Transilvania_1901_032_005

TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA 
POPORULUI ROMÂN. 


Nr. V. Sibiiu, Iunie 1901. Anul XXXII. 


„SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM.« 
— Capitol din „Cartea de Aur" de T. V. Păcăţian. — 


Dintre toate acțiunile noastre politice-naționale din trecut, 
săvirșite în epoca premergătoare redeşteptării noastre națio- 
nale, cea mai bine chibzuită, mai frumoasă și de mai mare 
însemnătate a fost: păşirea episcopilor români Bob și Adamovici 
în fața Tronului, la anul 1791, cu Suplica Românilor, memo- 
randul în care se aflau trecute toate dorințele şi toate cere- 
rile Românilor din Ardeal, întemeiate pe cele mai nerestur- 
nabile drepturi istorice. 

Memorandul acesta, intitulat „Supplex libellus Valachorum“, 
a fost prima petițiune a Românilor pusă pe base istorice, sin- 
gurele base cari puteau fi luate în seamă pe acele vremuri. 

De o estremă temeinicie în fond, și de o admirabilă 
frumseță în formă, ea a fost primită cu cea mai mare bună- 
voință din partea Împăratului Leopold 1], care a trimis-o sta- 
turilor din Ardeal cu stricta îndrumare, să ţină cont de do- 
rințele și cererile Românilor, esprimate în mod atât de 
convingător. 

Nu ni-a rămas urmă scrisă, că ideea a cui a fost şi cum 
sa născut cu privire la înaintarea acestei suplice la adresa 
domnitorului. Tot ce știm este, că ea a fost compusă de 
Méhes, pe atunci consilier la curte, în cooperare cu călugării 
din Blaj. Şi mai știm, că ea a fost înaintată Coroanei după 
ce curtea dela Viena primise de mult și cunoștea în toate 

10 


Di 


amănuntele sale proiectul ce-l elaborase Beischlag în chestia 
ridicării naţiunii române din Ardeal la rangul de a patra na- 
ţiune liberă a Transilvaniei; și astfel s'ar pute zice, că nu e 
tocmai lipsită de temeiu combinaţiunea celor-ce cred, că pen- 
tru a da de isvorul adevărat trebue să mergem deadreptul 
la Viena. 


Nu ne vom lua însă după combinaţiuni, ci ne ținem de 
faptele date.  Antecedenţele cunoscute, istoricește bine stabi- 
lite, cari au putut să facă necesară înaintarea suplicei Româ- 
nilor din Ardeal, în forma în care ea a fost înaintată, au fost 
următoarele. 


Încă sub domnia Impărătesei Maria Teresia se croise planul 
la Viena pentru întroducerea limbei germane ca limbă oficială, 
atât în școale, cât și în administrația publică, în întreaga mo- 
narchie, prin urmare și în Ungaria și Ardeal, 

Era ideea consilierului de curte Gebler, care zicea, că 
întroducerea limbei germane în școale și în vieața publică e 
estrem de necesară și folositoare, atât în Ungaria şi Ardeal, 
cât și în Galiţia, fiind-că: „statul trebue să nisuiască să fie compus 
cu timpul dintr'un singur popor“, — idee, care sa dovedit, mai 
curând decum se credea, a fi cu totul greşită și nerealisabilă. 


Ideea avea însă la început mulți şi mari aderenţi la curtea 
dela Viena; între ei cel mai mare era Impăratul Iosif II, care 
după suirea sa pe tron s'a pus să o realiseze din tot adinsul. 
Prin rescripte severe împărătești a pus basele unificării admi- 
nâstrației publice, întroducând pretutindenea limba germană ca 
limbă oficioasă. 


La esecutare însă ordinele preainalte s'au lovit de pe- 
deci. S'au lovit de resistența Maghiarilor, cari au înscenat o 
oposiție energică. Aproape toate comitatele maghiare din 
Ungaria au ridicat proteste categorice în contra acestei „vio- 
lări de constituție ungară“, cerând, că dacă e vorba să fie înlo- 
cuită limba oficială latină de până aci cu o limbă vie, atunci 
aceasta să fie cea maghiară pentru Ungaria. — iar nu cea 
germană. 


Impăratul Iosif II a răspuns insă la protestele Maghiari- 
lor cu următoarele argumente: 


135 


— „Dacă limba maghiară ar fi limba generală în Ungaria și 
părțile aparținătoare ei, — ar fi cu putință să fie întrebuin- 
țată în afacerile publice ale administraţiunii. Dar e bine cu- 
noscut, că limba germană, și cea ilirică, cu multele ei dialecte, 
precum și cea valahă, sunt tot așa în folosință, prin ce limba 
maghiară își perde cu desăvirșire dreptul de a fi considerată de ge- 
nerală“. 

Pe lângă toată silinţa curții dela Viena însă şi pe lângă 
toată energia Impăratului Josi/ II, planul totuşi nu a putut fi 
realisat și Maghiarii au eșit învingători din lupta purtată cu 
Coroana, într'atâta, că sa făcut abatere dela întroducerea 
limbei germane ca limbă oficioasă și în Ungaria a rămas în 
folosință şi pe mai departe limba latină. 

Mişcarea aceasta a Maghiarilor în contra planurilor de 
germanisare ale curţii dela Viena, din care a eșit o luptă 
formală pentru revindicarea de drepturi pe seama limbei 
maghiare: a pus în mișcare și naţiunile nemaghiare din patrie / 

Fie că motivul acţiunii înscenate din partea lor a fost 
cel presupus de cei-ce aplicaţi sunt a-l găsi în ordinul sau cel 
puţin în îndemnul, în boldul dat dela Viena, ca naţiunile ne- 
maghiare din Ungaria să ridice aceleași pretensiuni cu privire 
la limbă, pe cari le ridica Maghiarii, fiind-că şi ele au aceleași 
isvoare de drept în chestia aceasta pe cari le au Maghiarii, 
ca astfel acţiunea Maghiarilor să fie paralisată şi ei să fie 
aduși la tăcere cu pretensiunile lor, — fie că motivul a fost 
celalalt, mult mai firesc, îndemnul propriu de a cere drepturi 
egale cu Maghiarii: fapt e, că toate naţionalităţile nemaghiare 
din ţeară au început a se mișca. 

Sârbii au ţinut congres naţional la 20 Iunie 1790, din care 
sa trimis adresa Coroanei, cuprinse fiind în ea următoarele 
pretensiuni naționale : 

Sancţionarea privilegiilor naţionale ale Sârbilor; 

Delimitare naţională pe seama poporului sârbesc, pentru 
a se put constitui în persoană morală; 


Cancelarie aulică specială pentru poporul sârbesc; 
Federație naţională pe seama Sârbilor; 


Libertate religionară, etc. 
10% 


186 
Saşii din Ardeal iarăși au cerut, iar dieta transilvană 
li-a redat la 1790 constituţia municipală avută mai nainte și 
perdută sub Impăratul Josif 17, recunoscânduii de nou de 
„națiune politică,“ cu dreptul de a se folosi în administraţia 
internă, precum și în corespondenţa cu autorităţile publice, 
de limba, lor germană. 

Slovacii și Rutenii asemenea au cerut dela Coroană, că 
dacă e să se întroducă în viața publică a Ungariei limba 
maghiară, paralel cu ea să fie respectate și limbile lor națio- 
nale, în scoale și în administrația de stat. 


Mișcându-se deci toate popoarele ţerii, nu puteau nici 
Românii să rămână în nepăsare. Şi-au precisat și ei durerile 
și pretensiunile în memorandul întitulat „Supplex libellus Va- 
lachorum,“ şi le-au înaintat Coroanei. 


Cuprinsul acestui însemnat act politic, care, cum am spus, 
a fost înaintat Impăratului Leopold II provăzut cu subserie- 
rea ambilor episcopi români de pe atunci, Joan Bob şi Ghe- 
rasim Adamovici, ca conducători firești ai întregului cler și 
popor din Ardeal: e de o frumseţă rară şi întregul document 
e un adevărat cap de operă. 


În traducerea românească, făcută special pentru „Cartea 
de aur“ de domnul Dr. Elie Dăianu, profesor în Blaj, care a 
redat și în românesce toate frumseţile originalului latin, — 
textul suplicei, pănă acum nepublicată în românesce, e ur- 
mătorul: 


DIVULE CAESAR AUGUSIE!: 


Cum scopul suprem şi intenţiunea cea mai justă a Maiestăţii Voastre 
în guvernarea acestui imperiu este, ca peste tot atât drepturile omenești, 
cât și cele civile, să se estindă acurat asupra tuturor membrilor, cari compun 
societatea şi o susţin cu jertfele lor de sânge şi de avere, și nici o parte 
a cetăţenilor să nu se incumete (divellatur) a despoia pe alţii de drepturile 
Jor și a-i oprima, — drept'aceea: națiunea română din Marele principat al 
Transilvaniei, vine prin aceasta carte de cerere publică a se prosterne ina- 
intea tronului M. Voastre şi a se ruga cu tot dea dinsul (omnibus precibus 
obtestatur), ca să i-se redee drepturile vechi, cari aparţin în mod esenţial 
fiecărui cetăţean, şi de cari ea a fost despoiată în secolul trecut, fără nici 
o dreptate, numai prin reutatea sorții acelor vremuri, după cum îndată se 
va arăta. 


137 


Națiunea română este adi cea mai vechie dintre toate naţiunile din 
Transilvania, fiindcă ea îşi deduce originea dela coloniile romane, pe cari 
le făcu Impăratul Traian în Dacia, la începutul secolului al II, ducând 
acolo adeseori un numer foarte mare de ostaşi veterani, în scopul de a 
asigura provincia. Acest lucru e sigur și dovedit cu dovedi istorice, cu o 
neintreruptă tradițiune şi cu marea asemănare a limbei, moravurilor şi 
obiceiurilor. 

Succesorii Impăratului Traian au ţinut Dacia în posesiune câţi-va 
secoli de a rândul; sub stăpânirea lor s'a propagat în aceasta provincie şi 
credinţa crestină, după ritul bisericei orientale, prin stăruința episcopilor 
Prothogen, Gaudenţiu, Nichita şi Theotin, cu deosebire în secolul al IV-lea, 
după cum ne învaţă istoria universală a bisericei, 

Intraceea deja în secolul al IHI popoare barbare au început a peri- 
clita soartea acestei preabogate provincii a imperiului roman, ba le-a succes 
în unele părţi a se așeza stabil pe un timp, nici odată însă nau putut 
ajunge la atât, ca să şteargă de aci numele şi stăpânirea Romanilor; 
pentru că e sigur că şi în secolul al IV mai multe cetăţi întărite din Orient, 
cu deosebire pe ţermurii Dunării, erau supuse imperatorilor Romani, iar 
părţile din lăuntru ale provinciei aveau o abundanţă de locuitori romani 
aşa de mare, încât, scuturându-și deja prin secolul al VII jugul veneticilor, 
au întemeiat un stat propriu. 

Norocui acesta l-a avut cu deosebire acea parte a Daciei, care astădi 
se numește Transilvania. Locuitorii ei romani, doborind stăpânirea altor 
neamuri, până la venirea Maghiarilor, erau supuși unor principi aleşi din 
sinul naţiunei lor. 

Apoi ca o urmă a stăpânirei, pe care între alte popoare străine, ce 
s'au perindat în Dacia, au avut-o asupra locuitorilor romani și unele nea- 
muri slavice, a remas până în dilele noastre faptul, că numele de Vlachi 
sau Valuchi, cu care popoarele slavice, după cum dovedește Luciu Dalmata 
şi Cromer Polonus, numesc pe ori ce Roman, Italic sau Latin, sa păstrat 
în timpurile de mai târdiu cel puţin pentru locuitorii Români din Dacia. 
Pe când Maghiarii au năvălit în Transilvania sub ducele Tuhutum, pe la 
sfirşitul secolului al IX, locuitorii Romani ai acelor părţi se numiau deja 
cu numele preschimbat de V/acki. După cum mărturisesce cel mai vechiu 
scriitor al Ungariei, Anonyrmnus, notarul regelui Bela, în fruntea lor cu 
supremă potestate stetea pe atunci ducele lor propriu, Gelu; în lupta ce 
a avut-o însă cu Maghiarii, pentru apărarea patriei sale, a fost nenorocos 
pentru că prin ea şi-a perdut şi domnia, și viaţa. 

După aceasta nenorocită soarte a principelui lor, locuitorii Români ai 
provinciei, cari ocură sub numele de Vlachi, nu s'au mai împotrivit Ma- 
ghiarilor, ci când au vedut moartea Domnului lor (după cum povestesce 
Anonymus în „Historia ducum Hungariae“ cap. 27) de bună voie dându-și 
mânile și-au ales șie-şi Domn pe Tuhutum, ducele Maghiarilor, şi cu jură- 
ment și-au întăriţ credința, Gyula, nepotul mai bătrân al ducelui Tuhutum, 


138 


deasemenea duce al Transilvaniei, călătorind la Constantinopol, în secolul 
al X, a îmbrăţoşat acolo religiunea creştină după ritul bisericei orientale, și 
aducând cu sine în Transilvania pe monachul Jeroteu, mai târdiu episcop, 
a câștigat pentru aceasta biserică pe mai mulţi din poporul seu, după cum 
ne învaţă Samuel Timon în Imago antiquae Hungariae, lib. IM, cap. I. 

In secolul al XI, dupăce regele Stefan cel Sfânt a învins pe ducele Gyula 
jun., a adaus Transilvania la regatul Ungariei, și ceilalţi Maghiari din 
Transilvania au trecut la creștinism, prin sirguinţa însă a unor preoți adicţi 
bisericei occidentale, cari au ostenit întru convertirea lor, au fost adauși 
la biserica occidentală, şi după-ce şi ceialalţi Maghiari, cari fuseră conver- 
tiţi la Christos deja sub ducele Gyula senior, au trecut încetul cu încetul 
Ja biserica apusană, aproape numai locuitorii Valachi ai provinciei au re- 
mas în sinul bisericei orientale. 

Cu toată deosebirea aceasta a riturilor bisericesci drepturile cetăţe- 
nesci erau comune ambelor naţiuni, adecă celei maghiare şi celei valache, 
âncă de pe când sau coaliat într'o singură societate sub ducele Tuhutum. 
Ca argument pentru acest adevăr fie de ajuns, pentru scurţime, a cita 
scrisoarea autentică a conventului Preacuratei Vergure Maria din Cluj-Mă- 
năstur, edată la anul 1437, pe care clarisimul Pray a publicat-o astfel în 
a sa a VII disertaţiune istorico-critică, secţiunea a VIII: 

„Paulus Magnus de Vaida Haza, vexilifer universitatis Pegnicolarum 
Hungarorum et Valachorum in partibus Transilvanieis,“ ete. . ... 

În același loe observă celebrul autor (Pray), că în scrisorile sale con- 
ventuale universitatea regmicolară a Maghiarilor şi Valachilor se provoacă 
la un Instrument al Regelui Stefan cel Sfânt, în care se tractează despre 
îmunitățile lor, ceea ce este un nou argument, cum că fiecare din cele 
doue naţiuni a avut aceleași imunităţi, şi s'a bucurat de aceleaşi drepturi 
cetăţenesci, 

Națiunea maghiară e drept că âncă în acelaș secol și în acelaș an, 
în care au fost espedate acele scrisori conventuale, a făcut o uniune par- 
ticulară de ajutor împrumutat cu S&cuii, connaţionalii lor, cari în acelaş 
timp începuseră a forma o naţiune separată, cât şi cu Saşii, cari au fost 
aduși în aceasta provinciă în seclul al 12-lea. 

Uniunea aceasta a fost reinoită deja în anul următor 1438, după-cum 
ne arată actele estradate în privinţa aceasta, ale vice-voivodului din acel 
timp Lorand-Lepeş. Totuși uniunea aceea na stricat chiar nimic drepturilor 
naţiunei române, ba soartea acesteia era înfloritoare tocmai în secolul în 
care s'a făcut uniunea, pentru-că din sinul acestei naţiuni a eşit loan 
Huniade Corvinul, care a fost înălţat la cele mai înalte ranguri mai ântâiu 
în Transilvania şi apoi a fost pus în postul de suprem-beliduce şi guver- 
nator în Ungaria, iar nemuritorul s&u fiu Matia a fost înălțat chiar la 
tronul regatului, şi pentru a nu mai aminti alţi Voivodi ai Transilvaniei 
eşiţi din sinul acestei naţiuni, însămnăm numai că „loan Geţe“ (Getzi), din 
a cărui familiă se dice că și astădi mai există câţi-va nobili valachi în 


139 
comitatul Dobâca, a murit cu multă cinste pe la finea veacului al XVI-lea 
în înalta slujbă de guvernator al Transilvaniei; Stefan lozsika, (după-cum 
dovedesce însuși istoricul Bethlen Farkas), român de origine și neah a 
purtat distinsul oficiu de „cancelar“ sub principele Bathori. 

Pe la mijlocul aceluiaş secol se distingea în dignitatea de archiepiscop 
al Strigonului, în Ungaria, și cancelar al regatului, Nicolau Olah, dease- 
menea născut din părinţi români în Sibiiu, iar fratele seu Mateiu func- 
ționa în oficiul ereditar de jude regesc cu reședința la Orăştie în Transil- 
vania. Acești înalţi bărbaţi, distinși atât ìn statul Ungariei cât şi în al Tran- 
silvaniei, nici nu își ascundeau originea lor de neam românesc, ba Corvi- 
nescii amindoi (loan și Matia) se făleau, că ei și națiunea lor își deduce 
originea dela coloniile romane, după-cum mărturisesc Bonfiniu şi Luciu 
Dalmata. 

Pe lângă acestea împăratul Ferdinand I-ul dovedesce, că „Corvinescii“ 
cât și numitul archiepiscop de Strigon, cancelarul său, își trag originea 
dela neamul valach al Romanilor (de gente valaha Romanorum sobole 
ortum), pentru-că în diploma familiară a numitului archiepiscop cu datul 
23 Novembre 1548 se esprimă cu următoarele cuvinte: „Hae vero sumt 
omnes prope modum laudatissimarum gentium origines, inter quas Valachi 
gentiles Tui, minime postremas habent., utpote quos ab ipsa rerum domina 
urbe Roma oriundos constat: unde nunc quoque sua lingua Romani vocantur, 
tua ista gens fortitudine praepollens fuit; multorum praestantissimorum Ducum 
Genitrix, inter quos et Johannes Huniades Inclyti Mathiae Regis Pater et illius 
aetatis proximi majores Tui potissimum enituisse feruntur“. (Acestea sunt ori- 
ginile aproape ale tuturor neamurilor celor mai lăudate între cari Românii 
connaționalii tei nu sunt cei din urmă, ca şi unii despre cari e constatat că își 
trag neamul dela însași stăpâna lumei, urbea Roma: de aceea în limba lor 
și acum se numesc Romani; neamul acesta al Tău a fost prea strălucit 
prin vitejiă, a fost părintele multor prea distinşi beliduci, între cari şi loan 
Huniade, tatăl înaltului rege Matia şi strămoşii Těi despre cari se dice 
că mai mult au strălucit pe timpul acela). 

După uniunea încheiată în anii 1437—38 între Maghiari, Sëcui și Sași, 
neamul Românesc a produs pe acești sublimi bărbaţi și pe akti mulţi bine- 
meritaţi de patriă cari prin voturile libere ale staturilor şi ordinelor au fost 
aleşi și ridicaţi la tot feliul de oficii şi dignităţi chiar și la cele mai înalte, 
așa încât în decursul tuturor veacurilor trecute pănă la veacul al XVII-lea 
Românii pe o formă cu ceialalţi cetăţeni s'au bucurat de toate drepturile 
regnicolare și amintita uniune nici nu a stricat câtuşi de puţin drepturilor 
naţiunii române, nici n'a încercat la început să-l strice. 

Intr'aceea incepându-se reformaţiunea bisericei occidentale prin Calvin, 
Luther și Socin, și făcând ea deja in seclul al XVI progrese mari în Tran- 
silvania, după-ce în modul acesta între locuitorii Maghiari, S&cui și Saşi s'a 
făcut în ce privesce religiunea o scisiune în patru părţi anume: Romano- 
catholici, calvino-reformaţi, evangelico-lutherani și socino-unitari, s'au creat 


140 


în adunările publice ale staturilor şi ordinelor mai mulţi articoli de lege, 
prin cari se luau disposiţii de siguranţă întră aceste partide religionare di- 
verse; şi toate acele patru religiuni, pe cari le profesau Maghiarii, Să&cuii şi 
Saşii, împărţiţi după diversitatea lor in 4 părţi, au fost declarate prin acei 
articoli ca recepte după lege, precum aceasta se vede evident din colec- 
țiunea de legi „Approbatae Regni Constitutiones, lussu et approbatione Prin- 
cipis Georgii Rakotzi ex Articulis Dietalibus ab anno 1540 usque ad 1603“. 
Approb. Partis I, Tit. I Art. H. 


In aceşti articoli nu se făcuse nici o amintire despre biserica greco- 
orientală, de care se ţine neamul românesc âncă din timpul întoarcerei sale 
la Christos; dar nici nu trebuia, nici nu se putea face amintire, fiind-că 
articolii aceia de lege aveau ca obiect numai religiunile iscate în 'Transil- 
vania prin reformaţiunea bisericei latine. Prin urmare biserica greco-orien- 
tală sau mai bine dis poporul românesc adict al aceleia, a rămas și în ce 
privesce religiunea în starea, în care se afla înainte de aducerea acestor 
legi, adecă în exerciţiul liber al religiunei sale şi în folosinţa tuturor drep- 
turilor împreunate cu acela. 


Mult s'a schimbat soartea aceasta favorabilă a poporului românese 
atât în ce privesce starea sa civilă cât şi bisericească în secolul trecut al 
XVIl-lea, după ce anume Maghiarii, S&cuii şi Sașii au renoit uniunea fă- 
cută în anii 1437—38 anume în anii 1613, 1630 și 1649, și atât condiţiunile 
acelei uniuni cât și articolii pe cari in modul amintit îi alcătuisără în fa- 
vorul celor 4 religiuni, pe care ei le mărturisiau, divisaţi fiind în acest 
punct, — s'au îngrijit a le introduce in colecţiunea legilor dela anii 1540 
adecă în „Approbatae Constitutiones“. 

Se întroduseră anume în colecţiunea aceasta de legi și unele lucruri 
prejudiiioase și stricăcioase naţiunei și religiunei Românilor, cari din secoli 
au esistenţă legală în această provinciă, d. e. Approb. Constit. P. I. T. al 8, 
Art. I: „Quamvis valachica Natio in Regno inter Status reputata non sit, 
nihilo minus tamen donec, propter Emolumentum Regni tolerabuntur se- 
quentia Ecclesiastici observabunt“: (Deşi națiunea Valachică din regat nu 
e numărată intre staturi, totuşi până ce vor fi suferiţi pentru folosul rega- 
tului, preoţii au să observe următoarele). 

Partis I-mae Tit. 9. Art. I. „Quam vis Natio Valachica in Regno 
propter Bonum Publicum admissa sit, cum tamen ipsa vilem suum statum 
non considerando“ etc. (Deși națiunea Valachică e admisă în stat pentru 
folosul public, fiind însă că ea neluând în samă starea sa josnică ....... ) 


Partis Ill-ae Tit. I Art. I. „E tribus Nationibus consistente Regno 
(servatis Regni constitutionibus) si aliqua Natio in suis Libertatibus, Privi- 
legiis, Consuetudinibus laederetur, teneantur reliquae“ ete. (Fiind-că regatul 
constă din 3 națiuni, (: păstrând constituţiunile regatului :) dacă vre-una 
dintră națiuni ar fi vătămată în Libertăţile, Privilegiile şi Datinele sale, 
celelalte națiuni să fie obligate ...... ) 


141 


Partis 3-tiae Tit. 53 Art. I. „Prout Religio Nationis Valachicae e quator 
Receptis non est, ita nec ordo Religiosus“ ete. (Precum religiunea naţiunei 
valachice nu este între cele 4 religiuni recepte, astfel nici ordul monachal....) 

Cum au putut fi introduse aceste în colecţiunea de legi nu se poate pri- 
cepe. Pentru-că colecţiunea aceasta s'a putut face și alcătui numai din 
decretele şi articolii dietali dela anii 1540, când Transilvania a fost separată 
de Ungaria și până la anul 1653, după-cum se vede din prefața și apro- 
barea ei. Nu există însă nici un articol dietal dela 1540 pănă 1653, cu 
atât mai puţin vre-unul mai vechiu, care să fi statorit în mod positiv, că 
națiunea română nu este a se socoti intr& staturi, nici religiunea ei nu 
este receptă ci şi una și alta ar fia se admite în ţară numai pentru binele 
de obşte. 

Lipsind ori-ce lege positivă de acest fel trebue să concludem, că acelea 
vau întrodus numai prin eroarea ori negrija compilatorilor, sau că în colec- 
țiune s'au furișat adausuri. Au doară și intenţiunea de a strica va fi avut 
aci vreo influinţă? 

Nu aparţine naţiunei suplicante de a discuta acest lucru, e cert însă 
că în colecţiune ocură unele espresiuni cari vădesc în mod clar mai mult 
ura decât dragostea compilatorilor faţă de națiunea romană, d. e. ser- 
vească espresiunea în locul citat P. I. T. 9. Art. I: „Quum tamen ipsa (natio 
valachica) vilem suum statum non considerando“. Incolo, fie că din eroare 
ori negrijă, fie că din intențiunea de a strica au fost întroduse în colec- 
tiunea legilor amintitele adausuri, întroducerea lor s'a făcut cu precauţiune, 
aşa cât adausurile acestea sunt inserate in Approbatae, nu în stil direct nici 
in forma unei hotăriri legale, tiind-că aceasta nu sar fi putut face fără a 
cita articolul, pe care să se întemeieze şi care nici odată n'a existat, ci 
numai în felul unui preambul pus în fruntea statutelor legale întroduse in 
colecţiune, cu ajutorul unor conjuncţiuni ca: Quamvis, cum, etc. 


Deşi însă astfel de adausuri premise nu au de obiceiu nici o putere 
dacă nu se întemeiază pe oare-care fundament legal, totuși ele au aflat la 
mulţi cetăţeni ai patriei noastre un aşa de mare succes, încât opinia, cumcă 
națiunea și religiunea românească ar fi numai tolerată în principat, a 
devenit aproape universală și a fost propagată și la neamurile din afară. 

Spre a întimpina aceasta opiniune, care se întemeiază pe amintitele 
adausuri lipsite de ori-ce fundament, trebue să facem următoarele obser- 
vări deduse din însăși legile şi din însaşi istoria patriei. Se dice în acele 
aditamente: „Deşt națiunea Valachică nu e socotită între staluri, ci este 
admisă în regat numai pentru binele public.“ Cat de străină de adevăr e 
această presupunere, cumcă națiunea română nu ar fi socotită intră staturi, 
se vede din scrisorile acelea autentice ale conventului din Cluj-Mănăștur 
a] Preafericitei Vergure Maria, emanate la anul 1437, în cari se pomenesc 
“cuvinte exprese despre universitatea locuitorilor Maghiari şi Români în 
părţile Transilvaniei (Universitas Regnicolarum Hungarorum et Valachorum 
in Partibus Transilvanicis). Ba mai dovedesce acest autentic document, că 


142 
pe vremea când a fost edat staturile provinciei, adecă universitatea locui- 
torilor, se compuneau din națiunea maghiară şi națiunea română, și după-ce 
nu se mai poate cita nici o lege posterioară, care să fi statorit în mod 
positiv cumcă națiunea română nu este a se socoti între staturile și cetă- 
ţenii ţărei, este dovedit, că prepunerea citatelor aditamente este lipsită de 
ori-ce temeiu. 

Că oare ce va să dică adausul: că națiunea română ar fi admisă în 
regat numai pentru binele public, aceasta nu se poate pricepe, după-ce 
acelaşi lucru se poate dice şi trebue să se dică despre ori-eare naţiune, 
De altfel espresiunea citată nu se potrivesce la națiunea română, care este 
cu mult mai veche decât toate celelalte naţiuni din aceasta provinciă; cu 
mai mult temeiu s'ar put aplica acest termin celorlalte naţiuni, despre cari 
istoria patriei şi diplomele principilor ne arată, că au venit în principat cu 
mult mai târdiu decât Românii şi că au fost admise ca să locuiască în tară 
şi să aibă drepturi cetăţenesci sau prin pacturi încheiate, sau prin privilegiile 
date de principi. 

Atât istoria patriei, cât şi istoria Romanilor ne învaţă, că Românii au 
locuit de sigur cu multe secole înainte de ce ar fi venit Ungurii și că per- 
dându-și ei în luptă pe propriul lor beliduce, Gelu, nu s'au mai împotrivit 
Ungurilor, ci au ales de bună-voie, dându-și mânile, pe ducele Maghiarilor 
Tuhutum ca domn și al lor şi prin acest fapt ei au admis de bună-voie 
pe Maghiari, ca să conlocuiască cu ei, ca să aibă aceeaşi cetăţănie și ace- 
leași drepturi regnicolare. Maghiarii au fost mulțămiţi cu această liberă și 
spontană procedură a Românilor și amândoue neamurile și-au aflat în co- 
munitatea de cetăţănie și drepturi fericirea, pe care nu au voit să o con- 
creadă sorţilor r&sboiului de al cărui sfirșit fiecare a trăbuit să se teamă 
înainte, prin urmare în mod clar se vede pactul încheiat într& ambele na- 
țiuni, pe care îl indică și Anonimus, notarul regelui Bela, prin următoarele 
cuvinte: „Propria voluntate dextram dantes Valachi în suum etiam dominum 
elegerunt Hungarorum ducem Tuhutum“. 

Cumcă Sașii au venit şi au fost admiși în seclul al 12-lea, Armenii și 
Bulgarii în secolul al 17-lea, dovedesc pe lângă Istorie, şi diplomele, și pri- 
vilegiile principilor. 

Mai restează cetățenii Germani ai patriei, cari după-cum dovedesce 
istoria, au venit în aceasta provinciă cu ostirea divului impărat Leopold cu 
deosebire la finea seclului al 12-lea şi au câştigat admisiune în acelaşi mod 
ca şi Maghiarii veniţi la finea seclului al IX-lea, anume staturile Transil- 
vaniei pe la finea veacului al XVII, când oastea împărătească era în aceasta 
provinciă, s'au supus de bună-voie stăpânirei casei austriace intocmai precum 
Românii s'au fost supus pe la finea seclului al 9-lea lui Tuhutum, ducele 
Maghiarilor sosiți atunci, alegându-l de bună-voie, dându-și mânile, — de domn 
şi al lor şi astfel precum Maghiarii sub ducele lor Tuhutum au fost admiși! 
la. concetăţănia Românilor, astfel și Germanii au fost admiși sub impăratul 
Leopold în cetăţănia celoralalţi cetăţeni ai Transilvaniei. 


143 

Se mai dice apoi în citatele adause: Nihilo minus tamen donec illae 
(Natio et Religio Valachorum) propter emolumentum Regni lolerabuntur etc. 

Numai cât și despre celelalte națiuni şi religiuni se poate dice același 
lucru, anume că sunt tolerate pentru folosul regatului; pentru-că dacă nu 
ar fi tolerate ar urma sau emigraţiuni sau certe şi turburări, toate spre 
marea pagubă a provinciei. Insă terminul a fi „tolerat“ (tolerari) inseamnă 
după stilul curial de astăqi a fi lipsit de existenţă legală; acel termin nu 
poate fi aplicat nici religiunei, nici naţiunei Românilor, fiind-că din cele 
dise mai înainte se scie acum cu siguranţă, că și națiunea și religiunea 
aceasta e cea mai veche în provinciă şi că națiunea Românilor s'a bucurat 
de drepturi regnicolare, iar religiunea lor de cel mai liber exerciţiu, şi 
nici nu există nici o singură lege, care să fi despoiat în mod consequent 
națiunea sau biserica Românilor de drepturile sale. 


Nu schimbă întru nimic faptul, că religiunea Românilor nu este nu- 
mărată special întră acele religiuni, cari în „Appr. Const.“ Part. I. T. I. 
Art. LI. se numesc recepte: pentru-că chiar acei articoli vechi dietali, din 
cari s'a compus citata lege aprobătoare, dovedesc în mod evident, că obiectul 
lor au fost numai acele religiuni, cari sau n'au existat mai înainte în pro- 
vincia aceasta, ci s'au introdus aici numai în seclul al XVII, cum sunt re- 
ligiunea retormată, evangelico-luterană, şi unitară; sau cari au existat ce e 
drept și mai înainte, dar după aceea prin lege publică au fost conturbate 
în exerciţiul lor liber şi în drepturile avute mai înainte, ori au fost aproape 
extirpate, cum era religiunea romano-catolică. 


Religiunea Românilor nu aparţine nici la acestea nici la acelea, prin 
urmare nu putea forma obiectul numiţilor articoli, din cari sa alcătuit legea 
approbatală, nu putea deci să se facă în lege amintire despre ea; și ìn in- 
ţelesul acesta e adevărat că în Transilvania ar fi numai patru religiuni re- 
cepte şi că religiunea Românilor nu se ţine de acelea. 


Dacă însă ar vrea cineva să iee terminul recept în inţelesul, că numai 
acele religiuni se bucură de o existenţă legală şi de libër exerciţiu, cari se 
numesc recepte, atunci numirea aceasta nu se poate denega nici religiunii 
Românilor, cu atât mai puţin nu cu cât este mai sigur, că ea este cea mai 
veche în provinciă și în totdeauna s'a bucurat de liberul exerciţiu și prin 
nici o lege publică n'a fost eschisă dela el. 


In ce privesce adausul întrodus in condiţiunile uniunei celor trei na- 
țiuni: Appr. Const. Part. II. T. I: „E tribus Nationibus consistente Regno“, 
— ori-cine va considera înțelesul întregului paragraf, în care este introdus, va 
pricepe uşor că nu are alt înțeles decât că în regat sunt numai „trei“ na- 
țiuni, cari au încheiat uniune între sine. Nu se poate lua udausul acesta 
în ințelesul, că numai acele trei naţiuni unite ar constitui universitatea ce- 
tățenilor, adecă ordinele şi staturile, cu atât mai puţin se poate fiind-că 
cele spuse mai sus ne arată evident, că națiunea română s'a bucurat de drep- 
turi regnicolare și dimpreună cu raţiunea maghiară a alcătuit universitatea 


144 


cetățenilor cu mult înainte de incheierea uniunei Maghiarilor, Secuilor şi 
Sașilor, şi prin nici o lege positivă ea wa fost despoiată de drepturile sale. 

Aşadară toată soartea tristă de astădi a Românilor din Transilvania 
se datoresce, nu legilor, ci înjuriei timpurilor. De bună samă nici când 
nu se va put6 dovedi, că puterea legislativă din Transilvania ar fi săvirşit 
o aşa de mare nedreptate, încât pe națiunea cea mai veche în această 
provinciă să o fi despoiat şi desbrăcat de drepturile sale civile, cari erau 
întărite, după-cum am arătat mai sus, prin convenţiuni şi pacturi. Ba chiar 
şi dacă soartea din cele mai vechi vremuri ar fi adus cu- sine ca clerul 
acestei naţiuni să fie eschis dela drepturile de cari se bucura clerul altor 
naţiuni, iar nobilimea să fie eschisă succesiv dela oficiile şi cu deosebire 
dela demnităţile mai înalte; totuși națiunea aceasta nici o dată n'a fost 
eschisă dela cel mai liber exerciţiu publie al religiunei sale, precum nici 
dela privilegiile şi imunităţile nobilimei, ba din contră, acei nobili români 
cari, sau ei înşişi, sau străbunii lor şi-au schimbat religiunea grecă şi au 
îmbrăţoșat pre cea romano-catolică ori reformată, au putut, și de fapt pot, 
să ajungă și la demnităţile cele mai înalte, despre-ce fie-ne permis a ne 
provoca la exemplul ilustrelor familii, conte „Kendefi“, baron „Iozsika“, 
» Huszár“, „Naldcai“ şi la o mare parte a familiilor nobile din comitatul 
Hunedoarei şi din districtul Făgăraşului, cari în anii mai de demult sau 
mai de curând au îmbrăţoșat religiunea romano-catolică sau cea reformată. 
Aceste familii au purtat, şi unele persoane din familiile acestea poartă și 
acum, chiar şi demnităţile cele mai eminente în stat, cu toate-că aceste 
familii întocmai ca și altele dintră cele mai de frunte îşi deduc originea 
dela remășiţele Romanilor, adecă din neamul Românilor de astădi, ceeace e 
foarte bine cunoscut înaintea celor mai mulţi cetăţeni ai patriei și ceeace 
ne arată și documentele literare ale acelora, cu deosebire cele mai vechi, 
dacă le examinăm în mod critic. 

Fiind însă că chiar şi sub acei principi, cari au cârmuit principatul 
după compilarea „constituțiunilor aprobate“ — în cari s'au fost inserat nesce 
aditamente, ce au dat ansă opiniunii, că națiunea română ar fi numai tole- 
rată — mulţi inşi din neamul Românilor au fost ridicați în ceata bărbaţilor 
nobili, cu deosebire pentru merite câştigate cu arma, și iarăși mulţi au fost 
donați cu drepturi de posesiune; şi după-ce şi aceia și aceştia se bucură 
pănă în diua de aqi de toate drepturile împreunate cu statul nobiktar și 
donatar, intocmai ca şi nobilii şi donatarii altor naţiuni din provincia aceasta: 
urmează în mod limpede, că națiunea română nici când nu a fost despoiată 
din partea puterii legislative de drepturile sale regnicolare, nici nu a fost de- 
clarată de tolerată, căci altfel nobilii creaţi din sînul ei s'ar fi putut bucura 
numai de onoarea nobilităţii, (după cum s'a observat pănă aici faţă cu 
Armenii), nu însă și de drepturile şi imunităţile legale, impreunate cu 
nobilitatea. 

De altfel un astfel de statut, prin care cea mai veche şi cea mai nu- 
měroasă naţiune să fi fost despoiată de drepturile cetăţeniei, din mai multe 


145 


consideraţiuni, n'ar fi putut obţine nici când aprobarea principelui; iară 
dacă s'ar fi alcătuit statutul acela fără de consimţământul lui n'ar fi avut 
putere de lege, ci mai curând ar fi nimicit aceea însoţire civilă, în care 
s'au fost contopit Maghiarii și Românii pe la finea seclului al 9-lea „Data 
dextera“, sub ducele Tuhutum, şi ar fi readus pe fiecare din cele 2 naţiuni 
la starea, în care era înainte de ce Românii ar fi ales de bună-voie pe 
ducele Maghiarilor Tuhutum de domn şi al lor, anume la starea de resboiu. 
Atunci ar fi trebuit să se lupte de nou pănă când una dintre naţiuni ar fi 
subjugat pe cealaltă, sau prin un nou pact s'ar fi aliat impreună. După-ce 
însă nu se poate dovedi, că sar fi întâmplat nici una, nici alta, urmează 
de sine, că pacturile încheiate mai înainte au rămas în vigoare. 

Astfel fiind starea lucrurilor, după-ce se vede că nafiunea română şi 
religiunea ei a suferit oare-care perdere a drepturilor sale, nu în urma unor 
legi publice, ci în urma r&utăţii timpurilor, iar de altă parte opiniunea, cum 
că națiunea aceasta dimpreună cu religiunea pe care o mărturiseşte ar fi 
numai tolerată în Transilvania, se întemeiază pe amintitele aditamente, cari 
au fost ulterior înserate în colecţiunea Legilor Aprobate și cari sunt lipsite 
absolut de ori ce temeiu, atirnă acum numai dela dreptatea și îndurarea 
principelui, a scoate această naţiune din vechia sa soarte maşteră, și a o 
repune în toate drepturile sale, de cari s'a bucurat mai înainte. 

Recunoscut-a acest lucru augustisimul împărat şi principe oare-când 
Leopold I-iu, care nu numai a dispus, ca clerul acestei naţiuni, care a îm- 
brăţoșat pe la sfirşitul secolului trecut unirea cu biserica romano-catolică, 
să fie admis la toate drepturile, privilegiile şi beneficiile de cari se bucură 
clerul celorlalte religiuni ; ci prin diploma edată la 19 Martie 1701 a ho- 
tărit, ca toți Românii, chiar și mirenii şi plebeii, cari se vor fi unit cu bi- 
serica romană, numai decât să se numere în statul catolic şi astfel să se 
socotească între sfaturi şi asemenea celorlalţi fii ai patriei, să fie făcuţi 
capabili de toate drepturile legilor ţărei. 

Recunoscut-a acest fapt augustisima principesă şi împărăteasă de pie 
memorie, Maria Teresia, confirmând ea la începutul stăpânirei sale dreptu- 
rile locuitorilor uniți din provinciă, și cu deosebire şi privilegiile şi diplo- 
mele date de augustisimul său moş Românilor. 

Recunoscut-a în urmă acest fapt divul Cesar de sempiternă memorie 
preadreptul mare principe al nostru Josif ul 1-lea, care a înțeles atât 
drepturile pure şi simple ale omului, cât și drepturile cetățeanului, care a 
recunoscut nedreptatea şi opresiunea, care cu ochii săi proprii a vădut și 
a străvădut, că națiunea română este şi cu mult mai numeroasă decât ce- 
lelalte naţiuni din provincie, și foarte folositoare atât în pace cât și în 
r&sboiu ; de aceea voind a satisface datorinţei de principe preadrept, spre a 
reda cetăţenilor drepturile avute şi spre a întimpina toată cearta și desbi- 
narea între naţiuni, lăsând la o parte toate prejudiciile celor potrivnici, de 
mai multe ori a dispus prea îndurat, ca în viitor ștergând cu totul ori-ce 
deosebire nedreaptă a inegalității, să se bucure și Românii perfect şi fără 


146 


nici o considerare la naţiune ori religiune de aceleaşi drepturi şi aceleaşi 
beneficii, ca și celelalte naţiuni din acest principat; și pentru-aceea, fiind-că 
Românii supoartă în proporţiune sarcini egale cu ceilalţi, trebue să capete 
şi drepturi, şi beneficii egale. | 


Pănă acum însă aceste diplome, decrete și ordinaţiuni ale prea înăl- 
țaţilor principi puţin efect au avut. Clerul unit cu biserica romano-catolică 
este împărtășit ce e drept de unele imunităţi, dară nu de drepturile şi be- 
neficiile de cari se bucură clerul celorlalte naţiuni. Bărbaţii eclesiastici de 
ritul grec neuniţi nu sunt scoși insă nici dela obligământul dărilor, afară 
doar de taxa capului, cu toate-că şi ei au aceleași obligaţiuni, ca şi eclesia- 
sticii altor religiuni, nobilii Români, cu deosebire în comitate, nici astădi nu 
sunt admişi, decât numai cu mare greutate la unele oficii și âncă de cele 
mici. In ce privește pe aceia, cari sunt de condiţiune plebeie, acelora li 
se opresce chiar şi învăţarea artelor și măestriilor. Pe lângă aceea chiar 
în dieta staturilor şi ordinelor celorlalte naţiuni, ţinută la 1744, s'a declarat 
prin articlul 6, că concesiunile amintite mai sus, făcute Românilor, chiar 
şi mirenilor și plebeilor, din partea divului Cesar Leopold J-iu și întărite 
de împărăteasa Maria Teresia, s'ar referi numai la eclesiasticii şi nobilii, 
a căror coudiţiune e aceeași ca şi a celorlalţi cetățeni din patrie, și cari 
sunt socotiți acelei națiuni, din cele 3 cari constitue sistemul principatului, 
in mijlocul căreia și-au fixat locuinţa prin câştigarea de bunuri şi anume: 
se socotesc că aparţin acelei națiuni prin însuși faptul acesta, făra a mai 
ridica şi constitui o a patra naţiune; sa declarat tot odată, că acele con- 
cesiuni nu se pot estinde şi nu trebue să se estindă şi la plebei, ca nu 
cumva sistemul statului să se restoarne, ca nu cumva plebea Valachilor şi 
a altor străini (advenarum) să se numere între naţiuni sau så prejudece 
vreunei dintre cele trei naţiuni și drepturilor, privilegiilor, imunităţilor şi 
prerogativelor acelora. 


Recunoaşte, ce e drept, națiunea suplicantă că condiţiunea nobililor 
români, în ce privește folosul privilegiilor nobilitare este aceeași, ca și a 
celorlalţi cetăţeni din patre, trebue însă tot odată să mărturisească cu du- 
rere, că la demnități mai mari nimeni nu este admis dacă își păstrează 
religiunea grecă, la cele. mai mici se admit puţini, dar şi aceştia cu cea 
mai mare greutate. 


Trebue tot odată să mărturisească că ii este necunoscută legea, în 
urma căreia nobilii români ar fi numărați între membrii uneia din cele 
trei naţiuni recepte, şi anume aceleia in mijlocul căreia şi-ar fi fixat locu- 
inţa prin câștigarea de moşii. Din contră cunoscut este tuturor celor versaţi 
în istoria patriei, că Românii şi-au fixat locuinţele în Transilvania cu câţiva 
secoli înainte de cele trei naţiuni recepte și că pe la sfirșitul secolului al 
9-lea au ales de bună voie, dându-și dreapta lor, ca domn al lor pe 
Tuhutum, ducele Maghiarilor, cari atunci au intrat în provincia aceasta, şi 
că de atunci începând universitatea locuitorilor (universitas regnicolarum) 


147 
era constituită din Maghiari şi Români, iar nu că Românii ar fi fost nu- 
mă&raţi între Maghiari sau alte naţiuni. 

Deasemenea trebue să mărturisească națiunea suplicantă, că îi este 
necunoscută legea aceea prin care una sau alta naţiune din Transilvania ar 
fi declarată de receptă; e cunoscut însă că terminul „receptă“ a început 
a se întrebuința cu privire la religiunile născute prin reformaţiune și că în 
înțelesul legilor alcătuite in acel timp, „religiune receptă“ nu înseamnă 
altceva decât o religiune, al cărei exerciţiu liber e permis; despre naţiuni 
însă terminul acesta nu se întrebuinţează nicăiri în legile existente inainte 
de „declaraţiunea“ staturiior făcută la anul 1744, ci naţiunile cari se bucură 
de o existenţă legală se numesc regnicolare și de acestea se ţine și nafi- 
unea română, ceeace pănă la evidenţă s'a dovedit în cele de mai înainte; 
există totuş în Transilvania națiuni unite şi trei sunt naţiunile cari constitue 
sistemul acestei uniuni, dar că națiunea română nu se ţine de numărul 
acelora, asemenea, este sigur. 


Intr'aceea, după ce uniunea celor trei naţiuni nici decum nu s'a 
putut întemeia astfel, ca să deroage drepturilor regnicolare ale naţiunei ro- 
mâne, care de altfel e cea mai veche în Transilvania, și să le restoarne pe 
acelea, evident că o amară și foarte mare nedreptate i se întâmplă acestei 
națiuni, când amintita declaraţiune a staturilor dela anul 1744 o pune pe 
ea alăturea cu clasa străinilor venetici. 


Nu venetică, ci antică, cu mult mai antică de cât toate celelalte, e na- 
țiunea română din Transilvania. Nu a căutat, nici nu caută ea, resturnarea 
principatului, ci mai mult reîntregirea aceluia, căutând să fie restituită în 
drepturile cetăţenesci și regnicolare, pe care i le-a răpit, nu vr'o lege oare- 
care, ci reutatea vremurilor. 


Prin restituirea aceasta nu se va face nici un prejudiciu celorlalte 
trei naţiuni sau privilegiilor, imunităţilor şi prerogativelor lor, fiind-că prin 
restituire națiunea română nu va căpăta altceva decât ceea ce a avut mai 
înainte şi ce numai prin injuria timpurilor a perdut; nici nu va fi de lipsă 
a întemeia pentru națiunea suplicantă a patra naţionalitate, după-ce ea deja 
de mai multe secole constitue, imediat după Maghiari, a doua naţiune reg- 
nicolară. 


După-ce însă prin numitul articol din 1744 numai nobililor români li 
se concede aceeași condiţie ca și celorlalți cetăţeni ai patriei, iară Ro- 
mânii plebei sunt eschişi dela aceasta, i-se face o foarte amară nedreptate 
naţiunei suplicante şi ea esperiază în paguba sa și a provinciei funestele 
urmări ale acestei declaraţiuni, pentru-că, ne mai amintind altele, de atunci 
de 2 ori a fost încercată turburarea acestei misere ţărănimi în unele dis- 
tricte ale fundului regiu, cu toate-că pre lângă cele citate mai sus chiar și 
privilegiul fundamental asupra fundului regesc, dat naţiunii săsesci, dove- 
desce evident, că Românii şi acolo trebue să se bucure de aceleași drepturi 
şi libertăţi, 


148 


Nu este intenţiunea naţiunei suplicante, ca să câștige pentru plebea 
sa mai mult, decât ii compete aceleia după drept, fiind însă că din cele 
premise apare limpede, că ei îi compete tot ceea ce compete plebei ce- 
lorlalte naţiuni din patrie, iar plebea acestora nu este eschisă din numărul 
cetăţenilor patriei: națiunea suplicantă se roagă cu deosebire ca şi țerănimea 
sa să fie tractată în acelaşi mod ca şi tëranii celorlalte naţiuni, şi după-ce 
şi ea poartă aceleași sarcini ca şi acestea, să se bucure şi ea de aceleași 
beneficii, fiindcă şi de altfel lucrul acesta îl pretind felurite ordinaţiuni 
prea înalte. 

După-ce însă aceste ordinaţiuni ca şi amintitele diplome ale augustilor 
predecesori ai Majestăţei Voastre, date in favorul poporului românesc, nau 
avut pănă acum decât efect puţin, ori de scurtă durată, în totdeauna însă 
un efect nesigur; pe lângă aceea națiunea suplicantă n'a fost restituită în 
folosirea comună a drepturilor cetăţenesci, de cari a fost despoiat-o vitre- 
gimea sorții, ci pănă în diua de astădi este silită a purta numai povara 
sareinelor publice şi a fi lipsită de beneficiile regnicolare, după-ce însă acest 
fapt se opune nu numai principiilor de justiţiă și equitate, ci causează 
foarte mare daună și statului, fiind-că pănă-ce clerul şi nobilimea acestei 
naţiuni vor fi ţinuţi în starea lor de jos, nu se poate așteptu nicio cultură 
a acestui neam, nici un început de industrie, ci mai curând numai igno- 
ranţa, delăsarea și slăbiciunea cu toate viţiile lor, cari ne putem teme că 
spre paguba provinciei vor cresce și li se va adauge âncă neincrederea 
acestei naţiuni faţă cu celelalte şi neincrederea celorlalte faţă cu aceasta 
dimpreună cu urile interne ce se nasc d'aci, dimpreună cu turburările ne- 
norocite ale spiritelor şi cu amărăciunile, cari constitue un pericol și mai 
mare pentru securitatea publică și privată. (Intru preintimpinarea tuturor 
acestor rele mulţi cetăţeni ai patriei, cari au în vedere equitatea și justiţia, 
au esprimat deja dorinţa, ca națiunea suplicantă să fie reașezată în folosul 
tuturor drepturilor regnicolare). Drept aceea națiunea româna, rugătoare 
şi umilită, se apropie de tronul Măiestăţii Voastre, rugându-se și cerând 
cu cuvenită veneraţiune și supunere următoarele: 

I. Ca numirile odioase şi pline de injosire: „Toleraţi“, „admiși“, 
„neprimiţi întră staturi“, şi altele de acestea, cari sau dat naţiunei române 
fără nici un drept şi dreptate, ca nesce pete externe, de acum înainte 
să se retragă şi să se șteargă ca nesce numiri nevrednice și injurioase; 
astfel prin îndurarea Majestății Voastre sacratisime, națiunea română re- 
născută, să fie reașezată in folosinţa tuturor drepturilor civile și regnicolare. 

il. Națiunii române să i-se restitue între naţiunile regnicolare locul 
pe care l-a avut după testimoniul citat mai sus, al conventului preacuratei 
fecioare Maria din Cluj-Mănăștur (anul 1437). 

II]. Clerul acestei naţiuni, credincios bisericei orientale, fără deose- 
bire dacă consimte întru toate sau nu întru toate cu biserica apusană, 
deasemenea nobilimea şi plebea, atât cea orășenească, cât și cea ţărănească, 
să se considere, să se tracteze în acelaș mod și să se împărtășească de 


149 


aceleași beneficii ca şi clerul, nobilimea și plebea naţiunilor, cari consti- 
tuesc sistema uniunei. a: 


IV. In comitate, scaune, districte, cu ocasiunea alegerii oficialilor, şi 
a deputaţilor dietuli, deasemenea cu prilegiul restauraţiunilor și promoţiu- 
nilor în oficiile ce vor obveni la dicasteriile aulice și provinciale, să se 
observe o consideraţie, în număr proporţionat, faţă cu persoanele ce ar 
fi de aplicat din națiunea română. 


V. Comitatele, scaunele, districtele şi comunităţile orășenesci, în cari : 
Românii întrec cu numărul pe celelalte naţiuni să-și aibă numirea și dela 
Români; acelea insă în cari celelalte naţiuni sunt mai numărâse, să-și aibă 
numirea dela ele, ori apoi să aibă numire mixtă Hungarică-Valachică, Sac... 
sonică-Valachică, ori apoi, în urmă stergend cu totul numirea luată dela 
una sau alta naţiune, atât comitatele, cât şi scaunele și districtele să- 'şi 
țină numirea cea purtată pănă aci după riuri sau cetăți şi să se declare 
că toţi locuitorii principatului, fără nici o deosebire de naţiune ori religiune, 
să se bucure, fie-care după starea şi condiţiunea sa, de aceleaşi libertăţi și 
beneficii, şi trebue să supoarte, după măsura puterilor sale, aceleaşi sarcini. 

Din cele expuse mai sus apare destul de apriat, că cererile acestea 
se intemeiază pe equitatea naturală, pe principiile societăţii civile şi pe 
pactele încheiate. Şi fiiud-că națiunea suplicantă deja la anul 1761: număra 
conform conscripţiunei făcută atunci în toate cercurile şi locurile (afară de 
districtul Brașovului) peste 547 de mii de individi şi dacă Românii din 
districtul Braşovului i-am socoti pentru timpul acela numai cu 13 mii, 
atunci națiunea. aceasta consta din 560,000 toate celelalte naţiuni îus& 
împreună, socotind aci şi pe Românii, cari părăsându-și religiunea au trecut 
la altele, conform conscripţiei făcute la anul 1766, nu numărau mai mult 
de 392,000 și câteva sute de individi; de aci se poate conclude, că partea 
principală, poate un întreg milion, a populaţiunei de adi din Transiivania, 
care constă după conscripția dela 1787 din un milion şi 3 sute de mii de 
oameni, se compune din membrii naţiunei suplicante. 

Cum însă pe lângă aceea doue întregi regimente de graniţă din prin- 
cipat și aproape 2 terţialităţi a celor 3 regimente campestre, și mai mult 
decât o terţialitate din regimentul săcuesc de călăreţi, se compune din in- 
dividii naţiunei suplicante, şi în general națiunea suplicantă în proporţiunea 
numărului seu mai mare susţine și sarcinele publice a le provinciei în 
quantitate mai mare decât toate celelalte naţiuni împreună, — se încrede 
aceasta naţiune în bunăvoință părintească a Măiestăţei Voastre că cererile 
sale, foarte juste și din aceste consideraţiuni, vor dobândi doritul resultat 
cu deosebire fiind-eă numai dela auctoritatea supremă a Măiestăţii Voastre 
atârnă restituirea drepturilor sale regnicolare, din care nu’ „Dia lege,: ci 
numai prin trista fatalitate a fost scoasă. 

Dacă însă totuşi intenţiunea Maiestăţii Voastre sacratisime. ar fi, ca 


aceasta cerere a naţiunei, care tot-deauna a fost cea mai fidelă fată cu 
il 


150 


augustisima casă domnitoare, să se comunice prin comisariul regesc pleni- 
potenţiar staturilor şi ordinelor adunate acum în dieta provincială şi după-ce 
în acest cas, cu toate că e destul de dovedită dreptatea rugărilor noastre 
şi cu toate că dorinţa unei mari părţi a regnicolarilor adunaţi în dietă, 
şi anume dorinţa acelora, cari au înaintea ochilor numai fericirea dulcei 
noastre patrie şi promovarea binelui public, este îndreptată într'acolo ca 
cererei naţiunei suplicante să i-se satisfacă, — totuși ușor s'ar pute intimpla 
ca unii dintră cetăţenii patriei, cari se găsesc în dieta de acum, și cari 
provocându-se la obiceiul contrar cererilor naţiunei noastre, obiceiu guasi 
întărit prin prescripţiune (deşi prescripţiunea nu are loc în contra dreptu- 
rilor societăţii civile) sau cari nu au cunoscinţă corespundătoare despre 
drepturile societăţii civile, sau în fine cari necercetând istoria patriei şi 
înțelesul legilor din patrie nici nu pot petrunde dreptatea cererilor naţiunei 
subscrise, ba poate sunt conduși încâtva și de oare-care ură ascunsă contra 
naţiunei și religiunii noastre: să incerce a împedeca în vre-un mod reuşita 
norocoasă a acestui lucru și a-l sufoca: națiunea subscrisă se roayă cu 
toată umilința să se îndure Măiestatea Voustră sacratisima a permite, în acest 
cas, ca într'o conferență naţională — despre a cărei modalitate și loc ar ave să 
facă Măiestăţii Voastre sacratisime propuneri cât mai îngrabă cei doi epi- 
scopi ai naţiunii, după-ce vor fi consultat pe câţi-va din cler, nobilime şi 
statul militar — să se aleagă şi să se provadă cu instrucțiunea necesară în 
acest scop câţi-va deputaţi, cari ori unde ar fi de lipsă să represinte şi så 
apere causa naţiunei şi dacă acestei cause, cu toată dreptatea ci î-sar pune 
pedeci să arete toate gravamenile naţiunei împilate şi redactându-le în scris să 
le propună spre milostivă vindecare Mâăiestăţei Voastre sacratisime. 

