Fratia de Cruce anul I, nr. 1, decembrie 1940

5.462 


ul 


FRĂȚIA DE CRUCE 


| ΝΑῚ » 
au a πως ἡ 


ον de 
Ama MT 
Ἢ 


ΝΞ 


Pi = ν 


Dă 


x EA 
+ κν = 
a Pa 


DECEMY RIE, 1940, 


BUCUREȘTII 


ANUL |. 


E 
"Ὁ ἊΝ e PE i — OI a a a CI e ee — - - - 
. - - - 
. Lă ᾿ 
. 7 ᾿ 
͵ a Ὑ 
᾿ ABIL. > a Ci 
PAR 
“pa 
ἡ Le ad 
: Ψ - 
_ ᾿ * - 
4, și 


E: 
Ἵ . .» Yi 
E Aa] 


SI 
ad 
: E 7] 
* Γι 


_ desprinde toate semnificaţiile acelei întâlniri, Inimile şi-au întețit bătaia, mâinile — cari până 


sabia, Ne nizulm să ajungem la o stare de eleganță sufletească. Cel mai mare serviciu ce l-aţi 


ἘΝ ᾿ Incorectitudini românești 1", Ne trebuesc oameni corecți cari să aibă sentimentul indephinirii date» 
„Tel, să-şi facă datoria în conștiință. Să ΠῚ bolnav, în momentul în care nu ţi-ai putu! îndeplini 


A să lucreze sub sugestiile altora. Legionarul nu-și face educația la școala ziariştilor, Punctul de 


vedere legionar şi-l va câştiga din „Cărticica șefului de cuib“ şi din „Pentru L ν 
ă Fiecare trebue să ştie să înirunte furtuna, A lăsa toate comoditățile și a τὰς în imliloeua pre 
δ. πιο] 419], Plomeului, omului mărunt, îl e teamă să se ridice la o concepția incită despr voi: A na: 


„ul nostru, Execularea să urmeze în aceeași măsură”, 


La stârșitul anului 1936, Comandantul Frăiilov de cr τς 
δ τς , cruce, Gh. Gh. Istrate τὸ chemat toi ἐς τὰ 
5611 de grupuri la Casa Verde. Pentru intâia dată, sa întâlnezu trimișii din toate județele sub sep NR 
comandă, însuilețiți de aceiași râvnă, solii credinței legionare. sia 
Atunci, în sala de ședințe, în dormitorul cu pala șin nopțile de lagăr — ținute departe de îi Cai 
ΟἿΑ — s'au cunoscut acel ce formează unitatea întregului tineret român... a 
Intr'o zi, la această școală, a venit Căpitanul. Era mulțumit, Şi din mulțumirea Lui, se puteau e: 


atunci luaseră însemnări — 589 odihneau împreunate, iar ochii nu se mai sătu τὰ a-L privi. Multi 
nu-L văzuseră incă... | 

A vorbit... A spus ce aşteaptă dela Frăţiite de cruce... 

„Voi nu sunteli o organizaţie de luptă εἴ de educație. Să νᾶ ocupați cu educaţia, nu co 
politica. Datoria Frățiilor de cruce este de a da cât mai multa elemente pentru armata legionară. 


VP, "ἢ 
PEM 
τ ; ὃν, ΄ Ἶ Ἶ ă 
A” | “" “ΦΆ,. » 
54 [3 . i 4 
Pi A ra ἢ ᾿, 
d - > ia le ar Stă Mu ζ᾽. 


pregătite pentru războiul ce-l va avea de dat ας ϑακξία, Să avați pulerea de a da serii da fler. a 
Seriile de acum. sunt seriile decisive în răzhoiul Ce se 'va da între armata legionară și cealaltă A 
armată a dușmanulni, Seriile acestea, vor determina victoria sau înfrângerea noastră, Ele trabuase i add 
să tie serii pregătite moral, cu credință şi atitudine eroică, ΤᾺ 
Băeții de școală nu trehuesc expuși. ΕἸ își tac educația păstrând secretul, Să-l păstreze i 
grozav ! RE 
Dorința Frăţiilor de cruce este ca să dea tipul de legionar cât mai periect, cu o aleasă ὍΝ 
educație interioară. Intreagă Legiunea nu este aliceva decât o permanentă școală, din care Frăția „ia 
„de cruce este stagiul principal de educare, πρὶ 
Trebue să vă preocupe problema de dinăuntru: forul interior fiind isvorul din care pleacă ΝΆ Ὁ 

toate virtutile si părate!a omenești. În sullet ve! găsi bogăția și sărăcia, lașitatea și eroismul. Ne i aa A: E 
trebue o mare corectitudine : ua τῷ 
a) Cu tine însuți — să nu fil (als, să apari asa cum ești, s'alungi orice pornire spre tazi- τ τ 


selsm, sinceritate în ceeace ești și în ceeace manitestezi; 


b) Corect în raporturi cu absolui toată lumea de dinafară chiar cu dusmanul. Afară, 
dusmem și te omor; în casa mea, oaspe și te ocroteac. Elegantă chiar atunci când vre! să tai cu 


putea aduce Legiunii ar ἢ ca toată lumea să spună: — „lată un om coract în lumea aceasta de 
datoria. 
c) Corecţi în materie de bani. Cână te apropii de banul Leglunii să αἱ conștiința cu care te 


apropii de altar, 
Legionarul nu lucrează decâț din ordin și din inițiativă proprie. Nu esta admis ca legionarul 


Trebue, însă, să concepem întotdeauna în mare și în aşa lel, încât să πο depăşeas pe noişi 


pi 


In zilele când toate testamentele sunt falimen.- 


---- ὁὃπςπθ 


στ -τ-αο.ὄ.- 


tare, când totul e pustiit de risipă, hoţie și desor- 


ganizare, trebuia să apară omul severităților cu e] 


i A at 
insuși, duse până la martiraj, sub pasiunea de «a 


5 pi SAC d aia 
trai exclusiv pentru Țară, 
— ΒΒΒΒΒΒΒΌΝΟΝΝ 


—— 


Când suferințele mușcă din ființa neamului, nu 


.--. 


---- . - 


putea ἢ altul mai potriviţ decât omul cu asprimi 


părintești și ochi umeziţi de dragoste de ară. 
za d i a 
Trebuia să apară ceasul generalului, pentrucă 
Sa 0 ceas stiti ae socata 
piea era pustiitoare de suilete cermirea lăsață 


grea peste mii de căminuri românești: prea erau 
n ama d (nina 


4 


multe mormintele ce așteptau să li se înfigă o 


cruce creștinească la căpătâiu; prea erau înăbu- 
——————————————————————— 
șite inimile și clopotele țării pentru acela cari s'au 


Door eeenntee na NIN 
stins visând „o Țară ca soarele sfânt de pe cer 


Și prea erau multe mamele cari cu ochii arşi de 
MC iesise αὐδῇ, i die. 
lacrimi, 


scrutau zările în așteptarea acelora ce 
DU ΝΟΥ͂ mai veni niciodată, 

__ Când destrâul și crima au ucis binele şi fericirea 
acestui Neam, când linerețea frumoasă și arză- 
toare a fost strălulgerată ca sub blestem, de pușca 


—— 


românească, trebuia să apară stăvilitorul, 
σον. ὦ οὐδεν | ᾿ 


FRATELE DE CRUCE ȘI SCOALA 


cătoare 
1, Fraţii de Cruce vor forma elita condu 
de Spada a mișcării şi Statului Legionar, 
9 
+ Ῥοπίπι a ii vrednici de această misiune, a 
E iau condiţii : o desăvârșită educalle sei ie 
nară în spiritul Căpitanului și ὁ adâncă preg 
școlară, e Dea 
3, Fralele de Cruce muncește pen 
aceeaşi insullețire cu care se jortieșie arme re 
giune, ΕἸ şiie că învăţătura este o armă de 
prej în lupta dintre neamuri. ΣΝ 
αὶ ἢ» 
4. Fratele de Cruce asculilă pe pro 
drumările lor fără şovălre şi Rila tisesi pia 
rul il onorează cu increderea și dragoslea i 
sideră aceasta ca o biruință pentru organiz 
Frățiilor de Cruce. 
le în nu- 
5, Fratele de Cruce niciodată nu intervine 
mele aclivității lui legionare și nu cere tavoruri 


dela protesori, Εἰ nu se poate ridica decât prin 
munca lui proprie. 

6. Fratele de Cruce şiie că ordinea și disciplina, 
atât de necesare în Mișcarea Legionară, trebuesc 
observate cu aceiași severitate și in cadrul şcoa- 
lei. Deosebirea dintre un irate de cruce şi altul 
care nu e irate de cruce va îi tocmai în acest res- 
peci al autorității și disciplinei şcolare. sa 

7, Fratele de cruce se poartă corecti cu 
lumea, mocinal şi tăcut în toate împrejurările. ΕἸ 
muncește lără să se laude și fără să așlepie răs- 
plată, pri tie οως Ὁ găseșie în propria 
lui conștiință de onar, ᾿ 

8, Fratele de Cruce în școală e angajat inh'o 
mare bătălie : să cucerească, zi de zi, cu o voință 
neinduplecată, câi mai multe cunoștințe, pentru 
a deveni un sullei armonic şi de mari orizoaluri. 

HORIA SIMA 


5 


Spre biruinţa 


-- --ΟοΘ---- --.όὄὈ....-.-- . . Pe și | , | ὍΣ d | pa: 
Paz A ră, înoitoare de țară, studen.- rost arestaţ Aa 
baza trăirii comune în unitățile ὦ hotăritor. Din | | > Sa 
χω mai plină de sbu- ţială, a crescut pe baza trăiri ie ὁ ἃ ridicat, în giuiți. πος 
εὐρώς “pda Di ca, Secaca Nat romă. legionare. Ea nu sa mărginit însă numai ja cama. 19 
cium și frământăr; prin c | 


i: tat tins, — în raport cu edu. 
luriio. razii de unitate ci s'a extins, de ἔξει. 
pe (UA ei gr el a zel aaa i caţia, — la toți Al ce Ca. ἘΝ εἰ de μὲ Ἄς 
. . - N ἢ i . ἰῶς; . : e i Vărs e ase Ă DA 
i ici În tn oştile binelui, ale Căpitanulu; pt rs, rapita πῆ. ΚΙΡΤΑ este aceia care conduce E: 
e ai âta, ΕἸ singur și cu Ionel Moţa  Ciâ'e. ire totală a noastră, ca slujitor: ai bu. 
care instinctui ni-L arăta, adresat scrisori, ne-a dat Până la o dăruire totală a no ᾿ iai bu. 
ne-a luat în seamă, ne-a Te l y 
Siaturi și indrumări ce se potriveau cu sufletul no- 


nuluj mers în întreaga orânduire Dumnezeijască din ᾿ 
stru. Ποῖα Căpitan am învățat să iubim pe Dum- 


lume, 
i istor; Ἷ d m, să 
nezeu, Neamul și istoria noastră, să cântăm, 


și ΓΝ ducă la ἜΝ ; . ΓΑ A se 

: selecționeze cara viito- die 

_„_» 4 Sporit în cursul celor optspre. fii conducători ai formațiilor ori toi il an Să aa 

si SR de luptă, mai ales prin prgătirea genera. — țești, Principiul selecțiunii mu poate fi decât τ. 
prin Talie [n organizația Frățiilor de butea în toate Iofăţișări! șările ef: muncă, austeritate, ὦ 

Studentul tânăr intra la Universitate ca legio-  țârmurită pentru neam 


LDA după ce își făcuse ceducația în Frăţiile Revista „Frăția de Cruce" va contribui în mare 
e Cruce, 


in această atmosferă, să căutăm a ne desăvârși ă 


“ ae : pe noj și a da tot sprijinul și altora din prisosul 3 3 
mergem in Diarş, să size raita Ad air caza Gt) al ἀράννα, ἐκ de At ANR pir: 2 ἮΝ ă 
primejdii, să mergem cu i a 


τὰς că de luptă. 
Sau abătut apoi vremur; grele asupra Legiunii, 


Ἦ 
+, 34 

1 A Ta ἽΝ 

- p ἐν « 

, de : ἢ ιν 
ὍΣ. sa - 


mânesc. Dinamismul Mișcării legionare, faptul că ea dela el, trăind pe linia unui destin românese în lume, i Ἢ 
creşte în pas cu realitățile şi cu istoria ce se crează, îi „Spiritul de jertfă este esenjialul, Instrument de luptă, Pe 
dau sănătatea interioară şi puterea de eliminare a ele- propria noastră cenușe. Nici ὁ putere din lume nu va | “A 
mentelor bolnave, ce nu se pot încadra cu deplinătate putea evita prăbuşirea atunci, când se menține pe ce- Sa 
în spiritualitatea ei, sunt GARANȚIILE ei permanente nușa unor luptători viteji, căzuți pentru Dreptate şi 

pentru PLINIREA voinţei Căpitanului și respectarea Dumnezeu“, Din aceste cuvinte ale lui Ionel Moţa, a 


: În gânduj și sufietul nostru, aceasta constitue un 
Din prigoana apocaliptică sa înălțat altaruj de Permanent și viu îndem 


credinţă, in care va arde focul eter al Legiunii. 8], strâns uniți în jur 

Focul care a dogorit mii de Sullete ce sau mistuit vom avea liniște 

in credinţa lor fără margini în biruinţa legionară, un Neam intreg, 
La acest foc, ne vom încălzi ȘI noi sufletele. Vom  EUră comandă, 


sa 
Dragostea însă, nu este suficientă pentru a servi Dușmanii Legiunii cunoșteau bine primejdia ce-| nerii dela toate şcolile, astfel că Legiunea va deveni, | „dă 
Nori intunecaţi au încercat să umbrească lumina εἰ in mod real Legiunea. Ea poate greşi în aprecieri, amenința prin pătrunderea Legiunii în şcolile se- tă. pun tot mal puternică, tot mai Mae Dei Pe 
de bună-vestire, șuerături de şerpi au vrut ἐπ "ΡΟΣ Atunci vine corectivul οἱ, disciplina, care canali. Cundare Mulţi elevi ᾿ tă, pentru implinirea destinului ei istorie. = A 
buşe cântecul de biruință. Fiare sălbatice — omnia zează valul de dragoste în spite un scop bine stabilit. << : „au fost eliminaţi, mulţi au TRAIAN BRAILEANU EA 
și trădătorii de Neam — au pornit să rupă din tru: Disciplina  învălăită ἄς dragoste conduce spre E ΝΣ ὯΝ 
pui curat al εἰ. culmi de strălucire legionară. In jurul acestor două aa e : E, 5 2 i 
Legiunea a apucat drumul Golgotei, virtuți, se brodează toate celelelalte. Virtuţile le. S m f ț Ὀ ᾿ | Să 
eee sa văzut cine a înţeles chemarea Căpita. Bionare sunt viciate dacă pornese dintrun gând οὐδ — e NI | ca la Ir UIN ΘΙ ΘΞΙῚ ona [ e ἢ δ 
nului. „„Țelui final nu este viața, ci invierea“, ascuns de răsplată ori parvenire. Intrebuințate în | “ai tu ALE abs d “i e 
Adevăraţii legionari, în sufletul cărora trăia viu înţelesul bun, prin ele vom reinvia toată tradiția se cala e a A m δ sortii τὸς a ieri mondantul Mișcării Legionare a caracterizat-o Preia Ἢ με 
Căpitanul, au urcat Golgota, fiindcă Știau că dincolo de glorie a strămoşilor noștri Daco-Romani. | hiper iri fir nea ir en i st noa τς “a gag de ο΄ οϊολῤρῥβμι οἷ a. ὃ. ea zar - posibilitate dată > Ὁ 
53 Tecla ge Sa au uita Că; o. ună paste Liri ΘΕΙ͂ΟΝ OREI, ΟΝ Deci ieftină şi trecătoare. ” peer irina Peg drumul spre acd 
on darea mate de pe munte tau ajuns, — care-a cremut și nădajăuii deopotrivă cu πὸ; în 3 Să ne înţelegem, pe cât e posibil, bine desăvârşirea procesului interior de conştiiță, a Na 3 
MI Moniauat lupta ταπὶ dâra şi, mai ἌΡΚΑΣΙΙ, ae, Mycarea legionară — ispășesc încă — prin suferin- SD „Mişcarea legionară nu poate birui, decât odată cu nij Române. Și pentru aceasta avem ca arme de luptă: "ἧς 
rea lor era de oţel, credința lor era diamant. In fața (ἃ — păcate ce rezultă de pe urmele unor guver- desăvârşirea unui VRUT ERA ior de conștiință a Na. printi apă. cljeutaţue Mizerii eta. Dita "Ἔ 
primejdiei, a suicrinței, a morţii, au avut o singură nări nefaste. Prin jertfa lor, οἱ se apropie mai mult țiunii Române“, spunea Căpitanul, Așa înțelegea şi σε. din lupta în deavălmășie a Mişcărilor studențești, sa ἌΝ 
atitudme, cea legionară. decât noi de eroismul și martirii Legiunii. In dru- dea Εἰ biruința. Nici legionarul nu poate so creadă, cristalizat şi va organizat în anul 1027 pri „Beta - 
Alături de ei era duhul Căpitanului a lui Moţa şi mul nostru de inăltare inspre marile jertfe, va tre. : sau să şi-o închipuie altfel. Ne situăm deci, inafara pla- nea Arhanghelul Mihail“. Având rădăcini puternice în Vei e 
a tuturor martirilor Neamului, N'au șovăit Şi nu sau  bui să ne întâlnim cu ei. Momentul atârnă de pu. ᾿Ν nului politic. obi șnuit, Chiar pe fronturile de bătălie fnadpi: Hinţa Neamului rumânese, ea Vi ὑξαα νην de: i 
abătut nici o clipă dela linia adevărală. Un pumn  terea noastră de înălțare, „30 ta. din sfera activității de stat, trecem pe planul spiritual într'o matcă spirituală a lui Problema centrală a fost DE 
aegoameni de tărie neclintită, tăind în stâncă, au — Realizarea acestei hotăriri va reprezenta momen. ὦ E, al Mişcării, ce se contopeşte cu acela al Neamului Ro. Pi rămâne: OMUL. ΕἸ nu pornește dela „ceilalți“ οἱ „A 
deschis drumul spre biruință. Și asifel s'au crarhizat tul suprem de biruință legionară. ᾿- τ ΩΣ > A 
în chip spontan valorile legionare. 


n. Vom creşte în acest spirit A 
ul comandantului nostru, nu 
și odihnă, până ce nu vom făuri 
intr'o singură Legiune și sub o sin 


π΄. legilor legionare. pornit credința nesdruneinată în Biruinţă, pt a & 
avea veșnic pilda vie a tăriei în credință la cei buni, ILIE SMULTEA ἜΝ S'au purtat lupte le, s'au îndurat suferințe is. εἰς stă cutremurătoarea pildă a vieţii şi morții EI 
şi totdeauna vorm disprețui şi infiera ţinuta nepu- REA ΟΝ E pb o 
tincioasă a celor slabi. 


tovitoare și s'au dat jertfe atât de mari şi de multe ἃ fost, în deplirătate, alături de Căpitan și stă de ve. 
încât nu mai există neam pe pământ care să ne în- ghe la temelia Mişcării legionare. Numai un Ion Βα: 
treacă, Incă din anul 1935, Căpitanul nu credea în Liga nea a mai putut concepe astfel viața, Ne amintim cu 
Naţiunilor, în Mica Imțelegere, în Inţelegerea Balca- toții cum spunea celor învrăjbiți din sânul sau dina- 
nică şi în garanţiile engleze, In anul 1936 a declarat  fa-a Mişcării : „Cea mai mare fericire şi mulțumire a 
pe față că drumul pe care a apucat Statul român, în mea ar fi ca, de lângă mine, să se ridice valuri de le- 
politica externă, este greşit şi, că orice pas făcut mai  gionari, mai buni decât mine, cu cari am constitui a 
departe, va duce la împărțirea ţării noastre. Căpitanul piramidă a cărei bază ar fi deasupra, sus de tot, iar 
a cerut să se fixeze răspunderile, Tot atunci şi-a πιᾶτ- vârjul ar fi, eu mine, dedesupt, în adâncime“. Numai 
turisit convingerea fermă, că statele naționaliste : Ger- ina pi pi da gel pe cei slabi, ridi 
mania naţional-socialistă, Italia fascistă, Spania gene-  cându-i şi purtându-i pe umerii τ 
ralului aie: şi Japonia imperială, vor tDoe, în- ai pă. an ei, organică, înlănțuirea firească în- 
îr'un războiu ce se va da între lumea naționa. şi ecu ; | 
mie îi Cl Tot ce a VĂZUT Căpitanul, s'a τῆν „aie optsprezece ani, de când a pornit Mişcarea Le ᾿ 
lat e cum a spus. Germania trece cu pași repezi  gionară,,, 
răi victorie” în victorie, spre victoria finală, Pârâu de munte, cu pici e de sub pre d 
înfrângerea celeilalte lumi, In anul 1938 scria „Salut miloase, săitând din pia dn pie  catdage ge d ὃν 
pe cei ce merg spre marea biruință legionară“, Coutrar grijire migă pară SE: ἦν rasă atror | 
tuturor prevederilor, Mişcarea legionară a ajuns la şio; împrăştie e d da 
prima etapă a-birunței» cea politică. Horia Sima, Co: pentru a cuceri 8: 


Cea dintâi și cea mai mare dorință a noastră, va | E 
î; să invățăm a-L cunoaşte pe Căpitan în adevărata 


a introduca inovaţiuni 
monia în sânul Mişcării 


ne că vom putea i 
ptul de a Pâşi în Legiune, 
Vom clădi totul pe cele două princiui pe care 
sa intemeiat dela inceput Mişcarea 
gostea şi disciplina. 

