN 
caracteristică elanului tineresc. - 


„Familia“, pe care a editat-o timp de aproape 42 de ani (5/17 iunie 


“culturală cea mai de seamă, „biletul de intrare permanentă a lui [...] 
în istoria literaturii noastre“, cum a calificat-o O. Goga. Scoasă la început 
trimensual, apoi săptămînal, iar într-o perioadă chiar bisăptămînal, 
revista a apărut între 5 iunie 1865 și 20 aprilie 1880 la Pesta, iar din 


XI 


27 aprilie 1880 la Oradea, pînă la 31 decembrie 1906, cînd redactorul, 


ge 


4865 — 31 decembrie/13 ianuarie. 1907) fără întrerupere, este fapta sa 


- 


editorul și proprietarul ei, obosit după o lungă muncă plină de dăruire 
şi de hărnicie, dar istovitoare, întăşoară cu seninătate şi satisfacția dato- 
riei împlinite steagul care a fîlfiit cu mindrie și rodnicie patru decenii 
— o longevitate fără precedent în publicistica culturală românească. 


Anul 1880 marchează nu numai schimbarea locului de apariţie, 
dar și începutul unei perioade noi în viaţa revistei. Dacă pînă în acest, añ 
` „Familia“ era latinizantă şi etimologizantă în limbă şi ortografie, după 
această dată ea se dovedește treptat adepta unui tonetism temperat, 
în sens maiorescian, se apropie de ideile junimismului cultural, pe care 
le sprijină teoretic şi practic, iar calitatea textelor literare publicate 
se-mbunătăţește simţitor, după cum 
valoric, colaborarea unor scriitori şi oameni de ştiinţă din România. 
De altfel, trebuie să menţionăm că, de la începutul pînă la sfirșitul 
existenței sale, „Familia“ s-a interesat îndeaproape de tot ce se petre- 
cea dincolo de Carpați, de viața socială și culturală sau de situaţia poli- 
tică; cu conștiința deplină a unităţii spirituale a tuturor românilor, 
urmărind cultivarea sentimentelor și conștiinței naţionale. Iată. ce 
afirma Vulcan în articolul Ateneul Român, publicat în 1867, adică în 
chiar anul înfăptuirii Pactului dualist: „Ca două rturele pornite din 
același izvor, ca două raze ale aceluiași soare, ca fiii aceleiași mame: 
„ne ințeresăm și noi de toate păsurile fraţilor noștri de peste Carpaţi. 
Ochii noștri sint inundaţi de laorimele bucuriei cînd dinșii fac un pas pe 
spinoasa ale a înaintării și a dezvoltării naţionale ; şi noi, cei dedaţi - 
sufer apartin cu dinşii toate suferințele lor, căci sîngele apă nu se 
ate pe frate nu-l poate denega“. Sint cuvinte care atestă senti- 
“mentul unităţii și al solidarităţii naţionale, pe care revista şi redatţo- 
- rul ei îl vor afirma şi cultiva neîncetat, În paginile „Familiei“ s-a vorbit 
totdeauna cu satisfacție şi mîndrie despre realizările conaţionalilor, , 
indiferent de spaţiul geografic și politic în care trăiau. Încă din primul 
număr se sublinia că principalele țeluri pe care le va urmări revista vor 
fi „dezvoltărea spiritului naţional“ şi „dezvoltarea și lăţirea culturei. 
naționale“. Fidelă acestor deziderate din programul pe care și l-a fixat, 
ea a reușit să se facă „un palpitant monitor al ideii naţionale“ (O. Goga), 
să devină un element de coeziune sufletească și un organ al unităţii 
naționale. Coloanele ei s-au deschis cu generozitate și cu bucurie cola- 
-borării scriitorilor, oamenilor de știință şi cultură, luptătorilor pe tărîm 
social, tuturor celor dornici să contribuie după puterile lor la progresul 


general al obștei românești de pe cele două versante ale Carpaţilor, 
bărbaţi și femei, tineri şi virstnici, consacrați sau începători. Cum avea 
să mărturisească Vulcan la jubileul de 40 de ani de apariție a „Fami- 
liei“, foaia lui s-a pus la dispoziţia tuturor celor care veneau în publici- 
tate cu un gînd bun, cu intenţii nobile pentru binele obştesc. 


XII - - 


creşte, considerabil, numeric şi” 


~ 


ud : 

Pentru a apărea la timp şi, pe cît posibil, în condițiile preconirato 
de la început, Vulcan s-a adresat deseori scriitorilor cunoscuţi, so ioi i 
tîndu-le o poezie, o proză, un articol; în același timp primea cola ora 
vea altora mai puţin cunoscuţi sau făcea loc „cu bucurie“ în paginile 
revistei debutanţilor, pentru care avea totdeauna un cuvînt de neur 
-j re, cînd i se părea merituoasă colaborarea primită: cazul lui Fraineseu, 
oarte cunoscut, este edificator. Pentru același motiv, dar și pen m 
stimula creația literară, redactorul revistei anunță concursuri, < 0 e 
"cu premii, scrierea premiată urmind a fi publicată în dia i 
“ alături de colaborări, apar în revistă și reproduceri din alte pu iai, 
uneori din lipsă de material suficient pentru un număr, alteori pen m K 
lë populariza, — încît lista, foarte lungă, a autorilor români prozei 
în „Familia“ include aproape toate numele mai cunoscute ale eP i 
dela I. H. Rădulescu şi V. Alecsandri, de pildă, la O. Goga și E. Is i, 
pe lingă altele de mai mică rezonanţă, îndeosebi din Transilvania. 

uri do Acestea, figurează riumele unor scriitori străini traduși, i 
ai diverse Titeraturi, epoci și direcţii literare, de la antici la mo- 
Ovidiu la Maeterlinck. 
pă mintit să „Familia“ și redactorul ei informau sau vorbeau l 
cu mindrie despre orice realizare importantă în domeniul culturi al 
i ştiinţei sau al vieţii sociale românești, ca şi despre autorii lor, por 
“+vetele şi biografiile celebrităților române“ pe care le publici a loan 
„Familia“ începînd chiar cu primul număr (apoi şi alţii) şi din " 
inte le-a reunit într-un volum cu titlul Panteonul român (1869), pri- 
| singurul apărut, aveau menirea nu numai să le facă cunoscute 
omagieze, ci și să cultive sentimentul mîndriei naționale și s 
muüleze la acțiune în interesul progresului cultural şı social național. 
Căci nimic din ceea ce are în vedere Vulcan nu se situează în afara po 
ţionalității și valoarea fiecărei personalităţi prezentate este apreciată 
îm raport de contribuția sa la binele şi înaintarea poporului. porie ţi 
și biografiile prezentate de Vulcan sînt ale unor „oameni binemeri a N 
ai naţiunii, care au activat în domeniul social-politic, al presei, al ea 
trului, al școlii, al literaturii etc. Hotărirea de a scrie despre ei şi aa 
face cunoscute realizările izvorăşte din convingerea, repetat exprimat , 
că avem datoria să ne cunoaștem și să ne stimăm valorile naţionale, 
` să cinstim memoria tuturor celor care s-au dăruit cauzei comune. 


„Familia“ a aeordat o mare atenţie și folclorului, publicind cule- 
geri de poezie populară, descrieri de obiceiuri, studii analitice sau arti- 
cole, prin care se atrăgea atenția asupra valorii artistice şi a iremm I 
„. tăţii documentare a folclorului. De aserenea, un loc important i ocupă 

discutarea problemelor limbii, informațiile privitoare la activit a Ă 
l asociațiilor şi societăților culturale și literare ori de altă natur 5 . 
Şi să nu omitem atenţia de care se bucură discutarea problemelor tea- 


XIII 


precum şi literatura: dramatică, originală sau tradusă. .. | 
De nenumărate ori Vulcan a ținut să declare în paginile „Familiei“ 


` brului în general, ale creării unui teatru românese în Ardeal, îndeosebi, 


că revista sa nu este un organ politic și că în ea nu-şi vor găsi loc dis- 


cuţiile politice. E adevărat că :nu a fost o revistă politică, dar politică 
a făcut totuşi, căci, ocupindu-se de viaţa socială în complexitatea 


manifestărilor ei și în context naţional, implicit făcea politică, din mo- 


ment ce domeniul social nu se poate separa de cel politic, între ele exis- 


tind interdependenţă. şi condiționare reciprocă (Politica cea mai în-. 


Jeleaptă, „Familia“, 1880, p. 185). În „Familia“ din 1891 (p. 428) pot 
fi citite următoarele: „ «Familia » nu este organ politic, Cu atît mai 
puțin: aparţine cutărui partid. Cronicari fideli, noi avem să informăm 
pe cetitorii noştri despre toate evenimentele. mai mari şi despre toți 
cei ce le săvirșesc. Mișcare culturală, naţională, politică, tot ce contri- 
buie la stăruința pentru progresul nostru naţional-cultural, întocmai 
ca cei ce au roluri de frunte în ele, trebuie să aibă pagina lor în foaia 


noastră, fără a ţine cont de starea socială sau de vederile politice ale . 


bărbaţilor cari stau în fruntea mișcărilor. Liberali sau conservatori, 
noi îi judecăm numai din punctul de vedere al meritelor ce au pentru 
înaintarea neamului românesc“, i 
Datorită aleselor calități de gazetar şi tactului său,-dar fără să abdice 
nici un moment de lå afirmarea şi apărarea energică a înaltelor interese 
naţionale, deși suspectat uneori de organele siguranţei statului dualist, 
Vulcan a putut să asigure apariția neîntreruptă şi îndelungată a Fa- 
miliei“ și să poarte nestingherit steagul culturii naţionale și al intere- 
-selor majore ale naţiunii sale. E a e Eo 
Numeroase și mari sînt meritele acestei reviste, care, în coridiţi;lă 
apăsătoare pentru națiunea română de dincoace de Carpaţi, impuse 


de politica statului austro-ungar, a îndeplinit un adevărat apostolat ` 


cultural şi național. Ea a contribuit într-o măsură coiisiderabilă, nefn- 
deajuns pusă în lumină, la consolidarea celulei sociale : familia, căreia 
a urmărit să-i pună la îndemină un mijloc de instruire și de educare 


in spirit naţional. După cum indică şi titlul ei, revista se adresa fami- ` 
liei, străduindu-se ca prin ceea ce conţinea să satisfacă. interesul şi 


curiozitatea tuturor membrilor ei, indiferent de sex, virstă, preocupări 
sau gusturi, fiecare din ei putind găsi ceva pe plac în paginile fascico- 
lelor ei săptămînale, pe care le așteptau totdeauna cu nerăbdare şi 
care apăreau cu, o regularitate surprinzătoare şi în condiţii grafice 


frumoase, Timp de patruzeci și mai bine de ani, săptămînă de săptă- . 


mină, a adus în casele românilor un cuvînt de mîngiiere şi de îmbărbă- 
tare, o creaţiei literară bună, rea — dar scrisă în limba lor — și inspi- 
rată din viaţa, obiceiurile şi năzuințele lor; le-a adus hrană spirituală, 
informaţii. din cele mai variate domenii privitoare la români sau: la 


XIV 


“Străini, urmărind să le dezvolte gustul pentru citit, pentru n 
‘română sau universală... „Familia T scria Perpessicius E a și 
publicaţie cu adevărat familiară, închinată fiecărui ici i ae : 

“prin aceasta, întregii obşti românești“, bibliografia dn ae dă 

iesti neînregistrînd în această ordine „vreo altă realizare mai : io 

A decît Familia lui I. Vulcan“ (Alte menţiuni de istoriografie lite ; 

AE 1964, p. 186—137). e | 

7 TA a Uik periodicele românești de frunte de S 

| de Carpaţi, din secolul trecut, „Familia“ n-a fost, II na lil a 

“Miterară, deși preocupările literare ocupă un loc Al ci, cu ulei 

` subtitlul ei, o „foaie enciclopedică și literară cu eg p tă 
mare ea trebuie judecată, în cantitatea şi calitatea realizărilor ei, 

nct. de vedere. . aa 
ag ee „deșteptarea şi luminarea poporului“, Y Uoan Ala 

intre. ianuarie: 1875. și decembrie 1882 o altă revistă: ii cela a 

„Foaia poporului-român“, destinată sătenilor, avind un e 

ut variat: creaţii folclorice, articole instructive şi Poe a 

«cole de popularizare a progreselor din domeniul ştiinţei şi i eu Si 
demniiri şi sfaturi folositoare, combaterea ctedinţelor iai e - aa 
perstiţiilor, scurte biografii ale unor cărturari de seamă. ete, Re NE 

“ma bucurat de o largă popularitate și de aprecieri elogioase din parte 

jor personalități ca G. Barițiu şi M, Eminescu. 

zi : + 

tind stăruitor pentru afirmarea prin cultură a românilor 7 

minarea poporului, Vulcan era de părere că tot ce se face. în 

5 naţional trebuie să pornească de la — și să se îndrepte spre 7 
“popor, deoarece „poporul este temelia unei naţiuni x Pentru pt 

f 'e mecesar să i se cunoască viața, nevoile, aspirațiile, creațiile, s a | 

ăi creze cu toată energia pentru binele său, să se facă în aşa fel 2 

se împărtășească din lumina culturii și științei, pentru ca să e 

ajunge la „cunoaşterea de sine“. Cultura care se creează şi se ri îi că 

„deşte trebuie să fie naţională; numai o astfel de cultură este cu se 

vărat valoroasă, numai ea ne asigură existenţa ca naţiune și TA e- 

` rea în rîndul națiunilor culte. De altfel, spune Vulcan, cultură în afara 

naţionalităţii nu există; orice cultură este purtătoarea unor aa a 

-o particularizează, reflectînd limba, modul de viaţă și de A psi a 
logia și năzuințele poporului, din care izvorăște şi pe care tre p si 
servească. Ea trebuie să pătrundă în toate straturile societăţii, „de ps 
pină sus“, căci numai în felul acesta va putea constitui o bază trainic 
pentru viitorul naţiunii. Lumina culturii risipește credințele ridicole 
şi împuţinează năravitrile rele. Fiind atit de mati binefacerile a SE 
impune ca fiecare fiu al națiunii, și cu deosebire E 4e aa ui“, 
să contribuie prin orice.mijloace și în orice împrejurare la dezvoltarea 


XV 


şi răspindirea culturii. Cei ce îşi înțeleg menirea merită întreaga cinstire 
Și preţuire, sînt demni să figureze în „panteonul“ naţional, în timp ce 
aceia care, avînd chemarea şi posibilitatea să facă ceva în această ordine, 
se complac în indiferență şi inactivitate merită din plin dispreţ şi con- 
damnare pentru lipsa de conștiință a datoriei lor naţionale. Nu mai 
puțin dispreţ şi condamnare merită cei ce preţuiesc numai valorile 
culturale străine, în faţa cărora se închină cu venerație, în timp ce pe 
cele naţionale le desconsideră. 


O problemă deseori adusă în discuţie de Vulcan este aceea a limbii. 
Faptul este explicabil și nu surprinde, din moment ce el susținea, cu 
deplin temei, că limba este un element definitoriu, al naţionalităţi, este 
însuși „paladtul existenţei noastre“; de aceea consideră că e o datorie 
siîntă păstrarea şi cultivarea ei. Cu tristeţe şi cu revoltă constată el 
că intelectualii români aflați pe teritoriul de sub dominaţia austro-un: 


gară folosesc în conversaţia lor zilnică mai degrabă maghiara Și germana - 


decit româna, iar confrații lor de peste munți conversează în saloane şi 
citesc mai cu plăcere în franceză, maniiestînd dispreţ pentru limba 
română. Numai poporul a conservat și a apărat de-a lungul veacurilor 
această comoară nepreţuită pe care ne-au lăsat-o moștenire strămoșii. 
Pentru românii transilvăneni, problema apărării şi cultivării limbii 
se punea cu mai mare acuitate în condiţiile în care acțiunea de deznaţio- 
nalizare, vizînd în primul rînd interdicții în folosirea limbii naţionale, 
nu mai era numai mascată, ci se desfăşura şi deschis, fiind sprijinită 
chiar de Jegi ; în asemenea condiţii, Vulcan atrage deseori atenţia asupra 


“primejdiei care îi pîndea și asupra necesităţii imperioase de a conserva, _ 


„apăra și cultiva limba. -Cînd în 1879 se dezbătea proiectul Legii 
XXXVIII, cunoscută sub denumirea „Legea Trefort“, privind intro- 
ducerea obligatorie a limbii maghiare în școlile de pe teritoriul de sub 
stăpinirea maghiară, „Familia“ ia imediat atitudine, iar Vulcan, în 
articolul Lupta pentru limbă, îşi manifestă satisfacția faţă de opoziţia 
reprezentanţilor români din dietă, care au votat împotriva aprobării 
proiectului, atitudinea lor constituind o dovadă a conștiinței naționale. 
Un alt pericol, de data aceasta general pentru limbă, existent în acea 
vreme, îl constituiau direcţiile, străine de spiritul ei, pe care urmăreau 
să le impună unii filologi, pentru că ele slăbeau unitatea limbii şi-i fri- 
nau dezvoltarea. Pe de o parte se înregistra un latinism exagerat îm- 
preunat cu purism și etimologism, pe de altă parte un „ultrapoporanism“, 
care preconiza mărginirea la vorbirea poporului, iar pe de alta, o di- 
„_Tecţie slavonistă, care pretindea folosirea preponderentă a elementelor 
de origine slavă, pe motiv că au o vechime mare şi dau o sonoritate mai 
potrivită limbii. Toate aceste tendinţe sînt considerate de Vulcan ne- 


motivate. de nici o necesitate firească și dăunătoare. Limba literară 


XVI 


` i -e : i A im 
trebuie să pornească de la limba liga e în ia le 
i me , , 
te noi, dar numai în măsura trebuinţelor $ 
ză aa armonia exprimării, să-i dăm corectitudine cz ata 
i ca şi ortografică — avînd mereu în vedere unitatea ei.. a 
au cu claritate că un rol important în formarea și i pa 
limbii literare revine literaturii, presei și teatrului și î. pont 
“subliniat contribuţia însemnată a atestora la „poleirea lim aa a 
6 jurnalist şi scriitor, s-a interesat deseori de problema e eri 
pa ind pentru unificarea ei pe baza unei concilieri rezona : e n 
` sc du ia şi fonetism. . Nemulțumit de ortografia o a. 
d mia Română în 1880,0 adoptă totuși „pentru principiul de un A d 
e vindu-şi dreptul de a face „unele concesiuni fl a dna 
FENA a accentului“ Nici normele ortografice iulie în a a m 
i i ec - 
i 8- 1, dar le acceptă din considerentul n i i 
eat pe bana “care „este un mare interes de cultură naţională“. 
ma Lă ? i f 
te nu numai păstrătorul limbii, spune Vulcan, a și 
lepozitarul unui bogat și valoros tezaur has să Aia ia a 
aT i i să-l valorificăm în cr - 
să-l cunoaștem, să-l studiem și i a nad 
la culegerea şi studierea 
tică; Ca urmare, îndemna pe Lead 
“Ori i i t de pornire, ca sursă de insp 1 
rale, la folosirea ei ca punc „ca SU ai si aa 
ji í ifi biceiurilor, tradițiilor, 
aturii culte, ła valorificarea o. ) b 
dințelor populare, a muzicii și dansului suta Ai ge a e 
i blicării folclorulu ; 
a acordat totdeauna găzduire pu cării fo RR Atac e 
eiuri ii i literaturii inspirate din folclor, 
ceiurilor, studiilor folclorice, i i P A 
; teni şi j ditat special o revistă: „ 
tru săteni și pentru creaţia lor a e atei 
i i scriițori şi tători drept cea mai bun 
‘apreciată de mulți scriițori şi cerce 
; apă lee din vremea aceea. Vulcan însuși, ae dA | 
i i iei lare, s-a ocupat în numeroase rinduri à 
A E a încîntare, fie. în cuvîntări 
i i despre ea cu încîntare, 
folclorică, vorbind totdeauna CA e pl 
i di ii, fi ticole. Pentru el, poezia popular 
teapa alea isti î ine adevărate nestemate ale 
valoare: artistică — întrucît conțin evăi uz alu 
rii creator anonim, care probează cu prisosință a pă 
île) lui Alecsandri că „românul e i a o ura ala 
istori diţiile de viaţă, t 
— deoarece în ea se reflectă istoria, con ura 
isti i ice şi aspiraţiile poporului român. Pe Acesti 
teristice moral-psihologice și aspirații ului ; oa 
i i dată scriitorilor ca surs 
lităţi deosebite o recomanda nu o l i E 
sai pi convingerea că literatura populară e „izvorul menit 3 a | 
trească literatura naţională“, capabil să-i confere „farmecul origina i- 
tății caracteristice“, să-i asigure durabilitatea şi să o apere de „argija 
literaturilor străine“. De aceea, cînd anunța un concurs dotat cu iei 
pentru wa mai bună nuvelă originală, arăta că „vor avoa preferinț 
nuvelele inspirate din istoria națională sau din patrimoniul popular. 


XVII - 


„Căci numai 4 

aţi i A dead opera lor își va îndeplini menirea: nerespei 
naturaleței şi a sine M prin exagerare într-o direcție sau alta oss 
-mată a realității See y in respinse, pentru că dau o imagine. d 
: ; fi și împiedică literatura să-și. exercite KUL pe, S 
d gre- 


urit în viaţă, opera nu este educativă 


Dator 1a SCI iitorilor este, apoi, sa folosească Ò limbă corectă ȘI fru- 


a stimulat lirica feminină. 
A 
pi . A . 3 . 
Vulcan îl considera ca fiind o instituţie naţională de cea mai mare în- 
semnătate, un „templu al frumosului ȘI adevăr ului etern un mi loc 
Lai J 


de luminare a minții de cultivarea limbii ; de educare a sentimentelor 
> > 3 


morale, umanitare si i 
i i re Și naționale, un tribu 
unal în care „vi 
j > „virtutea.se premiază 
t ză 


- “Şi viciul le“ a a 
se pedepsește“. Pentru câ teatrul să-și îndeplinească înalt 


sa misiune, s pd mă 
Haee T A scriitorii dramatici sînt chemați să creeze pies 
Ac scenă oameni cu idei : 'eeze plese 

stu dini ei nobile TER ; 
atitudini morale demne de admirație Ne, cu sentimente alese, cu 


sinceră de a convinge a 
pelează frecvent 1 i 

este „cel : R 5 i a superlative: pe i 
raai preţi e aa tezaur al unui popor, dar și falie 
e „cel dintii badha a unu popor“, la fel și folclorul; Andrei Mure ji H 
poet naţional“; și TAFT 1 spe Vasile Alecsandri este „cel mai mie 
fireste. -odi Sel 1. Maiorescu e „cel dintii critic“ al nostmi 

dia ordine. valorică, dar și Gherea soia. „cel mai etala ie 


XVII E 


+: Ca. scriitor; Vulcan a fost — după fericita. exprimare. metaforică 
a lui O. Goga (Precursori; p. 27) — „un astru destul de palid în 'con- 
stelaţia literară de-atunci“. Aprecierea, întemeiată, are în vedere modes- 
tia talentului literar al lui Vulcan; dar, în pofida puţinătăţii harului 
său artistic, el a fost un scriitor cunoscut, citit şi chiar apreciat de 
ulti dintre contemporanii săi transilvăneni, cărora, chiar de nu le va 
i satisfăcut întru totul gusturile și pretenţiile, le-a făcut o bună edu- 
caţie morală” și în spirit naţional. Scrierile sale, citite din paginile, Fa- 
miliei“ sau din volumele pe care le-a publicat, au putut să placă și să 
intereseze, pentru că vorbeau despre realităţi ale vieţii, frumoase ori 
urite,.plăcute sau dureroase. E adevărat, însă, că după stingerea auto- 
-= rùlui lor şi a generaţiei lui au ieşit din aria interesului și a gustului .: 
“ publicului, din ce în ce mai pretenţios, şi peste bogata și variata operă 
literară ce a constituit altădată un deliciu al cititoarelor și cititorilor 
acele meleaguri s-a așternut, treptat, pulberea uitării. Totuși, 
poezi, proze și piese de teatru afe sale pot îi citite şi azi cu interes, 
čùra satisfacţii, nu numai ca documente ale unor vremuri de 
It trecute, dar și pentru valabilitatea-actuală a multora dintre senti- 
mentele, ideile şi atitudinile pe care le conţin. 
p “Poeziile erotice, destul de numeroase, sînt- ano 
titatea conținînd naivități puerile şi banalități exprimate într-o formă 
rudimentară. În schimb, poeziile de atitudine socială, .ca și cele 
í care sînt exprimate sentimente de mândrie patriotică sau sînt elo- 
personalităţi și fapte demne de preţuire şi admiraţie sînt mai rea- 
zate și mai convingătoare. De altfel, Vulcan își exprimase de timpuriu 
lința sa despre menirea nobilă a poetului „de apostol şi profet“: 


um 


dine şi anoste, majo- 


Poetu-n astă lume nu este: pentru sine, 
El este dat naţiunei de-apostol și profet. 
; (Cătră Andrei Mureșanu) 


iar mai tîrziu cerea poeţilor să scrie o poezie răscolitoare, mobiliza- 


toare: xi 
Zvirliţi, poeţi, duioasa liră, 
Suflaţi în bucium trezitor 
Şi daţi alarma care-nșiră 

a Sub steagul muncii un popor. 

( Poeţilor români) 


, În ceea ce-l privește a scris poezii care aveau drept scop să alimen- 
teze şi să fortifice conștiința naţionlă, să cultive sentimentul mîndriei, 
şi al demnităţii naţionale (De ești român, Copila română, Demnitatea 
naţională), al unității naţionale (La Unirea Principatelor Române), 
al înfăptuirii marilor idealuri de libertate şi unire (Geniul Națiunii, ` 


XIX `. 


în. mediul intelectualilor, dar intriga rămîne facilă, interesînd mai mult 
rvaţia realistă şi intenţia critică decit subiectul: Doi morţi vii, 
“prima sa nuvelă în ordine cronologică, dovedind stîngăciile începutului 
ntă prin cîteva situaţii melodramatice urmările nefericite pe care 
generează discordia izvorită din bigotism confesional; Inimă pentru 
mă ar putea interesa doar prin observaţia critică şi intenţia morali- 
oare în zugrăvirea realistă a unor aspecte de viaţă ridicole și revol- 
oare; Amor și ambițiune, mai interesantă și ca subiect și cu oarecare 
şită în redarea unor stări sufletești, prefigurind tematic romanul 
anele naţiunii, înfăţişează procesul de alunecare în tabăra dușmanilor 
“naţiunii române, datorat mirajului unei poziţii sociale înalte; dar fi- 
< nalul este tonifiant: iubirea învinge ambiția. 

Lipsite în general de virtuţi artistice, nuvelele, povestirile și schi- 
fele abundă în situaţii melodramatice și momente lacrimogene, care 
vor fi impresionat sufletele cititoarelor de acum o sută de ani din Tran- 
silvania, a căror cultură era limitată iar gusturile estetice neevoluate 
şi nepretenţioase. 

Acelaşi lucru se poate spune și despre întîiul său roman, -Sclavul 
amorului (1873—1875), pe care îl recomanda ca fiind „prima încercare 
de roman original mai mare la noi românii [de] dincoace de Carpaţi“ 
„şi în care abundă peripeţiile și scenele palpitante, ca în orice roman 
“senzaţional şi de aventuri, putînd să constituie pentru o anumită cate- 
orie de cititori o- lectură captivantă. 

Senzaţionale şi palpitante sînt şi peripeţiile din romanul dè aven- 
uri în trei tomuri, Barbu Strimbu în Evropa, publicat în foileton în 
„Familia“ (1879—1880), în care un fecior de boieri moldoveni, trimis 
pentru studii la Paris, ajunge întîmplător în cercul unor escroci inter- 
naţionali care îl jetuiesc şi la ale căror acţiuni ticăloase — crime, răpiri, l 
dueluri, jafuri — ajunge să fie martor sau participant, împotriva voinței 
sale. Cu asemenea acțiuni palpitante şi cu momente și întîmplări sur- 
priză, dovedind fantezie și inventivitate, romanul putea să ţină în 
“tensiune pe cei dornici de o`astfel de literatură.. Pentru o asemenea 
categorie de cititori a tradus Vulcan și romanele: Cavalerii nopți 
de Ponson du Terrâil (5 vol., 1870— 1871), Secretele castelului de Xavier 
de Mont&pin (3 vol., 1877) și Misteriul nopții de Claire de Chandeneux 
(1880). : 

Mai reuşite decît cele două romane originale amintite sînt Ranele 
naţiunii (3 vol., 1876) şi Fata popii (2 tom., 1885—1886). Primul este 
un roman politic, după cum menţionează autorul însuși, al doilea e 
social, dar cu intrigă erotică. 

Ranele naţiunii înfăţişează. o galerie-de ariviști și protitori, de oa- 
meni lipsiţi de scrupule, lipsiţi de sentimentul demnităţii și al conşti- 
inţei naţionale, care pentru obţinerea unor avantaje materiale sau a 


. 


XXI 


Junimei române, Fraţilor, să ne unim ! ) > şi-a manifestat încrederea în 
viitorul măreț al poporului român (Za revederea Ardealului, Nu des- 
peraji !, Deșteptarea lui Traian), speranţa în viitor fiind „crezul ce nu 
moare“ (Rămas bun la Bucuresti); a glorificat dirzenia luptătorilor 
pentru cauza dreaptă a românilor transilvăneni (Gorunul lui Horea, 
Moartea lui Ioan Butean, Visul lui Iancu, Hora lui Alexandru Roman, 
A fost o luptă grea), îndemnînd Chiar, cu o surprinzătoare îndrăzneală, 
la ridicarea hotărită împotriva legilor care ţineau în subjugare pe 
românii din Transilvania şi interziceau folosirea limbii române (Tarna). 

În poeziile umoristico-satirice, scrise într-o formă sprintenă, cu 
haz — unele ironice, altele incisive — şi apărute în „Umoristul“ — „Gura 
satului“, sînt vizate şi atacate o mulțime de metehne de care se făceau 
vinovaţi numeroși contemporani. Dorinţa de. înavuţire şi de obținere 
a unei poziţii sociale convenabile, chiar cu prețul .călcării în picioare 
a demnităţii, devenise o caracteristică a multor categorii de oameni, 
spiritul negustoresc era o plagă de care se molipseau nenumărați 
indivizi, căci meschinele interese personale primau și-i făceau să 
nesocotească morala elementară. Sint, astfel, ironizaţi sau satirizaţi 
avocaţi șarlatani, judecători necinstiţi, preoţi desfrinaţi, fermei uşu- 
ratice  (Vecazurile umoristului), scriitori care își vindeau talentul 
unor oameni cu interese străine de ale poporului, numai ca să obțină ` 
anumite favoruri (Spiritul neguţătorese ), în timp ce scriitorii cinstiţi, 
avind de luptat ci greutăţi, nu. răzbăteau şi rămineau mereu săraci 
(Literatul român ). Mai ticăloşi decît toţi erau, însă, demagogii, pseudo-. 
patrioții și renegaţii, pentru că ei lezau interesele întregului popor 
(Strigoii, Îi voi tot batjocori, Cătră renegaţi ş.a.). 

Poeziile patriotice și satirice, ca cele amintite, sau omagiale (Cărră 
Andrei Mureșanu, Lui Vasiliu Alecsandri etc.) au avut, tără îndoială, 
un efect educativ. i 

Proza este în general romanțioasă, cu situaţii melodramatice şi cu ` 
evidente intenţii moralizatoare, Unele povestiri şi nuvele sînt inspirate 
din viața poporului de la sate, lăsînd impresia că subiectul e doar un 
pretext pentru a prezenta obiceiuri şi credinţe populare: Marţi seara, 
însăilind o naivă poveste de dragoste, aduce un elogiu patrimoniului 
popular; Pricoliciul conţine credinţe și practici legate de sărbătoarea de 
Sîn Vasiu, ca prezicerea viitorului fetelor de măritat, apoi prezentarea 
unor obiceiuri tradiționale valoroase, ta peţitul și oraţia pețţitorului, 

dar și descîntece, farmece și vrăji, pe care autorul le socoate a fi „flea- 
` curi“ ce nu pot fi crezute. În aceeași arie de preocupări se înscriu Brio- 


grafia unui arbore, povestită de el însuși şi Colibă și palat, aceasta. din 
urmă mai reușită decit "celelalte; notabile sînt și Dragoste cu pedeci 
şi Dragostea lui Gheorghe a Florii“ Nuţului. Altele au acţiunea plasată: 


XX 


zitează, pentru că ele îi oferă posibilitatea de a face incursiuni în 
orie, de a face observaţii asupra realităţilor prezentului sau de a-și 
prima încîntarea, mindria patriotică și încrederea într-un viitor mai 
n al poporului său ; în asemenea pagini se simte mai puternic vibrația 
entimentală. Exclamaţia la vederea Bucureştilor în 1868, adică la 
mai un an după oficializarea dualismului, dovedește clar încrederea 
realizarea iminentă a unităţii politice a românilor („Capitala româ- 
lor? Da... vei fil“). Afirmația, tăcută în anii Războiului de indepen- 
nţă în paginile unei reviste ce apărea în Pesta, că Transilvania a fost 
este o provincie românească, după cum o dovedesc și ruinele unor 
tăţi care grăiesc despre vechimea și continuitata românilor pe aceste 
locuri, și că „elementul românesc din Transilvania stă Declintit“ în 
aţa „storţărilor“ oficialităţii austro-ungare de a-l distruge, este îndrăz- 
peaţă și semnificativă. 

În piesele de teatru, Vulcan abordează o problematică mai variată 
cît în proză; dar intenţia: este aceeași: critică și moralizatoare. În 
sele inspirate din viaţa familială sau socială sînt dezvăluite critic 
iau satiric imoralitatea ce domnește în familia burgheză, cu infidelitatea 
unuia dintre soţi sau cu dorința aventurii amoroase a unora care cu 
“ipocrizie se erijează în moralişti (Moraliștii), precum şi urmarea dra- 
“matică pe care o poate avea infidelitatea partenerei de căsnicie (A 
"doua moarte) ; tendința de căpătuire prin contractarea unei căsătorii 
: avantajoase din punct de vedere material, preţiozitatea şi grandomania 
Mireasă pentru mireasă, Însurăţilă) ; ridicolul rezultat din contrastul 
ntre aparenţă şi realitate, fanfaronada și demagogia (Fanfaronii). 
înt atacați apoi conducătorii care se înstrăinează de popor, trădindu-i 
“încrederea și interesele (Ciobanul din Ardeal, Plăieșul satului) sau 
renegaţii, pe care i-a stigmatizat și în poezii sau în proză (Renegatul) 
-avocații șarlatani, preoţii ipocriţi şi afaceriști, învățătorii care nu-și 
fac datoria (Alb sau roșu?, Renegatul, Bibliotecarul casinei), cei ce 
aleargă după titluri și poziţii materiale şi sociale (Boierul de la Tușnad). 
În comediile „poporane“ Ruga de la Chizătău, Sărăcie lucie și Miţa 
cu clopot sînt prezentate piedicile, determinate de interese materiale, 
ridicate de părinţi în calea căsătoriei tinerilor care se iubesc, obstacole 
învinse în cele din urmă, precum și consecinţele unor căsătorii bazate 
pe asemenea interese de ordin material și social. Subiectul și acţiunea 
acestora sînt încadrate într-un obicei popular (ruga, mătcălăul) și 
conţin situaţii comice, destul de ieftine, care puteau stîrni totuși risul 
“publicului puţin pretenţios căruia li se adresau. Limba lor este mai 
naturală, presărată cu elemente din lexicul, locuţiunile şi paremiologia, 
poporului, fără abuz, însă, iar dialogul mai vioi decît în multe din 


celelalte comedii. 


XXIII 


“unei poziţii sociale și politice mai înalte sînt capabili să săvirșească 
cele. mai miîrșave fapte, Să se înstrăineze de popor și.de tradiţii, să 
trădeze chiar interesele, politice naționale. Avocatul Ştéfan Zimbrari, 
un caracter slab, ispitit de: perspectiva unei poziţii sociale :și politice 
superioare, se lasă prins în plasa ademenitoare a măririlor pe care i-o 
întind cu abilitate adversarii politicii naționale a românilor," renunţă 
la principiile și idealurile politice naţionale pe care fusese hotărit să le 
servească, își părăsește logodnica, româncă, și se căsătoreşte “cu fiica 
unui mare proprietar maghiar, renegindu-și neamul, maghiarizindu-și 
numele și trecînd la calvinism. Treptat își dă seama că a fost victima 
unor interese și mașinaţiuni ale politicii dușmanilor poporului său. 
Jignit și disprețuit pentru originea sa română şi ca să scape de urmărirea 
creditorilor care îl şantajau, se sinucide, lăsînd o scrisoare prin care cere 
românilor să-și păstreze caracterul ferm, deoarece lipsa acestuia este 
rana cea mai periculoasă pentru națiune. _ 

Fata popii, una din bunele scrieri în proză ale lui Vulcan, este un 

"roman social de remarcabilă observaţie realistă, firul epic al acţiunii 
formîndu-l proiectele de căsătorie eșuate” ale Rabhilei, fata popii Tănase, 
cu urmările lor dramatice. Ele constituie un bun prilej pentru prezen- 
tarea veridică a mediului rural. transilvănean, cu surprinderea reușită 

„a cîtorva tipuri şi moravuri ale unor „cărturari ai poporului“ şi a unor 
imagini din viața socială şi culturală a sătenilor. Totul este zugrăvit, 
în antiteză: pe de o parte oameni cu interese meschine, afaceriști, pro- 

` fitori, oameni lipsiți de simțul demnității şi al datoriei profesionale, 
ca, popa Tănase, protopopul Vichentie, avocatul Despoian; pe 
de altă parte oameni cu caracter integru, care înțeleg să-și păstreze 
demnitatea, să-şi facă datoria, să fie drepţi și de omenie, ca preotul 

Movilă, protopopul Tătar, avocatul Cornean, învățătorul Dimbian ` 
unii complet dezinteresați de bunăstarea şi sprijinirea poporului, cei- 
lalți — dimpotrivă. Contrast există și între înfățișarea satelor, între 
nivelul de civilizaţie şi de cultură al locuitorilor lor, în funcţie de ati- 
tudinea intelectualilor. Ca şi Slavici, Vulcan era de părere că bunăstarea 
poporului este determinată de interesul şi sprijinul pe care i-l dau căr- 
turarii lui, lămurirea și exemplul personal al acestora avind un rol 
hotăritor. Intenţia moralizatoare, evidentă, se simte la tot pasul. 

“Pa lîngă nuvele, povestiri, romane, Vulcan a scris şi numeroase 
„suveniri de călătorie“, care se situează la hotarul dintre literatură şi 
publicistică, aparținind mai degrabă acesteia din urmă, prin intenţia 
ce le-a stat la bază dar și ca modalitate de realizare. Dintre sutele de 
pagini conținînd însemnări şi impresii din călătoriile făcute în Franța, 
Boemia, Germania, Turcia, prin Transilvania sau la Bucureşti și în 
Moldova, mai mult interes și mai mare însemnătate le prezintă acelea 
în care vorbeşte despre locurile și monumentele româneşti pe care le 


XXII 


faptă artistică corespunzătoare, nu e mai puţin adevărat că opera sa 
„contribuit, prin transmiterea unor mesaje frumoase, înălţătoare, la 
carea și dezvoltarea interesului şi gustului pentru literatură, în 
eneral, pentru literatura naţională, în special, şi la cultivarea conștiinței 
aționale, a sentimentelor demnităţii și mîndriei patriotice,— la care 
ebuie să adăugăm rolul educativ, moralizator pe care l-au avut. 
uvelele și romanele lui au fost citite cu interes și cu plăcere, poeziile 
a fost deseori declamate, iar piesele de teatru au fost mult jucate de 
iletanți. Prezentind realităţi contemporane sau din trecut, ele aduceau 
un cuvînt de mîngtiere și îmbărbătare, fie un îndemn la lucrare de 
teres comun sau la luare de atitudine, fie un exemplu demn de stimă 
dmiraţie, fie o laudă; fie o critică. Este o operă merituoasă aceasta, 
Br autorul ei este unul din cei mulți şi modeşti care pregătesc apariţia 
iarilor creatori. Ceea ce nu este deloc puţin lucru. 


x 


rin întreaga activitate culturală şi socială desfăşurată, prin tot 
Stimulat, sprijinit şi realizat, prin toate faptele sale puse în ser- 
Viciul cauzei naţionale, prin scrierile literare şi prin publicistică, Vulcan 
a fost un militant entuziast pentru dezvoltarea culturii naţionale, 
„Pentru înaltele idealuri de libertate, dreptate și unitate naţională, în 
Care a crezut cu putere, și un precursor al unirii politice. 


LUCIAN DRIMBA 


„Tragedia istorică în cinci acte și în versuri Stefan- Vodă cel Tinăr 
dezvoltă tema clasică a luptei dintre datorie şi iubire, pe fondul unel. ` 
tirilor unui ticăloa ros de invidie şi dornic de răzbunare şi de putere, 
postelnicul Şerpe, victime ale intrigilor lui fiind cei doi îndrăgostiţi, 
Nichita și Despina. Prin tragere la sorţi, efectuată de. Despina, lui ` 
Nichita, fiul hatmanului Arbure, îi este hărăzită nobila datorie de a - 
răzbuna onoarea tatălui său prin uciderea lui Cărăbăţ, tatăl Despinei 
şi dușman al hatmanului. Despina nu ştia adevăratul scop al tragerii 
“la sorţi. Cărăbăţ este ucis, nu de :Nichita, ci de Șerpe, care are însă 
grijă să treacă vina asupra lui Nichita. În cele din urmă adevărul este 
descoperit, Despina îl ucide pe Şerpe, după ce şi doamna Magda, revol- 
tată de comportarea despotică a soțului şi insultată de gelozia nemoţi- 
vată a acestuia, inspirată de intrigantul Şerpe, îl otrăveşte pe Ştefan. 
Cu toate că unele momente de mare tensiune dramatică nu stat 
suficient lucrate, iar unele exprimări sînt neîngrijite, ba chiar prozaice, ` 
piesa este remarcabilă prin reușita conturare a personajelor și prin 
conducerea acţiunii. - o 


Referindu-se la piesele Iui Vulcan, I. Breazu făcea următoarele 
aprecieri: „Scrise cu o oarecare vVioiciune, într-o limbă destul de curată, 
Chiar dacă e lipsită de orice accent particular, cu o bună tehnică tea- 
trală, acesta comedii satirizau păcatele sociale și naționale ale româ- 
nilor de dincolo și de dincoace de Carpaţi, pe stricătorii de limbă lati- 
nizaţi, maghiarizați sau franţuziţi, pe parveniţi, dihonia dintre partide, 
abuzurile electorale și alte metehne vechi ale: noastre“ (Literatura 
Transilvaniei, 1944, p. 50); iar D. Popovici afirma că faţă de poezie, 
sau proză, Vulcan aducea în piesele sale „mai multă înţelegere artistică , 
un dialog viu și situaţii naturale“ („Pransilvania“, an. 73, 1942, p..523) 


Vulcan a fost un scriitor de raftul al doilea, cum ar fi spus Perpes- 
sicius ; de aceea nu trebuie să căutăm valori artistice deosebite în opera 
sa literară, căci nu vom găsi, sau în cel mai bun caz vom găsi destul 
de puţine. Ceea ce nu Înseamnă că poeziile, proza sau piesele sale sînt 
lipsite de merite. Dar meritele lor trebuie judecate în raport cu mediul 
şi momentul în care au fost scrise, ţinînd seama de sentimentele și 
ideile pe care le conţin, de intențiile: urmărite prin crearea lor și de efec- a 
“tul educativ pe care l-au avut. Fiindoğ și în creaţia literară, ca și în 
activitatea-i culturală, Vulcan a considerat că trebuis să fie „apostol 
şi profet“. Adică să dezvăluie niște adevăruri puţin sau deloc cunos- 
cute, ori neglijate, sau să menţină trează atenţia asupra altora cunoscute 
dar subapreciate şi să semene sămînța roditoare a încrederii în reali- 
zarea înaltelor idealuri sociale şi naționale ale românilor. Intenţiile 
` Superioare nu au fost servite, însă, de un talent artistic pe măsura lor, 
Dar dacă dorinţele lui lăudabile nu s-au putut împlini, din această cauză, 


XXIV 


> în faptă artistică corespunzătoare, nu e mai puţin adevărat că opera sa 
< a contribuit, prin transmiterea unor mesaje friimoase, înălţătoare, la 
= educarea şi dezvoltarea interesului și gustului pentru literatură, în 


general, pentru literatura naţională, în special, și la cultivarea conștiinței 
naţiohale, a sentimentelor demnităţii și mîndriei patriotice, la care 


„ trebuie să adăugăm rolul educativ, moralizator pe care l-au avut. 


Nuvelele și romanele lui au fost citite cu interes şi cu plăcere, poeziile 
au fost deseori declamate, iar piesele de teatru au fost mult jucate de 
diletanţi. Prezentînd realităţi contemporane sau din trecut, ele aduceau 
fie un cuvînt de mîngiiere şi îmbărbătare, fie un îndemn la lucrare de 
interes comun sau la luare de atitudine, fie un exemplu demn de stimă 


"şi admiraţie, fie o laudă; fie o critică. Este o operă merituoasă aceasta, 


iar autorul ei este unul din cei mulți și modești care pregătesc apariţia 
marilor creatori. Ceea ce nu este deloc puţin lucru. 


x 


Prin întreaga activitate culturală și socială desfăşurată, prin tot 
ce a stimulat, sprijinit şi realizat, prin toatejiaptele sale puse în ser- 
viciul cauzei naţionale, prin scrierile literare și prin publicistică, Vulcan 
a fost un militant entuziast pentru dezvoltarea culturii naţiănale, 
pentru înaltele idealuri de libertate, dreptate și unitate naţională, în 
care a crezut cu putere, și un precursor al unirii politice. 


poa LUCIAN DRIMBA 


TABEL CRONOLOGIC 


J 


1841 əLa 31 martie se naşte I. Vulcan, în comuna Holod (jud. Bihor), 
unde petrece primii (trei) ani ai copilăriei, Părinţii: Nicolae 
: Vulcan (1805—1884), paroh local, nepot al episbpului Samuil 
Vulcan (fondătorul liceului din Beiuș, în 1828, și prieten și spriji- 
nitor al corifeilor Şcolii ardelene) și Victoria Vulcan (1813—, 
1873, n. Irimie, nume maghiarizat, ulterior: Irimy, apoi Irinyi). 
` Nicolae şi Victoria Vulcan”au avut șase copii, cinci din ei murind 
prematur. i 
1844 eNicolae Vulcan este transferat paroh în com. Leta Mare, unde. 
păstorește pînă în 1879, cînd, fiind numit canonic în capitlul 
greco-catolic din Oradea, se mută în orașul de pe Crişul Repede. 
În Leta Mare îşi petrece I. Vulcan ceilalți ani ai copilăriei, pre- 
cum și vacanțele şcolare şi universitare. 


1847— ” | 
1851 el. Vulcan urmează școala primară în Leta Mare. | 


1851 eÎn urma intervențiilor stăruitoare ale episcopului român oră- 
-dean Vasile Erdelyi, la liceul catolic al călugărilor premontrei 
din Oradea se înființează catedta de limba română pentru elevii 
români care frecventau cursurile acelui liceu (aproximativ 27%, 
din totalul elevilor, între 1850— 1860). Primul profesor la catedra | 
"de limba română ʻa fost Alexandru Roman, care a funcționat 
în această calitate pînă în vara anului 1853. Succesorul săw la 
catedră a fost Dionisie Pășcuţiu. 


1851— 
1859 el. Vulcan urmează cursurile secundare la liceul premonstratens 
din Oradea. 


XXVI 


852 eLa 25 iunie îşi începe ăctivitatea — în cadrul liceului şi sub 
conducerea profesorului de limba română, Al. Roman — „Socie- 
tatea de lectură a tinerimei studioase orădene“ la care, pe lingă 
elevii din ultimele două clase, puteau participa în calitate de 
membri ordinari și studenţii Academiei de Drept: din Oradea. 
Vulcan va deveni şi el membru al societăţii și va face chiar parte 
din conducerea ei în ultimele clase, dar este de presupus că și 
înainte participase la ședințele ci obișnuite şi la cele publice, 
Deviza societăţii era: „Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri“, 
desprinsă din bine cunoscuta poezie a lui A. Mureșanu. 


` 


1856 etiind elev în clasa a V-a-sau a VI-a, Vulcan redactează împreună 
cu un coleg ul său, Gh. Ardeleanu, o revistă manuscris in titulață 
„Deşteaptă-te române“. : 


tății de lectură“ și chiar face parts din: comitetul de conducere 

al ei. 

859 029 ianuarie. În „Telegraful român“, mr. 5, îi apare o corespon- 
denţă, în care vorbeşte despre necesitatea unei reviste beletristice 
„pentru românii de dincoace de Carpaţi. Este prima sa prezenţă 
publicistieă.. . - ` 

-eÎn vară trece bacalaureatul, iar în toamnă se înscrie student 

la Facultatea de științe juridice din Pesta. 


83 sUrmează studiile universitare, pe care le absolvă în primăvara 
anului 1863, 


Din perioada studenţiei datează colaborarea (cu poezii, proză, 
corespondențe și articole) la „Telegraful român“, „Gazeta Tran- 
silvaniei“, „Foaie pentru minte, inimă și literatură“, „Amicul 
ui - „Concordia“. i 


1860 e18 mai. În „Telegraful român“ (nr. 20). apare Cîntecul meu, 

l singura poezie a lui I. Vulcan publicată în această gazetă; 
potrivit unei informații din „Familia (1888, p. 382—383), I. Vul- 
can, care tocmai publicase o poezie în „Telegraful român“, „scoase 
o foaie manuscrisă sub titlul « Aurora », ajutat mai cu seamă de 
Marienescu, M. Beșan și Teodor Man“, studenţi a universităţii 
'pestane. 


XXVI 


e Începe colaborarea la „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“ 

cu o coresponenţă (nr. 40, 4 oct.) şi o poezie (nr. 42, 18 oct.). 
1861 025 februarie. Începe colaborarea la „Amicul şcoalei“” (nr. 8), 

cu o corespondență. | 
3 august.. Sigismund V. Popp editează la Pesta gazeta „Concor- 
dia“, avînd redactor responsabil pe Al. Roman (din ianuarie 
1863). I. Vulcan colaborează la această gazetă din primul ei an | 
de apariţie (începînd cu nr. 2), cu poezii, o nuvelă şi un articol. | 
Colaborarea sa continuă şi în anii 1862—1865. 

e În art. De sub muntele șvăbesc. („„Concordia“, 1861, nr. 25, 26 X/ 
7 XI) vorbește din nou despre necesitatea unei reviste bele- 
tristice. 


e23—26 octombrie |4— 7 noiembrie. Are loc la Sibiu; sub conducera; 
lui Andrei Șaguna, adunarea de constituire a „Asociaţiunii tral. 
silvane pentru literatura română și cultura poporului român“ 
(prescurtat: „Astra“), al cărei membru va deveni I. Vulcan 
în 1868. 

1862 e9 februarie. Din iniţiativa și sub îndrumarea lui I. Vulcan, stu- 
denţii români din Pesta se-ntrunesc şi hotărăsc înființarea 
unei societăţi de lectură a studenţilor, alegîndu-l pe I. Vulcan 

” „preşedinte interimar“ și încredinţindu-i sarcina de a alcătui 
statutele societăţii. După întocmirea, discutarea, definitivarea 
şi aprobarea lor, cîteva zile mai tirziu, în cadrul unei noi adu- 
nări, statutele sînt înaintate guvernului pentru întărire, 


e20 februarie. Afe loc şedinţa de constituire a societăţii literare 
a studenţilor români din Pesta, cu numele: „Societatea lite- 
rară «Petru Maior »“ și se alege comitetul de conducere în 
următoarea componență: Partenie Cosma — președinte, Ioan 
Nedelea — vicepreședinte, Iosif Vulcan și Stefan. Perian — se- 
cretari, Iosif Illovits — casier, Sabba Fercu — bibliotecar. — 
În anul 1862/63, I. Vulcan este ales președinte ; calitatea aceasta 
sau cea de vicepreședinte o va avea de mai multe ori pînă tn 
1879, iar după 1880, cînd părăseşte-capitala Ungariei şi se stabi- 
lește la Oradea, va fi ales membru de onoare al societăţii. — 
Societatea va fi recunoscută oficial abia în 1873, cînd statutele 
vor fi „întărite“ de guvern. = l 


eParticipă, în calitate de reporter al ziarului „Concordia“, la 
adunarea generală a „Astrei“ ținută la Brașov şi vizitează ex- 
poziţia organizată de aceasta în același oraş. Întilneşte și cu- 
noaște cu această ocazie: mai multe personalităţi ale culturii . 
și vieții sociale românești de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, 


XXVIII 


intre care: Al. Odobescu, Œ. Sion, Andrei și Iacob Mureşanu, 
G. Barițiu, A. Şaguna ş.a.; despre aceste momente relatează 
în Suveniri de călătorie, publicate în „Concordia“, nr. 58 ș.u. 
din 1862. 


863 01/13 ianuarie. Apare la Pesta revista „Aurora română“, avindu-l 


editor proprietar şi redactor responsabil pe I. Miculescu, „con- 
lucrător primar“ fiind Vulcan, pînă la 15/27 aprilie, cînd, dato- 
rită unor divergențe cu proprietarul, o părăsește. Este prima 
revistă beletristică românească apărută la Pesta — Pe prima 
- pagină a primului număr — poezia Cătră române de I. Vulcan 
şi tot de el, în același număr, prima parte a nuvelei Cel de pe 
urmă duce dacic. 


eSe creează catedra de limba și literatura română la Universi- 
tatea din Pesta, titularul ei fiind numit Al. Roman. I. Vulcan 
l-a avut, profesor în ultimul semestru al studiilor sale universitare 
(„Am fost discipul al său“ —.ca elev la Oradea — n.n. — și 
„începui activitatea mea literară sub conducerea dînsului“, 
mărturisea I. Vulcan în „Familia“, 1866, p. 121, iar mai tîrziu: 
„Mi-a fost, dar, profesor tocmai la începutul și la sfirșitul stu- 
diilor mele“, „Familia“, 1893, p. 49— 50). Al. Roman l-a spri- 
jinit foarte mult, moral, tot timpul în activitatea sa. 


e]. Vulcan termină studiile universitare şi se stabilește la Pesta. 
Diploma şi cenzura de avocat le obţine în 1874, dar nu profe- 
sează avocatura, ci se dedică activităţii jurnalistice şi cultural- 
literare. 


e1/13 octombrie. Apare, la Pesta, revista  umoristico-satirică 
„Umoristul. Foaie  glumeaţă“, redactor responsabil fiind 
Gh. Ardeleanu (acelaşi împreună cu care I. Vulcan redactase, 
elevi fiind, la Oradea revista manuscrisă „Deşteaptă-te române“), 
iar I. Vulcan este „conlucrător primar“. De la 1/13 ianuarie 
1865, Vulcan devine proprietar, editor și redactor responsabil 
pînă în 25 iunie/7 iulie 1870; cu nr.1 din 5/17 ianuarie 1867 
fi schimbă titlul în „Gura satului“. — În această revistă, Vulcan 
„publică multe poezii umoristico-satirice. 


Lă 


924 octombrie. Moare A. Mureşanu ; Vulcân publică elegia funebră - 
La moartea lui Andrei Mureșanu („Umoristul“, nr. 3, p. 9). 


1864 eseptembrie—octombrie. Publică primul almanah umoristic: ` 


„Calendarul « Umoristului »“, pe anul 1865; ediţia a II-a apare 


XXIX 


„An. noiembrie, — Calendare umoristice. va scoate şi pe anii 


= 1866—1870; în, 1882 tipăreşte "„Gatastihul dracului. Călindar 


glumet pe anul 41883“; apoi „Calendarul lui Păcală“, pe 1884; 
un alt calendar, pe 1885, era tipărit în noiembrie 1884. Probabil 
a tipărit şi alte calendare umoristico-satirice. 


1865 e În primele luni ale anului tipărește „Tanda Manda. Almanac 


umoristic şi. satiric ilustrat cu 30 de caricăture“, 


024 februarie/8 martie. Îşi încetează apariția „Foaia pentru minte, 
inimă și literatură“, Asi 


e5 aprilie. Înaintează prefecturii poliţiei din Pesta cererea pen- 
tru. aprobarea editării unei reviste beletristice, cu titlul „Fa: 
milia“, al cărei scop ar fi răspîndirea cunoştinţelor generale 
și a culturii, „cu excluderea completă a politicii“, Se arată şi 
ceea ce își propune să publice și că va apare de trei ori pe lună. 
Totodată face demersurile necesare şi către Locotenenţa din 


„ Buda „pentru concesiunea d-a putea publica o foaie enciclope- 


dică şi beletristică cu ilustrațiuni“. Aprobarea o primește în 
12 aprilie. — Ambiţia lui era mare: „Voiesc să dau în mîna 
publicului o foaie cu care dinsul să se poată făli“ şi care,să 
emuleze“ cu oricare alta străină, i 


95/17 iunie. Apare, la Pesta, primul număr al revistei „Familia. 

