Irina G.Lecca — Dreptul Vietii (1908)

IRINA G. LECCA 


DRERTUE VIEȚEI 


ni 
BUCUREȘTI 


TIPOGRAFIA „UNIVERSALA“ IANCU IONESCU 
1908 


Seti această carte ca 
semy de caldă iubire. pS 


` Jrina Ş. Lecca 
Tarcău 13 Dece , 


Miercuri, 12 Aprilie 18 . 


Trăsura cotise pe drumul salcâmilor, ce 
duce la curte. In capătul aleei, prin porţile 
deschise, zăream cărările prunduite, rondul 
de flori şi în fund de tot, strălucitoare în 
bătaia soarelui, casa mare boerească, cw 
scări largi, ferestre 'nalte, stâlpi groși de 
piatră. 

Imi părea rău că am ajuns. Aşa plăcută 
fusese plimbarea asta!... Şi-mi umplusem 
pieptul de mivezmele fiorilor de câmp, de 
mirosul bradului... Şi mă simţțisem aşa bine 
în trăsura frumoasă, alături de d-na Nedelcu... 
Puţine plăceri mi-au fost date să gust, în 
şaisprezece ani ai vieţei mele — aşa că prețul, 
lor e îndoit pentru mine. Săptămâna, trecută ; 
venise d-na Nedelcu să mă ceară dela mama | 
pentru petrecerea asta... Rămăsesem pe gân- 
duri: cum să merg la Nuferii lui Iorgulescu ? 
Cu ce mă gătesc?... Căci oricât de puţin 
fudulă aș fi, nu-mi place să mi-se ghicească} 
nevoia după îmbrăcăminte. 

Eleonora Nedelcu, pricepând încurcătura, 
mi-a zâmbit drăgălaș „ca totdeauna, mi-a 


d A 


Tai Azi dimineaţă m'am sculat cu noaptean: 


) 


dezmierdat obrajii cu mâna albă şi parfu- 
mată şi mi-a şoptit încetişor: A 

— Pregătim Aglăiţei o rochie frumuşică; 
de mul alb şi dantele. Pentru o fetiţiv urită 
ca dânsa, nimic mai potrivit. 

Mä uitai rugătoare la mama : 

— Mă duc—aşa-i ? 

Şi mama pe gânduri, îndoelnic: 
Știu eu... La Iorgulescu ?... 

— Las-o, las-o—stăruie Eleonora Nedelcu 
o poţi lăsa cu mine... Toți moşierii vecini 
mergem la invitare: vor fi un cârd de fete, 
nu numai Aglăiţa...—Și m'a lăsat mama! 


i cap, să am când strânge prin odăiţele că- 
suţei noastre. Nu vroiam să las prea multe 
în grija Saftei—bătrâna noastră servitoare... 
Pe urmă era și nerăbdarea să mă gătesc cu 


rochia de mul—cu pălăria de dantele—cu 
pantofi de lac negru. 


~< Când sa oprit trăsura Nedelcilor să mă 


La 


iea, Andrei, fratele lui Nedelcu, nebun, ca 
totdeauna, a strigat în gura mare, de sau 
oprit trecătorii în mijlocul drumului : 

— S'ar zice un trandafir plutind... pe un 
NOUraş !... 

Râd de el: 

— Periectă asemănare!... Numai să-mi spui 
cum de a ajuns trandafirul la nour ?... 

Işi încruntă fruntea, îşi apleacă ochii, își 
apasă degetul pe tâmplă—absorbit—ca un 
cugetător, și deodată. : 


vi 


— Nourul s'a coborât la trandafir! 
Mă supăr : a 

— la te rog!... 

— Incepeţi iar să vă certaţi? Mână Ioane! 
—porunceşte Nedelcu. Caii o luară la trap. 
D-na Nedelcu şi eu, salutam cu mâna pe 
mama, pe mos Vasile, rămași în portiță şi 
privind după noi. Când îi pierdui din ochi, 
o uşoară strânsoare simţii la inimă: au ră- 
mas bieţii singurei pe o zi întreagă... 

Dar Andrei nu-mi lasă vreme să mă dau 
jalei: cu mii de ghidușii mă înveseleşte... 


- Ajungem. Un fecior așteaptă jos la scară, 
altul ne vestește stăpânului, care ne întâm- 
pină vesel, desgheţat, cum nu-l mai văzusem ; 
gudurându-se în jurul Nedelcilor, şoptind nu 
ştiu ce în fugă d-nei D Nedelcu, care-i răspunde 
tare, de aud şi eu: . zA 
— Mica mea prietenă, a venit cu mine... 
Mă neliniştii : ce i-o fi zis Iorgulescu, de 
La răspuns, așa? Poate nu mă mai ţine minte 
de când m'a întâlnit la Nedelcii? Mirat o fi 
întrebat cine sunt? 
E Poate avusese dupie mama vrând ES . 
mu vin, A 
bgs Ş'aşa Í nelinistita am intrat în antreti 
= mare, cu biliardul în mijloc. Prin uşile 
lonului, a odăilor, se iviră capete 
c iscoditoare. La vederea Eleon 


Tae 


PF 

/  vxorbindu-i, care de care salutând-o... Rămasei 

stingheră, alături de dânsa, între toţi străinii 

ăștia, cari vorbeau într'o amestecătură de 
râs, de franţuzească, pe ici-colo câte o co- 

chetă aruncătură de vorbă românească... Mi 

se păru o clipă că d-na Nedelcu uită de mine 

şi mă cuprinse ciuda: ce căutam aci, între 
străinele astea.?... Nu mai bine ședeam acasă? 

Cum m'a lăsat inima să viu la petrecere, pe 

când ai mei au rămas preocupaţi de zilni- 

cele griji?... Şi ca o ameţeală îmi venea de 
vâjâitul vorbei, de foşnăitul mătăsurilor, de 
| mirosul amestecat al parfumurilor... 

Pe încetul glasurile începură să scadă, 
înghesuiala să se rărească; feciorii serveau 
juieă, rachiu moldovenesc ora prânzului se 
apropiase. 

(o D-na Nedelcu mă luă de mână, mă pre- 

:- zentă la doamne, mă duse între fete. Ce 
fete !... Țapene par'că înghiţise o linie. Și 
mă măsurau, mă întrebau, înțepate la vorbă : 
de unde sunt, cum mă chiamă, dacă sunt 
rudă cu cutare ori cutare „om mare“ pur- 
tând nume la fel cu al meu? Priveam cu 
milă aceste copile îmbătrânite de aerele lor, 
de pieptănătura, grea, îmbrăcămintea preten- 
țioasă... Veneau tineri în jurul nostru, dară 
ședeau puţin, din pricina acestor închipuite, 

care mi-ar fi întors spatele de n'aș fi fost 
rudă cu X. Y., oameni mari. 

\— Mă plictiseam. Mi se wî, mai ales că de pe 

balcon îmi venea, râsul fetelor Ionin — pre- 
lung și vesel, pe când tovarăşele mele mă- 


surau pe toți cu aşa răceală, de îngheţă 
orice avânt cald, orice răsunet de veselie în 
vecinătatea lor... 

Andrei să'ndură, mă scoate dintre ele, 
mă duce pe balcon. Reînoii cunoştinţa fe- 
telor lonin. Mă înconjurară amabile, priete- 
noase. Mi-s dragi, că-s sburdalnice, cu inima 
pe buze, cu râs vesel, înrâuritor. Era un haz 
sbucnirile lor de mânie, cu Andrei, care se 
prea întrecea, uneori, şi era mai mare haz 
«e împăcăciunele lor iute, drăgălaşe... 


După masă grupuri se formară prin sală, 
prin salon, prin curte, grădină. Mişunau oas- 
peţii în toate părţile. Unii în picioare, vor- 
beau ; alții şedeau pe canapele, pe- băncile 
aleelor şi sorbeau cafea turcească; tinere 
perechi se furişau pe sub plantele salonului; 
fetele Ionin spuneau cimilituri Ja câţi-va băeţi, 
furioși că nu pot ghici—spre marea bucurie 
a fetelor. In mijlocul unui mănunchiu ales 
de doamne, domnişoare, Iorgulescu înşira 
nimicuri, şi dânsele se prefăceau că mor de 
râs—:se pretăceau—căci de multe ori râsul 
pornea din gât... 

Eu stam pe balconul salonului şi prin 
uşile deschise priveam înăuntru. Şi nimic 
nu-mi părea mai prostesc decât râsul ăsta 


pe comandă. Din când în când ochii lui Ior- 


gulescu se opriau asupra-mi, ciudoşi de ne- 
păsarea mea la așa haz. 
Andrei s'apropie de mine, se, uită în salon 


s 


10 


„oftează încrucişând braţele pe piept şi făcând 
din ochi cu înţeles: 


i 


/ — E bogat, Iorgulescu... e de neam mare 
și 


„e buxlac!... 

— Gură rea! 

Cu palma dreaptă pe inimă, cu ochii hol- 
baţi şi căznindu-se să-şi ție seriosul: 

— Să mor dacă nu-i aşa !.. Da şi eu, 
când sunt mare sunt bogat—de neam mare 
și... burlac. Să nu uiţi! > 

Asta-i o vorbă a lui de când eram mici 
şi ne alungam prin iarbă după fluturi... Pe 
atunci amândoi făceam gluma asta. Acuma, 
că sunt de 16 ani nu ştiu de ce nu-mi mai 
place. Mă doare când prin ea mi se arată 
imposibilitatea a se lua în serios căsătoria 
cu o fată săracă... Nu mă costă perspectiva, 
de fată bătrână, ci lipsa delicateţei unor 


\fințe dragi..: 


Andrei urmează : 

— Gândeşte-te! Peste un an adio algebră, 
trăiască libertatea ! 

Ridie din umeri, întorcându-mă spre parc... 

— Ce? 

— Mai schimbă duhurile, — astea's răsu- 
fate... Andrei! 

Da el mi-arată în salon : 

— Uite moș Drâghici !... 

= n Enez 

— Moş Drâghici—tărăe brâu.— 'Ți-am po- 
vestit doar o mulțime de dânsul... Mă duc 
acolo !... 

Fâră să mâ'ntore — cobor scările, mă în 


1] 


fund în pare. Mă ispitea păduricea cu desi- 
gurile umbroase; pe ici-colo câte o rază se 
turişă prin frunziş, aurind adânciinile. 

Am mers o bucată, mă înfundam tot mai 
mult printre brazi şi stejari. Cărările bine 
îngrijite, prunduite, cu bănci şi mese de fier 
pe alocurea, par nelalocul lor în parcul ăsta, 
pădure aşezată după voia naturei: Copacii 
au crescut cât au vrut de deși, cât au vrut 
de stufoşi. Pe trunchiuri seculare se sgrap- 
tănă tot felul de curpăni sălbateci. Printre 
ferigă și muşchiu pletos, isvoraşe linpezi se 
strecoară, clevetind, prin umbre şi lumini. 

În crâng păsărele ciripeau, în mii de to- 
nuri; mierla fimeră tare şi voios—trilurile 
altor păsărele răspundeau prelung; iar din 
înfundături, venea glasul răgușşit al cucului... 

Rămăsei locului — uitând de restul lumei. 

Toată această mişcare, tot freâmătul acesta 
vibrând de sforțare pentru viaţă !... 

Un foşnet mă'nfioară: o femeie stă ghe- 
muită la pământ şi culege burueni. Mă ză- 
rește, se uită pe furiș la mine, se preface că 
nu mă vede, culegând înainte. 

M'apropii : 

— Ce culegi? 

— "Loporaș... 

— De ce? 

— De leac... 

— Dar ai cules mult—vreau să o măgulesc.. 

— Trebue să culeg pân’ mai cântă cucu 
—pe urmă nu mai găsăsc... 

— Şi cât ţine cântecul cucului? 


12 


— De obiceiu pân’ la Sân’ Chetru... Da 
să nimereşte care cântă şi pe urmă — şi 
tainic, cu mâna la gură:—da' acela să pre- 
tace'n uliu... 

Foarte serioasă, mă minunez : 

— Aşa ?!... Şi o mai întreb: 

— E mare pădurea asta ? 

— Ba! De-aici dai în poiană, din poiană 
să vede—în vale şuşaua târgului şi apa... 

Făcui câți-va paşi — mă pomenii pe un 
tapşan de iarbă netedă, catifelată— o poiană 
înconjurată de trei părți cu brad, ce se ri- 
dică sus pe munte; iar în o parte vederea 
se deschide largă asupra văiei, cu drumul 
târgului mărginit de râu, în dreapta. La mal 
—în apa ce se tolănea în bătaia soarelui ca 
un șarpe albastru-argintiu, femei cu poalele 
în brâu băteau de zor cu maiul. Pe câm- 
piile din stânga şoselei, ţăranii duceau plugul 
în susul şi-n josul țarinei şi totul strălucea 
luminat de soare. Dealurile apropiate erau 
acoperite ca de o ceaţă, iar departe-departe 
munţii se zăreau fumurii, ca o dungă mai 
întunecată pe albastrul-albiu al cerului. 

-Xi liniște-linişte, de mi semngreuiau ple- 
oapele. 

Mă așezai pe iarbă, sub umbră de brad, 
și cu ochii la cer îmi amintii de vremurile 
când doream să fiu mare, să urc muntele, 
„să vâr capul în cer să văd minunăţiile de 
acolo... O, să văd o clipă, doar, raiul în veci 
sclipind de soare şi îngerașii în, haină lungă 
-albă, și turmele de cocostârei cu copilaşi în 


13 


lașă, atârnaţi de pliscul lung, așteptând un 
semn, ca să coboare pe pământ... Când mi 
sa spus că-i orizontul, toate frumoasele mele 
vise sau năruit... 


Și cum stam adâncită în gânduri, aud 
un pas —mă ridic speriată — Iorgulescu e 
lângă mine. . 

Sar în sus, îmi netezese rochia: ruşinată 
că a trebuit să fiu căutată, că m'am dat 
uitărei. 

— Aici te-ai ascuns? 

Incerc un cuvânt de scuză: e aşa frumos- 
aci, că m'a furat priveliștea și... 

— E trumos zici? Iți place? 

Și vesel, cu ceva din bucuria copilului 
lăudat : 

— Eu am gusturi curioase, ce nu plac 
ori-cui... Nu ţi s'a părut prea sălbatic parcul? 

— Sălbatic? Da!... Dar asta-i farmecul 
lui! Așa un pare aş vrea să am! 

Făcui ochi mari de mirare când îmi zise, 
par'că, cerându-ini socoteală : 

— Cum de-ai venit? 

D-na Nedelcu m'a cerut dela mama; 
şi am venit... 

„Mi-se pare că ești displăcut surprins de: 
vizita mea, c'ai întrebat-o dimineaţă pe Eleo- 
nora, acuma pe mine...—Prinzând a merge : 
—să ne întoarcem, domnule Iorgulescu ! 

Imi dă braţul—mă razăm uşor, cu sfială.... 
Nu mă simţeam de loc în largul meu cu 
domnul ăsta străin! Ce ideie avusese Eleo- 


14 


nora Nedelcu să-l trimiată pe dânsul după 
mine, în loc de Andrei! 

Deodată mă pironeşte locului şi mä în- 
treabă pripit : 

— D-na Nedelcu nu ţi-a vorbit nimic? 

"— Nimic, domnule Iorgulescu! — și caut 
să scap din strânsoarea braţului. 

Par'că n'ar băga de seamă, neclintit, zice 
înainte ; 

— O rugasem să-ţi vorbească! — Şi glasul 
domolit se face dulce de tot. 

— Duduie Aglăiţă, mata ţii minte când 
te-am văzut întâi ?... Pe scări la Nedelcu... 
iarna asta... Mata suiai scările, eu le coboram.. 
N'am priceput ce caută chip ca a matale, 
făptură ca dumneata, în târguşorul de pro- 
vincie. 

„Nedelcii mi-au spus cine eşti. Prin ei am 
aflat câte aţi îndurat şi cum vă aflaţi acuma !.. 

„De atunci, de câteori am suit scările casei 
lor, deatâtea ori îmi răsăriai în închipuire 
albă, mantă, subţirică şi cu privirea blândă 
și serioasă a ochilor mari albaştri... 

„O vreme nu te-am mai văzut şi dorul în 
mine creştea din ce în ce... M'am spovedit 
Eleonorei Nedelcu. A găsit că-s prea bătrân 
“pentru d-ta—dară mi-a dat și nădejde... Azi 
nu mai aştept ziua de mâine şi tentreb: 
vrei 'să fii nevasta mea? 

Neîncrezătoare îl privii : 

— "Dacă vreau?! 

Imi veni în minte povestea Cenuşotcei. 

‘Far dânsu... 


15 

„A deschis braţele, ma înclegtat în ele, a 
prins a mă săruta... Aspră-i sărutarea de 
bărbat şi despustătoare! Uf, par'că-i văd 
ochii cam jilăviţi, braţele tremurătoare și 
gura lui căutând cu lăcomie gura mea!... 

Speriată m'am sbătut, îi scăpai din mână, 
fugii spre casă... Am ajuns roşie, gâfâind, 
abia putând răsuflă. M'am oprit la banca de 
sub balconul salonului. M'ajunge din urmă. 
S'aşează lângă mine tăcut—nemulţămit. 

N'am îndrăznit săncep vorba şi-mi era 
teamă să fi stins toate făgăduinţele ispitito- / 
vului viitor cu spaima ceea proastă. — 

Intrun târziu măntreabă: de ce am fu- 
git așa? 

Nu răspund nimic... 

— Ce tare te-a îngrozit săvutarea mea!... 

Tac mereu, cu ochii în pământ. 

— Is tare respingător ? 

— Nu eşti respingător, o, de loc. 

Clatin capul privindu-l drept. 

De deasupra noastră, de pe balcon, Andrei 
ne chiamă: 

— La cate, boeri mari, şi pe urmă la 
drum !... 

Mă, aţinti şi încreţind sprâncenile : 

— Ce are de-i aşa aprinsă? 

— Nimic! mă grăbesc să răspund. — Dar 
el s'a furișat în timpul cafelei la spatele meu 
și 'mi-a suflat în ureche : 

— Să nu te potriveşti la curtea „càva- 
lerilor tomnatici !“ i 

-Nu ştiu de ce m'am turburat... 


16 
-La plecare, luându-ne rămas bun dela Ior- 
gulescu, mi-a sărutat şi mie mâna. Andrei 
sa făcut foc! O parte din drum a bombânit 
că astea-s mode dela 48, când Iorgulescu ar 
fi fost bun candidat de însurătoare. Şi la în- 
cercările mele de apărare s'a butnit, şi-a 
smuls câte-va fire din „închipuita“ mustață, 
- pe urmă sa urcat pe capră şi a mânat ne- 
buneşte până'n oraş. 
Eu, în trăsură, mă spovedii prietenei mele. 


—— Acuma, în liniştea odăiţei mele—în tăce- 
“rea, nopţii, amintindu-mi de toate—îs neli- 
niştită—îngrijată. 

Nu-mi vine să mămncred în norocul meu... 
Oare nu-i un vis şi mâine mă voi trezi tot 
Aglăiţa din trecut, amărâtă de ce vede în 
jurul ei? 

Dară nu dorm, nu! 

M'am învârtit în perne, am încercat să 
alung gândurile, însă văzând că îndărătnice 
îmi revin, am dat la o parte storu, am des- 
chis fereastra, am zâmbit lunei ce se-ițiia la 
mine de pedeasupra nucului, rotundă şi râ- 
zătoare. Și am stat privind-o până ce o boare 
răcoroasă mă ajunse la piele alungându-mi 
tot somnul, dându-mi ideie să scriu. De ce 
n'ag scri? 

Fiecare viață îşi are romanul ei. Toate 
viețele încep la fel, pe aceeaşi cale spinoasă, 
bolovănoasă, prăpăstioasă şi cu popasuri veş: 
nice—la depărtări deosebite. 

\ Unele au noroc de se strecoară printre 


17 


obstacole; altele sar când pe bolovan, când 
pe drum neted; altele dau din bolovan în 
bolovan, din prăpastie în prăpastie... până 
ajung fiecare unde le e scris popasul... Și 
după cum e pricepută, simțită calea asta, 
fiecare viață lasă în urmă un roman. 


II 


Joi. 


Nu mă aşteptam să vie aşa curând Iorgu- 
lescu la noi. Şi când l-am văzut intrând 
grav, în haină neagră, ceremonioasă, frica 
necunoscutului în care voi intra, grăbi bă- 
tăile inimei. Dară mă liniştii iute: e plăcut 
Iorgulescu, e bun şi căsătoria asta ar fi vi- 
sat-o multe din bogătaşele care-i făceau haz 
eri, de toate nimicurile. Mă mir şi acuma 
de gustul lui pentru mine—mă mir, că domnul 
asta bogat, îngâmfat şi rece, sa îndrăgostit 
de mine... 

E rece, dară pentru mine i se îmblânzese 


Sa 


ochii, i se 'nmoaie glasul şi umbră de îngâm- / 


fare nu arată. 


Azi, după ce m'a cerut, după ce au ho- 


tărât, când să fie logodna, după ce s'a certat 
puţin cu mama, cu moș Vasile, care nu voiesc 
să-mi facă dânsul nimic, până nu-i voiu purta 
numele, m'a luat la o parte şi ma rugat să 
ţin eu cu el, să nu fim cu toții contra lui. 


18 


Ş'am încercat să-i ţin parte, dar mama a 
hotărât că mă voiu duce la dânsul cu puţină 
zestre de albituri ce-mi va face ca, şi de 
nu-i va plăcea lui, îmi va comandă pe urmă 
alta. 

S'a rugat să mi se dea voie să-mi aleg, de 
pe acuma, ce-mi place ca rochii, ca rute. Il 
va, îngriji de ele, le va primi la Nuferi, unde 
yom sta primele timpuri. Şi a rămas așa! 

(Eu băteam în palme de bucurie; nam mai 
avut, de opt ani încoace, un dor îndeplinit. 
Acuma voiu avea de toate! [mi venea să-i 
sar în gât, să-l sărut pe amândoi obrajii, de 
bucurie, de recunoştinţă. Nu îndrăznii. Când 
să plece, am rămas o clipă singuri şi ma: 
sărutat hoţeşte, pe ceafă. 

Şi când eră în stradă, am stat o vreme 
privind după el: e bine, lorgulescu—se cu- 
noaşte din mersul lui, din mlădierea corpului, 
de cum salută, se cunoaşte din tot felul lui 
de a fi, omul de baştină, boerul de viţă... 

Aşa, dar, eu —Aglăiţa Vornescu—voiu locui 
în casa frumoasă, cu grădina minunată, stro- 
pită de havuz! Cu ce admirare o privisem 

| printre zăbrelele de fier, când copiliță, tre- 
i ceam pe acolo! 

Dragii mei părinţi se vor odihni, însfârșit! 
Cum îi voiu îngriji-—cum îi voiu alintă! 

Și voiu ceti, voiu pictă, voiu cânta. După 
amiazele, la Nuleri, voiu cutreeră satul în 

cercetarea nevoeșilor. Voiu căută să câştig; 
încrederea, iubirea celor de jos; o strânsă 

1 legăţură de dragoste să ne unească! 
E 


19 


O, Doamne! Lumea întreagă aş cuprinde-o 
în braţe, aş strânge-o cu foc la piept! Ce 
“bun te face mulţămirea sufletească ! 

Să nu condamnăm săracul! Lipsurile-i în- 
veninează inima. Bogatul ar trebui să fie 
mereu bun-—ajutorul lui să înduicească zilele 
amare a celui în nevoie... 

Invidia întunecă mintea-——sufletul. Ucigaşii 
morāli îs mai vinovaţi decât ucigaşii de oa- 
meni... Bogatul ar trebui så fie doctorul su- 
Heteze al nevocşului. = 

Sunt şi cu bună din fire, cu toate că n'am | 
avut mijloace să mi arăt mila, bunâtatea ce 
lâncezese în mine.. De un an chiar amorţiă 
din ce în ce orice avânt frumos. E un an 
de când mătuşa Smărăndiţa n'a mai vrut 
să-mi plătească şcoala — tocmai la sfârșitul ` 
învăţăturei şi tocmai în anul când fusese 
bolnavă de tifus şi mama a stat luni întregi 
nedeslipită de patul ei... Cum de nu se gândii 
Smărândiţa Vasianu, mândra boeroaică, că 
nepoată-sa e cât pe-aci să ajungă dădacă la 
copii—târă învățătura sfârşită ? $ 

Cât pe-acì să devie ucigaşă morală Smă- 

. răndița Vasianu, dacă alături de egoismul 
ei, naş fi avut pilda Eleonorei Nedelcu... 
Eleonora Nedelcu! Ce dulce rază mângâ- 
ioasă în viaţa mea tristă de copil simţitor! | 


Parcă mă văd mică, în rochie neagră, în 
gara Iaşului; răzămată de mama şi dânsa 
şoptindu-mi : să fiu cuminte, s'ascult de pro- 
fesoare, să mă ferese de răceală şi să nu 


20 


plâng când va porni trenul cu mine, spre 
Bucureşti. Făgăduesce toate-—nu cu vorba, de 
teamă să nu mă năpădească lacrámile, ci 
dau din cap—tăcută—cu ochii mari, cătând 
în ochii mamei; înghițind mereu salung 
nodul ce mi s'aşezase în gât; sclipind din 
pleoape, să'mping îndărăt lacrimele ce mă 
hărăţesc... 

Şi pe cât s'apropie plecarea, alipindu-mă 
tot mai mult de mama, urmărind, îngrozită 
mişcările din jurul nostru... Uruitul trăsurilor 
pe prundişul din dosul gărei ; paşii hamalilor, 
a funcționarilor, a călătorilor prin săli, pe 
peron ; mirosul de mangal, acid fenic, iuţeau 
bătăile inimioarei de opt ani!... 

Mai socoteam cam să rămân singură cu 
unchiu ăsta aproape străin, care scotea liniştit, 
fumul din ţigareta de chihlimbar legat în 
aur... i 

Mama îl rugà să-mi poarte de grijă, så nu 
răcesc în tren, să nu stau în curente. El 
mormăea un : „bun-bun“, abea desluşit. Nu-mi 
eră drag unchiu ăsta morocănos, tăcut. Imi 
spuneam că n'are vocea bună, groasă şi 
blândă a inoşului Vasile!... Frumoasele po- . 
veşti spuse de dânsul în serile de iarnă, când 
mama şi tata erau la teatru, ori la sindrofi! 
Multă vreme n'am să mai aud basmele cu 
zmeii furioşi, cu mama-pădurei, cu feţi-fru- 
moşi şi Cosânzene... Curgeau lacrămile ca 
prin sănţuleţe, pe obrajii lui bătrâni, când 
mi-am luat rămas bun dela dânsu... 

O fiuerâtură, un dangăt de clopot îmi tae 


21 
visările: o huruitură grozavă, o vâjâială ca 
de furtună, o fluerătură prelungă: trenul 
intră în stație. 

Freamăt general pe peron. Hamalul ridică, 
bagajele noastre, ai mei se scoală. Apuc 
mâna mamei, mă'neacă suspinele : 

— Mamă-mamă! 

Iar mama s'apleacă, mă cuprinde în braţe, 
mă strânge la piept, zâmbind printre lacrămi. 
Mă sue în vagon. Trenu se mişcă. 

M'arune în fundul canapelei, sbucnese în 
plâns, cu obrazul ascuns în palme. 

Intrun târziu, când ridicai capul, unchiul 
cu ochii în tavan, scotea liniștit fumuri din 
țigareta de chihlimbar... - 

Am ajuns noaptea în Bucureşti. Păream 
un bob de linte în gara cea mare. Şi inima 
îmi bătea să se sfarăme şi sgomotul asurzitor, 
îmbulzeala hamalilor, strigătele birjarilor mă 
amețiau, mi se părea că sunt pe altă lume, 
că toate emoţiile prin cari trec din zori, 
sunt închipuirea unui vis urât, din care nu 
mă pot desmetici şi că mă voiu trezi tot 
în pătuţu meu de bronz, cu perdeluţă de 
dantelă. 

Am petrecut noaptea la o rudă; a doua zi 
m'a dus unchiu la şcoală. 

Fiorul ce mă sgudui, când se opri trăsura 
la scara cu multe trepte! Gangul din faţă, 
pridvorul, cancelaria, directoara cu zâmbetul 
acru-dulce!... 

Şi eu în picioare lângă unchiu, cu capul 
aplecat puţin, priviam sfiiioasă când la direc- 


toară, când hărţile de pe păreţi, când dulapul 
cu scheletul, cercetând cu groază în toate 
pârţile, până'n unghere... Şi-am plâns cu su- 
ghițuri când nvam despărţit de ultima fiinţă 
ce-mi amintea casa. 

Mau dus prin veranda cu un părete de 
geamuri—spre curte; cu uşi multe în celalt 
părete de zid, de unde-mi venea murmur 
nelămurit de glasuri- pe îngânate—glas mai 
tare, poruncitor de profesoară, glas încet, 
moale, nesigur, de copil. Imi venea un vâjâit 
de voci, de foşnăit de hărtie, hârşcâială de 
eridă pe tabelă... Din catul de deasupra, 
într'o amestecătură de melodii, se auziau 
sumedenii de piane discordate. Un cârcel 
îmi strânse biata inimă: ah, unde m'au 
adus ?!... 


Sună un clopot! 

Domnișoara câreia am fost încredințată, 
mă duse în curte. De pe uşi năvăleau fete 
de vârste diferite. Toate vesele, vorbăreţe, 
sărind, râzând—unele cu ciripeli de păsărele 
scăpate din colivie, altele, plimbându-se ce- 
tind, recitând pe derost tare şi iute, ca într'o 
suflare, lecţia. 

Ma miram de aşa vioiciune la copilele 
astea ; mă miram de îndrăzneala lor de a se 
mişcă, de a răsufiă în voie, sub ochii profe- 
soarelor, care răspicau din când în când, po- 
runcitor aerul: 

— Pas de roumain, pas de roumain! 


23 


Vorbiam bine franțuzeşte, nemţeşte, dar 
nu-mi puteam lămuri strigătul ăsta... 

© profesoară nantă, cu un cap mic, ce o 
făcea să pară şi mai nantă, cu ochelari pe 
nas şi cu o linie în mână, vine spre mine 
şi după ce mă aţinteşte puţin, exclamă că- 
tre fete : 

— Drăguţa copilă!... După cine poartă 
doliu ? 

Se strâng grămadă în jurul meu, fetele. 

— După cine porţi negru ? Cine ţi-a murit? 

Grozava bănuială îmi fulgeră mintea !... 

Cu bărbia 'n piept, le privesc printre gene... 
și tac, 

Protesoara îmi ridică cu deasila capul şi 
din nou către fete: 

— Ce ochi admirabili! Culoarea topo- 
raşului... 

— Dar cârlionţii ăştia, Friiulein—îmi joacă 
dâmsele şuviţele în palme. 

— tiingaş copil! Dar mamă ai? 

— Am... 

— ȘI tată? 

— Da... 

Şi zăpăcită de profesoară, de fete, de pri- 
virile lor iscoditoare, sbucnii în plâns. 

Mai tărziu, la rând, două câte două, am 
intrat în sufragerie. 

Unguroaice cu mutre sălbatice, serveau 
tropăind, bufuind, aproape aruncând talerul 
cu mâncare pe masă, mormăind ceva într'o 
limbă sălbatică, răstită, ca toată înfățișarea 
lor, când li se cerea apă ori pâine. Nu-mi 


` 
1 


24 


puteam deslipi ochii dela dânsele, dela fustele 
lor scurte şi creţe, dela bottorii din picioare... 

(Și cele două şiruri de mese, cu feţele mur- 
dare, boţâte !... Frumoasa sufragerie de acasă! 
Masa pătrată cu faţa de in subţire şi alb ca 
omătul ; scaunele cu spătare nante şi Ghe- 
orghe în haină neagră, învârtindu-se tăcut 
dela unul la altul, cu talerul în mâini înmă. 
nuşate... 

Uf, şervetele pline de sosuri, paharele 
groase de-un deget, tacâmurile de rând! 

Și nu putui îmbuca nimic în sufrageria 
asta urâtă, cu slugile ei fioroase. 

"Veni sara cu meditaţia, cu rugăciunea, cu 
urcatul la dormitor, odae mare, cu paturi 
de fier, înșirate în lung şi m lat, luminată 
slab de candele atârnate ici-colo, în tavan, 
şi friguroasă de ne clănțăneau dinţii în gură, 

M'am ghemuit sub plapomă să mă incăl- 
zesc. M'am gândit la pătuțul moale de-acasă, 
la odaia călduroasă... 

De ce, dacă e tata bolnav, m'au trimes 
aici ? 

[ O, de s'ar însănătoşi mai curând, căci naș 
i putea să trăiesc în haosul ăsta, unde toate 
"mişcările 's:orânduite de nesuferitul clopot... 

Ce-or fi făcând acuma ai mei? Plânsese 
cu toţii la despărţire... Lacrimele pe bieţii 
obraji bătrâni ai moşului Vasile... Zâmbetul 
printre lacrimi la mama—când m'au suit în 
tren... Tăticu drag ce o să zică dese'ntoarce 
și nu găseşte fetița lui acasă ?... 

