Ion Donat — Fundatiunile religioase ale Olteniei — Partea I — Manastiri si Schituri (1937)

ION DONAT 


— 


PUNDATIUNILE RELIGIOASE 
ALE OLTENIEI 


PARTEA I^ 
MAN ĂSTIRI SI SCHITURI 


~ CU O HARTĂ — 


Scetisul Românesc, S, A. Craiova 
459 3 7 


TT VER, at — + WAN 





d -— anr zm WW w-— ww — 
l > mme 
I Jj A ^ 
p zt ^ / ji d 4 £z. 7 j 


ION DONAT 


FUNDATIUNILE RELIGIOASE 
ALE OLTENIEI 


PARTEA I 
MÂNĂSTIRI SI SCHITURI 


— CU O HARTĂ — 


Sctisul Românesc, S. A. Craiova 


i| 9714 


45 522. 





SÉ 


Extras din revista „Arhivele Olteniei“, Nr. 86—88. ` 












Á p- A 13 - 
SSC: 
Kei AA 






a PA 
MAMMA S 


DH 





P 
i e * - 
; de ir P "re QE ter SPEO 
* E L. "" d Aan . ' E e 
Tei ni A 
E) ' na » . Mr M. Kiwi A, ` zo 1 
A Ae i ! F Le ^! s 
: Ti^ g PL (Get NR ee ` hl ` 
í Ka M. < i v y PAF ^. 
1 pet: "o 
D ' Lë "4 A 7 b = i 8 d 
- H 
, R 1 D 
H * 4 ] 
P" d, " * ey ` 3 Di , ei Kä ` r zi 
- „> "x We. A ` z nM l 
Treo Fut y em ln VR » r í 
b e ^ " y d 1 
i à Ze Ke - KI gx e véi € 
" Co) , e 4 f i i | 
2 fa VAN ^ e Y i d 
7 " ^ SA? e e "i 4 ` f , ] A 
e y 3 , er 1 
"y 7 t d. ` d e , y y V j " 
m * D ` ` - : $ 
wë ] F i 
l ` - z b "2A y 
, " ô g j Ba d ^ 
N “A ve ob eh 3 ură, 
; f 2 To" 
vest LA "^P Pus "e 
Secret - ` e Mr cs ; 
Lo ^ CON, i ; | pm géi H 
E — B ' A Y, KI 
e e ` "M t . 1 A » 
a a è A me 
a Mm a w "A 





INTRODUCERE 


Prin rostul istoric al asezámintelor sale mânăstiresşti, 

Oltenia a fost, pentru viaţa religioasă a poporului nostru, gjnsemoătatea 
unul dintre cele mai însemnate colţuri de ţară. Aci s'au Păstiriloroltene. ` 
înălţat, catre sfârşitul secolului al XIV-lea, primele mânăs- 
tiri din tot cuprinsul românesc. Din Tismana lui Nicodim 
au pornit apoi ucenici căliţi în canoanele tari ale Athosului, 
ca să întemeieze chinovii noui, în tara apropiată a Hațegului, 
la Prislop), sau mai departe, până'n munţii Neamţului. 

Foarte însemnat e si numărul mânăstirilor oltene. In 
afară poate de unele regiuni din preajma Bucureştilor, sau 
din Nordul Moldovei, niciun alt ţinut românesc nu este mai 
bogat în asemenea fundaţiuni; dar, pe când în Bucovina te 
întâmpină aproape numai marile ctitorii voevodale, venite 
din epoca de înflorire a ţării, aici afli pretutindeni, lângă 
mănăstirile fruntașe, nenumărate ctitorii de familie, datorite 
deopotrivă, dregătorilor însemnați, ca si măruntei boerimi de 
țară: este o urmare firească a vieţii locale din trecutul a- 
cestui ţinut, mai bogată si mai liberă decât a altora. 

Dar aceste fundaţiuni nu sunt cunoscute în aceeaşi mă- 
sură. Se va vedea mai jos că, privitor la Oltenia, se poate 
vorbi şi azi nu numai de mânăstiri prea puţin cercetate, ci 
şi de unele — dispărute sau nu ca edificiu — care nu sunt 
cunoscute deloc. Și, că lucrurile s'au petrecut astfel, e uşor 
de explicat pentru cine se va gândi la împrejurarea, că, multe 
din mânăstirile noastre au fost părăsite de călugări, tie la 
secularizare, fie înainte de această epocă, — locasurile lor 
devenind biserici de sat anonime, innoite prin reparaţii bar- 
bare, — dacă nu cumva sau risipit cu desávársire. E atât 
de grea uitarea aşternută peste trecutul acestora, in- 
căt cercetători care le-au studiat amănunțit, izbiti de planul 


1) La Prislop, tradiţia îl face intemeietor pe Nicodim insusi. G. Balş, Despre 
biserica Prislopului, în Bul. Com. Mon. Tst., XXIV, pag. 97. 


EE 


Aşezarea geo- 
gralicá a mâ- 
năstirilor gi im- 
ortan|a ei pen- 
ru studiul pale- 
oantropogeo- 
grafiei. 


General al zidirii, sau de cât se mai păstrează din vechea 
lor podoabă de pictură, nu au putut desluşi cel puţin rostu- 
rile de chinovie, pe care le-au avut cândva, ` 

Este însă o mare deosebire între a cerceta  is- 
toria unui locas dispărut, sau care a fost cu desăvârşire de- 
gradat de timp şi de oameni, şi a face acelaşi lucru pentru 
un monument măreț, care te atrage cu înfăţişarea lui actuală. 
Dragostea pentru un asemenea monument este fără îndoială 
o dovadă. de civilizaţie, de strânsă legătură respectuoasă cu 
trecutul, — si e firesc ca cercetătorii acestui trecut să se o- 
prească mai întâiu aci; dar iarăşi nu trebuie să se uite că, 
şi numai existenţa, sigur dovedită, a unei mânăstiri sau bi- 
serici, într'o epocă, veche, este un element de documentare 
istorică, de o covârşitoare importanţă, — şi aceasta indiferent 
dacă aşezământul este azi o biată ruină, sau'a dispărut cu de- 
săvârşire; căci nu ne vom putea da seama pe de-a'ntregul 
de toate fenomenele istorice, religioase şi culturale, legate 
de un ţinut, până ce nu vom cunoaşte toate aceste fundaţiuni, 
indiferent dacă ele ne-au venit dela un mare voevod, sau 
dela un om de rând. 

Apoi, în afară de această însemnătate, cunoaşterea lor 
mai are fără îndoială una, care mai ales a fost uitată. Nu 
avem până azi o hartă care să urmărească în spaţiu răspân- 
direa aşezămintelor religioase din ţară, fiindcă ceea ce. a 
interesat în primul rând în istoria noastră, religioasă, a tost 
desfăşurarea ei în timp, — deşi însemnătatea unei asemenea 
lucrări, pentru studiul istoric-religios, era evidentă; dar harta 
întocmită, acum pentru Oltenia arată că se poate trece cu fo- 
los şi peste acest interes special, deoarece ea nu indică nu- 
mai situaţia geografică a unei mânăstiri, ci prin chipul în 
care acestea se găsesc răspândite, làmureste mult din înfăţi- 
sarea antropogeogralică de odinioară a pământului românesc. 
Sunt anumite fenomene istorice, legate strâns de viaţa unui 
ținut, pe care le găseşti pe baza unei asemenea hărţi, sau 
cel puţin le poţi desluşi mai limpede acolo, decât în rându- 
rile unei expuneri. Aşa, în cazul de faţă, dacă mânăstirile 
fug de hotarul dunărean în toată regiunea cuprinsă aproxi- 
mativ între Severin şi vărsarea Jiiului, pe când la răsărit de 
acest râu ele stan, prin Sadova si Zdralea, cu mult mai aproa- 
pe de Dunăre, aceasta însemnează, deopotrivă că ţinutul măr- 
ginaş Vidinului à fost totdeauna mai primejduit decât păr- 


tile răsăritene ale Olieniei 1), si că regiunea aceasta a fost 


1) Lucrul poate fi urmărit si mai bine în harta bisericilor de sat, ce se va da 
la locul său. 


ze E 


mg eler: mm Mfr e t |Á 


A om c —" € wm A lp 


EE E 9 


foarte slab populată. Documentele dela sfârşitul veacului al 
XV-lea, care vorbesc de întinsele locuri pustii ale Dommniei 
din regiunea Calafatului +), confirmă în totul această obser- 
vatie. Apoi, dacă numărul mânăstirilor e mai însemnat. în 
colţul vâlcean decât aiurea sub streaşina muntelui, aceasta 
arată că, la siguranţa vieţii, care era aceeaşi în Gorj ca şi 
în Vâlcea, s'a mai adăogat acolo influenţa exercitată de E- 
piscopia de Râmnic, — foarte multe din aceste mânăstiri 
fiind chiar metoace episcopale. | 

Fixarea geogralică a vechilor noastre mânăstiri prezintă 
şi un alt folos, — dar, ca să se ajungă la el, va fi nevoie 
de o cercetare suplimentară, care să lămurească o altă faţă, 
à paleoantropogeografiei româneşti: rețeaua vechilor drumuri. 
O hartă amănunţită a acestora va arăta cu precizie cà toate 
fundatiunile religioase de seamă se găsesc în imediata apro- 
piere a unei artere principale de comunicaţie; ba, ceva mai 
mult, sunt foarte dese cazurile când o mânăstire se află lângă 
un pod, care;odinioarà se găsea în stăpânirea ei, — sau măcar 
lângă un vad de trecere a unui râu, adică lângă nişte puncte 
definitiv statornicite în traseul unui asemenea drum, care în 
restul său putea să se mute, cu mare uşurinţă, dela un loe 
la altul. Această aşezare geografică a marilor mânăstiri, com- 
plect deosebită de a locaşurilor de schivnicie, nu e deloc 
întâmplătoare, ci răspunde dimpotrivă unor nevoi însemnate 
ale vieţii din epoca în care au fost clădite. Se poate vedea 
că această anumită aşezare a avut trei cauze: 

a) Nevoia strategică, de a se controla şi apăra, prin 
aceste edilicii, drumurile către inima ţării, atestată prin ma- 
rile turnuri de pază şi tăria zidurilor care înconjurau locasul, 
chiar atunci când acesta era o biată clădire de lemn. Ins- 
cripţii felurite pomenesc despre luptele în care voevodul, a- 
juns mai târziu ctitor de iznoavă, a scăpat de ostiri vrăjmaşe 
în această incintă; iar istoria cunoaşte de câte ori s'a în- 
cercat, sub ocupaţiuni străine, să se prefacá unele mánistiri 
în adevărate cetăţi de apărare. 

In anumite locuri, rostul mânăstirii de a, (ine calea, vráj- 
màsului, către un punct care se poate desluşi lesne, — o 
aşezare omenească, importantă, ce trebuia apărată, — este 
cát se poate de evident. Asa, la Nord de târgul, foarte vechiu, 
dela Râmnic, năvălitorii, veniţi din Ardeal pe singurul drum 
al Oltului, trebuiau să treacă pe lângă zidurile, deosebit de 


1) V. condica mânăstirii Govora, la Arhivele Statului Bucureşti, (Documentele 
au fost reproduse de St. Șt Tuţescu, in Monografia comunei Catanele). 


TE RES. 





Situaţia mánis- 
tirilor faţă de 
vechile căi de 

comunicație, 


Cauzele agezării 

mânăstrilor lån- 

gä drumuri; pa- 
za acestora, 


Apărarea târgu- 
rilor. 


semele, ale unui sir întreg de mânăstiri, ridicate pe ambele 

maluri ale apei: Cornetul, Turnul, Cozia, schitul din Ostrov, 

Oltenii, Fedeleşoiu, şi, în imediata apropiere a oraşului, pe 

dealul din faţă, Cetăţuia. Dacă ne gândim acum, cá la miază-zi 

de Râmnic, pe aceeaşi arteră principală, nu se mai găseşte 

o singură, mânăstire importantă, vom înţelege că aşezarea ce- 

lor dela Nord stă, deopotrivă în legătură cu paza defileului şi 

cu apărarea din spre Ardeal, a acestui oraş. 

Fare al rab ret Acelaşi lucru trebue observat si in ceea ce priveşte 
Craiova. Se stie că, deşi scaun bănese, târgul acesta nu a 
fost niciodată înconjurat de ziduri, poate şi fiindcă un aseme- 
nea lucru nu putea îi plăcut voevodului dela Bucuresti, faţă 
de care banii olteni nu s'au arătat totdeauna cu credinţă; dar 
a trecut neluat în seamă până acum faptul cá oraşul avea 
totuşi un anumit sistem de apărare, foarte însemnat pentru 
acele vremi. La Craiova primejdia putea să vină obişnuit 
numai din Sud şi Sud-Vest. Dar tocmai aci se găsesc toate 


Sistemul de apă- 


vechile mânăstiri din regiunea craioveană. Mai întâiu, în 
oraş chiar, pe dealul rápos al Sfântului Dumitru, la picioa- 
rele căruia se uneau toate drumurile pe care putea veni pri- 
mejdia, fusese ridicată această biserică a Craiovestilor care, 
inchisă, într'o incintă cu marile case băneşti, ascundea către 


Nord-Est vâlceaua vechii medei craiovene. 
încă, privirea cercetează liberă ţinutul de bălți, secate nu- 


De aci, astăzi 


mai de curând, care se întinde câţiva kilometri, până la Jiiu. 
O legendă, privitoare la fetele Banului Mărăcine, a cărui 
figură apare atât de schimbată în balada lui Alecsandri, faţă 
de ce ne-a păstrat tradiţia însăşi1), pomeneşte de locuinţa 
şi armata banului de aci şi de unul dintre generalii lui Mără- 
cine, care străjuia noaptea, rázimat de un copac „din deal, 
dela biserică, spre Jiiu,.. mai cu deosebire când era lună 2). 
Deci, pe dealul acesta a fost punct; însemnat, de pază. 
Dar, cine cercetează locurile márginase, isi poate uşor 
da seama că, spre a atinge oraşul, cel ce ar fi venit, in se- 
colul al XVI-lea, pe unul din cele două drumuri ale Diiu- 
lui, trebuia negreşit să treacă Jiiul pe lângă una dintre må- 
năstirile ce străjuiau la vaduri: Jitianu si Cosuna sau Buco- 
vátul. Ceva mai mult, ca să ajungă aci, cele două drumuri 
trebuiau să treacă fiecare pe lângă două mânăstiri: drumul 





A) lon Donat, Cine este Banul Mărăcine ?, în Arhivele Olteniei, XIII, pp. 31—38. 


2) Din memoriile lui Mihai Teodorescu, „Dascălu? Nicu“, 


X, pp. 310-311, 


uu. 


in Arhivele Olteniei 










E Ar va 


LI 


A A 


- — 


sapa o 


5 


pm 







LJ 
P 







RZA 


. MW 


Gr 


- 
NOR 


wi 


D 
i 
Ji 


Li 






£. 
d D 


el z 


Va. 
ES ea NV EH 
c OR D't 


x 


"Fre 


T Mo UM TTT TTT TTT 


din Sud, in mare parte actuala cale ferată Craiova-Calafàt, 
atingea mânăstirea Segarcea, metohul Patriarhiei Alexandri- 
ne si, înainte de a ajunge la Jitianu, schitul, dispărut azi, al 
Vârlei; iar cel din Nord, care trecea Jiiul pe la Bucovăţ, a- 
tingea, poate numai într'o vreme mai nouă, Târnăviţa, iar 
la vadul Dăsnăţuiului, din secolul al XVI-lea încă, schitul 
Ciutura. 

Este interesant de observat că, ajunse pe malul stâng 
al Jiiului, ambele drumuri erau silite a se îndrepta negreşii 
catre inima târgului pe lângă dealul Sfântului Dumitru. Că 
nu se putea trece pe aiurea, în această regiune craioveană 
sud-vestică, o arată limpede firea locului: între Craiova si 
Jiiu se întindeau odinioară, cum s'a văzut, nesfársite bălți 
şi zmárcuri care nu lăsau decât în unele părţi loc de tre- 
cere pentru drumurile statornieite definitiv în chipul acesta. 
In sfârşit, tot la Sfântul Dumitru, ajungea si drumul de pe 
Jiiu, de la Rahova turcească si Schela Ciobanului, care tre- 
cuse pe la cele două ctitorii ale Craiovestilor, Sadova si Zdra- 
lea, şi prin linia de vedere a mânăstirii Jitianu ?). 

Odată, lămurite aceste lucruri, e uşor de înţeles dece 
mânăstirile craiovene, la care, în zilele lui Matei Basarab, 
sa mai adăogat una, Cretestii, la un alt vad al Jiiului, — au 
lost aşezate anume în chipul acesta si dece unii din ctitorii 
lor sunt chiar banii Craiovei. 

b) Dar aşezarea geografică a unei mânăstiri mai era 
condiţionată, şi de unele cauze economice. Dacă, locasul se 
găsea, cum am arătat, lângă un vad sau lângă un pod ve- 
chiu, care, ca cel de la Bucovăţ de pildă, era proprietatea, sa, 
ori la ieşirea dintr'un defileu, lucrul se explică si prin venitul 
ce strângea mânăstirea din vama de trecere. 

c) In sfârşit, aşezarea mânăstirilor mai stătea in le- 
gătură cu străvechea instituţie creştină a arhondaricatului. 


In tara de atunci, cu sate rare şi — mai cu seamă în 
câmpie —- rázletite de drumuri, mânăstirea, răspundea, prin 


îndatorirea de a găzdui pe călători, unei nevoi foarte însem- 
nate. Au fost locaşuri care au avut chiar de suferit după, 
urmă acestui aşezământ: egumenul dela Brâncoveni se plânge 
astfel undeva de proasta stare la care ajunsese mânăstirea, 
din cauza, călătorilor de pe marele drum al Bucureştilor. 

Dar dacă acestea sunt cauzele care au determinat înăl- 
tarea mânăstirilor în anumite puncte geografice, se înţelege 
că, atunci când este cercetat trecutul unui asemenea locas, 
descrierea nu se poate opri numai la ce priveste cadrul sáu 
fizic, oricâtă valoare turistică ar avea astăzi máreata pri- 
veliste à locului, întru cât acesta a condiţionat, abia in mică 
măsură, asezarea mânăstirii. 





3) O hartă a vechilor drumuri, care nu-şi are locul aci, se va da în cadrul 
unei lucrări speciale. 


E rss 


Dreptul de vamă 
al mânăstirilor. 


Agezământal ar- 
hondaricatului, 


Epoca de orga- 

nizare a Olte- 

niei: vremea Cra- 
ioveştilor. 


Vechimea mâ- 
năstirilor. 


Se înțelege că, o lămurire definitivă a amănuntelor ob- 
servate mai sus nu se poate face numai pe baza hărţii în- 
tocmite acum, în care s'a fixat doar situaţia geografică a mä. 
năstirilor oltene, indiferent de epoca fondării si durata lor. 
Pentru lămurirea vechei antropogeografii a acestui ţinut, este 
necesar să se dea câte o hartă pentru fiecare secol în parte, 
sau mai de grabă pentru fiecare epocă principală în care 
au fost clădite aceste locaşuri. O asemenea lucrare va arăta 
limpede că viaţa acestui ţinut, si in special a sesului oltean, 
à fost în bună, parte alta decât cea pe care ne-o inchipuim. 
Toate marile mânăstiri ale Olteniei de jos, ca şi majoritatea 
celor de sub munte, vin dinainte de 1600 şi mai ales dintr'o 
epocă, pe care am putea-o numi a Craiovestilor, — restul fiind 
fundaţiuni neînsemnate, a căror istorie nu este bine cunos- 
cută, şi dintre care destule se vor dovedi poate tot aşa de vechi. 

Dar, dacă nimic de seamă nu s'a mai adáogat in vre- 
mile mai noui, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, 
ori oameni din epoca lor, mărginindu-se aproape exclusiv să 
innoiascá şi să repare, aceasta însemnează, că viaţa întregului 
ținut oltean a cunoscut atunci o epocă de mare stabilitate, 
în contrast cu cea a veacului al XVIII-lea, din vremea răz- 
boaelor ruseşti şi austriace pe pământ românesc, în care 
documentele cartografice, ca şi celelalte izvoare, arată, mai 
ales în Oltenia sudică, lângă un număr imens de „pagi de- 
solati", si unele mânăstiri părăsite de călugări. Această epocă 
veche este aceeași care a dat Olteniei organizarea sa politică 
prin marea bănie, religioasă prin episcopia „Noului Severin? 
și administrativă prim înființarea actualelor județe, creiate în 
locul strdvechilor ocoale de pe văile râurilor. Până jos in 
sesul oltean, viaţa a fost atunci destul de aşezată si sigură, 
ca să le fie îngăduit Craiovestilor să-şi zidească, în preajma 
lui 1500, mânăstirile Sadova si Zdralea, la numai câţiva ki- 
lometri de prispa dunăreană, ţinut atât de primejduit mai 
târziu. In consideratiunile privitoare la această vreme, con- 
tinuatá prin marile domnii de prestigiu ale lui Matei Basa- 
rab si Constantin Brâncoveanu, este fără temeiu ca, privind 
spre trecut, să generalizăm, potrivindu-ne judecata după vre- 
mile mai noui, care în această privinţă se deosibesc funda- 
mental de ce fusese odinioară, 

Pentru o adâncire a observaţiilor făcute, şi spre a se putea, 
ajunge la cunoaşterea exactă a numărului mânăstirilor în 
fiecare epocă, este necesar să se cerceteze mai întâiu amă- 
nuntit istoria fiecărui aşezământ în parte, deoarece majo- 
ritatea acestora ridică şi azi problema vechimei lor reale; 
căci, în legătură, cu aceasta, ca si în ce priveşte istoria 
locaşurilor astăzi dispărute, se vede bine că, în primul rând, 
ne-a interesat clădirea ce ni se păstrează, si am trecut de 
obiceiu peste faptul că, în plan spiritual, ea era numai con- 
(inuarea alteia anterioare. Mai limpede spus: s'a făcut mai ales 


== 224) a 


— game 


-——— - e mm oot MI "emm "9: IR — D 


o MM e mm A A Ee 09 


—— —Á— MÀ —À  — E A e 


istoria, monumentului pe care se întâmplă că-l avem si azi, 
nu a aşezământului însuşi, care este, în cele mai dese cazuri, 
mai vechiu decât leatul pisaniei, unde ctitorii cei dintâi 
nu au fost totdeauna pomeniţi de cei care cládeau de iz- 
noava. 

Dar lucrul acesta nu s'a încercat in lucrarea de faţă, Scopul lucrării. 
întrucât spre a se putea aduce înainte toate problemele le- 
gate de mânăstirile Olteniei, era mai întâiu necesar să se 
întocmească un tablou al lor cât mai complect. Făcând a- 
ceasta, am dat, pentru cele al căror trecut se cunoştea, 
câte o scurtă expunere sintetică, terminată printr'un indrep- 
tar bibliografic, pe cât a fost posibil mai complect 1). 

Mai era însă o seamă de mânăstiri puţin cunoscute, poteit utn 
al căror nume rătăceşte prin documente fără a li se cunoaşte 
trecutul, deşi sunt printre ele destul de multe care au o mare 
vechime. Schitul Inăteşti de lângă Râmnicu-Vâlcii, care n'a 
lost până acum cercetat, cel puţin pentru arhitectura, lui, deşi 
ar putea avea vreo însemnătate din acest punct de ve- 
dere, este astfel cea dintâi chinovie cunoscută, din Oltenia, 
ce se datoreşte unui boier, si exista la 1388 ; de asemenea, 
mânăstirea Visina, din defileul Jiiului, pe care am putea s'o 
socotim printre locaşurile necunoscute, fiindcă a fost invred- 
nicită doar de câteva menţiuni, pare a fi o ctitorie a lui 
Mircea-cel-Bătrân, şi în orice caz exista în domnia acestuia. 
Lângă câte ar mai putea aduce tradiția însăşi, la numărul 
celor mai vechi mânăstiri din România, trebuesc asa dar a- 
dăogate si aceste două fundatiuni absolut sigure, 

In secolul al XV-lea si al XVI-lea sa putut arăta cà e- 
xistau: Arhanghelii, Băbenii, Ciulura, Sf. Ioan din Ocnele 
Mari, etc., afară de cele asupra cărora s'a stăruit şi aiurea. 
In sfârşit, printre mânăstirile cercetate mai jos, sunt câteva Manistiri 

à d An è ; necunoscute. 
al căror nume este un amănunt cu totul nou. Crivina, ctitoria 
lui Ghinea, 'Tucalas dela Brátásani, Várla, Sălcuța, Rojistea, 
Bistrejul, Izvorul-Grecului, Neteda si Cracul-Muntelui sunt tot 
atâtea locașuri a căror existență trebuia mai întâiu dove- 
dită 1). De altfel, aci nici nu s'a putut face mai mult, dată, 
lind sărăcia, izvoarelor de care ne-am folosit: hărţi din se- 
secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, menţiuni întâmplătoare 
ŞI o listă de mânăstiri şi schituri din epoca secularizării, a 
cărei însemnătate a rămas nesemnalată. 3), Cercetarea istoriei 
acestor fundatiuni, ca si a urmelor materiale ce se mai pás- 
trează, este o problemă, de viitor, care va aduce de sigur lămu- 
riri neaşteptate. E legitim să sperăm prin urmare că ea va fi 
insusità de cercetători si de Comisiunea monumentelor noas- 
tre istorice. 

1) Bibliografia cuprinde, ce-i dreptul, numai lucrările ca s'au putut găsi în orașul 
unde am scris; ea va trebui prin urmare compleetatá în viitor. Lawerárile odată citata, 
nw on mai fost trecute în adaosurile bibliografice, 

1) Am scos din rândul acestora mânăstirea Crivelnicul de pe Cosustea, pe care a 


făcut-o cunoscută săpăturile recente ale d-lui Prof. Bürcáocilá. 
2) Am retipárit-o in întregime in revista Arh. Olt. Nr. 86—88. 


— 11 — 


Istoricul Fundatiunilor 


Il. Aninoasa 


Com. Valea cu Apă (Gorj) 


Schit mărunt, închinat de ctitorii săi, Stamate Răgu- 
leanu căpitanul si soţia sa Maria, la 27 Aprilie 1709, mâ- 
năstirii Tismana. A fost refăcut la 1807 de protoereul C. 
b. Negomireanu din Negomir (Mehedinţi) 1). | 

Tradiţia leagă începuturile locasului de rătăcirile pe aci 
ale Sfântului Nicodim, dinnainte de zidirea, Tismanei. Plecând 
dela Motru, spune biograful Sfântului, si urcând pe Jiiu, pe 
latura din spre apus, a ajuns la o vale ce-i zice Aninoasa, 
după moșia Vălari, loc frumos şi cu multe izvoare, După 
ce a curăţat un loe în pădure, unde i s'a părut că ar putea 
înălța sfântul jertfelnic, si incepând a-şi face chilie de şedere, 
L sa poruncit, prin descoperire dumnezeiască, să plece de 
aci, căci locul sortit mânăstirii e mai sus, către miază-noapte. 
„Ci, precum doreşte cerbul de izvoarele apelor, asa si Sfàn- 
tul cu bucurie, din ceasul acela al descoperirii, lăsând locul 
de mai sus zis, a plecat de acolo, — care şi aci la acel loc, 
acum, în zilele noastre, s'a făcut schitulet, pentru părinţi mo- 
nahi, de un protopop, Constandin Negomireanu si de alţii, 
pentru căci au avut ştiinţă ei de la părinţii şi moşii ŞI stră- 
moşii lor, că a locuit Sfântul si acolo” 2). Dar Negomireanu 
e, cum sa arătat mai sus, numai ctitorul de iznoavá. 


1) Al, Stefulescu, Gorjul istorie şi pitoresc, Tg-Jiu, 1904, p. 212. 
2) Stefan Ieromonahul, Viața prea-ewviosului Nicodim Sfinţitul, in Biblioteca 
Pământ și suflet oltenesc, Craiova, 1935, pp. 50-51, 


II. Arhanghelii 

Com Vlădeşti (Vâlcea) 
Schitul Sf. Arhangheli trebue socotit printre vechile 
chinovii ale Olteniei, deoarece exista la sfârşitul se- 


colului al XV-lea, — Vlad Vodă, Călugărul dându-i, 
in anul 6998 [1489— 90], cel dintàiu hrisov de stă- 


= 13 = 


pânire asupra moşiei sale de vatră. La 1731 actul acesta, 
ca şi cel dela 1535—36 [7044], al lui Radu Paisie, erau înfă- 
jişate, de Episcopul Inochentie, Administraţiei Chezaro-Crà- 
ieşti a Olteniei, care le menţionează în „Extractul? latin 
pe baza căruia au fost recunoscute de Austriaci posesiunile 
mânăstirilor oltene t). Inainte de această dată — şi anume la 
1721 (?) 2), — „capela Arhanghel” fusese refăcută de Stoica 
Paharnicul Pârăianu, care este singurul ctitor menţionat în 
izvoarele documentare cunoscute din secolul al XVIII-lea. 
El nu figurează totuşi in genealogia Pârăienilor-Mileşti, in 
care se găsesc însă, din chiar această epocă, mai mulți 
membri cu nume asemănător 3) — si sar putea ca ziditorul 
de iznoavă al schitului să fie unul dintre ei. F sigur de alt- 
fel cà tot Pârăienii au fost fondatorii lui dela inceput, deoa- 
rece la 14 Iunie 1667, Radu Vodă Leon arată cà mânăstirea, 
Sf. Arhangheli este pomana acestor boieri „dela mosi, dela 
sirdmosi, miluità tot cu bucatele lor" 4). 

O informaţie necontrolată 5) atribúe bánesei Maria Mi- 
leasca Şi ginerelui ei Dositei Brăiloiu, monahul, închinarea 
schitului la scaunul Alexandriei, de care atârna intr'adevár 
la 17316). Maria este una dintre soțiile banului Barbu Mi- 
lescu-Pârăianu, feciorul lui Danciul, cunoscutul logofát al lui 
Matei Basarab. Ca „soacră a dumnealui Dumitraşcu Brăiloiu 
$1 vară primară a lui Constandin Voevod” Brâncoveanu, Ma- 
ria băneasa se află zugrăvită în biserica din Vădenii Gorju- 
lui, ctitorie a Brăiloilor?), 

La începutul secolului trecut, biserica dela Arhangheli 
a fost rezidită de Sofronie arhimandritul. Iatá-i pisania: 

Ziditu-s'au această sfântă si dumnezăiască, biserică, întru 
hramu sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil, dă robu lui Dumne- 
zău Sofronie arhimandrit, pentru a slintiei sale veşnică po- 
menire, la leat 7325 [1814]s). 

După un cutremur, biserica lui Sotronie a fost reparată, 
la 1881, de îngrijitorul mânăstirii. Pe la 1900 era, biserică, de 
sat 9), 


1) N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia în timpul stăpânirii ate- 
siriace (1716-1739), Buc., 1906, p. 260. Capitolul privitor la acest schit are următorul 
cuprins: Capella Archangyel est aedificata a quodam Boyerone Stojka Paharnicul Para. 
janul el est efiam monasterio Sigarozae dedicata, habet aulem în Caesarea hac Valachia 
possessionem. sui nominis în qua jacet, uti et alias possessiones vicinas yi donationalium 
Viadi et Raduli Vayvodarwm de annis 6998-7944. Kl sumit em hac possessione, uti et 
Vledesti vini decimam vi donationalium Serbani Vayvodae anni 7187. Excelsa Camera ab 
haa Capella accepit, Quos habuerat annuos salis lapides magnos 50. Exemptionales Ale- 
candri Vagvodae, vigore quarum pagus Archangyel a dismarilo ot ojerito penilus ewi- 
milur.— Traducerea germană in Doe. Hurmusaki, VI, 445.— Alte informatiuni: Capella 
Archangeli habet a Waivoda Radul collatis sibi lapides salis 75. (Jgnatie Hann, despre 
mânăstirile oltene, ibid., p. 269). Era trecut in rândul capelelor de călugări (ibid, 270), 
V. şi pp. 274 şi 276, 

2) Marele Dicţionar Geografie, I, p. 114. 


NE E 





3) Staicu şi Stanciu, Cf. Al, Stefulescu, Polovragii, Tg.-Jiu, 1906, p. 141; O, G, 
Lecca, Familiile boeresti române, Buc., MDCCCXCIX, p. 386—9; idem, Genealogía a 100 
de case, Buc. 1911, pp. 94. 
4) T. G. Bulat, Contrib. documentare la istoria Olteniei, R.-V&lcea, 1925, p. 115. 
5) Marele Dicţionar Geografie, |. c. Capitolul despre acest schit, în care nu se 
- pune nimic eu privire la vechimea lui reală, este deosebit de confuz. Dacă la 1721, 
mânăstirea a fost zidită de Stoica Pârăianul, si dacă în urmă a trecut ca schit sub- 
ascultarea mânăstirii Segarcea, apoi nu se poate admite că «mai târziu... a fost in- 
chinată Patriarhiei din Alexandria», deourece atârnarea de Segarcea presupunea de. 
pendenta de Patriarhie, unde Segarcea era metoh. 
6) V. nota 1. Cf. si N, Iorga, Jstoria bisericii românesti, ed. 11, vol. ll, p. 64. 
| 7) Virg. N. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon. Ist. 
XXVII, p. 120. ! 
: 8) lon Virtosu, Znserip(ii, in Bul. Comis. Mon. Tst., p. 188. 
: 9) Marele Dictionar Geografie. |. c. 
Bibliografie noutilizată : Dimitrie G. Ionescu, Relaţiile țărilor române cw patri- 
arhia, de Alexandria, Buc. 1935. 


III. Arnota 
(Vâlcea) 


Mânăstirea unde, în cele din urmă, şi-au aflat odihna 
oasele lui Matei Basarab, s'ar părea cà a fost întemeiată 
dintru început de acest mare voevod. Intradevăr, el însuşi 
mărturiseşte cá a zidit-o din temelie, în inscripţia pusă pe 
mormântul tatălui său, Danciul vornicul, al cărui trup Matei 
l-a adus aci dela Mitropoliaidin Bălgrad 1); iar tradiţia locului 
spune că, urmărit de Turci, după o luptă nenorocoasá, Voevo- 
dul isi aflase scüparea aci, in rogozul unei bălți de pe locul 
mănăstirii, ale cărei urme sau găsit întradevăr cu prilejul 
unei reparații”). Intemeierea Arnotei ar trebui să, se pună deci 
pe la începutul domniei lui Matei Basarab, în vremea răz- 
boaelor sale pentru Scaun. 

Totuşi, pe tabloul dela Bistriţa, în care este reprezen- 
tată, călugărirea banului Barbu I Craiovescu (1520— 91), fi- 
gurează si mânăstirea Arnota, la un loc cu alte ctitorii ale 
acestuia "7, Urmează de aci cà, în cazul când copia tabloului 
ce ni se păstrează, este întru totul asemănătoare originalului 
dela începutul secolului al XVI-lea, cum se pare, atunci Ar- 
nota A fost prima oară înălţată în această epocă, ceea ce ar 
explica, deopotrivă chipurile ctitoriceşti si oarecari caractere 
arhaice ale monumentului. De altfel, si Constantin Bránco- 
veanu, în inscripţia pusă cu prilejul unei simple reparaţii, 
care a păstrat vechile grafite de pe ziduri, se dà ca înnoitor 
din temelie £). 

Ca şi alte mânăstiri atribuite lui Matei Basarab, Arnota 
pare a veni dela Craiovesti. 

1) N. lorga, Insoripţii din bisericile României, Buc., 1, 1908, p. 203 si urm.; V. Drá- 
ghiceanu, Monumentele Olteniei, în Buletinul Comisiunei Monumentelor Jatorice, XXVI, 
p. 59 si urm. 

2) V. Drăghiceanu, in l, c 


| — 15 — 


3) V. Drághiceanu, in l. c. 

4) Idem, ibidem. 

Adaosuri bibliografics : N. lorga et G. Balș, L'art roumain, Paris, 1922, p. 156; 
|. D. Stefáneseu, La peinture religieuse en Valachia et en Transylvanie, depuis les ori- 
gines jusqu'au XIX-e sièole, Paris, 1932, pp. 163 — 166; N. lorga, Istoria bisericii româ- 
negli şi a vieții religioase a Românilor, ed. ll, Buc., 1929, 2 vol. (v. indicele); idem, Safe | 
şi mânăstiri din Rumânia, ed. ll, Buc., 1916, p. 263 şi urm.; N. Dobrescu, Istoria bise- | 
ricii románe din Oltenia în timpul stăpânirii austriace (1716-1739), Buc., 1906, pp. 252—3; 
V. Drüghiceanu, în Bul, Comis. Mon. Ist, IX, p. 96 si XXII, p. 138; Urechiá, Istoria 
Românilor, 1l, p. 138; VII, pp. 331, 334—5, 391; VUI, p. 350; X. A. pp, 63-4, 216-7 — 
223-4, 109-11; Doc, Hurmuzaki, VI, p. 272 si urm. 


IV. Bábeni 
Com. Băbenii-Bistriţei (Vâlcea) 


In cartea sa dela 21 Decembrie 1573, prin care arată 
ce a cheltuit „pre iazul dela moară dela Băbeani, în zilele lui 
Alexandru Vodă”, Eftimie, egumenul Bistriţei, înseamnă că A 
plătit „tot cu stânjinul, de au săpat printreg, de în apa Bis- 
triţei, de unde se începe iazul, pănă în josul metohului” 1). 
Asa dar, un schit al mânăstirii Bistriţa se afla aci mai înainte 
de 1573. In izvoarele secolelor mai noui nu-l mai regăsesc 
deocamdată; dar în epoca secularizării, Frunzescu numără, 
printre locaşurile similare din judeţul Vâlcea, schitul Băbeni*), 
care nu poate fi decât acesta, desigur într'o formă nouă. 

1) B P. Haşdeu, Cuvinte din Bătrâni, |, pp. 21—24. V. şi Marele Dicționar Geo- 


grafio, 1, p. 259. 
2) Dic(ionarul topografie şi statistic ul României, Buc., 1872, p. XVIL 


V. Baia-de-Aramá 
(Mehedinti) 


Pisania zugrăvită in pronaos!) cunoaşte ca fondatori ai 
fostei mânăstiri dela Baia-de-Aramă pe marele ban Cornea 
Brăiloiu, dimpreună cu jupan Milco Băiaşul, nepotul de frate 
al lui Poznan căpitanul, personagii mai puţin cunoscute *), 
şi a căror legătură cu familia Brăiloilor nu se poate stabili. 
Din această inscripţie, ar urma că biserica s'a început „la 
Mai 20, leat 1694", săvârşindu-se cu toată podoaba la 7 Mai 
1713,—aşa dar după moartea banului Cornea 5). 

Şi aci trebue să se admită însă că este vorba numai de 
o refacere, mânăstirea fiind cu siguranță mai veche, deoa- 
rece in Exirasul latin din 1731 se vede precis cà: „hoe mo- 


- 10 — 








f 


nasterium habuit ex proventibus tellonii illius oppidi annuos 
tall. 75, cum privilegio Raduli Vajvodae ab anno 7175 [1666— 
1667]... unum molendinum in oppido Baja de Arama et. 
unam vineam in Kostian ubi extant literae anni 4185 [1676— 
1677]",— si în sfârşit cà, tot înainte de pretinsa edificare, 
mănăstirea mai căpătase un alt hrisov de confirmare, dela 
Antonie Vodă din Popeşti, în anul 7187 [1678—79] £). 


Nu putem preciza acum când şi de cine a fost închinată, 
mănăstirea la Hilandar 5), unde plătea încă înainte de 1718 8), 


1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon Ist., X XVII, pag. 118 

2) Coroborind datele aduse de pisanie şi pictură (V. Drăghiceanu, in Z. el cu 
cele cunoscute (St. D. Greceanu, Genealogii documentare, |, pp. 77-78), ajungem la ur- 
màáloarea spifá a neamului lui Milco: i 


| Poznan căpit,. > | 


— —————— 


| 

Milco Băiașul 
(1694, 1713) 

= Mara (Marina cálugárita). 





|  Neeulee& ` Gheorghe Milco | 
| paharnicul paharnicul postelnicul 
(1712, f 1721) 
— Maria 
= ]linca 


Nu se poate preciza cine sunt paharnicii Semen şi Nieolia(?) sin Milco, 

3) Acesta era mort încă dela 1706. V. O. G. Lecca, Genealogia a 100 «de oase 
din Jara-Românească $i Moldova, Buc , 1901. | 

4) N. Dobrescu, op. cit., p. 267 si Doo, Hurmusaki, VI, p. 272 și urm. 

d) Mentiune despre inchinare la N. lorga, Istoria bis. rom ,ll, p. 65; G. L Moi- 
sescu, Mânăstirile închinate din T ara-lomânească, eto , în Biserica Ortodoaă, LII, p. 430; 
Condica Sfântă, p. 442, Cf. si inscripția din 1787, pe un potir, In V, Drăghiceanu, în Z. c. 