Induratu-s'a Maiestatea Voastră sacratisimă a împărtăşi asemenea graţie 
şi mângăere nu numai acelei părţi a naţiunei suplicante, care locuesce în 
Bănat și în comitatele vecine cu Ungaria, Bănatul și Transilvania, și-intre- 
gei naţiuni ilirice, ci şi tuturor celorlalte neamuri ale prea vastei monarchii. 
Toate acele neamuri din adunări publice expusu-și-au Măiestăţei Voastre 
sacratisime gravaminele și postulatele lor şi nici unul nu s'a depărtat ne- 
mângăiat dela augustul tron al indurărei: drept aceea şi națiunea supli- 
cantă, numerând aproape un întreg milion de oameni, și aşedată ce e 
drept la granitele cele mai îndepărtate ale monarchiei, cu inima însă și cu 
sufletul totuși în totdeauna cea mai credincioasă casei Măiestăţei Voastre, 
nădăjduesce că și ea va primi dela isvorul dreptăţei și al îndurărei mân- 
găsrea, pentru care se roagă. 

Ai Măiestăţei Voastre sacratisime: 
Cei mai ùmilifi şi în totdeuna credincioşi supuşi, nobilii şi cetățenii natiunei 

române din Transilvania. 


151 


DIN ESTETICA TRAGICULUI. 


Discuţiune de pe terenul dramaturgiei. 
(A II. serie). 
de Dr. Iosif Blaga. 
Domnul Dr. G. Pop din Bucuresei a replicat la respunsul meu pu- 


blicat în „Transilvania“ sub titula: „Din estetica tragicului“. Nu şi-a 


în Sibiiu, de unde poţi, fără grije, apostrofa şi insulta în discuţiuiio-tite- 
rară, ca și în politică. 


mai publicat replica sa în „Convorbiri literare“, ci s'a coborit la „Tribuna“ j 


In estetică s'au format mai multe direcțiuni şi scóle. De aceea se 
şi poate discuta asupra multor chesțiuni. 

Fiind-că adevărurile şi observațiunile, din cari se formează legile 
şi principiile estetice, sunt scoase din înseși simțemintele omenesci de- 
şteptate prin impresionarea productelor de artă, şi fiind-că oamenii sunt 
foarte diferiți în privința psichiculai lor, în privința acelui for intern, 
care determină calitatea simțemintelor şi în genere felul de apreciare a 
tot ce e în lume, e natural, că în estetică nu se pot formula legi înțelese 
şi simțite la fel de toți, legi cu valoare absolută, care să poată satisface 
simțemintele tuturor firelor şi naturelelor omenesci. Din causa aceasta şi | 


productele de artă, cari sunt cristalisațiunile simțëmintelor şi tendințelor // j 
omenesci, încă sunt de diferite nuanțe. Și așa trebue să fie pănă firile / 


şi felul culturii oamenilor sunt atât de multiple. 


E întrebarea acum: au aceeaşi valoare toate principiile estetice, ce 
se formulează din diferite părți? și iarăşi: sunt de aceeaşi valoare toate į 


productele de artă, ce se crează de diferiţii artiști? Respunsul e, că: 
nu. Acele legi estetice sunt cele adevărate, cari vizează productele de i 


| 


artă, a căror concepțiune cuadrează cu concepțiunea cea adevărată, ce 
trebue să aibă omul despre lume. E natural acum, că acelora, cari se 
ocupă de cultivarea simțului estetic, fie ca artiști, fie ca critici, le incumbă, 
datorinţa de a-și da silința, ca să lucreze în direcțiunea, care e menită 
a indruma spiritele spre consolidare şi progres. Şi în deosebi respundere 
mare au în privința aceasta criticii şi preste tot teoreticianii. Acestia 


ina 


din urmă în deosebi au să se ferească de a lăţi principii şi legi primejdioase : 


vieţii şi progresului celui adevărat căci prin forma şi conţinutul ei critica 
produce vederi şi judecăţi generale. 

Dar, mi se va reflecta, nu este just, vrând a combate pe un om în 
„credinţa şi convingerea, ce se basează pe felul de a simţi al aceluia. Nu 
despre așa ceva poate fi însă vorba în discuţiunea dintre mine şi d-] Pop. 
Noi nu suntem doi filosofi cu vederi originale. Noi suntem numai doi 


11% 


[ 


i 


152 

vădut puși în măsura de a fi în șirul învăţătorilor pe tărâmul acesta. 
După cum s'a putut vedé, noi ne dăm chiar şi de învățăceii aceloraşi 
meșteri esteticani. Ne şi provocăm mai tot la aceleaşi nume ale scriito- 
rilor streini de frunte. Dar noi tot nu ne vedem uniţi în părere. Unul 
din noi greșesce deci; e învățător fals. De aceea ni se și impune dato- 
rinţa de a ne desluşi. In deosebi mie mi se impune aceasta datorință în 
mod imperios, căci eu am tipărit și o carte în materia aceasta, prima în 
literatura românească. In cartea aceasta sunt multe luate dela alţii, dar 
sunt și dela mine; şi ce e în deosebi al meu, este sistemul și metodul. 


DI Pop m'a criticat. Cetindu-i critica eu mi-am dis: dl P. a cetit 
cartea în mod superficial, un defect; şi apoi al doilea: nu e tare în ma- 
teria aceasta. D-sa avuse de mai înainte nește material, pe care şi l'a 
renduit și publicat apoi cu ocasiunea aceasta. 

M'am pus de i-am respuns, pe larg și deslușit, ca să devină che- 
sțiunile contraversate pe deplin luminate. Nu voiam să las, ca să se lă- 
țească învățături false şi confuse, cari la noi pot prinde ușor, fiind puţin 
bătut terenul acesta. Dovedisem în studiul meu: „Din estetica tragicului“, 
că dl P. mi-a luat în deşert multe din părerile mele, că interpretează 
greşit tragediile, că cele mai multe legi asupra tragicului date de d-sa 
sunt false, că nu înțelege rostul tragediei, că nu înțelege nici drama 
Grecilor vechi și pe lângă acestea, că spusele d-sale stau de tot în contra- 
dicere cu părerile esteticianilor, la a căror autoritate se provoacă. Și 
curios, că de atunci încoaci dl P. a trebuit să mai audă observațiunile 
acestea şi dela un alt prietin, dela dl Bogdan-Duică, care publicând în 
„Convorbiri literare“ o dare de seamă asupra unor prelegeri de ale d-lui 
Pop, asupra literaturii germane, îi spune între altele, în „Convorbiri 
literare“, următoarele: „Zrebue să fim mai prudenti în afirmaţii şi mai zeloşi 
în cercetări“. Mai constată dl Bogdan și aceea, că dl Pop susține despre 
Grimm, Müllenhoff și Buge tocmai contrariul dela ce scriu acestia. Aceleaşi 
lucruri i le constatasem și eu pe basa celor publicate de D-Sa în „Con- 
vorbiri literare“. 

Dl P. nu vrea însă să admită, că e greşit, nu se dă; se apucă să 
respundă, cu aceeaşi necompetință, dar devenind acum şi mai temerar, 
de rea credință şi foarte necuviincios. D-sa respunde în un ton și formă 
neobicinuită în discuţiuni de literatură. Işi dă un aer, de îți pare că vor- 
besce un mare savant basat pe cea mai mare erudiție; iar când îţi dai 
numai puţin silința de a esamina cele scrise, vedi, că totul e fără simbure, 
că nici o chesţiune nu este arătată la lumina ştiinţei. La tot momentul 
dai peste contradiceri supărătoare, peste întortochiări şi păreri greşite. 
Nu mai vorbesc apoi de lipsa de sistem în ceea ce scrie d-sa. 

Este imposibil a se replica dlui P. în rîndul, în care scrie, căci e un 
așa galimatias, de te perdi în materie. 

Voiu lua numai unele chesţiuni şi legi principale din estetica tra- 
gediei, contra cărora greşesce așa fel, de face de rîs tragedia. 


153 


I. Idea și concepţiunea din tragedie. 


Este adevăr incontestabil, că arta stă în strînsă legătură cu pro- 
blemele vieţii omului. Cine vrea să stabilească legile estetice ale artei, 
acela trebue să se știe aprofunda, negreșit, şi în problemele vieţii. Aceasta 
din simpla causă, că şi artistul se aprofandează în acelea, înainte de a-şi 
alcătui productul seu. Și îndeosebi pentru poetul dramatic datorința | j 


aceasta este sine qua non. 
Principiile și legile artei adevărate se basează pe raporturile io 
gice ale vieţii omenesci, din cari raporturi s'a și născut şi se tot pro- 
duce arta. 

Pe aceasta basă me-am și pus eu, când am discutat chesțiuni din 
estetica tragicului. Şi am somat pe dl P. să-mi găsească greșelile şi să 
mě combată. Dar ce mi-se respunde? lată ce! „ME rog eu nu mă ocup 
cu resolvirea problemei vieţii, aceasta este prea înaltă pentru mine, o las altora. 

Ce mé preocupă pe mine e întrebarea: dacă eroul trece ori nu prin suferinţe 
pănă îşi află sfârşitul“. Aşa de inteligent îmi respunde dl P. la o chesție 
atât de capitală! Să sufere eroul, și atât... Să-i răspund şi eu: cine nu 

a ajuns să pătrundă în problemele vieții, adela nu poate petrunde nici 

în ființa, nici în problema artei. Ce a găsit doară dl P. în tragediile 
studiate de d-sa? Descrierea suferințelor? Sunt doară poeţii nește simpli 
meșteri, cari știu copia şi arată suferințele unor oameni? Artistul-pictor 
face doar' ceea-ce face fotograful? Ce însemnează că: „artistul crai AER T 
Nu doară, că aledtuesce din elemente ideale realități unitare sensibile, care 
representă chipuri de ale vieţii valoroase și energice, ţinând tocmai / 
seamă de concepția vieții și a lumei? Ei, iată, că declarând dl P., că! ~ 
chestia problemelor vieții îi este prea înaltă, şi-a recunoscut însuși 
necompetința de a se amesteca în estetica tragicului. Un coleg al meu, 

dl Dr. Bunea, a esprimat o prea dreaptă judecată despre dl P. deja când 

îi cetise primul articol din „Conv. lit.“ Dise: „DI P. cunoasce florile pe i 
deasupra, şi "i place de ele; dar nu le cunoasce după legile lor organice; | LA 
nu le cunoasce terenul și nici modul, în cari ele se desvoaltă“. Adecă:l! 
dl P. nu cunoasce dramele ca specialist. Nu admite nici chiar ființa unei? 
concepțiuni mai înalte în dramă. De aici emanează apoi greșelile de 
căpetenie ale d-sale. De aceea nici nu e în stare a ne da în un sistem EE 
principiile estetice, prin cari sar puté vede adevărata organisație á tra- 
gediei, şi nici a aprecia acțiunea dramatică cum se recere să o arate ` 

un specialist. 

Dl Pop nu este deci în clar înainte de toate cu basa, din productul 
artistic, cn idea şi ca concepțiunea artei. Aceasta resultă din vorbele 
d-sale, dar se demonstrează în mod evident și prin modul cum esplică 
d-sa desvoltarea conflictului tragic, 

Să vedem acum, în ce-mod esplică dl P. tragediile sorise şi în ce 
mod își închipuesce apoi dl P. tragediile, cari s'ar puts crea din Mihaiu, 
Tudor Vladimirescu ș. a, 


154 


a) Autigone. 


Mă opresc la Antigone, căci esplicarea, ce ne-o dă asupra acestei 
tragedii, caracterisează destul de bine felul, cum apreciază dl P. tragedia. 

DI P. mânecă de pe o basă forte greşită la apreciarea acestei tra- 
gedii. D-sa crede, că Antigone a îndeplinit o lege a religiei înmormân- 
tând trupul fratelui seu mort, asupra căruia se enunțase sentința regescă, 
de a nu fi permis nimeruia să-l îngroape, din causa că murise ca trădător 
de patrie. „Antigone avea de o parte legea religioasă stabilită de zei, 
care îi poruncia: să îngropi pe fratele tău, de altă parte legea omenească, 
care îi poruncia: să nu îngropi pe fratele tău“ — dice dl P. „Ea calcă 
pe cea mai inferioară, stabilită de oameni, și îndeplinesce legea religiunii“. 
Așa apoi scoate dsa pe Antigone nevinovată, era universalul vinovat, tiran 
etc, şi aşa ajunge a-'și bate joc de „principiile juste ale universalului, 
despre cari vorbesce dl Blaga“. Frumoase idei şi esacte are dl P. despre 
viața Grecilor şi special despre spiritul din timpul numit „eroic“ al Gre- 
cilor, precum și despre felul cum apreciau Grecii înșiși viața din acest 
timp. D'apoi legea Gărecilor, care dicta pe atunci pedepse contra tră- 
dătorilor de patriă, era considerată de Greci ca în contra religiei? Unde, 
la ce istoriograf a cetit dl P. lucrul acesta? Să mi-o spună şi mie! Din 
piesă de asemenea nu l’a putut afla. O lege atât de capitală din viața 
de stat a Thebei, în care se reoglindesce însuși spiritul moralei înalte a 
Grecilor, să fi fost în contra religiei. A dicta pedeapsă în contra ace- 
luia, care atăcase orașul sfânt, unde fu întemeiată o parte a vieţii Gre- 
cilor şi care fu pus sub protecţia deilor, șil atăcase cu ajutorul duş- 
manilor streini ai acelui oraș, era a se lucra contra deilor? Unde pe 
fața pământului mai era viața de stat și instituțiunile şi legile ei în aşa 
strânsă legătură cu religia ca la Grecii vechi?! Și apoi legenda aceasta, 
căci nu e fapt istorie, nu represintă ea însași spiritul religios al Grecilor? 
D1 P. îşi închipue religia grecească vechiă ca pe cea creştină, cu po- 
runci, cari de multe ori sunt în contradicere cu poruncile statului. 
Kreon era de convingerea, că lucrează cu complăcerea deilor. Când vine 
un paznic şi anunță, că cine-va a îndrăsnit a îngropa trupul lui Poli- 
neikes, pe nevădute, și când un bătrân reflectează, că „bănuesce, că 
fapta aceasta vine poate dela dei“, Kreon vorbesce aşa: „Nu vedi, că 
spui nemernicii, dicând, că deii au îngrigit pe un călcător de legi? Ar 
fi putut să îngroape ei, ar fi putut ei cinsti pe cel ce vru să arză tem- 
plele şi darurile lor şi să sdrobească legea lor? Când oare deii au 
i cinstit pe păcătoşi ?“ Aşa vorbesce Kreon. Eară sora Antigonei, Ismene 
i rugată să iee şi ea parte la înmormântare se esprimă așa: „Eu nu nu ne- 
| socotesc pe dei, dar n'am puteri să înfrâng Voința întregului popor”: 


mm aa 


Ca să se împedece trădarea de patrie se stabilise în Theba legea, 
| că acela, care se unesce cu dușmanii patriei cu scop a o pustii — fapta 
' neplăcută deilor —, prin ceea-ce se comitea, după concepția Grecilor cel 

mai greu păcat, nu numai în contra statului, dar şi în contra deilor, acela 


155 
să nu fie înmormântat. Şi anume de aceea era pedeapsa aceasta consi- 
derată de cea mai mare, pentru-că era credința, că dacă trupul omului 
nu este înmormântat, în urma aceasta sufletul nu poate călători în lumea 
cealaltă, prin ceea-ce el este osândit a rătăci un timp oare-care pe pă-. 
mânt — cel mai mare chin pentru suflet —. Legea aceasta trebuia să o 
păzească toţi 'Thebanii, și păzindu-o dovediau, că-și iubesc patria şi deii 
mai presus de părinți, frați, rudenii și amici. Legea aceasta a fost dic- 
tată de Kreon și asupra lui Polineikes. Antigone, cari îşi iubesce pe 
Fratele său în un mod sublim, neliniștită de gândul suferințelor îndu- 
rate de sufletul lui, crede, că împlinesce voința deului Hades, dacă îi 
înmormântează trupul. Iubirea de frate, nu respectul legii qeilor, a fost 
impulsiunea, ce a determinat pe Antigone. Și e frumoasă acea pasiune, 
dar în casul acesta, și pentru timpul acela, când mai presus de toate 
era iubirea de patrie, ceea-ce era una cu cinstirea deilor, pasiunea aceea 
era unilaterală, și ascultarea de ea a constituit o greșală mare în sarcina 
Antigonei. Eată în ce fel este cualificată fapta ei de chorul din tragedie, 
care representa totdeuna universalul: „Dar e cu putinţă aceea ce văd? Cum, 
putâ-voiu să die, că nu esti chiar tu, tu Antigona! Vlastar de regi ne- 
fericiți, o nefericită copilă! Ce este? Ce este? O, negreșit, negreșit, nu 
tu fecioară ai înfrânt porunca regească, și nu pe tine te-au prins vi- 
novată“. Acestea le rostesce chorul atunci, când păzitorul aduse știri 
regelui despre îndeplinirea astupării cu țărînă a trupului lui Polineikes. | 


Antigonei însă nu-i pasă. „Moartă voiu zăc6 iubită lângă cel pe 
care Pam iubit; căci voiu trăi cu cei de jos cu mult mai mult decât cu 
cei de aici“. Astfel vorbesce Antigone surorei sale, când aceasta o des~ 
mântă dela intențiunea ei. Antigone merge în ascuns și pune pe deasupra 
mortului un strat de praf subțire, „ca și cum ar fi vrut să-l scape numai 
de păcat“. Păzitorii înștiințează pe Kreon, că Antigone, nepoata lui, a 
îndrăznit a îngropa trupul lui Polineikes. Kreon rămâne pe lângă osânda 
dictată înainte. Antigone primesce cu resignațiune să moară, căci e con- 
vinsă de bunătatea faptei sale. Ea dice: „De unde aș fi putut să dobân- 
desc acum o glorie mai strălucită pe pământ, decât îumormântând pe 
fratele-mi iubit“. Kreon însuşi primesce rolul să execute pedeapsa. „Pe 
drumuri părăsite o voiu duce, dice el, voiu închide-o într'o peşteră E) 


PNE d 


hrană îi voiu da atâta numai, cât e datina se pot scăpa cetatea de păcat. 
Apoi acolo ea ori va putea să înduplece pe Hades, singurul, pe care 
dintre dei îl preamăresce, ca să'i ţie vieaţa, ori afla-va c'a cinstit pe 
Hades în zadar“. 


Dar acum trebue să ne mai cugetăm, că această tragediă este gre- 
cească vechiă și că Antigone este fiica lui Oedipus, că Eteokles și Polinei- 
kes sunt fiii lui, Kreon unchiul lui şi că toți lucrează în urma dictonului 
sorții, care avea să nimicească neamul Labdakizilor. Polineikes a fost 
mânat de soarte să lucreze cu un trădător și Antigone tot de soarte a fost 
adusă să devină nelegiuită, În urma aceasta se schimbă situaţia, Vine 


F 156 
“f Br die 903 
Pan Ei 
profetul Tiresias și prevestesce, că primeşdii se apropie de familia lui 
E | Kreon — era şi el înrudit cu Oedipus. — Kreon spăriat voiesce a ierta 


v j- pe. Antigone .şi a înmormânta pe Polineikes. Dar soartea hotărise alteum : 
; . Antigone se spânzurase, Haemon fiiul lui Kreon, logodnicul Antigonei, 
se sinucise în peşteră, lângă Antigone, primejdia profețită de Tiresias, 
Eurydice, soția lui Kreon, moare audind de casul fiiului ei, şi în urmă 
moare şi Kreon. — Aşa s'a sfârşit neamul lui Labdakos. Eată soartea! 
Antigone are vină tragică, pasiunek unilaterală, şi universalul, în raport 
cu spiritul timpului, e just, căci s'a desvoltat în urma presiunii lui, ceea-ce 
trebuia să se desvoalte, ce era scris în cartea sorții familiei Tabdakizilor 
‘nimicirea ei din causa unui păcat şi blăstem vechiu. 


„ps sc Sere a 
Pe e 


DI Pop apreciează greşit această tragediă, fiind-că nu o cunoasce, 

mu i-a prins nici idea fundamentală nici concepţia. Și aceasta rătăcire a 

~w dlui P. este causată de faptul, că dsa nu are elementele de judecată, ce 

avea să i le servească istoria, nu cunoasce adecă credința şi concepția 

despre vieață a Grecilor vechi. Concepţia aceasta e aceeași cu concepţia 

din dramele acelui timp după cum concepţia vieţii omului modern este 
aceeaşi cu concepţia dramei moderne. 


Să mai vedem, pentru a cunoasce bine forţa de critic şi basa teo- 
riei dlui Pop și pentru a măsura la valoarea sa această teorie, să vedem, 
dic, din ce premise istorice își trage dsa conclusiunile sale referitoare la 
tragedia Antigone. 

Eată ce esplicaţie istorică ne dă dl P.: „Polineikes avea drept 
asupra tronului din Theba, prin urmare, când ela pornit cu oaste asupra 
Thebei, a făcut-o ca să-şi revindice o parte din drepturile sale. Dar partida 
lui politică este învinsă şi el cade în luptă. Ce era acum firesc? Ca re- 
gele Kreon să se mulțămească cu acest succes și să erte pe dușmanul 
seu. Dar nu, Kreon, representantul universalului urmăresce pe dușman 
şi dincolo de mormânt. Față de această lege dictată de ură omenească, 
Antigone păşesce cu legea iubirii dictată de religie“., Nimic adevărat. 
DI P. pune şi când face explicaţia istorică, ca și la explicaţiile psichologice, 
fantasia D-Sale drept fapte şi argumente. De unde a scos dl Pop po- 
vestea, că.a fost un rege în Theba, Kreon, care ajunsese la tron învin- 
gând partida politică a unui alt pretendenta) lui Polineikes, care el avea 
alteum drept asupra tronului, ete.? De unde a scos dl P. povestea aceasta? 
„ Dacă cetia istoria ori mitologia găsia altceva, găsia, că Oedipus, după con- 
statarea crimei sale, înainte de a-și părăsi patria, dispusese, ca fiii sei, 
“Polineikes şi Etiocles, să domnească perondându-se; dar Polineikes, cu 
scop să alunge pe fratele seu, se uni cu cei 7 dușmani ai Thebei şi urzi 
un r&sboiu crâncen în contra patriei sale şi contra fratelui seu. In luptă 
se omorîră fraţii unii pe alţii, eară cei 7 duşmani fugiră. Atunci vine la 
tron Kreon, unchiul lui Polineikes și Etiocles, şi fratele mamei lor, a Io- 
castei. Asta e istoria, care nu se poate întortochia, nici înlocui cu poveşti 
fabricate, după necesitate. Tot istoria de mai sus o găsia dl P, şi dra- 


matisată în tragedia „Antigone“, căci se povestesce în un loc pe larg. 


Eată povestirea ei frumoasă: 


„Rază de soare, ca azi luminoasă 

n'ai spart nici odată bolta largă deasupra 
Thebei bătrâne. 

Ivindu-te peste isvoarele Dircei 

privesce acum deschis, tu ochiu de aural dilei; 
privesce ostile albe de scuturi, 

oştirile din Argos, fugare. 

De certuri aprins, Polineikes 

le-aduse în teară la noi. 

Ca vultur din nori repedită, 

cu aripi ca neaua de albe, 

cu armele m mâni 

cădu-se pe teară — urgia de coifuri, 

cu coame ce flutură 'n aer. 

Se repedise să cadă spre turnuri, 
serîșnind la cele șeapte porţi împietrite 
cu umerii ’n ziduri, 

Dar fuge, 'nuinte de a-'şi umplea 

şi pliseul şi ghearele sale de sângele nostru, 
nu puse pe ziduri coroană de flacări, 
căci Ares, strigând, o goni! 

Căci Zeus pe semeţ îl nresce, 

şi când îl vădu, că s'avântă 


puhoiu uriaş cu tărie 

şi fală de aur şi sgomot, 

lovesce trăsnind 

cu fulgerul frânt întocat pe cel-ce strigase 

cu fală pe ziduri „isbândă“ ! 

Cade trântit, răbufuit de pământ, 

purtătorul de foc nebunul, care în avântu-i 

de fiară spumând 

suflase vârtejuri vrășmase de abur. 

lar Ares, prielnic amie, într'o parte-i 
sdrobesce. 

întv'alta-"i încurcă, le sparge aripa, 

de arme și coifuri și-i pune pe fugă. 

Căci şefii cei șeapte 

la şeapte porţi tură asedaţi, în zadar. 

Fugiră, lăsară trofee 

chiar armele lor de aramă, 

afară de doi, 

născuţi dintrun tată şi-o mamă, 

ce s'au ucis între ei, 

lată Isbânda, cu gloria largă 

veni înaintea 'Thebei, cea plină de care, 

cu faţa de raze“! 


Aceste rênduri sunt de mare importanță pentru înțelegerea piesei 


peste tot, dar îndeosebi pentru înțelegerea universalului şi a conflictului 
tragic din Antigone. Tot ce e citat aci pune Sofocle în gura chorului. 
Şi chorul din tragediile grecesci are o deosebită importanţă. Iată ce ne 
spune Horaţiu în a sa Artă poetică despre chor: 


„ŞI chorul are rolul seu, e un actor, o parte, 
Ce între acte cântă el de drept să facă parte 
Din acţiune, strins fiind de scopul ei legat. 


Dreptatea, legea, pacea, — dar de porți 
desehidător —, 
E strenja tainii şi la dei ferbinte rugător 


De a sprigini pe cei s&rmani, pe trufaşi 


Al celor buni apărător şi sfetnic devotat, 5 Gii 
r când dăramă“. 


El stimpără măniile, vêrtutea o iubesce, 
Cântând dulceata meselor frugale, el slăvesce 


Tot choral rostesce și următoarele: 
„Dar iată si Kreon sosesce, 
Kreon al Thebei al nostru stăpân, 
Pe care ni-l deteră deii!“ 
Cred, că putem fi în clar cu competenţa dlui P., de a aprecia tra- 
gedia Antigone şi cu seriositatea părerilor dsale, dar cred de a mai fi 
şi arătat totdeodată la lumina sciinței şi părerile, ce eu le susținusem, 


b) Horea. 

Trecem acum la o tragediă a dlui Pop, la Horea și să ne dăm 
seama de esplicaţia şi aprecierea, ce însuşi autorul, ne-o dă asupra ei. E 
de importanță având acum cuvântul autorului asupra acelei tragedii, căci 
aşa putem cunoasce fidel idea şi concepțiunea și peste tot miezul ei. 


158 

Dl P. ca să poată fi mai sincer, se abstrage dela rolul de autor şi 
se pune în posiție de critic și spectator. Se întreabă: „Dacă cine-va ar 
avé o astfel de tragediă ar fi ea greşită“ ? Şi criticul, dl Pop, respunde: 
„Nu, pentru că în caracterul 'lui Horia esistă toate condiţiile necesare 
unui erou tragic. Esistă vinu, pentru că el a provocat conflictul cu me- 
diul social, în care trăesce. Esistă cusurul, căci optimist, cum este comite 
o mulțime de greșeli în alegerea mijloacelor, esistă suferința şi esistă 
moartea“. Aşa, Înainte de toate vedem, că dl P. are acum alte con- 
dițiuni pentru desvoltarea acţiunei tragice, nu pe cele patru, pe care 
și le anunţase în articolul din „Convorbiri“. Vedem apoi, că vorbesce 
acum despre vină, nu în înțelesul cum ne-o presentase mai înainte: „vinovat 
de soartea sa“, ci de o vină, care este causa conflictului între erou și 
mediul social. Și asta însemnează de tot altceva, decât „vina“ pe care o 
esplicase în „Convorbiri“. Dar să ne mai deslușim. Dice dl P. ca „esistă în 
Horia vina, pentru că el a provocat conflictul cu mediul social în care trăesce“. 
Cine poate să fie acum mediul social, în care trăesce Horia“? Mediul 
social de aci, universalul, cum îl numesc eu, este puterea, care conduce 
pe acel timp vieața românească. Să nu-și închipuească dl P. doară, că 
aci ar fi vorba de vieața altui popor, ori de puterea statului, de stăpâ- 
nire, Nu, căci Horia român fiind nu putea avé altmediu social, decât în 
poporul seu. Şi în înțelesul acesta se şi ia universalul, — ori numească-se 
şi mediu social, deşi această numire nu esprimă tot, — totdeuna în 
dramă. Numai în acel cas e admisibil în dramă conflictul produs din 
antagonismul dintre voința eroului tragic şi legile positive, ori stăpânirea, 
când tendența acestora enadrează cu interesul și voința poporului. Eu 
esprim acest adevăr în cartea mea apriat, în mai multe locuri. In un loe 
se dice: „Principiile, pe cari se basează universalul în tragediă, trebue 
să fie cele necesare pentru basa esistenții și promovării acelei părți a 
genului omenesc, care servesce ca mediu pentru desvoltarea acțiunii 
tragice“. Mediul social al lui Horia era deci vieața românească, așa cum 
ființa ea la sfârşitul seclului XVIII. Principiile de esistenţă şi promovare 
ale acelei vieţi sau le putea ataca Horia şi atunci poate fi luat de erou 
tragic, sau le representa, și atunci e potrivit a fi erou epic. Dl P. îl pre- 
sentează ca provocând conflict cu mediul social, deci de tragie. Ei, dar 
să ne înţelegem. Nu e păcat național a presenta pe Horia în asemenea 
spirit, în arta românească? lată pentru-ce motiv nici nu vedi represen- 
taţi în asemenea producte artistice, nicătri, la nici un popor, eroii na- 
ționali de talia lui Horia! E lucru și de înţeles. — 

Să analisăm acum caracterul lui Horia, după tabloul, ce ni-l dă dl P., 
autorul tragediei, ca să vedem, ducă e de așa fel, — sublim, fie în vre-un 
simțământ, fie în voință —, pentru-ca să poată fi ca basă desvoltării ac- 
ţiunii tragice. 

DI P. ne spune, că „nota fundamentală a lui Horia e: sentimentul 
pentru dreptate“. Aci avem observația de făcut, că cine are nota aceasta 


159 


fundamentală în caracterul seu, cu greu poate fi închipuit în conflict cu 
mediul s¢u social. Este o mare greșală de concepţiă de a presenta pe 
eroul tragic „sublim în simțemântul de dreptate“, pentru că e nenatural 
să aduci „vina conflictului cu mediul social! în legătură cu un asemenea 
caracter şi să motivezi tesa, că: „vina tragică este în conflictul, în care 
a ajuns Horia condus de simţul de dreptate“. 


Să audim mai departe: „Dar cusurul“? — se întreabă dl P. „Zace 
în însuşi caracterul eroului“. „Din simțul de dreptate — continuă dl P. 
— isvoresce şi un optimism naiv. Acest optimism (naiv), la făcut pe 
Horia să creadă, că grandioasa reformă socială şi politică, ce el visează, 
se poate realisa pe cale pacinică“. Ce „naiv“ ne face arta dlui P. pe mă- 
rețul Horia!? 

Și ca să se afirme mai bine şi să se facă şi mai esplicit dl P., ne serveşte 
cu următoarea motivare: „Cum că aceasta e credința lui, o dovedesce faptul, 
că el aleargă, când la guvernor, când la împăratul, cerşind drepturi, pe 
când un altul ar fi lăsat, poate, la o parte și împărat şi guvernor și ar 
fi pus mâna pe arme“! DI P. ca să ne facă artă din Horia, trebue să 
ni-l presente cu un suflet, de care condus, nu putea lucra ca „altul“ acela“, 
ci numai „cerșind drepturi“ şi ferindu-se de a pune mâna pe arme! Horia 
d-lui P. nu este caracterul hotărît a pune mâna pe arme, cu scop, să 
elupte drepturile poporului seu, ci „în optimismul seu naiv“ se multă- 
mesce cu a umbla să cerșească drepturi! 

Ce impresie va produce arta aceasta în inima noastră? Pe lângă 
alta, venim să înţelegem, pentru-ce motiv „a provocat el conflictul cu 
mediul social, în care trăesce“. Dar aceasta e cea dorită? Dar nu, căci 
dl Pop ne spune mai încolo, că el ajunge în conflict cu alt mediu social, 
cu stăpânirea! Nu sciu unde va fi audit dl P. luându-se noţiunea: mediu 
social, în înțelesul de „stăpânire“. Poate pe vremea lui Horia! Horia 
ajunge în conflict cu „mediul social“ din următoarea causă: „Natural, 
că principiile sale — (simţul de dreptate, optimismul naiv, tendinţa de 
a cerși şi de a nu lua arma în mână) — şi desele alergări pe la împ&- 
ratul, au trebuit să-l facă suspect în ochii duşmanilor (de ce duşmani ?). 
Și astfel Horia se vede deodată pus (?) în faţa alternativei: ori lovesce 
ori este lovit, ori declară răscoală, ori cade jertfă urei nobilimei feudale, 
care vede în el un agitator periculos“. Ce ne spune adecă dl P.? Că 
Horia w'a lucrat îmboldit de o putere, de o pasiune mare, ce tocmai 
trebue să caracteriseze ființa unui erou trugic, pasiune, ce nu se poate 
mulțămi cu ordinea stabilită, ci tinde a se validita în mod sublim şi a 
realisa reforme amăsurat tendinței şi vrerei sale individuale, ci, că Horia 
„se vede deodată pus în fața alternativei“. Aşa fel e Horia, eroul tragic 
din tragedia creată de dl P. El împins de aceea alternativă „a convocat 
astfel o adunare la Mesteacăn, pentru a se consulta ce e de făcut. Și aici 
trebue să se veadă pănă la evidenţă cusurul caracterului seu. Consecuent 
adecă credinței sale optimiste (— naive —), că totul se poate câștiga pe 


160 


cale păcinică, şi întărit poate în această credință şi de făgăduelile împă- 


- ratului el este contra unei rescoale cu versare de sânge“. Adevărat, că așa 


„optimist naiv“ cu disposiții de „a cerși drepturi“, cum îl face dl P., cum 
să fi putut vrea, el, Horia, „vărsare de sânge“. Ce deosebire între ervul 
Horia făcut de dl Pop şi eroina Feciora de Orleans făcută de Schiller. Aceasta 
îşi făcuse de tot altă lege, încă înainte de a întra în luptă, și altă cale își 
alesese spre a mântui pe regele şi pe poporul seu. Să mergem mai de- 
parte şi să ascultăm încă pe dl P., căci n'a încetat încă cu caracterisarea 
şi apreciarea eroului seu: „Dar fiindcă împregiurările totuşi îl silesc pe 
H. să întrebuinţeze forţa, el urzesce un plan, care în adevăr numai din 
un caracter optimist — naiv — poate răsări: La un semn dat toți io- 
bagii să prindă pe domnii feudali şi ducendu-i pe şesul dela Câmpeni să 
fie siliți să jure, că vor şterge iobăgia şi vor da drepturi Românilor“. Naiv, 
ori să dicem: prost îl face dl P. pe Horia. Ce plan, adevărat naiv, îi 
pune dl P. în sarcina lui Horia. Par'că ar fi vorba de nesce ciobani — 
— iobagii — și de nesce vi — domnii feudali —. Ușor crede dl P. că 
se câştigă drepturile. Înţeleg asemenea scene între nesce copii, pentru 
oue roşii. Să încetăm însă cu glumă, căci va fi și păoata glumi în contul 
figurii lui Horia. Dar și aceea e păcat ce face dl P. din Horia, e o 
adevărată impietate. 
Să urmărim acțiunea mai departe. 


„Crişan, continuă a esplica dl P., care representa spiritul resbunării 
în această rescoală, observă față de acest plan naiv, lui Horia următoarele :“ 
„Şi credi, că domnii sar tiné de vorbă, 
Când ei au fost siliți la jurământ? 
Şi credi, că ura, ce s'a grămădit 
In sufletul Românului de veacuri 
Na isbueni, când domnii vor fi prinşi? 
Ce noi dorim aceea nu se poate 
Decât cu sânge a dobândi“. 
Horia nu înţelege cuvintele bărbătesci ale lui Crişan, pentru-că îi 
respunde aşa: 
„Toţi, cei ce nu se înfrână, cugete, 
Că focul şi amnarul şi măciuca 
Ne aruncă într'un ciur cu ori-ce hoţ“. 
Apoi tot lui H. îi pune dl P. următoarele sfaturi, vrednice de un erou: 
„Dar să nu uităm un lucru: 
Cu oameni îndrăsneţi, dar cumpătaţi, da, 
Cu tăciunari lumea nu stă de vorbă“! 
DI P. îşi închipue tot: „cerşirea drepturilor“, ca să fie oamenii lui 
H. îndrăsneţi-cumpitaţi (12) Aceasta o batjocoresce Crișan cu drept „rescoală 
cu apă sfințită“. Şi Horia e pus în fruntea „unei rescoale cu apă sfin- 
țită“, după tragedia d-lui P. „Şi argumentele lui Horia înving“ ne spune 
dl P. Au ascultat adecă moţii a fi „îndrăsneți, dar cumpătaţi“, cum se 
recere a fi la o „rescoală cu apă sfințită“. 


161 


Şi era să câştige Românii. „Dar un oare-care Nuţiu, esplică dl P., 
care prin crudimile baronesei Hunfy şi-a perdut tot ce avea mai scump 
pe pământ: soție și copii, numai nutresce decât un sigur dor: să-şi res- 
bune asupra baronesei şi asupra tuturor nobililor feudali. El convinge 
și pe ortacul seu Pavel, că atunci, când H. va da semnalul de rescoală 
ar fi timpul cel mai potrivit de a'și potoli ura contra nobililor. Şi cu 
gândul de a câștiga prietini pentru această ideă ei se despărţesc hotă- 
rîți: să aprindă în ţeară o bolbotaie încât și stelele să se topeascăt. 

Abia resună buciumul lui H. şi la îndemnul lui Nuţiu şi Pavel 
întreaga țeară este în flacări. Jobagii pustiesc şi ucid. Se înțelege Horia 
d-lui P. trebue să se sparie, căci „Horia, dice dl P., s'a înşelat în soco- 
teala sa: în loc de rescoală fără sânge, ajunge la un măcel general. Con- 
secințele acestei greșeli trebue să se vadă îndată; armata împărătească 
pornesce contra resvrătiților, lucru, pe care H. voia să-l evite“, 

În adevăr dl P. ne-a pregătit prin arta sa, „ca să compătimim“ pe 
Horia ajuns în halul acesta. Nu sciu cum va fi astfel de artă menită a 
ne presenta pe eroul tragic sublim, care de puternic ce e, deși lucrează 
necorect, câştigă simpatiile noastre şi-l admirăm“, „iar simpatia e o ur- 
mare a însușirilor sublime, pe cari trebue să le aibă ori-ce erou tragic“ 
cum dice și dl P. în un loc. lar în alt loc mai dice: „vina tragică este 
acea faptă, prin care eroul câștigă simpatiile noastre“, apoi: „vina tra- 
gică e una cu dreptul estetic al eroului“. În ce să admiri pe acest erou? 
Că „a urzit planul naiv?“ Că a „voit să facă răscoală fără sânge?“ Căci 
rescoala adevărată a făcut-o Nuţiu şi Pavel. Iată, că dl P. şi aici e fa- 
talist; se întâmplă şi cu eroul H., cum se întâmplă cu unii eroi din 
dramele Grecilor vechi, cari erau duși de soarte, pe o anume cale, spre 
perire. — O altă întrebare să ne mai punem: 

În ce zace cusurul lui Horia, despre ce dice dl P.: „fără pasiune 
şi prin urmare fără cusur nu ne putem închipui eroi tragici? Ori în casul 
lui Horia este de părerea sa anterioară, că eroii n'au cusur, căci și pă- 
rerea aceasta și-o susținuse cu multă stăruință înainte, şi pe larg espli- 
cându-o?! Ce afirmase mai înainte despre Horia, că adecă: „optimist 
cum este comite o mulțime de greşeli în alegerea mijloacelor“ nu poate 
fi considerat de o caracterisare suficientă a cusurului tragic. Cusurul zace 
în o pasiune omenească. „Optimismul naiv“ însă nu e pasiune, ci o slă- 
biciune. ` 

Să vedem acum cum ne esplică dl P. peripeția tragediei sale. „Horia 
a simțit ce întorsătură iau lucrurile, dar caracterul seu nu-i permitea să 
se întoarcă dela calea jumătate“. Ajunge să esclame: „n'apoi nu mai 
putem, deci înainte, — și el pășesce pe calea morţii“. Dar e motivată 
mergerea aceasta a lui pe calea morţii, dacă nu a lui a fost vina, că a 
ajuns aci, dacă nu el a voit măcelul? Dice dl P. în un loc: „Dar toţi 
eroii pier astfel, în urma greşelilor şi a voinței nestrămutate, cu care 
urmăresce pănă la moarte un scop oare-care“. Ei bine H. voia revoluție 


fără sânge! Pentru ce moare el? Cum să ne înălțăm noi la finea trage- 
diei? De compătimit, adevărat, ni se oferă ocasiune. Dar cum am ajunge 
la starea difinită de dl P.: „iar la finele tragediei, după ce totul sa 
sferşit în mod armonic, ne simțim mai uşuraţi, temerea și compătimirea, 
au dispărut, ne-am curăţit de ele, făcând loc unui avânt sufletesc“? 
Adevărat, dl P. ne laudă piese cu multe vorbe și accentuează, că „în 
caracterul unui H. conceput astfel esistă toate condiţiile necesare unei 
tragedii“. „Evident, adauge, că această tragediă nu poate întra în teoria 
îngustă a dlui Blaga“. „Şi bine a făcut diletantul (Pop), că nu s'a luat 
după astfel de teorii de băiat de şcoală“. Adevărat. Și dl P. este care 
strigă la începutul analisei, ce-și face tragediei sale: „sancta simplicitas“. 
Fericit, că se scie mângăia atât de eftin. Dar nu se mulțămesce numai 
a mă gratifica cu acele floricele scoase din uzina simţămintelor dsale, 
ci mă mai insultă şi pe altă coardă. Ca să facă adecă impresie, mai re- 
curge la un mijloc. Şi adecă spune: „Dar dl Blaga ar pute obiecta aici, 
că Horia din tragedia diletantului (Pop) nu corespunde cu Horia cel 
istorie. Cest din urmă, dice-se, a fost un tăciunar şi tâlhar, pe când „di- 
letantul“ a făcut din el o persoană ideală, un representant al ideilor înaintate“. 
Adecă „dice-se“, vrea să dică despre mine, că ţin la Horia cel „tăciunar“. 
Bine, bine... landă-te dle P..... — „dice-se“... 

lată la ce se ajunge cu teoriile dlui Pop. Şi noi profesorii români 
să lățim aceste teorii. Ba, dău eu nu. 


c) Tudor Vladimirescu și Mihaiu Viteasul. 


Dl P. susține, că şi aceste figuri istorice pot fi prelucrate în tra- 
gedii, în contradicere cu ce am susținut eu, care nu admit, că din eroii 
naţionali se pot face tragedii, pe motivul, că în ființa lor nu se gă- 
sesoe cusurul mare, ce trebue se caracteriseze ființa eroului tragic și că 
aceia nu comit astfel de fapte, în mijlocul mediului, în care trăesc și la 
care aparțin, din cari să se constitue vina tragică. Dl Pop strigă una: 
„Sancta simplicitas“ și îndată ne face cadrul unor tragedii pentru acei 
eroii naţionali, găsind prea uşor şi cusurul în ființa lor și și vina tragică 
în faptele lor. 

Despre Tudor ne spune: „Ce vrea Tudor? Să sdrobească domnia 
îndelungată a străinilor şi să facă pe Român stăpân în țeara sa. Evident, 
că el prin aceasta întră în conflict cu mediul social, în care trăescec. 
Și aici, sub mediul social privesce dl P. tot stăpânirea, ceea-ce nu e 
corect, cum s'a mai arâtat deja. „Dacă din acest conflict va eși invins 
şi va peri, atunci iarăşi e evident, că el îusuși e vinovat de această pe- 
rire“. Ce noțiune despre „vina tragică?! Minunată filosofare. Adecă dacă 
Tudor învingea n'avea vină. Stefan cel mare e şi el vinovat, în ochii 
d-lui P., căci fusese învins de Turci. Fiind-că n'au învins eroii nostri 
naționali în atâtea rênduri, îi avem adi în inima noastră ca „vinovaţi“. „Dar 
cusurul? După definiția noastră, scrie dl P., cusurul îl constitue însaşi pa- 


163 
stunea eroului“. Ce pasiune-cusur să fi avut oare Tudor? Iată: „Cuprins 
de volbura pasiunii Tudor comite greșeli în alegerea mijloacelor, adecă 
lucrează necorect“. (In paranteze fie dis, despre mine încă afirmă dl P., 
că „am replicat cuprins de volbura pasiunii“). „Și aceasta îi grăbesce 
moartea“. La întrebarea: „comite Tudor astfel de greșeli“; respunde: 
„De-sigur, căci dacă ar fi lucrat în toate corect, dacă n'ar fi comis gre- 
șeli, cu siguritate ar fi isbutit în planurile sale“. „Aș pute chiar să indic 
şi cusurul principal în caracterul lui Tudor: e prea optimist, iar acest 
optimism îl face să fie negligent în alegerea mijloacelor“. Acelaşi cusur 
ca la Horia numai nu „naiv“; dar în loc de naiv, las, că'l face pe Tudor 
„negligent“. Horia era erou „naiv“ şi Tudor erou „negligent“, dar altcum 
sublimi, după apreciarea d-lui Pop, și d-lui ştie timbra pe altul cu: 
„Sancta simplicitas“, cu „băiat de școală“ ș, a. 


Să vedem acum, cum pune bine d! P. pe Mihaiu Viteazul, căci şi 
pentru acest erou ne face schiță de o tragedie. „Dintre multe una cu sigu- 
ritate vrea Mihaiu: să restoarne o stare socială și politică esistentă și 
de a crea alta în loc. De aci conflictul. Dacă în acest conflict el își lasă 
vieața, evident, că vina e a lui, căci el a fost provocătorul“. Jată cum avem 
noi să primim moartea lui M. în o eventuală tragedie, ce va serie dl P.; 
iată ce vină avem să apreciăm spre a vedé, că „faptele eroului trebue 
să aducă moartea lui cu o necesitate absolută, precum din ghindă resare 
stejar şi nu cucută sau altceva“, cum prescrie, cu multă competență, 
dl P. „Deci originea pentru vina tragică a lui Mihaiu este de a se căuta în 
însuşi planul de a cuceri Ardealul“. Tocmai aceasta o dice și istoricul 
şovinist maghiar „Szadeczky“, în monografia sa asupra lui Mihály, havas 
alföldi vajda“. Dar „dacă învingea“ Mihaiu, atunci era planul acela ori- 
ginea vinei sale?? 

„Dar cusururi esistă în caracterul acestui bărbat?“ se întreabă dl P. 
Şi respunde aşa pe scurt: „Cåte vreai“. Este deci potrivit a fi pas şi 
Mihaiu Viteazul, cu vina şi cu cusurile sale în o operă artistică şi arătat, 
că „în urma faptelor sale moartea a fost o necesitate absolută“. 


Ne-a lăsat Dumnedeu pe Venerabilul erou, dl Sever Azentea, în 
vieaţă, căci altcum dl P. i-ar fi făcut deja o schiţă cu: vină şi cusururi, 
pentru-că nu isbutise a schimba stările sociale. 


x 


Vedem modul cum apreciează dl P. tragediile precum și teoria, după 
care cere dânsul să fie concepute și scrise tragediile, ! 


DI Pop nu admite, se vede, acea lege estetică, după care ca ideă 
fundamentală a unei tragedii, are a ni se presenta un chip de energie 
de vieață omenească, iară ca concepțiune a ei modul. cum acea energie 
se consumă în lupta cu universalul, conform cu cerința condiției vieţii 
noastre. 


me 


IDR i 


j 


| 


164 


II. Conflictul tragic. 


DI Pop nu. înţelege nici conflictul tragediei, Această Lipa de pri- 
cepere încă îl Tace apoi să orbecheze în întunecime, când apreciează tra- 
gediile, şi să comită fel și fel de păreri şi contragicătoare şi falşe. 

Doi factori conlucră la producerea conflictului tragic: universalul 
(sau cum îl numesce dl P. adese-ori: mediul social) și eroul. d 

E întrebarea acum: ce fel trebue să fie acesti factori, ca să resulte 
din relațiunea lor conflictul tragic? Cu acestea trebue să fie în clar cel 
ce vrea să aprecieze tragedia. Clarificată această chestiune, se va înve- 
dera şi aberațiunea dlui P. 

H Complecsul acestei legi busate în natură morală şi în convențiunea so- 
 cială, cari conduc vieața omenească cătră scopul ei, asigurându-i desvoltarea 
naturală, şi deliturând pedecile, ce i se pun în cale, este ceea-ce numim : uni- 
wersal. Puterea, care conduce omenimea, aşa cum o avem în realitate, e 
universalul. Se înţelege lumea nefiind perfectă, nici principiile universa- 
lalui nu sunt tot perfecțiuni, nu sunt tot principii de ale legei morale, 
care și este pentru noi numai un ideal. Universal cu principiile sale e 
așa, cum e de lipsă să fie în vederea desvoltării naturale a omenimei, 
a națiunii, a poporului. În special principiile, pe cari se basează uni- 
versalul în tragedie, trebue să fie cele necesare pentru basa esistentă și 
| promovării acelei părți a genului omenesc, care servesce ca mediu pentru 
| Qesvoltarea acțiunii tragice. Aceste definițiuni le am şi în cartea mea. Și 
‘acestea sunt cele adevărate cu privire la universalul din tragediă. N'avem, 
se înțelege, să căutăm morala înaltă în universal. Eu anume am și între- 
buințat terminul de „universal“, ca să n nu se confunde noțiunea lui cu noțiu- 


susţin. Ea Ai i convingerea, că legea morală este sfântă. Naden însă, „că 
cu toate acestea au fost împrejurări, când înșiși bisericele au întreprins 
astfel de acțiuni, cari nu pot fi numite morale. Oare resboaele crâncene 
purtate între catolici și protestanți au fost acțiuni morale? Nu legea 
morală a reclamat acele fapte, ci oamenii inspirați şi conduşi de uni- 
versalul de atunci, care a fost, se vede, o necesitate a timpului, tocmai 
în vederea desvoltării omenimii din acele locuri şi împregiurări. N'a fost 
moral universalul atunci, dar a fost just, corect, — noţiuni tot relative 
—, căci prin el sa lucrat conform cu necesitatea de desvoltare a me- 
diului seu. Așa a vrut „lumea“ de atunci să se întâmple. Ceea-ce se 
dice în acest înțeles „lume“ este universalul. 

Acestea sunt părerile mele despre universal, în genere, şi în tra- 


i 
gedie. Cred, că e destul de evident, că eu nu identific universalul cu legea 


morală. Tds, că lucrul acesta Pam și esplicat, pe larg. 

- Nu înțeleg pe dl P., pentru-ce cearcă dênsul să-mi presinte un alt 
credeu, decât cel mărturisit; şi acum chiar, după ce mă mai deslușisem 
şi în răspunsul meu. Mě mir foarte! Nu se teme, că vor fi din cetitorii 


165 


„Tribunei“ și de aceia, cât de puţini, cari vor fi cetit şi cele scrise de 
mine şi aceştia au dreptul să-l osândească ca pe un om necorect și de 
rea credință. 

Dl P. adecă se preface, că nu înţelege deosebirea între universal 
şi morală, şi conform „unui plan naiv“ al său, face astfel de reflecsiani: 
„Ajungând la sfârșitul acestei lungi polologii, despre universal, mam 
întrebat: acum, doamne sfinte, cine conduce omenimea, ala, universalul, 
sau aia morala? une-ori ai crede, că universal conduce, că dl Blaga dice: 
„puterea, care conduce omenimea, aşa cum o avem în realitate, este universalul“. 
Dar amur ne imşelăm, căci tot dl Blaga dice: „cea mai înaltă espresie a 
acestor norme regulătore de viétă omenescă se a/lă în legea morală, în morală, 
Morala, se înţelege, e o noţiune mai înaltă decăt universalul“. (Teoria Dra- 
mei.) Ar urma, continuă dl P., ca morala să conducă lumea. Dar nici așa, 
că tot dl Blaga ne înveață: „Lumea reală e condusă în traiul seu în adever 
de universal“. Vădând eu, dice mai departe, în prefacerea sa, dl P., că 
din aceasta filosofie cu bragă nu es la nici un resultat...“ 

Adecă drept vorbind nu s'a „înșelat umar” dl P., ci dânsul voesce 
să înșele pe alţii. Dsa citeză, ce-i se pare potrivit planului. Esplicaţia 
di ed şi esistă şi lege morală, dar că acomodarea după, legea 


“iioială este numai un un ideal pentru 


ömeñime, o lasă afară. Se spune în 
carte clar; SViefūirea după legea morală sfàntă e idealul cel mai înalt | 
al omini Tocmai însă fiindcă este idealul cel mai înalt legea morală, 
omenimea merge încet, încet, cătră acest ideal, care este altcum și identic 
cu perfecțiunea. Lumea însă este departe de perfecțiune., E lucru natural 
deci, că omenimea în stadiul seu de neperfecțiune, nu va trăi perfect 
conform legii morale. In viața socială a omenimii vor fi încă multe prin- 
cipii, decretate de norme regulătoare, cari nu se basează întocmai pe 
legea morală, sunt și au fost preocupațiuni de ale omenimii, de ale cul- 
turii şi de ale timpului. Puterea, care conduce omenimea aşa, cum o 
avem în realitate e universalul“. -AȘa am scris eu. 

Cred, că e deslegată chestia şi evident și scopul dlui Pop! 

Universalul în tragedie e o putere nebiruită. Cine se mesoară în 
luptă cu el, trebue să o pățească. 

Universalul, adecă „puterea aceea, care conduce omenimea“, își 
resbună şi el. Nu numai legea morală își resbună și pedepsesce, cum 
crede dl P., ci își resbună și puterea universalului. Dl P. citează urmă- 
toarele păreri ale mele: Universalul nu privesce numai pe omul singuratic, 
cum îl privim noi, ci privesce întreaga ordine a omenimii, cum trebue 
să fie. Deci, când pedepsesce, nu poate comite nedreptate, el aduce la 
valoare însași dreptatea. Universalul nu se presentează, ca crud, ci ca 
just şi drept. Aceasta ni se dă să o vedem în tragedie, în urma țesăturii *| 
şi compunerii sale artistice. — La acestea face dl Pop următoarea obiec- 


i i 


piune și observațiune: „Oare din aceasta espunere nu resultă în mod evi- 
dent, că dl Blaga identa universalul cu representantul legii morale? 
12 


166 
| Cine altul are dreptul să păşească şi să se valoreze ca pedepsitor al 
i! nelegiunilor, dacă nu representantul legii morale“? Apoi eu îi respund: 
Universalul are dreptul! D-sa nu va admite. Nu, căci d-sa nu vreaa se 
aprofunda în problemele vieţii omenesci! 
Universalul conținând și esprimând principiile şi condiţiile, cari 


/ conduc vieața omenească cătră scopul ei, asigurându-i desvoltarea natu- 


rală şi delăturând pedecile, ce i se opun în această cale, și fiind și noi 
educați cu aceleaşi principii de vieaţă, el, universalul, se află în psichi- 
cul fie-cărui om bine educat, fiintează în noi prefăcut în un simțământ, ce 
se dice: simţemântul general al individului. Aceasta e de mare importanţă 
a se ști. Și de acest adevăr trebue să se țină cont la analisa psicholo- 
gică atât a dramei în general cât şi a impresiunilor desteptate de ea. 
Adevărat, la începutul tragediei nu observăm în noi ființa universalului, din 
simplul motiv, că atunci se desfășură puterea şi acțiunea sublimă a ero- 
ului, în aşa măsură, de devenim legaţi de erou, contopiţi în acea putere 
şi acţiune. Dar da, ajungem stăpâniţi de simțământul general, ce-l, care 
ecuivalează cu universalul, când devine şi universalul activ, în mod mai 


1 sublim decât eroul, când adecă acţiunea universalului sugerând în 
if noi principiilă lui ne determină a ne contopi în ele. Și atunci simţim, 
|'că da, ființează în noi. Și îndată ce simțim, că ființează universalul în 


noi, ceea-ce este egal cu manifestarea simțământului nostru general de 
vieață, îl apreciăm ca just şi corect, ca pe o putere, care mesoară toate cu 
măsura cea adevărată. Universalul din drama modernă este așa cum e con- 
vingerea noastră despre viaţă, căci în el am crescut şi ne-am desvoltat și 
cu principiile lui ne-am format cultura și peste tot filosofia noastră practică. 
Astfel stând lucrul, nu e permis să afirmăm, că universalul din tra- 
gedie, ca peste tot din ori-ce dramă, e brutal, intolerant, tiran, nejust, 
nedrept ș. a. Dl Pop înse așa ceva susține. În critica sa din „Convor- 
biri“ pe motivul acesta mă şi esecută, cel puţin pe vre-o 10 pagine. 
Tot de esemple, prin cari cearcă să-mi dovedească, că universalul e tiran, 
brutal ș. c. se ocupă, făcând la acestea şi analise speciale. Și cum? Tot 
punându-mi întrebări, că în cutare şi cutare dramă, chiar și în Macbeth, 
Othello, Wallenstein, Don Carlos, Egmont ș. a. este just universalul? 
apoi, că are vină Antigone, Hamlet, Posa, Piccolomini ș. a.? Și pe lângă 
respunsurile cu „nu“ mě mai și înțeapă cu observațiuni de ale dsale, pe 
cari şi le crede inteligente şi ridiculisătoare. Më întreabă dese-ori. „Cum 
Justifici pe basa acestui principiu moartea acelor eroi, cari nu sunt cri- 
minali, cari sunt pasionați pentru idei nobile, umane morale? Cum jus- 
tifici moartea unor ființe curate în fața moralei? Și trecând la trage- 
duile de pe scena lumii, cum justifici moartea lui Christos, Socrates şi a 
tuturor martirilor. Tot ce e dramă esplic cu ajutoriul principiilor uni- 
versalului şi a raportului eroilor cu universalul; și chiar „moartea unor 
fiinţe curate în fața moralului“, nici aci adecă nu esplic lucrul cu mo- 
ralul, Iar moartea celor de pe „scena lumei" ca neaparţinând tragediei nu 


o pun sub raportul acesta. Sciu, că nu-mi va face nime tragedia despre 
Socrate sau Christos martiri ete.; — poate vre-un diletant. Mai luând 
apoi în vedere cusurul, şi vina tragică a eroilor, desleg toate chestiunile 
din toate dramele bune, cu teoria susținută de mine, 

DI P. cearcă să atenueze chiar şi vina lui Richard, ca să scoată şi 
aci universalul „nejust, tiran și brutal“, „căci, dice dsa, toţi, câți rivneau 
la tronul Angliei stau în privința moralității pe aceeași treptă cu Richard, 
adecă toți sunt mișei și criminali“, Face şi aici poveste, se înțelege, dl P., 
căci afară de Richard nime nu „rivnia“ la tronul Angliei, eră despre fii 
lui Ed. cei, ce aveau drept să urmeze la tron după bolnavul Eduard și 
despre fratele mai mare al lui Richard, nici un cuvânt rău nu se dice în 
toată tragedia. Richard omoară pe fratele seu, pe bunul George, omoară 
apoi pe cei doi fii nevinovați al regelui Eduard, cari avea drept la tron. 
Alţii nu mai sunt. De unde și pănă unde susține dl P., ca toţi acestia 
erau „mișei și criminali“? Cât de ușor face dl P. pe alții chiar şi „mișei și 
criminali“, când are să-şi apere o afirmațiune nenorocoasă. 