Erà bolnav rău de sta nemișcat în cutia 


K] 
ISI] 


îngustă şi se lăsă hâlțânat în voie de cupeaua 
mare cu îngeri în colţuri... 

Oare 21... 

O, nu se poate! Și mama şi moş Vasile şi 
guvernanta, toţi îmi spusese că tata s'a dus 
în străinătate, la băi... 

Dară de ce, atunci, când mai întâlnisem 
tot o cupeă de astea, mi se spusese că în ele 
se duc morţii la groapă ?... 

Rochia neagră... întrebările fetelor... bănu- 
iala ce nu puteam goni... 

Cu fața în perne, slobozii durerea mea de 
copil, cu toată puterea de simţire adevărată, 
omenească, amestecând suspinele mele amare, 
cu răsuflarea doinoală a celorlalţi copii... 

Când am adormit, nu ştiu. Prin somn aud 
un clopot, îi uit rostul... 

Foiala din jurul meu, apa vărsându-se, li- 
ghenele ciocnindu-se, paharele zăngănind, 
vorba în şoaptă — nu mi le explic în toro- 
peala de care eram cuprinsă... Simţeam nunai 
sufletul greu, o usturime în gât şi dormeam 
și nu eram liniștită. 

Care-va mă'mpinge ; deschid ochii, mă uit 
buimacă împrejur: odaia mare, cu paturi ìn- 
sirate în lung şim lat... 


Până'n vară nu m'au luat acasă. Vacanţa 
Crăciunului şi a Paştilor am petrecut-o rà- 
tăcind în clasele goale, tăcute. 

Numai după examen mă pomenii fugind 
și eu cu braţele întinse, cum aleargă spre 


. 


26 


clogșcă, cu aripioarele desfăcute, puiul rătăcit 
de ea. 

Şi mă ascunsei la pieptul moşului Vasile, 
şi ascultam cu nesaţ vocea groasă și bună 
ce-mi vâjâise de-atâtea ori în ureche la adu- 
ceri aminte... 

In tren, alături de dânsu, cu glas plin, 
tremurând de fericire, l-am întrebat de părinţi, 
de fratele cel mic, de toţi ai casei... 

Imi răspundea sorbindu-mă din ochi, des- 
mierdându-mi uşurel obrajii. 

Am aflat că nu ne întoarcem la Iaşi, ci 
la dânsu, în orăşelul de munte, în căsuţa lui 
cu două odăiţe despărțite printrun pridvor 
îngust. 

Ce-mi păsă mie că nu mă duc la laşi”!... 

Mergeam la mama! Oftam de bucurie, ali- 
pindu-mă de el, să fiu mai sigură că dânsul 
e—moş Vasilică—şi mă duce acasă! 

Dela o vreme tăcurăm privindu-ne cu 
drag. 

Găsiam că-i mai slăbit moșu, spinarcai 
cam încovoiată, părul mai albit, hainele de 
şaiac is purtate, descolorate... Dară vocea 
tot aceeaş e, iar ochii blânzi ca totdeauna. 
Își odihnea, de osteneală, palmele pe genunchi; 
îmi culcai obrajii înfierbântaţi pe mâna lui 
bătrână şi-i făcui întrebarea ce mă chinuii 
de un an de zile, aproape: 

— Moş Vasile, dar tata? 

Coboară spre mine priviri duioase, cu mâna 
liberă netezindu-mi fruntea... 

Pricepui... 


27 


Apoi, când am intrat în căsuţa mică a 
moşului Vasile, în căsuţa cu două odăiţe 
despârţite printi'un pridvor îngust, când am 
dat cu ochii de mama slăbită, mai scundă, 
mai puţintică, în rochia săracă, de fratele 
mic gălbior, topit, în hăinnţele prea scurte, 
prea strâmte ; când pe drum nimeni nu ni 
se mai închină, ca în verile trecute, pe când 
veneam să petrecem câteva zile la moşu ; 
când mătușa Smărăndița mă primi pe uşa 
din fund, cum avea obiceiu să primească 
oamenii de rând, pricepui că odată cu tata) 
a plecat şi banul, „atrăgătorul prieteniei, sus- | 
ținătorul prestigiului, sprijinul material din | 
care izvorăște sprijinul moral“. = 

Cum stam înti”o zi pe scări, cu coatele pe 
genunchi, cu bărbia 'n palmă, cântărind, cu 
mintea de 9 ani, toate întâmplările micei 
mele vieți, o doamnă intră la noi în curte; 
frumoasă, nantă, oacheşă, cu zâmbet dulce, 
întăritor... 

Era prietena mamei — Eleonora Nedelcu. 
De ani își pierduseră urma. Din întâmplare 
aflase nenorocirele ce ne lovise,—alergă la noi. 


[II 
Vineri. 
Eri am închis caetul, când rânduvelele de 


sub streaşină începură vestirea, zorilor. 
Am dormit tărziu, somn adânc netulburat. 


28 


Mă visam înti'o grădină de flori, şi mirez- 
mele îmhbătătoare mă ameţise de nu puteam 
să mă mişc. Aveam însă cunoştinţa freamă- 
tului înconjurător: ciripeli de păsărele, că- 
derea în cascade a unei ape, foșnetul frun- 
zelor mişcate de vântişor... Dormeanwm. 

Raze nebunatice se strecurară prin stor, 
îmi deslipiră pleoapele şi rămăsei minunată 
de un buchet de flori albe, ce-mi înveseliau 
odâiţa. 

Sax din pat—îl ieau, îl miros. Pricepui că-i 
dela Iorgulescu. Ce gingașă atenţie —gândii. 
Imi adâncii obrazul în petalele îmbàlsămate 
şi răcoroase. 

Trandafirii ăștia—cameliile, crizantemele 
albe !... Ce frumoasă, ce delicată născocirea 
Fivei—/loarea!... Ce păcat că se vestejese 
curând... Şi privii din nou mănunchiul bogat... 
Biete flori, condamnate la moarte timpurie, 
numai din capriciu!... Si farmecul atenţiei 
gingaşe, dispăru. 

Voiu spune lui Victor Iorgulescu să nu-mi 
mai trimeată fiori. 


IV 
Sâmbătă. 
Ce curios e Victor! I-am zis azi la amiazi 
să nu mai omoare pentru mine florile. S'a 


busumflat—a început să mă sâcâie, că eu 
nu-l iubesc, că în iubire floarea e luată ca 


20 
simbol. Am râs de „cursul lui sentimental“ 
şi s'a supărat mai tare. 

Venise cu Eleonora Nedelcu. Dânsa a pro- 
pus să fic la ea logodna-—mâine—cu mare 
tralală. Š 

Victor mi-a zis că-mi poruncește rochia de | 
mireasă la Viena. M'am bucurat şi am strigat 
cu foc: 

— De-ar veni mai iute ziua so îmbrac!... 

M'au privit toţi cu sprâncenile peste frunte. 
Numai Victor a părut încântat și mi-a șoptit 
întrebător : 

— De ce... 

— Fiindcă are trenă... 

Nu ştiu de ce i sa lungit faţa a dezamă- 
gire, pe când ceilalţi râdeau cu poftă. 

A plecat cam mâhnit Victor, cam ciudos. 
pe mine. 

Dară sunt senină, fiindcă nu am căutat 
să-l supăr şi fiindcă nu-s vinovată eu de 
gusturile lui de a se bufni fără pricină. 


sig 
Dupä logodnă. Luni. 


Eri neam aşezat boereşte în trăsura Ne- 
dolcilor, trimeasă după noi şi am plecat. 

Mă umfla râsul când sosià luxoasă lumea 
poftită, care credea că e sendrofie la Nedelcii. 
Şi mai ales când, umilitor ne măsură din 
cap până 'n picioare, pe mama în rochia-i 


30 


sărăcuță de stofă neagră, înveselită doar de 
dantela împrumutată de Eleonora şi aşezată 
pe umere; pe moş Vasile în hainele de moda 
cu zece ani în urmă; pe mine în rochiţa de 
mul subţire. 

De multe ori m'au lovit aerele jignitoare 
a bogaţilor ăstora—a ridicăturilor—cum le 
zice Safta. In casa Nedelcilor se întâlnesc 
câteodată oameni de amândouă treptele—in- 
teresele politice ale lui Nedelcu cer asta. 
~ E un haz de văzut luxul ţipător, purtat 

\ obraznic de parveniţi, alături de modesta, 
\găteală, de modestia celor de viţă. 
"-Are dreptate moşu Vasile să spuie: „Mi-e 
drag poporul—opinca—dar parvenitul, nu! 
In secta asta nu-i legătură de dragoste, de 
datorie ; nu-i respect pentru nimic şi pentru 
nimeni. Pe cel de jos, din care s'a ridicat, 
îl despreţueşte ; pe muncitor îl despreţueşte ; 
clasa de sus o urăşte; pe sărac îl despreţu- 
ește, fie-i chiar neam. Şi-i e mai de cinste 
să stea alături de un hoţoman bogat, decât 
alături de un sărac cinstit!“ şi clatină din 
cap :—„de-ar şti îmbogăţitul ce pecete a par- 
venirei e ifosul !* Atuncea eu îl întrebam mai 
de mult: 

— Dacă-s aşa de mărinimoși boerii, și noi 
ne tragem din ei şi avem atâtea rude bo- 
gate, de ce suferim de sărăcie ?... 

Rămânea el oleacă încurcat, dar tot răs- 
pundea: 

— Noi nu ştim să cerem de pomană şi 
bogatul nu ştie care-i nevoia săracului... 


31 
— Mătusa Smărăndiţa 7... ziceam eu. 
Să 'neruntă : 

N'ai văzut pe cel mai frmnos copac cu 
poame și câte-o fructă degenerată ?... Si doar 
au vrut ai noştri să-mi facă o pensie dela 
„Casa de ajutor“ lăsată de tată-meu — dar 
le-am spus verde: „Nu sunt de-aceia, care cu 
o mână dau si cu două iau!“ 


Nu mai lungeam vorba, cu toate că nu! 


mau convins pe deplin nici până'n ziua de 
azi, ideile moşului. Căci-—socot—mărinimosul 
nu trebue s'aştepte să i se 'ntindă mâna a 
cerșire, ci el trebue să saplece, să cerceteze. 
Nu trebuie s'aştepte să fie rugat : înveseliţi-ne, 
mângâiați-ne; ci dânsul să îmbărbăteze, să 
strige cu vorba, cu ajutorul : fiţi veseli! mân- 
sâiaţi fiți!... 

Şi pe când saloanele se ticseau de lume, 
m'am furişat în etacul Eleonorei, în faţa o- 
glindei cu trei părţi, să mă văd bine. Nici- 
odată nu mă oglindisem decât pe fugă; în 
oglingioară mică de-abea mă zăresc așezând 
părul cunună în jurul capului. 

Şi mă privii, cum ași privi pe alta. 

Eleonora Nedelcu nimeri în mijlocul „stu- 
diului contemplativ“ 

— A venit logodnicul tău, cu moșu-său 
Drăghici; te caută... 

Şi luându-mi brațul:—Te mai aşezai?... Ți 
se pare că nu eşti destul de gătită?... Ah, 
tinerețe !... 

— Ştii de ce mă priveam? — îi zic apro- 


32 
piind buzele de mâna ei: —îmi scriu memo- 
riile şi vreau să mă descriu întocmai.. 
— Memoriile tale? Ai să mi-le ar aţi > 
— O, nu! Le scriu numai pentru mine 
—ca amintire la bătrâneţe... 
Mă strânge la dânsa şi încântată: 
_„—— Cum ai să-ţi faci portretu? 
(— Scurt şi cuprinzător, căci nu-mi vine 
l să mă cânt singură: faţă ovală, pieliţa tran- 
dafirie, ochi mari visători, culoarea topora- 
șului, gene lungi castanii, sprincene castanii 
lungi şi subțiri, gură mică roşie, cu colţurile 
cam ridicate, gropiţă în bărbie și 'n amândoi 
\ obrajii, când râd. 

„Am să mai spun că-mi place forma gâtului 
meu alb şi că pe ceafă joacă frişoare creţe 
din părul castaniu cu răsfrângeri aurii... Am 
să mai spun că-s nantà, subţirică, mlădioasă 
în mişcări.. Am să dau a înţelege că-s fru- 
muşică chiar !... 

Ala strânge la piept: 

— Chiar “bine, frumuşică, ! 

Cine-va bate la uşă—Anâdrei intră: 

— Domişoară, logodnicul te caută! 

Ce glas! ce privire!... 

— Domnişoară ?! Te rog să-mi spui ca 
până acuma, Andrei. Nu-i aşa, doamnă? 

Dară şi dânsa pare neliniştită, parcă nu 
ştie ce să răspundă. 

— Andrei, nici nu m'ai felicitat pentru lo- 
godna mea... 

Papăn, rece, sarcastic : 

— Felicitările mele! 


33 

- O, Andrei, —m'apropii cu călduroasă: 

nu tii urâcios, nu-mi strică sara cu aşa mutre ! 
- Mă duc atunci! 

Și cum erà în uşă, se nchină adâne si 
iese... 

Nedumerită mä torc către cumnată-sa : 

— Ce are? 

Toată veselia gata să mi se spulbere. 

Mă, durea şi mă doare purtarea lui. Aşa 
buni prieteni am fost totdeauna !... Aproape 
să nu-i cunosc glasul, ieri sara. Aş vrea să 
descriu petrecerea logodnei, dară acrele lui 
mă urmăresc, mä amărăsc, Numai la dân- 
sele sunt cu gândul. Mulţămirea viitorului 
meu frumos !... 

Sunt o îngâmlată şi pretind numai vorbe 
poleite !... 


At 
Marti. 


Logodna mea! Ce bine mi-ar fi priit, de 
n'ar fi fost aerele de câine bătut, a lui An- 
drei! Nu-i vorbă, când uitam de dânsu, mă 
destătam din inimă. 

Aga a lost: Nedelcii nu spuseseră la nimeni 
de logodna noastră, vroiau să facă surprin- 
dere—şi o mică lecţie îngâmfaţilor. 

De mână cu Eleonora, am intrat în salon, 
în cântecul valsului. La lumina puternică a 
candelabrelor atârnate ici-colo în sala imensă, 


a 
5 


34 


sclipeau giuvaericalele în jurul gàtului. a 
bratelor la cucoane. Umerile goale se deslu- 
şiau vag în nourul de stofă uşoară albă, roză, 
albastră ; şi contururile trandafirii se pierdeau 
în bătaia luminelor orbitoare ce coborau din 
tavan. 

Domnii, în haină neagră, străbăteau printre 
culorile vesele, se opriau în fața danțatoa- 
relor*ochite mai 'nainte, li se 'nchinau, le 
cuprindeau de mijloc, se legănau o clipă în 
cadență, până 'şi luau vânt. s 

Pe scaune, pe canapele, în jurul odăi, 
cucoane cu buzele strânse, cu privirile reci, 
moțăiră din creztet, la salutul meu. 

In fundul salonului, mama şedea intre un 
domn bătrân şi moş Vasile. Deasupra unel 
grămezi de cucoane se 'nălță capul lui Victor, 
care distrat răspundea limbuţeniei lor, cu 
ochii spre uşă. Mă zăreşte, vine spre mine, 
strecurându-se printre grupuri, printre pere- 
chile ce jucau. 

Zâmbetele batjocoritoare şi răuticioase a 
cuevanelor părăsite aşa de brusc! 

0, eu mă simţeam puternică, stăpână pe 
situație. $i le râspunsei cu un mic aer de 
dommniţă, pe care nimicurile mahalalei nu o 
pot atinge... Şi turbau mocnit! 

Numai fetele Ionin veniră la mine, drâ- 
gălaşe, îmi poftiră sara bună, pâfâind de 
milt joc. 

— Să-ţi prezint pe unchiu-meu Drăghici, 
îmi. zice Victor. SE 

Bătrânul de lângă mama se ridică, mäsu- 


35 


rāndu-má cu ochi râzatori pe sub sprâncene 
stufoase. E nant, spatos: are nasul încovoiat 
ca al lui Victor. Secamănă bine amândoi. S'ar 
zice un Victor mai „vechiu“. 

— Duduia Aglăiţa >... lac! aşa crai duducă 
Sofică. acu... acu... Câţi ani sunt de-atunci, 
duducă Sofică ? 

Ai cunoscut-o pe mama, mai de mult? 

Privesc albastrul descolorat a ochilor ci, 
privesc obrazul ofilit și trupul ei topit... Aşa 
a fost, ea mine 2. Vai, pârjolul nenorocirilor!.. 

- Erà cea dintăi frumuseţe a Laşului—strigă 
moşneagu--şaşa îmi rămasese în minte c'am 
recunoscut-o uşor !... 

— Mata nu stai în oraşul nostru? 

-— Eu? Păcatele mele! A trebuit năzdră- 
'ănia ceea (şi-mi face cu ochiul: ca să mă 
scoată din bârlog! Nu i-ai vorbit niciodată 
de mine, Vasile ? 

Nu! Nu-mi place să pomenesc trecutu, 
să-mi stric inima. Ei, dapoi cu fancu Dră- 
ghici am fost nedespărţiţi în primele tine- 
reţe... roata vieţei ne-a îndepărtat... 

Moş Drăghici s'aşază: 

— Vezi dumneata Vasile? Eu numai din 
ainintirile celea îmi trec anii... Sările de iarnă 
stăm până tărziu la gura sobei şi povestim 
de demult, cu Vochiţa... 

— Duduia Vochiţa ?!... 

Şi bătrânii începură desdepănarea trecu- 
tului... : 

Victor mă luă la joc. Afar de dânsu, ni- 
meni nu veni la minc. E drept că şi dânsu 


34 


sclipeau giuvaericalele în jurul gâtului. a 
bratelor la cucoane. Umerile goale se deslu- 
şiau vag în nourul de stofă uşoară albă. roză, 
albastră ; şi contururile trandafirii sc pierdeau 
în bătaia luminelor orbitoare ce coborau din 
tavan. 

Domnii, în haină neagră, străbateuu printre 
culorile vesele, se opriau în fața danţatoa- 
relor ochite mai nainte, li se nchinau, le 
cuprindeau de mijloc, se legânau o clipa în 
cadență, până 'și luau vânt. 

Pe scaune, pe canapele, în jurul otdâii, 
cucoane cu buzele strânse, cu privirile reci, 
moţăiră din creştet, la salutul meu. 

In fundul salonului, mama şedea între un 
domn bâtrân şi moş Vasile. Deasupra unei 
grămezi de cucoane se 'nălţa capul lui Victor, 
care distrat răspundea limhbuţenici lor, cu 
ochii spre uşă. Mă zăreşte, vine spre mine, 
strecurându-se printre grupuri, printre pere- 
chile ce jucau. 

fâmbetele batjocoritoare şi rautiăicioase a 
cucoanelor părăsite aşa de brusc! 

0, eu mă simţeam puternic, stăpână pe 
situaţie. Și le râspunsei cu un mice aer de 
dommniţă, pe care nimicurile mahalalei nu o 
pot atinge... Şi turbau mocnit! 

Numai fetele Ionin veniră la mine. drá- 
gălaşe, îmi poftiră sara bună, gâfâind de 
milt joc. 


— Să-ţi prezint pe unchiu-meu Drăghici, 
îmi zice Victor. 


Bătrânul de lângă mama se ridic, inăsu- 


H5 
rându ma cu ochi råzători pe sub sprâncene 
stuloazse. E nant, spătos ; arc nasul incovolat 
ea al lui Victor. Seamănă bine amândoi. S'ar 
vice un Victor mai „vechiu“. 

- Duduia Aglăiţa 2... lac! aşa crai duducă 
Sofică. acu... acu... Câţi ani sunt de-atunci, 
duducă Sofică ? 

Ai cunoscut-o pe mama. mai de mult? 

Privese albastrul descolorat a ochilor ei, 
privese obrazul ofilit şi trupul ci topit... Aşa 
a fost, ca mine ?!.. Vai, pârjolul nenorocirilor!.. 

[ră cea dintăi frumusețe a Laşului—-strigă 
moşneagu --şaşa imi rămasese în minte c'am 
recunoscut-o uşur!... 

-— Mata nu stai în oraşul nostru? 

-- Bu? Păcatele mele! A trebuit năzdră- 
vnia ceea (şi-mi face cu ochiul) ca să mă 
scoată din bârlog! Nu i-ai vorbit niciodată 
de mine, Vasile ? 

— Nu! Nu-mi place să pomenesc trecutu, 
să-mi stric inima. Ei, dapoi cu lancu Dră- 
ghici am fost nedespărţiţi în primele tine- 
reţe... roata vieţei ne-a îndepărtat... 

Moş Drăghici s'aşază: 

—- Vezi dumneata Vasile? Eu numai din 
amintirile celea îmi trec anii... Sările de iarnă 
stăm până tărziu la gura sobei şi povestim 
de demult, cu Vochiţa... 

— Duduia Vochiţa 2!... 

Şi bătrânii începură desdepănarea trecu- 
tului... ? 

Victor mă luă la joc. Afară de dânsu, ni- 
meni nu veni la mine. E drept că şi dânsu 


30 


juca numai cu mine, de-am surprins eucoa- 
nele făcându-și semne de întelegere, yoptin- 
du-şi ceva misterios la ureche, ascunse sub 
evantail. Ce-mi pasa mie în astä-sară ! 

Andrei a învârtit pe celelalte —neohosit. 
parcă nu erau picioarele lui. ci un tel «de 
maşină cu surub —ca jucăriile de tinichea ce 
se nvârt la infinit. întoarse cu cheiţa. 

Cu palmele pe genunchi, cu ochii mici, pe 
jumătate închişi, conu lancu Dräghici se uiti 
cu aer priceput la jucăuşi, aruncând în räs- 
timpuri părerea asupra jocului, asupra por- 
tului, criticând tot, pomenind trecutul. 
gulescu îmi spune că 
să-şi laude „vremurile“. 

— Ah, ah, uf...“ strâmbă cum ne răcoreani 
facându-ne vânt cu batista, cu evantaiul, cu 
mânuşa : —nu mai puteţi!... osteniţi... prăpă- 
diți... Indreptându-si spinarea. ridicând gta- 
sul :—gâfâiţi de jocurile leşinare din ziua de 
azi!... Suflaţi par'e'aveţi locomotiva în gât!... 
Ce să mai fi zis noi, în vremuri, Vasile? 

— An: auzit că erai straşnic danseur, Coane 


Iancule,— întinde spre dânsu gâtu o oacheşä 
sulobie... 


Lor- 
slăbiciunea lui este 


— Danseur!... danseur! —- se 'ngheboşază 
de râs moşneagu. Da' mă rog în ce carte ai 
pescuit cuvântul ?... 

Lumea în jurul lui făcea haz înăbuşit, 
căci nimeni nu se avântă să-l supere vădit, 
pe moş Drăghici—târăe-brâu. 

Muzica încetă deodată. 


37 

Un ficior intrà cu două farfurii pe tabla 
do argint. 

Coane lancule ~- strigă Nedelcu din 
prag —nişste bomboane pentru mata. 

ln farfurii era grâu. Drăghici se face foc: 

Aşa coleturi dai tu la musafiri, Ne- 
delcule 2... 

Lumea strânsă roată în jurul lui, se ghion- 
teste prin ascuns : 

Cum de-i vine lui Nedelcu să facă găgi de 
astea cu așa Înitii 05 2... O să-i spargă far- 
furiile de cap!... 

Drăghici zâmbeşte şiret. drăcos : 

-— Nedeleule, n'ci li având de gâud să mă 
logodesşti, hai 72... 

„Că în vremuri în tarfarii de grâu. s as- 
cundeau verigele... 

— De, Coane lancule... 

Incepe a scotoci grâul: 

— Pacatele mele! Cine nur mai... O ve- 
Nean Bardon. 

Nedumeriţi se privesc cu toţii, se intreabă 
din ochi, chicotese pe 'nfundate: Al naibii, 
Nedelcu !... 

Mosneagu joacă inelele m palmă, par'c'ar 
vrea si nar vrea să-şi treacă unul pe deget. 

Se răspândește, ridică fruntea: 

— Mă băeţi, care vreți astea ?... 

Victor întinde mâinelo : 

—- Moşule, eu! 

Si cu! 

— Şi eu! 


38 


— Stapi băeţi să-l dau la care sa cam 
întărziat... Victore !... 

Nici o sutlare nu se mai aude în salon. 
Lumea parcă bănueşte... Obrajii fetelor se 
cam rumenesc, fără îndoială că bătăile ini- 
melor se iuţesc... 

aAvusese dreptate Andrei: e bogat, Lorgu- 
lescu—e de ncam marc.. şi e burlac... 


Dar unde e Andrei? îl căutam în odaie. 
Mi-ar fi părut bine să-l am aproape în acele 
clipe, pe tovarâşul copilăriei. In inima mea 
a înlocuit fratele—plâns împreună-—-când mi- 
cuțul dormea liniştit, somnul vecinic... 

lancu Drăghici pare încurcat: 

— De!... ajută-mă cu o desluşire, Victore: 
Ce cauţi» Bae de aur ori suflet de aur... 

— Suflet, moşule, sutet... 

— Şi chip !—ține isonu Andrei de pe ca- 
napea, la spatele meu... 


Îmcepui să mă ostenese, să mă plictisesc, 
de-atâta comedie. 


M'am lăsat jos pe canapea. Ascunsă de 
lume. 
| — Aratăcte!—mă'mpinge Andrei. 
| — Ah, nu!... atâta teatru!... 

Zâmbegte ironic: 

— Aga-i 2... mofturi dela 45... Când ar ti 
fost mire potrivit, Victor !... 

Supărată-i tai vorba : 

— Andrei, te rog! 

— Ce ?—ţanţoş, se repede. 

— E creștere proastă din parte-ţi ! 


39 


Se minuncază tot în bătac de joc: 

Ce dragoste, bre!—ce foc bengal... ~ 

— Uite-o, uite-o- -mă arată Victor. D- na? 
Nedelcu şi Conu lancu îmi treceau veriga 
pe deget, pe când mă uitam după Andrei, , p 
dispărând pe ușă... 

Muzica shueneşte î în mary asurzitor, feciorii 
destupă şampanie, Nedelcii ne îmbrăţişează 
mişcaţi, după ei familia Tonin, Bercescu. S'au 
căznit şi din ccilalţi oaspeti să ne felicite, 
vre-o doi-trei; pe urmă alţii și alţii, până ce 
un fel de veselie trecu dela unu la altul, cu- 
prinzând pe toţi. 

Dansul reîncepu. 

Sedeam lângă Victor, uitându-mă la pere- 
chile care treceau pe dinaintea noastră. In 
învârteala jocului, fetele lonin, de cum se 
apropian de mine, îmi aruncau zimbiri tinere, 
luminoase, ce se potrivesc aşa bine cu chipul 
lor fraged. La dânsele, la Elena Bercescu, 
logodită cu un fecior de moşier, vecin cu 
Victor, se cunoaşte din privirea plină de 
viaţă. din râsul limpede, cristalin, mulțâinirea 
de a trâi. 

Pricep dragostea ce se revarsă pe faţa lui 
Antoniu, când o priveşte pe Elena Bercescu.. 

Să fiu bărbat, aşa fete m'ar înebuni, nu 
italic) dresate, la care mişcările, râmbe- 
tele, toate gesturile, sunt tiriplicul graţiilor 
copiate, învăţate, numai ca să farmece. 

Cu cât o fată ar fi mai îndemănatică în 
mofturi de salon, cu atât aşi ocoli-o-mai tare. 


A 


Ka 40 


BO April, Vineri. 


Y Do două săptămâni n'am mai scris— tean 
parasit, caetul meu drag, luată în vârtej «le 
viaţa nouă ce mi-se întredesehide... Drăţările 
iliante, inelele preţioase, şiragul de măr- 
itare, ceasul de aur— daruri dela Victor, 
ac să uit de restul vioţei. 
trigătele prelungi de admirare !... Si când 
i sosec, bat în palme ca un copil fericit 
jucării frumoase. 


VELL 
«4 51 „Aprilie, Sâmbată, 


U la Nuferi. 


nimerit; -RN de rău 
râsului fără grijå, 
ce sau strecurat 


Hi 

Ah, slăbiciunea omenească !.. 

Azi în amurg, sedoamn ghemuitå pe un 
scăunaş la picioarele mamei, a moşului, şi cu 
obrazul culeat în palma mamei, cu mâinele 
în mâinele moşului, aţinteam toţi trei luna 
ridicându-se spre vârtul nucului... 

hi amintii de toată copilăria mea. de 
trista copilărie, de micile plăceri ce-mi inve- 
selise pe ici-colo zilele... 

Pot întrun amurg ca ăsta--tot într'o aşa 
tăcere moartea şueră. în gătlejul fratelui mic. 

Pe nesimţite şuerul slăbi-slăbi—până nu sa 
mal auzit... 

Doamne, cum mi se uşurase sufletul ne- 
ştiutor, crezând ca micuțul ațipise !.. 

lar când ne-am întors dela groapă, odăi- 
tele parcă, cvescuse-—se golise—pustirte. Mam 
văzămat atunci de fereastra deschisă, m'am 
uitai împrejur. mam uitat pe stradă, m'am 
uitat la cer... Linisto-liniste pretutindeni... 
Din depărtare venea, abia, freamătul obici- 
nuitei furnicări omeneşti... 

lar sus, pe albastrul mohorât al amurgului, 
luna palidă se îndreptă, cu asti sară, spre 
vârful nucului... Bietul suflețel dispărut a fost 
ca un fulg adus şi dus de vânt... 

Mai dinioară, când ne-am dus la culcare, 
o induioşare ne cuprinse pe toţi... Ochii ni 
se muiară şi ne-am îmbrățișat fâgăduindu- ne 
să ne revedem îndată ce luna de miere—cun 
îi zice Eleonora —va trece. Le cerusem să 


4+2 


vie la Nuferi gi cu Zăblău, câinele meu, şi 
cu Motanciu, pisoiul. Safta nu vrea: 

— Cum să rămân cu cuc în toată casa? 
Ca biata Safta nare hatâr să lie dusa la 
Duduia Aglăiţa... 

— Ba să vii şi m—o mânpâi sărutânul-o, 
spre marea ei fericire. 


IN 
3 Maiu. Nuferi. 


De două zile sunt acì—singură-—in nostâr- 
şitele odăi. 

Victor o pe câmp. Prind acest prilej sá 
seriu, câci nopţile acuma nu mai sunt a mele. 

Mireasă mândră, în rochia albă, scumpă, 
am trecut pragul acestei case. Și albe-mi crau 
viările, ca rochia de pe mince, ca floarea de 

y_lămâăiţă ce mă împodobea. 

Drumul până la biserica din curte, era 
aşternut şi între două şiraguri de norod în 
haine de sărbătoare, m'am îndreptat spre 
altar... Vroiam så mă nchin... Dar aga mi 
eră de gol capul de rugăciuni! 

Dela o vreme învântii ochii, slioasă, cătând 
împrejur: alături de mine o Victor, răresc 
pe Nedeleii : aproape de tot pe mama şi Mog 
Vasile ; mai încolo Drăghici, Andrei... 

Ceilalți se perdeau ca. într'v ceaţă. 


13 

Eri dimineaţa ne-au părăsit nuntaşii. Mama, 
mos Vasile, au plecat cu Nedelcii—cei din 
urmâ-—şi am rămas o vreme răzămată de 
parmaclâc, privind trăsura cu dânşii dispă- 
rând în depărtare. 

Victor mă iea de mijloc, m'atrave la dânsu.. 
mă sărută apăsat pe gură... 

Imi venea să plâng de-atâta îndrăzneală. 

Inainte, pân'a-mi atinge obrazul cu buzele, 
avea, ceva rugător în expresia feţei: Ce era 
curajul ăsta de cuceritor în dreptul său? 

O, îmi eră încă albă pagina asta a cărţii 
vieței. Albă ca rochia de pe mine, ca floarea 
de lâmâiţă ce mă împodobea... 

Din sală, camerista nemţoaică, adusă anume 
pentu mine din Viena, întreabă de n'am ne- 
voie de ea. 

Victor se răsteşte că nu. 

Eu, fără să-l ascult, trec cu temeia în ctac. 
unde găteli luxoase mă așteptau. 

De dincolo îmi venea pasul lui clastic no- 
răbdător... Si cum m'arât în prag, îmi ica 
braţul : 

— Să-mi văd casa... 

Şi m'a dus peste tot. în odăile mari, fru- 
moase, cu mobilă veche grea, printre care 
arta nouă se înfăţişează cu măsuţe drăguţe, 
canapeluțe uşoare, scaune pe care te teni 
să te aşezi să nu se sfarme. < 

Din părete, gravele fețe de strămoşi, sar- 
castic par a privi lucrurile rămase de dânşii, 
zâmbese cu milă par'că, din cadrele negro, 


H 


de şubreda liință omencască, care se crede 
stăpânitoarea lumei... 

— Ce e mai nostin am lăsat la urmau 
—zice Victor... 

Si mă duce în catul de sus, pe scara in 
îormă de sfredel. din fundul sălei de intrare. 

Acolo's odile musatirilor şi în tumul din 
aripa stângă a casei. o odaie turcească, cu 
divan jos şi moale în formă de potcoavă 

-plin de perne şi acoperit cu covor turcesc 
ca şi păâreţii. In aşternutul de pe jos, te 
afunzi ca 'ntr'o saltea, şi la lumina slabă a 
ferestrei cu geam colorat albastru, ros, se våd 
măsuțele nante cât divanul, cu narghilele și 
tut serviciul de fumător deasupra: iar jos 
lângă divan taburele, moi ca perinele... 

