După ce am dat cu aspiratorul am stat un pic pe canapea (cu lumina stinsă) și am simțit trecerea timpului. Se spune că 90% din oameni pot fi înlocuiți cu un script Bash de trei rânduri. Oare eu ce-am realizat până acum?
Acesta este un jurnal public (sau „blog“ ca să înțeleagă și copii de azi) în care voi scrie ce-mi trece prin cap și preferabil cât mai des.
Acum câteva zile am descoperit situl Idle Keyboard. Folosește Flash ca să genereze niște sunete de tastatură pentru a creea impresia că cineva scrie. Dar nu generează orice sunete de tastatură — generează generează sunetele tastaturii IBM Model M Keyboard. Asta e tastatura pe care am avut-o la primul calculator. E faimoasă pentru faptul că e foarte rezistentă și gălăgioasă. Din păcate eu nu mai știu ce-am făcut cu ea, restul calculatorului îl mai am.
Fiindcă sunt utilizator Linux simt nevoia ca orice să-mi meargă din terminal. Deci am descărcat toate cele cinci fișiere MP3 folosite (sunt ușor de luat) și am creeat un script Bash numit „lucrez“ care cântă MP3-urile într-una.
Mulți nu știu asta: eu am emoții foarte puternice. De asta sunt poet. Asta este una din poeziile mele:
Ochiul exagerării
Tot are un început decadent!
Așa de dulci sunt rădăcinile vieții
Și se simte cum ceasul ne privește!
Icoanele stau ca ochii fără nisip —
Sâmburii nu se mai traduc deoarece
Tabloul ruginește precum fericirea
Care mereu merge mai departe!
Rima mă-nconjoară ca ciuma
Pe aceste plaiuri fericite,
De simt cum presiunea separării logice
Pare a transforma disperarea în neliniște —
Și simt revigorarea așteptată
Când aura blocurilor de piatră
Atinge descărcarea sănătoasă
Și mă lasă minunat!
Citind poezia asta din nou, am rămas fără cuvinte. Este uimitoare și eu sunt foarte obiectiv.