Toţi câţi au venit în Legiune, 
au aderat ja ea din dragoste, A 


6 


au făcut-o nesilit, 
ceastă dragoste in! 


HRAȚIA DE CRUCE 


Și a-și urma nestingherit drumul spre mare. 

In albia aceasta s'au născut, au crescut şi au curs în 
spre marea Neamulu; rumânesc toate frontrile de ac- 
țiune ale Mişcării Legionare, 

Din frământările anonime ale Mişcărilor studenţeşti 
sa rupt de tot ce era întuneric şi nesiguranță „Legiu- 
nea Arhanghelul Mihail“ — matca spirituală a Mișcă. 
rii Legionare și albia de mâine a întregului neam ru: 
mânesc —; pentru a scoate tineretul rumânese din or- 
becăirea în care îl aruncau partidele politice şi pentru 
a-l putea 'menține, permanent, pe o linie înaltă de pre. 
gătire morală şi intelectuală, Căpitanul a creat „Fră- 
(ta de cruce“, o şcoală demnă de formare a caractere- 
lor a cărei valoare şi importanță creşte dacă me gân- 
dim că primul conducător şi Organizator al ei a fost 
numit lon 1 Moţa; din luptele  fratricide ale par- 
tidelor politce s'a smuls „Garda de fier“, organzaţie 
militantă, organizație de luptă dârză împotriva politi- 
cranismului deșănțat şi împotriva puterii iudaice ; îm- 
potriva părăsirii liniei de interese reale ale Neamului 
Sa ridicat „Partidul Totul pentru Țară“ — cadru nece- 
sar de educaţie politică pentru Neam ; Căpitanul inten. 
jiona să creeze o ACADEMIE LEGIONARĂ care să cu. 
prindă toate aspectele şi domeniile de activitate ale 
Neamului. Inceputul se jăcuse prin şcoala şefilor de 
cuib și prin şcoala de primari şi de prefecți, 

„Poporul nu se conduce după voința lui: democra- 
ţia. Nici după voința unei persoane : dictatura. Ci după 
legi. Nu e vorba de legi făcute de oameni. 

„Sunt norme, legi naturale de viață și norme, legi 


Hune merge la viață sau la moarte după cum respectă 

pe unele sau altele din aceste legi“, spune Căpitanul în 

Cartea sa, 
Faptul 


Se pune problema : „Cine constată selecțiunea și dă 
consacrare membrilor elite; noui ? Răspund : elita pre: 
cedentă. Aceasta nu alege, nu numeşte ci consacră pe 
jiecare la locul pe care sa ridicat singur prin capaci- 


Partidele politice sau împotrivit acestui adevăr şi 
acestei legi. Au obosit, s'au pierit 
încărcate de ruşine. Mişcarea Legionară a stat 7 
Htă, Stâncă de granit. Peste ea κ᾽ 


indestructibilă. 

„ldeia de elită legi i 
egionară 
Jertță, de sărăcie, de lrăire a 
manentă jertțire de sine în slujba neam 
Îi τπαὶ inălțătar, mai sublim, decâţ acest Jur 


δ 


Fa Ηἶνν δὺς 2 
ai i 


să » ΡΝ 

πο 
Ὁ „ARI Pe O 9 
ἫΝ al Nk 4 4 


Gradelor legionare. Nici o mişcare politică şi în αἷς Ε΄... δ E: 
laş timp spirituală, de pe pământ nu sa ridicat până 09 Δ’ 
aici, Acest jurământ se apropie de votul călugărese ιν Εν. 1 

cut în fața lui Dumnezeu. Rostul şi necesitatea vea. E 
pectării, a trăirii lui — nu de frica de a ne feri de ochi: 
lumii, ci pentru a fi pe înalta lui linie de viață legio. | 
nară, a-l împlini în conștiință — ni-l fixează Căpitanul PE 


„Ori de câte ori am fost în fața unei jertfe legio. să 10 i | 


A 
Ὄπ, ăi 

E. i 
ἡ τ᾿, g 


ΜΈΣ ΙΝ 


nare mt-am spus: ἀπ A 
Ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă a camarazi. O 5 
lor morţi să se instituiască o castă biruitoare, căreia să A Ε΄. 
i se deschidă porţile către viaţa afacerilor, a lovituri. O 
lor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora, 
Deci au murit unii pentru ca să slujească poftele de 
îmbogăţire, de viaţă comodă şi de desfrânare a altora“. 
Acest Jurământ este putere şi chezăşie pentru bi. «ἮΝ 
legionară : este sfârşitul exploatării omului de ΕἾ 


ruința N. 
către om. Reinoirile sociale şi schimbările vieții popoa. PU 
relor, încercate până acum, aşteptau ca îmbunătăjirea ΑΝ Ὃ δα | 
să vină, de undeva de dinafară, dela alții. Mişcarea Tin Ὁ π᾿ 


gionară pune pe om în faţa greşelilor sale, porneşte 
dela el, de. dinăuntru, din suflet, 0 
4. Jertfa nespus de mare şi de curată, Sub robie ὁ π΄ Oi 
străină sau sub jug de frate Neamul rumânese aaștep. ΟΝ 
tat dreptatea, A crezut şi crede în ea, Dacă nu pentru 
altceva, pentru această credință mare Dumnezeu i-o va 
da. Până acum paragrafele legii şi oamenii i-au des. 
chis, poate prea larg, un Singur drum : moartea. Moar. 
lea morală: trădarea; şi moartea fizică: nimicirea tru. 
pului. Tragedia acestui neam nu poate să fie numai o "- 
încercare a lui Dummezeu şi nici o pedeapsă dată pen: | 


L E ὟΣ 
᾿ - δῇ i 


ΣΝ 


tabilire a unei dreptăţi şi a unei ordini ce s'a τυρὶ — 

pe Căpitanul, pe Ionel Moţa, pe Vasile Marin ? şi pe ă 

ceilalți cari au fost mai buni între noi?,.. A, ἘΠ 
5, Prezenţa permanentă a Căpitanului. Prin tot ceeace Să 


tanul este întotdeauna între noi. Sprijin moral în mo. 


ușmani n ἣν: ΩΝ 
sunt : astâmpărul şi odihna. Viaţă dăruită cu neprecu: 0 
peţire, fără de rezerve, marilor idealuri ce avem de 


᾿ 
"un ai 


Implinirea legilor legionare, şi ΩΝ 

Trăirea pe linia de viaţă legionară. 

Noi vă măârturisim, — prin faptă şi scris — 
iei dz, mai purtaţi nedumeriri şi îndoeli în su 
credința şi gândurile cari ne stăpân Mi 

e credeţi ? Ne ascultați ἢ Incercaţi să Per Tie ἌΣ 
Cum eram eri gi să ΤῊ 
tiOaptră Ș Și să ne recunoașteţi? Participaţi ua aţa 
iata a Aşteptăm, avem răbdare şi vom vedea. Știm. 
ἢ u 0 uităm; ieri, ne erați așa de străini μὴ ne 5. 
nuiaţi atât de mult. 'am. ruga înză, pă mu 
"Oi am rămus aceleaşi „făpturi ἣν două viei d gi 


| ŞI ον ἘΩ͂Ν 

cu δ᾽ mare dibăcie tactică. După aceea a început faza ἣν τῇ mă 

administrativă. Multe forțe leg APO ἰπονουδ ἀραιὰ În 0 

ἀϊρίσμρῦ. Hui politic și încă mai multe în cel administrativ, ἔν ς 

| a5că ma e folos, um rămâne atunci cu domeniul propriu zis educativ ? fe di 

pe ὮΝ 4 AU Mali legi, Cea de-a doua Înseamnă Tocmai aici este rolul Frăţiilor de Cruce =: e i 
creiarea de Lit] hi sohimbarea structurii Statului, pen | i i ş NE 
inu ἃ se da societății putinţa de ași realiza deati îti Cât timp Legiunea a fos! în opoziţie și mai ales în ἂν, | ; ἰδ 


poca marelor prigoane, nu se punea. problema activităţii 1 
administrative. Se punea problema activității politice, ăi 
dar se punea ἐπᾶὶ cu seamă aceea a educaţiei. Atunei a πω 
lost vremea de aur a educaţiei legionare. | 

Acum am lua! asupra noastră povara administrativă, 
Aceasta nu trebue să scadă insă intru nimic munca 
educativă, 

Natural, procesul educativ DU se petrece numai în 
Frăţiile de Cruce EI se deavoltă în general în viaţa de 
cuib. Dar socotim că nicăeri ca in Frăţii, educativa! nu 
are un rol mai Însermnal. 

Și aceasta Win cauza posibilității vrăstei, care se chaa. 
mă adolescer,țo, tinereţea dintâtu a om d 

Vârsta educaţiei este prin excelență copilăria şi ada. 
lescența. Educaţia copilului se bazează însă mai mult 
pe hsbiludini, pe exemple, pe mesliu. Copilăria, deşi a 
o vârstă metafizică, atumei omul trăind În plină mitala- 
gie de creare și reprezentare a tenomenului vieții, dec! 
intr'um proces psihic foarte intim =— τὰ e întugi caa mai 
botăritoare pentru educație. Adolesernţa, in schimb, e 
aceea care decide, cele mai adesea, despre caracterul şi 
destinul omului. Fiindcă alulcscența are in această pri» 
VIMĂ trei însușiri: generozitate, simţ critic şi romantism 
Prin generozitate, trăiesc valorile morale, bleale, Prin 
simi critic, e în stare să-si dea Hlosofic seama de ele 


adevăral și mal bogal. lar ultima din cele trei activităţi 
inseamnă lranslormarea lăuntrică a omului, astfel incât, 
cel putin in cazurile excepționale, să avem siguranța că 
sa produs o nouă geneză, cara apropie pe om de ideali. 


E adevărat că activitatea administrativă şi politică iun- 
plică și ele oarecare modiicara educativă, Cina poate 
tăpădui, de μα, că buna administrație ce se lăcea la 
un moment dat în imperiul roman, nu aducea și o îm- 
blânzire a oamenilor, o aderare ἃ lor la anume for 


mea noastră, corecta administraţie din țări ca Elveţia, 
Norvegia, Suedia, Danemarca, produce o fericită strati- 
licare ἃ sulletului omenesc? La fel, activitatea său forma 
politică pot duce la transformări înăuntrul firii omenești, 
in bine sau în rău. E destul să ne amintim pâră la ce 
decădere și anarhizare a ajuns omul modern în regimul 
democraţiei ori până la ce înălțime a fost ridicat cetă- 
țeanul politicei mussolintene sau național-soctaliste, pen- 
tru ca să înțelegem influența pe care politicul o are asr 
pra omului, Până şi în America, politica de mare putere, 
pe care o practică Statele Unite, aduce un oarecare co- 
rectiv omului democrat de acolo, dând altitudine eului 
său, adică un început de tensiune sufletească Invers. în 
Franța de ieri, unde se practica politica moderației, a 
absenteismului naţional, cetățeanul însusi se desorga- 
niza, se demoraliza chiar în ființa lui intimă. 

E de netăgăduit, prin urmare, că administrativul şi po- 
liticul au o anume atingere cu educativul. Şi totuşi, 
Iransformarea pe care ὁ determină activitatea admini: 
strativă şi politică, nu ne poate mulțumi. Fiindcă ea e 
de natură mai mult exterioară. O bună administrație 
creiază doar o domesticire a omului, un tel de viață de 
contort social a lui, şi nu atât o schimbare radicală. far 
politica, atunci când nu se mulțumește să lucreze numai 
din afară, poate să deslănțue instinctele întrun sens 
său altul, 

In peneral, administrativul şi politicul se mărginesc 
Să prupeze altfel forțele omului şi ale societății să 
schimbe raportul de lorțe, iar nu să aducă d modificare 
de esenţă. ὰ | 

Dar nu acoasta a vrut Căpitanul, ΕἸ a dosit și a creial 
un tip de om nou, adică a preconiza! o branstigurare a 
naturii umane, Deaceea el a tost inainte de toate un nara 
te! şi un educalor. | 

Omul nou a fost cretat intrun număr de exemplare, 
pe cari le cunoaştem din istoria Legiunii, din martirolo» 
gia şi povestea ei eroică. Aceste exemplare de foc ris ră 
toi alâtsa pude.patrouale, veri mă îndeamnă aă armata”. δὲ ai 
lumea legionară în sensul lor. e SA a Na 0 în 0 

In toamna lrecută, Legiunea a avut un rol pr 


are putinţa să adâncească temele Vieţii duhului, să le 
trăiască halucinant, Omul care nici măcar in adolescență 
nu ἃ avut aceste însuşiri, nu va sii niciodată ce e spi: 
ritul, ce e drama culturii... Adolescentul este deobiceiu a 
idealist, iar În unele cazuri nu eşte. Dar despre copii nu 
56 poale zice niciodată că este idealist ΕἸ există pur si 
„Simplu Adolescenţa osie însă un tel de geologie ar 
zândă. Acum e deci vremea princiară a educaţiei, Ὁ 
Succesul adolescenţei românești și succesul Leghuinii | 
sun! în luneţie de valorificarea ce se va da celor trei 
imsuşiri de mai sus Până de curând, nu στὰ în România 


PRĂȚIA DE CRUCE 


proape în intregime opera unor tineri. Căpitanul era un 
adalesceni când a început marea lui luptă. Punând cen- 
trul de pravitate pe educaţia tineretului, aducem deci și 
un Omagiu — cel mai rodnic — părintelui legionaris- 
τυ ἱ 
Marile lipuri legionare au început să umble în istoria 
românească cu pași pigantici. Nu putem i vrednici de 
ele decăt prepătindu-ne sufletul pentru a vibra cât mai 


Dragostea şi camaraderia Legionară 


Pe drumul de inviere a neamului, deschizător şi lu: 
minător de cale, străbale zarea, duhul, gândul şi vre- 
rea Căpitanului. Oștile răului se grămădesc în înlunecale 


strălunduri, inlrânte şi iniricosale. Se 

„Mişcarea Legionară nu se Înlemeiază exclusiv nici pe 
principiul autorităţii și nici pe acel al libertății, Ea işi 
cre rădăcinile înliple în principiul dragostei. In el îşi au 
rădăcinile, αἱᾶ! aulorilatlea câ! şi libertatea“, 

Porunca Lui! Cuvinte ce dilerenjiază spirilualitalea 
legionară, înlăjând-o inlre oale celelalte mişcări soclal.- 
spirituale ule lumii, dela Mânluitor până astăzi. 

Inire cele două exlreme, libertatea haotică cu specili- 
cu] ei de lipsă a pulerii de organizare şi iără caracler 
de permanență în manilestările sale şi principiul aulori. 
lății cu tendință de ingenunchere și limitare a {{|π|6] mo. 
rale şi intelecluale a individului, se ridică impăciui.- 
lor, alegând părțile bune ale amândoror principiilor și 
unindu-le cu binelăcătoare caracteristici proprii, dra- 
goslea legionară. 


Viața legionară cu temeliile inlipte în dragostea creş- 
lină predicată de Mântuitor şi Apostoli, nu desilințează 
libertatea de gândire şi laptă a individului, Legionarul 
in nemăsurata lu] iubire şi grije de a nu aduce nic] un 
neajuns câ! de mic Legiunii, se va controla permaneni 
in acțiunile sale şi permanent va căula sa-și dea seama 
dacă văzându-l Căpitanul ar îi mulțumit de lapla lui, 
ȘI numai atunci când va li sigur că vrerea lui nu depă- 
șeşle legile poruncile şi învățătura legionară, numai a- 
tunci va înfăptui, 5] astiel legionarul se va pulea împo- 
dobi cu cea mal lrumoasă iloare : Inițiativa. 


Dar nici autoritatea comandantului nu este ΒΡ] 
intru nimic, Leglonarul îşi iubeşle comandantul, crede 
în ΟἹ şi 1] urmează neșovăind, EI comandantul pentru 
credința lui, prin munca lui neobosită 8] capacitatea lui 
de jertiă, ştie să se lacă iubit, iar ordinele 1] sunt exe- 
cutate lără cârlire și îndoială. Ordinul său esle dinainte 
primii, deci nu mai este discutat cj doar adâncii. Acea. 
slă disciplină în Legiune esle realizală, De aceia legio- 
narul a jos! inloldeauna un element perlec! disciplinat. 

Astlel dragoslea impucă cele două principii ce mai 
inainte erau în permanen! conilici, principiul libertății 
5) acel al autorităţii, reglementând aste] siluatia legio 
narului ca individ, lormându-l om de inițiativă 8] ata. 
bilind raporturile intre legionar și comandani raporiuri 
de totală incredere ȘI disciplină. Aşa se realizează ar 
A ra nesdruncinat şi lrumusejea neinlinată a vieţii 

Ceiace dă însă o nolă 
și prin care osiirea verd 
unitatea legionară. 


absolul specilică vieţii legionare 
e capălă putere de nebiruit, esle 


coniliclul, acolo incetează Legiu. 