- Foaie beletristică şi enciclopedică cu ilustrațiuni“, proprietar, 
editor şi redactor responsabil fiind I. Vulcan (Nr. de probă 
poartă data: 1/13 mai). Revista va apare timp de aproape . 
42 de ani: pînă în 20 IV/2 V 1880 la Pesta, iar din 27 1V/9 V 1880 
— la Oradea; din octombrie 1870 va deveni „totodată organul 
publicaţiunilor Societăţii pentru fond de teatru român“. 


ePublică în paginile „Familiei“ şi în volum separat, la Pesta, 
în traducerea sa, romanul Colomba de Al. Dumas. 


e15: august. Își încetează apariţia . revista „Aurora română“, 


1866 e25 februarie/9 martiee În nr. 6 al „Familiei“ apare poezia „De-aș 


avea de M. Eminescu, marcînd debutul poetului. Impresionat 
plăcut de creaţia poetică a tinărului debutant, Vulcan îi salută 
debutul şi-l recomandă călduros cititorilor: „Cu bucurie des- 
chideni coloanele foaiei ndastre acestui june numai de 46 ani, i 
care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-ă.- suprins ` 
plăcut“. Vulcan îi schimbă numele din Eminovici, cum sem- 


XXX 


nase poetul, în Eminescu. În 1866 „Familia“ publică șase poezii 
de Eminescu şi: traducerea nuvelei Lanţul de aur, de scriitorul 
suedez Onkel Adam ; în anii 1867— 1869 îi apar alte şase poezii 
în aceeași revistă, iar în 1870 — articolul Repertoriul nostru 
“teatral, care este ultima sa colaborare din perioada începuturilor. 
a „Familia“, 


1/13 aprilie. Prin decret al iidtoisâanțai Domnești, ia fiinţă, 
k Bucureşti, Societatea Literară Română (care îşi va schimba 
“denumirea în Societatea Academică Română, în 1867, iar 
apoi în Academia Română, în 1879). 


15/27 aprilie. |. Vulcan salută evenimentul și îşi exprimă pă- 
rerea, în nr. 11 din 15/27 aprilie al „Familiei“, că cei mai indi- 
caţi a reprezenta pe românii din imperiul austriac în marele for 
ar fi: T, Cipariu, Q. Barițiu, Q. Munteanu (Transilvania), S.Man- 
gluča, Vincențiu Babeș (Banat), Al. Roman, D. Păşcuțiu (Un- 
ria), I. G. Sbiera, G. Hurmuzachi (Bucovina). Este intere- 
Bant de observat că cei menționați de Vulcan au fost numiți, 
cu excepția lui D. Pășcuţiu, S. Mangiuca și G. Hurmuzachi, 
în locul cărora au fost numiţi L Hodoș, Al. Mocioni şi Al. Hur- 
'mùzachi. 


august. Publică la Pesta volumul de Poezii, conținînd 85 de 
titluri, din care 7 traduceri (din Béranger, Heine, Hugo). 


ace o călătorie în Franța pentru a vizita expoziția universală 
din Paris; impresiile- din această călătorie sînt publicate sub 
«titlul Suveniri de călătorie în „Familia“, nr. 31—51. 


868 e15 iunie. Sub direcţia lui Gr. H. Grandea, apare la București 
revista „Albina Pindului“, la care colaborează și I. Vulcan 


e18 august. Plecînd de la Pesta spre Gherla, unde urma să ia parte 
la adunarea generală a „Astrei“, se oprește la Arad; unde trupa 
lui Mihail Pascaly dădea reprezentații teatrale. Asistă la spec- 
tacolul din 18 august. Suflerul trupei era M. Eminescu. Într-o. 
pauză, Matilda Pascaly, îmbrăcată într-un frumos costum 
bănăţean, recită poezia lui Vulcan Copila română. Chemat de 
public pe scenă, autorul poeziei îl va fi zărit pe poetul-sutler 
şi apoi va fi stat de vorbă cu el — dar Vulcan nu menţionează 
nimic în privinţa aceasta nici atunci, nici mai tîrziu; e posibil 
ca atunci- să-i fi înmînat tînărul Eminescu poeziile La o artistă 
și Amorul unei marmure, care se şi publică în „Familia“, nr. 29 
din 18/30 august și nr. 33. din 19 septembrie/1 octombrie din 
acel an. În dimineața aceleiași zile a făcut o vizită soţilor Pas- 


` XXXI 


caly, cu care a discutat despre teatru în general şi despre posi- 
bilitatea întemeierii unui teatru- românesc în Transilvania. 


e25—26 august. Participă la adunarea generală a „Astrei“, ţinută 
la Gherla; se înscrie membru al Asociaţiunii, citește poemul 
Geniul Națiunii, propune —:și adunarea primește — ca să fie 
ales membru onorific B. P. Hasdeu. 


eEste vizitat de Œ. Sion (prin februarie), M. Kogălniceanu (prin 
iulie), B. P. Hasdeu şi Al. Papiu-Ilarian. 


eLa cîteva zile după întoarcerea sa de la Gherla, în prima jumă- 
tate a lunii septembrie se-mbarcă pe vapor pentru prima . sa 
călătorie la București, pe care o face pentru, „studii literare“. 
Din Suveniri de călătorie, scrise în urma acestor două călătorii — 
în 'Transilvania şi la București — şi publicate în „Familia“, 
începînd cu “nr. 30 din 26 VIII/7 IX, aflăm că teatrul a fost 
„Principalul meu studiu sub decursul petrecerii mele în Bucu- 
reşti“, care a durat o lună. A asistat şi la o ședință publică a 
Academiei Române. i 


e Deputaţii români din parlamentul de la Pesta cer ca statul să 
aloce un fond pentru crearea unui teatru românesc în 'Transil- 
vania. 


este ales membru onorar al „Societății de lectură“ din Oradea. 


e Este ales vicepreședinte al „Societăţii literare « Petru Maior D, 
preşedinte de drept fiind profesorul de limba şi literatura ro- 
mină de la Universitatea pestană, Al. Roman. i 


1869 eaprilie. Iese de sub tipar, la Pesta, volumul: Panteonul român, 
Poriretele și biografiile celebrităților române, conținînd 34 por- 
trete şi biografii. Volumul poartă indicaţia: Tomul I, semn că 
Vulcan a intenţionat să scoată şi alt volum, dar n-a mai făcut-o. 


eaugusi. La adunarea generală a „Astrei“ de la Șomcuta Mare, 

Vulcan citește disertaţia Poporul român în poezia sa, care se 
publică în „Familia“, „Federaţiunea“ și „Transilvania“ din 
acest an. ; 


XXXII 


i d Iptelectualitatea română din “capitala Ungariei este 
convocată și se întrunește într-o. conferință, în locuința. lui 
G. Mocioni, ca să discute în problema teatrului românesc ; este 
invitat şi Vulcan, 


eFace a doua călătorie la Bucureşti. 


"1870 efebruarie— aprilie. Au loc mai multe întruniri („conferințe“) ` ' 
i ale intelectualilor români din Pesta, cu participarea deputaţilor r 
români, în problema teatrului românesc. Vulcan este secre- 
tarul şedinţelor. Se iau următoarele hotăriri: redactarea şi 
tipărirea pe foi volante și în presă a unui Program preparativ 
la inființařea unui fond pentru teatru național român şi a unui 
Apel către publicul român, în care se arată însemnătatea şi nece- 
sitatea creării unui teatru național român, strîngerea fondului 
material prin contribuţia întregii populaţii; convocarea unei 
adunări a intelectualităţii române care să stabilească forma de - 
organizare și de -conducere a acestei „întreprinderi“. — În ace- 
` lași timp, deputații români din parlament cer ca statul să aloce - 
„un fond pentru întemeierea unui teatru român. Vulean are 
"rolul principal în alcătuirea „programului preparativ“ şi a ape-. 
` lulur lansat, 


e27 martie[3 aprilie. Vulcan publică în „Familia“ « un nou articol- 
apel: Să fondăm un teatru naţional. 


S La adunarea generală a“ Astrei“ din Năsăud, Vulcan citește 
' disertaţia: Cintecele haiduceşti, care se publică în „Familia“, 
„Federaţiunea“ şi „Transilvania“. 


@4—5 octombrie. La Deva are loc adunarea generală de consti- 
tuire a „Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român. 
în Ardeal“ (prescurtăm: S.T.R.). I. Vulcan citește disertaţia 
De ce voim s-avem un teatru național? şi este ales secretar al 
S.T.R.; oferă, și adunarea primeşte cu satisfacţie,-că „Familia“ 
să devină oranul oficial al societăţii, 


ese tipăresc, la Pesta, primele. două vòlume din romanul Cava- 
lerii nopții de Ponson du Terrail, tradus de Vulcan; următoa. 

rele trei volume apar în 1871. 
XXXIII 


/ , 
Mz 


1871 025 ianuarie, Este ales membru extern al „Societății Kisfaludy“ 
din Budapesta (membri interni puteau fi numai maghiarii). 
Este. întîiul român membru al acestei societăţi. 


e3i mai. Rostește discursul de recepţie în „Societatea Kisfaludy“ 

despre Poezia populară română, care se tipărește în anuarulj 
șocieăţii şi, apoi, ca prefaţă la volumul Român népdalok (Cîn- | 
tece populare: române), Pesta, 1877. Este primul membru | 


extern care ține discurs de recepție., 


020 noiembrie. Se căsătoreşte cu Aurelia Popovici, fiica lui Alexe | 
Popovici din Comlăuş, avocat, luptător arădan pentru dreptu- | 
rile naţionale ale românilor. 


1872 eLa București se tipăreşte Domnia Arnăutului de Alexandru 
„Hasdeu, cu o biografie a autorului de I. Vulcan și sub îngrijirea 
lui. 


ePe scena Teatrului Naţional din București se joacă. comedia în- | 
ir-un act: Alb sau roșu? 


eLa Pesta apar volumele I—II de Novele; vol. IJL — în 1873. | 


ese publică în anuarul „Societății Kisfaludy“ („A Kisfaludy-Tarsa- 
sâ'g évlapjai. Uj folyam“, VII, p. 146—167) discursul de recep- 
- ţie al lui I. Vulcan, rostit în 4874. 


e Mor: I. Heliade Rădulescu, D. Bolintineanu „A. Iancu ṣi I, Gro- | 
zescu (redactor și colaborator al „Familiei“); . în „Familia“ 


apar necrologuri scrise de Vulcan. Memoriei lui Heliade îi în- 
chină nr. 20 din 14/26 V. Cuprinde: o prezentare a personalităţii 
şi despre înmormîntarea lui (nesemnate), poezia Poetul murind 
de Heliade şi amintirea lui I. Vulcan: Cînd am văzut pentru 
prima oară pe Eliade. 


1873: e Apar primele două . volume din romanul lui Vulcan: Sclavul j 
amorului; vol. III — în 1875. 


1874 eFace „cenzura“ de avocat, dar nu profesează avocatura. 


1875 © Z ianuarie. Editează revista „Şezătoarea. Foaia poporului | 
român“, care va apare pînă în 1882, lunar, bilunar sau la trei 


XXXIV 


săptămîni. Destinată sătenilor, ea conţine creaţii literare popu- 
lare sau scrise în formă folclorică, învățături şi sfaturi practice, 
popularizări ale ştiinţei și tehnicii, combaterea viciilor și a cre- 
„dințelor superstițioase, biografii ale unor PERANAN ale vieții - 
` culturale și social- Politice etc. 


76 ePublică la Pesta romanul în trei volie: Ranele națiunii şi 
poemul Gorunul lui Horea (ed. II: 1878). 


e Traduce Şi publică în „Familia“ romanele lui Jules Verne: 
Călătorie de pe pămini în lună şi În jurul lumei, amibele în ver- 
siuni prescurtate, 


4877 e Traduce şi publică în „Familia“ (nr. 1—51) romanul. în trei 
tomuri Secretele castelului de Xavier de Montépin (finalul în 
nr. 4 din 1878). 


ePublică în „Familia“ şi în volum comedia în 3 acte: Mireasă 
pentru mireasă. i 


eipare în broșură, la Pesta, poemul Orfana Crișului a II: 1880) 
publicat inițial în „Familia“, 187%, 


eLa Pesta se publică, în editura „Societăţii Kisfaludy“, volumul 
Romaán népdalok (Poezii populare românești), conținînd tradu- 
ceri făcute de Gh. Ember, I. Grozescu și I. Vulcan. Prezentarea 
introductivă aparţine lui Vulcan ; este, de fapt, textul discursului 
de recepție din 1871. 


e,„Familia“ publică, număr de număr, informaţii privind desfă- 
șurarea operaţiunilor de pe front precum și apeluri către public 
să contribuie pentru ajutorarea ostașilor români; redacţia. se 
oferă să strîngă și să expedieze ajutoarele materiale primite de 
la` public. În acest context, Vulcan publică în revistă poezia- 
apel; Scame pentru cei răniți. a 


e Redacţia „Familiei“ primește un număr de 150 de exemplare din 
volumul Ostașii noştri de V. Alecsandri, pentru vînzare, venitul 
fiind destinat ajutorului pentru front. 


el. Vulcan tace o călătorie prin Transilvania; notele și impresiile 
din această călătorie sînt publicate în „Familia“ dirf 1877 și 1878, 


1878 ei. Vulcan publică în „Familia“ articolul Serbarea Alecsandri și 
„poezia La Vasile Alecsandri, în care elogiază succesul repurtat 


XXXV 


“de bardul de la Mircești la. concursul de la Montpellier cu poezia 
Cintecul gintei latine. ` 


e Traduce în ungurește Cîntecul gintei latine, traducere pe care o 
citește într-o şedinţă a „Societăţii Kisfaludy“ și. o publică în 
„Vasârnapi ujsâg“ (Ziarul de duminică). 


i 1879 030 martie. Societatea Academică Română este declarată institut“ 
național și își schimbă numele în: Academia Română. i 


15 mai. N. Vulcan, numit canonic în capitlul gr. cat. orădean, se 
mută de la Leta Mare în Oradea. ` 


e În parlamentul din capitala Ungariei se supune discuţiei Legea 
XXVIII, cunoscută sub numele „Legea Tréfort“, care prevedea 
introducerea obligatorie a limbii maghiare în toate “şcolile pri- 
mare de pe teritoriul aflat sub dominație maghiară, ca mijloc 

„abil de maghiarizare a populaţiei” nemaghiare. Deputaţii români 
se opun energic, dar legea se votează totuși la 5 mai. „Familia“ 
informează despre decursul dezbaterilor, iar Vulcan scrie un 
articol în care elogiază atitudinea fermă și demnă a deputaţilor 

" români, i 


3/15 iulie. I. Vulcan este ales mâmbru corespondent al Acade- 
miei Române în secţiunea literară, la propunerea lui Al. Roman ; 

"tot atunci în secţiunea științifică a fost ales Spiru Haret, iar 
“Theodor Mommsen — membru onorific. 


efn „Familia“ se publică Barbu Strimbu în Evropa, roman în 
3 tomuri, și Sultănița, comedia în 5 acte de I. Vulcan. 


1880 eaprilie. |. Vulcan se mută la Oradea și o dată cp aceasta mută și 
redacţia revistelor „Familia“ şi „Şezătoarea“, 


efn „Familia“ se publică romanul lui Claire de Chandeneux, 
Misteriul nopţii, în traducerea lui I. Vulcan. 


e În „Familia“, I. Vulcan începe campania pentru înfiinţarea unei 
şcoli civile. de fete, în Oradea, un deziderat mai vechi al 
orădenilor (din 1868); urmarea este constituirea unei societăţi 
care să adune fondurile necesare. 


i 


9,,Societatea « Petru Maior e 41 alege membru' de. onoare. 


1881 e30 aprilie]? mai. La Sibiu se desfăşoară conferinţa pentru unifi- 
carea Partidului Național Român din Banat și Ungaria cu Par- 


XXXVI 


“de reprezentant al Bihorului. 


La 27 august, la Sibiu, „Astra“ inaugurează o expoziţiei cuocazia 
împlinirii a două decenii de la înfiinţarea ei. Aurela Vulcan 
fusese numită de Reuniunea femeilor. române din Sibiu- colec- 
tantă 'a exponatelor din judeţul Bihor. Soții Vulcan participă 
la inaugurarea expoziției, despre care va scrie I. Vulcan în citeva 
numere consecutive din „Familia“, 


în „Familia“. 
efectuează o călătorie în România. 


este ales deputat, pe șase ani, al comunei Borod (Bihor) în 
comitetul comitatens. ` 


82 eLa începutul anului, scoate de sub tipa un volum elegant de 

poezii, Lira mea, conținînd 66 de titluri. Volumul a fost-apreciat 

de V. Alecsandri pentru că versurile „sînt inspirate de geniul 
„poeziei poporale şi al sfintei iubiri de patrie“, 


“eEste ales vicepreședinte al S.T.R. în adunarea generală de la 
Sighet, demnitate pe care o va avea pînă în 1895. 


“e Începe apropierea mai accentuată de cercul. „Junimii“ și de 
conducătorul său, 


183 emartie.. Atlindu-se la Bucureşti, Vulcan participă ia o serată 
literară a „Junimii“ bucureștene, ținută în casa' lui Maiorescu 
ae îi menționează prezența la serata din 23 martie), unde 
citește şi Eminescu din creaţiile sale poetice. La solicitarea lui 

„Vulcan și la intervenţia lui Maiorescu, Eminescu îi dă cele șapte 
poezii citite pentru a fi publicate în „Familja“; acestea şi apar 
în 1883 (S-a dus amorul, Cînd amintirea, De-acuma, Ce e amorul ?, 
Pe lingă plopii fără sot, și dacă) şi 1884 (Din noaptea). Întors 
la Oradea, Vulcan îi trimite poetului un onorariu,— „cel întîi 
pentru lucrări literare pe care l-am primit vrodată-n viață“, 


îi mărturiseşte poetul în scrisoarea de răspuns şi de mulțumire. 


e15/27 mai. În nr. 20 al „Familiei“, Vulcan publică portretul lui 
Maiorescu însoţit de o prezentare caldă și elogioasă. Primind 
numărul din revistă, criticul îi mulțumește pentru notița bio- 
grafică, despre care spune că e „făcută cu sobrietate și [...] 


XXXVII 


eFace excursii prin munții Bihoa, despre care scrie impresii 3 


; idul Național din Transilvania ; r. Vulcan participă în calitate _: 


í 


cuminte“, iar despre portret că „este fără îndoială cel mai bun 
din cîte s-au executat pe la noi“. 


_eLa Oradea tipăreşte: De la sate. Novele și schiţe. 


eLa Viena apare „AlmanahuNsocietăţii social-literare « România | 
Jună »“, cu colaborarea mai multor scriitori din România. 
Eminescu publică „Luceafărul“. I. Vulcan publică `o poezie, 
Iubirea. . 


¿efn iunie se îmbolnăvește Eminescu şi e internat în sanatoriul 
dr. Suţu; începînd din iulie şi pînă la decesul poetului, „Familia“ 
urmărește cu atenţie starea sănătăţii poetului şi informează 
pe cititorii săi despre evoluţia ei. 


1884 — 

- 1888 ePe lîngă îndeplinirea obligaţiilor pe « care i le impuneau munca 
„redacțională şi calitatea de membru în comitetul S.T.R., pe 
lîngă participarea activă la adunările anuale ale S.T.R. în care 
prezintă discursuri de deschidere sau disertaţii, devine membru 
şi activează în cadrul „Societăţii Szigligeti“, a „Societăţii isto- 
ricilor şi arheologilor“, ambele din Oradea. . , 


1889 eLa moartea lui Eminescu, Vulcan dedică întreg numărul 26 
din 25 V/7 VI al „Familiei“ memoriei marelui dispărut. Con- 
ţine: portretul poetului în chenar de doliu ; primele poezii „publi- 
cate întîi în «Familia »“; Epilog la primele poezii ale lui Emi- 
nescu de I. Vulcan; o notiţă biografică; Eminescu a murit | 
(nesemnate, dar probabil alcătuite de I. Vulcan); Mai am un 

. singur dor (Eminescu) ; Raze de lună. Lui (V. Micle), Eminescu. 
Corespondenţă din. Bucuresti (I. Russu); Lui Eminescu (AL. Vla- 
huţă). 


e3 august. Moare Veronica Micle; Vulcan publică un necrolog 
în nr. 3%, p. 398; < 


@74 octombrie. Moare Harieta (Henrietta) Eminovici, sora poetului. 


@31 decembrie. Moare Ion Creangă, prietenul cel mai bun al lui l 
Eminescu. 


1890 e10/22 iunie. Împlinirea unui sfert de secol de apariție a revistei 
„Familia“ este marcată prin publicarea unui „Număr jubilar la 
a XXV aniversare“ — nr. 23—, care se deschide cu un articol 
semnat de G. Barițiu, urmat de alte articole, poezii, proză, 


XXXVI 


cugetări, scrisori etc., în total: 54 de semnături, între care: 
V. “Alecsandri, T. Maiorescu, B.P. Hasdeu, V. A. Urechiă, 
Vincențiu şi Victor Babeș, D. Zamfirescu, Matilda Cugler-Poni, 
“A.D. Xenopol. „At. M. Marienescu, G. Sion, I. Slavici etc. 
„Numărul se încheie cu un Epilog semnat de 1I. Vulcan.— Alte 
18 titluri, primite după încheierea numărului jubiliar, sînt publi- 
„cate în nr. 24. a: 


e22 august. Moare V. Alecsandri. Nr.35 din 2/144 IX al „Familiei“ 
este închinat memoriei decedatului ; pe prima pagină, în: chenar 
negru oda funebră a lui I. Vulcan: Alecsandri, urmată, în paginile 
celelalte de Pohod na Sibyr şi Rodica, iar pe șapte: pagini sînt 
prezentate: înmormiîntarea, discursurile funebre rostite și date 
biografice. Nr. 36 publică pe prima pagină portretul poetului 
în chenar de doliu, urmat de Dan, căpitan de plai. `` 


© e Apare la Oratiea în volum Ruga de la Chizătău, comedie poporală ; 
într-un act, cu cîntece și joc. Lo ' 


| @28 martie. Este propus şi ales membru activ al Academiei Rom âne, 
în secția literară, în locul devenit vacant prin decesul lui T. Ci- 
pariu. e e i e ai 


-030 mavtie]11 aprilie. În ședința generală a plenului. academic, 
întrunind majoritatea de voturi, este declarat membru activ. 
Cuvintul de mulțumire îl rosteștă trei zile mai, tirziu;în 2/44 

„aprilie. Îi răspunde B.P. Hasdeu. i aa 


e Academia Română își serbează jubileul de 25 de ani'de existenţă, 
În ședința publică din 15/27 aprilie, cu care s-a încheiaț; sesiunea 
generală, I. Vulcan citește oda La jubileul Academiei. Române. 


eleatrul Naţional din Bucureşti premiază tragedia istorică în 
5 acte și în versuri, Ștefan-Vodă cel Tinăr, de |. Vulcaii şi se 
propune includerea ei în repertoriu. 
e29 martie. În ședința solemnă a plenului academic, I. Vulcan 
citește “discursul de recepție în Academie despre: Dimitrie 
Pichindeal. Date nouă despre viața şi activitatea: lui, pentru alcă- 
tuirea căruia a folosit corespondența dintre Samuil Vulcan şi 
~D. Țichindeal, păstrată în arhiva episcopiei gr. cat. din Oradea. 
În răspunsul dat de V. A. Urechiă se spune între altele: „mai 
presus de toate meritele [...], acela care ţi-a deschis porţile 
Academiei Române, întti ca corespondent, apoi ca membru 
„ activ, a fost escelenta școală de care. te ţii în mănuirea limbei 


XXXIX 


române“. „Domnia-ta ai luat în Ardeal drapelulsalvatoral unităţii | 

limbei române. « Familia » a urmărit cu energie și înțelepciune 
toţi pașii limbei literare din Principate şi a căutat, să înlăture 
din cartea ardeleană-bănăţeană tot ce putea deosebi limba de 
acolo de cea din România liberă.“ 


eUn alt eveniment, important. pentru I. Vulcan, petrecut în 

dveeăși zi: seara ţine “o conferință la Ateneul Român. despre 

„Mişcările culturale române din Banat și părţile mărginașe ale 

Ungariei în anii 1700— 1820“. V. A. Urechiă îl prezintă audito- | 
riului în cuvinte elogioase ca pe conducătorul celei mai vechi 

reviste literare în limba română ce apare, în care şi-a făcut 

debutul Eminescu. i 


emartie—aprilie. La citeva zile după recepţia în Academie, face 
prima să călătorie. în Moldova, ca membru într-o delegaţie a 
Academiei. În drumul de la București la Iași, la Ploieşti a dorit 
să-l întilnească pe Gherea, care conducea restaurantul din gară, 
dar a avut: neşansa ca acela să lipsească; la Mircești contemplă 
cu evlavie locul în care a trăit și a creat Alecsandri. 


eLa 24 mai, Q. Barițiu, împlinind 80 de ani, este sărbătorit la 
Sibiu. I. Vulcan participă la sărbătorire și rostește un scurt; 
cuvint ca reprezentant al ziariştilor.— Nr. 20, din 17/29 mai al 
„Familiei“ este integral închinat evenimentului (Cuprinde: des- 
fășurarea sărbătoririi cu toate cuvintele rostite şi răspunsurile 
lui Q. Barițiu). | 


, i x 
925 octombrie. Pe scena Teatrului Național din București i se 
joacă, în premieră, tragedia istorică în 5 acte şi în versuri, | 
Ștefan-Vodă cel Tinăr. 


1893 e Apare, în volum, la Oradea, Ștefan-Vodă cel Tinăr. 


eDupă ce în nr. 16 din 18/30 aprilie publică portretul lui G. Bari- 
tiu şi un articol cu ocazia alegerii acestuia ca preşedinte al Aca- 
miei, în nr. 17 îi anunţă decesul și publică un necrolog, iar în 
nr. 48-apar: o relatare despre înmormîntare, date biografice 
şi Testamentul lui Barițiu. ' ' 
1894 @ Apare, în volum, la Oradea, comedia poporală într-un act Sărăcie 
. lucie. ; 


eLa Cluj are loc procesul meinorandiştilor. Vulcan participă, în 
calitate de redactor al „Familiei“, la destășurarea procesului, 


XL 


“despre care publică un amplu reportaj în cîteva numere ale re- 
vistei; de aşemenea, serie şi publică poeziile: A fost o luptă 
cruntă, Poeţilor romăni,. Junimei române, Moartea _tiranului 
— legate de același eveniment. 


895 e În sesiunea generală a Academiei prezintă, în calitate de rapor- 
tor-general, raport asupra lucrărilor comisiei pentru acordarea 
premiilor „Heliade“ și „Năsturel. Herescu“. 


e Își petrece vacanţele redacţionale în staţiunile Vilcele, Mainaș, 
Tuşnad, Sinaia, despre care publică impresii în „Familia“. 


eDupă ce în ultimii patru ani (1891—1894) S.T.R. nu. a ţinut 
nici o adunare generală din cauza epidemiei de holeră-și a con- 
juncturii politice, în 26—27 octombrie st.n. are loc adunarea 
generală la Braşov. I. Vulcan ţine. discursul de deschidere în 
care vorbeşte despre 25 de ani de luptă pentru cultura naţională. 
Este ales președinte al S.T.R. La propunerea comitetului se 
iau următoarele hotăriri: mutarea sediului societăţii de la Buda- 
pesta la Braşov; publicarea în broșuri a rapoartelor anuale ale 
comitetului, care să se împartă membrilor înaintea adunărilor 
generale ; comitetul să studieze posibilitatea subvenţionării unei 
trupe ambulante sau societăţi de diletanţi, ori premierea unor 
piese potrivite; să studieze posibilitatea înfiinţării de comitete 
filiale. De acum înainte Vulcan va participa în fiecare an la 
şedinţele comitetului, fixate înaintea sesiunilor generale ale 
Academiei, la care de asemenea a fiost prezent cu regularitate. 


„Publică în „Familia“ (nr. EI: — 86) discursul de recepţie în Aca- . 
demie despre Dimitrie Țichindeal. Date nouă despre viaţa și 


activitatea lui. 
N 


"4896 eCălătorește în Boemia şi Germania pentru îngrijirea sănătăţii. 
i Însemnările din această călătorie sînt publicate în „Familia“ 
din același an.” ` 


4897 027 martie. Se reprezintă în premieră pe scena Teatrului Naţional 
„din București comedia sa într-un act Gărgăunii dragostei. Este 
a treia şi ultima piera ce i se joacă pe scena Naţionalului bucu- 

„reptean: “ 
27 septembrie. Moare Al. Roman, profesorul și sprijinitorul său 


moral. În nr. 38 din 241 IX/3 X ál „Familiei“, I. Vulcan: publică 
necrolog. : 


ci i i m CXLI 


j 


l 1898 @72 mai. La ființă la Oradea banca de credit şi economii. „Biho- 
reana“, al cărei iniţiator a fost I. Vulcan, ales în comitetul. de 
direcţie ca președinte, director executiv fiind Coriolan Pop. 
Din beneficiile realizate, s-au dat sume importante pentru acţiuni 
culturale și pentru sprijinirea școlilor românești din Oradea, 
„Beiuș, Brad, Sibiu, Brașov etc. — 


e27—28 august. „Astra“ ţine adunarea sa generală în Beiuş, cea 
dintii ţinută în Bihor. I. Vulcan este rugat de beiușeni și de oră- 
deni să facă oficiile de amfitrion; salută prezenţa „Astrei“ în 
Bihor printr-o scurtă cuvîntare, în care vorbește despre limbă şi 
cultură. i 


ese tipăreşte la Braşov primul Anuar al S.T.R. (în total'vor apare 
15 volume), în care Vulcan publică Istoricul „Societăţii pentru 
fond de teatru român“. i 


e Apare primul număr din Biblioteca teatrală, colecție editată de 
S.T.R., în tipografia lui N. I. Ciurcu din Braşov, conținînd: 
Prolog şi: Soare cu ploaie, comedie într-un act, de I.: Vulcan. 


eLa Oradea apară în broșuri separate, comedia poporală Miţa 
cu clopot şi monologul Prima rochie lungă, interpretat în același 
an în cadrul unui „concert muzical-declamatoric“ la Oradea. 


e În revista “Literatură şi artă română“ (director N, Petrașcu 
se publică Gărgăunii dragostei, care se va retipări în anul următor , 
şi în „Familia. 

eCu un grup de academicieni, I. Vulcan face o excursie în Dobro- 
gea şi în Turcia. -Note şi impresii din această călătorie publică 
în „Familia“ din 1898 și 1899. 


1899 eNr. 26 al „Familiei“ din 27 iunie/9 iulie este închinat în întregime 
memoriei lui Eminescu la A zecea aniversare a morții. lui Emi- 
nescu. (Conține: O scrisoare inedită a lui Eminescu ; trei din 
ultimele poezii apărute în „Familia — S-a dus amorul, Ce`e 
amorul; Pe lingă Plopii fără soț — ; Repetoriul nostru teatral; 
portretul poetului în chenar; Lantul de aur, de Onkel Adam, 
trad. de M. Eminescu; În Nirvana, de I. L. Caragiale; Amorul 
unei marmure ; Scrieți amintiri |; La cine sînt manuscrisele lui 
Eminescu? ; Amintiri despre Eminescu, de S. Secula; Aniver- 

- sarea morții lui Eminescu și presa română.) 


ee tipăreşte la Orădea, în volum, comedia Gărgăunii dragostei. 


XLII - | 


94 al „Familiei“. din 20 august/2 septembrie este închinat 
emoriei lui V., Alecsandri la A zecea aniversare a morții lui 
lecsandri. (Cuprinde: o prezentare a personalității vetului ; 
Scrisori adresate de Alecsandri lui I, Vulcan; nota în 
chenar; poeziile: Imn către soare, Hora de la Sinaia, Cireşile, 


ei. Vulcan este ales membru în conducerea secţiei literare a 
: „Astrei“, 


Ji efn cadrul Academiei, este ales vicepreşedinte al secției literare 
pe anul 1900—1901, preşedintele secţiei fiind Gr. G. Tocilescu. 
Face parte din comisia pentru examinarea cărților prezentate 

- I concurs pentru premiile „Năsturel- Herescu“, „Heliade“, „Ada- 


machi“. Propune ca membru corespondent pe V. Oniţiu, care 
e ales. + 


„„eLa adunarea generală a S.T.R. de la Simleul-Silvaniei ţine dis- 

“cursul de deschidere (despre morală și caracter). S-a propus, 
Şi s-a aprobat, convocarea pentru anul 1902 a unei adunări care 
să tacă modificări În statute în sensul de „a se face pașii necesari 
pentru pregătirea înfiinţării teatrului naţional“ în Ardeal. 


2 e În cadrul Academiei Române, este ales vicepreşedinte al secţiei 
literare, preşedinte fiind T. Maiorescu ; Primește însărcinarea 
de a întocmi rapoarte asupra activităţii literare a lui I. Bianu, 
Virgil Oniţiu și Andrei Birseanu, propuşi a fi primiţi membri 
corespondenţi în secţia literară ; tace parte din comisia celor 


9 academicieni care să raporteze asupra cărţilor prezentate pentru 
a fi premiate. ; š 


3 @4 martie. Pe scena teatrului din Oradea are loc premiera în limba 

= maghiară a tragediei Ștefan- Vodă cel Tinăr. Traducerea e sem- 
nată de ziaristul maghiar din Oradea, Papp lânos. Cu ocazia 
acestei reppezentaţii, bine primită de publicul spectator, Ady 
“Endre scrie un articol elogios, Egy premier (O premieră), în ` 
ziarul local „Nagyváradi Napló” {Ziarul din Oradea), socotind 
spectacolul cu piesa lui Vulcan ca fiind „o premieră a prieteniei“ 
româno-maghiare. - În aceeași traducere, piesa. s-a jucat și la 
Lugoj în 1904. f 


XLII 


N 


eÎn „Familia“ -și, sparir. într-o. broșură, I. Vulcan: pubiica 
 monologul . Însurăţilă. . l ! 


1904 e9ppunie. Din iniţiativa și sub auspiciile despărțămîntului , oră- 
i dean al „Astrei“ este organizată la Oradea sărbătorirea jubi- 
` leului de 40 de ani de apariție a revistei „Familia“, I. Vulcan 
-este omagiat de Academia. Română, de numeroase societăți şi 
asociaţii culturale, de personalități ale vieții sociale. şi: cultu- ; 
rale, de colaboratori ai revistei, Cu ocazia jubileului, „Familia“ 
apare în număr dublu (nr. 24—22, cu data de 27 văai/9 iunie), 
. conținînd numeroase adrese de felicitare și colaborări. 


e În semn de omagiu, Academia Română şi „Astra“ îl aleg preșe- 4 
dinte al secţiilor lor literare. 


1905 e Apariţia primului volum de versuri al lui O. Goga, Poezii, este 
salutată cu entuziasm de I. Vulcan, ca un mare „eveniment 
literar“. 

5 
e „Astra“ și S.T.R. își țin împreună anuala adunare generală la 
Sibiu, cu ocazia inaugurării Palatului Asociaţiunii și a scenei 
din sala de festivități a acestuia, ridicată cu cheltuiala S.T.R. 
“1. Vulcan rostește o cuvintare despre limba literară. Se.repre- 
zintă Prolog de I. Vulcan şi Fintina Blanduziei de V. Alecsandri. 
Tot. atunci are loc primul concurs pentru bursieri ai S.T.R. 


ei. Vulcan propune o schimbare a sistemului de acordare a pre- 

miilor Academiei, și “anume: în cadrul secţiilor, nu în plen. 

zi Propunerea se acceptă în sesiunea generală din sanul următor. 
à a 

1906 e În primăvară participă pentru ultima oară la sesiunea generală 

a Academiei, în cadrul căreia prezintă totuși rapoarte asupra 

cărţilor prezentate la concurs,— iar în toamnă, tot pentru ultima 

dată, participă şi ţine discurs de deschidere la o adunare gene- 


rală a S.T.R. 

eCu nr. 41 din 31 decembrie/13 ianuarie, „Familia“ îşi încetează: 
apariţia. În articolul Încheiere, I. Vulcan motivează astfel sis-- 
tarea revistei: „Etatea înaintată ṣi sănătatea slăbită mă silesc: 
să mă retrag de la masa redacțională şi să sistez această revistă“. 


XLIV 


1907 08 septembrie. 1. Vulcan moare, răpus de o nefrită acută. în același 
> an'au mai murit, dintre academicieni: Vincențiu Babeș (3.11), 
S. Fi. Marian (11.1V) şi B.P. Hasdeu (25.VIII). 


010 septembrie. Are loc înhumarea, în cimitirul Olosig din Oradea, 
Sînt prezenţi la funeralii reprezentanţi ai multor societăți cul- 
tural-literare și social-economice. româneşti, ai „Societăţii Kis- 
faludy“ şi, Societăţii Szigligeti“, precum și ai mai multor publicaţii 
periodice. În numele Academiei Române, la mormînt a rostit 
o „cuvintare funebrală“ At. M. Marienescu, prieten și colaborator 
al defunctului. Numeroase periodice române și maghiare au 
publicat necrologuri. 


L.D. 


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI. 


Prezenta ediție din scrierile lui I. Vulcan este concepută, în {rej 
„Volume: primul conține o selecție din creațiile sale literare — poezii, 
` proză şi teatru; al doilea va cuprinde pagini din publicistica sa, fiar al 

treilea va înmănunchea o bună parte din însemnările de călătorie și 
din corespondență, urmate de un indice de nume, glosar și bibliografie 
selectivă. Deși nu are. pretenţia de a oferi o imagine completă a între- 
gului scris, al lui Vulcan — şi cu atît mai puţin a personalităţii celui 
care a avut un rol de o netăgăduită însemnătate în viaţa culturală 
românească din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ea 
năzuieşte să dea posibilitatea orientării asupra ideilor și sentimentelor 
de care a fost însufleţit și pe care le-a servit cu o dăruire exemplară, 
demnă de admiraţie și preţuire. E adevărat că scriitorul Vulcan, în 
-pofida numărului mare de opere: pe care le-a creat și a bunelor sàle in- 
tenţii, nu-l.egalează valoric pe publicistul și omul de acțiune culturală 
Vulcan. Dar nu e mai puţin adevărat că în epoca şi mediul în care a 
scris, opera sa literară a fost gustată şi apreciată și că o parte a ei poate 
fi citită şi astăzi cu interes, chiar dacă nu ne satisface pe deplin gusturile 
estetice. Realizate la un nivel artistic nu prea ridicat, poeziile, proza 
şi piesele -sale de teatru au o incontestabilă valoare documentară: 
vizind sau redind niște realităţi obiective dintr-un anumit timp și 
dintr-un anumit lo€, ele ne oferă destul de fidel imaginea acelui loc şi 
timp, bineînţeles, dimpreună cu sentimentele, ideile și atitudinile auto- 
rului. Iar opera literară laolaltă cu publicistica și cu acţiunile: sale ar 
putea îi subsumate idealurilor supreme: de care a fost călăuzit în tot ce 
a urmărit și a făcut: cultură și naţionalitate. 

Textele literare, însemnările de călătorie și publicistica au fost 
reproduse din revistele “Umoristul,, „Familia“ şi ure sau din 
volume, iar corespondența — după manuscrisele autografe ale scriito- 
rului sau din alte surse; în Aparatul de note se face de fiecare dată tri- 
miterea necesară. « 

Glosarul, ce se va publica la sfirşitul volumului III, înregistrează 
toate cuvintele regionale, latinismele, maghiarismele, germanismele 


XLVI 


i æ 
neintrate în limba literară şi de circulaţie restrînsă, arhaismele şi Chiar 
unele neologisme mai rare. | îi 
Ortografia latinizantă și etimologizantă a lui Vulcan pune multe 
și adesea dificila probleme de interpretare. În transcrierea textelor am 
căutat, să respectăm particularităţile limbii scriitorului, reproducînd 
toate formele (fonetice, lexicale și gramaticale) care reflectă acele parti- 

larităţi, cum sînt: i AI: f 
< _— Torme populare şi regionale ca: acelaș, acus, iarăsş, însuș, totuș ; 

(= acestea), adecă, să arele. (= să arate), cătră, cine, dintii, gră- ~ 
iar (= grănicer), hotărească,. mine Şi mini, nainte, neci (= nici), neşte 
= niște), nost şi vost (= nostru, vostru), pas şi pl. pașuri. (= pas, 
pași), paserea, pîine, jipet, ustenele (= osteneli), el urea (= el ura), 
uşorat, vini (= veni), vro Şi vrun (= vreo şi vreun) etc.; j 

— torme duble sau triple care apar în momente diferite sau chiar 

în același moment din activitatea scriitorului au fost de asemenea res- 
pectate: aice și aicea, atunci, atunce și atuncea, care și carea, pe şi pre, 
pretotindene și pretutindeni, a rădica şi a arădica, (eu) sum şi (eu) 
totdeuna, totdauna şi totdeauna etc.; 


sint, 


— neologisme care au forme diferite de acele din limba literară 
modernă, dar care au fost folosite de către unii intelectuali din secolul 
trecut: absinză, aparință, asecurat (= asigurat), se adresă (= se adre- 
sează), caractehiză (= caracterizează), consoală (= consolează), consta- 
tez (= constat), colegiuri (= colegii), conferenţă, decadinţă, diferinjă, 
doiul (= doliul), esigință (= exigenţă), escelent, esamen, națiunal, a 

referi, prezinte (== prezent), recomendaţiune, respunzabil, sujet (= su- 
biect), a sprima (= a exprima), viiuri (= vicii) ete. ; 


E — pluralul în -e (în loc de 2) al unor substantive feminine: aripe, 


nbance (= bănci), familie (= familii), grădine, învăţăture, lacrime, limbe 
ete. ; i 


— tormel& de genitiv-dativ în -éi (în loc de 1): culturei, fericirei, 


marei idee, naţiunei etc. ; 


— formele masculine de plural ale unor substantive azi neutre 
(numeri, secoli etc.) şi pluralul în -i a] unor adjective ca: (fiinţe) infer- 
nali, (cîntece) remarcabili etc. ; s 

— formele conjuncte ale pronumelor personal în dativ plural: 
ni, vi, li (în loc de ne, vă, le); formele: i Şi lu le-am transcris îi și îl 
cînd au această valoare (de ex.: 3 compete, lu duse au fost transcrise 
îi compete, îl duse) ; i a să 

__— terminaţiile -iu Şi -oriu în cuvinte ca: ceriu (pronunţat într-o 
singură silabă: ceriu), cetitoriu (trei silabe), învăţătoriu (patru silabe: | 
în-vă-ţă-toriu) Hiterariu (trei silabe: li-te-rariu),. muritoriu (trei silabe: 
mu-ri-toriu) ; vă si ; 


XLVII 


oa 


— formele în_-a (nu în -ă) ale adjectivului demonstrativ antepus: 
- aceasta femeie, acesta loc etc.; | i 
_— am respectat de asemenea numele de persoane, de localităţi, 
de ţări etc. așa cum au fost folosite de Vulcan: Alesandru, Cogălniceanu 
şi Kogălniceanu, Dimitriu. şi Dimitrie, Georgiu şi George, Hajdeu şi 
Hașdeu, Iuonel, Nicolau, Vasiliu şi Vasilie etc.; Beciu (= Viena), 
Belgiu (= Belgia), -Belgrad şi Bălgrad (= Alba-Iulia), Biaș, Cluș, 
Dobriţin, Săbii şi Sibii, Svijera (= Elveţia) etc.; o 
— am transcris titlurile de opere, cuvintele: și numele proprii 
străine întocmai cum apar în textele lui Vulcan, iar în subsol am dat, 
după caz, forma lor corectă și traducerea. 
Spre deosebire de cazurile menţionate mai sus, grafiile etimolo- 
- gizante, lipsite de valoare fonetică reală, le-am interpretat după cum 
urmează: 
— „a“ neaccentuat = a, ă sau e, conform pronunțării: „auria“ = 
aurie, „atragatori'a“ = atrăgătoarea, „chiamare“ = chemare, „0 idea“ = 
o idee, „intluintia“ = influință, „poesia“ = poezie, „Sâ fia“ == să fie; 


— „a“ urmat de „n“ =î, uneori i: „betranetia“ = bătrineţe ; 
„inchiaiandu“ = încheind, „mana“ = mină, „remane“ = rămîne, „san- 
tu“ = sint; - 


— „A“ = ă sau e: „se apropia“ = se apropie; „inchiaiă“ = încheie, 
„infiintiă“ = înfiinţă, „plecă“ = plecă ; 

— „â“ =ă, î sau e: pcârui“ = cărui, „chiâmarii“ = chemării, 
„in câtă“ = încît, så mâmu“ = să luăm; 

— „e“ = ă în cuvinte ca: „aredica“ = arădică, „se areli“ = să 
arăji, „dedea = dădea, „inse“ = însă, „respunde“ = răspunde, „serba- 
toria“ = sărbătoare, „stetea“ = stătea, „zeu“ = zău; da 

— „e“ precedat de „i“, „p“, „V“ se păstrează nediftongat în cuvinte 
ca: ferbe, ferbinte, pept, perde, peri (= pieri), verme ; trebuie să semnalăm 
că în scrisul lui Vulcan întilnim și formele din limba literară pe care le 
păstrăm: fierbe, fierbinte, piept etc. ; s 

— „é“ = a, ea sau ia: „déca“ = dacă, „éra“ = iară, „se merga“ = 
să meargă, „péna“ = peană, „poména“ = pomană, „Sfiéla“ = sfială ; 

— „e“ = ă: „adeveru“ = adevăr; „strebune“ = străbune ; 

— „ê“ = ă: „sê mérga“ = să meargă ; 

— „e“ are valoarea ¿ în cuvinte ca: „destins“ = distins, „escat“ = 
iscat, „vertute“ = virtute ; . i 

— „e“ urmat de „m“ sau „n“ = sau i: „cuventare“ = cuvintare,, 
„cuvente“ = cuvinte, „deminéti’a“ = dimineaţa, „tem pu“ = timp; 

_— pi“ urmat de „n“ = f: „in“ = în, „indata“ = ind tă, „tierina“ 
= țărină ; era l 

— „i“ din desinenţa imperfectului verbelor de conj. IV = e: „pla” 

tiai“ = plăteai, „primia“ = primea, „viniam“ = vineam ; 


XLVIII 


: 3 + 
— „0“ neaccentuat = u: „domeneca“ = duminecă, „moritoriu“ = 
muritoriu, „potere“ = putere, „scolat“ = sculat ; l : 
— „ó“ = oa: „fórte“ = foarte, „nóua{ = noauă, „óra“ = oară, 


` „ātragatória“ = atrăgătoare ; 


— „u“ final nu se pronunță în cazuri ca: „adeveru“ = adevăr, 


»atâtu“ = atit, „candu“ = cînd, „fericitu“ = fericit; 


— „ria“ din finalul unor adjective feminine’ la pl.= re, ră sau rie: 
„tarmecatâria“ = fermecătoare, „literaria“ = literară, „necesaria“ = ne- 
E 3» Li y 2 


cesară, „auria“ = aurie; 


| — „ei“ şi „gi“ se pronunţau cu siguranţă chi, hi şi ghi în cuvinte 
ca: „anticitaţi“ = antichităţi, „arciepiscopescu“ = arhiepiscopesc, „mo- 
narcia“ = monarhie, „magiari“ = maghiari ;` 

— „ch“ = h în cuvinte ca: „chaos“ = haos, „chan“ = han, „paro- 
chia“ = parohie, „patrachir“ = patrahir, „Michail“ = Mihail, „Rachila 
= Rahila ; i ' 

— „ch“ = c în cuvintul: „choru“ = cor; 

— „d“ urmat de „i“ sau „i“ = z: „a audi“ = a auzi ; „diua“ = ziuă, 
»Sè vedia“ = să vază ; grafia „midilocu“ trebiie interpretată ca mijloc ; 

— „8“ urmat de „e“ sau „i“ l-am interpretat după valoarea lui 
fonetică probabilă, în cazuri ca următoarele: curagiu Și curagios, etagiu, 

că p 


„ evangelie, giur, grilagiu, împregiur, încongiurat, încuragiare, logie, negli- : 


gință,-dar: „cogioc“ = cojoc, „gele“ = jele, „gendar“ = jendar și „gen- 
darm“ = jendarm, „gios“ = jos, „grige“ = grije, „vigelie“ = vijelie, 


S vitegie“ = vutejie ; 


— unele grafii cu „s*'le-am interpretat astfel: ; 
a) în poziţie intervocalică = z, de ex.: „causa“ = cauza, „present“ 
= prezent, „resumat“ = rezumat, „visitator“ = vizitator ; 

. b) cînd apare în locul lui æ din prefixul (sau din silaba iniţială) 
ex-, am respectat gratiile folosite de autor: „escelent“, „esiste“, „espa- 
triat“, „espoziţiune“, „espresiune“, „espus“, „estrem“; 

— „t“ urmat de „i“ sau „i“ = f Sau ţi: „detorinti'a“ = dătorinta, 
„maretia“ = măreață, „maretia“ = măreţia, „natiunalu“ = naţiunal, 
„amortitu“ = amorții, „argintia“ = argintie ; 


— „Sce“, „Sci“ = gte, ști: »„redescepte“ = redeștepte, „vorbeseci“ = 
vorbesti ; K i 

— redarea grupului consonantic „et“ prin „pt“, conform recoman- 
dării făcute de A. Pumnul, este cu totul artificială, nereprezentind o 
realitate fonetică și, de aceea, forme ca: „direptor“, „carapter“, „frupt“, 
„leptură“ și altele le-am transcris: director, caracter, fruct, lectură; de 


altfel, Vulcan se debarasează treptat de asemenea grăfii şi scrie: dire c- 
tor ete. i 


P E XLIX 


f 


Mai menționăm că unele cuvinte prezintă căderea lui k inițial și 
au fost transcrise astfel: aideţi, oarde, otar, votel etc.; de asemenea, au i 
fost păstrate formele cu v în loc de f în cuvinte ca: svat, svătuitor, 
sont. etc. Ă i 

Grafiile: „anima“, „anghiuri“, „angust“, „amblat“, „Vantaiu“ etc. 
au fost redate, potrivit pronunțării, prin: inimă, unghiuri, îngust, 
îmblat, dintii etc. O formă neașteptată este „a necăşi“, pe care am redat-o 
prin a necăji. | | 

Trebuie să mai spunem că în scrisul lui Vulcan apar multe incon- 
secvenţe și grafii cu forme duble sau multiple, din care cele mai multe 
nu reprezintă forme uzuale, ci analogice, arhaizante sau hipercorecte, 


- și nu numai în perioade diferite, ci chiar în aceeași perioadă, ba chiar 


în aceeaşi operă; de ex., în articolul Ateneul român din 1867, apar gra- 
fiile: „idea“ și „ideia“ (= idee), „e, bine“ și „ei bine“, „a redica“ şi „a 
aredica“ (= a rădica şi a arădica); în romanul Pata popii din 1886: 
„notariul“ şi „notarul“ ete. ; apoi: „altariu“ şi „altar“, „ceriu“ şi „cer“, 
„domnitoriu şi domnitor“. etc. 

Au fost păstrate prescurtările lesne de înţeles folosite de. autor, 
de felul celor următoare: a. şi an. (= anul); di, d-na, d-tale, d-voastre, etc. 

Mai adăugăm că greșelile de punctuație, ca şi cele de tipar le-am 
corectat tacit. 


L. D. 


I 


ALB SAU ROȘU > 


Comedie originală într-un act 


PERSOANELE: = 


TON ALESANDRESCU, 
“ELENA, soţia lui cdi bata 
CLEMENTINA: fiica lor 
- ION ALESANDRESCU, avocat tînăr 
TEOFIL, matemàtic 

O DOAMNĂ 

UN SERVITORIU 


` 


Acțiunea se petrece în tim 


pul de acuma, la 
drescu bătrînul, în Bucureşti. CR Coi Alesan- 


SCENA I 


ION ALESANDRESCU bătrînul şi I. ALESANDRESCU tînărul 


ION ALESANDRESCU tinărul (intră aducind subsuori neşte 
dosare): lată am isprăvit! 

ION ALESANDRESCU bătrinul: Ce? 

ION ALESANDRESCU tînărul: Procesul. 

JON ALESANDRESCU bătrin.: Cum? 

ION ALESANDRESCU tinăr.: L-am cîştigat. 


- TON 'ALESANDRESCU bătr.: O! nenorocitule, ce ai făcut? 


ION ALESANDRESCU tinăr.: Am lucrat ziua-noapte, numai 
ca să-l pot găta tit mai curind. 

ION ALESANDRESCU bătr.: Destul de rău!... Foarte răul... 

ION ALESANDRESCU tînăr.: Cum aşa? | 

ION ALESANDRESCU bătr.: Nu pentru aceea ți Tai dat eu 
să-l cîştigi... îndată.. 

ION ALESANDRESCU tinăr. (cu mirare): Asta n-am. , ştiut- 0. 


ION ALESANDRESCU bătr.: Și tatăl meu şi moșul meu au 
trăit tot din procesul acesta... Am cugetat să trăieşti 
şi tu din el... şi nepoţii tăi.. 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Şi nepoţii masi?! 

ION ALESANDRESCU bătr.: Acuma însă tu ai nimicit tot 
planul meu! e 

ION ALESANDRESCU tinăr.:: Nu cunosce încă bine praxa avoca- 
țială, căci abia numai ieri- alaltaieri intrai pe această 


carieră. _ 
ION ALESANDRESCU bătr.: Vezi ce TE işi face omul, 
dacă nu are-praxă!... Acuma din ce vei trăi?... Eu 


£ “au 


nu pot să-ți dau multă zestre cu fiica mea, căci — pre- 
„cum știi — am șşepte copii. 
Ion ALESANDRESCU tinăr.: Dacă-mi spuneai că procesul 


acesta e zestrea ta sal mele, grijeam mai bine de el 
şi-l întindeam, înci 


mei. 
ION ALESANDRESCU bătr,: Treacă, ducă-se!... Mai am eu 
și alt proces!... E, bine, făcut-ai toate pregătirile 


pentru cununie ? 
„ON ALESANDRESCU tinăr.: Da... Însă... 


SCENA În 
TOT ACEIA şi ELENA cu CLEMENTINA, apoi UN SERVITORIU 


Ion ALESANDRESCU tinărul (salutîndu-le): Doamnă... Dom- 
nişoară... 

ELENA: Te-am aşteptat. 

CLEMENTINA (cu graţie): Şi èu. 

Jon ALEsANDRESCU tînărul: Aştept poruncile... 

ELExA: Voiam să te întreb dacă sint toate în ordine? 

CLEMENTINA: Pentru cununie. l 


LON ALESANDRESCU tinăr.: Da... Am făcut toate dispozi- 
ţiunile trebuincioase... | 


ELENA: Așadară sintem gata... și mine la douăsprezece oare 
vom putea serba cununia. | 

CLEMENTINA: Ah! 

ION ALESANDRESCU tînăr.: Cu toate aceste însă eu aş avea 
l o modestă rugare. l 
ELENA: Ce? 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Să aminăm cununia pe mine 
l “după-miazăzi. l 

ELENA: Pentru ce? l 

Ion ALESÀNDRESCU: Nescari afaceri... sa 
ELENA: Nu se poate... Oaspeţii sint deja invitați. 
CLEMENTINA (cu naivitate): Da, da... Nu, nu... 

Ion ALESANDRESCU bătr.: Dar pe mine nici nu mă întrebaţi? 
Toţi: Decide! 


p 


312 


făceam parte şi strănepoțţilor. 


UN SERVITORIU (intră, aducind o scrisoare): Ţi-am. adus o 


epistolă, d-le! 


Ton ALesANDRESCU bătr.: Adă-o! (Servitoriul iese, bătrinul 


ceteşte, epistola şi după celire zice:) Cununia nu se va 
serba mîine. ` 

ELENA: Ci cînd? 

LON ALESANDRESCU bătr.: Nu ştiu! 

CLEMENTINA: Ah... | 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Înger adorabil!... 

ELENA (cătră bărbatul său): Dar pentru ce? 


ION ALESANDRESCU bătr.: Veţi afla mai tirziu... Acuma 
rogu-vă lăsați-mă niţel singur... (Cătră tinărul:) 
Frate Ioane, acasă te așteaptă nește dosare... Acuș 


„vei primi şi scrisoarea mea... Îmi voi împlini datoria. 
(Tînărul iese dimpreună cu damele.) 