În respunsul meu am combătut cu dovedi multe greșala aceasta a 
dlui P. Ce tace însă dânsul acum în replica sa? 


Mai târdiu vine totuși și dl P. și recunoasce şi dsa un fel de vină 
a eroului, „să jie vinovat de sortea sa. Şi vinovat în sensul acesta devine 
atunci, când împlinesce condițiile de mai sus“. Şi cari sunt acele con- 
diții ? Htă-le: „l. am ave suferința“; 2. „eroul să nu primească lupta 
în mod pasiv, ci activ, arătând pasiune înfocată și voinţă nestrămutată 
în urmărirea unui scop serios şi mare“; 3. „Lupta să se sfârșească cu 
moartea eroului“ și 4. „Moartea eroului să fie motivată din caracterul şi 
faptele sale“. 

Am esplicat pe larg în studiul meu „Din estetica tragicului“ che- 
sțiunea vinei tragice și am dovedit netemeinicia părerii diui P., conclu- 
dând, că: vina se comite de noi, ca și de eroul tragic, când se lucrează 
necorect, numai atunci. Deaceea, dic eu, n'au făcut Grecii tragedie din 
Leonidas, Francezii din Napoleon, Helveţienii din Hofer, Polonii din 
Kosciusko și n'avem nici noi Românii să facem tragedii din Mihaiu Vi- 
teazul, din Tudor Vladimirescu ori din Horia, nu tragedii bune, despre 
cari dl P. susținuse că sunt tot atâtea obiecte minunate pentru tragedii. 

Ce face dl P, când replică? 

După ce mai ântâiu, în vre-o câţiva numeri, me esecută 6răși pe mo- 
tivul părerii mele ca vina eroului şi cu Justeţa universalului, vine numai în 
un număr şi scrie așa: „Cum? Am dis eu, că tirănia, intoleranţa, brutalitatea 
e nota caracteristică a universalului preste tot? Nu, ci am accentuat, 
că atât în viața de toate dilele, cât și în tragedie avem nenumărate 
esemple, unde omul sufere mai mult decât a păcătuit, ba uneori sufere 
fără să fi păcătuiti. „Nu afirmă şi Lear acest lucru? Testamentul nou, 
testamentul vechiu, întreaga istorie a omenimii e plină de astfel de esem- 
ple“. Nici vorbă n'a fost însă de ideea aceasta în tot articolul dsale, 

12% 


168 
picăiri. Mai adaoge: „Eu nu afirm în mod categoric, că universalul e 
absolut tiran, intolerant brutal, ci în mod condițional“. S'a arătat mai 
sus esemplele dlui P., aduse toate contra părerii mele şi tocmai cu scop, 
să scoată vinovat universal și nevinovaţi eroii. Dar pentru.ce n'a adus 
nici un singur esemplu despre contrarul? Pentru ce n'a amintit nici cu 
un singur cuvânt, că esistă și universal just. Să mai citez unele afir- 
maţiuni de ale dlui Pop: „Dacă universalul pedepsesce pe Antigone cu 
moarte, atunci acest representant al ordinii nu numai că wa pedepsit după 
principiile juste, dar a comis o adevtrată crimă“. După ce înșiră apoi esem- 
plele cu Machbeth, Hamlet, Othello, Wallenstein şi toate câte le discută 
dsa, dice: „Atunci conclusia logică ar fi, că universalul ar fi mai curând 
representantul nedreptăţii, decăt al dreptății. Şi pare-mi-se cam acesta este 
adeverul“. „În loc de just și drept mai curând sar potrivi epititul de 
tiran, intolerant, brutal. Cam aceasta este adevărata fisionomie a univer- 
salului“. „Dar când se arată tragicul în toată măreţia lui înfiorătoare, dacă 
nu atunci, când purtătorii de idei mari și comune omenesci se ciocnesc 
cu ideile învechite și inerte (2) ale universalului şi sunt sdrobiţi, ei, cari 
prin moartea lor au pus roata lumii într'o mișcare mai repede spre binele 
şi progresul omenimii“. 

Și lucrurile acestea dl P. le scrie! Dar, adevărat, tot dânsul dice 
şi: „Cum? Am dis eu, etc.“ Şi tot dânsul dice despre mine, fiindcă i-am 
relevat ce a scris: „ca adevărat escamator“ şi: „e de necredut cu câtă 


lipsă de judecată și logică combate d-sa“. 
* 


Al doilea factor în conflictul tragic este eroul tragediei. Eroul 
trebue să fie înainte de toate un caracter sublim fie în voinţă fie în vre-un 
simțemânt. Erou slab, cum este tăcut Horia în tragedia dlui P., nu este 
pentru arta numită tragediă. Nu mai este trebuință, să discut chestiu- 
nea aceasta, căci o am discutat şi în carte şi în răspunsul meu. Dar 
„relevez şi aici o interesantă întortochiare a dlui P., care ies are seamăn. 
În cartea mea, deja în articolul despre caracterele dramatice, vorbesc 
despre sublimitatea eroilor tragici. La tragedie vorbesc foarte mult. 
Analisând în primul articol pe Macbeth scot în relief tocmai sublimi- 
tatea voinţei lui. În definițiunea tragicului spun că e nimicirea unei puteri 
sublime omenesci. Arăt apoi special însușirile sublime ale eroului tragic, 
accentuând că: puterea sublimă a unui individ zace sau în voinţă sau în 

imțemânt puternic şi că eroii tragici pot să se arete de regulă sublimi 
au desfășurând o putere nemă&surată conduşi de: voința egoistă, voinţa 
ltruistă, voința altruist trecând în egoistă sau de un simţemânt prea puternic. 
Acestea le discut pe larg, ilustrându-le cu exemple, nu mai puțin decât 
pe 22 pagini (vedi teoria Dramei p. 98—115). În Estetica tragicului 
deasemenea amintesc chesțiunea de multe ori, d. e. pag. 7, 8, 9, 10, 15, 
16 etc. Cu toate acestea iată ce împutare îmi face dl P. în replica sa: 
„Dl Blaga nu admite voinţa nestrămutată, ci afirmă: tocmai lipsa de 
voinţă nestrămutată duce pe erou la stârșit tragic. Ce voință nestră- 


_ 169 

mutată desfăşură Hamlet, Brutus, Coriolan, Romeo şi Iulia? Dacă aceşti 
eroi erau conduși de voință nestrămutată nu cădeau“. Ce voiesce dl P. 
aici? Evident, că vrea să demonstreze, că eu aş susțin legea ge- 
nerală, că eroul tragic mare să fie caracter de voință sublimă, puternică, 
şi că în general tocmai lipsa de voință e causa peirii lui. Se și pune 
şi dovedesce, pe vre-o câteva coloane, absurditatea teoriei mele (?) cu 
lipsa de voința sublimă, afirmând, că „dl Blaga cere numai două con- 
dițiuni: vina morală și cusurul“ și sfiîrșind; „Vedem că teoria dlui Blaga 
trebue întoarsă deadreptul cu fundul în sus“. Și în simțemântul acesta de 
triumf nu uită a întreba: „Oare pentru ce a mai scris dl Blaga teoria 
dramei“ — deși în „Convorbiri Lit.“ la sfirşitul criticii tot dânsul scri- 
sese aşa: „Dacă m'am oprit cam mult la chestiunile acestea, causa este 
tocmai importanţa, ce trebue să dăm lucrării dlui Blaga. Aceasta carte 
are valoare incontestabilă: ea este cea dintâiu în literatura românească, 
care se ocupă în mod sistematic cu teoria dramei“, 

Așa, atunci era mai binevoitor! 

Dar să vedem despre ce e vorba şi să și privim în consciința dlui 
P. şi aici. 

In respunsul meu luasem sub cercetare critică condiţia tragicului 
pusă de dl P. în rândul al doilea: „primirea luptei din partea eroului 
în mod activ, cu voință nestrămutată“ și făcusem următoarea observați- 
une: Sună frumos legea aceasta, numai cât îndată ce o aplicăm la „tra- 
gediile de geniu“, găsim, că ea nu cadrează cu multe. E mancă şi aceasta 
lege. Ce voinţă nestrămutată în purtarea luptei desfășura Hamlet, Brutus, 
Coriolan, Romeo şi Iulia ş. a. Analisând pe acesti eroi deduc, cu privire 
la ei: tocmai lipsa de voință nestrămutată i-a dus la sfîrșit tragic. Legea 
sus amintită, a dlui Pop are valoare deci numai pentru tragedii cu eroii su- 
blimi în voinţă. Aşa am scris eu. Eu adecă desvoltasem mai înainte pe 
larg chestiunea: că sunt eroi tragici sublimi în voinţă şi sunt eroi tragici 
sublimi în simțemânt, şi astfel aici am arătat numai că „această lege are f 
valoare numai pentru eroii sublimi în voinţă“. Dl P. omite însă simplu į 
tocmai conclusiunea mea şi me declară, că sum în contra însușirii su-! 
blime în voință a eroului tragic. 

Înţelegeam pe dl P., dacă neadmiţând sublimitatea eroilor tragici, 
atât ca simțemânt, cât şi ca voinţa, discuta pe tema aceasta. Căci de 
fapt d-sa crede și despre Romeo şi [ulia și despre Hamlet, că sunt su- 
blimi în voinţă şi nu în simțământ, cum de fapt sunt; şi nu înţelege, că 
nu e tot una a fi sublimi în voinţă cu a fi sublim în simțemânt și nici 
aceea, că sublimitatea în simțemânt poate eschide sublimitatea în voință. 
Romeo şi Iulia însă ca şi Hamlet de fapt n'au fost sublimi în voință, 
ci în simțemânt. Sunt caracteristice în privința aceasta cuvintele Iuliei 
adresate părintelui Lorenzo: „Împreună-ne mânile cu sfintele cuvinte şi 
încolo...%, Cine mai este, care ar susține despre Hamlet, că a avut 
voință nestrămutată. Nici chiar dl P. alteum n'a susţinut totdeuna păre- 


À 


170 


rea aceasta. Când şi-a scris critica din „Convorbiri lit.“ judeca altfel. 
lată ce dicea pe atunci: „Însușirile desvoltate preste măsură (partea su- 
limă) în caracterul lui Hamlet sunt: sentimentalismul şi fantasia; ce-i lip- 

/ sesce e voinţa şi energia“. Şi acum în replică: „Hamlet e o voință ne- 


L strămutată“, „E de necredut cu câtă lipsă de judecată şi logică com- 


bate d-sa“ — cuvintele dlui Pop. Şi dânsul are cutesanţa să încerce a 
dovedi voinţa nestrămutată a dlui Hamlet. „O mică analisă va dovedi, 
că Hamlet de acum se sbuciumă între cei doi poli: a vrea şi a nu pute, 
de acum înainte constatăm la el lipsa de voință şi energie pentru o 
faptă decisivă. Dar aceasta lipsă nu se referă la urmărirea scopului, pe 
care și l-a propus“. Așa! Dar în ce avem noi să apreciăm pe eroii tra- 
gici și peste tot pe eroii dramatici? Nu tocmai în însușirile, ce stau în 
raport cu scopul, ce şi-l propun. „Nu pentru aceea piere Hamlet, pen- 
tru că n'a ucis la timp pe Claudius, cum susține dl Blaga, căci l'a ucis 
tocmai când trebuia, ci fiind că nu şi-a strămutat voința de a da de gol 
pe Cl“. Adecă l'a ucis când trebuia, tocmai în momentul adecă, când a 
murit şi el. Atunci trebuia? „Chestiă de apreţiare“. i 

Tot cu astfel de resoane şi logică susține dl P. discuțiunea asupra 
acestei chestiuni și la eroii Romeo şi Iulia, Fecioara de Orleans ș. a. 
Dar cred că e destul la tema aceasta, 


Pi + 


Ea Numai pe basa însușşirii sublime a eroului nu se poate desvolta con- 
f 


flictul tragic. Eroul trebuie să aibă în ființa sa psichică și un cusur, să 


| fie adecă pătruns de o pasiune violentă şi puternică, cum îi e dat indivi- 


dului sublim a fi, de o pasiune cu tendințe nepermise însă, cu tendințe, 
ce nu cuadrează cu ordinea stabilită. Basa acestai cusur are să fie în 
sublimitatea psichică. Tendințele, ce isvorese din cusur, să se desvoalte 
esclusiv în vederea și de dragul validitării și valorării personale a ero- 
ului. Să nu fie eroul pătruns de patima caracteristică unui mişel ori 
criminal ordinar. Faptele nepermise din punctul de vedere al universa- 
i lului, ce comite eroul, să nu aibă altă imboldire, decât valorarea aceluia 
\în vre-o privinţă oare-care. Acest fel de cusur e cel propriu eroului tragic, 
te creeză conflictul tragic şi ce împinge pe erou la comiterea vinei tra- 
gice, care apoi aduce peripeţia şi catastrofa tragică. 
Nu în sensul acesta vorbesce dl P. Las, că şi în privinţa acesta, 
ca și în privința vinii tragice şi a universalului, în jumătatea primă a 
criticii, unde discută asupra celor susținute de mine, peste tot nu recu- 
noscea nici cusur nici vina. Curgeau numai întrebările „ce vină“ și rës- 
punsurile „nici o vină“. In partea a doua amintesce de: pasiune și de 
vină, „de vina eroului pentru soartea sa“. În replică e deja mai pronunţat 
pentru „cusur“ şi „vină“. Aci se esprimă deja așa: „Fără pasiune și prin 
urmare fără cusur nu se poate închipui eroi tragici“ și în alt loc: „Dar 
toți eroii pier astfel în urma greșelilor şi a voinței nestrămutate“. Pro- 
gres deci. 


171 


Vedem dar, că în fine a ajuns și dl P. să admită şi cusurul și vina 
în sarcina eroilor tragici. Dar clar şi corect tot n'a ajuns să vorbească. 
Se vede aceasta din difinițiunile și din discusiunea ce face asupra acestei 
chestiuni. D-sa identifică „pasiunea“ cu „cusurul“. Crede că acele cuvinte 
au aceeași noțiune. E însă deosebire între ele. Când dice: „Arta tragică 
se basează pe vina tragică, ear fără pasiune, adecă fără cusur nu se poate 
închipui eroi tragici“, în alt loc: „lumea fără pasiune şi prin urmare fără 
cusur“ „în cursul acţiunii eroul cuprins de pasiunile sale (cusur). „Cusurul îl 
constitue însaşi pasiunea eroului“. „Puterea, care strivesce pe erou sunt 
pasiunile sale (cusurul)“, evident, că identifică cusurul cu pasiunea. E 
necorect dl P. când judecă așa fel. Pasiunea poate fi și bună, poate fi 
şi rea. Dacă e bună, cum a fost la sfinții părinţi, la eroii naţionali, la 
binefăcătorii mari, ș. a., atunci realisează virtutea, faptele mari, eară dacă 
e rea, nasc din ea greșelile şi faptele rele. Pasiunea e potenţarea la un 
grad înalt a stării psichice peste tot. Tot aşa da necorect judecă d. P. și 
definind vina tragică așa: „Ea zace în însași lupta, pe care a provocat-o 
eroul“. Nu, ci în comiterea acelor fapte ale eroului, prin cari acesta tinde 
a restorna ordinea stabilită de universal în mediul seu social. Şi în con- 
sequență apoi d. P. tot pe o basă greșită se pune, când apreciază vina 
la casuri concrete din tragedii. A afirma, cu privire la vina unui erou, 
aşa: „dacă în acest conflict își lasă viața, evident, că vina e a lui, căci 
el a fost provocătorul“ e greșit. Sau s'a spus un neadevăr, sau sě măr- 
turisesce credința despre înriurirea sorții în desvoltarea acţiunii tragice. 
Pentru că nu urmează, că totdeuna, când moare eroul în o luptă, pe care 
el a provocat-o, să fi fost el şi vinovat. Eroii din epopei naţionale pot 
muri și neavând vină, se Jertfese. Apoi ce vină a avut: Leonidas? Ga- 
lleii ? Christos? şi atâţia martiri? Dl P. nu e esact în nimic. În adevăr 
mai în tot rândul celor scrise de d-sa găsesci greşeli de soiul acesta. 


Tot lipsă de judecată corectă și aprofundare în chestiune dovedesce 
dl P., când încearcă să escepţioneaze felul cum se clasifică în cartea mea 
cusurul în: Î) pasiune necumpetată, 2) unilaterală, şi 3) inconsequentă 
Sunt mai multe feluri de cusuri, ce obvin în tragedii, dar eu am luat 
numai pe aceste trei, cele de căpetenie. In partea, unde scrie despre 
Antigone, mărturisind încă teoria despre nevinovăția eroului, neagă simplu 
ori ce greșeală în caracterul ei. Cusurul: pasiunea unilaterală, nu există 
pentru dl Pop. Unde se tractează apoi despre Fecioara de Orleans, 
Brutus şi Coriolan, pe 9 coloane combate părerea mea, că acei eroi ar fi 
fost inconsequenți. Adecă: Fecioara de Orleans nu este inconsequentă, 
când cu desconsiderarea misiunei sale, se amorisează de cel mai mare 
englez, de Lionel, fiul regelui englez, care călease, dejosise și ocupase 
Francia ? Coriolan nu e inconsequent, când el, patricianul mândru, care 
de atâtea ori identificase tendințele şi vrerile sale cu interesul Romei, 
nu e inconsequent, când declarând, că „întoarce spatele patriei sale“, se 
duce la dușmanii de moarte ai Romanilor, la Volsci, pe cari îi ațiță și 


172 


apoi însuși îi condace în contra Romei, cu scop să o cucerescă? Dar 
vede şi dl P., că ceva cusur e la mijloc aci! Și ca să fie d-sa esplicit 
şi esact, mai esplicit și mai esact decât mine, cu o suverană conștiință a 
omului, care toate le ştie, ne spune aşa: „Ceeace numesce d. Blaga „în- 
conseguență“, iarăşi nu e altceva, decât o greșală comisă de erou“. Gre- 
şala aceasta o găseşte la toţi eroii susamintiţi. Adecă e „numai o greşală“. 
Bună oară când cineva nu ştie declina, noi dicem, că greşesce. Copiii 
greşesc, şi greşesc toţi cei fără ştiinţe ori cunoscinţe. Şi dl P. greşesce, 
nu die, că din cusur, căci cusurul e un ce legat de firea omului. Dar de 
tot altceva e, dle Pop, cusurul ca pasiune necompetată, inconseguentă și 
unilaterală. Aceasta însemnează, că există în om o anumită stare psichică 
potenţată, care îi determină acţiunea. La gregale e alt ceva. Nici cuvântul 
greșala, nici păcat nu esprimă starea psichică, ce caracterisează pe eroul 
tragic, când este în mersul pe calea, ce duce cătră sfîrşit tragic. Eu më- 
am cugetat şi asupra terminilor. N'am fost nici în privința aceasta aşa 
„de grăbit ca dl P. Prin cuvântul „greşala“ e prea puţin dis, iară prin 
` „păcat“ prea mult. Intrebuințând cuvântul „păcat“ ai fi împins să identi- 
fici „vina tragică“ cu „vina morală“, ce nu e de admis, în toate casurile, 
dar ce-i face dlui P. atâta plăcere a-mi imputa continuu, că aș admite 
eu. Şi apoi mai e ceva. Greșala ori pecătul e deja faptă îndeplinită, şi 
nu strarea psichică, ce împinge pe om la faptă, la fapta, care constitue 
! vina tragică. Nu e aşa ușor a vorbi fără „greșală“ dle Pop. Şi dl P., 
| oa să greșească și mai grozav, îşi permite a susțină și o altă tesă, că 
“adecă inconsequenţa aceea, formulată și aplicată de mine, şi aşa n'are nici 
o influință asupra desvoltării sfîrșitului tragic. Adecă, după părerea dlui 
| P., nu faptul că Fecioara de Orleans s'a amorisat de Lionel, că Brutus 
| a cruțat întreagă partida monarchică, afară de Caesar, şi că Coriolan a 
dus oastea duşmanilor la Roma, le-a creat sfîrşitul tragic!?! Nu mai 
i discutăm asupra acestui punct, pentru că el este clar, iară observațiunea 
dlui P., că „atunci nu se făcea tragedie“ e prea puțin judicioasă. Ce am 
susținut eu şi în privința aceasta, nu se poate resturna cu frase goale. 
Cusurul eroului tragic este starea lui psichică pasionată, ce residă în 
| îmsaşi firea lui şi din cari isvorese tendințele şi vrerile lui îndreptate în 
contra ordinei stabilite a lumei. Pe basa aceasta vine eroul în conflict 
cu lumea-universalul, din care lupte, după ce s'a comis vina tragică, se 
sfârșesce. 
III. Problema tragediei ca artă. 


Cea mai grea şi mai gingașă chestiune din teoria tragicului este, 
fără îndoială, cea despre efectul estetic, ce se deşteaptă în sufletul -no- 
stru la vederea representării unei tragedii. Am discutat asupra acestei 
chestiuni în cartea „Teoria Dramei“, și mai pe larg în studiul dat ca 
respuns la critica dlui P. Am demonstrat cum la început se operează 
de cătră arta tragediei, ca să devenim pregătiți a ne sucumba cu toată 
ființa noastră psichică sublimităţii eroului tragic, cum apoi ajungem a 


173 


ne simţi sub impresia sublimului, cum în fine devenim, cu încetul, scoși 
de sub sublimitatea individuală spre a fi transpuși sub impresiunea unei 
puteri mai înalte, sub sublimitatea colectivității — a universalului —, 
ceea-ce şi este problema artei dramatice. Sufletul nostru în gustarea 
artei tragediei degagează, treptat cu desvoltarea acțiunii tragediei, dife- 
rite feluri de emoţiuni. Fiori, admirațiune, venerațiune, temere, compătimire 
transfulgerează ființa sufletului nostru pănă ajungem la înălțarea — cat- 
harsis — dela sfârșitul tragediei, când toate simțemintele, cele înfiorătoare, 
“Şi cele neliniștitoare dispar, pentru a se înălța sufletul în urma contopirii 
sale cu principiile, cari conduc lumea, așa, cum cultura noastră ne face 
să înţelegem, că trebue condusă lumea. Ce ar fi deci gustarea plăcerii 
estetice la vederea tragediei? Nu poate fi alta, decât că prin idea şi 
concepțiunea poetică a tragediei, precum şi prin toată ființa acesteia, 
este adusă și determinată vieața psichică din noi a reproduce în noi 
emoţiuni, ce corespund cn idea vieții valoroase omenesci; la sfârşit 
astfel de emoţiuni, cari corespund cu idea condițiunilor de vieaţă so- 
cială armonică, sub care raport tocmai ne este dat și noue să trăim. In 
adevăr băgând bine seama asupra celor ce se întâmplă în noi, vom vede, 
că aşa e. Pănă cetim ori vedem desvoltarea acțiunii suntem tot emoţio- 
nați de idea unor momente puternice de vieață, bune și rele, dar toate 
puternice, iară la sfârşit suntem împăcați, că așa s'a terminat lupta. In 
urmă de tot apoi remânem cu idea şi concepțiunea tragediei, cari reți- 
nute în constiință, când ni se mai reproduc, iară ne mai înviorează, tot 
bine și plăcut, dar cu simțeminte mai palide. 


minte ideale. Simţeminte ideale fiinţează atunci în noi, când ideile co- 
respundătoare, de a căror resonanță se consideră acelea, nu sunt pro- 
duse în urma impresionării lucrurilor lumei reale, ci sunt produse sau 


în urma impresionării lumei artistice, sau simplu în urma imaginațiunii. | 


Şi fiind-că simțemintele estetice sunt de natură ideală și nu reală, ur- 


| 
li 
| 
mează, că arta nici nu moralisează. Nu moralisează atunci, când este pe | 
i 
| 
; 


deplin înţeleasă de atare. Omul înse, care nu este înzestrat cu cultura 
estetică recerută, apreciază mai mult cu sensul moral, decât cu cel estetic, | 
acela fiind format în ori-ce suflet. Așa apreciează d. e. poporul și copilul! 
productele artistice. Pe un copil îl poți moralisa cu poveşti, iară pe un 
om cult nu, deci şi aceasta se încântă de ele. Dar cercetând asupra 
ființei acelei părți psichice din noi, a acelei culturi, cu ajutorul căreia 


apreciem noi îndeosebi arta dramatică, vom găsi, că aceea este tocmai ` 


moralul din noi, cultara morală. E adevăr psichologic deci, că noi apre- 
ciăm arta dramatică tocmai pe basa culturii noastre morale, așa cum se 
găsesce ea în noi, oamenii reali, după principiile universalului. Fără aceasta, 
de fapt, nar fi înţeleasă concepția unei drame. Tot așa se face altcum, 
şi cu înțelegerea şi aprecierea poesiilor epice, cu concepţii dramatice. 
Să luăm un esemplu; „Garda Saraiului“ de Alesandri. Aci ni se arată, 


aas 


174 


cum în o luptă cade şi Sultanul Selim, vestitul, şi Abdul Aga și Orcan. 
Selim (1789—1809), omul cu cultură înaltă europenească, vede că e de 
lipsă a reforma armata şi administraţia, vrând Turcia să se mai susțină 
în concertul popoarelor din Europa. Fanaticii mohamedani, fruntașii 
enicerilor, îl urăsc pentru aceasta şi fac o conjuraţiune. Capii erau Ab- 
dul şi Orcan. Când tocmai Abdul era oficer de strajă la palat, vine Or- 
can, cu o armată, cu scop să străbată în palat. Orcan făcea, adevărat, 
parte din conjurațiune şi ura pe Selim, dar onoarea-i nu-i permite, că 
pănă ţinea el straje, să fie omorit Sultanul, căci în calitatea-i de strajă 
avea altă datorință şi problemă. Şi tocmai el se opune. În lupta desvol- 
tată mor toţi. Pentru-ce trebue să moară? Selim avea drept să se cu- 
gete la reformarea aşedămintelor ţerii sale, pentru că-i vedea decadința, 
ce nu putea fi oprită, decât prin reforme europenesci. Pentru ce să 
moară deci? Unde e vina tragică? Da, Selim avea drept, dar nici Orcan 
şi Abdul nu erau mai puţin în drept, pentru că ei vedeau prin aceasta 
atăcată religia mohamedană, temelia statului turcesc. Erau în conflict deci 
preocupaţiunile unui regent cu cele ale religioșşilor. Religia e lucru mai 
mare, Selim deci vinovat — din punct de vedere al cerințelor tragediei. 
Dar cum de cad Orcan și Abdul? Abdul fiind părtaş în conjurațiune 
trebuia, ni s'ar pare, să deschidă porţile lui Orcan. Dar nu. Acesta 
așa-i respunde lui Orcan: 

„Am resturnat cu a noastre mari cazane 

Şi a lui Selim peire cu toţii am jurat; 

Dar eu cu jurământu-mi nu pot să fiu legat 

Cât stau pândar aici cu peptul meu în poartă 

Şi cât credința sfântă în mine nu e moartă“. 

El dice că uresce pe Selim și vrea să-l omoare, făţiş, „Dar nu când 

sunt de pază la căpătuiul seu“, căci nu vreau să fiu trădător. 


Poesia aceasta o înţelegem, numai înțelegând morala și universalul 
din Turcia și îndeosebi cel din timpul, care ne servesce acest obiect, 
Să ne cugetăm acum la concepțiunea din „Inelul și Năframa“, Aceasta 
ne e mai ușoară. Concepţia de aci e din vieața noastră. Cum am înțe- 
lege înse conflictul şi sfârșitul tragic şi din aceasta, dacă n'am ave în 
sufletul nostru întrupat universalul cu morala din vremurile și vieața 
noastră. Ce urmează de aci? Urmează odată, ca noi să înţelegem univer- 
salul, din mijlocul căruia e luat obiectul şi a doua oară, ca concepțiunea 
dramei să fie morală, aşa morală, cum simţim noi morala lumei reale, 
morala vieţii reale, adecă așa cum o prescriu principiile universalului. 
Aşa numai ne poate mulțămi tragedia. Așa numai ne vom pute înălța 
sufletesce. 

Dar cu toate aceasta înălţarea provocată de tragedie nu este satis- 
facţie conștientă morală şi nu are puterea de a moralisa, căci ea este 
produsul unor idei din lumea imaginativă şi noi știm, simțim lucrul acesta. 
Noi știm, simțim, că avem o închipuire înaintea nostră. În tragedie, la 


175 


fine, vedem cu ochii sufletesci pe eroul tragic, ca pe omul cel amenințător, 
cădut ca o ființă a păcatului sau ca nepotrivit pentru vieața, la care s'a 
angajat; cum soartea lui e dovada unei înțelepciuni înalte şi satisfac- 
țiunea cea mai curată dată cerinţei de esistență a vieţii omenesci; vedem 
că esistă o putere păzitoare a ordinii lumii, care, stând mai presus decât 
noi oamenii, apreciează toate la valoarea lor proprie; vedem terminân- 
du-se o luptă omenească, cu astfel de resultate, cari sunt menite a mulțămi 
simțământul sănătos obştesc al nostru, al oamenilor — cum scriu eu în Teoria 
Dramei. — Simţămintele vizate aci şi avântul sufletesc nu sunt de natură 
morală și moralisătoare, căci avântul acesta sufletesc nu e efluxul reflexiei 
morale. Plăcerea aceasta samănă cu aceea, care se produce în noi la 
vederea unei simetrii ori la audirea unei armonii, când deasemenea nu 
se fac reflexii morale, dar totuși se poate dice, că de aceea se produce, 
fiind-că simetria şi armonia corespund condiţiilor cerute de esistența 
vieţii noastre, ceea-ce noi, conform cu simțul nostru general cultivat tot 
cu principii menite a corespunde cu cerințele esistenţii vieţii, — simţim 
ca plăcut. — Sufletul nostra, sub impresia artei tragediei e adus în posiţia 
de a reproduce și el din sine aceleași emoțţiuni, cari percurg şi vieaţa 
persoanelor representate artistic. Și fiind-că aceste emoţiuni ecuivalează 
cu vibraţiunile vieţii omenesci valoroase, cu a vieţii omenesci puternice 
şi fiind-că tocmai valoarea vieţii ne este și nouă tuturora problema cea 


mai mare, ele, acele emoţiuni, deşi sternite numai de chipul unei vieţi ` 


reale, ne inviorează şi vieața noastră, ceea-ce noi simțim apoi ca plăcere 
— plăcerea estetică, cum scriu eu în „Din estetica tragicului“, 


Cu toate acestea dl P. susţine, nu numai, că: 1. Dl Blaga identifică 
universalul cu representantul legii morale, 2. că dl B. identifică vina 
tragică cu vina morală, ci și 3. că dl Blaga identifică plăcerea tragică (ce 
va fi acea: plăcere tragică? Plăcere estetică produsă de tragic, da!) cu 
satisfacția morală“. Şi aceasta conclusie o trage după ce-și pune pre- 
misele: „Dacă vina tragică este identică cu vina morală, universalul e 
representantul legii morale, atunci urmează în mod logic, că plăcerea 
estetică trebue să fie identică cu plăcerea morală“. Apoi nu e tocmai 
așa de logic, căci în artă nu esista plăcere morală, ci plăcere estetică. 
Sunt tragedii, unde, da, universalul e representantul legii morale, cum 
e în Macbeth, de care mă ocup mai în detaiu în cartea mea, unde vina 
tragică e ca vină morală, și cu toate acestea efectul lor nu e moral, 
ori moralisător, pentru simplu cuvânt, căci el e produs nu de momente 
reale, ci de imaginative, de artă. Şi din causa aceasta aci e vorba despre 
alte simțăminte, de estetice, şi nu de simțămintele morale. Dar apoi fapt 
mai e, că nu în toate tragediile e universalul representantul legii mo- 
rale şi vina tragică nu e totdeuna identică cu vina morală. E vorba deci, 
că psichologia ne spune, că simţămintele estetice sunt de altă natură, 
isvoresc din alte cause, și produc altă influință asupra sufletului ome- 
nesc, decât simțămintele morale, 


—— 


$ 


i 
i 
i 
; 
j 
J 


fj 


$ 


3 | 176 


A E curios, că dl P. caută cu tot deadânsul a mă scoate pe mine 
| partisan al teoriei cu morala în artă și nu observă, că tocmai esplicaţiile 
id-sale sunt de natură a ne presenta arta ca urmărind scopuri morale. 
Ce să însemneze esplicaţia, că stând sub impresiunea tragediei „te temi 
şi compătimesci“, că „simţi, că siguranța ta proprie e ameninţată și că 
ai pute păţi şi tu ce a păţit eroul“? Nu sunt acestea tot simțăminte 
morale eşite din reflexiuni morale? Pentru ce nu s'a pus dl P. să discute 
chestiunea aceasta, căci îi dasem ocasiunea, discutându-o şi esplicându-o 
eu pe larg? Pentru ce trece așa cu graba peste ea încungiurând ori-ce 
esplicațiune. Eu dovedisem pe larg, că acele simțăminte sunt din cadrul 
simțămintelor morale și că acele nu se pot realisa de suflet pănă stă 
sub impresia artistică a tragediei, căci e în natura artei, ca ea să sugereze 
acele emoţiuni, ce vibrează în inimile persoanelor din artă şi nu se 
ne determine a face reflexii morale. Ce observaţiuni îmi face dl P? Lă- 
sând la o parte meritul chestiunii, se acață de următoarele: „Filosofia 
“dlui B. e atât de adâncă încât descopere deosebiri acolo, unde nici nu 
te gândeşti. Cine ar fi credut, că a te contopi cu o persoană și a te 
identifica cu ea sunt doue lucruri absolut contrare, ca alb și negru, ca 
foc şi apă“. Adânc mai e dl P. D-sa trece cu vederea, că tot d-sa este, 
care susține că a te identifica cu cine-va, e una cu a-ți simți bine per- 
sonalitatea proprie și a te substitui în idea cu persoana aceluia, căci 
negru pe alb serie aşa: „Acela, pentru care mă tem, sum eu însu-mi, căci 
vădând pe erou în grea strîmtoare, noi involuntar identificăm personali- 
tatea noastră cu a lui, ne substituim în situaţia lui critică, iar substi- 
tuindu-ne simțim pas cu pas, că în acelea-și pasiuni fie-care dintre noi 
ar fi lucrat întocmai ca eroul și prin urmare ar fi păţit aceea, ce a pățit 
el“. Că dl P. nu înţelege și nu admite, că a te contopi cu acțiunea, ce 
ți se desfășură prin artă, cu a te substitui în posiţia critică a eroului, nu e 
tot una, n'am ce-i face. Iată ce die eu: Stând sub impresia estetică a 
unui product artistic, sufletul numai poate face nici un fel de refiexiune, 
— dacă în adevăr se simte esteticesce, — nici asupra noastră înşine, nici 
asupra altora, ci trebue să steie contopit cu ce i se dă să vadă desfă- 
șurându-se în artă. Dacă eu mă contopesc cu eronl, fac, să se producă 
şi în mine aceleași emoțiuni, cari vibrează şi în ființa psichică a eroului. 
Adecă, dacă iubesce el, iubest și eu, în ideă, ca simțeminte ideale, dacă 
se înverşunează, mě înverşunez şi eu, etc. Şi fiindcă eroul nu compăti- 
mesce și nu se teme, n'am să compătimese şi să mě tem nici eu. lată, 
că la dl P. e vorbă de o aşa substituire, în urma căreia simte compăti- 
mire față de altul şi tot atunci și temere de siguranța sa proprie, pănă 
când la mine e vorba de o contopire sufletească, în urma căreia se pro- 
„due şi în inima noastră emoţiuni, ce vibrează şi în inima eroului, pe ce se: 
„şi basează plăcerea estetică, eschisă fiind de tot posibilitatea producerii 
şimțemintelor de compătimire pentru persoanele dramatice şi temere a 
fiinţei noastre proprii. E mare deosebire deci între ce dic eu şi ce dice 


LI 

dl P. Am amintit aceea că în un singur moment se pot sălășlui în su- 
fetul nostru simțăminte de compătimire și de temere şi adecă, când 
ajungem să fim scoși desub sublimitatea eroului, spre a fi puși sub cea 
a universalului. 


Intreabă dl P., că unde e punctul acela de unde începem a ne lipi 
de universal. Se vede că d-sa n'a simţit, în toată puterea lor, tragediile 


lui Shakespeare, n'a urmărit cu atențiunea recerută desvoltarea acțiunii 


tragice în deosebi din actul IV-lea. In Macbeth, Richard, Hamlet, Coriolan, 
laliu Caesar aşa de admirabil operează în direcţiunea aceasta poetul. In 
Macbeth se începe actul al IV cu alergarea lui Macbeth la vrăjitoare, de 
unde, după ce e chinuit de frică şi de primejdii, îl vedem, cum se duce 
şi mai crud de cum era, și mai hotarit de a omori. „O vreme, tu îm- 
pedeci grozavele întreprinderi“. „De astădi înainte pârga inimei mele fie 
pârga şi a mâniit. Și îndată trimite omorîtori la familia lui Macduff. In 
scena a 3-a apoi așa de frumos se influințează spiritul nostru în direc- 
țiunea de a aștepta să vadă rescoala universalului contra lui Macbeth. Se 
represintă aci întâlnirea lui Macduff, a celui mai înverșunat om contra 
lui Macbeth, cu Malcolm, fiul omoritului rege Duncan, pe care Macduff 
voiește a-l ațîța și a-l pune în fruntea unei oștiri spre a mântui Scoția 
și a asigura tronul. Malcolm la început n'are încredere în Macduff, pe 
care îl crede spion al lui Macbeth. Când Macduft spune, ce'l doare și ce 
vrea, Malcolm respunde prefăcut, că el este nevrednic de a fi rege, din 
causa defectelor sale morale. In timpul acesta în a cui inimă nu se deș- 
teaptă dorul de a vede pe Malcolm decis, a cui inimă nu e neliniștită, 
când aude din gura lui Macduff „Pierde dar, biată ţară, perde sângele 
těu! Așaqă-te statornic cumplită tirănie, bunul drept nu se luptă cu 
tine! Rabdă chinul tău, legiuitul tău domn (Malcolm) te lasă tremurând“. 
Și a cui inimă nu se înviorează, când aude, că Malcolm a vorbit nu- 
mai din gură, că e rău, temându-se de intrigă și spionagiu, dar că în 
inima sa el e cel mai bun și devotat ţerii sale şi gata a porni în fruntea 
unei armate, pe care o avea deja gata, în contra lui Macbeth? A cui simpatie 
nu e acum cu Malcolm şi Macduff, cari sunt representanţii universalului ? 
De aci încolo suferim cu Macbeth, când sufere acesta, devenim viteji în 
sufletul nostru, când se manifestă vitejia din inima lui, dar simţim şi 
aceea, că el trebue să peară și să învingă Malcolm; pe Macbeth îl ve- 
dem cu ochii sufletesci ca nepotrivit pentru vieața, în care se învârte, 
iară pe Malcolm ca representantul principiilor de vieaţă. Tot aşa e la 
Richard, Să nu simpatisăm şi să nu ne alipim de universal, când ni se da 
să vedem, că și mama lui R. îl blastămă și osândesce cu cele mai aspre 
vorbe? Nu, acela, care nu înţelege și nu simte, ci se lasă a fi condus, 
poate de forma lucrurilor. Ca să scape de discuţiune în materii de 
acastea, unde se recere pătrundere psichologică, dl P. se apucă şi aici 
se facă nițică speculație de altă natură, gramatică, ori altceva. Dice: 
„Mărturisesc, că pănă aci n'am știut, că a suferi împreună cu cine-va şi 


So 


178 


a-l compătimi sunt doue noțiuni diameatral opuse, căci aşa dice dl Bl. în 
mod adversativ „nu“ — „ci“.“ Şi eu esplicasem deosebirea. Ilustrasem, 
că fiind contopit cu cine-va de tot nu îl mai și compătimesci, stare psi- 
chologică imposibilă, ci suferi împreună cu el. Contopit cu soția mea 
eu sufer împreună cu ea, ceea-ce e mai mult decât când o compătimesc, 
căci compătimire se produce în inima noastră și atunci, când nu eşti 
contopit cu persoana suferindă. Și pe dușman îl compătimesci, dacă ai 
inimă. E aci vorba, adevărat, de o deosebire subtilă între nesce stări 
| sufletesci. Las acum, că logica dlui P., după care susține, că „dicând 


„hu — ci“ relevi „noţiuni“ diameatral opuse, e de tot falsă. Daca îmi 
arată cineva o coloare dicând, că e cafenie, și eu răspund: nu cafenie, 
ci e stacogie, — am enunțat doară, că stacogiul este diametral opus ca- 


feniului ? Apreciere .... Tot neserioasă e observaţiunea dlui P., cu care 
își apără tesa, care e: „Numai un lucru e nenatural ca noi să ne închi- 
puim procesul de substituire sau de identificare în mod absolut material, 


iu 


„cum si-l închipue dl Bl, anume, că asistând d. e. la tragedia Othello, 
i ne prefacem cu toții în arapi negri ca fundul ceaonului şi ne vom su- 
| gruma nevestele“. Câtă prefacere....! 
| E tot o apucătură simplă şi obiecţiunea, ce vrea să fi ironie: „Pănă 
când Christos a triumfat, cucerind lumea cu sublimele sale învățături, 
lam admirat, am simpatisat cu el. Îndată ce însă universalul, adecă fa- 
riseii l'au restignit, noi, după teoria dlui Blaga, nu putem să nu-l de- 
saprobăm, să nu-l osândim și în consequență să nu încetăm cu afecţiu- 
nea noastră și să nu o îndreptăm spre puterea, care luptă contra lui, 
adecă spre farisei“. Da, numai cât ne deosebim în păreri. Hu nu susţin, 
că Christos e greșit, că ar fi bun de tragediă, şi nu susțin apoi nici 
aceea, că am simpatisa în drame cu persoane fariseice, ci eu apăr teoria, 
pe care o combate dl P, că noi în decursul acțiunei ne contopim cu 
principiile universalului, cari nu sunt fariseice, ci juste și drepte. Las 
„apoi, că esemplul nu se potrivesce pentru a invedera ce se întâmplă în 
> sufletul nostru stând sub impresia artistică. 


IV. Fatalismul în tragedie. 


Dl Pop susține şi acum, că tragediile Grecilor vechi nu sunt fa- 
taliste ; și acum tot fără dovedi. Eu demonstrasem, că da, sunt fataliste 
aducând mărturie istoria, credința și literatura Grecilor vechi, ba şi o 
grămadă de citate: tocmai de o dramă, la care se provocase dl P., ca la 
o dovadă pentru tesa d-sale. Și acum, după obiceiu, repetează dl P., ce 
a scris deja în primul seu articol, mai adaugând unele întrebări: „Când 
și unde i s'a predis Clitemnestrei, că-și va alege moartea de bună voie, 
pentru că tragedia fatalistă trebue să aibă doue note caracteristice: 
predestinaţia şi inevitabilitateat. Să întreb și eu: când și unde li sa 
predis moartea lui Iasomir şi Berta din tragedia „Ahntrau“ de Grillparzer, 
pe care o recunoasce și dl P, de fatalistă? Apoi, da, era predisă moartea 


179 


lui Agamemnon și Antigonii, de atunci, de când s'a dictat de cătră dei 
blăstămul asupra neamului lor, al lui Atreus şi Labdacos, ai căror des- 
cendenţi sunt acei eroi. Predestinaţia residă deci în blăstămul deilor şi 
inevitabilitatea în voinţa nestrămutată a deilor, a se îndeplini blăstămul 
dictat. Dl P. şi acum, după ce-i adusesem eu dovedi contrare în abun- 
danță, se mulțămesce a-mi declara, că dacă nu cred, că Stiirmerii și 
Drângerii au inventat chestia dramelor fataliste la Greci, să cetese mo- 
nografia lui A. Rosikat, din 1891 și apoi a mă scoate și pe mine sprigi- 
nitor al părerii d-sale. Metod. 

Inainte de toate eu nu neg, că Stiirmerii și Drăngerii au fost cei 
dintâiu, cari au opinat în acest sens, adecă scriitorii mari ai secl. XVIII. 
Dar știu, că părerea aceasta s'a făcut convingere la toți literaţii de atunci 
încoaci, Nu sciu, cine-va va fi acel Rosikat, cu monografia dela 1891, 
care e marea autoritate a dlui Pop. Și nu înțeleg apoi, cum de vor- 
besce dl P. cu atâta dispreţ de Drângerii şi Stiirmerii din literatura ger- 
mană ridicând așa de sus pe acel Rosikat, căci doar’ se ştie, că cei mai 
mari învăţaţi germani din secl. XVIII au aparținut așa numitei: „Periode 
d. Original- u. Kraftgenies“, sau după numirea lui Klinger, spusă în 
batjocură în drama sa, „Sturm- u. Drang-Periode?. Intre acestia găsim pe 
Klopstock, Wieland, Lessing, Herder, Schiller, la început, ș. a. A doaua 
ușa de scăpare e și mai bună: mă scoate și pe mine aderent al părerii 
d-sale — în batjocură —; și aceasta pe motivul, că eu susțin, că Ajas de 
Aischillos este dus la peire de cusurul său: mândria, ca pasiune necum- 
pătată. Dl P. crede, că prin faptul, că acel erou este condus de pasiune 
necumpătată, se eschide amestecul sorții în determinarea căderii tragice. 
Dl Pop crede deci, că e vorba aci de o contradicere. Şi nu e. Doar 


și Antigone era pasionată şi Ajas și Orestes, Oedipus şi toţi eroii gre- ` 


cesci erau conduși de pasiune, deşi lupta le era impusă de soarte. După 
ce erau aduși de soarte în luptă, ei, eroi dramatici, cu inimă de eroi, 
trebuia să devină pasionaţi, în direcţiune nepermise. Ajax era din fire 


mândru. Ocasiunea l'a făcut fără cumpătare, ceea ce i-a adus peirea. Soar- , 


tea era liberă a-l conduce la peire, cu toată pasiunea însaşi a eroului, / 


E curios, că dl P. nu recunoasce principiul fatalistie în drama Gre- 
cilor vechi şi de altă parte înse apreciează drama modernă într'un mod 
de se pune în evidență tocmai soartea ca hotăritoare în determinarea ac- 
țiunii și în îndrumarea eroului pe calea peirii. Dl P. nu-și admite felul 
acesta de intențiune în esplicația dsale și acum se şi miră, că eu am 
putut deduce așa ceva. Voiu constata și acum, că e basată afirma- 
țiunea mea. 

Di P. esplicând teoria sa cu „suferințe“ ca prin element al tragi- 
cului ne spune: „Se dice, că vieața e o luptă. Ei bine, în societatea 
omenească valoarea omului deprinde dela modul cum ştie să deie pept cu 
soartea, care ne impune această luptă“. Esplicând moartea în tragedie, 
dice: „Dintre toate câte soartea prescrie omului pe acest pământ, moartea 


! 


180 


e de cea mai sublimă seriositate“ (? seriositate sublimă ?) Când esplică 
vina eroului tragic, dice: „Da, trebue să fie vinovat, înse nu vinovat în 
sens moral făptuind vre-o crimă, ci vinovat de soartea sa, căci tragică 
e moartea numai atunci, când văd, că omul își sapă mormântul cu vina 
sa proprie, înse nu poate (subtras de dl P.) altcum, fiindcă așa "i dictează 
caracterul şi consciința forțelor sale, prin care a provocat soartea la 
„luptă“. Când esplică efectul tragediei, simțămintele de compătimire și 
'itemere, dice: „Atunci ne pătrunde acel simțământ dureros despre slăbi- 
"feiunile cidrieaci. atunci singuranța noastră proprie, pare că e amenințată 
de mâna puternică a sorții“. Când așa fel esplică dl P. esenţa tragicului 
fi adecă tocmai așa cum o esplică Aristotel, care aprecia dramele Gre- 
/cilor vechi, cele fataliste, să nu am drept a dice, că dsa susține princi- 
' piul fatalist şi în drama modernă? Ale cui sunt teoriile şi esplicațiile 
„de sus? Şi eată ce cuvinte de aperare găsim în replica dlui P.: „Dar 
bine n'am scris eu în Convorbiri, că poetul să motiveze soartea eroului 
din caracterul său şi faptele sale?“ Şi earăşi n'am scris eu, că la finea 
tragediei publicul să-și poată dice aşa trebuia să se întâmple şi nu alt 
fel, căci atunci vedem că în tragedie e plan, ordine și rațiune, că totul 
se basează pe necs logic și causal și nu pe intâmplare?* Ei bine, die 
eu, dar toate acestea, având în vedere esplicaţia fiinţei tragicului, se 
potrivesc perfect şi pentru tragediile fataliste. În Medea ori Ahnfrau, 
declarate şi de dl Pop de fataliste, ori în tragediile greceşti vechi, nu 
e plan, rațiune, nex logic şi causal? Nu se va dice și chiar la haoa tra- 
gediei „Oedipus“, că aşa a trebuit să se întêmple cu eroul? Așa e înse, 
când nu eşti cu destulă băgare de samă şi destul de judicios la firea 
legilor de natură subtilă. 

Dar şi prin faptul, că dl P. pune ca prim element şi condițiă a 
tragicului suferința, a călcat deja pe drumul, ce duce la dramele fataliste. 
De aceea nici nu poate fi suferința primul element al tragicului, ches- 
tiune ce o discutasem pe larg în respunsul meu; eu nu negasem suferința, 
cum dice dl P., ci numai îi contestasem dreptul de a figura ca prim 


element al tragicului. 
% 


Ţin, că ne-am deslușit acum din destul şi cred că şi chestiunea 
tragicului e deslușită binișor, şi în multe privințe, şi în deosebi, că teoria 
dramei, așa cum o esplic eu, este cea adevărată, răzimată pe fond scienţific. 


Transilvania. Partea oficială. 49 


ad Nr. 553—1901. 


Convocare. 


În sensul $$-lor 23 şi 26 din statutele „Asociaţiunii pentru 
literatura română și cultura poporului român“ se convoacă 


adunarea generală ordinară 


a Asociaţiunii la Sibiiu, pe dilele 21 și 22 Septembre st. nou 
1901, pe lângă următorul 


Program: 
Ședința I. 
Sâmbătă în 21 Septembre st. n. 1901 la 11 oare înainte de ameadi. 
Ordinea de qi: 

Deschiderea adunării generale. 
Constatarea delegaților presenți. 
Raport despre activitatea comitetului central în anul 1900. 
Alegerea comisiunilor: 
a) pentru examinarea raportului general; 
b) pentru examinarea rațiociniului pe anul 1900 şi a proiectului 

de budget pe anul 1902; 
c) pentru studiarea modificărilor propuse la „Regulamentul pentru 

secțiunile sciinpifice-literare“ ; 
d) pentru înscrierea de membri. 

5. Propuneri eventuale. 
. Ședinţa II. 
Duminecă în 22 Septembre st. n. 1901 la 10 oare înainte de ameadi. 
Ordinea de qi: 

Rapoartele comisiunilor. 
Alegerea presidentnlui, vicepresidentului şi comitetului central, 
Fixarea locului pentru proxima adunare generală. 
Disposițiuni pentru verificarea proceselor verbale. 
Inchiderea adunării generale. 

Se observă, că eventualele propuneri au să fie presentate în scris pre- 
sidiului Asociaţiunii (în Sibiiu, Str. Morii Nr. 8), cu 8 dile inainte de adu- 
narea generală. 

Sibiiu, din ședința comitetului central al „Asociațiunii pentru 
literatura română și cultura poporului român“, țînută la 8 August 1901. 


P £ po 


Tewo 


Iosif Sterca Şuluțu, m. p. 
Dr. llie Beu, m. p., 
secretar II. 


6 


50 Transilvania. Partea oficială. 


Nr. 552—1901. 


Raportul general 
al comitetului central al Asociaţiunii pentru literatura română 


şi cultura poporului român pe anul 1900. 


Onorată adunare generală ! 


În conformitate cu $. 23 din statute comitetul central are 
onorul a presenta următorul raport despre activitatea sa dela 
1 Ianuarie pănă 31 Decembre 1900 și despre momentele mai 
însemnate dela adunarea generală, ce sa ţinut la Băile-Her- 
culane, încoace. Înainte de toate însă ne credem îndatoraţi a 
anunța Onor. adunări generale, cumcă Ilustritatea sa dl Ioan 
M. Moldovan, prelat domestic şi preposit capitular, din causa 
unui morb de care sufere din Martie 1899, prin scrisoarea sa 
ddto 26 Maiu a. c., sa retras dela presidiul Asociaţiunii. 
Agendele presidiale le-a provădut domnul vicepresident şi în 
absența acestuia membrul din comitet dl Iosif St. Șuluţu. 


I. Şedinţele comitetului. 


În anul 1900 comitetul central a ţinut 12 şedinţe ordinare, 
satisfăcând astfel prescrisele Ş-ului 21 din statute, și 11 şe- 
dințe extraordinare; a ţinut deci în total 23 şedinţe. Decursul 
acestora sa adus la cunoscinţa tuturor membrilor Asociaţiunii 
prin procesele verbale, cari sau publicat în partea oficială a 
„Transilvaniei“. 

Prin 278 concluse s'au resolvat toate chestiunile supuse 
deliberării comitetului central. 

Numărul exibitelor a fost 881, cu 215 mai mic de cât în 
anul precedent. 

Stipendiile conferite de Asociaţiune în anul şcolar 1900/901, 
se arată prin consemnarea alăturată sub A. 

Cu privire la înființândul museu etnografic și istoric, pre- 
cum și cu privire la loteria întreprinsă în acest scop se pre- 
sentează raport special sub B. 


Transilvania. Partea oficială. 51 


I. Membrii Asociaţiunii. 


În present Asociaţiunea are 1533 membri, a căror listă 
se alătură acestui raport sub C. și anume: 


1. Membri onorari (în viață) . . .. .. . . 7; 
2. membri corespondenți . . . . . . . . 20; 
3. membri fundatori (în viață). . . . . . 83; 
4. membri pe viață. . . . „ . . e. . . 204; 
5. membri ordinari. . . . sr a Te oaaă >: 


Abstrăgând dela membrii onorari și corespondenţi, numărul 
membrilor activi ai asociaţțiunii a crescut cu 121 faţă de anul 
trecut. 

Sub D. înaintăm conspectul acelor membri despre cari 
ne-a venit la cunoscință, că au decedat, cu rugarea, ca la 
locul său să binevoiţi a exprima condolență. 


MII. Averea Asociaţiunii. 


Alăturat sub Æ. înaintăm raportul cassei, rațiociniul fondu- 
rilor Asociațiunii și inventarul acesteia pentru anul 1900, toate 
censurate de o comisiune specială și apoi aprobate de comitet 
în şedinţa dela 25 Iulie a. c. 

Amintim, că percepţiunile fondului general în 1900 au 
fost de K 32,541:53, erogaţiunile de K 28,001:23. Cassa sa 
încheiat cu un sald de K 4,540:30, 

Averea fondului general a fost la finea anului trecut de 
K 288,028:10. 