Πα, acolo este n ; 
lepie Diavolul“. Spunea Căpil loarle şi tră 


pitanul, 
Nu este deajuns să al spirit de inițiativă. Nu esle 


10 


Ὁ, da τὰ ΠΡΟ ΤΑΣ că Ἶ = 5 


Ἂν ὲ "fe ἜΝ: 

17 cp του δῦ τ΄ 
ΣΡ ΣΎ ΣΥΝ, Ἶ ἜΝ 
ΨΩ, τ: Ὁ A 


Pa 


mult în ritmica spritualităţii lor. Pentru aceasta urmează 4 
să știm că educația primează. Numai o îndel ga şi 
devotată pregătire educativă conduce la marile tran ste 
gurări, da aceea interioară deschidere de ceruri, d pă Ὁ 
care tot restul vieţii nu mai poate [i decât o πο 
poemă a duhului... ; 


a i: i 
4 La " 


4Ἐ΄ 


-- 


VASILE BANCILA 


deajuns să-i asculți comandantul. Dacă în _relajiile 
tale cu ceilalji legionari nu vei șii să te porii astiel în. 
câl cu orice sacriliciu unitatea să lie păstrată, nu poi 
ji legionar. O stântă Irălie isvorâlă din nemărginită pu: E: 
lere de dragoste, uneşie pe loji legionarii și realizează 
acela ce noi numim camaraderie, Camaraderia esie în să 
tăia concrelizare a spirilualităţii legionare, Spun învă. A 
jajii că omul este egoist; cred sceplicii că noi lacem bl. 
nele numai de leama de a nu suporta cândva și răul; 
gândesc neincrezălorii că oamenii se ajulă între el din 
slăbiciune şi lipsă de curaj, Pesle toale aceste păreri se LE 
ridică legionarul, mare la sullei şi cural în cugel și în 
llecare minut cu zeci de lapte arală contrariul, In viața că 
de cuib sau de Frăjie de Cruce, în tabăra de muncă, în | 
închisoare, în moarle, legionarii păşesc mereu alături, : 
mereu tari, mereu neiniricaţi şi nu se gândesc nici un A 
moment la persoana lor. Gândul şi intreaga _liință şi-o 
dăruiesc înțrățiji în muncă şi jerliă, marei unități care 30 
ii covârșeşte pe toli: Neamului. Nici umbră de inleres 
personal, de egoism sau Irică. Cu aja mereu spre viitor, A 
pășind pe drumul croit de Căpitan şi jertia celor ce-au 
cazul, știind că moartea îi pândește la ilecare pas, ra: Şi vă, 
zând de ispite 8] dornici de jerliă, păşese lot înainte, ln 
uriaşa slorjare a legiunii de a ridica neamul pe culmile 
dorile şi meritate prin jerlia tuturor inaintagilor înce- > 00 
pând cu Decebal, legionarii se găsesc alături unul de al. 
iul, se unesc și camarazi, luptă neintrânji până la ca: E 
Pâtul puterilor, care e şi αἱ vieții, | ie „i 
Nici când elorlurile izolale, oricât de numeroase ai 
li fost, nu au adus la un rezulta! bun, nu sau întâlnit 
pe drumul biruinței, Deaceia legionarii. se leagă între Ὁ 
ei, se sirâng în unităţi, sunt toji camarazi, ΩΣ 
„Ea, unitatea, ne va da biruința”. Rosteşte porunca VII, Ὁ 
Unii, legionarii se compleclează unul pe allul, se ajulă 
intre ei, inving orice piedici. Ființa Hecăruia în parte nu “N 
mal are nici o insemnălale, Luptătorul nu are durer ΟΝ , 
nici dorinți şi nicj ambiţii, Legionarul care este un | m 
lâtor, toluşi le are. Dar nu pe ale lui, ru pentru el. 1633 
este plin sulletul de durere la suferința camaradului 4 
a-și vedea Iratele întru credință mulțumit, îi este do: A 
ad "dicarea Neamului și biruinja Legiunii prin lup a δὲ | 
Și-a camarazilor îi este ambiția, e dei 
Camaraderia ne i 


dă unitatea ce duce la biruință şi o: zi 
glindeste puterea, puterea dragostei curate a omului, lu 
al lui Dumnezeu, i Tată Ac 


Alături de el a simțit întotdeauna ajutătoare, duhuri SA 


legionarilor căzuți, Pe drumul lor a căutat să me SI 
Lor le-a ceruj ajutorul, Alătur] de el în inima sa, pr 
"i - ΐ 


Și astiel, sub scutul Ar] ini în viață, 
; 'anghelului, întrățiți în viață, 
in!rățiți în moarte, înirățiți în muncă, ἈΝ e 


yionarii din ceruri şi de RA pa Ἣν Ἢ 
; pe pământ, πὶ camarazi, Dă 
θη alături cu aceiaşi deviză ; merg: ρὲ aie =; 


FATA LA DUŞMAN. DP 
: , COR SL] ] ANDE Ὡς 


Din buchea 'nsângerată-—a slovelor de carte, Pi 
Am încercat, cu darul crucii, să dezleg minunea. 

Și-am spus, cu Moș Păun, că răsăritul Țării nu-i departe 
Și lege nouă va aduce n lume Legiunea. 


Dar slova noastră simplă-a lost lăsată-uitării, — 
Ba unii, au găsiţ badjocuri pentru dânsa, 

Ci noi, legăadu-ne a sulleiului răni cu rana Țării, 
Am sulerit și am crezut intr'insa. 


+ 


ȘI 'n Țară s'au pornit șuvoaiele de lacrimi și de sânge ... 
Irozi bejivi atingeau vieți și soare. 


Rânjeau văzând cum trupul de viteaz sub funie se lrânge 
ȘI chicoteau când Nicoleta deveni o umă de cenușă și o boare. 


Prăpăd și trăznet... Morți tără de număr... 

Căzu unealta ludei, iulgerată. 

ȘI 'n mlaștina cumplită, neamul era dus pe-un singur umăr. 

ȘI am căutat să tâlmăcesc din nou minunea 'n slova minunată... 


ȘI am văzut, prin aburii de sânge, prin zăbrele, 

Prin sârme, prin trădări şi mișelii, — cu rouăâ'n gene, 

Cum creşte noul Crăișor, impovărat în chiciură de stele, — 
Dârz lulger rupt, din mânioase zări tăgărăşene. 


Horia 1,,, 

In trup firav de siânt, un munte de tărie. 

Cârlionţi de soare haiducesc îl tulgeră pe irunte. 
Cu pumnul Lui de vrere-a stărimaţ câlușa de robie. 
Cu ΕἸ pomeşte neamul, vijelie nouă să înlrunte. 


Cu ΕἸ pomim... la Vidra și Albac, 

Vom scormoni Trecutul și pământul, 

Cu ΕἸ pornim, — în pas de cremene şi fulger dac, 
Și-om dăltul, în faptă aspră, legământul, 


Cu ΕἸ pomim,.. 

Și-om birui, infășurați în razele Lui blânde. 

lar cumva, de-or cerca să muște spinii răzvrătirii, 

I-or hăcul din nou securile ilămânde, 

Căci se vor naște lar, vijellos, și mult mai crânceni, 
Decemvirii | 


1940, Noemvrie. PAVEL P. BELU 


Când sau creia! Frăţiile de Cruce, adversarii Mali 
Legionare au protesta! că se politicianizează învățămân- 
tul, se degradează școala și se compromite educaţia. Din 
pricina acestei opinii neroade mulţi din camarazii 


noștri elevi au fost prigoniţi de autoritățile școlare, LUT- 
măriţi de poliție, arestaţi, schingiuiţi și ucişi mișelește. 
Nici aici lumea veche na înțeles nimic din viața nouă, 
nici aici na văzut sensul uriaș al liniei pe care aşeza 
Căpitanul țara noastră, pentru veacuri. 

Totuș intâmplarea era foarte limpede. S'a petrecut 
în şcoală acelaș lucru ca pretutindeni : o mare și slântă 
revoluție românească. 

România întregirii naționale ajunsese la un punct 
mort al evoluției ei Naţiunile nu viețuese decât prin 
idealuri. Când o naţiune nu mai are nici un ideal, când 
nu mai dorește nimic, când nu mai luptă pentru nimic, 
când nimic nu i se mai pare vrednic de străduință şi de 
jertiă, ea slăbeşte εἰ dispare din istorie. Existenţa în is- 
torie este continuă luptă, neînfrânată vrere și aspră le- 
pădare de sine. 

România întregită a fost privită ca o împlinire defi- 
nitivă. Partidele politice au socotit că nu mai este mi- 
mic de făcut pentru ţară, că dela Unire încolo ea, țara, 
are datorii față de partide şi faţă de indivizi, cu alte 
cuvinte că ţara nu este decât o imensă întreprindere în 
care totul era de exploatat şi totul era de vânzare. 

Cu această concepție despre țară, neamul nostru era 
impins de o elită putredă și criminală spre prăpastie și 
spre pieire. 

În imprejurările acestea a părul în istorie, ca o 
reacție a vitalităjii noastre naționale, Căpitanul, In clipa 
ID care toți conducătorii țării ne duceau spre moarte, 
ursita ne-a trimis izvorul de viață nouă, voinţa de a trăi 
şi de a birui a Căpitanului nostru şi lup 


Căpitanul, cu gândul la Dumnezeu Și cu credința ne- 
strămutată in dreptatea neamului. Lupta părea tuturor 
injelepților o nebunie curată. Cum este cu putință să 
lupte un Smgur om Împotriva unei întregi organizații 
de Stat? Totuș minunea s'a întâmplaț, Căpitanul a 
strâne mai intâi câțiva camarazi de durere şi de ideal 
Văcăreştenii, dintre care se inalță ligura de Slânt şi Be 
martir a lui Ionel] Moţa A inființat Legiunea Arhanghe- 
ului Mihail şi pe nesimţite a τῇ ἅ τὴ! rândurile Arie x 
cuprindă toate elementele de elită ale țării, i 

In lupta de izbăvire a neamului Căpitanul nu se pu. 


erau vinovaţi in mar 
e 
larea nenorocită a țării, 


| E 
e i șa aud » ἢ ci Cruce | ideal invechit Frăţiile ue tii 
Scoala si Frăâtiile de Cru e al inach.Prățle ee sa aenenaree 

4 a m ἢ | DT ot AR Lt ATA a VI AA RATA || {|| || IN ΙΝ 
PDA AȚI PP PRR) TERTI REPARE TULEA TILL ΠῚ ΠΕ PT ΗΠ not εν ROI 
a generaţiilor românești. Copiii şi-au părăsit. părinții, δι 
elevii δὶ sludenlii s'au îndepărial de profesori, tinerii ον. 
sau deslipil de bătrâni, ca să urmeze integral pe Că. E. 
pitan şi să adere prin 6] la noua viajă, la noua Tân-. ἜΝ 
duială creatoare de istorie peniru neam. Generația ve- 
che nu mai înțelegea sulletul urmașilor ei, iubirea de a 
in ură neimpăcată, maeştrii său ἘΣ 
lepădat de discipoli și a inceput chinuirea și uciderea “ΝΞ 
tineretului, care vor rămâne în istorie ca cea mai mare 
rușine a activității noastre de stat, Totuş ruptura între AI 
generaţii nu putea fi înlăturată. Pe Căpitan nu.] puteau 
primi fără rezerve decât cei tineri, pentrucă numai a- 
ceştia aveau încă sufletul curat, numai ac 
în interesele personale, 
erau integrați încă în lumea care trebuia distrusă. 

In chipul acesta au apărut în școli Fră 
organizațiile legionare ale elevilor. 

De obicei școala integrează în ti 
tineretul unei țări şi generația ve 
mele ei de viață în generaţia c 
cesta este procesul normal. 
indoială, și de astă dată, dacă n'ar fi 
Căpitanul. Piatră de hotar, sabie înt 
melie pentru o lume nouă, Căpitanu 
in două: pe cei buni de cei Tăi şi a 
pe cei dintâi. Astfel s'a desprins tin 


părinte sa schimbat 


trebue să cultive in sân 
mele viaţii legionare; 
tinele strălucite ale n 


comandanți și corec- 
semenii, dragostea de oa- 
ul revoluţiei neîncetate şi 


eștia nu erau 
numai aceştia nu 


țiile de Cruce, 4 E, 


parele vieţii sociale 
che işi prelungește for. 
elor care se ridică, A- FR. 
întâmplat, fără 
apărut în istorie 0 
re două lumi, te- ἧς 
ἃ despărțit țara 
luat în tabăra sa i 
erelul de cei bă: A 


Aceasta este IN 


isiunea Frăţiilor de Cruce in ceasul 
de față. Și aceasta 


va trebui să rămână misiunea lor în- 


eraţiile intre ele şi să 

organică, şcoala nu Pe 70 
oluției legionare. Generaţiile se. „Să 
lumile se despărțeau, nu se în- 
se frângea, nu se întărea. ΑΝ 
istorie, duhul Căpitanului, care 
arte păcatele trecutului, ci dim: ὦ 
n rădăcini, pentru a zidi 0 RO: τ 3 
lost întrezărită de nimeni până 


Instituție menită să lege pen 
asigure istoriei continuitatea ei 
tea să corespundă rev 
deslegau, nu se legau; 
trețeseau; continuitatea 

Un duh nou apărea în 
nu voia să ducă mai dep 
potrivă, să curme răul di 
mânie cum n'a mai 


nu a fost luată la 
ci cu ὁ adâncă și dreaptă judecată. 
e o întâlnim în Biserica Ortodoxă, 
ezați în aceiaș apă, se numesc toată 
„ Şi ei își zic chiar „frate“. 
intâlnim în istoria şi le- 
cu înțelesuri ma; adânci 
Școala noastră legionară. 
români, ale căror inimi băteau 
intre δὲ și, spre deosebire de 
inimile lor legându-se pentru scopuri 
ru realizarea cărora invocau puterea 
Și cum crucea este simboluj sacrifi. 
numeau „fraț; de cruce“. Așa au fost 
rilor noastre de restriște, 
tă era pornită impotriva fărădelegilor 
ei să lupte până la ultima pică- 
incrustându-şi, în semn de ţinere a 
legământulu; de „frate de cruce“, semnul crucii in 


școli de viaţă eroică, stă 
frățietăţii, a comuniunii de 
gânduri frumoase şi mari. Inim; fragede, car; bat la 
tel, se leagă în îrăție, se încheagă și formează un 
singur tot, un singur mănunchiu: „Frăția de Cruce“. 
preună la aceiaşi şcoală, poate la aceiași 
n, mâncând la gaini DAM, 
dormind in aceiaş, cameră, ş; își cunose unii alto 
N tra Pe se întrețin, se înţeleg, se ajută ii ae d 
δ᾽ cresc impreună, adăpați la fântâna aceloraşi ᾿ 
uri, darurile duhulu; nou al vremii, darurile frăție 
de sacrificiu pentru neamul lor, darurile 


Denumirea de „Frăție de Cruce' 
voia întâmplării, 

Această noţiun 
unde copiii bot 
viața lor: „fra 

Dar această infrăţire 
gendele strămoşilor noştri, 
Și cu sens maj apropiat de 

Doi sau mai mulţi 
la fel, se legau frați 
fraţii de sânge, 
inălțţătoare, înt 
sacrificiului — 
ciuluji — οἱ se 
haiducii vremu 


ți de cruce“ 


care să formeze d 
oase, și din pri- τ 
ce. Pentru Ὁ miş: ἮΣ 
esență revoluţionară se cereau mi: Vă 
Cruce, τ 
și școala se stator- și 

ia şi funcţia care } 


Erau necesare deci alte organizaţii, 
sufletul nou, în locul 
cina aceasta au apăru 
care spirituală de 
loace τοὶ Tevoluţio 
ceste mijloace au fost i 

Raportul dintre 
niceşte dela sine 


școlilor neputinci 
t Frăţiile de Cru 


năâre. In sectorul 
ntăptuite prin Frăţiile de 
Frăţiile de Cruce 
prin rostul fiecăre 


a căror lup- 


cari se legau intre 
tură de sânge, 


put conțlictul intre ele 
Tezenta trecutul, adică e 


xact lumea pe 
deci şi Frățiile de 


Astăz; la temelia nouei 
puterea sacrificiului şi a 


inaintate pe linia legionară decăt | 


_ Baz0ă, la a 


prin “xemplul lor de 
e corectitudine, 


mai pe cei buni şi asilel să lie model pentru toți. 


Ori cât de bune vor [i școlile în România, Frățiile de 
Cruce vor trebui să lie şi mai bune. lată legea aspră, 
dar minunată, a Frăţiilor de Cruce. Numai dacă se țin 
mereu în frunte prin storțări de fiecare clipă, Frățiile de 
Cruce vor putea îndeplini porunca dată lor de Căpitan 
ȘI VOT merita norocul de a face parte din Mișcarea Le- 


Toate marile cinstiri, implică mari răspunderi. Frăţiile 
de Cruce, care au primit cinstea de a urma pe Căpitan, 
ca pate din oastea lui, vor primi cu egală dragoste şi 
seriozitate răspunderea misiunii lor istorice. 


TRAIAN HERSENI 


LEGEA JERTFEI 


Fundamentul educației legionare este dragostea. 
Din dragoste legionară ne-am dăruit luptei. Luptă 
insemnează: jerttă și biruință, Numaj cine ştie să 
se jertfească, luptă; şi cine luptă, birue. 


Legionarii jertfesc cu toții. Fiecare în măsura de 
săvârșiri; sale, dar jertiește. 


Orice jerttă este bine primită. „Piatra de încerca. 
re a vredniciei legionare, spunea odată lonel Moţa, 
nu este cantitatea de bani pe care un legionar o a- 
duce organizației, ci mărimea jertfei, suferințe; şi 
dragostei pe care o dă legiunii“, 

Jertfa pe care o fac umilii muncitor; carj rup în 
fiecare z; din bucata lor de pâine și o trimit cu re 
sularitate de ceasornic pentru nevoile legiunii, este, 
poate, mai mare decât jertfa pe care o fac acei cari 
trimit o sumă cât de mare, insă din prisosul lor. 

Către jertiă continuă, τὶ de zi. Acolo este desă- 
vârșirea legionară. 

Fraţii de cruce către această desăvârşire se stră- 
duesc să meargă. Cine oboseşte jertiind, să scoată 
icoana Căpitanulu; din buzunar. „Numai jerttind cu 
toţii, vom avea o țară frumoasă şi bogată“ — ne 
spune icoana, 

Jertia de esență superioară este jertia voită şi 
continuă. lar jertfă supremă, este dăruirea totală a 
{πίοι noastre idealului legionar. Din această putere 


de jerttă, se va clădi și νὰ dăinui peste veacuri Ro- 


JA ΘΑ ΠοῦΝι („Frăția de Cruce“) 


A 


ame 


πάτα DE CRUCE. LA SEI 


Mulţe tradiţii rele a sfărâmat Căpitanul. „Dacă n'a 
vorbit în toate ocaziile, a schiţat gesturi cari constitue 
o sinteză pe care dacă vrei să o descompui analitic, 
trebue să scrii cărți întregi. Nu sa întrebat nimeni, 
niciodată despre ce gâna al Căpitanului grăeşte baso- 
relieful în formă de stindard dacic, a cărui fixare pe 
Chiar frontispiciul Casei Verzi el a ordonat-o ?.,. Heral- 
dica României legionare va lua aminte cu toată sigu- 
ranța poruncile pe care le conțin simbolurile sugerate 
de Căpitan. Și desigur nu numai heraldica va ţine cont 
— ne mai confundând, de pildă, semnificaţia adâncă a 
Phoenixuluj cu pajura pur decorativă şi ne aparţină” 
toare nouă, preferând altor semne, stelele polului getic 
— ci cârmaci; tuturor domeniilor de creaţie spirituală 
românească. 


Acesta este motivul pentru care credem că în special 
atunci; când na ocupăm de acel leagăn de înoire a Nea: 
mului ce-l constitue Frăţiile de Cruce, neliniștea ante- 
nelor inspiraţiei trebue să se odihnească doar pe zările 
scrutate de Căpitan. ὃ 

Legiunea este inainte de toate o școală a caracterului, 
a demnităţii, iar Frăția de Cruce o treaptă spre rangul 
legionar. Ca tot ce ţine de Legiune, ea este profund ro- 
mâănească şi, neîndoelnic, o moştenim dela străbunii 
sciți, bine cunoscuți prin solidaritatea lor în cele mari. 
Pe acea amazoană a răzbunării care a fost regina To- 
MYTIS, numai noi am uitat-o. Occidentul are o memorie 
mai bună a trecutuluj nostru. Un Rubens a eternizat-o 
într'o minune de tablou: e scena decapitării 101 Cyrus 
de către Tomyris, pentrucă trufașul rege nu se mulţu- 
mise să înfrângă armata fiului reginei scite, ci a ținut 
să ucidă pe prințul comandant de oaste. Capul iui 
Cyrus a fost aruncat într'o căldare cu sânge, Spre a-şi 
putea astâmpăra, însfârşit, Cyrus, oceanica lui sete de 
sânge. 

Tot prin unitatea de năzuinţi a oștilor sale, deci prin 
solidaritate devotată cauze; neamului, întinde împăra- 
tul Burebista fruntariile străbunilor noștri, nu până la 
Tisa şi Nistru. ci până la Nipru și Bug, Adriatica, Me- 
diterană şi Baltică. Străbun și el, regele Dromichetes 
este atacat la 6] acasă de către trupele principelui Aga- 
tocles, fiul lu; Lysimachus regele Traciei. Dromichetes 
desarmează întreaga oaste a lui Agatocles, îi ține o 
scurtă cuvântare de cumințire, apoi dându-i armele 
inapoi, o lasă să plece, Jignit de această bagatelizare a 
fiului şi după ὁ temeinică pregătire, pleacă împotriva 
lu Dromichetes însuș Lysimachus. Soarta sa este iden- 
tică cu a fiului. Văzând Dromichetes că are deaface cu 
oameni indărătnici la înţelegere, le ține de data aceasta 
o cuvântare ceva mai lungă, la celebrul ospăț din Helis, 
Restitue pentru a doua oară armele, soldaţilor lui Lysi- 
mach, expediindu-i şi pe aceștia acasă, cu tot, cu Tege. 

Ei bine, ce altceva decât solidaritatea dacică a daţ 
aceste victorii lui Dromichet? Noi ȘI strămoșii noştri, 
mai adesea am fost însă, din păcate, nesolidari, Aceasta 
îl face pe Herodot să spună că dacă străbunii ar fi fost 


Ir Mid paun uniţi, ar fi fost cel mai puternic popor din 
ume. 