— Stambulul meu !—zice Victor. 

— Frumos... 

Deschide uşa-iereastră, ce dă pe un balcon 
de fier: 

-— De-aci e frumoasă priveliştea ! 

Si-mi arată drumul târgului, drumul la 
moşia Nedelcilor, ce se încrucisează cu dru- 
mul la Păchitele, moşia lui Conu lancu. 

| _— Ce frumos se vede!—admir lanurile ìn- 
tinzându-se la rând bogate. 

— De-acuma-s a tale toate, şopteste, cu- 
prinzându-mă din nou... 

— O, a mele '—râd cam silită. 

— Dacă-s bărbatul tău—averea e a ta ca 
şi a mea... 

m Și apucându-mi mâinele m'atrage în turn 
pe divan, soptind pasionat : 
i 


45 


Mă iubeşti 2... Spune-mi odată cel puţin. ` 

Sigur câ te iubesc... lac'atâta! deschid! 
largi braţele, cum fac copii când vor s'arate 
ce mult iubesc... 

Se'mtunecă. dă din cap: : 

-- Totdeauna cu aşa vorbe ui răspuns dra- 
gostei mele. Nu-i de crezut că o lată ca tine. 
nunti, voinică, aşa femeile, poate să lie aşa 
copila încu —sfârşeste trist, amar... 

Nervoasa de nesomn, de vboseali, de a mă 
şti departe de ai mei, ochi-mi se umplură 
de lacrimi : 

- Am zis ceva de râu ?.. 
Nu, o, nu! Ma luă în braţe, mă strânse- 
la piept: să nu plâng! 

De ce să plâug? Nam zis nimic de râu, 
dar sunt aşa cupilă de se tome câte-odată 
de atâta nevinovăție. Se tome să nu fi făcut 
eu pasul casatoriei fără să-l iubesc... Dar să-l 
iubesc, mă roagă. Singura lui fericire. e dra- 
gostea mea... 

Şi-mi notezeşte părul, şi-mi dosmeardă o- 
Vrajii. şi-mi sărută ochii, şi-mi sărută gura... 
— Uchii şi zâmbetul tău !.. îngână.... / 

ȘI ayà a PSl... 


N 
IT Maiu. 
Cum să înşir toate năzbåtiile ce-mi trec 
prin minte ? 
Sutăn și nu ştiu de ce... Am tot ce visam...\ 
Sunt înconjurată de lux, de belşug, de dra- 


46 
A goste. Sunt alintată, sunt păzită ca un giu- 
vaer rar... 

Şi eu îs nemulțămită, fâră vlugă. fără 
chef. Inăbus în odăile astea mari, prin care 
de dimineață. până sara, îmi târâi paşii leneși, 
iâră să găsesc loc, făxă să găsesc ocupaţie... 

Victor odată cu zorile e la câmp. Sare pe 
sea şi sboară prin lanurile înbelgugate, se'n- 
vârte prin holdele de grâu, de porumb. Zice 
că toate se petrec sub ochii lui: dela arat 
până la aşezatul în coşare. 

Semtoarce acasă vesel, mulțămit:; frecân- 
du-și palmele îmi spune. că niciodată nu i 
sa părut aşă frumoasă viaţa, nu o pricepuse 
aşă bine. Și mă strânge, mai să mă zdro- 
bească. Iar când dorm puţin după prânz, 
intră cu pas de vulpe în etac, sapropie tiptil 
de pat, îmi răstoarnă capul pe perne, mă 
sărută cu foc.. 

otop de sărntări!... 

Câteodată îl sufăr, câteodată desperată mă 
intre, la cc izvor nesecat de dragoste ne- 
potolită sadap omul ăsta?!... 

Şi slăbese din ce in ce; toate rochiile joacă 
pe mine. El nu vede... 


"ai vede !... 
Ni 


T 28 Junie. 


Zilele trec, se'nşiră, la fel, în liniştea wni- 
iormă a Nuferilor.. 
De când ai mei sunt aci, am mai prins 


47 
gust de wospodărit, de cetit, de cântat —spre 
marea bucurie a lui Victor. 

Sarile ne plimbăm prin curte, prin g grădină, 
ori, "când e lună, cu trăsura pe câmp. Imi 
place huruitul înăbuşit a roţilor, sâltăturile 
line a trăsurei, prin iarba moale: îmi place 
mirosul fânului de curând cosit. 

Și mă las dusă, cu ochii închişi, în bătaia 
răcoroasă a vântului de sară... Si mă simt 
levicită, fericită, şi o voluptate simt în toată 
fiinţa mea. Și as vrea să nu se mai sfâr- 
şească decât odată cu mine plimbarea asta 
luminată slab de lună... 

Dar ne întoarcem acasă şi el îmi cere un 
cântec... 

Găseşte că glasul meu are un farmec deo- 
sebit, în serile când ne plimbâm pe lună... 


A 
10 Julie. 
Nedelcii sunt la bâi; la moşierii vecini 
săptămâna cealaltă vom începe vizitele. 
AIMI 
20 Julie. 


Ceasurile trec deosebite: zilele :sc'ngiră 
toate la fel. 


48 


NIY 
22 Iulie. 


Am fost la Păchitele lui Conu lancu Drä- 
ghici. 

Casa e din vechime, cu gârliciu beciului 
sub cerdacul de lemn ce o înconjoară toată. 

Odăile sunt mari, cam joase, dar luminoase 
de var, de curăţenie. In podelele străluci- 
toare, camerele se răsfrânu ca întro apă 
limpede. 

Sunt odăi numai cu paturi moldoveneşti 
în jurul păreţilor; cu scrinuri vechi şi legen- 
dara masă în mijlocul orlăei, acoperită cu 
dantele împletite ru inpliţa. 

Conu Iancu ne poftește în salon. 

Părea. tânăr între canapelele, jilțurile, de 
o formă tare veche. 

Bătrânul Drăghici se vede că în ruptul 
capului nu vrea să se dedeà „zilei de azi” 
şi nu vrea să se despartă de lucrurile ce-i 
amintesc „vremurile“. 

Spătarele în formă de scoică, îs învelite 
cu o sfântă grijă, în dantele împletite şi în 
o religioasă simetrie o aşezată mobila în- 
treagă. 

In rame de bronz, oglinde ovale ne trimet 
—cam în verde—ehipurile. 

Mi-a atras luarea-aminte—în două unghere. 
două colțare de lemn de trandafir, încrustate 
în fildeş şi—întue două ferestre cu perdele 


49 


de mul brodat, țapan de croemolitură, un 
divan turcesc şi o măsuță joasă, cu tot ser- 
viciul de fumător deasupra. 

Victor îmi spuse că-s daruri dela domnitori 
moldoveni, înrudiţi cu dânşii. 

Cun ne văzu Conu lâncu strică 

— Crai nou! Să trăiţi băeţi!... lată vine 
şi Vochiţa, numai să poftiţi pân atunci în 


salon !... 

Şi deodată, râpezit, par'că-i ceream noi 
socoteală de ceva: 

- La mine nu-i lucs! Da’ aşa cum îi, e 
tot mai bine ca la cei din ziua de azi! Ce 
credeți voi?! Cu toate mofturile din Palatul 
vostru dela Nuferi, tot mai mulţi oaspeţi ar 
încăpea. la mine, la o nevoie! 

Şi bătând una m alta palmele lui mari: 
“Muwsatirii sâ-mi trăiască !...“ 

Moş Drăghici e încă din vremurile când 
oaspeţii erau veselia casei, când porţile erau 
mereu deschise 'n larg şi cuhnele cu pregă- 
tiri gota la orice ceas: vremuri când semn 
al prieteniei luai carâta ce-ţi intră mai des 
în ograda, vremuri când te duceai pe o zi 
şi te. opreau cu săptămânele. 

Pe-atunci, după cum pricep din ce mi se 
povesteşte, în locul bârtelilor-—răutăţilor—diu 
întruniri, erau jocuri la care luau parte dela. 
cel cu pânul alb, până la cel mai mărunţel. 
Şi se spuneau cimilituui, se jucau „de-a tlo- 
rile“, „de-a poşta”, „de-a pasărea zboară” 

O, timpuui vechi de gândiri senine, de 
prietenii curate, de plăceri copilăreşti !.. 


Incet, cu pas uşor, cu o tâşâială de pa- 
săve-n zbor, o cucoană bătrâna. slabă zi 
nantă, intră. 

Faţa cât pumnu de mică, pare mai mică 
de pieptănătura linsă, cu cărare în mijlocul 
frunţei. 

E Vochiţa Drăghici. S'ar: zice o călugăriţă 
în rochia asta neagră, încheiată cu nasturi pe 
pieptul drept ca o scândură. Infăţisarea or- 
donată, rece, ca a odăilor, o îndulcesc ochii 
negri cu priviri adânci, glasul moale, mersul 
legănat ce-ţi dă închipuirea unei agăţătoare 
fără razăm, gata- gata să se-ncoaie asupra- LB 

Ne aplecăm pe mâna-i străvezie de i se 
pot număra vinele; ne apucă tâmplele n 
palme, ne sărută pe frunte. 

Conu lancu nu ne slăbeşte: ° 

— Uite, soro, ce le spuneam... 

Şi-i istoriseşte şi mântuie iar: 

— Chiar aşă ! musafirii să-mi trăiască ! 

Pentru dânsu nu-i mai mare bucurie ca 
musafirii, mai ales când n'a ieşit un timp 
din casă şi are ceva chet de ceartă. 

Victor îi ghiceşte dorul şi dă din cap: 

- Bine, bine, moş lancu, dumitale ţi-s 
Do musafirii, da’ trebue să te gândeşti de 
le place lor să vadă aşa mobilă... 

— Cum?! Cum ?!—sə răsteşte prinzând su- 
flet mogneagu. Cui nu-i place, să nu vie!... 

— De venit, vin ei... dar ci-că goptesc că, 
mobila dumitale e de pe când Noe... 

— 0 fi —răspunde scurt şi apăsat celalt, 


m 


i făcând haz în sine:—da eu tot am ceva 
pentru nepoata, tot de prin vremea lui Noo 
şi mă tem că n'o să-i placă... 

Trage de şnurul cu canaf al clopotului. O 
băbuşcă răsare în prag: 

Habă, spune lui Ilie s'aducă tava ceea 
din sufragerie, că d-ta n'ai so poţi rădică.. 

ilie apare cu o tavă grea, după cum o 
cumpămeşte. E de argint, cu samovar şi cești 
de argini. de-asupra. 

© frumuseţă,! 

Asta-i de casă nouă, din partea Vochiţei 
şi a mea...” Și mulțămit de surprinderea 
plăcută : 

De pe când Noe... He-he-he!... 


27 Septembrie. 


Lucrăm de zor în așteptarea pretențioasei 
ierni. Suntem la- fel cu albinele din ştiubei: 
ne foim de ici-colo, ducem, aducem, vorbind, 
sfătuind într'o bâzâială de roi. 

Mama conduce prepararea conservelor, 
compoturilor, a dulceței ; eu ajut si prind 
învățătură ; Victor supraveghiază aşezatul în 
coare a recoltei; numai moș Vasile citeşte 
gazeta şi ne ţine în curent cu noutăţile de 


pe lume. 


3 Octombrie. 


Puneam borcanele în lăzi, să le trimitem 
la oraş. 

— Moş Vasile !—strig din sufragerie. 

Moşu lasă m jos gazeta, se uită la mine 
peste ochelari. 

— Moş Vasile. cine vrea să guste la iarnă 
din compot, să facă binc să ajute acuma. 

— Ce anume? 

— Să serie frumos etichetele pe gavanoase. 

Se cam codeşte moşu, îşi scarpina cu de- 
Bes mare vârful nasului : 

— Apoi vezi că citesc politica... 

— Cine are să-mi ceară compot la iarnă 
şi wa ajutat acuma, am să-l trimet la libe- 
rali şi la conservatori... 

— Ha, ha—m'ai ars! Adu ici chiupurile!... 

Ba poftim noi la dânsele... 

Il luai la braţ, îl aşezai în faţa condeiului. 
a cernelei și a boreanelor. 

Mănvârteam de un timp pe la treburile 
mele, în jurul mesei muri. U viespe mă ur- 
măveă pas cu pas. Mă apăr cu mâna, cu. 
servetul: 

— Uite moșşule, albina asta !... Mă iea drept 
o foare, se vedel.., 

'— Ba—răspunde el liniştit, scriind înainte, 
unde eşti plină de sirop... zi : 

— Fi veri, moșule, ce crud mă dezamă- 
gesti L.. 


53 


Rade infundat în barbă. scriind mercu... 
Mama îmi întinde o lingură cu zeamă de 
“lulceaţă : 
— (Gusta în. © ti destulă vanilie? 
Apropii de buze--mirosul vaniliei mă iz- 
beşte in ereer, îmi iea răsutlaren şi o sfâgială, 
mà cuprinde. Dibuese pe la spate un razàäm. -~ 
Moşu. mama, prind de veste, îmi sar în 
ajutor, mā aşază pe scaun, îmi răcorese 
fruntea cu apă rece, cu colonic. 
li vin în fire, dar cu puterile sleite, cu 
glasul stins, dând capu de pe un umăr pe 
E lait Şi le-am spus, că de-o vreme mă în- 
p „cearcă un fel de ameţeli-—crezusem însă, că-s 
' trecătoare. 
Mama mi-a tàlmàcit răul. i-s fericită, ne- 
“spus de fericită! 


se > NVII 


nia seat Octombrie. In oray. ua 


ce mă za pai Ani îi. agoste de r 2 


ce mă 'nconjoară. i ţ . 


sat 


săream prin „odăile nestâașite a 


ătuceau covoarele, se 
când e "nvăle 


u în lad 


= 


nici o strângere de inimă, cât de uşoară. 
nam avut suindu-ne în cupea, părăsind locul 
în care am trăit clipe din viaţă, ce nu se uită. 

Toată fericirea mea o port în mince, numai 
în mine, şi lucrurile exterioare le cuprind cu 
o egală linişte... 

Si fericirea asta lăuntrică ini se revarsă 
în ochi, în zâmbet, în glas. Victor la toată 
clipa îmi aruncă priviri uimite, cercetătoare, 
întrebătoare... Nu ştie încă... Lâstrer, taina 
cu o îndărâtnicie egoistă... 


XVIH 
ti Octombrie. 


Pe o dimineață umedă, posomorâtă, am 
pornit la târg. Din bolta cenugie o perdea 
groasă de pâclă se lăsase pe pământ, se în? 
tinsese pe dealuri, acoperindu-le până n puală, 
ascunzându-le vederilor; doar copacii mai 
apropiaţi se zăriau—unii, mai la fund, abia. 
desluşiţi, alţii cu vârfurile îmbrobodite 'n 
negură. 

In „marginea, şoselei, stojarii stăteau de 
strajă. Și cum trăsura înaintà pe drumul 
târgului, pe rând am întălnit un cârd de 
vråbii, sfâtuind în mijlocul câmpiei, ţopăind 
mărunţel: gâşti, la rând una după alta, în- 
dreptându-se legânat spre apă; cocosii pe 
garduri de nuele, bătând din aripi, întinzând 
gâturile, săgetând văzduhul cu strigătul ascuţit. 


55 


(xâseam atâta farmec, atâta interes în toate 
mişcările de viaţă !... 
Frumoasă zi! 
Victor nu se 'ncrede în gustul meu: 
lrumoasâ 2!... Mohorâtă ca o pictură 
fară lustru... 
- Mie-mi place... 

Și când am păşit în casa de pe Bulevard 
a lui Victor Iorgulescu, cu sufletul încălzit 
de o scumpă nădejde, soarele răzbise nourii 
plumburii, îşi juca razele prin plantele risi- 
pite în toată casa, făcea pete mari luminoase 
pe mobilă, pe covoare. 


NIX 
12 Octombrie. 


, Mi-am pus un capot de tlanea albă, în fal- 
duri largi şi m'am culcat pe canapea, în 
cancelaria lui Victor, înfăşurându-mă în gå- 
luţul de caşmir. 
Era căldură plăcută în odaie. ; 
-— Ce bine c aci! 
Victor saşază lângă mine, îmi iea mâna, 
se joacă învâatindu-mi inelele pe deget: 
Toate-ți plac, toate le găseşti bune, de 
DA) ai venit la târg... T'e plictiseai la țară ?.. 
EN 4 
-= 0, ba da... Numai ce veselie pe tine, 
cum au început pregătirile de oraş.. . Dece?.. 
Il privii. Cum să împart bucuria mea?... 


3 


De ce atâta egoism pentru omul ásta care 
mă adoară 2... 
li luai capul în mâini, îi alipii urechea de 
gura mea, și-i suflai vestea. 
„Deodată a rămas nemiscat, şi când a ri- 
dicat ochii la mine. erau umezi şi zâmbet 
dulce-dulce îi rătăcea pe buze. 
Pe urmă a murmurat emoționat, apăsând 
mâinele inele pe inima lui. 
~ — Drept să fie? lu? —Și aplecând ochii, 
aplecându-se spre mine: Va trebui. Aglâiţa 
mea. să mă iubeşti puţin, atuncea... Eu îs 
tatăl copilului tău şi prin el ra trebui să 
\ mă zăreşti niţel şi pe mine... 
= Ma tulburat amarul ascuns în dojana lui... 
* Ii înlănţuii srumajii și cea dintâi sărutare 
de dragoste, aceea a fost şi... un fior—un 
„i Vaza pentru mine, sa trezit în amândoi.. 


A. douazi—eri— Victor îmi spune: . 

— Ar fi bine să te duci la mama inainte 
de masă, vor fi nerăbdători să te vada. 

— Poate vin ei... . 

— ls mai bătrâni, se mişcă mai greu. 

Peste un ceas urcam câte două, cele patru 
trepte de lemn ale căsuței bătrâneşti... Era 
mai drăguță par'că, mai cu înfăţişare, casa. 

Ah, da: cerdacul boit, dres; ferestrele din- 
tr'un geam. 
„Si pe când observam înfruimuseţările astea, 
observai şi perdelele mișcându-se la vecini. 

Va fi un „eveniment“ pentru paciuica uli- 
cioară, întâia mea vizită la părinţi... Ce sor 


[i minunând în dosul perdelelor. ce-or fi in- 
vidiind bietele. echipajul straşnic, lucsul de 
pe mine! 

Nu mă bucur de asta! In cine trezeşti 
invidia, răsculeşte veninul. Şi-mi pare râu să 
fiu urâtă de aceste fiinţe, cari, de cum au 
deschis ochii pe lume până îi vor închide, 
nu vor fi cunoscut decât zile uniforme de 
griji, de îndatoriri... Dacă aş împărți între 
dânşii cele câte-va sute ce-mi dă Victor bani 
de buzunar?... Mai toţi sunt nevoeși, în uli- 
cioara mea... Copiii slabi, goluţi, trăiesc în- 
fundati în unghere lângă vatră, iarna: iar 
vara se amostecă toţi mărunţeii din mahala 
de se joacă în colbul uliţei. Vre-o două-trei 
case sunt mai chiabure, şi încă!... H voi cer- | 
cetă, voi merge la ci... a 

Cum îmi va creşte inima când chipurile 
nevinovate se vor lumină la apariţia mea, 
când mi-o: alergă în cale întru întâmpinare 
sburdând ca  mieluşeii şi se vor apăţi de 
fustele mele. cu tot avântul sincer al copi- 
lăriei |... 

far când micnţul din mine va îi în stare 
să priceapă, cu mânuşiţa lui scumpă va îm- 
parți mila... 

Moş Vasile, mama, m'au zărit pe fereastră, 
ies pe cerdac cu sbucniri de bucurie: 

— Hoţoaica—nv'ameninţă mosu cu degetu, 
cun a venit tiptil! 

Intrăm în antreţelul, mai luminos, parc; 
în odàile zugrâvite, lustruite, mobilate din 


NOU... 


)) 
| 


58 

— Ce drăpuţ aţi aşezat! Dear fi lost aşa 
când eram eu... 

Mama mă altă: 

— Ce te faci că nu ştii? 

— Nu mi-aţi spus, doar caţi așezat aşa... 

— Sireata !-—tace haz mogu, spre neduine- 
rirea mea...-Satto! 

Greoi şi legânat aleargă Safta, dă cu ochii 
de mine : 

— Duduia !—şi ştergåndu-si cu dosul gor- 
tului gura, sapleacă. îmi sărută mâna, iar 
eu o sărutai colo gospodăreşte, pe amândoi 
obrajii, de o năpădiră lăcrămile : 

— Draga babei 1... Nu sa fudulit!... Ce-i 
din viţă nvie în vie!... 

Și umilă s'a. dat mai la o parte, cu braţele 
alipite de coaste, cu mâinele palmâ'n palmă, 
pe burtă. 

— Salto, cum a fost cu casa ? — întreabă, 
mogu. 

— Apoicum să {tie ?—A venit vechii dela 
d-voastră cu un jidan ; i-a arătat ce să facă 
şi a zis că boeru l-a trimis. 

— Victor l-a trimes? De asta mi zicea sa 
vin numai decât azi la voi!... 

Din săliță—de după uşă—un scâncet slal. 
saude. Deschide Safta si Zăblău se năpus- 
teşte asupra-mi, scheunând, lătrând, scutu- 
rând iute-iute couda. Strâng la piept capul 
buhos, şi ochii cu priviri de om caută iubi- 
tori în ochii mei. 

M'am întârziat- stând la sfat. Acasă Victor 


mă'ntimpină pe scări, încercând să-mi ghi- 
cească bucuria pe faţă. 

Eşti bun-buu, îi repetam ascunzându-mi 
obrajii în barba lui neagră. 

Și, socoteam la masă, pe când ficiorul du- 
ceă dela unul la altul talerul, că în viaţă, 
de cele mai multe ori, nu dăm lucrurilor 
adevăratul lor preţ: exagerăm niinicurile, iar 
întâmplările de sami le trecem cu vederea. 
Născocim nemulțämiri, simţim un fel de plă- 
cere să profacem bucuriile în supărări şi astfel 
să schimbăm liniştea în sbucium. 

Ce cântec tânguios, cântam îndată de 
nuntă ? 

Era mai bine când stam sgribuliți eu și ai 
mei, de frig pe vremea asta, iar când se şfân- 
şiau banii pensioarei moşului, mă chinuia 
mirosurile de bucate la. casele vecine? 


NX 
20 Octombrie. 


M'am întors de un ceas acasă. Am făcut 
vizitele de noi însuraţi. Sunt intoxicată de 
calea neagră; mă ustură n gât de multă 
dulceaţă. Ag povesti mai pe larg intrarea - 
mea „în lume” unde am fost primită ca 'o- 
domniţă, mai ales de cei care abia clătinau.. 
altădată capul la salutul meu. bar sunt 
frântă de osteneală. de cât am urcat i am 
coborât cupeaua... i 


“F | 


24 Datormbhrie. 


Mereu imi frământ mintea cu cele intàm- 
pliate. Îmi spun, îmi repet. că nare nici o 
importanţă, că nu trebue să mă gândesc la 
scena asta stupidă, ohraznică. Si tot acolo 
mă'ntore : 

Lucram o scufiţă. Aud un pas pe scara 
din față. Crezând că e Victor, lucrez înainte 
şi numai ce mă pomenesc cu Andrei în pragul 
salonului. $ 

Nu mă scol, dar prietenoasă îi întind mâna, 
îl strig, îi arăt un scăunaş lângă jilțul meu. 

aşază a lene,: vorbește puțin, căte-va eu- 
vinte, rătâcind priviri distrate prin odae. 

— Andrei, îl întreb, de ce eşti... 

Opregte asupra-mi căutătura de ipnotisat : 

— Cum ? 

— Parcă ești măhnit. Ai o supărare? 

— Dacă am o supărare? Nu... Plec... 

— Pleci ? 

— Da, mâine. Am venitsă-mi iau rămas bun. 

Mai să nu-l cred: 

„— Aşa tainic ai hotărât asta ?... 

» — Secrete familiare ce nu se dau în vileag 
"până se pun în' aplicare... Nunta matale, de 
pildă, tot un secret familiar a fost... 

“Mă opresc din lucru, ridie capul : 

— Nunta mea a fost o surprindere și pen- 
“ru mine... 


Ot 
Si plecareu mea a fost o surprindere 
pentra mine... 
Ai ştiut-o de ieri, de alaltăeri ~ai ştiut 
de o săptămână, că pleci... 
Da, am ştiut... 

— Și vii să ne spui numai în ajunul ple- 
cărei.. 

— Legea talionului, doamnă... Numai cà 
efectul e deosebit... 

Zâmbitoaro îi întind pumnul acoperit cu 
sculița, crezând sâ-i schimb girul ideilor... 
Dar mi-o smunceşte boncpica mică, apucând-o 
cu două degete, aruncând-o cu silā, cât colo. 
Ai-să ai nevoie de astea” 

ŞI cântărindu-mi din: ochi trupul, porni in 
hohote obraznico, jignitoare. 

Un timp am rămas aţintind figura strâm- 
bată de râsul. înfrigurat de sinintit. 

Şi deodată sbucenii, cu sângele - ridicat 
la cap: 

-- Cum îndrăzneşti să-mi vorboşti aşa? 
Şi memurând din tot trupul: Uite în ce hal 
m'ai adus)... O, du-te... sà nu te văd... Să 
nu te mai văd... 


Şi aprinsă de mânie, nu ştiu ce fac, nu 


mă mai stăpănesc, îi: arăt uşa! 


lui Andrei, cumnatul Eleonorei, la carc; 


dânsa ţine cu slăbiciune de mamă! 

Cu rupere de inimă. am privit uşa înclri- 
zându-i-se. în urmă, dar am înăbuşit oftatul, 
am. luptat cu lacrimele, m'am liniştit, în apas- 
venţă... “Potuşi râsul. acela al lyipla vedorea.- 
sculiţei, acuma, parică-l aud..; „i 


ash 
L LI 
+ rd 7 A , t să h A 


E 4 


- 


XNII 
d Decembrie. 


larna-i în toiul ei; fulgi mari de zăpadă 
vad rar—a lene, după două zile de ninsoare 
măruntă şi deasă. Câte-o rază de soare se 
rătăceste până la pământ, înveseleşte o clipă 
ochii și în bătaia ci hricelele de omăt se 
cem de sus, ca o pulbere de aur. Pe urmă 
raza se face nevăzută 'n nouri şi iarna albă, 
rece se 'ntinde, acoperă tot... 

Scuturând voios zurgălăii, şirag de sănii 
se iau la întrecere pe bulevard. 

Stam la geam și priviam sania trufaşă ce 
imă fruntea, în stripăte de ura și în bătaia 
halgărilor de omăt, a celorlalte sănii, ciu- 
doase că-s întrecute. 

Pe trotuar stau locului copii cu mâinele 
in buzunar, ori la subsoară, cu nasurile în- 
roșite de ger, privind, făcând şi ei haz de 
jocul săniilor, uifând de frigul ce-i învine- 
peşte... 

Moş Vasile, de pe celalt trotuar, aşteaptă 
så poată trece ulița. Trimet feciorul să-i ajnte 
să răzbată. 

Si intră mosu, cam abătut: 

— Am adus lista... Da's atâtea nevoi, 
atâtea. novoi că nu ştii cui să dai, cui să nu 
“dai. Ce ţi-e bun că unu are de una și nare 
de alta: unul are pâine și n'are-lemn, altal - 
are lemn și nare pâine; iar alţii nau de 


m 


nici unele... Şi cum sa aflat cu ce gând cer- 
cetez, jalbcle au începutsă curgă cu grâmada. 
Atâteu nevoi!... 

lmi frângeam inâinele, îmi frâmântam ca- 
pul: ce să fac, cum să-i ajut? O singură fi- 
inţă nu poate îndulci starea atâtor mizerii. 
Şi de-aş vorbi cu ceilalţi, aş strigă în pustiu. 

Dà şi Eleonora Nedelcu, ea şi eu. E puţin! 

Moşu intinde pe masă o hârtie. 

Lista văduvelor mai sărace şi cu mai 
mulţi copii... 

Cu mâinele încrucişate pe masă, cu cape- 
tele alipite, citeam amândoi. 

Victor intră binişor, fără să-l simţim, își 
vâră capul între noi: 
© — Ce tăinuiţi mă rog aici 2... 

li spun grija mea—se preface mânios: 

— Aşă vi-i vorba? secrete de soţul dumi- 
tale 9... Vei şti, domnă. că lemnul pentru 
protejaţii tâi, va fi în socoteala mea... 

Bucuria nespusă! Din ce în ce mă cuce- 


- veşte cu bunătatea lui, Victor!... 


Ĉʻ- ASST 


XXIII 
10 Decembrie. 


Mi s'au întors o parte din vizite. Să-i iau 
la sir, cum ne-au sosit: 

Dragoş, „cavalerul tomnatic”. Potrivit ca 
statură, gras, roscovan, cu faţa bună ca ZA- 
-blău. Şi vesel, vorbareț. 


x 


s 


bä 


04 


Nu învăţuse mare lucru prin şcoala. dar 
ştie ol multe de prin cărți, zice singur. În 
tinereţe avusese slăbiciunea teatrului, colin- 
dase străinătățile s asculte artiştii mari. Actuna 
colectează tablouri, sculpturi de valoare şi 
antichităţi. i-l tot năcăjeşte pe lancu Drà- 
ghici să-i vândă lui lucrurile din casa dela 
Rachite :—Coane Iancule, pe cinste -vinde- 
mi-le !... 

E un haz de văzut, ăştia doi împreună 
certându-se, şfichiuindu-se de crezi că-s duş- 
mani de moarte—şi o clipă după astă. iar 
alături, iar linguşindu-se ca să aibă prilej să 
se certe mai bine, peste o minută. 

Dragoş ăsta c slabiciunea lui Conu lancu 
Drăghici, care-i dărueşte în fiecare an de Sf. 
Vasile câte-o monedă veche pentru colecţia 
de vechituri“ cum zice moşneagu. 

Dragoş îl roagă : 

— Coane lancule-—-indură-te —dă-mi-le o- 
dată pe toate, nu mă chinui aşă... 

Conu Iancu sentenţios, răspunde : 

— Răâbdarea-i ca micrea!... 

Imi vorbea de astea, când ne sosesc Ne- 
delcii, Elena Antoniu, născută Bercescu, fa- 
milia Ionin. Şi nu mult după dânsa, familia 
Velea, care poartă pe la cunoscuţi, ca pe o 
icoană, pe tânărul Velea, moștenitorul nu- 
melui, fala neamului, întors decurând din 
străinătate, unde petrecea paies cea mäi 
mare din an. 

'E lung, slab, uscat. Pe cap A soldăţeşte. 
mustâţile şi barba rase. Poartă haine de.stolă. 


pă 


D5 


englezoască, vorbeşte în târgul nostru numai 
franțpuzoşte—(nu ştim nimeni englezeşte), pro- 
nunţă exagerat pe r, şi la tot momentul a- 
runcă esclamări de om ros în limba franceză. 

Şi povesteşte cu ifos, de prin străinătăți, 
cu capul dat pe ceafă şi cu ochii în tavan. 
Si strâmbă a dispreţ buzele pentru ce ce pà- 
vișoara noastră. 

lar bietele copile care mai erau în salon, 
păreau orbite de acest Zău cu accent afectat 
şi cu îngâmtare de găgăuţă... Şi el se simţea 
bine sub privirile lor admirative, de fetițe 
fără, pricepere. 

Originalul Axenti, susținătorul literelor, a 
talentelor înăbuşite în mizerie, sosi gi dânsul. 
"Poţi îl ţin de nebun-—eu admir altruismul 
acestui om, care poartă o haină până se 
roade, dar adună la el acasă talentele tinere. 
le pune la adăpostul nevoii, şi în liniştea 
belşugului incolțesc, iau avânt. 

E frumuşel băiat şi farmec deoscbii răs- 
pândeşte cu ochii negri visători, ce par mai 
mult a privi în el decât în jurul lui. 

Florica Ionin, cum l-a zărit, mi-a apucat 
mâna şi mi-a şoptit rugătoare : 

-— O, te rog, Doamnă, cheamă-l între noi! 

M'a mişcat încrederea ei şi când Axenti 
sa apropiat de noi, l-am oprit cu vorba, i-am 
făcut semn să s'aşeze. 

Transportată, de bucurie, Florica întinză nd 
spre el faţa trandafirie, arătă în zâmbiri dră- 
uălage, vârful dinţilor ei frumoşi. 

Urmam cu o curiozitate de novice acest 

5 


06 


întâi for al inimei, când usa se deschide şi 
falnica doamnă Manole îşi face apariția, sâ- 
fâind puţin de urcatul scărei, dar zâmbitoare, 
în blana de astrahan şi vulpe albastră. de 
unde fata ei albă, grasă, cu trei rânduri de 
bărbie, răsărea strălucitoare de mulțămirea 
de sine. 

Victor şi eu ne-am sculat s'o primim. Păşia 
liniştită, sigură de dânsa, de efectul luxului 
ei. E un fel de jurnal de modă, între cucoane. 
Dar toate o ocolesc din pricina limbuţeniei 
ei doborâtoare. E o nenorocire în astă pri- 
vință, d-na Manole !... 