Întreagă averea administrată de comitetul central a fost 
de K 493,900:37. Această sumă este mai mică de cât cea 
arătată în raportul pentra anul 1899; ceea-ce se explică prin 
împrejurarea, că depositul Iancu, în suma de K 9,402:80 a 
fost reclamat de ministrul de interne. Dacă abstragem dela 
acest deposit averea administrată de Asociaţiune în 1900 a 
crescut cu K 4,82707. 

In alăturare sub F. ne luăm voia a subşterne și un proiect 
de budget pentru anul 1902. 

În legătură cu acestea rugăm pe Onorata adunare gene- 
rală să mai iee cunoscință de următoarele: 

Afacerea lăsămêntului lui George Filep din Tăşnad âncă 
tot nu este terminată. 


52 Transilvania. Partea oficială. 


Lăsământul fericitului loan Petran din Cluj, care întreagă 
averea sa a testat-o pentru crearea unei fundaţiuni sub nu- 
mirea „Fundaţiunea loan Petran“, s'a pertractat în 30 Ianuarie 
respective 16 Februarie a. c. Representantul comitetului central 
a declarat în numele Asociaţiunii, că primesce moștenirea şi 
a cerut, împreună cu văduva defunctului, observarea și exe- 
cutarea testamentului lui loan Petran. Dar fratele şi doi ne- 
poți ai acestuia, pentru pretinse defecte formale, nu au vrut 
să recunoască testamentul; în consecuenţă judecătoria cercuală 
din Cluj i-a îndrumat la proces. La timpul său vom raporta 
despre finalisarea acestei afaceri. 

Fundaţiunea intentionată de fericitul Dr. Joan Nichita din 
Șimleu, comitetul nu a putut să o primească în administra- 
țiunea sa. Aducerea acestei hotăriri se întemeiază pe urmă- 
toarele motive: a) fundaţiunea de sub întrebare este de caracter 
pur local și confesional, destinată pentru ajutorarea școalelor 
şi bisericilor gr.-cat. române din Selagiu; b) în sensul dispo- 
sițiunilor testatorului fundaţiunea este a se contopi cu un alt 
fond deja existent și administrat de institutul „Silvania“ din 
Șimleu, adecă de un organ ce nu aparține organismului Aso- 
ciaţiunii ; c) şi nici referințele de drept ale fundaţiunii nu sunt 
pe deplin clarificate, în deosebi Asociaţiunea ar avé numai 
protectoratul asupra fundaţiunii. 

Prin decedarea văduvei Ana loanette n. Gomboș, întâm- 
plată în Martie a. c., sa eliberat de usutructul intabulat averea 
rămasă dela Joan Iancu, fost preot în Vidra-de-sus, și testată 
de acesta Asociaţiunii în scopul înființării unei fundaţiuni. 
Comitetul central în ședința sa dela 4 Aprilie a. c. a decis 
vândarea acestor realități, având suma realisată a se admi- 
nistra conform disposiţiilor testatorului. Vândarea, ce e drept 
s'a efectuit, dar âncă nu sunt împlinite toate formalităţile cerute 
pentru care motiv ne reservăm a raporta asupra finalisării ei 
la proxima adunare generală. 

Comitetul prin conclusul seu Nr. 113 din 12 Iulie 1897 a 
decis, ca realitățile rămase dela Nemuritorul Avram Iancu, cu 
excepțiunea casei, să se vândă și din suma realisată, augmen- 
tată cu prețul a 800 ex. din scrierea „Biografia lui Avram 
Iancu“ de Iosif St. Şuluţu, donată de autor Asociaţiunii, să 


Transilvania. Partea oficială. 58 


se întemeieze un fond, care să poarte numele lui Avram Iancu. 
Pănă la încheierea acestui raport din vândarea realităților sa 
încassat peste K 4300:—, iar un rest de aproape K 1700:— 
mai este a se încassa, şi din vândarea broșurei amintite peste 
K 800, va să dică în total peste K 5000. De aceea comitetul a 
decis inactivarea „fondului Avram Iancu“ cu începerea anului 
şcolar 1901—1902, având a se conferi din venitele acestui fond 
deocamdată un stipendiu de K 100 la un student român de 
gimnasiu, şcoală reală sau comercială, și restul a se capi- 
talisa, iar când venitele fondului vor permite să se confere și 
mai multe stipendii de aceeași mărime și tot la studenţi ro- 
mâni de gimnasiu, școală reală sau comercială. 


IV. Biblioteca Asociaţiunii. 


A. Biblioteca proprie. Conform inventarului biblioteca, 
„Asociaţiunii“ la finea anului expirat a numărat 3944 opere 
în 5613 tomuri, 4203 broșuri și 22 harte, față cu 3796 opere 
în 5398 tomuri, 4028 broşuri şi 22 harte, dela finea anului 
1899; prin urmare biblioteca s'a sporit în decursul anului 1900 
cu 148 opere în 215 tomuri și 175 broşuri. În special după 
diferitele secțiuni biblioteca ne prisintă următoriul tablou: 


opuri în tom. broş. harte. 


Secţ. I. Teologie . . . . . . . . . 284 903 202 — 
i I. Filosofie . . . . . . . ‘ť 44 52 12 — 
A III. Pedagogie . . d ta ce bi 81 80 1% — 
E IV. Limbă, literatură, ati . . . . 1148 1800 996 — 
5 V. Istorie şi geografio . . . . . 619 1272 bi 18 
: VI. Istoria specială a Românilor. . 808 348 249 2 
» VII &Sciințe naturale . . . . . . 197 426 281 2 
» VII. Matematică şi geometrie . .. 29 36 17 — 
3 IX. Medicină .. . . . . 910 252 96 — 
5 X. Sciințe juridice şi police . . 888 50L 241 — 
s XI. Economie, industrie, comerciau . 145 105 169 — 
» XIL Diverse. . . . . . „ . . . 554 622 1875 — 
» XUL Foi periodice . . . + d 62 866 L ca 


B.  Depositul de cărți ceată spre vândare parte în fa- 
vorul fondului general al „Asociaţiunii“, parte unele în favorul 
scoalei civile de fete a „Asociaţiunii“, şi altele destinate a se 
distribui de aici gratuit, numără 27 publicaţiuni în 4260 to- 
muri şi 3672 broșuri, și anume: 


54 Transilvania. Partea oficială. 


=~ 1. Acte şi date despre conferința națională ţinută în Mercurea la 
1869 — 84 exempl. à 1 cor. 

2. Acte privitoare la urzirea și înființarea „Asociațiunii transilvane“, 
154 exempl. à 1 cor. 

3. Adunarea (II) gen. a „Asociațiunii transilvane“ ţinută la Brașov 
în 1862 — 236 exempl. à 1 cor. 

4. Adunarea (ILI) gen. a „Asociaţiunii transilvane“ ţinută în Blaj 
la 1863 — 1 exempl. 1 cor. 

5. Adunarea (IV) gen. a „Asociaţiunii transilvane“ ţinută la Haţeg 
în 1864 — 36 exempl. à 1 cor. 

6. Adunarea (VI) gen. a „Asociaţiunii transilvane“ ţinută la Alba- 
Iulia în 1866 — 1 exempl. 1 cor. 

7. Analele Academiei române, (din biblioteca lui Simeon Mangiuca). 
Ser. II. secț. I. tom. HI.—X. şi XV., şi ser. IL. secţ. II. tom, HI., VII.—X. 
şi XV. (17 vol). 

8. Analele „Asociaţiunii transilvane“ din 1880, fasc. I. în 354 exempl. 
à cor. 1:80. 

9. Bardosy, D., Regulament de serviciu I. și III. parte. Sibiiu, 
1900 — 18 exempl. 

10. Bergner, R., Siebenbürgen. Eine Darstellung des Landes und 
der Leute. Leipzig, 1884 — 26 exempl. à K 8:—. 

11. Biblioteca poporală a „Asociațiunii“. Nr. 1. Sibiiu, 1900 în 
1642 exempl. à 20 fil. 

12. Catalogul bibliotecei „Asociațiunii transilvane“, de Nic. Togan. 
332 ex. à 1 cor. 

13. Foișoara „Telegrafului Român“ din 1876 — 12 exempl. şi din 
1877 — 15 exempl. 

14. Indice alfabetic al publicațiunilor revistei „Transilvania“. (Anul 
I.—XXV.), al actelor și analelor „Asociaţiunii transilvane“ (1862—1894), 
de Nic. Togan. — 117 ex. 

15. Laurian-Bălcescu, Magazin istoric pentru Dacia. Tom. IV. şi 
din VII. fasc. 1. în câte 2 ex. 

16. Lazarici, I, Elemente de poetica română. Sibiiu, 1882. 16 ex. 
à 60 fil. 

17. Loser, J., Istoria agriculturei. Trad. autorisată, Sibiiu, 1899. 
— 28 exempl. 

18. Maior, Dr. Q., Manual de agricultura raţională. Partea I. Agro- 
logia. Braşov, 1897 — 48 ex. 

19. Meitani, G. Œ., Studii asupra constituțiunii Românilor, Fasc. 
V. şi VII.—XII. 363 broş. 

20. Monografia şcoalei civile de fete a „Asociaţiunii transilvane“. 
994 ex. à 2 cor. 

21. Pop Reteganul, I., Poveşti din popor. Sibiiu, 1895. 1497 ex. 
à 1 cor. 


Transilvania. Partea oficială. 55 


29. Puşcariu, Dr. Il, Principii din pedagogia generală. Sibiiu, 1880 
— 34 ex. 

23. Puşcariu, I. cav. de. Date istorice privitoare la familiile nobile 
române. Sibiiu, 1892 şi 1895. Vol. I. în 147 ex. à 4 cor. și vol. II. în 
280 ex, à 8 cor., laolaltă vol. I. şi H. 10 cor. 

24. Stoica, S., Higiena copilului dela nascere pănă la al 7-lea an 
al etăţii. Sibiiu, 1895 — 51 ex. à 30 fill. 

25. Şuluţiu Cărpinişanu, Dr. A., Graiul ardelen-sc în raport cu limba 
literară de peste Carpaţi. Sibiiu, 1890 — 8 ex. à 40 fl. 

26. Togan, Nie.. Românii din Transilvania la 1733. Conscripția 
episcopului loan In. Klein de Sadu. Sibiiu, 1898. 21 ex. à 60 fil. 


27. „Transilvania“, organul Asociaţiunii, din următorii ani: 1869 
(50 ex.), 1870 (36 ex.), 1871 (67 ex.), 1872 (92 ex.), 1873 (68 ex.), 1874 
(101 ex.), 1875 (119 ex), 1876 (124 ex.), 1877 (103 ex.) 1878 (183 ex), 
1882 (61 ex.), 1883 (76 ex). 1984 (69 ex.), 1885 (259 ex), 1886 (282 ex.), 
1888 (42 ex.), 1889 (80 ex.), 1890 (97 ex), 1891 (13 ex.), 1892 (16 ex.), 
183 (2 ex.), 1894 (73 ex.), 1895 (24 ex), 1896 (82 ex.), 1897 (9 ex.), 1898 
(4 ex.), 1899 (20 ex.), 1900 (14 ex.). 

Biblioteca proprie s'a sporit și în anul expirat mai ales 
în urma relaţiilor de schimb legate cu diferite societăţi sciin- 
ţifice şi literare din patrie și prin donaţiunea făcută „Aso- 
ciaţiunii“ de eredii reposatului jude de tribunal Ioan Bădilă. 

Prin cumpărare s'a sporit biblioteca cu 17 opere în 29 
tomuri şi 3 broş. și sa continuat completarea colecțiunii de 
diare. 

Dintre publicațiunile periodice au întrat la bibliotecă în 
anul 1900 următoarele: „Biserica și școala“ din Arad, „Bunul 
Econom“ din Orăștie, „Controla“ din Timişoara, „Convorbiri 
literare“ din Bucuresci, „Erdély“ din Cluj, „Erdélyi Muzeum“ 
din Cluj, „Ethnographia“ din Budapesta, „Familia“ din Oradea- 
mare, „Foaia diecesană“ din Caransebeş, „Foaia pedagogică“ 
din Sibiiu, „Foaia poporului“ din Sibiiu, „Foaia școlasticăt 
din Blaj, „Gazeta Transilvaniei“ din Brașov, „Hunyadmegyei 
tört. és régészeti társulat évkönyve“ din Deva, „Letopis Matiţe 
srpske“ din Neoplanta, „Lumina“ din Bucuresci, „Noua Revistă 
Română“ din Bucuresci, „Patria“ din Cernăuți, „Poporul“ din 
Budapesta, „Revista Economică“ din Sibiiu, „Revista Ilustrată“ 
din Șoimuș, „Revista politica e letteraria“ din Roma, revista 
„Tinerimea Română“ din Bucuresci, „Századok“, din Buda- 
pesta, „Tageblatt“ din Sibiiu, „Telegraful Român“ din Sibiiu, 


56 Transilvania. Partea oficială. 


„Történelmi Tár“, din Budapesta, „Tribuna“ din Sibiiu, „Tri- 
buna poporului“ din Arad, „Turul“ din Budapesta și „Unirea“ 
din Blaj. 

Gratuit s'au trimis şi în anul 1900 publicațiunile Acade- 
miei magh. de sciințe din Budapesta și ale Academiei Române 
din Bucuresci. 

Depositul de cărți de o parte a crescut prin biblioteca 
poporală a „Asociaţiunii“ Nr. 1, de altă parte a scădut în 
decursul anului 1900 în total cu 293 tomuri și 431 broșuri, 
între cari 243 tom. şi 418 broş. dăruite, 26 tom. date în schimb 
şi 24 tom. și 13 broș. vândute. 


V. Despărțămintele Asociaţiunii. 

Societatea noastră a fost întemeiată pentru două scopuri 
nobile ; să cultive literatura românească și să promoveze cul- 
tura poporului. Ajungerea acestui din urmă scop sa credut 
a fi mai cu putință prin mijlocirea despărțămintelor, cari — 
fiind mai multe și mărginite la un cerc mai restrins — pot 
veni mai des în contact cu poporul şi pot mai ușor cunoasce 
trăbuinţele culturale ale acestuia. Pentru acest motiv orga- 
nisarea temeinică a despărțămintelor a fost obiect de preo- 
cupaţiune al tuturor comitetelor, cari au stat în fruntea Aso- 
ciaţiunii. 

Durere însă, că toate silințele de pănă acum nu au fost 
de ajuns pentru a pute astădi spune, că activitatea despărță- 
mintelor nu mai lasă mult de dorit. Trăbue să fim, nu e vorbă, 
mulțămiți, căci față de trecut suntem în progres, după cum 
am constatat și în raportul nostru trecut. În câteva despăr- 
țăminte se lucră cu plan și cu răbdare, putem dice și cu succes, 
„dar în multe locuri activitatea se reduce la ţinerea unei adu- 
nări cercuale, încolo nimic. Ei, și baremi dacă cu ocasiunea 
acestora s'ar aranja astfel de lucruri, cari să agite spiritele 
— în înţeles cultural — timp mai îndelungat. Un concert, o 
prelegere economică, o exposiţie de manufacturi țărănesci sau 
de altă natură, inaugurarea unei biblioteci poporale sau di- 
stribuirea de cărți scrise pe înțelesul tuturor, sunt tot atâtea 
mijloace, cari lasă reminiscențe binefăcătoare în inima po- 
porului. 


Transilvania. Partea oficială, 51 


Din toate acestea numai prelegerile publice se cultivă mai 
extins. Sunt însă adunări cercuale, la cari nici baremi o di- 
sertaţie nu se cetesce, ci se mărginesc la cetirea raportului 
anual și darea unei scurte socoteli. Atât raportul despre ac- 
tivitatea comitetului cercual, cât și rațiociniul cassei sunt lu- 
ceruri prevă&dute în statutele Asociaţiunii; presentarea lor este 
indispensabilă. Fiind ele însă de-un conținut mai sec, pertrac- 
tarea lor să se mărginească la strictul necesar; iar partea 
principală a adunării cercuale să residă in prelegeri și festivități 
culturale, cari sunt mai atrăgătoare pentru massa poporului 
și mai potrivite a popularisa Asociaţiunea și scopurile culturale, 
vepresentate de ea. 

Ce împiedică nu odată reuşita adunărilor cercuale, ce îm- 
piedică adese participarea mulțimii la adunările noastre cul- 
turale, este obiceiul de a încassa taxele în ocasia aceasta. 
Procedura este — ce e drept — normată în statute și regu- 
lamente; dar înscenarea încassărilor se poate face în așa fel, 
ca ea să nu fie jignitoare pentru public. Mai practic și mai 
folositor ar fi, dacă toate categoriile de taxe s'ar încassa înainte 
de adunarea cercuală și în această ocasie sar raporta numai 
despre resultatul încassărilor. Felul acesta de procedare sa 
probat, sa dovedit de practic. 

Tot aici credem a fi locul a suleva și următoarea chestiune. 

Am esperiat, că unele despărțăminte an de an își ţin adu- 
nările cercuale sau numai în centrul despărțământului sau în 
câteva comune alternativ. Găsim, că este contra intereselor 
Asociaţiunii, înţălegem interesele culturale, iar nu pe cele ma- 
teriale, ca despărțănântul să se întrunească tot numai în o 
comună. Ar fi bine, ca adunările cercuale să se ţină pe rând 
în toate comunele despărțămintelor, fără considerare la resul- 
tatele materiale, ci numai scopurile culturale avându-se în 
vedere. E de lipsă deci, ca fiecare despărțământ să-și facă 
un plan, dela care să nu se abată de cât obvenind motive 
serioase. 

Am ţinut să relevăm toate aceste pentru motivul, că nimic 
nu poate fi mai potrivit pentru arătarea detectelor noastre de 
organisare şi procedură de cât raportul anual, ce este a se 
presenta adunării generale. Raportul anual ajunge în mâna 


58 'Transilvania. Partea oficială. 


tuturor membrilor Asociaţiunii și astfel toţi au ocasiune a cu- 
noasce ideile, de cari ar trăbui să fim conduși, dacă e să pro- 
gresăm; și astfel toți pot să-și spună cuvântul lor pentru 
îndreptarea neajunselor şi pentru întroducerea unor lucruri 
folositoare. 

Ne măgulim și de astădată a crede, că exemplul dat de 
unele despărțăminte şi cuvintele noastre vor ave efectul dorit, 
şi mișcarea noastră culturală va străbate în toate colţurile 
locuite de Români și va cuprinde în valurile sale pe toţi cei-ce 
limbă românească grăesc. 

lar după acestea să ne daţi voie a schița pe scurt acti- 
vitatea despărțămintelor. 

Dintre 42 despărțăminte, câte a avut Asociaţiunea în 1900, 
au funcționat următoarele: 

1. Abrud-Câmpeni; 2. Agnita; 3 Beiuş; 4. Bistriţa; 5. Blaj; 
6. Bocşa; 7. Brad; 8. Bran; 9. Brașov; 10. Caransebeş; 11. Cluş; 
12. Cohalm; 13. Comloş-St.-Miclăuş; 14. Dej; 15. St.-Mărtin; 
16. Făgăraș; 17. Haţeg; 18. Hida-Huedin; 19. Ludoş; 20. Me- 
diaș; 21. Mociu; 22. Năsăud; 23. Orade; 24. Orăștie; 25. Ora- 
viţa; 26. Oșorheiu; 27. Panciova; 28. Reghin; 29. Sătmar; 
30. Sebeș; 31. Sălişte; 32. Sibiiu; 33. Sighişoara; 34. Șimleu: 
35. Timişoara; 36. Turda; 37. Treiscaune-Ciuc; 38. Vârşeţ. 

Nu au funcţionat despărțămintele: Alba-Iulia, Deva, Lu- 
goş şi Zernesci. 

Dela ultima adunare generală încoace sau reorganisat 
despărțămintele: „Agnita“ şi „Dej“ și s'au înființat din nou: 
„Bran“, „Dobra“, „Lipova“, „Mercurea“ şi „Vârșeţi. 

Cu ocasiunea adunărilor cercuale sau cetit următoarele 
disertaţii : 

1. „Stupăritul raţional“ de Alexandru Ciura,; 

2, „Cum s'ar pute îmbunătăţi starea materială a poporului 
román?“ de Teodor Bulc; 

3. „Urmările beției“ de Dr. I. Comşa; 

4. „Despre educație“ de Ioan German; 

5. „Despre grâu şi păstrarea sămânţei“ de I, F. Negruţiu; 

6. „Despre îmbrăţișarea invențiunilor noui, folositoare la 
economie de Stefan Albu; 

7. „Despre ținerea și prăsirea vitelor“ de Petru Ieremia; 


Transilvania. Partea oficială. 59 


8. „Despre prăsirea de galiţe“ de Demetriu Pruneșşiu; 

9. „Despre pomărie și sistemele de altoit“ de Stefan Albu; 

10. „Despre însemnătatea sălașelor în agronomie de Petru 
Ieremia; 

11. „Despre datini bune și datini rele“ de Ioan Budintian ; 

12. „Despre însemnătatea cruțării“ de Ioan Budintianu; 

13. „Imbunătățirea stării poporului nostru“ de Ioan 
Lăpădat; 

14. „Monografia comunei Herman“ de Alexandru Dogariu ; 

15. „Câteva cuvinte despre pomenile la Români“ de 
Dr. E. Elefterescu; 

16. „Economia raţională“ de Ioan Pop; 

17. „Despre industrie și comereiu“ de loan Muntean; 

18. Cum sar put6 îmbunătăţi starea materială a popo- 
rului nostru? de Demetriu V. Zah; 

19. „Repriviri asupra trecutului Asociațiuni“ de loan 
Câmpian ; 

20. „Problema şcoalei poporale în present şi viitor“ de 
Georgiu Manoilă; 

21. „Tratat economic“ de V. Saltalechi; 

29. „Educația socială“ de Teodor Petrişor; 

23. „Causele sărăciei poporului român și mijloacele pentru 
delăturarea lor“ de G. Tătar. 

24. „Despre însoţiri în genere“ de Ioachim Muntean; 

25. „Despre unele căi, cari duc la bunăstarea poporului“ 
de Dumitru Moşora; 

26. „Despre hrana sutletească (bibliotecile poporale)“ de 
Romul Simu; 

27. „Luxul la poporul român și urmările lui“ de Vasilie 
Răduleţ; 

28. „Insemnătatea meseriilor“ de Vasilie Suciu; 

29. „Invăţături şi fabule“ de Paul Rotariu; 

30. „Despre însemnătatea bibliotecelor poporale“ de Dr. 
Val. Moldovan; 

31. „Despre poesia poporală română“ de Gerasim Vana; 

32. „Ceva din istoria chinezatelor române“ de Dr. Victor 
Onişor. 

33. „Despre credinţele deșerte și urmările lor stricăcioase 
de Adam Băsarabă. 


60 Transilvania. Partea oficială. 


Mai remarcăm, că în unele despărțăminte sau împărțit 
între popor cărți de cuprins poporal, sau distribuit premii la 
ţărani și ţărance, în deosebi pentru costumele lor — s'au vo- 
tat premii pentru disertaţiile cele mai bune, pentru cultivarea 
pomăritului și a legumăritului, sau prenumărat în mai multe 
exemplare gazetele scrise pentru popor, în câteva despărţă- 
minte s'a decis conferirea de ajutoare la învăţăcei de meserii; 
despărțământul „Blaj“ a premiat şi tiparit în broșură „Higiena 
sau Cartea sănătăţii“ de Dr. Stefan Erdélyi; despărțământul 
„Timişoara“ a votat câteva ajutoare pentru scoale lipsite, de 
asemenea și desp. „Abrud-Câmpeni“. 

Ş-lui 39 lit. g) din Regulamentul pentru despărțăminte au 
satisfăcut, înaintând raport anual, domnii directori ai despăr- 
țămintelor: Abrud-Câmpeni, Agnita, Beiuș, Bistriţa, Bocșa, 
Braşov, Cluj, Comloș-3.-Miclăuș, Dej, Haţeg, Ludoș, Mociu, 
Năsăud, Orăştie, Oraviţa, Oșorheiu, Sătmar, S8lişte, Sibiiu, 
Sighișoara și Timișoara. 

Din datele, ce ne-au sosit pănă la încheierea acestui 
raport, constatăm, că despărțămintele Asociaţiunii au 42 agen- 
turi comunale și 54 biblioteci poporale (mai multe ambulante). 

Nu putem încheia acest capitol fără a releva o împreju- 
rare, ce ne dă speranțe cu privire la o activitate mai intensivă 
a despărțămintelor. E fapt, că adunările generale din ultimii 
ani toate au avut un splendid resultat, atât din punctul de 
vedere material cât și mai cu samă moral. Meritul revine 
despărțămintelor, conducătorilor acestora, cari au arangiat 
festivități culturale, ce pentru ani de-a rândul vor forma o 
plăcută amintire în acele părţi, și au sciut să provoace ade- 
věrat entusiasm pentru scopurile Asociaţiunii. 


VI. Secţiunile sciinţifice-literare. 


Prin instituirea secțiunilor sciințifice-literare la adunarea 
generală din Băile Herculane, activitatea literară a Asocia- 
țiunii a fost pusă pe base noue. 

Organele de păn' aci ale Asociaţiunii au fost mai mult 
organe administrative, cari nu puteau fi chemate a conduce și 
o acţiune literară ce reclamă o anumită cualificaţiune specială. 


Transilvania. Partea oficială. 61 


Acum asociaţiunea are în secţiunile ei sciinţifice-literare 
un organ de specialitate, care va put inaugura și pe terenul 
literaturei noastre naţionale o mișcare mai intensivă şi ro- 
ditoare. 

In anul expirat secţiunile au fost ocupate mai mult cu 
lucrări de organisare, stabilindu-și programul de acţiune, regu- 
lamentele interne şi pregătind o modificare mai aprofundată 
a Regulamentului lor general, stabilit la adunarea generală 
dela Băile Herculane. 

În această privință, precum și cu privire la întregirea lo- 
curilor devenite vacante în secțiuni, parte prin moarte, parte 
prin demisiune, se presentează propuneri speciale sub G. 

Secţiunile au ținut două şedinţe plenare, una la 14 Oct. 
1900 în scopul de constituire, și a doua la 14 și 15 Iulie a. c., 
când au deliberat chestiunile pertractate în ședințele singu- 
raticelor secțiuni. 

Asemenea ședințe au ţinut: secţiunea literară 3 în Brașov, 
secţiunea istorică 1 în Sibiiu, secţiunea sciinţifică 1 în Rodna 
şi secțiunea școlară 1 în Sibiiu. Secţiunea economică nu sa 
putut întruni. 

Afară de lucrările de organisare, mai sus amintite, secțiunile 
sau ocupat păn'acum și cu lucrări literare şi au dat în primul 
rênd o atenţiune deosebită publicaţiunilor Asociaţiunii, anume 
organului acesteia „Transilvania“ şi „Bibliotecii poporale“. 

Prin disposițiunile luate în această privință, cari — dacă 
adunarea generală va vota budgetul presentat de comitetul 
central, —- se vor put pune în lucrare deja în anul viitor, cre- 
dem că se va face un mare pas înainte spre a da publicului 
nostru cetitor şi în deosebi poporului dela țeară o lectură pe 
deplin potrivită cu trebuințele sale reale. 

Comitetul central, împărtăşind părerea, că secţiunile sciin- 
țifice-literare vor pute desvolta o activitate cu atât mai mulţă- 
mitoare, cu cât lucrarea lor se va pute mişca mai liber și 
independent, renunță la influințarea acestei activităţi prin pro- 
puneri concrete și crede că și adunarea generală va consimţi 
ca lucrările literare ce vor fi să se îndeplinească în viitor să 
se încredințeze cu totul competenţei secţiunilor și — întru cât 


62 Transilvania. Partea oficială. 


nu ating chestiuni materiale — să se separeze de lucrările 
administrative ale celorlalte organe ale Asociaţiunii. 

Din causa aceasta comitetul central — în conformitate 
cu conclusele ședinței plenare din 14—15 Iulie a. c. — a re- 
nunțat la presentarea în forma de păn'aci a raportului literar 
obicinuit, și renunță și la presentarea unei propuneri pentru 
determinarea acțivităţii literare viitoare a Asociaţiunii. 


VII. Scoala civilă de fete. 


În anul școlar 1900—1901 şcoala civilă de fete, susținută 
de Asociaţiune, a fost cercetată de 81 eleve, anumit în cl. I 
12, în cl. II 25, în cl. III 26 şi în cl. IV 18, iar alte 4 eleve 
— absolvente ale școalei civile — în lipsa cursului comple- 
mentar parte sau pregătit pentru studii pedagogice parte au 
urmat cursuri de musică, pictură și lucrul de mână. 

În internatul împreunat cu şcoala civilă de fete au locuit 
52 eleve. 

În corpul didactic sau întâmplat oare-cari schimbări în 
urma abdicerii profesoarei suplente dșoara Maria Cioban. Co- 
mitetul central a publicat concurs pentru ocuparea acestui 
post, dar nu s'a presentat nici o concurentă, care să întru- 
nească toate cerințele legii pentru școalele civile de fete. Astfel 
sa vădut necesitat a face o suplinire provisorie, angajând pe 
dșoara Laura Vlad, absolventă a Academiei de pictură din 
München şi învățătoare cualificată pentru școalele elementare, 
ca să propună desemnul şi caligrafia, și pe dşoara Eufemia 
Katona, învăţătoare cualificată pentru lucrul de mână în școa- 
lele elementare, ca să instrueze elevele în lucrul de mână. 

Instrucția a dat resultate mulțămitoare. Ea a urmat în 
cadrul noului plan de învățământ, acomodat planului de în- 
vățământ ministerial publicat în 1887 sub Nr. 29000, votat de 
comitetul central în ședința sa dela 5 Aprilie 1900 și aprobat 
de ministrul instrucţiunii publice cu data 9 Ianuarie 1901. 

Mersul instrucţiunii a fost supraveghiat de d-nii Dr. Ilarion 
Pușcariu şi Iosif St. Şuluţu ca representanți ai comitetului, 
iar ca delegat la examenele anuale a funcţionat dl Nicolau 
Togan. 


'ransivania. Partea oficială, 63 


Date mai amănunțite cu privire la școala civilă de fete 
se găsesc în programa, publicată de direcţiunea școlară, și care 
se alătură sub H. 

Raţiociniul școalei civile de fete și al internatului împreunat 
cu aceasta a fost revizuit de comitetul central și aflat în ordine. 


VIII. 


În fine avem onorul a aduce la cunoscință, că cu finea 
anului curent expiră mandatul presidenţilor și al comitetului. 
Onorata adunare generală va avé deci să aleagă în confor- 
mitate cu §. 17 lit. a) din statute pe un nou period de trei 
ani pe presidentul, vicepresidentul şi comitetul central. 


IX. Propuneri. 


Supunând acest raport, dimpreună cu aclusele sale, apre- 
ţierii Onoratei adunări generale, o rugăm, ca să binevoiască: 
1. a lua spre scire raportul general pe anul 1900; 

2. a da expresiune condolenţei pentru membrii reposaţi 
după consemnarea presentată ; 

3. a da absolutoriu pentru rațiociniile Asociaţiunii pe 
anul 1900; 

4. a aproba proiectul de budget pentru anul 1902: 

5. a aproba modificările „Regulamentului pentru secţiu- 
nile sciinţifice-literare; 

6. a alege pe presidentul, vicepresidentul și comitetul 
central pe un nou period de trei ani, adecă pe anii 1902, 
1903 şi 1904. 

Din ședința comitetului central al „Asociaţiunii pentru li- 
teratura română și cultura poporului român“, ţinută în Sibiiu 
la 8 August 1901. 


Iosif St. Șuluţu, m. p. Dr. Ilie B 
r. lie beu, m. p., 


secretar II. 


64 Transilvania. Partea oficială. 


Nr. 481—1901. 


LISTA 
stipendiaților Asociațunii în anul școlar 1900/1901. 


1. Pavel Guşeilăä-Negrea, stud în cl. VIII gimn. în Brașov | M cale 
2. Alexandru Rusu, stud. în cl. VI. gimn. în Blaj | câte 120 K. 
Basiliu Başota, st. în cl. VII. gimn. în Năsăud; 40 K din fund. Başiota. 
Iuliu Haţegan, stud. în cl. V. gimn. în Blaj; 100 K din fund. Dobâca. 
Mihaiu Papp, stud. în cl. VIII. gimn. în Beiuş; 120 K din fund. Galiană. 
Virgil Nistor, stud. în cl: 1V. gimn. în Brașov; 120K din fund. Marinovici. 
Silvia Ciora, elevă în cl. IV. civilă în Sibiiu; 80 K din fund. Dr. I. Moga. 


Aurel Vasilie, stud. în cl. V. gimn. în Sibiiu; 80 K din fund. Riureanu. 


Papa p 


_ Aclus B. 
Nr. 557—1901. 


RAPORT 


despre lucrările comitetului central referitoare la înființarea 
„Casei Naţionale. 


În decursul timpului expirat dela ultima adunare generală, comitetul 
central a finalisat întreprinderea Loteriei Casei Naţionale, prin care 
— deşi nu a putut realisa un profit atât de mare după cum se spera — 
fondul Casei Naţionale a fost augmentat totuşi cu o sumă destul de 
însemnată. 

Causele principale pentru cari loteria nu a dat resultatul așteptat 
este a se căuta în primul rând în împrejurarea, că Ministerul de finanțe 
nici după repeţite încercări din partea comitetului central nu a încu- 
viințat planul loteriei compus de Asociaţiune, ci a întrodus în el dife- 
rite restricţiuni (s. ex. reducerea tragerilor la una singură, interdicerea 
rescumperării câștigurilor cu bani gata, limitarea prețului biletelor de 
loterie la 1 Coroană, etc.), cari — reducând șansele de câștig — au în- 
fluinţat în mod deprimător asupra disposiției publicului mare de a par- 
ticipa la această loterie. 

De asemenea au avut o înrîurire păgubitoare și relațiunile economice 
nefavorabile din timpul mai nou. 

Cu toate acestea se putea obţine un resultat mai mulțămitor, dacă 
întreprinderea Asociaţiunii ar fi întîmpinat pretutindenea același sprijin 
pe care Va găsit la o parte a despărțămintelor şi a institutelor de credit 
românesci. În unele locuri însă apelul comitetului central pentru spri- 
jinirea loteriei a remas cu totul fără efect. 


Transilvania. Partea oficială. 65 


Conturile loteriei au fost censurate şi aprobate în ședința comi- 

tetului central din 11 Iulie a. c., iar profitul net de 
K 21,159:19 
a fost adăugat la fondul Casei Naţionale. 

Cu ocasiunea ultimei aniversări comitetul central a făcut o nouă 
încercare pentru a pune obiceiul felicitărilor de Anul nou în serviciul 
culturei naționale, şi a lansat un apel pentru rescumpărarea felicitărilor 
în favorul fondului Casei Naţionale. Și de astădată s'a realisat pe această 
cale o sumă destul de însemnată. 

Nu au lipsit în fine nici în anul din urmă, donaţiuni în bani și 
obiecte, și astfel fondul şi inventarul Casei Naţionale a crescut în më- 
sură considerabilă, 

Anume starea fondului arătată în raportul din a. tr. cu K 33,353:70 
a crescut: 

a) cu venitul loteriei . . + 91,169:19 

b) din rescumpărarea feitoitirilor T Kaai nou cu . ,  660— 

c) din donațiuni în bani: 

a) dela d. P. Barbu, advocat în Reghin, în memoria 


soției sale, taxa de fundator . . . . . . . „ 9,000— 

p) dela dl Dr. P. Ţegle în Timişoara . . . . . p 60-— 
y) dela dl Al. Lupu, colonel î. p. în Viena . . . , 20-— 
d) dela dl Andreiu Bârseanu, prof. în Braşov . . „ 50:— 
e) dela dl Ern. G. Vârnav . . . . . . . . a y 37:40 
deci fondul represintă în total . K 67,340:29 

Obiecte pentru Museul istorie și etnografic au întrat — afară de 


cele amintite în raportul din anul trecut: 

a) dela dl Iosif Sterea Şuluţu, Cartea de rugăciune a Metropolitului 
Alexandru St. Şuluţ; şi o scrisoare din 9 Febr. 1849 a generalului Bem 
cătră Nic. Solomon; 

b) dela Ioan Todescu, paroch în Bucium-Cerbu: Buzduganul lui 
Horia; 

c) dela dl Georgiu de Görög, locotenent î. p. în Orşova; obiecte 
archeologice, documente istorice şi o colecţiune de minerale; 

d) dela dl Patriciu Barbu în Reghinul săsesc o cămașă de zale; 

e) dela dl Ios. Popescu în Enna. săsesc: diferite obiecte de 
bronz, și 

f) dela dl Georgiu M. disco primar în Câmpeni: mai multe 
monete vechi de argint, 

Având în vedere, că în sensul conclusului adunării generale dela 
Mediaș sumele colectate şi donate pentru Casa Naţională, și în deosebi 
şi taxele fundatorilor şi venitul loteriei sunt a se folosi pentru zidirea 
Casei Naţionale pe locul care atunci forma deja proprietatea Asociaţiunii, 
Comitetul central speră, că — având concursul publicului mare, — va 
puts presenta în timp apropiat propuneri concrete pentru ridicarea cel 

Li 


66 l Transilvania. Partea oficială. 


puțin a unei părți a palatului Casei Naționale, ca prin un asemenea 
început să delăture cu totul scepticismul cu care o parte a publicului 
privesce această însemnată întreprindere culturală a Asociațjunii noastre. 

Pentru present Comitetul central roagă adunarea generală: 

a) a lua act de acest raport și a aproba lucrările săvirșite, și 

b) a da expresiune mulțămitei sale faţă cu sprijinitorii mai sus în- 
şirați ai Casei Naţionale. 

Din şedinţa comitetului central al „Asociaţiunii pentru literatura 
română şi cultura poporului român“, ţinută în Sibiiu la 8 August 1901. 


Aclus C. 


Consemnarea, 


membrilor „Asociațiunii pentru literatura, română 
și cultura poporului român“. 
Starea dela 1 August 1901 *). 
Membrii secțiunilor sciințifice-literare. 


Babeș Vicenţiu, membru al Academiei rom., Budapesta. 
Balan losif, profesor, Caransebeș. 

Bârseanu Andreiu, profesor, Braşov. 

Barzu Traian, asesor referent, Caransebeş. 

Blaga Iosif, Dr., profesor, Bıaşov. 

Bunea Augustin Dr, canonic metropolitan, Blaj. 
Cosma Parteniu, dir. executiv, Sibiiu. 

Goldiş Vasile, secretar consistorial, Arad. 

Hossu Vasile, canonic metropolitan, Blaj. 

Marienescu M. Atanasiu Dr., jude de tablă î. p., Sibiiu. 
Olariu Iuliu Dr., dir. institutului teologic, Caransebeș. 
Oniţiu Virgil, director gimnasial, Braşov. 

Pletosu Gregoriu, profesor, Năsăud. 

Porcius Florian, vice-căpitan î. p., Rodna-veche. 
Puşcariu loan cav, de, septemvir î. p., Bran. 

Stroia Ioan Dr., protopop, Săliște. 

Șuluţu St. Iosif, jude de trib. î. p., Sibiiu. 

Viciu Emiliu, profesor, Blaj. 

Vlaicu Arseniu, dir. școalei super. comerciale, Braşov. 
Vulcan Iosif, redactor, Oradea-mare. 


Despărţemântul Abrud-Câmpeni. 
Membrii fundatori. 
Başota Basiliu, advocat em., jude de trib. î. p., Abrud. 
Chirtop Zosim, Dr., advocat, Câmpeni. 


*) On. direcțiuni ale despărțčmintelor, resp. P. T. membri ai Asociaţiunii sunt 
rugați a controla, dacă li-s’'a întrodus esact numele, locuinţa și posta ultimă şi eventualele 
greșeli să binevoiască a le rectifica, — fie şi numai pe o cartă postală, — pentru-ca să se 
rectifice şi la centru, 


Transilvania. Partea oficială. 67 


Membrii pe viață. 
Adamovici Ana, Bucium-Poeni, p. u. Abrud. 
Adamovici Nicolau, preot, Bucium-Poeni, Abrud. 
Achim Petru, proprietar, Bucium-Muntari, Abrud. 
Andreica Michail, proproprietar, Câmpeni. 
„Auraria“ institut de credit și economii, Abrud. 
Barițiu Victor, notar, Bucium, p. u. Abrud. 
Biserica gr.-ort. română, Vidra-de-sus, p. u. Câmpeni. 
Cândea Petru, proprietar, Zlatna. 
Cirlea Mihail, notar public regesc, Abrud. 
Cotişel Constantin, preot, Certege, p. a. Câmpeni. 
Danciu Aureliu, proprietar, Bucium-Cerbu, p. u. Abrud. 
David Candin, director de mine, Bucium-Șasa, p. u. Abrud. 
„Doina“, societate pe acţii, Câmpeni. 
Filip Ana, soţie de advocat, Abrud. 
Gomboș Mihail, proprietar, Vidra-de-sus, p. u. Câmpeni. 
Henzel Simeon, proprietar, Roşia. 
Jurca Iosif, proprietar, Roşia. 
Lobonţiu Nicolau, proprietar, Abrud. 
„Munteana“, institut de credit și economii, Ofenbaia. 
Paul Petru, proprietar, Zlatna, ` 
Pop Laurențiu, Dr., advocat, Abrud. 
Preda Basiliu, Dr., advocat, Câmpeni. 
Sima Grigorie, preot, Cărpiniş, p. u. Abrud, 
Todescu loan, preot, Bucium-Cerbu, p. u. Abrud. 
„Zlăgneana“, institut de credit şi economii, Zlatna. 


Membrii ordinari. 


Anca Iuliu, Dr., medic cercual, Ofenbaia 

Arieșan Iosif, preot, Certege, p. u. Câmpeni. 

Banfi Stefan, Dr., medic, Bucium-Șasa, p. u. Bucium. 
Bocaniciu George, comerciant, Roșia. 

Bolog Teodor, Neagra, p. u. Câmpeni. 

Candrea Michail, preot, Neagra, p. u. Câmpeni. 
Chirtop Vasile, proprietar, Câmpeni. 

Ciura Alexandru, preot, Abrud. 

Cotişel Maria, soție de primar, Certege, p. u. Câmpeni. 
Cotişel Niculae, primar, A 5 
Cristea Nicolau, preot, Valea-Bulzului, p. u. Zlatna. 
Darabant Alexandru, jude reg., Bistra, p. u. Câmpeni. 
David Samuil, comerciant, Abrud. 

Duşa Teodor, preot, Petrângeni, p. u. Zlatna. 

Fodor Vasile, Dr., advocat, Abrud. 

Furdui Romul, protopresbiter, Câmpeni. 

Fodorean Nicolau, învățător, Ofenbaia. 

Goia Demetriu, preot, Peleş-Sohodol, Abrud. 

Gomboş Ana, preoteasă, Abrud-sat, p. u. Abrud. 
Lazar Silviu, contabil, Abrud. 

Maior loan, preot, Roşia. 

Marcu Romul, capelan, Bistra, p. u. Câmpeni. 
Muntean Dionisiu, notar, Ofenbaia. 

Onet Nicolau, preot, Peleș, p. u. Abrud. 


Pop Elvira, soție de advocat, Abrud. 
(ki 


68 Transilvania. Partea oficială. 


Popa Ariton, preot, Bucium-Șasa, p. u. Bucium. 
Poruţiu Iuliu, paroch, Câmpeni. 

Scrob George, preot, Săcătura, p. u. Câmpeni. 
Todea loan, preot, Albac, p. u. Câmpeni. 


Despârțemântul Agnita. 
Membrii ordinari. 


Bonea Ioan, paroch, Fofeldea, p. u. Nocrichiu. 
Câmpean Nicolae, primar, Bârghiș. 

Conora loan, preot, Boholț, p. u. Cincu-mare, 
Dordea Ioan, preot, Bârghiș. 

Gavrea Nicolau, preot, Bendorf, p. u Noerichiu. 
Lenca Axente, funcționar la pretură, Agnita. 
Mihu loan, preot, Cincu-mare. 

Moldovan Nicolau, protop., Noerichiu. 

Păcală Michail, paroch, Şulumberg, p. u. Agnita. 
Paicu loan, învățător, Agnita. 

Părău Ioachim, preot, Agnita. 

Răgneală Ioan, preot, Şoarş, p. u. Cincu-mare. 
Tat Ioan, teolog abs., Țichindeal, p. u. Nocrichiu. 


Despărţemântul Alba-Iulia. 
Membru fundator. 
Societatea foştilor nobili husari de graniță în Teiuş. 
Membrii pe viaţă. 
Crișan Iosif, oficiant, Bărăbanț, p. n. Alba-Iulia. 
Florescu Nicolau, proprietar, Ighiu. 
Lascu George, proprietar, Ampoiţa, p. u. Ighiu. 
Patiţa Rubin, advocat, Alba-Iulia. 
Membrii ordinari. 


Bătăcui Aron, notar, Benic, p. u. Teiuş. 

Cirlea Ioan, proprietar, Alba-Iulia. 

Filip Georgiu, advocat, Alba-Iulia. 

Haţegan Vasile, notar, Oarda-de-jos. 

Marciac Ioan, Dr., advocat, Alba-Iulia. 

Micu Simeon, protopop, Alba-Iulia. 

Moldovan Simeon, proprietar, Alba-Iulia. 

Rasan Florian, preot, Alba-Iulia. 

Totoian Ioachim, preot, Micești, p. u. Alba-Iulia. 


Despărtěmêntul Beiuş. 


Membrii fundatori. 


Criste Nicolau, cive, Beiuş. 

Negrean Demetriu, comerciant, Beiuș. 
Qncea Teodor, notar, B. Lazur, p. u. Rieni. 
Papp Paul, advocat, Beiuș. . 
Membru pe viață. 


Radu Nicolau, pădurar dominal, Beiuș. 


Transilvania. Partea oficială. 


Membrii ordinari. 


Andru Teodor, preot, Chişcou, p. u. Dumbrăveni. 
Antal Augustin, protopop, Beiuş. 
Ardelean Alexiu, proprietar, Beiuș. 
Ardelean Coriolan, profesor, Beiuş. 
Ardelean loan, comerciant, Beiuş. 
Boiţiu Constantin, proprietar, Beiuş. . 
Botişel Miron, preot, Stei, p. u. Rieni. 
Bule Teodor, profesor, Beiuş. 

Buşiţa loan, profesor, Beiuș. 

Butean Angela, profesoară, Beiuș. 
Butean Elena, profesoară, Beiuş. 
Butean loan, director gimnasial, Beiuș. 
Cartiş Vasilie, proprietar, Rogoz, p. u. Hollod. 
Comşa loan Dr., medic, Sombatşag. 

Cosma A. Livia, soţie de advocat, Beiuş. 
Cosma Gavriil Dr., advocat, Beiuş. 


— 


Costin Georgiu, proprietar, Vărășeni, p. u. Sombatșag. 


Cristea Gavril, preot, D.-8.-Forău, p. u. B.-Ujlak. 
Dan loan, pădurar, Budurasa, p. u. Beiuş. 
Diamandi Nicolae, profesor, Beiuş. —— 
Dumbrava Vasiliu, profesor, Beiuș, 

Erdélyi Foan iun., inginer, Beiuş. 

Erdélyi Vasilin, apotecar, Beiuș. 

Fabian Marta m. Iepure, profesoară, Beiuș. 
Fabian Nicolau, profesor, Beiuș. 

Fekete Demetriu, cantor-docent, Beiuş. 
Gera Alexandru, exactor dominal, Beiuş. 
Gliţa Ioan, notar, Nanhegheșel. 

fepure Ioan, profesor, Beiuș. 

Ignat A. Sabin, cand. de adv., Beiuș. 
Ignat Viora, Beiuș. 

K6vâry loan, preot, Ivaniș, p. u. B.-Ujlak. 
Maiorescu Daniil, notar pens., Beiuș. 
Marinescu George, profesor, Beiuş. 


Mihoc George, Jude şi econom, B.-Sălişte, p. u. Beiuș. 


Mureșan Georgiu Dr., medic, Beiuş. 

Nicola Cornelia, profesoară, Beiuș. 

Nicoruţa Vasiliu, teolog, Cusiiș, p, u. Rieni. 
Paladi Antoniu, preot, Feneș, p. u. Beiuș. 

Paladi Corneliu, comerciant, Beiuș. 

Pap Augustin, silvan. dominal, Petros, p. u. Beiuş. 
Pap loan, preot, Drăgiesci,. 

Pap Vasiliu, protopop, Beiuș. 

Papp loan Dr., cand. de advocat, Haţeg. 

Papp Vasiliu, preot, Topa de sus, p. u. Dobrești. 
Papfalvai Andreiu, paroch, Ghelani. 

Papluca George, industrieș, Beiuș, 

Pavel Valeria, guvernantă, Beiuş. 

Petrila loan, învăţător, Merlău, p. u. Cordău. 
Pinter loan, învăţător, Beiuș. 

Popa Atanasiu, Câmpanii de jos, p. u. Băița. 


69 


70 Transilvania. Partea oficială. 


Popa Zacharia, paroch, B.-Sălişte, p. u. Beiuş. 
Popovici Constantin, Dr., advocat, Beiuş. 
Popovici Terențiu, notar, Rieni. 

Sfetea Maria, profesoară, Cluj. 

Stan Florian Dr., profesor, Beiuş. 

Stan Ilie, profesor, Beiuș. 

Stefanica Vasiliu, profesor, Beiuș. 

Stolojan Octavia, directoară, Beiuş. 

Tau loan, învățător, Topa-superioară, p. u. Dobrești. 
Teaha Vasiliu, preot, V.-Sohodol, p. u. Văşcău. 
Valtner Maria n. Cosma, proprietară, Beiuș. 
Venter Eugeniu, preot, Rogoz, p. u. Hollod. 


Despărţemântul Bistriţa. 


Membrii fundatori. 
„Bistriţanat, institut de credit, Bistriţa. 
Borgo-Bistriţa, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Prund, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Rus, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Tiha, comuna, Borgo-Prund. 
Poruțiu Samuil, consilier minist. î. p., Bistriţa. 
Membrii pe viaţă. 
Borgo-Joseni, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Mijloceni, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Murăşeni, comuna, Borgo-Prund. 
Borgo-Suseni, comuna, Borgo-Prund. 
Ciuta Demetriu, Dr., advocat, Bistriţa. 
Pop Michail, proprietar, Sântioana, p. u. Șieu. 
Membrii ordinari. 
Dan Eliseiu, preot, Borgo-Suseni, p. u. Borgo-Prund. 
Deac Ciril, protopop, Şeut, p. u. Șieu. 
Dologa loan, preot, Borgo-Tiba, p. u. Borgo-Prund. 
German Alexandru, Dr., medic, Bistrița. 
Linul George, Dr., advocat, Bistrița. 
Login Dionisiu, Dr., cand. de advocat, Bistrița. 
Malaiu Ioan, Dr., cand. de advocat, Bistrița. 
Mihbailaş Mihail, dir. de bancă, Bistrița. 
Monasterian Leon, contabil, Bistrița. 
Monda Simeon, protopop, Borgo-Bistriţa, p. u. Borgo-Prund. 
Onișor Victor, Dr., cand. de advocat, Bistrița. 
Pahone Vasile, Dr., advocat, Bistrița. 
Popu Alexandru, Dr., medic, Bistrița. 
Popu Ioan, preot, Nusfal&u, p. u. Sieu. 
Ranta-Buticescu Vasile, jude reg., Bistriţa. 
Scridon Leon. Dr., prim-vicenotar comitatens, Bistriţa. 
Tripon Gavriil, Dr., advocat, Bistriţa, 


Despărţemântul Blaj. 
Membrii fundatori. 


Bunea Augustin, Dr., canonic metropolitan, Blaj. 
Capitlul metropolitan gr. cat. român din Blaj. 


Transilvania. Partea oficială. 


TI 


Moldovan M. loan, preposit capitular, Blaj. 
Pop Gavriil, canonic metropolitan, Blaj. 


Membrii pe viaţă. 


Hossu Vasile, Dr., canonic metropolitan, Blaj. 
Mihályi Victor, Dr., metropolit, Blaj. 
Negruțiu F. Emil, Dr., medic, Blaj. 

Negruțiu F. Ioan, profesor, Blaj. 

Onişor Teodor, proprietar, Blaj. 


Membrii ordinari. 


Blasian Artimon, preot, Obreja, p. u. Teiuș. 
Bota P. Aurel, profesor, Blaj. 

Ciato Aurel, Drd., rigorosant în drept, Blaj. 
Coltor Augustin, hotelier, Blaj. 

Daianu Elia, Dr., profesor, Blaj. 

Docolin Filip, preot, Micăsasa. 

Domşa C. Aurel, preot, Blaj. 

Fodor loan, profesor, Blaj. 

German Ioan, profesor emer., Blaj. 

Hodoş Brut luniu, dir. de bancă, Blaj. 

Lita Iosif, preot, Iclod, p. u. Blaj. 

Maior loan, provisor dominal, Blaj. 

Maniu Iuliu, Dr., advocat, Blaj. 

Marcu Isidor, Dr., canonic metropolitan, Blaj. 
Mateiu P. Simeon, canonic metropolitan, Blaj. 
Muntean George, dir. preparandial, Blaj. 
Negruțiu F. Ioan, student technie, Blaj. 
Nestor Silvestru, profesor, Blaj. 

Oltean Stefan, măsar, Blaj. 

Pinca Ioan, proprietar, Cergăul-mare, p. u. Cenade, 
Popescu Nicolau, profesor, emer., Blaj. 

Radeș David, inspector silvanal, Blaj. 

Radu Ioan, econom, Uifalău, p. u. Aiud. 
Raţiu Basiliu, rector seminarial, Blaj. 

Raţiu Ioan, Dr., profesor, Blaj. 

Stan Sofron, contabil, Blaj. E 
Stoia Traian, provisor dominal, Petrisat, p. u. Blaj. 
Suciu Valeriu, profesor, Blaj. 

Szmigelszki Octavian, profesor, Ibașfalău. 
Szmigelszki Vasile, preot, Sâncel, p. u. Blaj. | 
Szmigelszki Victor, Dr., canonic metrop., Blaj. 
Truţa Iacob, notar, Sâncel, p. u. Blaj. 

Vancea George, proprietar, Blaj. 

Vandor Teodor, prefect, Blaj. 

Viciu Emil, profesor, Blaj. 


Despărtčmêntul Bocşa. 


Membrii ordinari. 


Adam Augustin, preot, Vermeş. f 
Albu Stefan, învăţător, Reşiţa română, p. u. Reşiţa. 
Antal Nicolau, jude cere. reg., Bocșa-montană. 


732 Transilvania. Partea oficială. 


Balan Mateiu, Reşiţa-română, p. u. Reşiţa. 

Balian Lazar, preot, Dognecea. 

Barbu Emanuil, notar, Reşiţa. 

Birta Iosif, preot, Ierseg. 

Biserica gr. or. română, Valeapai, p. u. Rafna. 

Bloju Nicolae, econ. Vasiova, p. u. Bocșa-montană. 
Bolboca Nicolau, adm. protopopeso, Vermeş. 

Budinţanu Ioan, advocat, Bocşa germână. 

Cornean Nicolae, preot, A padia, p- u. Caransebeș. 
Costean Alexandru, comerciant şi primar, Bocșa-montană, 
Crăciunescu Alexandru, notar, Socian, p. u. Reşiţa. 
Crenian Alexandru, dir. de bancă, Reşiţa. 

Ferariu loan, notar, Reşiţa română, p. u. Reșița-montană. 
Glava Lucian, învățător, Dezeşti, p. u. Fârliug. 

Grecu Iuliu, Dr., medic, Kirâlykegye. 

leremia Petru, preot, Câlnic. 

Jivoinoviciu Simeon, cassar, Bocșa-montană. 

Jucu Dimitrie, notar, Prebul, p. u. Zorlenţul-mare. 

Jurca Ioachim, preot, Ezereş, p. u. Bocșa-montană. 
Marcu Ioan, învěțător, Bocşa-montană. 

Marta Nicolae, proprietar, Reşița-montană. 

Mlădin Petru, Dr., medic, Prebul, p. u. Zorlențul-mare. 
Mureșan Axente, Bocşa-montană. 

Neda Avram, învățător, Reşița-montană. 

Nicolaeviciu George, comerciant, Reșiţa-română, p. u. Reșița. 
Oprea Aurel, Dr., advocat, Bocşa-montană. 

Păiușan Partenie, cancelist, Reșiţa-montană. 

Pateșan Cristian, proprietar, Reșița-montană. 

Pocrean Iosif, ospătar, Reșița. 

Popoviciu loan, preot, Valeapai, p. n. Rafna. 

Popoviciu Maxim, protopop, Bocşa-montană. 

Popoviciu Nicolae, învățător, Barbosa, p. u. Rafna. 
Sabin Antoniu, învățător, Câlnic. 

Soare Toma, cojocariu, Bocşa-germână. 

Spătariu Aurel, comerciant, Vasiova, p. u. Bocșa-montană. 
Stan Ișfan Iancu, preot, Bocşa română. 

Terfaloagă David, preot, Reșiţa-montană. 

'Tismonar Ecaterina, proprietară, Dognecea. 

Velcean Iosif, învățător, Reşiţa. 

Vulpe Nicolae, învățător î. p., Bocşa-montană, 


Despărţemântul Brad. 


Membrii pe viaţă. 
Bacila Simeon, preot, Ormindea, p. u. Băița (lângă Deva). 


Cosma Elia Iuliu, preot, Crăciunesci, p. u. Băița (lângă Deva): 
Damian Silviu, proprietar, Brad. 


Membrii ordinari. 