Să nu facem greşala de 
Sarmisegetuză şi nimic ma 
peteniilor, în frunte cu D 
tate ne vorbeşte și anume 


14 


a crede că daci; au avut τ 
i mult, deşi sinuciderea că- 
ecebal, tot despre o solidari- 
despre cea mai frumoasă ce 


poate exista; aceia dintre conducători și conduşi, Cat 
de uniți erau Dacii ne-o maj arată faptul că regele dac 
Dapyx, văzându-se trădat, lui Crassus, de către un grec, 
se sinucide cu întreaga sa armată. Ca să nu poată spune 
nimeni, niciodată, că au existat pe pământ daci Vii în- 
vinşi, fie că au fost conducători, fie că au fost conduşi, 

Și fiindcă am amintit de Sarmisegetuza, e util să 
subliniem că dacii n'au apărut în Istorie în genunchi, 
cum îi arată columna, care reprezintă doar un moment 
al Istoriei noastre, A fost atâta desnădejde odată în 
Roma din cauza jugului dacic ce o apăsa, încât Marcus 
Cocceius Nerva s'a adresat lui Traian, în faţa întregu- 
Βαϊ; Senat roman adunat în capitoliu, cu următoarele 
foarte edificatoare cuvinte asupra forței de temut pe 
care o reprezenta în lume poporul dac: „Tellis, Nerva, 
tuis lacrimas ulciscore nostras“. La anul 89 după Hri- 
stos, Domițian plătea tribut lui Decebal care strivise 
armatele consulului Oppius Sabinus şi cohortele preto- 
riene ale lu; Cornelius -Fuscus. Nu aceasta este însă 
adevărata Romă. Cetatea eternă n'a încremenit în veş- 
nicie nici sub comanda Papei Leon care prin rugăminte 
umilă iar nu prin arme îrtoarce pe barbari dela porţile 
Romei. Nici pentru Roma nu sunt caracteristice mo 
mentele de maj sus, nici pentru daci, momentul depe 
columnă, mai cu seamă dacă ne gândim că după Sar- 
misegetuza, Dacii, departe de ἃ se resemna, isbutesc să 
urce zece daci pe chiar tronul imperial al Romei. Unul 
dintre ei, Publius Cornelius Regallianus Augustus, ţine 
să accentueze că se trage din dinastia lui Decebal. Altul, 
pe nume Galeriu, vrea să decreteze Roma de anexă a 
Daciei, iar ultimul din ei, Aurelian din Dacia Ripensă 
retrage trupele romane de aici pentru totdeauna, din 
motive cari vor rămâne deapururi misterioase pentru 
toți acej cari le caută în titulatura italică iar nu în 
originea dacică a împăratului... 

Li 


Ceiace a făcut tăria străbunilor — care au fost mult 
mai glorioşi înainte de Sarmisegetuza decât după ea — 
a fost solidaritatea lor, practicată din copilărie sub 
forma Frăției de Cruce. In felu] acesta, generaţie după 
generaţie au crescut în deplină solidaritate şi continui- 
tate de aspiraţiuni. 

Ca cineva să fie pe deplin lămurit asupra Frăției de 


Cruce, trebue să reţină că aceasta a fost o legătură ς᾽ 


incomparabil mai puternică decât cea dintre părinţi și 
copii, fraţi, rude. Să luăm un exemplu din „Toxaris”, 


dialog scris în grecește de sirianul Lucian în sec, Π 
după Hristos, | 


Armata scită a fost atacată intro zi de duşmani, Sfâr- să κ᾽, 


şitul luptei a fost defavorabil sciților. Unii sciți au fost 
făcuţi prizonieri. Unu] din cel rămași liberi și teferi, 
aflând că fratele său de cruce a fost prins, trece la 
dușmani, ziua în amiaza mare, declarând că face orice e + 


i Sar cere şi tot ca poate face un om de onoart, di a Ὡ 
va fi eliberat ἔγαί ti 


teala lor pe cei doi orbi, 
Auzindu-sa acestea în tab 
scurtă vreme s'a retr; 


Ε΄" 0 simplă ΤῊΝ, lezat 
nu putea {| decât foarte puternie tin întâmplare şi că 


asemenea solidaritate. Popor capabil de 


Cuvintele cu care se 
clan — un scit, unui gr 


„Cred că sunteţi în stare să discuta 


şi vă daţi înlă- 
turi tocmai când se cere maj mult fapta, Ori de câte ori 
poeții tragici vă înfățișează pe scenă astfel de prieteni, 
ii lăudaţi şi-i apluudați, văzând cum înfruntă primejdia 
unul pentru altul, şi vărsați lacrimi. Dar pentru prie 
tenii voştri nu aveți curajul să laceţi nimie de seamă, 
ci, dacă se întâmplă să vă ceară ajutor, pe dată dispar 
ca niște vise tragediile acelea multe şi vă lasă ca pe 
niște măști goale și mute, care, deși cu gura căscată 
până la urechi, nu rostesc măcar un sunet cât de neîn- 
semnat, Noj însă dimpotrivă: cu cât suntem mai prejos 
în discursuri privitoare la prietenie, cu atât vă între- 
cem în faptă“, 


+ 


Ceiace a făcut posibilă Frăția de Cruce, ca de altfel 
întreaga epopee străbună, a fos! totala lipsă de teamă 
față de moarte a înaintaşilor. Documentele vechi susțin 
că însuș impăratul Traian a arătat că „dacii merg la 
moarte ca în cea mai veselă călăto-ie“ Explicația dis- 
prețului morţii ni-o dă religia strămoşească a lui Zal- 
Moxis, care a fost în lumea aceasta singura anticipare 


SU) ἬΝ 


π΄’. «5......ὕ.΄...........β.... 


᾿ 


Levui, Doamne, Ler 
Din inima satului, 

In graiul Ranatului, 
Pornim coliudători 

= | Să ne'ntăâlnim în zori 
= | La Dunărea cea albă, 


De mărgele 
Şi din stele, 


A x 


AIE " ΠΡ 


i Dai ΜΙΝ ΒΉΝΗΝ ἢ ΜΉ 
ΘΙ li pt 


Colind pentru sufletul Banatului 


| că — prin trezirea la ὁ 
viaţă, după o moarte fizică de trei ani, a lui Datini 
τ Propovăduia Invierea, ca țintă esențială a Ὁ Ὁ 


vorbește despre acestea ca un grec ce se afla DP 


mijiau în purpura răsăritului, cupolele de sur ala Sfin 
tei Sotii. N'a putut zâri cum întreg raționalismul alin, 
strălucitor și uscat, umil va ingenunchia într'o zi în 
extazul religios al ortodoxiei Bizanțului, 
| " 


Frăția de Cruce a fost la strămoșii noștri credință 
adâncă în Domnezeu și iubire de oameni. Din fericire, 
se poate spune că în zilele noastre zestrea străbună a 
reisbucnit în sângele nostru, după mij de ani, la che 
marea Căpitanului. Aurărie spirituală făurită din stră- 
vechi şi uitate blazoane, Frăția de Cruce şi-a dat din 
belşug contribuţia ei la biruința legionară, care este 
fără îndoială cea mai uriașă dintre toate biruințele 
morale ale românilor. 

Numai această biruință a făcut posibil marșul nostru 
in universalitate. Căci dacă din cauza prăpastiei anoni: ὦ 
matuluj nos:ru bimilenar, drumul părea celor mai mulți 
cu neputinţă de parcurs, a tost aruncată peste hău 
puntea miilor de sicrie legionare, Ea, numai ca, nea 
scutit de cheile false ale unora și de scara Corbii 

tor hi u-ne poarta cea mare a riei 
ἃ altora, deschizând po ied 


Lili „iii tut ΜΈΝ ΙΗ ΘΠΕΡΤΗΣ 


παν. ὔ---......ὕΨ...-.. 


Până la graniţă 

Cu sufletul în raniță, 
Din cartea lui Stefan, 
Vin şi se grăbesc 


| 
| 


Deliană, fată dalbă... La cenaul din sori, tau ei a 
ci | Când vin colindători νὼ aliate 
Ana adus, mări, adus, ler Cum venim 
Dav frumos şi-o iconiță, Când trec pe drum de 995) oprim 
La hotarul lconițe cu Arhangheli Jalea şi amarul, 
De pat ia Şi win cetele de îngeri, — Schimbăm voia imoral 
Să-i alin amarul, Şi dăm Banatulu 
Canţa, măi Gheorahită. — scoeta.re din plângeri 
De izvoare şi de Lor Să απο cum cântă 
ΕἸ Mdafoatarii cade po τος ta frântă, Ὁ 
ἣ Ξ ὙΠῸ ; “ἕ i Doamne, Ler ᾿ 
5 | Deliană, fată dalbă, Lerui, i set 
Ἔ] Wu mai plânge la hotar, ea iul aie la a ea - 


LE "Ἂς ? 
i pe ἬΝ 4 
᾿ ΤΩΣ, δῶ, ΔΥΣῚ ε-- 
PR DR Cuba , a E a i % e 
API ὡς si A ὦ ΦΎΛΛΑ 
“κ« “ὦ îi ε΄. ἋΣ Sea Pe »u υ ἥκει κων» 


E E 


τὰ | 
3 


3 


=) 


Munca legionară 


ἡ τ bratele suim în soare 


Calapelesme pentru veac. 


Le zidim din loc, din stânci, din mare 


ȘI dârz le tencuim cu sânge dac 


Tabere Cresc 


Munca  suplinește toate lipsurile și desvoltă ἘΠ Tabere cresc, — veacul să-l clatine, 
loate tacultățile omenești. Munca e asigurătoarea ΤΟΝ peste tângueli împietrite în datine,.. 
existenței în cinste supremă și cea mai naturală cl | inbere crese —- vaste cetăţi. 


a a posibilităților omeneşti, τ ἜΝ 
Cu posibilităților și capacităţii de muncă + SĂ 
asigură cea mai justă încadrare a omului între 
semenii săi, în orânduirea socială. PP fă 

Manitestarea prin muncă e în posibilităţile tu- „A 
turor și numai ea poate duce pe oricine pe sub. ΑΝ 
arcurile de triumt ale întăptuirilor omenești ; prin m: 
ea se impun indivizii şi neamurile. | i sal 

Prin muncă năzuim spre mai bine; prin muncă A 
cunoaștem adevărul; prin muncă ne realizăm de- dă 
stinul, Prin ea se adânceşte elanul și când munca 
e manitestarea vibrației iubirei omenești și se im- 


peste gemete și strâmbătăţi, 

peste schilave răzmeriţi de-altedăţi, 
peste'ntinderi de plecate capete, 

peste putrede robiri ce'ncep să scapete,,, 


prin ierburi ca de cue, 
"tabere, puterea năpraznică, şue, 
Şi-0 sue, 
pe muntele învins, despicat, 
pe care-l calcă, neîncetat, 
Mers apăsat, 
mers încruntaţ 


IRI 3, a sot dmat m πὶ 
_— ὀχ, 


Și totuşi una peste vreme, 
Aș vrea acum, o lege nouă 
Să aibă neamul care geme. 


filia ai ta onoarei, realizează epoci de re- de-opincă năzdrăvană şi bocanc ferecat,.. pl Sil 
naștere. a Ὁ is ἡ ἢ [γαπίοα se'nfrățeste cu palma... în tabăra dela 
Vremea noastră e blazonată de muncă, După A flăcăi de Ca Ἧ Ἔρος deavalma Carmen Sylva 
ce în trecut, în jurul muncii s'au ajuns la o dușmă- E: tâşnesc, în cete, cu sârg neînfrânt, 1996 
noasă luptă pe clase sociale, prin biruința lumii π΄ ca din ἔαπά de pământ. , 
noui, a început să se înțeleagă că munca nu poate | ca din piatră, | ἔ Ἴ 
li prilej de împărţire pe clase sociale, ci prilej de a spre-o nouă, veşnică vatră... NScriplie 
solidaritate a tuturor claselor cari muncesc, con- τ | | eee ceea ia ἊΝ 
tra acelora cari speculează, ΠΝ [ le simţi dârjenia, din ochi, de falcă, | > 
Râul n'a provenit niciodată din muncă sau din | tă felul cum calcă... Din lut fioiea ἢ ag Aud 
caracterul și categoria ei, ci din acoperirea în aur | din patima lor aspră şi idolatră, ȘI suilet, torn în fi Tg | : ἔπ 
ȘI puterea de speculă a monedei, considerată va- | din pumnii de piatră... Că amrirlpe ital δ} πὰ ὡς ἘΝ 
loare supremă în locul muncii în sine. Azi munca, din foamea grea | Ve Patul Ab pag - : 
Au reincepui taberee legionare. Ca și altădată, armata în sine, e valoare dominantă și rangul și caracte- de cer şi de Pâine: i ia. i 
verde a at dee vă porni vijelios pe Şantier. Sus, Căpi. Iele ei determină caracterele Europei Noui. E -΄͵ din mersul lor: roib fără frâne ela i pie 
lanul, Sfărâmă piatra ȘI Parcă spune : Căpitanul, vizionar în toate, a realizaț și prima ε. spre-un uriaș altceva,,. Spre zări pornește cald avânt 
ΠΕΣ χὰ τον εν, sa ἰα ἄτα de muncă în duhul Europei noui în 1924 la | In melodii de muncă sfântă. 
schintei să Pl ul din sp, ἰς nea ri: ii a ice în ga dia ΕΙΣ β Era ἐρᾷ 
iulger să ne Îie, soare ori stea, il “pal tabăra de MUnCG, ἐν. | ἍΝ ș hi d ie i alvii de ape... Zidesc senin, în clipă grea, 
ἼΩΝ - 3 punderea cutremurătoare p 2 A | ΒΟ Πα, trândave bun. ţăranului, 
pentru truda cea mai grea',,, turile mărețe trasate de:Căni i x le'năbuşe răzmeriţa ce creşte — potop. Destin mai un 
La dreapta, sus, Bădița Istrate si Tudose siormăm țara într'un uria le vindecă mersul zănatic şi şchiop... Eu ored in Legiunea mea 
e ş se, z ; ἣ iload δὲ Ἢ steaua Căpitanului. 
ati i lruca să creștem în duhu pe urme de bălți cu ape sch 6, i 
„Cu privire aspră, caldă, îndrăzneață, Patria imaginată ae pe slobodă, glia ferbinte dă roade... i 
vom privi prăpastiile, in faţă... De ARON COTRUS Viaţă din viață: două. 
Şi pe marginile lor, colibe ne-om ciădi CONSTANTIN STOICANESCU Er. 


din ceaţă ŞI din treceri iuți de vijelii“,,, 
Az 


— 


TA corni amândoi, uciși de plumbul pătimaş, 
Jos, vederi din tabăra dela Carmen Sylva. mate gi Se 
Cu mână de cărămidar. 

S "aducă țării zile de noroc, 
Povestea mea de legionar. 


"-» - " - i 

„llăcăi dârji, pe hrânci, "πα 
drum spintecă Ἢ stânci τὶ sul 
câtre cea mai bună, mai izbăvitoare pâine : 
călre ziua de mâine“... 


E | u o primăvară 
Să dovedim neamului acestuia, că Aptent și σὰ Ὁ Ὁ ᾿ 


puterea lui de 


muncă așa cum a Spus un IM: χή, ἐς E κδς ἊΝ νυ. ὉΩΝ ἊΝ ἶ Să cânte val de ; δ ἴσα, 
; | | „ mare conducător european, | e ἜΝ a 1 Ştiu: tabăra va ft o țară 
este Cea mai prețioasă cantitate de âur a lui, Ἱ 3ă DER i Na are d Şi “Para tabără de muncă. 

Prin ca, vom birui puterile răului; prin Ca he vom GE i a sc Ἢ ες ὁ πα γος κῆδος 
relace glia mâneată de politicienii; Prin ea, neamul ΤΑΣ Ph VALERIU CARDU 
nostru se va ridica, mândru. Spre soarele unui viitor pă rd te A A 
nai fericit, e ν ΘΉΒΗΝ să PU ME se 


17 
16 


πυρὶ din cremenea Căpitanului, porni pe cărarea 
de Jumină începută la răscurcea de viaţă și de aa) 
ἴδ, spre muntele răstignirii întru „Invierea lui Isus“, 
Ceeace a fost mult pentru alţii, pentru Εἰ puţin, căci 
luj i-a fost dată moarte din legea pământului, cu va- 
mă de trup, cu rană de cuie, prin care dspicase Ar. 
hangheluj drum d lume nouă. 

E cel mai puțin cunoscut dintre cei aleşi de stâncă 
in temelii, fiindcă așa a vrut să fie. Nu l-au cunos- 
cut decât comandanții și frățiile de cruce și dacă se 
putea să nu-l ştie nic; frăţiile, nici ele nu l-ar fi cu- 
noscut. Dar ΕἸ e al nostru, ne-a rămas nouă, prin 
acea natură mistică a suferinței, — drum spre Că- 
pitan. 

Era drumețuj pornit în nemurire — și nu L-au în- 
spăimântat nic; viață, nic; moarte, căc; calea Lui 
trecea deacurmezișul peste amândouă. In suflet i se 
continua volbura din Căpitani; Crâişorului, dela ΑἹ. 
bac, pentru țarina depărtării, unde se cioplea în 
veșnici; odihna neamului, 

Din moarte și-a făcut spadă, iar din trup baricadă 
și a lovit păcatul, haiducește, în frunte. 

Poate inspirat de Căpitan, nu putea să conceapă 
Biruința Legiunii, fără o nouă prigoană, iar când 
Sa început viorul, L-a găsit cu securea în mână și 
cu sculul pe braț—dac—, Cu bunătatea-l crescută 
peste hotar de răbdare, nu lăsa pe nimeni să plece fă. 
ră un sfat, or; o mână de frăţie. Dacă indrăznea în- 
să careva să lovească in crucea Legiunii, sau să-și 
facă din răbdarea Lu; casă, îl lovea tot atât de crud. 

Icoane ca bădiţa, ne sunț rugăciuni pe Golgota. 
Era dintre ce; născuți în ajun de prăbușirea neamu. 


ceput de Căpitan, maj aproape de Scriptură, creşlea 
spre desăvârșire οἱ armonia dintre credinţă şi viaţa 
cea de toate zilele. „Eu când am pornit pe drum, nu 
privesc nici' în stânga, nici în dreapta Și va trebu; să 
Teușesc“, spunea ΕἸ. Faptul că renunțase la orice a. 
părare, si,dână chiar chinul, 1 ace pe procuror la 
proces, să-l pună următoarea întrebare : De ce lup. 
tă? Și-i răspunde cu aceiaşi frază, strivind obrăzni.- 
Cia care şi-o permiteau sub roba legi; și cu un 
exemplu: Intr'o iarnă a fost cu Căpitanul la sthi. Şi 


zut? îl întrebă Căpitanul. M'am uitat în altă parte, 
Când porneșt; la drum, priveşti doar înainte“, A fost 


observaţia și sfatul Căpitanului, Ὁ Singură dată dar 
pentru totdeauna. 


in Vaslui, Spre seară, sulițaţi de ciudă, Autorităţile 
au găsit de cuviință să facă 


de toate. S'au găsit doar câteva pistoale vechi, cari 
15 


ISTRATE 


nu mâj puteau îi folosite, și propaganda a fost au. 


torizată, Era însă prea puţin liniștitoare autorizația 


lor și Bădiţa știa bine că nu vor eși fără de luptă 
din Vaslui, Deaceea dădu ordine echipei să-și găsea. 
scă fiecare de unde poate câte o secure pe care s'p 
ascundă apoi sub suman. Și'n zori, păşinăd Prin som. 
nul străzilor, fraţii au împânzit orașul cu manifeste. 
Era o adevărată raritate manifest străin de cel libe. 
ral în oraș. 