SCENA IHI E 
ION ALESANDRESCU bătr. (singur) 


Cine ar fi crezut?!... Ian s-o mai cetesc încă o dată! 
(Ceteşte.) „Scumpe Ioane! Mine la doauăsprezece oare te 
voi aştepta. Ah, vino, căci te aştept cu dor! Cornelia“. (Vor- 
bind: ) Această epistolă e adresată “prezumtivului meu ginere, 
pe care asemene îl cheamă Ion Alesandrescu şi numai din 
greşeală a ajuns în mîna mea... Pentru aceasta nu s-ar fi 
putut dară ţinea cununia mine la doauăsprezece oare... 
El are o.;. drăguță... E, bine, eu sînt părinte, am să-mi 
fac datoria... (Scrie.) „Frate Ioane! Nu vreu să te împedec 
“a putea conveni mine la doauăsprezece oare cu frumoasa 
d-tale Cornelia... Du-te... Rămini la ea... Şi la fiica mea 
nu .mai veni... Ion Alesandrescu“. (Vorbind:) Aşa!... 
Acuma mă duc să-i trămit scrisoarea aceasta... (Jeşind.) 
El are dară drăguţă!... (Iese.) 


313 


SCENA IV 
ELENA (singură, intrind) 


Dar ce s-a putut întîmpla, că bă | 
, i p timpla, că bărbatul meu a aminat 
cununia ?... (Zăreşte epistola pe masă: ) Hah! această epis- 
tolă îmi va esplica toate. (Ceteşte.) „Scumpe Ioane! Mine la 
doauăsprezece, oare te voi aştepta. Ah, vino, căci te aştept 


3 


cu dor! Cornelia.“ (Vorbind:) Ah!... Așa?... Cine ar îi 


cugetat asta despre bărbatul meu?... E] are dară relaţiuni 
cu o oarecare Cornelia ?... Pentru asta a zis el să se amine 
cununia... El are să convină cu Cornelia... Ah! el mai 
de mult, înainte de a mă lua, avea relaţiuni cu o oarecare 
Iulia... Dar oare Cornelia de acuma nu e Tulia de demult. 

sub alt nume?... E, bine, o să vedem l... Singe rece ! (Scrie.) 
„Iubite loane, deseară pe la 6 oare voi veni la tine. Iulia.“ 
(Vorbind:) Să-i scriu adresa pe cuvertă. (Scrie.) D-lui 
Ion Alesandrescu, avocat în log.“ (Sigilează epistola. ) | 


N SCENA V | 


| ELENA, apoi O. DOAMNĂ şi în fine TEOFIL 

"O Doamnă (cu văl pe faţă, intriz ici ec | 

D f nd): Aici şede d- - 

= sandrescu? TE i E 
ELENA (aparte): Ah! asta e dară persoana aceea |... Neru: 

șinata ! (ese desprețuind-o. ) , . 

TEOFIL (intrind, aparte): După o călătorie de trei zile. 
iată-mă-s în fine în casa avocatului Ion Alesandrescu, 


căruia vreu să-i încredințez un proces... Numai de as 
avea noroc să-l găsesc acasă!... i 


Doamna . (zărindu-l, aparte): Doamna asta a ieşit, nerăs- 
punzindu-mi nimica... Ea desigur o să fie doamna 
Alesandrescu și ştie de infamia ce era să comită pre- 
zumtivul ei ginere, Ion Alesandrescu. .. Pentru aceea 
s-a depărtat cu atita minie... (Zărind pe Teofil.) 
Desigur acesta e omul pe care îl caut eu. Bine că Lam 
prins, el nu va mai scăpa. (Sărihd cu furie cătră Teofil.) 
Ce ești d-ta? E : vă 


Su E d 


(d Mai 
, e a Sa ii 


TEOFIL (spăriat şi confuz): Mă-ntrebi de care partit apar- 


n... l 
Doamna: Ce-mi pasă mie de asta?! D 
TEORIL: Destul de rău!... Se pare că ești străină în ţara 


asta... Noi românii considerăm mult aceasta distin- 
gere politică în toate afacerile noastre... Pentru aceea 
și progresăm apoi nor atit de frumos... Să vezi, eu 
chiar acuma scriu o matematică din punctul de vedere 

| al partitului meu !.... 

Doamna: Nu de asta te întreb eu. 

TEoFIL: Ce vrei dar cu mine?" 

Doamna: Să-ţi spun ce ești. 5 

TeoriL: Vrei să-mi spui dacă sum alb sau roşu? 

Doamna: Eşti un nătărău, un... E 

TEorIL: Doamnă |... ȘI 

Doamna: Da... D-ta ai înșelat o fată. 

TeoriL: Eu?... În toată viața mea n-am cunoscut cuvintul 


amor. 
Doamna: Ai drept!... De l-ai fi cunoscut, desigur ai fi 

avut mai multă simţire nobilă şi n-ai fi amăgit o 

fiinţă nevinovată. i 4 ; a 


TEOFIL: Ce ființă? 
Doamna: Cornelia. 


- TeoriL: Doamna mta! Eu sum un matematic, dar crede-mă 


că acest nume: niciodată nu mi-a obvenit nici în arit- - 
metică, nici în algebră... Cosinus şi cotagens cunosc, 
însă Cornelia nu. ` - 
Doamna: Dar nu-ţi roşește. fața pronunţind aceasta min- 
ciună ?... Au nu d-ta ai jurat Corneliei amor etern? 
Teori (cu mirare): Eu? i 
Doamna: Şi nu d-ta vrei să te cununi totuş încă mine la 
12.oare cu fiică d-lui Ion Alesandrescu? 
TEOFIL (cu mirare şi mai mare): Eu”... (Aparte.) O fil 
În confuziunea mea poate că am uitat că sum mire... 
“Adăunăzi în o societate. mi-am uitat numele... Vezi, 
vezi ce uitoe mai sum şi eu! Am uitai că mă-nsor! 
Doamna: Nu mă sili să mă miniu, căci atunce sum gro- 
zavă... a ip pin LFE - 
TeoriL: Brr! 
Doamna: Cunună-te încă azi cu Cornelia, la din contră... 


` 


315 


praèn o vei face ? . 

OAMNA: Îţi voi ii ătră 1 să-l 
pa vol scoate ochii. (Sare cătră Teofil să-l tm- 

TEOFIL (fuge prin odaie): Auleo, Doamne! l 


T N S . z N . 
aici Suge Mh te rog, 2o partit aparține domni- 
Ș eia... Dacă dinsa face parte di i 
4 | e din partitul 
ta ed eu nu pot s-o leu de muiere; căci a vreu 
îi fe politice să ni se ruineze fericirea conju- 
gală... Spune-mi dar, e dînsa cu albii s ii? 
Doamna: Ce fel? D-ta iti baţi joc de mine? tii nd tă te 
i Ce fel; ti bat mine:... Îndată t 
aie voi străpunge. (Sare cătră el.) ° 
o ( Memi impregiurul mesei): Apoi dacă mă capacitezi 
iy şa an, nu-mi pasă, o ieu... Haidem la ea! 
AMNA (oprindu-l): Nu t i iai. 
N i Ş e osteni... E i i 
| E Adelei a va veni numai- 
TEOFIL: Unde? 


DOAMNA: Aice. 
Sela Eu cuget că nu este conveniabil. .. 
OAMNA: Din contra... Ea trebuie să vină aice, aice, tot 


~ 


în acel l5c unde erai să comiţi infamia. Așteaptă aice! “ 


Ea'are să vină numaidecit. ( ese.) 


SCENA VI ” 
TEOFIL, singur 


D o lea Peri aritmetică e mai uşoară de înţe- 
; t ce se-ntimplă acuma cu mi i i 
ol a t à mine... Toate cuvin- 

mei Îmi par un vis obse ici. prin vi 
> emel în ur... Nici. prin vis 
n-am visat că astăzi mă voi î iud curioasă 
m vol Însufa... Ciudat!... Curioasă 
pozițiune!... Mai bucuros încă A nare 
t aş face încă o dată ri 
pg ra OS aș ată riguroasele 
» Cu toate că 'și acele ri 
fie oo ȘI acele riguroase au fost foarte 
r „+ Dar iată un ziuariu: haid’ să 
11 ată ; haid’ să-l cetescl (Ce- 
pe apa pentru înființarea unei societăţi de dat la a E: 
upă ce ire.) E, bine, aş contribui şi eu bucuros, de cumva 
aş şti ce fel de societate va fi aceea: albă sau roşie ? 


316 


SCENA VII 


TEOFIL, apoi CLEMENTINA 


CLEMENTINA (intrind, aparte): Un străin! 

TEOFIL (aparte): Ah! asta e dară mireasa mea... Frumo- 
şică |... Şi eu n-am ştiut că am aşa bun gust. (Cu 
voace înaltă.) Fiinţă îngerească, te-am aşteptat cu 
dor... . 

CLEMENTINA: Domnul meu... nu te înțeleg... EDN 
TEoFIL (aparte): Zău nici eul... (Cu voace naltă. ) Să mă 
esplic dară! 

CLEMENTINA: Poftim! 

TeoriL: Eu nu mai şovăiesc.... 

CLEMENTINA: Ci? | 

TeoriL: Vin a împlini daţoria mea... 

CLEMENTINA: Ce datorie, d-le? == 

TeoriL (aparte): De-aş ști eu, ar fi bine. . 
Și-ţi ofer mina mea... A 

CLEMENTINA: D-l meu, moderează-te | : 

TEOFIL (cade în genunche): Eu te iubesc, te ador... 


. (Cu voace naltă.) 


S 


SCENA VIII 


TOT ACEIA şi ION. ALESANDRESCU tînăr 


ION ALESANDRESCU. (intră chiar la ultimele cuvinte şi se 
opreşte-n ușă, aruncind o epistolă pe masă cu minie): 
La draci]... lată esplicațiunea epistolei primite de 
la bătrinul!... Clementina are alt. mire. 
TEOFIL (observîndu-l, se scoală şt se şterge pe genunchi): 
-- Şi acesta chiar acuma a'trebuit să vină! 
ION ALESANDRESCU tinăr. (cu minie): Cine eşti d-ta? _ 
TEOFIL (aparte): Nici eu nu mai ştiu... (Cu poace naliă.) 
Un matematic... ` 
“ ION ALESANDRESCU tinăr.: Ce cauţi aice? | , 
TEOFIL (spăriat şi confuz): Cvadratura cercului. , 
ION ALESANDRESCU tînăr. (cu disprețiu): Da-te-aș dracului ! 
TroriL (confuz): Multam, aşişdere poftesc... | (Clementina 
tese. ) iE i 


317 


să š laiii: 
Ion A l 
LESANDRESCU ti w x 
gi inăr.: Ş ` 
tiunea! Ia p; : 91 acuma d-le să termină aia 
TEOFIL: Şi e Ia pistolul acesta şi pune-te colo Ces- SCENA IX 
Ion ALESANp să fac cu acest pistol? di 
DRESCU tinăr.: Dascarcă-] asupra mea! 
a a! 


TEOFIL, apoi ELENA ṣi ION ALESANDRESCU bătr. 


se pare că nu am nimerit bine... Nu 


TEOFIL: A 
a * Auleo!... Să f 
ION ALESANDRESCU tinăr B de om?... Dar pentru ce? T (si ): Mi 
omori en .: Pentru că la di e MU ber goriL (singur): Mi 
Aula a din contră tè voi - asta e necunoscuta mea adoratoare... Mi-a şi părut 
cam tînără pentru mine. (Pe scenă se face întuneric.) 
lată oara pe cînd în numele lulie: 


Errexa (intrînd, aparte): 
chemai pe bărbatul meu la o intilnire... M-ascunăd 
aice să-i aud ce vor vorbi. piei 

“Tgori (zărind-o, aparte): Asta e! (Se duce cătră ea.) 
ELENA (aparte, necunoscîndu-l): Ah, bărbatul meu! 
TeoriL (aparte): Da, asta e a mea... Se pare a fi mai 
bătrină decît ceealaltă. * 
ELENA (aparte): Oare cum va începe să vorbească? 
he înaintea, ei): Îngerul meu! 


d-le n i 
£ umai o înt = 
Ion 7 n rebare sã-m1ı ge 
E gală eee E A tinăr.: Poftim! be 
Ton A eşti d-ta: alb sau rosu? 
Troni. pon tînăr.: Dar penttu ce? 
g ru că eu c š Li 
A duele u oameni de un : . 
Ton A Ma, să ni scază Asi odc CA PISA 
U înăr.: Şi de sia 
3 cumva n-as fi d : 
i 3 e un 
Sa partit 


E 
(ape e): Tr: (Cu ve c ) C Į t 


cu d-ta? 
x TROFIL: Atunce n-a is pi A 
oi Aa ati Rue i Eo fiindcă eu pe cei din PA e Talde | | 
T tèst A i DIA ai E bine, nu flecări atita... Tin iai i we PA ca di cu albii sau cu roşii? ci iată 
e A gr ka aA În numele Tatălui, al Fiului şi al ELENA ( aparte ): Dacă ar şti că eu nu sum Iulia cea aştep- 
die Ion ET bătr. (intrînd): Ce e asta? 


CuEmexrInA (intră): Amin! 
ei ul aparte ):- Graţie Domnului! . 
cn o Nu permit să duelați! 
N înă ; Teo 
citi jap N tînăr. (lui Teofil): D-l meu, min dimi 
t are te voi aştepta la Băneasa Mlese 
.. (ese. 


] EOFIL p rtie Pot =: 
i apa . i 
( É t ): UV tot aştepta căci min n ma 
A i i D 3 1 pe me u & 


CLE : 

ret Dar ce fu asta, d-le? 

cheu 1 se pare că d-sa e un rival d-al meu 
TINA (cu mirare): Rival? l 


TEOFIL: D 
: Da... S-a ca , 
s m 8 ă £ 
şi nu a luj upärat sărmanul că vei fi a mea 


CLEMENTINA: Eu a d-tale? - 
issa Precum doresti 
LEME : tei | 
NTINA: Eu să te dorese?... Ha-ha-ha! 


Teorik: Da... Te ador! 

Ion -ALESANDRESCU bătr.: Ce aud?... Neruşinatul” de Ion 
a mai cutezat şi după epistola mea a vini la Clementina. 
lan să-i văd! (Aprinde iute 0 lumină.) 


Erena: Hab! (/ese.) r í 

Teror (aparte, sculindu-se): Ce: nenorocire am eu astăzi, 

că totdeuna atunce aduce dracul pe cineva, cînd chiar- 
am să termin o declarațiune de amor! i 

Ion AresanDREscu bătr. (aparte): Muierea mea să aibă 
cu „un bărbat străin relaţiuni atit de intime... lată 
ce a trebuit să descoper acuma la bătrineţe ! 

TEOFIL (vrind să iese): Mă recomand ! 

IōN ALESAaNDRESCU bătr. (îl prinde de guler): Vin-aice... ` 
Stai locului... Să te întreb -cine eşti d-ta carele ai 


cutezat a călca în dreptul meu? 
TeoriL (aparte): Vai Doamne! Un alt rival!... (Cu voace 
naltă.) Dar lasă-mă de git, căci nu sum eu alegătoriu 


»  TEOFIL: Apoi i 
: Apoi dacă nu mă : 
S du „mă doreşti, pentru ce mă silești să A mă duci la al 
LEMENTINA: Data ai aia î. > ; să mă duci la alegere... | BS 
: D-ta ai smintit casa... Aice nurete Oniot lon ALESANDRESCU bătr. (eliberîndu-i): Vorbeşte |... Cihe 
n. Insti- ești? : 


înamorat. . . 


tut.. de n . 
e nebuni... Du-t 
e la balamuc... ( Iese.) TEOFIL: Sum un matematic... 


319 


318 


i 


i ION ALESANDRESCU bătr.: 
nu vol suferi pătare 
T Vol prăpădi... 
F Sorn (spăriat, aparte ): Şi acesta | 
E ă ă eg | 
q dim oi SCU patr: Dacă eşti om de omenie, mine 
r at oare vei. veni a-mi d i 
| a socoteală ] 
e pistoale voi îngriji i 
Tror : D 01 îngriji eu! (Pleacă 
L (aparte): Al doile duel! (Cu voace nala Do? 
| lan să te întreb una! 6) omnule, 
ON. ALESANDRESCU bătr.: Ce 2- E 
d-ta: alb s 
: au roşu ? 
ION ALESANDRESCU bătr.: Îţi voi răspunde mi 
aștepta. La revedere.’ ne.. 


TEOFIL (aparte): Ci Ae . 
: Cind îmi 
drescu băir. iese. ) vol vedea spatele. (Ion Alesan- 


Apoi să e i 
poi să știi că eu su 


> m un om 
a onoarei mele... care 


un om care te 


7 


. Te voi 


SCENA X” 


TEOFIL, singur 


matematic |. 


teta 


in urmă. m- 
X a putut vorbi - 
spre a mă înţelege în procesul. . i 00-A Ion Al 


esandrescu, 
nimene nu vrea să spună dacă e a] 


(Ieșind.) Curiosecă aice 
b sau roşu? ( ese.) 


SCENA XI 


„CLEMENTINA, singură 

-să amîne cununia ?.,. Şi oare de 
Suparat... Ah, ce ideel... Atunce 
i o oare .. Oare acea scrisoare 
„Iubite Ioane, deseară la at ie] (Cele) 


(Vorbind:) Hah! f io ose bare voi veni la tine. Iulia.“ 
altal ) h! Ion éste un amăgitoriu El iubeşte pe 
320 


SCENA XII 


CLEMENTINA şi ION ALESANDRESCU tînăr. 


ION ALESANDRESCU tinăr.: Ea singură... 

CLEMENTINA (aparte): Hah, Ion aci... 

ION ALESANDRESCU tînăr. (rece): Domnişoară |... 

CLEMENTINA (cu aceeaşi răceală): Domnule |... 

ION ALESANDRESCU tînăr. (cu. sarcasm): Doară te con- 
turb... 

CLEMENTINA (cu tristețe): Acum nu... 

Jon ALESANDRESCU tînăr. (cu vipacitate): Ci cînd? 

CLEMENTINA: D-ta ştii. 

Ion ALESANDRESCU tinăr. 

ştiu... 

CLEMENTINA: Și totuş... | | 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Știu ce vrei să. zici... Nu tre- 

huia să mai trec pragul acestei uşe... Asta era datoria 

mea... Însă n-am putut reziste dorului meu.:. Şi 

iată sum aice, să-ți mai zic încă o dată că te iubesc... 

CLEMENTINA (cu ironie): Ha-ha-ha! oo 

Ion ALESANDRESCU tinăr. (ofensat): Domnişoară, nu te 

voi mai molesta... Fii fericită cu noul ales al d-tale !. .. 

( Pleacă.) | 

CLEMENTINA: lon! 

Ion ALESANDRESCU tinăr. - (rentorcîndu-se): Clementina |... 

Ah, cît de mult te iubesc și acuma!... 

CLEMENTINA: Și tu-mi vorbeşti despre amor !? 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Întru adevăr este o nebunie 

din partea mea a te mai iubi, după cè ştiu că ai respins 

amorul meu... 

CLEMENTINA: Este uşor a respinge ceea ce nu esiste. 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Nu te înţeleg. 

CLEMENTINA: Du-te la Iulia să ţi-o esplice! 

JON ALESANDRESCU tînăr. (cu mirare): Ce Iulia? 

"CLEMENTINA: Noaua ta aleasă. 

ION ALESANPRESCU tinăr.: Ha-ha-ha! oo a 

CLEMENTINA: Vezi cum îți place! 

ION ALESANDRESCU tînăr. (cu sarcasm): Iulia asta desigur 

e rudă cu doninul acela care mai-inte a... îngenun- 

cheat înaintea ta. 

CLEMENTINA: Ah, acela e un nebun! 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Noul tău mire... nebun? 


Chiar binet... 


(desperat): Ah! ştiu... Durere, 


- 321 


` 


CLEMENTINA: Te rog nu mă insulta! . 

ION ALESANDRESCU tînăr.: Îl iubesti, dară? 

CLEMENTINA: Ioane... Ah... (Pleacă. ) i 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Clementina | 

CLEMENTINA (rentorcindu-se): Îl uresc... 

„LON ALESANDRESCU tinăr.: Şi totuş? 

CLEMENTINA: Niciodată n-am văzut pe omul acesta pină-n 
momentul trecut... Abia intrai, el mi se aruncă la 
picioare, declarindu-mi amor... Dan 

ION ALESANDREsCU tinăr.: Asadară... 

CLEMENTINA: E atare nebun.. | 

Ion ALESANDRESCU tinăr,: Şi eu sum de părerea asta. căci 
abia îl văzui, prima lui întrebare fu: dacă sunt alb 


sau roșu? 
CLEMENTINA: Însă lulia?... 
ION ALESANDRESCU tinăr.: N-o cunosc... Nu stiu cine e! 


CLEMENTINA: Uite... poate că epistola aceasta îţi va revoca 
în minte memoria ei. (Îi predă scrisoarea.) 

ION ALESANDRESCU tinăr. (după cetire): Nu înţeleg nimic... 
De cînd sum pe lume n-am iubit nici o Iulia. 

CLEMENTINA: Dar epistola asta e a ta... Tu ai aruncat-o 
pe masă, cind văzuși pe nebunul acela îngenunchind 
inaintea mea... = 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Altă scrisoare fu aceea... O și 
caut îndată. (Pleacă spre masă.) | 

CLEMENTINA (căutină-o asemene): Iat-o! 

“ION ALESANDRESCU tinăr.: Vezi, aceea-i! ` i 

CLEMENTINA (cetind aparte): „Scumpe Ioane! Mine” la 
12 oare te voi aștepta. Ah, vino, căci te aştept cu dor. 
Cornelia.“ (Cu poace naltă:) Asta? i 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Aceea, aceea! 


CLEMENTINA: Ceteşte-o.! (Ion Alesândrescu tînăr. cetește 
epistola cu mare suprindere. ) 


. SCENA XIII 
TOT ACEIA şi O DOAMNĂ 
DoAMNA (aparte): Ce greşeală ! Cel de mai nainte nu fu 
lon Alesandrescu. (Zărind pe Ion.) Desigur acesta o să 


fie. (Cu voace naltă:) Caut pe d-l Ton Alesandrescu. 


322 i l . 


lon ALESANDRESCU tinăr.: Eu sum. _ 
Doamna: E, bine, viu de la Cornelia. 
CLEMENTINA: Ah! de la Cornelia. 

Ion ALEsANDRESCU tînăr.: Ce Cornelia? 


- Doamna: De ce, atita falsitate?... D-ta o cunoşti bine... 


CLEMENTINA: O. cunoaşte... bine... ? 

Ion ALESANDRESCU: N-am văzut-o niciodată... 

Doamna: Au nu d-ta i-ai promis căsătorie? 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Eu? (Încet cătră doamna.) Dar 
rogu-te taci şi nu mă compromite cu fleacuri de 


aceste | . 
Doamna (încet cătră el): Ba nul... Bine că te-am prins, 
înşelătorule 1... Nu vei scăpa! (Cu voace naltă:) Da, 
d-ta!... Au nu ai primit și astăzi de la dinsa o seri- 
soare P- e 


CLEMENTINA: Da, el a primit... Am văzut-o și eu. 

ION ALESANDRESCU tinăr.: Dar repet că n-am văzut nici- 
odată pe Cornelia d-tale... 

Doamna: Dar astă-mineaţă i-ai jurat amor... 

CLEMENTINA: El i-a jurat amor?... o 

oN ALESANDRESCU tinăr.: Eu... Niciodată!... 

Doamna: D-l meu nu mă sili la estremităţi! 

[ON ALESANDRESCU tinăr.: Ce-mi pasă mie! 

Doamna: Teme-te de furia mea ! Eu sum născută în Italia... 

ION ALESANDRESCU tînăr.: Păcat că n-ai rămas acolo! 

Doamna: O femeie născută sub ceriul călduros al Italiei 
ştie să-şi răzbune... (Scoate pumnalul.) 

CLEMENmINA: Hah!... (Iese speriată.) 

ION ALESANDRESCU tinăr.: E, bine, doamna mea, ce vrei 
cu mine? 

Doamna: Să iei pe Cornelia de soţie. N 

ION ALESANDRESCU tînăr. (aparte): Caută să duc de aice- 
pe nebupa asta, căci începe să facă scandal. (Cu voace 
naltă:)- Apoi condu-mă dar la ea! 

Doamna: Vezi, aşa. l 

ION ALESANDRESCU tinăr. (aparte): Asta sau nu mă cu- 
noaşte, sau e nebună. O duc la balamuc. (Ies ambii.) . 


4 


323 


SCENA XIV a 


TEOFIL, singur, intrind 
Ciudat i păţi i 
oine sadat am, mai pätt! ..- Ieşind din casa aceasta pe 
aste e nebuna aceea de doamnă, care mi-a spus ă 
step Ai e pe Cornelia.. - Cum o zării, voiam s-0 ieu la fă ă i 
me iad Pisi Ea mă observă... alergă după mine C 
cui Prinse € e gul er... şi mă sili cu pumnalul în mînă să mer 
poate pa Gom ela... fiindcă dînsa, aflîndu-se bolnavă ne 
Pao Să y a mine... Plecarăm... desi n-am văzut î 
Stă > A unea ca mirele să meargă la mireasa lui numai 
d <. in fine sosirăm la Corneli Ini i 
ili fi s ornėlia... I - 
pa pita aaa mult de rică, „decit de bucurie atrarăru m 
l numaidecit la`picioare] imei fii are 
gumă ai AL 4a picioarele primei fiinte 
°, SNA Dar nu pimorii bine... Aceea era je Pe care 
e în altă odaie Acol 
a arăm î „Vale... ACOLO şedea culcată intr. 
el o altă fiinţă femeiască.... La vederea ei i ei 
aţiunile de mai naint ipă merien mo BOBLiou- 
aan te... Ea ţipă... cameriera se uimi 
oa mna mea conducătoare se miră... şi eu mă riholbai, 
und ce să mai i iă a 
and Mi mai fac?... Apoi Cornelia şopti citeva cuvinte 
» Care se-ntoarse cătră mine 3 í 
„Cum te cheamă pe d-ta?“ Teofil in 
| "vai „leofil“, răspunsei. A ă 
k A i 7 i 
nu eşti Ion Alesandrescu ?« „Nu“ „Iartă-mă dară. ci ani 
cau i i | , | tiad 
a zat atita incomoditate | Am făcut o greşeală cugetind 
că A 
eşti Ion Alesandrescu.« „Mă recomand 1“ Nu mar isei 
nimica, ci iesii cub ie că enii 
> CU bucurie că nu trebuie să mă. 
in A ieşi « să mă însor... Venii 
Panica ` l „.. Venii 
d a în fine sa pot vorbi cu avocatul meu, pe care nu-l 
i =. 3 _ . ` 
ciodată... Dar ce nenorocire, că niciodată nu-l 


Ă tee. Li pi P 
a 
rațiune Dacia. .. Fr umos, prea frumos ts. Însă totuş mi-ar 


eşind. ioși i 
(leșind.) Dar ce CUr0ȘI oameni mai sint p-aice | Nici 


unul ă ă 
nu vrea să spună ce e: alb sau roșu? (Iese) 


324 


A 
SCENA XV 


ION ALESANDRESCU bătr., apoi ELENA 


‘Jon ALESANDRESCU bătr. (singur): lată-mă-s de batjocura 


- lumei |... la bătrineţe... Dacă şi o femeie cå muierea mea 
poate să devină infidelă, apoi poftim a te mai însura. 


ELENA (intrînd, aparte): Intriga mea a reieşit de tot rău... 


Bărbatul meu desigur mă consideră iniidelă.... Dar 
cum să-l conving... (Observîndu-l.) Ah! el acil... 
(Cu voace înaltă:) Bună seara, Ioane! | 

ION ALESANDRESCU bătr. (rece): Mă bucur... | 

ELENA: Se pare că ești supărat, cu toate că eu aș avea 
cauza... . i 

ION ALESANDRE 
te-am conturbat... 
momentul... 

ELENA: Zi mai bine: persoana! 

lon ALESANDRESCU bătr.: Cum aşa? 

ELENA: Eu ştiu toate, infidelule... 

ION ALESANDRESCU bătr.: Te găsesc ascultind declaraţiunea 
de amor a altuia... și totuş eu sum infidelul?... 

ELENA: Cum o mai ştii întoarce... Tu ştii bine că în mo- 
mentul acela în locul meu aveai să găseşti pe alta şi 
nu pe mine... ` 

- ION ALESANDRESCU bătr.: Eu?... pe cine?... 7 

ELENA: Pe lulia..:: pe Cornelia... sau ce ştiu eu pe cine!?... 

ION ALESANDRESCU bătr.: Nu vorbi fleacuri! : 

ELENA: Dar epistola aceasta ? (I-o arată.) - 

ION ALESANDRESCU bătr.: Ah! epistola asta nu e adresată 
mie... | 

ELENA: Dar cui? 

ION ALESANDRESCU bătr.: Nimernicului aceluia de Ion... 
Pentru asta aminai şi cununia. 

ELENA: E cu putinţă? | 

Ion AresanpREscU bătr.: Da... Însă spune-mi acuma tu 
cum ai putut aluneca la un aşa grad al infidelităţii, 
încît permiseşi unui bărbat să ţi se prosterne la picioa- 
rele tale... Es 

ELENA: A fost numai o intrigă de amor; care însă a reieşit 
rău... O glumă şi nimica mai mult... ` 


ION ALESANDRESCU bătr.: Ciudată glumă!... 


scu bătr. (cu ironie): Doară pentru că. 
Întru adevăr nimerii cam rău 


NE 


325 


SCENA xvi i lumele p-aice ! ` 
IL (aparte): Curioase forme au glu) i 
Eune h en să caut pe Clementina... Sărmana, are 


TOT ACEIA și TEOFIL să fie prea tristă. (Iese.) 


TEOFIL ( intrind): Caut pe d-l Ion Alesandrescu. 
ION ALESANDRESCU bătr, : Eu sum. , 


TeEorIb (observindu-l, aparte): Vai de mine!... Acesta-i 
| - duelantul meu!... (Cu voace naltă:) Mă bucuri... 
ION ALEsANDRESCU bătr.: (observindu-l, aparte): Acesta-i 


So ka 


„= 


SCENA XVII 


> - şi TEOFIL ` 
rivalul meu!... (Cu voace naltă: ) Ne cunoaştem... ION ALESAN DREȘCU bätr. şi 

ȘI acuș vom avea ocaziune “a ne cunoaște mai de 

aproape... 


cu bă i e | -mi cu 
TON ALESANDRESCU bătr.: Și acuma, d-l meu, spune-mi i 
ce pot să-ţi servesc?... Stau la dispoziţiunea e 
. ? bt pd ed i 
- Teorik: Înainte de a răspunde la asta, să constatăm pai 
întti ce eşti d-ta: alb sau roşu? căci de la asta ep 
dacă îţi voi putea încredința procesul meu?... 


ION ALESANDRESCU bătr.: Dar ce are de a face procesul 


TEOFIL (aparte): El înțelege duelul nostru de mine... 
Mulţam d-o fericire ca asta. (Cu voace naltă: ) Ah! 
mă voi considera foarte fericit. 


Ion ALesanpnEscu bătr.: Eu mă voi simţi întocmai ca d-ta. 
TEOFIL (aparte): Apoi atunce ştiu că ai dori să fii în depăr- 
tare de treizeci de mile de mine !,.. (Îi face un com- 


| d-tale cu profesiunea mea. politică? 
| pliment. J) | | ote 
ION ALESANDRESĠU bătr.: Sper că vei veni cît mai adeseori TeoriL: Foarte mult! 
la casa mea.... o I 


lon ALESANDRESCU bătr.: Vrei doară să-mi încredințezi un 
proces politic? ooo , | 
TsoriL: Fereşte Doamne! i 
LON ALESANDRESCU bătr.: Ce.dară? | 
TeoFrrL: Un proces de moştenire..: l ta 
ION ALESANDRESCU bătr.: Dar acuma tot mai puț 
înțeleg...: DE si | 
TeoriL: Asta urmează de acolo că d-ta tini prea puţin la 
| i -ți politică... . 
profesiunea-ți p E | Cid + 
l ătr.: eu 1... Cind vine __ 
pie e iei ranno efort politic, nu 'sum 
ă apărăm.-i arti , 
să apărăm.intereseie p PO nU Eum 
i ăi ea aceasta, căci dup n 
eu cel din urmă în afacerea ace Rin 
ă olarea partite 
: adevărul numai prin contr , 
boate să iasă ină.=. Însă cînd părăsim terenul 
ă iasă ~. Însă cînd pără 
oate să iasă la lumină.. Însă ăsir ronu 
Politie, eu, din cauza profesiunii de credință politică, 
„nu fac'diferinţă între român și român. 


TEOFIL (aparte): Abia apuc să scap odată... 

ION ALESANDRESCU bătr.: Așadară că vei veni? 

TeoriL: După. ce mă vei omori? 

ION ALESANDRESCU. bătr.: Ah! ce gindeşti | 

TEOFIL: Și duelul de-mine?- . 

ION ALESANDRESCU bătr.: Nu se. va ținea. 

TEOFIL (aparte): Doamne ţie-ţi mulțămesc ! | 

ION ALESANDRESCU bătr.: Soţia mea mi-a esplicat toate... 
A fost numai o glumă... 

ELENA: Da, da, numai o glumă. 

TEOFIL (aparte): Ciudată glumă fu și asta!... Furia aceea 
cu pumnalul în mină parcă-mi zice: „Glumeşte sau 
mori!“ (Cătră Elena cu voace naltă:) Apoi, doamnă, 
dacă a fost numai o glumă, de ce nu-mi spuseși asta . 
din capul locului ?... De ce m-ai silit să-ţi fac o decla- 
rațiune de amor... Asta n-a fost glumă! 

ION ALESANDRESCU bătr.: Nu? 


t i l fac 
Tori; Eu proced de tot din alt punct de vedere și nu 
lon Atesan | nimica făr-a consulta interesul meu e p i M . RA 
on miar st piir: Apoi... (Apucă un pistol din sum convins că nici cvadratura cercului n 
cuer.) ' . 


putea inventa fără teoriele partitului meu. 


ă e): e sau 
ION  ALESANDRESCU bătr. (aparte): Omul acesta 
nebun. sau prost! 


: TEOFIL (spăriat): Ba, a fost glumă... numai o glumă... 
ION AresanpREscU bătr.: Vezi aşa ! | 


326 


- 


“TEOFIL: Eu nu cumpăr nimica decit numai la aceia de un 
partit cu mine... Dacă merg la un croitoriu, la un 
călțunariu, la un neguțătoriu, mai nainte de toate îl 
intreb ce e: alb sau roșu? l 

Ion ALEsaNnDRESCU bătr.: Şi nime n-a ris incă de d-ta? 

TEOFIL: Ce cugeţi?... Cum să riză? 

ION ALesANpREsCU bătr, (aparte): Proşti oameni şed dară 
şi pe acolo. 

TEOFIL: În casa mea nu se găseşte nici un servitoriu care nu 
e de partitul meu, căci pină atunce nu primesc pe 
nimene în serviciul. meu, pînă ce nu-mi spune ce e: 
alb sau roșu? 

Jon AvEsANDREsCU bătr.: Și sint pe la d-voastre mulţi 
oameni de principiul acesta? 

TEoFIL: Toţi sint ca mine, 

Ion ALsANDRESCU bătr. (aparte): Nimernicii de voi! 

„TEOFIL: Zilele trecute, mergind pe stradă, îmi făcui o tiga- 

„retă şi cerui foc de la primul trecătoriu. El îmi satisfăcu 
cererea. În contra datinei mele, uitai să-l întreb ce e: 
alb sau roşu? După ce ne despărţirăm, aflai numaidectt 
că dinsul nu face pârte din partitul meu. Aruncai iute 
țigareta, zicînd: lapădu-mă, de Satana! 

Ion ALESANDRESCU bătr.: Ha-ha-ha! 

TEOFIL: lan mai ascultă o pățanie ! Acuma-s trei ani mi 
s-a întimplat o nenorocire... Mi-a ârs casa... deci 
fui silit a o edifiea de nou. Însă doi ani de zile nu putui 
începe edificarea. Pentru ce?... Pentru că în satul 
nostru nu se afla nici un zidariu de partitul meu... 
Este unul, ce e drept, român, însă dinsul aparţine 
partitului contrariu... Deci nu-i încredinţai edificarea 
casei, ci mi-adusei din al treile sat un jidan... 

ION ALEsANDRESCU bătr.: Va să zică d-ta mai bucuros faci 
cîştig unui străin, decit să ajutori pe un român din 
partitul politic. opus... ` 

TEoriL: Da, da, cum să nu? A 

` Ion ALESANDRESCU bătr. (aparte): O, dobitocule ! 

TEOFIL: Acuma îmi cunoști principiele... Ştii cine sum... 


ION ALESANDRESCU bătr.: Ştiul.. (aparie) Un prost şi 
jumătate ! 


TEoriL: Vezi dară că încredinţindu-ţi un proces de moște- 
nire, un proces atit de important pentru mine şi d-ta, 


328 


~ trebuie să știu, conform principiului meu, ce ești d-ta: 
alb sau roşu? dea 
ION ALESANDRESCU bătr.: Român, d-l meu, român! 
Teori: Dar românii se împart în doauă partituri prin- 
cipale... | | A 
TON ALESANDRESCU bătr.: Să nu vorbim despre cestiunea 
aşta în prezința atitor oameni! (Arată spre public.) 
~ -Ne-am face de ris. Vină să continuăm convorbireă 
noastră despre partite în odaia laterală! (Pleacă.) 
TEOFIL (mergind după el, aparte): Curioși oameni mai şed 
p-aice !.., Niciu unul nu vrea să spună dacă e alb 
sau roșu?... Perirea ta din tine, Israile! (Ies ambii.) 


e SCENA XVIII 
ELENA şi CLEMENTINA 


ELENA: Așa e fiica mea, precum ţi-am spus... Ion nu te 
iubeşte |... IEI 

CLEMENTINA: Însă el mi-a jurat... 4 | zi 

ELENA: Jurămintele tinerilor de-astăzi sint vorbe uşoare. 

CLEeMENTINA: Oh! mamă, simțămintul acesta mă va o- 

-“mori:.. El iubeşte pe Tulia... A 

ELENA (emoţiunată): Pe: lulia?... Nul... 

CLEMENTINA: Aşadară pe Cornelia... ui a 

Erena: Da... pe Cornelia... Aşa mi-a spus și părintele 
tău... ESA | 

CLEMENTINA: Apoi dacă ştie şi tata, e sigur... 


SCENA XIX 


TOT ACELE şi ION ALESANDRESCU bătr., TEOFIL, apoi ION 
ALESANDRESCU tînăr. şi în fine UN SERVITORIU 


ION. ALESANDRESCU bătr. (cătră Clementina): Nu îi tristă, 
puica mea,.căpăta-vei tu și alt mire! 

CLEMENTINA: Durere... i 

TEOFIL (aparte): Aice e vorba de mine! ( Cu voace naltă: ) 

l Protestez!... Eu n-am renunțat încă... ci țin și 


329 


Ion ALESANDRESCU bătr, 


ina la pla d mea de mai nainte... (cu 
o p cumva adecă și domnișoara se învo- 
ION AbesANDREscu bătr. 
d-le, nu se poate... 
TEOFIL (tot așa cătră Ioan Ales. bătr. ): Pentru ce? 
ION ALESANDRESCU bătr. (tot așa): Pentru -că dinsa 
aparține partitului d-voastre. .. l iii da 
TEOFIL (tot așa, cu- mirare): Aşa?... 
ION ALESANDRESCU tînăr. 
i cațiuni... 
UN SERVITORIU (cel din scena II, intrind): Mă rog dei 
tare, d-le, am greşit! l S E 
ION ALESANDRESCU bătr.: Ce? 
'SERVITORIUL: Epistola ce am adus mai-inte nu sună d-tale 
Ion AresanprEscU bătr.: Cui dară? l 


SERVITORIUL: Unui coconaș din casa vecină, pe care ase- 
i mene îl cheamă. Ion Alesandrescu. - l ; 
ON ALESANDRES ătr.: Hăbă i 
a cu bătr.: Hăbăucule, dar cum. ai putut 
SER : i, domn 
| il cir D-apoi,. domnule, eu am întrebat pe stradă 
E o e şede d-l Ion. Alesandrescu? Şi oamenii m-au 
i șa repiat aice... Mă rog dă-mi epistola! ` 
ON pati d aa bătr. (căutind-o): Aşteaptă... Iată şi 
srl ar ~ (O arădică de jos.) Ai drept!... Nu sună 
a a ată ce e scris pe cuvertă! (Cetește.) „D-lui Ion 
. sandrescu, studinte“. (Vorbind:) De mă uitam la 
g uvertä, nu aveam atite necazuri, (Servitoriul iese. ) 
LEMENTINA (cu bucurie): Un student... Și nu Ion! 
(cătră tînărul): Frate Ioane, iată 
. . KJ i j a 
E cerute |... Eu cugetam că acea epistolă, 
dusă din greșeală mie, fu scrisă pentru tine... De 
: aice urmă toată încurcătura l... - 
Saar tînăr.: Tot necazul meu proveni dară 
e ia şi pe sine mă cheamă Ion Alesandrescu, 
i intele acela pe care Cornelia i ă 
eu pe ca rnelia îl așteaptă cu 
a ALESANDRESCU bătr.: Ştii dară şi tu de Cornelia? 
N ALESANDRESCU tinăr.: Chiar mai-inte m-a acuzat și 
Clementina cu epistola. aceasta. 


(încet cătră Teofil): Nu se poate, 


Abzic... 
(intrînd): Am venit să cer espli- 


330 | 
i ij = l n 


LEMENTINA: Însă acuma nu te mai acuz... 

ON ALESANDRESCU tinăr.: Vedeţi ce necazuri putem să 
avem noi românii, dacă pe atiția înşi ne cheamă tot 
Ion Alesandrescul!... Îndată mine îmi voi strămuta 
numele... Apoi ne vom cununa... 

Erena: Pregătirile sînt toate gata. 

CLEMENTINA: Dar totuș, iartă-mă, Ion, să te întreb, pentru 
"ce ai voit să amini cununia pe mine după-miazăzi? 
ION ALESANDRESCU tinăr.: Îţi spun cu sinceritate cauza. 
Ți-am comandat o toaletă de la Paris şi aceea nu va 
sosi decît numai mine după-miazăzi. Am voit să-ţi 
fac o suprindere. Iată tot. 
CLEMENTINA: O toaletă? Îţi mulţumesc. 
subeşti. ; : 
ION ALESANDRESCU tînăr.: Cu tot sufletul... 
“Ion ALEsANDRESCU bătr.: Să fiţi dară fericiţi!.. 
cuvintă. ) . i ! | 
"TEOFIL (aparte): Clementina adecă nu aparţine partitului 
nostru... Aşadară nici tată-său... E, bine, nu-i voi 
“încredința procesul meu... Mă duc la un străini... 


Se vede că mă 


, (Îi bine- 


(Cortina se lasă.) l 


RUGA DE LA CHIZĂTĂU 


Comedie poporală într-un act, cu cîntece şi joc 


SCENA I 


Popor în haine de sărbătoare, mai cu seamă tinerime. La 
stînga o casă cu ocol, de cătră stradă cu gard; în tărnaţul casei 
un hămbar. Apoi CHIRA CRĂCIUN şi CHINEZUL. 


i Cuina CRĂCIUN (intrînd):. Corişti! Înainte d-a se-ncepe 
4 ruga, să cîntăm o doină-doiniță. Înşiraţi-vă la loc! 
(Coriştii se pun în rînd. Crăciun în fruntea lor dă 
tactul.) g 


PERSOANELE: 


IOAN URSUT, plugar 
RAVECA, soția lui a doua 
PARASCHIVA, fiica lui 


TRAILA COSTEIAN, fecior holtei 
ACHIM GHIJU, prietenul lui 
EFTA MARCU, plugar 
RUSALINA, nevasta lui 

COSTA HÎRȘU, însurăţel 

GRUIA GORUIAN, cizmar 
ȘLOIM, precupeţ, de tîrg 

Ligă SICA, plăieş 

| CE GC UN, conducătorul corului 
UN TURTAR 

UN COVRIGAR 


COR * 

DOINĂ DOINIŢĂ 
Doină doiniţă, doiniţă, 
De-aș avea o puiculiţă, 
Cu flori galbene-n cosiţă, 
Cu flori roşii pe guriţă; 
De-aş avea o mindrulică, 
Cu-ochişori de porumbică 
Și cu suflet de voinică ! 
Face-m-aş privighetoare, 
De-aş cînta noaptea-n răcoare 


Doina cea dezmierdătoare, 
Doina cea dezmierdătoare. 


Coriști, coriste, popor 

Scena se petrece-n satul Chizătău, în ulița cea mare, la rugă. 
Doină doiniță, doiniță, 
De-aș avea o puşculiță 

Şi trei glonţi în punguliţă; 
Şi-o sorioară de bartiţă,** 
De-aș avea pe gîndul meu 
Un cal aprig ca un leu, 
Negru ca păcatul greu: 
Face-m-aş un vultur mare 
Şi-aş cînta ziua la soare 

- Doina cea de răzbunare, 
Doina cea de răzbunare, 


& 


+ Cuvintele de V. Alecsandri, muzica de I. Vorobchievici. 
** La V. Alecsandri: bărdiță (n. ed.) 


335 


Doina cea de răzbunare, 
Doina cea de răzbunare. 


Doină doiniţă, doiniţă, 
Și aş zice: Mindruliţă, 
Mă jur p-astă cruciuliță 
Să te ţin ca un bădiță 
Şi aş zice: Voinicele, 
Să te-ntreci cu rîndunele 
Peste dealuri şi vilcele. 
Hai, copii, cu voinicie 
Să scăpăm biata moşie, 
Să scăpăm biata moşie 
De păgini şi de robie! 


_Caăcrun: Bine, dragii mei. Acum puteți să vă duceți care-n- 
cătrău, să jucaţi şi să vă faceți chef. Ştiţi, cum e obi- 
ceiul la rugă. Dar băgaţi de seamă să fiţi cam p-aic 
aproape, să vă pot aduna iute cind o fi să cîntăm iarăş, 

Un conrsr: Bade Chiro, o să mai cîntăm? De a 

< CRăcIUN: Se-nţelege. Ştiţi că la ruga noastă vine lume ŞI 
ţară. Astăzi or vini şi mai mulţi, numai s-asculte corul 
nost, că ne-a mers vestea multă lume şi-mpărăţie. 

UN om DIN PoPoR: Măi, mši! Că mic eşti și mare grăiși! 

_UN conisr (cătră omul din popor): Ce știi tu!?... (Măsu- 
rindu-l cu dispreţ.) Numai plugu și sapa-s de tine... 
Paurel 

OMUL DIN POPOR: Da! tu ce eşti?... Doară spăhie? 

CoRisruL (cu fală): lo mi-s corist! 

OMUL DIN poPoR: Sărăcie lucie. 

ALT OM DIN POPOR: De cap măi, că hainele-s scumpe ! 

CHINEZUL (intrînd): Aveţi minte, măi, şi nu ne faceţi rușine. 
Corul nost ne-a făcut cinste la naţia-ntreagă... 

PopopuL: Să trăiască ! | LSY e 

CRĂCIUN: Mulţămim de omenie... Ș-acum haidam la vese- 

lie... (Poporul și coriştii se-mprăștie.) | X 


336. 


SCENA II 
TRĂILA şi PARASCHIVA 


TaăiLa: Chivo dragă, stăi locului! 

PARASCHIVA (oprindu-se): Ce vrei? 

TRĂILA: Să mai vorbim de-ale noaste. Că mor de doru tău, 
de cînd nu te-am mai văzut. Oare ce rău i-am făcut 
eu tătine-tău, că m-a scos din casă de la voi, unde-am 
trăit de cînd mă știu? Nu l-am slujit credincios? Nu 
l-am cinstit ca ş-un orfan, pe care zice că m-a luat 
de pe cele drumuri? 

Panascurva: Ba da. l T 

TrăiLa: Şi totuş m-a făcut de rușine înaintea satului. 

Panascuiva: lo-s pricina. A băgat de seamă c-ai pus ochii 
pe mine ș-a zis că nu-și mărită fata dup-un taie-tugă. 

Taărra: Taie-fugă ! Dar n-am fost eu feciorul cel mai harnic 
în sat? Cine ştie să tragă brezde mai late decit mine? 
Care poartă sapa mai uşor? Și unde-i acela care să 
lege snopi mai mari? 

PanascaIva: Da băşca-s toate. El zice că eşti copilul nimă- 
nui. L-am auzit sfădindu-se cu maica, ce-ţi ţinea 
partea. 

TRăra: Copilul nimănui! Dar tot satul a cunoscut pe 
părinţii mei. Au fost oameni cinstiți. 


“Panascurva: Dar săraci grozav. Aşa zice tata. 


TRĂÄILA: Neica loţa mi-a spus că ei n-au fost totdeauna 
săraci, că mai demult au avut şi ei căsuţa lor, viti- 
şoarele lor, pluguşorul lor... Dar în cele din urmă un 
om blăstămat le-a mincat tot avutul lor... Hei! să 

“ştiu cine-i acela, nu i-ar mai cînta cucul! 

PanascHIva: Nu vorbi aşa că mă sparii. 

TRăĂILA: N-ai ce te mira, dragă, că sint supărat; că de cînd 
am părăsit casa voastă, parcă mi-am pierdut min- 
ţile... M-am băgat păstor la spăhia din Belinţ și cîtu-i 
ziulica de lungă stau răzămat de bită și mă uit la satu 
vost. Ș-aşa mă loveşte cite-un dor, cit mai că mă pră- 
pădesc. i l i 


PanascHIva: Şi gindu meu-i tot la tine. Nu mai sint bună 


de nimica. Maica mă tot ocăreşte, 


TRĂILA: Şi cum mă uit tot incoaci, mi-aduc aminte de toate 
zilele ce-am petrecut aici, de ceasul în care mi-ai căzut 


“n 


337 


dragă și de toate clipitele noaste de dragoste. Şi unde 
nu te mai pot vedea, apuc să cînt cite o doină, dar 
cu jale, cît stă să-mi sfășie inima. lată care-mi mai 
place (cîntă:) 

Bagă, doamne, luna-n stele, 

Să mă duc unde mi-i jele; 

Bagă, Doamne, luna-n nor, 

Să mă duc unde mi-i dor; 

Bagă, Doamne, luna-n ceaţă, 

Să mă duc la mindra-n braţă! * 


PARASCHIVA: Și eu cint intruna doina (cîntă: ) 


Adă, Doamne, luna-n nor, 
Să vină cine mi-i dor; 
l Adă, Doamne, luna-n prag, 
E Să vină cine mi-i drag! 


TRĂILA: Țucu-ţi ochii ș-o sprinceană, că mindru mai cînţi. 
PanAscHIvA: De multe ori cint şi asta (cîntă: ) 

Cine n-are dor pe vale 

Nu şti luna cînd răsare; 

Cine n-are dor pe "luncă 

Nu ști luna cînd se culcă, 

Nici noaptea cîtu-i de lungă. 


TRĂILA: Aulico, mama mea! Că mi se topeşte inima. Haid? 
să cintăm una împreună! Ştii ceea; Trandafir mindru 
rotat | 7 

PanascHIvA: Haid! 


(Cintă amindoi :) 


Trandafir mindru rotat, 
Ş-aseară te-am așteptat; 
Cind văzui că nu mai vii, 
Pus-am dorul căpătii, 

Cu dragostea mă-nvălii 
Doamne rău mă hodinii! 


TRĂILA: Chivo dragă! Să-ţi spun una și bună. Haid’ cu 


mine-n lume, să ne facem un cuibuşor, cît să ne pară 
că sintem în ral. 


* Toate doinele, horele şi chiuiturile sînt culese din popor. 


338 


PanascHiIvA: Vai de mine! Ce gindești! Să fac aşa rușine 
părinţilor! Mai bine mor. 

TRăILA: Parcă noi am fi cei dintii cari am trăi necununaţi. 
Dar uite şi vezi că toate satele sînt pline de-aşa fel 
de oameni! l 

PanascHIvA: Ruşine să le fie. Oamenii cinstiţi fac logodnă, 
se cunună-n biserică și ţin nunta cumsecade. 

TRĂILA: Așadar, rămii cu Dumnezeu! ( Pleacă.) 


Parascuiva: Unde te duci? 


TaăILA (oprindu-se): Nu ştiu. Unde m-a duce norocul sau 


nenorocirea. O să iau lumea-n cap. 

PARASCHIVA: Și eu ce m-oi face singură? 

TaăiLA: Face-i bine şi t-ei mărita dup-un bogătoi, pe care | 
ţi l-a alege tată-tău. 

Panasciiva: Dar nu vreu o dată cu capul. Mai bine săr 
în fintină... Nu te du! Nu mă părăsi tocmai în ziua 
de astăzi, cînd mai cu seamă-mi trebuie sprijoană. 

TRĂILA: Cum așa? ' 

ParascHiva: Mi-a spus măicuța să mă chitesc frumos, că 
o să vie la rugă un ficior bogat, cu gindul să mă pe- 
țească. 

TaRăILA: Vezi că ţ-am spus. | 

Panascurva: Dar nu-mi trebuie. Ajută-mă să scap. 

Taărra: De unde-i ficiorul acela? 

PanAscHIvA: Ştie-l naibă, că de ciudă nici nu l-am întrebat. 
Nu vreu s-am cu el nici în clin nici în minecă. 

TRăILA: Ți-s drag, dară, şi vrei să fii a mea? i 

ParascHiva: Mai e vorbă! | 

TRĂILA: Fii dară pe pace, că mi-oi căuta eu ac de cojocul - 
lui... de s-a duce mîncind pămîntul... 

PanAscHIvA: Să-ţi ajute Dumnezeu şi Maica Precestă!... 
Dar iată vine Achim... Eu mă duc... Să ne vedem 
sănătoşi!... (Tese.) 


SCENA III 
TRĂILA şi ACHIM 
ACHIM (vine cîntind) : 
Fie naiba supărat 


Pină sînt neveste-n sat; 


339 


Fie naiba necăjit 
Pină-s fete de iubit. 
Noroc şi bine, măi Trăilă! De ce e 
parcă ț-a murit tată-tău!? 
TRĂILA: Mă-ntrebi; parcă n-ai ști ce-am păţit, 


şti așa posomorit, 


Acum: Ce: mai: lucru mare! Badea Ursuţ t-a dat drumul i 
3 5 $ 


entru că ț-ai'rădi ii i i 
p „că t rădicat ochii la fata lui, care nu-i de 
nasu tău. 


TRĂILA: Dar mi-i dragă. i 

ACHIM: Hodoronc-trone ! Ficior sărac şi să iubească! Măi 

da nu ştii tu că dragostea:i poamă scumpă, ce nu-i dè 
„omu sărac? 

TRărLA: Dar nu pot fără ea. ` 

Acuim: Vorbe de clacă. 

TRĂILA: Mă usc pe picioare. 

AUEN Se vede că n-ai fost cătană, c-atunci n-ai îndruga 

a atite verzi și uscate, bocind de dragoste ca un copil. 
Vezi, eu nu pling nici după una; las’ să plingă ele 
după mine! Că şi pling citeva. Mai cu seamă o nem- 
țoaie din Graţ. Lucru naibei, frate! Eu nici o vorbă 
„nemţească, ea nici o buche românească şi totus. ne-am 
înţeles de minune! S-o fi văzut cum s-a văietat cind 
a pornit de-acolo regimentul nost! 

TRĂILA: Tu tot cel vechi... Dar drăguţa mea nu-i nemţoaie 
ci româncă ; nu-i din Graţ, ci din satu meu... De mici 
am trăit impreună și tocmai astăzi s-o pierd? 

Acurm: Astăzi? Vorbește să te-nţeleg și nu-mi spune cimili- 

„turi! 

Trăia: Paraschiva mi-a spus că părinţii ei așteaptă astăzi 
ficior străin, care vine s-o peţească. . l 

Acum: Numai atita! Las’ pe mine, că te-oi scăpa eu de el. 
Nu degeaba m-a usturat azi palma... 

TRĂILA: Şi de n-ai izbuti? | 

Acum: Măi, d-apoi de-a fitea am fost eu cătană? Să nu 
ştiu zgodi nici atita! Numai să-l întîlnesc, că 


£ i ţi-l umflu 
eu îndată ş-apoi drumu ca fumu 


se. 


SCENA IV 
ACEIAȘI şi COSTA HIRȘU 


Cosra (inirînd): Noroc să vă de Dumnezeu! 

Acarm: Şi ţie, frate. Da ce vinturi te-au adus pe la noi? 
Că văd de pe toale că nu eşti de p-aici. l 

Cosra: Îhi! Da iat-am vinit şi eu la rugă. 

Acīm: Vii de departe? 

Costra: Îhi! Am umblat multă lume și ţară. Am fost la 

“Lipova, la Timişoara, pînă la Beşcherecu-mare. Zău așa. 

Acurm: Adicate ai tăiat ţara de-a curmezișul. 

Cosma: Îhi! Tată-meu îi bogătoi vestit. Avem cinci sfirtaie , 
de pămînt, patru boi... 

Acum (aparte): Al cincile ești tu. (Tare.) Și cum tra ples- 
nit prin minte să vii la ruga noastră? 