Balasiu Artemiu, comerciant, Băița (lângă Deva). 
„_Coţioiu Romul, comerciant, Baia de Criş. 
Damian Vasile, protopop, Brad. 

Draia Alexandru, învăţător, Criscior, 


Transilvania. Partea oficială. 


Gherman loan, profesor, Brad. 

Grozea loan, protopop, Hălmagiu. 

Moldovan Corneliu Dr., medic, Băița (lângă Deva). 
Moldovan George, notar, Băița (lângă Deva). 

Oprișa Pavel Dr., profesor, Brad. 

Părău George, profesor, Brad. 

Perian Lazar, proprietar, Băița (lângă Deva). 

Perian Petru, preot, Trestia, p. u. Băița (lângă Deva). 
Pop Constantin, paroch, Baia de Criș. 

Pop Nicolau, capelan, Ormindea, p. u. Băița (lângă Deva). 
Rimbaș Petru, contabil, Brad. 

Russu loan, medic, Brad. 

Stanciu Ioan, arândator, Brad. 


Despărț&mântul Bran. 
Membru pe viaţă. 
Stoica Simeon, medic î. p., Bran. 
Membrii ordinari. 


Chițu Alexe, Bran-Poarta, p. u. Bran. 

Enescu George, preot, Moeciul inferior, p. u. Bran. 

Manoiu Nicolau Dr., advocat, Braşov. 

Moșoiu Axente, notar, Bran-Poarta, p. u. Bran. 

Popovici Nicolau, comerciant, Bran. 

Pușcariu loan cav. de, septemvir î. p., Bran-Sohodol p. u. Bran. 
Tătoiu Miron, Bran-Poarta, p. u. Bran. 

Urdea George, prim-pretor, Bran. 


Despărţemântul Brașov. 


Membru fundator. 
Sever Axente, proprietar, Brașov. 


Membrii pe viață. 


Bârseanu Andreiu, profesor, Braşov. 

Bârseanu Toma, preot, Dârste, p. u. Dârste-Săcele. 
Damian Simeon, advocat, Braşov. 

Petric Ioan, protopop, Brașov. 

Popovici A. Elena, Braşov. 

Roman Ludovic, căpitan î. p., Brașov. 


Membrii ordinari. 


Aiser Cornel, oficial la fil. „Albina“, Brașov. 
Alexi 'Teochar, privatier, Braşov. 

Aron Ioan, dir. învățător, Brașov. 

Bădiţioiu loan, comerciant, Braşov. 
Baiulescu Bartolomeiu, protopop, Brașov. 
Baiulescu George, Dr., medic, Braşov. 
Blaga Iosif, Dr., profesor, Braşov. 

Bogdan Maria, învățătoare, Braşov. 

Bogdan Nicolae, profesor, Braşov. 

Camera comercială, Braşov. 


74 Transilvania. Partea oticială. 


Câmpianu Marina, proprietară, Braşov. 
Cârlan George, notar, Ținţari, p. u. Vlădeni. 
Chelariu George, profesor, Brașov. 

Ciortea Aurel, profesor, Braşov. 

Ciurcu loan, librar, Braşov. 

Comanescu Iosif, paroch, Codlea. 

Cristan T. Theodor, zaraf, Braşov. 

Dima George, profesor, Brașov. 

Direcţiunea școalelor medii române, Brașov. 
Dogariu Alexandru, preot, Herman. 

Eremias E. N., comereiant, Braşov. 
Făgărăşan Dionisie, profesor, Brașov. 
Frateş Toma, paroch, Bacifalău, p. u. Satulung. 
Furnică George, măcelar. Brașov. 
Gavrilesca Ion, paroch, 'Ținţari, p. u. Vlădeni. 
Grădinar Nicolae, comerciant, Braşov. 

lio George, comerciant, Rişnov. 

Kertsch Eufemia, Braşov. 

Lainer Ioachim, cantor, Măgheruș. 

Lemény Eugen, Dr., advocat, Braşov. 
Lemeny Nicolae, Dr., advocat, Braşov. 
Lemâny Pompiliu, Dr., advocat, Satulung. 
Lupan Andreiu loan, măcelar, Braşov. 
Lupan Andreiu sen., măcelar, Braşov. 
Maerușan Alexandru, preot, Măgheruș. 
Maxim Iosif, profesor, Braşov. 

Maximilian loan, capelan, Stupini, per Braşov. 
Maximilian I. Iosif, preot, Braşov. 

Mocan Nicolae, comerciant, Brașov. 
Muntean Iordan, asesor, Brașov. 

Muntean Z. Dumitru, comerciant, Braşov. 
Murăşan Aurel), Dr., publicist, Braşov. 
Navrea G. iunior, măcelar, Braşov. 

Nemeș Petru, notar public reg., Braşov. 
Nica I. Q., comerciant, Braşov. 

Oancea Nicolau, învățător, Braşov. 

Oniţiu Virgil, dir. gimn., Brașov. 

Panţu C. Ioan, profesor, Braşov. 

Percea Pavel, profesor, Brașov. 

Petrescu P. Nicolae, dirigentul filialei „Albina“, Brașov. 
Platoş Dumitru, croitor militar, Brașov. 
Popea Ioan, profesor, Braşov. 

Pufu Ioan, comerciant, Braşov. 

Puşcariu Iosif, advocat, Braşov. 

Săbădean loan, comerciant, Braşov. 

Saftu Vasilie, Dr., preot, Braşov. 

Schiopu Ion, paroch, 'Ținţari, p. u. Vlădeni. 
Serban G., proprietar, Braşov. 

Stănescu D. Tache, comerciant, Braşov. 
Stănescu G. Mihail, comerciant, Brașov. 
Stinghe Dumitru, măcelar, Braşov. 

Stinghe George, măcelar, Brașov. 

Stinghe Sterie, ospătar, Braşov. 


Transilvania. Partea oficială, 7b 


Sustai Nicolau, președinte de trib. î. p., Braşov. 
Teculescu Ioan, paroch, Rişnov. 

Vătăşan George, profesor, Braşov. 

Verzea Alexiu, paroch, Satulung. 

Verzea Romul, capelan, Satulung. 

Vlaicu Arsenie, dir. şi profesor, Brașov. 

Voina Vasile, protopop, Brașov. 

Zorca Iacob, preot, Vlădeni. 


Despărţă&mântul Caransebeș. 


Membru fundator. 
Popea Nicolae, episcop, Caransebeș. 


Membru pe viață. 
Curescu Ilie, președintele comunităţii de avere, Caransebeş. 


Membrii ordinari. 


Băcilă Iosif, vice-colonel, î. p., Mehadia. 

Bădescu Traian, Dr., secretar consistorial, Caransebeș, 
Bălaci loan, prim-codrean, Orşova. 

Balaş Alecsandru, inginer silvic, Caransebeş. 
Barbu Petru Dr., profesor, Caransebeș. 

Bernianţu David, agronom şi măestru, Zerveșşti, p. u. Caransebeș, 
Blidariu Mihaiu, preot, Prilipeţ, p. u. Bozovici. 
Bogoeviciu Dimitrie, preot, Bănia, u. p. Bozovici. 
Bogoevici Ghenadie, paroch, Budapesta, 

Bozgan Floria, advocat, Caransebeş. 

Burdea Constantin, primar orăşenesc, Caransebeş. 
Călciunariu Petru, advocat, Orşova. 

Capuşa Eftemie, primar, Mehadia. 

Caraiman Simion, primar, Topleți. 

Chendi Ioan, preot, Petnic, u. p. lablaniţa. 
Ciugiţa Simion, comerciant, Mehadia. 

Comuna bisericească din lablaniţa, lablaniţa. 
Costescu Mihaiu, preot, Eşelniţa, p. u. Orşova. 
Domil Petru, preot, Bucoşniţa, u. p. Cârpa. 
Feneșan Nestor, proprietar, Mehadia. 

Ghidiu Andreiu, protopop, Caransebeş. 
Grozavescu Nicolae, prim-codrean, Orşova. 

Henţu Traian, învățător, Orșova. 

Hînda Nicolae, comerciant, Mehadia. 

lonescu Petru, Dr., profesor, Caransebeș. 

lovescu Paul, controlor, Caransebeş. 

Linţu loan, exactor consistorial, Caransebeș. 
Literat Vasile, căpitan î. p., Caransebeş. 
Mândrean Vasile, director şi profesor. f 
Miculescu Zarie, comerciant, Pervova, p. u. Prigor. 
Murgu Gligor, prim-codrean, Orșova. 

Musta Filaret, archimandrit, Caransebeș. 

„Nera“ Cassă de păstrare, Bozovici, 

Nestoroviciu Nicolae, comerciant, Mehadia. 
Novac Iuliu, advocat, Bozoviciu. 


16 Transilvania. Partea oficială. 


Olariu Iuliu Dr., profesor, Caransebeș. 

Popasu Constantin Dr., medic, Caransebeș. 

Popescu George, proprietar, Mehadia. 

Popoviciu loan, comerciant, Mehadia. 

Popoviciu Iom Dr., advocat, Orşova. 

Popoviciu Ilia, preot. Petroşnița, u. p. Cârpa. 

Popoviciu Iosif, învăţător, Globucraiova, p. u. Iablanița. 
Popoviciu Mihail, protopop, Orşova. 

Popoviciu Vasile, preot, Pătaş, p. u. Prigor. 

Radu Silviu, amploiat de mine, Mehadia. 

Radu Trifu, agronom şi comerciant, Jupa, p. n. Caransebeș. 
Segârcean Vasile, silvicultor, Orşova. 

Sârb Gherasim, protopop, Belinț. 

Spătariu Nicolae, comerciant, Topleț. 

Stoica de Haţeg Isaia, oficiant î. p., Caransebeş. 

Tatucu George, paroch, Iablanița. 

Teleagă Mateiu, neguţător, Pervova, p. u. Prigor. 

Velcu Nicolae, învățător, Caransebeş. 

Vior Stefan, contabil, Orşova. 


Despărţemântul Cluj. 


Membrii fundatori. 


Almăşan Vasile, advocat, Cluj. 
Coroian Iuliu, advocat, Cluj. 


Membrii pe viață. 
„Economul“ institut de credit şi economii, Cluj. 


Pop Leontin, jude reg., Cluj. 
Tractul protopopese gr.-cat. român, Cluj. 


Membrii ordinari. 


Bereș Ioan, oficial magistratual, Cluj. 

Filip Alexandru, comptabil, Cluj. 

Frâncu Amos Dr., advocat, Cluj. 

Giurgiu Augustin, controlor, Cluj. 

llea George Dr., advocat, Cluj. 

Indre Vasiliu, advocat, Cluj. 

Isac Aurel Dr., advocat, Cluj. 

Laslo Ioan, protopop, Cluj. 

Morariu Stefan Dr., advocat, Cluj. | 
Podoaba Vasile, preot, dir. de bancă, Cluj. 
Pop Ladislau de, asesor orf. comit., Cluj. 
Pop Emeric, advocat, Cluj. 

Roșescu Tulin, protopop, Cluj. 

Roşian Stefan, capelan, Cluj. 

Scurtu loan, cand. de profesor, Lipsca. 
Stănescu Iosif, paroch, Gher6-Oşorheiu, p. u. Căpuș. 


Despărtěmêntul Cohalm. 


Membru pe viață. 
Lupu Iosif, preot, Stena, p. u. Cohalm. 


Transilvania. Partea oficială. 70 


Membrii ordinari. 


Andron George, învăţător, Ugra, p. u. Homorod. 
Bănuţ P. Aurel, jurist, Merchiașa, p. u. Homorod. 
Barbu L, oficial, Cohalm. 

Bârsan loan, învăţător, Bogata-Oltului, p. u. Homorod-Heviz. 
Bercan loan, preot, Merchiaşa, p. u. Homorod. 
Borcoman George, meseriaș, Cohalm. 

Borcoman Zachie, învățător, Cohalm. 

Brotea loan, preot, Mateiaș, p. u. Racoş. 

Buzea Ieronim, paroch, Stena, p. u. Cohalm. 
Buzea loan, asesor, Cohalm. 

Elefterescu Emanoil Dr., profesor. 

Grancea loan, morar, Jibert, Cohalm. 

Maniu Eftimiu, paroch, Fântâna, p. u. Homorod. 
Mircea D. Nicolau, protopop, Cohalm. 

Pintea Patrichie, paroch, Paloş, p. u. Cața. 
Repede George, preot, Homorod. 

Sěracu Ioan, econom, Cohalm. 

Spornie George, preot, Cohalm. 

Unirea culturală a Românilor din Draos. 

Urs loan, profesor, Caţa. 


Despărţemântul Comloș-Sân-Mielăuş. 


Membrii ordinari. 


Alessu Pelaghie, Comloşu-mare. 

Blaga Dumitru, paroch, Beba-veche. 

Deciu Vasiliu, paroch, Sân-Miclăuşul-mare. 

Luca Laurian, Dr., protopop, Comloșul-mare. 

Miulescu Paul, protopop, Comloșul-mare. 

Oprean Nestor, Dr., advocat, Sân-Miclăușul-mare. 
Oprean 'Terenţiu, paroch, Cianadul-sârbesc, p. u. Cianadul-german. 
Pascu loan, Comloșul-mare. 

Pascu Teodor, Comloşul-mare. 

Stanciu Ilie, Comloșul-mare. 

ŞStoicănescu Traian, Drd. în drept, Sân-Miclăușul-mare. 
Vuia Iuliu, învățător, Comloșul-mare. 


Despărţă&mântul Deva. 


Membru fundator. 


Dima Nicolae, proprietar, Hunedoara. 
Membrii pe viaţă. 


Moţia Ioan, jude de tablă î. p., Deva. 

Olariu Ioanichie Ioan, funcţionar, Deva. 

Popovici George, paroch, Leşnic, p. u. Branicica. 
Popoviciu Nicolau, paroch, Joseni, p. u. Hunedoara. 
Stoichiţa Nicolae, proprietar, Hunedoara. 


78 Transilvania. Partea oficială. 


Membrii ordinari. 


Ardelean Dionisiu, absolvent de technică, Deva. 
„Corvineana“, institut de credit, Hunedoara. 

Dănilă George, primar, Hunedoara. 

Dima a Evuţii Alexandru, proprietar, Hunedoara. 
Fulea Teofil, notar, Hunedoara. 

„Hondoleana“, institut de credit, Hondol, Certeşul de sus. 
Horvat Simeon, procuror, Deva. 

Hossu Aurelia n. Petco, soţie de advocat, Deva. 
Hossu Elena n. Pop, soție de advocat, Deva. 
Hossu-Longin Alexandra Dr., advocat, Deva. 
Hossu-Longin Francisc, advocat, Deva. 
„Hunedoara“, însoţire, Deva. 

Lazariciu Ioan, profesor, Deva. 

Mihuţiu A. Petru, preot, Hondol, p. u. Certeșul de sus. 
Moisin Petru, ospătar, Hunedoara. 

Moldovan Alexandru iun., secretar de bancă, Deva. 
Moldovan Alexandru sen., director de bancă, Deva. 
Oprea George, preot, Hunedoara. 

Petco Valeriu, secretar de finanţe, Deva. 

Pop Beniamin, controlor comitatens, Deva. 
Romanul George, protopop, Deva. 

Simionaş loan, președinte la scaun. orf., Deva. 
Șinca Petru, preot, Batiz, p. u. Călan. 

Vlad Aurel Dr., advocat, Deva. 


Despărtěmêntul Dej. 
Membrii pe viață. 


lvaşco Ioan, canonic, Gherla. 
Tractul protopopesc gr. cat. al Dêrjei, Dêrgea, p. u. Panțelceu. 


Membrii ordinari. 


Barbul Clemente Dr., advocat, Dej. 

Farkas Ioan Dr., advocat, Dej. 

Gradoviciu Georgiu, advocat, Dej. 

Kerekes Ioan Dr., advocat, Dej. 

Hango Gavriil, spiritual, Gherla. 

Hodorean Ioan, preot, Gherla. 

Lemeny P. Alexandru, protopop, Gherla. 
Mihali Teodor Dr., advocat, Dej. 

Mikşa Liviu Dr., advocat, Dej. 

Moldovan Simion, învățător, Beclean. 
Muntean Alexandru, candidat de advocat, Dej. 
Papiu Ioan, preposit capitular, Gherla. 

Pintea Augustin, comptabil Dej. 

Pop Mateiu, preot, Oena-Dejului. 

Puşcariu Gregoriu, protopop, Beclean. 
Ramonczai Vasile Dr., advocat, Gherla. 

Rus Simeon, dir. de bancă, Dej. 

Șliam Ioan Dr., cand. de adv., Dej. 
Vajda-Voevod Alexandru Dr., 'medic, Viena. 
Vajda-Voevod Ioan Dr., candidat de advocat, Cluj. 


Transilvania. Partea, oficială. 79 


Despărțemântul Dicio-Sân-Mărtin. 
Membru fundator. 
Zehan Vasile, advocat, Dicio-Sân-Mărtin. 
Membrii ordinari. 


Auca Ioan, preot, Subpădure, p. u. D.-S.-Mărtin. 
Birtolom Moise, Lăscud, p. u. M.-Ugra. 

Căluțu Simeon, advocat, D.-S.-Mărtin. 

Muchina Simion, cancelist, D.-S.-Mărtin. 

Costea Niculae, învěțător, Boziaş, p. u. D.-S.-Mărtin. 
Moldovan Alexandru, proprietar, Chirileu. 

Muntenescu B. Vasile, preot, Boziaş, p. u. D.-S.-Mărtin. 
Nireştean Petru, preot, Iernot. 

Oprea Sofron, proprietar, Şomostelnic, p. u. Chirileu. 
Pascu Laurenţiu, protopop, Dicio-Sân-Mărtan. 

Pop Emiliu, proprietar, Bobobalma, p. a. D.-S.-Mărtin. 
Socol losif, preot, Lăscud, p. u. Chbiileu. 


Despărţemântul Dobra. 
Membrii ordinari. 


Anucuţa Romul, notar cercual, Dobra. 

Barbu Avram, preot, Briznic, p. u. Dobra. 

Budiu Constantin, contabil, Zam. 

Budiu Florian, comerciant, Zam. 

Crișovan Vichente, econom, Lăpuşnie, p. u. Dobra. 
Criste Iosif, proprietar, Dobra. 

Dragomir Simeon, notar cerc., Gurasada. 

Goştae Nicolae, proprietar, Lăpuşnie, p. u. Dobra. 
Hadan Petra, preot, Răduleşti, p. u. Dobra. 

Hadan Serafin, econom, Răduleşti, p. u. Dobra. 
Leşnican Adam, magistru postal, Dobra. 

Morariu Iosif, protopop, Dobra. 

Olariu Sofronie, preot, Tisa, p. u. Dobra. 

Oprean George, paroch, Dobra. 

P&curariu P. Avram, protopop, Ilia-mureșană. 
Petrovits Ioan, comerciant, Lăpugiul de sus, p. u. Dobra. 
Petrovits Iosif, comerciant, Dobra, 

Popa Longin, preot, Tatarești, p. u. Zam. 

Rain Alexandru, econom, Lăpușnic, p. u. Dobra. 
Rain Ioan, econom, Lăpuşnic, p. u. Dobra. 

Sirb Ioan, preot, Roșcani, p. u. Dobra. 

Stănilă Aurel, preot, Bătrîna, p. u. Dobra. 

Șuiaga Emanuel, candidat de preot, Lăpușuie, p. u. Dobra. 
Vraci Lazar, comptabil, Dobra. 


Despărţemântul Făgăraș. 
Membru fundator. 
Popa Samuil Nicolau, proprietar, Şinca-veche, p. u. Perșani. 
i Membrii pe viaţă. 


Avesalom George, funcţionar, Viştea-inferioară. 
Bârsan Mateiu, căpitan î. p., Beclean, p. u. Făgăraș. 


80 Transilvania. Partea oficială. 


„Copăcel“, comuna politică, Copăcel, p. u. Făgăraş. 
„Furnica“, cassă de economii, societate pe acţii, Făgăraş. 
Pop Emiliu, notar, Şinca-veche, p. u. Perșani. 


Membrii ordinari. 


Banciu loan, învățător, Viştea-superioară, p. u. Sâmbăta-de.-jos. 
Belle Alexandru, protonotar comitatens, Făgăraș. 

Biserica gr.-cat. Ohaba, p. u. Șercaia. 

Biserica gr.-cat., Vaidarecea. 

Boeriu George, învățător, Viştea-inferioară, 

Borzea George, notar, Viştea-inferioară. 

Borzea Nicolau, preot, „ s 

Chiorniță Nicolau, proprietar, Cuciulata, p. u. Șercaia. 
Chișerean Demetriu, preot, Făgăraş. 

Cintea Ioan, funcționar pens, Făgăraş. 

Cociş Ioan, învățător, Săsciori, p. u. Făgăraș. 

Codrea George, învățător, Ucea-inferioară, p. u. Viştea-inferioară. 
Comaniciu (George, notar, Veneţia-inferioară, p. u. Șercaia. 
Comşa P. Valeriu, preot, Copăcel, p. u. Făgăraș. 

Dan Iuliu, protopop, Făgăraș. 

Dejenar loan, comptabil, Făgăraș. 

Dombradi Iuliu, pretor, Făgăraș. 

Fatu loan, învățător, Ohaba, p. u. Șercaia. 

Gherman Pompeiu Dr., medic, Șercaia. 

Grama Gerasim, căpitan î. p., Riuşor, p. u. Făgăraș. 
Halmâgyi George, notar, Comăna-de-jos. 

Macaveiu P. Iacob, vicar, Făgăraș. 

Macaveiu Victor, Ohaba, p. u. Șercaia. 

Micu Andreiu Dr., advocat, Făgăraș. 

Motoc Nicolae Dr., advocat, Făgăraş. 

„Olteana“ institut de credit, Viştea-inferioară. 

Popeneciu Iacob, prim-pretor î. p., Veneţia-inferioară, p. u. Șercaia. 
Pop Octavian, învățător, Vad, p. u. Șercaia. 

Recean Maximilian, preot, Vaidarecea, 

Sassebeşi Valer, învățător, Veneţia-inferioară, p. u. Șercaia. 
Şenchea loan Dr., advocat, Făgăraș. 

Şerban Nicolau, Dr., deputat dietal, Făgăraș. 

Turcu Ioan, Dr., advocat, Făgăraş. 

„Unirea“, institut de credit și economii, Vad, p. u. Șercaia. 


Despărțământul Haţeg. 
Membrii pe viaţă. 
Bontescu Mihail, advocat, Haţeg. 


Dima loan, comerciant, Lupeni. 
Saturn Isidor, preot, Merişor, p. u. Petroşeni. 


Membrii ordinari. 


Bontescu Victor, jurist, Haţeg. 

Ciuciu Iuliu, executor reg., Haţeg. 

Făgăraş Teodor, măestru tălpar, proprietar, Haţeg. 
„Haţegana“, institut de credit, Haţeg. 

lanza Vasile, pretor, Petroşeni. 


“Transilvania. Partea oficială. 8i 


Muntean Ioan, comptabil, proprietar, Hațeg. 
Nestor Nicolau, vicar, Hațeg. 

Oltean Paul, învăţător, Haţeg. 

Parasca Leo, Dr., medic, Haţeg. 

Pop Bociat Avel, protopop, Grădisce. 
Popovici Bucur, comerciant, Haţeg. 
Popovici Cornel, comerciant, Haţeg. 
Popoviciu Virgiliu, comerciant, Haţeg. 

Raca Romul, preot, Bouţarii-inf., p. u. Grădisce. 
Radic Stefan, protopop, Petroșeni. 

Şelariu Stefan, comerciant, Haţeg. 

Străiţar Augustin Dr., cand. de adv., Haţeg. 
` Suciu Gavrilă, Dr., advocat, Haţeg. 

Vladone Samuil, Dr., cand. de adv., Haţeg. 


Despărţemântul THida-Huedin. 
Membru fundator. 
Martin loan, notar, Fildul-superior, p. u. Huedin. 
Membrii ordinari. 


Căciulă Constantin, comptabil, Huedin, 

Forna Petru, proprietar, Ascileul-mic. 

Gall loan, notar şi proprietar, S&cueu, p. u. Huedin. 
Hajdeu Florian, preot, Sebeșul-mare, p. u. Sebeșul-mic. 
Marincaş Mihaiu, cassar, Huedin. 

Miron Iosif, subnotar cerc., Secueu, p. u. Huedin. 
Moldovan Ioan, preot, Ascileul-mic, 

Mureșan Gavrilă, preot, Zomborul-mare. 

Mureşan Jovian, preot, Trăsnea 

Nosa loan, preot, Trestia, p. u. Hida. 

Olariu George, preot, Stâna, p. u. Zelau. 

Petran Florian, preot, Almaşul-mare. 

Pop Andreiu Dr., advocat, Huedin. 

Pop Ioan, protopop, Morlaca, p. u. Huedin. 

Pop Ioan, preot, Bosna, p. u. Trăsnea. 

Pop Ioan, preot, Nilvan, p. u. Hida. 

Pop Stefan, preot, Fildul de mijloc, p. u. Huedin. 
Poruţiu Iuliu, notar, dir. de bancă, Almașul-mare. 
Poruțiu Vasile, preot, Almașul-mare, 

Roșca Pavel, protopop, Sân-Petru, p. u. Hida. 
Şancu Ioan, preot, Visag, p. u. Huedin. 

Sava Alexandru, preot, Bedeciu, p. u. M.-Gher5-Mănăstur. 
Şerban Ilie, preot, Füzes, p. u. Hida. 

Tămaş Simeon, Dr., advocat, Hida. 

Truța Iuliu, preot, Ciucea. 

„Vlădeasa“, institut de credit şi economii, Huedin. 


Despărţemântul Lipova. 
Membrii fundatori. 


Mocsonyi Alexandru, Dr., proprietar, Birchiş. 
Moesonyi Victor, proprietar, Insbruck. 
Mocsonyi Zeno, proprietar, Bulciu, p. u. Birchiş. 


82 Transilvania. Partea oficială. 


Membru pe viaţă. 
Saviciu Aurel, Lipova. 
Membrii ordinari. 


Avramescu Vasile, Dr., Arad. 

Barzu Iulian, învățător, Şiştaroveţ. 

Beleş Vasile, protopop, Maria- Radna, p. u. Radna. 
Cimponeriu Ioan, capelan, Lipova. 

Cuparescu Zaharie, Şoimuş, p. u. M.-Radna. 

Dalin David, Lipova. 

Dehelean Vasilie, preot, Ususău, p. u. Lipova. 

Dozs6 Emil, Lipova. 

Halic Aureliu, Dr., medic, Lipova. 

Hamsea Voic, protopop, Lipova. 

lorgovici Corneliu, Cuveșdia, p. u. Aga. 

Iorgovici Iosif, preot, Chesinţ, p. u. Temes-Hidegkut. 
Marienescu Gregoriu, Lipova. 

Marta Alexandru, Dr., advocat, Lipova. 

Medrea Damaschin, învățător, Căpruța, p. u. M.-Slatina. 
Mircu Zariu, Lipova. 

Morariu Valeriu, Dr., advocat, M.-Radna. 

Neagu Teodor, preot, Ususěu, p. u. Lipova. 

Oprian Valeriu, Lipova. 

Pascu Atanasiu, M.-Radna. 

Pleșiu Georgiu, Şoimuş, p. u. M.-Radna. 

Pop Iuliu, Lipova. 

Pop Valeriu, proprietar, Crivobava, p. u. Temes-Székás. 
Popescu Aurel, prim-pretor, Birchiş. 

Popescu Georgiu, Dr., advocat, Lipova. 

Popovici Georgiu, protopop, Şiria. 

Roxin Florian, Lipova. 

Sandru Andreiu, învățător, Ohaba-sêrbească, p. u. Batta. 
Serbu Milan, Belotinț, p. u. Conop. 

Suciu Meletiu, Şiștaroveţ. 

Suricescu Teodor, Şiştaroveț. 

Szida Pasca, Lipova. 

Tuducescu loan, director de bancă, M.-Radna. 
Vuculescu Iosif, preot, Şoimuş, p. u. M.-Radna. 


Despărțemântul Ludoș. 


Membru fundator. 
Suciu Vasile, preot, Căpușul-de-câmpie. 
Membrii ordinari. 


Boeriu Ioan, preot, Lechinţa de Mureş, p. u. Iernut. 

Boeriu Laura (văduva), Lechinţa de Mureş, p. u. Iernut. 
Boeriu Virgil, silvicultor, Fizine, (Fiume). 

Elecheș Mariu, Velcheriul-de-câmpie, p. u. Miheșul-de-câmpie. 
Harșian Teodor, preot, Chimitelnie, p. u. Sânger. 

Orăsan Vasile, preot, M.-S.-lacob, p. u. Cuciu. 

Orbean Romul S., preot, Iclăndel, p. u. Căpușul-de-câmpie. 
Popescu Iuliu, Dr., advocat, M.-Ludoș. 


Transilvania. Partea oficială, 


Precup Alexandru, preot, Şeuşa, p. u. Niraștău. 
Solomon Nicolau, protopop, M.-Ludoș. 
Vlasa Vasile, preot, Budiul-de-câmpie, p. u. Sânger. 


Despărţemântul Lugoj. 
Membrii fundatori. 


Biserica română g. or. din Lugoj. 
Lupu Alexandru, colonel î. p., Viena. 

Membrii pe viaţă. 
Beșan Mihail, notar public, Lugoj. 
„Făgețana“, institut de credit şi economii, Făget. 
Haţeg Titu, advocat, Lugoj. 
Măestrii cojocari din Lugoj. 

Membrii ordinari. 


Andrei Iosif, notar, Zăgujeni. 

Avramescu Pahomie, Dr., deputat dietal, Lugoj. 
Boroş loan, canonic, Lugoj. 

Bredicean Coriolan, advocat, Lugoj. 

Densuşianu Beniamin, canonic, Lugoj. 

Dobrin Georgiu, Dr., advocat, Lugoj. 

Florescu Dimitrie, Dr., protonotar orășenesc, Lugoj. 
Gianu Mihaiu, canonic, Lugoj. 

lancu Liviu, preot, Visag, p. u. Duleu. 
Ianculescu Iulian, director de bancă, Lugoj. 
loanoviei Ioan, notar, Vecsehăza, p. u. Lugoj. 
Iorga Iosif, vice-notar, Lugoj. 

„Lugoşana“, institut de credit și economii, Lugoj. 
Madincea loan. canonic, Lugoj. 

Maior Iacob, Dr., medic, Lugoj. 

Maior Silvia n. Bogdan, soție de medic, Lugoj. 
Miclău Ioan, proprietar, Lugoj. 

Micu Vichente, preot, Spata, p. u. Balinț,. 
Olariu Sebastian, protopop, Făget. 

Pop Isidor, Dr., advocat, Lugoj. 

Pop Petru, canonic, Lugoj. 

Popescu lacob, asesor la sedria orfanală, Lugoj. 
Popovici Constantin, învăţător, Jidovar. 
Popovici Dionisie, preot, Tincova, p. n. Sacul. 
Popovici Georgiu, preot, Cliciova, p. u. Betlenhăza. 
Popovici Georgiu, Dr., protopop, Lugoj. 
Proştean Nicolau, advocat, Lugoj. 

Rácz Traian P., comerciant, Lugoj. 

Radu Demetriu, Dr., episcop, Lugoj. 

Radu Iacob, Dr., archivariu consistorial, Lugoj. 
Tatar Dumitru, preot, Jupani, p. u. Bojur. 


Despărțemântul Mediaș. 
Membrii ordinari. 


Ivan Ioan, Dr., advocat, Mediaș. 
Mircea Romul, protopop, Mediaș. 
8% 


84 Transilvania. Partea oficială. 


Moldovan Ioan, protopop, Mediaș. 

Popu Demetriu, Dr., advocat, Mediaş. 
Racoţa Ioana, soţie de medic, Şeica-mare. 
Racoţa Nicolau, medic, Şeica-mare. 
Suciu Alexandru, învățător, Mediaș. 


Despărţământul Mercurea. 
Membru fundator. 
Măcelariu Ioan, proprietar, Sângătin, p. u. Mercurea. 


Membrii pe viaţă. 


Colbasi Constantin de, proprietar, Şpring, p. u. Cunţa. 
Crăciun Samuil, proprietar, Doştat, p. u. Cunţa. 


Membrii ordinari. 


Albon loan, preot, Doştat, p. u. Cunţa. 
Apoldul-mic, comuna, Apoldul-mic. 

Biserica gr.or. din Apoldul-mic. 

Branga Nicolau, contabil, Poiana. 

Cassa de păstrare în Mercurea, Mercurea. 
Comuna bisericească Poiana, Poiana. 

Dobrota Ilie, preot, Poiana. 

Dobrota Nicolau, preot, Poiana. 

Droe loan, protopop î. p., Săliște. 

Floașu Ilie, comerciant, Mercurea. 

Insoţirea de credit Apoldul-mic, Apoldul-mic. 
Iuga Dionisiu, notar, Rod, p. u. Poiana. 

Lazar loan, preot, Apoldul-mic. 

Mărginean loan, preot, Bogatu, p. u. Păuca. 
Micu Adam, notar, Poiana. 

„Mielul“ cassă de păstrare, Poiana. 

Mihu Victor, Dr., medic, Poiana. 

Munthiu Dimitrie, notar, Reciu, p. u. Gârbova. 
Oprean loan. preot em., Cunţa. 

Oreştean loan, preot, Apoldul-mic. 

Pamfiloiu Dumitru, preot, Jina, p. u. Poiana. 
Petraşcu Ioan, preot, Cunţa. 

Pop Romul, preot, Gârbova. 

Predoviciu Pompiliu, preot, Vingard, p. u. Cunţa. 
Prodea Pamilie, comerciant, Jina, p. u. Poiana. 
Sava Constantin, învățător, Jina, p. u. Poiana. 
Serbu loan, preot, Poiana. 

Străulea loan, notar, Jina, p. u. Poiana. 

Stroia Danil, proprietar, Mercurea. 

Topârcian Ilie, notar, Apoldul-mic. 


Despărtěmêntal Mociu. 
Membrii pe viață. 
Dan Ioan, medic, Mociu. 


Leoca Ioan, proprietar, Sâmbotelec, p. u. Mociu. 
Moldovan Ioan, protopop, Cătina, p. u, Mociu, 


Transilvania. Partea oficială. 85 


Membrii ordinari. 


Bigian Alexandru, preot, Berchieș, p. u. Frata. 

Blaga loan, preot, Ghirișul-român, p. u. Mociu. 

Bozac Ieronim, proprietar, Budatelec. 

Botezan Pompeiu, comerciant, Șermaşul-mare, p. u. Balda, 
Bozac Ioan, preot, Sâmbotelecul-de-câmpie, p. u. Mociu. 
Cândea Lazar, învățător, Şermaşul-mare, p. u. Balda. 
Ciuca Simeon, preot, Mociu. 

Danilă Ieronim, preot, Budatelec. 

Deac Alexandru, preot, Bothaza, p. u. Mociu. 

Dumbrava Teodor, proprietar, Budatelec. 

German Iuliu, învățător, Sâmbotelec, p. u. Mociu. 
Hopârtean Basiliu, preot, Gedelin, p. u. Apahida. f 
Laurențiu Augustin, preot, Cămăraşul-deşert, p. u. Mociu. , 
Lupan Alexandru, preot, Silvaşul-de-câmpie, p. u. Ormenişul-de-câmpie. 
Moldovan Susana, soție de protopop, Cătina, p. u. Mociu. 
Mureşan Auxentiu, preot, Imbuz, p. u. Bonțida. 

Oltean Alexandru, proprietar, Tothaza, p. u. Mociu. 

Pasca Ioan, preot, Geaca, p. u. Mociu. 

Pintea Simeon, preot, Balda. 

Popu Simeon, preot, Naoiu, p. u. Mociu. 

Rus Constantin, preot, Şermaşul-mare, p. u. Balda. 

Rus Petru, preot, Chiciudul-de-câmpie, p. u. Budatelec. 
Rus Valeriu, preot, Tothaza, p. u. Mociu. 

Simon Georgiu, Dr., advocat, Mociu. 

Şuteu Basiliu, preot, Tuşin, p. u. Sân-Petru. 

Vodă Andreia, preot, Ormenişul-de-câmpie. 


Despărțemântul Năstud. 
Membrii fundatori. 


„Aurora“, institut de credit, Năsăud. 
Feldru, comuna, Feldru, p. u. Năs&ud. 
llva-mare, comuna, Ilva-mare, p. u. Rodna-veche. 
Maier, comuna, Maier, p. u. Rodna-veche. 
Mititei, comuna, Mititei, p. u. Năsăud. 
Monda Andreiu, Dr., medic, Sângeorgiu. 
Năsăud, comuna, Năsăud. 
Rodna-nouă, comuna, Rodna-nouă, p. u. Rodna-veche. 
Rodna-veche, comuna, Rodna-veche. 
Sângeorgiu, comuna, Sângeorgiu. 
Telciu, comuna, Telciu. 
Membrii pe viaţă. 


Bichigiu, comuna, Bichigiu, p. u. Telciu. 
Cârlibaba, comuna, Cârlibaba, p. u. Tihuţa. 

Cosna, comuna, Cosna, p. u. Dorna-Cândreni. 
„Fortuna“, institut de credit, Rodna-veche. 
Găureni, comuna, Găureni, p. u. Nemigea-maghiară. 
Hordău, comuna, Hordău, p. u. Telciu. 

Ilva-mică, comuna, Îlva-mică, p. u. Sângeorgiu. 
Leșiu, comuna, Leşiu, p. u. Sângeorgiu. 

Măgura, comuna, Măgura, p. u. Sângeorgiu. 


86 Transilvania. Partea oficială. 


Mocod, comuna, Mocod, p. u. Nemigea-maghiară. 
Nepos, comuna, Nepos, p. u. Năsănd. 

Parva, comuna, Parva, p. u. Năsăud. 

Poiana (St.-losif), comuna, Poiana (St.-losif), p. u. Sângeorgiu. 
Poeni, comuna, Poeni, p. u. Nemigea-maghiară. 
Rebra-mare, comuna, Rebra-mare, p. u. Năsčud. 
Rebrișoara, comuna, Rebrișoara, p. u. Năsăud. 
Romuli, comuna, Romuli, p. u. Telciu. 

Runc, comuna, Runc, p. u. Năsăud. 

Salva, comuna, Salva, p. u. Năsăud. 

Suplaiu, comuna, Suplaiu, p. u. Nemigea-maghiară. 
Zagra, comuna, Zagra, p. u. Nemigea-maghiară. 


Membrii ordinari. 


Bolfa Silviu, oficial î. p., Năsăud. 

Cioanca Nicolau, supravigil silvanal, Sângeorgiu. 

Domide Gerasim, preot, Rodna-veche. 

Făgărăşan Mihail, protopop, T&ure, p. u. Nemigea-maghiară. 

Gheţe loan, profesor, director gimnasial subst., Năsăud. 

Haliţa Alexandru, profesor, Năsăud. 

lleni Mateiu Dr., medic, Rodna-veche. 

Marcu loan, învățător, Sângeorgiu. 

Mihailaș Iosif, proprietar, Năsăud. 

Mureşan Ioachim, advocat, Năsăud. 

Nichiti Damian, învățător, Ilva-mică, p. u. Sângeorgiu. 

Petri Vasile, profesor prepar. î. p., Năsăud. 

Pletosu Gregoriu, protoiereu, profesor, Năsăud. 

Popelea Simeon, perceptor reg. de dare î. p., Rodna-veche. 

Porcius Florian, vice-căpitan î. p., membru al Acad. rom., Rodna-veche. 

„Reuniunea de împrumut și păstrare în Ilva-mare“, Ilva-mare, p. u. 
Rodna-veche. 

Scridon Gavrilă, profesor, Năsăud. 

Seni Ignat, învățător, Năsăud. 

Serban Ioan, notar, Năsăud. 

Slavoacă Ieronim, preot, Ilva-mare, p. u. Rodna-veche. 

Şotropa Virgil, profesor, Năsăud. 

Stefănuţ Emil, profesor, Năsăud. 


Despărţemântul Orade. 
Membrii fundatori. 
Pavel Mihail, episcop, Oradea-mare. 
Sarkady Artemiu, canonic, Oradea-mare. 
Membru pe viață. 
Papp Coriolan, Dr., advocat, director de bancă, Oradea-mare. 


Membrii ordinari. 


Ardelean Iustin, redactor, Oradea-mare. 
Bardoși Demetriu, Oradea-mare. 

Bibescu loan, preprietar, M.-Telegd. 
„Bihoreana“, institut de credit, Oradea-mare. 
Buna loan, Dr., advocat, Oradea-mare. 


Transilvania. Partea oficială. 87 


Ciceronescu Samuil, preot, Oradea-mare. 

Dărăban Gregoriu, notar, Feketeu, p. u. Ciucia. 
Diamandi Iosif, contabil, Oradea-mare. 

Dudulescu Georgiu, preot, Nyárszeg, p. u. Cyapju. 
Duma Florian, Dr., advocat, Oradea-mare. 

Farkas Georgiu, advocat, Margitta. 

Genţ loan, preot, Oradea-mare. 

Gherlan Ioan, notar, F.-Vâsărhely. 

Groza loan, protopop, Oradea-mare. 

Horvath Andreiu, preot, V.-Veleneze, p. u. Oradea-mare. 
Hosszu Clemente, cassar la „Bihoreana“, Oradea-mare. 
[uhâsz Georgiu, canonic, Oradea-mare. 

Kiss D., Dr., advocat, Oradea-mare. 

Kâvâri Teodor, preposit capitular, Oradea-mare, 

Nesu Moise, canonic, Oradea-mare. 

Nyes Corneliu, Dr., medic, Körös-Tarján. 

Păcală Toma, protopop, Oradea-mare. 

Pântya Petru, comerciant, Oradea-mare. 

Popa Mihaiu, notar, Tasâdf6, p. u. Drágacséke. 

Popa Romul, învățător, Less. 

Popovici Nicolau, Dr., medic, Oradea-mare. 

Roman Iosif, advocat, Oradea-mare. 

Roxin Nicolau, protopop, Micherechi, p. u. Kotegyân. 
Suciu Petru, protopop, Oradea-mare. 

Vulcan Iosif, redactor, membru al Acad, rom., Oradea-mare. 
Zigre Nicolau, advocat, Oradea-mare. 


Despărţă&mântul Orăștie. 


Membrii fundatori. 


„Ardeleana“, institut de credit, Orăştie, 

Erdelyi Victoria n. Bardoşi, soție de medic, Orăştie. 
Mihaiu Ioan, proprietar, Orăştie. 

Mihu loan Dr., advocat, Orăştie. 

Muntean Aurel Dr., advocat, Orăştie. 

Popovici Samuil, protopop onorar, Berii, p. u. Orăştie. 


Membrii pe viaţă. 


Corvin Simeon, comerciant, Orăştie. 

Draia Enea Dr., advocat, Orăștie. 

|adrieş Iosif, proprietar, Băcăinţi, p. u. Jibot. 
Moldovan Silviu Dr., advocat, Orăştie, 
Romos, comuna, Romos, p. u. Orăștie. 
Romoşel, comuna, Romoșel, p. u. Orăștie. 


Membrii ordinari. 


Barcian Aurel P., proprietar, Orăștie. 

Băsărabă Adam, capelan, Romos, p. u. Orăștie. 
Bercian Laurian, notar î. p., Orăştie, 

Bogdanescu George, proprietar, Orăștie. 

Crăciunescu Petru, proprietar, Romoşel, p. u. Orăștie, 
Dobo de Rusca Romul Dr., medic, Orăştie, 

Domșa Vasile, protopop, Orăștie. 


88 Transilvania. Partea oficială. 


Dubleș sen. Avram, proprietar, Romoşel, Orăştie. 
Dubleş Avram, învățător, Romoşel, p. u. Orăştie. 
Dubleş Nicolau, notar, Romos, p. u. Orăştie. 
Friedman Liviu, notar, Jibot. 

Mihailă Nicolau, proprietar, Vinerea, p. u. Jibot. 
Nasta Avram, proprietar, Romoşel, p. u. Orăştie. 
Orbonag Iosif de, pretor, Orăştie. 

Popovici Ilie, preot, Sebişel, p. u. Orăştie. 

Popovici Ioan, preot, Gielmar, p. u. Orăştie. 

Roman Nicolau, preot, Romoșel, p. u. Orăştie. 
Stefănescu Petru, proprietar, Romoşel, p. u. Orăştie. 
Tilicea Zacharie, preot, Vaidei, p. u. Orăştie. 

Truca Petru, notar, Romoșel, p. u. Orăştie. 

Vaidei, comuna bisericească gr.-or. Vaidei, p. u. Orăştie. 
Vaidei, comuna, Vaidei, p. u. Orăştie. 

Vule Ioan, comerciant, Orăştie. 


Despărț&mântul Oraviţa. 


Membrii fundatori. 


Petrovicia Ioan, preot, Ciclova-română, p. u. Oravița. 
Roşiu Pavel, preot, Vrani. 

Stoian loan, notar, Răcăşdia. 

Tămășel Iosif, preot, Vrani. 


Membrii pe viaţă. 
Avramescu Șofronie, preot, Nicolinţ, p. u. Răcăşaia. 
Corcan Dumitru, proprietar, Iladia, p. u. Răcășdia. 
Mangiuca Alexiu Dr., advocat, Oraviţa. 
Mioc Petru, notar, Mercina, p. u. Vrani. 
Nedelcu Ioan Dr., advocat, Oravița. 
Nemoian Mina, notar, Ciuchici, p. u. Răcăşdia. 
Oprea Traian, preot, Moldova-nouă. 
Panciovan Teodor, preot, Iertof, p. u. Vrani. 
Popoviciu Alexandru P., protopop, Oravița. 
Savu loan, notar î. p., Iertof, p. u. Vrani. 
Stanca Toma, comerciant, Cacova. 
Stupariu Nicolau, Eisenstadt. 
Trăilă Ilia, advocat, Oraviţa. 
Vițan Simeon, comerciant, Slatina, p. u. Sasca-montană. 
Vranianțu Iosif, notar, Vrani. 


Membrii ordinari. 


Albu Adam, notar, Iladia, p. u. Răcăşdia. 

Alexiu Petru, preot, Broşteni, p. u. Oravița. 

Anca Georgiu, cand. de advocat, Oravița. 

Babeț Iova, proprietar, Ticvaniu-mare, p. u. Cacova. 

Belóne Nicolau, comerciant, Ticvaniu-mare, p. u. Cacova. 
Bistrean Sinesie, preot, Jurjova, p. u. Dognecea. 

Bogdan Georgiu, comerciant, Oravița. 

Bogdan Ioan, învățător, Oraviţa. 

Bojinca Stanca Eva, comerciantă, Ticvaniu-mare, p. u. Cacova, 
Braia Petru, econom, Ticvania-mare, p. u. Cacova. 


Transilvania. Partea oficială. 


Caiman Georgiu, învățător, Tievaniu-mare, p. u. Cacova, 
Ciorogar Petru, vice-notar, Răcăşdia. 

Cipu Pavel, învăţător, Jurjova, p. u. Dognecea, 
Chirila Iustin, notar, Sasca-montană. 

Coca Alexandru Dr., advocat, Sasca-montană. 
Corcan Petru, prim-pretor, lam. 

Cornean Petru, Dr., advocat, Oraviţa. 

Crenian Traian, notar, Berlişte, p. u. lam. 

Cucu Costa, Oraviţa. 

Dragoescu Georgiu, învățător, Oraviţa. 

Epure loan, notar, Greovăţ, p. u. Cacova. 
Gropșan Ioan, preot, Sasca-montană. 

Gropşan Mihaiu Dr., cand. de advocat, Oraviţa, 
Hubian Petru Dr., Cacova. 

lana Aurel, preot, Maidan. 

Jucu Maxim, comerciant, Socolar, p. u. Răcăşdia. 
Lazar Pau, econom, Mercina, p. u. Vrani. 

Leza Vasile, comerciant, Ticvaniu- -mare, p. u. Cacova, 
Linţa Traian, învățător, Cacova. 

Lipovan Stefan, notar, Cacova. 

Mangiuca Ioan Dr., medic, Oraviţa. 

Măran Ioan, preot, Cielova-română, p. u. Oraviţa. 
Mărginean Vasile, funcționar de bancă, Oravița. 
Miclea Vasile, învățător, lertof, p. u. Vrani. 
Murgu Vasile, Iertof, p. u. Vrani. 

Nedici Iosif, comerciant, Oravița. 

Pascu Şofron, preot, 'Diovaniu- mare, p. u. Cacova. 


Pavloviciu Carol, funcţionar de bancă, Oraviţa-rom., p. u. Oravița. 


Piescu Tlie, oficiant, Oravița. 

Popa Georgiu, preot, Săcașş, p. u. Dognecea. 
Popoviciu Aurel, învățător, Broşteni, p. u. Oravița. 
Poruţiu Victor, protopop, Oraviţa. 

Radits Costa, comerciant, Sasca-montană. 

Rusu Dimitrie, protopop, Ticvaniu-mare, p. u. Cacova. 
„Săscana* societate pe acţii, Sasca-montană. 
Societatea de lectură, Cacova. 

Tămășel Iuliu Dr., advocat, Sasca-montană. 

'Peran Ioan E., librar, Oravița. 

iunea Georgiu, învățător, Varadia. 

Toader Alexiu, preot, Ciudonovița, p. u. Maidan. 
Velcean Iustin, comerciant, Oravița. 


Despărtěmêntul Oşorheiu. 
Membru fundator. 
Cerghedi Nina n. Ciato, M.-Oşorheiu. 
Membru pe viaţă. 
Ladoşan Irimie, pretor, M.-St.-Georgiu, p. u. M.-Ozorheiu. 
Membrii ordinari. 


Barbulescu Alexandru, preot, Băla, p. u. Ormenișul-de-câmpie. 
Bârsan Ioan, preot, M.-St.-Craiu, p. u. M.-Oşorheiu. 


89 


90 Transilvania. Partea oficială. 


Man Ioan, proprietar, Riîciul-de-câmpie. 

Maneguţ Nicolau, protopop, M.-Oşorheiu. 

Pantea loan, preot, Riciul-de-câmpie. 

Pop Andreiu, referent la sedria orfanală, M.-Oşorheiu. 
Pop Filip, preot, Bandul-de-câmpie. 

Rusu Stefan, preot, Nasna, p. u. M.-Oşorheiu. 

Saltelechi Vasile, preot, Bardoş, p. u. M.-Oșorheiu. 

Suciu Petru, preot, Săbadul-de-câmpie, p. u. M.-Oşorheiu. 
Tămaș Stefan, învățător, Bandul-de-câmpie. 

Tătar Vasile, preot, Kebele-Szt.-Ivâny, p. u. M.-Oşorheiu. 
Vule Nicolau, arândator, Pogăceaua-de-câmpie, p. u. Riciul-de-câmpie. 


Despărţemântul Panciova. 


Membru fundator. 
Neagoe Ioanichie, preot, Petrovoselo. 

Membrii pe viaţă. 
„Concordia“, institut de credit, Uzdin. 
Miclea George, Dr., advocat, Alibunar. 


Miclea Trifon, protopop, Satul-nou. 
Popescu Damian, paroch, Ofcea, p. u. Panciova. 


Membrii ordinari. 


Andrei Alexandru, învăţător, Omoliţa. 
Balnojan Ion, proprietar, Satul-nou. 
Bartolomeiu Aron, paroch, Dolova. 

Bireescu Alexandru, Dr., advocat, Panciova, 
Bortoș Remus, învățător, Cubin, 

Bossica Vasile, paroch, Glogon. 

Bunda Stefan, econom, Cubin. 

Bunda N. Vasile, proprietar, Cubin. 

Cocora loţa, econom, Cubin, 

Codarcea Alexandru, Dr., medic, Petrovoselo. 
Conopean Onoriu, preot, Uzdin. 

Corul român bisericesc şi lumesc, Cubin. 
Drencea Svetozar, econom, Cubin. 
„Duanăreana“, institut de credit și econ., Cubin. 
Frenţ George, econom, Cubin. 

Gaşpar Ion, învățător, Satul-nou. 

lankovits Constantin, notar, Satul-nou. 
Mihailaşiu Victor, Dr., medie comunal, Satul-nou. 
Miloş Cornel, apotecar, Uzdin. 

Milu Iancu, paroch, Uzdin. 

Nistor George, magistru de drum, Gubin. 
Nica Petru, învățător, Cubin. 

Olariu Ioan, econom, Cubin. 

Onciu Constantin, comerciant, Uzdin. 
Ortopan George, proprietar, Satul-nou. 

Pența Petra Dr., advocat, Panciova. 

Petcu Ioan, proprietar, Satul-nou. 

Petrişor Teodor, învățător, Alibunar. 

Popa Stefan, paroch, Seleuș, p. u. Alibunar. 


Transilvania. Partea oficială, 91 


Popovici Nicolae, paroch, Alibunar. 

Popovici Timotea, paroch, Deliblata. 

Roşculețiu Georgiu, supralocotenent î. p., Satul-nou, 
Secoşian Lucian, preot, Cubin. 

„Sentinela“, institut de credit, Satul-nou. 

Spăriosu Ilie, contabil, Uzdin. 

„Steaua“, institut de credit, Petrovoselo. 

Stoica Petru, înv. pens., Satul-nou. 

Tisu Petru, advocat, Panciova. 


Despărțemâutul Reghin. 


Membrii fundatori. 


Barbu Patriciu, advocat, Reghinul-săsesc. 
Șagău Galacteon, protopop, Idicel, p. u. Leciu. 


Membrii pe viaţă. 


Cetăţan Mare, subjude, Reghinul-săsesc. 

Hossu loan, preot, Nilaşu-mare. 

Maier loan, proprietar, Topliţa, p. u. Cuieşd. 
Orbonaş Carolina, soţie de advocat, Reghinul-săsesc. 


Membrii ordinari. 


Barbu Eugenia, Reghinul-săsesc. 

Barbu Sever, contabil, Reghinul-săsese. 

Bran Eugen Dr., advocat, Teaca. 

Ceuşan Alexandru Dr., medic, Reghinul-săsesc. 

Chețan Augustin Dr., cand. de advocat, Reghinul-săsesc. 
Ciobotariu Petru, preot, M -Reghin, p. u. Reghinul-săsesc. 
Neagoş Petru, medic, Deda. 

Popescu Ioan Dr., advocat, Reghinul-săsesc. 

Popescu Iosif, cand. de advocat, Reghinul-săsesc. 
Popescu Leon, preot, Deda. 

Racoțan loan, preot, Ibăneşti, p. u. Gurghiu. 

Uilăcan Petru, protopop, Reghinul-săsesc. 


Despărțëmêntul Sătmar. 
Membru pe viață. 
Barbul Gavriil, proprietar, Mocira, p. u. Baia-mare. 


Membrii ordinari. 


Achim Georgiu, comptabil, Seini. 

Achim Maria, Seini. 

Achim Vasile, Seini. 

Anderco Vasile, paroch, Odoreu. 

Ardelean Vasiliu, paroch, Veteș, p. u. Sătmar. 
Bran Dionisiu, preot, Ardusat. 

Bud Corneliu, paroch, Gerţa-mică, p. u. Turţ. 
Bran Felicean, Dr., archidiacon, p. u. Careiu-mare. 
Ceontea Dimitrie, paroch, Dambrăvița, p. u. Baia-mare. 
Ciurdar Mihaiu, protopop, Szamos-Dob. 

Darabant Mihail, paroch, Tiream. 


92 Transilvania. Partea oficială. 


Hengye Grigoriu, notar, Ardusat. 

Hengye Titu, medic, Ardusat. 

lIniczky Vasile, paroch, Bătareiu, p. u. Șîrlău. 

Lazar Purcareţianul Gavriil, protopop, Sânislău. 

Leşian Vasiliu, paroch, Sân-Nicolau, p. u. Moftinul-mare. 
Lucaciu Constantin, paroch, Iosip, p. u. Mezieş. 

Lucaciu Vasile, Dr., paroch, Şişeşci. p. u. Baia-Sprie. 
Marchiş Romul, paroch, Tămâia, p. u. Ardusat. 

Mihalea Ioan, preot, Hurez, p. u. Snpurul-de-jos. 

Mureşan Alexandru, proprietar, Bozinta-mare, p. u. Hideaga. 
Napoian Daniil, preot, Botiz, p. u. Botiz şi Vaşvareu. 

Pop Alexandru, paroch, Tăuţii-de-jos. 

Pop Demetriu, advocat, Vezend, p. u. Portelek. 

Pop Iacob, paroch, Bătarciu, p. u. Șirlăa. 

Pop Ioan, paroch, Turţ, 

Savanyu loan, advocat, Sătmar. 

Szabo Ignaţiu, paroch, Careiu-mare. 

Suta Georgiu, protopop, Moftinul-mic, p. u. Moftinul-mare. 
Târnovean Coriolan, paroch, Amaţ, p. u. Sătmar. 


Despărță&mântul Sebeș. 


Membrii fundatori. 


Pianul superior“, comuna, Pianul-superior, p. u. Sebeșul-săsesc. 
» p , na, p p Ș 
„Sebeşul-săsesc“, comunitate scaunală, Sebeșul-săsesc. 


Membrii pe viață. 


„Lancrăm*, comuna, Lancrăm, p. u. Sebeșul-săsesc. 
„Sebeşana“ institut de credit, Sebeșul-săsesc. 


Membrii ordinari. 


Aldea Vasile, senator, Sebeșul-săsesc,. 

Barb Aurel, notar, Lancrăm, p. u. Sebeşul-săsesc. 
Barbu Toma, comerciant, Șugag, p. u. Săsciori. 

Bojiţa loan, advocat, Sebeşul-săsesc. 