6) Dobrescu, op. cit., p. 88, 


VI. Balş " 


(Romanați) 


A fost zidit, înainte de 1729, de Şerban căpitanul sin 
Dumitru logofătul ot Balş, ca biserică de mir. La această 
dată, însă, fondatorul o afieroseste episcopului Inochentie al 
Râmnicului, „ca să fie schit sfintei episcopii”, împreună cu 
partea lui de moşie, o casă si un vad de moară în Olteț. 

La 1758 biserica este refăcută de Rafail ieromonahul — 
pe mirenie protopopul Radu Cüzáneseu — şi de Stefan Trape- 
zuntul vel ban al Craiovei), ale căror portrete se găsesc 
în biserică. A functionat ca schit probabil până la seculari- 
Zare 4), 

Locaşul stăpânea danii neînsemnate, dela ctitori si moş- 
nenii dimprejur, în hotarul Balsului, în Vulpeni şi Spineni 5). 
1) Biserica cu hramul sf. mucenici Ştefan și Dimitrie din orașul Balş, 

2) Pentru toate, v. Sf. Episcopi. a Râmnicului, ete., pp. 398-400. | 


3) Cu privire la acest ban, pe care nw cunoaştem alfel (v. 1. C. Filitti, Ba- 
natul Olteniei și Croiovestii, p. 104, no. 15), observ cá d. V. Drăghiceanu, care n'a putut 


— 17 — 


cerceta biserica in interior, a citit în pisanie: «Ștefan vel vames(?). V. Monumentele 
Olteniei, în Bul. Comis. Mon. Ist. XXVII, p. 111. Ca atare, este necesar să se colatio- 
neze această cetire, după cercetarea picturii, 


4) La 1778, este menţionat satul «Balaschi (sic), au o biserică, o capelă, vii si 
un pod posie Oltet (Const. J. Karadja, Memoriile Generalului von Bauer, în Arhivele 
Olteniei, lll, p. 230). 

5) Schitul figureazá si in lista datá de Frunzescu in l. c. 


VII. Bistreţul 


Com. Bistretul (Dolj) 


Printre schiturile din România, Frunzescu menţionează in 
Dicţionarul său si ,,Bistretu, schit mic lângă comuna cu ase- 
menea numire din Dolj"1) Trebue să fi lost un locas cu 
totul neînsemnat, venind desigur din secolul anterior. Memo- 
viile Generalului von Bauer din 1778?) şi hărţile amănunțite 
din această epocă arată aci o biserică de sat. 

Conae pentru călugării mânăstirii Tismana, — căci mo- 
şia era a acesteia, — schitul se va fi desființat pe la 1864, 
după secularizare. Către 1900 se ştia în sat numai de cele 
două, biserici existente şi azi: una, începută la anul 1827 si 
terminată la 1832 de către locuitori, si atunci în ruină, iar 
alta de dată, recentă 3). 

1) D. Frunzescu, op. cit, p. 44. 


2) Const. J Karadja, in Arhivele Olteniei, UL p. 308, 
3) Marele Dicționar Geografie, |, p. 414 


VIII. Bistriţa 
(Vâlcea) 


Cea mai de frunte ctitorie a Craiovestilor, Bistriţa, må- 
năstire foarte bine înzestrată şi ajunsă a fi de timpuriu un 
focar de carte slavonă, se datoreşte primului ban mare al Ol- 
teniei, Barbu, pe care izvoarele dela sfârşitul secolului 
al XVIII-lea nu uità a-l numi, desigur după tradiţia îndă- 
tinată acum prin cronici de familie: „Banus Barbul Bassaraba 
Crajovensis” 1); — dar nici la această mânăstire data precisă, 
a fondării nu s'a putut desluşi. Izvorul care împinge mai mult 
în trecut această dată, este tradiţia culeasă, dela călugări de 
călătorul rus Kowalewski, în care se spune că Barbu Craio- 
vescu, mort cum se ştie, foarte bătrân, prin 1525, ar fi zidit 
locaşul pe când era tânăr?). In orice caz, sigur este că mâ- 
năstirea, la care ajutaserá şi ceilalţi trei frati ai ctitorului! 
principal, este mai veche decât data de 16 Martie 1494, 
când Vlad Vodă Călugărul îi întăreşte stăpânirea peste mo- 
sile dăruite de aceştia: Plăvicenii la Soas, Brâncovenii, Gân- 
deanii, Vădastra, Potelu si Balta-Albă, apoi Mălurenii dati de 
jupan Hamza, cum şi satul Bogdăneştii din Codmeana şi viea 
dela Căzăneşti, adausă de jupan Staicu logofătul 3). 


eia. 





E Jst.,] 


96-98 
Bul. 
calaqi 





Prin 1509, mânăstirea Craiovestilor este distrusă de Mih- 
nea Vodă, cu toate jurámintele grele ce făcuse acestora că, 
nu le va strica, întru nimic. Lucrul se petrecu după fuga, boe- 
rilor peste Dunăre, când, spune Viaja Sf. Nifon si Cronica ţării, 
le-a ars curțile si casele le-au risipit.. si mânăstirea lor 
pe râul Bistriţa din temelie a risipit-o" 4). La 1 Octomvrie 
1519, mânăstirea, era însă din nou întemeiată de aceiaşi cti- 
tori, în zilele lui N eagoe Voevod 5), dar poate şi cu ajutorul 

omnului, cum s'a admis 5), ceea ce ar explica dece in seco- 
lul al XVIII-lea se ştia cá, după Barbu Craiovescu, Bistriţa, 
fusese refăcută „per alios. Valachiae Vajvodas" by 

Bin timpul demmiei lui Neagoe, mânăstirea a adăpostit 
moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse de Craiovesti cu 
mare cheltuială din Serbias). La începutul secolului al XVII-lea, 
Radu Mihnea, strănepotul distrugătorului dela celălalt înce- ` 
put de veac, venit aci cu Macarie, patriarhul Alexandriei, 
dăruieşte Sfântului un sicriu bogat împodobit, ce ni se păs- 
trează 9). 

Biserica principală a mânăstirii a fost doboritá cu to- 
tul de Gh. Bibescu la 1846, când s'a zidit locasul cel nou. 
Din vechile zidiri ale Craiovestilor nu ni sa, păstrat decât, 
bisericuţa din deal a, bolnitei, depozitara unui adevărat te- 
zaur de pictură. Fiindcă pisania ce va fi fost s'a pierdut, 
actul de naştere al clădirii j] constitue azi inscripția slavonă 
pusă deasupra capului lui Barbul banul, care ține în mână, 
biserica, şi al cărui text este în traducere: Jupan Barbu ban, 
pe nume nou numele lui: Pahomie 10). Aşa dar şi bolniţa, 
este ctitoria aceluiaşi Barbu I Si a fost probabil zidită, între 
1520—21 si data morţii sale, răstimp când era monah şi 
purta „numele nou" de Pahomie. In orice caz, din textul 
inscripţiei se poate conchide că pictura vine de atunci. 

ai nouă, ca şi zidăria însăşi, este pictura, pridyorului, 
care se datoreste Andrianei, sofia vel vornicului Şerban Can- 
tacuzino 11), 


„ 2) Columna lui Traian, 1872, p. 81. Cf. si 1. C. Filitti, Banatul Olteniei gi Cra- 
ioveșăi 40, 


Greceanu, Genealogii documentare, ll, p. 302, Ci. si Filitii, Z. c. Păreri deo- 
sebite cu privire la vechimea mânăstirii la lorga, Istoria bisericii, ed. ll, vol. l pp. 
124—128 si Odobescu, Manuseripte si cărţi tipărite aflate în mándstiraa Bistrița, reli- 
părit in Opere compteote, 

4) Viața SF. Nifon, ed. Erbiceanu, p. 63; Gonst. Căpitanul, Cronica, ed. lorga, 
p. 30. V. i Filitti, op. cit., p, 59, etc. 
5) lorga, Insoripisi, ll, p. 81, 
6) Filitti, op. cit., p. 24, no. 140 
X^ 7) Dobrescu, op. cit., p. 245. 
x 8) Greceanu, Sirul Voevosilor, p. 61 si Filitti, op. cit, p. 46, no, 342. 
.9) V. Drüghiceanu, in Bul. Comis. Mon. Ist., XXVI, p. 59. 
10) Mai complect la Drăghiceanu, |, c, 
11) E din 18 Mai 7218 (1710). V. faesimilul dat de Odobescu, in Bul. Comis. Mon, 
Ist., ], p. 102, etc. 

p Dee bibliografice : lorga, Inseripiii, |, pp. 193-5; idem, L'art roumain, pp. 
96-98; idem, Safe şi mándstiri, pp. 262-203; idem, Raport al lui Fraywald etc., in 
Bwl. Comis. Mon. Ist, VIII, p. 46; Ștetănescu, Contrib. à l'étude des peintures murales 
calaqwes, p. 68; idem, La peinture religieuse, pp. 110-112; Tocilescu, Raporturi asupra 


iu Er 


câtorva mânăstiri ele , în Analele Acad. Rom., VII, p. 50; Odobescu, Sohifurile și metoa- 
sele mânăstirii, in Bul. Comis. Mon Ist, |, pp. 101-6; Sp. Cegüneanu, Din odoarele dela 
Muzeul Naţional, ibid , Ill, p. 2; idem, Ceva cu privire la Meşterul Manole, ibid , lll, pp. 
447; Mih Popescu, Oltenia în timpul stăpânirii austriace, ibid., XIX, p. 102; V. Drághi- 
ceanu, ibid., XXV, p. 55—58; Urechi&, Istoria Românilor V, pp. 82-83; VI, pp 169—172, 
259-60; VU. pp. 307, 406-8; VIII, pp. 363, 369, 376; XA, pp. 22-25, 137-39, 229-30, 289, 
302-4, 317-18; Doo. Hurmusaki, VI, 


IX. Boanta 
Com. Preajba-de Pádure (Romanati) 


O mânăstire dispărută de timpuriu, despre care sa Vor: 
bit prima oară în Istoricul eparhiei oltene, către care era 
închinată t). Exista către stârşitul secolului al XVI-lea, deoa- 
rece la 6 Ianuarie 1580, Mihnea Vodă Turcitul îi da urmă- 
torul hrisov 2): 


Cu mila lui Dumnezeu lo Mihnea Voevod, fiul lui A- 
lexandru Voevod, dat-am domnia-mea această poruncă a 
domniei mele sfintei mânăstiri ce se chiamă Boanta, hra- 
mul Streteniei si egumenului Doroteiu si tuturor întru Hris- 
tos fraţilor carii locuesc la sfânta mânăstire zisă mal sus, 
cum ca să fie lor ocină .Boanta toată cu tot hotarul și 
Stavărul tot cu tot hotarul, pentrucă această, ocină au fost 
lor moşie dreaptă si veche a sfintei mânăstiri, care este 
scrisă mai sus. lară după aceia avu pâră egumenul Doro- 
teiu cu satul ce se chiamă Rumânii şi cu satul Preajba îna- 
intea domniei mele, si intr'acesta chip pârăia satul Rumânii 
şi satul Preajba pre egumenul Doroteiu, cum nu iaste moşia 
slintei mânăstiri la Boanta, toată şi cu tot hotarul si Stavărul 
iot eu tot hotarul si nare sfânta mânăstire niciun amestec. 
Deci domnia mea am căutat si am judecat pe drept şi pe 
legea lui Dumnezeu şi cu toti cinstiţii dregătorii domniei 
mele şi am dat domnia mea sfintei mânăstiri lege 12 boieri 
şi hotarnicul boierul domniei mele Drăguşin banul, şi pu- 
seră pietri si hotarul acei 12 boieri şi boierul domniei mele: 
dela, frasinul din calea Craiovii, drept pe là capul holdelor ale 
Rumânilor până la Teslui, si dela Teslui până la capul poenii 
lungi si până la capul Stavărului, apoi pe calea Párului până 
în valea Grozavului şi în jos pe vale până în hotarul Bon- 
tenilor. Iară după aceia satul Rumânii şi satul Preajba nu 
Sau lăsat pe aceasta, ci au venit înaintea domniei mele şi 
atunci au luat lege de naintea domniei mele 24 de boieri, peste 
legea sfintei mânăstiri, ca să lepede acele pietre şi hotare, 
pe unde au fost pusi aci 12 boieri si Drăguşin banul; iar 
pre urmă la zi si la soroc n'au putut să strângă pre acei 24 
de boieri satul Rumânii şi satul Preajba nicidecum, ci au rä- 
mas de lege înaintea domniei mele. | 

Pentru aceia am dat si domnia mea sfintei mânăstiri 
zise mai sus Boanta si egumenului Doroteiu, cum ca să fie lor 
ocină Boanta toată si cu tot hotarul, si Stavărul tot eu tot ho- 
tarul, ori cât va fi, ca să o stăpânească si de niminea ne- 


E IE 








clintità peste zisa domniei mele. Iată şi mărturie am pus 
domnia mea toţi cinstitii dregătorii domniei mele: Mitrea 
vel dvornie, Miroslav vel logofát, Dumitru vel spátar, Cons- 
tandin vel vistier. 


Ghenar 6, 7088. 
lo Mihnea Voivod. 


Faptul cá cele două moşii sunt atestate ca ocinà dreap- 
tä si veche a, mănăstirii, dovedeşte că aceasta era, destul de 
veche la data emiterii documentului. 

Desi în hrisov nu se pomeneste nimie de atárnarea 
mănăstirii de Episcopia Râmnicului, ea trebue să fi fost mai 
dinainte în această dependinţă, deoarece moşia Boanta era, 
întărită Episcopiei încă din 1572 de Alexandru Vodă, tatăl 
lui Mihnea 'Purcitul 31. Printre dăniaşi figurează apoi, cu o- 
cină şi vii în câmpul Radomirului, în Boanta şi Groşani, 
cumpărate pe la 1580, episcopul Mihai al II-lea, care pro- 
babil nu le-ar fi dăruit, dacă mânăstirea Boanta nu era a 
Episcopiei 4). 

Mânăstirea stăpânea moşiile Boanta, Stávarul si Gro- 
şanii 2) din Romanați si va fi avut totdeauna o mică impor- 
tantà. In vechile hărți ale Olteniei nu figurează. niciodată, 
dar ea ar putea fi mânăstirea Tesluiu, pomenită, la sfârşitul 
veacului al XVIII-lea 9). 


1) Sf. Episcopie a Râmnicului, Nowl-Severin, în trecut şi asi, Buc., 1906, pp. 368-70 
2) A. Pessiacov, Acte şi nolite istorice, Craiova, 1908, pp. 34.5. 
3) N Dobrescu, op. cit, p 234. 
4) Sj. Episcopie, pp. 28.29 si 368.70. 
5) Idem, ibidem. 
6) V. A. Urechiá, Iatoria Hománilor, p. 372, V. si mai jos la cap. fundatiunilor 
neidentificate, 


X. Bogdănești 


Com. Bujoreni, (Vâlcea) 


După cercetările Părintelui Bălăşel 1), în Bogdănești au 
existat două schituri vechi, ale căror vetre se mai văd Și 
azi: una în partea de apus a comunei, in cătunul Vârtop, 
loc care se zice încă „La Maici”, si a doua către N.-E., în 
„Sălişte”. Schitul de maici, atestat si de toponimie, exista 
la 20 Ianuarie 1698, când se vinde un loc „din Vârtop, care 
liste lângă Călugăriţă”. Ceva mai târziu, la 11 Iunie 1710, 
episcopul Damaschin al Râmnicului dà mai multora o carte 
de blestem într'o pricină, de hotar, — şi printre ei se află si 
„Martha călugăriţa ot Bogdăneşti”. Schitul acesta se Sil- 
sea pe locul lui Stan sin Stanciul, nepotul unehiasului Ghi- 
n[ea] din Bogdánesti, dăruit Episcopiei de Râmnic si pe care 
fusese din vechime „bisearică zidită de părinţii noştri”, care 


e E 


era stricată în momentul daniei. După reparare sau refacere, 
locasul devine, cum am vázut, schit de călugăriţe. 

Cel de al doilea schit era de călugări si fusese zidit 
pe seliştea închinată, la 3 April 1699, „moşului Stefan mo- 
nah, dichiul stintei Episcopii”, de Constandin Bojoreanul sin 
Dimei căpitanul, pentru a se pune acolo biserică „ȘI chilii ce 
ar vrea”. La 1698, „sfântul schit dela Bogdánesti" era deplin 
aşezat si primea donaţii. In secolul al XVIII-lea exista încă, 
de vreme ce la 1752 sunt menţionaţi doi monahi „ot Bogdă- 
nesti". | 

Amândouă aceste schituri aveau posesiuni neînsemnate, 
prin împrejurimi. Nu se poate preciza până la ce dată vor 
fi existat. Pr. Bálàsel socoteste cà ambele au avut vieatiü 
scurtá. In epoca secularizării nu mai exista niciunul 2). 


1) Cuprinse in volumul: Sf. Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noul-Severin 
etc., Buc., 1906, pp. 370-79. de unde s'au luat toata informaţiile de aci. 
2) D. Frunzescu, Dicționarul, in |. c.; Bulat, Contrib. la ist. OIL, pp. 109—110. 


XI. Bradul 
(Vâlcea) 


In comuna Cheia din jud. Vâlcea, atât de bogată în a- 
şezăminte mânăstireşti, exista un schit „Sub Râpa Bradului” 
şi înainte de 1784, când ieromonahul Sava a zidit locaşul 
ce ni se păstrează 1), — şi acestei chinovii vechi i se făceau 
danii încă din anul 17662). 

In biserica lui Sava se găsesc azi zugrăviți jupânul 
Zanfir si Gheorghe logofătul sfintei Episcopii, cari vor fi 
luat parte la cheltuiala restaurării 8). 


1) V. Drághiceanu, Monumentele Olteniei, în Bul. Comis. Mon, Ist., XXVI, p. 68. 

2) T. G Bulat, Contrib. doc. la istoria Olteniei, pp. 70.79. 

3) V. Drăghiceanu, |. c. | 

Adăogiri bibliografice : Marele Dictionar Geografie, l, p. 583; V. A. Urechiă, Ts- 
toria Românilor, VI, p. 214; VII, pp. 302, 371; X A., p. 149. 


XII. Bráncoveni 
(Romanati) 


Cele mai vechi documente cunoscute azi, care vorbesc 
despre mânăstirea Brâncoveni, sunt din 1624: în acest an 
Calea, din Brâncoveni, sora viitorului Matei Vodă, lasă. mânăs- 
tirii, pentru sufletul soţului sáu, Stanciul paharnicul, trei să- 
lase de (igani— si tot atunci Alexandru Vodă Coconul îi în- 
tăreşte stăpânirea peste moşia Potlogi. La 1640, când Baksici 
era musalirul lui Matei la Brâncoveni, el vede mânăstirea şi 
o descrie astfel: 

„Mai jos de sat se vede o pădure mare, unde era o 
mânăstire veche şi ruinată pe care acum Voevodul a pus să 
o rezideascá şi să o întărească ca pe un castel, cu ziduri 
de jur înprejur, cu turn mare deasupra porţii”. 

Un izvor care să precizeze mai bine lucrările făcute 
de Matei Vodă, este inscripţia pusă la 1699 de Const. Brân- 


DD 





coveanu, care arată cà a ridicat mânăstirea, făcând-o lavră 
„măi înainte vreme fiind făcută biserică mai mică de stră- 
moşii domniei mele, boiarii cei bătrâni den Brâncoveni; iară 
după ce au dăruit Domnul Dumnezeu pre răposatul Matei 
Basarab voevod cu domnia, ţării acestiia ...domnia lui, impre- 
ună cu răposatul moşul domniei mele Preda biv vel vornie 
Brâncoveanul, aw fost pus nevoinià si cheltuială de au fost 
zugrăvit sfânta bisearică, înjrumusețând-o pre dem lăuntru cu 
podoabe şi cu ceale ce se cuvine, îară pre dinalară cu chilii, 
cu clopotmità şi cu altele, precum. se văd” 1). 

Mai lămurit încă apare lucrul acesta in inscripția ace- 
luiaşi, dela intrare: — ,Intr'acestu loc unde acum cest sfánt 
lăcaş iaste, fost-au de moşii lui Matei Băsărab voevod si 
ai Predii vornic Jăcută icd bisericá..; aceaia apoi Matei 
voevod, domnind, o au zugrăvit la leatul de la zidirea lu- 
mii 7140 [1631—2] si asa au fost până ce, den orânduiala 
lui Dumnezeu, au stătut Domn țării luminatul loan Costandin 
Băsărab voevod...” 2). Despre biserica cea veche, Cronica lui 
Radu Greceanu lămureşte că „era mică foarte” 8), 

Aşa dar Matei Basarab şi nepotul sáu de vară, Preda, 
nu au înnoit din temelie decât chiliile Şi zidul înconjurător, 
care într'o formă. oarecare trebue să fi existat si mai ina- 
inte, câtă vreme izvoarele anterioare vorbesc de existența, 
aci a unei mânăstiri — si deci calitatea de ctitor la Brânco- 
veni a lui Matei trebue legată numai de aceste înnoiri. Cine 
vor fi fost însă ctitorii cei vechi ai locasului? 

Sa afirmat că mânăstirea Bráncoveni vine dela Cra- 


loveşti, ceca ce insenimneazaá implicit cà se admite ca epocă a 


fondării sale primele 3.sau 4 decenii ale sec. al XVI-lea, — în 


cazul când. mânăstirea mu. ar fi mai veche decât. însuşi. acest. 


„secol. Inscripţia lui Brâncoveanu vorbeşte însă numai de ,,bo- 


erii cei vechi din Brâncoveni”, iar în hrisoavele sale, Matei 
Vodă, pomeneşte de moşii şi părinţii săi, ceea ce a dus la 
concluzia că locasul trebue să fi fost înfiinţat pe la sfârşitul 
veacului al XVI-lea 4). 

O oarecare lămurire în această, privinţă poate aduce is- 
toricul proprietăţii în care se afla zidită mânăstirea, muliu- 
mitor cunoscut astăzi 5). Se ştie astfel că la 1494, moşia Brân- 
coveni se afla în stăpânirea fraților Craioveşti 6), scoboritü 
probabil dela tatăl lor Neagoe —şi că aceştia o fac danie 
mânăstirii lor dela Bistriţa. La 3 Mai 1518, Neagoe Vodă o 
întăreşte însă. jupânesei Neacşa, fiica lui Harvat logofátul 
şi fosta soţie a lui Dobrovoe párcalabul, làmurind că o jumä- 
tate i-a dat zestre Neacşei pentru slujbele răposatului său sot, 
lar cealaltă jumătate, ce fusese cumpărată de Dobrovoe, a 
luat-o dela fraţii lui, despăgubindu-i, şi a dat-o tot Neacşei. 
Dar descendenţii acesteia sunt toemai boerii din Brâncoveni, 
care stăpânesc moşia până, târziu, către vremea noastră, 

De aci rezultă că, sau mânăstirea a fost întemeiată an- 


EE 






















terior anului 1518 şi atunci poate fi atribuită Craiovestilor, 
sau este mai nouă, decât această dată si prin urmare fonda 
torii săi sunt boerii din Bráncoveni, stăpânii moşiei de aci 
înainte, care ori cát de mult au fost înrudiţi prin sânge cu 
cei dintâi, nu pot fi însă confundați cu aceştia. Izvoarele a 
duse mai sus par a confirma concluzia din urmă. In orice caz, 
un lucru trebue privit ca sigur: mânăstirea Brâncoveni este 
fără, nicio îndoială, mai veche decât secolul al XVII-lea. 

Reparată mai întâiu de Matei Basarab, mânăstirea s'a 
putut păstra până la refacerea sa totală, datorită lui Constan 
tin Brâncoveanu, când locaşul ajunge la o mare înflorire. Ou- 
rând însă, în secolul ce urmează, lavra brâncoveneaacă, va 
avea să sufere cumplit, ca si curţile domnești de alături, în. 
vremea războaelor străine ce se vor purta în Oltenia. Ocupatü 
totdeauna de ostime în asemenea împrejurări, ea se va ruina 
în curând, mai ales că, aşezată cum era, la un drum foarte 
cercetat, a trebuit să sufere şi de pe urma călătorilor: sub Bi- 
bescu Vodă, egumenul Teodosie se plângea Domnului de ti- 
căloşia la care ajunsese, „mai mult decât toate månästirile, 
cu primirea călătorilor, fiind în drumul Craiovei” 71 

1) Pentru toate acestea v V. Drăghiceanu, Curțile domneşti brâncovenești, ii 
Bul. Comis. Mon. Ist., IV, pp. 68 si urm. Ct. $i insemnarea: La anul 7140 sau 1632, sa 
in/rumuselat mânăstirea Bráncoveni de Matei Vodă, fiind ziditá iar de neamul sáu. La 
1699 s'a sidit de iznoavă de Constantin Vodă (lon Donat, O eondicá de întâmplări, in 
Arh Oit, XI, p 278). | 

2) lorga Inscriptii, 11, pp. 72 73. 

3) Ed St Greceanu, pp. 92:93, Cf. lorga, |. c. 

4) V Drăghiceanu, 2. c. S 

5) Ultimele discuții la 1. C, Filitti, Banalul Olteniei şi Craiovestii, si Ilie Chiriţă, 
Boerii Bráncoveni, în Arhivele Olteniei, an Xl şi urm. 

6) V. si mai sus, p 18. 

7) V. Drághiceanu, op. cit. 

Compleotári bibliografice (si despre Curtea din Brâncoveni): lorga, Istoria bis, 
rom., indicele; idem, Inscripţii, ll, pp 70.72; V. Drüghicennu, Lămurire de pe planurile 


coniimporane, în Bul. Comis. Mon. Ist, Vl, pp. 132-3; idem, Despre importan(a Curţii; 
ibid., VII, p, 192; Mih, Popescu, Oltenia în timp stdp. austr., ibid., XIX, p. 106: N, 


Ghika-Badesti, Evoluţia arhitecturii, ibid., XXV, p. 75 ; Urechiă, Ist. Rom., VI, 200, si VII, 312. — 


XIII. Bucovátul-Nou 
Com. Bucovăţ (Dolj) 


Către 1840, Hrisant Peneti Hurezanul, egumen in a- 
ceastă vreme al mânăstirii Bucovátul, ce se zisese cândva 
Cosuna, părăseşte de frica Jiiului, care îşi mutase albia, ve- 
chiul locas din stânga apei, înălţând pe malul celălalt o 
altà. mânăstire în noul stil occidental, — o „ingălitură”” cum o 
va numi Bolliac, —în care zugrăvește ctitorii cei vechi si 
le strămută oasele şi pietrele de mormânt, ceea ce a provocat 
adeseori confuzie între cele două, edificii. In clădirea, aceasta, 
mânăstirea sa adăpostit până. la desfințarea sa, în epoca. 
secularizării, 


Pentru bibliografie v, mai jos, sub XXIII, pp. 33. 


IUD. C 





XIV. Cáluiul | 


(Romanați) 


Inceputul mânăstirii Căluiul trebue pus negreşit „în zi- 
lele lui Basarab Vodă” Neagoe (1512—1521), cum arată 
precis însăşi pisania slavonească 1), unde sunt numiţi si 
ctitorii cei vechi, — Vladul banul si fraţii săi Dumitru părcă- 
lab si Balica spătar. In anul 1588, după ce mânăstirea „ră- 
măsese în pustiire multă vreme”, cei trei fraţi Buzeşti, Radu, 
Preda şi Stroe, nepoţii Vladului banul, „văzând acest sfânt 
loc cum este neisprăvit”, o «ntàresc si o án]rumuseleazd numai, 
— tot lucrul făcându-se in acest an, dela 20 Aprilie până la 
S Iunie. Intr'un răstimp atât de scurt nu s'a putut face de- 
cât o meremetisire a zidurilor, căci pictura este ceva mai 
nouă, dela 1594, din vremea lui Mihai Viteazul, pe care to- 
varăşii lui de arme l-au şi zugrăvit în mânăstire. Tot la a- 
ceastă din urmă dată, ctitorii cei noui au inehinat-o Sfântului 
Mormânt 2). | 

Este necesar să ne oprim aci şi asupra numelui purtat 
în cursul vremii de această mânăstire, întrucât unele documente 
cunoscute pot duce, prin lipsa lor de claritate, la nedumeriri 
şi interpretări lalşe. 

Mai intàiu un hrisov din 1516, dela Neagoe Vodă, pe 
care nu-l cunoaştem însă decât in regeste fragmentare, dà 
mânăstirii numele de Căluiul-Cepturoaia ?) : ultima numire este, 
cum se stie, a satului din apropiere, care a fost de baştină 
al Buzestilor si unde acestia au zidit, înainte de terminarea 
Cáluiului, o biserică cu hramul Sfintei Paraschiva, care le-a 
servit unora drept gropniță. Cu această biserică se poale con- 
funda câteodată în documente Căluiul. Si iata dece: 

La 93 Aprilie 1586, in fata lui Mihnea Vodă Turcitul, 
jupâneasa Stanca a lui Radu biv vel armaş Buzescu statorni- 
ceste un aşezământ privitor la mânăstirea Dobruşa din Vâlcea. 
Mai jos, hrisovul arată că satele sale de moştenire si ţiganii, 
pe care nu îi dăruise acestei mânăstiri, i-a lăsat, fiind cu 
limbă şi vie, soțului său, care după moartea lui trebuia să-i 
dea mânăstirii Dobruşa „din două cu mânăstirea Căluiul 4). 

La 25 Iunie 1600, Nicolae Vodă Pătraşcu arată însă că 
jupâneasa Stanca a lui Radu clucer „când au fost la moartea 
ei, ea au lăsat acele sate şi ţigani să fie ale boiarului... Radu 
clucer moştenire în veci, iar de nu va vrea... a ţinea aceste 
mai sus numite, să nu le vânză, ci să dea jumătate dintr în- 
sele la sf. mânăstire ce se chiamă Ciuturoae, unde este hramul 
sf. ierarh Țăcătoriul de minuni Nicotae dela Miralechii, iară, 
ceialaltă parte să o dea la sfànta şi dumnezeiasca mânăstire 
ce se chiamă Dobruşa” 5). Deşi legatul nu este întru totul i- 
dentie în cele două hrisoave, socotesc că pe baza lor se poate 
admite totuşi ed mânăstirea Ciuturoaia, cu hramul sjántulu: 


DE a 


Nicolae, mu poate fi în niciun caz biserica de mir a sfintei 
Paraschiva din acest sai, cum se admite uneori, ci mándsti- 
rea Cáluiul, care a avut totdeauna hramul acesta 9). 


1) V. Drăghiceanu, Z.dmuriri asupra Buzestilor, in Bul Comis. Mon. Tst., 1V, 119: 
cu erori la Odobescu, Cătuiul, în An. Aa. Rom., seria veche, 4, X şi Ștetulescu, Tis- 
mana, ed. ll, Buc. 1908, pp 67-68 . : 

2) V pisania din 1634. Aug 14 la Maior Gh. S. Buzescu, Reconsliluiri istorice 
privind neamul Buzeştilor, partea 1I, Sibiu, 1936, p 76 

3) Buzescu, op. cit, p. 11. Satul s'a zis uneori și Ciuturoaia. Azi se chiamă 
Știrbei, după neamul care La stăpânit intr'o vreme mai nouă. 

4) Buzescu, op. cit, p. 13, 

b) lbid., p. 19—20 | 

3 Afirmația lui Stefulescu (Tismana, ed. ll, p. 67:68), că mânăstirea Căluiul 
este închinată Sfântului Nicodim, se baza pe o greşită citire gi a fost -părăsită mai 
apoi chiar de acest autor (v. Tismana, ed. Casei Bisericii), Informația privitoare la hra- 
mul bisericii din Ciuturoaia, după Marele Dictionar Geografie, V, p, 533. -> 

Adaosuri bibliografice: N. lorga, L'«rt roumain, p. 114 şi urm.; idem, Istoria 
bisericii româneşti (v indicele); |. D. Stetănescu, La peinture religieuse p . 145 si urm; N, 
Ghika.Budesti, Evoluţia arhitecturii, în Bul, Com. Mon. Tst, XXIII, p. 28; V. Drăghi- 
ceanu, Monumentele Olteniei, ibid., XVII, p. 112 și urm ; Urechiă, Jst. Rom., Il, 129— V11, 371. 


XV. Cerneti 
(Mehedinţi). 


Biserica domnească a Sf. Treimi din Cerneţi, despre care 
vorbesc documentele din ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, 
privitoare la începuturile şeoalei în Tara Românească, a fost 
întemeiată mai întâiu ca mânăstire de Grigorie Ghica, voevod, 
care a închinat-o Tismanei, la 22 Mai 1663 1). Dar ridicarea 
la Cerneti a unei mânăstiri domneşti, s'ar putea pune în le- 
gătură, cu trecutul, necercetat încă, al vechei aşezări oráse- 
neşti de aci, de care se leagă unele tradiţii, interesante chiar 
dacă nu aflăm pentru ele o confirmare istoricà: în hărţile 
în care este cuprinsă şi Oltenia, din secolul al XVII-lea, unde 
Craiova nu figurează, apare uneori târgul Cerneţi „vel Urbs 
Nigra, alias sedes Hospodaris Valachia" 2). 

Prin 1730, locasul era încă mânăstire 3); dar la sfársi- 
tul acestui veac, în cărţile de scutiri şi mili4), se pomeneşte 
numai biserica şi şcoala întemeiată de Hagi Iordache Seve- 
rineanu biv vel medelnicer 5). Clucerul Al. Farfara făcuse 
aci case de piatră, pentru sederea dregătorilor veniţi în târg, 
Care aveau să plătească 6 taleri lunar chirie, bani ce se în- 
irebuinfau pentru şcoală şi biserică 6). Voevozii adăogaseră, 
și ei, lângă milile obişnuite, 6 lude streini „ca să fie dârvari 
pentru aducerea lemnelor la şeoală” 7). 


1) Stefulescu, Tismana, ed. Casei Bisericii, pp. 340-1 

2) Tabula Hunguriae et regionum qua prolerea ab ea dependent... Correcta per 
observationes Comitis Marsilli.. per Gwillielmum de (fain, Despre acestea vom reveni 
aiurea. 

3) In listele de mânăstiri de atunci figurează si „Templum Cernecziense, a Gre- 
gorio Giga Woiwoda fundatum et dedicatum Monasterio Tiamanae“, Hurmwusaki, Vl, p 274 

4) Toate la V. A Ureche, Istoria Românilor, V, p. 416, VII, p 32, si 421-22, 
VIII, pp. 448—445. V. si acela i, Istoria scoalei; N, lorga, Istoria invdtamántulus. 

D) Urechiă, Jst. Rom., lll, pp 443-445, 

6) Ibid., vol. VIII, pp. 421.22 

7, lbid., vol. VII, pp. 443-445. 

Addáogiri bibliografice: Pentru un proces privitor la biserică si școală, v. Urechiă, 
op. cit, vol. X A., p. 396. 


x. e a 





XVI. Cetăţuia 
(Vâlcea) 


Legenda, care aci isi poate afla un început de confir- 
mare în situaţia geografică, a mânăstirii, aflată întrun „loc 
tare", atribue Cetăţuii de deasupra Râmnicului o vechime dea- 
dreptul legendară: după tradiţie, ea ar fi existat în vremea 
lui Olea Vodă, cel care de aci ducea războiu cu Basarab de 
peste Olt, de pe „Malul alb” 1). Se mai vorbeşte şi de un 
dubios tunel, care ar fi unit Cetăţuia cu mânăstirea din fatà 
à Fedelegoiului?). Adevărul e cá cele două mânăstiri formau 
un adevărat sistem de apărare al Oltului, care trebue pus în 
legătură, cum s'a văzut, cu târgul, desigur foarte vechi, al 
Râmnicului. 

Cea mai veche mărţurie documentară, privitoare la a- 
ceastà mânăstire, este cuprinsă în extrasul latin din 1731, 
unde se menţionează, hrisovul din anul 7122 (1613—14) al 
lui Radu Vodà (Mihnea), prin care mânăstirea, primea o da- 
nie de vináriciu in dealul Bujorenilor. Dar la 1529 murise aci 
Radu dela Afumaţi si fiul său 3), uciși de Neeagoe vornicul şi 
Drăgan postelnicul, 

Inscripţia ce ni se păstrează, arată, ca ctitor din teme- 
lie pe chir Teodosie, mitropolitul Ungro-Vlahiei, biserica a- 
cestuia fiind terminată la 1680, în zilele lui Șerban Cantacu- 
zino 4). Probabil cà tot mitropolitul Teodosie afieroseste schi- 
tul metoh la Mitropolie. Biserica, este preinnoità, la 1850, de 
mitropolit Nifon, după, ce locul stătuse pustiu o bucată de 
vreme. 

1) V. Drăghiceanu, Mon. Ist. din Oltenia, în Bul. Com Mon, Ist., XXIV, p. 126 

2) Marele dicționar geografie, 11, p. 350. 


3) St. Nicolăescu, Documenta slavo-române, p. 52. 
4. N. lorga, Inscriptii, |, pp. 177-78 şi V. Drághiceanu, în |. c, 


Addáogiri b Hoptafíos : 1, D. Ştefănescu, Contribution à Üélude des peintures mu- 
72. 


rales valaqwes, p. 


XVII — XVIII. Cioclovinele 
(Gorj) 


Deasupra, mânăstirii Tismana, pe muntele Cioclovina, mo- 
nahii de jos au înălțat două schituri pentru vremuri de be- 
jenie: Cioclovina de Jos, care intr'o altă formà decât; cea de 
azi exista si în secolul al XVII-lea, de vreme ce la 1668 
îi dăruia o vie Radu Știrbei postelnicul; — şi Cioclovina de 
Sus, despre care ştim că a fost fondată de Nicodim egumenul, 
ajutat de Pătru Obedeanu vel căpitan, la 1714. Nicodim e, a- 
lături de proin egumenul Atanasie, ctitor de iznoavá şi la Cio- 
clovina de Jos, care a fost înnoită la 1715—16, cu ajutorul 

Stancăi Obedeanca. 


Ge BEE 


Schitul din vârtul muntelui a fost părăsit şi sa ruinat 
cu totul. Celălalt mai adăposteşte şi azi un monah sau doi, 
iar biserica este bine păstrată t). 

La Cioclovina de Jos,'printre dániasii mai noui, trecuţi în 
pomelnic, figurează si Hagi loanus, bisericosul negustor cra- 
iovean şi Tudor Vladimirescu, cel din urmă avándu-si aci un 
pomelnie de familie ?). 


1) Pentru toate acestea v. Alex Ștefulescu, Tismana, ed. Casei Bisericii, pp. 158-161, | 


2) lon Donat, Un pomelnio al schitului Cioclovina-de-Jos (Gorj), in Arhivele Olteniei, — 
Vlll, p. 539, 





XIX Ciutura 
Com. Ciutura (Dolj) 
y 


Biserica de mir din satul Ciutura, azi refăcută si ada- 
usă, este vechiul locaş al schitului cu acelaşi nume, metoh, 
poate încă, înainte de 1688!) al mânăstirii Jitianu. Dacă | 
aceste rosturi de chinovie nu au fost observate până acum, 
arhitectura, sa deosebită a atras în schimb atenţia cercetăto- 
rilor. Descriind-o amănunţit, d. N. Ghika-Budeşti ajunge, pe 
baza caracterelor arhaice constatate la corpul clădirii, — afară, 
de turla pantocratorului, partea superioară a altarului spre 
exterior si pridvorul, care sunt mai noui,—la concluzia că 
biserica ar putea fi din veacul al XVI-lea?), aşa cum de alt- 
lel atestă o inscripţie nouă din tinda bisericii, care dă ca 
dată a fondaţiei „anul 1540—1542", făcând totuşi din „„Cons- 
tantin Voevod Basarab” ctitorul locasului 5). 