Cosma: Da mi-a spus tata: Costică! Pentru că pe mine mă 
cheamă Costică Hirşu. Zic, mi-a spus tata: Costică, ai 
crescut cît un juncan. 

Acum: Da, da. 

Cosra: Ş-apoi a spus: A sosit vremea să te-nsori. Hehehe ! 
Eu i-am zis atunci că nu ştiu ce-i însurătoarea. El mi-a 
răspuns: Lasă că te-a învăţa nevasta. Eu i-am zis: 
Bine, dar nu știu pe cine să ieu. El mi-a răspuns: 
Ştiu că eşti un prost şi jumătate şi că nu ești în stare 
să-ţi alegi, ţ-am ales dar eu una.. Eu i-am zis: Bine, 
tată; dar unde-i? El mi-a răspuns: La Chizătău. Eu 
i-am zis: Dar cum să mă duc acolo? El mi-a răspuns: 
Mini va fi acolo rugă, se duce cine vrea, du-te și tu! 

Eu i-am răspuns: Bine, tată. Așa vinii aici. ~ . 

Acnrm: Adicate, tu ai vinit aici în pețite. Vrei să ne duci 
doară cea mai frumoasă, fată, tu, pirlitule! 

Costa: Îhi! 

Acarm: Şi n-ai face bine să ne spui care-i aceea? 

TRĂILA (cu foc): Care? 

Costa: Am şi uitat să-ntreb de tata cind am pornit; dar pe 
drum mi-am adus aminte că așa n-oi găsi-o. M-am 
rentors dară să-ntreb. Tata mi-a zis: Prostule, da cum 

„ai pornit tu-n peţite, fără să ştii unde te duci? Mă tem 
să nu-mi faci ruşine. Dar eu i-am răspuns: Nu te teme, 
tată; Costica lui Hirşu n-a păţi ruşine. Unde m-or 


341 


„vedea fetele, le-oi cădea tronc la inimă, Că-s băiat 
frumusel, bogat şi cuminte. 
Acum: Văd. 


Cosra: Mi-a spus apoi tata să-ntreb numai de neica Ursuţ, 


c-a vorbit cu el şi m-așteaptă cu masă pusă... Acela 


are o fată... 

TRĂILA (întrerupîndu-l): Paraschiva! 

Cosra: Îhi! 

TRĂILA (cu foc): P-aceea vrei s-o peţeşti ? 

Costa: Îhî... Frumoasă-i?... Eu nici n-am văzut-o... Ba 
nici nu știu unde şede... N-aţi fi așa de buni să-mi 
spuneţi? 

TRĂILA (ridicind braţul spre el): Spune-ţ-oi eu îndată. 

AcHIm (oprindu-l. Aparte lui Trăila): Dar fii cuminte, măi! 
Lasă că dreg eu lucrul acesta-ndată! (Lui Costa.) 
N-ai să mergi departe. Ursuţ șede tocmai în casa asta. 
(Arată casa din stinga.) Ai sosit tocmai bine, că numai 
Paraschiva singură-i acasă. Poţi să te-nţelegi cu dinsa 
iute. 

Cosra: N-am frică. Îndată ce m-a vedea, i-oi cădea drag... 
Nu vă supăraţi, că vă duc fata cea mai frumoasă; 
vă chem și pe voi la ospăț... (Intră în casa din stinga. ) 


SCENA V 
alti a ` TRĂILA şi ACHIM 


Acum: Ha-ha-ha! 

TRĂILA: Ce-ai făcut? 

Acım: Te-am scăpat de pețitoru Paraschivei... El nu ştie 
că l-am păcălit şi că-n loc de Ursuţ, l-am îndreptat la 
Efta Marcu... Aicea numai nevasta.i acasă... Costica 
tatii, hăbăuc şi-ncrezut ce este, va-ncepe să se drăgos- 
tească cu ea, crezind că-i Paraschiva... Ea o să strige: 
tulai!.,. Îi cunosc năravul... P-atuncea, va sosi şi 
bărbatul, pe care l-oi înștiinţa c-a intrat lupu-n stină... 
Ştii cît de grozav își teme nevasta... Va zbura-n casă 
şi găsind pe necălitul acesta acolo, mi-ţi-l-a pureca, 
de i-a trece de șagă să mai umble-n peţit pe la noi ș-a: 

căuta -să scape cit mai iute. 

TRĂILA: Ce minte de popă! 


342 


- Şoim: N-ai văzut, dar vezi achuma.. 


e x Za N E PX 
“Acum: Poate nu ştii c-am fost cătană!... Acum haid 


de-aici... Eu mă duc să spun lui Efta că i-a vinit un 
ospătoi. (Pleacă cîntind: ) 

Cite mîndre-am avut eu, 

Să le stringi, ai face-un tău; 

Şi pe cite le-am lăsat, 

Să le stringi, ai face-un sat. 
Haid! (Ies amindoi.) 


SCENA VI 


ȘLOIM, apoi GRUIA, NEVESTE, FETE şi FECIORI 


ȘLormm (intră cîntînd din fluier şi avind. înainte-și aninată de 


grumazi o măsuţă încărcată cu tot felul de mărfuri e 
runte): Chumperaţi! Chumperaţi! Dar aștheptaţi, răb- 
daţi, nu vă-ndhesaţi, che pe rind toţi Sel a a 
Chumperaţi !... Chumperaţi!... (Nevestele, fetele şi 
feciorii s-adună din toate părțile-n jurul ) aia 
i ă i- ă le... Strigi să nu 
ura: Șloim! Parcă nu ţi-s acasă capre S 
i ET oamenii... Dar n-am văzut pe nimene 
ca-n palmă. | 
S Naai . Unde mă ivesc eu, 
vine-ndhate lumea de fethe și nevesthe... 
' 3 l 
O NEvAsTĂ: Ce mai dutean! l , | 
Șorm: Las’ ch'oi avea eu şi mai mare acuş, numai să triesc 
vro doi ani între voi... 
O FATĂ: Ce-ai de vindut? l 
Şorm: Ce vă place vouă... albhele și rhumenele... 
Toate: Nu ne treabă. D ȘI 
Gaura: De cind, lelițe? Pin-acuma toate vă rumeneați, ah 
v-a mers vestea... (Cintă:) 
Săracile fetele, 
Fetele, nevestele, 
Cum îşi bat picioarele 
Pe toate ogoarele | 
După ceapa cea ciorească, 


343 


Să se.ungă şi Vvăpsească. ,. 
Lotu-ee tot rumeni, 
are-i hidă, hid-a fi.. 
SATE: Nu ne treabă rumenele. fis. 
M (lui Gruia): Thu blesthimatule. .. cu chinteca teu 


strici mie għesef Sloi 
trici eseitul... (Sloim. i ; ý 
file, începea le: f o » Mpresorat din toate păr- 


SCENA VII 


ACEIASI şi COSTA 


Costi E dul. Nu se poate. Că doar 

1 Hirșu l... Ș-apoi şi ficioru cela cu care vorbii 

| „ Oare nu de-aceea au 
5 ă pot vorbi 

pă n E Să p 1 cu ea în 

şa o fil... Ştiut-au ei bine ce odor de pețitor 


Îhi M S-0 ca u t l 
t.s a duc i 


SCENA VIII 


ACEIASI fără COSTA i | 
pi, » apoi UN COVRIGA i 
TURTAR f si UN 


. Chare se spele cu el, se face mai 


.. Iate un ph ; ci 
i ai pheptene ; ci - 
ene cu el îi creşte perul pene-n glezne: (Naneo 


crurule lăudate şi. le Privesc cu 
Un COVRIGAR (intră cu 
covrigi, recitind): 
Dacă Vrei să-ţi uiţi de griji, 

a-ţi Jemlişte şi covrigi, 

garne friptă pe grătar, 

achiu dulce și amar! 


344 


ÎN PECIOR (covrigarulai): Dă-mi să gust rachiul dulce! 

“CovarGanuL: Poftim. 

FECIORUL (după ce a beut): Vai ce rău m-a cuturat. 

Gaura: O fi pus crișmarul vitriol mult în el. (Ficiorii incun- 
jură pe covrigar, cerîndu-şi de beut; iar el le dă pe rînd.) 

ȘLoim: lathe ş-o oglinde... chare se uită-n ea se vede tot 

thinere... (Nevestele şi fetele iau oglinda una după 

alta şi se uită-n ea.) 

UN TURTAR (intră cu două tipşii, recitind): 

Turtă dulce şi turtele 

Haid’ alegeţi dintre ele, 

Că dau toate ca-n zădar: 

Fetelor — cîte-un husar, 

Păpuşi vii — nevestelor, 

Drăguţe — feciorilor ! 


(Unii s-apropie de el şi-şi cumpără cîte ceva.) 

GRUIA (care într-aceste a ridicat un tureac de cizmă de pe 
măsuţa lui Șloim ş-a început cu el tirguirea): Îţi dau: 
douăzeci de griţari; dacă -nu vrei, ţine-ţi turacul... 
(Îl pune pe măsuţă.) 

Şoim: Dhumnezeu se me bate de n-am pagube... dar fie și 
cu douăzeci... (Îi dă lui Gruia, care plătește şi pleacă. 
Într-aceste, toţi s-au dus.) Aştheptaţi!... Nu ve-ndhe- 
saţi!... che pe rînd toţi chepetaţi!... (Pleacă şi iese 
cîntind din fluier.) 


SCENA IX 
RUSALINA şi COSTA 


RusaLiNA (îmbutușind pe Costa din casă afară): Fugi d-aici, 
neruşinatule ! 
Costa (se-ntoarce cătră ea și vrea s-o îmbrăţoşeze): Dar ce te 


sărute.). 
RusaLINA: Cară-te, necuratule, că strig. 

. Gosta: Ce faci așa gură, parcă nu cu știrea ta am venit 
aici?! i i 
RusaLiINA: Cu știrea mea? aa o 

Costa: Îhi. l 


prefaci, puiculițo?!... Știu că ţi-s drag. (Vrea s-o 


3495 


e 


Busana: Măi, doar ai căpiat, l 
Mo Dar au te face cu boală, drăguță !... Au nu voi ați 
ine-meu să vi ă mă a i 
F as tăti vin, că mă așteptați cu braţele 
USALINA: Da-ţi-oi eu îndată ă . ridică 
Ry dată braţă! (Îşi ridică braţul să-l 
COSTA: Auzi! Fii cuminte! Drăguţă! 
LINA: Tulai!... Vine bšrbatu.. ă ăsi aici 
ee om atu... Dacă te-a găsi aici, 
FOSTA: Bărbatu!... Ai bărbat? 
R ooma NAS Da, prostule, nu vezi că sint măritată ? 
ne a n-am băgat de seamă. .. Tata mi-a spus că esti 
pă Beu Aşadară de-atunci te-ai măritat!,. 
gat" u sint bogat și cuminte... Îhi!... Da macar 
Rusu -m o guriţă. (Vrea s-o sărute.) 
ȘALINA (respingindu-l): Tulai!... fată bărbatu ! A 
Co cunde-te iute, că te prăpădeşte. "id 
TA Ko priceste-ngrozit în jur de sine ): Dar unde? 
. : lată colo-n hămbar. (GC! a ) 
s ascundea Mimbar (Costa sare iute acolo şi 


SCENA X 
ACEIAȘI şi EFTA 


Erra (intri j 
rind repede, cu minie): i i ici 
Rusu Nipen , nte): Muiere, cine a fost aici? 
Erra: N inciuni, că 
ma pumbla cu minciuni, că pățeşti o nepăţită. Știu 
pie ca vinit cineva, la tine. Doară ș-acuma-i în casă 
- uns undeva! i i, că în 
cap! » Spune iute unde-i, că-l toc în 
Costa (scoţi, 
ndu-și capul din hămba ) 
| r, aparte): 
(Se retrage iute. r parte): Auleo Doamne! 
Erra: Vorbeşte ! 


Rusa : ) i i 
LINA: Dar n-a fost nimene aici de cînd te-ai dus 


Erra: Minti i 

: Minti! ă ici 

acute Un om străin s-a băgat aici în casă. Doară 
3 a-l înăuntru. Mă duc să-l caut. (Intră reped 
n casă.) . pere 


RUSALINA (fugi s 
, gind la hămbar): Fugi, pentr , 
Dumnezeu, că te omoară bărbatu? a numele lui 


346 


Pi 


Costa (scoțindu-şi capul): Sărăcuț de maica mea, la ce-am 
ajuns! . i o 

Rusaina: Nu hodorogi atita, ci iute afară și p-aci ţi-i 
drumu, că dacă te-a vedea bărbatu, ţi-i da pielea popei! 

Costa (ridicindu-se din hămbar): Doamne ajută! ( Îşi scoate 

+ um picior.) | 

Erra (ieşind din casă furios): Nu-i nicăiri. (Zăreşte” pe 
Costa. Aparte: ) lată-l-ai. 

Costa (zărind pe Efta. Aparte): lată pirdalnicul! (Se re- 
trage iute în hămbar.) 

Erra (aparte): Lasă că te-nvăţ eu omenie-ndată. ( Tare.) 
Văd că l-am scăpat. Dracu să-l ducă! 

Costa (scoţindu-și capul, aparte): Mulţam d-tale. (Se retrage 
lute. o 

EFTA: A stă hămbaru acela deschis? 


RusaLiNA: Dar ştii că tot așa stă. 
Erta: Destul de rău. Astăzi sint mulți oameni străini în sat; 
poate să vie cineva şi să-l vază, mi-ar fi ruşine. L-o 


închide. (Se apropie de hămbar.) i 
RusaLiNa: Dă-i pace! Cum a stat pin-acuma, poate sta şi 
astăzi. e 
Erra (întorcîndu-se cătră ea): Dar nu vreu. Trebuie să-l 
închid. 


Cosra (scoțindu-şi capul, aparte): Sfinte Pantilimoane, fii 
cu mine! (Se retrage iute.) , 

RusaLiNA: Eu nu înţeleg ce te-a ajuns. 

Erra (privind-o crunt): Nu!? (Aparte.) Se teme dumneaei. 
(Merge la hămbar şi sloboade jos acoperişul.) Așa. 
(Aparte.) Te-am.prins, pirlitule ! (Întoreîndu-se cătră 
ea.) Unde-i lăcătu? . 

Rusarina: Nu ştiu. 

Erra: Caută-l. 

RusaLiNA: Dar nu-i destul c-ai slobozit acoperișu? De ce 
vrei să-l închizi şi cu lăcătu? Ştii că-s numai niște 
tărițţe-n el. 

Erra: Vorbă scurtă: du-te şi-l caută! Vreu să-ncui hămbaru . 

Costa (ridicînd acoperişul hămbarului, îşi scoate capul, 
aparte): Maică Precesta, sfinte Spiridoane și voi toți 
arhangelii, nu mă lăsaţi! (Se retrage iute.) - 

RusaLiNA: Doar o fi prin casă. (Intră.) 

Erra (aparte): Nu-i scăpa, pirlitule ! 


"347 


sal 


Gosta (ridicind acoperişul  hămbarului, aparte): Auleo 
Doamne, mă-ngroapă de viu. (Se retrage iute.) i 
RusaLiNA (dinlăuntru): Am găsit lăcătu. - 
Erra: Adă-l afară. 
RUsALINA: Nu pot dezlega cureaua. Vino si vezi şi tu 
Erta: Neputincioasă ce eşti. (Intră repede. ) l 
Cosra (scoţindu-și capul): S-a dus ursul... Ş-acuma, băiete 
pe picior!... (Sare iute din hămbar, plin de tărițe pe 
cap şi pe haine.) Atunci să te văd, cînd mi-oi vedea 
ceafa! (O ia la fugă.) 
Erra (ieșind cu lăcătul, îl zărește, aparte): lată iepurele! 
lui are. ? Mei cal, băiete, mai. încet. Să te văd cine 
1 cel ce fugi di i Ă ă 
Eoo gi din casa mea! (Fuge după el.) A ne 
Costa (fugind): Nu doresc. | 
Erta: Oameni, prindeţi-l, tălhar! 


SCENA XI 
ACEIASI, LICA SICA şi POPOR 


Lica (oprind pe Costa): Stai locului! 

Erra: Tălhar! 

Lica: Tălhar! (Aparie.) Oare nu-i acela pe care-l caută 
jendarii ? ! (Poporul împresură pe Costa şi unii vreu 
a on ) (Tare.) Nimene să nu cuteze a-şi pune mina 

el. 

Erta: Ce ai căutat în casa mea, tălharule 2! 

GOSTA: Eu tălhar! Nici neam de neam al meu n-a fost. 
Tată-meu îi bogătoi vestit. Avem cinci sfirtaie de pămînt, 
patru boi. Am umblat multă lume şi ţară. Am fost la 
Lipova, la Timişoara, pînă la Beşcherec ; dar aşa ruşine 
n-am pățit. i 

Lica (aparte): EI îi. Nici nalt, nici mic, prost la vorbă şi 

„lăudăros. (Tarc.) Minţi. Tu ai vinit să furi. i 

Cosra: În. .. fata cea mai frumoasă... Am vinit să mă-nsor 

Lica: Te-oi însura eu îndată cu jendarii, 

Costa: Auleo Doamne! jendarii! . 

Lica: Haid’ la casa satului! 

Topi: Haidam! (Lica şi feciorii împing pe Costa înainte şi 
les tofi.) l 


-348 


SCENA XII 
TRĂILA şi ACHIM 


. 


AcuimM:, Ha-ha-ha! Treaba a ieşit cu mult maibine... Crezi 
acuma că te-am scăpat? 


TRXILA: Mare meşter ești! 


Acurm:. Nu de-a fitea-am fost cătană... Măi, da nu vezi tu 
că toţi cei ce au fost cătane dintre noi sint mai oameni 
decit alţii cari au rămas tot acasă?!... Și totuş ne 
bocim cînd ne duc la cătănie... Acuma poţi să te culci 
pe cea ureche de grija peţitorului. 

TaăiLa: Acesta a păţit-o. 

Acarm: Pînă dimineaţa nu va scăpa din dubele... Chiar să 
şi scape, ruşinea ce-a păţit l-a sili să fugă de-aici, fără 
să-şi ia rămas bun... lată şi Paraschiva... Acuma vă 
puteţi veseli... (Se retrage-n fundul scenei. ) 


SCENA XIII 


ACEIASI şi PARASCHIVA 


TaRărLa: Chivo dragă, văzutu-l-ai? 

PanascuIva: Cum focu să nu-l văd!... Tocmai de-aceea 
fugii, că mi-i ruşine... Mi-a spus o fată c-acela era să 
fie peţitoru meu. | 

TaăiLa: Dă-l în păcate și nu te necăji! Pară-ţi bine că s-a 
întîmplat așa. Acuma doară nici tătîne-tău nu te-a sili ` 
să te măriţi dup-acel taie-tugă. 

Panascurva: Dar nu-nţeleg cum s-a-ntimplat. 

TRăĂILA: N-avea grije. Haid’ să ne bucurăm și să ne veselim ! 


Îmi vine să cînt. (Cîntă:) 


Cruciuliţă de argint, 
Amindoi ne-am potrivit ; 
„Cruciuliţă de aramă, . 
Amîndoi sintem de-o samă 
Și la stat şi la umblat 

Și la ochi de sărutat 

Şi la ochi și la sprîncene 
Ca doi porumbei la pene; 


-349 


Tu năltuţă, subțirică, 
Ca și trasă prin verigă. 
PARASCHIVA (urmează cântecul ): 


- Tu năltuţ şi subţirel, 
Ca și tras printr-un inel; | 
Tu. n-ai tată, eu n-am mamă, 
Amindoi sîntem de-o samă; 
"Tu n-ai fraţi, eu n-am surori, 
Pare-ţi c-am picat din nori. 
(Cintă amindoi. ) 
Amiîndoi ca două flori, 
Dimineaţa-n sărbători | 


ACHIM: (venind la ei ): Destul, destul! 
Ursuţ şi, cum îl văd supărat, n-a 
împreună... Iute, iutei... 
dreg eu treaba şi cu el. 


Fugiţi că vine badea 
r fi bine să vă vază 

Lăsaţi pe mine, c-am să 
(Trăila şi Paraschiva ies. ) 


SCENA XIV 
ACHIM şi URSUȚ 


Acnim: Uică dragă, de -ce eşti aşa brumat, când tot satu se 
veseleşte ? 


Ursup (oprindu-se ): Ce grije ai tu de mine? 

AcHIm: Da iaca, numa-aşa, mă mir, 

Unsur: Miră-te! i 

Acim: De bună samă n-ai văzut ce s-a întîmplat, c-atunci 
| și d-ta te-ai prinde de foale rizind. 

Ursup (aparte): Tocmai d-aceea-s necăjit, c-am văzut. 

AcHIM: A dracului păcăleală! Auzi acolo, să vie cineva-n 

peţite şi s-ajungă-n dubă. 
Ursup (aparte): Ştie tot. ( Tare.) De cine vorbeşti ? 
AcHIM: De ficioru cela pe care l-au prins oamenii c-a vrut 


să fure şi l-au dus la casa satului tocma-acuma, 
Unsur: Cine zice c-a vrut să fure? 


„AcHIM: Neica Efta l-a prins în hămbaru lui. 
Ursu: În hămbar? 


AcHIm: Acolo, zău... Bag-samă a vrut să se plimbe ca ţiganu 
din poveste... Sau doar o fi greşit drumu, că-i prost 


.350 


Zi 


ca gardu... de cindu-s nu-l văzusem şi totug nara 
Sia spus din fir în păr tot, că pentru ce-a vinit în 
satu nost. 


` Ursu (aparte): Ticălosu, m-a dat de gol. ( Tare.) Ai vorbit. 


cu el? 


< Acum: Baş în locul acesta. 
© Ursu: Şi ce ț-a spus? 


Acum: Că l-a trimis tată-său aici să vadă o fată și că pan 
ei îl aşteaptă cu masa pusă. Acuma știu că s-or dea 
ş-aceştia. Dar fie-le de bine! La ce i pă 
ae după Oi Î ă-ţară ă n-ar fi la noi 
fata după orice vintură-țară, parcă n-a 
ficiori | ? opiu 

i tu-n treaba lor: 
Unsuț: Ce te mesteci a , 
Acuim: Bine zici! La ce-mi bag eu lingura i m dai cele 
“oala?! În adevăr, în/loc să mă bucur, ar trebui ș na 
prindă mila, cum o să riză de ei tot satu. O să-i măn 
ruşinea tirgului. pa 

Unsur (aparte): Nimernic, ce inimă dulce se face! Asi 

ACHIM: Aşa batjocură nu s-a mai pomenit. Toate i e A 
fi pline de-ntîmplarea asta şi ficiorii-n joc m e raita 
ici de ei... Și iarăşi zic: aşa le treabă. Au pont i 

inere bogat, acuma meargă la dubă n şi-l sc azi 
Da nu cred s-aibă obraz a merge. Cine ea a pa i 
să-ţi aduci ginere din temniţă?! Ha-ha-ha! Dar Şi 
d-ta! l a 
l Auzi isitu! Să rid de mine însumi! 
arie): Auzi, afurisitu ! le 
uoo ) kide tu; eu n-am sufletu să rid de necazu 
iz 7 

altuia. RT 

i i - i un om cumsecade. Nici n-a 
Sen îi destul avere şi nu lăcomeşti la 

ăcut ca ş-acela. estul re ș omeş 
ae bogat. Nu-i mai urît decit un om hămăsit IS 
Bani Acesta nu cunoaşte nici cinste, nici ar și 
n-are nimica sfint. Un astfel de om e foarte ticălos. 
Nu-i aşa? PN o 
i i să-} 

Ursup (aparte): Auzi-l ce-mi spune-n față! Și nu pot 
trag o stintă palmă. S PY Piete 
Acnim: D-ta taci! De bună samă; de ciudă E poti POPE 
ce te amărești pentr-un părinte a = v. T e 
i i o clipită tru el. Trea f -a 

ă-ți faci o clipită rea pentru el. l . 
in el aa. Haid’ la joc și dă-l dracului! (Vrea 
să ia de braţ pe Ursuj, dar acela îl respinge.) 


351. 


Yrsu (minios): Măi, du-te în drumu-ți şi dă-mi pace! 
a 2 a a e milă de părintele acela, ar fi bine 
e duci pină la el și să-l ocăresti ca p-un 
> d. ă la el ș -un porc-de-cîne. 
Ursüp (răstit): Măi! Pee oa SE 
AcHIM: Ș-apoi să-i. dai ă ă 
i ; -1 dai sfatul cum să dreagă ce-a i 
. Ursu: Cum, cum? K T 
ACHIM: Spune-i să nu umble după potcoave de cai 
morți, ci să-și mărite fata dup-un ficior din satu nost- 
> sarac, numai să fie drag fetei; și să facă logodna 
car astăzi, c-aud că s-a și pregătit... Spune-i că 
TE „huma! așa poate scăpa de ruşine... Iată vin și coriștii | 
RSUȚ: Coriştii ! (Aparite.) Atuncea eu mă duc de-aici l.. 
(Iese iute.) i 


cip bu ca din puşcă... I-am pus iască-n ureche... 


SCENA XV 


CRĂCIUN, CORIȘSTI, POPOR 


CRĂCIUN: Ce ruşine pe satu nost! O să meargă vestea ce 
„S-a-ntimplat la noi. Ruga noastră batjocorită. Iată că 
s-a ȘI spart şi toţi s-au dus la casa satului, Haid’ să 
l cintăm, doară s-or mai rentoarce oamenii. 
sai 3 a i i 
RACIUN: Să cîntăm Hora dobrogeană. Stiti î ă 
Lugoj. (Dă tactul.) a E 


COR* 


Dobrogean scăldat în soare 
Și în marea mişcătoare, 

Mă simţeam de, jale plin, 
Căci pe lume-eram străin. ` 


Marea Neagră se-nălbeșşte, 
Saltul ëi îşi îmblinzeșşte, 
Dunărea cu al ei val 
Face pod din mal în mal. 


* Cuvintele de V.. Alecsandri, muzica de D. Popovici. 


352 


Tinde-acum frățească mină 
Peste Dunărea: română, 

l Măi bădiță din Carpaţi 

j "Şi din cîmpii cei bogați! 


Ca să vază lumea-ntreagă 
Hora strinsă care leagă 

Pe munteni, pe moldoveni, 
Într-un snop cu dobrogeni. 


Vom avea noi de mirese 
Ale ţării flori alese, 
Vom avea de lăutari. 
Ale mării valuri mari. 


Și în horă vor fi faţă, 

Prin a timpurilor ceaţă, 
Împărații fraţi Asani 

De pe culmea din Balcani! 


( Pină cînd corul cîntă, poporul se adună încetul cu încetul din 
toate părțile și ascultă cîntarea. După cintare, coriștii se resfiră 
între popor.) 

UN rEcIoR: Cui îi trebuie mire, fete? Meargă la dubă şi-l 


scoată. 
FETELE: Nu ne trebuie. 


” O NEVASTĂ: Că doară n-a vinit să se-nsoare. 


ALT FECIOR: Ba da. A venit în peţit, dar a păţit, 

Toi: Ha-ha-ha ! 

O FATĂ: Oare la care a vinit? 

ALTĂ FATĂ: Doară tocmai la tine. 

Fara PRIMĂ: Eu nu-mi frămint atita capu cu măritişul ca 
tine. 


A TREIA FATĂ: Doară la Todosia, că ea ş-a aşteptat pețitori 


din alt sat. 

A PATRA FATĂ: De unde ştii? 

Un rEcIoR: Nu vă sfădiţi, fete, pentr-un peţitor. Lasă că 
vine şi rindu vost! 


353 


2 


__ ALT FECIOR: Am şi văzut unu. Era călare p-un măgar. 
Paraschiva a şi fugit să-l vază. 

O FATĂ: Oare nu la ea a vinit peţitoru închis? Așa auzisem 
că la ei s-a aşteptat unu. 

ALTĂ PATĂ: Se poate. N-o văd aici. 

A TREIA FATĂ: Doară s-a dus cu tată-său să-l scoată din 
dubă. (Toţi se retrag în fund.) 


SCENA XVI 
ACEIASI, URSUT și RAVECA 


RavEcA: Ce ruşine ! Ce rugine! 

Unsuy: Taci și nu-mi piuna atita! 

"RAvECA: Ţ-am spus să nu ne facem treabă cu oameni străini, 
dar nu m-ai ascultat. Acuma na- -ți-ọ frintă, că ţ-ai 
dres-o. Tot satu o să riză de noi. Stau să m-ascund „sub 
pămînt. 

Ursu: N-a ride nime, că nu s-a şti c-a vrut să vie la noi, 

Raveca: Dar. a spune el, numai să scape. 

Ursu: Poate spune ce-a vrea, că l-oi da de minciună. 

RaveEca: Te lapezi dar şi d-ta de el? 

Unsu: Doară n-am mincat ceapa cioarei să-i spun adevărul. 

RavEca: Văzutu-l-ai ? | 

Unsuy: Dă-mi pace. Mai bine nu l- -aş fi văzut, 

RavEca: Un taie-fugă, un tindală, un prost şi jumătate! 
După un astfel de neblesnic să fi măritat noi odoru 
nost de fată?! Trăila-i voinic. 

Unsur: Nu-mi vorbi de el. Copilu nimănui. 

RavEca: Dar mi-ai spus că el a avut un tată cinstit, care 
ț-a fost prieten bun, 

UasuŢ: Nu-i adevărat. A fost un sărăntoc. 

Raveca: Dar mi-ai zis odată că el a avut şi stare, 

Unsu: A fost plin de datorii și n-a lăsat nimica. 


354 


SCENA XVII. 
ACEIASI şi LICA SICA 


Luca: Bade Ursuţ! Bade Ursuţ! (Poporul s-adună-n jurul 
lor. ) 

Ursu: Ce vrei? 

Lica: Vino iute la casa satului. 

Ursu: De ce? 

Laca: Ficioru prins zice că-i nevinovat și c-a vinit la d- ta. 

Unsuy: La mine? 

Lica: Zice c-a vinit în peţite și că d-ta l-ai așteptat. 

Toi: Aşa? 

URsUŢ: Minte. 

Lica: Dar vino şi-i spune-n faţă. 

Ursu: Nu mă duc. 

Lica: Jendarii te poftesc. 


`. Toți: Jendarii! 


Unasur: Nu-l cunosc. Nu știu cine-i. Minte nerușşinat. 


. SCENA XVIII 


ACEIASI şi ACHIM 


Acum (încet lui Ursuţ): Om cumsecade și suflet bun ce 
eşti, nu-i frumos ce faci. Ai lăcomit la ginere bogat şi 
iată-l lași de ruşine. Du-te, scoate-ţi-l! 

UnsuȚ: Taci! 

Acīm: Ba nu tac, ci mă dus să vestesc la frunză şi iarbă 
că cine ești. 

Ursu: Să cutezi numai! 

Acarm: Uiţi c-am fost cătană şi nu mă tem. (Cătră Popor. ) 
Oameni buni!.. 

Ursup (sare la el și-i astupă gura): Taci! 

AcHım (încet lui Ursuj): Voi tăcea dacă-i face ce ț-oi spune. 

Ursu: Ce? 

Acarm: Mărită-ţi fata după Trăila. 

Unasur: Ba. 


355 


` ACHIM: Atunci dar mă duc să te fac de ris în sat. 
Ursup: Mai bine mor. 
Acurm: Fă ce ţ-am spus și nu trebuie să mori. : 
Ursup: Dup-un sărăntoc!... 


SCENA XIX 
ACEIASI şi GRUIA 


GRUIA (intrind, ţine într-o mină turacul de cizmă cumpărat 
de la Șloim, iar în cealaltă o hirtie): Am început să 
descos turacu cumpărat de la Șloim și iată ce găsii în 
el! (Arată hirtia.) ` i 


Tori: O scrisoare ! 

AcHIM (apucă hirtia şi o citește iute): Un testament! 

Unsur (spăriat): Al cui? 

Acum: Vino să ţi-l arăt. (Amândoi trec la o parie şi vorbesc 
încet.) E testamentul făcut de tatăl lui Trăila, în care 
zice că lasă toată averea lui în grija d-tale, pînă ce 
fiu-său va fi de-nsurat. 

Ursup (aparte): M-am prăpădit. 

ACHIM: Care va să zică te-am prins cu miţa-n sac. Tata lui 
Trăila ș-a lăsat toată averea în grija d-tale, iar d-ta 
ai pus mina pe ea, crezind că nu se află nici o scrisoare, 
Bietu om, s-o fi temind să nu piară scrisoarea, de-aceea 
0 cusu-n turacu cizmei. Acuma pricep pentru ce-§ 
arăta el cizma lui Trăila, cînd nu mai putea vorbi, 
Se vede că te-a cun oscut, om de omenie ce eşti | 


Unsur: Taci, pentru Dumnezeu, şi nu mă da de gol pe gura 


oamenilor | 
Acuim: Dai pe Paraschiva după Trăilă? 
Uasuy: Dau. 
ACHIM: Aşa-i bine... (Întorcîndu-se cătră popor. ) Oameni 
buni, scrisoarea asta-i un petec de hirtie rea... Mă duc 
' la tălharu acela... Eu îl cunosc... (Aparte.) O să 
aduc pe Trăila și pe Paraschiva. (Iese.) 


356 


, SCENA XX 


ACEIASI, tără ACHIM 


i cizmar a -acela! Auzi acolo! Să 
: Al dracului cizmar a fost ş-acela! ol 
i Vis el hirtie-n turac! O fi fost vrun meșter-strică.,. 


Un cirpaci... 


SCENA XXI 


ACEIAȘI şi ACHIM cu TRĂILA şi PARASCHIVA 


AcHIM. (arătindu-i lui Ursuj): lată-i-ai! Nu le mai trebuie 
decit binecuvintarea d-tale | , Tată 
TRĂILA ȘI PARASCHIVA (vin înaintea lui Ursu): ată!... 
j i un, fii mei! 
Ursu: Noroc şi-ntr-un ceas bun, e 
Gauia (apropiindu-se de o fată): Da tu nu vrei să fii jupi 
neasă cizmășiţă ? 
Fara: Nu. | | | 
Gaura (eu dispreţ): Nu ştie mocanu de ce-i bun şotranu... 
PARASCHIVA (cîntă): 
La îintina cu izvor 
Se-ntilneşte dor cu dor 
Şi fac legea fetelor... 


TRĂILA (cîntă): a 
Legea fetei că-i făcută: 
Prinde-o-n braţe ș-o sărută 
Şi n-o lăsa să se ducă! 


PARASCHIVA (cîntă): 
Bade, doru de la tine 
Peste cîte dealuri vine 
Şi nu-l poate opri nime, 
Nici ţigan cu cetera, 
Nici român cu fluiera, 
Numai eu cu inima. 


TRĂILA (cîntă): 


Mindră, mindruliţa „mea, 
Mindr-ai fost la maică-ta, 


357 


Mindră-i fi la casa ta, 

Mindră-i fi nevasta mea! 

TRĂILA ȘI PARASCHIVA (cîntă. impreună): 

S-a vestit lumea de noi 

Că ne iubim amindoi ` i 

Lasă lumea să vorbească, 

Numai mîindru(-a) să-mi trăiască ! 


Toți: Să trăiască! 
Crăciun: Corişti, să cîntăm Și noi o horă. 


COR 


7 Hora Sinaiei * 


lan priveşte colo-n vale 
Printre flori ce vesel joc; 
Cum se-nvirte hora mare, 
Hora veselă cu foc. 


Inimioară, inimioară, 

De ce repede zvicnești? 
De ce oare dintr-odată 
Din grea iarnă te trezeşti? 


E mîndruţa, e iubita, 
E frumosul puişor, 

Este dalba Mărioară, 
E cerescul meu odor. 


Cu gurița-i rumeioară 

Și c-un zimbet îngeresc, 
Ca-a mea mindră Mărioară 
Alta n-o să mai găsesc. 


Bine-ai venit, 
Bine-am găsit, 


*. Cuvintele și muzica de G. Ventura, 


358 


Prea scump odorul meu; 
Haidem în joc, 

Haidem cu foc, | 
Uitind de orice greu. (bis) 


Așa şi tot aşa, 

Chiar pînă va nopta, 
Să tot săltăm 

Și să ne bucurăm; 

O, scump odorul meu! 


Acum: Ș-acum la joc. Cintă tigane: Pe picior! ( Muzica 
- începe să cânte și toţi joacă.) 


Un PECIOR (chiuie-n Joc): 
Uiuiu că iu mă cheamă, 
lepurașu-i bun de zamă; 
lepuroaica de friptură, E 
Mindra de pupat în gură. 


ALT FECIOR (chiuie-n joc): 
Săracile fetele, 
Gura dulce place-le; 
De le-ai da cu lingura, 
Și tot nu le-ai sătura ! 


AL TREILE FECIOR (Chiuie-n joc): 


Lelişoară de pe plai, 
Spune-mi gura cui o dai? 
Dă-mi-o mie-n datorie 
Pină la Sintă Mărie!... 


(Veselie generală. ) 


(Cortina. ) 


CÎŞTIGUL MORAL 


Impresiuni de la o adunare 


(Monolog) 


Cetit-am în ziare apelul călduros, 

Ca oamenii cu carte, poporul cel de jos, 

"Toţi cei ce vreu cu rivnă cultura românească 

Să vie l-adunare, cu drag să chibzuiască, 

Că cum să dăm nainte! Cetindu-l, mi-a plăcut 
Că-n urmă se trezeşte g-acest ţinut tăcut... 


M-am dus şi eu în grabă ș-acolo am găsit: 
Domni, doamne, domnișoare, popor însuflețit ; 
Preoţi cu brine roşii, notari şi advocaţi, 
Proprietari. și dascăli, toţi bine îmbrăcaţi, 

Și dame-n eleganţă, gătite ca de bal, 

lar cîteva purtară costum național; 
“Ţărancele, ţăranii, de nuntă toţi şi toate, 
Belşug şi stare bună zării pe domni și-n gloate. 
Văzind aceste toate, simţeam o veselie, 
Crezind că unde este atita bogăţie, 

Desigur se va face culturei noastre mult, 

Căci numai neamu-acela trăieşte care-i cult... 


Și iată ia cuvintul un domn şi ne propune 
S-alegem preşedinte; şi-ndată-ncep să sune 
Deodată două nume, atit de-nverşunat, 

De s-a văzut că două partide vechi se bat; 
Doi protopopi de frunte erau ce-i candidase, 
Unul cu plete-n ceafă, celalt cu barba rasă. 
Uimit, gindeam că dacă ş-acum se-nfoacă, oare 
Ce-o fi de-aci-nainte, cînd scopuri mişcătoare 
Vor naşte. la discuţii?! Şi, zău,. mă bucuram, 
Știind că-nsufleţirea ridică orice neam. 
Ş-un glas puternic strigă: „Să fie amindoi!“ 


361. 


5 mÈ hi ; k = $ : pi . 
š i F K 


d a ta e be pal 


4 


lar obștea consimţeşie. La nime ca la noi! 

A ei ocupă locul; cel mai băţrin se scoală, 
oprni de cinstea mare, cu vocea sa domoală, 
e ține-o cuvintare, pornind de la Adam, 
Dă-n vremuri neguroase, vorbind de Jatet, Cham 

De frunză și de iarbă, numai de-aceea nu i 

Ce-i scopul adunării. $i după ce tăcu, ' 

la vorba cel mai tinăr, răspunde-n limbă-aleasă, 
ncepe chiar din Roma, a lumii-mpărăteasă 

La Romulus și Remus, la marele Traian, ` 

Vorbeşte de strămoşii cărora Stan şi Bran. 

O spune cu mindrie, li-s vrednici următori. ac 

Ca viforul pe mare, ce tună pină-n nori 

A izbucnit deodată un foc de „Să trăiască !“ 

Entuziasmul crîncen era şă nu sfirsească; 

Pe urmă însă totuşi mereu se limpezi, 

S-au pus și secretarii şi-n ordinea de zi 

Cestiunea culturală vini să se dezbată... 


Acu-i acu! gindisem cu mintea mea-nsetată 
Acum o să urmeze o viuă discuţiune 
Mulţime de propuneri, tot practice şi bune 
Menite să ridice cultura din popor 
Vorbiri inflăcărate, cari inimei dau zbor 
Ce-nalţă-nsufleţirea și pungile desfac... 
Dar ce-i? N-aud nimica, deodată-s muţi şi tac 
Chiar nime nu ia vorba, tăcere de mormint. 
Prezidiul, cum vede că vorbitori nu sînt 
ntreabă dacă obştea primeşte unanim 
Propunerea programei? Şi toţi răspund: „Primim !“ 
Aceștia, cum se pare, n-au datina defel ` l 
Să facă multe vorbe, ci tac și fac cu zel. 
Prea bine. Toţi românii de s-ar purta aşa! 
Căci, zău, sosit-a vremea ca-n loc de-a declama 
Tot vorbe-nflorilate, să-ncepem în sfirsit 
A şi produce fapte, ce-nalță-un neam strivit | 


o listă se deschide și membrii se invită 
a sprijine şi-n faptă propunerea primită ! 
Trei-patru scriu îndată o sumă oarecare, 
Al cincile amină, al şesele nu are, 


Al şeptele va stringe de-acas-o listă lungă, 
Al optăle se scuză că teacă și că pungă, 
Al nouăle dă fuga, dar este prins în dos 
“Şi scrie-se în listă de silă bucuros, 


Al zecelea atuncea deschide punga sa, 


“Cînd află că-n ziare şi el s-a publica... 


Iar alţii mai „cu minte“ răciţi de-nsufleţire, ` 
les unul cite unul să scape de plătire; 


Doi tineri aprigi însă se duc în urma lor, 
“Ținind o vinătoare de oameni prin popor, 


Şi dacă prind pe unul, mi-ţi-l aduc cu fală 
S-ajutore şi dinsul cultura naţională, 


“Chiar nime nu rămine neprins sau nendemnat, 


Dar truda tot nu scoate prea mare rezultat. 


“Cînd nu se mai găseşte la pungă nici o cheie. 


Măreaţa adunare în urmă se încheie. 

Și ambii preşedinţii ţin cîte-o cuvintare, 

Lungi cit o zi de vară, vorbind de zelul mare 

Al tuturor! Un altul le mulţumeşte lor 

De tactul fin. Ş-atuncea domni, doamne și popor 
Scot iar o „Să trăiască !“ Şi ies cu toţi din sală... 
Eu stam pe ginduri triste, căci treaba culturală 
Ce s-a făcut aicea părea o parodie: 

Puţine fapte-n silă și multă gălăgie! 

Atit a fost, dar, totul la ce ne-am adunat? 

Așa lucrăm cînd scopul ni-i mare, neaminat?!... 


[i 


| Şi dezgustat de toate, voiam să plec încet, 


Cînd vine-oarecine, mă cheamă la banchet. 
Flămind, mă duc cu dinsul ş-ajung la circima mare, 
Ce-acuma se numeşte „Otelul Neatirnare“. 

Acolo dau de lume de două ori mai multă 

La mesele-ncărcate ; ea dusă chiar ascultă 

Pe-un vorbitor ce ţine toast cu fraze mari 
Şi-mbată mintea-n oameni, stîrnind aplauze tari; 
lar după dinsul alţii, vro zece-douăzeci 
„Se-ntrec unii pe alţii în vorbe largi și seci... 

Pe mese, într-aceste, s-aduc necontenit 

Butelci cu vinuri scumpe ; dar cînd e de plătit, 

Un domn ce-n adunare nici nu s-a prezentat, 
Plăteşte, toate, toate... Ci iac-un alt bărbat, 

Ce ne-a fugit de-acolo, se supără și spune 


sa 


3 


S-aducă iar atitea, dar vinuri mult mai bune, -` 


Șampanie, căci dinsul voiește să plătească, 
S-arate cum petrece elita românească... 

Şi altul, apoi alţii vreu un banchet domnesc, 
Prin ploaia de toasturi, butelcile pocnesc.,. 
lar lăutarii cîntă de dragoste și jale, 
Nălţind însufleţirea la virfuri epocale... 

Alt domn, ce-n adunare a zis că n-are bani, 
la un tăier ş-adună parale la țigani; 

Şi nimeni nu se scuză, nu trebuie-ndemnare, 
Toţi ştiu c-ar fi ruşine să nu dea fiecare ; 
Deschid porttoiul iute şi toți așteaptă gata 
Tăierul să se umple de bănci cu ridicata... 


„La joc! la joc!“ s-aude strigind un june-n uşe 
Şi ciţiva tineri pleacă, punîndu-și toţi mănușe, 


Mai mulţi rămîn la mese. Sătul de-atite vorbe, . 


Mă duc şi eu în sală, dezgustul să-mi absoarbe 
Frumseţea femeiască şi dansul românesc. 

Se joacă Ardeleana, joc mindru, pitoresc 

Şi plin de poezie! Dar mai că n-o cunosc: 


Nu-i tact, nu-i foc, nu-i farmec, ci ropot, tropot, trosc, 


Ca cei ce n-o prea joacă şi nu li-i îndemină.... 
Dar după moda nouă, petrecerea română 
Începe cu-Ardeleana, și dinşii fac așa.., 

Ci mult nu pot s-o ducă şi prind toţi a juca 
Un vals și iată-nvie, au aripi la picioare 


Și-ntr-un virtej feeric, gindești că vreu să zboare... 


Și joacă, joacă-ntruna străine, româneşti, 
Acele bine, aste să nici nu le priveşti ; 
Mă-ntore dar de la ele la mîndrele costume, 
De care mi se spune că-s românești anume ; 


Sînt pistriţe,-mpănate, au văl, mărămi şi flori, | 


Privesc cu bănuială mulţimea de culori ; 
Nu știu de-s poporale, dar știu, durere, bine 


Că cele ce le poartă vorbesc tot limbi străine... 


Destul ! Scirbit de cele ce mi se-nfăţoşară, 


Cu trenul mai de-aproape pornii acasă iară... 


A şeptea zi-n gazete dau de-un raport, în care 
Citesc că adunarea, chiar peste aşteptare, 

A reuşit prea bine. „Cîştig material | : 
N-a fost- prea mare, însă e mult ciștig moral... 


Avem sau ba foloase din astfel de-adunare: 
Birtașul, croitorul e sigur cum că are! 


ȘTEFAN-VODĂ CEL TÎNĂR 


Tragedie istorică în 5 acte şi 3 tablouri. 


PERSOANELE: 


STEFAN CEL TÎNĂR, Domn al Moldovei 
MAGDA ARBURE, Doamna 

ARBURE, hatman 

NICHITA 
TOADER 
PETRU CĂRĂBĂȚ, vornic mare 
DESPINA, fiica lui 

SERPE, postelnic 

IVAȘCU, logofăt 

SIMA, vistiernic 

COSTEA, pircălab 


_CUCUTĂ 
SFREDELUŞ slugi domnești 
DRINGOI 
UN SOL 
UN BOIER 
AL DOILEA BOIER 
UN OM DIN POPOR 
ALT OM DIN POPOR 
UN CURIER 
UN UȘIER 
UN MARTOR 
ALT MARTOR 
BOIERI, DAME DE ONOARE, OSTAȘI, -PRINZONIERI TĂ. 
TARI, POPOR. 
Scena se petrece în secolul al XVI-lea. i 
Actul I la Hărlău în 1548, în ziua sfintului mucenic Dimitrie ; 
actul II la Hărlău în 4522; actul III la Hărtău în aprilie 1523; actul 
IV la Roman în septembre 1524; actul V la Hotin în 14 ianuarie 1527. 


fiii lui Arbure 


ACTUL I 


Partea dinainte din sala tronului. 


SCENA I 
"CĂRĂBĂȚ, BOIERI, POPOR 


CĂRĂBĂȚ 
(adresindu-se adunării) 


Fanfarele să cinte și tobele să bată, 
oți oamenii să-mbrace găteala mai bogată; 
ăci ziua bucuriei şi nouă ni-a sosit 
Și vodă la Coroba învins-a strălucit! 
„TOŢI 
“Trăiască vodă! 
CĂRĂBĂȚ 
Ao Cruzii tătari s-au scos din țară. 
„Oştirea-nvingătoare şi Domnul vin pe seară!... 
ar bucuria noastră mai are și-alt izvor: 
entors de la. bătaie, cu suflet rivnitor, 
ăria-sa va duce cu drag la cununie 
Fecioara ce-și alese domniţă ca să-i fie... 
Podoaba cea de fete va perde un farmec rar, 
Dar tronul se-nzestrează c-un scump mărgăritar!.. 
TOȚI 
Trăiască-ne Domnita ! ` 
CĂRĂBĂȚ 
Ce mare sărbătoare! 

Vom prăznui deodată şi lupta-nvingătoare 
Şi nunta cea frumoasă. Cu toţii, mare, mic, 
Ne-om prinde-n horă lungă cu mirele voinic!... 
Să vază lumea toată ce mult, ce drag iubeşte 
Moldova pe acela ce-o-nalţă bărbătește |... 
Acum plecaţi și faceţi întocmai cum v-am zis! 

(Încep toţi să iasă.) 
UNUL DIN POPOR 
Dar birul mai scădea-va? 

UN "BOILER 
(lăranului mai de sus) 
Măi, ce te faci de ris? 


ALTUL DIN. POPOR 
E Sin-Dumitru astăzi şi n-am nimic pe vatră. 
(Ies toți. Afară s-aude un riset.) 
CĂRĂBĂȚ 
Ce-i? Cine ride-acolo? 


- SCENA IL 
CĂRĂBĂȚ şi SERPE 


ȘERPE 
Eu, căci nu sint de piatră 
Și n-am putut sta rece, oricît m-am stăpinit. 
CĂRĂBĂȚ 
Şi ce-ţi stirneşte oare ăst ris afurisit? 
ŞERPE l 
O pricină hazlie. Mi-ai gidilat-urechea , 
Cu pozna ce-ai jucat-o. Mai rîd ș-acuma... (Ride.) 
TS CĂRĂBĂȚ 
. aparte i : 
îs f i i Strechea 
Îşi bate joc de mine. (Tare.) Te-astimpără! 


ȘERPE 
Să fac 
Ca dumneata acuma? TOSS 
_CĂRĂBĂȚ 
Dar cum? 
SERPE 
i La toţi pe plac... 
Te-am auzit aice vorbind cu bucurie, 
Cu foc şi-nsufleţire. Erai o rivnă vie. 
Atîta domirire, putere-aș ca să zic: 
Atita fățărie, n-aş îi crezut. 
CĂRĂBĂȚ 
Nimic 
Să nu mai zici! | 
ŞERPE > mb 
- Te superi? Te rog, fii bun, mă iartă! 
Nu vreu să-ţi nasc durere, să mai stirnesc vro ceartă. 
Din Perecop pe vară tătarii s-au pornit, 
Cu Alb-sultan în frunte, spre noi au năvălit, 
Ș-ajuns-au la Şerbaica, toţi zmei ca din poveste... 
Atuncea Domnul Ștefan a dat Moldovei veste 


pr 


De sirg ca să te stringă. Și toţi plecară-n sus, 

Josenilor în frunte pe dumneata te-a pus. 

Trecurăţi Prutul iute la Ştefăneşti de Vale 
i-n gurile Corobei izbiși tătarii-n cale; 

n Prut necași mulţime şi-n Ciohrul mlăștinos 

* Prinseși pe mulţi în fugă, călare şi pe Jos. . 
' Aşa păţiră-n urmă şi doi mărzaci de frupte: 

: Tamiş, Bicaz, ce-n spate duceau la rane crunte. - t 

Abia sultanul falnic, la cap șiel rănit ia 
Şi puţintei scăpară la Nistrul înroșit 
Această biruinţă fu fapta dumitale, 
Dar toată vrednicia se dă Măriei-sale ; - 

Hatmanul vine-alături cu vodă-nvingător, 

Iar. dumneata ai partea să duci cununa lor... 
Grozavă supărare ar resimţi oricine ; 

Dar dumneata 'ești meşter, te știi preface bine; 

= Ascunzi miînia-n suflet și faci obraz vioi, 

„Gătind primiri frumoase cu drag pentr-amîndoi! 

CĂRĂBĂȚ 

„De unde-ţi iei curajul să-ţi rizi așa de mine? 

~ ŞERPE N g 

Eu? Ba. Chiar dimpotrivă. Te-admir. Eu știu prea bine 
ă ai o fată mare și mult ai plămădit ` 

-o urci la tronul ţării... dar, vai, n-ai izbutit, 

ăci Arbure bătrinul cu minte pizmăreaţă < 

Păinjenat-a ochii lui vodă pe viaţă: 

Și însuşi îşi mărită nepoata după el. 

CĂRĂBĂȚ 


... 


Dar vodă ş-a ales-o. 
; ŞERPE 

Nu-i Arbure mişel? 

Dar ştii cine domnește acum în astă ţară? 

Ştefan cel Tinăr oare? E amăgire-amară. 


El e numai unealta, iar omul nentrecut 
E Arbure vicleanul. o e sa i 
CĂRĂBĂȚ 7 
» Dar el l-a și crescut. 
l-a dat şi-i dă poveţe. 
ŞERPE 

Aşa-i! Cer dar iertare! 
Uitasem zău cu totul că simți îndatorare E 
„ Să-ţi aperi de orice vorbe hatmanul rău cîrtit: 


DIA] 


El ț-a făcut mult bine, de griji te-a mintuit. 

În loc s-aștepți acuma, cuprins de ginduri grele, 
Să-ţi vină Domnul-mire, croind sorţi bune, rele: 
Scăpat de-o grea povară, ce multe griji stirnea, 
Stai liniştit cu fata, ce nimeni nu ţi-o ia. 

Și n-ai să faci alt lucru, decit s-alergi îndată, 
Vestind mulţimii nunta domnească, minunată: 
„Podoaba cea de fete va perde-un farmec rar, 


"Dar tronul se-nzestrează c-un scump mărgăritare!“ - 


CĂRĂBĂȚ 
Dar taci! 
ŞERPE l 

Deci tac, căci unde sint fapte grăitoare, 
E mult să zici o vorbă. Cu oastea-nvingătoare, 
În fruntea ei cu vilvă, veni-va omul bun. 
Şi va vorbi de sine fudul ca ş-un păun. 
De-acuma fala-i mare şi mai măreț va creşte, 
Căci dacă la Cordoba dăduşi pept vitejeşte, 
Ni te-au trimis acasă, că nu mai trebuieşti, 
Să faci primire-aicea învingerii domneşti !.., 
Cînd ai pornit de-acolo, jignit în vrednicie, 
De nou s-aprinse lupta și el cu vitejie 
O stinse ş-astăzi' zice că dinsul a învins... 
Dar pizma ce-ţi nutreşte cu asta nu s-a stins! 
(Încet.) Căderea lui în luptă era să-ţi dea scăpare. 
Vrun om putea să-ţi facă această slujbă mare. 

CĂRĂBĂȚ 
Ce ticălos! 


Dă 


(S-aude un sunet de irimbiţă. ) 


SCENA III 


- ACEIASI S-UN CURIER 
CĂRĂBĂȚ 
(curierului ) 
De unde? 
CURIERUL 
Din tabără. Aduc 
Răvaş Domniței de la Măria-sa. — 
ȘERPE 
(aparte) - 


372 


__ Năug! 
CĂRĂBĂȚ 
` (curierului) 
Dar cum e vodă? i 
i CURIERUL 


Bine. 
CĂRĂBĂȚ 
(cu foc) 
Şi Arbureştii? Spune! 
- CURIERUL 
Toţi trei au stat în frunte, dar ca și prin minune, 
Numai bătrinul singur din toţi a căpătat 
O rană. mii se 
CĂRĂBĂȚ 
(cu foc mai mare) 
Grea? 
CURIERUL ` 
Uşoară. 
l CĂRĂBĂȚ 
(abătut) 
Uşoară ! 
(Curierul salută și iese. ) 


SCENA IV 


CĂRĂBĂȚ şi SERPE 


ŞERPE 
Ce-ngrijat 
Ai întrebat de dinșii!... Te-ai speriat că moartea 
T-a strîns pe toţi din viaţă. Și mai ales de soartea 
Hatmanului ţi-e teamă ! Ce suflet bun, curat! 
Ce om de omenie!... Dar ei te-au supărat | Ş 
"Răi oameni! Nu-ţi făcură pe voia-ți tăinuită 
Și n-a- murit nici unul. 
CĂRĂBĂȚ l 

Ce limb-afurisită ! 