Cib Eustate, paroch, Daia-română, p. u. Oarda-inferioară,. 
Creţoescu Constantin, comerciant, Sebeșul-săsesc. 
David Avram, înv. dirig., Sebeşul-săsesc. 

Dobrescu Alexandru, protopop, Sebeşul-săsesc. 

Dregan loan, notar public, Sebeșul-săsesc. 

Elekes Ioan, Dr., medic, Sebeşul-săsesc. 

Floca loan, preot, Răhău, p. u. Sebeșul-săsesc. 

Florian Ioan, notar, Laz, p. u. Săsciori. 

Ghibu Gregoriu, paroch, Șugag, p. u. Săsciori. 

Halalai Ioan, notar, Săsciori. 

Henteş Ioan, pretor, Sebeşul-săsesc. 

Ispas Simion, proprietar, Daia-română, p. u. Oarda-inferioară. 
Medean Sergiu, protopop, Sebeşul-săsesc. 

Mureşan Zevedeiu, preot, Sebeșul-săsesc. 

Oncescu Ioan, notar pens., R5hău, p. u. Sebeșul-săsesc. 
Onițiu Rafila, Sebeşul-săsese. i 

Paraschiv I. Eugenia, proprietară, Sebeşul-săsesc, 
„Răhău“, comuna, Răhău, p. u. Sebeşul-săsesc. 


Transilvania. Partea oficială. SOEN 93 


Roşu Samuil, învățător, Sebeşul-săsesc. 

„Săsciori“, comuna, Săsciori. 

Stoicuţa Ioan, preot, Săsciori. 

Vasilca Vasile, sub-notar, Daia-română, p. u. Oarda-inferioară. 
Vule M. Ioan, proprietar, Pianul-superior, p. u. Sebeșul-săsesc. 


Despărtëmêntul Săliște. 

Membru fundator. 
Ittu Mihail, silvicultor, Sălişte. 

Membrii pe viață. 
„Cacova“, comuna, Cacova, p. u. Orlat. 
„Cacova“, comuna bisericească, Cacova, p. u. Orlat. 
„Gurarîului“, comuna, Gurariului, p. u. Orlat. 
Popa Nicolae al Opri, S8lişte. 
„Sălişte“, comuna, Sălişte. | 
„Tilișca“, comuna bisericească, Tilişea, p. u. Săliște. 
„Tilișca, comuna, Tilișca, p. u, Sălişte. 
Vule Demetriu, proprietar, Săliște. 


Membrii ordinari. 


Acilenescu Avram, notar, Galeș, p. u. Sălişte, 
Aron Dionisie, preot, Gurariului, p. u. Orlat. 
Banciu Dumitru, farmacist, Sălişte. 

Banciu loan, comerciant, Sălişte. 

Biserica gr.-or., Gurarîului, p. u. Orlat. 

Bunea loan, notar, Cacova, p. u. Orlat. 
Calefariu Nicolae Dr., medic, Sălişte. 

Chirca loan, vice-notar, Sălişte. 

Comşa Petru, Sălişte. 

Drăgan Alexandru, notar, Orlat. 

Dragits Petru, pretor suprem, Sălişte. 

Decei Aurel, vice- notar, Gurariului, p. u. Orlat, 
Decei Dionisie, preot, Orlat. 

Henţu Nicolae, notar, Sălişte. 

Herţa Constantin, contabil, Sălişte. 

lacob George, proprietar, Orlat. 

Ivan Ioan, notar, Gurariului, p. u. Orlat. 

Juga Petru sen., paroch, Tilișca, p. u. Sălişte. 
Măcelar Ilie, proprietar, Gurarîulai, p. u. Orlat. 
Manta loan, preot. Gurarîului, p. u. Orlat. 
Milea Valeriu, notar, Tilișca, p. u. Sălişte. 
Mosora Dumitra, învățător, Sălişte, 

Muntean Ioachim, preot, Garariului, p. u. Orlat. 
„Orlat“, comuna, Orlat. 

Pesamosca Ludovie, contabil, proprietar, Orlat, 
Pop Valeriu, notar, Săcel, Sălişte. 

Prunaș George Dr., medic, Orlat. 

Roșca Căpitan Iordache, comerciant, Sălişte. 
Savu Sabin, notar, Vale, p. u. Sălişte. 

Stoia Ioan, învățător, Orlat. 

Stroia loan Dr., protopop, Sălişte. 

„Vale“, comuna, Vale, p. u. Sălişte, 


94 Transilvania. Partea oficială. 


Despărţemântul Sibiiu. 
Membrii fundatori. 


Harşianu P. Basiliu de, advocat, Sibiiu. 

Lebu Alexandru, proprietar, Sibiiu. 

Popovici Sava, protopop, Sadu, p. u. Cisnădie. 
„Reşinarii, comuna, Răşinari. 

Stejar Constantin, căpitan î. p., Sibiiu. 

Șuluţu St. Iosif, consilier de trib. î. p., Sibiiu. 
Vișa loan, proprietar, Sibiiu. 


Membrii pe viață. 


Bardoşi Iuliu, inspector școl. î. p., Sibiiu. 

„Boiţa“, comuna, Boiţa, p. u. Tălmaciu. 

Bologa Vasile Dr.. dir. și profesor, Sibiiu. 

Cordescu R. D., dir. emer., Fofeldea, p. u. Noerichiu. 
Cosma Parteniu, dir. executiv, Sibiiu. 

Dancăş Bucur, econom, Rëşinari. 

Meţianu Ioan, archiepiscop, Sibiiu. 

Muciu Urechiă Ilariu, funcţionar, Sibiiu. 

Papiu loan, protopop, Sibiiu. 

Pipoş Petru, jude de tablă î. p., Sibiiu. 

Preda loan de, advocat, Sibiiu. 

Puşcariu Ilarion, Dr., archimandrit, Sibiiu. 

Roşca Eusebiu Dr., dir. seminarial, Sibiiu. 

Russu Octavian Dr., advocat, Sibiiu. 

„Sadu“, comuna, Sadu, p. u. Cisnădie. 

Tilea Onoriu, inginer, Sibiia. 

Tincu Avram Dr., advocat, Sibiiu. 

Vecerdea Nicolau Dr., advocat, secret. al „Albinei*, Sibiiu. 


Membrii ordinari. 


Ardelea Radu, funcționar la „Albina“, Sibiiu. 
Baca Coman, preot, Poplaca, Sibiiu. 

Beu Ilie Dr., medic, Sibiiu. 

Boiu Zacharia, asesor consistorial, Đibiiu. 
Broştean Petru, Sibiiu. 

Comşa Georgiu, notar, Tălmăcel, p. u. Tălmaciu. 
Cosma Maria, soție de dir. de bancă, Sibiiu. 
Creţu Ioan, asesor la sedria orfanală, Sibiiu. 
Cristea Elie Dr., secretar consistorial, Sibiiu. 
Cristea Nicolau, asesor consistorial, Sibiiu. 
Diaconovich Corneliu Dr., prim-secretar al Asoc., Sibiiu. 
Gamulea Vasilie, funcţionar de bancă, Sibiiu. 
Goga Iosif, preot, Reşinari. 

lovescu Eugenia, profesoară, Sibiiu. 

Indrieşiu Petru, notar, Boiţa, p. u. Tălmaciu. 
Isacu Pompiliu Dr., advocat, Sibiiu. 

Ivan Nicolau, asesor consistorial, Sibiiu. 
Leményi Eleonora, soție de advocat, Sibiiu. 
Lemenyi Liviu Dr., advocat, Sibiiu. 

Lucuța Pantaleon, căpitan î. p., Sibiiu. 
Marienescu Atanasiu Dr., jude de tablă î. p., Sibiiu. 


Transilvania. Partea oficială. 


95 


Maxim de Hâchstenberg George, maior c. şi reg. î. p., Sibiiu. 
Millea Aurel, notar comunal, Poplaca, Sibiiu. 

Modran George, preot, Poplaca, p. u. Sibiiu. 

Moga Stefan, măestru covrigar, Sibiiu. 

Muntean Paul, Sibiiu. 

Olariu Oprea, învăţător, Poplaca, p. u. Sibiiu. 

Pálos n. Todescu Eugenia de, Sibiiu. 

Penciu Nicolau, jude reg. î. p., Sibiiu. 

Petrașcu Elena, dir. internatului Asoc., Sibiiu. 

Popa loan, advocat, Sibiiu. 

Pop Constantin, funcţionar de bancă, Sibiiu. 

Poplaca, comuna bisericească gr.-or.. Poplaca, p. u. Sibiiu. 
Poplaca, comuna, Poplaca, p. u. Sibiiu. 

Popescu Iuliu, cassar al „Albinei“, Sibiiu. 

Popovici Timoteu, profesor, Sibiiu. 

Raţiu Dominic, funcționar de bancă, Sibiiu. 

Raţiu loan Dr., advocat, Sibiiu. 

Răduţiu Irimie, notar cerc., Racoviţa, p. u. Sebeșul-superior. 
Rusu V. Ioan, canonic, Sibiiu. 

Simonescu Leontin, secretar metropolitan, Sibiiu. 

Simtion Petru, paroch, Sibiiu. 

Stroia Stefan, protonotar comitatens, Sibiiu. 

Togan Nicolau, adm. protop., Sibiiu. 

Vătășan Ioan, oficial de bancă, Sibiiu. 

Vecerdea Eugenia, soție de advocat, Sibiiu. 

Viţelariu loan, învățător, Poplaca, p. u. Sibiiu. 

Voileanu Mateiu, asesor consistorial, Sibiiu. 


Despărțemântul Sighişoara. 
Membrii ordinari. 


Doctor Nicolau, preot, Hașfalău. 

Ganea Zaharie, preot, Ferihaz, p. u. Sighişoara. 

Moldovan Demetriu, protopop, Sighișoara. 

Manovici loan, preot, Retișdorf. 

Niculescu Maria, preoteasă văduvă, Saschiz, p. u. Hașfalău. 
Oltean Vasilie, inspector de drum, Saschiz, p. u. Hașfal&u. 
Tatar Zaharia, notar de trib., Elisabetopole. 

Urdea Vasilie, cojocar, Sighișoara. 


Despărţemântal Șimleu. 


Membrii fundatori. 


Pop de Basesci George, proprietar, Basesci, p. u. Cehul-Silvaniei. 
Pop Iosif, consilier reg., fost deputat, Şomcuta-mare. 
Nilvan Nicolau, advocat, Șomceuta-mare. 
„Silvania“, institut de credit, Șimleu. 
Membrii pe viaţă. 
Cosma Andreiu, dir. exec., Şimileu. 
Cosma Francisc, Pir. 
Oficiul parochial gr. cat. rom., Şomcuta-mare. 
Pop de Basesci Alexandru, jude de tribunal, Cehul-Silvaniei. 
Pop Teodor, protopop, Ortelec, p. u. Mirşid. 


96 Transilvania. Partea oficială. 


Membrii ordinari. 


Barbolovici Alimpiu, vicar, Șimleu. 

Bohăţel Mihail, proprietar, Supurul-de-sus, p. u. Supurul-de-jos. 
Bucșa Ilie, notar, Colţirea, p. u. Şomcuta-mare. 

Cocian Florian, advocat, Cehul-Silvaniei. 

Cosmuţa Petru, jude în pens., funcț. de bancă, Șimleu. 
Dragomir Ch. Ioan, protopop, Năprade, p. u. Jibou. 
Dragomir Ch. Teofil, proprietar, Lupoaea, p. u. Jibou. 
Dragoș Augustin, proprietar, Hideaga. 

Flonta Graţian, preot, Căţelul-român, p. u. Crasna. 
Giurco Ladislau Dr., advocat, Jibou. 

lernea Lazar, protopop, Csomakăz. 

Marcuș Augustin, oficial de bancă, Șimleu. 

Marincaş Simeon, preot, Bogdana, p. u. Bucium. 
Medan Andreiu, advocat, Şomeuta-mare. 

Mica Vasiliu, posesor, Someş-Odorheiu, p. u. Jibou. 
Orga Iosif, comptabil, Jibou. 

Pătcaş Vasile, preot, Hatvan, p. u. Tăşnad. 

Pop Georgiu, Dr., advocat, Zelau. 

Pop Mihaiu, Dr., advocat, Simleu. 

Pop Vasiliu, protopop, M.-Sân-Georgiu, p. u. Bucium. 
Serb Ioan, protopop, Şomcuta-mare. 

Suciu Demetriu, dir. de bancă, Jibou. 

Trif Gavriil, profesor emer.. Șimleu. 

'Trufașiu loan, proprietar, Girocuta, p. u. Supurul-de-jos. 
Vajda Gavril, preot, Bobota, p. n. Șarmaşag. 

Vicaș Augustin, preot, Hidig, p. u. Şarmașag. 


Despărțemântul Timişoara. 


Membrii fundatori. 


Țigle Petru Dr., advocat, Timişoara. 
Ungurian Emanuil, advocat, Timișoara. 


Membrii pe viaţă. 


Albu Timoteiu, econom, Ghilad. 

Bandu loan, proprietar, Mebala, p. u. Timişoara. 

Buibaș Alexandru, funcționar de bancă, Timişoara. 

lonaşiu Petru, funcționar de bancă, Timişoara. 

Mezin Valeriu Dr., cand. de advocat., Mehala, p. u. Timişoara. 
Mihailovici Costa, proprietar, Elisabetinul-Timișoarei. 

Nicola Enea Dr., medic, Ciacova, 

Oprean Arcadie, funcționar de bancă, Timișoara. 

Simon Sidonia, Ciacova. 

Vaianțu Vasilie, proprietar, Mehala, p. u. Timișoara. 


Membrii ordinari. 


Ardelean Georgiu, advocat, Timişoara. 

„Beregsana“, institut de credit, Beregsău. 

Blaj Avram, învățător, Parța. 

Breban Georgiu, Ghilad. 

Buibaş Dimitrie, proprietar, Bucuvăţ, p. u. Temeş-Remete. 
Buzariu Francisc, funcţionar de bancă, Timișoara. 


Transilvania. Partea oficială. 97 


Cărăbaș Damaschin, proprietar, Belinţ, p. u. Chisetău. 
Cărăbaş Romul, funcționar de bancă, Timişoara. 
Curabetz Iosif, econom, Ghilad. 

Cosma Aurel Dr., advocat, Timișoara. 

Cosma Lucia, soţie de advocat, Timișoara. 
Crașovan Vasile, preot, Babșa, p. u. Chisetău. 
Czaranu Constantin, comerciant, Timișoara. 
Diminescu Nica, econom, Ciacova. 

Dragan Aurel, preot, Ghilad,. 

Dragan Petru, învățător, Sân-Mihaiul-român. 
Ferentz Petru, învățător, Petroman, p. u. Ciacova. 
Gordan Nicolau, proprietar, Fabricul-Timișoarii. 
Geţa Ioan, econom, Sîrbova, p. u. Vucova. 

Groza Nicolau, preot, Sân-Mihaiul-român. 
Gruescu Ioan, învățător, Ciacova. 

Iancu Paul, preot, Obad, p. u. Ciacova. 

Ionescu Ioan, preot, Jebeliu. 

Jurma Paul, Dr., advocat, Buziaş, 

Lăpădat loan, econom, Ghilad. 

Micluţa Nicolae, preot, Cerneteaz, p. u. Temes-Gyarmata. 
Miculescu loan, funcţionar de bancă, Timişoara. 
Nedelcu loan, advocat, Buziaș. 

Nicoara Cornel, Dr., advocat, Timișoara. 

Pepa loan, protopop, Buziaş. 

Pinciu Ana, soție de protopop, Ciacova. 

Pinciu Ioan, protopop, Ciacova. 

Pocan Teodor, preot, Jebeliu. 

Pop Vasile, advocat, Aradul-nou. 

Pop Vincențiu, proprietar, Jebeliu. 

Popoviciu Aurel, preot, Chişoda. 

Proştean Cornel, funcționar de bancă, p. u. Timișoara. 
Puticiu Traian, Dr., protopop, Fabricul-Timișoarii. 
Rădneanţu Ioan, oficiant privat, Temeş-Rekâs. 
Rotariu Pavel, advocat, Timişoara. 

Russu Victor, preot, Utvin, p. u. Sân-Mihaiul-român. 
Simon Lazar, Dr., advocat, Ciacova. 

Şincai Traian, Dr., advocat, Vinga. 

Sipețianu Lucian, preot, Chisetëu. 

Stoia Nicolau, preot, Lipet. 

Teodorovici Ioan, Timişoara. 

Trailă Georgiu, protopop, Fabricul-Timișoarii. 
Vancu Dimitrie, funcționar de bancă, Timişoara. 
Zărie Romul, comerciant, Timişoara. 


Despărțe&mântul Torac. 


Membrii ordinari. 


Cira Petru, econom, Toracul-mic, p. u. Toracul-mare. 

Ghilăzan Valeriu, învăţător, Ecica-română, p. u. Ecica. 

Magdu Valeriu, paroch, Eoica-română, p. u. Ecica. 

Petroviciu Paulina, preoteasă, Toracul-mic, p. u. Toracul-mare. 
Petroviciu Vichentie, paroch, Toracul-mic, p. u. Toracul-mare. 
Tempea Paul, preot, Toracul-mare. 


98 Transilvania. Partea oficială. 


Despărțemântul Treiseaune-Ciuc. 


Membrii ordinari. 


Câmpean Ilie, vice-protopop, p. u. Gyergy0-Szt.-Miklos. 
Ciobotariu Gavril, preot, Gyimes-Biikk, p. u. Gyimes. 
Coltofean Demetriu, protopop, Breţe. 

Damian Spiridon, protopop onorar, Breţc. 

Dima loan, preot, Sita-Buzeu, p. u. Intorsura-Buzeului. 
Jonescu Georgiu, preot, Budila. 

Neagovici-Negoescu Georgiu, capelan, Intorsura-Buzeului. 
Nistor Dionisiu, preot, Arpătac. 

Oltean loan G., preot, Poiana-sărată. 

Pop David, diacon, Poiana-sărată. 

Precup Alexandru, Bicaz, p. u. Tulgheș. 

Rafiroi Georgiu jun., măcelar, Arpătac. 

Stefan Georgiu, comerciant, Arpătac. 

Ținţărean Georgiu, cojocar, Arpătac. 

Urzicean Ioan, notar, Bicaz, p. u. Tulgheș. 


Despărţemântul Turda. 
Membru pe viaţă. 


Popescu Georgiu, Dr., advocat, Turda. 


Membrii ordinari. 


„Āriegana“, institut de credit, Turda. 

Boldea Georgiu, căpitan î. p., Turda. 

Codarcea Artemiu, protopop, Turda. 

Mesaroş Ioan, advocat, Turda. 

Nemeș Vincențiu, preot, Sân-Mărtinul-sărat, p. u. Grind. 
Pătăcean Eugen, Dr., advocat, Turda. 

Pop Simeon, protopop, Luna, p. u. Grind, 

Rațiu Nicolau P., preot, Tritul-de-sus, p. u. Ghiriş. 
Samoilă Simeon, absolv. de teol., Ofenbaia. 

Socol Iuliu, preot, Ceanul-mare. 

Suciu Ioan, proprietar, Tritul-de-sus, p. u. Ghiriș, 
Vlăduţ Iuliu ©., advocat, Turda. 


Despărțëmêntul Vârşeţ. 


Membru fundator. 
Novac Aureliu Dr., advocat, Biserica-Albă. 


Membrii pe viață. 


Corcea Avram, preot, Coșteiu, p. a. lam. 

Damian Ioan Dr., advocat, Detta. 

Ramneanțu Patrichie, învăţător, Coșteiu, p. u. lam. 
Roşiu loan M., advocat, Biseriea-Albă. . 
Zepeneag Petru Dr., advocat, Vârșeț. 


“Transilvania. Partea oficială. 99 


Membrii ordinari. 


Balanescu D., Biserica-Albă. 

Barbu Adam, maestru, Vârșeț. 

Boborony Andrea, Biserica-Albă. 

Bozanciu Simeon, notar î. p., Biserica-Albă. 
Cigărean Liviu, cand. de advocat, Vârșeț. 

Cocora loan, director de bancă, Vârşeţ. 

Colojâra Silviu, preot, Sculea, p. u. Gătaia. 

Coșteiu, comuna bisericească gr.-or., Coşteiu, p. u. lam. 
Dabiciu Elia, capelan, Voivodinţ, p. u. lam. 

Fincu Victor, contabil, Vârşeţ. 

Gaşpar Georgiu, preot, Gătaia. 

Giuica Ioachim, preot, Marcovăţ, p. u. Temes-Kutas. 
lorgoviciu Iuliu, preot, Mărgita. 

Juica Mihaiu, adm. prot., Srediştea-mică, p. u. Srediștea-mare. 
Korcsea Sima, comerciant, Coșteiu, p. u. Iam. 
Lazarescu Luca, preot, Ferendia. 

Liuba Paul, Vêrgeț. 

Maleta Avram, Vârșeț. 

Maleta Iosif, proprietar, Coşteiu, p. u. lam. 

Meogan Petru, comerciant, Coșteiu, p. u. lam. 
Moise loan, notar, Marcovăţ, p. u. Temes-Kutaş. 
Moise Mihail P., comerciant, Voivodinţi, p. u. Iam. 
Orza Iosim, econom, Coșteiu, p. u. Iam. 

Otonoga Stefan, învățător, Coşteiu, p. u. Iam. 
Panciovan Bartolomeiu, notar, Voivodinţi, p. u. Iam. 
Patesian Maxim, Biserica-albă. 

Petruţ lacob, Coşteiu, p. u. lam. 

Popoviciu Antoniu, preot, Nicolinţul-mare. 

Popovici Nicolau Dr., advocat, Vârșeț. 

Popovici Simeon, preot, Voivodinți, p. u. Iam. 
Popoviciu Timoteu, preot, Deliblata. 

Raita Ioan, oficiant î. p., Cubin. 

Reuniunea de cetire și cântări din Coşteiu, p. u. Iam. 
Schiopu Simeon, comerciant, Vârșeț. 

Spăriosu Mihail, candidat de advocat, Vêrşeț. 
Stepan Georgiu, proprietar, Coşteiu, p. u. lam. 


Despărţemântul Zernești. 
Membrii pe viaţă. 


Garoiu Nicolau, advocat, Zerneşti. f 
Moşoiu Moise, proprietar, Tohanul-nou, p. u. Zernești. 


Membrii ordinari. 


Brumboiu Moise, preot, Tohanul-vechiu. 
Comşa Ioan IL, comerciant, Zernești. 
Grozea Nicolau, proprietar, Tohanul-vechiu. 
Meţianu Iancu, Dr., proprietar, Zernești. 
Plotogea Ilariu, preot, Tohanul-nou, p. u. Zernești. 
Strevoiu Ioan, preot, Zernești. 
Ungur Haralampie, Tohanul-vechiu. 
Vodă Nicolau, învăţător, Tohanul-vechiu. 
9% 


100 Transilvania. Partea oficială. 


Afară de despărțăminte. 


Membrii fundatori. 


Belloescu Stroe, profesor. 
Cimponeriu Atanasiu, jude de tablă î. p., Budapesta. 
Lazar Georgiu, advocat, Arad. 
Neagoe Stefan, profesor. 
Membrii pe viaţă. 
Babeș Vincențiu, privatier, Budapesta. 
Brote Eugen. 
Ciura Aurel Iosif, farmacist. 
Criste Nicolau, proprietar, Cernăuț. 
Eremia Georgiu, Săcele. 
Fanea loan, preot, Szarvaszó, p. u. Siget. 
Grosu Ioan N., Săcele. 
Pop Iosif, jude de curie, Budapesta. 
Popa Eremia, Săcele. 
Procopian-Procopovici Isidor, preot. 
Szerb Georgiu, deputat dietal, Budapesta. 


Membrii ordinari. 


Beleş Augustin, preot, Şimand. 

Bona Anton, profesor, Seghedin. 

Brătean Georgiu, funcționar. 

Budu Tit, vicar, Siget. 

Cioban Maria, profesoară, Arad. 

Faur Ioan, profesor. 

Frâncu Andreiu, jude de curie, Budapesta. 
Hamzea Augustin, archimandrit, Arad. 
Lazurian Alexandru L., inginer. 

Marin Nicolau, Brünn. 

Nedelcu Ilie, Brünn. 

Oncu Nicolau, Dr., director de bancă, Arad. 
Onițiu Alexiu, jude reg., Seghedin. 

Papp Ioan, protopop, Bocsig. 

Pop Iuliu, Dr, advocat, Vişeul-de-sus. 
Proca Georgiu, Dr., profesor, Arad. 
Spinean Samuil, comerciant. 

Strajan Mihail, profesor. 

Suciu Ioan, Dr., advocat, Arad. 

Șuluţu Aurel St., Dr., profesor. 

Tămăşdan Liviu, Dr., advocat, Arad. 
Târziu Augustin, preot, Kerülös, p. u. Sinte. 
Vătăşan Nicolau, profesor, Beregszász. 
Vlassa Georgiu, protopop, Miskolcz. 


Transilvania. Partea oficială. 


101 


Aclus D. 


Nr. 556—1901. 


CONSEMNAREA 


membrilor decedați ai Asociaţiunii în an. 1900—1901 


PHP 


OPNP 


I. Membri onorari: 
Stefan Moldovan, preposit, Lugoș. 
Il. Membri fundatori: 


George Boeriu, supralocotenent î. p., Vad. 
Dr. Eugeniu de Mocsonyi, proprietar, Capolnaş. 
Ioan Popescu, profesor, Bêrlad. 


III. Membri pe viață: 


Elena Barbu n. Grecu, Reghin. 

Maria Frane de Frankenstein, Bistrița. 
Dr. George Vuia, medic, Arad. 

Stefan Millea, notar emer., Tiligea. 
Octaviu Barițiu, profesor emer., Năsăud. 
Stefan Câmpian, protopop, Elisabetopole. 


IV. Membri ordinari: 


Dr. loan David, secret. institut. „Albina“, Sibiiu. 
Nicolau Cintea, medic, Zerneşti. 

Alexandru Velican, advocat, Alba-Iulia. 
Alexandrina Cunţan, Berlin. 

Anchedim Candale, preot, Borgo-Bistrița. 
Nicolau Maior, preot, Vameş-Odorheiu, 

Demetriu Furdui, cantiner, Alba-Iulia. 

Gregoriu Maior, redactor, Brașov. 

Dr. loan Raţiu, canonic, Blaj. 

loan Danciu, protopop, Ofenbaia. 

loan Cutean, privatier, Brad. 

Teodor cav. de Seracin, mareșal locot., Caransebeş. 
Petru Mihuţi, protopop, Oradea mare. 

Petru. Cazan, contabil, -Boeșa-montană. 
Alexandru Silaşi, protopop, Bistriţa. 

Ilarie Filipoiu, paroch, Rodna veche. 

Petru Jurma, învățător, Şag. 

Dr. loan Pop, vicar, Năsăud. 

Aurel Popoviciu, paroch, Chişoda. 


102 Transilvania. Partea oficială. 


Aclus E. 
Nr. 178—1901. iz bed le RE, 
RAPORTUL CASSEI. 


Onorat Comitet! 


Ne luăm voie a presenta în aclus sub -/. raţiociniile fondurilor, 
fundaţiunilor şi depositelor Asociaţiunii pentru anul 1900, 

Lăsând la o parte posiţiunile, cari sunt conforme preliminariului, 
sau nu reclamă deslușiri speciale, în celealalte servim cu informaţiunile, 
cari urmează mai jos. 


|. Fondul general. 


A. Percepţiuni. 

Titl. 2. Sub titlul acesta se cuprind prenumeraţiuni pentru organul 
Asociaţiunii cu Cor. 38, şi taxe de ale membrilor cu Cor. 13,691:9%, la 
cari din urmă mai sunt a se computa și efectele de sub titl. 9 cu Cor. 1900. 

Astfel taxele de membri dau suma totală de Cor. 15,591:96, față 
de a. 1899 un minus de Cor. 1671:78. 

In contul taxelor s'au restituit despărțămintelor 20%, statutarie în 
suma de Cor. 12920. Remân deci sub acest titlu percepte efective Co- 
roane 15,462:76. 

Titl. 4. Prin separarea lăsământului Oltean, care acum formează 
fonă de sine stătător, interesele după efecte au remas sub preliminar, 
— întregite însă cu cele de sub XIV trec peste preliminar, 

Ca în anii anteriori, n'au adus interese nici de astădată acţiile: 
Gesellschafishaus, Szatmăr-nagybânyai şi Nagyvârad-belenyes-vaskobhi 
vasúttársaság. 

Titl. 5. Şcoala civilă de fete a reclamat lună de lună subvenționări 
considerabile din fondul general, astfel interesele după depuneri au remas 
sub suma preliminată. 

Titl. 6. Taxele de administrare s'au sporit prin fundațiunea Bădilă, 
înființată în anul precedent. 

Titl. 8. Venite estraordinare mai remarcabile sunt: donaţțiunea „Al- 
binei“ de Cor. 2000-—, restul fondului pentru stipendiile învățăceilor de 
meseriași, care s'a transpus aici după desființarea fondului, — şi Cor. 288:— 
întrate din vândarea realităților remase după Avram Iancu, cari au trecut 
mai apoi la fondul nou înființat: „Averea lui Avram Iancu“. 

O posiţie de Cor. 190:20 pentru cărți religioase e numai transitoare, 

Aici e contat şi stipendiul Roman cu Cor. 240'—, care âncă trece 
la erogate la spesele estraordinare. 

Titl. 9. Sub titlul acesta este a se înțelege o subvențiune pentru 
şcoala civilă de fete, care presupuneam, că se va restitui. Neurmând 
restituirea, venitele preliminate sub acest titlu dau minusul arăţat aici, 


Transilvania. Partea oficială. 103 


Venitele totale fac la rațiociniu suma de Cor. 32,541:53 (față de 
anul 1899 — Cor. 18,424-43), față de preliminar în care se cuprindea 
atunci și lăsământul Oltean, un plus de Cor. 354911. 

După detragerea saldului din anul 1899 cu Cor. 595948 remân per- 
cepte efective Cor. 26,582-05. 

Fondul general, unicul fond propriu al Asociaţiunii, care poartă 
sarocinele administraţiunii aceleia, și e destinat a realisa scopurile aceleia,” 
a perdut mult din venitele sale de pănă aci prin separarea lăsământului 
Oltean şi prin înființarea fondului „Averea lui Avram Iancu“. 

Pe lângă aceasta în anul acum expirat au mai scădut și venitele 
din taxele membrilor, şi saldul cassei âncă arată un minus de Cor. 1419:18 
față de anul precedent. 

Aceste momente vor trebui să ne îndemne, ca să ne ferim în viitor 
de a mai slăbi fondul general, prin crearea de fonduri speciale și să 
stăruim a spori fondul general, cu ale cărui venite să se poată realisa 
toate scopurile Asociaţiunii, căci precum vom vedé mai jos, în anul 
curent erogatele fondului general au fost mai mari decât venitele lui, 


B. Erogaţiuni. 


Titl. 6 În decursul anului schimbându-se servitorii, leafa servito- 
toriului s'a urcat la Cor. 600'— pe an, de aci resultă un plus în erogate 
de Cor. 90 —. 

Titl. 9. Foaia „Transilvania“ a causat prin urcarea numărului mem- 
brilor in anul precedent, spese de tipar cu Cor. 472:08 mai mari decât 
cele preliminate. 

Titl. 10. 2 fântâni săpate în pivniţa edificiului școalei de fete, în 
cari fântâni să se scurgă apa ce se adunase în pivniţă, şi alte reparaturi, 
a causat o erogațiune neprevedută de Cor. 541:84, fără de aceasta spesele 
conservării edificiilor remâneau sub preliminar. 

Titl. 11. După ce afacerea ecuivalentului celui nou e âncă pendentă, 
sa achitat și în anul 1900 tot numai suma ecuivalentului prescris în 
anul 1899, 

Titl. 14. Stipendiul pentru meseria de lemnărit s'a sistat în decursul 
anului; s'a solvit deci numai o rată de Cor. 100'— pentru semestrul II 
al anului școlar 1899/1900. 

Titl. 17. Ca subvenţiune pentru școala civilă de fete s'au fost pre- 
liminat Cor. 2000: — din lăsământul Oltean. S'au solvit de acolo ©. 1000-—, 
iar din fondul general considerabila sumă de Cor. 7373-59. 

Restul de Cor. 1000: —, eventual altă sumă din lăsământul Oltean, 
va avé să se solvească în anul 1901, după ce s'an constatat venitele acelui 
fond, şi s'a fixat proporțiunea de împărţire pentru capitalisarea unei părți 
alicuote din venit, pentru scopurile Asociaţinnii și pentru școalele po- 
porale din Cojocna, 


104 Transilvania. Partea oficială. 


Titl. 19. Spesele extraordinare ar fi remas de astădată în mod ex- 
cepțional sub suma preliminată, dacă nu s'ar fi înființat un fond nou 
„Averea lui Avram Iancu“, la care sau transpus din fondul general 
Cor, 2877-18. 


Spesele efective ale fondului general — după 
detragerea saldului cassei — fac în total . . . . Cor. 28,001:23; față 
de venitele efective cu. . . . . . . . e . . „ 96,5892:05 


un plus de . Cor. 1,41918, care 
s'a acoperit din capital. 


li. Fondurile speciale. 


Fondurile, fundațiunile şi depositele cu destinațiune specială sunt 
aproape constante în venitele şi spesele lor. 

Mai sus am amintit, că din fondul general s'au separat ca fonduri 
de sine: lăsământul Oltean (XIV), și Averea lui Avram Iancu. (XV). 

Din venitele lăsământului Oltean 50%, sunt a se capitalisa, 40%, 
sunt a se folosi spre scopurile Asociaţiunii, şi s'au votat ca subvenţiune 
şcoalei civile de fete în Sibiiu, iar 10%, compet școalelor poporale din 
Cojocna, comuna natală a testatorului. 

Depositul „monumentul lui Iancu“ (XVII), l’a luat în administrare 
guvernul ţerii. 

Despărțământul Timişoarei a înființat un fond cultural de Cor. 1000:— 
ale cărui venite le ridică despărțământul. 

— Incheiând raportul nostru cu privire la raţiociiniile anului 1900, 
pe luăm voiă a presenta sub '//. și inventarul fondurilor, revădut şi aflat 
în regulă de comisiunea care a scontrat cassa la 1 Ianuarie a. c. 


Sibiiu, 20 Februarie 1901. 


Leoutinu Simonescu, 
cassar. 


Transilvania. Partea oficială. 105 


Inventarul Asociatiunii, încheiat la 941 Decembre 1900, 


K f K | f | 
n 5 | 
| 
I. Fondul general. 
(în care se cuprinde donaţiunea: Stana 
şi Stroe Belloiu de 20,000 Lei.) 
A) Realităţi: 
a) Casa din Sibiiu. str. Morii, 8. . . | 83834190 
b) Edificiul școalei de fete . . . . . | 127652190| 211487| 80 
B) Saldul cassei în depuneri . . . . 4540| 80 
C) Efecte: 
4 Abrudbânyai takarékpénztár . . . . 400| — 
3 Acţii „Albina“ . . Mie „dee a a 600| — 
18 Serisuri fonciare „Albina“ SE 0 do dia e di 26000| — 
12 Acţii „Arieşana* , . . . . . ’ 1200| — 
1 „  „Economule. . Be pat ăi a 2 100| — 
L-3 "Gosellschaftshaus 7 ii e i dă 200| — 
2 » mMureşana* . . . . . . . ’ 200| — 
1 „ Bebeşana* , . . . . . . 100| — 
E a Silvania s a ae ee ea 100| — 
3 „ „Someşanat. . . ; 600| — 
1 Szatmâr-nbânyai vasuttârsasăg ; 200| — 
4 Obligaţiuni de stat 1860 ... . .. 1600| — 
1 š z i 868 A uca 200| — 
1 » pn desărein. imental 200| — 
11 Aii Sătmăreana! . . bae a 2200| — 
4 Credit fonc. rom. (20,000 Lei) a. + | 18800 — 
76 Oblig. „Transilvania“ . . „|| 15200 — 
4 Acții Vajda-Hunyadi tkrekp.. . . . 400| — 
2 »  „Corvineanat . . : 200| — 
1 , Nagysrad- -Belânyesi racit ; 200| — 
2 „ „Concordia“ (Uzdin). . . . . 200| — 
5 , “Mantenna SJE LA Be A a AY 200| — 
2 p teana o noaa‘ 200| — 
4 , „Luceafărule . . . . . . 400| — 
1 1 „Bihoreana*. . . ... ... 200| — 
1 „ „Zarandeana* . . . . . . 100| —| 70000 — 
D) Mobili . a. a a . . . . . 2000| — 
In total Cor. . 288028] 10 


Transilvania. Partea oficială. 


K f K f 
II. Casa națională. 
A) Active: 
Reahtăţi: Casa Nr. 6. str. Morii, Sibiiu 44000 
Saldul cassei în depunere . 1139 | 34 
Efecte: 
4 Acții „Sentinela“ . . 200 | — 
Kos „Concordia“ (Uzdin) . 100 | — 
1 Renta amort. română (1000 Lei) i 940 | — | 46379134 
i = 
B) Pasive: f 
Datorie la instit. „Albina“ 16000 | — 
Active pure . 30379 | 34 
HI. Fondul Barițiu. 
Saldul cassei în depunere . 1282 | 50 
1 Acţie „Iulia“ 100 | — 
5 Scrisuri fonc. „Albina“ 5000 | — 6382 | 50 
IV. Fundaţiunea Bădilă. 
Saldul cassei în Die : 253 | 19 
4 Acții „Albina“ . 800 | — 
10 Scrisuri fonciare „Albina 20000 | —| 21053 | 19 
V. Fundațiunea Başota. 
Saldul cassei în depunere . 397 | 98 
1 Scris fonciar „Albina“ 1000 | — 1397 | 98 
VI. Fundaţiunea Dobâca. 
Saldul cassei în depunere . 249 | 02 
3 Scrisuri fonciare „Albina“ . 2500 | — 2749 | 02 
VII, Fundaţiunea G. B. V. 
Saldul cassei în depunere . 361 |09 
7 Acţii „Albina“ 1400 | — 
6 Scrisuri fonciare „Albina“ 10000 | — 11761109 
VIII. Fundaţiunea Galliană. 
Saldul cassei în depunere . 458 [46 
2 Serisuri fonciare „Albina“ 3000 | — 3458 | 46 
IX. Fundaţiunea Marinovici. 
Saldul cassei în depunere . 492 | 57 
ł Oblig. de stat 1868 2000 | — 
3 Scris, fonc, „Albina , 4000 | — 6492 | 57 


Transilvania. Partea oficială. 


107 


K f K f 
X. Fundaţiunea Dr. Moga. 
Saldul cassei în depunere . 535 |92 
8 Oblig. „Transilvania“ da 1600 | — ; 
1 Scris. fonc. „Albina“. . . . à 500 | — 2635 | 92 
XI. Fundaţiunea Pop-Maior. 
Saldul cassei în depunere . 481 |19 
3 Sorisuri fonc. „Albina“ __4900 | — 4481 |19 
XII. Fundaţiunea Riurean. 
Saldul cassei în depunere . 479 | 20 
2 Scrisuri fonce. „Albina“ . 2500 | — 2979 |20 
XIII. Fundaţiunea Filep. 
Saldul cassei în depunere . A 14500 | — 
= 
XIV. Lăsământul Oltean. l 
Saldul cassei în depunere . : 3063 | 77 
6 Renta amort. română (30000 Lei) z 26200 | — 
11 Credit fonciar român (55000 Lei) 51700 | — | ___80963 |17 
XV. Averea lui Avram Iancu. 
Saldul cassei în depunere . 615/01 
4 Scrisuri fonciare „Albina“ 3500 | — 4115 |01 
XVI. Depositul Deva. 
Saldul cassei în depunere . 478| 15 418| 15 
XVII. Depositul Mureşan. 
Saldul cassei în depunere . 344 | 88 
6 Sorisuri fonciare „Albina“ . 7500 | — 7844 | 88 
XVIII. Depositul fondului cultural al 
desp. Timişoara. 
1 Scris fonciar „Albina“ 1000 | — 


Sibiiu, 81 Decembre 1900. 


Leontin Simonescu m. p., 


cassar. 


Revădut şi aprobat în ședința comitetului central din 


25 Iulie 1901. 
Șuluțu m. p. 


Dr. Beu m. p., 
seer. ll, 


108 Transilvania. Partea oficială. 
Nr. 178—1901. 
Raţiociniul 
Venite 
Nr. Preliminat || Incassat + Plus 
cur. _ K £ K £ | — Minus 
I. Fondul general. 
1 | Saldul cassei din anul 1899 . — |— 5959 | 48 
2 | Taxe şi prenumeraţiuni 12000 | —| 18729 | 96|- 1729:96 
3 | Chirii și arândă ; 2600 | —| 2699|76] 9976 
4 || Interese după efecte A 7200 —| 3532 | 70| — 3667:30 
5 || Interese după depuneri 400 | — 201 [47|— 19853 
6 | Taxă de administrare 480 |— 768 | —| 4- 288— 
7 | Venite extra-ordinare şi stip. 
Roman . : 2240 | —| 8750 |16ļ-} 1510:16 
8 || Anticipațiuni vestită. 4072 | 42 — |—|— 4072:42 
9 | Efecte întrate . — |J— 1900 | — Si 
Suma 
II. Casa naţională. 
1 | Sald din anul 1899 . 
2 Donaţiuni, rescump. la a. nou 
şi altele ; 
3 | Chirie . 
4 || Interese după efecte. 
5 | Interese după depuneri 
Suma 
III. Fondul Georgiu Barițiu. 
1 | Saldul cassei la 31 Dec. 1899 
2 | Oferte benevole . 5 
3 | Cuotă dela fondul general 
4 | Interese după efecte . . . 
5 | Interese după depuneri 
Suma 


Transilvania. Partea oficială. 


109 


ad Aclus E 
pentru anul 1900. 
Spese 
Nr, Preliminat Erogat + Plus 
cur. K f K lf — Minus 
I. Fondul general. 
1 | Secretarului I. remunerațiune 3000 | —|| 3000 | — 
2 | Secretarului II. remunerațiune 600 | — 600 | — 
3 || Cassarului 560 | — 560 | — 
4 | Bibliotecarului s 400 | — 400 | — 
5 | Cancelistului 720| — 720 | — 
6 | Servitorului leafă. pad „să 480 |— 570 |—]|4  90— 
7 | Spese de cancelarie, luminat, 
încăldit k ; 1400 | — 841 |16|— 55884 
8 | Dotaţiunea bibliotecei ; 600 | — 588 | 08 | — 1'92 
9 | Tipariul foaiei „Transilvania“ 3000 | —|| 8472|08 47208 
10 | Conservarea și asigurarea edi- 
ficiilor . 800 | —| 1021|46|-} 221:46 
11 | Contribuţiune, ecuival., fondul 
de pensiune învățătorese „|| 2000i—| 1259|83|— '740:17 
12 | Un stip. la meseria de lemnărit 200 100 | —]|— 100:— 
13 | Pentru scrieri literare la fon- 
dul Barițiu 2000 | — || 2000 | — 
14 | Subvenţ. școalei civile de fete — |— 7873|59 
15 | Spese extraordinare şi stip. 
Roman : 1600 | — | 3595 |03|- 1995:03 
16 | Efecte transpuse î în contul lor 
17 || Saldul cassei la 31 Dec. 1900 
Suma 
II. Casa națională. 
1 | Interese după împrumuturi 
2 | Datorii depurate . 
3 | Contribuţiune . 
4 | Diverse spese . 
5 | Saldul cassei la 31 Dec. 1900 
Suma 
III. Fondul Georgiu Barițiu. 
1 | Pentru colaboratorii „Transil- 
vaniei . Eo G 
2 | Cărți distribuite 
3 | Saldul cassei la 31 Dec. 1900 


Suma 


110 Transilvania. Partea oficială. 
Venite 
DS E a i RR E i RR E Ra 
Ne. | Încassat 
cur. K f 
IV. Fundaţiunea Bădilă. 
1 | Interese după efecte . . 1000 | — 
2 | Interese după depuneri . 16 | 99 
Suma 1016 | 99 
V. Fundaţiunea Bașota. 
1 | Saldul cassei la 3t Decembre 403 | 48 
2 | Interese după efecte . 50 | — 
3 | Interese după depuneri . a ep 18 | 70 
Suma 472 | 18 
VI. Fundaţiunea Dobâca. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 738 | 70 
2 | Interese după efecte . ue i 100 | — 
3 || Interese după depuneri . 31 | 63 
Suma 870 | 33 
VII. Fundaţiunea G. B. V. 
1 || Saldul cassei la 31 Decembre 1899 776 | 48 
2 || Interese după efecte . A 646 | — 
3 | Interese după depuneri . E că 52 | 77 
Suma 1475 | 25 
VIII. Fundaţiunea Galliană. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 410 | 82 
2 | Interese după efecte . 150 | — 
3 | Interese după depuneri . e: 21 | 14 
Suma 581 | 66 
IX. Fundaţiunea Marinovici. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 1377 | 94 
2 | Interese după efecte . 234 | — 
3 | Interese după depuneri . 61 | 79 
„ Suma 1673 | 73 
X. Fundaţiunea Dr. Moga. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 1014 | 76 
2 | Interese după efecte . 86 | 40 
3 | Interese după depuneri . 45 | 07 
Suma, 1146 | 33 
XI. Fundaţiunea Pop-Maior. 
1 | Saldul cassei la 31 Vecembas! dă | 305 | 88 
2 | Interese după efecte . 200 | — 
3 || Interese după depuneri . e.’ 20 |_81 
j Suma 526 | 19 | 


Transilvania, Partea oficială. 


111 


Spese 
EEE E E EA TR RER E TEA ET EE E EEE 0 EI G EE E E E EEE 
i Nr. Erogat 
cur. K f 
IV. Fundaţiunea Bădilă. 
1 | Eredilor din interesele efectelor 400 | — 
2 | Pentru pertractarea lăsământului 77 | 80 
3 | Taxă de administrare , A 286 | — 
4 || Saldul cassei la 31 Decembre 1900 . . : 253 | 19 
Suma 1016 | 99 
V. Fundațiunea Başota. 
1 | Un stipendiu . P dp Se 60 | 20 
2 | Taxă de administrare . 14 | — 
3 | Baldul cassei la 31 Decembre 1900 397 | 98 
Suma 472 | 18 
VI. Fundaţiunea Dobâca. 
1 | Efecte cumpărate . d i 504 | 31 
2 | Un stipendiu. 100 | — 
3 | Taxă de administrare . 17 | — 
4 || Saldul cassei la 31 Decembre 1900 249 | 02 
Suma 870 | 33 
VII. Fundaţiunea G. B. V. 
1 | Efecte cumpărate . pute al. 996 | 16 
2 | Taxă de administrare. . 118 | — 
3 | Saldul cassei la 31 Decembre 1900 361 | 09 
Suma 1475 | 25 
VIII. Fundațiunea Galliană. 
1 | Un stipendiu. A E E 90 | 20 
2 | Taxă de administrare . 33 | — 
3 | Saldul cassei la 31 Decembre 1900 458 | 46 
Suma SSL | 66 
IX. Fundaţiunea Marinovici. 
1 | Efecte cumpărate . 996 | 16 
2 | Un stipendiu 120 | — 
3 | Taxă de administrare . 65 | — 
4 | Saldul cassei la 31 Decembre 1900 492 | 57 
Suma 1673 | 73 
X. Sonya Dr. Moge 
1 | Efecte cumpărate . : ; 504 | 31 
2 | Un stipendiu . . 80 | — 
3 | Taxă de administrare . . 26 | — 
4 || Saldul cassei la 31 Decembre 1900 585 | 92 
Suma 1146 | 23 
XI. Fundaţiunea Pop-Maior. 
1 || Taxă de administrare . 45 | — 
2 || Saldul cassei la 31 Decembre 1900 481 | 19 
Suna 526 | 19) 


112 Transilvania. Partea oficială. 
Venite 
an E BOR E CI E a EP a A E E AC E 5 CN E 2 06 ED E SAE PCIE PIE DEEE: 
Nr. Încassat 
cur. K f 
XII. Fundațiunea Rîurean. 
1 || Saldul cassei la 31 Decembre 1899 950 | 36 
2 | Interese după efecte . ; 100 | — 
3 | Interese după depuneri . 43 | 14 
Suma 1093 | 50 
XIII. Fundațiunea Filep. 
1 | Din lăsământul G. Filep 14500 | — 
XIV. Lăsământul Oltean. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 — — 
2 | Interese după depuneri . 85 | 41 
3 | Interese după efecte . pie el S 3978 | 36 
Suma 4063 | 71 
XV. Averea lui Avram Iancu. 
1 | Din vêndarea realităţilor 3238 | 44 
2 | Din vândarea biografiei 797 | 40 
3 | Interese după depuneri . 113 | 11 
Suma 4148 | 95 
XVI. Depositul Deva. 
1 || Saldul cassei la 31 Decembre 1899 462 | 12 
2 | Interese după efecte . — — 
3 | Interese după depuneri . E aS stă 21 | 03 
Suma 483 | 15 
XVII. Depositul monumentul Iancu. 
1 | Saldul cassei la 31 Decembre 1899 9402 | 80 
XVIII. Depositul Murășan. 
1 || Saldul cassei la 81 Decembre 1899 544 | — 
2 | Interese după efecte . f 350 | — 
3 | Interese după depuneri . ge y 34 | 18 
Suma 928 | 18 
XIX. Depositul fond. cult. Timișoara. 
1 | Dela despărțământ îi ai de 1000 | — 
2 | Interese după efecte . 25 | — 
3 | Imprumut transitoriu Baii. a 10 | — 
Suma 1035 | — 


Sibiiu, 31 Decembre 1900. 


Rev ădut și aprobat în ședința 
Șuluţu m. p. 


Transilvania. Partea oficială. 


A UN e 


A U m 


N= 


o yo e= 


v y =e 


XII. fundațiunea Riurean, 
Efecte cumpărate . 
Un stipendiu j 
Taxă de administrare 
Saldul cassei la 31 Decembre 


Suma 


XIII. Fundațiunea Filep. 
Saldul cassei la 31 Decembre 
XIV. Lăsămêntul Oltean. 
Şcoalei civ. de fete . . 
Saldul cassei la 31 Decembre 1900. 
Suma 


XV. Averea lui Avram Iancu. 
Pentru biografie 
Efecte cumpărate 
Taxa de administrare . 
Saldul cassei la 31 Decembre 1900 


Suma 
XVI. Depositul Deva. 
Taxa de administrare . 
Saldul cassei la 31 Decembre 1900 
Suma 


XVII. Depositul monumentul Iancu. 
Căpitanului oraș. Sibiiu . S h 
XVIII. Depositul Mureşian. 

Efecte cumpărate é 


Taxă de administrare . 
Saldul cassei la 31 Decembre "1900 


bă 


Suma 
XIX. Depositul fond. cult. Timișoara. 
Efecte cumpărate up. ză . 
Despărțëmêntului 
Taxă de administrare . enaa g 
Suma 
Leontinu Simonescu m. p., 
cassar, 


comitetului, ţinută în 25 Iulie 1901. 


Dr. Beu m. p. 
peer, II. 


114 Transilvania. Partea oficială. 


Nr. 476—1901. 
Proiect de budget 
Anii de observare. IP P 
Nr. Venite 1899 1900 pro 1902 


cur. 


K f! K Jf K If 


| I. Fondul general. 


1 | Taxe dela membri şi PEE d 16469] 74| 13729] 96} 12200| — 
2 | Chirii şi arândă . . . | 2644|76] 2699/76; 2000; — 
3 | Interese după efecte publice 

a) acțiuni Abrudbánya PERSE 
bD) } „Albina“ 


e) ,» ” Ariegana“ 

d) „, „Economul . . 
e , ”Gesellschaftshaus< 
FE y ” Mureşana“ 

9) ,» ”Sătmăreana“ F 
h) + „Silvania“ 

i) y „Sebeșana“ . 

k) „Someșana . 


d) act. „Vajda Hunyad. takarékpzt. 

m) obligaţiuni „Transilvania“ 

n) oblig. d a Ab a vas- | 

uttársaság“ . 

0) obligaţiuni de stat din an. 1860 
p) obligaţiuni de stat din an. 1868 
q) obligaţi. de stat despăg. pământ. 

D oblig. rentă amortibilă à 5000 lei 
s) obligaţiuni I. soc. cred. f. r. Bu- 

curesci ă 5000 lei . . 
t) scrisuri fonc. git à 1000 fi. 


cu 5%. . 
u) scrisuri fonc. „Albina“ à 500 fl. 
cu Ph . „ae | 7926172] 8532170) 8500 — 
4 | Interese după depuneri . . . .| — |—|  9O1[47| 200| — 
5 | Taxe de administrare . . . . . 519| 42| 768| — 100| — 
6 | Stipendiul Roman | 
7 | Venite extraordinare f ° 7 0 7 7 seca TON 40000 TO aatom 
Suma . 21440| — 
II. Casa națională. 
1 || Donațiuni, ete. . . aaa . 2000| — 
2 | Chiriă . . . did pă ai, Ze 1600| — 
3 | Interese după efecte .,..... 50| — 
4 | Interese după depuneri . . . . 50| — 


Suma . 3700| — 


Transilvania. Partea oficială. 115 


Aclus F, 


pentru anul 1902. 


Anii de observare |Proiectat 
NE Spese 1899 | 1900 |pro 1902 
K f K f K f 
I. Fondul general. 
1 || Secretarului I. remunerațiune . .| 3000 —I| 3000|—| 3000| — 
2 | Secretarului II. S d a 600| —|| 600| —! 600| — 
3 || Cassarului 5 A. 560| — 560: —| 560| — 
4 | Bibliotecarului A a a 400| —| 400| —| 400| — 
5 | Cancelistului P d i 120| — 720 —| 720 — 
6 | Servitorului simbriă. . .. 480| —! 570| —| 600| — 
7 | Spese de cancelarie, luminat, în- 
căldit . ... <. e -| 1167158] 841116] 1000| — 
8 Dotaţiunea bibliotecii . | 1] 5941 30| 588| 08| 600 — 
9 Tipariul foaiei „Transilvania“ . .| 8387/74) 3472|08! 4500! — 
10 || Conservarea edificiilor Pa 1042| 34| 1021146 1000| — 
11 || Contribuţiune erarială și ocuivalente, 
fond. de pens., învățătorese . .| 1572199 1259/83! 1600! — 
12 || Pentru secţiunile sciinţif.-literare | — I= — i—i 1009 — 
13 | Dotațiune fondului G. Barițiu . .! 1000| —i 2000| —| 2000! — 
14 | Subvenţia școalei civile de fete .| 2448|90! 7373!59 200 —. 
15 | Spese extra-ordinare şi PAR OSIE 
Roman. .. | 7270 96| 3595/03 3000! — 
16 | Capitalisare în contul 20%, a — — |— 660 — 
Suma . 21440| — 


II. Casa națională. 


1 | Interese după împrumuturi . . . 720| — 
2 | Depurare din datorii . . . . 2000| — 
3|Contribuţiune . . . . . . aa 700| — 
4|Capitalisare . . . . . . . . 280| — 

Samá 3700 = 


116 Transilvania. Partea oficială. 
N Proiectat pro 
it Venite 1902 
e K E 
III. Fondul Georgiu Barițiu 
1 | Interese după efecte . Er : 260 | — 
2 | Interese după depuneri . 20 | — 
3 | Dotaţiune dela fondul general ; 2000 | — 
Suma 2280 | — 
JV. Fundațiunea Bașota. 
1 | 1 scris fonciar „Albina“ de 500 fl. cu B i 50 | — 
2 | Interese după depuneri . . 20 | — 
Suma TU | — 
V. Fundaţiunea Dobâca. 
1 | Scrisuri fonciare „Albina“ de 500 fl. cu Sl 125 | — 
2 | Interese după depuneri : 30 | — 
Suma 155 | — 
VI. Fundaţiunea G. B. V. 
1 | Acțiuni „Albina“ . . : 196 | — 
2 | Serisuri fonciare „Albina de 500 A. cu a Bo, i] 500 | — 
3 | Seris. fonciare „Albina“ de 1000 A. cu 5% f 
4 | Interese după depuneri i ; 20 | — 
i 716 
VII. Fundațiunea Galliană. 
1 | Scris. fonciare „Albina“ de 500 fl. cu5%/ | 150 | — 
2 | Scris. fonciare ” Albina“ de 1000 fi. cu B% | 
3 | Interese după depuneri . ; . 20 | — 
“Swa 170 | — 
VIII. Fundaţiunea Marinovici. 
1 | 1 obligaţiune de stat din anul 1868 de 1000 fi. 84 | — 
2 | Scris. fonciare „Albina“ de 500 fl. cu B°% ) 200 | — 
3 | Soris. fonciare Albina“ de 1000 fl. cu 5°% f 
4 | Interese după depuneri ; K 30 | — 
'Sama. 314 | — 
IX. Fundaţiunea Dr. ii 
1 | Obligaţiuni „Transilvania“ 86 | 40 
2 | Interese după depuneri și efecte 45 | — 
Suma 131 | 40 
X.  Depositul Murěşan. 
1 | Scris. fonciare „Albina“ de 500 fi. cu 5%, | 375 | — 
2 | Scris fonciar „Albina“ de 1000 fi. cu Sa 
3 | Interese după "depuneri A 10 |. 
Buia 380 | — 


Transilvania. Partea oficială. 


117 


Nr. 