Era în ziua aceea Vineri, zi de târg cu lume venită 
de peste sate, zi de mir și de furie pentru poporul 
luj Negură, 

Spre amiezi, în fruntea coloanei, porni spre inima 
orașuluj și cum pentru ΕἸ nu exista râvna vieţii ὁ. 
bișnuite, această mentalitate fiindu-i egală cu un re. 
fuz, căută și de data aceasta primejdia, 

„Noi nu fugim de primejdii, dimeontră, le cău. 


tăm'“, —- Şi-i străluceau în och; bucuriile. Fraza era | 


concepută pentru a lămuri dintr'un inceput, pe cei 
veniți să lupte de bună voe în Legiune. Lonstitue în. 
demnul de a-și sădi fiecare conștiința de sine și'n 
acelaș; timp crează o lim;tă de egalitate, pe care o de. 
plasează cincolo de mlaștina desnâdejdi; in cea din 
urmă etapă a luptei: mulțumirea sufietească,. 
Echipa pornită spre centru, cu securele ascunse 
sub suman, era urmărită păs cu pas, — și cum îna- 
inta, ciuda se strângea cerc cu och;j; înroșiţi, Erau 
acolo și procuror și jandarmi; şi poliție, nu pentru a 
menține ordinea c; nerăbdători, ca cineva din mulţi- 
me să înceapă conilictul, să aibă apoi motivul să 
intervină. Şi momentul a sosit, așa cum l-a prevăzut 
Bădița, fiindcă în Vaslui predomina sunetul momi- 
tor al arginţilor din punga luj Negură. Un jandarm 
ridică arma $i lov; pe unul din coloană. Murmurul 
incepu să crească, se încrucișau strigăte, tremurau 
in entuziasmul gol pumnij seci. Era semnalul, Dar 
peste tumult, spintecâna in furie, se ridică scurt co- 


Vina a fost ca de liecare dată, a lor, fiindcă n'au 
stat cu mâinile în piept, fiindcă nu s'au lăsat batjo- 
coriţi, ca apo; să râdă toată barba jidovească. Sau 
ivit indată autoritățile, pentru arestarea echipei. 
Bădița a Teluzat însă, hotărind ca ΕἸ şi încă doi pe 
care li Va alege să rămână, iar ceilalţi să fie lăsaţi 
să plece, După acest rezultat, nu se simți deloc stă. 


pân. Era o lecţie la timp EA, 
᾿ pentru cei ri π᾿ “ut 
să înțeleagă, ca venit în Va cel, ca i nau vru 


cât mila unuj νοΐ, 


Era anume născuţ pentru suferinţă, Liberta. 


tea lor i; era incătu i 
a are 5) mor 3 
(ra cărare spre frontul intâi mânț. Suterința îi 


tul vă Stărâma cătuşe și va trece 


Fi ca rândurilor din „indreptare, date nou la: 
1 ne îndeamnă Pașii spre cetatea răbdi 


slui, pentru mai mult de- 


Ea a i Si 


„ așa cum Il voia Câpi 


i ba 


e. Era convins οὔ „Implinirea“ cere - 


rii, a renunțării, El merge în 

zarea drumlu; şi jar se înt 

coloana, La sfârșitul ședin 

întindea câte o horă, așa, 
Erau ceasuri de sărbătaore, 

cul de pe zidul întărituri, AA PR a zii 
Cu plugul nevoii, ara in sufletuj primă 


frunte, se depărtează în 
Oarce, ca să-și comande 
țelor, în roată cu frații, 
în dor de haiducie, 


᾿ e [A 
A TIMM II, 
cite ea SI, ἐπι 
=, i E Ἶ δ΄ σὴ 


λον τὰ Σ᾿ » 


. S : A 
Fe =, 5 ἢ Ως Li 
Ψ ᾿ i5 


ΣΦ 
A aie 
. i AP 
i cat ET să i. 
Ἄν I-a a 
= At Ὗ E 
dai E: E 
lu E τὴ 
+. 2” 5 i 


- 


᾿ [f4 ba, i 


ĂȚIA DE ORUCI 
- t ΖΑ f Ἔ 


2. ui 


Și enm din slova cărților, din ceata cele dau cai “ἢ | 
ce apostoli, fratele loan, era cel ma; Perie aia 
stignirea din urmă, în anul una mie nouă sute tre. OO 
7eci Și nouă, același Ioan a primit din Mâinile Căpita. 


nuln; cupa cu vinul cuminicăturii, 


De data aceasta însă, loan a scris cu spada în E, 


verilor i 
mâna pe brazda caldă spice culese în ΠΣ θα τὰ ῆνθῳ MIHAI GODINOVA 


a E POOR SCRI an cae 
ca 


SCANTEI DE SUFLEŢ LEGIONAR 


RĂVNA LEGIONARA 


sau în vacanţă, acasă, pe stradă, în sat, la horă, la 
masă, citind, gândind, scriind sau discutând cu ci. 
neva, ori unde 8; ori când, mă urmărește această în 
trebare: Prin ce fac sau Spun, prin gestul meu, nu 
mă abat oare, dela linia noastră legionară? Și ci. 
neva îm; spune; ori cât de mic te-a; crede, acolo un. 
de ești, reprezinţi o părticică din Legiune. Și ori ce 
ai face tu — bun sau rău — asupra mișcării intregi 
se răsfrânge“. 
Din „Gândur; de frate de Cruce“ 


BUNA CUVIINPA 


Fratele de cruce este corect şi serios pentru că 
așa este învățătura legionară. 

Nu { se cere să fii luxos îmbrăcat, însă haina, cât 
de simplă, să fie îngrijită. Ingrijit de sus până jos 
este fratele de cruce în îmbrăcăminte. Corect, 

Pe stradă, nu umblă ma; mult decât bunul său 
simț legionar îi spune, Și cât merge este stăpânit de 
buna cuviință, 

Când merge cu unul ma; slab decât el, îl prote. 
jează. Unui bătrân spre exemplu sau une; cucoane, 
ii dă locul cel mai apărat. (In partea dreaptă sau 
inspre zid), De asemen; și când merge cu unul mai 
mare decât el în grad. IN onorează, oferindu.j acelaş 
loc, Când sunt do; sau mai mulț; frați de cruce, și 
merg cu unul mai mare decât e; în grad, i; oleră lo. 
cul din mijloc. Regula aceasta de bună cuviinţă tre. 
bue s'o respecte și între ei, frații de cruce. După ie. 
rarhia stabilită prin semnele distinctive. 

Aceiaşi bună cuviință şi când vorbeşti cu cei ce 
sunt maj mari (comandanți, profesori, frați mai 
mari, părinţi), Stau intr'o poziţie corectă (nu cu RAR 
nile la spate sau în buzunar, dar nic; numai decă 
in poziția de „drepți“, Dacă e cazul, „drepţi“ stă nu- 
mai când salută sau se prezintă), 

Vorbesc puţin, răspunzând numai la cele ce sun 
întrebaţi, sau spunând numai cele ce au de spus 
Precis. Ascultă să vorbească maj mult acela care 
este ma; mare decât ei, dela care au totdeauna de 
invăţat, 

e al când seriu. Să fie cât mai precişi. im 
se evite frazologia goală. Să se caute cuvintele A A 
maj româneșt; posibile şi aşa cu multă grijă " 
respectarea bune; cuviinți, să se scrie. Vorbirea 


scrierea corect românească, să ne preocupe întot. 
deauna. Să ne corectăm unii pe alții. 


(„FRĂȚIA DE CRUCE“) 


Prima noastră tabără de muncă a avut efectul unui 
inceput de revoluţie în mentalitatea curentă, Toată lu- 
mea din jur — ţărani, muncitori, şi nu mai puţin in- 
telectuali — se aduna plină de curiozitate să privească. 
Această lume era învățată să-i vadă pe studenți, plim- 
bându-se, eleganţi, pe Lăpuşneanu sau cântând cântece 
de veselie în jurul meselor din berării, în ceasurile lor 
libere. Acum îi privea cum frământă lutul cu picioa- 
rele, plini de noroi până la brâu, cum cară apă din 
Prut cu căldările, cum stau aplecați pe sapă sub arşița 
soarelui, Lumea asista la sfărâmarea unei mentalități 
stăpânitoare până atunci: e ruşine pentru un intelee- 
tual să muncească cu brațele, mai ales MUNCI greoaie, 
rezervate în trecut robilor sau claselor disprețuite. 


PENTRU LEGIONARI, Pag. 191. 


Grele incercări sau abătut peste țara noastră. 

„Reincepem taberele muncii legionare, păstrând în 
intimi şi în lumina din ochi imaginea îndemnătoare a 
Căpitanului, care ne-a crescut pentru vremurile acestea 
grele, Sub îndemnurile Lui, simțind alături de noi, în. 
jriguraţi, pe toţi cei duși din rândurile noastre pentru 
acelaș dureros ideal, ne vom îndeplini datoria“. 


CONST. STOICĂNESCU 


Tabăra prin proporţiile ei, e locul şi singura modali- 
tate de anticipare a marej vieți legionare de mâine. 

Tabăra este o proecție în mie a României Legionare. 
In tabără efortul sufletesc fiina continuu și greu, o 
tabără bine realizață este o mare bătălie câștigată de 
legionari, impotriva dușmăniei, neincrederi şi Împo- 
triva oamenilor de azi. — pag. 15. 


Din „lumea Legianară“ 
VICTOR P. GARCINEANU 


„Tabăra de muncă nu atât prin rezultatele ei mate 
riale, cât prin semnificaţia ei spirituală, este o mare 
înfăptuire românească, legionară. 


Ai 14 
a 4 > 
si E * - 
ag f cd 
μη 


a 
bi, ͵ 
“ ! 
pi | 
d 


INDEL 


Lerui, Loy, 

ὦ stoauă ἴο σον σε ut 

Y'uflorit în σον pe ten fir de neauă, 
Şi κεν siinții-i de lumină și de ger, 
Trec în nânii meri de busulae δὲ cor 
Iugeri îmbrăcaţi in flori de mr, 
Lovui, Los. 


Lerui, Lev, 

Sub sale de crini îvvaarvele suspină ; 

Ἡ πε plini de vifor, ard pe cseate ἔπε γε γε dei, 
uta vijelie albi de laemină, 

Creogte, du ntvâfulgerând, icoana Căpite senat îm εὐὐνέ, 
Si în nesfirsite randuri de cohorte τον κί, 


"ec taţi smuconi "ii gările de fier, — 
Levui, Los. 


Το, ἔχον, 

Se duc la Ciuc, să vadă 

Com sa prejăcar, dinu stinge, smirnă, mu spadă . 
la casta, la tau nic, la Jilava, | 

Arde de cohorte fontă slava, 

Si la marginea ἥ αν εεϊ ui, - 

Dotiană, fată dal DĂ, ἡ 


Cârdu svarle a Cena din a inimii luai salbă. 


ον ov, 
Troc, — Suv de fuamina, 
πὲ ἄταν “apele oră jite jos. ab cor. .»- 


ἂν cimitire jertfele legionare 
LET) "εν εω» Cruci de fie 


lar în Spania cea ina "αὐ μὰ d sange, 


cota vapţii în vobusp de cana τῇ 
ic prind stelele ΤΠ ΤΣ rpm a 


"ntru jertpa prea curată « LETT) N aţa şi Maria. 


Trovuri, Lo, 
sa noi, orene cent στ “rue 
data icsle daurita sa se 


Levui, ler, — Cta 
Pe destinul nostru, E pa a a mm 


ἤοραὶ, der, 

ον fecionii asi de mii 
Pentru ποδεένε ἐνερ εἰ Pa patgecați Savâri ὄνων. ὦ 
Răbufuene d n ue store miel bu e Aa 


na 
si »aprinde ΓΝ Hunea' 


«4.» 


ΤΣ) 
ὃ 


S πὸ τω 


Și a 


ἢ > 


δ 


pe Ὁ ΨΩ tă γι „a Ἐπ E tb 


A ᾿ , 
δ ἦν 


ET arat 


δον 2 4 


«Ὁ 
“κα 


» 
a ῷ 
A dle 
A Ὑ 


pp 


Γι. "e a 


pă 


4 


ἜΝ 
e Lui 


- 
MEA 
pa dei 


NF ων" dia 
να κυ 
τ 


ᾧ 
ἊΨ „Eni , 
E „a 
Că » 
a εν Ψ" 4 
τὰν ΜΞ 
si „Asa 
A ? i . 
gti îi 
; " 
ὩΣ . 
PE a. Li 
- A ἐς 
᾿ + 3 - Α 
A 


Crăciunul lui 1939 în lagărul dela Miercurea-Ciuc 


Anii trec... | DE Ar 
Amintirile se cuibăresc, tot mai sărace și mai timide, 


în unghere tăinuite de suflet. Abia mai îndrăznesc să-şi 
future din când în când, nostalgia albă peste preocupări 
şi peste vreme, peste trulia uitărilor şi peste nepăsarea 
lumii, 

Sărmană εἰ disprețuită urzeală de inimă curată. Ni- 
meni nu te vrea, nimeni nu te caută. 

Şi totuşi... 

Din vreme în vreme răzbeşti. ΠῚ scuturi ereoic pratul 
uitărilor de pe zdrenţe, îţi scormonești singur bulgării 
zilelor trământate, cu care veremea ţi-a acoperit mMoT- 


“ mânilul şi ieşi la lumină. 


Caldă... sentimentală... copleșitoare, câteodată dure- 
TOaSă. 

De unde mai vrei atâtea lacrimi ? 

Numai avem, deşi na trecut prea multă vreme de 
atunci. 

Undeva departe... undeva, unde astăzi domnesc  in- 
străinările, în zări neştiule de nimeni, in țara veşnicelor 
robii, a lost odată surghiunit un neam. 

Da. 

A fost odată un neam întreg strâns în granițe de sâr- 
mă ghimpată, de baionete dușmănoase și mitraliere uci- 
gătoare. Undeva — nimeni nu ştie unde — căci basmul 
incepe cu a fost odată, deși a trecut numai un an de 
atunci, 


lama coboară de pe crestele Carpaţilor, leneşă şi albă. 
Până deparie in orizonturi nevăzute. Cerul îşi scutură 
tristețile și desnădejdea Fulgii cădeau mari şi uşori 
caniro poveste nordică, 

Aşa era pe atunci în țara surghiunului... 

Mică țară... şi rea și asupritoare. 

O casă pitulată sub poala munţilor, umbrită de 
brazi inzăpeziţi, cari își aplecau vârfurile semețe peste 
serile noastre chinuite. 

Eram acolo încă vreo trei sute, din feciorii Căpita- 
nului și asteptam Crăciunul. Nu în οὐδ! caldă, lângă 
poala bunicilor, cu bucuria jucăriilor în inchipuiri şi 
cu jocul fulgilor pe mâini plăpânde de copii ai unui 
neam creştin. 

Nu. 


Moşul legendelor noastre din copilărie, na putut 
străbate prin rețelele de sârmă ghimpată. A rămas de- 
Sigur departe, izgonit şi amărât, Sau poate ἃ încercat 
să vină și l-au împușcat jandarmii 

Cine ştie ? 


Noi l-am așteptat zadarnic cu toate rugăciunile nea- 
mului in suflet şi cu amintirea sfintelor morminte de 
lângă noi, în gând. 

Trişti, închişi şi dărji. 

Mi-aduc aminte de ziua „ajunului'”, 

Primiser de acasă o cutie mică cu bunătăţi. 

„Locuiam in camera 11] şi verificam fiecare 
din 68. 

Am iuat în mână liecare nucă, fiecare bucată de co- 
zonâc ș! incercam să zăresc pe ele lacrimile mamei. De 
câtă vreme nu mâncasem ceva din mâna ei, căci acolo 
în tara surghinului, nu puteam primi nimic. Doar de 
Crăiun se făcuse această abatere dela regulamenţ. 

„aa tele Tănase Glicherie mă privea din colțul lui, 
„ Cu ochi de sfânt, Simțeam că ştie ce gândesc și 


22 


lucruşor 


| E τὰν 
“δῷ [1 


regretă, că nu poate să rabde și să sufere el şi pentru 
16, πο -. 
ἄγ τὸ dat căteva nuci. Le-a primit zâmbind printre 
lacrimi. | i 
Pe coridoare pălăgia creștea. Fiecare își aducea din 
sala de mese pachetul lui. i ei 
Se mai iînveseliseră băeţii. Luaseră, oarecum, indirect, 
contact cu familia. O luminiță de nădejde în bezna ace. 
stei singurătăţi οἱ desăvârșite izolări, ce În 
Dar acolo, în familii ? 
Acolo, lrozii neamului ucideau bucuriile şi omorau 
mii de Isușşi, 
Câţi ca noi, în alte lagăre şi inchisori, câţi fugari prin 
alte țări şi prin oraşe necunoscute. 
Gândurile mă întăriră și lără să vreau mi-au venit în 
minte gândurile camaradului Daba, cu care îmi întăream 
sufletul, pe timpul prigoanei, înainte de a cădea în mâi- 
nile poliţiei : „noi suntem învinși, dar n'am capitulat 
incă , | 
Săracul Daba... Unde va fi fost atunci ? Pe sub cene- 
cunoscute streșini iși va fi adăpostit trupul firav şi mă- 
cinat de boală. ἰῷ, 
Și ca mine, fiecare avea un gând al său, peste σᾶπάυ:- 
rile tuturora. Numai fulgii cădeau mari și ușori peste SA 
frământări, peste tristeți şi peste seara, care-şi scutura | h 
negurile din bolta tăriilor. i SEE A 


— Postul numărul 6,... bineee... 

Până departe in funduri de văi își purtau jalea strigă- 
tele sentinelelor. 

Se innoptase. 

Am plecat cu Nicolae Botez sus, la „Venti-una. 

„Venti-una' era camera lui bădia Erhan. O botezaseră 
aşa, fiindcă purta numărul 21, O cameră care-şi avea 
tradiția ei în istoria lagărului. Acolo, era Livezeanu, 
era Gherasie Pârva, acolo, era rezistența organizată, era 
suiletul bădiei. 


Ca să scriu despre bădia, mi-ar trebui prea multă 
hârtie ; un copil vârstinic, un erou încătușat, un creştin 
fanatic, un mucenic al credinței naţionale şi în acelaș 
timp un anonim, care niciodată n'a cerut nimic, Cu fie- 
care prilej, el păsea mijlocul prin care ne mângâia jpă= τ 2 
mile și ne alunga tristeţile. Ne-a invitat şi acum la el. ιν 
Pe câţiva doar. Pe „copiii“ lui, | APĂ 

Nimeni nu știe de unde găsise bădița un brad pentru 
Crăciun. 11 aşezase în mijlocul camerei și aprinsese pe. să 
el lumini multe, cu pâlpâiri serafice și triste. Drept ju- d 
cării, atârnase bădiţa de crăci cruciulițe de os și icoane 


sculptate cu dalta pătimirilor legionare, πα νε,. 
Lângă acest „pom“ şi-a cântat fiecare colindul satului, i 


iar neamul întreg şi-a sărbătorit Crăciunul. | i tei 
Și pace era multă, iar credință și mai multă. Avean 
impresia că lumea adormise și numai noi „copiii“ bădi- 
jei ne închinam ca niște magi lângă ieslea lui Isus, st 
— Postul numărul 4... bineee.,. | 9 iii i 
Răzbia până la noi strigătul santinelei iogheţate. NE EA 
obișnuisem însă, cu acest strigăt până într'atât. in cât 


ΟΕ nu-l mai auzeam cum bate în geamuri, ἐς RI 

eodată, dela ușe începuse să crească sfințit: „O ce 
veste minunată", τοῖς, ἐμ. 

Am rămas uimiți, „o ZI 

Un camarad deschide 'zăciun 

i ușa și un „Moş Crăciun 

ca cea mai plină întrupare a Sfântului a trecut gi ză 


, » σὴ ἃς Ὁ Δ] 
ară m A αὶ pată 


ι: 
2 i d 
γε ᾿ 


A δὲν a fa: Da ᾿ 
" =) Ta ι 
Dă! ἐς ia Ca i de aria ἂν "Ta zi i d ἊἝ 
ΜΈΣ Ep νλρλε-- SSN RUA SPRE a a MIA 7: | 
Ei e: SC τα, e ἀντ ἃ Pau] Ă Rt ΤΩΣ AA = Ἷ ΡΩΝ ră A ROI MPa 
+ $ ἊΝ “ ςςς ? Fă b ᾿ .. 
| ι ᾿ a dă ΤΥ ὩΣ ΣΑΣ 2 At ghete area de beu ra ἘΣ ΠΡῸΣ ΡΝ Pia ΕἾΜ A 
LE i Fu: ză Γι ᾿ 4 Ὁ ᾿ La TI τὲ La ᾿ : ἧς [a i Zi . "(ἢ πὰς 36 EA Ἔ ἣν» 
Lă . 2 ς . pi i ψ + ὖν 14 a ÎL, ἘπῸ 
i ἂ ἢ ΐ i , pr , 
ἧς DE CRUCE 
2 3 st gi στ ὧδ Sa 


peste prag, în urma lui, camarazii dela εἰβιδέα ἡ e 


zaseră în pripă un cor. Am început să cântă order 


în jurul lui „Moș Crăciun”. pe 


Din traistă a impărţit la toți zahăr ΤΙΝ 

| i cozonaci veni 
de departe, dela m Γῇ ΠΡ 
ΠΩΣ iti dela soţii şi dela logodnice pă- 
Ne-am simțit mai aproape de Du i de | 
ua mnezeu și de o ὶ 
Am pornit apoi toţi, din cameră în Fra și pes 
cântat colindul tristețelor noastre și al tristețelor nea- 
mului. De undeva, din Ceruri ne binecuvânta sufletul 


Căpitanului și al tuturor martirilor 
gi „ tar Isus era acolo 


Legionarul a fost şi va rămâne întotdeauna incleştat 
într'o uriaşă şi permanență bătălie. Nu pentru că i-ar 
plăcea să pozeze şi să se erijeze în erou. Dimpotrivă, 
legionarul este un predestinat, în sufletul căruia trăiesc 
crâncene imperativele categorice ale ceasului istorie. 
Este un dig de care se isbesa şi se frâng toate valurile 
de ură şi de mişelie. Este un munte de avânturi și 
elanuri neprecupeţite. Un cer înstelat de speranțe. 