SERPE 
Hatmanul se rentoarce rănit, ş-a merge drept 


+ 


Ps 


373 


În mijlocul prostimii, bătindu-se pe pept, 
Că nu-i viteaz ca dînsul. Norodul ca-n beţie 
Îl va purta pe umeri... şi partea-ţi o să fie 
De-a-i împleti cununa. 
CĂRĂBĂȚ 
Pe loc te prăpădesc. 
x l ȘERPE 
ră eta Pa x 
S-ar bucura hatmanul, văzind că se sfădese 
Potrivnitii-i... Mai bine să-ntindem mina-n mînă 
Şi cu puteri unite să-l dăm jos în ţărină 
Şi să-mpărţim puterea ! 
-“CĂRĂBĂŢ, 
La mișelie soţi? 
ȘERPE 
Dar asta nu-i rușine... Răspunde: vrei și poţi? 
CĂRĂBĂȚ 
Nu vreau. E mirşăvie. 
ȘERPE 
O dulce răzbunare, 
Ce-astimpără-n pept ura. 
CĂRĂBĂȚ | 
N pes l Dar peptul meu nu are 
Nici ură, nici minie. 
` l ȘERPE 
Nu ?. N-am știut. Frumos! 
Mă-nchin dar dumitale smerit cu faţa-n jos. 
Un suflet aşa mare, zău, este raritate! 
Nu vreai dar răzbunare ? ÎL ierţi ca și p-un frate ? 
Eşti liniștit cu totul?,.. Aşadar, plec și eu, 
Să nu-ţi fac supărare ; s-ai timp, iubitul meu, 
D-a face pregătirea la falnica primire 
A celor cari acuma ț-aduc tot fericire... 
Te rog, cumva să nu uiţi să se-mpletească dar 
Lui Arbure o mindră cunună de stejar! ` 
Eu merg în tirg îndată să spun cu bucurie - 
Mulţimii fericirea ce-acum o să ne vie: - 
„Podoaba cea de fete va perde-un farmec rar, 


. 


Dar. tronul se-nzestrează c-un scump mărgăritare 


(Iese rizind. ) 


374 


SCENA V 


CĂRĂBĂȚ 
(singur) 


4 5 3 A pA 
Nimernic! Ride, ride!... De s-ar neca T i 
Să nu mă mai înghimpe cu limba-i blăstemată!... 


M-a dat de gol vicleanul!... A spus ce-am tăinuit: 


Că-s umilit pe viaţă, că sint haaran 

În mine clocoteşte o răzbunare ua T 
ȘI i ă şi mai groz: - A. 
Şi vorba-i muşcătoare şi mal gr sia 
oara mea-i sfirşită |... Şi jur pe Dumnezeu, 


Că voi izbi cu groază... 


Sau Arbure sau eu, 


Ne-om perde viaţa-n luptă! 


E 


Şi de Nichita. 


SCENA VI 


CĂRĂBĂT şi DESPINA 


DESPINA 


(întrînd, uparte): | 
Aci voi şti vro veste 


(Zăreşte pe tată-său şi tresare) 
Tata! E 
CĂRĂBĂȚ 
Despino, dar ce-ţi este? 
DESPINA 


Nimic 7 


© frică-ngrozitoare. 


i 


CĂRĂBĂȚ 
i ăci vă a ta 
Nu poți ascunde, căci văd pe faț 


DESPINA . 
Dar nu-i nimic. 
CĂRĂBĂȚ 
Așa? 
Nu vreai să-mi spui? Aceasta-i iubirea ta curată ? 


i 5 
." Aceasta-i ascultărea ce-mi, datoreşti: 


375 


DESPINA l 
z Dar tată! 
CĂRĂBĂȚ 
Sint bunul tău părinte şi trebuie să știu 
„Ce gind te mistuiește ; s-ajut, pin” nu-i tirziu ! 
DESPINA 
-S-ajuţi? această vorbă mi-a dat curaj... 
_CĂRĂBĂȚ 
Vorbeşte ! 
DESPINA 


Ţ-oi spune dară totul, ce-n suflet mă munceşte. 


Iubesc! 
CĂRĂBĂȚ 
Prea bine, dragă. Iubirile ne vin 
Din rai ca ş-o schinteie ce-aprinde viaţă-n sin. 


podoabă femeiască, 
Și Dumnezeu făcut-a femeia să iubească. 


DESPINA 
E vrednic, căci întrece 
Pe toţi din astă țară ; ba ştiu că nici în zece 
N-ai mai găsi ca dinsul... E vrednic, vrednic zău! 
Frumos ca ş-un luceafăr, voinic ca pui de zmeu. 
E fala ţării noastre! 
CĂRĂBĂȚ 

Dar spune-mi-l pe nume! 

DESPINA 


Şi nu-l ghicești din vorbe? Dar nu-i ca el în lume + 


Nichita... 
CĂRĂBĂȚ 
(tresărind ) 

Arbureanul |! 


DESPINA 
Da 


„CĂRĂBĂȚ 
(aparte, cu groază ) 
Mare Dumnezeu | 
__ DESPINA 
Îți place dumitale ? Ales-am bine: eu Poe 
Iubit de ţara toată, cinstit cu vrednicie, 


376 


n rindul tinerimei stă-n frunte cu mindrie ; 

Urmaş de sînge falnic al. tatălui vestit, 

Pe calea vitejiei cu foc l-a însoțit; pda 

Renumele, mărirea, legat-au.p-a lui iati) 

Cununa nemuririi din cimpul luptei ag ani 

"Vezi dar, iubite tată, că-i vrednic el ai À 

„Deci binecuvintarea ţ-o cerem amindoi! 
CĂRĂBĂȚ | 

Îmi pare rău că nu pot să-ți fac pe voie, dragă. 

DESPINA 

Vai Doamne! ce cuvinte! 


CĂRĂBĂȚ o p 
Ce-mi spune mintea-ntreagă. 
DESPINA 
i insul ? N 
ce nu-ți place dinsul? 
tă E CĂRĂBĂȚ 


Căci are un păcat: 
„Nu ți se potriveşte... Vezi griul cel curat 
; : dš’ ă, ovăzu-n piatră creşte, 
Se face-n brazdă grasă, ap c 
Şi dragostea întocmai în semeni i Bia 
- El nu e pentru tine... Şi ştii de i, 
> Ni-i un duşman de moarte... Să-l uiţi! 
i DESPINA , 
Nu pot. Nu, zău. 
CĂRĂBĂȚ 
Te voi sili. 
zi DESPINA SN 
Zadarnic. Cu agortea TE OPE 
-Îmi smulgi din pept indată şi inima-mi strivită. 
T CĂRĂBĂȚ 
uc la mănăstire. 
adi | DESPINA 
O! du-mă iute dar! 

A A r4 ar 
“La ce să stau în lume, plingind un trai sn a 
- Să n-am de dinsul parte?! O! du-mă iute, 


CĂRĂBĂȚ 
Şi de-a murit? 
DESPINA 
Vai Doamne! ră 
` CĂRĂBĂȚ 


În luptele trecute 
Si el a stat în frunte. 


377 


` (Pauză.) Revino-ţi în simţire | (Pauză. ) 


DESPIRA 
A Cu Tocmai d-aceea port 
şa grozavă grijă. Ah! dacă dinsu-i mort, 
Nici eu n-am dor de viaţă, 
CĂRĂBĂȚ | 
O dragâste mai nouă 


Te-a mîngăia, n-ai teamă. 
DESPINA 
Dar dragostea nu-i ă 
DN ; -i rouă 
Ce-n toată dimineața revarsă viaţă-n crin, 
Ci-i floare care numai o dată creste-n sin. 
| CĂRĂBĂȚ 
Guvinte prea frumoase, dar n-au prins rădăcină 
si felina vieții... Te rog, te mai alină 
1 judecă mai rece !... Zadarnic îl iubesti! 
Căci nu poţi fi a lui, nul. i 
. DESPINA 
De ce te-mpotriveşti ? 
x . . [o] . ` > l: 
Că ți-i duşman bătrînul? Nichita nu-i. Sau poate 
E mort? O! spune-mi iute! Fă bine și mă scoate 
in îndoiala crudă, că-s frintă mai că pic. 
= , CĂRĂBĂȚ 
Te stăpineşte,. dragă! N-ai frică de nimic! 
Nichita mai trăieşte... l - 


? . 


DESPINA 
(cu foc) 

Dar e rănit de moarte? 
CĂRĂBĂŢ 


Dă 


Nici nu-i rănit, 
: DESPINA 
Oh! Doamne! . 
(șovăie) 
CĂRĂBĂȚ 
“(o sprijină iute, aparte) . 
i Acum cine să-i po 
D arte 
, N P 
De grije? (Tare.) Fiică dragă !... (Pauză.) Mă „umpli de 
fiori. 
. Na DESPINA 


(deșteptindu-se) 
Mă iartă 1... Uneori ti 


378 


mare bucurie, ce neașteptată vine, 
E mult mai izbitoare, decît dureri, suspine, 
e-ncet ne stinge viaţa. 
o CĂRĂBĂȚ 
r <> Dar cum m-ai speriat! 
Gindeam că mori în brațe-mi. i 
DESPINA 
De ce m-ai deşteptat? 

"Eram aşa de bine, cum n-am fost niciodată... 
Gindeam că nu-s în lume, ci-n rai, împresurată 
De-o mare fericire... De ce m-ai deșteptat? 
CĂRĂBĂȚ 
„N-am timp să stau de vorbă... De griji sînt încărcat, 
Căci vodă vine-ndată... Mergi dar şi-mbracă iute 
_Podoaba cea mai scumpă, apoi degrabă du-te 
la parte la alaiul logodnicei domneşti! 
Eu plec. Te rog grăbeşte! (Tese. ) 


SCENA VII 


DESPINA singură 
(cu bucurie) 
= Nichită-al meu, trăieşti! 
„Şi te-oi vedea îndată !... Cit sînt de norocoasă !... .— ` 
„Mă duc să-mi fac găteala, să-i fiu cea mai frumoasă. (Tese. ) 


: 


, SCENA VIII 


CUCUTĂ, SFREDELUȘ şi DRINGOI 


DRINGOI 


Acu-i acul... Alaiui domnesc a'sosit!... Să văd cum afi 
_isprăvit ce v-am poruncit !? > i 
CUCUTĂ ` 

; (lui Sfredeluș) . 
Auzi cocoţatull... El ne-a poruncit!... (Lui Dringoi) 


379 


CĂRĂBĂȚ 
(pinind în. mijloc) 


De unde şi pină unde faci atita gură ? 


DRINGOL | i | in miile) 

De unde-s mai bătrin și mai cu minte. a și-n inel diamantul, lucești ati 
| SFREDELUŞ n mijlocul oștirii ce-n luptă te-nsoț ai 
| ală, Moldova ţi se-nchină! 


` (lui Dringoi) 
Așa-i... Ai atiţia simburi în cap, cît nu mai încap, 
DRINGOI | 
Sfredelul dracului ce eşti, ține-ţi gura, că-ndat-oi sfredeli 
NU , Cu tine o gaură-n pămint, cît numai urechile ţi s-or vedea. 


> 


“Învingător cu f va ti 


răiască Ştefan-vodă! 
ŞERPE 


(incet lui Cărăbăt) 
„Ce inimă senină!... 


| SFREDELUȘ l 4 
| Degeaba .sufli aşa din greu, că nu mă tem. Dar n-ai uitat cununa? > 
CUCUTĂ CĂRĂBĂȚ | 
Nici eu. Taci, om afurisit ! 
| DRINGOI ȘTEFAN-VODĂ 


. . l . . uo ee . it! 
Boieri, fruntaşi ai ţării, poporul meu iub 
Cu braţele viteje ale oștirii mele, | 
Cu voia cea cerească, prin lupte crunte, greie, 


(lui Cucută ) 
Fugi băieţandre, cu picioare de painjen, că ț-oi da un 


` bobirnac.. è 
' CUCUTĂ Învins-am la Coroba duşmanul cel cumplit. 
Poţi tot dringăni. | pp TOȚI > 
SFREDELUȘ “Trăiască Domnul. 
Ț-a căzut stăpinul, s-a isprăvit slujba. ` 
DRINGOI 
Stăpinul meu e vornic. 
SFREDELUȘ d SCENA.X 
Aşa crezi tu... Dar nu vezi că vodă l-a trimis acasă la cai - | i 
verzi pe păreţi? ` . „ ACEIAȘI 
CUCUTĂ pi ; Arbure 
, (lui Dringoi) Din stinga intră cortegiul femeilor, care aduc pe Magda lui Arbure, 
Da, da, dragul meu!... Destul aţi domnit voi, acum e rîn- logodnica Domnului, urmată de p Apă A 
dul nostru... cu hatmanul. , i 
DRINGOI ` 4 (oprindu-se-n mijloc) 
x x x soa y . z six : : : : i it! 
O să vă dăm noi incă pe brazdă... Dar iată alaiul Falnic voievod, bine-ai venit! 
intră... Haidam d-aici!... (Tes toți iute.) - Îţi zice moldoveanca cu naltă bucurie, ȘI 
i i Logodnica ţi-o spune. cu suflet de mindrie! 
SCENA IX ȘTEFAN-VODĂ 


i Învingător în luptă, aicea stau invins! 
Cu dragoste plecat-am şi vin cu dor nestins. 
Ş-acum cînd ţara toată tresaltă-n veselie, 
Te rog să vii cu mine la sfinta cununie! 

| MAGDA . 


Din dreapta intră cortegiul domnesc în frunte cu muzică; ostași, 
aducînd steaguri moldovenești și tătărești, precum şi prinzonieri tătari, | 
Apoi urmează fruntașii ţării, boierii, pircălabul Costea, vistiernicul 
Sima, logofătul Ivașcu, vornicul mare Petre „Cărăbăţ, postelnicul 
Şerpe, hatmanul Arbure cu fiii săi Toader și Nichita. În urmă Domnul 
țării Ştefan-vodă cel Tinăr şi popor numeros, care-l aclamă: „Urra“ | 


Mă-nchin poruncii, Doamne! 


380 


ȘTEFAN-VODĂ | 
Ospăţul strălucit 


L-om prăznui chiar astăzi, 
ŞERPE 
(încet lui Cărăbăţ) 
` „Chiar cum ai prorocit: 
„Coroana se-nzestrează...“ Pa 
CĂRĂBĂȚ 
(încet, cu minie, lui Serpe) 
Taci, om fără sfială ! 
TOȚI 
Trăiască Domnul, Doamna! ” 
ȘTEFAN-VODĂ l 
Ş-acuma duc cu falš 
La tron pe: Doamna țării. Din tron prin mina ei 
Voi dărui de-a rîndul pe toți voinicii mei! 


Perdeaua din mijlocul scenei se trage iute la o parte, În fund apare 
tronul. Domnul conduce pe Doamna pe trepte sus la tron, unde amindoi 
iau loc. Fruntaşii ţării, poporul și ostașii, cu steaguri şi prinzonieri, 
se-nşiră de amîndouă părțile. Doamna dăruiește voinicii, întîi pe Arbu- 
N resti, apoi pe ceialalți. Cărăbăţ şi Şerpe stau la o parte, în primul 

plan. a i 
l l ȘERPE 
+ - (încet lui Cărăbăţ) | 
Dar cel ce tuturora le-ai pregătit cununa, 
Cum ai uitat a-ţi face și dumitale una? | 
Ori ești smerit şi nu vrei? Sau poate ești menit 
Să dai tot altor cinste, slujind necontenit ? 
“CĂRĂBĂȚ 
| (încet lui Serpe) 
Hah! taci că mor de ciudă, 
- SERPE 
(încet lui Cărăbăţ) 
Voieşti dar răzbunare ? 
CĂRĂBĂȚ 
(încet) 
Voiesc | 


382 


p 


ŞERPE 
(încet) 


ă ă | 
Atuncea dară la lucru-n grabă mare! 


j j f i cîntă 
“(Într-acestea, Doamna a împărțit darurile. Toţi îngenunche ș 
- , 


imnul :) 
Domnul şi Domnița 
Mulţi ani să trăiască; 
-Să le crească viţa, 
Țara să-nflorească 


(Cortina se lasă încet.) 


Că 


ACTUL II ~ 


(Salon în palatul domnesc.) 


SCENA F 


STEFAN-VODĂ şi ARBURE 


ȘTEFAN-VODĂ 
Nainte d-a se stringe boierii toţi la sfat, 
Doream s-aud părerea-ţi de sfetnic luminat 
Și socru cu iubire. 


ARBURE 
Măria-ta, credinţa 
Şi dragostea mă-ndeamnă să-mi dau ş-acum silința 
-ți spune tot cum este. Te rog, mă iartă dar, 
Că trebui să-ţi fac iarăș doar un minut amar | 
oldova toată geme, se zbuciumă de jale, 
grea dezamăgire răsună deal și vale ; 
Toţi zic că se-nșelară și că Măria-ta 
u ești ce-ai fost odată. 
E ȘTEFAN-VODĂ 
Şi au dreptate. Da. 
Eu m-am schimbat cu totul. Urcat la tron, blindeţe 
fost cuvintul care mi-a dat oricind poveţe; 
Așa gindeam că-i bine. Dar m-am trezit curind, 
Că mulţi văd slăbiciune în tronul meu cel blind. ’ 
ebuna răzvrătire a încolțit îndată, 
Puterea, cea domnească ajuns-a clătinată, 
ram să-mi pierd şi tronul, Atunci 'schimbai silit 
Blindeţea în asprime. ; 
ARBURE 
Dar unde-ai rătăcit pi 


.. 


384 


„Ai vrut să- faci un bine, şi țara-ntreagă plinge ; 


ȘTEFAN-VODĂ 

Sè pling boierii, poate? 
ARBURE 
Pling toţi: boieri, popor 

Şi câţi simt romineşte în sufletele lor. 
Vlăstarii vechi ai ţării n-au zi de sărbătoare - 
Bătriîne obiceiuri căleate-s în „picioare ; l 
Ai întrunit în- mînă-ți puterea ţării-ntregi, i 
Ea are numai sarcini şi nici un scut în legi. 

ŞTEFAN-VODĂ 


E Această țară numai așa va să-nflorească, 


De ș-a-ntruni puterea în mina cea domnească, 
Că-s multe uri și vrajbe ce tind a ni-o strivi: 


Un braţ de fier ne trebui, să poată-a le zdrobi! 
z Eu vreu să fiu acela... 


ARBURE 
Un despot! 
ŞTEFAN-VODĂ Ea 
Despot, care 


-= N-am gînd mai sfint în lume, decit să fac mai tare. 


i Moldova mea iubită! Un despot?! Deci voi fi 


i Şi voi izbi-n aceia ce s-or împotrivi!... 


SCENA II 
ACEIASI, mai mulţi BOIERI 


BOIERII 


: Trăiască Domnul! i 
ŞTEFAN-VODĂ 


Sfetnici, adusu-mi-aţi veşti bune? 
ăci Arbure hatmanul, tot numai rele-mi spune! 
l UN BOIER 
Măria-ta, hatmanul grăieşte adevăr. 


Ai vrut să-nalți Moldova — şi-i iei drepturi de singe. 


90A 


. SCENA NI 


ACEIAȘI şi pircălabul COSTEA 


ȘTEPAN-VODĂ + 
Dar. iată pircălabul! Iubitul nostru văr, 
Vii din Hotin? 
COSTEA 
De-acolo, Măria-ta ! 
l ȘTEFAN-VODĂ 
l Ce veste 
Aduci? 
COSTEA 
Un vuiet groaznic ieşi ca din poveste. 
Boierii și poporul amenință cumplit: 
Vreau legea cea străbună și dreptul lor răpit. 
j ȘTEFAN-VODĂ 
Să prinzi pe cei de frunte și taie-i fără milă | 
ARBURE 
Te rog, mărite doamne, să nu faci nici o silă: 
“Şi chibzuieşte bine. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Ba. Sint răzvrătitori. 


SCENA IV 
` ACEIASI şi vistierul SIMA 


ŞTEFAN-VODĂ 
Aduci bani, vistiere? | 
i SIMA 
= Nu sînt. i 
ŞTEFAN-VODĂ 
i De multe ori 
„Vii tot cu vorbe de-aste! Dar nu mai sînt în ţară 
Boieri bogaţi, biserici cu scule scumpe? 
l SIMA 
i Iară 
Să fac o fărdelege? 


386 


| ȘTEFAN-VODĂ 
Iei țării. Nu-i păcat. 
ARBURE 
Dar n-avem trebuinţă. » 

ŞTEFAN-VODĂ 
Eu. ştiu. 


SCENA V 
ACEIAȘI şi logofătul IVAȘCU 


ȘTEFAN-VODĂ 
Ce s-a-ntimplat, 
La Roman, logofete? 
IVAȘCU 
Am sugrumat ieri noapte 
O răzvrătire mare, căci birul nou la gloate 
Li-i mare. 
: ȘTEFAN-VODĂ 
Prins-ai capii? 
IVAȘCU 
i Fugit-au în Ardeal. 


uprinde-le moşia şi leagă-le de cal 

emeile, copiii ce ș-au lăsat în urmă. 

ARBURE 

Dar este grozăvie... Măria-ta, mai curmă ! 
~ ȘTEFAN-VODĂ. 

nfricoşez duşmanii. 


SCENA VI 
ACEIASI şi CĂRĂBĂȚŢ cu ȘERPE 


ȘTEFAN-VODĂ 


(cătră aceștia) 
Ce veste mi-aţi adus? 


_ȘTEFAN-VODĂ - 


387- 


` CĂRĂBĂȚ. 
E linişte prin ţară, de jos şi pînă sus. 
i ȘERPE , 
În darn se-ncearcă unii-nvrăjbindu-ne poporul; 
Acesta te iubeşte şi nu le duce dorul. 
ȘTEFAN-VODĂ 
(cătră ceialalți boieri) 
Dar cum se potriveşte cu cele ce-aţi vorbit ? 
` ARBURE 
Minciuna şi-adevărul. | 
i ` ȘTEFAN-VODĂ 
Hatmane, eşti pripit! 
(Cătră toţi) 


Dar v-am chemat aicea, să ştiţi ce vreau la vară: 


Război cu Muntenia! 
ARBURE 
Surori să lupte dară? 
| ȘTEFAN-VODĂ 
Dar nu-i rușine mare ca-n tronul ei să stea 
Un turc?! Jos el de-acolo! Şi țara fie-a mea! 
ARBURE 
Rușinea nu-i a noastră, deci alţii să ş-o spele! 
Iar țara ce cîștigă schimbind tot lanţuri grele? 
BOIERII 
Aşa-i | 
CĂRĂBĂȚ 
Trăiască Domnul! 
ȘERPE 
Că bine ne-a vorbit. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Oricine ce să zică, va fi cum am grăi! 
Aşa să faceți dară! 
ARBURE 
(aparte) 
l Aşa se sfătuiește 
Cu sfetnicii săi Domnul: 
(Ies toţi.) 


388 


> 


SCENA VII 
ȘTEFAN.-VODĂ. şi DOAMNA MAGDA 


MAGDA 
Măria-ta, opreşte, 
Căci calea-ţi apucată te duce la păcat! 
Moldova toată ferbe şi, tronu-i clătinat. 

| ŞTEFAN-VODĂ 
N-am frică eu de nimeni, căci am o țintă mare. 
Şi chiar tu vii la mine, vorbindu-mi de-ndreptare? 
MAGDA 


Eu, Doamna... . 
ŞTEFAN-VODĂ 


Dojenindu-mi purtarea-aşă de rău, 
Tu, cea mai păcătoasă! 
MAGDA 
Ce vorbe! Dumnezeu! 
ŞTEFAN-VODĂ | 
Petrec de-o vreme-ncoace cu grija cea mai mare 
Purtarea-ţi bănuită, ş-aflai din întîmplare 
Prin altul care-mi spuse ce eu nici n-am visat. 
| MAGDA 
Nu ştiu ce. l ` . 
ȘTEFAN-VODĂ 
Necredinţa, cu. care m-ai pătat. 
MAGDA 
Pe ce se-ntemeiază această dejosire? a 
Sint Doamnă, deci am dreptul la cinste şi iubire | 
f ŞTEFAN-VODĂ o 
“Dar dreptul tău de Doamnă s-a spulberat în vînt, 
Cind ai călcat credința şi jurămîntul sfint. 
MAGDA 
Eu? , 
ȘTEFAN-VODĂ |. 
Da. Ţ-ai stins cu totul făclia de virtute, 


Căzut-ai în noroiul femeilor perdute. 
MAGDA 


Dar cum cutezi a-mi spune cuvint aşa de greu? 
| . ȘTEFAN-VODĂ 

Căci ştiu că pentru altul palpită peptul tău. 

Ş-acela e Nichita... | 


ESA 


389 


„MAGDA 
Simţesc întiia-oără 
cu vălu-i: mă-mpresoară ; 
uprinde gindu-mi greu 
dus cu Dumnezeu... 


L voi r tăcere 
ar, nici milă nu voi cere: 


. Cum negura durerii 


. Deci sorții mă supun 
, rbă să-ţi mai spun.. 
(Iese cu demnitate.) 


. . ` SCENA VII 


„STEFAN-VODĂ. 
(singur) 


Voie " ȘTEFAN-VODĂ 
Voi se să nal Moldova la ţinta de mări 
nţelege nime inalta mea gindire 1e, 


SCENA IX 


ȘTEFAN-VODĂ, UN UȘIER şi UN SOL 


| UŞI 
Un sol din Muntenia. iii 


„ŞTEFAN-VODĂ 
Să intre 
( Ușierul iese. Aparte) 
| Oare ce-i? 
SOLUL l | 
i (intrînd) 
A ue Măriei-tale de la stăpinii mei 
cest ră i i 
ävaş prea grabnic. (1 predă si iese ) 


£ 


390 


SCENA X 
ŞTEFAN-VODĂ singur 
(privind. iscălitura) ` 


„Un prieten!“ (Citeşie:) „Poporul s-a răsculat ş-a scos 
lin tron pe turcul Mehmet şi-n locu-i a urcat pe Radu Călu- 


zărul.“ 


(Vorbind) 
M-a prevenit. Rea veste! 
Ba chiar intricoșată, căci şi-n Moldova este 
O seamă de netrebnici ce rele plămădesc. 
Ce s-a-ntimplat acuma pe tronul muntenesc 
Li-a dat curagiu mai mare... Deci am să fiu cu pază, 


„Căci mintea nici soţiei nu poate să-i mai crează; 


Încrederea şi pacea m-au părăsit de mult 

Şi n-am în asta lume un suflet să-l ascult. 

Cătat-am fericirea şi mi-am ales ca stele. 

Doi ochi să mă conducă pe calea vieţii mele; 

Vărsai în al lor suflet credinţă, viitor 

Şi tot ce are-n lume mai scump un muritor ; 

Dar stelele căzură-n prăpastia trădării, 

Ducindu-mă cu ele pe malul desperării... 

Da, dinsa-i trădătoare, căci dacă nu ar fi, 

Ar fi găsit o vorbă spre-a se dezvinui, 

Femeile-s măiestre în vorbe de-nşelare: 

Dar ea tăcu, căci simte păcatul ei cel marel... 

Nenorocit sînt, Doamne, căci tronul cel domnesc 

E sus, că pin’ la dinsul n-ajung în zbor ceresc 

Şoptirile iubirii, ci crivățul cel rece 

Al vicleniei singur pe cale ne petrecel... 
(Iese cu paşi lini.) 


SCENA XI 


x SERPE 
„(intră privind în urma Domnului ) 
Fugi, fugi, nebun pe care te-am înşelat cumplit ! 
Că nu-n zadar atita ţ-am tot hodorogit!... 


Schinteia geloziei acum îi arde firea 
nu e cu putinţă să-i stingă i i 
cu | t -1 stingă izbu 
Se-ncurcă bine treaba a uri 
Aceasta gelozie stirni-va negreşit 
n Doamna ură mare, ş-atunci 


„Poate chiar să-i vie g-u -a-l răzbun 

Ş-atuhci o să-mi întindă și dinsa mîna sa j 

A, a Şi eu cu istețime 

acere!... Să nu m-auză nime |... 
“ (Cortina, ) 


7 


TABLOU 


(Salon în casa lui Arbure.) 


SCENA I 


ARBURE cu fiii săi TOADER și i 
ER şi NICHITA ; boierii 
COSTEA şi alţii, toţi cu săbii > DOTI SIMA, IVASCU, 


sata P ARBURE ” 
oieri, tovarăşi de-arme și fraţi, bine-aţi vinit! 
E SIMA | i ui 

Cu bine te găsirăm. 
p ARBURE . l 
i | rleteni, v-a fti 
ds i ' ; m poftit 
Sa mai vorbim de păsul Moldovei multiubite 

äcı zilele sînt grele, i 

IVAȘCU 
Ș-or fi şi mai cumplite. 
PN i ARBURE : 
Acuma dară trēbui ca toţi cei ce iubim = 


gata jară scumpă de sirg să ne-ntrunim 
Vilă să punem primejdiei ce vine ! p7 
| A ae COSTEA 

Cu toţi să prindem arma. 


392 


TOADER 


(punind mina pe sabie) 
| Să prindem arma. 
TOŢI > i 
Bine ! - 


Și ; ARBURE 
tiți toți că Ștefan-Vodă, urcat la tron, era 
omn bun şi cu dreptate. şi toată ţara sa 
zu dragoste-l cinstise... Dar mai tirziu îşi puse 
Alți sfetnici şi de-atuncea, schimbat cu totul, nu se 
Sfieşte de nimica. 
“SIMA E 

Nu zău! Că ne-a strivit 
um n-a mai fost Moldova. Și noi răbdăm cumplit. 

TOADER 

Dar pînă cind vom geme aşa-n ruşine mare? 
ARBURE - 
"Din bun ce-a fost odată, e rău cit seamăn n-are; 
in blind acuma-i aspru, din drept e despot greu; 
lacom fără milă, grozav ca şurn călăul! , ` 


TOȚI 
Aşa-i. 
| ARBURE - 
Mă doare foarte de el, că-mi este rudă, 
Dar ţara-i mai-nainte!... Cu mintea lui cea crudă, 


ălcatu-ne-a de-a rindul legi, datini cite sint 
i tot ce-aveam în ţară străvechi, măreț şi sfint. 
TOȚI 


ARBURE 

El urcă birul, dar pentru că poporul 
“Nu poate să-l plătească, îi ia chiar și toporul 
“Şi-l vinde pe nimica. Ba el nu s-a sfiit 
Să necinstească-n urmă şi ce-a fost mai sfinţit: 
„Intră şi prin biserici şi jefui altarul, 
`Ducind argint şi aur, potirele cu darul. 
IVAȘCU 
“Păginul ! 

ARBURE 
Prigoneşte pe cei mai buni bărbaţi, 


” 393 


Le ia moșia, toate, şi-i taie neascultaţi; 
Omoară prunci din faşe şi nu-i se face milă: 
Nici chiar de vălul jalnic al văduvelor. 


. . A 
Şi jaf ş-omor! 


COSTEA 


ARBURE 


` Silă 


Căzurăm și noi în starea grea 
În ce-a fost Muntenia ba încă şi-n mai rea, 
Căci Mehemet turcitul domnit-a păgineşte, 
Dar nu ţi-i neam păginul și, dacă te izbește, 
Nu simţi așa durere ca de la frate-tău... 


Cind Ştefan ne-asuprește, ne doare mult mai rău. 


TOADER 


Căci vornicul cel mare i-a otrăvit simţirea 


Cu linguşiri viclene. 


SIMA 


El i-a schimbat şi firea. 


Jos Cărăbăţ! 


TOŢI 


TOADER 


Să piară! 


Căci dinsul este tatăl D 


„= NICHITA 
(aparte) 


ARBURE 


Băgaţi de seamă bine ce faceţi! 


Scăpăm acuma ţara. 


TOADER 


Eu nu pot să vorbesc, 
espinei ce-o iubesc. 


„Nu-i pripită 
Osinda noastră, tată. De-o crincenă ispită 


TOȚI 


Să moară dar! 


TOADER 


Norocul spună cine să-l piarză. 
MAI MULȚI 


394- 


Eu! 
TOADER 


Ş-acu 


Ba nu! 


i vom chema o fată, ca una să ridice: 
-a cui o va alege, acela va-mplini 
Ce-am hotărit acuma! 


(Afară de Arbure, toți își dezleagă săbiile și le pun pe masă. Nichita 
ezitează cîtva, apoi își pune și dinsul sabia pe masă între celelalte. ) 
TOADER © ` | 
F Eu voi ieși 
|; Să chem o fată. 
ş (Merge la uşe, o deschide și zice din prag:) 
Iată Despina! 
NICHITA + 
(aparte) 
Grozăvie ! 


TOADER 
i (în afară) 
Poftim domniță-aice ! DS 


SCENA II 


. ACEIASI şi DESPINA 


ARBURE 
(aparte) 
„Chiar fiica lui să ‘vie ! 
TOADER 
(Despinei) 
Un rămăşag. Alege o sabie, ș-a cui 
Va fi, acela-nvinge. 
DESPINA 
(Privind sabiile, la vederea uneia, tresare ș-o ridcă.) 5 
Aceasta! (aparte) Este-a lui. 
NICHITA 
(tresare-nfiorat) 
TOADER 
“A cui e sabia-aceasta ? 


395 


NICHITA 


A mea. (Aparte) Vai nu i zi 
Că nu-i a mea. pene) DU pot zice 


DESPINA. 
(îi dă sabia surizinė) 
Ș-acuma să ai noroc, voinice! (Iese. ) 


SCENA IH 
ACEIASI fără DESPINA 


TOADER 
| (lui Nichita) 
Deci soartea te alese pe tine, frate-meu, 
Păcat că norocosul nu am putut fi eu. 
Am însă mingăierea că-ntocmai ca și mine, 
Vei face şi tu totul. 
` NICHITA 
N-am să vă fac ruşine. 
Căci ştiu ce-i datoria. Su 
IVAŞCU 
Acum am isprăvit; ` 
Să mergem dar p-acasă, că doar ne-au şi pindit. 
(les toți, afară de Nichita.) 


SCENA Iy 
NICHITA 

| (singur) 
Ce joc ai sorții crude !... Chiar mina mea să fie 
Pumnalul ce-l ucide?!... Grozavă datorie! 
Un tremur mă cuprinde, pierd miitea — sint nebun... 
Cum voi avea tăria ?... O! Dumnezeu prea bun 
AE- . ÎŞI . [Ni . . > ’ 
Să nu te mai văd iară, Despina mea iubită ! 


` 396 


SCENA V 


NICHITA şi DESPINA N 


NICHITA 

a (aparte) 

Ah! iată soartea-ndată mă pune la ispită! 

(Tare:) Cum ai vinit aicea? 

DESPINA - 
Cuprinsă-n val de dor 

"Şi p-aripi de iubire, de teamă să nu mor. 

Aceasta frică mare grăbirii-mi dete pinten, 

"Să viu să-ţi spun îndată s-ai grije, să fii sprinten, 

Să scapi de cursa care în cale ţi s-a pus. ’ 

NICHITA 


cursă zici? | 
DESPINA. 
-~ Trufia ce vrea s-ajungă sus, 
"A dat în Arbureştii de stavilă-n urcare; 
Şi-n cursul țintei sale trufia milă n-are: 
V-a osiîndit la moarte. 
NICHITA 
Dar ce s-a întîmplat? 
DESPINA l 
Înaltul cer să-mi ierte păcatul, de-i păcat 
Să-ţi spun o fărdelege ce-aflai ca prin minune, 
Căci eu mă simt datoare acuma tot a-ţi spurel... 
Ştiam că tata-n ură cu voi a-mbătrinit, 
Dar n-am crezut, că pizma să-și aib-acest sfîrşit ; 
Mă iau fiori ș-acuma de cele petrecute. 
| NICHITA 
Dar ce-i? 
DESPINA 
Ascultă dară! Venind aseară iute 
Postelnicul la tata cînd singur se afla, 
Mi-l duse-n grabă mare sus în odaia sa. 
Această tăinuire părea neînțeleasă, 
Mă furişai dar iute și eu acolo-n casă, 
Ca lingă uşa mică s-ascult ce plămădesc; 
Dar ei şopteau cu grije, ca cei ce bănuiesc; 
Aflai din vorbe, totuș, că ţin constătuire, 
Spre a-şi mări la Domnul înalta-nriurire, 
' 


„397 


: 3 b ; a SCENA VI 
Şi Şerpe-a zis că-n cale stă numai tatăl tău, ; 
Deci trebuie să moară. NICHITA 
NICHITA (singur) 


Să moară tatăl meu, A E T Ă , Alf 
Voiţi dar moartea noastră, voi oameni de nimică! 


Și eu mai stau pe ginduri cu braţul tremurind? 
Mi-aţi dat acuma boldul, ucide-v-oi pe rind!... 
Eu ucigaș?... Vai, Doamne, ce vorbă-nfricoşată! 
Tresăre de-ngrozire simţirea-mi rușinată. 

Nu sînt și nici nu pot fi... Acela-i ucigaș 
Ce-omoară pe ascunse... Eu sînt al lor vrăjmaș, 


Că-i om de omenie?! 


DESPINA 

Ş-a zis tot Şerpe, iară, 
l © Că nici prin moartea-aceasta n-ar fi ei domni în tară, 
| Căci fiii-i cu boierii din nou s-ar răscula 
| i iară i gr r 2 : ge tele ` 7 l 
Și 1 'ăş pedeci 8 a s-ar pune-n calea sa En Dar om de omenie, şi-i chem la luptă-n față, 
„Să piară dar și fiii! | EE Ca braţ cu braţ, şi armă cu armă — pe viaţă 
Ii NICHITA EE Si moarte să se lupte, pin unul va cădea; 

Deci el ne dă la moarte |; Nu-mi pasă orişicare să aibă soartea rea, 
Familia întreagă ! A Ba chiar ar fi mai bine cind viața mea s-ar stinge, 

La.ce m-aştept eu bietul şi dacă voi învinge: 


i DESRINA Că voi fi pentru ţară un binetăcător? 
Şi incă iute foarte! „Dar scump plăti-voi, Doamne, ăst nume-nălțător!... 
NICHITA l E, bine, orice fie!... Şi chiar de mi s-ar fringe 
Şi tatăl tău ce-i zise? Şi inima-mi, vărsîndu-și tot picurul de sînge, 
DESPINA ¿Eu nu mă pot retrage, cu vorba m-am legat 
EA Şi vorba dată-i sfintă la orişice bărbat! - 
P Primi. É 
E - NICHITA AG (Cortina. ). 
| (aparte) 
| Migei de stins! 
| DESPINA 
i. Dar cum să-ţi spun eu groaza ce mintea mi-a cuprins! 
Am tremurat nebună... Nu ştiu noapte mai lungă, 
Că n-am dormit de frică, cumva să nu v-ajungă 
| Lovirea-n asta noapte... Sculată timpuriu, 


Grăbii să-ţi spun îndată tot ce-am aflat și ştiu, 
Să scap trei vieți de moarte, aşa-am vinit aice... i 
Ț-am spus... Sint alinată... Şi n-am mai mult a-ţi zice, 
Decit să bagi de seamă, te rog pe-naltul cer, 
De "piere a ta viață, cu dînsa și eu pier... 

NICHITA 
Îţi mulţumesc, Despino. Te du şi n-avea „frică! 

(Despina iese.) 


398 


RE 
Pa 


ACTUL III 


Sală în palatul domnesc. 


SCENA I 


TOADER și NICHITA 


TOADER - 
Primiși însărcinarea, dar iată vremea zboară 
Şi Cărăbăţ trăiește | 


NICHITA 
Ce fel! Dar sint eu doară 
Un ucigaş pe plată, lovindu-] pe Titig 
Pindit-am. mult prilejul. 


TOADER 
SRI d e a Dar totuș nu-l găsişi. 
Căci n-ai voit aievea, 
: NICHITA E 


a “Ce vorbe-s aste, frate? 
Dosit-am eu vrodată, cind luptele- nfocate 
Cerut-au braț? ` 


TOADER 
Nu. Însă acum te-ai înmuiat. 
Căci dragostea sleit-a curagiul de bărbat.. 
Mă duc. Boierii- aşteaptă. ( Pleacă.) 


NICHITA 


Știu pune frîu iubirii. 
TOADER 
(oprindu-se) 
Te rog stirşeşte dară, 
Că toţi ai noştri strigă. (Iese. ) 


"400 


Cind vorba e de ţară, 


SCENA II 


NICHITA 
(singur) 


, Deci sint vorbit de rău. 
e-ar ști ei cît mai sufăr! 


SCENA III 
NICHITA și DESPINA 


DESPINA 


E drept, iubitul meu, 
să s-a pornit spre tata primejdie cumplită ? 
Aflind,: grăbii la tine aici. 
NICHITA 
Nu ştiu. 
DESPINA 
Nichită ! 
Vorbeşte, spune iute, căci mai că nebunesc. 
NICHITA 
Nu s-a-ntimplat nimica. 
DESPINA 
Pe faţa ta citesc 
O mare tulburare. Tu ştii ceva. Vorbeşte! 
NICHITA 
Fii liniştită, dragă; părintele-ţi trăieşte ! 
DESPINA 
răieşte | Vorba-aceasta, ca fulgerul din nori, 
mi luminează taina ce-ascunzi. Acuma ori 
mi spui, ori ba, ştiu totul: părintele meu are 
rea mulţi duşmani în ţară ce vor să-l dea-n perzare ; 
Aceştia hotărit-au să-i stingă viaţa, dar 
u te-ngrozeşti a-mi spune. Aşa-i? vezi că-n zadar 
Ascunzi de-acuma taina! 
NICHITA 
Te-nșeli, n-ascund nimică! 


„mt ei 
pe Sem 


AAN. 


Pa 


DESPINA 
Vezi, eu am fost mai bună. Eu m-am grăbit cu frică 
Să-ţi spun de planul mirșav ce vi se pregătea! | 
De mă iubeşti, Nichită, să faci şi tu aşa, 
Altfel eu mor de spaimă. . | 

NICHITA 

(aparte) 

; A Ce vorbe zdrobitoare ! 
(Tare:) De te iubesc, Despino? Dar e putinţă oare 
Să nu-mi fii dragă mie? Tu mi-ai făcut un rai 
Aici în astă lume! Eşti visul ce-l visai 
De-o mare fericire... Dar frica-mi prevesteşște 
Că fericirea noastră de stincă se izbeşte, 

DESPINA 
Eu nu mă tem de pedeci, căci dragostea-n sfirşit 
E fulger care sfarmă şi stînca de granit. 
lubirea-mi dă putere să stimpăr duşmănia | 
Părintelui; i-oi spune să-şi stingă-n pept minia, 
Că-i osîndit la moarte prin oamenii mişei, 
Că tu mi-ai spus aceasta, voind să-l scapi de ei. 
Şi el, văzînd iubirea-ţi, uita-va toate-ndată, 
Cu dragoste te-a stringe la inima-mpăcată ! 
Aşa va fi. Ştiu bine. Căci dinsul nu-i om rău, 
„Ci numai Şerpe-l strică... Te rog pe Dumnezeu, 
Mi-l mintuieşte dară! ` 
NICHITA 
Te rog, fii liniştită! 
DESPINA. - 
Făgăduiești? Dă-mi mina! 
NICHITA 
Ai frică-nchipuită. 
l l DESPINA A 
Se duce norul negru și ceru-i iar senin, 
Şi trece vijelia, şi raze nouă vin; 
Slăbeşte-n urmă greul, dînd loc la primăvară, 
Dar una-n veci nu piere: durerea mea amară. 
NICHITA 
(aparte) 
Ş-acuma s-am puterea să fac ce m-am legat?! 
Dar sîngele şi mintea îmi strigă că-i păcat! 
( Tare:) Te du acasă, dragă! 


402 


SCENA IV 
NICHITA, DESPINA şi CĂRĂBĂȚ 
CĂRĂBĂȚ , 
Despino, ce ruşine |! 
ar nu ţi-am spus din vreme că nu ţi se cuvine? 


stfel de om nu-i vrednic de fel de neamul tău. 
(Despina iese speriată.) . 


SCENA V 


NICHITA şi CĂRĂBĂȚ 


NICHITA 
„Astfel de om!“ Dar spune-mi ce fel de om sînt eu? 
i CĂRĂBĂȚ 
N-am vreme să-ţi dau seamă. 
NICHITA 


(punindu-și mîna pe sabie) 
Dar îmi vei da îndată. 
ăci te-oi sili. Vorbeşte! 
CĂRĂBĂȚ 
(scolindu-și sabia) 
Viteaz de gură lată, 
Întocmai ca şi tatăl. | 
NICHITA 
(scoțindu-și sabia) 
i Ţ-oi arăta ce sint. 
La luptă dar, căci altfel te voi culca-n pămînt. 
Ca p-un migel netrebnic! 
CĂRĂBĂȚ 
(scoțindu-și sabia) 
__ Acest cuvint te-omoară. 
i Copil obraznic!,.. Haide. 
(Încep a lupta.) 


403 


SCENA VI 
EI și MAGDA, 
MAGDA 


Jos armele! 
(Ei încetează lupta.) 


Au doară 
Moldova noastră n-are dușmani străini destui, 
Cu cari voinicul mindru să-şi frîngă arma lui 
Ci cată s-o păteze cu sîngele de frate?! 
CĂRĂBĂȚ 


e] 


Acest copil... 
i MAGDA 
E tinăr cu ginduri înfocate; 
Fii dumneata cu cumpăt. 
Lp NICHITA 
Acest -bătrin.,. 
MAGDA | 


ca 


, De-ajuns! 
Cinsteşte bătrinețea |... (fi face semn să iasă.) 
(Wichita iese.) 


SCENA VII 
MAGDA şi CĂRĂBĂȚ 


MAGDA 

| Ș-acum să-mi dai răspuns, 
Iubite vornic mare, de ce trăieşti în ură 

Cu Arbureştii? Oare ce rele îţi făcură? 

Nu ţi-au fost ei tovarăşi de arme şi nu vezi 

Că nori s-arădicară p-ai țării munţi, livezi? 

Nu-i timpul ca boierii să duc-o viaţă-n ceartă ; 
Acuma dușmănia-i păcat ce nu se iartă. 

Trecutul dumitale îţi spune ce să faci: 

Te rog și eu acuma, grăbeşte să te-mpaci. (Iese.) 


` 


404 - ' 


SCENA VII 


CĂRĂBĂȚ 
(singur ) 


rea bine zice Doamna! Să-nchei dar lupta mare, 
e-mi face viaţa neagră și-n ţară-nverșunare ; 
ăd fulgerul izbîndei trăsnind pe capul meu... 
ai bine fac dar pace, ca Arbure şi eu | J 
ă ne-mpărţim puterea, domnind doi impreună, 
S-ajungă fericită şi fiica mea cea bună. 


SCENA IX 
CĂRĂBĂȚ şi SERPE 


ŞERPE 
(ascultind din prag cuvintele din urmă.) 
-Dă-mi voia dar, iubite, să fiu eu cel dintii 
„Dorind noroc la gindu-ți ivit în“căpătil! 
CĂRĂBĂȚ 
De unde vii aicea? 

ȘERPE 

Din ţara cea lesească. 
În care m-alungase minia cea domnească. sun 
j 3. îti zic: - as bun! 
“Chemat din nou de vodă, îţi zic: Într-un ce 
| ( Pleacă. ) 


CĂRĂBĂȚ 
Dar cară-te de-aicea| | | 
ȘERPE 
(intorcindu-se din prag) 
O vorbă să-ţi mai spun! a 
„e . . a . x = 3 à | 
Să nu-ţi uiţi nici de mine şi cheamă-mă la mant 
să văd clipi ă runtă 
Aș vrea să văd clipita, cum după lupta € 
Te-mbrăţişezi cu cuserul. (Tese. ) 


405 


SCENA X 


CĂRĂBĂŢ 
(singur) 
Ce om afurisit! 
Îşi bate joc. Dar poate, căci rău m-a păcălit. 
M-a strîns în lanţuri grele, mă poartă după sine, 
Degeaba-i zvircolirea, nu sînt stăpîn pe mine, 
Sint prăbuşit la vale, nu pot să mă opresc.. 
Da. Nu mă pot retrage... chiar să mă prăpădese ! 


SCENA XI 
ȘTEFAN-VODĂ, CĂRĂBĂȚ, ȘERPE şi mai mulţi boieri 


ȘTEFAN-VODĂ 
(lui Cărăbăţ) 
Ce veste e prin țară? > 
CĂRĂBĂȚ 
Măria-ta, o ştire 
Din Roman prevesteşte o nouă răzvrătire. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Ce? Iarăş tulburare! Cine-s în fruntea ei? 
ŞERPE 
Chiar Arbure hatmanul cu fiii lui mișei. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Să fie cu putinţă? 
CĂRĂBĂȚ 
Te vei încrede-ndată 
Că l-am chemat aicea 
UN BOIER 
Aşa e, Doamne. 
ŞERPE 
lată. 


- 406 


SCENA XII 
j ACEIASI şi ARBURE 


ȘTEFAN-VODĂ 
~ i (lui Arbure) 


Şi tot ai îndrăzneală să vii în faţa mea?! 
| ARBURE 
Nu ştiu prin ce sînt vrednic d-această vorbă grea? 
Sint sfetnic cu credinţă. 
ŞTEFAN-VODĂ 
Cunosc a ta credinţă. 
Nu e decit minciună, ca-ntreaga ta fiinţă ; 
„Dar nu-ţi mai cred de-acuma, căci ochii-mi s-au deschis 
Ştiu taina-ţi cea ascunsă, ce-mi pare ca ş-un vis... 
Cum? Dumneata în care crezui ca-ntr-un părinte, 
Pe cind îmi juri credinţă cu dulci şi mari cuvinte: 
În ţară faci răscoală, să mă răstoarne jos?!.., 
Eşti un viclean fățarnic, nu sfetnic credincios ! 
ARBURE 
Măria-ta, ştii bine că-n luptă nentreruptă 
“Îmbătrinii în țară. Pe cimpul cel de luptă 
Şi-n vremea cea de pace, oricind putuşi să vezi, 
i. Că mi-am iubit moşia... Dar dacă ai dovezi 
D-această bănuială, pofteşte-n grabă mare 
Să-mi judece păcatul obşteasca adunare ! 
Cu fruntea ridicată mă voi înfățișa 
În linişte primi-voi și judecata sa. 
Dar pîn-atuncea, Doamne, te rog și "mai aşteaptă. 
Căci judecata-ţi poate să fie prea nedreaptă! 
ŞTEFAN-VODĂ 
Nu voi chema pe nimeni. Sint Domn în.ţara mea, 
Voi judeca eu însumi ce mintea-ți născocea | 
ARBURE 
„Va fi o fărdelege. - 
ȘTEFAN-VODĂ 
Voința mea e lege! 
BOIERII 
Aşa-i 
CĂRĂBĂȚ 
Şi din mijloace prea mult nu mai alege ! 


407 


ȘTEFAN-VODĂ 
Aicea toate trebui să fie cum vreau eu! 
 ARBURE 
“L-atit ajuns-am dară, puternic Dumnezeu! 
Mă prinde groaza, mila de soarta ţării mele. 
` CĂRĂBĂȚ 
Închide-i gura, Doamne! . i 
ARBURE 
(cătră Stefan-Vodă) 
“Ba nu lăsa să-nşele 
Astfel aceştia tronul. 
(Arată pe Cărăbă! și Serpe.) 
CĂRĂBĂȚ 
Eu? l 
ARBURE 
. -Da, nelegiuit ! 
Da, dumneata cu erpe; căci doi v-aţi însoţit 
Să daţi Moldova scumpă pe calea urgisită, 
CĂRĂBĂȚ 
Să-ţi rumegi vorba bine, altfel într-o clipită 
Mi-oi face eu' dreptate. 


~ 


kd 


ARBURE 
Mai bine-ai fi făcut 

Dreptate țării tale. Dar unde am căzut! 
Vlăstari de viță veche, voinici vestiți în luptă, 
Perit-au toți de-a rîndul în vrajba-ți nentreruptă ; 
Ce-a fost cinstit în țară, nimic n-a fost cruțat, 
Desfriul, neruşinea în locu-i s-au-nălțat. 
Moldova toată geme ş-unită ca o gură 
În agonia morţii, vă blastămă, vă-njură ! 

CĂRĂBĂȚ 


$ 


Prietenii-ţă de cruce. 
5 ARBURE = 
Ba satele din cari 
Și măduva e suptă de cete de tălhari 
Și văduvele-ai căror bărbaţi se omoriră, 
Părinţi a căror fiice pe rind se necinstiră 
Boierul care trebui să dea ce-a cîștigat, 
Plugarul care n-are un bob de sămănat. 


F 


408 


CĂRĂBĂȚ 


ARBURE 
Pe la altare stau preoţi cu păcate, 
: Destriul face lege virtuţii atacate ; 
„Dreptăţile cerute la cei mari se-mpărțesc 
„Și despoţul își face un drept dumnezeiesc ! 
| ŞTEFAN-VODĂ 
- Destul, bătrin obraznic! 
ŞERPE 
(lui Arbure, sarcastic) 
” Te rog şi nu tot plinge! 
„ARBURE 
Dar simt fierbind în vine-mi tot picurul de singe! 
ŞERPE 
(lui Arbure) 
Atunci bea apă rece! 
ARBURE 
(lui Serpe) 
Lingău nerușinat | 
ŞTEFAN-VODĂ 
(lui Arbure) 
` Acum să-ți tacă gura, răbdarea-mi a-ncetat. 
: Nu vreau s-ascult de-acuma cîrtirea ta pocită, 
Ce vede-n ţară toate cu fața înnegrită, 
Ce-njură boierimea cu rivnă la domnit, 
Ce face chiar din mine un suflet dejosit. ` 
ARBURE 
-Eu n-ascund adevărul. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Mi-o spui deci oblu foarte. 
Aceasta-ţi este dară ș-osînda cea de moarte. . 


SCENA XII 
ACEIASI și MAGDA 


ŞTEFAN-VODĂ 
(urmînd, lui Arbure) 
De-acum nu-mi eşti nimica. Jos sabia! Argaţi, 
Veniţi şi-l prindeţi iute ş-apoi îl aruncați 
În temniţă! . ; 


409 


(Argaţii se apropie de Arbure.) 
MAGDA 
(oprindu-i, vine-n faţa lui Ștefan- Vodă.) 
t = ME: 
a Nu, Doamne! Așteaptă o clipită, 
Căci judecata-ţi este nedreaptă și pripită | 
A te | ȘTEFAN-VODĂ 
1 face mult mai bine, în cale-mi să nu vii. . 
l ARBURE 
i (Își dezleagă sabia și o depune înaintea lui Stefan-Vodă. ) i 
a sabia ce purtat-am în multe bătălii. 
o Ă a ._ - ȘTEFAN-VODĂ: , 
dau in mini mai bune. Iubite vornic mare 
la sabia ș-o poartă. l ' 
(Cărăbăţ o primeşte închinindu-se. ) 
ARBURE 
TE RET -= S-o poarte dinsul, care 
u-i vri - ingă 
X! -i vrednic s-o atingă ? Nu, Doamne, nu, n-o las! 
ai bine-o fring îndată. 
(Porneşte spre Cărăbăţ. ) 
ȘTEFAN-VODĂ 
Să nu mai faci un 
| | n pas! 
Va fi ce-am zis o dată! E 
MAGDA 
| „Dar, Doamne, e rușine 
Ce faci acum cu unchiul. - 
i ȘTEFAN-VODĂ 
Nu cer sfat de la tine. 
MAGDA 
Dar este om de frunte. 
ARBURE 
SI Degeaba-s toate; azi ` 
Aceia sint de cinste ce mint fără obraz. 
ȘTEFAN-VODĂ 


Argaţi |! 
MAGDA 
(punindu-se naintea argaţilor ) 
Dar nu! 
ARBURE 
Sa: (Magdei) 
Mă lasă!... (Ieşind.) Moldova mea iubită, 


Scăpa-vei tu odată de vremea de ispită 2! 
(ese urmat de argaţi.) 


-410 


SCENA XIV 
ACEIAȘI fără ARBURE 


MAGDA 
(cătră Șiefan-Vodă) 
Cu groază şi rușine m-apropiu, tremurind! 
Te rog, izbită-n suflet, să fii de-acum mai blind ! 
O! facă-ţi-se milă de ţara care plinge! 
Sfirşește, căci în urmă tot picurul de singe 
Va fi un bob din care curind va încolţi 
O crudă răzbunare ce greu te va lovi! 
ŞTEFAN-VODĂ 
Urmeze-mi orice-n lume, nu voi schimba nimica! 
Eu am o ţintă naltă ce nu cunoaște frica; 
Şi cei ce-mi stau în cale cădea-vor rînd pe rind, 
Nici tu nu-mi da poveţe, mereu amenințind, 
Că-n urmă, zău, voi crede ce-n taină mi se spune, 
Că tocmai fiu faci toate răscoalele nebune! 
(Serpe tresare.) 
MAGDA 
Sint bănuită dară şi eu! Şi-ncepi să crezi... 
„Acuma-mi știu sfirşitul... Și, chiar să n-ai dovezi... 
Îţi stau şi eu în cale... Izbește dară iute, 
Căci moartea mi-ar fi leacul la fericiri perdute (Tese.) 
ȘTEFAN-VODĂ 
Boieri, vă las acasă. 
(Ies toţi, afară de Serpe.) 


SCENA XV 


ŞERPE 
(singur) 
Nu-mi trebuie de-acum 
Nici Cărăbăţ ce vecinic tot şovăie pe drum 
Şi-mi face numai temeri... Iubite și bun frate, 
Găteşte-te de moarte, căci ceasu-ți iată bate! 