Proiectat pro 


cur. Spese 1902 
z K | f 
III. Fondul Georgiu i a 
1 | Pentru lucrări literare Tg ; 1600 
2 | Taxă de administrare . 50 | — 
3 | Capitalisare doine 630 | — 
Suma 2280 | = 
IV. Fundaţiunea BATOS 
1 | Un stipendiu . E E a g i 40 | — 
2 | Taxă de administrare 15 | — 
3 | Capitalisare sii piei ata 15 | — 
Suma FO Z 
V. Fundaţiunea Dobâca. 
1 || Un stipendiu. 100 | — 
2 | 'Taxă de administrare 28 | — 
3 | Capitalisare ie să 27 | — 
Suma 155 | — 
VI. Fundaţiunea G. B. V. 
1 | Taxă de administrare . ni a 120 | — 
2 | Capitalisare 596 | — 
Suma 716 | — 
VII. Fundaţiunea Galliană. 
1 || Un stipendiu . 120 | — 
2 | Taxă de administrare 40 | — 
3 | Capitalisare e catei de 10 | — 
Suma 170i — 
VIII. Fundaţiunea Marinovici. 
1 | Un stipendiu ; 120 | — 
9 || Taxă de administrare 65 | — 
3 | Capitalisare 129 
Suma 314 | — 
IX. Poppe iat Dr. koi 
1| Un stipendiu. . . ; 80 | — 
2 | Taxă de administrare 30 | — 
3 | Capitalisare mita 21 | 40 
Suma 131 | 40 
X. Depositul Murěşan. 
1 | Taxă de administrare . mp 80 | — 
2 | Capitalisare 305 | — 
Suma 385 | — 


118 Transilvania. Partea oficială. 


Proiectat pro 
cur. 
_ _K f 
XI. Lăsămêntul Oltean. 
1 || Interese după depuneri. . %0 a a a . 100 | — 
2 || Interese după efecte . . . . . . . a a a 4000 | — 
Suma . 4100 | — 
XII. Fundaţiunea Pop-Maior. 
1 | Scerisuri fonciare „Albina“ de 500 fl. cu 5%, 200 
2 | Serisuri fonciare „Albina€ de 1000 fl. cu Bila gg 
3 | Interese după depuneri Sa : 20 | — 
Sumia : 220 | — 
XIII. Fundațiunea Rîurean. 
1 | Scrisuri fonciare „Albina“ de 1000 fl. cu 5% 125 | — 
2 | Interese după depuneri . . . , . . . a 25 | — 
Suma .| 150| = 
XIV.  Fundaţiunea Bădilă. 
1 | Scris fonciar „Albina“ de 1000 fl. cu Ba i. Ga 1112 | — 
2 | Interese după depuneri . . . e | BO |_— 
| Suma ; 1162 | — 
XV. Averea lui Avram Iancu. 
1 | Interese după efecte . . . . . . . . . . 175 | — 
2| Interese după depuneri . . . . . . . . 25 | — 
Suma . 200 | — 
XVI. Depositul Deva. 
1 | Interese după depuneri. . . . . . . . o’ 25 | — 
n ————— 
Suma . 25 | — 
XVII. Depositul fond. cult. Timișoara. 
1| Interese după efecte . . . . . . . . a 100 | — 
Suma . 100 | — 


Sibiiu, 9 Iulie 1901. 


Rey ădut și aprobat în şedinţa 


Șuluţu m. p. 


Transilvania. Partea oficială. 


119 


Leontinu Simonescu, m. p., 
cassar. 


comitetului, ţînută în 25 Iulie 1901. 


Dr. Beu m. p., 


secr. H. 


Proiectat pro 
ANA Spese 1902 
„3 K | £ 
XI. Lăsământul Oltean. 

1 | Şcoalei civile de fete. 1500 | — 
2 | Şcoalelor din Cojocna 550 | — 
3 | Capitalisare . sr, ua Ind 2050 | — 
Suma 4100 | — 

XII. Fundaţiunea Pop-Maior. 
1 | Taxă de administrare 45 | — 
2 | Capitalisare 175 | — 
Suma 220 | — 

XIII. Fundaţiunea Riîurean. 
1 | Un stipendiu . 80 | — 
2 | Taxă de administrare 30 | — 
3 | Capitalisare gta 1 să 40 | — 
Suma 150 | — 

XIV. Fundaţiunea Bădilă. 

1 | Taxă de administrare 290 | — 
2 | Capitalisare E 942 | — 
Suma 1162 | — 

XV. Averea lui Avram Iancu. 
1 | Taxa de administrare 40 | — 
2 | Capitalisare o a 160 | — 
Suma 200 | — 

XVI. Depositul Deva. 
1 || Taxă de administrare p| — 
2 | Capitalisare = ea 20 | — 
Suma 25 | — 
XVII. Depositul fond. cult. Timișoara. 

1 | Taxa de administrare . 20 | — 
2 | Despărțământului A. n td da 80 | — 
Suma 100 | — 


120 'Transilvania. Partea oficială. 


Aclus &. 


REGULAMENT PENTRU SECȚIUNILE SCIINȚIFICE- 
LITERARE ALE „ASOCIAȚIUNII“. 


TI. Instituirea și scopul secţiunilor. 


= L 
Pe basa disposițiunilor $-lui 2 din Statute se organisează 5 secţiuni 
sciinţifice-literare, și anume: 
a) secţiunea literară, 


b) 5 istorică, 

c) m de sciințe naturale şi fisice, 
d) > şcolară, şi 

e) S economică. 


In cas de necesitate agendele a doue secțiuni se pot împreuna și 
încredința membrilor unei singure secțiuni, 


§. 2. 

Scopul instituirii secțiunilor sciințifice-literare este: ca aceste, în 
calitate de organe de specialitate, să consilieze şi sprijinească adunarea 
generală şi comitetul central întru realisarea problemelor literare, 
sciinţifice şi culturale, impuse lor de scopurile ce le urmăresce Asociaţiunea. 


XI. Membrii secţiunilor. 


Alegerea. 
$. 3. 


Secţiunile se compun din câte 5 membri ordinari aleși din şirul 
membrilor ordinari, pe viață sau fundatori ai Asociaţiunii, cari prin 
operele sau activitatea lor s'au distins pe teren literar, sciințific sau 
cultural. Pe lângă membrii ordinari fie-care secțiune mai poate ave și 
membri corespondenți pănă la număr de 5. 

Alegerea membrilor ordinari şi corespondenţi, se face conform $. 8. 


§. 4. 

Membrii ordinari se vor provedé cu diplomă şi vor fi scutiți de 
taxe. În adunările generale ale Asociațiunii însă numai atunci vor avé 
vot decisiv, dacă vor fi achitat taxa de membru fundator, pe viață sau 
ordinar (§. 16 din Stat.). 


Drepturile membrilor. 
§. 5. 


Drepturile membrilor ordinari sunt următoarele: 


a) pot participa la adunările generale ale Asociațiunii cu vot con- 
sultativ (Ş. 16 din Stat.); 


121 Transilvania. Partea oficială. 


b) au vot decisiv şi drept de propuneri şi inițiativă în şedinţele de 
secțiuni și în cele plenare; 

c) au drept la diurne și la rebonificarea speselor de călătorie îm- 
preunate cu participarea la ședințele secţiunilor și cu însărcinările sciin- 
țifice-literare primite dela comitet; 

d) pot folosi biblioteca Asociaţiunii fără cauţiune, şi în afară de 
oarele în cari biblioteca este deschisă pentru public; 

e) primesc câte un exemplar din toate publicațiunile Asociaţiunii. 

Membrii corespondenţi au numai vot consultativ, şi se bucură nu- 
mai de drepturile înșirate sub d) şi e). 


Datorinţele membrilor. 


8. 6. 


Membrii ordinari ai secțiunilor sunt datori: 

a) a participa la şedinţele secțiunilor; 

d) a se supune însărcinărilor primite dela secţiune, și în. special a 
censura operele ce li-se vor încredința; 

c) a da pe calea corespondenţei informaţiunile și opiniile ce li-se 
vor cere din partea organelor Asociaţiunii; şi în fine 

d) a urmări, în specialitatea lor, progresele și aparițiunile sciinţifice- 
literare mai însemnate şi a le comunica în secțiuni. 

Aceste îndatoriri pentru membrii corespondenți sunt numai facul- 
tative. 


Încetarea mandatului și suplinirea vacanţelor. 
Ş. 7. 


Mandatul membrilor ordinari încetează : 

prin moarte, 

prin demisiune dată în scris, 

prin absență nemotivată dela ședințele secțiunilor în timp mai lung 
de doi ani. 

Vacanţele de membri ordinari şi corespondenţi le declară plenul 
secţiunilor ($. 17 a). 

Se 8. 

În cas de vacanță secţiunea respectivă în proxima şedinţă candi- 
dează persoana, care să se aleagă în locul vacant, şi întrunind candidatul 
ei 3/, de voturi în şedinţa plenară a secțiunilor, va fi proclamat membru 
ordinar al respectivei secțiuni. 

Tot astfel se aleg şi membrii corespondenţi. Alegerea se notifică 
prin comitetul central adunării generale proxime ($. 17, b). 

$. 9, 

La cas dacă vr'o secţiune în restimp de un an dela declararea 
vacanței, nar candida membru ordinar în locul vacant, plenul secţiunilor 
va face alegere independentă, 


122 Transilvania. Partea oficială. 


IiI Agendele secțiunilor. 


În general. 
§. 10. 

Agendele secțiunilor în general sunt următoarele: 

Secţiunile, fiecare în ramul ei, 

a) vor controla mersul desvoltării culturale a poporului român, şi 
studiind deoparte piedecile acestei desvoltări, iar de altă parte căile şi 
mijloacele prin cari ea ar puts fi înlesnită și înaintată, vor face organe- 
lor Asociaţiunii propuneri pentru realisarea scopurilor acesteia; 

b) vor studia şi delibera chestiunile, în cari organele Asociaţiunii 
le vor cere consiliul; 

c) vor urmări mișcarea literară română în diferitele ramuri, vor 
face propuneri pentru editarea de publicaţiuni, pentru premii şi burse 
sciinţifice-literare şi vor censura lucrările intrate la concurs; 

d) vor da mână de ajutor la crearea şi completarea colecțiunilor 
sciințifice ale Asociaţiunii, la arangearea de exposiţiuni și la înființarea 
şi desvoltarea altor instituțiuni culturale, 


Secţiunea literară. 
§ 11. 
Secţiunea literară va av6 următoarele agende speciale: 


a) se va ocupa cu studii linguistice încât privesce adunarea mo- 
numentelor limbei poporale şi culegerea şi publicarea eventual în dic- 
ţionare speciale a formelor dialectale şi provincialismelor limbei române 
din patrie; 

b) va culege monumentele şi isvoarele literaturei române indigene, 
va reedita operele scriitorilor nostri vechi şi va publica biografiile, scri- 
sorile și notițele acestora; 

c) se va ocupa cu culegerea și coordinarea materialelor folclorice 
române din patrie; 

d) va da o deosebită atenţiune bibliografiei române, vechi şi moderne, 
îngrijind ca în fiecare an să se publice un complet repertoriu bibliografie 
şi statistic al întregei producțiuni literare rom. din patrie; 

e) va conlucra la publicarea de cărți pentru trebuințele poporului, la 
provederea acestuia cu lectură bună, ieftină și eventual gratuită, și în 
deosebi va conduce editarea „Bibliotecii poporale a Asociaţiunii“ ; 

f) va înainta propuneri pentru arangearea și înavuţirea bibliotecelor 
Asociaţiunii ; 

9) va urmări mișcarea literară în materie de literatură frumoasă, 
va iniția editarea de scrieri literare, va propune publicarea de premii 
pentru asemenea lucrări şi va censura toate lucrările de literatură fru- 
moase și belearte, ce vor intra la concursurile Asociaţiunii, 


Transilvania. Partea oficială. 123 


Secţiunea istorică. 
$. 12, 


Secțiunea istorică se va ocupa în special cu următoarele agende : 

a) cu adunarea și aşezarea în colecțiunile Asociațiunii de docu- 
mente, monete şi ori-ce alte obiecte de interes istoric, în deosebi şi 
cu completarea coleețiunilor de diare, precum peste tot cu arangearea 
şi înavuțirea Museului istoric proiectat de Asociațiune; 

b) cu explorarea archeologică a ţerii prin misiuni și prin înființarea 
de societăţi sau comisiuni archeologice; 

c) cu studii etnografice, şi în deosebi cn explorări, publicațiuni 
speciale, şi cu exposițiuni etnografice, cu arangearea și completarea Mu- 
seului etnografic proiectat de Asociaţinne, şi în fine cu măsuri referitoare 
la conservarea portului naţional și a motivelor originale în industria de 
casă a poporului român. 

Mai departe secţiunea istorică 

d) va iniţia editarea de documente și studii istorice, va propune 
publicarea de premii pentru lucrări aparținătoare istoriei, etnografiei, 
geografiei politice şi istorice, jurisprudenţei şi sciințelor politice și so- 
ciale, şi va censura scrierile de asemenea cuprins, intrate la concurs; 
în fine 

e) va urmări publicaţiunile istorice, atât cele românesci cât şi cele 
apărute în limbi străine, şi va conlucra atât direct, cât și prin avertisarea 
bărbaţilor de specialitate, la rectificarea publicaţiunilor eronate sau ten- 
dențioase asupra istoriei și stărilor poporului român. 


Secţiunea sciințifică. 
8. 13. 


Secţiunea de sciințe naturale și fisice se va ocupa îndeosebi: 

a) cu lucrări de sciințe exacte şi fisice de utilitate generală, dând 
o deosebită atențiune explorării geografice şi fisiografice a ținuturilor 
ţerii locuite de Români; 

b) va conlucra la intemeiarea de colecțiuni de istorie naturală, mai 
ales încât aceste privesc deadreptul lipsele şi interesele poporului român; 

c) va culege material pentru editarea unui dicționar al nomencla- 
turei poporale române de istorie naturală; 

d) va da o atenţiune deosebită igienei țeranului român, şi atât prin 
publicaţiuni cât și pe alte căi ce stau deschise organelor Asociaţiunii, 
va căuta să amelioreze stările igienice ale poporului nostru; 

e) va urmări producțiunea literară-sciinţitică, va iniția publicațiuni 
şi premii în acest ram şi va censura scrierile sciințifice intrate la 
concurs, 


| 124 Transilvania. Partea oficială. 


Secţiunea şcolară. 
$. 14. 


Secţiunea școlară va avé următoarele agende speciale: 

a) se va ocupa cu studiarea stării școalelor noastre românesci din 
patrie, căutând căi şi mijloace pentru ajutorarea și asigurarea lor, pre- 
miind în deplină înțelegere cu organele competente persoanele bineme- 
ritate pe terenul învățământului poporal, şi iniţiând înființarea de școale 
speciale reclamate de lipsele poporului român; 

b) va consilia comitetul central ca organ de specialitate în ches- 
tiuni referitoare la școalele și internatele susținute de Asociaţiune ; 

c) va aduna material pentru statistica culturală a poporului român 
și va îngriji de publicarea și exploatarea lui; 

d) va urmări producțiunea literară în materie didactică, pedagogică, 
filosofică, şcolară şi bisericească, va iniția publicațiuni şi premii, și va 
censura lucrările întrate la concurs, aparținătoare ramurilor înşirate; 

e) în cercul de activitate a secţiunii școlare va mai căd și îngri- 
jirea de bibliotecile ambulante ale Asociaţiunii, de crearea, dotarea şi 
administrarea lor. 

Secţiunea economică. 
§ 15. 

Secţiunea economică va avé următoarele agende speciale: 

a) va urmări desvoltarea economică a poporului român pe toate 
terenele economiei naţionale și va iniția disposițiuni pentru înaintarea 
acelei desvoltări; prin editarea de publicaţiuni, prin prelegeri şi ajutorarea 
înființării de asociaţiuni economice, va stărui pentru ameliorarea siste- 
mului economic al poporului nostru şi pentru înbrăţoșarea de noue ramuri 
ale economiei; 

b) va iniţia înființarea de școale profesionale şi va conlucra la or- 
ganisarea și susținerea lor; 

c) va îngriji de culegerea, publicarea şi exploatarea datelor statistice 
referitoare la stările economice ale poporului român; 

d) va iniția exposiţiuni economice şi va face propuneri pentru 
burse în diferitele ramuri economice; 

e) va urmări literatura economică, va iniția premii în acest ram şi 
va censura scrierile economice întrate la concursurile Asociaţiunii. 

Secţiunea economică în lucrarea sa va căuta să rămână în continuă 
și intimă coatingere cu societăţile şi corporațiunile economice ale Ro- 
mânilor din patrie, va sprigini activitatea acestora şi le va cere conlu- 
crarea la întreprinderi noue. 


IV. Organismul secţiunilor. 
$. 16. 


Secţiunile își vor exercita activitatea lor 
a) în ședințe plenare (ordinare, extraordinare şi festive), 


Transilvania. Partea oficială, 125 


b) în şedinţele secţiunilor, 
c) prin oficialii lor, şi 
d) prin comisiuni şi persoane însărcinate cu misiuni speciale. 


Ședinţe plenare. 
$. 17. 


Şedinţele plenare ordinare se vor întruni în Sibiiu, cel puţin odată 
pe an, la 1/14 Iulie, vor fi convocate şi presidate de președintele Aso- 
ciațiunii, şi se vor ocupa mai ales cu chestiuni personale și materiale. 

În competenţa şedinţelor plenare cad în special: 

a) declararea vacanţelor în secţiuni; 

b) întregirea locurilor vacante; 

c) nominarea de candidaţi pentru alegerea membrilor onorari, cari 
se vor propune adunării generale prin comitetul central ($ 11 din Stat.); 

d) premiarea operelor întrate la concurs, pe basa propunerii sec- 
țiunilor respective; 

e) stabilirea budgetului secţiunilor; 

f) determinarea temelor pentru concursuri literare; şi 

9) peste tot stabilirea propunerilor ce se vor înainta prin comitetul 
central la adunarea generală. 

§. 18. 

Coneclusele se vor lua, în casurile prevădute în $ 17 sub a) b) c) şi 
d) cu ?/,, iar în alte casuri cu majoritatea absolută a voturilor. Pentru 
validitatea concluselor se cere presența a cel puţin 7 membri. 

Președintele, dacă nu este membru în secţiuni, nu votează. 


§. 19. 
Notarul şedinţelor plenare este prim-secretarul Asociaţiunii, iar re- 
ferenţi vor fi referenții secțiunilor. 
© g 20, 
Procesele verbale vor fi subscrise de preşedinte şi notar şi verifi- 
cate de doi membrii designați de președinte la începutul ședinței. 
Executarea concluselor cade în sarcina notarului şedinţelor. 
§. 21. 


Desbaterile şedinţelor plenare sunt normate în regulamentul intern. 


§. 22. 

Şedinţele plenare extraordinare se vor convoca la propunerea unei 
sau mai multor secțiuni, sau şi la cererea comitetului central prin pre- 
şedintele Asociaţiunii, care va cere opinia președinților de secțiuni cu 
privire lg data şi locul întrunirii. 

§. 23. 


Şedinţele plenare festive se vor ţin de regulă cu ocasiunea și 
la locul adunării generale ordinare a Asociaţiunii. 


126 “Transilvania. Partea oficială. 


§. 24. 

Şedinţele plenare festive se vor ocupa exclusiv numai cu urmă- 
toarele obiecte: 

a) presentarea raportului anual despre lucrarea secţiunilor și despre 
mișcarea literară și culturală a Românilor din patrie; 

b) discursuri comemorative asupra persoanelor decedate cari şi-au 
câştigat merite deosebite pentru Asociaţiune, a membrilor onorari, funda- 
tori şi corespondenţi, şi asupra donatorilor şi sprijinitorilor decedați ai 
Asociaţiunii; 

c) cetirea de disertaţiuni sciinţifice şi literare. 

În şedinţele plenare festive nu se vor admite desbateri, şi nu se 
vor lua concluse formale. Membrii Asociaţiunii, cari nu sunt membri ai 
secţiuniior, vor pute ține discursuri și disertaţiuni numai la cas dacă vor 
presenta textul acestora cel puţin cu 8 qile înainte de adunarea gene- 
rală la presidiul Asociaţiunii, care va decide asupra admiterii după ascul- 
tarea referentului secţiunii respective, în cas de trebuință a secțiunii întregi. 

Aceste ședințe având mai mult caracterul unei festivități, se vor 
puts ține fără considerare la numărul membrilor ordinari presenţi. Pentru 
participarea la ședințele festive nu se vor lichida rebonificările prevădute 
în $. 5 punct e). 

Ședinţele de secțiuni. 
§. 25. 

Fie-care din secțiuni se întrunesce în şedinţe ordinare cel puțin de 
doue-ori pe an, și anume: 

a) odată la locul şi timpul ce însaşi secțiunea îl va alege cu con- 
siderare la domiciliul majorităţii membrilor sei; 

b) a doua-oară în Sibiiu, înainte de întrunirea şedinţei plenare or- 
dinare, convocată de președintele Asociaţiunii. 


§. 26. 

Şedinţele extraordinare se vor convoca când trebuinţa va cere, şi 
anume la inițiativa biroului sau membrilor secțiunilor, sau și la cererea 
comitetului central. 

Ş. 27. 

Şedinţele de secțiuni vor fi convocate și presidate de cătră pre- 
şedinții secţiunilor. 

Notarul lor va fi referentul secțiunii. Procesele verbale se vor ve- 
rifica şi conclusele se vor executa de preşedinte și notar. 

Conelusele se vor lua cu majoritatea absolută a voturilor membrilor 
presenți. Fiind voturile egale, dirimă votul preşedintelui. ; | 


$. 28. 


Secţiunile în ședințele lor se vor ocupa mai ales cu agendele lor 
sciințifice-literare, și anume vor desbate şi delibera chestiunile puse la 


i 
i 
i 
| 
i 
{ 
i 
j 
i 
4 
 


Transilvania. Partea oficială. 12 


ordinea dilei din inițiativa membrilor lor, ori în urma recercării comite- 
tului central. 

În deosebi cad în competinţa şedinţelor de secțiuni următoarele 
obiecte: 

a) stabilirea propunerilor, informaţiunilor și răspunsurilor cerute 
de comitetul central; 

b) stabilirea propunerilor din proprie inițiativă, ce se vor face şe- 
dințelor plenare sau comitetului central în chestiuni ce cad în cercul 
de competenţă al acestuia; 

c) candidarea pentru locurile vacante în sinul secțiunii; 

d) stabilirea şi înaintarea la ședința plenară a proiectului de budget 
al secțiunii, în legătură cu propunerile pentru burse şi premii în ramal 
aparținător secțiunii; 

e) censurarea operelor întrate la concurs; 

f) alegerea președintelui și referentului secțiunii; 

g) însărcinarea membrilor proprii (ordinari şi corespondenți), şi în 
cas de lipsă emiterea de comisiuni compuse din alți bărbaţi de specia- 
litate, pentru studii și lucrări speciale; 

h) stabilirea regulamentelor și a programului de acţiune pentru 
deliberarea și executarea agendrlor impuse secţiunii de acest regulament; 
și în fine 

i) stabilirea sediului secţiunii cu considerare la domiciliul biroului 
şi al maiorităţii membrilor secţiunii. 


V. Oficialii sectiunilor. 

$. 29. 
Oficialii secțiunilor sunt: 
a) președinții de secțiune, 
b) referenții de secțiune, 
c) prim-secretarul Asociațiunii. 
Președinții și referenții trebue să fie dintre membrii ordinari. 

Preşedinţii de secţiuni. 

$. 30. 

Fiecare secțiune la prima constituire alege din șirul membrilor or- 
dinari tot pe timp de câte 3 ani, un președinte, şi pentru cas de împe- 


decare a acestuia, precum şi eventual pentru conducerea afacerilor la 
sediul secţiunii, în conlucrare cu referentul acesteia, un vicepreşedinte. 


$. 31. 

Președintele secţiunii convoacă şi conduce ședințele de secţiune, 
subscrie procesele verbale şi execută conclusele acestora; stând în con- 
tinuă şi intimă legătură cu referentul secţiunii, controlează activitatea 
acestuia, și împarte între membrii secțiunii lucrările pregătitoare pentru 
ședințele secţiunii. 


128 Transilvania. Partea oficială. 


Referenții de secțiuni. 
§. 32. 

Referenții de secțiuni se aleg — îndată după constituirea secțiunii 
— în ședința şi din sinul acesteia, pe timp nedeterminat. 

Agendele lor sunt următoarele : 

a) redigează procesele verbale ale şedinţelor de secțiune; 

b) referează toate chestiunile puse la ordinea dilei, încât nu au 
fost împărțite la referenți speciali ; 

c) îngrijesc de întreagă corespondența secțiunii, atât cu membrii 
acesteia, cu comisiunile exmise, cât şi cu comitetul central, prin prim- 
secretarul Asociaţiunii; 

d) redigează raportul anual despre activitatea secțiunii, urmăresce 
mișcarea literară şi culturală pe terenele ce cad în competența secțiunii, 
şi publică în organul Asociaţiunii recensiuni asupra tuturor productelor 
literare aparținătoare specialității lor; 

e) controlează editarea publicațiunilor Asociaţiunii, ce aparțin spe- 
cialităţii lor. 


$. 33. 
Referenţii de secţiuni, afară de restituirea speselor de cancelarie, 
primesc o remnnerațiune anuală, care — la propunerea secțiunii — se 


stabilesce în budgetul secţiunilor. Fiind mulțimea și calitatea agendelor 
referenţilor diferite în diferitele secțiuni, remunerațiunea referenţilor nu 
trebue să fie aceeași în toate secțiunile. 


Prim-secretarul Asociaţiunii. 
Ş. 84. 


Prim-secretarul Asociaţiunii este organul intermediar între secţiuni 
şi comitetul central, și anume: 

a) execută conclusele comitetului central încât privesc lucrările 
secţiunilor; 

b) referează în sinul comitetului central toate propunerile și actele 
intrate dela secțiuni; 

c) redigiază procesele verbale ale şedinţelor plenare; 

d) susţine continue legături de corespondență cu referenții sec- 
ţiunilor, raportând comitetului central din timp în timp despre activi- 
tatea acestora; 

e) îngrijesce de provederea secţiunilor cu toate isvoarele și mij- 
loacele trebuincioase pentru lucrările lor; 

f) ca redactor al organului Asociaţiunii împarte spre recenseare 
scrierile apărute, îngrijesce de publicarea în foaia Asociaţiunii a actelor 
şi comunicatelor secțiunilor; şi în fine 

g) execută însărcinările ce i-se vor da din partea secțiunilor. 


Transilvania. Partea oficială. 198 


VI. Mijloacele sectiunilor. 


Resursele. 
§. 35. 

Mijloacele necesare pentru îndeplinirea lucrărilor aparținătoare 
competenţei secțiunilor se vor lua: 

a) din fondul general al Asociațiunii; 

b) din dotațiunea anuală a fondului „George Barițiu“, şi în fine 

c) din donațiuni speciale făcute pentru lipsele şi scopurile secțiunilor 

Budgetul. 
§. 36. 

Pentru sumele ce vor fi de luat din resursele amintite în §. 35 
sub a) și b), ședința plenară ordinară va face an de an un budget de- 
taiat, lucrat pe basa proiectelor intrate dela diferitele secţiuni. 

Acest budget, după aprobare din partea comitetului central, va fi 
luat în budgetul general al Asociațianii şi supus cu acesta aprobării 
adunării generale. 


VII. Publicaţiunile secţiunilor. 
$. 37. 

Secţiunile vor publica operele lucrate, inițiate şi editate de dînsele : 

a) în edițiuni separate, 

b) în organul Asociaţiunii, şi 

c) în „Biblioteca poporală a Asociaţiunii“. 

$. 38. 

În edițiuni separate se vor publica scrierile premiate (afară de casul 
prevădut în $. 41), apoi opere mai voluminoase, precum şi acele, al căror 
cuprins indică o publicare separată. 

$. 39. 

În organul Asociaţiunii se vor publica desbaterile şi actele admi- 
nistrative ale secţiunilor, iar scrieri sciinţifice şi literare numai încât 
publicarea lor nu ar reclama o trecere peste budgetul foii Asociaţiunii. 

| §. 40. 

În „Biblioteca poporală a Asociațiunii“, care în cas de trebuință 
se va puté împărți după cuprins în diferite secțiuni, se vor publica 
scrieri întocmite pentru trebuințele și usul poporului, întrate la concur- 
sele publicate, sau câştigate pe altă cale anume pentru acest scop. 

8. 41. 

Pentru fiecare edițiune modul de publicare se va stabili de secți- 
unea respectivă. 

VIII. Alte disposiţiuni. 
Ş. 42. 

La cas dacă o secţiune nu se întrunesce în timp de doi ani, sau 

în timp de aceeaşi durată nu resoalvă agendele încredințate ei, comitetul 
11 


130 Transilvania. Partea oficială. 


central va convoca o ședință plenară extraordinară, în care constatân- 
du-se causele şi piedecile neactivității secțiunii respective, se va încerca 
delăturarea acestora. Nesuccedênd aceasta, ședința plenară va anula 
mandatul membrilor vinovați și va reconstitui secțiunea. 
§. 48. 

Schimbarea acestui regulament se va pute face numai prin aduna- 
rea generală la propunerea ședinței plenare. 

Propunerea are să fie acceptată în ședința plenara cu ?/, ale votu- 
rilor membrilor presenți. 


Nr. 499—1901. 
Proces verbal 
din 11 Iulie 1901. Şedinţa ordinară a comitetului central 
al Asociațiunii. 
Preşedinte: Ios. St. Şulufu. — Notar: Dr. Iie Beu. — Membrii 


presenţi: Zach. Boiu, Part. Cosma, Ioan Creţu, Dr. Cornel Diaconovich, 
'I. Papiu, Leontin Simonescu şi Nicolau Togan. 


116. Cu verificarea procesului verbal al şedinţei de adi 
Se încredințează domnii: Zaharia Boiu, loan Creţu și 


Leontin Simonescu. 


117. (491—1901). Comisiunea exmisă prin conclusul Nr. 71 din 13 
Aprilie 1899 presintă rațiociniul biroului asupra loteriei Casei naţionale 
și raportează, că a examinat toate conturile şi le-a aflat în deplină ordine. 
Contul profit şi pierderi consună cu registrele purtate de birou şi cu 
inventarul biletelor de loterie, censurat de comisiune la 15 Novembre 1900. 
Toate spesele au fost justificate prin documente şi făcute în cadrul au- 
torisării şi concluselor comisiunii. De asemenea și vândarea obiectelor s'a 
făcut cu preţurile stabilite de comisiune. 

Se ia act. 

Raţiociniul, examinat de comisiune şi aflat în ordine 
deplină, se aproabă și biroului se dă absolutoriu pentru ges- 
tiunea sa. 

Profitul net de K 21,16919 se asemnează la cassă în 
contul fondului Casei naționale. Cu privire la obiectele de căştig 
neridicate și âncă nevândute, se decide, ca exemplarele de cărți 
să se predee la bibliotecă, iar obiectele de valoare (35 bucăţi 
în preţ de K 3445:—) se predau biroului pentru mai departe 
desfacere în favorul fondului Casei naţionale, având a se în- 
trebuința și ca premii și pentru aranjarea unei tombole la 
proxima adunare generală, 


Transilvania. Partea oficială. 131 


118. (869—1901). Se presentă scrisoarea ddto 20 August 1900 a d-lui 
Andreiu Cosma, plenipotenţiatul comitetului central în causa „Fundațiunii 
loan Nichita“, prin care raportează despre pertractarea lăsământului din 
5 Maiu 1900 şi despre împăciuirea încheiată în această ocasiune cu eredii 
legali; mai departe scrisoarea aceluiaș representant ddto 6 Iunie a. c. 
prin care dă informaţiunile cerute de comitetul central cu privire la 
starea și viitoarea administrare a acestei fundaţiuni. 


Comitetul central constatând: 1) că fundaţiunea de sub 
întrebare este de caracter pur local și confesional; 2) că în 
sensul disposițiunilor testatorului este a se contopi cu un alt 
fond deja existent şi administrat de institutul „Silvania“, adecă 
de un organ străin de organismul Asociaţiunii; în fine 

2) că nici referințele de drept ale fundaţiunii nu sunt pe 
deplin clarificate, — nu se poate angaja la administrarea acestei 
fandaţiuni. 


9. (465—1901). Comitetul cercual al despărțemântului „D.-S.-Mărtin“ 
în şedinţa sa din 4 Iulie a. c., revine din nou la chestiunea arondării 
despărțămintelor şi declară, că la cas dacă pănă la proxima adunare cer- 
cuală nu i-se va satisface dorința, membrii comitetului cercual își vor 
depune mandatul și vor declina ori-ce răspundere pentru viitorul des- 
părțământului. 

In considerarea: 1) că la arondarea din urmă s'a ținut cont de 
toate dorințele despărțământului „D.-S.-Mărtin“ şi numai cu privire la 
5 comune, reclamate de alte despărțăminte mai mari, s'au făcut excep- 
țiune; 2) că teritorul despărțământului a fost mărit faţă cu arondarea 
veche; 3) că comunele Făget şi Crăciunel, reclamate de despărțământul 
„D.-S.-Mărtin“, şi în trecut au aparţinut la desp. „Blaj“, și că acesta 
— unul dintre cele mai active despărțăminte — a cerut, să i-se păstreze 
aceste comune și pentru viitor; 4) că desp. „Mediaș“ sub nici o condi- 
țiune nu s'a învoit, ca celelalte 3 comune reclamate, Basna, Blăjel şi 
Velț, despre cari susține, că gravitează spre Mediaș, să se încorporeze la 
„D.-S.-Mărtin*“; considerând mai departe: 5) că Asociaţiunea în 4 dintre 
cele 5 comune reclamate nu are nici un membru și în a cincea numai 
unul singur, și astfel soartea despărțământului „D.-S.-Mărtin“ la nici un 
cas nu poate depinde dela încorporarea acestor comune; apoi în fine 
având în vedere: 6) că Regulamentul de arondare nu poate fi supus la 
continue schimbări, și că pentru casul proximei arondări s'a pus în ve- 
dere despărțământului „D.-S. Mărtin“ deja prin conclusul Nr. 235 din 
25 Octobre 1900, că se va ţine cont de dorinţa sa; și 7) că realisarea 
imediată a dorinței comitetului cercual ar provoca un nou conflict cu 
alte două despărțăminte mai mari, — 


Comitetul central susține conclusul său din 25 Octobre 
1900 și regretă, că comitetul cercual insistă fără motive destul 
11% 


132 Transilvania, Partea oficială. 


de întemeiate la prima sa propunere şi ameninţă chiar cu des- 
ființarea despărțământului dacă nu i-se va satisface cererea. 

Din contră așteaptă dela membrii comitetului cercual, ca 
în vederea scopurilor urmărite de Asociaţiune să nu provoace 
divergențe între organele acesteia, ci supunându-se stărilor 
create prin noua arondare, să amâne realisarea dorințelor lor 
pentru delăturarea scăderilor pretinse ale acestei arondări pănă 
la timpul oportun, și punând la o parte ori-ce considerațiuni 
subiective, să desvoalte o activitate cât mai intensivă, care să 
justifice pe viitor reducerea altor despărțăminte în favorul des- 
părțământului „D.-S.-Mărtin“. 

120. (490—1901), Secretarul prim raportează, că termenul concur- 
sului literar, publicat la 8 Martie 1900 sub Nr. 146 pentru lucrări asupra 
vre-unui subiect din istoria instituţiunilor culturale ale Românilor din 
Ungaria şi Transilvania a expirat la 30 Iunie a. c. și că la acest concurs 
nu a intrat nici o lucrare. 

Se ia act. 

Secţiunile sciinţifice-literare se vor recerca, ca în sensul 
$-lui 17 al regulamentului lor să presinte o propunere pentru 
publicarea unui nou concurs. 

121. (112—1901). Se raportează, cunică în Februarie a. c. au fost 
recercaţi să-şi achite taxa restantă pe 1900 in total 469 membri. Din acestia 
au achitat direct 272, pe calea despărțămintelor 36, iar 160 au refusat 
solvirea taxei şi 1 membru a decedat. 

Raportul se ia spre scire. 

122. (485—1901). Dl Nicolau Togan, delegatul comitetului central 
pentru examenele publice dela şcoala civilă de fete, înaintează cu data 
11 lulie a. c. raportul seu despre decursul examenelor, prin care resultatul 
acestora îl declară mulțămitor. 

Raportul domnului delegat se ia spre scire cu mulțămită. 


123. (458—1901). Se presentează scrisoarea ddto 22 Iunie a. c. a 
d-lui Dr. Alexandru Moosonyi, prin care mulțămesce comitetului central 
pentru participarea la dolial pentru pierderea fratelui său Eugeniu şi 
eternisarea protocolară a memoriei acestuia. 

Spre scire. 

124. (478—1901). Se anunţă decedarea membrului pe viață Stefan 
Câmpian, fost protopop în Ibaşfalča. 

Comitetul central dă expresiune regretului său prin ridi- 
care, având a se exprima condolență şi familiei reposatului. 


125. (468 şi 469—1901). Oficiul de cassă înaintează: 1) rațioeiniul 
școalei civile de fete şi al internatului împreunat cu aceasta pe anul școlar 
1900—1901, pe care îl însoţesce cu un raport explicativ; şi 2) un proiect 
de budget pentru aceaș şcoală şi acelaș internat pe an. școl. 1901-—1902, 


Transilvania. Partea, oficială. 133 


Se predau comisiunii financiare instituite prin conclusul 
Nr. 39 din 1 Martie a. c. 

126. (408—1901). Se presentează scrisoarea inspectorului regese de 
şooale ddto 22 Iunie a. c., prin care a recercat comitetul central, ca în 
basa ordinaţiunii ministeriale Nr. 41731 —190L să numiască în comisiunea 
pentru pensionarea învețătorilor doi membri, cari să represinte interesele 


Asociaţiunii. In legătură se comunică, că — ținând numita comisiune 
şedinţă în 22 Junie a. c., şi având a se presenta pentru pensionare și 
prof. I. Popovici dela şcoala civilă de fete, — din presidiu au fost de- 


legaţi domnii loan Papiu şi Dr. Ilie Beu. 
De scrisoarea inspectorului regesc se ia act. Disposiţia 
presidială se aproabă și se decide, ca şi în viitor tot domnii 
I. Papiu şi Dr. Il. Beu să represinte Asociaţiunea în comisiunea 
pentru pensionare. 


127. (430 şi 441—1901). Direoţiunea șeoalei civile de fete înaintează: 
I. Procesul verbal al conferenţei corpului didactic din 21 Iunie a. e. 
In această conferență s'au pertractat afaceri curente şi sau statorit 
clasificaţiile elevelor pentru anul școlar 1900—1901. Dintre 81 eleve 
inmatriculate au fost clasificate 75, au repăşit în decursul anului 2 
eleve, alte 2 s'au îndrumat la examen supletoriu în Septembre și 1 elevă 
s'a, declarat, că repetează clasa benevol. In semestrul al doilea au fost 
571 absenţii scuzate și 5 nescuzate. 
II. Procesul verbal al conferenței corpului didactic din 28 Iunie a. c. 
In această conferenţă: 1) sa constatat, că examenele anuale şi încheierea 
festivă a anului şcolar 1900—1901 au decurs conform programei sta- 
bilite, fiind comitetul central representat prin dl Nicolau Togan, admi- 
nistrator protopopese, şi inspectorul reg. de şcoale prin dl L. Mirtse, ac- 
tuarul acestuia; 2) s'a decis a se susține și pentru anul viitor planul 
oarelor stabilit în 1900—1901; 3) ca termin pentru examenele de primire 
și emendare s'a statorit 2, respective 4 Septembre a. c.; 4) pentru anul 
şcolar viitor s'a stabilit un proiect de budget la erogaţiuni cu K 31,880—, 
în care se cuprinde și al doilea cuincuenal pentru prof. Dr. V. Bologa, 
I. Popovici, Eug. Moga şi directoara internatului El. Petrașcu. 
ad I. Spre scire. 
ad II. Procesul verbal se ia spre scire cu aprobarea 
concluselor de sub 2) şi 3). Proiectul de budget se transpune 
comisiunii financiare. In legătură se decide a se publica con- 
curs pentru ocuparea postului de învățătoare suplentă, care 
în anul şcolar trecut a fost ocupat în mod provisor de domni- 
şoarele Laura Vlad și Eufemia Katona. 
128. (475—1901). D-șoara Laura Vlad, angajată în mod provisor ca 


instructoară la şcoala civilă de fete, aduce la cunoscința comitetului 
central, că D-sa din remuneraţia anuală de K 400— a primit numai 


134 Transilvania. Partea oficială. 


K 29997 (lunar K 33:33), şi se roagă a i-se asemna și restul de K 100. 
D-şoara Laura Vlad şi-a început funcțiunea la 1 Octobre 1900. 


Cererea d-şoarei Laura Vlad se încuviințează. 


129. (447—1901) Dl Dr. Victor Onișor, cand. de advocat în Bistriţa, 
comunică cu data 1 Iulie a. c., că a pus sub tipar scrierea sa „Legiuirea 
ţării noastre“, şi roagă comitetul central, ca să-'l sprijinească prin pre- 
numărarea unui număr de exempiare, Exemplarul va costa K. 1—. 


Din scrierea „Legiuirea ţării noastre“ de Dr. Vict. Onișor 
se prenumerează 100 ex. în contul „fondului G. Barițiu“. 
180. (450—1901). Dl Nicolau Albani, învățător dirigent în Sambăta- 
de-jos, ofere gratuit 200 exemplare (à K 1.—) din scrierea sa „Prăsirea 
rațională a galiţelor“, ca să se distribue cu ocasiunea adunării generale. 
Ofertul dlui Nicolau Albani se primesce cu mulțămită. 


131. (373 şi 455—1901). Direcțiunea despărțemântului „Seliște“ îna- 
intează procesele verbale ale şedinţelor comitetului cercual din T “Iunie şi 
1 Iulie a. c. În prima şedinţă s'au pertractat afaceri curente şi s'a decis, 
ca adunarea cercuală din est-an să se țină în comuna Săcel, la 14 Iulie 
a. 0.; iar în a doua ședință s'au luat disposițiile necesare pentru adunarea 
cercuală şi s'a stabilit programul acesteia. 

Spre scire. 


132. (381—1901). Direoţiunea despărțementului „Timișoara“ înaintează: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 30 Aprilie a. c. 
În această şedinţă s'a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țină 
la 19 Maiu a. c. în Buziaș, şi s'a votat ajutore de câte K 100.— pentru 
scoalele comunelor bisericesci din Feni, Medves, Paniova şi Ieloda. 

II. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ținut în Buziaș la 
19 Maiu a. c. Din acesta se constată: 

1, sau presentat şi luat spre scire raportul general despre activi- 
tatea comitetului cercual dela ultima adunare cercuală încoace și rapio- 
ciniul cassei pe același timp; 

2. s'au înscris: a) membru pe viață dl Alexandru Buibaș, vrând a 
achita taxa în rate, iar b) membri ordinari d-nii Dr. Traian Şincai, Ioan 
Nedelcu, Ioan Geţa şi institutul „Beregsana“; 

3. sa cetit disertația: „Gunoirea și îmbunătăţirea chemică a pă- 
mântului“, de învățătorul Ioan Gruescu; (au mai fost anunțate două di- 
sertații: „Cultivarea pomilor în mod practic“, de învățătorul G. Peliciu 
și „Lucrarea și cultivarea pământului“ de învățătorul I. Ciurciu; — toate 
trei se vor tipări în o broşură şi se vor distribui cu ocasiunea adunărilor 
cercuale) ; 

4. drept budget s'au pus la disposiția comitetului cercual toate 
venitele despărțământului ; 

5. în scopul înființării a patru biblioteci poporale în patru comune 
din cercul Buziașului s'a colectat suma de K 168:—, 


Transilvania. Partea oficială. 135 


ad I. Spre scire cu aprobarea coneluselor ce sau luat. 

ad II. Procesul verbal se ia spre scire şi conclusele adu- 
nării cercuale se aproabă. Se ia act de înscrierea de membru 
pe viață a dlui Al. Buibaş, având a se provede cu diplomă 
după achitarea întregei taxe. D-nii amintiți sub 2. lit. b) se 
declară membri ordinari ai Asociaţiunii. 

133. (888—1901). Direcțiunea despărțementului „Gohalm“ înaintează 
procesul verbal al ședinței comitetului cercual din T Iunie a. c. În această 
şedinţă s'a conferit un ajutor de K 20'— la un învățăcel de meserie și 
s'a decis, ca pentru conferirea premiului de K 20—, destinat acelui în- 
vățător, care va dovedi mai mult progres în grădinărit, să se publice 
non concurs. 

Procesul verbal se ia spre scire cu aprobarea concluselor. 

134. (407 şi 415—1901). Direcţiunea despărțemântului „Beiuș“ înain- 
tează procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual din B şi 20 Iunie a. e. 
În prima şedinţă s'a luat act de înființarea unei agenturi pentru comunele 
B.-Lazuri şi Cusîiş, s'au pertractat afaceri curente și s'a decis, ca adu- 
narea cercuală din est-an să se ţină în Beiuș la 27 Iunie a. c.; în a 
dona şedinţă s'a decis a se premia un țăran pentru pomărit, apoi s'au 
luat disposiţiile necesare pentru adunarea cercuală. 

Procesele verbale se iau spre scire cu aprobarea con- 
cluselor. 

135. (417—1901). Direoțiunea despărțementului „Bistrița“ înaintează: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 31 Maiu a. c. În 
această şedinţă: 1. s'a presentat raportul dlui Simeon Monda relativ la 
constituirea în o agentură a comunelor din Valea-Bârgăului cu sediul în 
Borgoprund; în această ocasie s'au înscris membri ordinari noi domnii 
Dr. Nicolau Hăngănuț, Ilarion Bozga, Pavel Beşa, Iacob Rus, şi 7 membri 
ajutători ; 2. s'a decis a se premia pentru pomărit trei economi, iar unui 
învățător a se exprima mulțămită; 3. s'au pertractat afaceri curente. 

II. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţinut în Borgoprund 
la 3 Iunie a. c. Se constată: 

1. s'au presentat şi luat spre scire raportul despre activitatea co- 
mitetului cercual şi raţiociniul cassei pe 1900; în legătură s'a votat pro- 
iectul de budget pe 1902 la percepțiuni și erogaţțiuni cu K 380:--, desti- 
nându-se pentru cumpărarea de cărți K 50-—. 

2. s'au înscris membri ordinari noi d-nii Victor Varna, Teofil Vlad, 
Teodor Vrăşmaș, Iuliu Suceava, Pantilimon Zagrai și 45 membri ajutători ; 

3. pentru trieniul 1901—1904 s'a ales director cercual dl Vasile 
Ranta-Buticescu, iar membri în comitet d-nii Dr. Al. Pop, Dr. Gavril 
Tripon, Dr. George Linul și Dr. Vasile Pahone; 

4. representanţi ai despărțământului la adunarea generală a Aso- 
ciațiunii s'au ales dnii Dr. D. Ciuta şi Dr. V. Pahone; 


136 Transilvania. Partea oficială. 


5. dl loan Corbu a ţinut o prelegere liberă „Despre stupăritul ra- 
tional“; alte două disertaţii anunțate, fiind timpul înaintat, nu s'au putut ceti. 
III. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 10 Iunie a. c. 
În această ședință s'a constituit comitetul cercual, alegându-se vice-pre- 
sident Dr. Gavr. Tripon, secretar Dr. Vict. Gino cassar Dr. I. Mălaiu, 
controlor Dr. Dion. Login, şi s'a decis a se conferi noui premii, spre 
care scop dnii Dr. Gavr. Tripon, Dr. V. Pahone şi Dr. G. Linul au donat 
câte K 20:— în aur. 
ad I. Spre scire aprobându-se conelusele aduse și luându-se 
act de înscrierea membrilor numiți. 
ad Îl. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre 
scire, aprobându-se proiecta! de budget pe 1902 şi alegerea 
comitetului cercual. De înscrierea dlor amintiţi sub 2. se ia act. 
ad III. Spre scire, aprobându-se constituirea comitetului 
cercual. 


136. (423—1901). Direoţiunea despărțemântului „Oravița“ înaintează 
cu data 25 Iunie a. c. raportul anual despre activitatea despărțământului 
„Oraviţa“ în anul 1900. 

Spre scire. 


137. (424—1901). Direcțiunea despărțementului „Brașov“ înaintează 
cu data 27 Iunie a. c.: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 22 Maiu a. c. In 
această ședință s'au luat disposiții pentru adunarea cercuală și s'au per- 
tractat afaceri curente. 

II. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 25 Maiu a. c. In 
această ședință: 1. s'au făcut mai multe comunicări, între cari una re- 
lativ la donațiunea sumei de K 21808 pe sama bibliotecelor poporale 
din partea unei societăți de diletanţi ca venit curat al unei representaţii 
teatrale; 2. s'a decis, ca înființânda reuniune agricolă să fie ajutorată cu 
K 100—, iar când aceasta nu sar înfiinţa suma amintită să se întrebu- 
inţeze ca premii pentru o exposiție economică şi de iudustrie de casă; 
3. s'a luat act de raţiociniul cassei și s'a stabilit proiectul de budget pe 
1901—1902, precum și textul raportului general, ce este a se presenta pro- 
ximei adunări cercuale. 

III. Procesul verbal ai adunării cercuale, ce s'a ţinut în Brașov la 
26 Iunie a. c. Din acesta se constată; 

1. s'au presentat şi luat spre scire raportul general despre activi- 
tatea comitetului și raţiociniul cassei pe 1900—1901 ; în legătură s'a dat 
indemnizare pentru spesele avute cu parastasul pentru regretatul Gr. Maior 
şi cu augmentarea bibliotecelor poporale şi sa decis, ca biblioteca ur- 
mătoare să fie numită „Biblioteca Grigore Maior“; 

2. pentru anul 1901—1902 s'a votat un proiect de budget la per- 
cepțiuni cu K 126343; la erogaţiuni, între altele, s'au preliminat K 100:— 


Transilvania. Partea oficială. 137 


ca ajutor pentru înființânda reuniune agricolă și K 369:03 pentru bi- 
bliotecele poporale; 

3. pentru trieniul 1901—1904 s'a ales director cercual dl Andreiu 
Bârseanu, iar membri în comitet dnii I. Săbădean, Corn. Aiser, N. Oancea, 
G. Vătășan, Rom. Verzea şi N. Bogdan; 

4. representarea despărțământului la adunarea generală a Asocia- 
țiunii s'a lăsat în grija comitetului cercual; 

5. s'a decis a se recomanda comitetului central petițiunea părintelui 
Toma Frateş din Bacifalu pentru acordarea unui ajutor pe sama școalei 
confesionale; 

6. s'a decis a se înființa pe teritorul despărțământului o reuniune 
agricolă, încredinţându-se cu luarea disposiţiilor necesare comitetul cercual 
împreună cu 9 preoţi. 

IV. Petiţiunea părintelui Toma Frateș din Bacitalu pentru acordarea 
unui ajutor anual de K 200:-— pentru acoperirea salariilor învățătoresci 

ad I. Spre scire. 

ad II. Spre scire cu aprobarea coneluselor. 

ad III. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre 
scire şi conclusele aduse, în deosebi proiectul de budget şi 
alegerea comitetului cercual se aproabă. 

ad IV. Se transpune secțiunii școlare. 


138. (429—1901). Direoţiunea despărțementului „Sighișoara“ înaintează 
cu data 92 Iunie a. c. raportul anual despre activitatea despărțământului 
în 1900, 

Spre scire. 

189. (436—1901). Se înaintează procesul verbal al adunării cerouale 
a despărțementului „Comloș-St.-Miclăuș“, ce s'a ţinut la 12 Maiu a. c. în 
St.-Miclăuşul-mare. Se constată: 

1. s'a cetit şi luat spre scire raportul comitetului cercual; 

2. s'a inscris membru ordinar nou dl Ioan Popoviciu; 

3. pentru trieniul 1901—1904 s'a ales director cercual dl Dr. Nestor 
Oprean, iar membri în comitet d-nii Paul Miulescu, Ioan Popoviciu, 
Vasile Deciu şi Paul Fumor; 

4. delegaţi pentru adunarea generală a Asociaţiunii s'au ales d-nii 
Silviu Bichicean şi Terenţiu Oprean ; 

5. s'a decis, ca în viitor numirea despărțământului să fie „St.-Mi- 
clăușul-mare“ și sediul biroului în opidul cu acelaș nume. 

Prin scrisoarea, cu care dl Paul Miulescu, fostul director cercual, 
înaintează acest proces verbal, declară, că renunță a fi membru în co- 
mitetul cercual. 

Procesul verbul se ia spre scire şi conclusele aduse, în 
deosebi alegerea comitetului cercual se aproabă. De înscrierea 
d-lui I. Popoviciu de membru ordinar se ia act. — Dl Paul 


138 i Transilvania. Partea oficială. 


Miulescu este rugat a-'şi presenta abdicerea din comitetul cer- 
cual acestuia. 


140. (492—1901). Dl Paul Miulescu prin scrisoarea sa ddto 25 Iunie 
a, c. se roagă, ca să fie dispensat dela postul de comisar pentru constituirea 
despărțementului „Torac“. 


Renunţarea d-lui P. Miulescu se ia spre scire; cu finali- 
zarea constituirii despărțământului „Torac“ se încredințează 
dl Dr. Nestor Oprean. 


141. (437—1901). Direoțiunea despărțementului „Abrud-Câmpeni“ înain- 
tează procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 24 Iunie a. c. In 
această ședință s'au pertractat afaceri curente; s'a statorit textul rapor- 
tului general pe 1900—1901 şi s'a revizuit rațiociniul cassei pe acelaș 
period; s'a încredințat dl Dr. Laur. Pop cu înființarea unei agenturi în 
Bucium; s'a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țină în Certege 
sau Abrud la 21 Iulie, eventual 4 August a. c.; și s'a luat act de unele 
donaţiuni de cărți. 

Spre scire cu aprobarea concluselor. 


142. (489—1901). Direcțiunea despărțementului „Cluj“ înaintează cu 
data 28 Iunie a. c.: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 20 Iunie a. c. In 
această ședință s'au pertractat afaceri curente; s'a luat act de înscrierea 
de membru ordinar a d-lui Valeriu Pop; şi s'a decis, ca adunarea cer- 
cuală din est-an să se ţină în Mănăşturul-Clujului şi să se adreseze un 
apel cătră fruntașii din despărțământ, ca să participe la adunarea cer- 
cuală și să contribue la constituirea de agenturi în număr satisfăcător. 

II. Raportul anual pentru 1900. 

ad I şi II. Spre scire. 


143. (453—1901). Diregțiunea despărțementului „Hida-Huedin“ înaintează, 
procesele verbale ale ședințelor comitetului cercual din 14 Maiu și 18 Iunie 
a. c. In aceste şedinţe s'a luat conclus referitor la înfiinţarea mai multor 
agenturi şi s'a statorit programul adunării cercuale, precum și textul 
rapoartelor, ce sunt a se adresa acesteia. 


Spre scire. 


144. (466—1901). Direcțiunea despărțementului „Braşov“ înaintează 
procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 20 Iunie a. c. In această 
şedinţă s'au pertractat afaceri curente. 


Spre scire. 
145. (473-—1901). Direcţiunea despărțementului „Agnita“ înaintează cu 


data 7 lulie a. c. proiectul de budgei pe 1901—1902 la percepţiuni cu 
K 195'— şi la erogaţiuni cu K 24:30, între acestea din urmă o sumă de 


Transilvania. Partea oficială. 139 


K 10:— pentru delegaţii despărțământului la adunarea generală a Aso- 
ciațiunii. 
Proiectul de budget se aproabă cu excepţiunea sumei de 
K 10:— pentru delegaţii despărțământului ; asupra întrebuințării 
acestei sume se va pronunţa comitetul cercual ulterior. 


146. (419 şi 463—1901). Stipendiaţii Alexandru Rusu și Aurel Vasilie 
îşi legitimează progresul făcut în studii în anul școlar 1900—1901. Acesta 
Gin urmă se roagă, ca să i-se acordeze un stipendiu mai mare. 

Legitimarea se ia spre scire, lăsându-se ambilor stipendiul 
şi pe mai departe în folosință. Cererea lui Aurel Vasilie nu 
se poate încuviința. 


147. (863—1901). Dl Zaharia Boiu, asesor consistorial, transpune cu 
data 24 Iunie a. c. harta și cronica principatului Moldova, tip. în laşi la 
1842, donată de dl Daniil R. Cordescu pe sama muzeului Casei naționale, 

Se primesce cu mulțămită. 


148. (378—1901). DI Parteniu Cosma, directorul „Albinei“, transpune 
cu data 10 Iunie a. c. suma de K 37:40 donată de dl Ernest Gr. Varnav 
pentru fondul Casei naţionale. 


Donaţiunea se primesce cu mulțămită. 


149. (380 și 414—1901). La fondul Casei naţionale a întrat dela insti- 
tutul „Sentinela“ din Satul-nou K 400— ca rata a doua şi a treia și 
dela institutul „Doina“ din Câmpeni suma de K 500-— ca rată ultimă 
din taxa de membru fundator. 


Spre plăcută scire. 


150. (440—1901). DI Teodor Onișor, proprietar în Blaj, oferă cu data 
1 Iulie a. c. doue acții à K 100:—, de-ale societăţii comerciale „Consum“, 
pentru a fi primit în șirul membrilor pe viață. 


Ofertul d-lui Teodor Onişor se primesce. 