D. Ghika-Budesti are absolută dreptate în încheierea sa 
finalā, deoarece biserica schitului Ciutura vine într'adevăr din 
secolul al XVI-lea, data fundației însăşi, pusă, în inscripție, 
putând fi privită ca probabilă; căci iată ce se spune în „Ex- 
trasul” latin din 10 lunie 17311), de care sa mai vorbit, la 
capitolul despre mânăstirea Jitianu, unde era închinat schitul: 

— JObtulerat eiiam huie monasterio Capellam Csutura 
cum omnibus bonis Serbamus Cantaeuzemus Vajvodae ab anno 
7196 [1687—1688], quae tamem habet possessionem Csutura 
adjacentem cum privilegio Mihnae Vajvodae de anno 7084 
[1575—1576 4). 

Calitatea de ctitor al lui Constantin Vodă Cârnul, — acel 
Constantin Voevod Basarab al inscripției din 1851 — se ex- 
plică uşor dacă ţinem seama de dependența schitului Ciutura 
de mânăstirea Jitianu, unde Doamna Bălaşa, sofia acestui 
voevod, e ziditoare de iznoavă. La 1658, la Ciutura s'au adaus 
insü numai acele parti din clădire, care poartă caracterul 
acestei epoci. 

ŞI chinovia aceasta se va fi desființat tot la seculari- 
Zare ^). 

1) V mai jos. 

2) N. Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii in Muntenia si Oltenia, in Bul. Comis. 


Mon, Ist, XXV, nr. 9132: „Biserica dim QCiutura, (Dolj... pare a fi fost zidită de 
Constantin- Vodă Basarab Cârnul la 1658. Planul ei nu mai prezintă la naos caracte- 


M E 





rele sârbești şi nu mai găsim aici arcurile laterale interioare spre altar şi spre pronaos, 
nici măcar nișele obisnwile. Altarul este însoțit de doud absidiole laterale, pe care ie on- 
moaglem dela unele biserici anterioare, şi anume dela cele de tip constantinopolitan | sí 
atonic... Pronaosul este în sensul lárgimii, oa la Arnotu.. Mai qăsim un prid'or addáogit 
în urmă. Turla pantocratorului.. pare a fi fost relăcută, ca şi partea superioară a al. 
tarului. Firidele.. sânt de tipul bizantin, cel mai arhaic.. Decorul exterior al acestei bi- 
serici esta astádei tencuit şi văruit, însă el avea la origine caracterul vechiului stil din 
veacul al XVI-lea, cate se regăseşte sub tencuială; aceasta corespunde de altfel cu dis- 
. positile planului pi elementele vechi ala Jaiadei, care păslrează. traditia veacurilor ante- 
vioara, ușa că legenda locală, care atribue această biserică veacului al AVliea (15482), 
ar pulea avea şi un sâmbure de adevăr. —Cf. si pp. D4-55: „Biserica din Ciulura este 
un interesant monument, cu un caracter arhaic, puțin obișnuit în veacul al XVII-lea si 
care supl unele priviri s'ar apropia mai mult de bisericile din veacul al XVI lea... Con- 
fusia de pe inscripția din 1851, cara dă an de fundație 1548 si ca fondator pe Constantin 
Vodă Cárnwl, poate fi un indiciu că biserica a fost clădită în veacul al XVI lea, ceea 
ce ar fi foarte posibil, fiind dale caracterele „vechiului sil“, pe care le presintá corpul 
bisericii ; ea ar fi fost reparată de către Constantin Cárnul, care ar fi reclădil altarul 
în partea lui superioară si turla, adaugánd absidiolele si pridvorul“. V, și p. 49. 

3) Marele Dictionar Geografie, ll, 465. 

£) N. Dobrescu, op. cit, p. 261. 

5) Figurează in lista schiturilor dată de Frunzeseu, în l. c. 


XX. Comanca (de Câmp) 


Com. Comanca (Romanați) +) 


Mosia cu acest nume, de lângă Caracal, era a Episcopiei 
de Râmnic încă, dela începutul secolului;al XVII-lea, de vreme 
ce la 1731, cel mai vechiu document de proprietate prezentat 
de episcopul Inocenţiu stăpânirii străine era un hrisov dela 
Radu Vodă Şerban 2). Asa dar, la 1684 3), când „Ilinca a ră- 
posatului Predei logofátului Fălcoianu”, împreună cu fica ei 
Stanca, închină, episcopului Stefan al Râmnicului — care la 
1690 va mai cumpăra părţi din această moşie 4) — stăpânirea 
lor din moşia Comanca.5), ele nu fac decât să adauge la ve- 
chea posesiune a Episcopiei din acest hotar, E de observat 
cà dàniasele nu amintesc nimic despre schit sau biserică in 
actul lor de inchinare, ceea ce ar insemma cá locaşul nu 
exista la această dată, sau nu era clădit pe partea adausă 
ca danie. Deci trebue revăzută încheierea că, „in tot cazul” 
schitul ce a existat aci este ctitoria boierilor Fălcoeni 5). Sar 
putea, ca acesta să fi luat fiinţă abia dela 1786, când se elà- 
deste biserica cea nouă de Stancu Dorobanţu si Metodie mo- 
nahul5), deoarece la 1778 se. menţionează aci numai o bise- 
ricà de sat"), care exista aşadar mai dinainte. 

Biserica de azi dela Comancea este o zidire cu totul nouă, 
chiar în privinţa apareiajului 3), şi ca atare nu prezintă nicio 
importanţă din punct de vedere arhitectural. 

1) Nu trebue confundată, cum s'a făcut (lon Virtosu, Imseriptii,in Bul, Com. 
Mon. Ist., XXVI, p. 136, no, 5), cu celălalt schit cu același nume, din jud. Vâlcea, 

2) N. Dobrescu, op. cit. p. 234 | 

3) Anul este dedus de noi: «zece ani mai târziu» — după 1074 V, Sf. Episcopie 
a Râmnicului, etc., p. 69, | 

4) Idem, ibidem 

5) Jdem, ibidem. 

B) Idem, ibidem, 


7) Const. J. Karadja, in Arh Ott, lll, p. 232. 
8) V. Drüghiceanu, în Buletinul Comis. Mon. Ist, XXIV, 1931, p. 104, 


e iei 





XXI. Comanca (de Munte) 


Com. Păuşeştii-Măglaşi (Vâlcea) 





Pahomie monahul —pe mirenie Preda dvornieul Bojorea- | 
nu 1) —, Teodor ieromonah Olănescul 2), Drăghici Olănescul si 
Climent ieromonahul proin egumen Râmniceanu, se infrátesc | 
la cheltuială si, la 17362), zidesc şi înzestrează schitul Co- 
manca, pe care îl vor milui mai apoi şi alţii, printre cari 
pomelnicul schitului dela 1748 menţionează pe dumnealui pan 
Nicolae Dudescu vel logofăt, Constandin Buzescu, Ioniţă si 
Gheorghe Bucşenescu, chir Climent al Râmnicului si un „pă- 
rinte Bogoslov ot schitul Comanca, slujitorul sf. biserici dela 
18334). 

O ecatagrafie din 1832 aduce următoarele informaţii, sta- 
bilind si anul zidirii: 

Sfântul schit Comanca este Jăcut de răposatul Pahomie, 
eromonajvu, Bujoreanul à de Theodor eromonah, cu leat. 7244, 
hramul tuturor sfinţilor. Are si patru zile de aráturd. Au 
mai dat prea sfintia sa chir Climent odoarele sfintei biserici, 
ca în veci să se pomeneascd5).  — 

1) E cunoscut si din daniile ce face Episcopiei, în vremea lui Climent, la 22 
lunie 1747 («o vie, ce este la Brad, in hotarul Bojorenilor») si la 20 lunie 1751 (mosia 
în Copăcel si Cacaleti sud Vâlcea), v. Episcopia Râmnicului în trecut si azi, pp. 197.8. 
5 2) St Episcopiei o vie dela Mal, la 6 Martie 1742 «când m'am călugărit 
se P8) Data zidirii este greşită în istoricul citat al Episcopiei de Râmnic, p, 407. 


4) Ibidem, pp. 407-409. 
5) lon Virtosu, Inseripiii, în Bu? Comis. Mon. Ist, XXVI, p. 135 


XXII. Cornetul 
(Vâlcea) 


O informatie, pe care nu o pot controla acum, arată că, 
mânăstirea Cornet de pe valea Oltului. a fost numai reparată 
la, 1666, monumentul păstrându-şi toate caracteristicile, care 
trimit către epoca lui Mircea-cel-Bátràn 1). 

Măreaţa figură a banului Mareş Băjescu, ctitorul de iz- 
noavă al Cornetului, este bine cunoscută. Cronica ţării vorbeşte 
de acest dregător, care la luarea băniei, „nu s'a dus ca alti bani 
de mai naintea lui, smeriţi, ci cu mare pompă s'a gătit, cu 
slujitori mulţi din Bucureşti, cu grapă, adică cu steag bănesc, 
cu tràmbitá, surle, şi după dânsul gloatá si câţiva porodnici 
impodobiti"?); iar cărţile voevodului pe care l-a slujit, il a- 
rată în acelaşi chip, infruntàndu-si semeţ Domnul. 

Mânăstirea, adevărată, cetate de apărare, păstrând in 
mijloc biserica sprintená pe care înnoirile nau atins-o prea 
mult, era gata la 29 August 1666, când ctitorul ei ţinea 
marea vornicie 5). La 1761, în zilele lui Constantin Nicolae 


ud. 





- Mavrocordat, „pan Alexe Căpitan za Loviste", zugrăveşte bi- 
serica, in care nu se vede azi, mácar innoit, un chip al ve- 
- ehilor ctitori. 

1) Episcopul Ghenadie, Visite canonice, p. 18. (După N. Iorga, Z'art roumain, p. 
96, no. 3). 

E 2) Const. Căpitanul, Istoriile Domnilor fdrii Românești, ed. lorga, p. 165. V. si 
l. C. Filitti, Banatul Olteniei şi Cratoveștii, p 96. Varianta acestui text la Șincai, Cro- 
nica, lll, p 166. Pentru tot ce tine de neamul şi ddr lui, v.: Greceanu, Genealogii 


documentare, |, pp 81-90: lorga, Ist, lit. rom , ll, 615, 622-3 si Apendicele 2. 
3) Inseriptiile la V. Drághiceanu in Bul, Comis. Mon, Ist., Vll, p. 196 si XXVI, 
0.71 


Ta? 

: Addogiri bibliografice : lorga, Documente, mai ales argesene, ale Eforiei Spit, Ci- 
vile, in bul. Comis. Istorice, vol 3. p. 74111; N. Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii 
eto, în Bul Comis. Mon. Tst., XXV, p 66. N. Dobrescu, Istoria bisericii rom. ete , p. 
270 și indicele; l. M. Neda, Documente privitoare la schitul Cornet-Válcea, în Arh. Olt. 
XV, nr. 83-85, p. 133-187 si in nr, 86—88, 


XXIII. Cosuna sau Bucovátul 
Satul Mofleni, com. Bucovát (Dolj) 


Nu sa putut stabili cu precizie nici data când a fost 
„clădită biserica mânăstirii Bucovát, monument foarte preţios 
„atât pentru liniile sale arhitecturale, cât si pentru pictura ce 
ni sa păstrat aci, cu toată barbara zugrăveală ţărănească 
„dela 1873. Am vorbit si aiurea despre izvorul care arată că 
Ștepan clucerul, ctitorul mânăstirii, „a cugetat întru sine bun 
cuget si au făcut mânăstirea Cosuna.. când i sa întâmplat 
de bau pus Alexandru Voevod vel ban Craiovei” 1), — ceea, 
ce ar însemna între 25 Iunie 15732), când era încă biv vel 
- clucer, si 11 Decemvrie al aceluiaşi an, când moare ca ban 
de Craiova?). Această informatie nu se potriveşte însă cu tex- 
tul pisaniei care, ce-i dreptul, nu ni se mai păstrează în ori- 
ginal+4), şi al cărei cuprins este următorul: 

„Che vrerea Tatălui si îndemnarea Fiului Şi cu sdvürsi- 
rea Sfântului Duh, amin. Ridicatu-s'au acest cinstit şi dum- 
mezeesc hram întru numele celui dintru sfinți părintelui nos- 
tru marelui arhiereu si fäcätorului de minuni Nicolae, epis- 
copul Mirelor dela Lichie, în zilele blagocestivului si iubito- 
rului de Hristos domnului nostru Io Alexandru Voivod, fe- 
ciorul Mircei Voivod, nepotul Mihnei Voivod, cu toată osle- 
neala și cheltuiala robului lui Dumnezeu jupan Stepan biv 
vel clucer si a fiului său jupan Pârvu vel elucer. Si sau 
început în luna lui Iulie 20 zile si s'au săvârşit în Octom- 
vrie 3 zile, leatul 7081 [1572]. 

Pisania aceasta, asa cum ni se dà, cuprinde si din alte 
puncte de vedere unele nepotriviri ; astfel Pârvu, arătat aci 
ca vel clucer, ajunge la această, dregătorie abia în 1579, sub 
Mihnea, Turcitul, vărul sáu prin alianţă 2). Apoi un grafit, 
zgâriat cu cuiul în cărămida nearsă, dă anul 1566 6), ceea ce 
ar însemna că atunci s'a început zidirea; totuşi inscripţia a- 
rată că biserica s'a săvârsit între Iulie şi Octomvrie 1572, 
în vreo 70 de zile, ceea ce este foarte greu de admis. 

Ori cum, rămâne bine stabilit că mânăstirea a fost edi- 


ENN EE 










ficatà de Stepan clucerul şi fiul sáu, în domnia lui Alexandru- 
Mircea Vodă, înainte de sfârşitul lui 1573). Se ridică însă 


şi aci întrebarea: nu cumva aceştia au zidit locasul pe o te- 


melie mai veche? 
Unii cercetători au afirmat că fondarea Cosunei s'ar da. 


tora Craioveştilor 3); alţii cà Stepan a zidit-o de iznoavà, in 
locul altei biserici?), dar niciodată nu sa adus o confirmare | 


documentară. In sfârşit, trebue menţionată aci si afirmaţia 
lui Cesar Bolliac, care pretindea, la 1861, cà Bucovăţul e „cel 
mai antic monument ce avem în feara noastră si care este 
contimporan cu biserica Sfintilor Apostoli din Nicopole” 10). 


Dacă e greu de găsit temeinicia acestor aserfiuni, nu se 


poate tăgădui în schimb că unele elemente pledează pentru 


o mai mare vechime a mânăstirii. Astfel, o catagrafie dela 


începutul secolului trecut, arată că mânăstirea Moflea ar fi zi- 
dită la 148311); apoi pomelnicul ctitorilor cari au dat moşii la 
mânăstire” cuprinde pe Basarab Voevod — care e 'Țepeluş 
şi pe Neagoe, „fiiul său, iar Basarab” 12?) şi în sfârșit toate 
moşiile mari ale mânăstirii vin dela Craioveşti — trecute însă, 
ce-i drept, prin cumpărătoare, sau danii făcute „pentru slujbe” 


către Stepan clucerul, ele putându-se explica de altfel si. 


prin căsătoria Mariei, fica ctitorului, cu Radu, feciorul Cra- 
iovescului Matei din Caracal15). O încheiere definitivă nu se 
poate trage deci numai pe aceste temeiuri, si limurirea tre- 
bue lăsată viitorului. 

In 1588, Pârvu clucerul închină mânăstirea către la- 
vra Sf. Varlaam din Răsărit24), si dacă schitul Zdralea nu 
a fost alierosit cumva la Xenofon de însuşi ctitorul său, Barbu 
I Craiovescu 19), aceasta este cea mai veche închinare cunos- 
cută a unei mânăstiri româneşti către alta străină. 

La 1609, mânăstirea Cosuna intră în stăpânirea moşiei 


de peste Jiiu a Bucovăţului, cumpărată si în parte primită 


ca danie dela Radu Vodă Serban si mama sa, „„Doamna” 
Maria 16). Probabil că de atunci mânăstirea şi-a schimbat nu- 
mele, chemându-se după această proprietate. 

ȘI aici aşezarea geograficà a, mânăstirii nu-i putea a- 
duce folos acesteia. Pentru vremuri mai noui, lucrul îl arată 
pe larg Dionisie Eclesiarhul, în următorul pasagiu din Proimi- 
onul condicei sale: ...,„Acest sfânt lăcaş fiind lângă vestitul 
oras Craiova, laste politiei cea mai mare mângăere, năzuind 
spre închinăciunea sfântului hram, luând si văzduh curat sä- 
nătăţii, de pe lângă curgerea apei Jiiului. Dar fiind lângă 
această, politie, cum am zis, iaste supusă supt toate primej- 
diile ce se întâmplă de vin asupra acestii politii, uneori de 
năvălirile cruzilor si cumplitilor Ismailiteni, alteori din por- 
nirea ostilor altor împărăţii, dela carii nu numai că să pri- 
mejduieşte de cade în jaf si în pradă, luându-să de toate lu- 
crurile ce le are, ci si cu foc să arde adesea, atât sfânta 
biserică, cât şi toate zidirile dimprejur. (O! mare tânguire iaste 


EE aa 





cC-— geuf gflgenmeg, Y WW 


à vedea, pentru mulţimea greselilor noastre D) 17). La 1781 
Cârjalii ard mânăstirea, si o reparaţie mai însemnată se va 
face abia prin 1813, sub egumenia lui Daniel, care „au acoperit 
biserica, şi chiliile cu bolțile pimmitii de iznoavă, le-au zidit si 
le-au ispravit si alte zidiri inprejur" 18). La alte innoiri mai 
mărunte, s'a făcut părtaş si Eclesiarhul 19), Curând însă mâ- 
năstirea era părăsită de Hrisant, de teama apei care dobo- 
rise clopotniţa, 


1) lon Donat, Despre mânăstirea Coşuna sau Bunovăţul, extras din Arh. OI. 
p. 6. Doc. la Filitti, Fntregiri, în Arh. Oit., XII, p. 444 

2) Idem, ibidem. 

3) Inscripţia tombal& la Iorga, Iuscriptii |, p. 214; acelaşi, Vundatiuni religioase ale 
Domnilor români în Orient, in An Ac Rom. Sect. Dt, seria 2, tom. 36, p. 875; G-ral P. V. 
Năsturel, in Rev. de ist., arh , fi ; XIV, pp. 113, 117; St. Nicolaescu, Doe. slavo-rom., p. 281; 
același, Petru Vodă cel Tánür şi Petru Vodă Șchiopul, Buc., 1915, p. 15 notă; Aug. 
Pessiacov, Schite din Istoria Craiovii, Craiova, 1902, p. 31. 

4) Inscripţia a fost dată de d, St, Nicolaescu in Doc. slavo-rom., p. 367, după 
Condica Bráncoveneascd, nr. 268, p. 595, dela Arh. Stuf. Buc. 

5) lon Donat, o. c., p. 7.5. 

6) V. Drăghiceanu, în Bul. Comis. Mon. Ist., Vll, p. 39 si XXIV, p. 114. 

" 2 Pomelnieul lui Dionisie Eclesiarhul dá anul 7082 — 1573—4, lon Donat, o. c. 

. 11, 13, 
: 8) |. B, Georgescu, Mándstirea Strehaia, in Arh. Olt., Vl, p. 22. Dar și asa fiind, 
tot nu se poate spune că aceștia «igi durau necropolă pe marginea Jiului, lângă 
Craiova, vechiul Bucová(», de vreme ce niciunul nu se dovedeşte a fi înmormântat a- 
colo. Legătura cu Craiovestii este admisă desigur după d. lorga, Ist. bis., ed. l, vol. L 
p. 142, care credea că neamul lui Stepan trebue pus, «eum o arată numele fiului lui 
in legătură cu vechii si marii Craiovesti». Dar Stepan se inrudea, cum se ştie, cu 
aceștia, numai prin căsătoria Deel sale cu Radu al lui Matei din Caracal. V. lu- 
crarea mea citată mai sus, p. 10. 

T 9) Pr. Marin Dumitrescu, Istoricul a 40 de biserici din România, vol. IN. Buc. 
1915, p. 57. 

10) Cesar Bolliac, Monastirile din România, Buc. 1862, p. 457. Zisele lai Bolliac, 
dintr'un raport către Ministrul Cultelor, sunt interesante şi pentru starea mânăstirii în 
această epocă. Le reproducem aci, trecând peste toate câte nu se mai pot primi astăzi, 
cartea fiind rară: — «Ce este însă şi mai ureros, domnule Ministru, este să vază ci- 
nevasi Monastirea Bucovăţu după stânga Jiului. In această biserică vedem costume şi 
citim nume ale vechilor bani inainte de Negru(!) Nu avem nimic in ţeară mai frumos 
și mai demn de păstrat ca pictură, decât interiorul acestei biserici, Eu crez această 
biserică mai vechiă decât Sântul Dimitrie. Arhitectura ei este d'un stil minunat ; 
temelia până în soclu este zidită cu cărămidă romană din ruinele unei cetăţi aláturea 
cu dânsa [ceea ce observase si Laurian. N Al, de unde mai scot si astăzi locuitorii 
asemenea cărămidă. Brânele, cornișuri şi scafe numai din cărămidă roşie, au o si- 
metriä, eleganță si gust in cât ar putea rivaliza cu cele mai renumite capo-d'opere 
de stil bizantin a epocei sale. Clopotnița se vede adăogată în timpii Basarabilor (1). 
Numai clopotniţa este in ruină; corpul însă întreg al bisericii antice, n'astepta decât 
bunăvoința si intervenirea d-voastră, ca să-și iea toată splendoarea sea primitivă. Pen- 
tru apărarea acestei biserici de mâncăturile Jiului, pretext ce s'a luat pentru părăsirea 
ei, ar fi destul un cheu în lungime de 10 stânjini, Călugării greci, căci această, capo- 
d'operă română este închinată, din nenorocire. la Meteoru, spre a despoia și a stinge 
şi pomenirea bisericei ce despoae, au zidit prin Hrisant Orezeanul, uà îngălitură ca 
toute cele alte ce au esit din mâna acestui călugăr, numită Bucovăţu cel nou, în linda 
căria a zugrăvit, față cu unii din ctitorii ce ei au socotit că trebuiă să-i copieze aci, 
au zugrăvit, domnule Ministru, spre der&derea pomenirei acelor piosi Bani si Domni 
ai țării, spre scandalul tuturor, uá cocoană cu malacof In această îngălitură, tără stil 
şi fără artă, a transportat dela biserica cea veche patru pietri mormântale superbe la 
înfățișarea, lor pentru sigiliul lor antic, pentru stilul lor unic si pentru caracterul ins- 
criptiilor lor de cel mai mare interes paleografic. Trei din aceste pietre sunt expuse 
intemperiilor, iar una este așiăzată în biserică. Tot aci au mai adus și clopotul de la 
Bucovăţul vechiu, care are uă aparență foarte vechiă si inscripţia următoare, abia des- 
cifrată: Domin. manuit in aeternum. D. C RES "on ervum.— Permiteţi-mi, d-le 
Ministru, să vă alătur aci a& slabă imagine ce am scos prin fotografià, a vechiului 
Bucovát, a celui mai antic monument ce avem în tear& noastră si care este contim- 
poran cu biserica Sânţilor Apostoli din Nicopole» Op. cit., pp. 455.57. 

11) Arhivele Statului Craiova, arhiva Protoeriei Dolj, 1835. 

12) lon Donat, lucrarea cit, p. 15. Pentru explicarea ce s'ar putea da acestu 
fapt, vezi însă ibid , pp. 4-5. 


3 — 33 — 









13) V. tabloul acestor inrudiri, care explică si repedea creștere in importanță a 
familiei lui Stepan, in |. C., 10. ; 


14) N. lorga, Studii și doo., V, p. 142. Cf. şi Tst. bis., 1, p. 215. 


1b) lon Donat, Despre schitul Zdralea sau Hoaba, o olitorie necunosculă a Cra- 
iovegtilor, extras din Arh. Olt., XIV, p. 346. | 


16) N. lorga, Legături descoperite de d. Beza cu mânăstirile Meleorele din Tesalia, 
in An. Ao. Rom., S. Ist., Seria lll, tom. XVI, p. 81. 


17) lon Donat, Despre mânăstirea Coswuna sau Bucovátul, p. 11-12. 
18) ldem, ibidem. | 


19) Idem, p. 18-19, 

Adăogiri bibliografice: N. Măldărescu, Vechea biserică a Bucovătului, in Co- 
lumna lui Traian, VII, 1876, p. 271 şi urm.; lorga, Inscriptii |, p. 213—15; idem, Sale gi 
mándstiri, p. 287—288; idem, Studii și doo |l, pp. 85—6 si V, p. 142; 1, D. Ștefănescu, 
Contrib. à l'étude des peiniwres murales valaques, p. 70; idem, La peinture religieuse en 
Valachie et en Transylvania, p. 116—121; I. L. Atanasescu, Mânăstirea Bwucovát, sisä Co- 
quna, zisă Bucova (P), din cătunul Mofleni, jud. Dolj, în revista Ion Maiorescu, au. IL | 
nr. 1-2; A. Vincenz, Din trecutul Craiowii, in Arhivele Olteniei, V, p. 187 si urm.; D 
Brezoianu, Monastlirile zise închinate, p. îi şi urm.; V. A. Ureche, Istoria Românilor, 
VI, pp. 190—1, VII, 372 si X A 127; Dibrenn op. eit, (indicele); Doc, Hurmusaki, VI, 
I. B, Georgescu, Bucovățul in «Názwinta», I, nr. 6 pp. 1—19 (articol neutilizat). 


XXIV. Cozia 
(Vâlcea) 


Cu toată marea sa însemnătate istorică, nici pentru må- 
năstirea Cozia nu avem până acum o monografie documen- 
iară, ceea ce explică pentruce au rămas unele amănunte, A 
căror importanţă nu se poate tăgădui,  nelămurite  in- 
deajuns. Astfel, în ce priveşte însăşi originea  mánás- 
tir, se ridică şi azi pentru cercetător întrebarea dacă a- 
ceastá tundaţiune poate îi atribuită exclusiv lui Mircea-cel- 
Bătrân, — cum a crezut altădată Haşdeu 1) si cum se mai 
admite uneori — şi mai ales dacă se poate vorbi despre o. 
biserică, zidită la, Călimăneşti de Radu I, înainte de înălţarea 
Coziei. Amândouă aceste probleme stau în legătură cu hri- 
sovul — sau hrisoavele — lui Mircea Vodă dela 90 Mai 1388. 
Iu Foaia Societăţii Románismut 2), Tocilescu a tipărit, sub a- 
ceastá dată, un document al cărui text, în ceea ce priveşte 
aceste chestiuni, este următorul: 

„Eu cel întru Hristos Dumnezeu bine-eredinciosul şi de 
Hristos iubitorul Io Mircea, marele voevod şi domn a toată, 
țara Ungro-Vlahiei, cát din putinţă m'am nevoit a urma ca 
să proslăvesc pre Dumnezeu, cel ce m'a proslăvit şi pre 
scaunul părinţilor mei cu slavă, m'a înălțat; peniru aceia bine 
am voit domnia mea a ridica din temelie mânăstire întru 
numele sfintei si de" vială încenătoarei si nedespăvlitei Troite, 
nezidita dumnezeire, întru care împărații împărăţesc şi întru 
care trăim si ne mişcăm, la locul ee se cheamă Nucet lângă F 
Olt, ce se numeşte Cozia...” 3). E. 

Pe de altă parte Hasdeu face cunoscut, în Istoria Cri- b 
tică, un document dela aceeași dată, cu următorul cuprins: 

„Câţi au duhul lui D-zeu de poartă, aceştia sunt fiii lui 
D-zeu, precum zice dummezeescul Apostol, cărora cei iubi- 
tori de dreptate urmând si cu nevoinţă bună nevoindu-se, 
viata cea dorità au cástigat; cele pământeşti pe pământ lä- 
sându-le, către cele cereşti sau mutat; fericitul glas de bu- 


— 34 — 





curie auzind, pre care si pururea îl vor auzi: veniţi, blagos- 
loviţii părintelui meu, de mosteniii împărăţia ce este gatità 
vouă, dela întemeierea lumii. Cárora şi eu, cel întru Hristos 
D-zeu bine-credinciosul şi de Hristos iubitorul, lo Mircea ma. 
rele voevod şi domn a toată Ungro-Vlahia, cât mi-a fost prin 
putinţă, m'am nevoit a, urma, a proslăvi pre D-zeu cel ce m'a 
proslăvit şi pre scaunul părinţilor mei cu slavă m'a înăl- 
(at. Pentru aceasta bine am vroit domnia mea de am ridi- 
cat din temelie mânăstire întru mumele sfintei de vială în- 
cepăloarei şi medespărlitei T'roile, nezidita dumnezeire, întru 
care împărații împărăţese si domnii domnesc Si întru care 
Ham si ne mişcăm si suntem, în locul cel ce se chiamă Că- 
limăneşti la Olt, care mai nainte era satul- boiarului dom- 
niei mele lui Nan Udobă, pre carele cu dragoste si cu multă 
osârdie cu voia domniei mele l-a închinat mânăstirii ce s'a 
zis mai sus; si am mai adaus domnia, mea câte sunt tre- 
buincioase călugărilor ce vor locui intr'acest lăcaş de hrană 
si de îmbrăcăminte: satul lângă Olt, care a fost mai înainte 
al lui Cazan, ce se numeşte Orlestii, si alt sat la Cricov, 
care a fost mai înainte al lui Stan Halgasu. Am mai dat 
Şi moară la hotarul Pitestilor ; încă şi la moartea jupânului 
Sianciul Turcul a mai dat satul ce se numeste Crusia, ca, să 
lie al mânăstirii. A mai închinat şi alt boiar al domniei mele 
Stanciul Baleov la Argeş moşie, care a cumparat-o dela Ste- 
fan Taco, si cu viie, Si aceia cu voia domniei mele. Si alt 
loc iar acolo, care l-a dat Dude din porunca, lui Dan voevod; 
incà si alt loc tot acolo s'a inpreunat cu locul lui Dude din 
hotarul Stanciului Vran, care l-au dat frate-său Vladul, si vie 
tot pe acea parte în 4 locuri, una în hotarul Călimăneştilor, 
şi 2 locuri la hotarul lui Voieo, si altul la hotarul lui Sta- 
nislav Oreaova; si la Râmnic moară, care a dat-o Dan voc- 
vod; şi vie iar acolo, a închinat jupânul Buda, după voia pä- 
rinlelui domniei mele Radu voevod; si metoh în locul Hind- 
leştilor, care l-a închinat Tatul la biserică. Aceste toate ce 
sunt mai sus zise să fie slobode de toate dăjdiile -şi lucrările 
domniei mele. Și încă am mai adaus domnia mea si mertic 
dela curtea domniei mele pe tot anul: grâu găleți 220, si vin 
Zece buti, si zece burdusi de brânză, si 20 de cascavale, si 
10 vedre de miere, şi 10 sloi de ceară, si 12 bucăţi de abà 
şi 300 sálase de Tigani. Către acestea bine am voit domnia, 
mea sá fie mânăstirea Cotmeana sub stăpânire cu toate cele, 
ce sunt ale ei mânăstirii ce s'a zis mai sus, şi de acolo să 
se stăpânească; iar pentru vietuirea acestui lăcaş intr'acest 
lel să fie: după asezámántul popei lui Gavril, ori câte el va 
așeza şi va întemeia, si nimenea să nu fie slobod a scădea, 
sau a adăuga măcar cát de puţin. Incă şi după moartea 
popei lui Gavril să nu aibă neminea voie ca să pună egumen, 
nici eu Mircea voevod, nici alt domn, carele bine va voi 
Dumnekeu a fi după mine, nici altcineva, numai fraţii pe 


E 
























care-l vor alege dintre dânşii după asezümántul popii lui 
Gavril... Acest cinstit hrisov s'a scris după porunca marelui 
voevod Mircea si domn a toată Ungro-Vlahia, la leat 6896 
[1988], indicţionul 11, luna lui Mai 20721 1 


In sfársit, adus să vorbească. despre înălțarea mânăs- 
tirii Cotmeana, Haşdeu citează şi documentul din 12 Iunie 
1418, al lui Mihai I, dat „amânduror mânăstirilor care sunt 
zidite de 'moşul domniei mele si de părintele domniei mele 
[asa dar de Radu I si Mircea]—: de la Cozia, a sfintei în- 
cewiloarei de viaţă Troie, si a sfântei Bunei-Vestiri, care 
esie dela Cotmeana” 4). CG | 

5e ridică acum întrebarea: în ce chip sar putea împăca 
arătările diferite ale acestor izvoare? Haşdeu, in critica sa, 
care, —mai ales în partea ce priveşte pretinsa biserică, sau 
mânăstire dela Călimăneşti, se mai admite si azi, — afirma 
ritos că: 

»l. Radu-Negru, tatăl marelui Mircea, fundeazá o bise- 
"cd nu departe de Cozia, la Călimăneşti; ` 

2. Acea biserică primeşte mai mulie donațiuni succesive 
dela Dan Basarab, fratele şi predecesorul. lui Mircca-cel-Mare; 

3. Deci după Radu-Negru şi după Dan Basarab se nasle 
„din temelie” propriu zisa monastire Cozia” 9). 

lar în ce priveşte Cotmeana: 

»l. Radu-Negru, între 1372—1382, clădise undeva, lângă 
Cotmeana, o biserică, întocmai precum tot dânsul făcuse o 
alla la Călimăneşti, lângă Cozia; 

2. Pentru Cotmeana, ca si pentru Cozia, marele Mircea 
a Jost, între 1386—1388, fundatorul cel „din temelie” al mo- 
nastirü, în loc de o simplă biserică” T). 

Dar, ca să primim aceste afirmaţii, este necesar sä ad- 
mitem implicit: 

1. Că la aceiaşi dată — 20 Mai 1388 —, Mircea Vodă a dat 
două hrisoave, cdire două locașuri foarte apropiate una de 
alta, cu acelaşi hram al sfintei Troite: Nucetul sau Cozia | 
şi Călimăneşti; 

2. Că la Călimăneşti nu exista o simplă biserică, ci o 
lavră veche si bogată, căreia, $ se Jăcuseră donatiuni sub Radu | 
şi Dan, şi care avea aceiaşi orânduiaiă de stavropighie, că 
Tismana însăşi, Domnul neputând impune pe egumen, care | 
in ambele mânăstiri urma să fie liber ales de obştea călugă- | 
rilor; 

3. Că mündstirea Cotmeana a fost metoh al bisericii ` 
dela Călimăneşti, care mai stăpânea şi toate averile månäs- ` 
lirii Cozia, menţionate de hrisov, — gi în sfârsit 

4. Că în hrisovul său din 1418, Mihai Voevod s'a expri- 
mal greşit, deoarece vorbind de mânăstirile Cozia si Cotmeana, 
zidite de moşul şi părintele său, a ínleles totuşi presupusele 
biserici dela Călimăneşli si din apropierea Colmeanei. 


Dar la Călimăneşti nu se mai păstrează nicio urmă a p 


Ee 


ni 





unei mânăstiri, atât de însemnate totuşi, — fiindcă ea nu poate 
li mânăstirea de maici din Ostrov „care are alt hram si nu 
a stăpânit niciodată averile Coziei —; Si acelaşi lucru s'a, 
petrecut cu „biserica de lângă Cotmeana”, din care iarăşi 
na rămas nimic, deşi o fundatiune mult mai neînsemnaţă 
— metohul dela Inàátesii — există, cum se va vedea, ŞI azi. 
Apoi, in consideratiunile sale, Haşdeu dà o deosebità impor- 
tantà afirmației lui Mircea cà acesta a ridicat din temelie cele 
două mânăstiri, Cozia si Cotmeana, — fără a observa, însă 
cà voevodul afirmă acelaşi lucru şi când e vorba, de bise- 
rica din „locul ce se chiamă Călimăneşti”, pe care totusi 
atât Haşdeu, cát si istoricii care l-au urmat, o socotesc funda- 
jiune a lui Radu I$). 

Pe baza, cercetării de aci, în care a trebuit să se utili- 
Ze Izvoare din a doua mână, nu se poate ajunge, din a- 
ceastă cauză, la incheieri definitive. Este Q"ecesar Să 'recunoas- 
lem totuşi, că cele mai multe elemente due la concluzia că 
biserica dela, Călimăneşti si mânăstirea Cozia suni unul si 
acelaşi locaş, fondat de Radu I și terminal de fiii lui, Dan 
şi Mircea. Zugráveala vine desigur dela acesta din urmă). 

Biserica principală a fost restaurată în două rânduri: 
odată, sub Mihnea Turcitul, iar la 1706 sub Brâncoveanu 10). 
Radu Vodă Paisie adaugă, pe colina dela Nord, bolniţa, un 
minunat monument, care aminteşte mestesugul de clădit al 
Moldovenilor 11), 

1) Istoria Critică, 1, p. 131. 

2) Tom. ll, 1871, pp. 28-29. (Izvor inaccesibil mie). 

3) Textul după Hasdeu, op. cit., p. 129. Nu cunose urmarea, 

4) Haşdeu, op. cit., pp. 130-131. 

b) Haşdeu, op. cit, p. 132. 

6) Hasdeu, op. cit, p. 131 

7) Hașdeu, op. cit., p. 133, 

8) Cf. doc. adus mai sus, p. 35. Nu cumva luerurile se explicá printr'o greşită, 
traducere sau transcriere a documentelor din condici ? 

9) V si cronica în versuri dela Prislop, care vorbește de sfinţirea mânăstirii, fă- 
eutá de Nicodim, la Haşdeu, op. cit., p. 139, 


10) N. lorga, Cart roumain, pp. 20-36; Ștelănescu, Contrib, à Pélude des pein- 
lures murales valaques, p. 19. 

11) N. lorga, op. cit., p. 169; Ștefănescu, op. cit., p. 28; L B, Georgescu, Bolnila 
Cosiei, in Arh Olt, VII, pp. 12—24. 

Adăogiri bibliografice: N. lorga, Insoviptii, I, pp. 173—177; idem, Istoria bis rom., 
(indicele); idem, Sata şi mündstiri, pp. 249 — 252; Stefánescu, Za peinture religieuse 
indicele); acuarelă de Carol de Szàthmàry, in Bul. Comis. Mon. Tei. l, p, 92; Mih. 
Popescu, Oltenia in timp. stdp. austr., ibid., XIX, p. 101; N. Ghika-Budesti, Evoluţia 
arhitecturii, ibid., XX, p. 129, si XXIII, p. 24; G. Balş, Câteva observa(ii, ibid., XX, pp. 

—b2; Pr. M. Dumitrescu, 40 de biserici din România, vol. III, pp. 26 si urm.: V. A. 
Urechiă, Istoria Românilor, ll, pp. 78-79, 138-39;—1V, p. 835; VI, pp. 39-40, 187, 167- 
69 si 392;-VI1l, p. 422 ai XA. pp. 150-152 P. Antonescu, Monastirea Cozia, Buc.; 1903; 
Dobrescu, Intemeierea Mitropoliilor, p. 61-62. Tim. Cipariu, Arhivul pentru fil. $i dai, 
Blaj, MDCCCX VII, pp. 77-78 (hrisovul lui Mircea din 1387 pentru Sápatul; V. Drághi- 
ceanu, Mormântul lui Mireea- Vodă, în Bul. Comis. Mon. Ist. XXIV, p, 20; I. B. Geor- 
Escu, Cozia, in « Năzuinţa», lll, nr. 4—5, pp. 1—34 (luerare neutilizatà). 