Când vorbeşte, cuvintele în gura ei se ros- 
togolesc, se mpleticesce unele peste altele unele 
în altele: și abia sfârvseşte o ideic, că-i vine 
alta : şi-i merge gura ceasuri fără întrerupere, 
fără să răsufle, fără să uite cele mai mici 
amănunte din chinuitoarea povestire. 

Si când crezi că a sfârşit, când te pregă- 
teşti să răsufli usurată, își mai aminteste 
vre-o altă faptă de nimica, în legătură cu 
povestirea ceea, ţi-o spune şi pe asta, o mån- 
tuie, ica din nou firul celeilalte întâmplări... 
TETAS 

Salonul se însutlețise de oaspeți: cucoanele, 
întrun colț sfătuiam între sorbiturile ceaiului ; 
boerii, întrun nour de fum de ţigară, erau 
aprinşi în desbaterea viitoarelor alegeri. 

Uşa se deschide ca de furtună, Drăghici 
intră : 

— Conu lancu! 

— Domnu Drăghici! 


o7 

Ce vânt tea adus? 

ll inconjoarä cu toţii. lânsul îşi suflă cu 
sgomot nasul, îşi îndeasă îndrăcit batista în 
buzunar şi furios către noi: 

- Ce vânt? Nici un vânt! la păcătosu 
cela. de proces! 

Ce proces ?!... 

Ehi, ce proces! -ne strâmbă conu lancu: 
pentru cele două palme. trase lui Gheorghe 
a Zoiţăi... 

— Te-a dat în judecata... 

— e poate?! 

- Se poate! De co nu sar putea 2 —se 
răsteşte. 


— Bi, îți place?!... -clatină din cap unii. 
-— [ndrăzneală !...—îngaimă alții, împreu- 


nând pahnele. 

— Ba de cc, mă row, indrâzneală ?? — se 
răpede par'că să muste, Drăghici:-—omul era 
în dreptul lui! Şi ridicând glasul, tâind aerul 
cu gesturi. mari din mână. scos din fire par că 
ceilalți erau vinovați de palma trasă lui Ghe- 
orghe a Zoiţei: r 

-- Nu suntem în Rusia, ce dracu! Vă tot 
tăliţi cu egalitatea şi libertatea şi tot cântați 
că n „vremuri“ eră asuprirea.. Ce egalitate 
e azi între iţar şi pantalonar ? 

— Aşa=i, coane lancule, aşa-i. Sapropie 
împăciuitor Dragoş. Si ca să schimbe vorba: 
care iese, coanc lancule, albii ori roşii ?... 

Drăghici ridică nepăsător din umeri : 

# După mine unul, v'aș atârnă şi la unii 


` 


oB 


şi la alții câte-o piatră de moara de gåt şi 
vaş da pe gârlă... 

-— Alei, coane lancule!... Si de ce? 

Drăghici începe iar să gesticuleze : 

— Politică-i în ziua de azi?! 

„Roşii strâng comoară pe spinarea bictei 
lumi nevoeşe ; albii petrec în mese şi petre- 
ceri, tot pe spinarea nevoeşului, biet miar, 
care duce greul. că doar la criză cel mic 
plăteşte gloaba... Politică de parveniţi, la- 
comi de glorie şi de bani!... Când cereţi vo- 
turi, spuneţi vorbe umflate, îmbolmojâţi ure- 
chile cu făgăduinţi, şi cum aveţi puterea 'n 
mână, arătaţi cotu la cine v'a arătat încro- 
dere şi rânjiţi de sotia jucată... Politică de 
parveniţi !... 

— In principiu—îl întrerupe Dragoş. 

Moşneagu-i aruncă priviri piezişe, întorcânil 
capul dela dânsul, apăsând cuvintele: 

— la lasă-mă, domnule. cu prinţipiul d-stră. 
Nu-l frământaţi nici cu creerul, nici cu inima... 
Vorbă izvorâtă de pe buze. 

— Dacăi pe-aceea, ew să-ți spun drept 
Coane lancule, că boevii au dat avânturi 
neertate străinilor—aţâţă nebunu de Dragog. 

Turbat, Drăghici vine spre dânsul îincruntat 
fulgerându-l din ochi: 

— Avânturi ?! Avânturi 21... Amesteciun ji- 
danii la comerţ, numai la comerţ. Voi îi 
amestecați şi-n politică, şi-n toate chestiile 
țărei... 

Celalt toarnă gaz peste toc: x 

— Vorba ce că in vremea noastră, a par- 


cu 


veniților, sa pus piciorul în prag şi sa secu- 
turat jugul turcesc... 

Cât îl iea gura sbiară Conu lancu : 

Ba dela noi se trage! Dacă am ti fost 
lacomi de gloric, ca voi cei cu prințipiul, 
n'am fi renunţat la domnie, n'am fi încălzit 
la sân puii de șinpi, ciocoii de azi, nu i-am 
ti scos din întunerecul neştiinţei, ajutându-le 
să se ridice la nivelul nostru, dându-le astfel 
prilej să ne vorbească cu nasu n vânt, cu 
mâna n buzunar. cu ţigara 'n colțul gurei și 
cu pălăria pe ceafă. Cu ifose cei îndușmă- 
nese și cu cci de unde s'au ridicat şi cu cei 
până la cari sau ridicat. 

Dar vezi...—ineccarcă să vâre alt fitil 
Dragog. 

— Mă rog, lasă-mă să mântui... În ziua 
de azi, nu știți nici respectul cuvenit cuvân- 
tărei altuia !... Dacă-i pe-aceca, în vremuri 
se plătea un singur bir turcilor; ceilalţi bani 
rămâncau în ţară şi ţara eră bogată. Azi, 
pentru folosul pungei voastre, vă vindeţi 
neamul. pământul, legile—ca la mezat, la 
care dă mai mult. Şi, după ce ne store străinii 
pământul pân la inimă şi ne iau aurul ţărei, 
ne lasă săraci, cu gustul luxului, cu dragoste 
pentru marafeturi. Cel mic vrea să fie mare, 
cel mare mai mare şi se chinueşte bietul 
român să fie la fel cu vecinul din dreapta, 
asvârlind cu piper în ochii vecinului din 
stânga. 

„Şi anii trec și lipitorile de pe voi se umflă 


„şi voi vă topiţi de slăbiciune! 


70 

Victor îinpăciuitor : 

— N'am ajuns până pe-acolo, mosule!... 
D-ta. trebue să ne spui vorbe întăritoare... 
Când toate le vezi în rău, atragi răul... 

Ascuţind glasul, zeflemiseşto noşneugu : 

— Nu cum-va aţi vrea să vă icie cu binele 
ca pe copii când se lovesc? Să vă sufle pe 
' suancă şi să vă spuie: las că trece ?!.. ku 
nu-s de-un an-doi. Stiu ce-a lost şi văl ce 
este şi pot sasămuesc! 

Şi tot pe tema asta a ținut, până tărziu, 
vorba, şi s'au despărţit boeriiplini de nădejde, 
după ce au ciocnit câte un păhărvuţ, de tul- 
burel, pentru „viitorul ţărei”. 


NAIV 
2 Februarie. 


De-ar putea povesti scufiţele cât pumnu, 
cămăguţele cât palma, zâmbetul, privirile, 
visele făurite de mamă, lucrându-le ! 

Copilul meu va fi frumos, o minune. Il voi 
creşte cum n'a mai fost copil crescut. Surâsul 
meu ca un soare va încălzi, va ajută la. în- 
„colţitul avânturilor nobile, ce zac în tot omul. 

- Şoaptele mele, ca vântul, de primăvară, în- 
cetișor, dar trainic, va întări în inima plă- 
„pândă, comouarele sădite. - 

O, cum voi iubi făptura, mică ce se zbate 
în mine! 

Şi ce fior cald mă sirâbate, când simt- 


viaţa lui scumpă, ocrotită de întreaga mea 
ființă !... 


Dar dacă e urât?... De se mtâmplă să tie 
vre-un biet nenorocit cum sunt atâția pe 
lume !?... 

Ah, sărmanul meu îngeraş !... Cum i-aş da 
însutită dragoste, să nu simtă lipsurile sgâr- 
citei soarte! Dar dacă va suferi de aceste 
lipsuri ?... Dacă lumea care se iea după întă- 
țisare, va căută să-l facă să sufere? 

Vai, m'aș pretace în fiară, ferindu-l de 
loviturile rătăcitei judecăţi omeneşti! 


AAY 
15 August, Nuferi. 


Intro zi mam pomenit săgetată de dureri 
neinchipuite. 

Aleargă părinții, doctoru, moașa- 

Vocea domoală a doctorului ne împuter- 
niceşte: ne însenincază moaşa, zåâmbim, când 
nu vrea să pregătească decât albituri cu pan- 
plicuţe albastre, pentru oaspetele uou :—dacă 
n'o fi băiat, să nu-mi mai ziceţi pe nume! 

In spre sară durerile vin dese-dose, dau 
năvală, furioase... Gemetele mele nu mai gă- 
sese hotar. 

Moş Vasile, Victor, se frământă, în odaia 
de-alături, s'arată din când în când în prag. 
Mama, la căpătâiul meu, își lăsase mâinele 


42 


în voia mea, de i le strângeain, mai să ile 
zdrobesc. 


Dela o vreme e mai tare vocea doctorului, 
mai domoală vocea moaşei. 

Plină de tierbințeala ce mise revărsà pe 
tot chipul, urmam mişcările din jurul meu 
cu ochi exaltați... 

Doctoru mai trece în cealaltă odaie, şop- 
teşte cu Victor, moş Vasile—eu trag cu ure- 
chea să aflu de sunt în primejdie... 

Și, nu ştiu cum se făcea, dar ideia morții 
în clipele celea nu mă înfiorà... 

“X O durere sălbatecă... (tem sfăsietor... 

— Câtă suferinţă, câtă suferință ! 

— Puţină răbdare—spune doctoru... 

Mă uit la dânsul cu privire de nebună: 

— Atâta ştii să spui!... 

Victor intră, îi strig pe acelaş glas de 
revoltă: i 

— Nu vă e milă de-atâta chin?... 

Desperat îngână: 

— Ce să facem?... 

— E mort, poate?... 

Doctorul face pe nepăsătorul : 

— Mata să scapi... Copii aveți când... 

Râd cu sughiț: 

— Cred bine, eu să scap! 

Dar inima mi se strânge puţiu ..... Gent 
scurt, îngaim abea deslușit : 

— Mă pierd... mă pierd... 

— Curaj, doamnă, curaj —porunceşte doc- 

1» torul, trebăluind în jurul meu. 


73 


Mama, cu fața suptă de emoție, salbena, 
îmi apasă pe tâmple prosopul ud... 

'Tăcere... ; 

Uşurată, matund în perne cu ochii închiși, 
cu gura căscată. 

O youptă, o foială, în adânca tăcere. Deo- 
dată, în linistea eracului. scâncet moale, duios 
se ridică. 

- En viaţă! strigă moaşa. E fetiță! —a- 
davgă plouată... 

Mă scol în cot, tremurând de slăbiciune, 
iar glasul meu stins, tremură de fericire: 

- Draga... mamei l.. 

Si mi sa părut că nimis mai divin ca pa- 
cheţelul de carne, ce se bătea în mâinele 
moaşei, nimie mai drăgălaş ca ochişorii mici, 
ouriţa ştirbă, cu limba ce tremura de plâns: 
U-u-aaa; U-u-aau... 

Moş Vasile, Victor, se ivesc în prag. Muma 
merge spre dânşii, vrea så le spuie, dar cu- 
vintele nu ies prin gâtlej... Cade pe un scaun, 
cu o mână la ochi cu cealaltă spre pat, de 
unde scâncetul de copil se 'nalță tot mai 
zdravăn. 


Nedelcii i-au fost naşi, au botezat-o Mioara. 
Se'mplântă tot mai zdravăn în viaţă. Scuti- 
pele cât pumnu, câmășuţele cât palma nu o 
mai ajung. 


74 
XXVI 
lanuarie, Ja oray. 


Acuma gângureşte ; îşi întoarce capul în 
ce parte e chemată: Coca: pricepe joaca, 
plânge când vrem s'o mai înfăşăm. Și nouă 
ni se pare că duios ca fetiţa noastră, n'a 
mai plâns copil pe lume. Şi o lăsăm să se 
miște în voie, şi așa-i de drăgălaşă, goluță, 
în cămâăşuţa scurtă, de unde se ivesc grase, 
sănătoase, fomnele trandafirii ! 

Se ţine 'n sus acuma, şi moş Vasile o a- 
geaz ca pe un scaun în palma lui mare, 
şi-i cântă, jucând-o : 


— (e caţi leleo la cireşi 
Fără poale la cămeşi? 

— Ba le am da nu le-am pus 
Că-s la soacrămea pe fus! 


Şi fetiţa-l ascultă, cu ochii mari albaştri, 
în ochii.lui bâtrâni; şi când el sfârşeşte, 
parcă l-ar pricepe, cu un chiot vesel îşi 
duce pumnişorii la gură. , 


PANVE 


15. lulie. 
Mioara e de un an; vorbeşte, mă rog. 
Spune: mama, tata, bubu (adecă bunel, bu- 
nică). Când cere mâncare, spune: dei papa. 


~i 
tu 


Și face paaa, cu mânuţa. Când o întrebăm : 
unde-i lampa?, arată cu degeţelul ci mărunt 
lampa: când o întrebăm: unde-i nasul co- 
cuţei ? întinde năsucul. 

Câte năzdrăvânii, toate le ştie !-Si noi am 
început să întrezărim numai fágäduinți de 
apleciri straşnice la fetiţa de un un. Mama, 
Victor şi cu, mai ales: chiotele ascuţite de 
râs vesel, făgăduese voce muzicală ne mai 
auzită: 

- Ce-i Adelina, ce-i Carlotta !?? ne necă- 
jeşte moş Vasile, făcând cu braţul rotogoale: 
n aer. 

Mânuţele întinse după o floare, e semn că 
va. [i poetă : de răsfoeşte o carte. rupându-i 
filele, îi va plăcei învăţătura: de aţinteşte 
cu privirile ei luminoase tablourile din pe- 
rete, va li pictoră... 

-— Hm, da. pictură... mormăe conu laneu, 
făcând din ochi câtre moş Vasile. 

Şi cum fetița vângurea întrun rând ceva 
neînțeles, urătând tabloul, conu lancu, serios, 
fără măcar să clipească : 

Acuma face critica... 

Pretăcându-mă înţepată, cu mutră de piro- 
roc jignit: 

-— Dac o să semene lui moşu-său Drăghici, 
nu va fi de mirare să păâsească la toate cusur! 
Și clătinând amenințătoare capul: 

— Cum va pricepe vorba, am să vă pårăse 
pe amândoi, las! 

Şi moșnegii se strâng urâmadă de haz... 


ANVI 
Februarie. 


Mioara se 'nvârte ca o mingişoară printre 
canapele şi jilțuri. Moş Vasile, mama, îs tot 
în urma ei, să o ferească de paşii greșiţi. 
Hohotele de râs copilăresc, glasul plin. plân- 
setele ei chiar, umplu de viață, de vioiciune 

"vechile ziduri ale Nuferilor. 

Ochii celor mari semlblâanzese privind-o: 
vocile se ndulcesc în mlădieri copilăreşti, vor- 
'bindu-i-se ; iar povestea cu baba și moşneagu 
a ieşit din nou la iveală, din ungherul unde 
“fusese uitată. 

Nevăzuta zină, ocrotitoare a paşilor nein- 
demânatici de fetiţă mică, preface cu toiagul 
ci fermecat și pe cei mari în copii şi de 
multe ori Buniţa sa prefăcut în baba oarba, 
iar ceilalți, cu Mioara între noi, ne feream 
să nu ne prindă baba: ori bunelul sa pre- 
făcut în uli, iar ceilalţi, cu Mioara între noi, 
-eram porumbei şi ne feream să nu ne prindă 
ubul... 

Până şi moș Drăghici, care cârtește şi ne 
"repetă într'una că „numai în somn copilul 
trebue sărutat“, a fost găsit într'o zi stând 
"varceşte pe covor, alături de Mioara şi dre- 
gând mâna desprinsă a păpusei. 


> Matu. 


Haz si bucurie mare în odaia Mioarei, azi 
dimineaţă : Mâica apleacă şi iute săruta 
gâtizorul fetiţei, răsturnată pe spate: când 
braţele fetiţei se'ntind să cuprindă grumajii 
măicâi, măica ridică iute capul şi tot aşai 
joaca, şi ce haz, ce bucurie! 

Ceasornicul cel mare din antret bate de 
zece ori: 

— Bang, adie face copila şi măica se 
ridică, de-a binelea : 

—- De-acuma să ne mbrăcăm, cocuţă. 

Mă prinde de dantelele capotului : 

-— Mai jucăm, măică... 

Clatin capul, cu obrazu n palmă: 

— Siy nu găsească tăticu pe fetita lui 
pupuie ? pă 

Şi cu cealaliă mână apucă dantelele, cască 
gurița, rămâne cu vorba nespusă, cu priviri 
speriete spre uşă. 

Mă'ntore, tresar, mă uit mai bine: 

- Andrei! Și apăsând cu stânga inima.. 
cu kaapti întinsă: Cât m'ai spăriet ! 

Imi sărută mâinele: 

— De ce aşa spaimă ?... 

Si ne zâmbeam fericiți şi tulburaţi... 

Eu cea dintâi tai liniştea ; 

Când te-ai întors ?... 
De-o săptămână... 


7A 


Ma abia azi ne Vil”... 

Fâră så râspundă. ne înveleşte pe amân- 
două cu priviri calde. 

Pa. cocuţa... 

[și duce mânugiţele la spate, îşi ascunde 
obrajii la umărul meu, copila. 

Spune pa, Cocuţă !- Ambiţia mea «le 
mamă e pusă la încercare—şoptesc cu buzele 
între cârlionţii balani: Ce o să zică boerin?! 

- Cocuţa-i pupuie, o lingușeşte Andrei, 
sa atragă. 

Se nită codiş la dânsul, prinde a râde din- 
to mustață. 

Andrei încurajat nu o slăbeşte: 

- Ce pupuie cocnţă! 

Cu sfială întinde mânuţa, se lasă luată'n 
braţe: cu degeţelul arâtând pe fereastră do- 
carul, neîndemânatec, răspicând cuvintele : 

-- Boeriu cu trăsura merge plimbare... 
dus arene 

Și saltă n braţele lui Andrei şi sfătueşte 
serios, privindu-l drept în ochi. lar Andrei 
o strânge câte-udată ncbuneşte la dânsul, de 
tremur pentru micuța mea: 

-- Mi-o sfărmi, Andrei! Şi caut să i-o iau. 

Se roagă: 

— Juasă-mni-o! Si o acoperă cu braţele: 
Ce dulce e! M'am întâlnit cu Victor. Ma 
-amenințat din deget, mi-a zis că are 0 s0- 

„eoteală cu mine... . l 

— A-ha, las co meriţi!... Să nu ne scrii 
atâția ani, nici un cuvânt?... Asta nu se 
face, Andrei. 


TH) 


— Dacă aveţi de gând să începeţi cu morala, 
să sfărşiți tot azi, —îmi taie scurt vorba: Să 
nu mă cicăliţi în toată ziua, capoi pe ici 
mi-e drumu!... 

Da îmblânzându-se îndată :—Dar moşu, 
mama, unde sunt? Ce fac?... Pe Safta am 
văzut-o. ` 

„Am mers anume pe la căsuţa unde-ai co- 
pilărit, unde-am petrecut şi eu parte din co- 
pilărie... 

—- Îţi era dor de căsuţa noastră 2... îl în- 
treb, mişcată. 

— V,.da! Imi arde să o revăd, să trăeae 
o clipă, doar, trecutul. Când am văzut-o re- 
parată, schimbată, am simţit un rău la inimă. 

— Ba să te fi impresionat în rău de-ai fi 
găsit o dărâmătură în loc. Și aşă sar fi în- 
tâmplat de nu se repară... 

Dacă de dragul amintirilor n'am mai drege 
un lucru ce se strică... 

fâmbeşte abea: 

— . Ar fi prea. mult sentiment, așari!... 
Si m'a privit lung... Şi, ca o jale porneşte 
din ochii lui, din glas, din zâmbet chiar, 
câte-odată. 1 

L'am dis în chioşcul învelit cu trandafiri 
mărunți, albi, unde moșu fumà bând cafeaua 
neagră, cetind jurnalul, şi am fugit să mă 
îmbrac. Şi pe când camerista îmi agezà piep- 
tănătura, socoteam în gând ce rochie să-mi 
pun, să mă gătesc, să vadă Andrei că nu 
numai pariziencele lui au gustla găteli. Imi 
tresăreă inima de bucurie că a venit, sa 


ww 


reîntors, tot Andrei de demult, blând, iubitor. 
Şi zâmbiam singură, amintindu-mi cum a 
răsărit în prag, cum ne privea pe amândouă, 
cum desmierdă copila... Ce bine-l prindea pe 
făcăul ăsta frumos, nant, subţirel, când as- 
cultă serios povestirile înşirate de fetiţă şi 
coborându-se până la mintea ei, răspundea 
strâmbând şi dânsul cuvintele, râzând când 
râdea Mioara, încruntându-sc, când se in- 
cruntă dânsa. 


Nu l-am lăsat să plece până tărziu. Ne-a. 
făcut să râdem cu istoriile lui despre străini, 
mai ales repetându-ne hazuri nemţeşti, înso- 
tind vorba cu îngânări de gesturi pline de. 
nostimadă. 

Moşu se cutremură de râs: 

— Duh nemţesc... duh nemtesc ! 

— E mai pe subţire duhul franțuzesc, spune 
Victor. 

— Chiar franţustele `s mai subiirele ca 
nemţoaicele—strecoară ştrengărește Andrei. 

— Nu ţi-a rămas inima la vre-o „subţirică?“ 

Patetic de tot, Andrei răspunde, cu un še- 
rios nemaipomenit : 

— Vorbind la drept, eu îs om milos din 
fire... De multe ori am oferit adăpost la câte-o 
biată fetiță orfană... 

Mioara, care ascultase, aşează păpuşa pe 
genunchii lui : 

— Mata, iubeşti şi fetiţa mele ? 

— „Dacă nu vorbeşte... 

Mioara râde împăciuitoare : 


81I 


Eu când fiu mare, fiu măică, cu fetiţă 
care bobeşte !... 

Moş Vasile o iea pe genunchi, zicându-i : 

-- Numai dacă eşti cuminte... 

Rămâne pe gânduri, cu guriţa întredeschisă, 
cu ochii mari albaştri în ochii lui Andrei. 

Și deodată înseninată : 

— Dacă p'aceea nici nu trebue! 

Eu când Hu mare, fiu tătăică, beu țigară 
şi ’mpusc l... 

Cu greu am trimes în sara ceea pe copilă 
la culcare. Nu vroia să se despartă de Andrei. 

După plecarea lui, un gol sa făcut, o tă- 
cere în salonul mare şi... în noi... În noi, 
căci am rămas visând, după ce s'a făcut ne- 
văzut în întunericul nopții... 

Ce frumos se face Andrei! Imi pare bine 
cu o mândrie de soră. 

Ce ziceau oare franţuştele bălane de flå- 
căul ăsta cu ochi negri desmierdători şi cu 
mustăcioară neagră deasupra buzelor, cu col- 
urile puţin ridicate a ironie? 


XXX 
10 Maiu, seara. 
Delicateţa e podoaba sutletului, precum 
florile pomilor sunt podoaba primăverei... 


Ce-ți înveţi sufletul pe căi lăturalnice şi 
nu-l mai laşi pe calea lui de demult? 


82 


Increderea bună de altădată, nu mai mi-e 
iertat să ţi-o mai port ?... Andrei!... 

Ce crud mă doare să te ştiu liniştit, ca 
o mare cu adâncimi primejdioase!.. 


Am mers să facem 10 Mai la Nedeltii. 
Abia intrasem în sala împodobită cu steaguri 
tricolore, că, din urmă ne ajunge conu fancu, 
perechea Antoniu, visătorul Crengescu: pe 
când ne pofteam unii altora ziuă bună, alte 
hurueli de roate se aud pe prundişul ovradei. 

— Să 'ntindem masă mare, că ne sosesc 
oaspeți! strigă voios Nedelcu, ieşind cu nc- 
vastă-sa. întru întâmpinare. 

Măntore către Andre’, carc era lângă mine: 

— Să se taie mielul gras, pentru fiul rá- 
tăcitor... 

— Să nu începi cu glume pe socoteala 
mea, că plec! 

Mă prefac înfiorată : 

— Groaznică ameninţare ! 

Incruntat, cu buzele strânse: 

— E muşcătoare, doamna! 

Și fără saştepte răspuns, se duce între 
noii sosiți. 

Conu Iancu prinde locul lui Andrei pe ca- 
napea. Dragoş s'apropie de mine, se razămă 
de spatarea unni jilț şi aplecat puţin îmi în- 
şiră nimicuri ce mă 'nveselesc. 

Se formară grupuri grave de bărbaţi, gru- 
puri cochete de femei, printre care glasul 
celor tineri se ridică sglobiu, umplea aerul. 

Pe când în antret, bilele începură a se 


83 
rostopuii pe biliard, lângă mine conu iancu + 
mormàia înăbuşit, catând din ochi pe cineva 
de care să se lege. 

Insflârşit iare, către un tânăr osos, deşirat, 
cu par hmg dat pe ceafă, cu ochelari pe 
nasul subțire, galben : 

— Cum mai îţi merg poeziile, Aăcăule?... 

-— Bive... raspunde a lene flăcăul. 

Drăghici îi măsoară diu ochi pletele, dă 
cu nedumerire din cap, ridică sprâncenele, 
le coboară, iar priveşte pletele și deodată 
întinzând gâtul, pe deasupra capului meu 
câtre Dragoş: 

— Ai putea să-mi tălhnăceşti tu mic—că 
doar ui umblat străinătăţile, de-ai bătut în 
palme la actioriţe— de ce poeţii poartă părul 
lung şi poetele şi-l rotează ? 

Stă puţin pe gânduri Dragoș şi neluminat, 
îndoelnic : 

— De, coane lancule... Asta-i o stare su- 
Hetească, de care numai un poet ne poate 
lămuri... Crengescu să ne spuie !... 

Atâta aşteptă, se vede, și mosneasu, ca 
să se facă foc. 


— Ovengescu?!... Crengescu ?!... 
— Soția'istul cela!... îi şopteşte aţâţătar 
Dragoş. 


— Ia poftim aci, î: face semn cu degetul 
conu lancu. Ia poftim monsieur Crengesco ! 

Crengescu s'apropie căznindu-se să nu puf- 
nească,. 

— E drept monsieur că faci soţialism ?... 

— E drept. 


84 


— Hei, drăcia dracului !-—îşi scarpină conu 
Iancu ceafa :—şi ce spune soţialismul cela al 
dumitale ?... Ce „prinţipiu“ are?... 

— Egalitatea drepturilor sociale. 

— Adecă, ori toţi miniştri, ori toți ciubo- 
tari... Pare-mi-se că mai mult râvniţi la ega- 
litatea pungei cu bani... 

— Și asta, coane lancule... Cu ce drept 
unul s'arunce banii în destrâu şi altul să-şi 
privească copiii murind de foame? 

— Taci că vă pricepe Iancu Drăghici joaca, 
râde moşneagu umfiându-şi bărbia—zăpăciţi 
nevoeşul cu făgăduinţi fară temei, numai ca 
să luaţi cărbunele cu mâna lui... 

Asta-i pereche cu ce mi sa întâmplat då- 
unăzi la mine la ţară: Vine vatafu simi 
spune că popa aţâţă norodul contra mea, îl 
împinge la răzvrătire, îl încredinţează că nu 
trebue să-mi fie plecăciuţi mie—cáci ei și eu 
suntem la fel—tot una, că Dumnezeu singur 
e mare şi trebue ascultat, respectat... 

Am zis vătafului să nu se afle că eu ştiu 
ceva de asta. Şi acu vre-o două zile vine 
popa smerit ca de obicei, plecăciuit, dulceag 
la vorbă, frecându şi una’n alta mâinele: 

— V'aş rugă, boerule, de nu vă face tre- 
buinţă, locul cela de lângă livada mea... 

— Du-te şi-l cere lui Dumnezeu, şi să vii 
la mine cu voia dela Cel de sus, atunci moi 
învoi şi eu... 

A plecat popa cam cu nepusan masă și 
se tot uită în urmă să vadă de nu mam 
luat după el... 


85 

— Perfect l-ai jucat, coane lancule! 

— Să ne trăcşti! 

Crengescu face un gest de dispreț : 

— Ah, popii!... Iată o sectă stupidă şi 
periculoasă !... 

— Menirea e sublimă, de-ar fi înţeleasă de 
cei ce-s puşi să o propovăduiască. 

— Menirea!-—râde Crengescu, .... lucruri 
ticluite de fantezia noastră !... 

Ne ridicăm cu toţii împotriva lui. 

Da’ nu se dă batut, 

— Să judecâm, vă rog: vedeți cum se 
lovesc în cap principiile fundementale ale 
civilizaţiei, primul și cel mai temeinic pas 
al progresului moral, pe care se bazează ci- 
vilizația, de azi e Creştinismul, a cărei deviză 
ie bunătatea, mila, iertarea. Ori, aceste trei 
îndatoriri ale creștinismului ar trebui să fie 
inelele lanţului, ce-ar uni într'o strânsă legă- 
tură omenirea întreagă... 

— Mă'nchin! — apleacă învoitor fruntea 
moşneagul, pe când Crengescu şi-o ridică pe 
a lui cu sfidare. 

— Dar atunci cum rămâne cu datoria noa- 
stră de patrioţi, care ne impune să mergem 
la războiu, să măcelārim? Și cum rămâne 
cu sfânta cruce, simbolul bunătăţii, îngădu- 
inţii—prin suferință — pentru izbânda binelui, 
când popa, cu ea binecuvintează pe cei ce 
merg la omor ?? 

— Ne apărăm de duşmani !... 

— Dugşmani!.. noi singuri îi născocim duş- 
< manii... Ce duşman îţi este Stan şi Bran pe 


80 


care-i omori în râzboiu? Dacă toate parile 
siar contropi, dacă legi omenoase ar li pentru 
toţi, dacă s'ar alege conducători iscusiţi, să 
păzească respectarea legilor... 

—- Ce-ar fi? N'ar mai îi războiul, dur alttel 
aceeaşi anarhic... Fiecare ar vrea să ajungă 
dânsul păzitorul legilor; fiecare păzitor şi-ar 
avea favoriţii lui ; liccare favorit ar aven alţi 
favoriţi şi roata lumci ar îi acecaşi... Decât 
sà îmbuibaţi mintea celui de jus cu „egali- 
tatea drepturilor soţiale*, căutaţi deocamdată 
să le luminaţi mintea cu învățătura, să le 
treziţi în inimă simţul datoriei. Ei îs copii, 
sărmanii. judecata lor e înca primitivă. 

Aşa că din vorbele voastre umflate nu ştiu 
să-şi aleagă cumpâna «dreaptă, şi-i licoţi să 
se creadă una cu cei învâţaţi, ṣi mal cs 
încredinţaţi că deosebirea între ţăran şi mi- 
nistru e că unul poartă câciula, celalt joben... 

— E drept, e drept, strigau toţi. 

— Coane lancule, da un preferant nu 
facem ?—iîl roagă Dragoş. 

Drăghici se scoala : 

— Hai g'un preferanţ, să vå pun pe toţi 
plateă! 

Şi cum în jurul doamnelor se strângeau 
tineri, tractându-ne cu bomboane, îngheţată, 
conu Iancu râde arăâtându-ne : 

— Uite, dacă bătrâneţele nu mai țin umbră 
Horilor, cum se adună fluturii în jurul lor... 

— Ba te rugăm så ne crezi, câ nu ne ţinea 
nici o umbră conu Iancu! protestăm noi. 


87 


Andrei îmi întinde îngheţată; îi arât far- 

furioara ce goliscm. 
Sigur că Dragos ţi-a purtat de grijă, 
și întorcând capul dela mine, s'amestecă n 
vorba celorlalți; se discută cu aprindere 
drama de care vuiau gazetele: sinuciderea 
unei fete in ajunul nunței, căci părinţii se 
împotrivise la căsătoria ei cu altul, alesul 
IMINICI. 
Ficcare ne dam părerea : 
Unul spusese: = 
Nu admit ca părinţii să impuie ori să 
oprească dela căsătorie pe copiii lor... 
Ba e datoria lor să deschidă ochii co- 
piilor asupra, alegerei ce tac...—i se răspundea. 
Mai cu seamă când e chestie de inimă 
şi alesul ori aleasa nu iâgădueşte un viitor 
ferieit... à 
Căci în dezamăgire, suferința e îndoită... 

Cel întăi susține : 

— Părinții trebue să atragă atenția co- 
piilor, dar dacă ci nu o iau din loc, să-i lase 
în pace; datoria şi-au 'acut-o, conştiinţa le e 
împăcată,.., 

— Dar e neomenos să impui fetei d-tale 
căsătoria cu un: om ales de experienţa d-tale 
matură... 