O luptă şi un lucru abia terminat, se găsesc multe 
altele de făcut. 

Şi! bătăliile legionare, pornesc în iurăş năvalnic de 
biruință, în tumult de cântece și înălțimi de credință. 

Fiecare bătălie legionară este o cărămidă în plus, 
pusă la temelia de consolidare şi de regăsire a nea- 
mului. 

„Unde a încetat lupta acolo a încetat și legiunea“, 
spune Căpitanul, 

Pentru că Legiunea a fost născută din luptă, pentru 
luptă, | 

Căpitanul, ca un străluminat ce era, avea intuiţia 
perfectă a tuturor lucrurilor. Ştia că numai printr'o 
şcoală a luptei şi a jertfei se poate reface tot ceia ce a 
putrezit în sufletul neamului, că numai astfel se poate 
creia acea elită pe care o dorea; omul nou, pe care-l 
visa și pe care-l întruchipa, 

Este evident deci că scopul marilor bătălii legionare 
nu este acela strict economic. p 

Pe lângă partea absolută practică, bătăliile mai cu 
prind şi o parte formativă a sufletului legionarului, 
deprinzându-l cu munca şi prețuirea cât mai riguros 
posibilă a timpului, deprinzându-l să trăiască pe făga- 
şul vremii, să fie conștient de ceasul prin care trece, 
biruindu-se şi reușind să se smulgă de lângă toate preo- 
cupările-i cotidiene, jertfindu-se pentru propăşirea şi 
alinarea durerilor neamului din care a răsărit, 

Acesta este marele sens al bătăliilor legionare, al 
căror drum l-a deschis Căpitanul. | 

In toate bătăliile date înaintea prigoanei celei mari 


a anului 1938, Frații de Cruce, au luptat cu toată €- 


nergia şi cu tot elanul lor tineresc. δὲ atunci, ca] şi 


astăzi, bătălia hârtiei le-a fost rezervată lor. Dar 


Fraţii de Cruce nu sau mulțumit numai cu atât. Au 


luat parte activă la toate bătăliile, pentru că simțeau 


A SEE “πρὶ d. ἐς ἃ, ᾿ς με 

Pia: da . GA ZA i ᾿ A 

“ἢ νἀ i i „AS AA Ne τῶν i Pie - 
αὐ Ie a Am σεν ză 


ΑΜ Ν e | E ceai Pe ARĂ te Be τς 
„Se făcuse târziu de tot, când m'am întors în camera O 


Sensul bătăliilor legionare = 


ἐς Γι e ᾿ CA ΡΝ Ἔ iu PA E i a 
Vitasem de toate relele și răgușisem cântând. OC 


o 


a “ 
Sr. 
[d 


ΠΕΡ: Ti ᾽ παν 
„Era acum liniște ca întrun pustiu îndepărtat. La fe ΄. 
reastră, [ulgii se jucau copilăreşte. Nicolae iși trase pă- 


borau iarăși multe şi grele în suflet. | as ἐξ. 
— Hai, măi Ghiţă, culcă-te, îmi spuse Nicolae. ες. 
κεν. numărul 6... bineee. răspunse santinela de 
alară. | | 
De undeva, din amintiri, un mare scriitor parcă-mi 
șoptea la ureche : 
„Și măine-i Crăciunul... 


ἘΝ 
ΤΩ ΝΜ 
tura peste cap, ca să nu-l supere lumina. Tristeţile co- d 


GH. C. CROITORU 


= - 
π---.-ΞἝὋ - 
ν..ἃ Σ 


că ceva de dincolo de ei le poruncea s'o facă. 

Cu toate restricţiile, cu toate persecuțiile din partea 
profesorilor şi a tuturor celor ce vroiau să se pună 
deacurmezişul tinereții, Fraţii de Cruce au dat cea mai 
vie dovadă că au înțeles chemarea cea mare a vremii 
și au intrat pe drumul de lumină αἱ istoriei, 

Astăzi, când țara trece prin momentele cele mai 
crâncene, când cei ce i-au condus până mai ier; des- 
tinele, au fugit, după ce i-au secătuit toată vlaga, când 
din provinciile rupte din trupul țării vin flămânde și 
schingiuite convoaie de frați, iar pământul se clatină 
din temelii semănând peste tot moarte şi sărăcie, miş- 
carea legionară a redeschis drumul marilor bătălii, 

Legiunea nu sa născut datorită unei întâmplări 
oarbe. Nu sa născut datorită hazardului. Ea a luat 
ființă din imperativele categorice ale unui neam 
ce nu-și mai găsea odihna și limanul în țara lui, 

Legiunea nu este un partid politic, ci o revoluție 
spirituală. Una din singuraticele revoluţii pe care le-a 
cunoscut omenirea. lar legionarul, știe să-și ajute fra- 
tele şi să-i mângâie şi aline durerile, 

Astăzi ca εἰ întotdeauna, Fraţii de cruce trebuie să 
arate că merită întradevăr cinstea cu care au fost în- 

"vredniciţi. δὲ asta, cu atât mai mult acum, când ni- 
meni nu le mai poate sta în cale. Nimeni nu-i mai 
poate opri din drumul lor cel mare către Christos şi 
Căpitan. 

Tara aceasta pentru care sau adus atâtea jertfe, 

țara aceasta de Căpitani şi haiduci, trebuie să reînvie 
rin noi. 

᾿ E datoria fiecăruia să judece adâne momentele de 

față pentru a-şi putea da seama de realitatea în care 

trăeşte. 

Falsitatea viselor de ieri sa prăbușit, In fața noa- 
stră avem realitățile pe care trebuiește să le răzbim. 
“Cu braţe tinere să suim în soarele noij dimineţi şi 
primăveri legionare, temelia unei Românii noui, 
aşa cum a visat-o Căpitanul nostru, Moţa şi toţi 
martirii cari sau jertfit pentru acest ideal și car; sunt 
cărămizile vii ale nouii zidiri. | | | 

Ceasul cel mare al neamului a bătut chemarea spre 


biruinț Inviere e rată cca το πον i Șa i 
ță δὲ 4 s AUREL D. BUG Α RIU i ea 2 3» pi 


OCUI DE 


Toma Vunia aprinse lampa pe stâlp la ba- 
ποτά. Cobori bâma, ca să nu mai treacă nici o 
trăsură și după ce-și adună o mână de spini, in- 
πᾶ în colibă. Noaptea purta în culmi, somn la pă- 
curari, iar în colonie se stinseră una câte una lu- 
minile până ce rămase doar felinarul din turla 
bisericii, ca un ochi imens de uriaș, care își căuta 
prin munte taurul pierdu! de turmă, 

Vunia era sluga domniei, iși sătura loamea din 
banii câștigați cu securea în pădure și era din cei 
născuți să pătimească pentru păcatele altora. Nu 
prea dădea prin coloniei, fiindcă nu se împăca cu 
oamenii, unii îl priveau cu milă iar alți nici nu-l 
priveau. El n'avea de port alte straie, decât un 
pieptar de capră şi o șubă, iar în sat omul se 
cântărea după îmbrăcăminte și după avut. Cu care 
se înțelegez el, purtau mirul aceleiași ursite, Bo- 
găția lui era securea atârnată întrun colț de co- 
libă și icoana bătută în bârmă dar totuși Vunia 
avea ceva ce ei, cei mulți, nu aveau, — avea în 
munte, ia răscruci de ogașe, o cruce unde se în- 
china. ᾽ 

Coliba mică câ! pumnul uriaşului din mijlocul 
satului, abia se mai ținea pe buciumii din faţă și 
cu toata furia cezsului în care au ursit nemiloase- 
le, Vunia era hotărât să trăiască, să rabde până 
în ceasul când foamea și umilința îl va îndemna 
să ridice securea. Până atunci, va da pentru ne- 
cazuri în schimb pumni grei de bunătate. 

EI n'a întins mâna după mitul dăruit şi n'a pri- 
mnit tihna vânzătorului care atunci, când are, uită 
că din trudă moartea își face sapă și răscolește 
pământ pentru morminte, Şi a venit vremea, când 
necazurile şi-au întăşuraț inelele, — fiindcă au ui- 
ta! Ῥοναία din datini : că slugii dare a dat pita stă- 
pânului, i se taie mâna ca să nu mai apuce şi 
pentru ea. Şi uitarea de rău în vremuri bune, e pă. 
ca! de moarte în legea cerului. 


Aprinse tocul şi, frânt de trudă, se intinse pe 
laviță. Trupul îi era areu, dar în ciuda batiocurii 
care îl purta în zdrențe, porni gândul spre polie- 
nele cu dimineţi. La marginea podului păzeau jan. 
darmii. Niciun om nu ieșea din sat si nici un Car 
nu trecea spre pusta, până nu le arăta pecetea de 
la notar, Plutea peste taată valea, de o vreme o 
umbră grea de spaimă, liecare se aștepia să i se 
intâmple ceva neprevazul. Nu era ingădui! nici 
plâns, nici bucurie, iar o vorbă despre necazuri 
era pacat de temniţă, 


Intr'o zi, coborând la domnie cu eștele pentr 
stăpân, văzu pe popa Dana Lt oaia de ara 
mi. Porniră spre pustă, căci acolo, undeva era o 
temniță lămândă. Nimeni n'a putut să-i vorbea- 
ὅσα, ori mâdar să-i dea binețe. Când ajunse Toma 
in dreptul lui, şi-a ridicat pălăria și a strigat cu 
glas tare. Bună dimineața, părinte, şi noroc bun să 
dea Dumnezeu. Jandarmii l-au privit, eu turie, da 
Vunia rămase siană cu volbura muntelui În 
piept. Asteptase în seara aceea, să vină jandarmii 
și n coliba lui, dar a trecut o zi, o săplămână și 


24 


a. PR οι 
«AC τῆς dă 
I-a Η δὲ z, 
LI, cei n Ὶ si 
» isi. DIA: 
A add aa 
ον τς 
Si die 
πο... 
-ς ră ᾿ ΣΆΛΟΝ 4 +2 
DE Ἢ ἐδ. ΕΣ, : ΡΞ ΝΣ ΣῊ 
ἔτι" Ἄν simti aa citi dai cau - nul »Ψὺυ “4- 


-.-----. 


= E ΩΣ E σπαπῖρμαοναημα».ανααπαμανναση» αρηαααναν. 
= ai 


- Fragment din nuvela „Cetatea cu Crucea pe poartă” — - 


ν᾿ 


= - fă Ț] ν᾽ 
| ΣΎΚΩΝ 
ἱ ME e. - 
2 ΠΩΣ Aș 1 A, : Ἧς ΟΝ 
pe ἰδ ὦν. 
ἱ 4 Ἶ d Da 
: ἐν ς 4 
«ΞἙ < 
i ΕΝ ᾿.- ES 
SR -, Pai 
τ - ii = τ 
= 
Ἧ 


ἜΑ ΣΦ 


n'au mai veni!. Ştia însă că jandarmii de pe pod ε΄. 
ipe el. e i 
A ptr. AA ră se prăvălea peste o spinare de 
stâncă, huierând, — iar lampa de pe stâlp își ju- 
ca umbrele pe bârnele atumate. Iși așternu tocmai 
suba de somn, când bătu o mână în ușa colibei, 

— Cine bate ...? 

— Nicoară, 

Şi când deschise, pe pragul de piatră, cu capul 
gol şi cu sumanul strâns la brâu, era școlarul 
din oraşul din pustă. 

— Vină în casa... | 

In vatră pocnise o ghindă de căbuz, imprăști- 
ind o mână de scântei, iar de pe bărbia securii, 
geana locului părea că picură mărgele de sânge. 
Nicoară trecu peste prag, aplecându-și capul ca 
să nu se lovească de grindă. 

— Pe unde ai venit...? 

— Pe malul apei. La pod păzesc jandarmii, 
ştii... 7 

— Șliu, mă păzesc pe mine. 

Iși strânseră mâna lrățește, o clipă se priviră 
adânc căutând parcă să ghicească liecare în su- 
fletul celuilalt. 

— Am o veste, Vunia dar mai întâi să urcăm În 
munte la poiene și lu s'aduni păcurarii și lemna- 
rii. Plecăm amândoi acum. 

Vunia își îmbracă pieptarul, potoli tocul şi după Ε΄. 
ce își luă securea din grindă, deschise ușa. “A 

— Strecoară-te tot prin umbră... 

Mergea înainte, privind din când, în când îna- 
poi spre pod, unde se plimbau jandarmi și când 
ajunse la gura potecii, începură să urce grăbit. In 
urmă le rămase râul fluierând şi din ce se ridicau, . 
se auzezu tot mai lămurit roțile Carului Mare por- 
nit cu trei perechi de boi peste munte, — încărcat 
de parcă ducea toate mormintele pământului, 

Era voia Domnului, ca cel bun şi cu trică de PU: a 
lerea Lui să pătimească şi să n'aibe de unde da 
un pumn de pomană părinților la ziua lor, lar al- 
tul să aibă, să lie putemic. Sunt două drumuri 
cari pomesc spre mila Lui, — dar numai unul a- 
junge, Și Vunia sfărâma sub opinca lată umbrele 
codrului urcând. — Nicoară aducea vestea. 

In crucea ogaşelor se despărțiră. 

— Doamne ajută. 

— Noroc, sa a EEE, Dai 

Vunia apucă spre vâri s'aprindă locul, iar Ni- 
coară ocoli pe hotarul pădurii, până la polona ă 

unde se adunau intotdeauna muntenii. | ΜῈ 
Nu bănuia nimenea dece arde focul în munte, O 
Jandarmii și plăieșii domniei se mulțumeau să 
δ νὰν că e popas de păcurari — şi tot așa, pu e. 
| Mint ieri rame. din sălaşele lor, 
e se siârşea n 

mai ridicau nici jenă κηρὸν (ÎN (RE 0 
simți mai liniştit. Trebuia să-i coboare pe taţi 


a  ΞῸΣ 
îi 


A 
aa 
[4 . 


nul dia cătuşe să lovească inde “Ἢ ᾿ 
' : A ΠΗ . ΄- 
buna stăpânii, Trupele siâșiate pe ua 


cari nu s'a aplecat nici toam | 
lui să rupă, au pornit tra, ID a câine. 
lor trebuia împlinită după legea , ᾿ 3 ie tă 


“De ma buciumele pe care s'a aşezat zivaa Ἢ τ Pra păr ati | 

ΔΑ ΟΣ RN ui N νὰ φοῖθα pri a eg Bora, dar δ γα aie puli, clipă şi ia 
ea năv Im de dreptate, 15 ânăstire, incetă » ȘI clopotarul de la 

letul se umplu de bucurie, Nu era oare iri su- — „Trecem pasii AA “cei Ă i 

putea-i să plângi de bucurie...? lar dacă Nicoară, din fruntaa cotoauai. de plăiași, strigă 


a lost cea diniâi irică şi a rămas leaturi și veacuri d june 


Incepu 
dearândul tot frica cea mare, cei chemaţi însă a. Peene a scrisă m a 


sacii δον dă pă eizhru) θείς ce trece spre Taină, say a iu te (rea Primăverilor, şi ὩΣ 
scris în legea ralul ajipoulaful Bu ră omor — îi curs sânge a, Sulzaii, cerurile, şi-ar 
gea ui cu alungate, căci în slova- nun 9 din izvoarela (9 sus, n'ar îl fost 
rele prorocilor e spus de ceasul când Domnul îi va Si far, Cum n'a fost mizune alei pr bere 
re 


ingădui flămândului să-și ja ce e al | 
care a supt, să piară, Pentru acesta, A ta 
pornește își va scoate din ochi bârma și-și va în- 
griji trupul și suiletul cu sfântul mir, 

Nicoară rătăci cu gândul țărmurii de 
când, cutremu din somn pădurea A pm game 
pocne! de pușcă, Priyi spre νᾶ! de bă. 
nuială, Să tie oare jandarmii..? Câteva nuiele sub. 
|iri de pară începură să se impleteasc i cu ciucurii 
luni. — Vunia aprinse focul — Două umbre se 
zbătură o clipă alăturea da ἰος și se prăbușiră în 


ari au ρ΄ τ chemase =. 
MIHAI “CODINOVA 
ÎN n Ὁ οι pci puii 


AIMELUI 


a εν 


vonerabilul părinte Ion Moţa dela Orâști a 
la sălașe se porni un chiot încă unul și toată pă- e m și ez em dela Majadahanda, ae: roi 
urma rămâne cartea vieții lui, din care 


smidă, desluși un om târându-se spre foc, cu Um - 

nul plin de uscături, za τ 
e? Vunia.., focul creștea pară uriașă, jar cel ca 

se tara se opri o clipă, aproape de foc, ca să 

vească la vale. ἡ. Za 
— Vunia... 


„Nicoară ajunse lângă el, îi luă capul în palme. 
Din ochii negri se desprinseră două lacrimi mari 
și un zâmbet îi îmbujură obrajii. Nicoară simți cum 
a ph în sufletul lui bucuria de adineaori 

nd aștepta pe buciume. „Foaia poporului - „Revis | 

De sub palma ce o strângea sub caostă, ince- Ἢ dă ia Orăştie”, la „Bunul 
puse un izbic de sânge crud Dădu să-i acopere 
rana și sângele îi umplu pumnul fierbinte... Cu 
mâna secată, Vunia îl arăta un trup întins mai 
la o parte. Era jandarmul. Se luptase cu securea 
și după ce-l trânti aprinse tocul. Poate c'a păzit 
chiar în vâri, ori poate l-a urmărit dela răscruce. 
O clipă îl trecură prin minte, cuvintele lui din ce- 
libă înainte de a pleca. 

— „Mă păzesc pe mine. 

De către sălașe incepură să vină păcurarii. Ve- 
neau din toate părțile și toată urea simiea 

ee cu pașii grei de plumb, colindând pe 
oteci, 


Când interesele naționale o cereau, demn, vitoroa, κἄν: 


eși 
La mânăstirea din ogaşe în u să bată clopo- un Și numai dintr'e lume adâne eroică, a putut 
tul de utrenii, οἱ cudniintine qi τω τὰ eşi luptătorul ee? fără de trică, marele lanel Μοία. 
vru să-și ridice trei degete la lrunte, dar îi căzu Aceasta-l viața pe care și-o va croi legionarul. Ace- 
mâna grea peste plept. Îl mai privi odată lung pe ma exemplul de viaţă curată pe care ni-l oferă nea- 
Nicoară, ca de rămas bun şi inchise ochii rele ape dear Lomb e pi 
ra cel dintâi crainie pomit în noaptea aceea  plinind-o, — neamul nostru va ajunge aco'o, unde ne-a 
căci pentru m tăuriseră tierarii Arhanghe- spus Căpiznul şi lonel Moţa să ajungem La acea „Țară 
iului Ὁ li ἀν τὴν ον | frumoasă ca un soare, și puternică și asultătoare de 
După ce-] coborâră într'unul din sălașe, lar e Dumnezeu” 

25 
τι ὥκε. n 
E. ui p E 


SCRISUL LEGIONAR. 


A pornit şi el din nevoia luptei; depe cr tm La i 

de redeşteplare, apoi armă cu câr 

ceput a fost semnal e diiteiiiiii dlo 
am răspuns alui n Led iar azi, 

iiloacele ofensive ale i 
Bute: simplu, [πᾶς așa cere legea luptei ; masiv, 
(ii ia-i ală şi cere masivitate, duritate; ar- 
fiindcă bătălia-i totala 5 dr une 
monic, fiindcă este doar o parte dintr'un tot, ga d. 
într'un complex de alte funcțiană. Mai este: deoseb 

itate; foarte adânc, pen- 
clar, calitate izvorâtă din simpl 
trucă lichidează problemele integral și mai este cazi Să 
cât ajută puterile, într'o limbă românească. | 9 
Εἰποϑὶ Bernea: „Stilul legionar ). 