XXV. Cracul-Muntelni 
(Mehedinti) 
In lista mânăstirilor din România, din Dicţionarul to- 
pograjie yi statistic al lui Frunzescu, figurează, printre må- 
nàstirile mari din judeţul Mehedinţi, un locaş pe care nu-l cu- 


SE 





-moaştem, deloc altfel: Oracul-Munielui 1). In satul cu acest 
nume, se găseşte azi o biserică tără nimic caracteristic. „Nu 
e interesantà decât prin legenda legată de ea si de Nicodim, 
întemeietorul mânăstirilor noastre. Dela Vodița, Nicodim sfán- 
tul plecă în căutarea unui loc cu cascade, cu „pişători”, pen: 
tru a zidi o nouă mânăstire. In trecere prin Cracul-Munte 
lui spre Tismana, el poposi aici. De dimineaţă, plecând, un 
om, pentru a-şi râde de el, îi puse o găină în traistá si, 
când fu aproape de a părăsi satul, lângă un pârâu, îi făcu 
ruşinea de a-l denunța ca hof. Nicodim plecă blestemând. De 
atunci valea se numeşte Valea Găinei, şi pe ea nu trăieşte 
nicio vietate, nici pe malurile ei vreo plantă, din cauza bles- 
temului Sfântului” *). Tradiția aceasta este, cum se va vedea, 
cu totul asemănătoare celei ce s'a cules la llovát, unde dea- 
semenea a existat o mânăstire necunoscută. Descoperirile dela. 
Crivelnic?) vor fi desigur un îndemn mai mult pentru a se 
începe cât mai neintárziat cercetări si în regiunea aceasta, 
In pământ, ca ei în istoricul proprietăţii, sau în tradiție, 
se vor alla desigur preţioase elemente de documentare. 


1) Op. eit, p. XVIL Vezi şi „Crucu?-Muntelui, monastire în satul cu asemenea 
numire“, p, 143, 

2) V. Drüghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon. ft. XXVII, p. 
118.—Dar mânăstirea, ar putea fi si aiurea, prin imprejurimi. E 
3) V. mai jos, p 39. 

























XXVI. Crasna 
(Gorj) 


Schitul Crasna este ctitoria cunoscutului boer Dimitrie. 
Filişanul, tovarășul de arme şi pribegie al lui Matei Basarab, 
care îl termină de zidit; la 24 Septemvrie 1636. Peste mai. 
bine de un veac, la 1752, schitul devine metoh al Episcopiei 
de Râmnic. 

Zugráveala bisericii se datoreşte numai în. parte inte- 
meietorului. A acestuia este însă catapeteazma ce ni se 
păstrează, un minunat giuvaer de artă, decorativă. | 

Ca aproape toate fundafiunile mânăstireşti ale Gorjului, 
schitul Crasna a fost amănunţit cercetat şi descris de Alex. 
Ștefulescu 1). 


1) Alex. Ștefulescu, Schitu? Crasna, Buc., 1910, ed. Casei Bisericii. V. si Sf, 
Episcopie a Râmnicului etc., pp. 359—365; Pr, M. Dumitrescu, 40 di biserici din România, 
p. 22; V. A, Urechiă, Ist. Rom., V, p. 316. | 


XXVII. Cretesti 
(Dolj) 


Barbul Brădescul biv vel paharnic, alt boier dintre cei 
ridicaţi cu Matei Basarab, a înălţat; din temelie, probabil în 
domnia acestuia, mânăstirea Creţeşti, ale cărei frumoase ruine 
solitare se pot vedea, încă pe malul drept al Jiiului, în fata 
Craiovei. S'a aşteptat zadarnic până acum, ca apa să roadă 
tăpşanul pe care se'aflà biserica; iar zecile de ani care au tre- 
cut de când, în numele acestei posibilităţi, s'a cărat de aci 


SE 


" mr e 


E pisania la un muzeu craiovean si s'au jupuit pereţii de frescuri, 
arată că o adevărată grije ar fi păstrat biserica întreagă. 


Soarta mânăstirii Cretesti sa asemănat cu cea a vechiului 
Bucovát; dar pe când acesta a fost părăsit de frica J iiului, 
sub Regulamentul Organie, de un strüin, cei ce au găsit cà 
pentru Cretesti nu puteau face alteeva decât să dea adăpost, 
în propriile lor case mai întâiu, frescurilor care reprezintau pe 


„ctitori, erau chiar urmaşii acestora, iar lucrul se petrecea în 


secolul nostru. 

Inscripţia din 1757 spune că biserica lui Barbu Brá- 
descu învechindu-se, nepotul său, Constantin Brádescu vel clu- 
cer, à prefáeut-o la această dată; iar o însemnare din pomel- 
nicul Episcopiei oltene arată că fiul lui Constantin, loniţă, 
biv treti logotăt, a închinat schitul către scaunul din Râmnic 


Ein 17781), 


In epoca secularizării se mai aflau aci călugări 2). 


1) Sf. Episcopie a Râmnicului etc., pp. 409-410, 
2) Frunzeseu, 1l. c. 


XXVIII. Crivelnicul 
Com. llovăţ, satul Firiz (Mehedinţi) 


Cea mai veche informație despre şederea lui Nicodim 
in regiunea Ilovăţului este cuprinsă intr'o adunare de note 
istorice, tipărită în 18831). Pentru a doua oară, cunoscutul 
cercetător al ținutului mehedintean, d. Prof. Al. Bărcăcilă din 


Turnu-Severin, a redat mai amănunţit această tradiţie în 


1915, când au fost semnalate si ruinele dela Firiz 2), — şi 
tot d-sa a avut meritul să desgroape apoi, în vara trecută, 
temeliile schitului, făcând în chipul acesta să se cunoască e- 
Xistenţa sigură a uneia dintre cele mai vechi fundatiuni reli- 
gioase din întreaga ţară 3). 

Silit să vorbesc aci, la rândul ei, despre trecutul acestei 
mânăstiri, nu voiu putea utiliza însă rezultatele definitive la 


care a ajuns d. Prof. Bărcăcilă, deoarece singurele informa- 


Um) ce-mi sunt accesibile azi, se găsese în notele date de 
d-sa înainte de săpături, tipărite în Buletinul Comisiunii. Mo- 
numentetor Istorice, anul XXVIII, fasc. 84, pe Aprilie—Iulie 
19354), pp. 92—93, si intr'un reportaj al Universului din 17 
Oct. 1936. Consideratiunile de mai jos, care vor fi astfel curànd 
depásite, se bazeazü pe izvoarele utilizate de mai multe ori 
in această lucrare, şi asupra importanţei cărora am stüruit 


“Şi aiurea 5). 


In catagraltiile mânăstirilor oltene din 1719 figurează, în 
rândul ,capelelor", un locas dispărut probabil din secolul al 
AVIII-lea: Crivelnicul 6). Aşezarea sa geogralică se poate 
cunoaşte destul de mul(umitor pe baza hărţii Căpitanului 


- Schwantz, care vine din aceiaşi vreme, unde schitul se 


arcos 





allà menţionat pe malul stâng al râului Cosustea, între apele 
„Dinteasca” şi ,Lüpusnic" şi satele Dálbocita şi Racoviţa!) 
Un număr de alte documente cartografice indică aceiaşi aşe-. 
zare 8), aceasta fiind evident a ruinelor dela Firiz, unde nu 
poate fi deci îndoială că a existat Crivelnicul. 

Da presupus însă că aceste ruine ar fi ale mânăstirii 
Cosusiea, nume ce ar fi desemnat, într'o vreme mai veche, 
acelaşi locas. Singurul document cunoscut mie, cu privire la 
mânăstirea Cosustea, este porunca lui Vlad Vodă Călugărul, 
dela 10 Aprilie 1493, dată mânăstirii Tismana pentru moşia 
Bahna, în care se spune: | 

„Apoi au venit 4 boieri... si au mărturisit si ei că a 
fost moşia [Bahna] a si. mânăstiri [Tismana] si egumenul dela | 
Cosuslea" 9). | 

Aceasta însemnează că, la data hrisovului, mânăstirea 
exista, şi este de admis prin urmare tradiţia care face din 
Nicodim întemeietorul ei. Se ridică însă întrebarea: in ce 
punct, pe malul pârâului Cosustea — la care trimite evident 
numele mânăstirii —, se găsea locasul? Legenda, culeasă, 
de d. Bărcăcilă in Dâlbociţa 10), pomeneşte de un schit ante- 
rior celui dela Firiz, care se afla pe valea aceleiaşi ape, ceva 
mai jos, la llovàt, — ba chiar se arată cà aci stăteau cei 
mai multi dintre călugări, ducându-se numai cu schimbul la 
schitul dela Firiz, — ceea ce ar indica dependența aces- | 
tuia de mânăstirea din llovàt, dând astfel oarecare temeiu . 
presupunerei cà vechea Cosuste este aceasta din urmă. | 


1) V. Dimitrescu, Note asupra monumentelor, ruinelor si locurilor însemnate is- | 
torica din județul Mehedinti, in Revista pt. ist., arh si fiL, an |, vol. |, p. 163. l 

2) Raport, în Anuarul Comis. Mon Jst, pe 1915, Bue 1916, p 172. 

3) A fost asistat la săpături de dd. A. Decei şi I. Berciu (Universul, nr, 287, din ` 
17 Oct. 1936). | 

4) Apărut in Oct. anul acesta, 

5) V, lucrările mele: Hesediniele celei de a doua mitropolii a Țării- Românești, 
in Arh.Oit , XIV, pp. 67—76 şi Despre schitul Zdralea saw Roaba, o ctitorie necunoscută, 
o Craioveslilor, ibid., p. 347, nota. 

B) Dan: Hurmuzalhi, VI. p. 270 si 276. Cf. si N. Dobrescu, Ist. bis. rom. în OL- 
tenta, p. 32. | 

i CA L C. Băcilă, Oltenia sub Austriaci, Un doc. cartografie, în Arh. Olt. lll, p. 
111 si urm. 

8) Carte particulière de la Hongrie ete., dressée sur les observations de Mr. le 
Comte Marsilli, par. G de L'Isle, 1717; Regni Hungariae tabula generalis... von Ü. 
Mannert, Nürenberg; Royaume de la Hongrie, Principauté de Transylvanie ete., par S. Ro- 
bert, 1751 (indică si un sat Cosustea pe malul drept); Idem, Turquie Européenne, 1755; 
Cf. si Matheus Seutterius, eto. 

9) Stefuleseu, Tismana, ed, Casei Bis, p. 199. 

10) Bul. Comis. Mon. Ist, XXVIII, pp. 92—3. 






XXIX. Crivina 


Com. Sopárlita (?) (Romanați) 
In harta Stolnicului Constantin Cantacuzino, reprodusă 
de Anton-Maria del Chiaro in a sa Istoria delle moderne ri- 


voluzioni della Valachia (Venezia MDOCXVIII)!), se află 
menţionată pe Olteț, în regiunea. Brâncovenilor, pe care au- 


Se Ee 



















torul hărţii a cunoscut-o cu siguranţă foarte bine, o „mânăs- 
lire mica"?), despre care nu am întâlnit nicio menţiune do- 
cumentară: Crivina. Harta o situiază in stânga Oltețului, la 
Nord-Est de Pârşcoveni şi de satul, dispărut azi, al Brătă- 
senilor, care s'a păsit o vreme în stăpânirea cunoscutului 
mare vistier al lui Matei Basarab, Ghinea Tucalas 5), AZI, 
in partea locului, se găsesc numai ruinele mânăstirii atri- 
buie de localnici acestuia, „De moşia Brătăşenilor, sub un 
pise de deal, în marginea Oltețului”. Răspunsurile primite 
de Odobescu, la chestionarul său din 1871, dela preoţii sa- 
telor Şopârliţa si Dobrunul, aduc următoarele informaţii cu 
privire la, aceste ruine: 

Preotul I. Ionescu din Sopàrlità raportează: „In par- 

lea despre apus a acestei comune este o mânăstire ruinată, 
foarte veche. Se zice că este făcută în zilele lui Matei Ba- 
sarab, când era domnia la Brâncoveni, chiar de un minis- 
iru al său cu numele Ghinea Vistierul (grec de origină). Este 
în lungime cam de 7 stânjini numai lumina înăuntru si lär- 
gimea ca de 6 stânjini; grosimea zidului este tocmai de un 
stânjin mare; zidul este zidit numai cu goală cărămidă si 
var; cărămida în mărime lungul 1 palmă domnească si 2 
degete, iară grosimea o schioapà. Pe sus are cărămizi în trei 
colțuri cu săpături în patru colțuri; înăuntru are patru pietre, 
câte una la fiecare colţ, nescrise. Este fundată pe un loc care 
se numeşte de bătrâni Sub Zăpodie, în marginea apei Olte- 
ului), intr'un deluş. Tot lângă această mânăstire mai se gä- 
sesc nişte ziduri în formă de case pătrate, tocmai aproape de 
Olteț, în depărtare de mânăstire ca de 12 stânjini. Aceste case 
se zice cà au fost o grădină de animale sálbatice, mai mult 
cute; de aceea s'a si numit acest loe La Ciutărie. Biserica, 
se zice că sa părăsit pentrucă s'a jătuit de Turci, după ce 
au tăiat pe Ghinea”5). 
Dimitrie Iordăchescu din Dobrun aduce informaţii ase- 
mánátoare: „In moşia boierilor Brătăşeni, supt un pisc de deal 
in marginea Oltețului, in vecinătate cu comuna Dobrunul, se 
află in fata pământului rămase ziduri de case. Biserica e a- 
propiatà de acele ziduri... Zidurile se află pe pământ sim- 
plu, iară nu pe piatră; ele cad spre răsărit. Zidurile bisericii 
sunt şi acum necăzute, de cărămidă, potrivită, zidite cu var, 
forma având-o un dreptunghiu. Despre ziduri şi biserică se 
„Spune de nişte bătrâni si un preot, că din povestirea părin- 
flor lor, au fost zidite de Ghinea vistierul, ce i s'a zis Ciu- 
cala, de neam bulgar (1), în zilele când era domn Matei: 
Vodă” €). 


Pare uşor de admis că schitul Crivina, menţionat în 
ħarta Stolnicului Cantacuzino, este această tundaţiune atri- 
huită marelui vistier Ghinea Tucalas. Dacă, este asa, atunci 
el era încă deschis in epoca lui Constantin Bráncovea- 


SE EE. 









nu, părăsindu-se abia mai târziu. Hărțile mai noui, din secolul 
al "XVIII-lea, nu-l menţionează. 

O cercetare amănunţită a toponimiei locale şi a rui- 
nelor ce vor mai fi rămas din această fundatiune, ar putes 
aduce informaţii preţioase. 

1) Tipărită de d, N. lorga, Buc. 1914. Pt, hartă v. si T. G. Bulat, Oltenia după 
haria din Anton Maria del Chiaro, în Arh Olt. 1, p. 154. 

2) ,Piecioli monastery“. 

3) De origine rumeliot, Ghinea fusese—spuue Xenopol—de meserie lăcătar, Strá- 
mutându-se însă in Muntenia, se agezase in sat la Brătăşani, in Romanați, căsăto 
rindu.se aici. (Xenopol, Jst. Rom., ed IL vol VII, p. 14). Despre moartea, lui, cunoscută 
bine şi din cronica ţării, a dat d. sons un interesant doc. din 23 lunio 1653, in 
Racensii si întâmpinări, Craiova, 1936, p. 

4) In l, c. greşit: Ollulwit. 

ES 2) Al. 1. Odobescu, Antichitá(ile județului Romanați, în Opere complecte, Il, 
D. à 
6) Idem, ibid., p. 252-3. 


XXX. Dobruşa 
(Valcea). 


Inceputurile Dobruşei nu sunt bine làmurite până acum. 
Se poate spune însă in mod sieur că mânăstirea exista in 
primele decenii ale secolului al "XVI-lea!), deoarece hrisoavoele 
dela 9 Ianuarie 1570 şi 2 Aprilie 1604?), ale lui Alexandru- 
Vodă, Mircea si Radu Şerban, vorbesc de danii făcute atunci 
mânăstirii. Astfel, acesta din urmă, întăreşte Dobrusei vlt: 
sie în Crivina, Prundul Graurului jumătate, ce sau fost ho- 
tàrit si împărțit cu Murgestii, încă în zilele bătrânului [mo-| 
şului] domniei mele Basarab Voevod 3), cu 12 boeri hotarniei 
Am văzut domnia mea şi cartea bătrânului Basarab Voevod. 
[cànd] au fost cursul anilor 7006 [sic!]. Și iară să fie sfintei 
mânăstiri... Poiana Ciobanului toată, pentrucă este bătrână, 
si dreaptă ocină de moştenire sfintei mânăstiri, iarăşi încă 
din zilele vechilor Domni şi a răposatului Vladislav Voevod, 
Și satul Crivina... pentrucă l-au dat si l-au închinat jupan Ba- 
dea $i jupámita lui Vlădaia, încă din zilele răposatului Vla- 
dislav Voevod fiind atuncea curgerea anilor 7031 [1523]4). 
Și am văzut şi cărţile lui Vladislav Voevod pentru închinarea 
acestui sat, ce sau fost dat ai au miluit jupan Badea si 
jupànita lui Vlădaia, satul Crivina si ţigani anume... Iar 
după aceea, când au fost în zilele lui Pătru Voevod, feciorul 
Mircii,... iar Secar armas el s'au sculat asupra sfintei må- 
năstiri ca să ia satul Crivina si Poiana Ciobanului, fără, şti- 
rea răposatului Pătru Voevod... Ci au rămas Secar armaş de. 
lege si de judecată... Și iar să fie sfintei mânăstiri satul Bra- 
eşti... pentrucă l-au dat însuşi Stanciul spâtar... 5). 

Ni s'a păstrat şi hrisovul dela 23 Aprilie 1586, prin care 
Mihnea Vodă Turcitul întăreşte legătura de închinare a Do- 
bruşei către Episcopia de Râmnic, “făcută de jupâneasa Stan- 
ca si soţul său, Radu Buzescu biv vel armast), din care se 


SE EE 









vede limpede că atât mânăstirea, cât şi satele cu care fusese 
înzestrată, veneau din neamul acestei jupànite, si nu din cel 
al Buzestilor. Stanca. este însă, foarte probabil dintre Bengesti, 
„care în secolul al XVIII-lea erau socotiți ca fondatori ai schi- 
tului”), si tot din neamul acesta pot fi vechii dăniaşi: jupân 


Badea ori jupâniţa lui Vlădaia, si Stanciul spătar, — poate 
Stanciul Benga, ginerile Hamzei banul din Obislav 8). — Dar 


mânăstirea trebue să fi fost mult mai veche decât începutul 
secolului al XVI-lea, deoarece a fost reclădit pe la 1573. 

La 1675, Dobruşa a fost pentru à doua oară închinată, 
Episcopiei de trei familii, care o socoteau pe Stanca deopotrivă, 
ca strămoaşe a lor: Buzestii, boerii din Velciu si cei din 
- Dàlga °). 

In legătură cu fondarea schitului, trebue amintită si tra- 
difia care o pune pe seama „Brâncovencei sau Doamnei Do- 
bra": aceasta ar fi zidit biserica, fiindcă scăpase aci călare, 
când fusese urmărită de Turceit?). 


de episcopul Stefan [1673—1693], si mai tàrziu infrumusetat 
Și zugrăvit de episcopii Partenie şi Chesarie, între 1771— 
[i4 ny, 


1) Schitul ar putea fi insi mai vechi şi decât anul 7006 [1497-8], cum arată d 
maior Gh S. Buzescu in Reconstituiri istorice privind neamul Buzeştilor, ll, Sibiu 1938. 
Uf. și Sf. Episcopie a Râmnicului, p. 337, D lorga socotește totuși că el este fundatiu- 
pron Dobrus, marele postelnic al lui Mircea Ciobanul (Inscriptii |, 166 si Jat. bis., 
p 142). 
` 2) T. G Bulat, Contrib. doc, la Istoria Olteniei, pp. 1 si urm, 
3) Deci Neagoe (1512— 1521). 
4) Vladislav UI (1523—1525). 
5) Bulat, o. c., p. 2—3. 
6) Maior Buzesau, op. eit, pp. 12-14 
7) N Dobrescu, Jst bis. rom. din Out. p. 286. 
5) Pentru acesta v. St. Nicolăescu, Doc. slavo-rom , p. 37 
9) Toate doc. la Maior Buzescu, op. cit. 


| 10) V. Drüghiceanu, Monumentele istorice din Oltenia, in Bul. Cumis, Mon. Ist., 
XXIV, pp. 121-122. 


| 11) Idem, ibidem. 


Adăogiri bibliografice: N. lorga, Inseriptii, |, pp. 166—168; idem, L'art rou 
| main, p. 147, 149; 1. D Ștefănescu, Contrib. à Plétude des peintures murales valaques, 
P 69; idem, La peinture religieuse, pp. 153-155 


XXXI. Episcopia Râmnicului, Noul Severin 
(Râmnicul-Vâlcea) 


Am discutat, într'o lucrare mai veche 1), problemele ce 
se ridică în legătură cu vechimea bisericii episcopale dela 
Râmnic. Textul, semnalat de mine cu această ocazie, pe baza 
căruia s'a, ajuns la constatări noui privitoare atât la domnia, 
lui Dan I, cât si a scaunului vlădicese dela Râmnic 2), este o 
relagiune latină din Iunie 1731, dată probabil de însuşi epis- 
copul Inochentie, al cărui cuprins spune în traducere: 

„Biserica Episcopiei Râmnicului a fost ridicată din te- 
melie de Bogdan Voevod cel vechiu, fratele lui Mircea Voe- 
vod, în anul 6812 (sicl), care biserică aparținuse oraşului 


ix as 


Pisania ce se păstrează arată că locasul a fost prefăcut. 


Râmnic. Când însă arhiepiscopul sau mitropolitul cu numele 
Antim mutase arhiepiscopia dela Severin la Râmnic, rămase 
această, biserică, arhiepiscopală si până în ziua de astăzi se 
chiamă Noul Severin. Intrumuseţarea acestei biserici mitro- 
politane însă sa făcut de către urmaşii episcopului Antim, 
anume Eftimie şi Mihail, care deasemenea au avut grija de a 
construi vechi clădiri episcopale. Casa însă a, tipografiei şi 
pivnițele care se află sub ea, a avut grija ca să le facă 
Matei Voevod” 3). . 

Desi relatiunea de mai sus este relativ nouă, socotesc 
totuşi cà, pe baza ei, se poate admite cu siguranţă cà biserica 
episcopală din Râmnic a fost fondată la sfârşitul secolului al 
XIV-lea, pentru nevoile târgului, căruia. aparținuse înainte 
ca Antim să fi mutat mitropolia dela Severin aci. Această 
incheiere îşi află confirmarea în faptul că, la 1535, Vlad Vin- 
tilă vorbeşte întrun hrisov despre o Vale a Episcopiei, din 
imediata. apropiere a scaunului de azi t), ceea ce însemnează, 
Cà aci a fost o reşedinţă, de episcop şi înainte de reînființarea 
episcopiei, —sub Radu-cel-Mare, —sau mai precis că aci au 
rezidat vlădicii din preajma lui 1400, aşa cum, de altfel, se 
şi arată. | 

O nedumerire mai stürue insá in ce priveste acel Bog- 
dan Voevod, ziditorul cel dintâiu al bisericii, care se găseste 
trecut si in pomelnicul episcopiei, alături, de mamasa, Doamna 
Anca. Dată, fiind calitatea de frate al lui Mircea Vodă si cea 
de ctitor la o biserică mai veche decât mutarea mitropoliei la 
Râmnic, acest Bogdan Voevod trebue să, fie Dan I, feciorul, 
poate cu prima sa soţie, Anca (sau Ana), al-lui Radu Vodă, 
— nepotrivirea de nume explicându-se prin transcrierea greşită 
à unui pomelnic vechiu si şters 5). 

Biserica Episcopiei a fost refăcută de mai multe ori, sub 
episcopii Mihai, Climent (1735) si Calinic (1856) 6). 


1) lon Donat, Begedínfele celei de a doua mitropolii a Țării Româneşti, in Arh, 
Oit., XIV, pp. 67—76. 


2) Cu privire la constatările făcute, v. N. lorga, în Revista Istoricá, 1935, şi C. C. 
Giurescu, Istoria Românilor, vol. |, ed. II p. 421 


3) Lucrarea mea citată, în l. c., p. 75. Textul latin dela N. Dobrescu, Jatoria 
bis. rom. din Oltenia, p. 233, 

4) Ibid , p. 75. 

5) Critica amănuntelor, pe baza cărora, am ajuns la aceste concluzii, se găsește 
în lucrarea mea citată, 


6) Sj. Episcopie a Râmnicului ete., pp. 174 si urm. 
4Addogiri bibliografice: V. A, Urechiü, Isi. Rom, V, pp. 114-15, 416; Vl, p. 13, 
137 8, 139, 140-43, 260; VII, pp. 329, 374; VIU, pp. 345-6, 349; X A, pp. 204-6. 


XXXII. Frásineiul 
Com. Muereasca-de-Sus (Vâlcea) 
Intemeiat, după tradiţie, la 1710 de doi călugări bulgari 
llarion si Stefan, schitul Frăsineiul va fi fost la inceput de 


lemn. In locul acestuia, Hagi Cârstea Iovipali şi chir Damian 
Râmniceanu 1) înălţară, la 1763, locaşul de zid, rămas astăzi 


— 44 — 


ca biserică a cimitirului obstii, în pisania căruia nu sunt însă 
pomeniti decât, aceşti intemeietori La 1780, din cauza războ-* 
iului, schitul tu părăsit şi rămase pustiu până la 1845 când, 
cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, nepotul lui Hagi Cârstea, 
se aşeză în el un călugăr dela Cernica, Acachie. In sfârşit, 
episcopul Calinic zideşte alături, între 1860—63, o biserică, 
mare, aducând în acelaşi timp dela Sf. Munte pe un ucenic al 
său, Policarp Nisipeanu, cu alţi doi călugări, care statornicesc 
în mânăstire regula de vieţuire a Athosului. Ca rânduiala să 
De desăvârşită, Calinic opreşte, cu mare blestem, apropierea 
femeilor de mânăstire. 

De Frăsineiu tinea la această, dată si schitul Slátioarele 2). 


1) Pe aceştia doi, d-l V. Brătulescu (Mândstirea Frăsineiul din județul Vâlcea, 
in Bid, Comis. Mon Tst., XXVI, p 85) ii socotește frati, Pisania din 1848 pomeneşte şi 
pe fiul lui Hagi-Cârstea, Nicoliţă lovipale, care e cunoscutul negustor râmnicean, co- 
respondentul lui Hagi Pop din Sibiu (Pentru el v. Dem. Z. Furnică, Documente privi. 
toare la comerțul románese, Buc., 1913, Indicele), Avem deci următoarea spiță a aces- 
lui neam: 2 


Hagi-Cârstea [lovipali] ` Damian Râmniceanu 
1763. 1763 


Nicoliţă lovipali 
1778-1803, 








Gheorghe lovipali 
1845, 





2) Pentru toate v. Brătulescu, L c 

Adăogiri bibliografice : N, lorga, Jst. bis., ll, p. 251; Sf. Episcopie a Râmnicului 
eto, pp. 164-5; Meletie Răutu, Monografia eoclesiaslică a jud. Vâlcea, 1908; Marele Dic- 
iomar Geografie, lll, p. 417. 


XXXIII. Gánescu 
(Craiova) 


Mânăstirea Gănescului, unde şi-a avut o vreme reşe- 
dina episcopul de Râmnic, a fost începută, ca mânăstire, la 
1752 de Barbu G ănescu biv vel stolnic 1) şi terminată peste 5 
ani, la 1759. Ea sa întemeiat asa dar într'o epocă în 
care au fost zidite foarte multe din bisericile Craiovei. Ca 
majoritatea acestora, ctitoria Günescului va fi fost însă, ina- 
inte de această vreme, de lemn?). 

Printre boierii şi negustorii craioveni, cari au ajutat la 
zidire, ori au sporit zestrea mânăstirii, pomelnicul scris 
de Dionisie Eclesiarhul, care şi-a trecut aci o parte din anii 
bütránetei, citează pe: Teodor Săpunaru, Gheorghe Crásnariu 
comis, Páuna Fratostiteanca, Costandin Cotofeanu clucer, popa 
Hristea, ctitorul bisericii „din mahalaua Târgul de afară in 
Craiova, hramul Sfinților Apostoli", şi Ilinca Dobrosloveanca, 
- ziditoarea schitului Resca din Romanați. 
| La 1777, mânăstirea Gánescului a fost închinată, episco- 
piei de Râmnic, în numele căreia stăpânea, ca metoace, bi- 


i 45 = 





- 


serica popei Hristea, schitul Reşca si schitul Mischii. La 
1989, biserica si chiliile au fost dărâmate, pentru a se cládi 
în locul lor Palatul Justiţiei. 


1) Observ însă că, în pisanie se arată ca întemeietor Barbu Zâtreanu bio vel 


stolnio. Oare Gănescu si Zătreanu, amândoi cu numele de Barbu și cu boieria de biv 
vel stolnic, sunt una și aceiași persoană ? 

2) Lucrul ar explica dece biserica aceasta, — ca si altele din Craiova — 
oraș eu vreo 40 de biserici la începutul secolului al XVill-lea si numai cu 27 în veacul 
următor—are două hramuri: unul ar fi cel vechiu, iar al doilea cel pus de noul ctitor. 

Bibliografie : Sp, Episcopie a Râmnicului, ete., pp. 416—426; Ghenadie al Râmni- 
cului, Biserica din Craiova ew hramul sfântului ierarh Nicolae sí sfântul Joan Bolezá- 
torul, numită a Gănescului și apoi supranumită metohul Episcopiei, Buc., 1891; Biserica 


ortodomă română, XV, 3, p. 246 si urm.; loan Câncea, Oameni și faple din treculul . 


Craiovei, in Arh. Olt., X, p. 41; Pr. M. Dumitrescu, 40 de biserici din România, ll, p. 15; 
V. A. Urechiă, Istoria Românilor, ll, pp. 70—1; VI, p. 141; VI, pp. 372—3; X,A, pp. 
211 — 212, 


XXXIV. Govora 
(Vâlcea) 


Printre mânăstirile a căror istorie este împinsă foarte 
departe în trecut, atât de tradiţie, (CAL şi de izvoarele documen- 
tare, trebue socotită şi Govora. După o legendă, această mâ- 
năstire s'ar găsi pe locul unde, în vremuri străvechi, se afla 
o bisericuţă, catolică, înlocuită de Radu Vodă, fiul lui Vlad Că- 
lugărul, după anul 7000 [1491—2], printr'una ortodoxă 1). Cum 
se va vedea, această tradiție nu poate fi primită, cel puţin în 
forma în care ni sa păstrat. 

Intr'adevăr, încă dela 4 Februarie 1488 (adică înainte 
de refacerea mânăstirii de către Radu cel Mare), Vlad Vodă 
Călugărul întărea „sfintei mânăstiri şi dummnezeestilor monasi 
drept hrană, spre veşnică pomenire” a neamului Său, moşia 
Hinţa 2), ceea ce arată evident că atunci nu putea fi acolo o 


„mânăstire catolică. De altfel, dacă acesta este cel mai vechiu 


document dat mânăstirii, ce cunoastem azi, în schimb avem 
altele mai noui, care aduc amănunte cu privire la o epocă, 
mult anterioră. Astfel, în hrisovul său dela 1 Aprilie 1551, 
Mircea Ciobanul arată că întăreşte mânăstirii „satele anume 
Glodul si Hintea tot cu tot hotarul, pentrucă aceste mai sus 
amintite sate au fost ale sfintei mânăstiri încă. dela începutul 
färii noasire româneşti. Iar când au fost în zilele lui Vlad 
voevod Ţepeş, apoi a fost un boier care se numea Albul- 
cel-Mare si a fost luat mai sus zisele sate în sila lui ŞI 
încă a pustiit şi pe sfânta mânăstire, până în vremea 
in care a dăruit Domnul Dumnezeu cu domnia, pe părintele 
domniei mele Radul voevod cel Bun, feciorul Vladului yoe- 
vod Călugărul. Si după aceia, în zilele Vladului voevod Tepes, 
acel boier Albul-cel-Mare, ridicatu-s'au domn peste capul Vla- 
dului voevod 'Tepes; iar Vlad voevod a ieşit cu oastea înain- 
tea lui si l-a prins pe el si l-a tăiat si pe el si pe tot nea- 
mul lui. Deci văzând Vlad voevod sfânta mânăstire pustie, 
pentru aceia au lost miluit cu aceste sate Glodul si Hintea. 


PAG i 





a b Em a———— ` "mmm 


pe nişte slugi ale lui. Iar după aceia părintele domniei mele 
răposatul Radul voevod, feciorul Vladului voevod Călugărul, 
au mers intr'acea parte de loc si au văzut pre sfânta mânăs- 
tire pustie, apoi iarăşi o au ridicat si o au înnoit: si o au 
zugravit; cu agoniseala domniei sale care i-au dăruit-o Domnul 
Dumnezeu, precum stă şi până azi, şi încă i-au descoperit şi 
i-au cumpărat satele si ţiganii Si viile şi grădinile dela cei 
- care le-au fost luat dela sfânta mânăstire şi au aflat si pen- 
“tru aceste mai sus numite sate Glodul si Hintea, cum cà au 
“fost dintru'nceput moşii ale sfintei mânăstiri. Apoi le-au cum- 
părat dela Cârstea şi dela nepoţii lui pentru 5000 aspri gata, 
ca să fie iarăşi ale sfintei mânăstiri... ?). 

Să ne oprim puţin asupra acestui document. In primul 
rând, pe baza lui trebue să se admită fără tăgadă cà må- 
năstirea Govora exista în vremea lui Vlad 'Tepes, si anume 
probabil în prima lui domnie (1456—62), când boierul Albul- 
cel-Mare o pustieşte şi îi ia satele. Albul „care sa ridicat 
„domn peste capul Vladului voevod” ar putea fi Albul vis- 
- tierul din scrisoarea latinească a pretendentului Dan (1459— 
60)4), cel ajutat de Braşoveni în potriva lui Tepes. Pentru 
el si pentru alţi boieri răsculați, cărora 'Tepes le făcuse ne- 
legiuiri si neajunsuri, Dan cerea despăgubiri”). Mai arată 
însă, hrisovul că moşiile prădate de Albul, şi pe care după vi- 
clenia lui, Vlad 'Tepes, văzând mânăstirea pustie, le-a dăruit 
unor slugi ale sale, erau ale Govorei „încă dela începutul 
țării noastre româneşti” sau, cum spune un alt document dela 
Vlad-Vintilă, „încă, din zilele bătrâne, de când este 'lara-ho- 
mânească, şi de când sa zidit mai întâiu sfânta mânăstire” 5). 
Este logic să admitem pe baza acestor indicaţii că mânăstirea, 
era mult mai veche decât domnia lui Tepes si că venea cu 
sieurantà din secolul al XIV-lea; dar este greu de 
admis că vremile „dela începutul ţării”, de care vorbesc do- 
cumentele, pot fi anterioare zidirii celei dintâi ctitorii a lui 
= Nicodim, Vodița, deoarece un limbaj asemănător sa între- 

buintat adesea în documente si atunci când era vorba despre 

începuturile Tismanei, sau a altei mânăstiri venite din aceeaşi 

epocă. Dacă însă, în legenda despre existenţa aci a unui 
locas catolic este un sâmbure de adevăr, atunci acea biserică 
trebue să fi existat în vremuri si mai vechi: ea ar fi poata 
de pus în legătură cu infiltratia străină în Loviştea şi 
chiar cu originile, necercetate încă, ale târgului apropiat dela 
Ocnele-Mari, care este singurul oras din Oltenia si, alături 
de Càmpu-Lung, al doilea din toată 'Tara-Románeascá, unde 
se păstrau, încă în secolul al XVIII-lea, formele de organi- 
zare medievală, cu pârgari si judeţi, ceea ce atestă o influ- 
entà străină veche ŞI puternică, 

Cu privire la începătorul mânăstirii Govora, nu se poate 
spune astăzi nimic sigur. Observ însă că, după o indicație 
pe care nu o pot controla acum, Radu Vodă cel Mare ar a- 





e A m 





















rüta, in hrisovul său din 23 Martie 1497, că mânăstirea esto 
zidită de strămoşii lui). Inscripţia din 1711, care spune că 
Radu ar fi dres numai biserica 8$), precizează că „dintru ince 
putul ei această, biserică cine a zidit-o nu se ştie” şi acelaşi 
lucru îl arată pomelnicul din 16 Februarie 1777 P 

In mânăstirea „dreasă si întrumuseţată” de Radu Vod A, 
care păstra încă biserica acestuia, dar.căreia i se înnoiau acum 
chiliile 10), Matei Basarab instală tipografia condusă de Grecul 
Meletie, unde apărură pe rând cărţi bisericeşti şi, la 1640, Pra- 
vila 11), Abia, la 1711, sub Constantin Brâncoveanu, a fost 
prefácutá din temelie şi biserica. O reparaţie s'a tăcut apoi là 
1787, după, ce mânăstirea fusese spartă de Florea Hoţul 12), 

1) D. Trajanescu, Mânăstirea dintr'un lemn şi mânăstirea Govora, in Bul. Comis. 
Mon. Tst., Ml, p. 40. V. gi Al. Lapedatu, Monumentele noastre istorice, Buc. 1914. p 37%, 

2) St. Nicolaescu, Doc. slavo-române, p. 239-40. i 


3) lbid., p. 10. 


4) Hurmuzaki-lorga, vol. XV, I, p. 84; Florescu, Divane domneşti din Muntenia, 
în Revista Arhivelor, nr. 4, 1927, p. 84 

5) Pentru pretendentul Dan, v. Hurmuzaki-orga, |. c. şi |. Bogdan, Relaţiile, 
Jârii- Româneşti cu Braşovul, p. 100 si urm. 

6) Regest la St Nicolaescu, Păstorirea Mitropolitului primat al Ungro- Vlahia: 
Hariton, in Arh. Olt, Xl, p. 50, nota. 

7) Marele Dinţionar Geogratic, UL p. 618. 

8) lorga, Insoripții |, p, 178. Celelalte inscripţii, ibid , pp. 178—181. 

9) St. Nicolaescu, Péástorirea lui Hariton, in |. c. 

10) Traianescu, op. cit. 

11) lorga, Fst. bis. rom, |, p. 299, 

12) Idem, ibidem. : 

Addogiri bibliografice: N Dobrescu, op. cit. pp. 250.252 (v. şi indicele); Sp. Ce, 
gáneanu, Din odoarele bisericești dela Muzeul Naţional, în Bul. Comis. Mon. Tt. lll 
pp. 88; V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, ibid., XXVi, pp. 50.52; lorga, L'art 
roumain, pp. 40, 226, L D. Ștefănescu, Contrib. à l'étude des peintures murales valaques 
p. 58; idem, La peinture religieuse, pp 84 — 87, V. A. Urechiă, Istoria Românilor, Vl, 
p. 181; VII, pp. 303, 372 si X, A, pp. 63—64. 


XXXV. Grecesti 
(Dolj) 


Pe la jumătatea drumului dintre satele doljene Grecesti 
si Horezu-Poenari, in imediata apropiere a Jiiului, se găseau 
până in anii din urmă rămăşiţele unei biserici, roase necon 
tenit de apă. In 1915, răposatul profesor Ciuceanu din Cra- 
iova a putut vedea încă cei 6 stâlpi rotunzi ai pridvorului 
lung de 6,80 m. „împodobiţi cu rinceau-uri zugrăvite, cu 
capitelurile si soclurile pátrate, formànd in total 5 arcade ro- 
tunde si anume trei în faţă si două laterale". Urmele de zu- 
grăveli ale peretelui nordic, cu numele zugravilor si ale zi- 
darului— un popa Nan, un Dumitru, un Gavril— nu aduceau 
însă, nicio informatie privitoare la anul zidirii sau la ctitori. 
Din tradiţia locală — în care nu se ştie nimic de existenţa aci 
a vreunui schit — cercetătorul putuse afla că biserica a fost 
zidită, în timpul domniei lui Alex. Ipsilanti Voevod (1774— 
82), fără a se putea sti însă de cine— si că sa slujit în- 
Ir însa până în domnia lui Cuza Vodă. Chiar la 1875 bise- 


CUNG a 








mica se păstra încă întreagă, iar Jiiul curgea la aproximativ 
m. departe de ziduri. Pe la 1880 apa începe să roadă însă 
altarul, ea la 1915 sa ajungă la: pridvor +). 