— Mau văzut, totuşi, căsnicii de astea 
„cântârite* ieşind foarte bine şi căsnicii din 
dragoste icşind foarte rău... 

— După cum e de bogată închipuirea fe- 
neiei—spune Eleonora Nedelcu. In dragostea 


în 
aa 
n 


în — 


í 


88 


cu foc şi flacără, cum e cea din romane, 
mintea înrâureşte mult inima... 

Zâmbesc cu învoială. Andrei se intoarce 
de-a întregul spre mine şi aţintindu-mă, cu 
pleoapele pe jumătate închise: 

— Nu crezi în căsătoriile de dragoste... 

Şi buzele lui sarcastic strânse, parcar fi 
vrut să spuie: ai dat chiar proba... 


C — Oricare căsătorie se poate preface în 


\ căsătorie de dragoste, când femeia în chestie 
e bine chibzuită din fire, când mintea și 
inima ei sunt în perfect echilibru. Astfel de 
ființe nu vor fi visat feți frumoşi înainte de 
nuntă şi odată măritate, fericirea lor întreagă 
iva fi casa lor, bărbatul lor, copiii lor.. 

Nu ştiu ce-am zis aşa nostim Andrei a 
isbucnit în râs şi fără cruțare de lumea ce 
ne înconjură mi-a azvârlit în obraz, cu voce 
şuerătoare: 

Mai ales când bărbatul are Nuferi!... 

Mam făcut roşi-roşie. Eleonora Nedelcu 
l-a privit dojenitoare, pe când ceilalți s'au 
prefăcut că nu aud, au schimbar iute vorba. 
Eu am rămas prostită, ne mai auzind, ne mai 
pricepând vorba din jurul meu. Și în ureche 
având răsunetul svâcnelilor inimei și a cu- 
vintelor lui şfichiuitoare... 

Cu toată silinţa Eleonorei de a mă înve- 
seli, n'a fost chip şi am plecat peste puţin 
acasă, fără, să-mi ieau rămas bun dela Andrei, 

_ care şedea rușinat, par'că, în colțul canapelei, 
“unde-l prinsese nesărata vorbă... 


89 


AONA NI 
1] MA. 


Eleonora Nedelcu a venit la Inine. Se 
teme, ea, asa bună, aşa delicată, să nu ră- 
mâie neştearsă jigneala adusă de Andrei. 
E un suflet rar, care suferă mai mult ca cel 
atins direct de o nepoliteţă. 

Am fost călduroasă cu dânsa, dar de câte 
ori am presimţit că are de gând să deschidă 
vorba de întâmplarea ceea, luam alt şir 
de idei. 

A priceput şi n'a mai stâruit... 

De felul meu, nu ţiu la mânie, dar în 
Andrei îmi pare cå sbucnește câteodată o 
pornire duşmänoasă contra mea. Ceteam în 
ochii lui aspri, când mă aţinteau eri, și n 
zâmbetul ce seamână mai mult rânjeala câi- 
nelui care mârâe, gata să muşte... 


SANT 
20 Maiu. 
A fost de vre-o câteva ori la noi, domnul 


Andrei. Eu nu m'am arătat! L'au dus la 
Victor, de era acasă, ori la moş Vasile. Să-l 


învăţ un pic de manieră, pe domnul Andrei 


Nedelcu. 


90 


XXXIII 
21 Maiu. 


Azi Nedelcii ne-au trimes un răvăşel prin- 
trun fecior bocresc. Ne pofteau la dânşii să 
sårbätorim pe Sf. Constantin şi Elena. 

Am răspuns cu mii de iertăciuni şi cu o 
pricină scornită. 

„„Dară mă mişcă stăruința asta. 

La urma-urmei nu-i aşa mare crimă ce a 
făcut Andrei. E mai mult nejudecata unui 
bâiet copilâros... 


NA LV 
IT llunie. 


M'a surprins, Andrei! Azi la amiază, pe 
când supraveghiam schimbarea Horilor, în 
salon. 

N'am avut încotro, şi am rămas. Sa mai 
îmblânzit domnul Andrei! Pe faţa lui po- 
căită, sfiala și bucuria, pe rând se iviau, 
când m'a zărit în fundul camerii, între 
plante. 

O, însă eu am fost politicoasă, dar rece: 
bucuria împâcărei n'a răsbit prin masca ser- 
bedei: politeţe de salon, ce-mi hotărâsem. 

Imi pare bine, însă, mă bucur nespus... 

Sârmanii ochi negri, cerşind iertare pentru 


94 


greşala facută din nesocotinpà L.. Si zâmbetul 
cela încurcat, trist, vesel, la vederea mea!... 
Nu mă urăste, Andrei... S'ar zice mai curând 
că-şi descarcă o mâhnire ascunsă; o descarcă 
pe cei mai aproape de sutletul lui... 

Pe cei mai aproape de sulletul luit.. 


AX NM 
15 lulie. 


Mioara a implinit trei ani. 

A avut multe vizite: dimincaţa a venit 
doica. A primit-o Micara, în cancelarie; a 
poltit:o frumos pe scaun; i-a spus, că maica 
se unbracă; a întrebat-o de Ghiţă, fratele ei 
de lapte; a mai stat vre-o trei minute lini- 
ştită, pe urmă, cum subiect de vorbă uu 
găsea, şi Mioara ştie, că nu-i frumos să laşi 
conversaţia să tânjească, iar musafirii tro- 
buese desfătaţi, s'a suit pe biurou, a scos ca- 
lendarul din perete, l-a aşezat pe masă, sa 
lungit cu fața n jos alături, şi a strigat 
femeiei : 

— Vin! să vezi! 

Şi doica spărietă;: 

— Cocuţă dragă, să-l punem la loc... dacă 
vede mâica?!... 

Dă să il scoată. 

Copila îl ţine zdravân cu o mână, cu cea- 
laltă arată : i 

— Asta-i egina Sabeta, asta-i Caol, astat 


92 


Fenand, asta-i Maiia, asta-i ial Caol... pupui 
Caol... 

Il sărută, doica râde, râde şi fetița. 

Prin ușa întredeschisă privese în cance- 
larie. Cu două zile înainte îi spusesem la 
culcare : 

— Mioaro, mata să fii de-acuma tare cu- 
minte—eşti mare... 

— De ce măică? 

— Poimâne ai trei ani... Ce o să zică cu- 
coanele, care vin să te felicite, dacă află că 
nu eşti cuminte? 

— .. Vin cucoane 2... 

— Da. 

— Când? 

— Poimâne. 

Se uită la mine încurcată. 

— Mâăică, asta e departe: poimâne ?... 

— Acuma facem nani. Mâine ne sculăm, 
suntem cuminte până 'n seară. Atunci facem 
iar nani şi când ne sculăm, e poimâne... 

Sare de bucurie. 

— Da' vezi, Mioaro, să fii cuminte, să spui 
. frumos paa; să vorbeşti, să nu fii uricioasă, 
cu copilaşii care-or veni la mata... 

— Nu, măică, nu!... 

Acuma, prin ușa întredeschisă, priveam 
vodul sfaturilor date. 

— Cocuţă, rugă doica, să-l punem la loc... 

Il lasă din mână. 

— Acu hopa jos! 

O luă în braţe, o cobori de pe masă. 

— Ce rochiţă frumoasă are cocuţa!... 


93 


Ridică pestelcuţa şi cu glas îndulceit, atinsă 
la coarda sensibilă, cu ochigorii în jos: 

— Să vezi mata, am o ochiţă mai fumoasă, 
în dulap la măica... 

După prânz au venit cucoane, boeri, copii, 
Mioara le-a zis frumos paa; a lăsat să-i să- 
rute boerii mânușiţa ; a mulţumit frumos când 
căpăta jucării de tot felul, radioasă a râs 
când năşica Nedelcu i-a pus în braţe o pă- 
pușă —0o fetiță — mare cât dânsa. Cu ea în 
braţe se 'ndreptă spre uşă; plec după dânsa: 

— Nu se poate, ai s'o strici. 

— Veau afară... 

— Fără fetița... 

O strânge cu îndârjire la piept. 

— Să vadă doica, fetița mele... 

— Doica a plecat saducă pe Ghiţă, să-i 
dai bomboane, bani, să-şi cumpere căciulă 
de iarnă. Şi încet: nu ești cuminte? Ce-or 
să zică cucoanele?!... 

Mioara, o mică persoană, pe cât de vo- 
luntară, pe atât de ambițioasă, se 'ntoarce 
între copii. 

Ne-am aşezat cu toţii în jurul biliardului 
să încercăm jucăriile cu măşinărie. 

Era nostim de văzut capetele noastre la 
olaltă cu ale copiilor, râsetele noastre ameste- 
cându-se cu ale lor; mâinele noastre întinse 
odată cu ale lor după un cărucior în goană, 
după un domn înjobenat călare pe un căţel, 
după un paiaţ mergând, cumpănindu-se, cu 
greutăţi la picioare... = 

Retrâiam și noi câteva clipe de bucurie 


94 
senină, de veselie curată, în mijlocul piticilor 
de tinichea... 

S'au aşezat pe urmă în salon, micuţii, la 
o mesuţă cu scaune ca pentru dânşii. După 
ce au mâncat bomboane în fa turiile păpuşi, 
cel mai mare din grămadă, Ionel, de cinci 
ani, propune să se joace de-a soldaţii: 

— Eu sunt Stefan cel mare, Gică e general, 
Lenţa e regină. Mioara Maica-Domnului, 
Nicu... 

-— Birjar eu-—sare Nicuşor, băeţelul Elenei 
Antoniu, născută Bercescu. 

— Bine! Ne aşezăm doi câte doi, ca sol- 
daţii ! 

Se luară de mână. 

Regina cu Stefan cel mare, Generalul cu 
Maica-Domvului. À 

— Da eu, da eu? se arată cu degetul Ni- 
cuşor cel scurt şi gros, învârtindu-se în loc 
ca un cureanaş... 

Inlemniră: Nicuşor cu cine?—se 'ntrebau 
din ochi. 

— Aduc eu, aduc eu! Şi Mioara iese pe 
ușă, se 'ntoarce cu Ghiţă, feciorul doicei, 
fratele ei de lapte. 

Privi o clipă, cam sfios în salon, băeţelul 
în port țărănesc, cu bondiţă, iţari şi opincuţe 
nouă, prinse în găitane ochioase. 

Incurajat de Mioara, care-l trăgea de mâ- 
necă, îl îndemnă cu vorba, cu semne, păşi 


“pragul, amestecându-se între copii. 


Cei mari vorbeau, discutau; conu lancu 


95 


îşi găsise pe care-va de scărmănat, eu urmá- 
ream cu interes pe cci mici. 

Mioara venea spre mine : 

Lui Ghiţă, măică, dai bohoane?... 

— Adu-l aci! 

Se 'ntoaree grupuşorul întreg, îl -aduce 
în alai. 

Glasul celor mari se opri ca stins pe ne- 
aşteptate ; sprâncenele se ridicară sus — pe 
frunţile simandicoşilor — la apariţia ţărâna- 
şului. Dar voia bună a celor mici, imblânzi 
lumea. 

— Dai boboane, dai bani...—îmi amintea 
pe rând, Mioara, ce aveam de dat lui Ghiţă. 

Cei mari făceau haz. Andrei îl întreabă: 

— Cum te chiamă? 

Ghiţă... 

— Ştii carte? 

— Vau învată: Nam calte, nam pumb. 
Nu pot să nvată... 

Din uşă, doica privea cu inima crescută la 
fecioru-său. 

Copiii nerăbdători să se joace, îl chemau: 
fugi cu comoara în poala cămeșuţii. 

— Tu ce vrei să fii? îl întreabă Ionel cu 
aer de șef suprem 

— Io... io... 

— Motopolit, motopolit!... răspunde Lenia 
pentru dânsul. 

— La rând cu birjaru! 

Şi ’n pas milităresc, doi câte doi, ieșiră 
din salon. 

Dela un timp, nemai auzind glasul lor, mă 
duc să-i caut. 


SG 


Erau în odaia Mioarei, în jurul doicei, care 
cosea un nasture la haina lui Ionel. El o 
întreba: 

— Pe mata cum te chiamă? 

— Doica, chiamă!—sare țanțoşă Mioara. 

— Şi noi avem una care o chiamă doica, 
ţine 'n brațe şi dă lapte la Lizica... 

— Ai o soră mică? 

Y = — Mică-mică... 

— Am văzut-o şi eu—strigă Lenţa cu fu- 
dulie—are mâna mititică-mititică... N'are dinţi, 
nici picioare... Are ochii mititei-mititei... 

Ionel o privește cu milă; şi cu înţeles că- 
tre femeie : 

— Are picioare în scutece... Mi-a spus 
Anicuţa... mata o cunoşti pe Anicuţa ?... 

— N'o cunosc—spune doica. 

Ionel nu se dumereşte. 

— Nu cunoşti pe Duduia Anicuţa?!... 

— ..„.Dacă n'o cunosc!... 

„= — Doică să ştii, că de-ai să vezi o duduie 
înaltă, slabă, cu nasul mare şi cu pistrui pe 
obraz să ştii că-i duduia Anicuţa... 

— Oi şti conașule... 

Se servise masa. Ne-am luat fiecare odrasla 
lângă noi, să-i purtăm de grijă. 

„La, tort, visătorul Crengescu ridică paharul 


şi adresându-se Mioarei, începe: 


„dn lupta pentru viaţă multe, 
Copila mea, vei întâmpina 

Şi wo să creadă, n'o s'asculte 
fai nimeni de durerea ta. 
9 i (= > 


97 


Dar reilor miloasă iartă 
Şişi caută drumul tău 

Nu te ’njosi cu ei în ceartă, 
De vorba lor, să-ţi fie greu. 


Să fii în suflet cum te-arată 
Oglinda *n care te priveşti 
Drăeuţă blândă, bună fată 
De tine să nu te mândreşti. 


0. nu! Căci nimene nu ştie 
Ce soartă 'n lume vei avea ! 
De *nchipuiri şi de mândrie, 
Să te lereşti, copila mea. 


Iar frumuseţea, nu uita : 
Din ce» ne vine acest dar 
Ferice-i [i să poţi păstra 
Ca lucru sfânt, cerescul har. 


Fără a-l slăbi din ochi, Mioara urmărește 
cu o atenţie de nedescris, toate gesturile lui. 
Nimic nu pricepe, nu mai poate de plicti- 
- seală, îşi pierde răbdarea şi când să înceapă 
ultima, strofă, dânsa, cu pumnu.-la gură, cu 
vocea îngroşată : 

— Vine ulsu... 

Râsete, urale, se Baia! şi fetița treci 

1 


98 


din mâni în mâni pe deasupra meseci, sà- 
vutată, dezmerdată. 

Intw'un târziu lumea mică începu să moţăe 
a somn. Părinţii o trimete acasă cu dădacele, 
care ospătaseră sub îngrijirea, doicei, a came- 
ristei şi a Saftei. 

Mioara a sărutat copiii, i-a poftit să mai vie. 

Rămasă singurică genele încep să-i se 'n- 
gâne cu somnul şi ei. 

Din ușă, doica îmi face semn, ies cu fetiţa 
în braţe. Femeea îşi ia rămas bun dela noi, 
spune lui Ghiţă, să ne sărute mâna. Mioara 
îl sărută, îl pofteşte şi pe dânsu să mai vie. 
Micuța nu ştie încă de sferele sociale, în su- 
fletul ei nevinovat mândria n'a încolţit. Cât 
va mai fi nevătămată inima ei curată? Cât 
de frumos răsărită, oare tot se va ofili floa- 
rea sfintei simplicităţi şi va creşte în loc 
mândria crudă, necruțătoare ? 

„Măică facem nani ?... 

O duc în etac, o dezbrace, o închin,o aşez 
în pătuţul ei... 

— Cu fetiţa, măică... 

Ii dau păpuşa, o atrage la dânsa. 

— Acum, când mai vine cucoane ? 

— La anu... 

» Mă Priveşte cu ochii mari a tura 

— Până atunci nu mai e poimâne ? 

“Și lăsând capul pe pauio, cu glasul leneș 
de somn : - 

— ... Domnița, măică.... 

„Cânt încetişor: | east — 


..... î... i Li 


Pe o stâncă neag oră zii un E Enst], 


“9 


Pleoapele cad peste ochii albaștri, întune- 
caţi de pupila mărită în umbra pologului,. 


Unde curge în vale un râu mititel]. 


Ploapele îngreuiate de somn se ridică rar. 
— Cântă... măică... 


Plânge şi suspină lâniva Domniţă... 
© 


Adormi odorul meu, rumen şi alb ca oga 
rofițăà. 

Şi pe când din salon îmi venea un vâjâit 
de vorbă, veselie, cântec, într'o nespusă ru- 
găminte cergam de la cel de sus, oameni 
buni pe pământ în calea copilului meu, să-i 
Be viaţa mai dulce de cum i-a prozis-o amă- 
râtul Crengescu, 


XXXVI 
7 August 


De o lună împletesc de zor hăinuțe delână 
şi ciorapi, pentru finii mei din oraș şi dela 
Nuferi. Mioara îmi ajută la depănatullânei, 
ținând jurubiţa, şi e încântată că ajută cel 
puţin cu asta la îmbrăcămintea „salacilor 
măicăi mele“. 


100 
XXXVII 
9 August 


Lucram şi eri pe bancă, în pare ; aproape de 
mine Mioara se legăna în hamac, moralizând 
pâpuşa.- 

Dintre brazi răsare Andrei cu beretă pe 
cap şi în spinare, prinsă 'n curele, lădiţa lui 
de pictor. 

Mioara sare din hamac, aleargă la dânsul, 
îl ia de mână şi cu haz îl întreabă: 

— Andrei, da' dece mata ai cutie'n spate; 
Andrei mata ai beretă pe cap?... 

Schiţase câteva peisage din împrejurimi. 
Il rog să mi le arate. 

„_ Desface grăbit curelele; amabil, întinde pe, 
masă, aşezându-le să le văd bine, cartoanele 
schițate. 

Mă uitam la ele de un timp. 

Vine şi Victor, sașează lângă mine şi ră- 
zămându-se cu bărbia de umărul meu, le 
priveam împreună. 

— Uite lângă moară, păduricea de măs- 
tacăni... 

— Dincoace cărăruşa ce duce la bordeiul 
Ilenei, și colo în fund, ascuns între copaci, se 
zăzeşte, cu aerul lui misterios, bordeiul cu 
şindrila acoperişului putredă şi dărăpănată. 

— Asta-i buchetu de sălcii ce se oglindese 
n apă, la capătul podeţului... 

Victor, privindu-le, îmi săruta încetişor 
colţul urechei. 


# 
- 


101 


— Trădátorule Iuda, mă 'ntorc, de ce-mi ! 
săruţi urechea? 

Şi dându-mi capul pe spate, îl sărutai pe/ 
obraz. Victor se scoală. 

— Mă duc să mă schimb de haine şi mă 
'ntore !. 

Mioara să iea după tată său. 

Le strig din urmă: să poruncească apă 
și cafea ! Şi către Andrei : trebuie să-ți fie 
sete... 

— De loc! Şi cu o mână nervoasă începe 
a strânge cartoanele, vădit căznindu-se să 
pară liniştit. 

Mivată îl observ ; timidă îi spun, că Victor 
ar fi vrut să mai le vadă. 

— N'am să stau până 'n seară să aştept 
pe Victor !... şi zeflemisând, strâmbându-mă : 
Victor ar fi vrut să mai le vadă! 

— Dacă Victor vrea — apasă cuvintele— 
toată lumea trebuie să se închine voiei mă- 
riei sale! 

Mânele 'mi cad ostenite în poală și întris- 
tată îi spun: 

— Jar îţi vin toanele, Andrei ? Is foarte 
hotărâtă să nu ţi-le mai sufăr şi dacă reîn: 
cepi, nu te mai primesc decât în vizitele de 
etichetă, îţi jur ! 

— „De ce... şi tace, şi-şi strânge tâmplele 
în pumni. 

Eu, stăvuitoare, îl întreb: 

— Spune, spune... de ce te-ai aprins iar? 

Cu glasul plin de lacrămi: 

— De ce l-ai sărutat ?... i 


102 


Se opri... 

— Andrei... începui, dar fără să ştiu ce să-i 
mai zic. 

Dânsul zâmbeşte slab, amar. 

— Eşti prea senină din fire, nu mă poţi 
pan pe: Nici nu trebue så mă pricepi !.. Și 

sa întundat în desişul de brad, pe unde 
venise. 

Iară eu?.. O, Andrei !.. O căldură mă nă- 
pădeşte, de atunci ; O vioiciune, o înfiorare 
de fericire și de teamă, de câte ori gândesc 
la tine... Eşti gelos? Pentru ce? 


XXXVIII 
Februar. La oraş 


De multe ori mam aşezat înaintea biro- 
ului, am învârtit cheia saltarului, unde se o- 
dihneşte de atâtea luni, caetul vieţii mele. 

Nu-mi mai vine să scriu... e sara 

Vovbele's slabe, când trebue să răsfrîngă 
sufletul ; îs ca cel de pe urmă răsunet al 
ecoului... 

Dacă scrisul nu poate uşura prea plinul 
pietului suflet, de ce a-și mai scri ?... 


XXXIX 
15 Mai 


| Fericirea ce mă năvăleşte, de când am sim- 
țit alipirea sinceră a sufletelor noastre, An- 
drei! 


103 


Privirile mai vorbeşte ca graiul cel mai 
meşteşugit!.. 

In grădina familiei Ioniu se petrecea la 
nunta Floricăi cu originalul Axeniti. 

Printre tulişuri de trandafiri şi de liliac în 
floare, se plimbau cucoanele, lîn găteli pri- 
măvăratice ; fete înconjurau pe Florica îm- 
bujorată, transportată de fericire, ascunsă în 
vălul alb de mireasă; fetițe mici, cu Mioara, 
între ele, depănau picioruşele mărunte cu 
pulpe goale, în ciorapi scurți, prin iarba 
fragedă a lunei Mai, ce părea un covor a- 
nune pentru copilaşii ăștia—flori între flori 
—cu obrăjorii lor trandafirii, sub pălării mari 
de dantele; cu bucle aurii şi cu rochițe bro- 
date şi scurte, deasupra genunchiului. De la 
o vreme se furişară, într'o alee mai liniştită, 
mirii, şi nu ştiu ce curiositate mă împingea 
să mă tot uit la ei. Erau singuri acuma. Și 
își vorbeau în şoaptă, ochi în ochi, une ori. 
Alte ori când privirile lui se aprindeau cam 
tare, dânsa apleca pleoapele, zâmbind mis- 
terios, cu roşață delicioasă pe chipul ei tânăr. 

Andrei dă de mine, saşază, mi-i arată. 

— „Is fericiţi.., 

— ...0, da, se vede... 

— „Se iau din` dragoste... 

— „Se vede..., repet; cu ochii întorși dela 
dânșii. 

— „Acuma crezi în căsătoriile de dra- 
goste ? 

Dau din cap că da, urmărind distrată sbo- 


rul grăbit a enine ior 


104 


In gât îmi stă ca un nod de plâns. O pă- 
rere de rău nelămurită, nehotărâtă simt, ca 
prima lumină a zorilor întunecate încă, de 
umbrele nopţii. 

Imi murmură încet, aplecat ușor spre mine: 

— Da, eşti fericită, acuma, cu copiliţa lân- 
gă mata... Te pricepe, Andrei, prietenul de 
demult... 

Mângâioasele cuvinte, împuternicitoare, ca 
mâna ce ţi-se tinde în. ajutor, când stai 
gata s'aluneci pe povârnişul repede! 

Copila!... De ea mereu să-mi vorbească! 

Mi-e scumpă prietenia lui! Crescută cu 
dânsa 'n suflet, a devenit o nevoie a vieţei 
mele, ca somnul, ca apa, ca soarele. Şi nu 
cer mai mult de cât să mă priceapă! 


XL 
Nuferi, 5 Tunie 


Aproape zilnic e la noi, Andrei. Mioara îl 
cunoaşte de pe pas, când urcă scările. De- 
vine prietenul casei, a cărui tabieturi, a că- 
rui colțişor favorit pe canapea îs ştiute de 
cei de gazdă. 

Și nu e nimic mai mișcător de cât tovă- 
răşia de idei şi simțimânte îutre el şi noi, 
tovărăşie din care isvorăşte prieteniile de 
trăinicie rară. 


105 


XLI 


7 Iunie 


— N'a venit nimeni la noi? mă 'ntreabă 

cam îngrijat Victor. 
Andrei. 

— Și azi??... 

— Ei, da!.. 

— Nu găseşti că prea des vine? 

Cu” toată, convingerea gândurilor mele 
curate : 

— Altul poate aşi găsi, dară Andrei”... 
Copii, ne-am jucat amândoi. Și partea vie 
ce a luat ori când la necazurile noastre... 
E ca un frate scump, pentru mine... 

Imi ia mânele într'ale lui şi privindu-mă 
în ochi: 

— Eşti prea cuminte, te respect prea mult 
ca să'ți impun voia mea. Poate să te jig- 
nese cu asta... Am toată încrederea în ju- 
decata sănătoasă a Aglăiţii mele... 

Şi a ieşit din odae. 

— Am rămas pe gânduri, turburată de o 
îndoială... 

— Oare fac bine primindu-l aşa des?.. 


XLII 
9 Iunie 
Nu, nu fac bine! Recunosc din însufleţirea 


ce mă cuprinde, când îl zăresc; de cum mă 
zăpăcesc uneori, când, pe neașteptate s'a- 


106 
proprie de mine ; din răul ce mă necăjoste, 
când pare nemulțumit de mine, ori pare a 
purta grija alteia mai mult ca a mea. Aşi 
vrea să-l văd mai rar... 


XLIH 
12 Iunie 


Aşi vrea, dară nu pot !... Cum să nu-lpri- 
mesc, şi ce's vinovată de bătăile inimei iu- 
tite, fără voie, când glasul lui bărbătesc ră- 
sună m sală: 

— Acasăsi măica ? 

lar vocea plină, în mlădieri dulci răs- 
punde : 

— Acasă, Andrei! Poftim, Andrei... şi Mi- 
oara se înalţă în vârful picioruşelor s'ajungă 
clampa de la odae unde liniştită, în aparenţă, 
dar cu svâcneli de inimă numai de mine şti- 
ute îl aştept să intre. 


XLIV 
Durău, 22 Iulie 


Andrei, Andrei, ce ai fâcut cu liniştea mea? 

Am şi acuma înaintea ochilor privirile tale 
ce-mi trecură prin inimă ca două ascuțişuri 
învoşite 'n foc, pentru că nu ţi-am fost pe 
plac. 


107 

Să-ţi înşir aci, câte nu-ți pot grăi, scum- 
pul meu. Să mă lămuresc aşa cel puţin : ^3 

O legătură, o comunicație tainică între 
două suflete, fâră ca trupurile să ştie ceva 
de asta. işa trebue să lie prietenia noastră. 
Mă pricepi Andrei ? 'Te iubesc cu tot ce am 
mai bun în mine, şi ţiu la respectul tău, ca 
la dragostea ce iesă la iveală din toanele 
tale rele, chiar. 

„Dragostea nu judecă“. O, ba da. Suprema 
dragoste, judecă! Suprema dragoste îţi leagă 
inima de minte, le împărechează şi mână ‘n 
mână se îndrumează 'n viață. De la dra- 
gosto la stimă c un pas aşa alunecos. de nu 
te poţi opri la cea întâi, lipsindu-ţi a doua. 

Vorbesc de dragostea fiinţelor superioare, 
care nu înțeleg prin ea numai unirea ani- 
mală a două trupuri. 

— Mai pricepe Andrei? 

— De asta scumnpul meu nu m'am supus, 
când ai venit la mine şi profitând de hao- 
sul asurzitor al lumei, pregătindu-se de ex- 
cursiune, m'ai rugat să fim în aceiaşi tră- 
sură. 

Ti-am răspuns blândă, însă hotărâtă : 

— Nu ştiu cum a regulat Victor... 

Mânios: 

— Ce tot Victor, tot Victor! 
ar, Andrei, cred bine că de Victor 
trebue să mă sinchisesc, nu ?... 

Te-ai buzumflat și mi-ai aruncat în obraz: 

„Şi de Dragoș!... 
TE "când ai văzut că în adevăr şi Dragoş. 


108 


sa suit în trăsura noastră, ochii tăi, ca două 
bucăţi de fier înroşite 'n foc, mi-au trecut 
prin inimă. 


NEV 
Auleri. 


Si în tot drumul până la mănăstire, n'au- 
ziam alta decât caii sforăind, bătând cu 
nerăbdare din copite ; veselia, vorba dintr'o 
dată a lumei aprinse de plăcerea excursi- 
unei: toată mişcarea, în fine, din clipa ple- 
cărei şi pe deasupra forfotei generale, gla- 
sul tău, Andrei. 

Am căutat în desele popasuri până la Du- 
rău să-ţi vorbesc, să-ţi opresc privirile şi a- 
supra mea. Te fereai, Andrei şi de ai fost 
nevoit, odată de două ori să mite adresezi, 
fața ta devenea rece, nepătrunsă, o mască. 

Se vede că suferința lăuntrică mi se cetea 
pe chip, de m'a întrebat Eleonora: 

— Nu ţi-e bine? 

Așa eram de zdrobită, că mai eram să 
sbuenesc în lacrămi şi să-i spun tot... Noroc 
că nu am fost singure... 

Pe urmă, când urcam Ceahlăul, ce-a fost 
meschina ta răzbunare? N'ai priceput că 
pentru tine lăsasem calul mai la pas—să te 
am aproape? Că, zăpăcită de privirile tale, 
ce le simţeam asupra-mi, eram s'alunec cu 
cal cu tot în râpă? Te-ai dus la Victor, m'ai 


109 
pârât că nu bag de seamă, l-ai sfătuit să-mi 
poarte el ori Dragoş de grijă la coborât. Și 
Victor m'a certat, iar tu îl întărtai, exage- 
rând primejdiile prin care trecusem, până, 
scoasă din fire, zbucnii în plâns... 


Seara, abia întorși de pe munte, abia in- 
traţi în odăiţele joase și întunecoase a stari- 
tului, o ploaie cu fulgere şi tunete a început 
să toarne. 

Sedeam la fereastră şi priviam fulgerele, 
ce păreau, în întunerecul amurgului, nişte 
șarpi de foc, întinzându-se pe munte, până 
aproape de poale... "le-ai apropiat, Andrei. 
Ai căutat vorbă. Aş [i vrut să nu-ţi răspund... 
N-am avut tăria. Puternic mă atragi cu toată 
firea ta schimbăcioasă... Şi ţi-am răspuns. 

Eleonora a venit între noi şi desmierdân- 
du-mă, ţi-a zis: 

— Ai făcut-o să plângă, uriciosule... 

— Ah—zisei revoltată—eşti râu, Andrei... 

Mi-au mers la inimă vorbele tale: 

— Nus rău, şi nu-ți închipui ce s'a petrecut 
în mine, văzândurte în lacrămi... Viecare sus- 
pin mă isbea dureros... 

Toți trei am tăcut şi— vezi Andrei—rostite 
în fața Eleonorei, au pentru mine un preț 
îndoit, cuvintele tale. ; 

M'am înseninat şi drumul spre casă, pe 
plută, mi sa părut un vis. sii 

Bistrița pe-alocurea iute, pe-alocurea lini- 
ştitå; umbrită de salciile ce-și jucau pletele 
în apă, ori orbitoare de strălucirea soarelui 


110 
în amiază; ici spumoase, valurile lovindu-se 
de stânci; colo, limpede, ca într'o oglindă 
răsfrângându-se natura — de sar fi zis două 
tablouri la fel—suprapuse, cel de jos răstur- 
nat şi despărţit de cel de sus numai prin 
dunga malului... 

Dar la atâta farmec, s'awmestecă o jale... 
de mine... de tine... de toţi ai mei... detoate. 
Şi-s ostenită de drumul ásta la mânăstire. 
Şi-s ostenită moraliceşte... 


E grozav să ai cunoştinţa răului spre care 
aluneci şi să nu te poţi opri, să nu poţi 
strigă: ajutor!... Ce-ar fi să mă duc la Victor, 
să-i spun zbuciumul meu ascuns?!... 


XLVI 
6 August. 


— Oare ce gotie să-ijucăm lui conu Iancu? 
—se 'ntrebau Nedelcii, moş Vasile, Victor: 

— Să nu vie de-atâta vreme la noi?!... Şi-şi 
frământau capul să scornească ceva de haz 
pentru hărțăgosul moşneag. 

Lui moş Vasile i-a venit ideea bună: 

— Tot e dânsulnumai cu trecutu 'n gură: 
să vă îmbrăcaţi amândoi cu straile din ve- 
chime, să se puic caii la carăta galbeni din 
droșcărie şi să vă duceţi la dânsul... 

Intr'un glas votarăm. 

— Imi fac zulufi'—strioam eu... 


11 
coa îsi da părerile: 

Imbrăcaţi frumos, câți-va băietani—de 
cei DROI. să pocnească tare din bici și 
să chiuiască surugieşte... 

— Noi—spun Nedeleii— mergem mai îna- 
inte la Răchite, spunem şi la alţi vecini să 
vie, să ne găsiți acolo... 