A fost trasat de Căpitan, ca toate marile drumuri ia 
Legiunii, Nu tiindcă ar fi fost Căpitanul „scriitor, — „i 
viața lui plină de luplă a stat mai mult cu mâna pe sa- 
bie, decât pe condeiu', — „Aceasta însă nu însemnează 
că a tost lipsit de însușirile ce se car unui bun mânultor 
αἱ condeiului. Dimpotrivă”, (lon Banca: „Căpitanul "). 

; Căpitanul ne-a învăţat şi cum să scriem: simplu, 
sa oi — sincer. „Scrisul Lut, era sătletul Lui”. 
E] n'a avul vreme să stilizeze : „Nu țin seamă de nici ua 
tei de regulă impusă autorilor de cărți. Nam timp. Scriu 
in tuga condeiului, depe câmpul de luptă, din mijlocul 
atacurilor. La ora aceasta, suntem înconjurați din toate 
părțile. Dușmanii ne izbesc mișelește şi trădarea mușcă 
din noi”, („Pentru Legionari ). 

Aşa scria: din tranșeu, permanent „, Cu fața da duș- 
man''. Şi de acolo, porneau acele svăcniri de spadă și a- 
cel bubnit înspăimântător pentru dușmani, înălțător pen- 
iru oastea Căpitanului: „Ascultă, jidane, tu să vorbeşti 
în numele acestei Moldove 1 Nici măcar să îndrăzneşii 
a pronunța acest nume scump și siânt, mecum ἃ ţi-l tace 
titlu de pazetă, pentrucă să ști, că pe noi Moldovenii, 
care ţi-am răbdat ție și meamului tău toate obrăzniciile, 
ne vei păsi de data asta transiorBați intro stâncă de 
ler”, „Poate νοὶ ca prin insuliele neincetate cu care 
răniți sufletele românești să mă vedeţi το bună zi in 
truntea siinților răsculați din Maramureş? Să ştiţi, că în 
clipa aceea, vu sunat ceasul şi να ϑιιπαὶ și seândura 

Ahădată, Căpitanul nu ere decât ὁ palmă greu de 
lier, pentru buza obraznică”. 

Aceste rânduri au porii din tranşeu. Legronarul așa 

scrie: cu mâna pe armă, intre două atacuri. Aşa scria 
și ome! Moţa, în Spania. Aspru, bărbăteşte, încomvoiat 
cuminte pe coala udă de lună și tremurată, din când în 
cand, de răbuinetul obuzalor. Ne spune bădița Neculai 
Totu, că în timp ce canmuazii ceilalți se odibhneau obo- 
siți de atac, lonel Moţa, ingândura! şi sârguincios „ca un 
şcolar cumimie care-şi face lecţiile”, se retrăgea pe 
câte o piatră și „scria de zor, articole peutm „Liberta- 
lea, sau răvașe dragi, pe cari le νὰ trimie Căplianului, 
sau familiei”. Scria oricând: in mopți cu tonă multă, când 
vaântu-i împletea câriienții de aur pe fruntea înaltă de 
slânt, — sau in dimineţi leșietice, când frigul şi vane» 
zeala pătrund in oase, 

Şi ce frumos şi eutremurător seria Căpitanul 

putul „Craniilar de jemn”: » mp 

— „Moţa, 

Neamului acestuia nu i-au fost de-ajuns nici scrisul 


tău, nici suferințele tale la care a privit nepăsăloa timp 
de 14 ani. " e 


26 


Acum ai vrut să faci dovada supremă: să-ți verşi pro. 
„riul sâmpge, — sângele tău slăbit de lovituri, de închisori 
și de prigoane, într'o țară în care tinerețea ta toată a 
avut parte numai de cle și în care ai tost tratal perma 
δι ca turburător al ordinei publice și ca atentator la Ὁ 
siguranța Statului român. 


Şi [καὶ dat. L-ai dat întrun chip cutremurător, Azi stăm Ὁ 


în pemunchi şi-ţi săzutăm fruntea ta de vitoaz şi de 
Mucenic". A | 
a ştia Căpitanul să stângă la piept frunțile marii: 
ὩΣ căzuţi, incheind profetic: „Fii dar sigur şi dormi 
iniştit, Moţa, — legionarii vor birui. ΝΣ 
De ajtie), întregul scris al Căpitanului cate prolelic, 
E de ajuns, ca să ne cutremurăm în tot ce avem măi 
sfânt, acest pasagiu, care-i ca o oglindire liniştită în 
sânge : „Vor trimite să ne prindă și să ne omoare, Vom 
fugi; ne vom ascunde; vom lupta; dar la urmă, vom ii, 
desigur răpuși. Căci noi vom li puţini, urmăriți de ba 
ialioane şi de regimente româneşti. Atunci vom primi 
moartea. Sângele nostru, al tuturora, va curge, Acesi 
momen! va ti cel mai mare discurs al nostru, adresal 
neamului românesc, şi cel din urmă”. Sau: „Dragi ca- 
marazi, Vouă celor ce-aţi lost loviți, huliţi sau mărtiri: 
zaţi, vă pot aduce vestea, care doresc să treacă dincolo 
de valoarea șubredă a unei fraze oratorice ocazionale: Ὁ 
în curând vom birui”. Oxi, aceea incheere a lui lonel 
Moţa: „Oamenii veacului de asiăzi să-și oprească o clipă 
huzurul şi nepăsarea și să asculle ciudatele zgomote O 
care frământă adâncurile neințelese și chiue ca vânturile 
nopții. Şi să știe: se apropie stăpânirea sirigoilor, cum: 
plită”. Şi parcă aevea: odată cu stăpânirea „strigoilor”, 
care se ivește, au inceput să se arate şi semnele pămân: 
iului, care au zguduit coaja păcătoasă a lulului, zgâl: O 
țăindu-ne încăodată din somnul în câre, ca niște fluturi 
de mătase, ne ducem păcătoasele și nesimţitele zile. O 
Şi vor mai veni şi altele. A spus-o Căpitanul limpede: 
„Va veni o vreme când toate neamurile pământului vo 
învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii și împărații lor, A 
vând tiecare neam locul său inaințea tronului lui Dum: 
mezeu. Acest moment final, invierea din morţi, esie 
țelul cel mai inalt și cel mal sublim către care se poale 
înălța un neam”, | si 


de care vorbeşie Moja. Cine putea ști că ceeace a spus 


Moţa acum câţiva ani, se va adeveri? Şi sa adeverit: 
Vasile Cristescu, Victor Dragomirescu, Nicoleta Nicole: 
scu, Dr. loan lovu, Echipa lui Miti Dumitrescu, Arunci Bic 
torii de flăcări și ceilalţi. | ΤΩΣ 


Asemeni, serisul bui Valeriu Cârdu este plin de pro 
leții. Cod mai praiatic scris, în Legiune, este al SR: 
rudui, al lui lonel Moţa şi al lul Valeriu Cârdu O 
- ᾿ E Σ ARE ED: 
Se pune apoi, așa numita problemă a „stilului leglo 
nar' Stilul legionar periei i-o al Căpitamului : scurt 
Plu şi expunând un fort loarte adânc. O atirmaţie ἃ & 
pont Ranetescu este foarte seanniti vă: AMUME 
atât de adânc, încâţ vorbele păreau pret | leparte 
dela Dumnezeu. cu cae erau aerul 
foarte mari, culresmura pe cei ce-l asculta 


3 


-»-- bu 


» 


δ 
ἊΝ ET ia y 4 ai τῇ 
Ν᾽ " uz 2 


cineva de departe li ş 


ceea, Căpitanul tii lucruri cari uimeau. Dea: 


In scrisul Căpitanului însă, e ată 


-imţi că TREBUEB să He Arie Pen aan incâț 
Căpitanul era impotriva neologsmalor 50 cca 


lilor de frază. Impotriva 


1935. Cu cerneală verde, 

cuvinte, sau expresii ca: 
τιν΄ (iucrează pozitiv), „prin 
cruce tubeşte țara prin 
lut” (majoritate abaolută), <a 
poate deveni periectă 
voie locuri, & șiera 


scria doar atât: „Fratele de cruce” nu poate uvea legă- 

Românii sunt în război cu 

linerii comuniști trebue convinşi ὅσα! dușma- 
nilor noştri”, | iceage 

Asemeni, Căpitanul a șters pretutizuleni, 

Istrate scria: „Căpitanul spune”, Căpitanul ἐπὰν me ας 
„Căpitanul scrie”, „Căpitanul cutare”, „Căpitanul cu- 
tare. A lăsat doar citatul, fără specificarea că acoaata-l 
aparține, ᾿ 

Incă un lucru: trebue să se știe că orice manuseria 
legionar, care putea angaja Mișcarea, era văzut şi co- 
rectat de Căpitan. Așa au trecut prin fața Căpitamului 
marşurile și toate scrierile, până și unele poezii Ochiul 
Căpitanului era pretutindeni, ferind Mișcarea de orice 
ar fi putut-o compromite, 

Un caz special este acela al lui Valeriu Cârdu, care. 
in poezie, a fost interpretul exact a! gândurilor Căpitanu- 
lui. In poezia legionară creator! sudului 3 
este Valeriu Cârdu. ΕἸ a desăvârşit siihul Legionar. Când 
Valeriu Cârdu a scos la Satu Mare gazeta lui „Cuvântul 
Nou", Căpitanul, odată cu colaborarea, ina trimis şi o 
scrisoare in care-i spune că singura gazetă cu adevăra! 
legionară e „Cuvântul Nou”. Mai apoi, Valesiu Cârdu 
a trecut la „Buna Vestire”, unde şi-a desăvârși stilul 
și l-a impus în faţa întregii publicistici românești 

Scrisul Ἰὼ} este numai crestături de spadă și lovituri 
de daltă, Aspru, vijelios, dinamic. Este stilul răscalzar 
ȘI, exclusiv, de luptă, Este adevăratul sii lagiomar, 

Dar el nu poate fi unpus în tot celiaca seria, Fondul 
cere forma, —— şi, uneori, avem νον de um să îm 
ioşător, Fiindcă lucrurile serise suni dă. 

Nici Căpitanul mia fost numui lurtunae O notează ἃ 
ât de limpede Ion Banea; „Aşa serie Căpitanul. bimpe 
de, curgător, energie, ca un râu de munte Cu duiagie, 
aţă de amintirile noastre, şi Injelegare, pentru sulerin- 
lele pământului strămagese Cu serfozitate, despre misu 


Si | de amintiri, impletind 
Veslitele lui „fire de melancolie și de vis“, 


tos, 
ΓῚ 
lzvoerele literaturii de mâime, și de azi, sunt nesecate. 
Dacă Valeriu Cârdu a putut scoate minuni, doar din le- 
genda Nicadorilor, a Decamvirilor, a lui Serie Ciumetii a 
si ἃ Majadahondei. no: avem în faţă, pe lângă aceastea, ră 


Căci Beamulu acestuia δὰ ina bot deajuna nici su 
pole lui Maţa, păci mariajul CApitanului şi a anilor de le- 
pionari, ci trebue să-i panam iaaintea ochilor, şi în seria, 
- So deştepia cai puțin atunci. Nu în ce ὧδε at Mitea, O 
putred. ΟἹ în tumeant, Jetta ma rodeşie decât în auilete PR 


i 
8 
ij 
i 
: 
| 
: 
oa 


e ν 


Europa tânără 


πα ππ--π a ὃῸὉ6ὃὁὅὁθααι. 


» A ἜΑ ΟΣ = 
AER RSR et Cca 


Arthae Azxrmanu 


A. Serena 


J. A. Primo de hivera 


Organizaţia Tineretului German sa întemeiat în 
anul 1925 la Plauen, de către Kurt Gruber 
Viitorul măreț 8] acestei organizaţiuni, a fost plătit 


care moare in luptele dela Chemnitz, în 1927, luna lun'e; 
Paul Thellwliss din Dueren în lanuarie 1935; în 12 
Februarie, Rudolf Schoeder din Leipzig ; la 26 Mai, 
Gerhardt Liebs, din Witz; la 17 August, Hans Hoff- 
mann din Berlin; la 3 Septembrie, Hans Mallon ; iar 
la 17 Septembrie, Gerhardţ Wittemburg, în decursul 
aceluiaș an 1931 şi Herbert Norkus; cea mai mare 
jertfă. 

Conducătorul Hitlerjugendului a fost până la 1931, 
Buch, actualul judecător suprem (Reichsleiter); apoi 
conducerea a trecut în mâinile lui Baldur Von Schi- 


Azi Conducătorul Tineretului German este Arthur 
Axmann, 


Conducătoru! tineretului italian, A, Serena,  zâmbeşie 


increzător Viitorului, pe care Italia il cucereşte cu sabia 
ȘI cu sufletul, 


Jost Antonio Primo de Rivera, întemeetorul Falangei 
“pân:ole, este aproape de Sufletui nostru prin destinul 
rage pe caăre l-a avut. In 20 Noemvrie 1950, după un 
î>mulacru de proces, a fost împușcat la închisoarea din 


ROMÂNIA ȘI AXA 


CĂPITANUL, în orice domeniu 
de activitate umană, prin începu- 
tul pe care-l făcea deschidea dru- 
muri mari cari se întindeau, pe 
deasupra deceniilor. Actele lui au 
lost întotdeauna gesturi uriașe de 
titan. El a conceput în mare, 
peste ziua de azi, şi peste inte- 
resu' imediat, N'a fost — din a- 
cest motiv — niciodată înțeles. 

Răspunsul Său era: Vor înțe- 
lege ei 'a anul !”. Na fost un fel 
de a vorbi aceasta, ci de a făptui. 
Dincolo de faptele sale sta pute- 
rea de a prevedea desfăşurarea 
evenimentelor, cel puțin Cu Un an. 
Această forță intuitivă a făcut 
din e! omul politie autențic al 
neamului românesc Și cel mai 
mare profet, 


Politica moastră externă a fost 
creşită, Căpitanul a spus acest 
lucru în 1936 cerând să „răspundă 
cu capul acei cari. își manifestă 
păreri cu privire la politica ex- 
ternă a României”. Guvernele 
trecute au slujit interesele maso- 
neriei si iudaismului sub masca 
legăturilor de rasă—latinitatea—; 
tradiției—cultura noastră de nu- 
anță franceză — ; şi a conduitei 
mora'e — recunoașterea satisfa- 
cerii dorințelor noastre. 


Politică nu înseamnă însă, sen- 
timentalitate și cuvânt poate a- 
vea numai cel ce ccistitue o for- 
tă—fizică sau spirituală. Curajul 
nostru de a înfrunta, în țară la 
noi. curentul comunist, jertfa de- 
pusă pentru înfrângerea puterilor 
ascunse — cari luptau împotriva 
naționalismului — nu pot fi con- 
Siderate ca semne de ostilitate 
contra statelor naționaliste. Ele 
sunt virtuţi cari ne dau dreptul 
ȘI mândria de a sta alături de 
Germania şi da Italia. Noi nu mai 
„untem parazitii aliați'or noştri şi 
Nici cersetorii lor. Noi nu suntem 
convertiții“ din interese de apă- 
râre a unor graniţe amenințate 
cu drepturi reale, legitime. la 
politica naționalistă a Axei. Noi— 
Prin Căpitanul nostru şi prin ati- 
tudinea tineretului legionar ro- 
mân—am crescut în ea am ἰδ- 
buenit vulcanice din  străfunduri 
de opresiune și cu orice riscuri 
„am pus deacurmezisul grese- 
ilor săvârsite şi cu prețul sânge- 
lui am arătat că drumul destinu- 
UI românesc nu poate fi decât 
alături de Germania şi de Italia. 


umea care n'a fost pentru 
mânia a rămas pe drum, a iei 


ea G, preţueşte armătura sufle- 
lească a întregului neam. A do- 
vedit-o, 


Căpitanul s'a ridicat împotriva 
„Sancțiunilor'“ decretate dă Ro- 
mânia contra Italiei, A întieraţ 
gestul. Italia a înțeles, A dovedit 
acest lucru prin entuziasta şi sin. 
cera primire făcută d-lui general 
Ion Antonescu, Conducătorul Sta- 
tului la Roma, care a primit în 
persoana d-lui General Ion Anto- 
nescu nu numai pe reprezentantul 
Statului ci şi pe purtător năzuin- 
țelor şi sufletului neamului ro- 
mânesc, 


Personalitatea Generaluluj Anto- 
nescu este bine cunoscută în stră- 
inătate. D-sa s'a impus ca o forță 
conducătoare de oaste, 

Este mult prețuit pentru depli. 
nătatea caracterului — ca om -- 5ὶ 
apreciat strateg şi tactician—ca mi 
ΔΓ, 

Ţăranii și tineretul ostăşesc au 
găsit întotdeauna sprijin moral, 
și material în acest om drept, :ar 
tmeretul legionar român, în vre- 
muri grele, când se hotăra soarta 
sa şi aceea a neamului, a văzut în 
ΕἸ singura posibilitate de salvare. 

Acest lapt i-a dat puterea de a 
fi exponentul întregului neam și a 
țării, peste hotare. 

Cuvântul său ἃ lost Are ostă- 

i pin de demnitate, 
if A tat din situația umili 
toare În cate ne aflam. Cine îna- 
fară de el ar fi putut so spună 
atât de clar şi dureros de sucer: 


„Am pierdut o bătălie fără să 


. entru prima oară 
na ee: Mala Re acest SA a 
Istoria noastră“ a declarat Acre 
neral la Roma. Aceste cu Ἐξ 
sunt spuse în numele neam a 
românesc şi pentru el. „Ne-am ᾿ 
sezat aci primii şi vom pleca ὃ 


i {π ΐ 
λων ΜΑ͂Σ a făcut cel IAA 
mare pas politic pentru satul 
românesc: adeziunea Rom ἌΝ 
pactul tripartit. Germania, 


şi Japonia au primit cu multă 
bucurie România alături de ele. 


Este semnificativ faptul că d 
seneral Ion Antonescu Sa îngrijiţ 
personal ca politica noastră exter 
nă să intre pe linia destinului ro- 


1 DECEMVRIE . 


Sărbătorirea comemorării zilei 
de 1 Decemvrie 1913 a Unirii Ar- 
dealului cu România s'a făcut în 
Pirmul an de conducere a desti- 


nelor româneşti sub regim naţio- 
nal-legionr. la Alba Iulia. Au ţi- 
nut să sublinieze importanța a- 
cestei zile şi să sporească semni- 
ficaţiile ei, prin prezența lor: d, 
General Ion Antonescu, Conducă- 
torul Statului și 4] resimului na- 
țional-legionar si d. Horia Sima, 
Comandantul mișcării legionare. 


N'a fost o adunare cu caracter 
revizionist. Pentrucă noi errdem 
în dreptate si credem în sufletul 
ardelenesc, ἢ, Horia Sima a ca- 


racterizat minunat încrederea 
neamului românesc : „Ardealule 
sufletul tău ne vestește biruin- 
ţa !** 


Ziua de 10 Decembrie — zi în 
care sa dat prin glasul studentimii 
române semnalul de alarmă imno- 
trina pericolului iidnvese si a celor 
cari rămâneau indiferenți față re 
viitorul acestui  neam—s'a serhal 
cu un fast impresionant In Casa 
Siudentească, sub nresedintia 1-lui 
Viorel Trifa, Preşedintele U. N. Κ. 
ΠΟ ῊΝΝ 

Particinarea d-lui Horia Sima, 
Comandantul  Miscării Legionare. 
la această solemnitate constitue un 
semn de înfrățire a întregului 
neam prin tineret, In cuvântarea 
D-sale a subliniat imvortanța co- 
virşitonre a luntei dale de studens 
lime pentru apărarea patrimoniu- 
lui spiritual şi material nl Neamu 
lui românese şi fatul că en a fost 
şi trebue să rămână precursor al 
idealurilor nationale, 

Afară, fulaii mari de τὰ πη — 
ve cădeau pentru  înfiia dată în 
ucest an, —tesenu vijeltoyst Πα 
ΟΠ n jernii.., Pe en s'au îmerustat 
paşii hotăriți αἱ μὰς Lp e ii 
'a dus să prezinte omaaiul ei dlui 
ΕΝ dA Antonescu pb rara 
rul Statului și regimului națiana 


legionar, 
O lumea veche O lume nouă. 