După, toate probabilitățile, biserica aceasta a fost a schi- 
tului Grecesti, menţionat ea existând după jumătatea, secolului 
"drecut?) si părăsit desigur odată cu secularizarea. Locasul 
poate fi vechea biserică a satului dispărut Târnava de pe 
Jiiu, care se află menţionată la 17783). Este însă 
greu de ştiut cine îi vor fi fost fondatorii. Ctitoria acea- 
sta trebue să fie boierească, aga cum era şi moşia vecină, a- 
junsă la 1881 în stăpânirea „d-lui Nicolae Hagi Jens 4), 
“al cărui nume aminteşte pe ctitorul uneia dintre bisericile 
Craiovei. 


| 1) St. Ciuceanu, Raport, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1915, 
- p 126—7. Gt. si V. Drăghiceanu în Bul. Comis. Mon. Ist, XXU, p. 100. 

2) D Frunzescu, 7. eit. 

3) Const. J. Karadja, in Arh. Oit, lll, p. 309. 

4) Ion Donat, Oltenia în secolul al XIX lea (inedit). 


XXXVI. Gura-Motrului 
(Mehedinţi) | 


Inceputul mânăstirii dela gura Motrului este legat de fe- 
luritele tradiţii privitoare la viaţa Sfântului Nicodim. Astfel, 
în cronicuța rimată dela Prislop se arată că Sfântul, după. ce 
a zidit acea mânăstire, intrând în Tara Românească a stat 
mai întâiu în peştera dela Surduc, „sus pe Jm 

— „Apoi sa dus în fearà si mai în întru 
Până la apa ce se zice Motru: 

Acolo puţin a conăcit 

Si după vremi monastire sa zidit” 1). 

După acest izvor, Motru ar fi fost întemeiat de Nicodim 
înainte de mânăstirea Vodița, ceea ce nu se poate admite. 
„Mânăstirea Motru — spune însă Paul de Alepp—se consi- 
deră, ca mai veche decât Tismana, căci sfântul Nicodim a 
fost cel dintáiu om ce a venit a locui acolo intr'o cuvioasă so- 
litudine, apucându-se a clădi o biserică şi numai cu mult timp 
mai în urmă tot dânsul sa dus de a zidit Tismana” ?). 

Asemănătoare este şi tradiţia din Slujba sfântului Nico- 
dim sfințitul, tipărită, după originalul slavon, de Partenie, e- 
piscopul Râmnicului, unde se spune că Nicodim, venind în ţară 
„jerfelmice dumnezeeşti a făcut, precum se povesteşte până 
în ziua de azi, pe apa Motrului, unde acum este zidită mă- 
năstirea ce să numeşte Motrul" 3). 

Cea mai largă expunere privitoare la întemeierea legen- 
dară a acestei mânăstiri, se cuprinde însă în biografia Sfân- 
tului, scrisă de Ieromonahul Stefan. După un vis— zice bio- 
graful lui Nicodim — în care i se poruncise să caute locul 
pentru o nouă mânăstire, acesta plecă „prin pustietăţile pä- 
mântului acestuia al Băniei Severinului, prin feluri de locuri 
de văi si pustietăţi, până ce a ajuns unde dà apa râul Mo- 


4 SE C A 


— TT TC E c rr 


trului [sic!] in apa râul Jiului [sic!], căci pe acele vremi 
foarte mari pustietáti erau în părţile acestea. Si străbătând aci 
toată pustietatea acelui loc, şi găsind aci un deal cu izvoare 
de apă vie şi socotind Sfântul că acela poate să fie locul ce 
i sa zis prin descoperire, s'a sălăşluit aci unde i sa părut 
a fi locul bun de mânăstire. Apoi, prin nevointele sale cele 
pusniceşti si prin multe ostenele sufleteşti şi trupeşti, s'a 
apucat a curăţi locul de pădure si a-şi face mai înainte chi- 
lie pentru sezut. Si sezánd aci Sfântul, în puţină vreme a 
pus şi vie; apoi când a început a se apuca pentru a zidi 
şi aci slântă mânăstire cu ogradà împrejur, iarăşi i s'a tăcut 
vestire prin descoperire dumnezeiască, zicându-i: Nu aci este 
locul... Și aşa Sfântul după aceasta iarăşi prin descoperire, 
lăsând locul de mai sus zis, a plecat de aci. Iar după pleca- 
rea Sfântului de aci, trecând vremi si ani mulli la mijloc, un 
boier drepi-credineios si iubitor de Hristos dim neamul Basa- 
rabilor, care a avut acea moşie sub stăpânire dela părintii 
şi moşii şi strămoșii lui, inlelegánd de mai înainte petrecerea. 
Sfântului la acel loc, a înălțat mânăstire în numele SI Prea- 
cuvioasei Paraschivei cea Nouă, care mânăslire mai în urmă 
Matei Voevod Basarab, strănepolul mai sus zisului boier, o 
a înprenoil-o si o a mai înzestral-o cu moşii, precum în hri- 
sovul domniei lui dela leatul 7158 [1649—50] scrie: care må- 
năstire & s'a zis Mânăstirea Gurii Motrului” 4). 
Tradiţia despre înființarea mânăstirii de către Nicodim 
îşi aflà unele temeiuri atât în toponimie, cât si în izvoarele 
istorice, Astfel, în susul mânăstirii se află o vie părăşită, 
pe care localnicii o numesc Via Sfântului?) sau a lui Nico- 
dim) si un loc unde, după tradiţie, sar fi aflat chilia a- 
cestuia 1); iar în ce priveşte boierul drept-eredincios, din nea- 
mul Basarabilor, care mai târziu a înălţat mânăstirea, se 
va, vedea mai jos cà poate fi identificat cu destulă, precizie. 

Intr'adevàr, deşi mânăstirea Motru se atribue deobiceiu 
lui Matei Basarab, ea este cu siguranță zidită — probabil pe 
locul celei, mai vechi, a Sfântului Nicodim, — de Harvat lo- 
golătul, înainte de 13 Ianuarie 1515, când Neagoe Basarab 
îi dă primul hrisov cunoscut, unde se arată si numele etito- 
rului 8). Pe acest boier îl cunoaştem destul de bine, atât în 
ce priveşte dregătoriile ocupate — căci au fost'pe rând vel spá- 
tar, vel vistier şi vel logofăt, în domniile lui Mihnea-cel-Rau, 
Vlăduţă si Neagoe Basarab, —cât şi în ce priveşte descen- 
denta ce a avut: prin fica sa Neacşa si prin nepoata lui 
Calea, este începătorul boierilor Bràncoveni?). Despre el s'a 
spus însă că ar [i lost frate cu Neagoe dela Craiova 10), ceea 
ce ni se pare greu de primit, dată fiind căsătoria in familie, 
ce ar trebui să se admită implicit !!). 

Mânăstirea Motru a fiintat fără întrerupere dela înce- 
putul lui 1500, până la Matei Basarab, care trece, cum am 
văzut, drept fondator al eit*). 


M M 








Despre calitatea de ctitor la Motru a acestui voevod, 
informaţia din 1731 spune că: „De primo suo fundamento a 
Matthaeo Vajvoda erectum anno 7155 [1646—7], deinde ruino- 
sum a Constantini Brankovani avo nomine Preda restauratum 
et demum ab hoc ipso Principe renovatum fuit" 13). Acest iz- 
vor nu concordă însă, deloc cu pisania din 1705, care ni s'a 
păstrat, unde se arată precis că mânăstirea „den temelia ei 
este zidită de jupan Preda Brâncoveanul vel vornic, la anul 
dela zidirea lumii 7161 [1652—3]'"144) De vreme ce nu se 
poate înțelege cum, o mânăstire zidită din temelie la 1647, 
ar fi putut să se ruineze intr'atàt în cinci ani, încât să fie 
chiar numai restaurată la 1653, — ceea ce de altfel ar fi în de- 
sacord cu textul inscripţiei, care vorbeşte şi în acest caz tot 
de o refacere din temelie, — sunt de admis două posibilităţi: 
sau că Matei Basarab a reparat numai sumar clădirea lui 
Harvat, în care caz nu ar fi cu totul exclus ca, după acest 
scurt răstimp, Preda Brâncoveanu să o refacă din temelie; 
sau cà informația latină este greşit redată si ar trebui mai 
degrabă să se înţeleagă în sensul cà Preda vel vornie a zi- 
dit din temelie locaşul, î timpul lui Matei Vodă. In ori şi ce 
caz, rosturile clitoricesti ale acestui voevod la mânăstirea Mo- 
iru au fost, precum se vede, cu totul neînsemnate; — si astfel 
se înţelege dece inscripţia lui Constantin Brâncoveanu nu-l 
menţionează. Dacă pe zidurile bisericii, acesta din urmă a, pictat 
la 1705 şi pe Matei Basarab,lucrul se poate explica prin legă- 
turile lor de rudenie. 

In mânăstire s'a îngropat, la 1858, marele om de şcoală 
Eufrosin Poteca, fost o bucată de vreme egumen al mânăs- 
tirii 15), 

DPP Hagdeu, Jatoria Critică, 1, p. 139, după Buciumul, 1863, nr, 3, p. 12. 
V. si Stelulescu, Tismana, ed. Casei Bis., p. b3 (si în celelalte ediţii). 

2) B, P. Haşdeu, op. cit., p. 142. Cf. si ed, Cioranu. 

3) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon. Ist. XXVII, p. 107. 

4) Stefan Ieromonahul, Viaţa Sfântului Nicodim, ed. Pământ si suflet oltenesc, 
Craiova, 1935, pp. 49— 50. 

5) V. Drághiceanu, in Lo 

6) Buciumul, l, cit, nota 4,—după Hașdeu, 7. c. 

7) Idem, ibidem. 

8) St. Nicolăescu, Doe. slavo-române, p. 37. Pentru alte doc. dela Neagoe, v. N. 
Dobrescu, op. cit., p. 256. 

9) Pentru amănunte si bibliografie, v. I. C. Fu, Banatul Olteniei, p. 39, no. 286, 


10) V. Drághiceanu, Curțile domneșii bráncovenesti, in Bul. Comis. Mon- [st 


IX, p. 52, 
11) Anume căsătoria Calea-Datco. Ar fi. 


? 








| Harvat log. Neagoe dela | 
Craiova 
p gti 
Morus | | Pârvul | 
| n | 
| Datco | — | Vlădaia | 


ez | a 


Se înțelege că, în cazul când Datco nu era dintre Craiovesti (Filitti, op, cit. p. 
40), lucrul ar fi iost cu putință; dar in acest caz trebue revizuite concluziile privi- 
toare la descendența Craioveştilor. Ori cum, problema irăţiei lui Harvat cu Neagoe dela 
Craiova, peste care s'a trecut, merită să fie cercetată. 

12) Hrisoave din această vreme, date mânăstirii, la Dobrescu, 2, e. si C. Giu- 
rescu, Despre rumâni, p. 13, no. 6. | 

13) N. Dobrescu, op. cit., p 256. 

14) V. Drăghiceanu, în Bul Comis. Mon. Ist., VI, p. 195, 

15) V. Drăghiceanu. Bul. eit, Vl, 195. 

Addogiri bibliografice: N lorga, Inscriptii ll, p. 327 ; Șt. Ciuceanu, in Anuarul 
Comis. Mon Tst., 1915, p. 152; Dobrescu, op. ot. p. 33; Doe. Hurmusaki, VI, pp. 272 
—74, 430—54; Iorga, L'art roumain, p. 35, 156; I. D, Ştefănescu, La peinture religi- 
em Pp. 173—176; V. A. Urechiă, Jsíorin Românilor, „pp. 61—62; VIl, pp. 37 —38; 

A | 


XXXVII. Hotárani 
(Romanați) 


„Această sf[á]mt|d] si dumnezeiască bisearic|ó] ce să 
chiamă Olăranii, hramul Soborul Ingerilor, din temelia ei 
folstl-a făcutlă] de jupan Mitrea vornic i jupanita ego Neaga, 
la cursul anilor 7096 [1587-—88]" 1). Pe Mitrea ctitorul jl gă- 
sesc în divanele lui Alexandru Vodă Mircea si Mihnea Tur- 
citul, ca vel comis, vel vistier si vel vornic. Jupànita sa ,,Nea- 
ga Mitroaia vorniceasa", este sora Vlaicului elucerul dela Tš- 
tărani şi deci tuşa Doamnei Neaga, sofia de-a doua a lui 
Mihnea 'Turcitul?). Nepotul de fiu al lui Mitrea vornicul, Preda 
postelnicul din Greci, a fost soţul Domniței Florica, fata lui 
Mihai Viteazul. Răsculat cu Matei aga din Brâncoveni, îm- 
potriva lui Leon,Vodă, este prins de acesta şi i se taie capul 5). 

La 1708, Matei Fălcoianu biv vel căpitan, sin Gheorghe 
vornicul, drege mânăstirea şi o înfrumuseţează. cu zugrăveală, 
făcându-i clopotniţa si slonul. 

Hotàranii au fost metohul lavrei Dionisie dela Athos. 

1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Com. Mon, Tst., XXVII, p. 109, 


Cu greşeli Ia: Odobescu (după o comunicare a lui V. A. Urechiá), in Analele Soo. A- 
cademice Române, s. |, tom. X, pag. 196; Const. 1. Locusteana, Dicţionarul geo- 
grafie al jud. Romanali; Marele dicționar geografie (cuvântul Hotărani); Al. T. Dumi- 
trescu, Despre schitul Hotárani, in Bul. Comis. Mon. Ist., V, p. 126 si A. M. Párvulescu. 
Mănăstirea Hotărani, in Arh. Olt. X, p. 305 (se dă şi bibliografie). 

2) Pentru neamul lui Mitrea, v.: Greceanu, Genealogii documentare, | şi ll, indi- 
cele (la familia Greceanu); St Nicolaescu, Doc. slavo-rom. p. 304 (şi indicele); I. C. 
Filitti, Neamul Doamnei Neaga, 

3) După izvoarele citate, spita acestui neam este următoarea: 

2 


Mitrea vornieul Drágusin banul | 
— Neaga 


| Papa Ge Greci | 


Preda post. din Greci, zis Floricoiu | 
= Domnița Florica . 


| 
| Mihai post. | 
Addogiri bibliografice: N. lorga, Muntele Athos în legătură cw Tara- Româneascdi, 
Buc. 1924; Emilia Cioran, Călătoriile Patriarhului Macarie, Buc, 1900; |. Brezoianu, 


Monastirile închinate, Buc., 1867; O. G. Lecca, Genealogia a 100 de case (pentru ctitorii 
mai noui). 


Se 








XXX VIII. Hurez 
Schitul Si. Ioan. 
(Vâlcea) 


Mai înainte ca Brâncoveanu să-şi fi zidit mânăstirea, sa, 
exista în pădurea dela Nordul satului Hurez un schit, despre 
care avem puţine informaţii. Știm doar că egumenul Ioan. 
care venea din neamul obscur al fondatorilor, închină schitul 
la 1695 lui Constantin, coconul cel mare al Brâncoveanului. 

Din schitul de odinioară se mai păstrează azi numai cà- 
teva ruine 1), 

1) Al. Lapedatu, Mânăstirea Hurezi, în Bul, Comis, Mon. Ist, |, pp. 53—60; I, 


lonascu, Contribu(iuni la istoricul mânăstirii Hurez, Craiova, 1935, pag. 6, şi N. Iorga, 
L'art roumain, p. 250. 


XXXIX Hurez 


Mânăstirea lui Const. Brâncoveanu 


Minunata lavră brâncovenească dela Hurez este foarte 
bine cunoscută azi. Zidită între 1690—93 de Constantin Brân- 
coveanu, ea este cea mai însemnată fundafiune a acestui mare 
ctitor al bisericii muntene; iar, prin bogăţia zidirii, prin zugră- 
vealà şi sculptură, unul din cele mai splendide monumente re- 
ligioase din România. 

Mânăstirea Hurez a fost gândită de fondatorul ei deo- 
potrivà ca necropolă a neamului sáu, pe care ingrozitorul 
sfârşit de domnie dela 1714 nu l-a îngăduit să se adune 
aci; —dar în acelaşi timp ca o luminoasă vatră de cultură, 
monahală, aşa cum, deasemenea, nu a mai putut fi Hurezul 
după moartea lui Constantin Vodă. Si, dacă se poate vorbi 
cu drept cuvânt despre o influenţă exercitată de această mâ- 
năstire asupra bisericii noastre, ea este cu totul de altă na- 
tură: arhitectura măreaţă a monumentului brâncovenesc, în 
care sau înbinat armonic şi definitiv elementele moldoveneşti 
cu cele muntene vechi şi noui, a trebuit să influenţeze pro- 
fund toată arhitectura noastră de mai târziu; — şi în acelaşi 
chip pictura secolului al XVIII-lea a urmat, — ceea ce desigur 
nu a lost pentru toate cazurile un îndemn fericit, — această 
pictură foarte bogată dela Hurez. In evoluţia ambelor mes- 
teşuguri, mânăstirea Brâncoveanului a făcut epocă. 

Bibliografie : Ultima discuţie la. I. lonaşcu, Contribuţii la istoricul mânăstirii 
Hurez, Craiova, 1935, extras din Arhivele Olteniei (si pt. bibliografie); N. lorga: 
Isi bis. rom., ll, pp. 65—69; Insoripţii, 1, p. 185 și urm.; Hârtii din arhiva morii 
Hurezului, în Studii si doc. XIV, Bac., 1907; Al. Odobescu, Foletul novel si calendarele 
iui Const. vodă Brâncoveanu, in Rev, română pt. științe, litere si arte, vol. 1, Buc. 1861, 
pp 657—78; Gr. G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mânăstiri, schituri si biserici 
din țară— Mânăstirea Horezu—, in An. Ac. Rom , 8. ll, tom. VIII, Buc., 1888, pp. 175—190; 
Ghenadie [Enáceanu] al Râmnicului, Visite canonice... anii 1890—1891, Buc. 1892, pp. 
35—43. In Bul. Comis. Mon. Tst.: Al. Lapedatu, M-tirea Horezi, |, pp. 53—72 (şi în Mo- 


»nwmentele noastre istorice, Buc. 1914, pp. 400—411); Portretele murale, |, pp. 73—78 si 
156—160; 1. Vulcan, Descrieri, 1, pp. 141—148: N. Ghika-Budesti, Biserica cea mare, 


Ac E i 





- 


peindre UE) e ai KE à pim 9 


JC wu. 


gw 


EL e dr ped 


Tram we qr sy . m ——Ó A 





il, pp. 24—32; A. Baltazar, Biserica cea mare, ll, pp. 73—84; 1. Trajanescu, Descrierea 
chiliilor dela miază-noapte, ll, pp. 137—40; N. lorga, Arginturile, Vll, pp. 97—110; V. 
Drăghiceanu, M-tirea în 1731, VII, pp. 88—90; M. Popescu, Oltenia în timpul stăpânirii 
austriace, 1718—89, XIX, pp. 108—4; N. lorga, L'art roumain, p. 202 şi urm.; 1. D. Ste- 
fánescu, Contrib. à l'élude des peintures murales valaques, p. 32 si urm.; idem, La pein. 
ture religieuse, pp. 182—188; V, A Urechiă, Istoria Românilor, ll, pp. 86—87, 394; 
V, pp. 126—7, 182—3; VI, pp. 173—5, 221—4, 355—6; VII, 301, 371; VIU, p. 363,374 
37b; X A. p. 28—29, 141—2; X B, p. 162; Pentru bolni(d, în Bul. Comis, Mon. Ist.: 
A, Baltazar, lll, pp. 11—14; 1. Trajanescu, lll, pp 71—80; Pentru foişor, ibid.: 1 Traja- 
nesou, îl, pp. 175—80, lll, pp. 71—80. Pentru paraclis, ibid.: A. Baltazar, ll, pp. 128—32; 
N. Ghika-Budesti, pp. 171 — 174. Pentru sidrelie, ibid : |. Trajanescu, VIU, pp. 126— 
135, Pentru irapesd, ibid.: A. Baltazar, lll, pp. 14—15. 


XL. Hurez 
Schitul Síintii Apostoli 
(Vâlcea) 


In apropiere de mânăstirea Hurez, pe dealul din spre 
miază-noapte, arhimandritul loan, stareţul lavrei de jos şi 
omul de credinţă al Brâncoveanului, a ridicat la 1698 un 
schit pe care, odată terminat, îl trece la 1701 în dependenţa 
mânăstirii Hurez. Arhitectura clădirii, ca şi ,vergurlle" pisa- 
niei, din care nu lipseşte sentimentul, arată că Brâncovea- ` 
nu găsise în arhimandritul Ioan, al cărui nume figurează la 
mai toate ctitoriile oltene ale lui Constantin Vodă, un om 
vrednic si de aleasă simtire. 

Bibliografie: N. lorga, L'art roumain, p. 226; 1. D. Stefünescu, La peinture rel 
ligiewse, p. 203; 1. Trajanescu, Schitul? Sf. Apostoli, in Bul, Comis, Mon, Jst., lll, pp. 


145—154, lorga, Studii sí doo., XIV, pp. V—VII; 1. lonascu, Contributiuni la istoriou 
m-tirii Hurez, p. 8. V. şi mai sus, bibliografia de sub XXXIX. 


XLI. Hurez 
Schitul SE. Stefan 
(Válcea) 


După schitul Sfinților Apostoli, mânăstirea Hurez mai 
primeşte un metoh, tot în imediata sa apropiere, de astă dată 
dela beizadeaua Stefan, fiul lui Constantin Brâncoveanu. La 
ridicarea schitului Sf. Stefan, în 1703, ostenitor a fost acelaşi 
Ioan, egumenul Hurezului. 


lorga, Studii şi doc., XIV, p. 215: v gi urm.; idem, L'art roumain, p. 226; Alex. 
Lapedatu, Mânăstirea Hwresii, ibid., pp. 149—155. V. şi mai sus, bibliografia dela XXXIX. 


XLII. Iezerul 
Comuna Cheia (Vâlcea) 


O inscripţie din anul 1714, când schitul dela Iezer a fost 
rezidit de Ilarion episcopul si Antonie schimonahul, arată că 
el a fost întemeiat dintru întâiu de Mircea Vodă (Cioba- 
nul) si de doamna lui Chiajna, la anul 7061 (1552—3)1). Tra- 
dia, păstrată si în scris de Chiriac Râmniceanu, care a au- 
zit-o la 1806 din gura unui bătrân ieroschimonah, vorbeşte 
de un ,nemes mare, păgân, de peste munţi”, care luând în 


Se S 








căsătorie pe o lata a Maircioaei, ar fi aflat că socrul său, Zi- 
dind biserica, îngropase acolo un cazan de bani, ca să fie 
pentru rezidirea ei. „Acel Ungur păgân,... viind deci peste 
munţii nemţeşti... la acel loc pustiu, ce părinţi călugări şi 
pre cine au găsit i-au tăiat bucăţi şi mânăstirea au surpat-o... 
Deci, văzând din locuitori si cine putuse scăpa... adunând 
pre acele trupuri căzute, le-au îngropat la o groapă toate, şi 
astupând adânc şi bine acea groapă, au fugit” 2). Locul din 
apropierea schitului, unde au fost îngropate leşurile, se zice 
şi azi „Crucile Mosilor” 3). | 

Oatre sfârsitul "secolului al XVII-lea, schitul avea obis- 
nuita scutire de câte cincizeci de stupi, râmători şi oi*). 

In apropierea locaşului principal, în munte, se găseşte 
„Peştera sfântului Antonie”, un paraclis săpat în piatră cu 
ciocanul, de acest ctitor de iznoavă al mânăstirii lezerul, care 
spre bătrâneţe a poltit să se îndeletnicească singur „ca 
să se poată lupta împotriva celui măestru, si luând bla- 
goslovenie s'au apucat şi în trei ani singur, numai cu ajutorul 
lui Dumnezeu, au sáváàrgit-o". Biografia acestui sfânt sihastru, 
— Gree dela Ianina, venit la noi în zilele lui Matei Basarab, — 
pe care a scris-o ucenicul său „duhovnicul Nicolae erei”, îl 
arată purtând vergi de fier împrejurul trupului, mâncând „la 
al nouălea ceas, pâine tocmită cu măsură” şi dormind răzi- 
mat de pietre. Moaştele lui se odihnesc aci, în gropnita sä- 
pată din vreme de bătrân”). 

1) Sf. Episcopie a Râmnicului, eto., p. 351. Cf. însă şi V. Drághlceanu, în Bul. 
Comis. Mon. Ist., IV, p. 149 si XXVI, p. 68 si unde anul e 7076 (1567—8); lon Virtosu, 
Inscriptii, ibid., XXVI, p. 188, unde se dà xdi 7074 (1565—6) si cel al reparaţiei 7228 
A Nee Episoopie a Râmnicului, eto., p. 358. 

3) Ibid., pp. 358—9. 

4) V. A. Urechiá, storia Românilor, VI, A 216, VII, p. 371, X A. p. 149. 


5) Sf. Episcopie a Râmnicului, pp. 355 
Adăogiri bibliografice: T. G. Bulat, Contrib. doe. la ist, Olteniei, indicele. 


XLIII. Inăteşti 
(Vâlcea) 


In marginea Râmnicului, pe malul drept al Pârâului Mo- 
rilor, se află schitul Inăteşti, metoh al Coziei, unde o vreme 
s'a adăpostit un arest, preventiv, şi care a ajuns azi proprietate 
particulară 1). 

Nu ştim să se fi vorbit undeva despre marea vechime a 
acestui schit, care a trecut neobservată ca şi caracteristica ar- 
hitectură a bisericii! sale, un adevărat paraclis, cu linii ele- 
gante si simple. El trebue pus însă in rândul celor mai vechj 
cbinovii ale noastre, deoarece vine din vremea care a dat Ol- 
teniei marile ei mânăstiri Tismana si Cozia. Intr'adevàr, in 
hrisovul dela 20 Mai 1388, dat, cum am văzut mai sus, de 
Mircea cel Bătrân mânăstirii sale dela Cozia, se întăreşte 
acesteia, stăpânirea peste câteva danii mai ales din această re- 


ER 


ciune a Râmnicului, iar între ele este menţionat si un „metoh în 
locul Hinăteştilor, care l-a închinat Tatul la biserică” 2). Asa 
dar Tatul a trebuit să-şi înalțe schitul mai înainte de 1388. 
Dar chiar dacă numai la această dată se vor fi statornicit aci 
călugări, într'o biserică. ce mai înainte va fi fost de mir, Inä- 
testii rămân cea mai veche aşezare mânăstirească din Ol- 
tenia care se datoreste unui boier. 

Schitul a funcţionat Tara întrerupere, până la secula- 
rizare ï). 

1) Marele Dicţionar Geografic, Vl, p. 54. Schitul se zica si Inotesti. 


2) B. P. Hasdeu, Istoria critică, sd 4, Bue, 1875, p. 131. 
3) D. Frunzescu, l. c, 


XLIV. Izvorul Grecului 
Cátunul Buda, Ocnele Mari 


Nu a fost încă cercetată si descrisă biserica din satul de 
olari de la apusul Ocnei, Buda. Din chiliile ce vor fi fost o- 
dinioară aci, nu sa mai păstrat nimic; stărue doar biserica 
mică, bine proport lonatà, pe care in anii din urmă au repa- 
rat-o localnicii 1). lată-i pisania, pe'care nu am găsit-o tipărită, 
aiurea, : 


Intru cinstea si lauda sfintei Troite şi de minuni făcător 
Nicolae, s'au zidit din temelie'această sfântă bisearică dela Iz- 
vorul Grecului din hotarul Ocnei cu toată cheltuiala si user- 
dia robului lui Dumnezeu popei lui Teodosie sin lui Iosif Er- 
monah Brănescul din Olăneşti, pentru veacinica pomenirea 
lor si a tuturor pravoslavnicilor creştini si a celor ce vor 
ajutora şi vor milui la acest sfânt schit. Luna lui Avgust 5 
zile, leat 7239 [1731]. 


O catagrafie de mânăstiri si biserici dela 1832 aduce ur- 
mătoarele informati cu privire la „schitul Buda", care exista 
deci la această dată: 


Sfânta biserică unde să pràznueste'si să cinsteşte hramul 
prea-sfintei "l'roijie s'au făcut din temelie cu toată cheltuiala, 
robului lui Dumnezău Pahomie monah 2), care acest părinte 
au fost dat moşie sfântului schit, adecă: ográzi dă pruni, 
locuri pentru bucate si pădure. Si această moşie să aflà vreo 
câțiva ani şi o stăpânesc în sălnicie şi nu voesc să dea sfàn- 
tului schit nimic, nici clacă, nici nimic din havaet, sau a- 
juns sfántul schit la mare hal, dă stă mai să se sfarăme; 
iar cât pentru hrisoavele si ocolnicele, să află la unul din lă- 
cuitorii aceia ce să allă sezátori pe moşia schitului, si nu 
vroeste ca să le dea?). 


O bucată, de vreme după această dată, schitul se va fi 


părăsit, căci la 1860 nu mai este menţionat; printre celelalte 
locașuri similare ale Olteniei +), 


dit, tea 








1) In 1934 biserica era închisă, și a trebuit să mă mulţumesc a-i copia doar 
pisania. 

2) Acest Pahomie nu e menţionat în pisanie (V. mai sus). » 

3) lon Virtosu, Inscriptii, în Bul. Comis. Mon. Ist, XXVI, p 188. . 

4) D. Frunzesceu, |. c. 


XLV. Jitianu 
. Com Balta-Verde.(Dolj) D 


Inscripţia din 18531), ca si Cronica tàrii?), arată ca fon- 
datoare a Jitianului pe Doamna lui Constantin Vodă. Cârnu, 
Bălașa, care singură îşi dă acest titlu pe piatra sa de mor- 
dem = d u Ss Yv . . as . v 
mânt 5), Bălaşa este însă numai ziditoare de iznoavă, deoa- 
rece mânăstirea exista din secolul al XVI-lea +). Inainte de re- 
facerea, acesteia, se întâmpină ca dàniasilla Jitianu: Maria din 
Obede a Condei vel comis, ale cărei oase au fost îngropate la 
mâmăstire5), şi boierii Bengești?). Aşa dar, dacă Pătru Obedeanu 
vel armas a terminat de zidit mânăstirea, cum spune inscrip- 
ţia ce ni sa păstrat si informaţia din 1731, lucrul acesta 
trebue pus în legătură cu drepturile mai vechi asu- 
pra mânăstirii, ale neamului său. In secolul trecut, biserica 
a fost reparată la 1812 si 1853, când s'a înnoit si zugrăveala. 
După renovarea făcută în ultimii ani de Comisiunea Monu- 
mentelor Istorice, sau aşezat aci călugăriţe. 

Jitianu a fost închinat, mai înainte de 30 Mai 1628, Sf. 
Pavel dela Athos *). 

1) lorga, Inseriptii |, p. 197; V. Drághieeanu, Monwmenlele Olteniei, in Bul. 
Comis. Mon. Ist., XXVII, p, 103. 

2) Ed. Jorga, p. 336. V. si lorga, Isporia bisericii, l, ed. 1l, p. 228. 

3) Drăghiceanu, în l. c. 

4) Mentiune despre un hrisov al lui Mihnea Turcitul pentru Ciutura, la N. 
Dobrescu, Istoria bisericii rom. din Oltenia, p 261 Pentru fondatorul probabil dela în- 
ceputul sec. al XVl-lea—un stolnie Jitianu, din sfatul lui Neagoe Basarab, — v. lorga, 
Insoriptii, ll, p 12b. 

5) Maria sa trăgea din boerii Arcesti sau Cretesti, v. hrisoavele din 1633, Mai 
15 şi Oct. 26, 1656 Mai 22 etc. la Greceanu, Genealogii doo., L 41. 

6) N Dobrescu, op. cit, p. 261. 

7) Greceanu, op. cit, p. 100 

Adăogiri bibliografice : N. Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii, in Bul. Comis. 
Mon. Ist., XXVI, pp. 70—71; St. Ciuceanu, Raport in Anuarul Comis Mon. Tot. 1915, 
p. 155; AL Zagoritz, Sfesnice românești, in Bu. Comis. Mon. Ist, VII, pp. 16—26; V. 
A. Urechiá, Istoria Românilor, VI, pp. 176—8; VII, pp. 314 şi 373, X, A. pp. 119—121; 
A. Vincenz, Din trecutul Craiovei, in Arh. Olt, V, p. 199-201. 


XLVI. Lainici 
(Gorj) 


Schit înălţat de „cocoana Páianca", pe care nu o pot 
identifica deocamdată 1). Biserica a fost zugrăvită la 1817*). 


1) Marele Dicliond* Geografia, IV, p. 132 E făcut «din bani boeresti ameste- 
ca(i», lorga, Sate sí mâmndstiri, p. 274. 

2) Stefánescu, Conirib à létude des peintures murales valaques, pp. 66— 68; 
idem, La peinture religieuse, indicele, 

Adáogiri bibliografice : Ghenadie al Râmnicului, O vizită canonică, Buc., 1899, 
pp. 54 si urm.; V. A, Urechiă, Istoria Românilor, X, A. p. 199. 


E E 





XLVII. Locuri-Rele 
Defileul Lainici (Gorj) 


sunt cunoscute actele privitoare la sfinţirea schitului 
Locuri-hele, din 18591). Biserica fusese clădită „din nou”, 
înainte de această, dată, de părinţii ctitori Luca si Cleopa 2), 
care au adus la schit zestre opt; pogoane de pământ. Epis- 
copul Ghenadie arată însă, in 1889, că locasul a fost fondat 
la 1850, de preotul Constantin Cartianu si schimonahul Ioa- 
nichie. Sihastrul acesta se ostenea încă, la 1889, intr'o chilie, 
in munte ?). 

Schitul este metoh al mânăstirii Lainici. 


1) Diaconul |, Popescu-Cilieni, Acte privitoare la fondarea schitului Locwrile-Hele 
din județul Gorj, în Arh. Olt., XIV, pp. 399—401, 


2) Aceștia doi sunt: postelnicul Lupu Stolojanu din Stolojani si Dinu Cartianu 
din Cartiu (Gorj), 


3) Ghenadie al Râmnicului, O visită canonică, pp. 55—58, 


XLVIII. Logresti 
Com. Logrestii-Birnici (Gorj) 


Un schit la Logresti;trebue să fi existat înainte de 1 Iunie 
1718, când se întâmpină un Paisie călugărul de aci; care face 
atunci o vânzare de moşie. Schitul acesta dintâiu se vede a 
.H fost de lemn, ridicat pe malul stâng al Amaradiei, unde 
se mai găsesc urme de chilii 1). 


Biserica de acum, „ce se numeşte schitul Logreşti”, 
este zidită aiurea pe malul drept al apei, şi a pornit din gån- 
dul lui Ioan ieromonah 'Tândălescul, care „având râvnă bună 
ca să facă o bisericuță de piatră pe cureaua moşiei sfintiei 
sale, făcând şi gătirea numai cu de cărămidă”, nu a fost 
îngăduit la aceasta de fecior si mosneni. A venit atunci, 
spune actul de închinare al lui Costache Pandia din 9 Fe- 
bruarie 1785, şi s'a.jeluit acestuia si soției sale, Ilinca Obe- 
deanu, învoindu-se cu ea de i-a dat patru fălci de Joe din 
hotarul Logrestilor ca să-şi puie schitul si osebit hotarul Ivà- 
násestilor si o moară, pentru agoniseală. , Deci numitul ie- 
romonah au cărat acea cărămidă ce avea făcută dela moşia 
lui., pe o vale, loc de pădure” şi cu ajutorul dela Pandia 
a zidit „pe cât i-a fost cu putinţă” schitul, pe care el mai 
intáiu îl închină Episcopiei, la 11 August 17692). Biserica nu 
va fi fost însă de tot gata nici la 1785, data actului de în- 
chinare al lui Pandia, căci pisania ei, dacă nu se va fi citit 
greşit, este abia din 180853). 

1) Ștefulescu, Gorjul istoric $i pitoresc, p. 387—88. 

2) Sf. Episcopis a Râmnicului, ete, p. 435. 

3) Stefulescu, op. cit., p. 388—89. 


— 58 — 








XLIX. Mäinest 
Oraşul Balş, biserica Si. Voevozi şi Si. Nicolae 


La 1748, ispravnicul Matei Bârzeanu închină schitul 
Măineşti — zidit aşa dar mai înainte Episcopiei de Râm- 
niei). ,Capela" de aci figurează în descrierea Olteniei din 
17782). In pragul secolului al XIX-lea însă, nu mai locuiau 
aci călugări, deoarece la 1810 biserica este zidită de localnici 
ca biserică de mir?). Ca schit, Măineştii nu mai figurează 
niciodată, in acest secol4). 

Posesiunile schitului au fost totdeauna neînsemnate si 
veneau dela ctitor si familia Măineştilor 5). 

1) Sf. Episcopie a Râmnicului, eto., p. 400. 

2) C. J, Karadja, Oltenia, după memoriile G-lui von Bauer, în Arh. Olt., ll, p. 284. 

3) Sf, Episcopie a Râmnicului, l. c. 


4) D. Frunzescu nu-l menţionează in 2. o. 
5) Sf. Episcopie a Râmnicului, |. c. 





L. Mamul 
Com, Lungesti (Vâlcea) 


In forma ultimă, mânăstirea Mamul este ctitoria lui 
Constantin Brâncoveanu, care a zidit-o în al şaptelea an 
al domniei sale, la 1696. Mai înainte fusese aci o biserică, 
de: lemn, fundatiune a Buzestilor. 

Bibliografie: N, lorga, Inscrip(ii, 1, pp. 172—3; 1. D. Stefánesou, La peinture er- 
ligieuse, pp. 190—192 (si indicele); V. Drăghiceanu, Monumentele istorice ale Olteniei, 


in Bul. Comis. Mon. Ist., XXIV, p. 120; V. A. Urechiá, Istoria Românilor, Vll, pp. 
163—4, 316 şi 372; — X A, pp. 125—27. 


LI. Mánáilesti 
Com. Genuneni (Válcea) 


Cercetând, la 1860, metoacele mânăstirii Bistriţa, A- 
lexandru Odobescu menţionează printre acestea şi schitul Må- 
náilestii, atribuindu-l, aşa cum de altfel arată pisania dela 
1684, lui „Pahomie monahu, ce s'au numit pre mirenie Papa 
postelnicul, fiul lui Iordache vel stolnic Páürgcoveanul" 1). 

Schitul este într'adevăr ctitoria acestui neam, care era 
să dea Tàrii Româneşti un domn în plină epocă fanariotà; 
dar fundatiunea este mult mai veche. Informaţia privitoare la 
mánástirile oltene din 1731 spune cà: ‚sacellum Maneilesti 
est ex fundamento erectum a domino Preda 'Trufanda Pras- 
covanul"?). Acesta nu poate fi însă Preda, vel stolnicul din- 
ire 1651—1705 5), fratele lui Pahomie monahul, ci un înain- 
ias al acestora, deoarece schitul exista la 1606—7, când Radu 
Șerban îi întărea posesiunea moşiei unde fusese înălțat +). 

Afierosirea la Bistriţa sa tăcut la 1684. 


— 59 — 





AU 
! 


mmm, P "^ — 


- ym m Ja 
7” ef EF aia - 


A 





WT re Pama 


ff, CC az: 


1) AL. Odobescu, Schiturile şi metoasele mânăstirii Bistriţa din Váleea, in Bul, 
Comis. Mon. Ist., 1, pp. 105—6. 

2) Dobrescu, op. cit., p. 275. 

3) O. Lecca, Genealogia a 100 de case, nr. 71. 

4) Un Trufanda, strámos al Párscovenilor, se întâmpină in divane ca vel pos- 
telnic si vel vistier, in primele decenii ale veacului al XViil-lea, (Lecca, op. cit.; Gre- 
ceanu, Genealogii doe., ll, p. 213; Stefuleseu, Tismana, ed. Casei Bis., p. 306; Generalul 
Năsturel, Neamul boierilor Párscoveni, in revista Literatura si arta română, (studiu 
inaccesibil mie), 

Addogiri bibliografice: Hurmuzaki, Vl; N. lorga, L'art roumain, p, 196; V. A. 
Urechiă, Istoria Românilor. Vll, pp. 418—419. 