151. (887, 397, 433 şi 470—1901). Sau înscris membri ordinari noui 
d-na Eleonora de Lemeny şi d-nii Constantin Popp, Irimie Raduţiu şi Vasile 


Gămulea. 
D-na El. de Lemeny şi d-nii amintiţi se declară membri 


ordinari ai Asociaţiunii. 
D. u. s. 


Şuluju m. p., Dr. Beu m. p. secr. II. — S'a verificat. Sibiiu, în 16 Iulie 
1901. Z. Boiu m. p., L. Simonescu m. p, I. Creţu m. p. 


140 Transilvania. Partea oficială. 


Proces verbal, 
Şedinţa plenară ordinară din 14 și 15 Iulie 1901 a Secţiu- 
nilor sciinţifice-literare ale Asociaţiunii pentru literatura 
română și cultura poporului român. 


Preşedinte : Notar: 
Parteniu Cosma. Dr. C. Diaconovich. 


I. Domnul Parteniu Cosma anunță, că vicepreședintele Asociaţiunii 
este absent din Sibiiu, iar dl Ios. St. Șuluţ, însărcinat de comitetul 
central cu conducerea ședinței plenare de astădi, este împiedecat prin 
morb. În calitate de cel mai în etate membru present al Comitetului 
central deschide ședința și o învită să dispună cu privire la conducerea 
desbaterilor. 

D. Parteniu Cosma este rugat, ca pe basa $. 7 din Re- 
gulamentul intern al Comitetului central, care în mod provisor 
este a se observa, şi în şedinţele plenare, să primească agen- 
dele de president. 

II. Preşedintele constată că sunt de față dintre membrii secțiunilor 
d-nii: 1) Andreiu Bărseanu, 2) Dr. Iosif Blaga, 3) Dr. At. M. Marienescu, 
4) Virgil Oniţiu și 5) Iosif Vulcan, din secţiunea literară; 6) Emil Viciu, 
7) Arseniu Vlaicu, din secțiunea sciinţifică; 8) Dr. Vasile Hossu, 9) Dr. 
uliu Olariu, 10) Grigore Pletos şi 11) Dr. Ioan Stroia, din secțiunea şco- 
lară; în fine 12) Traian Barzu și 13) Parteniu Cosma, din secţiunea 
economică. 

Şi-au scusat absența dela şedinţa de astădi d-nii Vincențiu Babeș, 
Dr. Augustin Bunea, Vasile Goldiş, loan cav, de Pușcariu și Iosif St. 
Șuluţu, din secțiunea istorică, apoi Florian Porcius, din secțiunea sciin- 
țifică. DI Iosif Bălan nu și-a scusat absenţa. 

Vacante sunt 5 locuri. 

Se ia act. 

Şedinţa se declară capace a lua concluse valide. 

III. Prim-secretarul Asociaţiunii raportează despre activitatea sec- 
țiunilor în timpul decurs dela ultima şedinţă plenară, și presintă un 
proiect pentru ordinea dilei. 

Se ia act. 

Ordinea dilei propusă de prim-secretarul Asociaţiunii se 
primesce. 

IV. Prim-secretarul Asociaţiunii raportează, că dl Dr. G Vuia, 
membru în secțiunea sciințifică, a decedat la 21 Decembre 1900. 

Şedinţa plenară dă expresiune durerii sale pentru per- 
derea valorosului membru Dr. G. Vuia, prin ridicare şi înscriere 
în procesul verbal. 


Transilvania. Partea oficială. 141 


Secţiunea sciințifică este învitată a însărcina pe un mem- 
bru din sirul său, ca cu ocasiunea proximei adunări generale 
să rostească un discurs comemorativ asupra decedatului. 

Locul D-rului Vuia se declară vacant, și secţiunea sciin- 
ţifică se va recerca a nomina un candidat pentru acest loc. 

V. Se presintă scrisoarea d-lui Dr. Ioan Mihu (fără dată) prin care — 
din motive sanitare — renunță la mandatul său și la postul de referent 
al secțiunii economice, 

Demisiunea d-lui Dr. loan Mihu se primesce. Locul lui 
se declară vacant și secțiunea economică se va recerca a no- 
mina alt candidat. 

VI. Punându-se la ordinea dilei întregirea secțiunilor, prim-secre- 
tarul Asociaţiunii propune, ca în cas de vacanţă să se admită membrilor 
din alte secțiuni dreptul de opţiune pentru locurile vacante. 

Propunerea se primesce. 

În cas de vacanță membrii celorlalte secțiuni vor puté 
usa de dreptul de opțiune spre a trece în secțiunea în care 
se află un loc vacant, 


VII. Pentru întregirea secţiunii sciinţifice, în care doue locuri au 
fost declarate vacante, secțiunea nominează pe d-nii Simeon Stoica, medic 
în Bran şi George Chelariu, dirigent al şcoalei reale din Braşov. 

Se face votare secretă, la care dl Simeon Stoica a întrunit 8 din 
12 voturi, iar dl G. Chelaria 7 din 12 voturi. l 

Fiind al doilea vot, nul, se face votare nouă, la care dl G. Chelariu 
a întrunit 6 din 12 voturi. 

Președintele n'a votat. 

În sensul §. 8 al Regul. secţiunilor dl Simeon Stoica va 
fi propus adunării generale spre alegere. 

Secţiunea șciinţifică se va recerca a face o nouă nominare 
pentru al doilea loc vacant. 

VIII. Pentru întregirea secțiunii economice, în care au fost decla- 
rate vacante doue locuri, optând dl Dr. Vasile Hossu din secţiunea 
şcolară pentru un loc, membrii secțiunii nominează pe dl Alexandru Lebu, 
proprietar în Sibiiu pentru locul al doilea. 

Se face votare secretă la care se admite trecerea d-lui Dr. Vasile 
Hossu din secţiunea școlară, cu unanimitatea voturilor. DI Al. Lebu de 
asemenea a întrunit totalitatea voturilor. 

Se vor propune adunării generale spre alegere d-nii Dr. 
Vasile Hossu şi Alexandru Lebu. 

IX. Pentru întregirea secţiunii şcolare, în care a fost declarat va- 
cant un loc, şi va deveni vacant prin trecerea d-lui Dr. Vas. Hossu în 
secţiunea economică, un al doilea loc, secţiunea nominează pe d-nii Pa- 
tricia Drăgălina şi loan F. Negruțiu. 


149 “Transilvania, Partea oficială. 


Se face votare secretă, la care ambii candidaţi an întrunit totali- 


tatea voturilor. g 
Se vor propune adunării generale spre alegere d-nii: 


Patriciu Drăgălină profesor în Caransebeș şi I. F. Negruțiu, 
profesor în Blaj, cel din urmă numai întru cât va fi admisă 
trecerea d-lui Dr. V. Hossu în secțiunea economică. 


X. In urma propunerilor întrate dela secțiunea literară (ședințele 
din 11 Martie şi 3 Iulie a. c.), dela secțiunea istorică (şedinţa din 16 Aprilie 
a. c.) și cea sciințifică (şedinţa din 5 Maiu a. c.), se pune la ordinea 
dilei modificarea Regulamentului general al secțiunilor. 

Se va propune adunării generale modificarea regulamen- 
tului în textul alăturat la acest proces verbal sub A). 


XI. Prim-secretarul Asociaţiunii presintă un proiect de Regulament 
al desbaterilor pentru ședințele plenare. 

Regulamentul desbaterilor pentru ședințele plenare se 

stabilesce în textul alăturat la acest proces verbal sub B). 

XII. Se presintă programul de acțiune al secţiunii literare, stabilit 
în şedinţa acesteia din 30 lan. a. c., al secțiunii sciinţifice, presentat de 
referentul ei, și al secțiunii școlare, stabilit în şedinţa din 13 Iulie 1901, 

Se ia act cu observarea, că secțiunea literară se va aco- 
moda disposițiunilor regulamentului modificat prin conclusul 
X de astădi. 

Secţiunea istorică şi cea economică se vor recerca a-şi 
stabili cât mai în grabă programul de acţiune, spre a pute 
începe o activitate sistematică. 

XIII. Secţiunea literară, pe basa însărcinării primite dela ședința 
plenară de constituire din 14 Oct. a. tr., presintă un proiect pentru sta- 
bilirea modalităţilor editării viitoare a revistei „Transilvania“. 

Cu privire la planul de redigiare a „Transilvaniei“ se 
adoptă ca directivă principiile cuprinse în propunerea secţiunii 
literare, după cum acele se află expuse în procesul verbal al 
ședinței secțiunii din 30 Ian. a. c. 

Ce privesce însă modalităţile de editare, ședința plenară, 
considerând deoparte exigenţele publicistice-literare ale acestei 
reviste, iar de altă parte împrejurarea, că „Transilvania“ se dă 
grătuit tuturor membrilor Asociaţiunii, fără să aibe resurse 
proprii de venituri, va propune comitetului central, ca organul 
Asociaţiunii să se editeze în 6 numere pe an, anume la finea, 
lunilor Februare, Aprile, Iunie, August, Octobre, Decembre. 
Partea literară, sub titlul „Transilvania“, va cuprinde circa 3 
coale de fascicol, în total deci 18 coale de tipar. Toate serie- 
rile literare publicate în „Transilvania“ să se remunereze cu 
câte K 40.— de coală. Partea oficială să se intituleze „Analele 
Asociaţiunii“ și după posibilitate să se mărginească la 12 coate, 


Transilvania. Partea oficială. 143 


XIV. Secţiunea literară presintă proiectul alăturat la acest proces 
verbal sub C/. referitor la alegerea și procurarea scrierilor trebuincioase 
pentru continuarea „Bibliotecii“ poporale a Asociaţiunii. 

Proiectul secţiunii literare se primesce în întreg cuprinsul 
său, şi se va trimite Comitetului central cu propunerea de a-l 
adopta ca directivă pentru continuarea „Bibliotecii poporale.* 

Pentru orientarea cercurilor literare proiectul elaborat de 
membrul secţiunii, Dl. A. Bărseanu, se va publica în „Tran- 
silvania“ 

Pentru 5 fascicole ce se vor edita în anul viitor se va 
cere la Comitetul central suma de K 2000. 

XV. În urma propunerilor întrate dela secţiuni cu privire la pu- 
blicarea în editura Asociaţiunii a armătoarelor scrieri : 

a) Conseripţiunea parochienilor, parocbhiilor, bisericilor și a tuturor 
lucrurilor bisericesci din diecesa Făgăraşului cu data de 1 Oct. 1760; 

b) Un lexicon toponomastie a ținuturilor ţerii locuite de Români; 

c) „Întroducere în sciința botanică“ de Florian Porcius; 

d) „Vocaţiunea femeii române“ de Grig. Tamaş Miculescul. 

se decide 

ad a) Conscripţiunea să se publice în „Transilvania“ și 
să se retipărească separat în 300 exemplare, din cari 200 să 
se pună la disposiția Dlui Dr. A. Bunea. 

Pentru copiarea conscripțiunii comitetul central este rugat 
a vota o remunerațiune de 50 cor. 

ad b) se așteaptă propunerea secțiunii istorice referitoare 
la stabilirea unui program detaiat după care să se lucreze 
Dicţionarul toponomastic; 

ad c) deși ședința plenară apreciează valoarea în sine a 
scrierii Dlui F. Porcius, şi numai cu recunoscinţă îi datoresce 
autorului pentru munca desvoltată, — totuși, având în vedere 
că suntem în stadiul popularisării sciinţelor și nu facem sciință 
pură pentru specialiști, și având în vedere, că Asociațiunea 
dispune în genere de puţine mijloace materiale, şi că şi aceste 
trebue folosite în mod de tot practic şi în interes cât de ge- 
neral, — ședința plenară regretă a nu pute cere dela Comi- 
tetul central, ca să tipărească pe spesele Asociaţiunii preţiosul 
manuscript de botanică al Dlui Porcius. 

ad d) se primesce propunerea secţiunii școlare de a nu 
tipări în editura Asociaţiunii lucrarea presentată de D. Tamaş. 

XVI. Comitetul central anunţă, că concursul literar publicat de 
Asociaţiune în 26 Ianuarie 1899 și înoit la 8 Martie 1900, a expirat la 
30 Iunie a. c. și a remas fără resultat. 

Se ia act. 


144 Transilvania. Partea, oficială. 


In vederea disposițiunilor luate pentru continuarea biblio- 
tecii poporale, şedinţa plenară deocamdată nu propune comi- 
tetului central publicarea unui concurs non. 

XVII. Cu privire la presentarea unui raport literar anual cu oca- 
siunea adunărilor generale 

se decide: 

1. Prim-secretarul Asociaţiunii să compună şi în viitor 
repertoriul bibliografic pentru fie-care an, şi să-l publice în 
Transilvania“ cel puţin cu o lună înainte de ședința plenară 


ordinară, 
2. Referenții secțiunilor, cari conform Regulamentului 
general au să urmărească — fie-care în ramul său, — mișcarea 


literară, folosindu-se de datele cuprinse în repertoriul biblio- 
grafic și de studiile și observările lor proprii, vor face din 
timp în timp un raport mai amenunțit despre mișcarea literară. 
Aceste lucrări, cari fără a întra în censurarea singuraticelor 
scrieri, vor avé să aprețieze în general direcțiunea şi inten- 
sitatea producțiunii literare, — presentându-se şedinţelor ple- 
nare, vor forma basa propunerilor acestora pentru promovarea 
literaturii şi pentru viitoarea activitate a secțiunilor. 

3, Raportul care se va presenta adunării generale, să 
expună numai lucrarea sevîrșită de secțiuni, și preste tot acti- 
vitatea Asociaţiunii pe teren literar. 


XVIII. Secţiunea școlară raportează, că s'a ocupat cu chestianea 
ajutorării materiale a școalelor confesionale românesci, și opinează, că 
din mijloacele disponibile nici pe departe nu s'ar pute satisface cererile 
întrate, şi că o asemenea ajutorare parțială nu ar fi de nici un folos 
pentru interesele mari și generale ale învățământului nostru naţional 
poporal, dar de altă parte ar espune Asociaţiunea multor inconveniente. 

Adoptându-se vederile secțiunii școlare se va propune 
comitetului central să respingă cererile întrate pentru ajutoare 
şi. să folosească suma votată de adunarea generală pentru tre- 
buințele bibliotecilor şcolare. 


XIX. Secţiunea școlară presintă opinia sa asupra propunerilor făcute 
de dl Iuliu Vuia la adunarea generală din anul trecut în scopul înființării 
mai multor fonduri pentru diferite trebuinţe școlare. 

Conform propunerii secţiunei şcolare se va retrimite pro- 
punerea la Comitetul central cu opinia, că pentru moment şe- 
dința plenară nu vede necesitatea şi posibilitatea înființării 
fondurilor proiectate de dl Iuliu Vuia. 

XX. Diurnele şi spesele de călătorie ale membrilor ordinari ai 
secţiunilor 

se stabilesc în modul următor: Diurne câte 10 Cor. pe 
fie-care qi de şedinţe și spesele efective de călătorie. 


Transilvania. Partea oficială. 145 


XXI. Budgetul secţiunilor sciinţifice-literare pe anul 1902 
se stabilesce în modul următor: 
Diurnele şi spesele membrilor . . . . . . . K 1000— 


Budgetul Transilvaniei . . Pe eee y 4B00.— 
Biblioteca poporală 4 fasoicole . eee a»  2000— 
Conscripția din 1750. . . cc... 200:— 


Alte spese de edițiune . ANS i 200:— 
total . K 7900:— 
Cu aceste ședința s'a încheiat. 


P. Cosma Dr. Diaconovich 
președinte. notar. 


Aclus B. 


REGULAMENTUL DESBATERILOR 
pentru ședințele plenare ale secțiunilor sciinţifice-literare ale Asociaţiunii. 


Pe basa disposiţiunilor $-ului 21 din Regulamentul secţiunilor sciin- 
țifice-literare, se stabilesce următorul Regulament al desbaterilor pentru 
şedinţele plenare: 


A. Sedințele plenare ordinare. 


Deschiderea și conducerea. 
§. 1. 


Şedinţele plenare ordinare se vor deschide și conduce prin preșe- 
dintele Asociaţiunii sau substitutul acestuia, iar în cas de împiedecarea 
acestora printr'un preg. ad hoc ales de plenul secțiunilor. 


Biroul. 


§. 2. 
Biroul şedinţelor se compune din președinte, din prim-secretarul 
Asociaţiunii, ca notar, și din un ajutor de notar. 


$. 3. 

Preşedintele are a ţine buna ordine în ședință; el face a se observa 
regulamentul; el acordă cuvântul după ordinea însorierilor; el pune în- 
trebările spre luminarea desbaterilor şi lămurirea opinianilor; el enunță 
resuitatul voturilor şi conelusiunile primite de ședință. 

Prim-secretarul Asociaţiunii, ca notar, redactează procesele verbale 
şi resoluţiunile şedinţelor. El are să înainteze la fiecare ședință plenară 
ordinară un scurt raport despre activitatea tuturor secțiunilor, despre 

12 


146 Transilvania. Partea oficială. 


executarea concluselor şedinţei premergătoare şi despre actele întrate 
dela Comitetul central în anul expirat. 

Ajutorul de notar, de regulă bibliotecarul Asociaţiunii, ori alt func- 
ționar designat de președinte, suplinesce pe prim-secretarul în cas de 
împiedecare; el cetesce apelul nominal, rapoartele, propunerile și alte 
comunicațiuni supuse deliberării ședinței. 


Membrii. 

$. 4. 
Membrii şedinţelor plenare sunt: 
membrii ordinari ai secțiunilor cu vot decisiv, şi 
membrii corespondenţi cu vot consultativ. 


Membrii biroului, încât nu ar fi membri ordinari ai secțiunilor, de 
asemenea au numai vot consultativ. 


Referenţii. 


§. 5. 


Referenţii şedinţelor plenare sunt, de regulă, referenții secțiunilor, 
fiecare pentru obiectele ce după natura lor cad în competența secţiunii 
lor sau au fost inițiate de aceasta. 

Şedinţa plenară şi secțiunile în cas de trebuinţă pot alege însă și 
referenţi speciali din sinul membrilor ordinari, corespondenţi, sau ai biroului. 


Ordinea dilei. 
$. 6. 

După deschiderea ședinței prin președinte, se face apel nominal 
pentru constatarea membrilor presenţi, însemnându-se absenţa membrilor 
ordinari cu sau fără motiv. 

Urmează apoi cetirea raportului prim-secretarului Asociaţiunii, care 
va avé să cuprindă în totdeauna și o propunere pentru stabilirea or- 
dinei dilei. 

După presentarea actelor şi propunerilor intrate la preşedinte, şe- 
dința, stabilesce ordinea dilei, și începe desbaterea obiectelor acesteia. 


Discuţiunea. 
$. 7. 


Nici un membru w'are facultatea de a vorbi decât numai după ce 
a cerut cuvântul dela Președinte și numai în ordinea precum. s'a înseris. 

Un membru poate ceda altuia rândul său de vorbire, 

Nime nu poate vorbi decât cel mult de doue-ori la un obiect. 
Această restricțiune nu se aplică însă la desbaterile sciințifice, nici la 
explicările ce are a da un raportor în chestiunea despre care raportul său 
tractează, z 


Transilvania. Partea oficială. 147 


§. 8. 


Oratorul se adresează cătră plenul ședinței. 

Imputările, personalitățile și întreruperile nu sunt permise. 

Președintele este în drept a chema la ordine pe oratorul care sau 
s'a abătut dela obiect, sau trace la imputări şi personalităţi. 

Dacă oratorul persistă în abaterea sa, Preşedintele îl opresce de a 
mai vorbi în acest obiect, şi dacă şi la alt obiect cade în asemenea abateri 
îi poate opri cuvântul pentru tot cursul şedinţei. 


inchiderea discuţiunii. 
$. 9. 


Când un membru ordinar cere închiderea discuţiunii, Preşedintele 
consultă ședința, şi dacă ea încuviințează, discuţiunea se închide, 

Când un membru ordinar cere amânarea discuţiunii pentru altă 
ședință, Preşedintele deschide îndată discuţiunea asupra acestei cereri, 


Propuneri. 
$. 10. 


Ori-care membru ordinar are dreptul de a face propuneri pentru a 
fi desbătute. Propunerile și amendamentele trebuiesc a fi formulate în 
scris, spre a se pune la vot, Numai propunerile simple, precum cele 
pentru trecerea la ordinea dilei, pentru amânare, pentru simpla respin- 
gere, pentru trimitere la secţiuni sau comisiuni, şi altele de asemenea, 
natură, se pot pune la vot fără ca ele să fie formulate în scris. 


Votarea. 
Ş. 11. 


Votul asupra ori-cărei chestiuni privitoare la persoane numite se dă 
în secret. Asupra altor chestiuni votul se face prin apel nominal sau prin 
ridicarea mânei. 


La cererea a 3 membri votul se va face în ori-ce chestiune în secret. 


g. 12. 


Amendamentele se pun la vot înaintea propunerii principale. Dintre 
amendamente se pune ântâiu la vot cel care este mai depărtat de pro- 
punerea principală. Subamendamentele au preferință la vot asupra amen- 
damentelor, 


Conclusele. 
§. 13. 


Conclusele se vor lua, în casurile prevădute în $. 17 al Reg. general 
sub a) b) c) şi d) cu ?/;, iar în alte casuri cu majoritatea absolută a voturilor, 
12% 


148 Transilvania. Partea oficială. 


$. 14. 


Pentru validitatea concluselor se cere presența a cel puţin 7 
membri ordinari. 


Procesul-verbal. 


$. 15. 


Despre decursul şedinţelor prim-secretarul Asociaţiunii redactează 
proces verbal, în care se vor însemna obiectele pertractate și conclusele. 
In casuri de importanță mai mare se vor însemna la procesul verbal şi 
propunerile și motivarea lor în punctele de căpetenie. 

Propunerile cădute, dacă propunătorul cere, se vor lua în procesul 
verbal. 

Vot separat nu se admite la procesul verbal. 


§. 16. 


Procesele verbale, subscrise de președinte și notar, se vor verifica 
prin 4 membri designați de preşedinte la deschiderea ședinței. 


Publicitatea. 


$. 17. 


Şedinţele ordinare, în cari se tractează despre persoane numite, 
despre budget şi alte chestiuni pur administrative, se vor țin6 cu eschi- 
derea publicității. 


B. Şedinţele extraordinare. 


$. 18. 


In scrisoarea de convocare a şedinţelor extraordinare președintele 
“va avé să comunice obiectele puse la ordinea qilei. Obiecte neindicate 
în convocator, nu se vor put6 supune discuțiunii. 


C. Sedinţele festive. 
§. 19. 


In ședințele festive nu se vor admite desbateri şi nu se vor lua 
concluse formale. (Reg. s. se. l. Ş. 24). Persoane cari nu sunt membri 
ai secţiunilor, vor pute țin6 discursuri și disertațiuni numai în casul 
provădut în §. 24 al Regulamentului general (alinea ultimă). 

Şedinţele publice se vor pute ţin fără considerare la numărul 
membrilor presenți. 

Despre decursul şedinţelor publice prim-secretarul Asociaţiunii va 
redacta proces verbal, care se va verifica numai prin subscrierea preșe- 
dintelui. : 


Transilvania. Partea oficială. 149 


ad Nr. 532—1901. 
Proces verbal 


din 25 Iulie 1901. Şedinţa extraordinară a comitetului central 
al Asociaţiunii. 


Președinte: Iosif St. Șuluţu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membrii 
presenți: Parteniu Cosma, Ioan Crețu, Dr. Cornel Diaconovich, Nico- 
lau Ivan, Leontin Simonescu şi Nicolau Togan. 

152. Cu verificarea procesului verbal al şedinţei de adi 

Se încredinţează domnii: Parteniu Cosma, Dr. Cornel 
Diaconovich şi Nicolau Ivan. 

153. (521—1901). Comisiunea instituită prin conclusul Nr. 17 din 
7 Martie a. c. presentează cu data 20 Iulie a. c. raportul său despre 
revisuirea raţiociniului şi inventarului Asociaţiunii pe anul 1900 şi pro- 
pune aprobarea acestuia și a se înainta la adunarea generală. 

Raportul comisiunii se ia spre scire şi se aproabă, Ra- 
țiociniul şi inventarul anului 1900 se înaintează la adunarea 
generală. 

154. (531—1901). Prim-secretarul Asociaţiunii presintă procesul 
verbal al şedinţei plenare din 14—15 Iulie a. c. a secțiunilor sciințifice- 
literare. 

În această şedinţă plenară: 

a) s'au făcut candidările pentru locurile vacante de membri ordi- 
nari ai secţiunilor; 

b) sa modificat regulamentul general al secţiunilor; 

c) s'a stabilit un regulament al desbaterilor pentru ședințele plenare; 

d) s'a stabilit programa de acțiune a trei secțiuni (literară, sciinți- 
fică, şcolară); 

e) s'a stabilit un nou plan de redactare şi editare al organului 
Asociaţiunii ; 

f) sa stabilit un proiect pentru continuarea „Bibliotecei poporale“ 
a Asociațiunii; 

g) s'a decis editarea unei scrieri istorice; 

h) s'a renunțat la publicarea unui nou concurs literar în locul ce- 
lui expirat la 30 Iunie a. c.; 

i) sau stabilit condiţiunile, în cari să se publice pe viitor raportul 
literar anual de păn' acum; 

k) s'a înaintat o propunere în causa ajutorării materiale a școalelor 
confesionale românesci; 

l) s'a deliberat propunerea făcută de dl Iuliu Vuia la adunarea ge- 
nerală din anul trecut; 

m) Sau stabilit diurnele şi spesele de călătorie ale membrilor sec- 
ţiunilor; şi în fine 

n) s'a stabilit budgetul secțiunilor pe anul 1902. 


150 Transilvania. Partea oficială. 


ad a) Se ia act. Candidaţii nominaţi se vor propune spre 
alegere în proxima adunare generală, şi anume: 

dl Simeon Stoica, medic în Bran, pentru secţiunea sci- 
ințifică ; | 

dl Alexandru Lebu, proprietar în Sibiiu, şi dl Dr. V. 
Hossu (păn' acuma membru în secțiunea școlară) pentru sec- 
ţiunea economică; şi în fine dl Patriciu Drăgălină, profesor 
în Caransebeș și (pentru casul trecerii dlui Dr. V. Hossu în 
secțiunea economică) dl I. F. Negruţiu, profesor în Blaj, pen- 
tru secțiunea școlară; 

ad b) Modificările regulamentului general al secțiunilor 
se primesc şi se vor presenta la proxima adunare generală 
spre aprobare; 

ad c) Se ia act. Regulamentul se va publica în „Tran- 
silvania! și se va retipări în 200 exemplare; 

ad d) Se ia act; 

ad e) Programul pentru redactarea şi editarea viitoare a 
revistei „Transilvania“ se primesce; 

ad f) Propunerile şedinţei plenare pentru modalitățile 
continuării „Bibliotecei poporale“ se primesc şi suma de 
K 2000'— se va trece în budgetul Asociaţiunii; 

ad g) „Conscripția diecesei Făgărașului“ se va publica 
în „Transilvania“, Pentru copiarea conscripțiunii se votează 
o remunerațiune de K 50—. 

ad kh) Se ia act, 

ad 3) Se ia act. 

ad k) Propunerea şedinţei plenare se primesce. 

Biroul se autorisează a înainta o propunere pentru mo- 
dalitatea ajutorării bibliotecelor şcolare. 

ad l) Propunerea ședinței plenare se primesce; 

ad m) Se ia act. 

ad n) Seia act. Sumele cerute pentru trebuinţele secțiunilor 
se vor considera la stabilirea budgetului general al Asociaţiunii. 


155. (522—1901). Comisiunea financiară instituită prin conclusul 
Nr. 17 din 7 Martie a. c. presentează cu data 21 Iulie a. c. raportul său 
despre revisuirea raţiociniului școalei și internatului Asociațiunii pe anul 
şcolar 1900—1901 şi despre proiectul de budget pentru anul şcolar 
1901—1902. 

Comitetul central aproabă rațiociniul şcoalei şi interna- 
tului pe anul 1900 —1901 şi dă cassarului absolutoriu pentru 
gestiunea acestui an. Proiectul de budget pe anul 1901—1902 
care prevede la percepțiuni şi erogaţiuni suma de K 30,724-79 
și o subvenție: din lăsământul I. Oltean de K 1500— și din 
fondul general al Asociațiunii de K 200:—, se primesce. În 


> ODER 


Transilvania. Partea oficială, 151 


legătură se decide, ca pe viitor rațiociniul și budgetul să nu 
se mai compună pe anul şcolar, ci pe anul solar. În pro- 
iectul de budget pe anul şcolar 1901—1902 s'a preliminat şi 
al doilea cuinenenal pentru prof. Dr. V. Bologa, Eug. Moga 

şi direct. El. Petraşcu. 
156. (521—1901). Aceeași comisiune presentează proiectul de budget 

al fondurilor Asociaţinnii pentru anul 1902. 

Proiectul de budget se primesce în textul alăturat și se 


înaintează la adunarea generală. 
D. u. s. 


Josif St. Şuluțu m. p., Dr. lie Beu m. p., secret. II. S'a verificat. Sibiiu, 
27 Iulie 1901. P. Cosma m. p. Dr. C. Diaconovich m. p. Nicolau Ivan m. p. 


Nr. 560—1901. 
Proces verbal 


din 8 August 1901. Çedința ordinară a comitetului central 
al Asociaţiunii. 


Președinte: Josif St. Şuluțu. — Notar: Dr. Iie Beu. — Membrii 
presenţi: Parteniu Cosma, I. Creţu, Dr. Corn. Diaconovich, N. Ivan, 
I. Papiu și N. Togan. 


157. Cu verificarea procesului verbal al şedinţei de aștădi 
Se încredinţează d-nii: Ioan Creţu, I. Papiu și N. Togan. 
158. (520—1901). Secretarul II. raportează, cum-că din vândarea rea- 
lităţilor rămase dela Avram Iancu și a brosurii „Biografia lui Avram Iancu‘ 
de Ios. St. Şuluțu pănă la finea lui Iunie a. c., s'a încassat suma de K 6391 —, 
şi propune a se inactiva „Fondul Auram lancu“ creat prin conclusul Nr. 
113 din 12 Iulie 1897. 

„Fondul Avram lancu“, creat din sumele realisate prin 
vândarea realităților, cu excepțiunea casei, rămase dela feri- 
citul Avram Iancu şi din donațiunea făcută în acest, scop de 
dl Iosif St. Şuluţu, se înactivează cu începerea anului școlar 
1901—1902. Din venitele acestui fond se va conferi un sti- 
pendiu de K 100— la un student român de gimnasiu, școală 
reală sau comercială; restul venitelor, după scăderea taxei de 
administraţie, se va capitalisa. Când venitele fondului vor 
permite, se vor conferi şi mai multe stipendii, de aceaș mărime 
şi tot la studenți de gimnasiu, școală reală sau comercială. 

159. (552—1901). Secretarul II. presentează proiectul de raport 
general pentru anui 1900. 
Se primesce în textul aclus acestui proces verbal, având 


a se înainta la adunarea generală, Fo 4s, 
N 
A? i 


152 Transilvania. Partea oficială. 


160. (553—1901). În legătură cu conclusul Nr. 88 din 22 Maiu 
a. c., secretarul II. face propunere relativ la programul adunării gene- 
rale, care se stabilesce în următoarele: 
Şedinţa primă. 
Sâmbătă în 21 Septembre st. n. 1901 la 11 oare inainte de ameagi. 
Ordinea de qi: 


1. Deschiderea adunării generale. 

2,  Constatarea delegaților presenţi. 

3. Raport despre activitatea comitetului central în a. 1900. 
4, Alegerea comisiunilor: 


a) pentru examinarea raportului general; 
b) pentru examinarea raţiociniului pe anul 1900 și a 
proiectului de budget pe anul 1902; 
c) pentru studiarea modificărilor propuse la „Regula- 
mentul pentru secţiunile sciinţifice-literare“ ; 
d) pentru înscrierea de membri şi încassarea taxelor; 
5, Propuneri eventuale. 


Şedinţa a doua. 
Duminecă În 22 Septembre st. n. 1901, la 10 oare inainte de ameadi. 
Ordinea de qi: 
1, Rapoartele comisiunilor. 
2. Alegerea presidentului, vicepresidentului și a comite- 
tului central. 
3. Fixarea locului pentru proxima adunare generală. 
4.  Disposițiuni pentru verificarea proceselor verbale. 
5. Inchiderea adunării generale. 
161. (557—1901). Secretarul I. presentează raportul special referitor 
la lucrările comitetului central în 1900 pentru înființarea Casei naţionale. 
Se primesce în textul alăturat acestui proces-verbal şi se 
decide a se înainta la adunarea generală. 


162. (548—1901). Secretarul II. aduce la cunoscință cumcă învăţă- 
torul dela scoala civilă de fete /oan Popovici a fost pensionat; cu începere 
dela 1 Septembre a. c. prin ordinațiunea ministerială Nr. 45,256 ddto 


19 Iulie a. c. 
Se ia act. Pentru ocuparea postului devenit vacant se 


decide a se publica concurs cu termin de 15 dile sub conâi- 
ţiunile stabilite. prin conclusul Nr. 47 din 18 Martie 1891. 


163. (534—1901). Se anunță decedarea membrului fundator /oan 
Popescu, fost profesor. 


Comitetul central dă expresiune regretului său prin ridi- 
care, având a se exprima condolență familiei decedatului. 


164. (558—1901). Bibliotecarul Asociaţiunii aduce la cunoscinţă, că 
a primit 100 esemplare din scrierea „Legiuirea țerei noastre“ de Dr, Victor 


Transilvania. Partea oficială. 158 


Onișor, prenumerate de comitetul central la cererea autorului. Comunică 
totodată, că în scrierea amintită se găsesce un capitol, pe care îl 
află jignitor pentru organele Asociaţiunii și care lipsia din manuscriptul 
cunoscut comitetului. 
In vederea acestei împrejurări comitetul central reasu- 
mează conclusul său Nr. 129 din 11 Iulie a. c. şi retrimite 
autorului exemplarele de sub întrebare. 


D. u. s. 


Şuluţu m. p., Dr. Beu m. p., secr. Il. — S'a verificat. Sibiiu în 10 August 
1901. Nic. Togan m. p., I. Papiu m. p, loan Creţu m. p. 


Ad Nr. 598—1901. 
Proces verbal 


din 20 August 1901. Ședinţa extraordinară a comitetului central 
al Asociaţiunii. 


Preşedinte: Iosif St. Şuluţu. — Notar: Dr. Ilie Beu. — Membrii 
presenţi: Zaharia Boiu, Partenie Cosma, Dr. Cornel Diaconovich, Nicolau 
Ivan, loan Papiu, Dr. Eusebie R. Roşca şi Nicolau Togan. 


165. Cu verificarea procesului verbal al şedinţei de adi 
Se încredințează domnii: Dr. Cornel Diaconovich, Nicolau 
Ivan şi Dr. Eusebie R. Roşca. 


166. (550—1901). Se presintă decisul vice-comitelui cottului Sătmar 
Nr. 35808/1900 din 13 Ianuarie a. c. în causa opririi adunării cercuale a 
despărț&mântului „Sătmar“ prin pretorul din Careiul-mare. 

Acest decis liberat în urma cererii Asociaţiunii, adresată ministrului 
de interne în sensul conclusului Nr. 212 din 24 Septembre 1900, şi tri- 
misă de acesta vice-comitelui spre mai departe afacere, — nu a dat loc 
reclamaţiunilor Asociaţiunii pe motivul, că comitetul cercual nu a usat 
în termin legal de remediile de drept ce i-au stat la disposiţie. 

Comitetul central, luând act de acest decis, regretă, că 
ministrul de interne nu a aflat căi și mijloace pentru asigu- 
rarea activității neconturbate a organelor statutare ale Aso- 
ciațiunii. 

Din acest incident se decide a adresa despărțămintelor 
Asociaşiunii un cercular în acel sens, ca să anunţe adunările 
cercuale cât mai de timpuriu la autoritățile competente, şi 
fiind eventual împiedecaţi de aceste, a se întruni, să useze la 
timp de toate remediile legale. 

167. (468—1901). Secretarul II raportează, că restanțele de didactru 
și taxa de întreținere în internatul Asociaţiunii cu finea lui [unie a. c, 


154 Transilvania. Partea oficială. 


dau suma de K 3,806:28, dintre cari suma de K 1,446:44 dinainte de 
anul şcolar 1900—1901. 

In conformitate cu conclusul Nr. 150 lit d) din 13 Iulie 

1899 se recearcă direcțiunea școlară a înainta raport detaiat 

referitor la demersurile ce a făcut pentru încassarea restanțelor. 


168. (501—1901). Dl Andreiu Bârseanu, profesor în Braşov, donează 
pentru scopurile înființândei Case naţionale suma de K 50—. 


Donaţiunea se primecce cu mulțămită. 


169. (529—1901). D-nii Dr. Ilie Beu, Iosif St. Şuluţu şi Nicolau 
Togan fac propunerea, ca sub numirea „Panteonul Asociaţiunii“ să se edi- 
teze o publicaţiune, care să cuprindă biografiile (in nuce) şi portretele 
tuturor fundatorilor, membrilor fundatori și pe viaţă, presidenţilor, pre- 
cum şi acelor bărbaţi, cari au promovat în mod deosebit interesele cul- 
turale ale Asociaţiunii. 

Comitetul central decide: 

Biroul se îusărcinează a începe adunarea datelor biogra- 
fice şi portretele membrilor binemeritaţi ai Asociaţiunii, ale 
sprijinitorilor acesteia şi preste tot ale persoanelor, cari au 
promovat interesele ei culturale, ca aceste să se publice la 
timpul sen în condițiuni corespundătoare scopului, ce se ur- 
măresce prin o asemenea publicațiune. 

170. (488, 489, 493, 536 şi 569—1901). Stipendiaţii /uliu Haţegan, 
Virgil Nistor, Pavel Qușeilă-Negrea, Basiliu Bașiota şi Silvia Ciora îşi legi- 
timează progresul făcut în anul școlar 1900—1901; acesti trei din urmă, 
terminând studiile gimnasiale, respective civile, mulțămesc pentru ajutorul 
de care au beneficiat. 

Spre scire. Studenţii Iuliu Haţăgan şi Virgil Nistor se 
lasă şi în viitor în folosința stipendiilor de care au beneficiat. 

171. (474—1901). Direoţiunea despărțementului „Mociu“ înaintează: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 3 Ianuarie a. c. 
In această şedinţă s'au pertractat afaceri curente și s'a decis, ca din 
suma disponibilă să se prenumereze 16 ex. foi poporale pentru 16 co- 
mune de pe teritorul despărțământului. 

II. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 23 Iunie a. c. 
In această ședință s'au pertractat afaceri curente și s'a decis, ca adu- 
narea cercuală din est-an să se țină în Mociu la 21 Iulie a. c. 

III. Raportul anual despre activitatea despărțământului în 1900. 

ad I, II şi III. Spre scire cu aprobarea concluselor. 

172. (497—1901). Direoţiunea despărțementului „Agnita“ înaintează: 

I. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 15 Iunie a. c. In 
această ședință s'au luat dispositiile necesare pentru adunarea cercuală 
din est-an. 


Transilvania. Partea oficială. 155 


II. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţinut în Agnita la 
7 Iulie a. c. Se constată: 

1. sau presentat și luat spre scire raportul despre activitatea co- 
mitetului cercual şi raţiociniul cassei pentru anul expirat; 

2. delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
au fost aleşi dnii Em. Corfar şi N. Câmpean; 

3. pentru trieniul următor a fost ales director cercual dl Nicolau 
Moldovan, iar membrii în comitet dnii I. Răgneală, I. Bonea, N. Câmpean 
şi Axentie Lene; 

4. s'a decis a se atrage atenţiunea comitetului central la necesitatea 
înființării unui internat de băeţi în Sibiiu. 

ad I. Spre scire. 

ad II. Procesul verbal se ia spre scire şi alegerea comi- 
tetului cercual se aproabă. Privitor la chestiunea amintită sub 
pet. 4. se observă, că înființarea unui internat de băeți preo- 
cupă comitetul central din 1897. 


173. (500 şi 507—1901). Direcţiunea despărțementului „Beiuș“ înain- 
tează procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţînut în Beiuş la 27 Iunie 
a. c. Se constată: 

1. s'au presentat şi luat spre scire raportul general despre activi- 
tatea comitetului cercual și rațiociniul cassei pe anul trecut, apoi s'a 
stabilit proiectul de budget pe 1902 la întrate cu K 203:66 şi eșite cu 
K. 177:—, între cari și premiul de K 25'— votat pentru pomărit,; 

2. s'au cetit disertaţiile: „Instrucţiunea repetițională economică pen- 
tru adulți“ de Vas. Stefanică şi „Greşelile noastre“ de Radu Cupariu; 

3. s'a ales pe un nou period de trei ani director cercual dl G. M. 
Marinescu, iar membri în comitet dnii I. Butean, Aug. Antal, Vas. Pap, 
şi Dr. Const. Popovici; 

4. delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
vau ales dnii A. Palladi, Vas. Pap și Dr. C. Popovici; 

5. s'a decis a se conferi un premiu de K 20— pentru lucru de 
mână femeese. 

În despărțământul „Beiuș“ s'au înscris membrii ordinari noui dnii 
Ioan Köváry, loan Tau, Vasilie Nicoruţa şi loan Gliţa. 

Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse, în 
deosebi proiectul de budget și alegerea comitetului cercual 
se aproabă. 

Dnii amintiţi se declară membri ordinari ai Asociaţiunii, 


174. (510 şi 573—1901). Direoţiunea despărțementului „Cohalm“ îna- 
intează. : 

|. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 12 Iulie a. c. În 
această ședință s'au luat disposiţiile necesare pentru adunarea cercuală 
fixată pe 4 August a. c. 


156 Transilvania. Partea oficială. 


II. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţînut în Cohalm la 4 
August a. c. Se constată: 1. s'au presentat şi luat spre scire raportul 
general despre activitatea comitetului cercual în anul expirat,. raţiociniul 
cassei și raportul bibliotecaralui pe acelaş timp; în legătură s'a votat 
pe anul 1902 un proiect de budget la întrate şi eşite cu K 41757; 

2. preotul G. Repede a cetit disertația sa „despre păstrare“; 

3. delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
s'au ales dnii I. Bercan şi I. Buzea, suplenţi dnii I. Mihailă şi Patrichie 
Pintea; 

4. pentru trieniul următor s'a ales director cercual dl N. D. Mircea, 
vice-president d! I. Bercan, cassar dl G. Spornic, notar dl Ieronim Buzea, 
controlor dl I. Buzea, membrii în comitet dnii I. Brotea și G. Maican, 
bibliotecar dl G. Andron; 

5. s'au înscris membri ordinari noui dnii I. Mihailă, I. Vătăşan 
şi Şofron Roşca, toţi preoți. 

ad I. Spre scire. 

ad II. Procesul verbal se ia spre scire, conclusele aduse, 
îndeosebi proiectul de budget pe 1902 și alegerea comitetului 
cercual se aproabă. Dnii amintiți sub pct. 5. se declară 
membri ordinari ai Asociațiunii. 

175. (516—1901). Direcțiunea despărțemântului „„Bocșa“ înaintează 
procesul verbali al adunării cercuale, ce sa ţinut în Reşiţa română la 30 
Iunie a. c. Se constată: 

1. s'au presentat şi luat spre scire raportul despre activitatea co- 
mitetului cercual dela întemeiarea despărțământului pănă în present, ra- 
ţiociniul casei pe 1900—1901 şi sa votat un proiect de budget pe 1902 
la întrate şi eşite cu K 80.—; 

2. învățătorul Iosif Velcean a cetit disertația sa „Despre crescerea 
copiilor“, învăţătoarea Maria Drăgăn a predat prin trei copile trilogul 
„Despre cruţare, lene și lux“, secretarul Petru Ieremia a cetit disertația 
sa „Ce e de făcut, ca să avem cât mai multă dobândă dela lapte“; 

3. s'au înscris membri ordinari noui dnii: Avram Neda, Cristian 
Pateșan, loan Ferariu, Nicolau Marta, Partenie Păiușan și David Terfaloga; 

4, delegaţi ui despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
s'au ales dnii David Terfaloga şi George Nicolaeviciu.; 

5. pentru noul period de trei ani s'a ales director cercual dl David 
'Terfaloga, iar membrii în comitet dnii Dr. Aurel Oprea, Dr. P. Mladin, Stefan 
Albu şi Avram Neda, secretar dl loan Marcu şi casar dl Nicolau Vulpe; 

6. pentru bibliotecele școlare din Răciţa română şi Câlnic sau 
donat opere de cuprins economic în valoare de K 20:—. 

Procesul verbal se ia spre scire și conclusele aduse, în 
deosebi proiectul de budget pe 1902 şi alegerea comitetului 
cercual se aproabă. D-nii amintiţi sub pot. 3. se declară de 
membrii ordinari ai Asociaţiunii, 


Transilvania, Partea oficială. 157 


Totodată comitetul central exprimă mulțumita sa d-lui 
loan Budinţianu, precum și celorlalți membri ai fostului comi- 
tet cercual pentru extraordinarul zel, cu care au promovat in- 
teresele culturale ale Asociaţiunii. 


1'76. (624— 1901). Direoțiunea despărțământului „Mercurea“ înaintează 
procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 6 Iulie a. c. In această 
şedinţă s'a constituit comitetul cercual alegându-se vicepresident di loan 
Măcelariu, cassar dl I. Albon, controlor dl Ilie Dobrotă şi notar dl loan 
Munthiu. Directorul cercual comunică totodată, că adunarea cercuală se 
va ținé în Mercurea la 11 August a. c. 

Spre scire aprobându-se constituirea comitetului cercual. 


177. (526—1901). Se presentează raportul anual pe 1900 al direc- 
torului despărțămentului „Oșorheiu“. 

Spre scire. 

178. (527—1901). Direcțiunea despărțementului „Haţeg“ înaintează pro- 
cesului verbal al ședinței comitetului cercual din 21 [ulie a. c. In această 
ședință s'au pertractat afaceri curente, s'au luat disposiţiile necesare 
pentru adunarea cercuală fixată pe 11 August a. c. și s'a hotărît aranjarea 
unei petreceri în favoral despărțământalui. 

Spre scire. 

179. (542—1901). Direcțiunea despărțementului „Verșeţ“ înaintează 
procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 1 August a. c. În această 
ședință s'au pertractat afaceri curente și s'a decis, ca proxima adunare 
cercuală să se țină în Vărșeţ la 29 August a. c. S'a inscris membru or- 
dinar nou dl Mihail Spăriosu, iar dl Dr. Petru Zepeniag a achitat taxa 
de membru pe viață, 

Procesul verbal se ia spre scire. Dl Mih. Spăriosu se 
declară membru ordinar al Asociaţiunii și dl Dr. Petru Zepeniag 
se provede cu diploma preserisă. 

180. (554—1901). Direoţiunea despărțementului „Panciova“ înaintează 
procesele verbale ale şedinţelor comitetului cercual din 26 Maiu și 14 Iulie 
a. c. În prima ședință s'a luat spre sciință cu mulțămită o donaţiune de 
K 50:— făcută de institutul „Sentinela“ pentru a se conferi ca stipendiu 
unui învățăcel de lăcătărie sau zidărie de nascere din Satul-nou, apoi 
s'a decis, ca adunarea cercuală din est-an să se țină în Satul-nou. In a 
doua şedinţă s'a, decis, ca să se avanseze K 40'— d-lui Teodor Petrişor 
pentru a instrua pe un băiat român în compactorie, şi ca, adunarea cer- 
cuală să se țiuă în 28 August a. c. N 

Spre scire cu aprobarea concluselor. 

181. (564—1901). Secretarul II raportează, că încă în 17 Iunie 1900 
sa ținut adunarea de organisare a despărțementului „Torac“ sub conducerea 
d-lui Paul Miulescu ca delegat al comitetului central. In această ocasiune 
s'au înscris 8 membri ordinari, dintre cari însă numai d-nii Petru Oiva, 


158 Transilvania. Partea oficială. 


Valeriu Ghilăzan, Valeriu Magdu, Vichentie Petroviciu și d-na Paulina 
Petroviciu au achitat taxa de K 10:—; sau înscris şi 26 membri ajutători 
dar numai 8 inși au solvit o taxă de K 2:—. Director cercual a fost 
ales dl Vichentie Petroviciu, iar membri în comitet d-nii G. Lupșa, P. 
Cira, Iosif Secoșan și Val. Ghilăzan. 

Nu sa raportat mai curând asupra constituirii acestui despărțământ, 
de oare-ce abia acuma s'a înaintat taxa dela 5 membri ordinari, minimul 
necesar acolo, unde e să se înfiinţeze un despărțământ. 

Organisarea despărțământului „Torac“ se ia spre scire şi 
alegerea comitetului cercual se aproabă. D-nii amintiți se de- 
clară membri ordinari ai Asociaţiunii, 


182. (566—1901). Direoţiunea despărțementului „Abrud-Câmpeni“ îna- 
intează procesul verbal al adunării cercuale, ce sa ţinut în Certege la 
4 August a. c. Se constată: 

1. s'au presentat și luat spre scire raportul despre activitatea co- 
mitetului cercual dela ultima adunare cercuală încoace și rațiociniul cassei 
pe acelaș timp; în legătură s'a stabilit proiectul de budget pe 1902 la 
întrate şi egite cu K 790:— (pentru trebuințele despărțământului K 78—); 

2. s'au înscris: membri pe viaţă d-na Sofia Cothișel și dl Nicolau 
Cothişel din Certege, iar membri ordinari d-nii G. Țințariu, Petru Gligor, 
G. M. Corcheş, Iosif Cothişel şi Vas. Tomuţa; 

3. s'a incassat suma de K 740:40, din care s'a trimis la cassa cen- 
trală K 681:16; 

4. delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
s'au ales d-nii Romul Furdaiu și Const. Cothișel, suplenţi d-nii Dr. Zosim 
Chirtop și Dem. Goia; 

5. s'a ales pentru un nou period de trei ani director cercual dl 
Dr. Basiliu Preda, iar membri în comitet d-nii Romul Furduiu, Dem. 
Goia, Ariton Popa şi Ios. Gomboș. 

Procesul verbal se ia spre scire. Conclusele aduse, în- 
deosebi proiectul de budget pe 1902 și alegerea comitetului 
cercual se aproabă. D-na Sofia Cothişel și dl Nic. Cothișel se 
declără membri pe viață ai Asociaţiunii şi se provăd cu di- 
ploma prescrisă; d-nii ceilalți amintiți sub pct. 2. se declară 
membri ordinari ai Asociaţiunii. 

153. (576—1901). Direoţiunea despărț&mentului „Brad“ înaintează pro- 
cesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţinut în Brad la 28 Iulie a. c. 
Se constată: 

1. sau presentat și luat spre scire raportul comitetului cercual 
despre activitatea sa dela adunarea cercuală din 1899 şi raportul cassa- 
rului despre încassarea taxelor; 

2. s'au înscris membri ordinari noui dnii Stefan Albu, Nicolau 
Florea, Nicolau Bedea, Dimitrie Moldovan și Georgiu Omătă; 


Transilvania. Partea oficială. 159 


3. s'a votat proiectul de budget pe anul 1902 la întrate şi spese 
cu K 96:—, între erogațiuni 3 ajutoare à K 10:— pentru învățăcei de 
meserie și 2 ajutoare à K 10 — pentru cei-ce se vor distinge în culti- 
varea grădinăritului ; 

4. pentru trieniul următor s'a ales director cercual dl Vasile Da- 
mian, iar membri în comitet dnii Dr. Pavel Oprișa, George Părău, Petru 
Rimbaş şi loan German; 

5. delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
sau ales dnii Gerasim Candrea şi P. Rimbaș, suplenţi dnii Silviu Da- 
mian şi Alex. Draia. 

Procesul verbal se ia spre scire. Dnii amintiţi sub pet 2. 
se declară membri ordinari ai Asociaţiunii. Conclusele aduse 
îndeosebi proiectul de budget pe 1902 şi alegerea comitetului 
cercual se aproabă. 


184. (581—1901). Direcţiunea despărțementului „Seliște“ înaintează: 

I. Procesul verbal al adunării cercuale, ce s'a ţinut în Săcel la 14 
Iulie a. c. Se constată: 

1. s'au presentat și luat spre scire raportul general despre activi- 
tatea comitetului cercual şi rațiociniul cassei pe anul expirat; în legă- 
tură s'a stabilit şi proiectul de budget pe 1901, 1902 (cifrele nu sunt 
indicate în procesul verbal); 

2. premiul publicat pentru cultivătoarele de grădini în lipsa de 
concurente nu sa distribuit, reservându-se pentru anul proxim; spre 
acelaș scop a mai donat dl G. Brătean K 20—; 

3. dl Joachim Muntean a disertat despre însușirile rele ale popo- 
rului nostru, îndeosebi despre lux; 

4, delegaţi ai despărțământului la adunarea generală a Asociaţiunii 
sau ales dnii Nicolau Henţiu şi Valeriu Milea; 

5. pentru trieniul următor s'a ales director cercual dl Dr. I. Stroia, 
iar membri în comitet; dnii Dr. N. Calefariu, Ioachim Muntean, Dionisie 
Decei și Iacob Steflea: 

6. s'au înscris membri ordinari noui: doamnele Agapia Droc, 
Constanța Brătean, Neaga losof, dnii Octavian Berghezan, Alexandru 
Vlad, Iacob Șteflea, Ionel Comşa, George Ittu, Petru Iuga, Aron Flucuş, 
şi comuna bisericească din Săcel. 

II. Procesul verbal al ședinței comitetului cercual din 12 August a. c. 
In această ședință noul comitet cercual: 1. s'a constituit alegându-se 
vice-president dl Dr. N. Calefariu, secretar dl lac. Steflea, cassar dl 
Dum. Lăpădat şi controlor dl Dion. Decei; și 2. a luat în primire actele 
și cassa despărțământului dela vechiul comitet. 

ad I. Procesul verbal al adunării cercuale se ia spre 
scire. Conclusele aduse se aproabă cu observarea, că proiectul 
de budget pe 1901—1902, nefiind specificat în procesul verbal, 
să se înainteze ulterior spre aprobare. Asemenea se aproabă 


160 Transilvania. Partea, oficială, 


alegerea comitetului cercual. Dnele și dnii amintiți sub pot 6. 
precum şi comuna bisericească din Săcel se declară membri 
ordinari ai Asociaţiunii. 
ad II. Spre scire cu aprobarea constituirii comit. cercual. 
D. u. s. 
Josif St. Şuluţu. Dr. I. Beu, secretar II. S'a verificat. Sibiiu în 24 August 
1901. Nicolau Ivan m. p. Dr. C. Diaconovich m. p. Dr. Eusebiu Roşca m. p. 


DIN SINUL ASOCIAȚIUNII. 


Examenele la şcoala civilă de fete cu internat, susținută de 
„Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român“ s'au 
ținut conform programului statorit cu un resultat mulțămitor; s'au în- 
ceput Luni în 24 Iunie st. n. cu studiul religiunii și sau continuat în 
dilele următoare: Marţi, Mercuri şi Joi în 25—27 Iunie cu toate clasele. 
Examenele din studiul religiunii au fost conduse de delegaţii celor două 
Consistorii române (Blaj și Sibiiu), anume: canonicul metropolitan Ioan 
V. Rusu şi asesorul consistorial Moise Lazar, iar la celelalte a presidat 
delegatul comitetului central Nicolau Togan. Publicul român a arătat, 
acelaşi interes față cu aceste examene, ca şi în anii precedenţi. Lucrurile 
de mână, de caligrafie şi desemn au fost expuse în tot decursul exame- 
nelor într'una din salele institutului. Această frumoasă exposiţie a fost 
cercetată cu deosebit interes din partea publicului, care a remas deplin 
satisfăcut de prestațiunile elevelor. Notăm că lucrul de mână în anul 
şcolar 1900/901 l-a propus în toate clasele d-şoara Eufemia Katona. Joi 
în 28 Iunie s'a făcut încheierea solemnă a anului școlar împreuuată cu 
cântări corale, la pian, și din violină, şi cu declamaţiuni, în presența 
unui numeros și distins public din Sibiiu şi din alte părţi în frunte cu 
Excelenţa Sa I. P. S. D. archiepiscop și metropolit loan Meţianu. In- 
cheierea acestei înălțătoare festivități şcolare au format-o frumoasele 
discursuri rostite de: directorul Dr. Vasile Bologa, de Excelența Sa 
metropolitul, care dete şi de astădată elevelor preţioase învățături pă- 
rintesci, și de delegatul comitetului central, Nic. Togan, care a accentuat 
înalta misiune culturală-națională, ce a împlinit-o deja pănă acum școala 
civilă de fete cu internat a „Asociaţiunii“ în mijlocul poporului român 
şi interesul, ce trebue să-l aibă publicul nostru față cu acest mărgăritar 
prețios în șirul institutelor noastre publice de învățământ. 

În anul şcolar 1900/901 au fost înmatriculate în cele 4 clase ale 
şcoalei civile de fete 81 eleve, iar în internatul școalei au fost adăpostite 
52 eleve, între cari 5 eleve ale școalei elementare, susținută de Reu- 
niunea femeilor române din Sibiiu. Date mai amănunțite cu privire la 
şcoală și internat, cum şi condițiunile de primire în acestea se găsesc 
în programa institutului, publicată de directorul Dr. Vasile Bologa. Taxa 
de întreținere în internat e de 400 cor. 


Redactor; Dr. C. Diaconovich. Tiparul Tipografiei archidiecesane,.