Ne prăpădeam de râs închipuindu-ne mutra 
lui conu lancu. Şi o săptămână întreagă nu- 
mai grija lui am avut. 

Camerista a dus la umezeală, în pivniţă, 
rochia străbună de fai, să piară urma cutelor 
de câtă vreme stătuse păturită. 

E o matasă în dungi late roz şi galbene; 
pe dunga roz îs crenguţe cu boboci de tran- 
dafiri galbeni, pe cealaltă dungă, boboci de 
trandafiri roz. 

E deschisă tare talia: gâtul, umerile, pieptul 
îs aproape goale. Mâneca e în vufari : iar 
fusta largă, “din vremea malacoav elor, ar în- 
căpea două cucoane de volumul d-nei Manole. 

In Dumineca ceea ne-am gătit amândoi. 

Eu cu zuluii, cu cercei lungi, până la 
umere; în mână cu evantaiul de pene de 
struţ cu mânerul de fildeș, încrustat cu aur; 
înfoietă în fustele crocmolite ce ţineau loc 
de malacov. Pe deasupra decolteului cam 
deochiat, mi-am aşezat o dantelă găsită tot 
prin sipetul străbun. Cu ce naivitate își des- 

văleau bunicele noastre „farmecele“ şi ce 

mame cuminţi, ce soţii iubitoare, pentru des- 
pota lor jumătate erau. Azi gătelile îs mult 


112 


mai serioase şi datoriile noastre de soţii şi 
mame le luăm mult mai în uşor. 

Victor s'a gătit cu giubeaua de matasă; 
pe sub giubea sa încins cu şalul turcesc de 
preţ; pe cap a pus ișlicul şi-n gură ciubucul 
încrustat cu mărgian. 

Când coboram scările, împiedicâncu-mă în 
foile de răsbunică, Mioara, pe balcon, se 
strângea grămadă de râs: 

— 'Taticu meu e popă, taticu meu e popă!.. 

Pe cerdac la dânsul, Drăghici vorbea oas- 
peţilor gesticulând. 

Intrarăm în chiotele surugieşti, în pocni- 
turile de harapnice a flăcărilor călare pe 
caii înaintaşi. 

Bătrâna cavetă o luase întâi la pas, din 
greu; pe urmă mai iutişor, mai iute, până 
‘şi desmorţise încheeturile înțepenite de a- 
tâţia ani de odihnă, și la scara Răchitelor 
conteni bodrogăneala ei de babă. 

Conu lancu a rămas în mijlocul povestirii 
cu pura căscată, cu braţele aer, cu privi- 
vile nedumerite ; iar când am coborât îm- 
pleticindu-ne în poalele lungi şi largi, îşi în- 
îndreaptă spinarea, își răsuci mustaţa, cobori 
câte două nesfârpitele trepte, cu licăriri şi- 
rete în ochii mici şi negri. 

Imi sărută galant mâna, îmi dete braţul, 
mă ajută să urc scările, cubăgare de seamă, 
cu zâmbete curtenitoare. 

Pe cerdac, lumea se ţinea de parmaclic, 
îndoită de râs. 


113 

Moş Drăghici, încântat, îmi vorbea voios, 
cum nu-l mai auzisem: 

— Imi venea mie un huit, o huruitură în- 
depărtată !... Ce să fie? mă 'ntreb. Nici când 
eraţi aproape nu mă puteam lămuri... Nu- 
mai când v'am zărit, am priceput... 

Şi cum ajunsesem sus, cu gest falnic că- 
tre musafiri : 

— Vedeţi voi? Aşa se purtau jupânesele 
m vremuri !... 

— Vedem, Coane lancule ! zâmbeau a, rîs 
cu toţii, sărutându-mi_mâna, strângând-o pe 
a lui Victor. 

La spatele meu Dragoş serugă de Victor. 

— Domnule Iorgulescu, mââăă rog, vinde- 
mi-le straile astea... măăă-rog... domnule Ior- 
gulescu. 

Şi Victor se ferea : 

— Taci, bre! glumeşti ? 

In vremea asta Nedelcu încerca să aprindă 
pe moșneag : 

— Ce gusturi delicate aveaţi în „vremuri“. 

— Ce dungulițe subţiri la stofă... 

— Ci-că-i bună de perdea, pârăște Dragoş. 

— Ba Dragoș mi-a zis că-i popesc, zise 
Nedelcu. | 

Moş Drăghici nu se tulbură, de data asta. 

— Popesc, băbesc, cum vreţi, spuneţi-i... 
Da vedeţi voi ce frumoase erau femeile în 
vremuri? Ele înfrumuseţau xochile de pe 
dânsele, nu rochiile pe ele, ca 'nziua de 
azi. !... ; A 

— La dreptul vorbind, din rochia de stră- 

8 


Mi 


bună, capul doamnei pare o floricică văsărită 
pe un trunchi bătrân, spune Dragoş. 

— Chiar aşa !—îl bate mulțămit Drăghici 
pe umăr. 

—E poetic, D-nu Dragoş !—aud glasul lui 
Andrei. 

Mă uit într'acolo. 

Mă tulbur, zâmbese încureată, cu bătăile 
inimei iuțite: Nu i plăcea gluma asta. 

Vedeam de cum sta răzămat de uşor, de 
cum îşi smulgea mustaţa mică, de cum mă 
aţintea... 

Duduia Vochiţa mă luă lângă dânsa pe 
canape; în jurul meu era însufleţire ; câu- 
tam să par însuflețită şi eu, dară ochii mi 
se întorceau mereu într'acolo, unde el sta 
rece, desprețuitor... 

O grijă chinuitoare mă lovi: 

Nu va veni el de loc lângă mine? Şi un 
dor bolnav de glasul lui, de priviri bune a- 
plecate asupra-mi, ca în grădina loniu, mă 
lovi, dar n'a venit, nu!... 


XLVII 
15 August. 


Nu mai vii şi mereu te astept, Andrei ! 


115 


XNILVILI 


18 August. 


Il aştept mereu... De câte ori aud ún tro- ` 


pot de cal ori un pas pe scări, inima "mi 
bate în zvâcniri nebune... Şi rămân mută, 
zdrobită în fața dezamăpirei.., 


XLIX 
24 August. 


Andrei nu mai vine! La Nedeleii merg des, 
nădăjduind să-l văd. 

Nu-l întâlnesc!... Se fereşte de mine?... 
Nu vrea să mă mai vadă ?... 

„Poate vre-o „elegantă“ îi ocupă mintea 
si a uitat de noi de la Nuferi?.. Şi eu îl 
doresc, îl doresc, ah, cum!... 

Câteodată, cu gândul la dânsul uit de res: 
tul lumei, w'aud când mi se vorbeşte, mă o- 
prese în mijlocul conversaţiei, trag cu ure- 
chea afară, unde mi pare că o voce scumpă 
lămuresc. 

O grijă mă cuprinde uneori: dacă mă ghi- 
ceşte Victor?... Când un suflet e învrăjit ca 
al meu, cum de ochii, glasul, nu îl dau 
de gol? 

Ce taine se pot ascunde în suflet, cerăb- 
dătoare e cutia ce le închide!... Căci vai, 


116 


sufăr de o boală morală cumplită, și trupul 
meu nu se mai resimte de neîndurata boală. 


Tu 
| Septembrie. 


A venit Eleonora Nedelcu la noi. 

Am întrebat-o de tine, Andrei. 

Ii năcăjeşti, îmi spune ; eşti cu toane, eşti 
de necunoscut... Nu ieși cu săptămânele din 
casă, ori nu vii acasă zile întregi... 

Ce e cu tine Andrei? 


LI 
{ Ianuarie. 


Scumpa nădejde, pentru care mi-am dus 
zilele de azi pe mâine!... Dezamăgirea, vail.. 
Eram sigură să te văd intrând cu felicitări 
pentru anul ce începe. 

Şi numai un bilet ai trimes, cu sarbedele 
litere convenționale în colp... 

Cu ce te-am supărat aşa ?!... 

O fi fost o presimțire, aleanul ce mă cu- 
prinse, așa, deodată, asar, pe când în casă 
era veselie mare, iar în ogradă, horă mare 
se încinsese în jurul căpriței cu blana de 
hârtie, care se 'ntorcea clămpănind şi ju- 
când în loc, de la Irozii cu coroane decar- 


bă 


# 


3 


117 


ton poleit: la Turcii cu uniforme de cit roş 
şi cu iatagane cumplite de lemn, la şold; la 
Moşilică cu chitie îmblănită pe cap, cu caf- 
tanu negru aproape ascuns de barba de ți- 
gaie, lungă pân’ la genunchi, şi spre care cà- 
priţa întindea mereu botul, o apuca, o sru- 
tura în ţipetele jidanului, înăbușite de cân- 
tecele fluerilor, şi de străvechiul 


«Aho. aho, copii şi fraţi“ 


a tlăcăilor, cari, cu poenituri de harapnice 
mânau buhaiul mugind fioros, din fund de 


poloboc. 5 


LII 


. 15 Ianuarie. 


De multe ori am luat condeiul să-i scriu... 
Nu îndrăznesc... 


LILI 
15 Februarie. 
j 
N'auzi chemarea mea, Andrei ? >> 
„Când sunt singură, singură, şi cu gân-. a 


dul la tine, n'auzi desnădăjduita chemare ?... 


A 


< g 


118 


N'are voce sufletul, dară iubirea ca.fulgerul 
ar trebui să răsbată prin lumi, până la cel 
îndrăgit, să-l atragă... 


LIV 
20 Martie. 
Incep să se topească zăpezile, începe să se 


mcălzească soarele. 


De ce nu găsesc la transformările firei, 
farmecele din ceilalţi ani... 


LV 
22 Martie. 


Sâ-l știu așa aproape şi aşa departe, to- 
tusi h.. 


LVI 
15 Aprilie. 


De ce nu mam turişatla pieptul lui, când 


am priceput pentru ce iee să-l desmerd 
pe Victor? 


Ce filosofie a dragostei făceam mai an ?... 
Nu e drept, iubirea nu judecă! Și acuma te 
iubesc cu toată puterea întregei mele ființe... 


11% 


Şi te iubesc, Andrei, de pe când ne alun- 
gam prin iarbă după fluturi—rază de dra- 
goste era atuncea, prefăcută, acuma, în fla- 
cără puternică! 


LVII 
2 Mai, Nuleri. 


Mai dinioară am râs cu moartea în suflet; 
acuma scriu și literele-mi joacă printre la- 
crămi ? 

Pleacă, Andrei! Eleonora Nedelcu mi-a 
spus. Am simţit ca uv cuţit prin inimă, am 
privit-o întrebătoare, căci grai nu aveam. 

— E nesuferit cu toanele lui!.. Nedelcu se 
bucură să-l vadă odată dus... 

Am râs, am râs, de desperare am râs... E- 
leonora Nedelcu nu pricepea ce m'a lovit. 
Şi când m'am liniştit i-am istorisit ceva de 
haz, de care-mi amintisem ca prin minune... 

O, Doamne! Viaţa întreagă aşi trece-o ve- 
selă, senină, avându-l aproape. Dară numai 
cu amintirea lui, cuprinsă mereu de acelaş 
gând, de acelaș dor, e de neîndurat! 


LVII 
15 Maiu. 


Mai dinioară, aplecată pe gherghef, tră- 


120 


gând a lene acul, îmi făceam tot felul de 
planuri : să-i vorbesc lui Andrei, să-i spun 
cuvinte mișcătoare ce înduplecă. Insă când? 
Unde ? 

El nu mai vine. Să plece fără să-şi ia ră- 
mas bun de la noi?!... 

Atâta, căldură-i în vorbele ce repet într'una, 
să nu le pierd girul, că mă înduioşez eu până 
la lăcrămi... N'o fi nici dânsul de piatră... 


LIN 
20 Mai. 


Tremur de o presimţire: dacă el pleacă 
fără să mă revadă? 

Ce-ar fi într'o zi să mi se spuie: 

— S'a dus Andrei! 


LX 
5 Iunie. 


O, ai venit, ai venit, scumpul meu !... Toc- 
mai când mai desnădăjduită ca ori-când îmi 
luasem lucrul şi mă aşezasem la fereastra 
deschisă. 

In casă era linişte adâncă. 

Fetiţa 'şi împlinea somnul de amiază ; cei- 
lalți prin odăile lor, cu stoluile lăsate m" 
jos, dormeau. 


121 


Firea întreagă amorţise de ferbinţeala soa- 
relui; în acr musculițele se mişcau alene; 
albinele, moleșşite de căldură, wnblau pe pri- 
chiciul ferestrei, ori, ca îmbătate, se isbeau 
de tot cele sta în cale; păsărelele sfătuiau 
în murmur prin crâng ; de sub streaşină câte 
o rândunică se coboră ca o săgeată pân' la 
pământ, se ridică la cuib cu fâlfâeli grăbite... 
De departe 'mi venia cântec abia auzit de 
cocoș, cotcodăceală de găină, muget de vită, 
sunet de talangă... 

Mă cuprindea şipe mine toropoeala înecon- 
jurătoare, cât pe-aci s'adorm. 

Un tropot de cal mă face să tresar. Ridie 
capul : El!... 

Am sărit de pe scaun, mam aplecat pe 
geam... Şi tot ce buzele mele nu îndrăz- 
neau să rostească... le-o fi rostit zâmbetul şi 
ochii mci. 

Ai intrat vorbind tare Andrei, ţi-am făcut 
semn cu degetul pe buze, să nu tulburi odihna 
celorlalți. 

— Ce somnoroşi castelani! ai glumit să- 
rutându-mi mâna. 

Ce curaj să vii pe-aşa căldură, ! 

Tugşese să-mi dreg glasul schimbat de e- 
moţie. 

N'ai băgat de seamă, mi-ai răspuns foarte 
în uşor: 

— Curaj de nevoie, plec la oraș să prind 
trenul de sară... 

— Astă-sară pleci? Şi de ce?... 


122 


-— Pentru pictura mea... Mai am nevoie 
să văd lucruri nouă... 

— D-na Nedelcu ce spune? 

— Ce să spuie?... Va aduna bocitoarele... 

— Are dreptate să... 

— Ce dreptate ? Vreau să fiu pictor, nu 
buiugiu ! ai tăiat scurt vorba. 

Eu am tăcut. Mi sa muiat curajul. Si tot 
discursul, pregătit de-atâta vreme, mi-a sbu- 
rat din minte, nu-mi aminteam nici primul 
cuvânt... 

Mă mai temeam că-ţi aprind mânia, gata 
să saprindă ca praful de puşcă. 

Am plecat ochii pe brodărie, şi socoteam şi 
mă frământam : să-ţi vorbesc, ori nu ? 

Tu nu mă bâgai în seamă: te plimbai prin 
odae, fumând; oprindu- te în faţa cadrelor 
din părete, ce le cunoşti ca şi mine de bine; 
văsfoind cărţile de pe masă; aşezându-te s'a- 
prinzi altă, ţigară, sculându-te iar. 

N'aveai astâmpăr. 

In sfârşit, te-ai oprit în faţa mea, și după 
ce ai facut două rotogoale de fum în aer, 
ai aruncat ţigara aproape întreagă pe fe- 
reastră, şi mi-ai zis: 

— Aşa te preocupă cusătura ceea că uiţi 
să mă tractezi cu o dulceaţă... 

Cerându-mi iertare te-am rugat să sui, 

Și după ce a plecat servitorul m'ai în- 
trebat : 

— Ce-ți face gloata, de la mic la mare? 

— Dorm cu toţii.... 

Râzi de mine: 


123 
Dorm acuma, nu dorm într'una. 
Altfel îs bine. Dacă mai stai, îi vezi... 
— Mă duc! Imi pare rău că nu i-am vă- 
zut, ai luat ţinută respectoasă, te pregăteał 
să-ţi ieai rămas bun. 

N'am mai ştiut ce fac! M'am agăţat de 
braţul tău, cu amândouă mânele. 

— Pleci! Negreşit pleci ? 

Uimit ai rămas... Din văpaia ochilor negri, 
vedeam duioşia, bucuria cete năvăliră... 

— Să nu plec?... 

— O, te rog! îngân întrun suspin. 

Şi tulburată, te văd aplecându-te asupră-mi 
şi ispititorul tău chip apropiindu-se din ce în 
ce de al meu... 

Slab de tot îmi trece prin minte primej- 
dia unei aşa stări... Nam putere să mă mişe, 
să mă smulge ameţitoare clipe... 

Dară o chemare dulce, uşor îngânată, mă 
desmeticeşte : 

— Maică... 

Imbujorată de dormit, sbârcită, trecând cu 
dosul palmei ochişorii somnoroşi, goluţă în 
cămăsuța de zi scurtă şi decoltată, Mioara 
mă striga din prag. 

Te-ai întors spre dânsa, cu mișcare de 
ciudă. 

Eu mi-am deschis braţele să o primesc... 

Ah, Doamne, copila ! Şi par că nu îndrăz- 
neam s'ating trupuşorul curat! Îmi făceam o- 
vină neiertată, de gândul rău chiar, de odi- 


nioară. y r | 
Micuța a sărit pe genunchii mei, cu alin- 


124 


tări, ascunzându-și obrazul la pieptul meu, 
prefăcându-se că nu te vede, aruncându-ți 
priviri codişe, zâmbiri dintr'o mustață ce te 
ademeniră prin nevinovăția lor... 

Victor v'a găsit jucându-vă de-a „nija“ în 
jurul scaunului meu... 

Ai stat până târziu noaptea. 

Titase şi de plecare; iar la întrebarea lui Vic- 
tor, ai răspuns hotărît, cu ochii în jos: rămân! 
pe urmă încet, încet i-airidicatspre mine, ochii 
tăi negri plini de văpaie. 


LXI 
6 Iunie, 3 ore în zori. 


| N'am dormit toată noaptea... și văzând în 
patul de alături somnul adâne al lui Vic- 
tor... un dispreţ, o milă demine 'mi veniră... 

Ce întoitochiată e calea inimei mele !... 

Sărmanul Victor! 

Oare drept să fie? Eu, femee cu puternice 
principii de castitate, de fapt să nu fiu de 
cât o uşuratecă, o svăpăiată ?!... 

De nu venea la timp copila, ce s'ar fi în- 
tâmplat ?!..,. 

Dar era aşa puternic, așa de nebiruit, 
zâmbitor, strălucitor de fericire, înclinat tot 
-mai tare asupra-mi... Mai la urmă ce vină... 
Vai, nebuna de mine! Is măritată, doară; 
„îs mamă—mama Mioarei mele!!... 

4 kr: O săruare însă, ce mare vină? t... 


r 


125 


Sărutarea învoită, câte nu îngăduie ?... 
Odată stăpân pe mine, odată încleștată de 
braţele lui... Cine ştie ce sar mai fi în- 
tâmplat !... 

Victore, Victore. ce păcătoasă sunt. 

Iar voi care mă ţineţi ca pe o icoană!... 

Cum de fur atâta încredere? 

Nu, nu! Când voi fi singură, nu te mai 
primesc, Andrei !... 

Nu voi muşcă sânul ce m'a încălzit!— 


ENII 


6 Iunie, ora 4 p. m. 

De-aşi putea să alung, să şterg din minte,.| 
orice nu-i Victor, nu-i Mioara, nu-i mama,! 
nu-i moşu !... 

De ce nu pot? 

De ce, cum am ațipit puțin în ziuă, de 
dânsu am visat şi când m'am trezit, ca în- 
tro jumătate beție, retrăiam visul, năvălită 
încă de fericirea din vis, fericire cum nu e 
pe” pământ ?!... 

Si ce presimţire a împins nevinovatul su- 
tlețel spre mine? Nici nu ştiu când mi sa 
apropiat : 

— Măica doarme? 

Am strâns-o la mine, cu toată puterea 
mustrărei de cuget... 

Trebue să-l uit, Doamne! Nu mă lăsa: 
pradă ispitei primejdioase !... 


j 


126 


M'am sculat hotărită, mi-am îmbrăcat eu 
singură copila, am intrat în baie reee, rece, 
să-mi răcorese trupul, să-mi răcoresc creerul, 
aprinse de ferbinţeală. 

. Dară tot la dânsul mă pomenesc gân- 
dind, amintindu-mi toate vorbele, toate pri- 
virile ! 

Ultima ta privire; Andrei, când Victor te-a 
întrebat de plecare! 

Căutătura cea mai caldă ca orice rază din 
cer BRE 


LXIII 


10 Iunie. 


Ne-am întâlnit la Drăghici... 

Veneai înaintea noastră vesel, râzător, sprin- 
ten, cu mâna întinsă, cu licăriri de bucurie 
în ochi. 

Cât pe-aci să uit de hotărîrea luată —n'am 
stăpânit la timp... Deodată a rămas mirat, 
pe urmă sa mâhnit. O, cum ţi-ași fi strigat 
atunci tot focul ascuns! 

Un căpuşor cu cârlionţi bălani şi capuri 
argintii îmi răsăriră înainte... 

Dar te iubesc, te iubesc la nebunie, An- 
drei! Și dragostea asta, ca o otravă distru- 
gătoare mă pătrunde din ce în ce! 


LXIV 
Octombrie, în oraş. 


Trebue să ascund mai adânc în mine s'à- 
vile nenorocitei mele inimi : 

Victor povestea nu ştiu ce; crezând că 
vorbeşte cu ceilalţi, nu-l ascultam. 

— Aglăiţă! 

'Tresar, mă'ntore spre dânsul, şi ca trezită 
din somn: 

— Mie'mi vorbiai 2... 

— Ah! face el inervat—eu nu ştiu ce ai de 
o vreme... Par'că pluteşti prin lună, şi stele!... 

Ce spuneai ? 

— De zece ori în şir te-am întrebat şi, 
slava Domnului, puteam trezi un mort, cât 
am vorbit de tare! La ce te gândeai? 

Şi bănuitor vroia să scormonească adân- 
cul gândurilor mele : —La ce te gândeai? 

Simţii sângele în obraji. 

— Nu stiu! bs 

— Nu ştii E Am să caut să le ştiu eu! 

— Ce mă întrebai mai dinioară ? 

.. Dacă vii cu mine la Bucureşti—strigă 
tare, apăsând cuvintele rar. Mă plictisea la 
urma urmei : Peri 

— Ce faci atâta lamă pentru c'am fost | 
distrată ? 

— Nu-mi place să fii aşa!... 

Scoasă din răbdări : 

— Crezi că-s pusă pe lume, ca să fiu nu- i, 


128 


Y mai pe placul tău? îl aţintesc cu stidare. 
El a tăcut, săracu, a plecat capul, o, cât de 
trist !... 

Lasă, lăsă! Cum de-l faci să sufere ?... îmi 
strigă conștiința şi tremurând de mânie pe 
mine—m'am sculat să ies, şi cu fața'n palme, 
isbuenii în plâns nervos, isteric. 

N'a putut să mă împace. Vroiă să mă li- 
niştească, lam respins îndârjită, rea, înfu- 
riată—pe mine, —pe el! A plecat cu inima 
îndoită la Bucureşti. 

'Trebue s'ascund mai adânc în mine neno- 
rocita stare a sufletului meu... Dacă Victor 
ghiceşte ? 


LXV 
lanuarie. 


Zilele de iarnă trec albe, liniștite, strălu- 
citoare de soare rece, întunecoase de nouri 
plumburii ce le face posomorâte ca chipul 
duşmănos. 

Andrei vine des la noi şi mereu cu aten- 
ţie gingaşe: flori—mereu îmi aduce flori. Și 
când mi le dă, ochii lui cer îndurare, căci 
de atunci, am fost în faţa lui cumpătată în 
expansiunea prieteniei. 

Când Victor îmi aducea flori în timpul lo- 
godnei, găseam crudă atenţia, crudă pentru 
flori, şi acuma, când Andrei îmi întinde bu- 
cheţelul de toporaşi, cu o 'mână lacomă îl 


129 


primesc —îl desfac fir de fir, le presar pe masa 
de scris şi în căldura odăii prind a răspândi 
-parfumul dulce şi moale, ce aspir cu nesaţ. 
lar când se veştejesc le strâng iar fir de fir, 
le încui în saltar, printre caetele mele, flo- 
ricelele dela dânsul. 

Inima asta proastă, la ce copilării ne'm- 
pinge, aşa-i Andrei ? N'am putere sarunc flo- 
ricelele dela tine. Mi s'ar pâreă c'arune o 
părticică din gândul tău pentru mine... As- 
ta-i toată fericirea dragostei mele şi asta va 
fi mereu, căci niciodată nu vei şti cât îmi 
ești de scump. 

Cântarul inimei mele se cumpăneşte între 
tine şi datoriile mele. Şi nu voi cădea nici- 


odată! 
CXVI 


Februarie 


Fusese lume la noi, asară. 

Am stat până n ziuă şi mai dinioară, abia 
odihnită, mă jucam cu Mioara „de-a cucoa- 
nele.“ Andrei intră 

— Am vrut să fiu cel întâi să te felicit 
de pr oucite sendrofiei. 

Aşa-i c'a fost însufleţire ? 

ar) Dita, ka petreceai ca o fetiţă... 

— ... De bucurie să văd atâta vioiciune... 
—... Erà şi o mâhnire, întrun colţ de sa- 
lon—ai văzut-o ? 

Mă apăr cu jumătate de gwă: 


130 


— Nu. 

Dar îl văzusem, îl văzusem trist 
era retras întrun ungher mai ferit. 

— De ce eşti aşa cu mine? 

— Cum îs cu toată lumea, Andrei. 

Și bătăile inimei o minută oprite, începură 
acuma iute, iute. 

— .. Nu merit mai multă atenţie ca... 

Dau din cap că: nu. 

Imi caută privirile şi rugător şopteşte : 

— Drept spui? Drept?... 

Totul în jurul meu se'nvârtea cu mine. 

— Atunci de ce cu... 

Spărietă mă uit la dânsul, presimţind o 
jieneală. S'a oprit însă şi a început a-și strînge 
capul în pumni, p'arcar fi vrut să stoarcă 
din creer o idee chinuitoare. 

— Is gelos, iartă-mă, fii altfel cu mine... 

Pripit, pripit, cu tremurare în glas, dar 
hotărâtă, nedeslipind ochii dela căpşorul bà- 
lan dintre noi: 

— 'Trebue întâi să gândesc la gelozia lui 
Victor... Trebue să mă gândesc la ai mei în- 
tâi și numai pe urmă la... 

A tăcut—a mai stat puţin şi a plecat... 

Am rămas locului, abătută... 

Mioara nu pricepea ce a stricat cheful Măi- 
căi de nu mai vrea să se joace „de-a cucoa- 
nele“. 


tăcut— 


131 


LX VII 
Martie 
Şedeam în jilţ şi citeam, fárá să prind şi- 


rul unui rând, măcar căci mintea-mi rătăcea 
la el; Mioara pe covor la picioarele mele, 


își legâna păpuşa. 


— Mâică, buniţa zice că tu eşti bunița fe- 
tiței mele... 

Dau din cap că da. 

Incântată : 

— Şi taticu-i bunel... Măică, de ce păpu 
gele nu vorbesc 2... 

—Pentru c'ar fi prea mult huit de-ar vorbi 
și fetiţele şi păpuşele... 

Rămâne pe gânduri ; ' 

— ... Pentrucă de aceea ?... Şi ridicând spre 
inine ochii mari albaştri, in care se resfrâng 
de pe acuma stările sufletului ei senin : 

—Mâică. tu erai băeţel ori fetiţă, cânderai 


"mică?... 


Pac haz, înveselită... 

Aşa-mi împrăștie oricând necazurile, cu 
limbuţenia ei dreălașă. 

Dulce vântuleț de primăvară, alungând 
întunecoşii nouri. 

Minunate-s în curata lor nepricepere, în- 
trebările inteligenţei născânde! 

— Ce hohote vesele îs E Auzim stri- 


gând în sală. 
Inainte sapuc a mă sculà, Andrei intră: 


132 


— Sărut mâna la cucoane! 

Mioara se întoarce cu haz spre me. 

— Măică, mi-a zis: cucoană!— şi către 
dânsul:—eu îs fetiță, nu cucoană! Pentru de 
ce mata zici cucoană la fetiţă? Si aşa nos- 
stimă era în nedumerirea ei, că ne loveşte 
asul... 

Eu, eram plictisit şi încântată să-l văd... 
Aşi vrea să nu mai vie, când îs singură. Aşi 
f dorit să. plece şi mi-ar fi părut rău să nu 
stea mai mult. Ii arăt scaunul. Fără să s'a- 
șeze, răzămându-se numai, de spătare, îmi 
spune că Nedelci ne poftese la dânşii Sâm- 
băt sara,—încep sindrofiile în vederea ale- 
gerilor... Veniţi ? 

— Am săi spun lui Vietor 

— De ce?... 

— De el atârnă... Poate e ostenit, poate 
are alte proecte. 

— Fără dânsul nu poţi veni ?... 

— Sigur că nu... 

— De ce? 

Iar vorbeşte sucit, gândii. Are iar gust de 
ceartă. Altfel cum i-ar trece prin minte să. 
merg singură la o sendrofie... 

— Repezit mă întreabă. 

— De cine e gelos, Victor? 

— De nimeni... 

— Spuneai, doar, astă iarnă... 

Imi amintii— îmi era cindă pe mine. Ce 
nevoie avusesem să-i încrodinţez lui astfel 
de lucruri ? . 

— Ca oricare bărbat... 2 


133 


—...în vrâstă,.., 

Mă fac că n'aud. 

„„. E gelos de toţi şi de nici unu. Nu tre- 
bue să-i dau prilej său fie anume de care-va 
ge... 

— Te temi de bască, ha, ha, ha, nervii! 
hazţagul ! îmi ziceam. 

-— Pe cine aţi maipoltit pe Sâmbăta? 

Imi înşiră târgul tot şi închee: 

Are să fie o dănţuială şi un joc de cărţi! 

— Am auzit că ai noroc la cârţi, Andrei. 
Fereşte-te de patima asta... 

— Crezi că joc din patimă? Joe numai 
să mă mai ieau... Da ştiu cine-i ștafeta... 
Dragoş! şi lără să mă lase să-i răspund: 

-— Săcătura !... Căgăuţa !... Clovn de iar- 
maroc!... Saltimbane cu încheeturile îngro- 
şate de ani! 

Revoltată-i tai vorba: 

— Nu-ţi dau voe să întrebuințezi aşa. cu- 
vinte în faţa mea! 

— De ce le pui la inimă? 

— De ce te-ai aprins aşa? 

— Da de ce le pui la inimă? 

—— Fiindcă, eşti nedrept! 

Cu ochii pe jumătate închişi, lăsând capul 
pe ceafă, arogant: 

— N’are încheeturile îngroșate de ani? 

Aplec ochii, stăpânindu-mă pentru copila, 
care-şi întoarce capul dela unu la celalt, în- 
grijată părând de glasurile noastre, ca două 


„tăișuri de .sabie. 


134 


— De oarece mă jigneşti, cum nu ţi-e per- 
mis să jigneşti, te rog să nu mai viilanoi! 
Şi luând pe Mioara. do mână, trec în etac. 
Printre bătăile inimei svâcnindu-mi în u- 
rechi, am auzit uşa închizându-i-se în urmă. 

Mioara mă întreba nu ştiu ce. 

Fără să-i răspund, am început s cutreer 
dintr'un capăt în celalt odaia, muşcându-mi 
buzele să nu ţip... Inconştient m'am oprit în 
fața oglindei, privind chipul de ceară din 
fundul sticlei. M'a înduioşat suferinţa zugră- 
vită pe bieţii obraji palizi şi traşi... Am plâns. 


LXVIII 
10 Martie 


Mergem la sendrofie. Sunt nerăbdatoare 
să merg! Cum de-am îndrăznit să-i arăt uşa ?! 
Cumplit o fi de mânios! Am să-i cer jier- 
tare... 


Mă atragi, Andrei, ca pe bietul fluture para 
focului mistuitor. 
LXIX 
12 Martie 
Mâine plecăm la Nuferi. Sendrofia Nedel- 


cilor a hotărât plecarea așa timpurie. De ce 
am mai fost acolo ?!... De odată am avut: 


133 
semn rău întâlnindu-ne cu d-na Manole în 
poarta. 

In salon, pe când eră ocupată cu salutu- 
rilec, am ochit unde să stau, ca să fiu la adă- 
postul puhoiului de vorbe, căci din nenoro- 
cire, are o slăbiciune pentru mine, femeea 
asta. 

Numai ce mă pomenesc cu dânsa alături: 

— Te felicit, scumpă doamnă! de minune 
te prinde rochia asta !... Blondelor de obicei 
le stă bine în cenușiu... Ce simplă! Nici o 
dantelă, nici o cordică! 

Sunt femei care se'mbracă simplu, şi sim- 
plitatea ceea e tocmai cochetăria lor... Stră- 
luceşte ca o catifea, postavul, bună calitate! 
De unde l-ai cumpărat? 

Eu imi luasem un fel... șio pornește, d-na 
Manole !.. şi vorbeşte şi spune, şi vorbele curg 
legate, lipite, ea întrebând, ea răspunzând, 
de nu-s în stare să arunco literă in potopul 
vorbelor ei... 

Am ascultat, cât am ascultat. Dela o vreme 
sudori începură a mă trece, până ce glasul 
îi deveni, în urechea mea, un vâjâit, o bâ- 
zâială nedesluşite. 