Ἵ Teri. şi azi 
. 


DAN ΝΙΤῸ 
29 


„SCRISOARE  DELA 
ΤᾺ", se numeşte 
dului Pavel p. υ, 
revista „Oemeraţia de z- 
Oraviţa, în Tnmuarie 1038, Printre 


pom nl postului de creanene, Aro 
Cotruş, A reapăzat, îmro editură O 
din Lisabona, în admirabile condi 
ii tehemie, ὌΨΙΝ 


cu purmnnle de argint; 

să mă bată ploi δὶ ceaţă, 

cu pumnale reci de ghiaţă. 
Deasemenea în „Pazăre ἦρθε 


| să mă bată ploi și vânt, 


ră simmatie Și, fiindcă la Zbu- 
cium era tâlc de pândari noui, 
Peiu este printre cei proseriți 
după oprirea aparitiei. În pri: 


menţi îmi -- în | | - See i Σ 
ταν Ἴονίι în pci pd pu. Din „Scrisoare dela Graniţă” fete pai ον πιῆ | O mie nouă mute Datrmreri ἃ pentr ear ἐς τα a | RE, 
εἴς ᾿ 6 i din srdu! creste i niin din venit. Poezia „HORIA”, ΤΟΊ ΘΗΝ i pe E. 
biică în mai multe γον δὺο ae poe În mai p du Rome me aa atata * rana 2% 
Capitală și din Panst, fără a că Zic uni, că ser fi făcut Ὁ fiare sdracă In acest număr, este n compleete- menteeenea fe nemai Ν 
: ei pet sp: ; Cu jrunze de tămâie şi de pun, ta ᾿ Ὡς Ὁ} d 4 strofe. în Seri. teen ἴω, ata ; | 2 Ἢ 
dea în mectria rușinaasă, cum su - E piete se me mot ἐγαθεοαδε, τῶν re 4 celor dou 54 a 
căzut mmlţi dintre cari mici mw tibia aaa car. cata mă iaca, „oaren dela vrantă”, comnusă în ἂν 8 a arti00lo pe care ΝΣ; 
ne aștepta. Au fost „eri“ car i DDR letit. pentr εἰ. 1937, a tost dndieată mazehui poe! μος mn ἢ ἄς Dă, nt μων Răspundere ὦ de 
orar mite din gi sli Cu cine de stânjenel și-aripi ἄν "mraaba mngehi- mai dart δὰ dr leoionar Valeriu Cărdu,. Carmara edr ap er nat | τ." 
5 sal atu “ma crin. pila ες | Pot « mei e teatre δ᾿ mă 
noe capete tneoranate, cari nau Fu, vera, cred că fruntea εἰ de beniru-n ruză din privirea, rula, . dul Belu se - adreea ΜΗ Valerie pi e σὰν înce. etenă 2 Ce ami | j A 
avul nici în clin nici în mânecă, ia Tirimei pata. pentru εἰ dă Ὡ“- 06 Cârdu si-i povestea toata aceste rut mi arte momen mp - | | za ΝᾺ 
cn literatura; deasemenea ἃ fosi Aleea ma putut ce să rămână. ui dn laptă,. « ial ΗΝ a raci ar Ape îm ui - δ σον că 
cazul când wn tânăr poet a încli- Prea ptrăluceste, υὔπδι, sua ὃ "âtrânii sătw de viață, ar vre anala | ame οἱ powtatei moare ὧν τὰ 2 ἘΣ 
nai un imn, Pe care l-a coris pe stea. sf Pa trăia 2 | e "9 
piele de câine. Belu fără a avea De Ἐν "8. stem drepţi în vorba tei tmpă δος 

: ; atuncea, peste cunineni de A 
ΚΝ ere lana ρει Dali. păzea, tunul, tancul, PR roore χὰ dă PRESA LAMORAR e: 
te velamul îngrijit lucrat și αὖ | (ia ὁ μα Andie numără Dână azi 6 seria de ga 
mă As” Poezia le tură. Ἧι aste Ὁ po aa. εὐ dar DE 

dez, (Pate al dui ea volum du- Aa «ai ae A 00: re vecea-i mai pace, mărul ai Ἢ ete δὲ zreviate aevise care mal de 


pă „Conăctabre Albastre) A 
În! o sineră suticfactie pentru 
noi volumul său. Prin mhestei- 
tele îi  păammuiri de iomuini 
Ta'sise pă înrele carecuri aperi 
mea cengurii și tipăreşte aproa- 
Pr Mute poeziile. afară de τως, 
pe care le-a retinut nentru un 
Ri? mol co „Sapiroere d 3 
prenită”, cere i-a fo ἰγιξωκ γι τὴ. 

Forma conerelă τὸ ca ὁ ina 
tea por pa e din damrniuj pat 
esta erinia Belu πρεὶν 
dintr'o realitate vădită e pro 


mul sub o ΜῊ de palunțen fi 
plânge copilăria. Flementale prim» 


nu se opreşte doar la această 
poartă de durere omenească Mai 
trebue să fie ceva dincolm şi se 
lasă purtat de mitul  poporan 


ca să deslege enigma : 


Prin vădita inovare a versului si 
mai e încă ceva, — prin vădita 
inovare a omului, fratele Belu 
și-a fixat echilibrul, în spatiul 
Doe?ie; noni 

MINAI CODTROVA 


VERA N. TOTU, 

semnează O în continea ἵν 
„ Vremea” minunatele amintiri fe. 
titulate : 

„Dramuri în legendă” 

Amintirile doamnei Vara N 
Totu nu numai că au o nrontea 
tabil de mare valoare tarică, 
pentru trecutul sbuchumat și gio- 


ras al Legiunii, dar și din punc 


isurul vdsduhulei ἐδησὰ furtună 
si lângă inimă maj ca e 


pâine: -- 
ΤΗΣ de tigru, maururi de câine. 


“hi Pai cu mii 


pentru el sunt toate-așa eu sunt. 


de vităturt de 


Dar santem siguri sai ὍΝ fu 


DE 4 τ 
4 ί, ν᾿ +] 

a Σ €, 
οὖς ἕω 
17.3 îi] 

αὐ a 
᾿ ἘΠῚ 3 că 


4, 


ἱγὰψ +a mai da lueruri 
fa L 


Va cură! în Țară Și δ muta) 


Sa burura de noul nostra sheet 
Si mure rinste va avea Bănmin? 


care mal bine pi mai frumos 


Priooana cea mara care aa ji 


nut încătusati pe Hevara. îşi ταῦ: 
meste a2i—în schimba otel a. 

Fiecare îsi simte sufletul mmma- 
ind de atâta plinătate Pinoare 
e ceva de δοῦκα ȘI spume ἔσω» 
nos pentru că rupe de lâneă ἐν 


“i maj ciupat, 

δὲ ri de γί, săpiămână de sp 
'Amână, lună de tonă. μόνε 
Minanmă a {σεν şi a fechori 
ui de fer δὲ Căpitanul me fest 
ἃ fără de târg, 

Insemnâm aci câteva dinire e 
"este făclii: Garda, venele miş- 

tomate din ! γ' 


. ᾿ κἄν! | | 
Pale i de ; ἍΔΗ . Pâmbeaviţa 
i eee EEE ΩΣ κα στο male tuia ὁ ὍΝ oral ta tenta 
Poezie „Hairlunemueă”, se resimte Stilul limpede εἰ διά, imi (ad. Rima συμ, Κων ont ἴηψ, ΟΝ. abea 
indemnul stiri e une de βουβίν narea a fimuriler, ἰοὶ la. eu ză 

M sata Povestea. minanată a stilouiu Ve Și omis jest 
retea fermecat al ἐμ! lamei Mota danie După. anonata 

niTragu a . 
"ἃ mia pâurea grai ui Niculae Totu, se mepaetă Αρραν Cutrug miam 


50 


de 
vimă și suflat ce are mai de pret 


= | 2 URNE 
lor” După ce trei ani de file a fo oo Mor 
Pavel P. Relu: prigonit, alături de Lagiune, azi se NI m le do i 
: FLOI! DE PIATRA Vântul sună si pământ reintoarce cil. ea victorios, pă AR ei pia ea “πὶ mg 
dă: i tm za i rănile-mi ling; » Din multimile ὁὐγ ἣν unu Pale Ρ : tip 4 
νι Pios de Pintei τὸ intitulează ΕΝ, aie "ΠΝ γὼ DA DA tegr gi: Pe ao: Pila pa ere 
VII N bănătțeen futu γι ἢ prat τον suflet — : 
să volumul tânăruln; port bi pa și mem capul găsi culc, wmde— rirba tut : lege, n „d dar cu ᾿ „Bătră 
LE apărut Ja începutui anulu: acesti vetutineemoa morai, I7ereei platose sie actmțhtmt, OO mu Beta stânt cm ânin ἣν ata. 
să pia: mi egean mal prtedindenea. purui, pret îmi. cutremur de pâlmmti ὦ μ᾿ | ȘI intelept δὰ νοῦ din τ 
᾿- teza, partea emma i-a intuneric de nu vezi Așa cântă  pmetui mucenici ΟἿΣ Scriptaniăi A: mea lnaorit pe e > 
: george decât şerpii cu ochi verzi area ANR Ὁ ὅς ὑπ comă. 7 Vorbe de molldvă ab ἐς 
, dea, pe cât era posibil, forma tell nara în, πο. mloraa, == votate md tul dintre matură ! Acea vre κὸν - ἊΣ 
| noului ideal. Incă din 1938, pe & ide ie fir COR Mai INAH Pobine ce SAU Rapa ς 
ι ΠΝ ΝΟΣ m ae sate ma 03 rai inte îni-o stoaree, "rendiată despre Cipla: | Adevăr zic vouă n locul μαι ον pic 
A teni, urmând licetii la ran  gte teranita așa cum e ea unii ΟΝ aniteniia bai 11 reprodutarn Va răsări în țară noi poare fi 
Fereit-Aneeră m jpg tried crudă şi sfârșește air A redă meat Cut trimite, ἐπ xhatere Plăci frânii pe roți, pe pri i 
i moartea cu toată sălbăticie e. beci ἢ 
Sti și apr mirat n în Este o imagine a zguduitoareloi (i aice cum rea, ei îi vor seote primăvara din avere ii 
Secreţeanu, cu versuri cari ns realităt; pământene. Dar portul Ἵ batea cum vrea. | Să 
spurt timp i-au câștigat o sine La σε de lucru Φάμη pa păhulmer de terimnă și de fidea ἐξ 


“ 
- 

ε 
τῇ 
sg 


LIBERTATEA, 


foaia săplămânală pentru să 
toni şi muncitori, întemeiată Ja 
Orăşie în anu! 1902, foaia acea- 
sta care dealungul anilor a fos! 
cea mai vie flacără de naționa- 
sm românesc și creator şi-a 
pierdut pe venerabilul ei inte- 
meietor, părintele Ion Moţa, lup- 
tătorul neintricat şi dârz de tot. 
deauna. 

Scrisă simplu, pe înțelesul tu: 
turor, dar cu suflet mult şi elan 
nemăsura!, „Libertatea” a răzbă- 
lul prin anii vitregi, senină, aşa 
cum îi erau vrerile, devenind cea 


„mai bună și cea mai folositoare 


gazetă pentru popor, 

Suspendată de atâtea ori de 
slăpânirea ungurească de pe a- 
cele vremuri, iar înflăcăratul ei 
redaclor închis, „Libertatea”, prin 
perseverența părintelui Moţa ἃ 
reuşi! să se mențină pe aceiaş; 
linie de foc şi pară, pentrucă dru- 
mul ei era drumul cel drept, dru- 
mul neamului. In paginele εἰ au 
răsărit pentru întâia oară articu- 
lele pline de soare și primăveri a 
le lui Ionel Moța, mucenicul dela 
Maiadahonda. 

Tot sbuciumul neamului sa 0- 
plindi! în paginile de multe ori 
inlăcrimate pentru durerea și va: 
erul poporului obidit şi sărac, 
pentru că „Libertatea” în totdea- 
una a fos! alături de inima Și su- 
ΠΟΙ neamului. 

Testamentul lui Ionel Moţa, re- 
dactorul sufletesc al „Libertăţii” 
grăieşte viu : 

„Nu lăsați „Libertatea“ să 
moară" 

Și desipur că „Libertatea"” nu 
va ἢ lăsată niciodată să moară, 
Ne este prea dragă și prea a- 
proape de sufletul nostru. 


celaș potențial] energetic de ro. 
mânism şi în special; legionarism 
creator. 

Desprindem din cuprinsul ulți- 
mului număr ce poartă data de 1 
Decembrie, articolul „Viata Je- 
gionară ca isvor de creație", sem 
nat de d. Alexandru Basarab, în 
care subliniază âportul nou pe 
care-l aduce Lepiunea—ca veşnic 
81 inepuizabil isvor de creație — 
în artele plastice, Fără ca -să se 

oprească aici, însă, d. Basarab 


Desigur că aceste conslatări a 


42 


REVISTE 


le d-lui Basarab, pe care d-sa le 
hotărniceşte la artele plastice şi 
arhitectură, se pot extinde în 
toate celelalte ramuri și În spe- 
cial în literatură „.. 

In restul numărului semnează . 
d-nii: lon Ţurcan, Eugen Neculau, 
|. 1, Imbrescu, Liviu Rusu etc. 


MUNCITORUL LEGIONAR 
Anul Τ Nr. 3—12 Dacemvrie 


In iurășul de reorganizare ἃἹ 
României Legionare, nu s'a uita! 
nici acel oropsit al sorții: mun- 
citorul. 

Incadrat până mai ieri în aso- 
ciații streine de tot ceia ce este 
românesc, muncitorul s'a înstrei- 
nat cu fiecare zi ce trecea de glia 
de lângă care pornise, devenind 
unealta oarbă a celor fără palrie 
și Dumnezeu, 

Revista „Muncitorul Legionar" 
sa impus dela primul număr ca 
ună dintre revistele serioase, ἃ- 
dânc gândite și scrisă cu suflet. 

„Muncitorul Legionar” nu NU- 
măi că, umple un gol adânc sim- 
μ în publicistica românească, 
dar este singura și cea mai se- 
rioasă revistă de educație pen. 
tru muncitorul nou; muncitorul 
leoionar, pe care Căpitanul l-a 
iubit atât de mult. 

Semnează în acest număr d-nii; 
Vasile Tasinschi, ministrul Mun. 
cii: George Macri, directorul re. 
vistei; Dumitru Groza, comandan- 
tul orunului levionar, Pr. St. Pala 
ghită, Teodor ΠΟΙ, Τὶ Diaconescu, 
Τ, G. Vasiliad, etc, | 


PĂMÂNTUL STRĂMOȘESC 


Incontestabil, una dintre bunele 
publicații scrise in duh levionar 
pentru veacul verde, este „Pămân- 
tul strămoşesc“. 

Revista aceasta apărută acum 
după 13 anj de luptă odată cu 
„Ziua În care neamul regăsit, în- 
tărit, să fie stăpân şi în care Ja. 
sul înstreinaţ să fie românesc, O 
cere Galata, Cetătuia, Râpa Ga]. 
benă, . Piata Unirii, Mitropolia, 


Revista apare sub conducerea 
comandanților Bunei Vestiri ; Ilie 
Gârneată i escu şi 
cari semnează 

în &i slova sfân- 
i a Căvitanului si a intâiului sol. 


- al Leviunii Argha 1 Mi. 
hail, Ion | Mota Tghanghelul Mi 


„ Pagini de istorie, cu însăşi peana 


"Cel de al doilea număr ἜΝ ΤῊΝ 


“ ν ἑν. τς 
5. που -, 
ζ΄ ἀν κι ἢ 

᾿ ze pita > 
ον». 

ΟΕ’ ΤῊΝ 


CUVÂNTUL STUDENȚESC O 


După doi ani de prigoană, ui. A 
buna studențimii române si-a SEA Pa 
luat apariția sub semnul începu. | ΤᾺ 
tului de veac nou, vea 
Revista aceasta, în 

ieia s'a sbuciumat tot cr A a 
neraţiilor de studenţi cari şi-au 
iubit cu atâta ardoare pământul 

slrăbun, pentru care au Stig. Cha Ὁ 
le mai frumoase şi mai Măreţe 


osului lor, a revăzut lumina zilei εκ 
odată cu răsăritul soarelui biruin OO. 
jei pentru care a luptat atâția ani 
dearândul, 

» Intâiul număr al revistei a foai 3 
semnat de către acei ce au fost -.- 
intotdeauna îndrumătorii acestui Ὁ 
tineret în tumult, de către acei ce ΤΩ 


Si Wa a, & . 


a me zip, ze e 00 
ιν» ἀν, ἃ ppt ᾿ τὰ A τιν - 


au înțeles întotdeauna lupta cea E: 
dreaptă ἃ studentului român: Ὁ 
Gen. 1,, Antonescu, Traian Brăi. 
leanu, Alex. Constant, Traian 


Herseni, P, Pp. Panaitescu δὶ, Via: - 
rel Trifa, Andrei Vasile, Fănică ὃ 
Anastasescu, Valer Neagoe, Dr. 
Marius Constantinescu, | 
Preca,.. 


ὟΝ 


Pompiliu „Să 


atita σι... 


inchinat luptelor studențești şi zi. 
lei de 10 Decembrie, având. Ia i ΘΟ 
produse articole din slova Căpi: aa 


tanului, a lui Ionel Moţa, δεῖ 
Marin etc. Mp a = ΡΟΝ 
Incepând cu numărul din Ia. 
nuarie, „Cuvântul Studențesc” va 
reintra pe făgașul său de totdea- 
una, fiind scris de studenți. ἐ 


ARMA'TOLII, 


foaia săptămânală de luptă ar 
mânească, fondată de Iancu Ca. 
ranica și Constantin Papanace, 
este sinteza tuturor vrerilor şi e- | 
lanurilor "fraților noștri inaredo- 
peni, cari de acolo de pe streine. << ΝᾺ 
le meleaguri, unde i-a aruncat ἜΝ 
destinul, au auzit și au înțeles 
chemarea cea mare a Căpitanu- ς᾽ 
lui, răspunzând în chiot haidu- 4 
cesc: Prezent | DP. 

Scrisă cu sârg și dragoste „Ar. 
malolli” este una dintre bunele 
sarele. săptămânale care aduce ἢ Τα 
sufletul curat și verde acelor ce 
au δία! intotdeauna păsa ft 
fească pen 


ENDL ARES na a ce e AP ic 00 Da 


PEPE e 


yr'S 
i 


Muta 
2%) 


ta ei ema. ve mere 
Ț ν. pe 


bl 


το Prea Impe ta 
Ἴ "ἊΣ Ρ 


G. G. ISTRATE 


MIHAI SILVESTRU 
ALEXANDRU ARMAȘU 
NICOLAE AXINTE 
ION BĂLEANU 
GHEORGHE BARBU 
CONSTANTIN BENEC 


TEODOR STAHU 


ION I.Mora 


ION BODNARU 
CRISTU BUD! 

TACHE CARNICIU 
CAROL CĂZANESCU 
MARIUS ciorLEc 
MIRCEA CONDOPOL 
PAUL CONSTANTINESCU 
MIRCEA COSTACHE 
CONSTANTIN CUCERFAN 
GHEORGHE D!:MA 
DUMITRU DUCARU 
EUGEN FIREA 

GIB. FLORESCU 
VIRGIL FLOREA 
CONSTANTIN FOCŞA 
ŞTEFAN FRANC 
ST. JAN. CĂMAN 

ION GALMEANU 
TRAIAN GENERALU 
ENE GRIGORIU 
ALEXANDRU GRUIȚA 
ION HONCERIU 

ION IONESCU 

ION 1. IONESCU 

ION IOvu 

LATIŞ 

ȘTEFAN LEVISCHI 
ION MADUȚA 
MARICARIU 

GOGU MANOILESCU 
DUMITRU A. MÂNZU 
VASILE NACIU 
VIRGIL NOAGHEA 
HORIA OPROVICI 
FLORIAN POPESCU 
MARIN POPESCU 
PETRE POPESCU 


re 


NECULAI TOTU 


; 


DIMITRIE TEODOR 
VIRGIL TEODORESCU 
GHEORGHE TCACIUC 
CORIOLAN TODAN 
GHEORGHE SURUGHIU 
ION STANCU 

ION REUȚ