LII. Mânăstirea Dintr'un Lemn 
(Vâlcea) 


Inceputurile Mânăstirii Dintr'un Lemn ţin de legendă. 
Intro formă, culeasă, la începutul secolului al XVIII-lea, tra- 
ditia acestui locas este următoarea: | 

— „Prima origo hujus monasterii scripta non invenitur, 
sed de senibus sequens relatio aecepta fuit quod nempe qui- 
dam senex et simplex homo oves ibidem pascens obdormivit, 
qui resuscitatus pro verissimo retulit Sanctissimam. Deiparam 
sibi in sommo comparuisse et dixisse ut ex tribus ibi stan- 
tibus magnis arboribus unam desecaret, ex ejusdemque ligno 
tempellum aliquod aedificaret, quod ille se posse negavit, 
sanctissima vero Deipara se auxiliatores daturam spopondit; 
qui itaque mandatum hoe sine mora firma cum fide execu- 
lioni dedit, et unam de tribus illis arboribus de radice disse- 
cuit et in illa miraculizantem ad modernum usque tempus 
existentem magnae Deiparentis iconam preciosissimam inve- 
ni; de ligno illo vero unius solius arboris unum templum 
fornice erectum non sine miraculo, ut homo ignarus et sim- 
plex aedificavit. Quae vero summe veneranda imago se i- 
mobilem fixit locum in eum ubi statim a Matthaeo Vajvoda 
templum e fundamento lapidem erectum fuit 7143. 

Qui etiam ipsum monasterium aedificari curavit" 1). 

Asemănătoare este si tradiţia adusă de episcopul Ghe- 
nadie al Râmnicului, care spune cà: „Mânăstirea este făcută, 
întâiu de un păstor Radul, care a primit descoperirea că în- 
trun stejar din acea localitate se află icoana Maicii Domnu- 
lui... El a tăcut prima biserică din lemnele acelui stejar pe 
la 1500. Mai pe urmă Matei Basarab a zidit biserica de pia- 
irà care este şi astăzi, dar numai adausă si reparată, la 1715, 
de Stefan. Cantacuzino” 2). 

Inscripția lui Stefan Cantacuzino dela 1715, singurul iz- 
vor luat în consideraţie de istorici în marile lucrări de sin- 
teză privitoare la viaţa religioasă. a poporului românesc, sau 
la evoluţia arhitecturii noastre, îl arată, însă pe Matei Basa- 
rab ca londator din temelie fără a preciza anul?): data ar 
fi, cum s'a văzut mai sus, 7143 (1634—35). Avem totuşi do- 
vadă că Mânăstirea Dintrun Lemn vine cu siguranţă din se- 
colul al XVI-lea: ni sa păstrat anume informaţia că in anii 
7087 (1578—79), 7090 (1581—82) si 7091 (1582—83), adică. 


SE cas 








în ambele sale domnii, Mihnea Vodă, Turcitul i-a întărit unele 
posesiuni şi privilegii. E mai greu de spus cine vor îi fost, 
in acest veac, ctitorii locasului. Socotesc cà, de vreme ce 
bolnita mânăstirii este atribuită legendar Ancuţei, fata 
Doamnei Chiajna a lui Mircea Ciobanul—care a adus dela, 
mânăstirea Motru şi icoana făcătoare de minuni a Maicii 
Domnului 3) —, pare probabilă ipoteza că aceasta va fi avut şi 
oarecari legături etitoricegti cu mânăstirea însăşi. Admitànd 
că Mânăstirea Dintr'un Lemn este o fundatiune femeniná, 
gar explica, si împrejurarea că aci a fost totdeauna în tre- 
cut o chinovie de maici. 

Nu este exclus ca biserica să vină, chiar în ceea 
ce priveşte unele părţi din zidărie, dela mijlocul secolului 
al XVI-lea, deoarece unele elemente arhitecturale ale mo- 
numentului amintesc această epocă 1). In acest caz, Matei 
Jasarab a reparat numai mânăstirea, lucru care ar explica 
de ce la 1715 ea era veche, cu toate lucrurile şi zugrăveala 
stricate. 

Pe la începutul secolului trecut, mânăstirea este din nou 
reparată de stareta Platonida si arhimandritul Hrisant Ho- 
rezeanul. 

1) N. Dobrescu, Istoria bis. rom., etc., pag. 268—269. 

2) N. lorga, Inscriplii, vol. l, pag. 182 si V. Drăghiceanu, Monumentele istorice 
ale Olteniei, in Bul. Com. Mon. Tst., XXIV, pp. 125—26. 

3) V. Drághiceanu, Monumentele istorice ale Olleniei, în Le, pag. 125—125. 


4) N. Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii, etc., in Bul, Comis. Mon. Ist, XXV, 
pp. 59—60. 


Addogiri bibliografice: N. lorga, Istoria bisericii române, ed. Il; 1. D. Stefá- 
nesou, Contrib. à létudes des peintures murales valaques, pp. 169—173; V. A, Urechiă 
Istoria Românilor, Vl, pp. 196—98; VII, p. 334; X A., pp. 200—4, 271— 72, 286. * 


LIII. Mischii 
Com. Mischii (Dolj) 


Este ctitoria sătenilor din Misch (Dolj), si era la 1779 
.,0 biserică, din temelie de cărămidă... färă preot si din în- 
tâmplările vremilor cu rázmirita, pustie”. La această dată 
oamenii satului dau zapis la mâna episcopului Chezarie al 
Râmnicului, prin care o închină mânăstirii Gănescu din Cra- 
joen, — aceasta însăşi metoh episcopal —, împreună cu 107 
stânjini de moşie, „să aibă a[-i| tinea acolo pentru fân si 
pentru caii sfinţiei sale". Stânjinii fuseseră ai „răposatului 
Stanciu, cumnatul jupânului Teodor Săpunaru din Craiova” 
si biserica era înălțată pe eit). Dacă a avut rosturi de chi- 
novie, ele vor fi fost cu totul neînsemnate *). 


1) Sf. Episcopie a Râmnicului ete., p. 353. V. si Marele Dictionar Geografic, IV, 353. 
2) Nu figurează in harta mânăstirilor. 


— 61 — 


LIV. Neteda 
Com. Costeşti (Vâlcea) 


In lista de schituri, dată de Dimitrie Frunzescu in Dic- 
honarul, său 1), figurează în judeţul Vâlcea schitul Neteda, 
nume care nu e al unei aşezări omeneşti, ci al unui munte 
din com. Costesti?). Pe de altă parte, în descrierea Olteniei 
dela 17785), satul Costeşti este menţionat ca având o bise- 
ricà şi o capelă de piatră care, dacă nu e Pàpusa Bistriţei, 
ar putea [i schitul Neteda. Se poate însă tot asa de bine 
ca, acesta să fie biserica cu hramul Adormirii, zidită la 1710 
de Antonie Arhimandritul, egumenul Bistriţei 4). Aşezarea, sa 
geografică Tata cu numitele Neteda, va limpezi poate con- 
troversa ë). 

1) P. XVIII. 

2) In Marele Dioțianar Geografic nu este menţionat. Il găsesc însă intr'un zapis 
dela 23 Aprilie 1832, al arhimandritului Gavril Bărcănescu, dat le mâna locuitorilor 
din satul Costești, sezütori pe moşia mânăstirii Bistriţa, prin eare îi invoieste la păscut 
în «muntele Neteda al sf. mânăstiri» (A. Sacerdoteanu, Documente hwresane, in Arhi- 
vele Olteniei IX, 49—50, p. 321. Cf. si D, Frunzesen, op. cit., p. 319. 

3) C. Karadja, Oltenia după memoriile Generalului von Bauer, in Arh. Olt, 1l], p. 304, 


4) Marele Dicţionar Geografie, ll, 678. 
5) Schitul Neteda nu este cuprins in harta alăturată. 


LV. Olteni 
(Vâlcea) 


Am arătat aiurea!) că presupusa confuzie dintre nu- 
mele lui Antim, mitropolitul dela 1370 si al vlădicăi Efti- 
mie, personaj cunoscut şi real, nu se poate susţine 2), si deci 
trebue să se admită că acesta din urmă şi episcopul Mihai, 
au înălțat împreună biserica dela Olteni, unde amândoi sunt 
zugrăviți ca fondatori Când am cercetat problema. reşedin- 
telor episcopiei oltene, nu-mi era cunoscut însă un izvor mai 
nou, care arată că: „Din băjenia noastră, asa aflăm: că, spăr- 
gându-să mitropolia dela Severin, au venit arhierei dă au 
zidit acest sfânt schit, dar pisanie nu iaste, că sau stricat 
dä război” 5). 'Trebue admis deci că înainte de biserica lui 
Eftimie şi Mihai, a existat aci o alta mai veche, fondată, 
la sfârşitul secolului al XIV-lea. 

e E celei de a doua mitropolii o Zodi, Românesti, în Arh. Olt., XIV, 
pp. 67—68. 


2) V. izvorul latin din 1731, unde se vorbeşte despre «urmasii episcopului An- 
I ANE Eftimie si Mihail», în lucrarea mea citată, cum si mai sus, sub., XXXI 
A 


PP. ^ 
: 3) |. Virtosu, Insoripţii. in Bul, Comis. Mon. Ist, XXVI, p. 187. 

Adaosuri bibliografice : Sf. Episcopie a Râmnicului, ete, pp. 327 — 335; V, Dră- 
ghiceanu, in Bul, Comis. Mon. Jst., Vlll, pp. 47—8; N. Ghika-Budesti, Evolutia arhitec- 
turii, ibid., XXIII, p. 26, 


5 





LVI. Ostrovul 
(Vâlcea) 


Biserica schitului din Ostrovul Călimăneştilor a'fost cons- 
truită, cum maárturisese izvoarele ce ni sau păstrat, de Nea- 
goe Basarab si sofia sa „„Despina”; dar si acest locaş ridică 
problema vechimii sale reale, în primul loc fiindeă data fon- 
dàrii, 10 Iulie 7030 [1522], pusă in inscripţia t) evident mai 
nouă, nu poate fi primită, câtă vreme Neagoe Vodă murise 
cu 10 luni mai inainte?). Aceiaşi atitudine trebue adoptată, 
apoi Tata de izvorul latin din 1731, care atribuind numai Mi- 
liei, — „Domina Despina, uxore Nyagili Vajvodae" — a- 
ceastà fundatiune, dă anul 7009 [1500—1501]?) ca dată a zi- 
dirii, când Neagoe nu domnea încă, şi ceva mai mult: nu era 
nici căsătorit 4), 

E adevărat că peste litera, strict considerată, a acestor 
izvoare, se poate trece cu uşurinţă, ele fiind relativ noui. 
Mai concludent ni se pare însă faptul că, la 1731, meticu- 
loasa stăpânire chezaricească recunostea mânăstirii o scu- 
tire de vinăriciu pe baza unui hrisov al lui Radu cel Mare 
din anul 7008 [1499—1500]5). Documentul acesta, de a cărui 
urmă se va da poale, a lost deci arătat de mânăstire, şi 
existenţa lui nu sar putea tăgădui cu uşurinţă. Dar aşa 
fiind, trebue să admitem cà Neagoe şi Despina au zidit bise- 
rica lor pe temelii mai vechi. Cercetarea fundatiunilor actua- 
lului monument s'ar impune prin urmare şi aci. 

Ctitorie a unei Doamne, Ostrovul trebue să fi fost din 
secolul al XVI-lea chinovie de maici, aşa cum îl găsim 
totdeauna in urmă, Nu a fost un locaş bogat, dar existenţa 
lui, ca mânăstire, se dovedeşte neîntreruptă 6). 

1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul, Comis, Mon. Ist, XXVI, p. 
69 Textul inscripţiei e românesc, 


2) In Septemvrie 1521, v. lorga, Jat. Rom. sí a civilizatiei lor, tabla genealogică. 
La 10 Noemvrie 1521, un raport venețian din Buda vorbește de moartea Voevodului 
(Filitti, Banatul Olteniei şi Craiovestii, p. 46). 
3) Mai jos, nota 6. 
" Ultima discuţie despre aceasta, la Filitti, in 2. c. 

5) Mai jos, nota 6 

6) Deoarece doc. m-tirii sunt încă, in cea mai mare parte, necunoscute, dau aci 
informaţia cuprinsă în «Extractul» din 1731 (Dobrescu, op. cit., p. 272—3), care cuprinde 
de altfel informaţii utile privitoare la vechimea, existența si daniile m-tirii: — Monas- 
terium Ostrov est a Domina Dospina [sic], uxore Nyaguli Vàjvodae e fundamento, ereoc- 
ium anno 7009 [sic]. Est in una insula in meditulio Alutae a monialibus inhabitatum, 
Habet in Caesara hac Valachia solummodo unam possessionem Tresteni, donatam a 
Falkojano, eujus literae tamen sunt in manibus Falkojano. Trans Alutam autem habuit 
pagum Pabujesti a dismarito et ojerito, omnique onere exemptum, solum ut hunc dis- 
maritum et ojeritum vinique decimam det monasterio, eique serviat, cum privelegio 
Matthaei Vajvodae de anno 7154. Deinde habuit decem homines liberos pro monasterii 
servitio cum privilegio Raduli Vajvodae Leon ab anno 7177, aliorumque Vajvodarum — 
Proventus ab Excelsa Camera accepti nempe: Habuit ex Distrietu Vulesa 200 cubulos 
trumenti, salis lapides magnos 500 et a Camera 1b leoninos. Et e vini decima princi- 
pali 200 urnas cum priviligio Raduli Vajvodae ab anno 7008, et etiam cum privilegio 
Moysis Vayvodae ab anno 7037, aliorumque Vajvodarum. Item sex homines, ut ex hac 
porte habeat al omni contribulione et onere immunes solum pro monasterii servitio cum 
privelegio Stephani Cantacuzeni ab anno 7222. 


Addogiri bibliografice : N, lorga, Inacriptii, 1; idem, Istoria bis. rom. (indicele) ;. 


Bd cos 










Virg. Drăghiceanu, inscripțiile, arhitectura și ctitorii, în Buletinul Comis., Mon, 
It., IX, p. 95: idem, Monumentele Olteniei, ibid, XXV, p. 69, I. D. Stefanescu, Con- 
trib à l'étude des peintures murales valaque, p. 62; idem, La peinture religieuse, H 
112—114; N, Ghika-Budesti, Evoluția arhitecturii, partea ll, Bul, citat, XXIII, p. 26, 


LVII. Păpuşa 
(Vâlcea) 


Este metoh al mânăstirii Bistriţa, în preajma căreia se 
află, pe malul stâng al apei. Inscripţia din 1712 spune că 
a fost clădită din temelie de egumenul Stefan dela Bistriţa | 
si de alti frati de monahism ai acestuia, fárà să pomenească 
de-un ctitor mai vechiu..S'a observat însă cu toată dreptatea 1), 
că biserica trebue să fi fost clădită la început de Craiovesti, 
de vreme ce este reprezentată pe musamaua dela Bistriţa, 
care dă călugărirea Barhului I Craiovescu. 

1) Drüghiceanu, in Bul. Comis. Mon. Ist, XXVI, p. 58: 


LVIII Pátrunsa 
Com. Bărbăteşti (Vâlcea) 


După tradiţia locală, schitul Pátrunsa a fost zidit de e- 
piscopul Climent (1735—1749), pe locul unde a fost născut 
de maică-sa, fugară de Turci, sub poalele muntelui Buila +). 
Pisania de azi nu mai păstrează amintirea acestui prim în- 
temeietor 2), Ctitorii cei noui sunt: postelnicul Dumitru, pro- 
topopul Pietrariu şi postelnicul Ion -Bărbătescu *). 


1) Episcopia Râmnicului, Noul Severin elo. p 137 

2) T. Bálásel, Un manuscris din 1798 al lui Dionisie Eclesiarhul, în Arhivele 
Olteniei, XV, 83—85, p. 102 

3) După Marele Dicţionar Geografic, IV p. 662 unde anul zidirii este dat greșit, 


LIX. Petreni 

Costeşti (Vâlcea) 
„Schitul cu patruzeci de izvoare” dela Petreni a fost 
zidit de „chir Stefan ieromonah ot Bistriţa, ajutând si Epi- 


fanie Nicodim egumen”, în anul 1701. A lost probabil stă- 
pânit de mânăstirea Bistriţa. 


Bibliograge : V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon. Ist., 
XXVI, p. 63. 


LX. Pietrarii de Jos 


Comuna Piertarii de Jos (Vâlcea) 


In satul de moşneni al Pietrarilor, episcopul Climent 
al Râmnicului, care venea de acolo, zideste la 17421), pe mo- 
sia părintească si cu ajutorul fraților săi rămaşi acasă, popa 
Mihul?) si Simion vătăşelul, „metoh de piatră” închinându-] 


E E 


^ 





episcopiei. Actul sáu dela 24 Mart 1747, lămureşte condiţiile 
acestei închinări: „să aibă preoţii care vor fila acea bisearică 
să dea la sfânta episcopie pe an 3 ocă de ceară întru semn 
de închinare si să tie acei preoţi si un călugăraş monah dela 
sfânta episcopie acolo şi aceluia să-i fie hrana lui şi îmbră- 
cămintea si chiverniseala din venitul moşiei, partea mea de 
moştenire si cumpărătoare, cu viile precum sânt hotărâte şi 
alese. lar mai mult să nu aibă voe sf. episcopie a se tinde 
la nimic de ale bisearicii... pentru că orice am făcut şi am 
dat... sânt toate din osteneala mea şi câştigate cu ormotorul 
si din munca fraţilor miei". Preoţii trebuiau să fie din nea- 
mul lui 5). 

Schitul fusese însă afierosit mai intàiu, de însuşi ctito- 
rul său, mânăstirii Bistriţa. Avea danie vinăriciul domnesc 
din dealul Troianului de lângă Râmnic, era scutit de dijmă- 
rit si vinăriciu şi avea 4 scutelnici+). Pe la jumătatea vea- 


cului trecut nu mai este menţionat ca schit:5). 


1) Inscripţia e, cu leat cu tot, transerisá greşit în istoricul citat al Episcopiei de 
Râmnic, p. 403. Cl. comunicarea d-lui V. Drăghiceanu din Bul. Com. Mon Ist., VII, 48. 
. 2) Piatra tombală a acestuia, călugărit sub numele de Macarie ieromonah, la 
Drághiceanu l| e. 
3) Sf. Episcopie a Râmnicului etc., 405—405 
4) Ibid. p. 405—8. 
5) D. Frunzegcu, |. c. 


LXI. Poenari 


Com. Poenari (Vâlcea) 


In pomelnicele cele mari ale Episcopiei de Râmnic, se 
găseşte pomelnicul unui „Nicolae ieromonah dela schitul 
Poenarii de Sus, sud Vâlcea, care a dat la sf. Episcopie 2 vaci 
cu lapte, 2 boi şi o iapă cu mânzul ei”. Acesta e singurul 
izvor din care luăm deadreptul cunostiintà de existența schi- 
tului dela Poenari. Azi, in acest sat se gáseste o bisericá, re- 
făcută la 1841, in care se păstrează o icoană, din ins- 


cripţia căreia sar constata cà biserica cea veche, ce era de 
lemn, ar D fost fondată la 15601). 


1) Sf. Episcopie a Râmnicului ete., pp. 365—7. V. şi Marele Diétionar Geografic, 
V, p. 20. 


LXII Polovragi 
(Vâlcea) 


După o informaţie, pe care nu o putem controla 
acum t), mânăstirea Polovragi a fost zidită, de Moise Vodă pe 
la anul 1529—30. Ori cum, ea vine cu siguranță din se- 
colul al XVI-lea: o atestă atât arhitectura), cât si cele 
două, hrisoave ale lui Mihnea Turcitul dela 7087 (1578—79) 
si 7091 (1582—1583) amintite de catagrafia din 17313), 


5 — 65 — 


In timpul domniei lui Matei Basarab, probabil la 1643, 
mânăstirea a fost refăcută de Danciu Pârăianu vel logotăt, 
boerul care mai târziu va D ispravnicul lui Matei la biserica 
Sf. Dumitru din Craiova si la alte ctitorii ale sale. La 
1645, când ctitorul era capichehaia la Constantinopol, el în- 
chină mânăstirea, care atunci nu era încă terminată, la Sf. 
Mormânt, de unde o va'răscumpăra, la 1693, Constantin Brân- 
coveanu cu trei pungi de bani, inchinànd-o metoh mânăstirii 
sale dela Hurez .In tot acest răstimp, mânăstirea, Polovragi 
slătuse pustie. 

Zugráveala vine tot din epoca Brâncoveanului si s'a 
terminat la 1712. In unele documente, mânăstirea este nu- 
mită ,Branistea semănată dela Polovragi”. Ca metoace ale 
sale, se citează la 1731: „In Crajova domum Haan dietam, 
quam Monasterium propriis sumptibus aedificavit juxta testi- 
moniales Principis Brankovani ab anno 7219 (1710 11)" — 
care e „Hanul nemtesc'*àl Craiovei din strada Horezu. ,De- 
mum habuit ex Okna annuos 50 salis lapides pro Capella 
Sancti loannis Preditecs ab anno 7197 (1685—89)" 4). Aceasta, 
din urmă este mânăstirea Sf. Ioan din Ocnele Mari 5), 

Bolniţa mânăstirii construită între 1736--38, a fost fä- 
cută cu osârdia si cheltuiala egumenului Lavrentie B): 

1. C. Biloiurescu, Mándstirile din țară, 1890, pag. 99. V. Al. Șteiulescu, Polo- 
vragii, ed, Casei Bisericii, Tg.-Jiu, 1906, p. 55 | 
SN 2 5s Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii, partea (la, în Bul. Com. Mon. Ist., 

UN Dobrescu, fat. bis, rom. din Oltenia, p. 249. 

4) N. Dobrescu, l. c. 

b) Vezi mai jos, sub LXXIII, p. 71. 

6) Pentru toate, vezi Al. Stefulescu, op. cit. 

Adaosuri bibliografice: N. lorga, Ist. Bisericii Româna,2 vol. (indicele), M. Popeseu. 
Oltenia în timpul stăp austr., în Bul. Com. Mon. Ist., XIX, p. 105; V Drăghiceanu, Mo- 


numentele Qiteniei, ibidem, XXVI, pp. 63—64; V. A, Ureche, Jsioría Românilor, ll, p. 
8b; VI, pp. 166—67; VII, p. 371. 


LXIII. Rámesti 
(Vâlcea) 


Mitropolitul lui Matei Basarab, Stefan, care se ridicase 
din satul moşnenesc al Rümestilor, a zidit acolo în domnia 
lui Mihnea III (1658—59) o biserică, pe care urmaşii lui 
mosneni o închină mânăstirii Hurez la 21 Decemvrie 1703. 
La această, dată si moşia intrase în patrimoniul mânăstirii 
lui Brâncoveanu. 


Bibliografie : lorga, Studii at doc. XIV; idem L'art roumain, p. 196; V. Drághi- 
ceanu, Biserica din Rămeştii- Váleei, in Bul. Comte Mon. Ist, IV, pp. 130—132. V. si 
bibliografia de sub XXXIX, p. 308. 


LXIV. Resca 
Com. Resca (Romanati) 


O biserică de mir a existat la Resca înainte de zidirea, 
la 1781, a celei care ni se păstrează: ea e menţionată in 
descrierea Olteniei din anul 17781). Cea de acum era 
gata la 5  Octomvrie 1781, fiind zidită din temelie 
de dumneaei şetrăreasa Ilinca Dobrosloveanca pe moşia ei, 


S B6 aa 











care o închină „prea-cuviosului părintelui nostru Grigorie De- 
capolitul la sfânta mânăstire Bistriţa” 2), ceea ce însemnează, 
că locasul a fost mai întâiu metoh al acestei mânăstiri. Peste 
trei ani însă, fondatoarea îl închină, prin diatá, episcopului 
Filaret, „socotind că fiind metoh sfintei episcopii, una cà va 
avea mai mare pomenire, ca dela o maică a tuturoor celor- 
lalte biserici, şi mai vârtos văzând atât în Craiova bisearica 
răposatului Gănescul, cât s'au împodobit de sfinţii arhierei, 
cât şi în Bucureşti bisearica Sfinţilor 40 de Mucenici, câtă 
întregime au câştigat prin însuşi silin(a prea-sfintiei sale, — 
şi mai vârtos pentru a se ocroti şi preoţii numitei... biserici 
dela Recica, a fi nebântuiţi de toate angaralele ce ies pe preoţi, 
ca să poată necontenit a căuta de slujba sfintei biserici” 3). 
Dela fondatoare schitul stăpânea moşiile Recica, Murgenii, 

„O Viişoară şi o moricică in Teslui”, precum si țigani 4). 

1) Const. J. Caradja, în 1. o., p. 231. 

2) Pisania actuală la V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mon. 
Js, XXVII, 1934, pp. 109—110. 


3) S/. Episcopie a Râmnicului eto., pp. 441—444. 
4) Idem, ibidem. 


LXV. Rojiştea 
(Dolj) 


La 24 Iunie 1794, Alexandru Moruzi Voevod dă voie 
cluceresei Maria Cotofeanca să, facă bâlciu de Duminica Tu- 
turor Sfinților pe moşia sa Rojiştea, în folosul mânăstirii ce 
are pe acea moşie, care se află descoperită si dărăpănată 1). 
Despre mânăstirea dela Rojişte, sat care se afla şi mai târ- 
ziu în stăpânirea boerilor Coțofeni, nu cunoaştem altă in- 
formație. 

1) Regest la V. A. Urechiă, Istoria Românilor, V, p. 317 no. 1. 


LXVI. Sadova 
(Dolj) 


Pisania cea veche a mânăstirii Sadova, zugrăvită, in 
pronaos la 1633, — izvor istoric important, în“ care se 
pomenește o luptă, necunoscută altfel, a lui Matei Ba- 
sarab, arată că nici Sadova, locas atât de apropiat 
de hotarul dunărean, nu vine din epoca acestui voe- 
vod: Matei este şi aci numai înnoitorul, care pau Zi- 
dit această... mânăstire la anii 7141 [1632—3] după ce au bi- 
ruit pre Turci la Schela Ciobanului, unde având mare strâm- 
toare de către dânşii, în două rânduri”, putuse scăpa „cu 
toată oastea într'acest sfânt lăcaş, ce era făcut uă biserică, de 
lemn, unde locuia vreo câţiva părinţi călugări” 1). Ori cât 
de neînsemnată va fi fost vechea aşezare monahală de aci, 
fati de cea zidită apoi de Matei, ea a trebuit să fie totuşi 


E Aia 


suficient apărată de zidurile ce o înconjurau, de vreme ce 
o trupă relativ numeroasă sa putut refugia intr'insa. 

Cu oarecare aproximaţie, se pot cunoaşte astăzi atât 
ctitorii, cât şi epoca întemeierii acestei mânăstiri: anume, ni | 
sa păstrat un hrisov din:1654, dela Matei Basarab, unde se gä- 
sesc menţionate daniile făcute mânăstirei Sadova de Barbu 
banul, moşul lui Matei Vodă, cel care a pribegit la 'Țarigrad2). 
Acesta nu poate fi însă altul decât feciorul banului Preda, 
Craiovescu, ,fratele lui Basarab Vodă (Neagoe)", prin urmare 
cel de al treilea ban cu acest nume dintre Craioveşti. Bănia 
lui trebue pusă între 1534—1535, în vremea, lui Vlad-Vintilà 3), 
— 8i deci vechimea mânăstirei Sadova, documentar stabilită, 
urcă în timp până în această vreme. 

Că neamul Craiovestilor a ctitorit la început mâ- 
năstirea, se dovedeşte şi astfel: O tradiţie păstrată, la 
Sadova, arată că în interiorul bisericii fostei mânăstiri, „la 
fereastra stranei din dreapta”, s'ar afla mormântul lui ,Ju- 
pan Barbu Velichi Ban Craiovescu” 4), care trebue să fie u- 
nul dintre ultimii doi bani Craioveşti cu acest nume, deoa- 
rece Barbul I, monahul Pahomie, a fost înmormântat in må- 
nástirea lui dela Bistriţa. S'ar'părea că mormântul acesta este 
chiar al ziditorului mânăstirii. Observ însă că, între ctitorii 
zugrăviți în naos, se aflà si „Jupan Barbu Velichi Ban Cra- 
levski i suprujnica ego Neagoslava", deci Barbu I. 

După cum ar reiesi dintr'o inscripţie confuză, zidirea 
lui Matei Basarab a fost reparată sau sfârşită de Preda vel 
spátar Brâncoveanu; iar la 1792, altarul fiind stricat, se 
innoeste de egumenul Paisie. Reparaţii va fi făcut mai înainte 
şi Constantin Brâncoveanu, cel care zideste din temelie bol- 
nita. 

Veche ctitorie craioveascá, însemnată prin trecutul său, 
prin frumoasa pictură ce ni sa păstrat, si chiar prin situa- 
Da sa geografica, mânăstirea fiind relativ în apropiere 
de hotarul Dunárei, — ceea ce demonstrează. elocvent cá in 
primele decenii ale veacului al XVI-lea, viata in câmpia ol- 
teaná era destul de așezată şi sigură, — mânăstirea Sadova 
nu este încă suficient cunoscută. Cercetări viitoare pot aduce 
şi aci un real folos pentru întreaga, istorie a acestui ţinut, 

1) V. Drăghiceanu, în Bu? Comis. Mon. Tst., VI, p. 134 si XXVII, pp. 101—103. 

2) V. |. C. Filitti, Banatul Olteniei și Craiovestit, p. 29. 

3) Idem, ibidem. 

4) Marele Dicționar Geografic, V, p. 306, V. şi lucrarea men: Cine a jost Banu 
Márácine?, în Arhivele Olteniei an. OU. p. 37, 

Adăogiri bibliografice: N. lorga, Istoria bisericii româneşti, ed II (indicele); D, 
Ștefănescu, La peinture religieuse, pp. 160—162; N. Dobrescu, Jaloria bisericii române 
din Ollenia în timpul ocup. austr. pp. 253—254; Doo. Hurmuzaki, vol, Vl; N. lorga, L'art 
roumain, p. 156; V. A. Urechiă, Istoria Românilor: Vl, pp. 259—860, 542— 43. 

Pentru starea mânăatirii la stârşitul sec. al XVII-lea si înnoirea bolnitei, v. 
A. Sacerdoţeanu, Cronicarul Dionisie, Eclesiarh al mânăstirii Bistrita, în nr. 86—88 al 
Arhivelor Olteniei, p. 260. 


SE 








LXVII. Sálcuta 
Com. Sálcu(a (Dolj) 


In lista de mânăstiri si schituri din Oltenia, dela 26 Iu- 
nie 1731, figurează si „capela Szalkucza”, cu menţiunea: ,.ha- 
bet suam possesionalem în qua jaeet, secundum donationales 
et emptionales" 1). Nu ar putea fi vorba decât de vreun schit 
neînsemnat, probabil ctitorie boierească, din satul cu acest 
nume al Doljului, de vreme ce o altă localitate numită astfel 
n'a existat în Oltenia. Sáleuta este o asezare destul de veche 2), 
întrucât la 1723 se găseşte menţionată ca sat dispărut ^). 


< 1) Dobrescu, op. cit., p. 274 
2) Informaţia Marelui Dicţionar Geografic, V, p. 333, potrivit căreia Sălcuța ar 
fi fost înființată sub domnia lui Vodă Caragea, la anul 1832(!), în urma Regulamen- 
tului Organic, nu se poate lua fireşte în seamă. 
3) loan C Băcilă, Un document cartografie, în Arhivale Olleniei, lll, p 117, 


LXVIII. Sárácinesti 
Com. Cheia (Vâlcea) 

Schitul  Sărăcineşti, alt locas mânăstiresc scos în 
vremea noastră la licitaţie publică şi trecut în chipul 
acesta în stăpânirea unui om mare al zilei, care, ce-i 
dreptul, l-a reparat, făcându-l să funcţioneze din nou, — are 
o vechime foarte însemnată: cel dintâiu document al schitului, 
ce se păstra încă la 1731, este din anul 6945 (1436—7), si 
prin el Vlad Vodă Dracul ii întărea stăpânirea peste moşia sa 
de vatră 1). Că schitul a continuat să existe în cursul vremii, 
sta dovadă faptul că, tot la începutul secolului al XVIII-lea, 
călugării păstrau si hrisoavele din anul 7060 [1552] si 7120 
[1611—12] dela Mircea Ciobanul si Radu Vodă ?). 

La anul 1688, în zilele lui Şerban Cantacuzino, episco- 
pul Stefan isi zideşte aici biserica pe care o va zugrăvi, abia 
la 1718, Damaschin ë). ,Monahia Marta", sora lui Tănasie 
comisul Sărăcinescu si mama lui Tànasie Păuşescu 4) dăruise, 
împreună cu acesta din urmă, la 7 lunie 1687, moşii si case 
episcopului DL, ca să-și facă mânăstirea, — dar nici actul de 
danie, nici inscripţia ce ni s'a păstrat, nu pomeneşte de ve- 
chiul locaş, desigur fiindcă acesta dispăruse câtiva vreme 
mai înainte. Din secolul al XIX-lea, Sàrücinestii au devenit 
chinovie de maici. 

1) «Sacellum Saracsineste possidet autem in Caesarea hac Valachia possessionem 
sui nominis in qua est situatum, de qua etiam literas donationales Vlad Vayvoda 
dedit, possessionibus prioribus quae postmodum una cum possessione episcopalui sunt 
traditae de anno 6945». N. Dobrescu, op. cit, p. 235. 

2) Dobrescu, op. cit, p. 236. | 


3) V. Drághieeanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis, Mon. Tst., XXVII, p. 67. 
4) După inscripţii şi documente spila acestora este următoarea: 





| Nicola log. Sărăcinescul 


Tănasie Sărăcinescul comis. Mihalcea, | 
Era la 1687. (Marta cálugárita) 


= Radu clue, Păușescul 


Tánasie Păușescu 
69 treti vist. 1689, clucer 
ee KE T fără copii. 





Pentru Tánasie Páusescu, v. și Greceanu, Genealogii doo , |, p. 84 

5) Pentru toate, v. Sf. Episcopie a Râmnicului eic. pp. 391—396 si V. Dră- 
ghiceanu, |. e 

Adăogiri bibliografice; I. Trajanescu, Schitul Sdrdcinesti, in Bul. Comis. Mon 
Ist., VII, pp. 1-12; T. G. Bulat, Jnseripiii din bisericile oltene, in Arhivele Olteniei, ll, 
nr. 9-10; Pr. D. Lungulescu, Schitul Sárdcinesti, în Arh. Olt., IN, pp. 132-137; |. D. Ste- 
fănescu, La peinture religieuse, pp. 203-205. 


LXIX. Schitul de sub Piatrá 
Com. Costesti (Vàlcea) 


Metoh al Bistriţei, a fost fondat, după cum spune pi- 
sania, la 1701. Aşezarea lui ne face să presupunem însă 
că în acelaşi loc a trebuit să existe un locaş de schivnicie 
Şi înainte de această dată. 

Biserica a fost zugrăvită la 1779. 


Bibliografie: A1, Odobescu, Sohiturila şi metoaşele mândatirii Bistriţa, in Bul 
Comis. Mon Jst., |, pp. 104—5. Subliniez cá nu-l cunose decât din aceustă lucrare, 
In harta alăturată nu figurează. 


LXX. Schitul din Peşteră 
Mânăstirea Bistriţa (Vâlcea) 

„Schitişorul” din peştera Bistriţei este tără îndoială foarte 
vechiu, şi a fost desigur premergător mânăstirii de. alături. 
La 1775 Alexandru Ipsilanti scutea, pentru călugăraşii de 
aci,- 00 de stupi si 50 de oi, miluindu-i si cu bani dela 
vama judeţului. Erau dati si 2 lude, pentru poslusanie. 


Bibliografie: N. Ghika-Budesti, Evoluţia arhitecturii, în Bul. Comis Mon. Ist, 
XX, p. b: V. A, Urechiă, Istoria Românilor, 1l, pp. 81-82; VII, p. 306. V. şi bibliografia 
de sub VIII, p, 9. In harta alăturată nu figurează. 


LXXI Segarcea. 
(Dolj) 


O altă mânăstire, al cărui nume se întâlneşte destul de 
rar în lucrările privitoare la istoria noastră, bisericească, este 
Segarcea. Cele câteva menţiuni ce se întâmpină, câte nu pri- 
vesc o epocă mai nouă, sunt datorite legăturilor mânăstirii 
cu metohul său, biserica Slátari din Bucureşti, ori cu Pa- 
triarhia Alexandriei, unde se găsea închinată. 

O cercetare asupra trecutului mânăstirii Segarcea nu s'a 
facut până acum. Avem totuşi câteva informatiuni ce aduc 
în această privinţă o relativă orientare. Astfel, referintele 
latine din 1731, arată că locaşul „fuit prius solummodo sa- 
cellum, sed postmodum per remonstrationem a quodam igu- 
meno nomine Germano factam, fuerat Patriarcha Alexam- 
drino adauctum et in monasterium aedificatum" 1). Oele maj 
vechi documente mentionate in acest izvor sunt dela Alexan- 
dru Vodă Mircea, din anii 7078 [1569—70] si 7080 [1571-79] 2). 
In sfârşit, o însemnare pe o carte spune: „Să se stie când 
sau găsit leatul sfintei biserici: 1547 ani dela Hs. Si am 
scris eu robul lui Dumnezeu, dascălul Pătru sin Mitică, cu 
mâna de ţărână” 3). Sg 

Afară de moşii, mânăstirea Segarcea stăpânea în Olte- 
nia două metoase: Stăneştii şi Arhanghelul. A ei era, cum 


Stea (i Rete 








am spus, si „capela” Slátari4). La 1731, sub stăpânirea aus- 
triacă, avea ca venit anual între două şi trei mii florini, 
sumă, destul de însemnată, ce ar fi urmat să se trimită pa- 
triarhiei Alexandrine 5). 


UN Dobrescu, op. cit., p. 257. 
2) lbid., D8. 

3) V. Drághiceanu, in Bul. Comis. Mon. Fst., VII, p. 195. 
4) N, Dobrescu, 2. c. 

b) lbid., p. 186. 


Addogiri bibliografice: V. A. Urechiă, Istoria Românilor, V, p, 317; Vl, pp. 
204 6, 351, 543-44; D. G. Ionescu, Relatiile țărilor române cw palriarhia de Constanti- 
napol (neutilizată). 


LXXII. Sf. Antonie cel Mare dela Scăunele 
Com. Tismana (Gorj) 


Metoh al Tismanei, zidit la Scăunele, mai jos de eleşteul 
mânăstirii, unde se mai văd încă ruinele chiliilor. Din biserica 
de lemn nu a mai rămas însă nimic. Exista la 1657, când 
patriarhul Macarie al Alexandriei vizitează, Tismana, 

La 1 Ianuarie 1778 murind Ancuţa, soţia Barbului Poe- 
narul biv vel şetrar, a lăsat mosia sa de zestre Mălăeştii bär- 
batului său, ca să o stăpânească în timpul vieţii, obligându-l 
însă între altele să facă din piatră, schitul Sf. Antonie. 

Aci sa îngropat soacra arhitectului Olein, împreună cu 
alţi doi arhitecţi Beniş si Schlatter, restauratorii 'lismanei 
dela 1855. Schitul s'a risipit după 1867, când Domnitorul Ca- 
rol a vizitat pentru prima oară mânăstirea Tismana t). 

1) Pentru toate: Al. Stefulescu, Tismana, ed. Casei Bisericii, pp. 162. 


LXXIII. S£, loan Zlataust 
(Ocnele Mari) 


Biserica, Sfàntului loan „din Broşteni”, in a cărei pisanie 
dela 1793 s'a trecut doar, lângă popii Ghera si Radu, un 
„jupan Dinu Lupu”, trebue să fi avut prin secolul al XVI-lea 
rosturi monahale. O arată zapisul dela 3 Iulie 1597, al lui 
jupan Nan din Buneştii-de-Jos, care cumpără în Páuleani 
„dela Stanciul si dela "frate- sáu Bran 3 fălci în deal la Brus- 
iuret si 2 în vale, una inghiul Cârstei şaltă in manco (mai 
încoa?)... de au dat jupan "Nan aceale fálei sfentei mănistiri 
la sfeli Ioan Zlataustu dela Ocna cea Mare, ca să-i fie po- 
meani...". 

In zapis apare ca martoră, — amănunt interesant — ,,sta- 
rita din Slătioara anume Mariia” *). 