„„Observam împrejur, lăsând-o în voie. 

Invidiam grupul tânăr strâns la un loc, 
glumind nebunatec, voios, nepăsător. 

Ascunşi între plante logodhnicii, își vorbeau 
în șşoaptă. 

In dosul pianului, frumoasa d-nă Frunzescu 
ascultă dusă, zisele lui Andrei. Ce i-o fi în- 
şirând cu aşa foc, aplecat puţin peste umă- 


136 


rul ei? Ce i-o fi spunând aşa convingător, 
că ea nici nu ridică privirile spre dânsul? 
S'ar zice că-l vede prin pleoapele aplecate 
are viaţă zâmbetul ei slab și e vorbăreață 
tăcerea, ei... Ce i-o fi înşirând, cu atâta foc, 
Andrei ? 

Mai încolo domnii fumau şi se certau în 
privinţa alegerilor ; tăcutul Axente îşi sus- 
ținea cu glas tare, părerile, împuternicit de 
zâmbetul Floricei lui. 


De odată îmi trag de samă, că vâjâiala: 
din ureche, nu o mai aud. Incep să rasuflu 
uşurată — râsul d-nei Manole, îmi taie ră- 
suflarea. 

— Vezi că nu-i? Ori cât te-ai gândi! Nici 
la Viena !.. Ascultă vorba mea: să scrii di- 
rect! 'Ții minte adresa ?.. 

Cu gest dureros îmi trec mâna pe frunte. 

Ea schimbă tonul: 

— Te doare capul? Suferi de migrenă? 
lac 'aşa şi eu! — şi așezându-se mai bine 
în jilț: 

— Dasă vezi păţania mea, odată,cu o mi- 
gvenă, de am crezut să mor... şi iar începe... 

Disperată caut împrejur, doar s'ar îndura 
cineva,să mă scape din ghiarele cumplitei fiare. 
Nimeni nu mă observă! 

Sângele mi-e la creer... Şi-mi pare că o 
viaţă întreagă nu voi scăpa de glasul cela, 


Ks E R á m pu J i 
„ce mă isbeşte în inimă ca loviturile puter- 


„mice ale tobei... 


137 


O sfârșală în tot trupul aveam. Imi atinge 
braţul: 

— Bă ai o idee... 

Altă poveste! Iar friptă: 

— Să mă ierți, am ceva de spus lui Vic- 
tor... şi fără s'aştept răspuns, ies aproape fu- 
gind din salon, m'ascund în altă odae, între 
perdele, cu fruntea alipită de geam. 

D-na Manole!... Nar mai trebui poftită 
într'una! Se va feri lumea ca de molime, de 
casele unde merge !... 

Mă liniştii pe încetu. Priveam acuma. 
muntele de brad înălțându-se ca un zid ne- 
pătruns verde-închis. Sus, spre vârf, razele 
soarelui în asfinţit se uneau, răsbăteau întrun 
singur punct desimea întunecată a păduuii, 
apăreau vederilor, ca o gură de foc. 

Uşa se deschide, Andrei intră, caută din 
ochi prin odaie, mă zăreşte, s'apropie râză- 
tor... Intră şi Eleonora. 

— Dacă n'am înebunit nici azi cu musa- 
firul cela a d-voastră, să ştiţi că mi-e zdra- 
văn capul !.. 

— Ce mosafir? întrebă Eleonora. 

— "le făcuseşi ca varu pe obraz — la urmă, 
zice Andrei: 

— Ai văzut şi nu te-ai îndurat să mă 
scapi de ea?.. 

Şi aducându-mi aminte ce absorbit era în 
dosul pianului. 

' — Stiu bine că nu mai văzut! 

— Să'ţi spun când ai ieşit din salon; în- 

tâi a plecat Dragoș, pe urmă d-ta... Aşai?.. 


138 


— Nu ştiu când a ieșit Dragoş.. 

— Nu ştii?!.. 

Iar Dragoş! 

— Nu l-ai văzut ieşind ?.. 

Tristă mă uit la dânsul — cu osteneala 
unei greutăţi ce-mi frângea parcă întreaga 
mea fiinţă... şi-mi tremurau buzele şi dege- 
tele jucându-se cu lanţul dela ceas... Eram 
turburată, sufeream. 

Părea tulburat, părea că suferea şi dânsul... 

Eleonora nu vedea nimic, îl năcăjea: 

— Ce minciuni spuneai d-nei Frunzescu ? 
„„par'că te credea... 

Râde în silă: 

— E femee cu draci, Frunzeasca. 

Aglăiţa, de pildă, e ca o marmoră fru- 
moasă—plăcută de privit, râce la pipăit... 

— Racela pipâit?!.. se miră Eleonora :— 
N'aşi crede! 

— De ce nu? răspund moale, cu ochii pe 
cea din urmă rază ce mai străbâtea desimea 
brazilor... 

Victor şi Dragos mă căutau : 

— Lumea îţi cere un cântec!.. să-mi fi 
cerut luna şi stelele nu m'aşi fi mirat mai 
tare. 

— Mie?!. 

— Da, matale... Ce aşa surprindere ? 

— ...Nu-s dispusă... 

"— Trebue, trebue! făcu Victor. 

— Și fără murmur! taie scurt vorba Dra- 
goş, luându-mă la braţ şi ducându-mă mai 


139 
mult cu deasila în salon. T 
se strâng în jurul meu. 

Mă apăr pe cât pot: nu-s în voce, astă- 
sară: altă dată, cu plăcere. Nu vor să știe! 
Trebuc să cânt! r 

Şi mă duc în alai până la piano, se în- 
torc la locurile lor, bucuroşi, pregătindu-se 
cu taţii să m'asculte, 

Acordurile încep în surdină; case gura... 
Din fundul salonului, o privire aspră mă is- 
beşte în inimă mai cumplit ca odinioară gla- 
sul d-nei Manole. 

Ce are iar? 

Ceilalți ce vor dela mine ? 

O, cum aşi fugi departe, departe, de ego- 
iştii ăştia care nu vor să priceapă, că nu 
pot să cânt... 

Aud acordurile slabe. Nu mai țin minte 
melodia — capul mi se golise cu totul — sin- 
gură îmi rămăsese vie căutătura ascuţită... 

— Incepeţi, doamnă... 

Så mă liniștese! să mă stăpânesc, vai! 

De două ori nu mi-a venit glas; de două 
ori acompaniamentul a fost luat din capăt, 
a treia oară, romanţa veselă, aleasă la în- 
tâmplare, porni în triluri sglobii săltărețe ca 
isroraşul limpede, cu clevetiri vesele, născut 
din cine ştie ce adâncimi prăpăstioase... 

— Bravo, bravo! 

— Şi năvălesc cu felicitări, cu strigăte de 
admiraţie. 

— Să mulțumim lui Dragoş, mai ales; el. 


oţi îmi sar în cale.. 


140 


sa priceput mai bine ca toți să ne impuie 
dorința! 

Andrei spusese; ceilalți îl chemau pe Dra- 
gog, saşază lângă mine cu mâmnele pe piept, 
mironosit, cu mutră de erou-martir. Lumea 
se petrecea tare. 

Pe mine o tremurare nervoasă mă cuprinse 
şi la un moment mi sa părut că podelele 
îmi alunecă de sub DOON 

M'au scos în sală, la aer; Victor mă ster- 
xea cu, apă de colonie pe frunte ; Eleonora 
Nedeleu îmi da zahar cu eter picurat de 
Andrei. 

Deodată mă pomenesc cu d-na Manole, în- 
dreptându-se spre mine cu pasu-i legănat, mă 


-scol şi către Victor: 


— Să plecăm !... 

— Inghemuită în colțul cupelei, am dat 
drum lacrimilor ferbinţi ce-mi ardeau pleoa- 
pele. 

— Ce ai? Ce-i asta? 

Râguşită de plâns, îi spun la o vreme: 

— Vezi în ce hal m'a adus nebuna ceea 


de Manole, şi cântecu cela!.. 


Și tu vedeai că mă doboară ca o lavină, 
simintita ceea, şi nu-ţi venea în minte, să ma 


scoţi din aşa iad! 


— N'am băgat de samă! 

— N'ai băgat de samă! Ce bagi tu de 
samă?.. Nu vezi nimic din câte ar trebui! 
Tac îngrozită, de teamă că a ghicit sfârșitul 
vorbelor mele... 


va + — Esti bolnavă ?.. Ce te doare?.. 


141 


Mi-am ascuns fața în batistă, sguđduită de 
râs înăbuşit. Acuma. Ce neghiobie, Doamne ! 

lară el, sărmanul, neliniştit căută să-mi 
desluşeascå figura de cum intram în dâra de 
lumină a vreunui felinar de uliţă, şi până 
iarăşi ne afundam în întunericul nopţii. 

Imi scoase el singur blănele de pe mine, 
acasă ; cătând să mă împace, ca pe un copil 
alintat... 

— Mi s'a urât — i-am zis— aşi vrea să nu 
mai văd om, să nu ne mai vie nimeni... mi-e 
greu şi de Nedelceii! 

— -Acu-i urât la Nuferi... 

O scântee de nădejde îmi licări: 

—— Victore, dac'ai vrea! Am merge de pe 
acuma... 

— Nu ţi-ar fi urât? 

— Urât ?!.. 

Mă, vedeam alunecând pe drumul înmuiat: 
de omâătul topit. 

Ici-colo ar fi încă ochiuri mari de zăpadă: 
pe întinsul câmp cafeniu... 

Şi pretutindeni liniştea, pacea odihnitoare, 
uitâtoare di toate... AA 

$ — Să mergem, Victore! 


LXX 
1 Aprilie 


Neprețuita, împuternicitoarea linişte de aci! 
Oraşul cu nălucirile lui, ce departe e demine 


+$ 


acuma ! Cel mai mare bine pe lume, e pacea 
lăuntrică... 


Din zori pânå’n amurg stau cu Mioara și 
guvernanta ei, la aer. 

Copila îşi lucrează de zor grădiniţa de 
tiori. Aşai de drăguță în gravitatea ei, în- 
„clinată pe sapă, apăsând-o cu piciorul în pà- 
mântul pregătit mai înainte de Lazăr grà- 
dinazul ; şi cum îşi scutură capul să dea pe 
„spate pletele blonde ce-i năvâlesc pe obraji 
de câte ori s'apleacă. 

La amiaz ne înfundăm în pădurea acope- 
rit ca de o ceată verzuie de mugurii abeă 
„crăpaţi. 

In crâng au început ciripelile, şi printre 
„subţirile triluri se ridică croncânitul sâc al 
vreunei cioare răslețe. 

Pe jos e ruginie pădurea, de frunzele din 
toamnă, prin care iarba n'a râsbătut încă — 
doar Floarea Paş.elui, ca o pucioasă stârâ- 
mată, risipită pretutindeni. 

Verdele bradului, întunecat în iarna, e fra- 
ged acuma, ca iarba nouă, şi printre gravii 
brazi mestacănii albi, subţirei parniş te tå- 
căi în iţari. 

Câte odată mergem în lunca de arini ce 
mârgineşte apa. Pe alocurea, printre mănun- 
chiurile de răchită tânără se ridică trunchiul 
scurt şi gros a rechitelor bătrâne, pe a că- 
ror braţe ciuntite creşte odraslu de crenguțe 
noui. 

Privim apa mărit de omătul topit de pe 


Ft 


143 


munți, prefăcut în valuri ce se rostogolese 


în clevetiri aspre, vâjâitoare, lovind furioase 


malurile, zdrobindu-se de ele, având ceva 
din sălbătăcia fiarelor ce le câlcase în iarnă. 


LXXI 
10 Aprilie 


Incep să-mi cercetez finii din sat: Mai la 
toată casa am câte un fin. 

Mila o împarte Mioara. I se îmbujoresc de 
plăcere obrajii, când înveseleşte chipurile po- 
somorâte. 

La început intra cam sfioasă în bordeele 
scunde, pitite sub acoperişurile nante şi þu- 
guiete, ca nişte căciule prea mari pe capete 
de copii; de pe prispă îmi apucă mâna şi 
numai aşa pâşia în tindă. 

Acuma, fuge înainte în casă, întovărăşită 
de puii de ţărani, care o întâmpină la por- 
tiță. Eu o găsesc ținând în braţe, cu băgare 
de seamă ne mai pomenită, câte un copilas 
în fage: şi-l desmerdă cu mănuşiţu ei deli- 
cată, şi se minunează de ;gângurelile lui şi 


mereu mă roagă să-i dau şi eu un copilaş 


aşa adevărat, nu păpuşă. 


LXXII 
15 Aprilie 


Sfânta neştiință a copilăriei ! 


1H 


A fost o zi de vise azi, cu soare cald din 
cer senin, albastru. 

Mioara stropea florile ei de sub fereastra 
salonului, ajutată de fata grădinarului şi pă- 
zită de Frau Emilia, guvernanta. 

Până sus îmi vine glasul ei: 

— Uite cocostâreii care m'au adus la mäica!.. 
şi arăta pe cer. 

'Părăncuţa se miră: 

— Mata nu ştiică mamaia te-a făcut... din 
pântece ? 

Mioara îneruntă sprâncenele, se cutremură 
de scârbă: 

— Cine ??.. Mama ta m'a făcut din pân- 
tecele ei??.. Pe mine?!.. 

. Păranca săracă, zdrenţuroasă, a ţinut-o în 
pântecele ei ??.. 

I se tulbură tot sângele de mică boeroaică. 

Mă temui să nu se 'ntindă în lămuriri, 
coalaltă, şi am chemat fetiţa... 

Toată ziua a fost îngândurată, sara la cul- 
care, întrebă pe Frau Emilia : 

— Fra "Mili, pe copii țăranilor nu-i aduce 
cocostârcu ?... 

Nemţoaica râde: 

— Fireşte că nu: gâsca-i aduce l. 

— Aşa 2.. De ce? 

Şi mintea de cinci ori se frământă cu des- 
legarea încurcatei şarade. 


145 


EOS 
17 Aprilie 


Ne-am pomenit cu moş Drăghici. 

Ailase de sosirea noastră şi venea cu o 
falcă 'n cer şi cu alta în pământ, să ne ceară 
socoteală că nu am fost la dânşii: 

Ne ducem mâine și stăm toată ziua. Aşă 
l-am împăcat. 


LXXIV 
18 Aprilie 


Abeă eşisem din aleea salcâmilor, îndrep- 
tându-ne spre răchite că vedem țărănimea 
alergând în goană spre lunca arinilor: se'ne- 
case un băiat. 

Femeile își strigau copiii, şi-i numărau, şi 
de lipseă vreunu, fugeau zăpăcite la mal, 
unde zăcea întins pe spate un băeţel ca de 
şapte ani, slăbuţ, mărunţel în câmeşoiul de 
cânepă, lipit de trup. Şi dacă vedeau că cel 
înecat nu-i al lor, încrucişau braţele pe piept, 
îl priveau, clătinând, tăcute, capul. 

Picură apa câte oleacă printre buzele supte 
și vinete. 

— Trebuie dus de aci, învineţeşte de fiig !— 
spun eu. : 

O babă nantă, cu pielea neagră, uscată, 
îşi face loc prin mulţime. 

à 10 


140 


— Ileana cea lungă, Ileana cea lungă ! 
murmură cu toții, ferindu-i-se din cale, ară- 
tându-i locul unde-i întins copilul. 

Mioara mă ţinea strâns de mână, urmă- 
rind cu spaimă toate mişcările babei, care, 
grăbită îşi sumecă mânicele, şi-a scos dela 
sân o sticluţă, dela brâu nişte petice prinse 
în bata fustei, și aplecându: se asupra îne: 
catului, după ce i-a ridicat picioarele mai 
sus de cât capul, la întors cu faţa în jos gi 
a început să-l frece pe spinare. 

In jurul ei nişte plutaşi povesteau cum a 
fost întâmplarea, cum au auzit ţipetele și 
cum i-au sărit în ajutor. 

— A cui 6 î? 

Nimeni nu ştiă să spuie. 

— O fi a cutăruia... 

— Ba a cutăruia... 

— Ba euîl prubuluese cu a cutăruia. 

— Ioano, d-ta nu-l cunoşti? o întrebă un 
făcău. 

— L-a mărsii şi-a tatu-su ! bombăneşte baba, 


frecând tr upul slăbuţ mai să-i scoată un rând 


; de prea 


„Apoi la aiasta-i lipseşte o doagă! — 
arată la cap, altul... £ 
O privii cu atenţie, şi-mi amintii de fe- 
meea, care culegei, burueni de leac, acum 
şase ani. 
Se uită şi dânsa, când la mine, când la 
Mioara, de se alipeşte copila fricoasă tot 


“mai tare de mine. 


— Pe încetu începe să se ridice coşul piep- 


147 


tului, la băeat: răsuflarea devine regulată, 
ochii se deschid cu priviri într'aiurea... 

Baba se scoală, şi adunându-şi leacurile : 

— Duceţi-l la Gheorghe a Zoiţii, că-i a lui... 

— Baba dracului! mormăiese ciudoși oa- 
menii, că nu le-a spus dela 'nceput alcui e. 

Dânsa nepăsătoare, cu zâmbet de dispreţ, 
o luă pe cărăruşa ce şerpueşte printre ră- 
chite -- fără saştepte un cuvânt de mul- 
țămită. 

Vizitiul mi-a zis că asta-i doftoroaia satului— 
un fel de vrăjitoare, cu leacuri pentru oa- 
meni și pentru vite. E urâtă satului din pri- 
cina puterei ei în fermece, şi nu o cheamă 
nimeni decât la mare nevoie. 

Da nu cred să fie rea, am ghicit din cău- 
tătura ci, când am poruncit vizitiului să ducă, 
până la bordeiul părintesc copilul, iar noi o 
pornisem încetişor pe jos, în urma trăsurei. 

Conu Iancu ne-a primit cu zbucniri de bu- 
curie : crezuse că ne-am răsgândit şi cât pe 
aci să se facă foc! Şi a luat-o pe Mioara în 
braţe, a aşezat-o ca pe scaun pe umăru lui şi 
așă ne-am făcut intrarea în gravul salon stră- 
vechiu. 


LXXV 
20 ‘Aprilie 


Caldele raze au deschis mugurii, au des- 
făcut bobocii florilor, au desmorțit fluturii, 


148 


au atras rândunelele. Pomii par nişte bu- 
chete gigante ă cine ştie ce zine uriaşe —— 
pajiştea înflorită în mii de culori, caseta ei 
de scule. 

In sat femeile văruesc de Paşti; toate-s 
cu poalelen brâu, cu badanaua n mână; 
pe gardurile de nuele, se usucă la soare lă- 
vicerele spălate la -pârâu; în prepeleac se 
scurg oalele de lut a gospodăriei; sau înăl- 
țat sperietoarele de uli prin ogrăzi — pră- 
jina cu păpuşa de petici în vârf; copiii se 
tolănesc pe prispe în bătaea soarelui, se hâr- 
Jonese între ei, zădăresce dulări. 

Peste tot murmur de viaţă, de putere, de 
nădejde nouă, însuflate de întinerita Fire, 
ce pare o poezie plină de sunete melodioase, 
de miresme îmbătătoare, de colorit vesel. 

„Şi peste toate astea, pacea sufletului meu !.. 


LXXVI 
22 Aprilie 


Scăldată 'n lacrămi, Mioara năvălesşte în 
etac : 

— Mäicå... Mâică!.. 

Scap pieptenele din. mână, sar de pe scaun, 
fug la dânsa, o pipăi să văd unde-i lovită. 
ourc pe genunchi, îi strâng câpşorul la sân. 

— Ce-i puiule dragă ?.. Ce-i?.. 

Şi cum nu pricep nimic din vorba ei tăiată 
de suspine, chem guvernanta : 


149 


Am fost la plimbare în sat, la un bordei eră 
vrămadă lumea, în jurul unei brişcuţe cu un 
cal. O femee ţinea în braţe, strâns în sărutări, 
un -copilaş. Cel cu brişcuţa i-a smuls copilul, 
a dat vânt calului, copilul din trăsură ţipă 
cât îl ţinea gura: Mamă, mamă! şi mamă-sa, 
plângei, de ţi se rupea inima. Din câtă ro- 
mânească pricepe Frau Emilia, se pare că 
femeea ceea, cu înfăţişare bolnavă,e o vă- 
duvă săracă, şa dat copilul să nu sufere de 
lipsuri cât mai trăeşte dânsa, ori să nu ră- 
mâie pe drumuri după ce-ar muri ea. 

Mioara contenise puţin din plâns, cât vor- 
bise Emilia; acum o iea din capăt: 

— Aşă făcea mâică, aşa făceă din mâ- 
nuţă şi strigă după măica lui!.. săracu băeţel!.. 

Strâng la sân cu putere comoara mea de 
bunătate : 

— Să-l aducem iar acasă... 

fâwmbeşte printre lacrămi : 

— Il aduci, măico? 

Şi glasul plin, în mlădieri fericite : 

— Azi, măică? 

Lacrămile în ochii ei curaţi !.. O ploaie din 
cer senin — o ploaie cu soare, când licăresc 
stropii ca mii de luminiţe ! 

— Chiar azi, măică ? 

— Chiar azi, puiule. 

Şi la amiaz, m'am dus cu ea de mână la 
bordeiul Ilenei cea lungă, să o întreb şi de 
înecat, și de cel răpit dela nevoie. 


150 


Baba nu-și credea ochii: boerii dela curte 
la dânsa ?!... 

— Ce mai ştii de băeţelul înecat, e bine? 

— Bine... 

— D-ta l-ai adus la viaţă! 

li sare ţandura, babei. 

— Bu?! D'apoi eunu pot însufleți o muscă 
necum un om; şi ridicând arătătorul la cer: 
—îu palma celui puternic stă viaţa şi moartea.. 

— Ce ţi-a zis mamă-sa? 

— Nimic, că doar n'am fost pe acolo... 

— De unde ştii că-i e bine băeatului ? 

— De i-ar fi fost rău, nimereau bordeiul I- 
lenei, he-hei!... Da’ de bucurat s'o fi bucu- 
rat mă-sa, batăr că are şapte godaci de-a- 
eştia !... Că vezi mata, taie-ţi degetul ista, ori 
ista, ori ista, tot una te doare—aşa-i şi cu 
o mamă! 

„Da mă rog poftiţi în casă!...“ 

Am intrat în odâiţa curată, văruită, lipită 
de Paşti. Pe laiţa acoperită cu lăvicer erau 
întinse la uscat burueni de leac; mirosul 
lor, amestecat cu a busuiocului şi mintei a- 
târnatá în mănunchiuri de grinda tavanului 
ne lua suflarea. M'am grăbit să-i spun ce 
m'a adus la dânsa. 

— Uite babă lleană ce te roagă Duduia Mi- 
oara: să te duci la femeea, care şi-a dat azi 
dimineață copilul de suflet, şi să-i zici din 
partea mea să şi-l iea acasă că le port de 
acuma eu de grije... 


151 


Vâdlana lui Ghelasă ? 
Nu ştiu cum îi zice. Stă... 

— Lângă popa, maică... 

— Tot a lui Ghelasă!... și netezându-şi 
pe sub testimel părul :—chiar acu mă duc!... 

Mioara îndeamnă din cap, apropiindu-se 
de ea: 

-— Haidem, haidem. 

— Acu nu te mai temi de baba Ileana? 
şi-i sărută mâna —hBaba nu-i rea, oamenii 
i-au scornit numele ista... 

Fetița îşi lăsă cu încredere mănuţa în 
palma crăpată şi neagră, şi părea un cer lu- 
minat de soare frumoșşii ochi albaştri, mai 
dinioară aşa întunecaţi de lacrămi!. 


LXXVI b, 
Nl y 

25 Aprilie — 

Aştept pärinții—Li se pregătesc odăile. Mi- 
oara se rostogolește pe perne, pe saltele, 
cântând: „Vine bunelu şi bunița !“ şi sare şi 
fuge şi vine şi întreabă şi limbuteşte, stă în 
calea slugilor, le încurcă la treabă. 

De ce nu pot să sburd şi eu, să cânt, să 
fiu veselă? 


LXVII 
3 Mai 


Nu mai sunt în apele mele. 
Ca o pâclă deasă şi rece să lasă tot mai | 


152 


mult pe liniştea mea lăuntrică, gata să o în- 
tunece. 


LXXIX 
Mai 


„De ce strălucirea soarelui, verdele fraged 

a ierbei, florile câmpului, sborul fluturașilor 

ciripelile din crâng, îmi trezesc un dor, un 
, dor cumplit ?.., 


LXXX 
12 Mai 


Pentru câte !acrămi şterg, pentru câte du- 
„eri alin, un pic de linişte îți cer, Doamne, 
„numai un pic! 


` LXXXI 
29 Mai 


t de tine—M'am ascuns să nu te 

te pot uita !... Credeam că te-am 

) ată — mai puternică amintirea 
ul, sufletul întreg! 

se amăgeșşte cu nă- 


153 


xaltată se amăgeşte cu scene amoroase ce 
nu se vor întâmplă niciodată! 


LXXXII 
15 Iunie 


Vai, de acuma, fără îndoeală că nuse vor 
întâmpla niciodată scenele amoroase, ţăsute 
de mintea mea bolnavă, dacă în minuta cea 
de exaltare sufletească, am avut putere să-l 
resping... 

Eram în fundul grădinei, dusă pe gânduri, 
cu cotul pe genunchi, cu tâmpla în palmă. 

Apare... 

Mă uit ca la o minunăţie, întind mâna, să 
prind, să nu piară vedenia miraculoasă. 

Imi iea într'a lui degetele îngheţate de e- 
moţie, s'aşează lângă mine încetişor zicân- 
du-mi : 

— Aglae, scumpa mea, cât te doriam!..! 

Ca de pe altă lume îmi venea șoapta lui: 

— Mă doreai şi tu, așa-i?... 

— O, doamne! îngân pierdută... 

— ... De ce atăta chin, atunci? 

„Ne iubim !... să mergem departe, departe... 
In fericire zilele vor trece ca clipele... In fru- 
moasa Italia, în sătișoarele de munte, pe 
unde adesea am visat de tine... Te-aș adora 
cum n'a mai fost femeie adorată... Vrei ?!.. 

Cu un hohot prelung îi tai vorba şi cu 
faţa în palme plâng şi râd înăbuşit, zgudu- 


154 


A ită din tot trupul: Ce copile Andrei! Crede 
cå e așa uşor de fugit! Să ne luăm de mână 
Aşi so pornim în goană? 
~ Tot amarul îi vine pe buze: 
— hâzi... de mine... 
Mă scol să ies din singurătatea asta ame- 
ţitoare. 
Imi aţine calea. 
— Nu ieşi aşa uşor de aci! 
Mă 'nroșesc, încerc un zâmbet slab, s'ascund 
tulburarea şi frica de care's cuprinsă... 
— Să fim serioşi, Andrei!... 
—...Serioase erau svâcnelile de inimă cu 
care am intrat mai dinioară n casă, unde 
parfumul de iris ce întrebuințezi plutește vag 
în aer... serios am privit canapeluţa de sub 
fereastră—unde crezusem acum doui ani că 
una din cele mai fericite clipe din viaţă sau 
strecurat pentru mine, clipă spre care mă 'n- 
tore de multe ori, cu toată amărăciunea de- 
zamâgirei... De te-aşi [i cuprins în braţe!... 
Căci în minuta aceea, erai a mea, numai 
a mea—am swmţit-o atunci, cum o simt azi. 
— Andrei... Andrei! ceream cruţare. 
, — «Fii a mea... se roagă 

„„„Mioara... ceilalţi... să sdrobesc atâta pace 
| atâta fericire !... 
* Cu ce drept? !... 

Și rămân mută, fără gânduri, fără voință, 
cu capul în jos, cu privirile pironite pe mâ- 
nele ce atârnă grele în poală... 

— Vrei, da ?... Cerşeşte cu glasul, cu ochii. 


cătând pe ai mci... suflarea lui caldă o simt 
pe obraz. 

O putere nevăzută, mai presus ca voinţa 
mea, mă scoală de pe bancă, mă împinge 
la vorbă: 

Doar am îndatoriri, Andrei! Am co- 
pila, părinții, pe Victor chiar, aşa de bun 
cu mine!.. să nu ne învârtim minţile, An- 
drei! să plecăm de aici! şi cum îmi sta în 
cale, îi spun rugătoare: Aşi vrea să mă laşi... 

Un zâmbet ciudat îi rătăceşte pe buze, şi 
ochii lui aruncă scântei spământătoare. 

— Nu-mi scapi uşor !—şi cu braţele în lă- 
turi vine spre mine. 

Buzele-mi tremură — vreau să strig, n'am 
glas, şi el cu braţele deschise e gata så mă 
cuprindă. 

Amintirea copilei se limpezi puternic,—a- 
mintirea tuturor îndatoririlor. 

Un frig de moarte îmi rácì trupul, bolbo-: 
vosesc nebună de spaimă. 

— Dacă nu te linişteşti—îţi jur că mă o- 
Mor... îţi jur. 

Se uită buimăcit la mine: 

— M'am înșelat, atunci? nu mă iubeşti ?... 

Clatin capu: Nu! 

Fără o vorbă, fără o privire mai mult spre 
mine, a întors spatele, s'a dus... 

Iar eu am rămas locului cu ochii după el, 
cu boabe mari de lacrămi pe obrajii strâm- 
baţi de durere. 

„Când l-am perdut din vedere, am urcat 
scâzile, împleticindu-mă ca ameţită, am tre- 


156 


-cut pe lângă Mioara fără să o bag în seamă 
-şi de două zile nu primesc pe nimeni în 
-etac.... 


LXXXII 
20 Iunie. 
Andrei a plecat din ţară. Azi la masă spu- 
nea Victor ca o noutate de toate zilele... 


Mintea, sufletul, ființa mea întreagă au 
-rămas pustil, pustii... 


LXXXIV 
26 Iunie. 


Cum de mi-am sfâșiat cu singură inima ?!.. 
E grozav ce sufăr... 


LXXXXV 
3 Iulie 


Stau de o săptămână în pat întinsă pe 
spate, cu şervete reci pe frunte, cu ploapele 
peste ochi, nici un cuvânt nu am pentru „ai 
mei; nici o zâmbire pentru Mioara, când in- 
tră în vârful picioarelor, s'așează pe muchea 
patului, îmi netezeşte cu degeţelele ei, mâna 


. 


157 


întierbântată. Nu mânânc nimic. Doctorul mă 
întreba azi unde sufâr, ce mă doare? I-am 
arătat spre inimă, și el a pus urechea să as- 


culte.... şi nare nici o meteahnă inima 
mea!... 
EXASS VL 
20 Tulie 


Priviri fulgerătoare arunc icoanei atârnată 
în peretele din fața mea ; mă scoate din .să- 
rite amăpgirea de viaţă ce dă pâlpâitura can- 
delei, chipului palid al Fecioarei mă scoate 
din sărite, capul jalnic înclinat pe creștetul 
nevinovat, braţele înlănţuind ocrotitoare tru- 
pul menit patimelor... 

Nâăscociri-născociri ! 

Suprema, bunătate. mila supremă !... Dorul 
de ele, dorul nostru le-a născocit. 

Suprema Porţă există, o fi existând, dar 
crudă, neîndurată... Mila, ar fi ascultat ruga 
îndreptată cu aşa încredere, ar fi priceput 
privirile desnădăjduite a mamei cerşind în- 
durare. linişte lăuntrică, dacă nu pentru 
dânsa, dar pentru copilul ei... 

Pe nici un razăm moral să nu ne putem 
bizui în viață? Sprijinul nostru să fie. numai 
în noi şi puterea nevăzută, în a cărei cre- 
dinţă de mici suntem crescuţi, minciună să 


fe ? is. 


23 Iulie 


Adormisem asară frântă de atâtea nopţi 
de nesomn. O suflare îmi trece pe mâna în- 
tinsă în lungul trupului, peste plapomă. Des- 
chid ochii, o văd pe Mioara în cămaşe lungă 
până în pământ. Prin inul subţire trec ra- 
zele candelei, deslușşind din cutele mari, tru- 
puşorul grăsuliu de copilaș. 

Fetiţa se teme că m'a trezit şi privirile u- 
mede mă roagă şi zâmbetul trist pe chipul 
îngeresc, dojenesc fără voie. 

— Vină la măica... o chem înduioşată. 

Sare în pat, sascunde sub plapomă, se a- 
lipește de mine: 

— Toată noaptea, mâică ?... 

Şi glăsuşorul fericit, luptă cu lacrâămele: 

— Nu mai eşti bolnavă, măică?... 

O ţiu strâns şi în calda îmbrăţişare a- 
doarme curând. Genele lungi fac umbră ro- 
tundă pe rumeneala obrajilor. 

Frumosul somn curat al nevinovăţiei... 

f O voi iubi ca avarul comoara câştigată 
| cu cele mai grele jertfe. Pentru dânsa, toată 
viața mea de-acuma ! 

Rıdic ochii spre păretele din față... O, cum 
pricep gestul ocrotitor al Mamei-dumnezee ! 


159 


LXXXVIII 
29 Tulie 


Nu mă mai despart zi şi noapte de co- 
pilă. Pe Victor l'am mutat în altă odaie... 


LXXXIX 
9 August. 