411 


eci l-amindoi se cade asemenea răsplată, 

Eu dar împart frăţeşte numirea mie dată. 
CĂRĂBĂȚ 

Greşii. O ştiu prea bine, Dar tu m-ai înșelat, 

Tu ai fost urzitorul, ş-ai mai cumplit păcat; 


SCENA XVI 


SERPE şi CĂRĂBĂȚ 


ȘERPE 
`~ (aparte) l S Fii dar mai cu sfială, te-ascunde cu rușine ! 
Şi iată i = SERPE 
Şi iată tocmai vine! 7 ETE: i ai i 
CĂRĂBĂT Zău, mi-i ruşine tare de-un om cinstit ca tine. 
i CĂRĂBĂȚ 
(aparte) UA | 


(scolindu-și sabia) 

Mi s-a sfirsit răbdarea. Te apără, de ştii! 
ŞERPE 

(asemenea scoțindu-și sabia) 

Sint gata. Deci izbeşte! Să văd acum ce ţi-i 

Mai mare: gura lată sau doar nimernicia? 


Uitai ceva aci. 
(Zărind pe Serpe.) 


. 


Ce faci? 
| ŞERPE 

Eu? Stau pe ginduri, că cum aş miîntui 
Pe Arbure de moarte? 


CĂRĂBĂȚ CĂRĂBĂȚ 
Îţi rizi ş-acum de dinsul ! Obraznic fără margini, din care mişelia 
Dar nu mă vezi, iubite, că EE plinsul ! ue a E OT EPEE E 
eh ei CĂRĂBĂT _Deci pieri. (Sare spre el.) | 
Păcat că nu te-neacă, cit rău ai săvirsit ! (Serpe se apără. Urmează duel.) 
E ŞERPE i © ERPE `> ' as 

Cum văd ş-acuma iară ești tot posomorit ! Pieri tu mai bine! 

CĂRĂBĂȚ 


(ÎL atacă, Lupta urmează ; în sfirsit Serpe străpunge pe Cărăbăj, 
care cade.) i 
CĂRĂBĂȚ 
(murind 
Hoţeşte m-ai străpuns! 
Blăstăm! Să-ţi fie soarta ce mi-ai făcut tu mie! ( Moare.) 
ȘERPE 
(se apleacă și-l pipăie) 
E mort! Aşa de iute! Rămas bun dar cuscrie ! 


Şi cum să nu fiu oare? Te-am ascultat orbește, 

Și ce-am ajuns la urmă?,.. Gindirea-nmărmureşte. 
i ȘERPE pi 

Zău, grea nenorocire să n-ajungi încuserit 

Şi să-mpărțiți puterea! Sau poate ai gindit, 

Că n-ai să faci nimica, să fii scutit de ură 

Şi stind cu mini pe șolduri, să-ţi cază mura-n gură ! 

Ce om de omenie! Eu recunosc că sint 

Om slab, plin de păcate, dar dumneata un sfint!,.. 

Cum nu? Am fost, ştii bine, tovarăşi buni! 


CĂRĂBĂȚ | Nu vom juca la nuntă. Dar rabdă, dragul meu, 
| AE Ajunge! ' / "Căci ai să vezi degrabă în cer pe cuscrul tău; 

Nu mă-nghimpa, nimernic, că-ndată te-oi străpunge ! Şi cel puţin acolo vă faceţi frați de cruce... 
ȘERPE Acuma dar sînt singur, de-acuma eu m-oi duce 


Spre ţintă fără teamă ş-oi izbuti-n curind!... 


Nimernic eu? Prea bine. Dar noi ca nişte fraţi 
Dar să plecăm d-aicea! (/ese.) 


Lucrat-am împreună, la bine, rău, legaţi: 


ii 413 


SCENA XVII 


= 


NICHITA 

(singur) 
cea dn apă Cu suflet tremurind 
| De ură mă-ntorc iară, căci vreau acum a-mi 
| Cu dinsul arma cruntă... 
(Zăreşte cadavrul. ) 


(Se “pleacă spre el.) 
E Cărăbăț ! Mort! Oare cine l-a omorît ? 
| De bună seamă Toader, ca eu să fiu scutit 


De sarcina grozavă... Ce trate!... Aud pași 


(Iese iute.) 


SCENA XVIII 


DESPINA 
(singură) 
Văzât-am pe Nichita venind... 
(Zăreşte cadavrul şi scoate un țipăt.) 
A! Ucigaşii! 
~ (Leşină lingă cadavru.) 


( Cortina.) 


Ce văd? Un om în singe. 


| şi fără să fi bolit. 


ieşind de-acolo. 


ACTUL IV 


Sală în palatul domnesc. 


SCENA I` 


CUCUTĂ, SFREDELUŞ, DRINGOI 
DRINGOI 
Nici ocirmuirea voastră n-a ţinut mult. S-a dus și hat- 


4 manul în sînul lui Avraam. Ş-aţi ajuns iarăși aicea slugă la 
— dirloagă. 


_CUCUTĂ 
Întocmai ca tine. 
SFREDELUȘ 
Ce să faci! De-o vreme-ncoace mor boierii-n ţară grabnic 


DRINGOL `> > 
Bietul vornic, oare cine l-a omorit? 
SFREDEĻUŞ 
De bună seamă vrun prieten bun, căruia i-a pus bețe-n 
roate... O să vedeți îndată... Acuma se va ținea legea. 
l DRINGOI 
N-ai auzit cine-i bănuit? 
SFREDELUŞ 
Postelnicul zice că ştie cine a fost ucigașul, că l-a văzut 


D.RINGOI 


Cine? 
SFREDELUȘ 
Nichita lui Arbure. F 
CUCUTĂ 
Nu se poate. Dar ştiţi că era să-i fie ginere! 
SFREDELUŞ 


Nici eu nu cred. Dar în sfirşit vorba ăluia: În Moldova 


şi la Dumnezeu toate sînt cu putinţă. 


415 


i DRINGOI l 

Că, zău, rău s-a înglodit roata tării. Nu putem da înainte, 
nici la coboriș, nici la urcuș. Și nimene nu cutează s-ajute. 
Boierii se pitulesc. Nu-i nimene: să zică o vorbă legănată, 
s-auză și vodă de păsurile țării. 
A za CUCUTĂ 

Ce bine dar de ţară, că cel puţin tu nu ţ-ai perdut graiul. 
Totuş mai este un om care s-o mintuiască. 

"“DRINGOI 

Aș și mîntui-o, de-aș putea. Că n-aş sta gură căscată ca 
poporul și n-aş lăuda toate mirșăviile, ca boierii din jurul 
Măriei-sale. l 


“Eu liniştit?... Da, dacă închis ca rob, păzit 
„De slugi, trăind în frică, e viaţă liniştită: 

“Eu am aceasta parte... Moldova mea iubită 
Tot nu mă mai pricepe. Voiesc s-o arădic, 
Orbită, ea gîndeşte că tind mereu s-o stric ; 
Se scoală împotrivă-mi, nu-s sigur o clipită, 
Eu, Domnul, sînt în ţară fiinţa-a mai strivită... 
Și trăsnetul loveşte tot ce-i mâi înălțat. 


CUCUTĂ a 
Păcat de Dumnezeu, dară, că nu te-ai născut vodă! Ce 
norocoasă ar fi țara, de-ar sta în fruntea ei un om cu inimă 
atit de mare! 


SCENA IH 


STEPAN-VODA şi SERPE 


SFREDELUȘ 
Haid? să-l alegem noi! El în toate zilele ne cintă că vodă 
cel de-acuma nu mai e bun, că s-a stricat şi s-a făcut crud; 
haid’ să-l alegem în locul lui Ștefan cel Tinăr] Să aibă odată 
şi Moldova un Domn cumsecade ! 


ȘERPE | 
Măria-ta, la Roman boierii s-au sculat, 
Ca să răzbune. moartea lui Arbure; dar iute 
Am sugrumat răscoala şi nopţile trecute 
Am prins toţi capii. î 


Zop aie PER ci ea ; ŞTEFAN-VODĂ 
Să trăiască dară Dringoi-Vodă, Domn al Moldovei! s (posomorît) 
. SFREDELUŞ , 
i 5 s varba E, Bine, postelnic. Moarte lor! 
Trăiască! Ce frumos sună acest nume: Dringoi-Vodă ! P SERET i 
DRINGOI : 


Așa 'doreşte-n ţară şi glasul din popor. 
Măria-ta, prilejul acuma ţi se-mbie 

Ca să-ţi cîştigi poporul de razăm pe vecie! 
Fă-i voia. Fă dreptate! l 


O să ieu dară sceptrul domniei. (Apucă un baston.) Şi 
fapta cea dintii a domnirii mele va fi: să vă-nvăţ buna- 
cuviinţă. (Sare spre ei ridicînd bastonul să-i bată; aceia o iau 


la fugă. Dringoi aleargă după ei şi ies toţi trei.) Stie Ga 


„Eşti sfetnic înţelept, 
Deci fă-le judecata! ai 
ŞERPE 
Știind că eşti Domn: drept, 
„Că nu poţi face alta, le-am și gătit pe toate; 
Deci numai iscăleşte ! (Îi predă un teanc de scrisori. ) 
ŞTEFAN-VODĂ `“ 
(la masă, ia o hirtie și citește) $ 
! Ivașcu! Dar se poate 
Ca tocmai logofătul să stea-mpotriva mea? 


SCENA II 


ȘTEFAN-VODĂ 
(singur) 
Bătui şi semiluna ce-n leşi a dat năvală, 
Trei mii de turci perit-au la Prut. Ş-acum cu fală 
- Pot zice-s frînți dușmanii. Şi-n urmă-s liniştit !.., 


416 
417 


ŞERPE 
A fost chiar urzitorul 
ŞTEFAN-VODĂ 
Pedeapsa cea mai grea 
E mică, o . 
(Iscălește. Ia altă hirtie și citește). 
Vistierul! l 
` SERPE 
: Tot birul strîns în țară 
` L-a dăruit răscoalei. 
} “ ŞTEFAN-VODĂ 
Tălhar mișel, să piară! 
(Iscăleşte și iarăş ia altă hirtie.), 
Şi pircălabul Costea? 
ȘERPE 
Acesta-a dat ostași 
Şi tocmai pe aceia pe cari îi destinași 
Să-ţi apere Hotinul. 
ŞTEFAN-VODĂ 
Să moară vinzătorul! (Iscălește.) 
Mai sînt? 
ŞERPE 
Ar. fi copiii de la răzvrătitorul 
Hatman. Doi frați şi-n rele. l 
: ŞTEFAN-VODĂ | 
Nichita, Toader. Ştiu. 
ŞERPE 
Nu vei avea odihnă cît unul va fi viu... 
Dar să-i lăsăm acuma, căci ei au ş-altă vină 
Şi ş-or lua pedeapsa. Deci lasă-i ca să vină 
Naintea obştei care se v-aduna-n curind | 
ŞTEFAN-VODĂ 
Dar oare n-au să scape? 
ŞERPE 
Să nici nu-ţi dea prin gind 
Vro teamă, Doamne! Toate le-am întocmit eu bine, 
Iar oamenii din obşte ascultă toți de mine. 
Dovezile-s la mină, că dinşii l-au ucis 
Pe Cărăbăţ. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Prea bine! Fă dară cum ai zis! 
Dă semnul'că să vie boierii-n adunare! 


418 


Re 


ȘERPE 
(merge la ușă și-o deschide) 
Poftiţi. 
(Boierii intră.) 


i SCENA IV 


ACEIASI şi BOIERII 


(Stefan-Vodă se urcă pe tron și le face semn să ocupe loc. ) 


BOIERII ` 


Trăiască vodă! 
ŞTEFAN-VODĂ 
O fărdelege mare 
S-a săvirşit, e anul, în tirgul vechi Hărleu! 
Cărăbăţ, vornic mare, luptaci cu braţul greu, 
A fost ucis chiar ziua în curtea mea domnească. 
l UN BOIER 
Să piară ucigașul! 
e DAS ŞTEFAN-VODĂ 
Cum fapta mișelească 
Ne zguduie simţirea, aşa pedeapsa ei ; 
Să fie-ngrozitoare! Deci toți fruntații mei 
Cu mine dimpreună să-l osîndim p-acela 
Ce-a săvirşit omorul! 
AL DOILEA BOIER 
Dar eine-i dinsul? 


SCENA V 


ACEIASI şi DESPINA 
(Intrînd iute, cade-n genunchi înaintea tronului) 


DESPINA 

y i | De la 
Mormînt sosesc acuma... Hah! tremur și mi-i frig, 
Cit creierii-mi îngheaţă...  Grăbit aici să strig, 


S-auză tot pămîntul și cerul din nălţime, 


C-aşa durere mare n-a mai izbit pe nime! 


419 


ȘTEFAN-VODĂ 
Ridică-te, copilă, ș-alină-ţi păsul greu! 
. - DESPINA 
{sculindu-se) . 
Dar mii de gînduri crunte izbesc în capul meu. 
Văpaia deznădejdei îmi arde firea-ntreagă, 
De spaimă și de groază simt sîngele-mi că-ncheagă ; 
Cu inima-n cutremur, cu ochi painjenaţi 
Înmărmurită-n suflet, vă rog să m-ascultaţi: 
Avui' un bun părinte, cum altul nu se poate, 
Ş-acuma sînt orfană... îmi perd minţile toate... 
ŞERPE ` 
Domniţă, fii pe pace, căci ucigaşu-i prins! 
ŞTEFAN-VODĂ 
Şi-l osîndim îndată! 
DESPINA 
Hah! viaţa-mi s-a aprins 
De nou! E prins îmi ziceţi! Urgia cea cerească 
Cu îulgerele sale pe loc să mi-l trăsnească! 
Deschide-te în- două, pămint, și-nghite-l viu; 
Cuprinde-l iad şi-l arde 1... Şi vecinic să-l tot ştiu 
În suferinţi de moarte, dorindu-și azi sfirsitul 
Şi-n veci să nu mai poată muri, nelegiuitul! 
ŞTEFAN-VODĂ 
Pedeapsa-i va fi aspră. 
i DESPINA 
Aşa vă rog şi eu. 
Că-i om lipsit de suflet şi n-are Dumnezeu! 
O răzbunare cruntă, pedeapsă-nfricoşată, 
Cum n-a mai fost în lume! 
ŞTEFAN-VODĂ 
Așa vom face-ndată. 
Ş-acuma fii pe pace! Sau dacă doar gindești 
Că nu-i avea tăria s-asculţi şi să priveşti 
În linişte, mai bine retrage-te de-aice, 
Căci, zău, e peste fire să-l vezi, s-auzi ce zice 
Acumă păcătosul. 
DESPINA ` 
E N-am frică de-un mişel. 
În luptă sint crescută. Să văd dar cine-i el? 
ŞTEFAN-VODĂ 
(lui Șarpe) 


Să vie-nvinuitui ! 


420 


ȘERPE 
(deschide: ușa, cătră Despina). 
Priveşte, jupiniţă | 
(Nichita intră). 


SCENA VI 


ACEIASI şi NICHITA 


DESPINA 
i (zărindu-l, cu. groază) 
Nichita | 
ȘERPE 
Ucigaşul ! 
: NICHITA 
Minciună ! 
` ŞERPE 
Cuconiţă, 
Voi dovedi indată. 
DESPINA 
_ Glumeşti sau nu ești treaz? 
Ori nu ştii că mi-i mire?! l 
UN BOIER 
I-e mire! 
ŞERPE 
Stiu. ` 
DESPINA 
ŞI azi 
A fost la noi. 
ŞERPE 
Și totuş chiar el e ucigașul. 
DESPINA 
Dar asta-i o sfruntare, ce nimeni, nici pizmaşul 
Nu poate să-i arunce asa-n senin, ca-n vis... 
Auzi, Nichită dragă, că tu ai fi ucis 
Pe bunul meu părinte! 
i NICHITA 
Minciună ! 


DESPINA | 
Rău scornită! 
Nici fiara cea din codru n-ar fi așa cumplită! 
ȘERPE 
(Despinei) 
Dar, bine, jupiniță, chiar dumneata i-ai dat A 
„Şi sabia cu care făcu acest păcat. 


TOȚI 
Ah! . i 
DESPINA 
Eu? N-ai mintea-ntreagă sau poate-ți rizi de mine ? 
ŞERPE 


Nici una și nici alta. Ştiu totul foarte bine. 
Să-ncepem din nainte! De mult s-a întîmplat. 
Boierii răzvrătirii s-au adunat la sfat 
La Arbure ş-acolo au hotărît s-omoare 
Pe Cărăbăţ şi mina unei fete fecioare 
Să fie soarta care s-aleagă. dintre ei 
Călăul. (Despinei:) Treci p-acolo, te cheamă ca să iei 
O sabie de pe masă. Cunoști p-a lui Nichita, 
Ridici aceea-ndată şi-i zici: Noroc!. 
DESPINA 

Minţit-a 
Dar Toader? El atuncea mi-a zis că-i rămășag! 
Şi tu, Nichită, care mi-ai fost atit de drag, | 
-Nu mi-ai grăit nimica! Dar cum ai fost în stare 
Să taci privind cruzimea ce-n lume seamăn n-are? 
-Nu te-a-mboldit iubirea să strigi să mă feresc? 
Nu te-a pătruns nici mila de jocul diavolesc? 


Primiși însărcinarea. Grozav!... Fugi, fugi de minel... 
Ai săvirşit păcatul... 
NICHITA 
Ba nu. Îţi jur! 
CĂRĂBĂȚ  - 
(Despinei ) i 


Pe cine 
Văzuși intrind atuncea acolo unde-apoi 
Găsirăm mort pe tatăl? 
DESPINA 
( Îngrozită ) 
Pe el. (Arată pe Nichita.) 


422 


ȘTEFAN-VODĂ 
(lui Nichăa.) 
Auzi? 
NICHITA 
Da. N-oi 
Ascunde chiar nimica: am fost acolo, însă 
Eu l-am găsit în sînge, străpuns, cu viața stinsă. 
; ŞERPE - 
(lui Nichita) 
Dar spune adevărul, şi cum ai săvirșit 
Omorul? ! 


NICHITA 
Eu? Nicicum. 
DESPINA 
Nu? 

ŞERPE 

(lui Nichita) 
Stieşte-te-n sfirșit | 

NICHITA 


Dar nu sînt ucigașul. 
l DESPINA 


Să cred? 
NICHITA 
Îți jur pe cruce, 


Că n-am făcut. 
ŞERPE 


Degeaba tot juri, căci ţ-oi aduce 
Și mărturii ce-n faţă t-or spune-ndată tot. 
NICHITA 


Să-mi spună, nu mi-i frică! 


SCENA VII 


ACEIAȘI şi TOADER 
` TOADER 
(inirind repede) 


Măria-ta, nu pot 
Să port mai mult pe suflet cumplita remușcare, 
Văzindu-l pe Nichita tirit în obștea mare 


423 


C-o faptă-ngrozitoare, ce el n-a săvirşit... 

Pe Cărăbăţ nu dinsul, ci eu l-am omorit |... 

, DESPINA 

(cu furie spre Toader) 

Blăstămul meu să cadă pe capu-ţi cu păcate! 

Să duci o viață-ntreaga de plingeri nesecate | 

Nenorocit să fie. tot. pasul ce-ai făcut! 

Să te căiești amarnic, că-n lume te-ai născut L 
TOADER ; 

Pricep durerea-n care mă blastemi fără milă 

Dar am făcut omorul împins numai de silă, 

Căci soarta pe Nichita-l alese, dar pe el 

lubirea-l reţinuse. 


Pa 


DESPINA 
l Nu s-a făcut mişel. 
Îţi mulțămesc, Nichită. l 

ŞERPE 
i ; Dar asta e minciună! 
Căci Toader şi Nichita făcut-au împreună 
Această mirșăvie. (Deschide ușa.) 


SCENA VIII 


ACEIAȘI şi DOI MARTORI . 


ȘERPE 
(cătră martori) 
Aşa-i? 
MARTORUL 
Adevărat ! 
NICHITA 
(cătră martori) 
Ființe fără suflet! 
TOADER 
(cătră martori) 
Pe voi v-au cumpărat. 
K ŞTEFAN-VODĂ 
Tăcere! Încheiat-am. Dovada e deplină: 
Doi înși v-au spus în faţă. 
DESPINA 


Nichita nu-i de vină. 


424 


ŞTEFAN-VODĂ 
jar obștea hotărește. 


UN BOIER 
Noi zicem: moarte lor! 
DESPINA i 
ichita-al meu! 
TOȚI 
Să moară! 
DESPINA 
(cade-n genunchi naintea lui Ștefan-vodă) 
Dar fii îndurător! 
Te rog, Mărite Doamne, și scapă-mi pe Nichita, 
Căci dinsul nu-i de vină, i 
ŞTEFAN-VODĂ 
“Ba da. Păcătuit-a ! ~ 
Argaţi |! 


SCENA IX 


ACEIAȘI şi MAGDA 


MAGDA | 
“Opreşte, Doamne, căci incă nu-i tirziu | 
ȘTEFAN-VODĂ 
lar mi te pui în cale! 
MAGDA | 
Datoare sint să viu, 


Cind faci o nedreptate, că-s Doamnă şi soţie. 
ŞTEFAN-VODĂ 
“Dar obştea-i osîndeşte la moarte, deci să fie 
Cum vor fruntașii ţării, eu numai săvirşesc!... 
Argaţi, să-i duceţi! 
(Argaţii prind pe Nichita și pe Toader.) 
_ DESPINA 
Doamne 1... Nichita!... Nebunesc! 
(Cade în brajele Magdei.) 


(Cortina. ) 


425 


TABLOU 
(Salon la Cărăbăț.) 


SCENA IL 


DESPINA 
(singură) 
Nimic în asta lume nu-i fără de menire, 
Căci Dumnezeu la toate le-a dat un bold în fire; 
Eu nu mai am menire, căci boldul mi-a perit, 
La ce mi-i bună viața ?.. ; 


SCENA II 


DESPINA şi SERPE 


ŞERPE 
Tot plingi necontenit. 
DESPINA 
Da. Mila cea cerească ne-a dăruit şi nouă, 
Fiinţelor strivite, izvor de viaţă nouă: 
Păraiele de lacrămi, ca roua pentru flori. 
ŞERPE 
Păcat să veştejească acești scumpi obrăjori, 


Plingind pe-un june care nu-ţi poate fi-n veci mire. 


DESPINA 
Taci, om de spaimă, care faci lumea să se mire 
De-atita răutate | 
ŞERPE 
Făcutu-ţ-am vrun rău? 
Nu-ţi implinii dorința? N-am stăruit din greu 


5 


Să dăm pedeapsă mafe? De vină sint eu oare, 


426 


Că tocmai ei făcură cruzimea-ngrozitoare ? 
; | DESPINA 
Nu cred, nu pot. 
l SERPE 
Dar Toader a spus-o lămurit. 
l DESPINA 
Şi totuş nu-l pot crede. 
> ŞERPE 
Şi cine l-a silit? 
DESPINA 
Nichita nu-i de vină!... Dar unde-i el? În viaţă 
Sau mort? O! spune iute, căci sîngele-mi îngheaţă ! 
ȘERPE 
Ba n-a murit, n-ai frică. Azi noapte ne-a fugit 
Din temniţa păzită. 
DESPINA 
Ah! cerule slăvit! 
Îţi mained din suflet ! 
s . ŞERPE 
Dar prinde-se-va iară, 
Căci am trimis să-l cate oriunde-ar fi prin țară. 


„(Aparte.) lar eu vinii la tine, fiind sigur că el 


O să revin-aicea... Şi nu cred să mă-nșel. 
| DESPINA | 
Ş-acum ce scop te-mpinge, de te-ai grăbit nainte, 


Să-mi spui aceasta veste? Doar ţ-a trecut prin minte, 
"Să-mi dai dovadă nouă, că-n suflet ţi s-a stins 


Schinteia cea din urmă d-un simţămint distins? 
În van ţi-a fost grăbirea ! Te ştiu de mult prea bine. 
Sălbaticele fiare din codri, vizuine, 

Nu sint aşa grozave, căci dacă nu le-ataci, 

Te lasă toate-n pace... Dar oare tu ce faci? 

Ca hoţul cel de codru, te-ascunzi în drum la pîndă, 
Aştepţi să-ţi vie-o pradă, mai tare sau plăpindă; 


Nu ţ-a făcut nimica, o prinzi, o jefuieşti 
"Şi-n urmă-i stingi şi viața.. 


ȘERPE 


DESPINA 
(întrerupîndu-l,) 
Nichita dus la moarte, aceasta faptă încă 


N-a stimpărat cruzimea-ţi, cu inima-ţi de stincă 
Îmi spui chiar mie toate, că doar și viaţa mea 


Dar cum se vede, ești. 


Să piară și o jertfă mai mult să poţi avea. 
Om crud şi fără suflet! i 
ŞERPE 
Saa | Văd inima-ţi că geme. 
Mă iartă. Deci m-oi duce. (Aparte.) Dar voi veni la vreme. 
( Iese.) 


"SCENA III 
DESPINA ` 
(singură ) : 5 
Q. dă-mi tărie, Doamne, puternic Dumnezeu ! 
Că-mi pierd mințile toate!... Nichita, scumpul meu! 


SCENA IV 


NICHITA şi DESPINA 
NICHITA 
| (intrînd repede) 
Aicea sint, Despino, pierduta-mi fericire. 
(O îmbrăţoșează. ) 
Aicea sînt! 
DESPINA - 
: (ridicindu-și capul.) 
NI Nu-i dară numai o nălucire |! ` 
„Ci iar te văd, pe tine, pe care te-am crezut 
Perdut în vecinicie!... Să piară-ntr-un minut 
Acuma viața-mi tristă, nu-mi pasă mult, căci iată 
Gust dulcea fericire, te mai privesc o dată... 
Muri-voi fericită |... i 
NICHITA 
Aşadar, m-ai iertat? 
DESPINA 
Iubirea mea-mi şopteşte că ești nevinovat. 
NICHITA - 
Aceasta, dragă, astăzi nimic nu cumpănește! 
Cu vină, fără vină, s-omoară mișeleşte 
Oricine ce la sfetnici le-a fost nepotrivit. 


428 


/ ; | 
“Trăim în timpuri grele. Spre noi s-a coborit 
Urgia cea cerească, ce taie, stinge, fringe 
Şi-n urma sa ne lasă cenuşe, rîu de singe; 
Călăii ţin puterea, ucid nejudecaţi 
Pe fiii buni ai țării, abia mai sînt bărbaţi. 
Iubitul meu părinte, încărunţit în luptă, 
La locul de perzare fu dus cu spada ruptă; 
Iar fratele meu Toader, cel falnic pui de leu, 
A singerat în lanţuri... În clipa morţii eu 
L-am întrebat să-mi spuie, de-a omorît chiar dinsul 
Pe tatăl tău? Ş-atuncea el, înecindu-și plinsul,: 
A zis că nu. 
DESPINA 
Nici Toader! 
NICHITA 
Ci numai s-a jertfit, 
Ca să mă mintuiască, ştiind că te-am iubit. 
DESPINA 
Ce frate bun! | 
NICHITA ` 
i Aceste cuvinte de iubire 
i M-au-nduioşat cu totul ş-am zis ca scos din fire, 
= Că nu-l las ca să moară şi l-am îmbrăţoşat. 
= Atunci intră călăul. „Nu-l las! Nu-i vinovat!“ 
+ Strigai şi tot mai tare-l strînsei la sînu-mi; dară 
“Călăul dete semnul, argaţii lui intrară A 
Şi mi l-au smuls cu sila şi morţii l-au tirit. A 
Eu stam ca scos din minte ş-atuncea mi-a venit 
: Îndată-un gind de fugă... Fugii... Dar nu de frică! 
i Un Arbure nu ştie cea vorbă de nimică! 
© Nu eu voi îi acela ce prin acest cuvint ., 
S-arunc o pată neagră pe. moşii din mormint. 
Dar am vinit la tine, să te. mai văd o dată, 
Să-mi dai o gură dulce la calea-ntunecată; 
S-aud eu inc-odată că-mi zici că mă iubeşti, 
Să verși într-al meu suflet dulci mingăieri cereşti! 
a DESPINA 
= O, te iubesc, Nichită, şi scumpa ta iubire 
E singurul meu farmec ce-mi naște fericire ! 
„De nu vineai la mine, simţesc, aş fi murit, 
Allind zdrobită-n suflet sfirşitul tău cumplit. 
Acuma-s fericită. Putere omenească 


429 


+ 


De-acum nu va fi-n stare să ne mai despărțească. 
. NICHITA 
Ba, scumpa mea Despino! Eu nu pot să rămin! 
Te-am mai văzut ș-acuma cu mingăierea-n sin | 
Mă-ntore de-unde fugisem, în neagra mea-nchisoare. 
DESPINA . 
De-acolo iese numai o cale-ngrozitoare, 
(Ce-n locul de perzare te duce la călăul! . 
NICHITA 
Acolo. Num-acolo mă pot rentoaree eul 
Căci sub Ştefan cel Tinăr azi locul de perzare 
Ajuns-a loc de fală, de cinstea cea mai mare, 
Sfinţit cu sînge neaoș de mîndri patrioţi... 
Acolo-mi este locul, unde muriră toți! 
| DESPINA 
Dar, Doamne, ah! ce vorbe! 
E NICHITA 
Ce trebuie să zică 
Un om de cinste cărui de moarte nu-i e frică! 
Onoarea, datoria, mă cheamă iar napoi! 
De unde tată, frate muriră amindoi, 
Nici eu nu-o iau la fugă. Le-aş face o ruşine 
Și umbrele-n morminte m-ar blăstăma pe mine. 
, DESPINA | 
Dar zici cumplite vorbe! Eu nebunese şi mor. 
NICHITA 
Oh! întărește-ţi peptul cu scut nesimţitor, 
Ș-astfel alină-mi astă grozavă despărţire |! 
De n-ai putut fi mie mireasă-n fericire, 
Să fii de-acum nainte mireasa lui Christos; 
Îmbracă rasa neagră şi poartă-o mingăios! 
. DESPINA 
Dar este peste fire ce sufletu-ți îmi cere, 
Sint o femeie slabă, nu voi avea putere. 
l l NICHITA 
. Aducerea-mi aminte să-ți fie, scumpa mea, 
Îzvor de mîngăiere la suferința grea ! 
Și să-ţi şoptească tainic, în orişice clipită, 
De dragostea-mi ferbinte, de-o viaţă fericită |... 
Și cînd în riu de lacrimi, prin nopți de insomnii, 
Veghea-vei ofilită: la tristu-ți căpătii 
leși-voi din mormintu-mi ca umbră fericită 
Să pun o sărutare pe fruntea ta răcită |. E 


... 


3 


430 


RET TRE A SPAAR a PERETE 


SCENA V 
- ACEIAȘI, ŞERPE şi OSTAȘI 


ŞERPE 
: „ (arătind: spre Nichita) 
“Ha! iată-vă fugarul! Ostaşi îl prindeţi dar! 
(Ostașii se reped spre Nichita.) 


NICHITA 
- (oprindu-i) 
Nu e de trebuinţă! căci eu nu sint fugar. 
Vinii să-mi iau aicea rămas bun pe vecie; 
Luatu-mi-am, ş-acuma mă-ntore... Şi moartea vie! 
DESPINA 
Dar nu te las! Și numai călcind pe trupul meu 
„ÎL veţi lua d-aice. 
NICHITA 
Te rog pe-un Dumnezeu, 
Te-mbărbătează, dragă ; căci în zadar sînt toate, 
Din gura morții crude tu nu mă mai poţi scoate! 
tt DESPINA 
Nu! Nu te las din braţe-mi: (ÎI îmbrățișează. ) 
ŞERPE 
Destul! 


DESPINA 
A ; Îngrozitor! 
SERPE 
Ostaţi, la datorie şi duceţi-l! i 
(Ostaşii smulg pe Nichita din brațele ei și-l duc afară, urmaţi de Serpe.) 


e 


SCENA VI 


DESPINA 
(singură) 

Vai, mor! 
(Leşină în mijlocul șcenei). 


; (Cortina). 


431 


"ACTUL V 
ŞTEFAN-VODĂ 


Nu vezi adeseori 
Sorbind albina miere şi din mai multe flori? 
DESPINA 
Dar dragostea-i altarul la care nu oricine, 
Ci numai miruitu-i iertat ca să se-nchine. 
ȘTEFAN-VODĂ 

Şi n-ai văzut în viaţă slujind la un altar 
Doi preoţi deodată? - 


(Sală în palatul. domnesc) 


DESPINA 
Mărite Doamne, dar 
Ajungă-ţi umilirea-mi! Iubirea mea nu-i soare 
Ce tuturor luceşte prin raze-ncălzitoare ; 
Iubirea mea-i Nichita şi pentru el vinii: > 
Te rog aibi îndurare şi scapă-mi-l! 
ȘTEFAN-VODĂ 


SCENA I 


DESPINA, apoi ȘTEFAN-VODĂ 


DESPINA Să fii 
za a au „(intră repede) _ Pe pace, fac pe voie-ţi și-l las ca să-ţi trăiască.. 
Nichita-i dus să-l piarză și eu alerg nebună DESPINA ` 


Să-i cer din nou iertare... ori moarte dimpreună. 
(Stefan-Vodă intră, Despina zărindu-l cade-n genunchi înaintea lui.) 
Măria-ta, aibi milă! ` ; 


Îți mulțumesc, o Doamne, de mila-ți cea domnească! 
Eşti drept, esti bun, ești mare şi-n veci te-oi lăuda. 


ȘTEFAN-VODĂ 
Despino, ce văd eu! 
Nu ţi-i acolo locul, ci sus, la peptul meu. 
( Ridicind-o, vrea s-o îmbrățișeze. ) 
DESPINA 
(respingindu-l) 


SCENA II 


ACEIAȘI şi MAGDA cu SERPE 


(Magda şi erpe se opresc în Prag; de acolo Serpe arată Doamnei spre 
Ștefan -vodă şi se retrage iute.) 


Măria-ta, ce vorbe! 
ȘTEFAN-VODĂ 
à De-aceluia ce-n tine 
S-a regăsit altarul la care să se-nchine. 
DESPINA 
Vinii a-ţi cere mila şi, iată, mă-nfior! 
ȘTEFAN-VODĂ ; 
Păcătuiesc, că-s vodă şam suflet plin de dor? 
Şi soarele în culme lucește mai ferbinte. 
DESPINA 
Ai Doamnă iubitoare. > 
S$ ȘTEFAN-VODĂ - 
Dar dragostea ei minte. 
DESPINA 


ȘTEFAN-VODĂ 
Am și eu o rugare. | 
> DESPINA 
Ţ-o fac Măria-ta. 
ȘTEFAN-VODĂ 
Din dragostea-ţi o parte și pentru mine-aş cere. 
ETA DESPINA 
De-aceea-mi laşi dar zborul spre raiul de plăcere, 
Să mă dobori în clipă de-acolo jos în lut? 
De-aceea vrei dar numai să-mi faci un drag minut” 
Ca-n schimb să pling o viață perdută, blăstămată?! 
Și eu iubesc pe altul. : | ȘTEFAN-VODĂ ? 
Ceruși o slujbă mare, eu pentru ea răsplată. | 


432 
433 


DESPINA 
lubirea mea nu-i marfă. 
ȘTEFAN-VODĂ < 
Nu vrei? L-ai omorît! 
DESPINA! 
Mai bine moară dinsul ştiindu-se iubit, 
Deci, să-i cumpăr viaţa, pătindu-o cu ruşine... 
Să-mi blasteme şi gindul... scirbindu-se de mine! 
 ŞTEPAN-VODĂ ` 
Te-ai supărat, puicuţă... Dar dacă .vei vedea, 
-Că nu e mintuinţă, vei face voia mea... 
Femeia cind iubeşte nu vede jertfă mare, 
Pe care să n-o facă pe loc fără păsare! 


DESPINA 
Ce stare de rușine!... Mă duc, Măria-tat 
i : : ŞTEFAN-VODĂ 
` (oprind-oj) 
Dar nu te las de-aicea, 5 
DESPINA. 


__- Atuncea voi striga. 
ŞTEFAN-VODĂ 
Poţi tot striga, drăguță, că nimene nu vine. 
MAGDA 
(păşșind înainte) . 
Aice-s eul! 
DESPINA 
A! Doamna (ese.) 


= SCENA II] 
ȘTEFAN-VODA și MAGDA 
ȘTEFAN-VODĂ 
Ce vrei? 
MAGDA 


l ` p Ai stins în mine 
Nădejdea cea din urmă a vieţii pe pămint. m 


lubirea-ţi mi-a fost, Doamne, altarul meu cel sfint. - 


L-ai dărimat, 
ȘTEFAN-VODĂ 
lubirea-ţi! Ce vorbă mincinoasă! 


434 


N 


TA MAGDA 
Mă jur pe sfinta lege, c-am fost tot credincioasă; 
Că nici un gind zburdalnic vrodată n-a pătat 
Nici tronul ţării mele, nici cinstea-ţi de bărbat! 
Dar tu? Căzuşi în tină. Mi-i milă, zău, de tine, 
Căci nu-i acolo locul ce ţie se cuvine! 
Vezi vulturul de munte, el zboară-n nori fălos, 
S-aşează în virf de stincă şi nu-n mocirlă jos. 
ȘTEFAN-VODĂ 
N-aibi grije tu de mine! 
| MAGDA 
i Moldova este plină 
De suferinţi grozave şi tot din greu suspină. _ 
ȘTEFAN-VODĂ i 
Un semn că prinde leacul ce ţării dau mereu. 
Mai tare doare rana de-o tai afund, şi zău 
Moldova noastră are mulţimi de bube rele, 
Ce nu poţi să le vindeci, decît tăind în ele; 
Ca doftor bun, pe toate le-am ars și le-am tăiat, 
Încit afar’ ţişnit-a tot sîngele stricat. 
MAGDA. 


Păharul suferinței e plin, puţin lipsește, 
Abia un picur numai ș-atunci se va:'vărsa... 
ȘTEFAN-VODĂ 
De răzbunarea-mi cruntă. ( Pleacă.) 
MAGDA = 
Îmi ştiu sfirşitul bine. 
(Ștefan-Vodă. iese.) 


Dă 


SCENA IV 


MAGDA 
(singură) 


N-am linişte nici pace; că-n mine se trezi: 

O luptă zdrobitoare, ce creşte zi cu zi: 

 De-o parte e credinţa soţiei înşelate, 

De alta datoria ce-am ţării subjugate, 

“Cind numai cea dintiie mi-ar face viaţa grea, 
Retrage-m-aş din lume, să-ngrop durerea meu: 


Dar coarda prea întinsă, ştii că-n sfirsit plesnește | 


Să nu dau chiar eu stropul — din suferinţa mea!,.. 


Așa! M-ameninţi dară? Deci teme-te de mine! - 


435 


Dar vai! căci şi Moldova se stinge-n agânie 

Şi nu-i o mină care s-o scape din sclăvie! 

Ca ș-un copaci ce-n vifor stă drept neclătinat, 
Dar vermele-l doboară... De ce nu.sint bărbat?! 


SCENA V 
MAGDA şi SERPE 


ȘERPE 


i (care auzise vorbele din urmă, aparte) 
Ţ-oi da eu dară, Doamnă, îndată bărbăţie. 
b MAGDA : 
(zărindu-l, tresare) ` 
Și dumneata aicea? 
= ŞERPE 
Îmi fac plăcere mie 
Să-ţi fiu la îndemină în tot minutul greu. 
MAGDA 
Cum înţelegi aceasta? 
© ȘERPE 
| De-un: timp zăresc mereu, - 
Că nori de, ginduri grele 's-au pus Măriei-tale: 
Pe frunte. Nu-i mirare, căci ai adincă jale... 
Dar totuş mi separe că prea mult, te măhneşti; 
Ai şi-nceput deodată să scazi, să veştezeşti. 
Păcat să-ţi pierzi juneţa, cu: vremea de-nflorire, 
Pentru bărbatul care nu-i vrednic de iubire! 
| l i MAGDA 
Postelnic, ține minte, te rog: acel bărbat 
E Domnul țării noastre; cinsteşte-l cap plecat! 
Și de-a făcut greșeala ce-o spui cu-așa asprime 
Eu singură am dreptul să-l judec, altul nime ! 
ŞERPE 
Ferească cerul, Doamnă, să vreau a-l judeca! 
Eu nu grăiesc nimica. Văzuşi Măria-ta 
Și te-ai putut convinge. E 
i MAGDA 
Cu. atita. bucurie 
Mi-ai arătat prilejul, că nu ştiu: lui sau mie 
Ai vrut să faci durere? ` 


436 | | 


ŞERPE 
Am vrut să-ţi dovedesc, 


Spre altul ce-ţi răspunde cu dragoste ferbinte. 


MAGDA 
Postelnice, ce vorbe! - 
l ȘERPE + 
Ascultă să vorbesc 
Ş-apoi mă osîndește !... Măria-ta, sosesc 


Din ţară. Toată ferbe. Nemulţămirea-i mare; 
Măria-sa pe tronu-şi puţine zile are. 

Poporul o să-l piarză dînd cîrma-n mina mea; 
Atuncea nu respinge iubirea-mi ce te vrea | 

De mult îmi ești tu dragă, de mult mi-i dor de tine. 


- MAGDA 
l (cu minie și dispret) 
Netrebnic! aibi sfială!... De-aceea ț-ai furat 


De-aceea-l dai în tină, ca urgisit să piară, 
Să-i poţi cuprinde locul?... Ai suflet? Eşti o fiară 
Ș-acuma-mi ceri iubire ! Ce gind rușinător ! 
Să pieri de-aici îndată, mișel și trădător! 
ȘERPE 
Temutu-m-am eu foarte, să nu-ţi fac supărare! 


Încrederea lui vodă, ca să-l înşeli spurcat ?. 


„Dar aspră ţi-i osinda. Mă doare, Doamnă, tare, 


Că ţ-ai făcut de mine părerea-aceasta rea. 
Să crezi că nu sînt vrednic de judecata-ţi grea! 
Vezi, eu puteam acuma să-ţi zic Măriei-tale: 
„lubeşte-mă, drăguță, sau o să pun la cale 
Osinda cea domnească !“ 
MAGDA a 
Ce zici?! Osînda mea? 
l o. ȘERPE 
Poftim, citește-o, Doamnă, şi vei vedea că-n ea 
Iubitul Domn te mină la locul de pierzare ! 
MAGDA 
| (după ce o citise) . „ 
M-a osindit la moarte! | 
ŞERPE 
Vezi dar că Şerpe are 


Cum simte, Ștefan-Vodă şi astfel doar să-ţi trezesc 
„Credinţa cea-nșelată ; să-ntorei luarea-aminte 


Li 


(Încet.) Urcat la tron te-oi duce iar Doamnă lingă mine. 


437 


+ 


Şi inimă şi suflet! De fel nu te-am silit 

Să mă iubeşti; țt-am spus-o cucernic și smerit. 
Şi dacă nu vreai, bine, nu stăruiese; ba iată 
Că rup strisoarea-aceasta. (O rupe. Aparte. )Eu am făcut-o toată, 
Fără să ştie vodă. (Tare.) Vezi cum ţi-a răsplătit 
Credinţa neclintită bărbatul prea iubit, 

De-l afli bun şi vrednic şi sufletul ţi-l cere, 
lubeşte-l şi de-acuma! Eu o să-ţi fac plăcere 
Şi plec, cerînd iertarea-ţi! (Jese.) 


SCENA VI 


MAGDA 
(singură) 
“Trimisă la călău! 
Dar asta-mi dă şi mie curagiu în braţul meu! 
Am hotărît !... Ce dinsul a vrut să-mi facă mie, 
Pot şi eu lui asemeni... Voi face-o grozăvie!... 
Dar ce.va zice lumea? Şi nu s-a tulbura 
Credinţa creştinească? Şi nu m-or judeca” 
Urmașii noştri-odată?... Eu sînt a lui soţie: 
Îi datoresc credință, oricît de rău să-mi fie; 
Dar sînt şi Doamna ţării, am ș-alte-ndatoriri: 
O ţară mă priveşte ş-așteaptă lecuiri. 
Da! Nu mă pot retrage, căci țara mă silește ! 
Dar jur că-n fapta-aceasta gind slab nu mă-mboldeşte, 
Ci numai dorul ţării. (Iese cu paşi lini.) 


(Cortina. } 


E) A 


” TABLOU 
Sală în palatul domnesc. . 
- l SCENA I 
CUCUTĂ, SFREDELUȘ, DRINGOI 


DRINGOI 
Iute, iute. Orinduiţi masa, că vine vodă cu boierii. 


438 


x 


CUCUTĂ 
Ce ne tot porunceşti? 
SPREDELUŞ 

Dar nu ştii, neică Dringoi, că te-am ridicat din scaunul 
| domniei?! Ai apucat şi d-ta pe calea lui Ştefan-Vodă. 

DRINGOI 
Las’ că vă arăt eu cine vi-i stăpinul... Acuma nam 
-vreme să stau de povești... Dar nu uitaţi zicătoarea veche: 
„Cit eşti nicovală, rabdă; cit eşti ciocan, loveşte !“ 


SFREDELUŞ 
i Ni s-a urit să fim tot nicovală, am dori s-ajungem odată 
„ȘI ciocan... Auleo, Doamne, cum aş mai izbi! 


CUCUTĂ 
Dar eu! 
DRINGOI 
Lăsaţi-vă, c-avem noi destul de bun ciocan în țară... 
Cine izbește mai crincen decit Ştefan-Vodă?!... Și nu s-a 


mulțămit că ne-a prăpădit Moldova, dar mai án l-au pus 
î. păcatele să năvălească și în Muntenia asupra lui Radu-Vodă ` 
călugărul, cu toată oștirea, cu toată casa, cu căţel şi cu pur= 
cel... ș-a jefuit ţara pînă la Tirguşor, că nimeni n-a cutezat 
să-i stea împotrivă... şi-n cele din urmă bietul Radu-Vodă 
a fost silit să cumpere pacea pe bani scumpi... 
| SFREDELUŞ E E 
Şi grei... Eu am ridicat săculeții. 

| DRINGOI 
De atuncea ț-au crescut coarnele... Vorba veche: Cine 
umblă-n moară se umple de făină... În sfirșit, ai făcut și 
tu ce-ai văzut de la alţii... Dar la ce a trebuit să jefuiască 
| Ștefan-Vodă Muntenia? Nu sint şi cei de-acolo fraţi cu noi? 


SFREDELUŞ 
Bag samă și vodă ţine că frate de frate, dar brinza-i 
pe bani. l . 
CUCUTĂ í 


Tăceţi, că iată vodă. (Ies toți.) 


"439 


SCENAIW _ 


SCENA II i 

ACEIAȘI şi MAGDA 
_ȘTEFAN-VODĂ l 

(singur) ; | 

A Acuma-s liniştit! ý 

S-au stins şi „Arbureştii, tătarii i-am izbit, , 

lar leşii n-au în frunte crai harnic de- -nfricare, 

Că-i slab bătrinul Jigmond, iar fiul său, pe care 

L-a coronat, e numai băiat de zece ani; 

Selim-sultan cu turcii, bătînd “ca măzdrăvani 

Pe unguri lingă Mohaci, cit a perit în fugă 

Prin glod şi craiul Ludvic, acuma țara-njungă... 

N-am frică, dar de nimeni... Acuma pot să fac 

Moldova fericită şi tare, "după plac. 


MAGDA 
(intrînd, aparte) 
Mă tem să n-am tărie (Tare.) Măria-ta ! Şi eu 
Închin păharul. 


ȘTEFAN-VODĂ ` 
(posomorii ) 


Vino! 
MAGDA 
( Întorcîndu-se cătră o masă, ia un păhar și varsă în el ceva). 
(Aparte.) Otrava cea mai tare. 
(Întorcindu-se la masă, dă un păhar lui Ștefan-Vodă cel Tinăr, altul 
îl ține ea.) 
TOȚI l ; 
(inchinind) ; 2 
Domnul şi Doamna! l 
ȘTEFAN-VODĂ. 
(închinînd ) 


SCENA-III 


~ 


ŞTEFAN-VODĂ, ŞARPE, SFETNICI, apoi UN CURIER i capra ae) 


(Ciocnesc toţi și beu.) 


ŞERPE i „ami 
; Ah! Doamne, ce simţire! 


Aduc pe noii sfetnici, ca toţi cu umilinţă 


Să ne-nchinăm acuma şi să-ţi jurăm credință MAGDA , 
Măriei- tale. E (aparte) 
Otrava! ` 


ȘTEFAN-VODĂ 
Bine ! Juraţi că-ţi împlini 
Ce eu oricînd şi-n toate vă voi orîndui! 
TOŢI 


ŞTEFAN-VODĂ 
Ce-am băut? 
( Priveşte crunt spre Doamna. ) 
Mi-i frig şi ard deodată... simţesc că sint perdut... 
Pămintul mi se-nvirte... puterea-mi lincezește. .. 
Un riu de foc sălbatic prin vini mă sea AR 
În mii de părţi se sfarmă tot trupul meu... în cap 
Ciocane mă despică și creierii nu-ncap.. 
Daţi apă... mor de sete... Hah! parcă-r mi perd deodată 
Vederea... mintea... viața.. . Otrava blăstămată... 
Mă stringe... mor... îndată... Blăstăm!... (Cade mort.) 
ŞERPE 
(sare spre. vodă şi-l pipăie) 
S-a şi sfirşit. 
(Aleargă la fereastă, o deschide iute și strigă în afară.) 
Veniţi că moare vodă! 7 


Jurăm! 
ȘTEFAN-VODĂ 
Poftim la masă! l 
(Argaţii aduc cupele cu vin.) 
UN CURIER l 
i (intrînd ) 
Măria-ta, aseară 
Sărmanul Petru-vodă muri. 
ŞTEFAN-VODĂ 
Un frate, dară 
Potrivnic foarte crincen. Scăpai de-un duşman rău, 


(Curierul iese.) 
N 44r 


440 


< SCENA V, UNUL DIN POPOR 


Hai să-l prindem! 


ACEIAȘI, BOIERI, POPOR, OSTAȘI (Ies mai mulţi.) 


TOŢI: | Sa 

TOŢI 7 Trăiască Doamna ţării! 
Grozav !. MAGDA 
UN BOIER Boieri, ostaşi şi gloate ! Sub sarcina durerii, 
(pipăind mortul) Făcui ca moldoveancă ce ţara mi-a şoptăt. , 

A şi murit! ’ Dar ẹl mi-a fost bărbatul, cui eu i-am datorit N 

Ce s-a-ntimplat? Iubire şi credinţă... Mi-i groază chiar de mine La 

MAGDA La tron o ucigaşă!... Aceasta-ar fi ruşine! 


Nu m-oi urca la dînsul; nu pot, nu mi-i iertat, 
Căci fapta mea urită cu singe l-a pătat... 
Păcatul meu e mare, deci trebuie să fie 
Întoemai şi pedeapsa... Îmi fac o datorie... 

| (Apucă un pumnal și-l înfige în inimă.) 
lertaţi p-o păcătoasă! (Cade şi moare. ) 


| Eu, Doamna, i-am pus în vin otravă, 
Să scap Moldova dragă de starea ei grozavă, 
De despotul cel crincen ce crud o-ngenunchea. 
ŞERPE 
(aparte) 
Ș-acum cu isteţime la ţintă m-oi urca. 


( Tare.) Trăiască Doamna bună! MAI MULŢI 
TOȚI - (sărind la ea) . 
s Trăiască Doamna bună! E moartă! 
R ȘERPE UN BOIER , 
(cătră Magda) | Cum a zis! 
Prin mine ţara vine de-acum să se supună 
“Şi pină cînd va crește băiatul ce-a rămas, 
Susţine-i tronul ţării, ţ-o zicem toţi c-un glas! 
TOȚI - SCENA VI 
Trăiască Doamna! l 
MAGDA ACEIASI, ALT BOIER şi DESPINA 


` Ştefan să-şi aibă-n cer iertare, 
C-a vrut să facă bme, dar vai! greşit-a tare! 
Avu și dinsul firea ce-avuse moșul său 
Ştefan cel Bun şi Mare: în luptă ca ș-un leu, 


În pace om cuminte, dar iute la minie 
Și vărsător de sînge, căci Şerpe cu trufie 
L-a îndemnat în taină spre drumul cel greşit. 

i ȘERPE 

(aparte) 
Şi n-am să scap de răul de ce m-am tot ferit 
- (Iese iute.) . 
TOȚI 


ALT BOIER 
(intrind repede) 


Postelnicul Ion Şerpe e mort! 
l DESPINA | 


(intrind repede, cu pumnalul în mină ) 
Eu l-am ucis! 


(Fine.) 


. 


Să piară! 


442 


PRIMA ROCHIB LUNGĂ 


Monolog 


O FATA TÎNARĂ 
(stind înaintea oglinzii mari, privește-n ea, măsurindu-și lungimea 
rochiei ) 


În sfirşit! | 

S-a împlinit dar şi visul meu. Nu mă mai uit cu părere 
de-rău la prietinele mele mai mari. Iată-mă-s și eu cu rochie 
lungă. ` 

Nu ştiu ce-i, parcă mă furnică ceva prin singe. Mă simt 
cu totul altfel, decit pîn-acuma. Rochia aceasta m-a schimbat 
cu desăvirşire. Da, da. (Vine nainte. Serios:) De-acuma sint 
fată mare. | 

Pînă cînd porţi haină scurtă, nimene nu stă de vorbă cu 
tine serios. Pentru toți eşti numai o fetișcană cu care se 
glumeşte şi se joacă. Dar de-acuma are să fie altfel. (Punin- 
du-și degetul ia gură.) Aseară un tînăr mi-a și zis: „Sărut 
mina, coconiţă !“ 

Verişorul a ris de mine, cînd mi-a văzut bucuria. Dar iute 
l-am și făcut să tacă. I-am zis: „Voi cit vă mindriţi dacă ați 
trecut examenul de maturitate ; lăsaţi-ne şi pe noi fetele să 
ne pară bine de rochia lungă, căci doar asta-i testimoniul 
nostru de maturitate.“ 7 

Şi cum să nu ne veselim? Că bine zice unchiul: „Rochia 
lungă pentru fete este. biletul cu care întră în lume“. ` i 

În lume!... de-acuma nu mai trebuie să stau acasă cînd 
alte fete se duc la bal. Mi-a şi făgăduit mama că-n carnevalul 
viitor mă va duce şi pe mine. Primul bal! Mă iau fiori cind, 
mă gîndesc la el. În pensionat dansam numai fetele între 
noi; de-acuma înainte am să dansez cu veritabili bărbaţi. 
Trebuie să fie foarte interesant. Nu mai pot de dor. 


445 


„> cât un coș. (Se duce la uşe şi îşi pune 


a (La oglindă.) Am şi breton. Mămi 
oeme părut prea puțin... Şi, cînd 
at ş — i 

ze 7 dia a n mol, „ M-a şi ocărit că ce am făcut? 
-am 1 i-am ră : „Fi s 
ȘI: Mi-am ars părul Ce să e pia ţi pt Me de 
i-am ars pi ; ; or i ă 
caută s-ai şi minte — lungă! E i litiu 
__Să m-audă profesoarele și 
că s-ar mira. Mai ales doamn 
j Săraca, era bătrină şi tusea 
(Îşi pune ochelari, ia un basto 


profesorii din pensionat, ştiu 
a directoare și-ar face cruce. 
grozav. soeg în şcoală iac-aşa 
une ochel n şi pine de la uşe, rezemi S 
w . tn 7 
n ad, ) pi eu, purtat rău. ( Tiset ) Nu a 
e ori (tuşeşte) să fiți asċultăt i să vă 
ae ȘeşIcJ să titi ascultătoare şi să vă învăţaţi 
t şeşle). Am să scriu la părinții voştri o 
i să pu voştri (t ă 
deloc nu sînt mulțumită de voi... (tuşeşte)“. a d 
NN bastonul şi ochelarii și vine sărind în mijloc. ) 
5 E Aia ga “ limba franceză era toată viaţă, glumeaţă 
ş ; ridea și cînta; mai cu seamă ă înti p 
ridea ș mă dacă întiîl 
cale, iac-așa din întîmplare. i Coe 
are, pe locotenentul de h i 
dreptul, franțu a A i A 
; zeşte n-am învățat. D după trei ani 
t țuzeş tat. Dar ea 
vorbit perfect — româneşte. du zii aS 


Profesor m ică şi fizică ` 
orul de: matematică şi de fizică avea un cilindru 


e cap un ciiind 7 
Păşeşte grav nainte.) Cind intra, dotse feri. încă ui 


stea Saale să nu răcească. Apoi se urca şi începea 
(ra ii să ră să ) sii ‘ahm vorbhit dhespre trighonome- 
; asthăzi avem să chontinuăm | ici 
tatea animalică | EI ici a aa 
! Electhricitatea este o încă 
a 1 l uthere încă nech 
noscută deplin (strănută scite i Nu 
tă TE dnută.) Am răcit trănută i 
deschisă undeva o fereastă?... ii Tar aut 
ARE ial de istorie, cum îşi lua locul, începea numai- 
Du ip aa E ) Împăratul Trăian, sosind la 
A 1 dete ordin să se facă d i 
is i ape r un pod straşnic. 
„acestui pod se văd pină astăzi ri 
le zi la Turnu-Sev 
ca nişte monumente al i ii aand 
Ș e vechei glorii r i 
e nun Vechei gl omane. Trecînd 
iii a E 9 pla crincenă între oastea romană 
; a lui Decebal. În sfirșit romanii ă învin- ` 
cea da i Ș ani au rămas învin- ` 
i A 
a şi Traian a aşezat pe locurile deşeřtate o colonie 
SF , ai carel urmași sintem noi... (Cu voce naturală: ) 
1 tot aşa mai departe, incit în cele din urmă n-am înţele 
“nimica. H 
__Catehetul de reli 
cù totul opus. Vorbe 


gie, Dumnezeu să-mi ierte păcatul, era 
q trăgănat și scîrțfind ca și carul motilor. 
x d s 


446 


ca mi l-a tăiat... Însă 
nu m-a văzut, am mai- 


“Cind începea el a spune că: „Dum-ne-zeu a fă-cut lu-mea în 


șe-se zi-le“ ne vinea a crede că n-are să mai sfirșească. 
Între toţi era şi unul de care nu rîdeam. Un tînăr nalt, 


brunet, frumos. Acesta, după părerea noastră, n-avea nici 


o smintă, decît că era — prea sfiicios. După ce ieșea din 
şcoală; ce-i drept nici una nu știam despre ce ne-a vorbit; 
dar toate eram de acord că vorbeşte foarte frumos... 