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, puţin înainte de ree- 
dificarea sa, biserica avea încă resturi de chinovie şi atârna, 
de mânăstirea Polovragi, care, prin 1688—1689, primea 50 de 
bolovani de sare dela Ocnă „pro Capella Sancti loannis Pre- 
ditecs €). | 

DV. Drághiceanu, in Bul Comis. Mon Ist, V, p. 135. Am dat-o si in această 
revistă, an. T pp. 229—830. 
2) 2 P RAMUS Cuvinte din Bătrâni, |, 30—81. V. si Marele Dicţionar Geo- 


grafic, 1V, 
3)N. Poteca. Ist. Bis. rom. din Oltenia, pag. 200. 


T puru 


| LXXIV. Slătioarele 
(Vâlcea) 


Fosta mănăstire din preajma Oenelor mari, Slătioarele 
sau, cum! i se zicea la sfârsitul secolului al XVII-lea, Schitul 
Slăținencii t), este dintru început ctitoria levantinei Ecaterina 
Salvaresi, Doamna lui Alexandru-Vodă Mircea (1568—1577) 
si conducătoarea, statului muntean în vremea lungii minori- 
tăţi a fiului său, Mihnea Turcitul 2). In domnia lui Matei Ba- 
sarab, credincioasa tovarăşe a acestuia, Elena Doamna, a- 
junge la rândul său ctitoră, probabil prin reparaţii fără 
mare însemnătate, şi care, numai după o jumătate de se- 
col de existență a clădirii, n'o puteau schimba prea 
mult. Elina Doamna va fi terminat mai ales ceea ce nu pu- 
tuse isprăvi inaintasa ei: pictura, care într'o formă înnoită 
doar în ce priveşte culoarea 21. le reprezintă pe amândouă 
Doamnele, ţinând biserica. Dela Elina, mânăstirea primeşte 
și moşia din preajmă, la 1644. 

Se cunoşteau până aci două stareţe dela Slătioarele, ceea 
ce dovedea că schitul fusese din vremuri vechi chinovie de 
maici: Salomia dela 1676, poate o Slătineancă, menţionată de 
d. Filitti, $i Olimpia, care, după inscripţia neinteligibilă, dela 
19124), ar fi zugrăvit locaşul la 1796. Am observat si mai sus 
că, intr'un zapis dela 3 Iulie 1597, unde se vorbeşte despre 
necunoscuta mănăstire a Si. Ioan Zlataustul dela Ocnele Mari”), 
apare ca martoră stareta Slatioarelor, Maria. Mânăstirea tre- 
bue să, fi fost deci chinovie de maici încă din vremea Ecate- 
rinei, | 
1) I. C. Filitti, Biserici și otitori, Buc,, 1932, pn 44—45. 

2) N. Iorga, Biserica Doamnei Ecaterina, în Bul. Comis. Mon. Ist, XXV, pp 
38-9; Filitti, Le: Bulat, Contrib. documentare, pp. 81-88. 

3) N. lorga, 1, c. 

4) lon Donat, Bisericile Oonelor-Mari, în Arh. Olt., Xl, p. 368. 

5) Mai sus, sub LXXIII, p. 7, 


Addogiri bibliografice: V, A. Urechiá, fstoria Românilor, VII, pp. 320, 372; X 
A., p. 182; N. Ghica-Budeşti, Evoluţia arhitesturii, în Bul, Comis. Mon, Ist., pp. 11 si 40. 


LXXV. Sporăşti 
Com. Peştişani (Gorj) 
Schit cunoscut din cercetările lui Alex. Stefuleseu. Avea 
o biserică de lemn, ale cărei rămăşiţe istoricul gorjan le mai 
putuse vedea „aproape de hotarul Săucăi, intr'o încântătoare 
poziţie, pe un deluşor acoperit cu pometuri frumoase şi vii”. 
Probabil — spune Stefulescu, — el a fost metohul T'ismanei făcut 
la 1584 de călugărul Vasilie şi popa Ion, la Plostina Drágoes- 
tilor, sat dispărut azi, in hotarul Hobitei. După ce aceştia 
au fost omoriti de locuitorii din Pestisani, cari le vânduseră 
locul, schitul a fost refăcut de călugărul Antonie si egu- 
menul loan dela 'Tismana, înainte de 30 Mai 1640. Peste 
zece ani, Biltul din Pestisani îi dărueşte o vie în dealul Gu- 
renii. Schitul avea hramul Intrarea în biserică si exista la 
1798, când se găseau acolo trei schivniei 1). 
1) Al. Stefulescu, Tismana, ed. Casei Bisericii, pp. 161—2. 


mensi A 








LXXVI. Stăneşti 
(Vâlcea) 


In forma de acum, biserica mânăstirii Stanesti este in 
cea mai mare parte zidità la 1536!) de Giura lopotătul şi 
jupànita lui Vilaia si tot de atunci vine minunata ei pictură. 
Ceva mai târziu, sa adăogat monumentului un pridvor Si, 
pe laturi, câte o galerie deschisă cu trei coloane, ceea ce 
era un element arhitectural neîntâlnit până aci. 

O inscripţie slavonească 2) arată însă că biserica ce ni 
s'a păstrat se află pe locul alteia mai vechi, ridicată de îna- 
intasii ctitorilor dela 1536, jupân Mogoş banul si fiul său, 
Mogoş armasul. Cu privire la aceste începuturi ale mânăs- 
tirii, informația latină dela 1731 spune că ea sa numit mai 
întâiu Cornet, si a fost înălţată, la anul 7000 [1491—92] „ab 
Illustrissimis Domini Busestis de Basaraba” 3). Dar dacă sa 
simţit nevoia ca biserica să fie înlocuită la 1536, se poate pre- 
supune că ea va fi fost mai veche decât anul 1491; apoi iz- 
vorul acesta trebue îndreptat şi în ce priveşte afirmaţia că 
mânăstirea este fundatiunea  Buzeştilor, deoarece, dacă ea 
se găseşte dela un moment în stăpânirea acestora, lucrul se 
explică prin căsătoria Mariei, fica lui Giura logofütul, cu 
Radu vel armas, tatăl cunoscutilor frati Buzesti*). 

Trecutul mânăstirii Stănești nu poate fi despărţit de, 
istoria marilor fapte de arme din pragul celui de al XVII-ea 
veac. | 

Deşi mânăstirea Căluiu, necropola Buzestilor, era gata 
la 1601, totuşi Stroe a fost înmormântat aci. Pe piatra de 
mormânt, unde este reprezentată lupta lui cu Mirza Täta- 
rul, Sima stolniceasa a pus să se sape, în cuvinte de durere 
si ură, istoria eroică a mortului. „Au fost — spune piatra — 
stolnic la Mihai-Vodă şi au fost la toate războaele depreună 
cu Dommnu-său, ea o slugă creadencioasä Domnu-său, şi la 
războiul dintâi dobândi rană la mâna stângă de Turci şi la 
războiul dela Giurgiu, când să loviră cu Hanul, să răni în 
ochiul stâng de săgeată. Şi au slujit Stroe la Mihai Vodă 
până peri in Tara Ungurească. De aci sä sculară boierii ţării 
şi cu Buzestii ridicară pre Radu Vodă; iară Simion Vodă... 
s'au ridicat... cu Leşii şi Moldovenii şi Hanul cu mare oaste 
de 'Tătari si ieşiră de sä loviră in gura Telejinului, la Te- 
iusani, in luna lui Septemvrie 14 zile si vleat 7110 [1601]. 
si făcură năvală marţi dimineaţa de 3 ori de toate părţile; 
iară [văzând] jupânul Stroe atâta nevoie pre creştini, státu 
împotriva Tătarilor, de să lovi cu Mirza nepotul Hanului şi-l 
junghie pre Tătar, si dintr'acel război să răni la obraz [si 
preste 3 săptămâni se tâmplă] moart[ea-i] în luna lui Oc- 
tomvrie 2. zile, vleat 7110 [1601]. Si nu fu pre voe cáinilor 
de 'Tătari: Dummezeu-l erte. 


KN s o 


Scris|[-am] eu jupâneasa Sima a stolnicului Stroe: deacă 
voi muri să mă [in]gropati lângă dumnealui aicia" 5). 
Mânăstirea Stănești tinea, din 1614, de Patriarhia A- 
lexandriei 6), 
1) Septembrie 7045. | | | 
. 2) I. Trajanescu, Schitul Stănești, in Bul, Comis. Mon. Isi, 1V, pp. 18-14; V. 
Drághiceanu, Mon. Ist, ale Qlteniei, in Bul. Comis. Mon. Jat, XXIV, pp. 118-9. 
3) N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia. p. 259. 
4) Chipul înrudirii (cf, şi Maior Buzescu Reconsttwiri istorice privind neamul | 
Buseștilor, II) este următorul: 
? 


—— 


| Se banu | 


| Mogos Tris | 


————— 


| Giura logofátul 
= Vilaia 


| Maria. 
= Radu Buzea vel 
armaş 


Stroe Radu Preda, | 











vel stolnic vel clucer vel ban 


5) Trajanescu, o. c., pp. 16-17. 

6) Iorga, Ist. bis, rom. II, p, 64. M, Popescu-Spineni, Procesul m-lirilor facht, 
nate, Buc 1936, p. 134, 

Adăogiri bibliografice: N. lorga, L'art roumain, p. 14b gi urm.; l, D, Stefá- 
nescu, La peinture religieuse, pp. 87—107. 


LXXVII. Strâmba 
(Gorj) 


Un act dela 1525 arată că schitul Strâmba era la acea 
dată metoh al mânăstirii Govora). EL este singurul izvor 
sigur, pe baza căruia se poate vorbi despre acest locaş în 
secolul al XVI-lea, deoarece, aşa cum s'a observat, data de 
7127 [1518—19] pusă în pisanie, care.s'ar raporta la momentul 
când mânăstirea ar fi fost zidită, de Stoichiţă Râiosanu vel vis- 
tier, jupâniţa sa Dochia si nepotul lor Milos vel logofát?), 
nu poate fi în niciun caz primită. Stoichiţă Râioşanu 
este un personagiu uşor de urmărit în documente, care 
dela 1594 până la moartea sa, a stat mereu în dre- 
gátorii, fiind pe rând logofăt al 2-lea, vel lopotăt si vel 
vistier. hRăsculat cu Lupu Mehedinteanu împotriva Grecilor, 
el atrage urgia lui Alexandru lliag asupra casei sale, si a- 
cesta, în a doua domnie confiscă si vinde mânăstirea Strâmba 
metoh la mânăstirea Tismana 8). 

Stoichiţă Râioşanu a fost însă cu siguranţă ctitor de iz- 
noavá la Strâmba, pe care a zidit-o pe la 1603. Rămasă ne- 
terminată, mânăstirea este zugrăvită abia la 1793 de Cos- 
tandin Râioşanu vel armas. 

1) Stefuleseu, Gorjul istoric, p. 227, 

2) Idem, Strâmba, Tg..Jiu 1906, p. 49. Sf. Episcopie a Râmnicului, p. 348. 

3) Idem, ibidem, | 


Addogiri bibliografice: V. Drăghiceanu: Mon, ist. din Oltenia, in Bul, Comis, 
Mon. Ist., XXVI, pp. 109—110, ' 
-em 74 K Jan 








LXXVIII. Strehaia 
(Mehedinţi) 


Nu s'a putut încă desluşi temeinice nici istoria mai veche 
a mânăstirii Strehaia. Dar, în locul documentului aducător 
de informații sigure, avem si în legătură cu această mânăs- 
tire câteva tradiţii, ce nu pot fi nesocotite cu desăvârşire. 
Pe baza unei asemenea tradiţii, primită si în cronici, care 
arăta că aci fusese la începutul secolului al XIV-lea o re- 
ședință episcopală, sa putut creia, la 1672, un scaun nou 
de Vlădică, pentru un prieten al lui Grigore Vodă Ghica 1). 
Dacă se admite însă că aci a rezidat cândva Antim, rezultă 
că se atribue mânăstirii Strehaia vechimea celor din- 
tài fundatiuni religioase din Oltenia, 

O altă legendă spune că Banoveţii şi-au avut scaunul 
la, Strehaia, înainte de a-l muta la Craiova; ea se poate ex- 
plica însă — asa cum sa făcut?) — prin aceia că moşia 
Strehaia a fost întradevăr a Craioveştilor, care puteau re- 
zida acolo tot aşa de bine cum urmaşul lor, Matei Vodă, a 
putut veni să vieţuiască la  Bráàncoveni?). Dar, in aseme- 
nea împrejurări, ei au trebuit să aibe, în apropierea caselor, 
un paraclis, si prin urmare dacă pe zidurile bisericii lui 
Matei au fost zugrăviți fraţii Craiovesti, lucrul s'ar explica 
prin calitatea lor de ctitori. 

In sfársit, o altă tradiţie, care caută să explice si aşe- 
zarea ciudată a bisericii, arată că Mihai Viteazul s'ar fi năs- 
cut la Strehaia, în castelul tatălui său, lângă care apoi a în- 
ceput să, zidească biserica într'o noapte, când se refugiase 
aci după o luptă cu Turcii; fiind însă întuneric, el a ase- 
zat-o cu altarul spre miază-zi 4). Observ că Mihai Viteazul 
trecea ca începător al mânăstirii încă din secolul al XVII- 
lea 5). 

Mânăstirea Strehaia a fost rezidită din temelie, la 1645, 
de Matei Basarab, a cărui inscripţie nu pomeneşte pe vechii 
ctitori 6). Biserica sa zugrăvit din nou la 1826, de Axentie 
egumenul. 


1) Alex. Lapedatu, Episcopia Strehaiei si tradiția scaunului bănese de acolo, 


Buc, 1909. 

2) Idem, ibidem, l 

3) V. Arhivele Olteniei Xl, p. 278. 

4) I. B. Georgescu, Mănăstirea Strehaia, în Arh, Olt., VI, p. 25; Marele Dic- 
[ionar Geografic, V, p. 478. 

5) Hoc monasterium fuit in primis a Michaele Vojvoda inceptum, deinde vero œ 
Matthaeo Vojvoda una cwm eclesia aedificatim et finitwn», v. N. Dobrescu, Istoria bis, 
rom, din Oltenia, p, 255, 

6) inscripţiile la N. lorga, Jnseriptii 1, pp. 810-11 şi V, Drăghiceanu, Monumentele 
Olteniei, in Bw, Mon. Comis, Ist, XXVII, pp. 107-8, 

Addogiri bibliografice: Mih. Popescu, Oltenia în timp. stdp, austr., in Bul. Comis 
Mon. Ist., XIX, p. 105-6; N. Ghika-Budesli, Evolutia arhitecturii, ibid. XXV, pp. 44 45; 
V. A, Urechiá, Istoria Românilor Vl, pp. 259.60: Vlll, pp. 372, 380; X A, pp. 344-45; 
l. B. Georgescu, Strehaia, in «Ndzwinia», ll, nr. 6—7, pp. 1—13 


ue P deeg 


LXXIX. Surpatele 
(Vâlcea) 


„Mânăstirea de călugăricioare” dela Surpatele, pe care 
a ridicat-o de iznoavă Doamna Maria a lui Constantin Brân- 
coveanu, „zidită au fost oareşcând de Buzești, însă mică gi 
prost lucrată” 1). 

In inscripţia dela 1706 nu este precizată însă în niciun 
fel epoca acestei prime întemeieri, şi nici documentele må- 
năstirii, care vor aduce desigur lămuriri preţioase, nu au 
fost tipărite până acum. In schimb, catagrafia latină din 
1731, la care, cu toată sărăcia ei de amănunte, trebue sä 
recurgem din nou, arată că la începutul secolului al XVIII-lea, 
când Buzeştii „cei vechi” treceau ca începători ai mânăstirii, 
se păstra aci un hrisov pentru părţi din moşia Câineşti, dela 
Neagoe Basarab, din anul 7020 [1512]2). Aceasta este însă 
oremea când Vlad banul si fraji săi porneau să zidească, 
mânăstirea Căluiu şi se poate presupune că tot ei sunt cti- 
torii la care trimil documentele $i tradiția. 

De vreme ce mânăstirea păstra hrisoave dela Radu Ser- 
ban, Matei Basarab, Grigore Ghica, Şerban Cantacuzino, Brân- 
coveanu, ete. 5), este neindoios că ea a existat neîntrerupt 
în tot veacul al XVIII-lea. Cu puţin înainte sar părea că a 
fost restaurată de Stefan Surdul, pe care o legendă locală, 
făcându-l ctitor. îl socotește greşit fratele lui Mihai Viteazul +). 


1) Inseripţiile la: N. lorga, Inseríptii, |, p. 182; |. Trajanescu, Mânăslirea Ster- 
patele din Vâleea (şi pt descriere), in Bul. Comis Mon. Ist. IV, pp. 95—101 V. Drà- 
ghiceanu, Mon. ist, ale Olt, ibid. XXIV p. 122 si Maior Buzescu, Reconstiluiri istorice 
ele, partea II, pp. 78—79, (Sa dá si un pomelnic, unde se vede că schitul «Law atut 
numiții boeri clădit de lemn), 

2) N, Dobrescu, Tst, bis. rom. din Oltenia etc., p. 271. 

3) Idem, ibidem, 

4) Marele Dictionar Geografio, V, p 502. 

Addogiri bibliogra'ice: V, A. Urechiă, Istoria Românilor, VI, pp. 141—2; VI 
p. 371; Ghenadie al Râmnicului, O visită canonică, (1889), p. 17; N, lorga, L^set roumain, p, 
230 şi urm,; |. D Stefánes^u, La peinture religieuse, indicele; idem, Contrib, à étude 
des peintures murales valaques, p. 55, 


LXXX. Serbánegti-Morunglav 
Com. Stetänest (Vâlcea) 


A fost zidit in prima jumătate a secolului al XVIII-lea, 
în zilele lui Constantin Mavrocordat, de jupan Matei sin Du- 
mitraşcu Morânglav 1). Pe la 1864 „sfânta mânăstire Şerbă- 
neşti-Morunglav”, atunci în Romanați, se judeca pentru pri- 
cini de hotar cu un Ghiţă Calangiu din Craiova ë). 

A fost metoh al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti 4). 


1) Pisania, care nu arată leatul zidirii, la V. Drăghiceanu, Monumentale istorice 
din Oltenia, în Bul. Comis Mon. Ist, XXIV, p. 121; V. şi N, lorga, Inscripţii, ll, p 35 

2) D. Frunzescu, Dicţionarul statistic, |, c. 

3) Arh. Stat, Craiova, Curtea Apelativă din Craiova, S. Il, dos. nr. 3110/1845, 
hotărârea Judecătoriei Romanați nr. 105/844. 

4) Marele Diet, Geografie V, 513. i 

Adaosuri bibliografice : |. D. Ștetănesau, Contrib à l'étude des peintures murales 
valaques, p. 71. 


zm 4e cc 








LXXXI. Tárnávita 
Com. Târnava (Dolj) 


Se întâmpină pentru prima oară în documente la 1679, 
când „Partenie ieromonahul dela sfânta Episcopie de la Râm- 
nic" cumpără moşie in Mărăcinul de Sus din judeţul Dolj, 
dela jupâneasa Dobriţa a lui Dumitru din Fratostita si dela 
Iii şi nepotul ei şi o face danie schitului !). Tradiția locală, 
însă pune data fondării si aci, ca şi la schitul apropiat al 
Ciuturei, intr'o epocă mult mai veche: schitul ar fi fost adică 
început la 1540 şi terminat trei ani mai târziu „de Voevodul 
Constantin Basarab” 2), care e desigur numai ctitorul cel 
nou ce adaugă sau repară, — probabil Brâncoveanu însuşi. 

Faptul că un ieromonah al Episcopiei oltene este dă- 
nias la 'Târnăviţa, a fost interpretat ca o dovadă că schitul 
se afla, încă dela această, dată, în atârnare de Episcopie, 
care l-a stăpânit ca metoh, se pare, mai tárziu?). Observ 
însă că la 1719, întrun tablou semnat chiar de Episcopul 
Damaschin, în care 'Târnăviţa este socotită drept fondatiune 
a lui Partenie, ea figurează ca metoh al Brâncovenilor 4), şi 
faptul acesta ar explica si amestecul lui Constantin Bránco- 
veanu la acest locas. 

In unele hărţi vechi, schitul apare sub numele de Târ- 
nava 9), care e, cum sa văzut, al satului in care a fost zi- 
dit. Erau ale sale moşiile: Mărăcinele de Sus si de Jos, Ste- 
jarul, Cioroiaşul si Drägoaia 6), toate in Dolj. In epoca secu- 
larizării fiinţă încă 7). 

1) Sr. Episcopie a Râmnicului eto., pp. 390—91. 

2) Marele Dictionar Geografie, V, p 624%. Intormaţia s'ar putea întemeia pe 
vre-o inscripție, nouă sau înţeleasă greşit, care nu a fost semnalată altfel, 

3) Sf. Episcopie etc , |. c 

4) «...a Parthenio Calugero erecta, dedicata Monasterio Brancovan», în Hurmu- 
saki, Vl, p. 274. Cf de alttel si introducerea istoricului citat al Episcopiei (mai sus, 
nota 1 și 3), p. CIV, unde Zurnanita (sic) figurează cu metoh al Brâncovenilor. 
vus "D Harta Cápitanului Fr. Schwantz, 1723, in 1. c. Cl. şi Doc. Hurmwusaki Vl, p. 


6) Sf. Episcopie... |. c. 
7) D. Frunzescu, |. c. 


LXXXII. Tismana 
(Gorj) 


Cea mai însemnată mânăstire a Olteniei, Tismana, Zzi-. 
dità din râvna popei Nicodim, sfântul întemeietor al mona- 
hismului românesc, si cu banii domniei, va fi fost mai întâiu 
de lemn: în legenda cu care se începe si aci istoria aşezăr 
mántului, se aminteşte „lisa” din care s'a făcut biserica, pro- 
babil pe vremea lui Vladislav, voevodul cu care se începe şi 
pomelnicul. 

Sub Radu Vodă şi Dan I, cu banii acestor voevozi, dar 
şi cu ajutorul despotului sârbesc Lazăr, aceasta a fost inlo- 


A Să în diete 


cuită cu biserica de zid, a cărei ináltare se terminase la 1385. 


Tismana a fost, fără îndoială, cea mai bogată mânăstire din | 


acest ţinut, având proprietăţi însemnate, atât peste Olt, cât 
si in fara vecină a Serbiei, unde pe la 1404 Despotul Stefan, 
amintind de ajutorul dat la zidirea ei de răposatul său pă- 
rinte, îi întăreşte stăpânirea peste zece metoace 2). In secolul 
al XV-lea Regele Sigismund al Ungariei şi loan Corvin au 
cinstit si ei mânăstirea, întărindu-i rânduiala pusă de Ni- 
codim, precum şi stăpânirea averilor ?). 

Neagoe Vodă Basarab acopere biserica mânăstirii cu 
plumb, iar la 1564 Nedelco, marele vornic al lui Petru Vodă. 
o zugrăvește pentru prima oară. In secolul al XVIII-lea, pic- 
tura aceasta sa refăcut cu ajutorul Stancai Glogoveanca; 
iar la 1855, sub Bibescu Vodă, biserica este restaurată de ar- 
hitectul Schlatter., Luat in total, monumenul a rămas 
însă cel dela origine si este azi singura biserică, ce ni se 
păstrează dela Radu Vodă I-iul4). 

Trecutul Tismanei, de mare însemnătate pentru istoria 
monahismului nostru, se împletește cu întreaga istorie a ţării. 
Numele voevozilor, înscrise pe odoare si in hrisoavele păs- 
trate aci mai eu grije decât aiurea, dau aproape neintreruptul 
pomelnic al stăpânitorilor munteni. Adevàratà cetate, cum a- 


pare intr'un document dela 1493 al lui Vlad Călugărul, dotată . 


nu numai cu ziduri tari şi porţi îmbrăcate in fier, dar şi cu 
armamentul necesar, care cuprindea între altele 7 tunuri mari, 
— păzită apoi de un corp anume orânduit, de câte 50 de 
oameni din satele vecine, — Tismana a fost, la dreptul vor- 
bind, singura cetate românească din Oltenia. De două ori, 
zidurile de aici au adăpostit armatele unor revoluţii nafio- 
nale: la 1631, când Matei Aga din Brâncoveni se ridică, 
împotriva Grecilor lui Leon Vodă, şi peste aproape două, se- 
cole, la 1821, când tot aici se vor adăposti pandurii lui Tu- 
dor Vladimirescu. 

De mânăstirea Tismana şi-a legat numele harnicul cer- 
cetător al Gorjului, răposatul învăţător Alexandru Stefulescu, 
a cărui lucrare a rămas până azi cea mai complectă mono- 
grafie istorică, din câte are vreo mânăstire olteanà?). 

1) Al Steluleseu, Tismana, ed. l, p. 11. Cf. insă si ed. Casei Bisericii, p. 68, 
unde se vorbeşte despre biserica făcută de Nicodin încă sub Vladislav, din lemnul unui 
tis mare. La 1731, se stia despre mânăstire că «de principio à Sancto Nicodemio erec- 
tum, deinde vero a Radulo Nyegro Vajvoda, et post hujus eventum mortem a succe- 
sore io Dang Vajvoda totaliter aedificatum fuit anno 6894», (1385 — 86). Dobrescu, op. 
cit., p. 237, 

2) Al. Stefulescu, op cit., p. 173, 

3) Pentru toate, v. Stefulescu, op. cit. 

4) V, Drághiceanu, Consideraliuni asupra vechimii bisericii mânăstirii Tismana, 
in Bul. Comis. Mon. Tst, XXVII, pp. 1—16, 

5) A apărut în trei ediții, la Tg.Jiu in 1896 şi 1903, iar în București, în ed, 
Casei Bisericii, la 1909 

Addogiri bibliografice: Sp Cegăneanu, Din odoarele bisericeşti, în Bul. Com. 
Mon. Ist lll, p. l; idem, Ipoteze si constatări asupra consirueției ibid. V, 128 —130; N. 


lorga, Raport al lui Hreywald si I Schlatter, 1848, ibid, VII, 46; M. Popescu, Oilenia- 
în timpul stáp. austr., ibid., XIX, p. 105; N. Ghika-Budesti, Evoluția arhitecturii, ibid. 


m EE e 








XX, 129; N, lorga, Istoria bis. rom., 2 vol., ed. ll (indicele); idem, art roumain, p. 30 
“şi urm.; Í. D, Stefanescu, Le pesnture religieuse, p. 20—21 ; Pr. P. Drăghici, Monastirea 
Tismana- Gorj, in Arh. Olt, ll, pp. 11—16; V. A. Urechiă, Istoria Românilor, ul 
77—8, 390—91- IV, pp. 39, 450—52; V, p. 397; VI, pP. 39—40, 156—586, 369—70; VIII, 
pp. 300—61, 374, 421—22; X A. 33—306, 229, 330—3 


LXXXIII. Titireciu 
Ocnele-Mari (Vâlcea) 


Frumoasa biserică a Titiveciului a fost zidită, pe la ju- 
mátatea veacului al XVII-lea tt, de marele spătar Mihail Can- 
tacuzino, ctitor, in tara de peste Olt, la Colțea, la mânăstirea 
Sinaii si Fundenii Doamnei2). ln forma ei dela început, 
mânăstirea vâlceană s'a întemeiat „fiind îndemnătoriu $i os- 
tenitoriu dumnealui logofát Chera de la Vel Ocnà", care e 
Chiril monahul Bojescul, tatăl lui Mihalcea Litterati, fonda- 
torul schitului 'Teica ?) din apropiere. La 1729 categumenul 
chir loan Ursache o acopere de iznoavă şi o repară, iar 
la 1747, biserica este în sfârşit zugrăvită ^4). 

Mânăstirea Titireciu tinea de Eforia Spitalelor. 

1) O inscripție pe clopot dă anul 1655 (V. Drăghiceanu, Monumentele istorica 
din Oltenia, in Bul Comis, Mon. Iot., XXIV. p. 137). 

2) Despre ctitoriile lui muntene v, N. lorga, Istoria bisericii române, ll, p. 69. 

3) Mai jos, nr. X XXVIII, p. 336. 

4) Toate inscmptiile la V. Drághiceanu, în Le si acelaşi, in Bwl, cit, VII, p. 196. 


Adăogiri bibliografice : N. Dobrescu, Istoria bis, rom, din Ollenia, pp. 267—8 (v. 
şi indicele); Doc. Hurmugaki, Vi. 


LXXXIV. Topolnița 
(Mehedinţi) 


In lucrarea sa privitoare la mânăstirea Tismana, Alex. 
Stefulescu  socoteşte schitul Topolnița ca fundatiune din se- 
colul al XIV-lea, a Sfântului Nicodim 1). Singurul temeiu al 
acestei afirmaţii este însă tradiţia, culeasă şi de biograful 
Sfântului, Ieromonahul Stefan. 

Istoriceste, schitul Topolnița a fost întemeiat la 16462), 
de cunoscutul boier Lupu Buliga vel căpitan, cel care 
mai zideste şi schitul cu acest nume de lângă Piteşti”). 
Neterminatà la moartea acestuia, biserica este zugrăvită de 
feciorul său Curia vel paharnic, la 1673. Zugrăveala şi inscrip- 
(ile tombale 4) amintesc pe jupànita ctitorului, Stanca şi pe 
copii lor: Curia, spătar la 1646, Stoica, Călina şi Armeanca. 
Jupâniţa 'Tarmanca (2) mare păhărniceasă, zugrăvită în 
stânga intrării, este desigur soţia lui Curia paharnicul; iar 
Hársova este fica acestuia, care la 1685 închină schitul la 
mânăstirea Tismana 9), unde si bunicul ei adusese danii pi. 

1) «După Vodița [Sfântul Nicodim a zidit] Topolnița si Tismana», Alex. Stefu- 
lescu, Mânăstirea Tismana, Buc,, ed Casei Bisericii, 1909, p. 45. (Tot ca sfânt, |Nico- 
dim] este venerat si în schitul Topolnița), ibidem, pag. 65. V și cronica rimată dela 


Prislop, ibid., p. 53, nota; B P. Hagdeu, Istoria critică, |, p. 139, 
2) V. Drăghiceanu, Monumentele istorice ale Olteniei, in Bul, Comis. Mon. Tst. 


p. 115. 


xS) iu 


3) N, lorga, Jst. bis. rpm., ed. ll, vol. 1, p. 282. 

4) Toate la V, Drăghiceanu, in Le 

5) Stefuleacu, op. cit., p. 376. Lupu Baliga Aga este numit in actul de închinare 
din Ciov&rnásani», s 

6) Spi(a acestui neam e următoarea: (v, l. C. Filitti, Condioa Poenorilor Aimă- 
jeni, în Arhivele Olteniei, VII, p. 287). 


Lupul Buliga vel. căpit. si agă, din Ciovârnăşani 
— Stanca 


— 


Curia Stoica Călina Armeanca 
spátar 1656, post, 1657, cáp. 1664, vel 
medelnicer 1666, vel. pit. 1673, când 
zugrăvește Topulniţa, velcluc, T 1695. ` 


— 1) Armeanca, 
= " Anca, 


| Hârsova | 
Adăogiri bibliografice : N. Iorga, L'art roumain, p. 3b. 


LXXXV. Trocaia 
Com. Greceşti (Dolj) 


O fundatiune puţin însemnată a boierilor Păeni. A fost 
clădită în secolul al XVII-lea, de vreme ce là 1708, când des- 
cendenţii ctitorilor afierosesc schitul la Motru, după ce mai în- 
tâiu fusese al Episcopiei de Râmnic, care îl lăsase în paragină, 
netiindu-i „de nicio agoniseală”” — ei precizează, că îl aveau 
dela moşii lor. Era înzestrat cu moşia Piatra Călugărească, 
pe care a stăpânit-o mânăstirea Motru până la secularizare. 

Azi nu se mai ştie nimic despre schitul acesta prin 
partea locului. D. C. Grecescu, singurul care a vorbit despre 
el si din comunicarea căruia luăm toate informațiile de acit), 
a putut să stabilească. totuşi că fusese zidit în pădurea Tro- 
căii, adică între satele Grecesti, Bărboiu, Paia, Botoşeşti si 
Gorgosi, din Dolj si Mehedinţi. 

1) C Grecescu, Schitul Trocaia, in Revista Islorică Română, vol, UL. 1933, p. 288. 


LXXXVI. Troianul 
Lângă Râmnicu-Vâlcea 


Pe dealul Troianului de lângă Olt, unde mânăstirea Hu- 
rez avea posesiuni dela Brâncoveanu însuşi 1), — cunoscutul 
stareţ al acestei mânăstiri, Hrisant Peneti2), ziditorul noului 
Bucovăţ, a înălţat la 1838 o biserică împrejmuită de chilii, 
unde, după jumătatea secolului trecut, se ajunsese la o viaţă 
mânăstirească atât de însemnată, încât olicialitatea număra 
Troianul printre mânăstirile mari ale judeţului 5). Chiliile de 
aci au servit mai târziu ca local de arest).  . 

Troianul este una dintre puţinele mânăstiri fundate in 
țară în secolul al XIX-lea. 

1) Dobrescu, op. cit., p. 248. 

2) Pentru numele de familie al Hurezeanului, v. si lucrarea mea Despre Dionisie 
Kolasiarhul si m-tirea Bucovăţ, în Arh. Olt,, XV, p. 39. 


3) D. Frunzeseu, l. c. 
4) Marele Diolionar Geografic, V, p. 645. 


BÓ) ans 


Lă 








LXXXVII Táàntáreni 
(Dolj) 


Despre mânăstirea Tànțäreni sa vorbit prea puţin până 
azi, şi în lipsa inseriptiilor nu se poate desluşi bine nici nu- 
mele ctitorului: el pare a fi însă Mihai Coţoteanu, marele 
spătar al lui Matei Vodă 1). Mânăstirea exista la începutul dom- 
niei acestuia, deoarece primul său document cunoscut este din 
anul 7143 [1634—35]?). După moartea lui Mihai Cotofeanu, 
soţia şi fratele lui, Dumitraşco Spineanu, au dăruit-o Patriar- 
hiei din Ierusalim ?), de care (inea si Căluiul Buzestilor. 

O mare însemnătate n'au avut niciodată 'Țânţărenii +). 
La 1778, când marele turn-culă amintit în Călătoriile Patriar- 
hului Macarie, nu mai avea niciun rost de apărare sub că- 
lugării greci, — generalul von Bauer menţionează aci o mà- 
nüstire de piatră, nelocuită însă, lângă o livadă, un pod si 
o moară 9), 

1) lorga, Istoria biserioii, 1, p. 289. Pentru Mihai Cotofeanu, v. C. V. Obedeanu 
n Arhivele Olteniei, VIII, pp. 62—64. 

2) Dobrescu, op. cit., p. 266. 

3) lorga, Studii sí doc., V, p. 142. 

4) «Hoc monasterium aut potius smonasleriolum», Dobrescu, i, o, 

5) C. J Karadja, în Arhivele Olteniei, lll, p. 504. 

Adăogiri bibliografice: V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in / o 115—16; 


St Ciuceanu, Raport, în Anuarul Comis. Mon, Ist, p. 1915, pp. 133—4 si 153—154; 
V. A. Urechiă, Istoria Românilor, X A, p. 170, 


LXXXVIII. Teica 
(Vâlcea) 


In domnia lui Duca Vodă (1674—1678), un grec dela 
Ianina, Dionisie, ,scapáà" în Muntenia „fiind crestinátate", şi 
cu ajutorul lui Lambru cămărașul face, lângă Ocnele-Mari, 
„biserică, de nuele, după cum sau putut pe aceea vreme” 1). 
La 1681, Dionisie lasă schitul să fie după moartea lui pe 
seama Episcopiei dela Râmnic „a pune călugăraşi năstavnici 
aici ca să-l păzească ai să-l întărească ?). 

La 1726 schitul Teica este refăcut de Mihalcea Litterati 
— Jazigi-Efendi cum îşi mai spune singur în pisania ctitoriei 
lui 3), după o deprindere adusă din „străinătatea țţarigrădească”, 
unde fusese pe lângă capichehaiaua Munteniei 4). Mihalcea, 
pe care aceiaşi pisanie îl arată ca fecior al răposatului Ohera 
Logotătul Bojescul „carele [s'a chemat] si Chiril monah pre 
călugărie”, este cunoscutul logofăt de taină şi tălmăcitor de 
literatură, religioasă 2). Cred însă că trebue identificat şi cu 
Mihalza Literati, vamesul din 1725 al Ocnelor Mart gt, care 
nu poate fi deci un Román renegat, cum s'a spus?). Din po- 
melnieul dela 'Teica, scris de el, ar rezulta cà trăia încă la 
17788). 


e — 81 — 


1) V. pomelnicul mânăstirii, la V. Drághiceseu, Monumentele istoríce din Oltenia, 
în Bul. Comis, Mon. Ist, XXIV, p. 131. 

2) Zapisul de închinare in Jstorícuw! citat al Episcopiei de Râmnic, p. 399 

i Tipărită de V, Drághiceanu, in Bu? Comis Mon. Ist, V, pp. 194—135 şi XXIV, 
p. 130. Cu greșeli în Istoricul citat, pp. 396—97 si in catagrafia tipărită de lon Vir- 
tosu in Bul. Comis. Mon. Ist, XXVI, p. 138, V. si lon Donat, Sohitul Teica, in Arhivele 
Olteniei, Xl, p. 394—395. 

4) N. lorga, Istoria bisericii române, p. 162 V. acolo si bibliografia. 

5) Idem, ibidem. 

6) C. Giureseu, Material pi. ist. Olteniei sub. Austriaci, |, p. 686. 

WE A. Vasilescu, Vămile Olteniei sub Austriaci, în Arh. Olt., 1924, nr. 15, p. 380, ` 

nota : : 
8) V. Drághiceanu, in l. c. 


LXXXIX. Vârtopul sau Popânzăleştii 


(Romanați) 


A fost zidit de „loan monah, ce l-au chemat pre mire- 
nie Hamza Popânzălescu logofătul”, ‘care la! 1679 îl înzestrează 
cu moşie „în Popânzăleşti, la Vârtop”, — probabil însăşi vatra 
schitului, dela care îşi va fi luat numele cel vechiu. Un hri- 
sov al lui Constantin Brâncoveanu, din 1695, intàreste această 
posesiune. Printre dăniaşii schitului se întâmpină, între alţii, 
Maria, fata lui Dobre din Rovăneşti, care „însuşi sau calu- 
sărit la această sfântă casă”, un Constantin Racoviceanu şi 
Partenie ieromonahul „ce au avut metanie la acest schit” 1). 

Nu putem spune la ce dată Popânzăleştii devin metoh al 
Episcopiei de Râmnic; dar faptul că, in ,extractul" făcut la 
1731, locaşul nu figurează în rândul metoacelor episcopale, ci 
la un loc cu alte schituri neatârnate, ar putea fi o dovadă cà 
afierosirea s'a tăcut mai târziu *). 

După o informatie din secolul trecut 5), în biserica schi- 
tului Popânzăleşit, refăcută la 1853 de egumenul Lavrentie +), 
figurează, în portrete murale, Ştirbei Vodă şi acest ultim cti- 
tor al său. 

Si la Popânzăleşti, rosturile monahale se vor fi înche- 
iat tot la 18645). 

1) Sf. Episcopie a Râmnicului, pp. 389—90. 

2) N. Dobrescu, op. cit., p. 274- 

3) Tabloul istorio al lui V. A. Urechiă la Odobescu, in Antichitdiile jud. Roma- 
nali, Opere complecte III, p. 254. 

4) In timpul Episcopului Calinic, care trece drept ctitor (lorga, Tst. bis. rom., ed. 


II, p. 237). 
i 5) Frunzescu, în 7. o, îl menţionează ca mânăstire mare in epoca secularizării 


XC. Vişina 
Com. Bumbestii-de-Jiiu (Gorj) 


Nici această mânăstire nu se află menţionată în vreuna 
dintre marile lucrări de sinteză, privitoare la istoria poporu- 
lui românesc sau a bisericii sale, deşi trebue socotită fără 
îndoială printre cele mai vechi locaşuri religioase din Oltenia. 
Primul autor care o aminteste, atribuind-o lui Mircea cel Bă- 


2218022 





trân, este Ieromonahul Stefan dela Tismana, in biografia 
Sfântului Nicodim, unde vorbind despre dărăpănarea în care 
căzuse, intr'o vreme mai nouă, majoritatea mânăstirilor din 
Tara Românească, el are următorul pasagiu: 

„lară cá au fost stricate şi pustii, precum s'a zis, aceasta 
este cu adevărat, căci unele mânăstiri şi biserici de atuncea 
Şi până astăzi sunt pustii, stricate până în pământ, cât abia. 
puțin ceva se şi cunoaşte din rámásita zidurilor lor, iar nu- 
mele si pomenirea lor de tot sa uitat, ce a fost pre la a- 
cele locuri, precum şi mânăstirea Vodița cea mai sus zisă cà 
sa făcut de Sfántul [Nicodim], cum $i mânăslirea Visina, care 
a fost zidită sub munte, lângă apa Jiiului, înlre satele Por- 
ceni si Bumbesti, si a fost înălțată de marele Mircea Voe- 
vod, fiul lui Radu Negru Voevod, si hramul sfintei biserici 
a jost Sfânta Treime, precum în hrisoavele lor, ce sunt la 
sfânta mándstire Tismana. se arată. Ci fiind aceste zise două, 
slinte mânăstiri, Vodița si Vişina, aproape de drumurile cele 
mari ce merg în ţara ungurească, şi nemţească, adică mânăs- 
tirea Vodița pe drumul Ruşavei, iară mânăstirea, Vişina pe 
“drumul Vulcanului, si din pricina trecerii adeseori a ostirilor 
Dom est), ungurești, turceşti, tătărăşti pe aceste drumuri, nu 
sau mai făcut aceste sfinte mânăstiri iarăşi la loc de feri- 
cilii Domni..." 1), 

In legătură, cu această mânăstire, episcopul Ghenadie 
aduce următoarele informaţii, culese cu ocazia unei vizite ca- 
nonice din 1889: 

„Mergând pe soseaua naţională, ce duce dela Tàrgu-Jiiu 
in Transilvania pe la punctul Petroşani..., am văzut la gura 
acestei trecători prin munţi, si anume pe laturea dreaptă, a 
Jiiului, zidurile unei bisericuțe pe care poporul o crede de 
prin secolul al XIV-lea, si despre care păstrează, o întreagă, 
tradiţiune. Locuitorii din comunele Bumbeşti şi cei din Visina 
spun că un călugăr anume Dionisie, ucenic al Sfântului Ni- 
codim,.. sa aşezat aci si a construit o bisericuţă. Fiind însă, 
à biserica avea nevoie de averi, el în dreptul bisericutei, 
pe dealul din stânga J iului, a ridicat o clopotniță de bârne, 
în care se pregătea să aşeze un clopot, zicând că va consi- 
dera de moşie a bisericii toată, împrejurimea, până unde se 
va auzi sunetul clopotului proectat. Fatá cu o asemenea a- 
menintare din partea călugărului, tradiţia adaugă că el a 
fost ucis de mosnenii din Bumbeşti, cari si până astăzi o- 
cupă cu proprietăţile lor tot malul stâng al Jiiului” 2). 

In preajma anului 1900, ruinele dela, Bumbesti, „din 
gura defileului” — care, dacă se mai găsesc încă, ar merita 
o grabnicá cercetare, fie numai spre a se putea stabili pla- 
nul după care a fost zidită, biserica, — au fost văzute de A- 
lexandru Stefulescu. Si pentru cercetătorul gorjan, această mâ- 
năstire este o fundaţie a lui Mircea cel Bătrân, „ridicată în 
piatră... in numele Sfintei Treimi" 8). 


NASCE 


Să vedem însă în ce măsură originea ce sa atribuit 
mânăstirii Vişina poate fi dovedită documentar. Cel mai ve- 
chiu document ce cunoaştem în această privinţă, este 
următoarea poruncă a lui Neagoe Basarab, dată în Bucureşti, 
la 14 Decemvrie 1514: 


„Cu mila lui Dumnezeu Io Basarab Voevod şi Domn a toa- 
tá Tara Românească, fiul lui Basarab Voevod, dă domnia-mea 
această poruncă a domniei mele hramului si lăcaşului sfin- 
tei si nedespărţitei Treimi şi vietuitorilor in sf. loc ce se chia- 
mà sf. mânăstire Visina si povátuitorului egumen Grigorie cu 
toti fraţii care întru Cristos viețuiesc in sf. lăcaş, peniru ca 
să le fie moşie si cu grădini şi cu toate hotarele pe unde 
au fost bătrâne încă din zilele lui Mircea Voevod. 

După aceia au avut călugării pâră cu Bumbeştii si cu 
Porcenii, iar domnia mea am trimis pe cinstitul boier Deatco 
banul şi cu cinstitul dregător al domniei mele, jup. Stanciul 
mare portar şi jup. Neagoe spătar şi cu 12 boieri ce au fost 
megiaşi pe împrejur, anume boierii: Balotă şi Radul din Bâr- 
lesti si Bumbara şi Stefan din Corbi si Dan din Jupánesti 
şi Buzdugan din Sofráceni si Vâlsan din Drágoiani şi Dan 
din Romăneşti si Stan si Hranitul din Bálesti si Danciul din 
Iaşi si Fiiot, şi au mers pe moşie și au găsit bütrámele ho- 
lare din zilele lui Mircea Voevod dim Porceni şi dim Bum- 
vești si au pus hotar cu sufletele lor pe unde au fost hota- 
rul bătrân: pe Arejiuţă până în apa Jiului la Genunea lui 
Miloie şi de aci cade hotarul în Valea lui Şerban şi iar în 
laturea Porcenilor hotar piatra care este din capul luncii din 
vale si de aci plaiurile si luncile pe Jiiu în sus, si sadurile 
cu grădini şi cu toate plaiurile. Pentru aceea le-am dat şi 
domnia mea ca să le fie moşie şi ohabă şi de întărire sf. må- 
năstiri neclintità după porunca domniei mele. [Divan]... Si am 
seris în orașul de reşedinţă Bucureşti, luna Dec. 14 zile, in 
anul curgător dela Adam 7023" 4). 


Asa dar, este limpede dovedit cà mânăstirea Vişina e- 
xista pe vremea lui Mircea cel Bătrân, deoarece in dom- 
nia lui Neagoe Vodă hotarele proprietăţilor sale au fost sta- 
tornicite din nou pe unde fuseseră în zilele acestui voevod. 
Este însă Vişina ctitoria lui Mircea Vodă, cum arată Ieromo- 
nahul Stefan „după hrisoavele ce sunt la mânăstirea Lismana” 
şi cum a admis, mai apoi, Stefulescu, fără să-şi documenteze 
afirmaţia? Ar fi plauzibil să credem că acelaşi voevod, care 
a ridicat — straje pe drumul Oltului — mânăstirea Cozia, 
a putut să înalțe si la Jiiu, pe celălalt mare drum al Olteniei, 
un locaş asemănător. Izvoarele istorice cunoscute nu spun 
însă precis aceasta. 


Către sfârşitul domniei sale, la 22 Aprilie 1519, Neagoe 
Basarab a dat un nou hrisov mânăstirii Vişina şi egumenului, 
care atunci era Eftimie, întărindu-i stăpânirea peste jumătate 


TIS or eee 








din Porceni, partea lui Baiul, care a dăruit această moşie spre 
a fi întărire sfintei mânăstiri si fraţilor ce locuese acolo”). 

Nu se poate şti când a fost părăsită mânăstirea Vigina. 
In documentele secolului al XVIII-lea, ca şi in hărţile, cu- 
noscute nouă, din această vreme, ea nu figurează, niciodată, 
In biserica Sf. Nicolae din T.-Jiu se află însă un clopot 
făcut de Dimitrie Miclăuş în 1792, pentru mânăstirea din 
Bwmbesti, care ar putea fi Vişina 6). Ar urma deci să ad- 
mitem că la această dată mânăstirea exista încă). 

1) Stefan leromonahul, Viața Prea- Cuviosului Nicodim Sfinţitul, in Biblioteca 
Pământ şi swfiet oltenesc, Craiova, 1935, np. 95—6 

2) Ep. Ghenadie al Râmnicului, O vizită canonică, Buc. 1889, p. 53. 

3) AL Ștetulescu, Gorjul istoric si piloreso, p. 85. Cl. şi p. LV. 
d idem, Doc. slavo-rom., p- 77 
5) Idem, Gorjul istoric şi pitoresc, p. 85—86 
6) ldem, Tismana, ed- Casei Scoalelor, p. 129, no. 1. 
7) Observ totuși că in Bumbesti hărțile si descrierile antropogeografice din se- 


colul al XVI-lea nu menţionează vreo mânăstire, sau cel puţin o biserică. Cl. " 
Dobreseu, op. cit, si C. J Karadja, Memoriile Generalului von Bauer, în L o., p. 416. 


XCI. Vodița. 
(Mehedinţi) 


Cea dintâi mânăstire a Sfântului Nicodim în Oltenia a 
fost înălțată în domnia lui Vladislav Vodă şi cu ajutorul a- 
cestuia. Mânăstirea va fi fost gata după 1369, deoarece pri- 
mul hrisov ce i se dá nu poate fi mai vechiu!). 


Dela început, Vodița a fost „samovlastie”, trăind adică 
autonom, după regulele de viață statornicite de Nicodim. Vla- 
dislav însuşi a inzestrat-o cu o însemnată avere, compusă din 
sate, drepturi de vamă, şi mili de tot felul. Schiturile din a- 
propiere, dela Ilovâţ, Topolnița, Crivelnicul, Cracul Mun- 
telui, care, după legendă, au fost întemeiate de Nicodim, 
vor fi fost cândva metoace ale ei. La 1493 însă, posesiunile 
Vodiţei trec la mânăstirea Tismana, cu care de altfel ea 
era contopită din vremea lui Nicodim. Ruina se va aşterne 
apoi peste această mânăstire, grăbită, de războiul ce se duce 
aci la sfârşitul secolului al XVII-lea, când Veterani o pres- 
chimbă în blokhaus pentru armata austriacă2). Unele do- 
cumente cartografice din această vreme o menţionează încă*), 

In legătură cu istoricul Voditei trebue pomenite şi sápác 
turile ce s'au făcut aci, în 1928, de Comisiunea Monumentelor 
Istorice, care au scos la lumină temeliile unei biserici ante- 
rioare celei a lui Nicodim, numită de d. V. Drăghiceanu, ce-i 
dreptul cu unele reticente, „biserica lui Litovoiu-Vodà" 4). 

Această aserţiune este fără îndoială greu de primit. 
Ea se izbeste mai întâiu de arbitrariul afirmatiei. cà biserica 
se datoreste anume acestuia. Apoi, chiar in cazul când stä- 
pànirea lui Litovoiu sar fi întins până aci, se poate admite 


w 


că el a înălțat această biserică la numai câțiva km. departe 


ERN: Loga et 


de Severin, unde ajungeau tocmai atunci stăpâni Joan? 
Poate fi apoi părăsită atât de uşor părerea ce s'a admis până 
acum, că primele mânăstiri din ţară se datorese lui Nicodim? 
Trebue ridicată această întrebare, deoarece situaţia geogra- 
ficà a Voditei arată limpede—cum a observat de altfel şi d. 
Drághiceanu—cá acolo n'a putut exista o simplă biserică, ci o 
mânăstire. Dar in acest caz monahismul românesc organizat 
ar începe la jumătatea veacului al XIII-lea. 

In sfârşit, săpăturile dela Vodița au arătat că edificiul 
avea unele caractere arhitecturale ce se întâlnesc numai la 
bisericile catolice 5). Faptul acesta, alături de argumentele 
ce se opun părerii că aci ar fi fost o ctitorie ortodoxă a 
lui Litovoiu, duc la concluzia că temeliile descoperite sunt 
ale unei biserici catolice. 

1) N. lorga, Istoria bisericii românești, |, p. 52. Documentul la Stefulescu, Tis- 
mana, ed. Casei Bisericii, pp. 46—49. 

2) Pentru toate acestea, v, Ștefulescu, op, cit., si v. Drăghiceanu, Vodița, in 
Bul, Comis, Mon. Ist., V, pp. 96—109, 

3) V. harta Stolnicului Const. Cantacuzino, la lorga 7. o., şi Bulat, 2. c. 

4) V. Drăghiceanu, Sápäturile dela Vodița, bisericile lui Nicodim gi Litovoi- 


Vodă, in Bul. Comis, Mon. Ist, XXI, pp. 149—156, 
5) E vorba de un postament ce servea pentru altarele catolice, 


XCII. Vârla 
Com. Livezi (?) (Dolj) 


Vârla, un alt schit dispărut probabil către jumătatea, 
veacului al XVIII-lea, despre care nu ştim nimic sigur astăzi, 
figurează pe harta Căpitanului Schwantz din 17231) la Nord de 
satul Livezi, pe un afluent al pârâului cu acelaşi nume (?)2), 
care se varsă în Jiiu. Pentru a doua oară aflu acest schit 
în harta mai nouă a lui C. Mannert?), aşezat în aceiaşi re- 
giune din dreapta Jiiului, la Sud-Vest de mânăstirea, Jitianu +). 

Am încercat să stabilese în ce loc a existat această 
mânăstire, fără să pot ajunge la rezultate definitive. Tre- 
buiau cercetate în aceste părţi mai multe puncte, începând 
cu biserica veche din Vârâţi 5), al cărui trecut nu se cunoaşte. 
Harta lui Schwantz dădea însă indicaţii ce nu se potriveau 
cu aşezarea acesteia, ci mai de grabă cu cea a unei biserici 
dispărute, care se zice cá se afla cam la un km. spre miazá- 
noapte de Podari). . 

In, sfârșit, Vârla mai putea fi pe Valea Biserici, 
la Sud de satul care altă dată purta acelaşi nume, dar care 
azi se chiamă Gura-Văii. Acolo, pe moşia, d-lui Gr. Gràmà- 
ticescu, se găsesc ruinele unei biserici pe care căutătorii de 
comori le-au dezgropat în vremea din urmă, Si care vor tre- 
bui negreşit cercetate sistematic. Locul vine în imediata a- 
propiere a Drumului Bătrân al Diiului, lângă ruinele unei 
ceşmele 1) şi la confluenţa pâraelor Gârla şi Valea Fântânii. 
Informaţiile, deosebit de confuze şi contradictorii în această 
privinţă, vorbesc de un schit ce ar fi avut legături cu Sa- 


dova 8). 
si om 





| DLG Bácilá, Oltenia sub Ausiriaci — Un document cartografie, în Arh. Olt, 
Ml, pp. 111 și urm, 

2) Güsesc pe aci un pârâu cu numele de Gârla, v. mai jos. 

3) Charle von der Ewropaeischen Türkey Kleinasi+n, eine Theile Syriens und an- 
dern angränzenden Laendern eto , von C. Mannert, Nürenberg. 

4) Poate că schitul a fost metoh al acestei AnA cu trecut necercetat. 

b) Pentru aceasta, v. N, lorga, Jnsoripiii, ll, p. 86. 

6) Biserica se afla pe malul Jiiului, la apus de pârâul Valea Satului, in punctul 
Cosacu. Informator d, C. lonescu, cântăreţ de biserica din Podari, căruia îi mul(u- 
mese si pe această cale pentru râvna pusă în cercetări. 


7) Pisania acesteia, din 12 lunie 1827, se află la conacul proprietarului, 

8) «A fost biserică de călugări, unită cu Sadova. Se păstrau aci averile acelei 
mânăstiri. Erau şi chilii lângă biserică şi s'au găsit şi oseminte», Informator C. lonescu, 

Cu privire la locurile istorice din Livezi, adaog informaţia: «La Ursoaia s'au 
găsit cărămizi foarte mari, Se aude că acolo a fost chilie turcească (?)» (Intormator 
lon Caval diu Podari). 


XCIII. Zdralea sau Roaba 
Com. Căciulăteşti (Dolj) 


Am vorbit altădată despre această ctitorie, necunoscuti 
până aci, a Cralovestilor 1). Rezum mai jos cele spuse atunci, 
deoarece nu-mi este cunoscut (niciun izvor care să adauge vreo 
informaţie nouă”). 

Schitul Roaba se numea dintru început Zdralea?), şi a 
fost întemeiat de jupan Barbu Banul, mai înainte de 1520, 
dată la care Basarab Vodă Neagoe îi dă primul hrisov ce se 
va menţiona mai tárziu4). Epoca înfiinţării sale nu lasă nicio 
îndoială, în ce priveşte ipersoana ctitorului: el este însuşi Barbu 
I Craiovescu, deoarece înainte de 1520 nu se poate vorbi de 
un ban cu acest nume, afară, de feciorul cel mare al lui Neagoe 
dela Oraiova5). Ca o mulțime de alte mânăstiri din Oltenia, 
schitul Zdralea vine deci si el dela acest mare personagiu al 
istoriei. noastre, a cărui importantă, ca fondator de așezăminte 
religioase, nu este încă deajuns de cunoscută. 

Ar fi greu de păstrat aceeaşi certitudine în ce priveşte 
chestiunea dacă tot acest „ctitor vechiu” a afierosit, pentru 
prima oară, schitul la Sfântul Munte, întrucât în regestele de 
documente ce avem nu se spune precis aceasta. La 3 Au- 
gust 1607, Radu Vodă Şerban arată, însă în hrisovul său că 
Barbul Banul a miluit mânăstirea Xenofon cu satele hecica, 
Siliştea-Plopului, si o baltă €); iar averealaceasta formează toc- 
mai zestrea cea veche a schitului întemeiat de Barbul Banul 
înainte de 15207). Prin acest hrisov ar urma să se înţeleagă 
deci că posesiunile ajungeau la Xenofon ea zestre a schitului 
alierosit, jar nu în afară de els). Dar dacă această concluzie 
va fi justă, atunci schitul Zdralea sau Roaba este prima fun- 
dațiune religioasă, cunoscută azi, pe care ctitorii ei au inchi- 
nai-o, în țările noastre, unei mânăstiri sträine 9). 

E regretabil că, din pricina sărăciei de amănunte a re- 
gestelor, nu se poate lămuri definitiv această problemă care 
întrece, prin importanţă, (cadrul strâmt al unei monografii spe- 
ciale. Ori cum, dacă ne gândim! la relaţiile de seamă pe care 
Craiovestii le-au avut in Balcani si mai ales la legăturile reli- 


— NP ns 


gioase ce-i uneau de mănăstirea Xenofonului însăşi, unde 
Barbu Banul si frații lui zidiră paraclise şi erau jugráviti în 
rândul ctitorilor 10), concluzia de mai sus pare probabilă. 

Dealungul secolului XVI si până în vremea lui Matei 
Basarab, schitul a existat fárá întrerupere, deoarece la 8 Oc- 
tomvrie 1635 acesta menţionează în hrisovul său, pe lângă 
zapisul ctitorului celui vechiu, jupan Barbu Banul, 12 alte 
hrisoave date locaşului, dintre anii 1520 si 1612, pe care voe- 
vodul le văzuse însuşit). Probabil la începutul domniei lui 
Matei, schitul a fost relăcut din temelie şi înstărit de „un 
părinte egumen anume Pahomie, pământean” 12), căruia i s'a 
zis mai târziu Popa Robul şi care a afierosit, poate pentru a 
doua oară, locasul la Xenofon 15). Pahomie va trece mai tàr- 
ziu drept singurul ctitor, iar in acte se va vorbi numai de 
schitul hoaba sau al Popii Robului, fără să se mai amintească, 
vechea, numire. In timpul stăpânirii austriace dintre 1716— 
1739, schitul se zicea însă Plopul, nume împrumutat cu. si- 
gurantá dela moşia sa principală 14). 

Pe la începutul secolului trecut, clădirea înălţată de Pa- 
homie ajunsese şi ea la proastă stare. 

La 1854 însă, „biserica este făcută din nou de zid..., 
nu în locul celei vechi, ci în apropiere de sat", ceea ce 
explică, existanţa celor două ruine din Căciulăteşti. 


1) 1, Donat, Despre schitul Zdralea saw Roaba — o ctitorie necunosow!á a Craio- 
veștilor, extras din Arh. Oli. XIV, Craiova, 1935. 
2) Nu aduce nimie nou tabloul de documente—care de altfel sunt tof cele date 
in regest de mine—pe care îl aflu acum in Arhivul lui Cipariu pe anul 1867, pp. 197—8. 
Pe baza lor nici nu s'ar fi putut face identificarea schitului. Cât privește documentele 
in Ee E de d Chiriţă, în complectárile sale privitoare la boerii 
Brâncâveni, (in Arhivele Oltnici, XV, p. 354), ele nu-mi sunt accesibile. In orice 
caz, numele schitului este Zdralea, Zdralis e, evident, un grecism. (Cf. Robais pentru 
Roaba, la Cipariu în 1. o). 
3) Hrisoavele din 1631 (dată greşită) si 1637, sunt date «schitwiwi Zdralea care 
să aice acum Roaba» (v, lucrarea mea cit., anexa l, doc. 2 si 4), 
4) lbid., anewa l, doc. 3, 
Zh 2) |, C. Filitti, Banatul Olteniei si Craioveștii, extras din Arhivele Olteniei, 1932, 
p. 25—26, 
6) Despre schitul Zdra/ea etc., anexa l, doc. 1. 
7) lbid, anewa |, doc. 3 


8) Este adevărat, că uneori mânăstirile stăine primeau si danii directe de 
moșii. (N. lorga, Istoria bis, rom, ed, M, vol, |, p. 217). Dar cele cunoscute sunt mult 
mai noui, abia dela slârşitul sec. al XVI-lea, 

9) Prima mânăstire închinată, despre care s'a vorbit, este Bucovăţul, afierosită 
la S£, Varlaam in 1588, de clucerul Pârvu. (V. mai sus, sub XXIII, p. 32. 

10) lorga, op. cit., p. 125; 1, C. Filitti, Banatul Olteniei şi Craitovegtii, p. 21. 

11) Despre schitul Zdralea, ete, anewa |, doc, 3. 

12) Ibid., anewa l, doc. 2, 4, ete. 

13) Anewa l, doe, 13. 

14) Că schitul Plopul este acelaşi cu Zdralea sau Roaba reiese din următoarele 
două specificații, datorita episcopului Damaschin, dela 15 Oct, 1719, privitoare la må- 
năstirila Olteniei: «Capella Plopu a Donn Robul erecia et Sancto Monti dedicata» si 
„Capella Plopul habet a Waivoda Matthaeo Bassaraba colatum, ut accipiat partem pis- 
cationis paludis Plopul fiscalem tolam» (Hurmusaki VI, p. 270 si 274). Ori, Popa Robul 
este cunoscut, numai ca ctitor la Honba, iar moșia si balta Plopul sunt tocmai pose- 
siunile acestui schit, Apoi, în tablourile în care s'au trecut absoiut toste chinoviile 
oltene care aveau posesiuni si privilegii, si in care figurează schitul Plopul, lipseşte 
totdeauna Roabs, Din potrivă, în listele unde apare aceasta, nu mai figurează Plopul, 
Astfel, la 1731, când schitul Roaba ajunge să depindă de Sadova, deoarece mânăstirile 


EE 





inchinate erau oprite de a avea legături cu Locurile Sfinte —, se găsește la partida, 
Sadovei următoarea menţiune cu privire Ja acasasi posesiune: Dam Das Dorff Plopeul, 
welches eher gu der Capellam Popei Robului vermóg donationalien 2-er Wogoden jedersith 
gehörig gewest, nun meher aber von der lóbl. Cammer possedirt wird» (Hurmuzaki, Vl, 
p. 442 Cf. si N. Dobrescu, Jst. bis. rom. din Oltenia în timpul stăpânirii austriaca, p. 
254) Acum însă Plopul nu mai este menţionat. 


,XCIV. Zghiabul 
(Vâlcea) 


Schitul Zghiabul, ale cărui începuturi trebuiese legate 
de peştera de alături!), „făcutu-sau den vechime, în zile 
Radului Negru Voevod, de lemn, hram! Vovedenia Maicii Dom- 
“nului, leat 1310 (sic)”. Pisania care aduce această, informatie 
este din 1827, când schitul este ridicat pentru a treia oară 
de localnici, după o primă, refacere care avusese loc în zi- 
lele lui Matei Basarab. Aceiaşi inscripție mai arată că schi- 
tul „den vechime mau fost închinat nicăieri, fără numai la, 
mila Domniei ca să-l mai miluiascăv”, si pentru acest cuvânt, 
ziditorii cei noui pun la rându-le blestem: „de se va ridica 
vreun ticâit a face batichi [=—embatic], Dumnezeu pre acela 
să nu-l iarte!" 2). 

1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, în Bul. Comis. Mon. Tst., XXVI, p. 66. 

2) V. Drághiceanu, |. c. și ibid,, V, p. 13b, Nu cumva Zghiabul s'a numit qi Is- 
vorul F'rtümos? 


Pentru acesta, v. V. A. Urechiă, Istoria Românilor VI, pp. 215 — 16; VII, pp. 
302, 371; X A, p. 141. 


P alee 


Fundatiuni neidentificate 
I. Mociorlifa 


(Gorj (?) 


Schit cunoscut din cercetările lui Alex. Stefuleseu. Se 
afla pe muntele Cordunul, unde era straja de pazà a hota- 
rului ţării, dincolo de leroni. Se dovedeşte documentar a fi 
existat între 15 Martie 1662, când Pahomie Poenarul mo- 
nahul îi dăruieşte o vie în Valea-Săpată, si 1798, când se 
cunoaște numele monahilor ce locuiau acit). 

1) Alex, Stefulesou, Tismana, ed. Casei Bis, p. 161. 


II. Surduc 
Lainici (Gorj) 
In cronica rimatà dela Prislop, privitoare la viața Stân- 
iului Nicodim şi ctitoriile sale, se spune: 
„Că acestui prea-cuvios părinte si sfânt 
Dela Dumnezeu Domnul i sa vestit 
Locul Pişătoarelor să-l găsească 
Și acolo mânăstire să zidească.. 
Și în Tara-Románeascà peste munte, 
A trecut şi a cercat locuri multe 
De şi-a tocit toiagul de fer 
Privind pe pamânt şi pe cer. 
Locul cel ales mai întâiu 
Este în Surtuc [sic] sus pe Jm: 
Acolo peşteră a găsit 
Și într'însa tot sa sălăşluit, 
Care peşteră, si până acum se găseşte 
Ga Sfântului Nicodim se numeşte”. 


In ziarul Buciumul, unde sa tipărit întâiu această, cro- 
nică 1), pasagiul de mai sus este întovărăşit de următoarea 
notă: 

„Pe Jiu în sus, pe mâneca Surtucului [sic], se formează 
O insulă, în care se găsesc şi astăzi ruine, şi traditiunea spune 
că aci ar fi lost o biserică mare, zidită înainte de Radu-Ne- 
gru” 2), E 

Nu interesează deocamdată cronologia fundafiunilor ni- 
codimiene, care nu poate fi cea dată de cronică, unde do- 
mină tendinţa de a se arăta cà prima mânăstire a Sfântului 


i Ob 


, 


à lost Prislopul, acesta nefiind adus în Oltenia de peste Du- 
năre, cum era firesc şi cum de altfel atestă, celelalte tradiţii, 


ci dela Nord, din Haţeg. Sederea lui Nicodim la Surduc tre- 


bue pusă cel putin după edificarea Vodiţei. 

Nu am putut fixa deocamdată geograficeste locul pes- 
terei lui Nicodim sau ruinele de biserică ce s'au semnalat. 
In defileul Jiiului au fiintat, în cursul timpului, cum s'a vä- 
zut mai sus, trei mânăstiri puţin cunoscute: Vişina, Lainici 
şi Locuri-Rele .Nu ar fi exclus, ca tradiţia din cronica Pris- 
lopului să se lege de începuturile vreuneia din ele. 

1) An. 1863, nr. 3, p. 12. A fost reprodusă de Hașdeu, in Istoria critică, l, p. 
139, de Al. Stefulesou în a sa Tismana, p. 53, etc. 

2) După Haşdeu, |. c. 


III. Teiusul 
(Gorj) 


Schit de lemn aflat la Curátura Isaiei Călugărul, care 
trăia în Tismana pe la 1798. La 2 Mai 1839 a fost prădat 
de tâlhari 1). 


1) Alex. Stefulescu, Tismana, p. 162. 


IV. Tesluiul 
(Dolj) 


La 15 Iulie 1798, Constantin Hangerli voevod dà cartea. 
sa mânăstirii Tesluiul din judeţul Dolj, unde se cinsteste si 
se prăznueşte Inălţarea Dommului, „ca să aibă a ţinea liude 
4 găsiţi acum... Pentru că această milă au avut-o această. 
sfântă biserică, şi dela cei mai înaintea noastră frati Domni 
prin cărţile domniilor sale, după cum ne pliroforisim. din 
cartea domniei sale fratele Alexandru Vodă Moruzi, ce o 
văzum cu leat 1795” 1). 

Mânăstirea Teslui ar putea să fie metohul dela Mischi) 
al Episcopiei de Ràmnie?), sau schitul Resca al aceleiaşi, 

1) V. A. Urechia, Istoria Românilor, VII, p. 372. 

2) Mai sus, p. 61. 


zug 


ctitorul său, Stroe Dă 
tăiat de Turci lângă pădurea Bucovátului. 
s'a dăruit patriarhiei 
ditia ca să nu se pustiască, schitul 1). Despre e 


nimic pentru o vreme mai nouă. 


nicul, lângă care încă la sfârşitul se 
găseau  „câtevaşi chilii pentru à 


meni săraci”, unde, dup 
bănesc al locuitorilor, à funetionat cea mai ve 


teascá din Oltenia!), — se alla in anu 


Complectări 


Dâlga 
Com. Calopăr (Dolj) 


Schitul Dâlga a fost dăruit mânăstirii Segarcea în 1696 de 
lgeanul, în amintirea fratelui său loan, 

Odată cu schitul 
din Alexandria şi moşia Dâlga, cu con- 
| nu ştim însă, 


1) Dimitrie G. lonescu, Relaţiile țărilor române cu patriarhia de A lexan- 


dria, Buc, 1935, p. 52. 


Preajba 
(Dolj) 


ici a lui Hagi Stan Jianu Pahar- 
colului al XVIII-lea se mai 
locui monahii si alti oa- 
a îndemnul ctitorului gi cu ajutorul 
che şcoală sä- 
| 1716 un schit, pe 
udor Blăcănescu il dărueşte patriarhului 
Samuil Capasulis al Alexandriei, împreună cu moşia Cră- 
cioaia din Dolj. Afierosirea ar fi fost anulată ulterior de ur- 
magii adevăraţilor ctitori, cari au contestat lui Blăcanescu 


dreptul de a înstrăina locasul 2). 
1) Ultima discuţie si bibliografia în lucrarea mea: Câteva școli de sal în 


In locul frumoasei biser 


care la această dată T 


Oltenia, înainte de 1500, în Arh. Olt, X, pp. 318 — 322. 
2) D. G. Ionescu, 0. €, P. 54, nota 1, după I. Brezoianu, Mándstirile inchi- 
nale, p. 57. 
E 
* x 


Afară de mânăstirile cercetate mai sus, se mai găsesc 
în Oltenia câteva care în trecut au fost cunoscute mai ales 
ca biserici de mir; ele sunt de căutat prin urmare in à 
doua parte a acestui studiu. Un număr mai însemnat îl for- 
mează apoi cele despre care stim azi atât de puţin, din 
legende sau din simple menţiuni fără vreo bază documen- 
tară, încât ne-am ferit a le menţiona la rând cu cele a 
căror existenţă este sigur dovedită. In Mehedinţi, traditiile 
locale vorbesc astfel de mânăstiri ce ar fi existat la Cor- 
cova, — unde se găsesc, după o informaţie mai veche t), 
ruine şi pietre cu inscripții — SL la Iiovát. Ultima îşi leagă 
inceputurile tot de Sfântul Nicodim, a cărui amintire se 
păstrează, deosebit de vie în toată această regiune. Este inte- 
resant să se observe însă că tradiţiile mehedintene privi- 


toare la Nieodim, ca si legenda culeasă la Bumbestii Gor- 


Li EE ee 


jului, vorbesc toate de călugării omorîţi de localnici, ori de 
bătăile şi ruşinea făcută Sfântului însuşi. Dar dacă îndepăr- 
lim elementul anecdotic, se vede bine că aceste legende re- 
prezintă amintirea ostilitdlii cu care țărănimea liberă a pri- 
vit începuturile de organizare ale monahismului, justificatà 
prim tendința de acaparare a gliei pe seama mânăstirilor, 

In judeţul Vâlcea, în care aşezămintele mánüstiresti sunt 
mai numeroase decât ori unde, va trebui să se adauge cu 
siguranţă mai multe. Dintre acestea cunoaştem câteva: Schi- 
tul lui Pahomie, Colnicul, Tigünia, Bălăneştii, Sf. Procopie, 
Viezuri. Cercetări străine le vor semnala desigur pe cele- 
lalte, complectând şi informațiile ce«am putut aduna mai 
sus 2). 

. In Dolj va trebui să se adauge schitul Lânga si meto- 
hul Sadovei dela Murgas. 

Va fi necesar să se stărue apoi asupra nedumeririlor 
iscate de lista mânăstirilor oltene, dată de Dimitrie Frun- 
zescu 3). 

1) Marele Dicţionar Geografic, ll, p. 645, 

2) O rugăminte deosebită indreptám aci către Părintele T. Bălăşel, care este azi cel 
mai bun cunoscător al așezămintelor religioase din jud, Vâlcea, 

3) Dicţionarul citat, p. XVII—X VIII. V. si nr. —88.al Arhiveler Qlteniei, ru- 
brica Vote şi comunicări. Afară de mânăstirile cunoscute” el menţionează următoarele 
mânăstiri și schituri pe care nu le-am putut identifica: S', Maria şi Schitul, în Gorj, 
Perie (?) si Schitul în Mehedinţi, Sf. Apostoli, Mahalalele : Cetăţeni, Bontesti, Văleni si 
Roman în Vâlcea, Gene (?) Brătoiu si Cătăliul în Romanați. Pentru o mânăstire 


Gura-Cătăluiu, ctitoria lui Stanciul Spătar — Benga? — vezi St. Nicolaescu, Doo, 
slavo-rom. p. 283—4), 


SFARSITUL PÁRTII Ia. 


Se EH 








I. 
II. 
MI. 
IV. 


XVI. 


XIX. 





Introducerea . . 
Istoricul fundaţiunilor 


TABLA DE MATERII 


Pios wf sa. 


Aninoasa ee d * 
Arhanghelii . . . . - 
Arnota . . E 


Băbeni 


Baia-de-Aramă EE 


Balş : . 
Bistreţul . 


Bistrita 
Boanta 


Pi ue ERA A 7» 4. 9T 


gr o Vy. wo u9- "eS n 


Bogdăneşti . . . 


Bradul 


m: o Shui foliei. * J A 


Brâncoveni . .. . - 
Bucovájul-Nou 


Căluiul 
Cerneti 


wir. lura Zä 


inu rula Iu 


Cetăţuia > =- =- 


Ciutura 


XVII-XVIII Cioclovinele 


Comanca-de-Câmp 


n" 


„ Munte . 


Cornetul ... - v. 


Cosuna sau Bucovăţul 31 LIX. 
A 


Cozia 


Cracul-Muntelui . . . 


Crasna 
Cretesti 


MP x* iQ "A 


Crivelnicul . . 


Crivina 


e WR e, 


Dobruşa . e 
Episc. Râmn. N.-Sev. 
Frăsineiul Ad 
Gănescu .. ....» 


Govora 
Grecesti 


"wc vw weg, wr 











Pagina Pagina 
5 XXXVI. Gura-Motrului 49 
13 XXXVII. Hotărani . .. . - 52 br 
13 XXXVIII. Hurez (Schitul Sf.loan) 53 
14 XXXIX.  , (Mân.luiC.Brânc) 53 
15 XL. , (SchitulSf. Apost.) 54 
16 XLI. H . Sf Stefan) 54 
16 XLII. (eege 27v? 54 
17 KEIL  Inăteşti. m » . e * - 55 

XLIV.  Izvorul-Grecului . . - 56 
18- XLV itianu ee 51 

+20 XLVI Katie o9 2299 Ee TA 51 
21 XLVII.  Locuri-Rele . .. -. 58 
22 Zo XLVII. Logreşti ... ..- - 58 
22 XLIX Măineşti ..... - 59 
24 L Mamul ee ei 59 
25 Y. LU Mănăileşti .. . . - 59 
26 LII. M-rea Dintr'un Lemn . 60 
21 LIN Mischil ee 61 
21 LIV Neteda . a e ln 02 
28 LV. Olteni 7. 13:92 2v SE 61 
29 LVI Ostrovul . . == > 63 
30 LVII Păpuşa «>o 64 
30 LVIII. Pátrunsa . . ...:.: 64 

Pettenl Ge 25 a. Dé 
LX. Pietrarii-de-Jos . 64 
37 LXI Poenari, -> 65 
38 LXII. Polovragi, .. . : 65 
38 LXIH Ràmesti a GO 
39 LXIV Regen, e 29 en 66 v^ 
40 LXV Rojiştea >...» 67 
42 LXVI GadoYAu vov» ers 67 ee 
43 LXVIL.  Sàálcufa . 23305009 
44 LXVII. Sărăcineşti .  - . - 69 
45 LXIX Schitul de sub Piatră . 70 
46 LXX , din peşteră `, 70 
48 LXXI Segarcea . ROS, 


LXXII. Sf. Antonie (Scáunele) 71 LXXXVIII [eica 2 «5 81 
LXXII. Sf. Ioan Zlataust . . 


LXXIV.  Slătioarele . 


LXXV.  Sporăşti 


EX AVI Sia esti Ee E 
LXXVIL Strâmba . ..... 


LXXVIII. Strehaia 
LXXIX. Surpatele. 


LXXX. SSerbànesti- -Morünelax 


LXXXI.  Târnăviţa 


LXXXII Tismana . 


r1 + + 4 


LXXXIII. Titireciu . . 
LXXXIV. Topolnița. . 


LXXXV. Trocaia 
LXXXVI. Troianul . 
LXXXVII. Tán(áreni 


Pagina Pagina 















71 LXXXIX. Vârtopul sau GE 

72 zalestl i 82 

72 XC Visina 82 

73 XCI MOOR eere sal 85 

74 XCII. Vârla 86 

75 ~ XCII. Zdralea sau Roaba SCH 

76 ^ XCIV,  Zphiabul .. . . SUE 

76 Fundaţiuni neidentificate . . . 91 

77 L Mociornifa . . . . . DI 

TT II. Surddo oS EN 91 

79 Itl. Teiuş A Ie ae EN l 

73 UE esti; - 2 2 e 92 3 

80 Complectări e e caen Sr te 93 - 

80 Dalga. cu e 93 

81 Preaiba EC 03 
f amara See Jn 
S BI d o | 3 

—— : 
7 A 

EC 
Z 8 





ZB 
ke? e 


d 
D 
$^ 
— Lis] 
KÉ 





E DE ACELAȘI AUTOR : 


Câteva școli de sat în Oltenia, inainte de | 600, in revista 
„Arhivele Olteniei“, 1931. 


Bisericile Ocnelor-Ma FI, inscriblit, documente ȘI insemnüári, 
ibidem, 1932. | 


Bibliografie istorică o/teaná, ibidem, 1932. 


e 


Pescdriile vechi ale Olteniei, extras din aceiaşi revistă, 1933, 
Trei observați? privitoare la istoria Olteniei, idem, 1934. 


Dionisie Eclesiarhul. Coustatári s? Observații nour idem, 
1934, 


Pentru un nou dicționar geografic, idem, 1934. 


Material pentru istoria Craiovei s? a județului Dolj în a- 
ceiasi revistă, 1934, 


Resedinjele celei de a doua mitropolii a Țării - Românesti, 
ibidem, 1935. 

Despre schitul Zdralea sau Roaba (0 ctitorie necunoscută 
4 Craiovestilor) extras din aceiaşi revistă, 1935, 

Despre mânăstirea Cosuna sau Bucováful idem, 1936. 

Oltenia în secolul al XIX-lea, in aceiaşi revistă, 1936 


Documente, inscripții, comunicări. ete. ibidem. 


CITIŢI 


ARHIVELE OLIENIEI 


REVISTĂ BIMESTRIALĂ 
ocupându-se cu cercetări asupra tre» 
cutului și prezentului regiunei oltene. 

Apare la Craiova, Str. AL Nicolaid, 15 
Director; Prof. C; D. FORTUNESCU 


Abonamentul: 300 lei pe an. 


EK 


di