Iubit pensionat, cu drag mă gindesc la tine; cu toate că 
la ieșire, între noi să rămînă vorba, n-am vărsat nici o lacrimă. 
De ce să fi plins? ştiam că în curînd am să capăt rochie 
lungă. Nici nu i-am dat pace mamei, pînă nu mi-a făcut-o. 
(Se uită la rochie.) Ce trumoasă-i! Dar încă dacă voi avea o 
trenă lungă, lungă...! (Păşeşte și arată lungimea.) Nu este 
mai frumos decît un șlep, parcă ești o regină... of! cu ce drag 
o să-l port! (Se apleacă şi pășeşte înainte, făcînd. din rochie 
un șlep. Apoi se opreşte şi vine la mijloc.) 

Ieri am primit o scrisoare de la Marioara, cu care am 
petrecut în pensionat trei ani de zile. Îmi scrie că tinerimea 
de la ei va.aranja un bal, la care și dînsa va lua parte şi mă 
cheamă şi pe mine. M-oi ruga de mama să mă ducă. Va fi acolo 
şi Costică, cunoştinţa mea cea mai plăcută din — pensionat. 
Venea în toate duminecile la soru-sa şi vorbea — cu mine. 
(Ride.) Drăguţ băiat! Rumen și svelt şi avea -nişte muste- 
cioare. (Imitează -sucirea musteţelor.) Adică la dreptul vor- 
bind, n-avea încă musteţe, ci numai începeau a-i miji, cu toate 
acestea el le tot sucea... (Iarăşi imitează sucirea musteţelor. ) 

Și ce drăguţ aprindea ţigareta. (Aprinde o ţigaretă.) Şi 
cum fuma de frumos. (Fumează plimbindu-se. Apoi aruncă 
țigareta şi vihe la mijloc.) 

( Privind ispititor în jur de sine.) Am şi cîteva scrisori de 
la dinsul. Le ţiu ascunse să nu le vadă nimeni. (Scoţind din 
buzunar un teanc de scrisori.) Ah! cum am tremurat cînd am 
primit cea dintii. Mi-a predat-o soru-sa. O bunătate de înger. 
Cum am roșit și cu ce dor am cetit-o! Şi cind i-am răspuns, 
de unsprezece ori am început şi refăcut conceptul. Amorul 
nostru părea vecinic. Şi totuşi el, după ce a trecut examenul 
de maturitate şi s-a făcut jurist, şi-a uitat jurămintul. S-a 
răcit. M-a trădat. Cit am plins şi mai pling şi acuma. (Îşi 
şterge lacremile.) Cum să nu pling; căci era frumos. (Plinke. 
„Apoi se redeşieaptă minioasă.) Ba era urit foc, n-avea nici 
urmă de musteţe... un băiat... (Ride.) Ba zău că mint... 
Era frumos, ca rupt din soare... Dar să nu mă spuneți la» 
mama, că-mi taie rochia lungă! 


j 


PROLOG 


Teatrul înfăţoşează o livadă între munţi. 


SCENA I 


POETUL 
(cobârind la vale) | 


Umblat-am văi şi dealuri, văzut-am cu mindrie 
Că neamul nostru are o mare bogăție ` 
De frumuseți ascunse, ce alții n-au. 

GPE Păcat 
Că noi nu prea cunoaştem ce-avem mai minunat 
Ne-am dus în lumi străine și-am învăţat în ele 
Limbi, datini şi cultură, cu cheltuieli munci grele 
Ne-am închinat cu fală la tot ce-a fost stpăa 
Ş-am dat uitării neamul şi sîngele român! 
Nici Ti-am visat că ceea ce-n lume ne-ncîntase 
Aveam și noi, mai neaoş şi mai frumos, acasă, 


3 


Ascuns în neamul nostru. 
Și pină cind am stat 

Prin lumile străine şi lor ne-am închinat 

Aici în casa noastră, comoara părăsită 

A trebuit să-ndure o crîncenă ispită ; 

A fost un pom cu fructe ce stă-n drum nepăzit 

Cîţi trecători mai lacomi, cu toţi l-au ciungărit ; 

Toţi ş-au cules din poame ce-au fost mai minunate, 


448 


Ba rupt-au şi ramuri de fructe încărcate; 

Dar oricît ni-l dubiră, deloc nu s-a uscat, 

Căci este-un pom ce veacuri stă sus neclătinat ; 
Cit îl zdrobeşti mai tare, dă ramuri mai vinjoase, 
Cât îl despoi mai crincen, ai poame mai frumoase. 
Din vechile-i podoabe mulţimi s-au stins şi dus, 
Dar astăzi și mai mîndru ridică fruntea-n sus. 


(Privind în jur, merge înainte.) 


Trecut-a noaptea lungă și soarele răsare, 

E vremea să ne punem la lucru, mic și mare! 
Sus steagul luminării prin văi şi prin Carpaţi, 

Să ne-adunăm sub dinsul, români, ca nişte frați! 
Să scoatem la iveală comoara nesecată, 

Să-i facem scut de-a pururi, ca-n veci și niciodată 
Să n-o despoaie nimeni, să crească pentru noi, 
Să-nsufle mingăiere în timpuri de nevoi; 

În zi de bucurie ne facă sărbătoare E 

Și orişicind ne fie o fală-nălţătoare ! 


SCENA H` 
POETUL şi un ȚARAN MOȘNEAG 


POETUL 
Ei, ce mai faci, moşnege? 
MOŞNEAGUL 
Da merg s-aduc şi eu 
Din uscături ce-s harnic. 
i POETUL 
Eşti dirz. * 
MOŞNEAGUL 
Năravul meu. ~ 
Cam dirz, dar n-am ce face; năravul cel din fire, 
Cum spune vorba aia, nu are lecuire. l 
Aşa mi-a fost ursita, să-mi fie-n veci urit 
Orice-i stricat şi mirşav şi tot ce-i schimosit. 
Şi de-mi arunc privirea la noi şi-n alte sate, 


449 


Văd cum se surpă toate ce-au fost din moși păstrate: 
Bătrine obiceiuri frumoase, românești, 
Să pierd, să sting încetul şi-n urmă te trezești 
Cu altele, străine, în loc de flori — scăiete, 
Cari ni să șed întocmai ca nuca la părete. 
Țăranca, fala noastră, îşi uită de război 
Şi-şi cumpără prin tirguri găteală cu forfoi ; 
Chiar graiul nostru neaoș se pare că se schimbă 
Și vorbele străine îți fring săraca limbă; 
Cintarea trăgănată și doina cea cu dor 
Încep să se prefacă virtej îmbătător; 
Ne mestecăm prea tare, ca griul în neghină, 
Abia ne mai cunoaștem de pătura străină, 
Întoarsă-i roata vremii şi noi sîntem de jos 
Și nu văd mintuinţă. 

POETUL 


Ba e, moșneag duios. ` 
Să facem un teatru, o casă minunată, 
Şi s-adunăm într-insa tot ce-am avut'odată 
Şi tot ce-i azi al nostru: grai, datini, port şi cint 
Şi tot ce are neamul mai preţios, mai sfint; 
Să le păstrăm pe toate, ca-n veci să nu ne piară, 
Să ne-ncălzim la ele, să ne ridice iară! 


MOȘNEAGUL 

Să-ţi fie gura d-aur, că bine mai vorbeşti! | 
„M-ai mîngăiat cu totul, mi-ai dat puteri cerești; 
Sint tînăr, sprinten iară, ca şi odinioară, 

Mă duc, alerg, zbor iute, ca pasărea uşoară, 

Să văd pe toţi românii, la toţi să le vestese 

Ca într-un gînd să facem teatru românesc. 

di (lese.) 


SCENA III 


POETUL | . 


(singur) 


Toți într-un gînd! O! parcă din ceruri ni să spune: 
Toţi într-un gind, românii, am face o minune. 


450 


SCENA IV 
POETUL şi o societate de domni şi dame 


i UN DOMN 
Pe pajiștea aceasta e bun loc de maial, ` 

(Zărind poetul.) 
Ce mai visezi, poete? 

POETUL 
Un vis naţional. 

Visez că-mi văd tot neamul făcindu-şi un teatru. 
AL DOILEA DOMN SA 


Nu mai visa, poete ; deschide-ţi ochii-n patru, 


Vezi marea nepăsare dormind în jurul tău. 
AL TREILEA DOMN 
Te sprijinim, nu-i vorbă. dar lucrul este greu, 
Sintem săraci. En i 
O DOAMNĂ 


Nu este atit de greu cum pare. 
Venim și noi, românce, dînd sprijin la-nălţare ; 
Căci unde se lucrează de neamul românesc, 
Femeile “române de-acolo nu lipsesc. 


' - POETUL 
Podoaba naţiunii, românce-ncîntătoare, 


i. Pe cari ne-au dat din ceruri să fiţi al nostru soare ; 


Voi ne-aţi scutit căminul în timpi de vijelii 

Şi voi faceţi viaţa un rai de veselii; 

Puterea voastră-i mare, e chiar nemărginită, 
De vreţi şi voi, sint sigur de învingerea dorită 


| - Şi Thalia Română se va-nălţa-n curind, - 


Mă-nchin smerit acestui măreț şi falnic gind. 


SCENA V 


ACEIAȘI și MOȘNEAGUL 
MOȘNEAGUL 

Cutreierat-am munţii; prin tulnic dat-am veste 

Și vin de pretutindeni bărbaţi, flăcăi, neveste. 


451 


SCENA VI 
ACEIAȘI şi un COR din BANAT 


CORUL 
(intră cîntind ) 
lată ziua mult dorită, 
lată ziua fericită, 
Haidem să ne bucurăm ! 
Şi cu toţii dimpreună 
Veseli și cu voie bună, 
„Un teatru să-năltăm! 


GĂRGĂUNII DRAGOSTEI 


Comedie într-un act 


Un teatru ce să poarte 

Steagul lui în orice parte 
La românii doritori; 

Pretutindeni să ne fie 

Un izvor de bucurie, ` 
Să ne facă sărbători. 


SCENA VII | 
ACEIAȘI şi o ceată de CĂLUȘERI din! Ardeal 


VĂTAFUL 
(salutind cu bita) „= 
„Trăiască teatrul românesc ! laic 
(jucind singur) 
Unu, doi, trei, copile, măi! Rupe-o! z 
i TN (jucind toţi) 
Nu te da, măi! Rupe-o copile ! | 
(După ce s-a jucat Călușerul, călușerii, corișiii, coristele și celelalte 
țărance, dimpreună cu domnii și damele fac un cerc și Joacă hora.) 


; POETUL 

Uniţi aşa cu toții, frumosul nostru vis 

Parcă-l vedem aieve: Teatrul. e deschis ! 
| (Cătră public:) ` ~ 
Stimate, scumpe public, rugămu-te primeşte 
Cu drag silința noastră făcută-n românește ; 
Ne trece cu vederea greșelile ce-am spus... 
E greu tot începutul... Ş-acum cortina sus! 


PERSOANELE: 


OLIMPIA, văduvă tînără 

TÎRGOVIŞTEAN, unchiul ei 

DR. URSULESCU, medic - 

MARIN, advocat 

GOGU, "deputat 

JOIȚA 

RA prietenele Olimpiei 

ALECU, servitor . 

ANICA, servitoare - 

DOAMNE și DOMNIȘOARE i 


Se petrece la Bucureşti, în salonul doamnei Olimpia. Timpul prezent 


Un salon de primire, mobilat elegant. 


SCENA I 
TÎRGOVIŞTEAN şi URSULESCU 


|. TincovișrEAn: Degeaba vrei să mă convingi. Nu te cred 
şi pace. 

|. DR. URSULESCU (aprins): La dracu! Nu mă crezi! Bine, 

nene Tirgoviştene, drept cine mă iei d-ta? Sint eu un 
palavragiu care îndrugă la moși pe groşi, fără să ştie 
ce spune? Ori poate am obiceiul s-ascund adevărul? 
" TînGovIşTrEAN: Ba nu. 

î Da. URSULESCU: Așadară, de ce mi te impotriveşti, dacă-ţi 
E. spun gă nepoata d-tale e sănătoasă tun? ' 

i. TincovișreAN: Sănătoasă! Uf, maică. Toată ziua e agitată, 
nimica nu-i „place, ceartă pe toţi şi nimeni nu-i poate 
intra în voie. Orice-i zice, doctore, eu mă tem că e 
3 bolnavă. 

+ DR. UnsuLEscU (își ia pălăria de pe masa din fund): Dacă 
- te temi, cheamă-i alt medic. (Pleacă. ) 

i TîRGOVIŞTEAN (alergind. după el): Doctore, frate, nu te su- 
E păra ; vezi că sînt foarte îngrijat. 

DR. UnsULESCU ( oprindu- -se minios): N-am obiceiul să sufer 
insulte. Dacă nu mă crezi, i, dacă ştii mai bine: de ce m-ai 
consultat? - 


SCENA II 


ACELAȘI și GOGU 
Gocu (inirînd): Trecind p-aici là Canen, ti-am văzut tră- 
sura, doctore, la poartă. Cine e bolnav ? Poate cocoana 


Olimpia ? 
DR. UnasuLescu (dirz): Ba. 


455 


Gocu (lui Tirgoviștean): Ori d-ta? 

DR. URSULESCU (și mai dirz): Ba. 

Gocu: M-am speriat că poate s-o fi bolnăvit cocoana căci 
ieri mi s-a părut prea nervoasă. Mi-a trîntit un atac 
straşnic, că de ce nu iau cuvintul în Cameră. să sustin 
drepturile femeilor? $ i i 


DR. UnsuLEscu: Nu i-ai putut răspunde că n-ai obiceiul să ” 


„____ Yorbeşti? 

TÎRGOVIȘTEAN: Şi pe mine tot cu asta mă omoară. 

DR. Ki Drepturi femeilor ! soacră-mea şi le-a luat 

TÎRGOVIŞTEAN: Acum ce-a făcut? A convocat cu prietenele 
sale o mare întrunire de femei, care să discute chestia. 

Gosu: Eu consimt cu plăcere. Femeile admise-n parlament: 
ar fio plăcere să fii deputat. ( Scoţindu-şi. ceasornicul. 
- Ju la el.) La revedere! Începe şedinţa. (Trece 

DR. UrsuLEsSCU: Şi se citeşte apelul nominal 

„Gov: După şedinţă am să trec p-aicea. (Iese.) 


y 


Z = SCENA Mla 


TĪRGOVIŞTEAN şi URSULESCU 
a UnsuLescu: Ce caută omul acesta la d-ta? 
A d dee Aduce Olimpiei informaţiuni politice. 

R. Milea ai Un diurnofag. (Trece 1) Are cinci sase 
T Se prezintă la toate și stă pină se citeste 
apelul nominal ori işi iscăleşte numele în condică 

P apoi iara aiurea... Ei, acuma mă duc şi eu i 

GOVIŞTEAN: Care va să zică, nu dai nici orie nepo; 

$ ai nici o dof - 

edit că, torie nepoa 

DR. UnsuLescu: Nu. (Pleacă, trece în dreapta, apoi se în- 
<~ toarce.) Ba da. Mărit-o! l 

TîrcoviştEan nm D-ta crezi dară... 

DR. o Că doftoria ei nu se găsește în farmacie. 

m oala ei nu o poate vindeca decit dragostea unui bărbat. 

IRGOVIȘTEAN: Te inșeli. Ea urăște pe bărbaţi. 

Da. UnsuLEscu : Pentru că -adoară pe unul, care nu vine 
și impută lipsa aceluia întregului sex bărbătesc. Îndată 


456 


` doftoria mea!... Adio! (Iese dreapta pl. 1). 


“TÎRGOVIȘTEAN (singur, șede pe canapea în dreapta): S-o 


„Anica (intrînd): Poftim, coconașule, 
TiRGOVIŞTEAN: Spune cocoanei să poftească aici. 
“Anica: Numaidecit, 


AnIcA (întorcîndu-se): Coconiţa vă roagă să așteptați niţel. i 


TiRGovIşrEAN: Scrie prim-articol în cameră nemăturată! 


Anica: Nişte invitări pentru întrunirea de astăzi. 
Tîrcoviştean: Dă-mi-le să le văz. (Anica i le predă. El 


ce se va ivi însă acela, numaidecit are să înceteze ura 
şi i-or trece toţi gărgăunii de acuma... Mărit-o, iată » 


SCENA IV 


t 


TIRGOVIŞTEAN apoi ANICA 


mărit! Sfat bun. Poftim însă a-l executa, dacă poţi! 
Doctorul n-o cunoaşte ca mine. l-am propus odată și o 
mi-a răspuns: „Nu vreau să mai port jugul nimă- | 
nuja !“... Cu toate acestea, am să mai încerc o dată. ; 
Trebuie să fac asta, căci nervozitatea ei m-a umplut 
de griji. (Sună la masa din mijloc.) Am să-i vorbesc 
serios. 3 


OVIȘTEAN (singur): Am să-i propun o partidă potri- 
vită... Pe... Nu, nu! Acela nu i-ar conveni... E prea 
prost... Sau pe... Nici pe acela. E prea cuminte... 
În sfirşit o să-i găsesc eu pe cineva. 


Are să termine un prim-articol pentru ziarul partidului 
care va ieși mine. (ese stinga pl. II). 


Sfintă ocupaţiune. Nu este permis nici să te apropii. 
Acum, poftim și stai de vorbă cu ea serios. Tot scrie și 
sar serie. De multe ori n-are timp nici să primească frizerița 
s-o pieptene... Dar încă întrunirile cele multe! Tot- 
dauna vine tîrziu la masă şi mincăm prost... Pe vremea 
mea femeile nu scriau la gazete şi nu ţineau întruniri, 


dar mincam bine și casa totdauna era curată... Și 
“nici una nu reclama nu ştiu ce drepturi... (Anica 
trece prin odaie.) Ce duci? l i 


citind adresele: ) Cocoana Joița !... Luptă pentru ordi- 
nea socială şi casa ei este curat un balamuc... Cocoana 
Luxiţa! Reclamă emanciparea femeilor și bărbatul ei 


457 


i rio să zică nici circ... Cocoana Riţa ! Stăruie să 
A nitințeze ateliere de industrie naţională, dar ea nu 
d. w nu-i din străinătate... (Privind 
7ese.) Xi toate tot așa. (Opri 

l 2} şi À șa. (Oprindu-se la una. 
a asta | A risipit. toată averea bărbatului şi au 
A Să cirmulască o societate de economii, ( Anicei :) 

nde are:să fie întrunirea? E n 

ANICA: Aicea. $ 


TÎRGOVIŞTEAN: Sfinte mucenice ! Atunci haid’ de-aicea, că 
bi 


nu vreau să pă a Tan i 
pl. 11.) păţesc ca zidurile Iericului. (ese dreapta, 


SCENA V 
ANICA şi ALECU 


ANICA [Eura]; Cocoana mi-a spus să duc eu pe la toate 
T Aa acestea. Dar țin- și eu la egalitate. Eu să alerg 
ceai e şi Alecu să stea acasă? Asta nu merge. A sosit 

mea să mă emancipez. şi 4 r j 
eu. (S 
fi pez ş (Sună la masa din 

ALECU (intrînd): Ci 
: Cine a sunat? (I 

Anica: Eu. (cai al 

ALECU: Puteai să-mă chemi și cu gura. CĂ nu ești cocoană, 

A atu cl mal mare decit mine să-mi poruncesti. l l 
a mare nu-s, dar nici mai mică ; tocmai atita ca 

ne. e Spus cocoana că femeia trebuie să aibă ase- 

a Ea ca bărbații. M-am înscris si eu între lup- 
ele pentru emanciparea femei os tirănia bă 

esp p emeilor. Jos tirănia băr- 

î Ce gărgăuni ţi-au intrat în cap, frate? 

NICA: Nu-s gărgăuni. În sfirsit ne-am trezit și noi femeile 


- 


3 


Destul am purtat jugul vostru, e vremea... 


ALECU: Să purtăm noi al vostru... Adicăte găina să porun- 
cească... Mare înțelepciune, nu-i vorbă... Ei, ce vrei? 


. 


( ? pr > 
| ) 


Anica: Este o mare chestie de discutat, “s 


458 


ALecu: Eu mă mir cum se pot înţelege. Dăunăzi.am ascultat, 


la uşă, dar vorbeau toate deodată, încit n-am priceput 
nici un cuvînt şi m-am ales cu nimica. i 


i. Anica: Nici nu-i de nasul tău... Du scrisorile să nu întirzii. 


ALECU: Le duc (Tese în dreapta, pl. II). 

ANICA (singură): Am să vorbesc și eu cu prietenele mele 
să facem şi noi o mișcare. Avem să ținem'o întrunire 
mare: Da, da! Jugul bărbaţilor nu mai e de suportat. 


SCENA VI 
OLIMPIA şi ANICA 


OLIMPIA (intrînd agitată, cu părul despletit pe umere, în 
- negligé de dimineaţă, fuge-naintea oglinzii. Declamind) : 
Doamnelor şi domnişoarelor ! surori în suferințe; tova- 
răşe de luptă! Secolul al nouăsprezecelea e secolul 
egalităţii. Ar fi o ruşine ca noi femeile să mai purtăm 
jugul bărbaţilor. - Întunecimea veacurilor trecute... 
(Zărind pe Anica, tace-ndată.. Apoi ei, vorbind:) Ce. 
stai acolo ca un butuc? Ai dus scrisorile? 
"ANICA: Le-am trimis cu Alecu. 
OuimprA: Nu ţi-am spus să le duci tu? De ce nu te supui 
ordinului meu? ` l ; 
ANICA: Am văzut că el n-are nici un lucru și am socotit 
că de ce să stea el p-acasă tolănindu-se la umbră, 
"cîtă vreme eu-alerg ulițele prin căldură?! D-ta mi-ai 
spus de multe ori că nu mai trebuie să suferim îngim- 
farea bărbaţilor, ci să fim dopotrivă cu ei în toate, 
aşa și în lucru. i 
Ouimpra: Încai de-ai fi aranjat salonul... Iată ce prost 
stau toate... (Mişcă un fotel şi-l răstoarnă.) Ridică-l 
şi-l pune colo. (Anica executează ordinul.) Nu te-am 
învăţat să nu pui toate scaunele în așa ordine simetrică, 
“parc-ar fi o şcoală?! (Împinge un scaun mai încolo.) 
„lată așa. (Mişcă nervos toate mobilele, pe cînd unele 
se răstoarnă şi Anica le ridică.) Dar oglinda asta?... 
Nu ţi-am spus să aduci pe cea din odaia de prinzire, 
care arată o față galbenă-verde? Nu vreau ca damele 
să se uite tot în oglindă şi astfel să nu fie atente la 


N 


459 


discursul meu... (Anica pleacă.) Stăi!... Haide fă-mi 
părul intii. (Se așează pe un scaun şi Anica începe să 
o pieptene. Declamind:) Doamnelor şi domnişoarelor ! 
surori în suferințe, tovarăşe de luptă! (Vorbind: ) 
Bagă de seamă să nu-mi smulgi părul! (Declamind:) 
Secolul al nouăsprezecelea e secolul egalităţii... ( Vor- 
bind:) Văzut-ai cit de prost a fost îmbrăcată dăunăzi 
nevasta maiorului ? Biata vrea să rivalizeze cu mine 
ȘI n-are nici un gust... (Declamind:) Ar fi o ruşine 
ca noi femeile. să mai purtăm... (Vorbind: ) Ascultă, 


Anico, dacă mă mai smulgi, Îţi trag o palmă... 
a 7 ial cocoană, un fir de păr alb... 

LIMPIA (sărind în picioare): Un fir ă inți 
Anica: Iată-l. (fI dă.) / il di i 
Oimpia: Tu l-ai virit acolo... (Trece în dreapta şi revine 

la stinga.) Însă n-ar fi mirare... Viaţa asta agitată 
ȘI petrecută-n luptă pentru binele de obşte, trebuie să 
te albească. „(Se aşează din nou pe scaun şi Anica ur- 
meazd a o pieptăna. Declamind: ) Ar fi o ruşine ca noi, 
femeile, să mal purtăm, jugul bărbaţilor... ( Vorbind: ) 

„DI Marin n-a fost încă p-aici? 

ANICA: Numai pe dl Gogu l-am văzut. 

OLIMPIA: Ce vrea orangutangul acela?... Dă-mi oglinda 
cea mică. (Anica i-o dă. Se priveşte-n oglindă.) Aşa; 
e bine... Acum du-te şi schimbă oglinda cea mare... 
(Se stoală. Anica vrea să ia oglinda.) Las-o, destul 
de urit arată şi asta. 

isi f la f parte): Apoi să zici că nu-şi iubeşte” prietenele. 

ese. 


SCENA VII 


OLIMPIA 


(singură, în stinga sezîind) 


Discursul meu de astăzi are să supună pe toate rivalele 
mele. Am să fiu aclamată cu entuziasm și proclamată prezi- 
dentă a clubului; iar miine, toate ziarele se vor ocupa de mine. 
Ce frumos! Ce sublim! Toată noaptea am lucrat, am adunat 
frazele mari de prin ziare şi le-am compus într-un buchet. 
Ce discurs fenomenal. Vorba e numai să-l stiu pronunţa 
bine. Haid’ să-ncerc! (Se duce în fruntea mesei şi îşi ia o 


460 


oză oraiorică. Declamind:) Doamnelor şi domnișoarelor! 
“(Vorbind:) Oare să zic „domnişoarelor“ ? Sint cam bătrine 
şi... În sfirşit, lumea le cunoaşte domnisoare |... Ei bine l... 


sprezecelea e secolul egalităţii. Ar fi o ruşine ca noi, femeile, 


Cea roză-mi şade de minune. Dar şi Aglaia are una la fel. 
S-ar zice c-o imitez. lau cea galbenă... (Continuind discur- 
sul:) ...să mai purtăm jugul bărbaţilor... (Vorbind:) Cât 
mi-ar plăcea să fie de faţă şi Marin! (Continuind discursul: ) 
Întunecimea veacurilor trecute ni-e martoră cît am îndurat 
înjosirea... Dar a sosit vremea să ne trezim. Poziţia... 


poziția... (Vorbind:) Nu ştiu de ce, dar aicea totdauna mă 
încurc. Parcă văd înaintea mea pe Mariţi, văduva subprefec- 
tului, care se înhoalbă la mine, cu nişte ochi scofilciţi, căci 
aspiră şi ea la prezidenţie. Proasta, se pune în rînd cu mine. 


cu bărbaţii; dar între sine ele nu pot fi egale... Ei bine!... 
(Continuînd discursul: ) Poziţia... poziţia... (Vorbind:) Ce 
drac urmează ?- (Scoate din buzunar un teanc de hirtii şi caută, 
“apoi citeşte cu patos: ) Poziţia de drept a femeii e zdruncinată 
cu desăvirșire ; ea poartă toate greutăţile casei şi bărbatul 
se plimbă. Eag stă vecinic acasă, iar bărbatul face chef la 
club. De ce să n-avem şi noi, femeile, cluburi?!.. Ochii 
Europei, civilizaţia lumei ne priveşte! suferinţele secolilor 
reclamă dreptate. Jos jugul bărbaţilor! Jos tirănia lor! 
(Fuge iute la oglindă ; vorbind:) Exclamaţia aceasta trebuie 
s-o învăţ la oglindă. (Luîndu-și un aer foarte serios, vorbind: ) 
Așadară... (Citeşte:) Jos jugul bărbaţilor! Jos tirănia lor! 
Vocea timpului ne impune să arborăm steagul emancipării. 
Sub el să ne adunăm toate femeile şi să strigăm... strigăm. 
(Privind în oglindă, vorbind:) La dracu, atita frumuseţe 
să se ofilească degeaba ! Șuviţa asta de păr pare nepotrivită. 
S-o tai. (Ia niște foarfeci și taie. Vorbind:) Aşa. (Urmind 
discursul: ) Să strigăm să ne auză ţara, Europa, lumea, cerul 
şi pămîntul... (Cu goce tot mai tare:) Să stiigăm!... (Vor- 
bind lin: ) Totuşi, va fi mai bine să iau rochia cea albastră... 
(Urmiîndu şi discursul cu voce tare:) Să strigăm... 


461 


(Declamind:) Doamnelor şi domnişoarelor! Secolul al nouă- * 


să mai purtăm... (Vorbind:) Oare care rochie să-mbrac?- 


Eu sint pentru emanciparea femeilor; ele au să fie egale 


: 
; 
i 
f 
3 
, 


A 


SCENA VIII 


TÎRGOVIȘTEAN şi OLIMPIA 


TincovișrEAN: Nu striga, dragă, că se sperie vecinii. | 
OLIMPIA: Învăţ, discursul ce am să ţin la întrunirea de 


astăzi. Cred că nu dorești nici d-ta să pățesc ruşine 
șI prietenele să riză de mine. 


TÎRGOVIȘTEAN: Ce doresc eu? Ți-am spus de multe Ori. 


Să-ţi cauţi de treabă și să te măriți. Asta e menirea ` 


femeii, iar nu să ţină discursuri prin întruniri. 

OimPiA: Să mă mărit? Să mă fac iarăși sclava unui băr- 
bat? Niciodată. (Trece 2. ) 

TÎRGOVIȘTEAN: Gărgăuni. 

OLimpra: Eu urăsc bărbaţii. 

TÎRGOVIȘTEAN: Pentru că nu vine nici unul să te ia. 

OLimPIA: Pentru că sînt niște despoţi,. cari uzurpează drep- 
turi şi prerogative ce nu li se cuvin, după legea firei. 
Însă nedreptatea are să se sfirșească în curînd. Ne-am 
trezit şi noi femeile și am arborat steagul eliberării. 


TÎRGOVIȘTEAN: Desigur o fustă. ` ` 
OimPIA: Degeaba-ţi baţi joc. Ai să vezi în curind cine sin- 
tem. 


“TÎRGOVIŞTEAN: Parcă nu vă cunosc de mult. Am fost doar 
însurat. . Fie-iertata mi-a -dat destule lecţii. 


OLIMPIA: Avem să formăm un partid care... 


TÎRGOVIȘTEAN: Va ţinea în toate zilele cite o întrunire, unde 
fiecare veţi lua cuvintul de zece ori. 


OLimpIA: Un partid care să dărime tirănia bărbaţilor. 
TÎRGOVIȘTEAN: Care va să zică nu-i glumă. 


Oimpra: Rizi, rizi!... Acum mă duc să fac toaletă pentru 
„întrunire. (Trece în stinga. ) 


TiRGOVIȘTEAN: Las-o naibii întrunire | Vino 'cu mine la 
plimbare. 


Oummpra: Nu pot. Interesele partidului nu-mi dau voie. 
TÎRGOVIȘTEAN: Am văzut la Constantinescu niște stofe 
nouă... ` 


OLIMPIA (se apropie de el ): Vrei să-mi comandezi o rochie 
nouă? Haide! 


462 i 7 


-Tîrcovişrean: Dar interesele partidului? ` ` Sa 
Oimptra: Ştii că nu pot să-ţi refuz nimica ce-ţi face bucurie. . 
Mă duc să-mi schimb îmbrăcămintea... Ș-apoi sint 


la dispoziţie... (Jeşind, declamează:) Doamnelor şi 
domnișoarelor !... Surori în suferințe... (1ese.) 
SCENA IX 


TÎRGOVIȘTEAN, singur 
Gărgăuni şi nimic altceva. Cum a declamat despre întru- 


nirea de astăzi! Şi totuși, cind a auzit de o toaletă nouă, 
numaidecit a uitat şi întrunire, şi partid, şi tot. 


-SCENA X 
TÎRGOVIȘTEAN şi GOGU 


TÎRGOVIŞTEAN: S-a şi încheiat şedinţa? 


__Gocv: Încă nu. Eu însă n-am putut s-aştept sfirşitul, căci 


a trebuit s-alerg la bancă. . 
TincovIşrEAN: Să iscăleşti condica. de prezență. a 
Gocu: Să isprăvesc nişte afaceri grabnice. Le-am terminat, 

Ş-acum sînt aici să vă văd ce mai faceți? Cocoana e 

bine ? , 

TiRGOVvIșTEAN: Da. o | 

Goâu: Nene Tirgoviştene, dă-mi voie să-ţi fac o declaraţie. 

TîRGOvIşTEAN: Poltește. (Sed) 

Goav: Eu ador pe cocoana Olimpia. 

“TÎRGOVIȘTEAN: Ș-apoi? 

Goau: Cer sprijinul d-tal. l Da 

TÎRGOVIȘTEAN: Sprijin la dragoste? Cine a mai auzit gi 
asta? Dacă tu.nu ești în stare a-i dobîndi-inima, cul- 
că-te pe cea ureche şi dormi. - 

Gocu: Dacă d-ta ai pune o vorbă pentru mine... l 

TÎRGOVIȘTEAN: Să mă fac mijlocitor de căsătorie? Ca mai 
târziu să mă înjuraţi amindoi? Ferit-a sfintul să mă 
amestec. Vorbeşte-i tu. Tocmai o aştept să vie. 


463 


Gocu: Regret că nu mai pot sta. (Se. scoală scoțindu-și 
ceasornicul. ) Am să mă duc la institutul nou 
TÎRGOVIȘTEAN+ Să faci act de prezenţă ? 


Gocu: Adio! În curind mă întore, (Iese. 


... 


SCENA XI 
TIRGOVIȘTEAN, singur 


I l-am propus odată. Dar şi-a ris de el. Şi nu mă mir 
deloc. Bine zice ea, un orangutang... Marin! Acela-i om... 
nsă naiba-l știe de ce nu vrea să se însoare. Dacă-l întilnese 
am să-l descos. El nu m-a rugat să pun o vorbă; mi se pare 
că nici n-ar trebui. Am băgat de seamă că nepoata mea nu-i 
străină de dinsul. Trebuie să fie ceva pricină pentru care-l 
tot vorbeşte de rău; desigur dragostea. O fi supărată pentru 
că nu vine să răspundă la dragostea ei cu acelaşi sentiment... 
Așa-s femeile. Cînd te iubesc mai tare, atunci te ceartă mai 
strașnic. Și răposata mea avea năravul acesta. Fie-iertata, 
trebuie că mă iubea grozav, căci nu mă mai scotea din înju- 


rături... A! iată Marin... Acum am să-l iau de scurt... 
Sau, sau! 


Pa 


SCENA XII 


TIRGOVIȘTEAN şi MARIN 


TÎRGOVIȘTEAN (grăbind înaintea lui): Bine ai venit! 
MARIN: Am promis ieri doamnei Olimpia o carte... I-am 
adus-o. (Pune pe masă o carte.) Ei, ce mai faceţi? 
TÎRGOVIŞTEAN (luîndu-i bastonul şi pălăria): Bine, prea 
bine... Nepoata mi-a vorbit ieri mult de d-ta. 
MARIN: Sînt foarte incintat. 
TÎRGOVIŞTEAN: Se vede că vă “potriviţi de minune în idei 
MARIN: Din contra. Avem principii diametral opuse. 
TÎRGOVIȘTEAN: De minune! Din ciocnirea teoriilor opuse 


iese adevărul... Nu fumezi? Tocmai am primit un 
tutun excelent. Poftim! (Îi pune tutunul înaintea 
lui.) 


464 


Marin: Mulţumesc. Nu prea obicinuiesc. 


< TÎRGOVIȘTEAN: Vreai o dulceaţă? (Sună.) De care poftești? 


Zmeură, portocală ori trandafir? ( 
ANICA (intrind): Poftiţi? a 
Mann: Mulţumesc. Nu prea obicinuiesc. 
TÎRGOVIŞTEAN (Anicei): S-aduci Maderă. De 
MARIN: Pentru mine, mulțumesc. „Nu prea obicinuiesc. 
TÎRGOVIȘTEAN (Anicet): Du-te la cocoana și-i spune că 
dl Marin e aici. 
ANICA: Înţeleg. (Iese în stinga.) Ş 
TÎRGOVIŞTEAN: Ei, spune-mi ce obicinuiesti, dară? 
: Nimica. o 
ilie Poate eşti blazat. Ar fi păcat. Om tinăr, 
Eu ţi-aş şti spune leacul. 


MARIN: N-am obicinuit să iau leacuri. , 
TÎRGOVIŞTEAN: De ce nu te-nsori? 
MARIN: Aș! , 


TÎRGOVIȘTEAN: Să. mă crezi, însurătoarea ți-ar fi doftoria 
cea mai bună. Te-ar schimba cu totul. lată-mă-s 
exemplul cel mai bun. Ca flăcău am fost ursuz Şi acu- 
ma-s blind ca un: miel. Fie-iertata m-a dăscălit de 
minune. E 

MARIN: Eu nu voi să fiu dăscălit. | | i ; , -a 

TÎRGOVIŞTEAN: Care va să zică n-ai de gind să te însori! 

MARIN: Ba da. N 

TinGovIșrEAN: Bine. Vremea trece... Ş Ş 

MARIN: Îndată ce mi-oi găsi una care să nu vrea a mă gu- 
verna. . . . v . e. s d po 

TÎRGOVvIŞTEAN: Atunci, ‘frate, n-ai să te-nsori niciodată. 


SCENA XIII 
ACEIASI şi OLIMPIA — 


TÎRGOVIȘTEAN (Olimpiei): Bine că vii. În chestia aceasta 
tu poţi fi judecătoarea cea- mai competentă. Dl Marin 
zice că vrea să se-nsoare. 

OimpIA: A! ce surprindere! 

MARIN: Mă rog, n-am zis tocmai așa. l 

OimeIa: M-am şi mirat, Un duşman atit-de mare al fe- 
meilor ! 


465 


MARIN: Pardon! Sint duşman numai al gărgăunilor feme- 


ieşti >. : . 
TÎRGOVIŞTEAN: Ai dreptate. Şi eu am luptat toată viața 
împotriva acelora. Un adevărat răzbel de treizeci de 
ani. (Suspinind:) Degeaba. 
Oimpra: Gărgăuni! Îndată ce încetăm să fim numai sclave, 
îndată ce ne luăm voie a avea și noi © idee, o voință 
şi stăruim a o realiza: numaidecit vin domnii bărbaţi 
și ne-ntimpină cu vorba „gărgăuni“, 
„MARIN: O! nu. Vă stimăm, vă adorăm cînd vă vedem în 
serviciul unor idei potrivite vocaţiunii femeiești... 
Ourmpra: Firește, vocaţiunea femeiască o definiţi d-voastre 
: bărbaţii. Adică să stăm vecinic acasă, să tot muncim 
și să ne plictisim; iar d-voastre, ca niște fiinţe supe- 
rioare,:să vă petreceţi, să vă faceţi cheful... Aşa v-ar 
plăcea, nu-i aşa? Dar ne-a trecut de șagă. Pretindem 
emanciparea femeilor. Š 
Tîrcovişrean: Bine, dragă. Însă intii eu aş cere emanci- 
parea bărbaților. 
Mania: Bine zici. Au nu femeile domnesc astăzi? 
OLrmpra: Noi? j 
TircoviştEan: Da, da. Iau mărturie viața mea întreagă... 
Dar o afacere mă reclamă. Vă las un moment singuri. 
(La o parte, ieşind.) Îi las să se certe, că doară s-or 
împăca. ' 


` 


SCENA XIV 
OLIMPIA ȘI MARIN 


Ouimpra: Vii la întrunirea noastră de astăzi? 
MARIN: E permis? 


Onampra: Vecinic sarcastic. Noi nu sîntem bărbaţi şi nu ne 
temem de libertate. 


Mani: Vei lua și d-ta cuvintul? 


OLIMPIA: Încă nu știu. Dar se poate. Prietenele mele stă- 
ruiesc mult. 


MARIN: Ei bine, atunci am să vorbesc și eu. 
OimPra: Ce vrei să zici? 
MARIN: Am să te combat. 


za 


466 


| 
LIMPIA: Ce complezant!. 5 
ARIN: Scuză, dar în luptă complezanța n-are loc. D-ta 
sustii un principiu, eu mă înscriu adversar. Ş-avem 
să luptăm cu toată forţa, căci a nu ne servi de toate 
armele noastre, ar fi să periclităm principiul ce sus- 
„ţinem. | 
OuimeraA: Da, da. i a 
MARIN: Prin urmare, te rog din capul locului să mă erpi 
dacă mă voi servi şi de armele sarcasmului. Ce-i drep- 
tul, taie afund, dar izbutește radical. ASE 
Ouimpra: Vrei să mă faci de ris? Mă pun la adăp 


PR ra pirate Nu Soon rîsului persoana ce 
oastră stima. , 

dia: D a ii nu lua cuvintul împotriva mea. 

MARIN: Cu plăcere. Dar cu o condiție. 

OLIMPIA: Ce? l 

MARIN: Să nu vorbeşti nici d-ta. E) Fi 

Ouampra: Dar asta e cu neputinţă. Am auzit că vor să mă 
aleagă prezidentă. Va trebui să zic și eu ceva. 

Marıy: Nu primi. 

 OameIA: Nu pot să refuz. . sad 

Mann: Ei bine, nici eu nu pot face să nu-ţi răspund. 

Oampra: Care va să zică îmi declari răzbel? E 

MARIN: Pe viaţă şi pe moarte. E: 

Oumpra: Şi zici că-mi eşti prieten. 5 i 

MARIN: Tocmai pentru asta. Aş vrea să te pot smulge du 
cercul acela. | | | 

Oimpia: Nu vei izbuti.. SII j 

MARIN: O să vedem. Eu sper. Acum mă duc să mă pregă- 
tesc de luptă. (Salută şi iese.) 


SCENA XV 
j i OLIMPIA, singură “ 
SA i ios ce eşti, ah! cum te urăsc!... 
La ușa din dreapta): Uricios ce ești, ah! cu: C | 
Vecais A ține morțiş la părerile sale şi n-are nici O 
considerație pentru mine... Atitudinea lui mă supără, sar- 


467 


căsmul lui mă revoltă... Eh!... Bărbat ca ceilalți... (La 
masă.) Ba nu! EI îmi pare altfel, Hotărit, energic. Ştie să 
se afirme. Un adevărat bărbat... Un adversar foarte pri- 
mejdios!... Dacă nu-l răpun, are să mă nimicească... Mă 
simt parcă slăbind.... Degeaba ascund, degeaba vreau să 


lupt, degeaba zic că-l urăsc... Nu vot. N A 
Mi-e drag. pot... Nu mai pot... 


SCENA XVI 


OLIMPIA şi TÎRGOVIȘTEAN - 


TÎRGOVIŞTEAN (pl. I, dreapta): Mi se pare că v-aţi înţeles 
de minune, căci l-am văzut pe Marin ieşind cu surisul 
pe buze. Nu v-am spus că din ciocnirea ideilor opuse 
iese adevărul ? | Tocmai de aceea V-am și lăsat singuri. 

„Stiu eu ce trebuie să fac. Ă 

OLIMPIA: Destul de rău ai făcui, 

TÎRGOVIȘTEAN: Ce s-a intimplat ? Poate ţi-a declarat amor? 

OLIMPIA: Aș! l 

TÎRGOVIȘTEAN: Da ce vorbesc! Atunci nu ți-ar părea rău 
că v-am lăsat singuri. 5 

OuimPIA: Unchiule! Eu nu mai vreau -să văd omul acesta. 
Îl urăsc grozav. 

TÎRGOVIȘTEAN: De ce nu mi-ai spus mai de mult? Acuma 


sint încurcat. Gindind că-ți fac plăcere, l-am invitat 
la masă. 


OLIMPIA (speriată): La masă? 

TÎRGOVIȘTEAN: Jur că n-am ştiut că-l urăşti. 

OLIMPIA: Dar știi că n-avem bucătăreasă. 
TÎRGOVIȘTEAN: Ptiu! Am uitat... Dar, în sfirșit, o dată 
poți să îngrijești și tu niţel prin bucătărie. ` 

Oimera: Eu! 

TiRGovișrEAN: Bucatele vor avea gust mai bun, dacă le 
vei pregăti tu. Desigur și Marin va fi de părerea asta. 
lată totodată şi prilejul cel mai bun pentru ca să vă 
împăcaţi. 

OLIMPIA: Şi — Marin a primit ? : : 

TÎRGOVIȘTEAN: Cu multă plăcere. Mi se pare că se intere- 
sează de tine. A fost păcat să vă certaţi... Ei bine 
vel ieşi în bucătărie, nu-i aşa? 


468 


Ommpra: Nu pot... sînt ocupată... (trece II) întrunirea 
„noastră de astăzi... discursul meu... 


TinovișrEAN: Bine.. Dacă tu ești ocupată, mă duc eu în 


bucătărie... Am fost soldat în campania trecută şi am 
învăţat a fierbe... Știu să gătesc nişte pătlăgele de-ţi 
„lingi buzele. Asta dară să nu te deranjeze deloc!... 
Studiază-ţi discursul, iar în bucătărie mă duc eu. 
Ouimpra: Şi d-ta îţi baţi joc!... Trimite vorbă lui Marin 
că sint indispusă... şi-l rugăm pentru altă dată. 
TiRGoviIșTEAN: Nu se poate. Atuncea n-ai putea lua parte 
nici la întrunirea voastră de astăzi. 
OuimPIA: Da, da... ce să facem?... Porunceșşte toată masa 
la restaurant ! | 
TÎRGOVIȘTEAN: Osana ţie, idee salvatoarel... Ce bine că 
în secolul emancipării femeilor există şi restauranturi, 
căci dacă n-ar fi, bieţii bărbaţi ar răminea flămînâ. 


SCENA XVII 


ACEIAȘI şi DR. URSULESCU 


DR. URsULESCU: În sfirsit te-ai sculat, doamnă. Am mai 
fost o dată astăzi aicea; dar nu ţi-am putut vorbi. 
Cum poţi dormi atita? Nu e sănătos deloc. 


OimerA: N-am dormit, dar. mai lucram... 

DR. Unsuescu: La vro brodărie? 

OnimPIA: La discursul ce am să ţin astăzi. 

DR. URsuLEscU: La vro şcoală de fete? 

OLIMPIA: Las ocupaţiunea aceasta altora, care vreau să fie 
lăudate prin ziare. Eu am să vorbesc în întrunirea 
pentru înfiinţarea unui club femeiesc. 

„DR. URsULESCU (apucindu-i mina, îi pipăie pulsul): Eşti 
bolnavă, doamnă?... Pulsul, bate neregulat. 

TîRGOvIŞTEAN: Nu ţi-am spus? 

Ouimera: N-am nimica. 

DR. UnsuLEscu: Vorbele-ţi de adineaori nu arată o stare 
normală. Club femeiesc ! Un fleac, doamnă. Lasă naibii 
idei de aceste. 


469 


PEPI SPERII, E PE RET > 00 


TÎRGOVIŞTEAN: Bine zici, doctore. 
OimerA: Eu? Niciodată. Cauza e sfintă. Mai bine mor decît 
să nu-mi fac datoria. 
DR. UrsuLEscu (lăsindu-i mina): Care va să zică, boala 
d-tale e mai primejdioasă decît cum mi-o închipuiam. 
TÎRGOVIȘTEAN: Vezi, vezi. 
„DR. UnsuLescu: Numai o doftorie te poate ajuta. Fă băi 
reci, cu duș pe cap și culcă-te şi dormi. 
TinovișrEAN: Bravo, doctore. Am ştiut eu că eşti un doc- 
„tor iscusit. i 
Oimpra: Vă bateţi joc! Aveţi să vedeţi în curind ce putem. 
(Trece în stinga.) i 


SCENA XVIH 
ACEIASI şi GOGU, apoi ANICA 


Gocu: Aţi auzit noutatea? Guvernul a oprit marea întru- 
nire pentru emanciparea femeilor. 
TÎRGOVIŞTEAN: Face gi guvernul cîte un lucru cuminte. 
(Vine la IL) l l 
'OLmPIa: Ruşine ! 
Gocu: Opiniunea publică e foarte agitată. Mă tem... 
DR. URsuLEscu: Dacă te temi, du-te și te încuie ca un. 
viteaz. l | | 
OLIMPIA: Se vede că guvernul e compus din bărbaţi. Se 
teme de adevăr și de dreptate: Dar nu ne lăsăm. Avem 
să provocăm meeting-uri de protestare în toată ţara. 
Să auză toată lumea teroarea cu care drepturile noastre 
se calcă în picioare! 
„DR. Unsuescu: Fă băi reci, doamnă, cu duş pe cap. 
„Ouimpra: Vă facem noi duș, n-avea frică. 
Gocvu (scoţindu-și ceasornicul ): Am venit numai a vă spune 
„noutatea aceasta. Acum mă duc la cealaltă bancă... 
(La o parte.) Să: iscălesc condica. (Iese.) 


470 


SCENA XIX 
OLIMPIA, TÎRCOVISTEAN şi URSULESCU 


ÎRGOVIȘTEAN: După acestea, întrunirea voastră de astăzi... 
Oimpra: Devine şi mai importantă. Avem să redactăm un 
apel la ţară. 
DR. URsuLescU: Săracă ţară | 
OimPiA: Un apel care are să revolteze pe toţi oamenii de 
bine. Pîn-acuma guvernul s-a putut ţinea, căci a avut 
adversari numai pe bărbaţi; dar acum ne punem noi ` 
femeile în frunte... şi-l vom răsturna. 
„DR. URsULESCU: Și veţi veni d-voastre la guvern... Şi câtă 
vreme d-voastre veţi discuta în parlament trebile 
țării, noi bărbaţii vom sta acasă și vom legăna copiii... 
Ce mai drăguţ de guvern. D 
TîrcoviştEan: Eu am gustat dulceața lui (suspinînd) timp 
"de treizeci de ani... (Olimpiei:) Dar dacă ţineţi întru- 
nirea convocată, nu ne mai rămine timp să. mergem: 
la Constantinescu. i 
OLrmrIAa: Ba da. Haide. - l 
“DR. URSULESCU: Învață, nene, că pentru a merge acolo, 
damele totdauna au timp. l 
” TÎRGovīşTEAN: Şi dacă pin-atunci vor veni damele? 
„Orimpra: Vor aştepta... Haid’ şi d-ta doctore, să facem 
unchiului plăcerea aceasta. usi ci 
"TincovIșrEAN: Vino, doctore, fă-mi plăcere. (Pleacă toţi.) | 
„Anica (intrind): Vin damele la : întrunire. l | 
„ OLIMPIA: Grăbite mai sînt. Bine. Ne-om duce după şedinţă. 


SCENA XX 
ACEIASI şi JOIȚA, LUZIȚA, RIȚA şi ALTE DAME 


OLIMPIA: Aţi auzit scandalul? 

Joița: Teroarea la culme! x | 
OLIMPIA: Să nu ne dea voie a spune păsurile noastre! Să 

oprească nişte biete femei... pe 

DR. URSULESCU: A-și deschide guriţa... Zău, mare tirănie. 
Jora: Teroarea la culme. | | 
RIFA: Protestăm! l 
TOATE- CELELALTE: Protestăm. 


471 


ra 


Luxia: Sint de părerea să pornim o mişcare care să zgu- 
duie tirănia bărbaților. - 

OuimPiA: Prea bine. lată ceea ce trebuie să facem. Întru- 
nite, cum sîntem, ţinem o şedinţă în care vom redacta 
un apel la ţară. 

TOATE CELELALTE: Apel la ţară, 

OLIMPIA: În care vom spune... 

Jora: Că teroarea e- la culme. 

OimplA! Şi vom invita toate femeile din ţară să ţină pretu- 
tindeni meeting-uri de protestare. 

TÎRGOvIȘŞTEAN: Curată revoluţie. 

DR. URsuLEscu: Mai bine le-aţi pofti să caute de menaj. 

Oimera: Onorabilul public ascultător este rugat a nu tur- 
bura liniştea consultării. 


OLIMPIA: Scumpă? 

Jora: Nu, căci mi-am adus deodată patru. 

Luxia (Riţei și alteia): Uitaţi-vă ce gust prost are dama 

aceea. (Arată cu ochii pe una.) o 

(Într-aceste, toate îşi arată una alteia rochiile şi pălă- 

riile şi par a conversa despre acestea.) 

MARIN: Stimabile dame, am terminat. 

ToarE: S-auzim. | i ; 

MARIN (citeşte): Regulament. & 1. Întii se alege o prezidentă. 

Toate: Primim. | 

MARIN (citeşte): Alegerea se face sub prezidenţă provizorie. 
Dama cea mai în vîrstă se aclamă prezidentă. 

(Toate se retrag de la prezidiu.) 

E Rapa: Eu nu-s. 

Joița: Nici eu. 

Luxa: Nici eu. 

ALTELE (pe rînd): Nici eu, nici eu. z 

TincovIşTEAN: Care va să zică, neavînd prezidentă, nu ne 
putem constitui. 

pa. Unsuescu: Ţaţă Riţo! Da ia poftim, ocupă fotoliul. 
Nu fi aşa modestă. 7 

Rıța (măsurindu-l cu dispreț): Grosolan ca totdauna. 

TÎRGOVIŞTEAN: Aşadară, nici una nu-i cea mai bătrină ? 
Ei acuma ce facem? Fără prezidentă nu putem discuta. 

"MARIN: Am îngrijit eu şi pentru cazul acesta. lată & 2. 
(Citeşie:) „În cazul nesperat, cînd- nu s-ar putea 
constata care din dame e mai în vîrstă, președinte 
$e aclamă cel mai bătrin bărbat“. 

Rapa: Dl Ursulescu. | 

Toate: Dl Ursulescu. Har | 

oa. UnsuLescu: Mulţumesc de onorifica însărcinare ce-aţi 
binevoit a-mi da. Primesc, deşi nu-s cel mai bătrin. 
(Ia loc în prezidiu.) Dar vă spun din: capul locului 
că am să mă ţin strîns de regulament. 

MARIN (citeşte): & 3: „Două din cele mai tinere se aclamă 
secretare“. 

_Jorța: Eu. 

Rra: Ba eu. 

ALTELE (pe rînd): Ba eu. Ba eu. ră 

MARIN: Fiindcă nu se poate constata care-i mai tînără... 

Mar MULTE: Ba se poate. Se poate. i i 

DR. Unsuescu: Prin urmare eu voi numi secretarele. 


Rıpa: Protestăm! 


SCENA XXI 
ACETASI şi MARIN 


MARIN: Îmi daţi voie să iau parte şi eu? 

Toate: Poftim. 

MARIN (uneia): Am fost pe la d-voastre. N-am găsit decit î 
pe bărbatul d-tale. Pregătea masa. d 

OurmPrA: Cer cuvintul! 

Toate: Poftim. 

‘Luxia: Eu am o interpelaţie. 

MARIN: Cer şi eu cuvintul. 

i TÎRGOVIŞTEAN: De la cine? Adunarea încă nu s-a constituit. 
Trebuie întîi să se aleagă o prezidentă. 

Toate: Da, da: O prezidentă. 

TinGoviIşTrEAN: Mă rog, numai cîte una să vorbească. 

DR. UnsuLescu: Cu neputinţă. - 

MARIN: Să faceţi un regulament ! 

Ripa: Fă-ne d-ta unul. 

Toare: Un regulament. 

MARIN: Cu plăcere. (Scoate o hirtie şi începe să scrie.) Pină 

atunci, vă rog suspendaţi şedinţa. E 

Toate: Da, da.“ i 

OuiMPiA (Joiței): Unde ţi-ai comandat rochia asta? Ce 
bine-ți şade. 

Jorța: La Paris. 


472 
473 


Jora: Teroarea la culme. . i 


DR. URsuLEscu: Ei bine, rog pe: doamnele Joița şi Rita 
să ia loc la masa prezidenţială. (Joița şi Rita. iau loc 


acolo.) 


MARIN (citește): & 4: „În adunare se admit şi bărbaţi, care 
asemenea pot să ia cuvintul, dar vorba cea din urmă 


totdauna trebuie să fie a damelor.“ 
* Toare: Prea bine. 


SCENA XXII 
ACEIAȘI şi ALECU, apoi GOGU 


o cea întreabă dacă-i permis să: intre? 
1: Să % ; z pe au 
ta a A ca (Alecu deschide ușa și Gogu intră. ) 
OLimpIA: Poftim. | 
Goeu: N-am voit să absentez, deși nu pot sta mult, căci 
yo un meri o grabnic. e 
DR. URSULESCU: La dracu! -ai isprăvit încă iscăli 
ral are acu! Dà n-ai opt încă cu iscăli- 
Gocu: Răutăcios... 
DR. UnsuLescu: Ei, stimate doamne și domnişoare, acum 
regulamentul votat, să procedem la alegerea preşe- 
___dintei... Vot secret sau deschis ? = 
TÎRGovIşTEAN:- Eu gindesc că se poate şi prin aclamaţiune 
Gocv: Eu propun pe d-na Olimpia... (Unele strigă: 
„D-na Olimpia“; altele tac ). 
DR. UnsuLEscu: Ei bine, fiindcă opiniunea tuturora se 
manifestează unanim și cu atita entuziasm proclam 
prezidentă pe d-na Olimpia şi o rog să ia locul ( Pără- 
sește fotoliul prezidenţial. N, fe 
OLIMPIA ( ocupindu-şi locul): Vă mulțumesc din toată inima, 
" Una: Să auzim pe d-na prezidentă. 
| OLIMPIA: Onoarea aceasta m-a surprins pe neaşteptate. Nu 
sint pregătită, de aceea scuzați dacă cuvintele impro- 
| vizate ce am să rostesc nu vor fi la înălţimea cerută 
ToarE: S-auzim. | | 


MARIN: Cer şi eu cuvintul, 
OimPrA: Doamnelor şi domnișoarelor ! 


474 


Tincóviştean: Pe noi ne lași afară? 
OLrmPIa (încurcată): Şi dâmnilor!... (La o parte:) M-am 


si-nçurcat. Nu mai țin minte nici un cuvint... (Tare:) 
Scuzaţi! O indispoziție momentană... Cedez cuvintul 
d-lui Marin; eu am să vorbesc în urmă. 


Toate: Nu, nu! s aa 
DR. UrsuLEscU: Mă rog, numai cite una să vorbească. 


OLIMPIA (lui Ursulescu): Domnule, funcțiunea d-tale de 


preşedinte a încetat. Acuma eu am dreptul şi datoria 
d-a menţine ordinea... Domnul Marin are cuvintul. 


MARIN: Onorabile dame şi domni! Știm cu toţii scopul 


acestei întruniri! N-am să discut chestia aceasta. 
Mi-am dat silinţa să rezum într-un proiect de lege ideile 
şi aspiraţiunile conferinţei. 


Toate: Prea bine. 

OimpIA: Vă rog, citiţi! 

Toare:. S-auzim | 

MARIN (citeşte): & 1: A se naște bărbat este o rușine. 


Toare: Da, da! | i i , 
TÎRGOVvIŞTEAN: Da de sus o începi. Unde ai să sfirşeşti? 


Luxa: În discuţie generală, eu admit. 
Jora: Eu am un amendament. După cuvintul „ruşine“, 
eu aș mai adăuga vorbele: „dacă nu-şi face datoria“. 

Toate: Primim. 

OLimPeIA: Prin urmare, întregul paragraf, cu amendamentul 
d-nei Joița, are să fie redactat astfel: „A se naște 
bărbat este o ruşine, dacă nu-și face datoria“. (Lui 
Marin:) Citeşte, domnule ! l 

MARIN (citind): & 2: „Dacă cineva a avut nenorocirea să se 
nască bărbat, are 'să ştie că în toate e supus femeii“. 

Rapa: Admirabil. 

ToaTE (cu entuziasm): Foarte bine. 

OLrmera: S-a admis. 

DR. UnsuLEscuU: Paragratul al treilea desigur are să enunţe 
ca toți bărbaţii să. se călugărească. 

Toate: Nu, nu. 

OuimprA: Nu întrerupeţi oratorul. 

Joița: Teroarea la culme. 


EI 


MARIN (citește): & 3: „Bărbatul e dator a îngriji de hrana. 


de toate zilele şi a căuta ca pe timpul cit el munceşte 
pentru existenţa familiei, nevasta să nu se plicti- 
sească...“ i 


475 


N 


DR. UrsuLEscu: Scurtă vorbă: el să stea la biurou, ea să 
iasă la şosea. ` a a 

Jora: D-ta ai vrea poate ca femeia să se ofilească între 
patru păreţi? Au trecut vremurile acelea. Vrem să 
trăim şi noi. Nu vă mai recunoaştem întîietatea. Nu 
ne mai temem de bărbaţi. e 

Luxița: Nu ne temem de nimic. (Zresare.) Ah! 

TOATE (sar din loc): Ce-i? 

LuxIȚa (arată cu groază spre pălăria Riţei): Uitaţi-vă acolo! 
O viespe. (Fuge departe.) , 

Toate (privind cu frică): O viespe! (Fug în cea parte a 
salonului. ) N ; 

DR. UrsuLEscu: O viespe! Culmea teroarei. 

Jora: Nu-ţi bate joc! 

Luxia: Mai bine ne-ajută! . 

DR. URSULESCU: Şi d-ta te-ai speriat! Adineaori spuneai că 
nu vă temeți de nimic. lată cum v-a încurcat o viespe 
negalantă. (Se duce, prinde viespea și-i dă drumul pe 
fereastră.) Vedeţi, tot sintem şi noi bărbaţii buni de 

ceva. , ` 

Toate (ușurate): Ah! 

Ompra (reluîndu-și locul prezidențial): Damele sînt rugate - 
a-şi relua locurile. (Toate se pun la locurile de mai 
înainte.) Fiindcă nimeni nu ia cuvintul, paragraful al 
treilea s-a admis. (Lui Marin:) Urmează, domnule. 

MARIN: Mai este un singur paragraf. (Citeşte:) & 4: „Băr- 

“batul trebuie să dea femeii tot ce cîştigă“ ; prin urmare 
punga cu parale să stea la ea. 

Toare: Prea bine. i 

OLimpIA: S-a admis. 

TinovIșrEAN: Eu aş mai avea de adăugat un paragraf. 

OLIMPIA: Pofteşte ! | 

TÎRGOVIŞTEAN: & 5: „Toți tinerii să fie datori a se însura 
pină la virsta de 24 ani“. 

Toare:, Da, da. 

Jorpa: "Acum s-auzim pe doamna prezidentă. 

ToArE: S-auzim. 

Rrpa (aparte): Ştiu că are s-o păţească. 

ToarE: S-auzim. 
OimPrA: Mă supun dorinţei obşteşti... Scuzaţi însă că nu 

© sint pregătită! . 

DR. UrsuLEscU: Femeile totdeauna sint gata de vorbă. 
TÎRGOVIŞTEAN: Fie-iertata era măestră în privința asta. 


~ 476 


TOATE: S-auzim. | tul 
întul. 

ARIN: Am cerut şi eu cuv | | 
piei Doamnelor, domnişoarelor și domnilor ! Secolul al 
nouăsprezecelea e secolul egalităţii. i 

TOATE: Așa-i. | | o , _ 
OLIMPIA: Ar fi o ruşine ca noi femeile să mai purtăm. » e 
pa. UrsuLEscU: Tot rochii vechi. 
Luxia: Nu întrerupeţi... 
Jorra: Teroarea la culme. | o | o, 
OLmpra: Ar fi o ruşine ca noi femeile să mai purtăm jugul 
bărbaţilor. , 
Jora (bate în palme): Foarte bine. 
{ î : ine. 
Toare (bat în palme): Foarte | o 
N Întunecimea veacurilor trecute nie martoră cit 
am îndurat înjosirea. : 
LUXIȚA: Aşa-l. 
TOATE: Așa-l. , o | 
Ouimpra: Dar a venit vremea să ne trezim... 
Jorra: Teroarea la culme. i 
M ziţi iți oziția... 

Oimpera: Poziţia... poziția... poziţia... DRE 
ANICA (fugind acolo cu un teanc de hirtii): Cocoană, aicea-l 
conceptul. (Îl dă.) | N ai 

Rima: Ha-ha-ha!... Conceptul discursului improvizat. 
Toare: Ha-ha-ha. , o, ` 
Ommera (respingind pe Anica): Proastă ce, eşti... (Conti 
nuîndu-şi discursul:) Poziţia... poziția... POziba- -- 
(Cu mina la frunte.) Ah! Mi-i rău. (Șovăie. Marn 
sare iute acolo şi ea leşină-n braţele lut. ) 
LuxIȚa: Apă rege. doctore | 
TÎRGOVIŞTEAN: Doctore, doctore! , | 
Da. UnsuLescu: Doctorul cel mai bun o ţine-n braţe. Numai 
el o poate vindeca. 
Mann: Ce să fac? , o . | | 
on. Unsucescu: Zi după mine: Olimpio dragă, te iubesc! 
MARIN (cu foc): Olimpio, te ador! 
Toate: A, a! a y 
OimPrA (desşteptindu-se): Cine-mi vorbeşte : | 
Marin: Eu. Îţi cer mina. | o. 
„Ouimpra: Răutăciosule! Şi cit y te-ai împotrivit! (li dă 
î ărută. 
mina, pe care el o săruid.) | PR 
MARIN: Pentru că am voit să-ţi scot din cap gărgăunii 
egalităţii femeiești. 
Toate: Gărgăuni. . 


477 


Jorra: Teroarea la culme. 

OLiMpIa: I-ai şi scos. 

TÎRGOVIȘTEAN: Care va să zică nu mai serii primi-articoli, 
nu mai ţii discursuri, nu mai urmezi lupta pentru 
emancipare ! | 

Oimpra: Nu, nu! Iubesc și sint iubită. Nu mai am timp 
să mă ocup cu de acestea. l . 

DR. URSULESCU (lui Tirgoviștean): Vezi ce boală a avut: 
gărgăunii dragostei. * 

Jora: Trădare! Dar noi vom continua lupta. 


Gocu (scoţindu-și ceasornicul): Ptiu! (La parte: ) P-aci ` 


să-ntirziu şi să-mi pierd diurna. ( Pleacă.) 


(Cortina. ) 


POEZII 


t 

În cei aproape cincizeci de ani de creaţie literară, I. Vulcan a scris 
peste două sute de poezii, cea mai mare parte din ele în parioada de 
dinainte de 1880. Sînt, în general, creaţii modeste sub raportul valo- 
rii artistice şi al expresivităţii poetice. Poeziile erotice, de exemplu, 
sint aproape în totalitate simple” versificări stîngace, lipsite de fiorul 
artei, conținînd naivităţi şi platitudini exprimate într-o formă pe- 
destră ; nici una nu ni se pare că merită favoarea de a fi reţinută pen- 
tru o antologie oricît de amplă. Nici cele cu caracter umoristico-sa- 
tiric nu se situează pe o treaptă valorică mult mai înaltă. În schimb, 
numeroase poezii cu caracter social și naţional, sau ocazionale, sînt valo- 
roase prin conţinutul şi mesajul lor vibrind de patriotism înflăcărat. 
Unele evocă elogios personalităţi din trecut sau din contemporaneitate 
car6 au luptat pentru idealurile de dreptate, libertate şi progres ale 
naţiunii române; altele vorbesc despre evenimente social-politice de 
interes general naţional; altele stigmatizează fără cruțare metehne 
morale, atitudini și acţiuni reprobatoare ce dovedeau lipsa demnităţii 
şi conștiinței naţionale — îndeosebi renegaţii sînt vizaţi —, ori, dim- 
potrivă, elogiază atitudinile de afirmare a demnităţii și dirzeniei în 
lupta pentru apărarea intereselor majore ale românilor transilvă- 
neni, aflaţi sub apăsătoarea dominație austro-ungară. Importanţa 
şi interesul unor astfel de creaţii poetice le conferă ideile înaintate, 
atitudinile curajoase şi sentimentele înalte pe care le conţin şi le comu- 
nică, îndemnurile stăruitoare la acţiune pentru binele obștei pe care 
le adresează, divulgarea unor manifestări nocive, semnalarea primej- 
diei pe care o reprezintă lipsa de solidarizare cu marile năzuinţe națio- 
nale ale întregului popor românesc etc. Toate aceste aspecte dovedesc 
că Vulcan a fost un poet militant, iar poeziile sale au avut un rol pozi- 
tiv în educarea spiritului naţional. Aici trebuie căutată, căci aici se 
găseşte, valoarea poeziilor sale. E 

Vulcan a publicat două volume de poezii: Poezii (1866) şi Lira 
mea (1882) iar în broșuri separate a retipărit din „Familia“ poemele: 


481 


Goronul lui Horea (1876; ed. II 1878) şi Orfana Crișului (1877; ed. II 
1880). 

Poeziile selectate pentru această ediţie, din volume și periodice, 
sînt aranjate în ordinea cronologică a publicării lor. 


NU DESPERAȚI ! 


/ 


S-a publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură“, XXIII 
(1860), nr. 42, 18 X, p. 317— 318, cu dedicația: „Lui S.D. ... de suve- 
nire“, Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


Este una dintre primele poezii publicate de Vulcan, 


CĂTRĂ ANDREI MU REȘANU 


` S-a publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură“, XXIV 
(1861), nr. 30, 2 VIII, p. 242. Republicată în vol, Poezii, Pesta, 1866, 
de unde se reproduce. 


În 1862, fiind delegat din partea redacţiei ziarului „Concordia“, 
din Pesta să participe la adunarea generală a „Astrei“, ținută la Braşov, 
a avut plăcuta ocazie să-l cunoască personal pe A. Mureșanu, poetul atît 
de iubit și stimat de transilvăneni, care i-a mulţumit. pentru poezia 
ce i-a închinat-o şi cu care s-a întreţinut cîteva ore, (Vezi relatarea lui 
I. Vulcan, O seară cu Andrei Mureșanu, „Familia“, III (1867), nr. 20, 
14/26 V, p. 244—242). Š : 


LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE 


S-a publicat în „Concordia“, II (1862), nr. 7 (54), 25 I/6 II, p. 26. 
Republicată în Vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


Poezia apare la citeva zile după ce „Al. I. Cuza proclamă (la l 


22 1/3 II) în mod solemn, în faţa Adunărilor Moldovei și Munteniei 
reunite în şedinţă comună, « Unirea definitivă a Principatelor », iar 
orașul Bucureşti este proclamat capitala ţării“ (Istoria României în 
date, București, 1872, p. 211). Este foarte posibil ca Vulcan să fi aflat 
despre acest eveniment important, iar poezia să fi fost scrisă sub im- 
presia acestuia. 


482 


STRIGOII 


S-a publicat în „Concordia“, II (1862), nr. 28, 8/20 A p. 112. 
Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


RĂMAS BUN DE LA ARDEAL 


S-a publicat în „Concordia“, II (1862), nr. 67 (111), 23 MA pei 
266 (cu titlul: Rămas bun cătră Ardeal). Republicată, cu 
dă sus, în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


Scrisă după întoarcerea” de la adunarea generală a „Astrei“, din . 


Braşov. = 


CĂTRĂ ROMÂNE 


i i ta), I (1863), nr.1, 1/13 I, 
- blicat în „Aurora română“ (Pesta), 
p a are în "yol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


CĂTRĂ RENEGAȚI 


S-a public Foai i inimă şi literatură“, XXVI 

- at în „Foaie pentru minte, inim a 

(1863), nr i 27 III, p. 88. Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, 
? + ? ` 


de unde se reproduce. 
FRAȚILOR, SĂ NE UNIM! 


icat ia“ 863), nr. 44(191), 2/13 VI, 
- blicat în „Concordia“, III (1 3 
p De intel în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce, 


[1 VOI TOT BATJOCORI 


S-a publicat în „Umoristul“, I (1863), nr. 2, 10/23 X, p. 5. 
Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce. 


483 


LA MOARTEA LUI ANDREI MUREȘANU 
(| 23 octovre 1863) 


S-a publicat în „Umoristul“, I (1863), n j 
$ » , Fi r, 3, 20 X/2 XI, . 9. 
Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se A i 


NECAZUL UMORISTULUI 


S-a publicat în „Umoristul“, I (1869) nr: 4 
i » ; „nr. 4, 1/13 XI, p. 43. Repu- 
blicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se Mp it 


SPIRITUL NEGUȚĂTORESC 


S-a publicat în „Umoristul“, 


l I (1863), nr. 8, 
Republicată în vol. Poezii, Pesta, clei land ua 


1866, de unde se reproduce. 


IARNA 


S-a publicat în »Umoristul“, II (1864), 


; nr. 2, 10/22 I, p. 2. - 
blicat în volumul Poezii, 1866, Pesta, de / p. 2. Repu 


unde se reproduce. 


CĂTRĂ POEȚI 


S-a publicat în „Umoristul“, II (1864), 


| r nr. 7, 4/3 III, p. 33— 
Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de u j Aia 


nde se reproduce. 


SECERIȘUL MEU 


S-a publicat în „Umoristul“, 


II (4864), nr. 49, í ` 
Republicată în vol, Poezii, e z 


Pesta, 1866, de unde še reproduce. * 


484 


ELIBERAREA ŢĂRANILOR DIN ROMANIA 


S-a publicat. în „Concordia“, IV (1864), nr. 72 (326), 6/18 IX, 
p. 290. Republicată în vol. Poezii, Pesta, 1866, de unde se reproduce.. 


PROGRAMA MEA 


f 
S-a publicat în „Umoristul“, III (1865), nr. 4, 4/13 I, p. 4. 


Începînd cu numărul 1 din 1865, Vulcan devine editor-proprietar 
şi redactor responsabil al „Umoristului“; în această calitate ține să 
expună obiectivele urmărite de el și revista sa. 


RĂSUNET 


S-a publicat în „Familia“, III (1867), nr. 24, 21 V/2 VI, p. 245— 
246. 


Poezia pare să aibă legătură cu încorporarea Transilvaniei la 
Ungaria, votată de Dieta din Cluj la sfîrşitul anului 1865, dar pri- 
mind acordul statului dualist austro-ungar în februarie 1867 şi fiind 
sancţionată de Franz Joseph. I, împăratul Austriei și rege al Ungariei, 
în -27 V/8 VI același an. l 


COPILA ROMÂNĂ 


S-a publicat în „Familia“, IV (1868), nr. 30, 26 VIII/? IX, p. 349— 
350. Republicată, într-o formă ușor îmbunătăţită (strofa a doua în 
întregime modificată), în vol. Lira. mea, Oradea, 1882, de unde se 
reproduce. 


Potrivit mărturisirii lui Vulcan, poezia este desprinsă din comedia 
sa Nu vătămaţi fetele bătrine (nepublicată şi nici păstrată în manuscris), 


485 


pe care Mihail Pascaly ar fi intenţionat să o joace în cursul turneului 
său transilvănean din 1868, avînd-o înscrisă în repertoriu. Poezia a 
fost recitată înttia oară de Matilda Pascaly, în acel an, la Arad, în 
cadrul unui spectacol teatral, la care era prezent şi autorul; acesta, în 
drum spre Gherla, unde urma să participe la adunarea generală a 
Astrei, s-a oprit la Arad anume ca să vadă o reprezentaţie teatrală 
română dată de actori profesioniști români. Recitatoarea, îmbrăcată 
într-un frumos costum naţional psd şi poezia au stîrnit t aplinze 
vii, iar autorul a fost chemat pe scenă. 


GENIUL NAȚIUNII 


S-a publicat în „Federeațiunea“, I (1868), nr. 142, 28 IX/10 X, 
p. 560—561. Republicată în: „Familia“, IV (1868), nr. 35, 5/17 X, 
p. 407—408; „Transilvania“, I (1868), nr. 20, p. 492—495; „Familia“, 
XVII (1881), nr. 79, 8/20. XI, p. 534 şi în vol. Lira mea, Oradea, 1882, 
de unde se reproduce. - 


A fost citită de autor în cadrul adunării generale a „Astrei“ de la 
Gherla, din 1868, cînd a şi devenit membru ordinar al Asociaţiunii, 


LA CĂLUGĂRENI 


A apărut prima oară, fără titlu, în cadrul Scari de călătorie, 
(VI), „Familia“, IV (1868), nr. 36, 13/25 X, p. 426. Republicată în 
„Federeaţiunea“, I (1868), nr. 156, 24 X/5 XI, p. 617 şi, într-o formă 
sensibil îmbunătăţită, în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se re- 
produce. i 


HORA LUI ALESANDRU ROMAN 


7 


S-a publicat în „Gura satului“, VIII (1870), nr. 10, 5/47 III, 
p. 37. Republicată în „Familia“, XXXI (1895), nr. 7, 11/23 II, p. 80, 
de unde se reproduce. 


Datorită unor articole politice publicate în „Federaţiunea“, lui 


Alexandru Roman și lui Ion Poruţiu li s-a intentat un proces de presă 
în urma căruia au fost condamnaţi la cîte un an închisoare, deten- 


486 - 


DP mita s-a 


ţiunea urmind s-o- execute în temnița din Vaţ. „Cronicari fideli ai 


„evenimentelor“, cum se considerau și cum erau de fapt, — mai cu 


seamă ale celor de interes și cu semnificaţie politico-naţională, Vulcan 
şi revistele sale „Familia“ și „Gura satului“ consemnează faptul. 
Vulcan scrie două poezii: Hora lui Alesandru Roman şi Hora lui Ion 
Poruţiu, pe care le publică în acelaşi număr al „Gurii satului“ din 1870, 


După 25 de ani, Vulcan are neplăcuta surpriză să constate că poezia 
Martiriul dr. Vasiliu Lucaciu, pe care o citise întiia: dată în „Foaia 
poporului“ din 1893, unde apăruse cu. titlul Doina lui Lucaciu, nu-e 
decit un piagiat după Hora lui Alesandru Roman, pe care îl divulgă 
cu justificată revoltă, arătînd că din cele 8 strofe ale „doinei“ (faţă 
de cele 14 strofe ale „horei“) „nu este nici una care sau toată, sau în 
parte să nu fie furată“ din Hora lui Alesandru Roman (Doina lui Lu- 
caciu — plagiată, „Familia“, XXXI (1895), nr. 7, 11/23 II, p. 80—82). 
Pentru a demonstra plagiatul, reproduce textele celor două poezii. 


RĂMAS BUN LA BUCUREȘTI 
$ 


S-a publicat în „Familia“, VII (1874), nr. 12, 24 1/3 IV, p. 135.. 
Republicată în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de _ unde se reproduce. 


Poezia a fost scrisă în urma călătoriei din 1868 la București, prima 
pe care a făcut-o în capitala României, şi a apărut în revistă cu men- 
țiunea, sub titlu: (23 octomvre 1868), eliminată la republicarea în volum 
În varianta nouă sînt înlocuite mai multe cuvinte sau chiar versuri 
întregi; astfel, de ex., primele patru versuri din strofa a patra erau 
următoarele: 

Dar fatala oară sună, 
Fericirea-mi zboară-n vîn' 
Cum dispare dalba lună 
Dacă nori pe ceriuri sînt; 


iar penulțimele din strofa a cincea: 


Căci am crezul ce nu piere, 
Am speranţa-n viitor!... 


487 


[UN RÎU CE SE PORNEȘTE] 


Este un fragment din „poema dramatică“ Deşteptarea lui Traian, 
apărută în „Familia“; IX (1873); nr. 6, 44/23 II, p. 61—62. Republi- 
cată în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce fragmentul. 


CUZA ÎN ESIL 


S-a publicat în „Familia“, IX (1873), nr. 20, 20 V/1 VI, p. 225—226. 


/ Poezia a fost scrisă imediat după moartea lui Al. I. Cuza, aflat în 
exil la Paris. În nr. 19 al revistei i se publica necrologul. - 


VISUL LUI IANCU 


S-a publicat în „Familia“, IX (1873), nr. 24, 17/29 VI, p. 273— 
l 275. Republicată în „Şezătoarea“, V (1879), nr. 14, 1 VIII, p.105— 
~- 108, apoi în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce, 


. 


ORFANA CRIȘULUI 


S-a publicat în „Familia“, X (4874), nr. 1, 6/18 I, p. 1—4. Repu- 
blicată în broșură separată, Pesta, 1877 (ed. II: 1880), apoi în vol. 
Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce. 


În Suveniri de călătorie din 1868, Vulcan expune, după o „tra- 
dițiune poporală“ locală, povestea despre lupta eroică a locuitorilor 
din Bănlaca (un sat de pe valea Crișului Repede) împotriva tătarilor 
şi despre soarta tristă a îndrăgostiţilor Lenca și Ladar ; Orfana Crișului 
e o prelucrare versificată a acesteia. 

Textul din „Familia“ este precedat de o dedicație: „Dedicată 
iubitei mele soţie Aurelia“. 


488 


RĂMAS BUN LA ORAVIȚA 


S-a publicat în „Familia“, X (1874), nr. 38, 29 IX/14 X, p. 4n5— 
446. Republicată, cu lipsa strofei finale și cu unele modificări, în vol. 
Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce. ` 


Poezia a fost scrisă în urma adunării generale a „Societății pentru 
crearea unui fond de teatru român în Ardeal“, al cărei secretar era 
atunci Vulcan, ţinută în 26—27 septembrie 1874 la Oraviţa. 


MOARTEA LUI IOAN BUTEAN 


S-a publicat în, Familia“, XI (1875), nr. 2, 12/24 I, p. 13—14. 
Republicată în „Sezătoarea“, VI (1880), nr. 2, 151, p. 9—10, apoi 
în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce. 


SCAME PENTRU CEI RĂNIȚI 


S-a publicat în „Familia“, XIII (1877), nr. 32,6/18 VII, p. 375— 
376. 


Îndemnui adresat în aceste versuri-apel se înscrie în larga campa- 
nie iniţiată şi desfăşurată de redacţia revistei „Familia“ în scopul 
ajutorării, cu bani şi materiale utile, a ostașilor români ce luptau 
pentru cucerirea independenţei ; la redacţie se primeau ofertele, care 


erau trimise apoi destinatarilor. 


LUI VASILIE ALECSANDRI 


S-a publicat în „Familia“, XIV (1878), nr. 42, 4/16 VI, p. 265— 
266, cu titlul: La Vasiliu Alesandri. Republicată în vol. Lira mea, 
Oradea, 1882, de unde se reproduce. 


489 


4 


Poezia a fost scrisă în urma succesului răsunător repurtat de bar- 
dul de la Mircești cu Cîntecul gintei latine la concursul poeţilor din ţă- 


rile neolatine, organizat de felibri la Montpellier în primăvara anu- 


lui 1878. 


TE = . . y 
Cu două numere înaintea apariției poeziei în revistă, într-o Con- 


versare cu cetitoarele (nr. 40, 25 V/6 VI, p. 253) Vulcan vestea cu sinceră 
admirație și neascunsă mîndrie naţională: „Privighetoarea din lunca 
de la Mircești, poetul naţiunii române a devenit poetul latinităţii“, 
Iar în numărul: în care apărea poezia lui Vulcan, se publica un articol 
intitulat V. Alecsandri, nesemnat, probabil scris de redactorul revistei, 
în care se spunea: „V. Alecsandri, tocmai cînd îl credeam ajuns la 
treapta cea mai înaltă a măririi sale, deodată s-a urcat şi mai sus, la o 
înălțime și mai mare și dimpreună cu sine a înălţat şi națiunea sa în 
stima şi admiraţiunea lumii civilizate“. În fine, în nr. 44, Vulcan semna 


articolul Serbarea Alecsandri (p. 285—286). — Mai amintim că Vul- 
can a tradus în ungurește Cintecul gintei latine, traducere pe care a 
publicat-o împreună cu o notiţă biografică și portretul poetului în 
„Vasárnapi ujság“ („Gazeta de duminică“), nr. 27 din 1878, după ce 
-o citise în ședința din 26 iunie a Societăţii Kisfaludy. Alecsandri i-a 
mulțumit, printr-o scrisoare particulară, pentru traducerea făcută, 
menționind: „E de prisos, cred, de a vă spune dumneavoastră cit, 
de nimerite sint toate încercările de strinsă apropiere între români 
și unguri în privinţa viitorului“ (Ce e+nou?, „Familia“, XIV (1878), 
nr: 58, 6/18 VIII, p. 378—379). 


` CĂTRĂ ROMÂNI 


S-a publicat în „Familia“, XV (1879), nr. 51,. 8/20 VII, p. 342— 


343. Republicată în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce. 


APEL LA-NFRĂȚIRE 


S-a publicat în „Familia“, XV (1879), nr. 79, 14/26 X, p. 511. 
Republicată în vol. Lira mea, Oradea, 1882, de unde se reproduce. 


490 


LA MOARTEA LUI TIMOTEI CIPARIU 


S-a publicat în e Ramina, XXIII (1887), nr. 35, 30 VIII/41 IX, 
pa. l | 


LA MUNTE 


S-a publicat în „Familia“, XXIV (1888), nr. 32, 7/19 VIII, p. 361. 


BĂRNUȚ 


S-a publicat în „Familia“, XXV (1889), nr. 27, 2/14 VII, p. 313. 


Poezia are subtitlul: „La a 25-a aniversare a morţii sale“. A fost 
scrisă special pentru comemorarea morţii cărturarului și revoluţiona- 
rului pașoptist transilvănean, care a avut loc la 2/14 iuie în Bocşa- 
română (Sălaj); a fost recitată cu acel prilej de Aurelia Cosma. 


Într-o informare despre Tubileul la aniversarea de 25 de ani de la moar- 


tea lui Simeon Bărnuj, semnată: „Silviu“, publicată în nr. 29 din 46/ 
28 iulie, se spune că recitatoarea și autorul au fost „viu aplaudaţi“ şi că 
„s-au distribuit 100 esemplare din numărul festiv al « Familiei » în 


care se cuprinde oda amintită“, p. 345: 
În numărul în care apărea oda lui Vulcan, se publica și articolul 


Bărnuj și adunarea din Blaș (Din Suveniri contimpurane ), de Q. Sion. 


`” ALECSANDRI 


S-a publicat în „Familia“, XXVI (1890), nr. 35, 2/14 IX, p. 413. 


MOARTEA POETULUI 


S-a publicat în „Familia“, XXVII (1891), nr. 51, 22 XII/3I, 
p. 604. l - ` ~ 


491 


- 


Cu evidente. intenții critic-satirice, se-nrudește -cu satirele: Lumea 
și Ciștigul moral (monolog). | 


GEORGE BARIȚIU 


S-a publicat în „Familia“, XXVIII (1892), nr. 20, 17/29 V, p. 232. 


[EPIGRAMĂ] 


S-a publicat în „Familia“, XXVIII (1892), nr. 22, 31 V/42 VI, 
p. 256. i 


A FOST O LUTĂ CRUNTĂ 


„S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 22, 28 V/10 VI, p. 255. 


Face parte — alături de Poeţilor români, Junimei române şi Moar- 
tea tiranului — din suita de poezii inspirate de procesul memoran- 
diştilor, desfăşurat la Cluj, timp de trei săptămîni, în lunile . aprilie— 
mai-1894. La dezbateri a asistat şi Vulcan, care a ţinut la curent pe 
cititorii „Familiei“. cu decurgerea procesului, iar în Suveniri de la 
Cluj („Familia“, nr. 49 din 8/20 mai 1894, p. 224—225), durerea și 
revolta pricinuite de nedreptatea făcută memorandiștilor şi le dra- 
pează într-o alegorie. 


POEŢILOR ROMÂNI 


S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 24, 12/24 VI, p. 277. 


JUNIMEI ROMÂNE 


S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 29, 17/29 VII, p. 339, 


492 


MOARTEA TIRANULUI 


S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 43, 16/28 X, p.495; 


LUMEA 


S-a publicat în „Familia“, XXXI (1895), nr. 52, 24 XII/5 I; > 
p. 614—615. 


IDEALUL ROMÂNESC 


S-a publicat în „Familia“, XXXII (1896),, nr. 12, „24 III/5 IV, 
p. 135. l z : 


DE:ESTI ROMÂN = 


S-a publicat. în „Familia“, XXXV (4899); nr: 51, 23 XII/4 L 


v 


PROZĂ . 


Numeroase sînt și paginile de proză — schiţe, povestiri, nuvele, 
romane — pe care le-a scris. ori le-a tradus Vulcan, publicindu-le mai 
cu seară în „Familia“, dar o parte din ele şi în volume. Mai mult decît 
dintr-o vocaţie, a scris și a tradus din dorința de a oferi cititorilor o 
lectură pe gustul lor în limba română și din necesităţi redacţionale: de 


493 


„ a acoperi cu materia] variat și atractiv spaţiul literar al „foii sale enci- 
clopedice și beletristice“ ; dar, în același timp, nici intenţia de a stimula 
şi pe alţii să scrie nuvele şi romane nu i-a fost străină. Dovadă sînt 
repetatele îndemnuri adresate în acest sens și concursurile iniţiate de 
redactorul. „Familiei“ pentru „cea mai bună nuvelă originală“ inspi- 
rată din obiceiurile, datinile şi viața poporului, îndeosebi, Acestea, 


contemporană, întățişina situaţii dramatice prin însăși natura lor sau 
prin urmările nefaste pe care le generează, 


Fără să i se poată contesta o anumită inventivitate în conceperea 
` subiectelor cîtorva nuvele şi povestiri, prozatorul dovedește de cele 


jelor; de aceea, cu mare greutate pot fi selectate citeva piese pentru o 
antologie. Cam aceeași este situaţia şi cu cele patru romane originale 


COLIBĂ ȘI PALAT 


S-a publicat în „Familia“, XVIII (1882), nr. 14, 4/16 IV, p. 464— 
469% şi nr, 45—19, Republicată în vol. De la sate, Oradea, 1883, — Se 
reproduce din „Familia“, 


BALUL DIN BRUSTURENI 


> 


S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 3, 16/28 I, p. 32—33 

'* La scrierile apărute în mai multe numere ale revistei „Familia“, 
se indică data și paginile numai ale numărului în care începe publi- 
carea lor, 


494 


JOUR FIX ÎN CUCUTENI 


S-a publicat în „Familia“, XXX (1894), nr. 8, 20 11/4 HII, p. 92—93. 


DRAGOSTEA LUI GEORGE A FLORII NUTULUI 


S-a publicat în „Familia“, XXXI (1895), nr. 23, 4/16 VI, p. 245— 
246. Ea e S 


DRAGOSTE CU PEDECI 
S-a Publicat în „Familia“, XXXI (1895) nr, 25, 18/30 VI, b. 289. 
O CĂSĂTORIE FERICITĂ 
S-a publieat ` „Familia“, XXXII (4896), at. 13, 31 uya IV, 
p. 453. 


FATA POPII 


S-a publicat în „Familia“, XXI (1885), nr. 51, 22 XII/3 I, p..604— 
606 și nr, 52; XXII (4886), nr. 1—34, 


Cele mai multe dintre ele au fost destinate numai, sau în primul rînd, 
teatrului de diletanţi din Transilvania, pe care el îl încuraja stăruitor 
şi care luase un mare avint îndeosebi după turneele lui M. Pascaly 
şi M. Millo și după întemeierea „Societăţii pentru crearea unui fond 
de teatru român în Ardeal“. Unele sînt inspirate din viaţa, obiceiurile, 
datinile şi credinţele populare, altele din viața socială şi situaţia poli- 
tică a românilor transilvăneni sau a celor de dincolo de Carpaţi. La în- 
_demnul lui V. Alecsandri a scris comediile „poporane“: Ruga de la 
. Chizătău, Miţa cu clopot şi Sărăcie lucie, iar după modelul monoloage- 
lor şi cînticelelor comice ale aceluiași a compus Ciobanul din Ardeal, 
Însurăţilă,  Plăieșul satului, Primg. rochie lungă, Renesgatul ; dintre 
comedii menţionăm: Alb sau roșu?, Gărgăunii dragostei, Mireasă pen- 
iru mireasă, Sultănița ; apoi drama A doua moarte și tragedia istorică 
în versuri Stefan-Vodă cel Tinâr. 

însă Vulcan nu s-a mulţumit ca piesele sale să fie reprezentate 
numai de diletanţi, ci a dorit ca ele să fie jucate de actori profesioniști, 
pe scena Teatrului Naţional din- București, să fie cunoscut şi, eventual, 
consacrat ca autor dramatic printr-un premiu al primei scene din capi- 
tala României. În acest scop a trimis de-a lungul anilor, începînd din 
1871 pînă în 1895, nu mai puţin de zece piese, fie pentru a obţine un 
premiu, fie pentru a fi montate. Dintre ele i-au fost puse în scenă co- 
mediile Alb sau roșu? (1872), Gărgăunii dragostei (1897) şi tragedia 
Șiefan-Vodă cel 'Tinăr (1892), aceasta obţinînd şi un premiu, pe care 
Éa finpărţit cu Doamna Chiajna de N: Răduiescu-Niger și N. Țincu, 


ALB SAY ROȘU? 


S-a publicat în „Familia“, X (1874), nr. 37, 14/26 VII, p. 813— 


316 şi nr. 28—30. 


În vara anului 1871, Vulcan avea terminată comedia Alb sau 
roșu ?, pe care o preda lui Mihail Pascaly, aflat în cel de-al doilea tur- 
neu al său prin Transilvania, ca să fie reprezentată pe scena Teatrului 
Naţional din București. Revenit la “București din turneu, Pascaly 
întirzie să-l informeze în legătură cu șansele de a fi jucată piesa. Faptul 
îl neliniștește pe Vulcan și-l determină să apeleze la intervenţia lui V. A- 
Urechiă: „Dl Pascaly nu ştiu ce vrea cu piesa mea Alb sau roșu? Nici 
pu o joacă, nici nu mi-o trimite acasă“, i se plinge într-o scrisoare expe 
diată la începutul anului 1872 (Biblioteca: Academiei R.S.R., ms. 
nr, 417.448). 


496 


Spre satisfâcţia autorului, piesa: a, fost înscrisă în repertoriu și 
reprezentată în acel an, 1872. Este cea dintii piesă a unui transilvă- 
nean jucată pe prima scenă a României. l 

Publicind piesa. doi ani mai tîrziu în „Familia“, Vulcan informa 


într-o notă: „Reprezintată pentru prima oară în Teatrul Național din 


Bucureşti la 18/30 martiu 1872, sub direcțiunea d-lui M. Pascaly “, 


__dind şi distribuţia, care a fost următoarea: 


Ion Alesandrescu, avocat bătrîin ........d. Drăghulici 


Elena, soţia lui .... cc... piei ra d-na Sarandi 
Clementina, fiica lor ....... cc. azi netă d-ra L. Popescu 
Ion Alesandrescu, avocat tînăr .......... dl P. Vellescu 
Teofil, matematic ....... cp... ans... QLC., Bălănescu 
Odom- smart aaa e cala ea a fe d-ra Petrescu 

Un servitoriu ..ssssssessrseserrsrsoreis dl Mavrodu z 


RUGA DE LA CHIZĂTĂU 


S-a publicat în „Familia“, XXV (1889), nr. 49, 3/15 XII, p. 577— 
578 şi nr. 50—52. Republicată în volum, Oradea, 1890: ed. II, Bra- 
şov, 1902 (în colecția Biblioteca teatrală edată de „Societatea peniru 


crearea unui fond de teatru român“, nr. 9); ed. III, Braşov, 1921 (în 
aceeași colecţie,:cu același număr). Se reproduce din „Familia“. 


Publicarea textului este însoţită de precizarea: „S-a jucat întîi - 
la 8/20 septembrie 1889 în Chiseteu, la rugă; apoi a doua oară la 17/29 
septembrie, în Caransebeş, cu ocâziunea adunării-generale a „Societăţii 
pentru fond de teatru român“ ; totdeauna de corul vocal al plugarilor 
români din Chiseteu, sub conducerea părintelui Lucian Sepeţianu“. 

Ruga de la Chizătău face parte din ciclul celor trei „comedii po- 
porale“, inspirate. din realităţile satelor ardelene și bănățene, avind ca 
pretext o datină sau o credinţă populară, și scrise la îndemnul lui V. 
Alecsandri. Bine primită la întîia reprezentare, ea s-a bucurat de mare 
succes totdeauna și peste tot, fiind cea mai mult jucată dintre toate 
piesele lui Vulcan: numai între. 1900—1906 a fost reprezentată de 5% 
de ori în 49 de localităţi din Ardeal și Banat, fiind urmată de Sărăcie 
lucie (de 46 de ori, în 41 de localităţi) şi de. Miţa cu clopot (de 16 ori, 
în tot atîtea localităţi). a NR ze i 


La scena X este greşit scris: Aceeași, Lica Sica și popor. 


497 


CIȘTIGUL MORAL 


S-a publicat în „Familia“ | 
aa, p n „Familia“, XXVII (1891), nr. 22, 2/14 VI, p. 253— 


ȘTEPAN-VODĂ CEL TINÂR 


S-a publicat în „Familia“, XXIX (1893), nr. 1.3745 I 
ŞI nr. 2—7. Republicată în volum, Oradea, 1893, de În reprodus. 
Un fragment a apărut sub titlul Stefan cel Tinăr, domn al Moldov 5. 
| Tragedie istorică în 5 acte și 2 tablouri. Act. I, sc. VI, în Familia! 
DAU (1887), nr. 41, 11/28 X, p. 481—482, Un att fragment. cu titlul: 
Din »Stefăniță- Vodă“, tragedie istorică în 5 acte și 3 tablouri în F i 
lia“, XXVIII (1892), nr. 4, 5/17 I, p. 1—3. m P 


« 


Ptefan-Vodă cel Tinăr a fost re i 

prera 4 prezentată prima oară pe 

Teatrului Național din Bucuresti i D iti 
tru ] şti la 25 octomb -0 distri 

buţie excelentă. Tipărirea valea intro distri- 

data și distribuţia primei reprezentații. Iată-le: 


„Reprezentată pentru prima oară în T i 
| eat N i 
rești, la 25 octombre 1892“, Í m Național din Bucu- 


PERSOANELE 
Stefan cel Tinăr, Domn'al Moldovei 


dl C. Mă 
Magda Arbure, Doamna Crese 


aaa mess. d-ra A, Ci 
Arbure, hatman „......., eee dl AL Mataia 
Toat | fiii lui Arbure eee eee dl C. Costescu 
eee dl I. I. Livescu 
Petru Cărăbăj aa, dl. G&. Cirjă 
Despina, fiica lui e d-na 
» ea lui... nn... esse d-na Ar, 
Serpe, postelnic ..,..,. ese eeae .. dC SN anoscu 
Toaşcu, logofăt lan oa. di Th. Petrescu 
Sima, vistiernic a AI N. Vasilescu 
Costea, pircălab „cca. n vcnaea dl Ar. Marinescu 
ueută men o. ....... bessen dl I. Brezeanu 
Sfredelus slugi domnești .n.......ea. la I. Toneanu 
- Dringoi DDD RIN DIR dl I. Jianu 


498 


piesei în. revistă și în volum indică locui, l 


"Un sol ssns eee eee neeeeeeenca dl. P. Liciu 

Un boier „ec... eee eeeeneoaeeaea dl. Q. Dimitriu 
Al doilea boier... cnc cacao. dl. I. Cuţarida 
Un om din popor ....: eee eee dl. Constantinescu 
Alt om din popor ...essssssssesessess „++ dl. I. Montureanu 
Un curier cc. ....c.isi rererere rroetan dl A. Dan 
Un ușier „cecen eneeeaeae dl Mihăescu 
T Un martor sesssesessssnesrrresseroseto dl Popescu 
Alt martor sv... aan. ana eee dl Cristescu 


Reprezentarea piesei a avut loc abia după zece ani de la data cînd 
autorul a trimis-o comitetului teatral. Iată cum s-au petrecut lucru- 
rile: 

În 1882 era numit director al Teatrului Naţional din București 
Gr. C. Cantacuzino. Între cele dintîi acțiuni pe care le-a întreprins noul 
director a fost și instituirea a două premii, menite să stimuleze creația 
drâmatică originală, fiind preferate „acele piese care vor tracta subiecte 
curât româneşti, punind în evidenţă fapte eroice din istoria naţională, 
glorificind virtuțile sau biciuind viciurile ce au bîntuit ori bintuie so- 
cietatea noastră“ (ap. „Familia“, XVIII (1882), nr. 30, p. 367; vezi 
şi I. Massoff, Teatrul românesc, III, București, 1968, p. 127). Între cele 
18 piese care au fost prezentate la concurs se afla şi tragedia istorică 
a lui Vulcan, avînd ca personaj central pe Ştefan-Vodă cel Tinăr. Nici 
una din ele, însă, nu a fost considerată vrednică de premiul înții, de 
1400 de lei; cel de-al doilea, de 1000 de lei, a fost decernat lui Iuliu Roş- 
ca pentru drama sa în versuri Fata de la Cozia. Dezamăgit şi întristat 
de insucces, dar fără să deznădăjduiască, după ce face corecturi. și 
îndreptări „cel puţin în 200 de locuri“ (cf. Scrisoarea lui Vulcan către 
N. Densusianu, B.A.R., ms. 5336), Vulcan o trimite din nou în anul 
următor comitetului de lectură al numitului teatru, de data aceasta 


„pentru a fi reprezentată, dacă va fi socotită corespunzătoare. Comite- 


tul de lectură -a admis-o, sub rezerva operării de către autor a citorva 
modificări propuse de V. Alecsandri, și a înscris-o în repertoriu. Dar 
piesa nu a fost pusă în scenă, din motive necunoscute, nici în acel an, 


nici în următorii șase, ceea ce nu-l împiedică, ci, dimpotrivă, îl îmbol- 
dește pe perseverentul autor să o prezinte din nou la concurs, în 1890. ` 
De data aceasta a fost norocos: piesa 'a obţinut premiu, împărţindu-l 
însă cu Doamna Chiajna, drama lui N. Rădulescu-Niger și N; Țincu. 
Regulamentul de concurs prevedea ca piesele premiate să fie reprezen- 
tate în stagiunile următoare., Vuican stăruie: pe lîngă noul director al 
teatrului, C. I. Stăncescu, să i se monteze piesa chiar în stagiunea 
1890/1891; dar acesta se dovedeşte - sceptic în privinţa posibilităţii 


499 


de a fi pusă în scenă atunci, datorită cheltuielilor mari pe care le nece- PECI 
sită montarea unei piese istorice. Totuși, în septembrie 1894 îl anunţă 
că va fi reprezentată după Doamna Chiajna, fiind deja programată 
şi anunţată pentru decembrie acel an. Vulcan alcătuise o distribuţie 
cu cei mai buni actori ai Naţionalului bucureștean, cu Grigore Manolescu 
în rolul titular, care urma să deţină şi direcţia de scenă. Dar marele 
actor se îmbolnăvește către sfîrşitul anului şi moare în vara anului 1892. 
Datorită acestei împrejurări, repetițiile se întrerup şi se reiau abia în 
toamnă, cu C. Mărculescu în rolul lui Ştefan cel Tinăr şi cu Aristizza 
Romanescu în rolul Despinei. Premiera, care a avut loc în 25 oct./6 nov, 
1892 şi care s-a bucurat de un succes frumos, s-a terminat cu intonarea 
marşului Deşteaptă-te române de către întreaga sală, acompaniată de 
orchestră (cf. I. Massott, op. cit., p. 142). După premieră, piesa a mai 
fost reprezentată doar o singură dată. Vulcan va mai interveni în ` 
1894 ca să i se joace lucrarea, dar fără rezultat pozitiv. 


Tradusă în ungurește de ziaristul orădean Papp Jânos, piesa a fost 
reprezentată pe scena teatrului din Oradea în 1903, cu care ocazie poe- 
tul Ady Endre a scris un articol elogios despre piesă, autor și activitatea 
acestuia, iar publicul și presa locală maghiară au făcut o caldă primire 
spectacolului și lui Vulcan. După două reprezentații în Oradea, tragedia 
a mai fost jucată, în aceeași traducere şi de către aceeași trupă teatrală, 
la Lugoj, în 1904. 


S-a publicăt în „Familia“, XXXIV (1898), nr. 9 u 1I, aaa 
-98. Republicat în vol. Soare cu ploaie, Braşov, 1898 (în și e a Ea 
‘teca teatrală edată de Societatea pentru crearea unui E A 
E român“, nr. t), p. 3—9 ṣi în „Familia“, XLI (1905), nr. 34, 

„3 IX, p. 397—398, de unde se reproduce. 


` 


În 1897 comitetul „Societății pentru crearea unui fond - o 
român“ perfectează o învoială cu tipograful brașovean N. Pe 
în sensul ca acesţa să tipărească, într-o colecţie care să se i iz 
Biblioteca teatrală edată de i ab i Aaa ME e a $ să 
t ân“, piese pe care comitetul le va so i 5 i 
sata T dea. pa comitetul hotărăște ca „Biblioteca Sper 
să fie inaugurată cu o piesă a lui Vulcan şi astfel prima broșur A ir 
ţiei, apărută în 1898, cuprinde comedia într-un act Soare cu aaa 
precedată de un Prolog, scris anume în acest scop, pa cum D 
şi din precizarea adăugată titlului la publicarea în ae Sey as 
La « Biblioteca teatrală »*. În 1905 este republicat cu oa La pla 
Prolog, reprezentat de diletanţi la inaugurarea SOON din sala 
Muzeului Naţional din. Sibiu, la 9/22 VIII a.c. l a 
Între 1900—1905, Prologul a fost interpretat de patru ori în diferite 


localităţi din Ardeal și Banat. 


PRIMA ROCHIE LUNGĂ 


ka 


iji i - IRGĂ AGOSTEI 

- S-a publicat în „Familia“, XXXIV (1898), nr. 4, 25 1/6 II, p. 38. GARGAUNII DR i 
Potrivit unei informații din „Familia“ (1898, p. 70), monologu? 

a fost tipărit și în broșură separată, în același an, la Oradea 


S-a publicat în „Literatura și artă română“, II (1898), p. 244—262. 


Publicarea textului (în „Familia“) este însoțită de următoarea 
menţiune: „Monolog jucat în concertul tinerimei române din Oradea- 
Mare, la 3 febr. an. c., de d-șoara Hortensia Miclea“, Relativ la inter- 
` pretarea monologului de către H.M. găsim următoarea apreciere 

din partea unei spectatoare: „monologul a fost predat cu o desteritate 
care face onoare și unei artiste“. O dată cu Prima rochie lungă s-a re- 
„prezentat şi comedia Gărgăunii dragostei ; Vulcan, prezent la spectacol, 
notează că ambele au fost „escelent jucate“ („Familia“, 1898, p. 59). 

Între 1900— 1906, monologul a fost, interpretat de 18 ori, în 16 
localităţi. . 


500 


icată ilia“ 9), nr. 4, 3/415 I, p. 4—5 şi 
Republicată în „Familia“, XXXV (1899), , - 
pa apoi în volum, Oradea, 1899. — Un fragment din piesă a 
apărut sub titlul Din „Gărgăunii dragostei“ în „Familia“, XXX 
(1896), nr. 48, 1/13 XII, p. 567. Se reproduce din volum. 


Gărgăunii dragostei este penultima din cele zece piese pe care Apa 
can le-a trimis Teatrului Naţional din București spre a fi a ; 
cea de-a treia, şi ultima care i se reprezintă pe întiia scenă a ţ m 
Comedia fusese trimisă în 1894; după doi ani, Aristizza i ceai 
comunica printr-o scrisoare particulară impresiile sale, menţionind c 


501 


CO app 
ai ADHHJ g 


găsește bună şi că s-ar putea să fie re 


prezentată. în stagiunea urmă- 
toare. În adevăr, piesa va fi re 


prezentată în premieră în stagiunea 
1896/1897. Ca şi-în cazul celorlalte două piese jucate pe scena Teatrului 


Naţional din București, autorul face cunoscute şi de data aceasta 
locul și ziua premierei, precum și distribuţia: 

„Reprezintată întiia oară în Teatrul Naţional din Bucureşti la 
27 martie 1897.“, după care e prezentată distribuţia: 


Olimpia, văduvă tînără 


atata alo dacă +e... D-na M. Ciucurescu 
Tirgoviștean, unchiul ei... Dl I. Niculescu 

Dr. Ursulescu, medie „.... i, »  Catapol 

Marin, advocat ...... a, » P. Liciu 

Gogu, deputat ace stea a aaa e aa meat » V. Alexandrescu, 
Joia y sassis. EE ez eee ce E ..... (d-na Ad. Langeais 
Luzia) prietenele Olimpiei ... cc... $ Al. Alexandrescu 
A S E E S ia, a d-ra R. Moor 

Alecu, servitor... eee, dl I. Montauranu 
Anica, servitoare... d-ra Pepi Moor 


CUPRINS 
A Cuvint introductiv «ceea eeeaeeeeoeeeeese Decat dă a PRR, 
Tabel cronologic . emo me eee en nenea anna eeeăn ananas ae aula 
Notă asupra ediției .....casssnessoossiseesesureeseeserers ] 
POEZII 

Nu desperați! ....... PRO ea aia ne E E TES 00, acida dece 3 
Cătră Andrei Mureșanu .... eee nenea enenaea Sa i 
i. La Unirea Principatelor Române .sssssessesoereseese i aie i 
Strigoii emana ananas iai si Bara aa d ae a E E 
ămas bun de la Ardeal .......... EE aaa (arda i 
Atra rOMÂNE... test seceta e E A E E a a y 
tră renegați .sessresesrssesoiee ea Eta NE A = 
pilor, să ne unim! seses. ssssposssssossoscsseseseerereeseo i 

ji voi tot batjocori ........essssvesscsecsescesasessesrros i 


La:moartea lui Andrei Mureşanu ..sesssseeseeseseroenese su 
Necazul umoristului ... eee eee eee eee eeeeenoneeaea A 
Spiritul neguțătoresc .....sseesuessesserereerereressoreree = 
LADA esse tienoon tan eee oana sos ee aaa asa sana dee 
„Cătră poeţi pa SARE CE ae at nl ti Xe y 
“Secerișul meu ..... pase mona enennenaenennaa 5 
Eliberarea țăranilor din România  ...... se ari cotă ; n 
Programa mea eee eee SA A a Zi 
aia e dea A le e ad MI i 
Copila română emana RE ANTEE A 
Geniul Națiunii PEET ET R N EE i 
La Călugăreni ........ nenea Taatre < 
Hora lui Alesandru Roman Seona til ati aie 3 ae . 
Rămas bun la București „cecene 


(Un rîu ce se porneşte] ...sesrosesssresese Eat pret lea e ai 
Cuza în esil 
Visul lui Iancu ............ e TERE a Da a piei aut rata 
Oriană Crișului: nisa sr saca oi 02 E a aa 
Rămas bun la Oraviţa 

Moartea lui Ioan Butean 
Scame pentru cei răniţi 

Lui Vasilie Alecsandri ...... ceeace EEEREN 
Cătră români 

Apel la-nfrățire 
La moartea lui: Timotei Cipariu 
La munte 
Bărnuţ . 
Alecsandri 
Moartea poetului .....ccee eee eee eee eee eee 
George Barițiu ............. oa agati ia 00 aice d AD Ala cau 
[Epigramă] 
A fost o luptă cruntă... 
Poeţilor români 
Junimei române 
Moartea tiranului .....sesesssssosessss soniga nia E eni 
Lumea 
Idealul românesc o onene paraitse cera nerne eare ne nialas 
De eştiromân... cca... mai aaa sii) at aa a Biti 


$ 


... .... ..... ... .. . .. . . . .. .  ..... 


... ... ............ . .... . ... . . .. 


.......  .. .  . . ccccccnsccnaconaeoenen.es.es.e 
o... ......... . . . . . |... ........... .. . .... .. .. 
... ............ .. ... . ... 


.... ....... . . . ... . .. .. .. ... ........n.cnccn.nc..e. 
........... 1... ........ . .. . .  . ... 
o... .......... .. . .. ... . .. .. .  .  .  . . ....... 


Colibă și palat .............. De PE DEC A E IAR poa zi oaia Mazăre 
Balul din Brustureni 
Jour fix în Cucuteni 
Dragostea lui George a Florii Nuţului ........c.cc...... 
Dragoste cu pedeci ..,..< ceeace... i a ata d te pica 
O căsătorie fericită „cca... LO PERETE 
Fata Popi spiert eee oet t sA AENEA EEE EEE ara 


o... .....vcccnanoeeaesnneenaeennee 


în... c.aecacesaceananasaeceacocueeeeease 


101 
139 
144 
148 
152 
156 
161 


Alb sau roşu? — Comedie. originälä: intr-un get... A o 


. Și. joe 


TEATRU. 


ASY 


Ruga de la Chi ătău Ze Comedie. poporală într-un act, cu cintece 
aa 


Ciștigul- ici) Monolog. ea fi a 
Ştetan-Vodă cel Tinăr — Tragedie istori 
Prima rochie, lungă — Monolog e» 
Prolog . 
Gărgiunii “dragostei — 


Comedie într-un act