Tot mă hărățăşte vedenia ispititoare — mai 
ales în liniştea nopții — o alung din minte 
— cu deasila — ca pe un pângăritor al som- 
nului nevinovat de lângă mine. 

De câteva zile am părăsit odaia, — mă 
plimb câte puțin la braţul fetiţei —a moşu- 
lui, a mamei. 

Pe Victor — sărmanu — nu-l sufăr lângă 
mine — starea curioasă a nervilor mei, poate. 
El tace — mă cruţă — căci sunt palidă, în- 
ceată în mișcări, mă supăr din nimica — 
plâng fără pricină. 


XC 
20 August. 


Incepe liniştea ! mă pomenesc petrecân- 
du-mi cu Mioara, ca doi copii — coasem îm- 


| 


f 


160 


preună pentru păpuşi, aşezăm împreună o- 
dăile în miniatură, culcăm împreună fetiţele 
de porțelan şi Mioara le înveleşte, le înclhi- 
nå; dă noapte bună, le sărută, cu un serios 
nemaipomenit. 

In pieptul mic au şi început bătăile de 
mamă ! 

In timpul boalei mele şi-a făcut prietenă 
pe Ileana cea lungă. Dimineaţa după lecţie 
fuge în pare unde o aşteaptă pajiştea înflo- 
rit şi baba Ileana cu lumea ei de basme. 

Se-ntoarce acasă cu tot felul de burueni 
în pestelcuţă; întinde o gazetă pe covor, 
saşează alături şi alege flecare iarbă în gră- 
măgioară deosebită. 

Când sfârşeşte, oftează : 

— Gata —sculându-se, netezindu-şi pestel- 
cuţa. 

Atunci Moşu o împinge la vorbă: 

— Si ceai să faci, mă rog, cu ierburile 
astea ?... 

— Le usuc, le strâng în cutii... şi cu aer 
de om mare: — la nevoe prinde bine. — 

— Ia să "mi spui mie la ce prind bine?— 
s'apropie Mogu cu mutră de examinator se- 
ver. i 

Mioara înghenunchiază, sapleacă asupra 
fie-cărei grămăgioare, ia un fir dintr însa, şi 
ridicând fruntea, scuturând zulufii : 

— Bunelu meu ştie cum se chiamă asta?... 
Nu? l... Pojarniţă. O usuci, o pui într'o sti- 
cluță cu untdelemn ; când cineva are o rană, 
să se ungă cu asta și se lecuește.... 


lol 


„Floricica asta roşie are rădăcină amară- 
amară ; dacă se pune în vin şi se ţine până 
amărăşte vinul, e bun de băut când ai fri- 
guri... Buniţa nu ştie cum se chiamă?.. Nu?!.. 
Nici bunelu ? 

„Ciutoave —se chiamă !... 

„Asta se chiamă Jimba-vecinii şi asta cinci 
degete — se usucă, se amestecă, se face un 
ceai bun de tusă. 

Moşu o soarbe din ochi si cu mama — şi 
când vine Moş Drăghici ori Duduea Vochiţa, 
o împing pe copilă la vorbă, cerându-i foarte 
în serios sfat în cutare ori cutare boală — 
și copila vine cu cutiea ei de leacuri. 

Altă dată ne aduce poveşti din lumea flo- 
rilor : 

— Cucu umblă disculț, știți? Da vorba-i: 
știți unde-s papucii lui? Nu ?2... cu un gest 
larg spre câmp, afâră: — acolo peste tot! 
Acu să-mi spuneţi cum a rămas cucu dis- 
culț 2... Nici asta nu ştiţi ?!... Se dusese să 
fure dintr'o casă, şi a lasat ciubotele afară 
să nu facă huit; —stăpânu l-a prins — i-a 
luat ciubotele, le-a fâcut bucățele, le-a as- 
vârlit pe pământ!... unde a căzut bucăţica, 
a răsărit fioarea galbenă, la care-i zice: 
ciuboţica cucului! Și cu haz: — pământul 
e plin de papucii lui, şi el umblă disculț! 

Ș'aşa ne trece vremea şi eu uit de mine, 
privind-o pe ea. 


162 


XCI 
5 Noembrie. 


Iarna se anunţă timpurie şi amenințătoare; 
grija săracilor îmi fură orice altă grijă. . 


XCII 
Decembrie. 


Mioara a început lecții regulate în româ- 
neşte, franțuzeşte — nemţeşte nu vrea să 'n- 
vețe: — toţi negustorii o vorbesc! — spune 
strâmbând gura a dispreț. 

Și ne topim de râs înfundat când auzim 
discuțiile_înfocațe în astă privință, între ea 
şi Frau Emilia, mai ales sara la culcare. 

Mioara mă ţine legată numai de prezent, 
mă fereşte să'mi amintească trecutul. 

E drept că înaintea plecării dela ţară, 
stând pe o bancă în parc, privind frunzele 
rostogolite a lene de vânt, un dor m'a co- 
prins. ‘ 

A fost însă o scânteere iute, ca cel din 
urmă spasm al unei vieți ce se stinge... şi 
toate se risipiră în bruma uitării. 


NCIII 


Ianuarie 


Toate s'au risipit în bruma uitării... Imi 
amintesc sbuciumul trecut, dar cum ne amin- 


tim de o boală: ţinem minte fazele, suferin- 
tele însă le uităm. 


XCIV 


Februarie 


E nostimă de tot cu ideile ei Mioara: ta- 
tă-său zicea c'ar fi bine să înceapă şi piano. 
Sare cu gura: 

— Nu, tăticule, nu piano!... 

Tată-său o privește mirat și din mutra lui 
cetii nedumerirea : o fată de condiţia fetii lui 
să nu ştie cântă la pian ?!... 

— Cum să nu înveţi piano? 

Ea îşi astupă urechile cu palmele și'n silă: 

— Aşa huit face !... scripea vreau să învăţ ! 

— Cine să te înveţe?... 

— Seripcarii, tăticule!... 

l-am găsit profesor bun. Cât e de drăgă- 
laşă cu degetele pe strune, cu capul înclinat 
ușor pe vioară, cu buclele blonde, zulufi în 
jurul gâtului !... E prea desăvârşită copila 
asta !... Mă cutremur pentru viitorul ei, blând 
îngeraş făcut pentru o lume de calde -zâm- 
biri !... 


XCV 
Nulteri, 10 Aprilie. 


Mâine sunt Paştile. Mioara n'are astâmpăr. 
— Deseară face iepuraşu ouă în papucaş! 
y ” . 


104 


— şi cu şiretlice către moşu: — Am să pân- 
desc iepuraşu, da bunelule ? 

— Nu-i voe, că se sperie şi tuge!.. 

Pe gânduri, cu resemnare : 

— Aşă zice şi Ileana... dară de unde să 
ştie că vine în două labe şi cu o coşarcă plină 
de ouă roşii în spate, dacă nu'l vede nimeni ?... 

Moşu recurge la răspunsul de scăpare : 

— Cine ştie multe, îmbătrâneşte degrabă... 

Fetiţa sare pe genunchii lui și desmier- 
dându-i obrajii: 

— Bunelu meu mi-a făgăduit o poveste... 

— Eu ?... se preface a uită moşu. 

— Poate eri am făgăduit... 

— Poate chiar aşă!... 

— Da, parcă eră vorba numai unei fetiţe 
cuminte săi spun... 

— Chiar așă. 

— Şi la fetițe care iubeşte pe buneii lor? 

- Cuprinde grumazii bătrâni; moşu nu mai 
poate lupta. 

— Apoi eră odată trei copilaşi, buni, cu- 
minţi, da fără mamă. Şi tata lor le-a adus 
mamă, vitregă... Dânsa i-a înecat !... 

— ... Dece?.., 

— Fiindcă nu-i erau dragi... 

.. Și i-a înecat şi pe locul unde i-a înecat 
au crescut trei sălcii... Şi sălciile s'au făcut 
mari frumoase. Şi sub umbra lor se ducea 
lumea să se scalde... S'a dusși mama vitregă 
şi cei s'a fi părut ei, că de câte ori vântul 
trecea prin crengi, se deslușea glasul celor 
trei copii. De spaimă a pus să taie copacii 


7 


165 


și argaţii cari i-au tăiat, şiau făcut câte un 
fluer din fiecare salcie. 

In iarna ceea, mama vitregă a adunat lume 
la o şezătoare. Şi cum se râdea, se spuneau 
cimilituri, se glumea, prind și argaţii să cânte 
din fluere... Când colo, din fiecare fluer eşia 
un cântec cu glas — glasurile erau a celor 
trei copii înecaţi, care-și spuneau povestea 
morţii lor... Mama vitregă nu mai știa cum 
să curme cântecul şi tot striga : 

— Un tăciune şi un cărbune. 

Taci băete nu mai spune!... 

Da fluerile spuneau mereu. 

Şi când a priceput tata băeţilor ce poveste 
cântă fluerele, a luat pe mama vitregă, a 
vârât-o întrun sac cu nuci, alegat-o cu sac 
cu tot de coada unui armăsar cumplit, şi a dat 
bici calului. Calul a luat vânt de rupea pă- 
mântul, târând după dânsul sacul cu mama 
vitregă, şi unde cădea nuca, pica şi bucăţica ! 
Şi fluerele s'au prefăcut în trei feţi logofeţi, 
cu părul de aur creţ. 

Mioara ascultase fără suflare, mișcătorul 
basm. Oftând : 

— Da mama vitregă țipa tare în sac? 

— O durea... 

— Săraca!... — O umbră treci în albas- 
trul luminos al ochilor... I s'a vorbit oricând 
de iertare — răzbunarea nu o pricepe încă. 
Şi când mă gândesc că în viaţă prin răzbu- 

nare luptăm; ea?ne ţine,în frâu, teama de 
dânsa ne apără — răzbunarea joanienildăi 


răzbunarea cerului. 
Oare n'o facem prea bună? 


NOVI 
„A douazi de Paşti 


O, îşi are şi ea mica ambiţie, mica ei dem- 
nitate „amorul ei propriu“ 

Eram în sufragerie, la masa mare, ce se 
dă în toţi anii de Paşti,la Nuferi. Farfuriile 
se perdeau în florile primăvăratice peste tot ; 
și între două piramide de ouă roşii, se ri- 
dică, falnic, legendarul cozonac uriaş, mândria, 
bătrânului Timoftei, bucătar rămas din robi. 

Cele două capete a mesei erau prinse de 
mama .şi popa Mărculescu, moșşneag alb ca 
o oaie, iubit de Victor, pe care. l'a botezat. 
Niciodată nu-l uităm înzilele mari ale anu- 
lui. Mioara se uită la dânsul cu evlavia cre- 
dinţei fără umbra îndoelei. Ce legătură mai 
potrivită între cer şi pământ, ca bătrânul 
ista albit de ani, blând la vorbă, moale la 
glas, iertător de păcate? Când vorbeşte de 
Tatăl axată cu degetu slab în sus la bolta 
albastră. Mioara aţinteşte cu dinadins cerul 
mivată câ la privirile moşneagului nu răspund 
priviri de îngeri, dacă nu privirile dumne- 
zeeşti, chiar. 

— Părinte Mărculescule, multe mătănii 
dat-ai celor păcătoşi? i 

— După vină... Un sfat bun e mai bine 
primit decât mătăniile şi de cel de sus și de 
cei de jos... 

— Vivat popa Mărculescu ! 


167 
Cristos a 'nviat, părinte! 

—— Mulţi ani, părinte ! 

Şi popa, emoţionat, întindea paharul cu 
måna tremurândă. 

Mioara. strigă din scaunul nant : 

— Eu când mă fac mare, mă fac popă !.. 

— Să crească mare, viitorul popá! ridi- 
căm paharele. 

— Mai întâi ştii să te 'nchini? solemn, o 
întreabă Drăghici. 

— Dacă p'aceea ştiu şi Tatăl-nostru! şi cu 
gura strâmbată a ironie, dacă p'aceea îl ştiu 
şi pe nemţeşte gi pe franțuzeşte! 

Conu Iancu îneruntă sprâncele, înoroaşă 
vocea. : 

— Ce 2!... Franţuzeşte, nemţeşte ?!... Crezi 
d-ta că domnu Isus pe franţuzeşte vorbea 
ucenicilor 22 

„Nu! El grăia limba dulce moldovenească ! 

Incruntase şi Mioara sprâncele subţiri şi 
întunecată : 

— Aşă vorbeşti mata cu mine?... 

Noi ceilalți urmăream cu interes încăe- 
rarca între cel mai mare si cel mai mie din- 
tre noi. 

Conu lancu sentenţios: 

— Fiecare pasere în graiul ei cântă soa- 
relui — fiecare popor în limba lui să se în- 
chine !... Ia să văd cum îi zici pe româneşte? 

Copila încrucișşează braţele pe piept, şi a- 
ţintindu-l, îi zice hotărâtă : 

— Eu nuţi spun matale!... Mata numi 
eşti drag !... 


pa 168 


Conu Iancu nu se dumereşte: 

— Aoleo, c'am păţit'o !... îi întinde mâna: 
— să ne împăcăm cocuţă! 

Dânsa se alipeşte de mama: 

— Nu vreau— nu!... Mata aşa vorbeşti 
cu fetiţele ? 

Făceam un haz nespus: 

— A ha, Coane Iancule, ţi-ai găsit ac de 
cojoc ! 

El îşi ascunde faţa în palme. 

— Plâng, cocuţă!... 

— Plângi !...—o ţine morţiș. 

Dar la auzul suspinelor lui, îi cad şi ei col- 
țurile guriţei în jos; prind a se înroşi mar- 
ginele pleoapelor şi îngrijată cată când la 
dânsu, când la noi când la ceilalţi... 

Temându-mă de vre-o sbucnire furtunoasă, 
îi tree un ou roş: 

— Mioară, dă „Cristos a înviat“ cu toată 
lumea !.,. 

Se duce la toţi, lasă pe Conu Iancu la 
urmă şi abia păşeşte spre el, nehotărâtă. El 
se preface că n'o vede și strigă cu vocea-i 
tunătoare : 

— Mă rog ce culoare de ouă v'a adus ic- 
purașul ? 


— Roşie. 
— Halal de mine! Ia vedeţi ce bazaconie 
am găsit eu în papucu meu! — Scoate din 


buznnar un ou de ciocolată mare—mare: 
—Cine cioeneşte cu mine? — și întorcându- 
se câtre moş Vasile: — Cristos a înviat, bu- 
nelule ! 


169 


— Adevărat a înviat mos Draghici! Şi lo- 
veşte oul!—Oul se deschide şi poznă mare: 
O sumedenie de păpuşele mărunte-mărunte, 
cad dinăuntru... : 

Cu mâna la obraz, ne minunăm: 

— Mare comedie! 

Mioara rămăsese cu guriţa întredeschisă, 
cu ochii nedeslipiți dela grămada de pă- 
puşele... 

— Dă-mi-le mie, moş Drăghici! roagă nă- 
şica Nedelcu. 

-... Ba mie—roapgă buniţa,. 

—... Ba mie—roagă bunelu. 

Moş Drăghici nehotărit roteşte ochii în 
jurul mesei, îi opreşte asupra căpșorului în- 
fierbântat de minunea asta de ouă de ie- 
puvaş. 

— Hwm!.., Le-aşi da eu la o fetiţă... 

„Dacă-i mânioasă pe mine!... 

— Mânioasă ?!... Care, care fetiță ?... 

„Nici una nu se supără pe oamenii mari... 

— Nici una?! . 

— Nu... 

— Nici coca Mioara? 

— Nici... 

Copila se apropie la pas, ruşinată întinde 
gâtul : 

— Sărută-mi fruntea, sărută-mi fruntea. . . 

Şi pe când fericită râdea păpuşilor mă- 
vunte, în ogradă se auziau hurueli de trå- 
sură şi un cârd vesel năvăli în sufragerie, 


în frunte cu Dragoș. 


170 


— Ura! bate în pahhe Conu Iancu — 
vis sdravene soacrele băeţi ! 

Se făcu învălmășală, se făcu loc în jurul 
mesei. Conu lancu îi aşeză pe toţi, sărutând 
mâinile cucoanelor, sărutând fetele pe frunte. 

Dragos oftează între dinţi. 

— Mare putere are păhăruţul de pe de-a- 
supră !... 

Moşneagu n'auzise ce a zis, şi se face 
mirat : 

— Aici îmi erai? Se putea Martie să lip- 
sească din postul mare? Și ce-mi bodrogă- 
neai mă rog, pe la spate? 

— Socoteam, Coane lancule, că încep să 
mi-se întindă şi mie spre sărutare j frunţi 
tinere, fără ca un pie de roşață să acopere 
albul curat al acelor frunţi, spune dânsul cu 
un ton nenorocit. 

Conu Iancu se cutremură de râs. 

— Doar de mult aş fi vrut să-ți cânt: 
„ce-a fost verde s'a uscat, ce-a înflorit sa 
scuturat“, văzând că ţi-se împestrițează tâm- 
plele !... 

— Ei lasă, Coane lancule ! îi aruncă celalt 
priviri piezișe de falşe ameninţare. 

Toată ziua a fost vorbă, sfat, râs nesfârșit 
cu mii de nostimăzi înșirate, fără mofturi, 
fără, etichetă. es 

Eram numai de „ai noştri“ și o atmos- 


- feră de caldă prietenie ducea dela unu la 


altul vorbele, glumele sănătoase, legate prin 
dragoste veche, tare... 


XCVI 
Decembrie. La oraş. 


Caietul meu drag! Doar hohotele vesele 
ori suspinele înlăcrămate mă împing spre 
tine. Cât sunt liniştită, netulburată, respect 
şi liniştea ta! 

Indurerată îţi șoptese acuma: cu teamă 
îmi aşter gândul: E schimbat moş Vasi- 
lică, de o vreme... 

Nu mai e acelaș! vorbeşte din greu, glu- 
meşte rar, e slab, e trist... 

Când se ridică din jeţ, se cumpănește în- 
tâi, umblă abea şi mâna-i tremură câte 
niţel. 

Doamne! Nu suntem vecinici, dar nici viața 
fără unul de ai mei, nu mi-o închipui! 

Şi pe seninul cer al copilăriei Mioarei, se 
lasă acest nouraş: Se întorsese de la pă- 
rinţii mei: 

— Măică — îmi zice—bunelu nu mai râde... 

— Am făcut o mulțime de nebunii, să-l 
înveselesc, și 'tot posac şedea... 

„Safta zice, fiind-că-i bătrân... De aceea 
măică? 

Şi tricoasă sa înghemuit lângă mine pe 
canapea şi am rămas tăcute cu ochii în mor- 
manul de cărbuni din sobă, urmând flacăra 
albăstruie ce se ridica, pâlpâia o clipă fre- 
cându-și limbelc străvezii —se lăsa pe jar, 


172 
încercă să se mai ridice-—se făcea nevăzută 
în spuză... Și am rămas așa până ce um- 
brele cenuşii ale amurgului sau arătat pe 
geamuri, s'au furișat prin unghere, s'au întins 


pe păreți... 
XCVII 
Januarie. 


Mi-a părut mai înviorat azi, moşu. Au 
venit pentru o săptămână cei dela hRăchi- 
toasa, sau strâns prietenii să-i vadă, am tri- 
mes trăsura după părinți. 

Conu lancu a primit ca oricând pe moş 
Vasile şi liniştea lui mă împuterniceşte. 

Mioara, micuța, nu sa deslipit de bunelu 
ei, îl servea, îi vorbea, îi dezmerda mâna 
slabă... cu o duioasă îngrijire. 

După masă Conu Iancu striga cât îl luă 
gura : 

— Chiar să ştiţi voi! In „vremuri“ vara 
era vară și iarna, iarnă. 

„Acuma, de-i cald vara, vă temeţi de se- 
cetă, de-i frig iarna, vă temeţi de calicie. Vreți 
să suciți și firea pământului, cum o suciţi a 
voastră !.. Nu mai departe ca la Unire... Ipi 
aduci aminte ce ger eră, Vasilică ? 

— De crăpau pietrele... răspunde moşu, 
desmierdând creștetul copilei. 

-- Ţin minte şi eu —spune mama.—AMloşu 
face haz: 

— Erai de-o șchioapă, atunci... La părin- 


173 


ţii tăi în casă, mult sa mai luptat pentru 
Unire !.. 

— Câţi ani să fi avut, coana Sofica? 

Mama socotește în gând şi tare: 

— Bram mici. Ne jucam de-a caii învâr- 
tindu-ne în jurul mesei, când a intrat mai- 
câ-mea, ne-a luat în braţe, ne-a sărutat prin- 
tre lacrămi. Noi doi simţirăm că nu's amare 
lacrimele acelea și întrebători ne uitam la 
mama : 

— Copii, ne zice — să ţineţi minte c'aţi 
trăit o zi neperitoare, pentru noi Românii. — 
Azi s'a făcut Unirea! 

Nam priceput ce-i aceea, dar am prins și 
noi a sări prin casă, bătând în palme, stri- 
gând în gura mare: s'a lăcut Unirea — s'a 
făcut Unirea. 

Şi deodată o larmă, un chiot umple văz- 
duhul. Fugim la fereastră și vedem ograda, 
înțesată de bărbaţi, care cântau învârtind 
hora : 

— Îţi aduci aminte? — strigă Drăghici cu 
obrajii aprinşi. Şi întinzând braţele cum s'ar 
ține în horă, saltă greoi pe scaun, cântând 
cu foc: 

j — Hai să dăm mână cu mână 
Cei cu inima română, etc. 


„Ce vremuri !.. Ce vremuri !.. Spui de mama 


matale !... Iac'aşă luptau pe atunci femeele 


românce pentru folosul neamului... Nu-şi în- 


vârteau capul cu toţi scandalagiii din roman- 


174 


țurile tvanţuzeşti !.. A devărată coborâtoare din 
mama lui Ştefan cel Mare! 

. Nebunului de Dragoş nu-i răbdă inima șă 
nu toare gaz peste foc: 

— Când ai şti, coane lamcule, ce-am au- 
zit dăună-zi la club, despre muma lui Ştefan. !.. 
— Ce? — se 'ntoarce fript moşneagul. 

— Ci-că de frică n'a deschis poarta lui 
fiu-său atunci... 

— De frică?!.. De frică?!... zbiară conu 
Iancu. A îndrăznit un român să spuie aşa 
vorbă ?!.. In ziua de azi te poți aştepta să-i 
vezi înjurând Icoana)... Şi tu ce-ai zis? 

— Bu? Hei!.. L-am zis — pâulitule! i-am 
zis păcătosule ! i-am tras cu pumnun obraz 
şi i-am rupt bucăţi surtucu !.. 

Moşneagului îi creşte inima, îi strălucesc 
ochii : 

— Și când mă rog a fost asta? 

Dragoş se'ntoarce către Victor plin de în- 
drăzneală în seriozitatea lui. 

— Ce zi a fost, când sa întâmplat, că 
doar erai de faţă? 

Victor aplecă ochii să nu mai vadă mutra 
caraghioasă ce-i stârneşte râsul. 

— Hei! oftează conu Iancu ; de asta aveţi, 
cei din ziua de azi mutre de moșnegi le- 
hămitiţi de viaţă, fiindcă prea căutaţi să o 
descoaseţi... Mai bine aţi învăța ceva mai 
puţină algebră și mai mult meşteşugul de a 
trăi — şi îmbărbătând cu vorba, cu gestu: 

- —- E soare? fii vesel; e cântec? joacă; e 
jale? mângâi-o; e boală? cată leac!.. Dar 


aşă ?... Numai cu ochii peste cap, cu faţa suptă, 
galbenă par'că v'aţi da cu şofran ?.. Şi să nu 
vă, folosiţi de clipa bună, cu gândul la clipa 
rea.!... Să nu vă fuduliţi cu mândra legendă 
strămoşească, cu gândul că poate de frică a 
închis.porţile!!.. Prea adânciţi viaţa și de aceea 
sunteți ca, bieţii cai istoviţi de povară... Să-i 
vedem când or fi ca noi, Vasilică!.. 

Mioara își duce ochii dela faţa ostenită a 
moşului, la spinarea lui încovoiată, la må- 
nele străvezii. Drăgăstoasă îşi razămă capul 
de braţul bătrân şi ochişorii, plini de jale, mă 

caută pe mine. 

I-am zâmbit bărbătoasă şi obrăjorii trişti 
se mai înveseliră... 


XCIX 
Februarie 


Vai, spectacolul unei vieţi scumpe, scăzând, 
pierzându-se ca lumina pe sfârşite a amut- 
gului ! 

Şi să priveşti treptata slăbire și cu nimic 
să nu o- poţi opri!..: | 

O singură nădejde mai aveam: aerul cu- 
rat, liniştea, desăvârşită, a Nuferilor îl vor în- 


tări. Spuneam şi doctorului casei. — Cu pri-- 


virile duse a pemer: 
. Poate... 
Şi îndoiala lui, mi-a spulberat- orice spe- 
ranţă. 


Aprilie 


De când suntem aci, mereu plouă. Şi noi 
ne strângem, din zori pânăn amurg, în ju- 
rul moşului, râzând, glumind, vrând parcă 
să intimidăm cu nepăsarea noastră, stafia ce 
ne hărăţeşte de luni de zile. Moşu pare mai 
înviorat şi dacă umbra unei zâmbiri îi trece 
pe față, Mioara cu ochii jilavi de fericire, îi 
sărută mânele... 


CI 
Mai 


Mioara dă năvală azi dimineaţă în etac: 

— Soare, măică, soare!.. 

Şi iuţeşte pe cameristă să ridice stolurile, 
să deschidă fereastra; şi rezămându-se de 
prichici, trimete pe vârful degetelor, sărutări 
soarelui ce se arătă glorios, după atâtea zile 
întunecate, pe albastrul fără pată al înălți- 
milor. 

Pe tapşanul din faţă, glasul tremurat al 
mieilor se amesteca, cu cântecul tărăgănat și 
jalnic al păstoriţei : 


Bâr oiţă din poiană 
Bâr oiță, bâr... 


Că te ieă lupu pe goană, 
Bär oiță bär... 

Mi te-ajunge te trântește, 
Bär oiţă bår... 

Si lâna ti-o feşteleşte, 
Bär oiţă bär... 

Ni costita o sminteste, 
Bar oiță bar- 


Mioara cântă după dânsa. Stia cântecul de 
la baba Ileana... 

— Mioara, — strigă de dincolo guvernanta: 
la lecție!... r 

Copila tresare, şi cu părere de rău, pentru 
natura frumoasă: 

„a... Numai o leacă mai lasă-mă, Frau 

Emilia ! 


— U leac — o leacă!... E târziu. 

— .. O leacă!..— se alintă fetiţa... 

— ... Banici o leacă! —- o îngână guver- 
nanta. 


Mioara îmi cere ajutor din ochi. 
— Du-te, du-te — o îndemn, mă îmbrace şi 
eu, şi mergem în parc! 


Ne eri. dor de soare cald, de zi senină, de 
cer albastru. 

In alce, prin desimea frunzişului răsbâteau 
abea razele, făceau pete aurii pe frunziș, 
strâmbând umbrele bâncilor. Am mers până 
unde vederile se deschid largi asupra poenei 
sclipitoare în bătaia soarelui ce'și resfiră tot 
mai tare — spre pământ — razele, în făşii 

12 


178 


luminoase, în care se jucau gândăceii şi mus- 
culițele ; fluturasi în toate culorile, păreau tto- 
ricele purtate de un vânt nesimţit ; tulpinele 
subţiri se 'ndoiau sub povara albinelor afe- 
rate, care din sbor nemereau dreptîn inima 
florilor, se aşezau o clipă, să soarbă sucul, 
se 'nălțţau perzându-se 'n văzduh, lăsând în 
ureche răsunetul bâzâelei. 

Baba Ileana, se arată din iarba mare. 

Mioara bate 'n palme: 

— Culegi flori? Să-ţi ajut şi eu? 

M'aşez sub umbră de brad, mă adâncese 
în cetire ; limbuţenia copilei, vorbele așezate 
a babei, se amestecau pentru mine. cu frea- 
mătul nedesluşit a Firei. 

La ceasul prânzului m'am sculat să chem 
fetiţa, baba Ileana sapropie de mine: 

— A scăzut boeriu rău!.. Clătinând capu, 
oftează : nu putem incape ori toţi pe pământ, 
ori toţi sub pământ !.. trebue să ne împărţi... 

Vorbe rostite cu supușă resemnare... şi a- 
rătând în depărtarea văi, deasupra unui aco- 
periş putred şi mucegăit, fumul subţire ce se 
ridica spre cer ca o aţa: 

— La minei foc pe vatră... Acu găsesc 
măliga pe fund, când intru în bordei — că, 
mi-am adus un nepo', să aibă cine-mi ţine 
lumânarea... Şi o luă la vale pe cărăruşa în- 
gustă, ce duce la bordeiul ei... 

Mă 'ntore să-i spun Mioarei, că e târziu... 
Ochii mari albaştri cu priviri adânci şi du- 
reroase ! 

O, pricep! Ii deschid braţele. Cu obrajii 


170 
ascunși la pieptul meu, își râcoreşte puţin 
inima de copil simţitor. 

— Poate ţăranca asta nu ştie ce vorbeste, 
maică ?!.. Dacă l-am ruga să nu moară ?.... 

— Trebue să fim cuminte... să nu tulbu- 
vâm pe bunelu cu nimic! 

„Să fim vesele în faţa lui... 

Şi-a şters cu hotărâre ochii şi voiniceşte a 
păşit în casă... Dară mărită, de spaima ne- 


cunoscutului spre care se 'ndrumează bunelu, 


căutătura ei rămâne de multe ori fierbinte 
si desperată. 


CIE 
Mai. 


In jàlțul său, alaltáeri spre sară, a ador- 
mit pentru totdeauna, trecând pe nesimţite, 
dela somnul de câteva ceasuri, la somnul ve- 
cinic... 

Cu binişoru am pregătit copila. am ţinut-o 
lângă, noi, în odaia unde intră lumea cu mân- 
gâeri... Na zis nimic. S'a aşezat lângă fe- 
reastiă, urmărind mişcarea, forfota stârnită 
în ogradă. 

Sunt sub impresia bunătăţei lui Victor. Si-mi 
vâjâie 'n urechi, în inimă, vorba în şoapte 
a lumei în jurul nostru, și peste murmurul 
cela, clopotul dela biserică, grav şi jalnic: 
bang... bang... ; subțire, trenurător răspunzând, 


la olaltă, clopotele mici: ling-lang.... ling: 


180 


lang... şi ridicându-se în sus. pierzându-se n 
înălţimi. 


CIII 


+ ae 


Azi lam îngropat.. S'a îngropat cu dân- 
sul o părticică din viața mea cea mai curată, 
cea mai înduioşătoare... 

Privirile lui bune gi râsul lui bătrân şi 
blând -— când erau pentru noi — la cine le 
vom mai întâlni? 

Ne dusesem, cu Mioara între noi, la bise- 
zică unde odihnea. pe catatalcu negru, cu ciu- 
curi de argint. 

Faţa lui palidă erà liniştită şi pe buze rå- 
tăcea zâmbetul bun şi îngăduitor de demult. 

— Bunelu doarme?—a întrebat Mioara — 
și glasul ei răsuna tare sub bolta de piatră. 
- Preoţii prohodeau în murmur, până rugă- 
ciunile se ridică în cântece ce-mi par în cli- 
pele celea, sălbatice, urmăresc slujba, prostită 
de durere. 

Făcliile pâlpâinde jucau umbra florilor pe 
fața moşului... De cealaltă parte a cutafal- 
cului, Ileana împrăștia busuioc în jurul lui... 

Lumea cu smerenie îvelinase frunţile, în- 
tr'o religioasă reculegere... 

Glasul preoţilor, oftarile mele şi a mamei, 
paşii pe lespezile de piatră se deosebiau în 


181 


liniştea tristă. prevestitoarea liniştei din mor- 
mâmnt... 

Ne-am întors acasă tăcuţi, istoviţi. în su» 
tlet cu dureroasa îndoială a tainelor nedes- 


legate. 
O depeşă mișcătoare de simţire ne sosi de 
la Andrei printre tipicile condoleanţe... 


Cei dela Răchita și Nedelcii, după veghiare 
cu noi la olaltă, au plecat astă noapte. 


CIV 
Iunie. 


A dormiseim în noaptea ceea, adânc, ca după 
încercări grele, ce ne zdrobesc şi trupul și 
sufletul. Prin somn ceva må nelinişteşte, mă 
îngrijește. 

Victor mă 'npinge, deschid ochii: înaintea 
mea copila sta roşie, cu câutătura plină de 
fexbinţeală: şi cu glas schimbat : 

—- Mâna-i era rece-rece... 

Sar din pat, o icau între noi: 

— Dormi cu maica, puiule... 

-- S-acuri singur... şi-i intuneric şi se teme.., 
scânceşte răguşit. 

— Arde cumplit! ingân speriată. 

— Trezeşte pe Emilia !.. 

Pe când o frecăm cu otet de trandatri, 
slâşiitor suspină: 

— Săvacu bunelu meu. ce trist cra de o 


vreme!.. 


152 


— Mioară mamă — o rog plângând, fi 
cuminte, puiule... Uite cum superi pe maica 
ta !.. Şi o legānam pe brațe, ca pe când era 
micuță... Dară ea n'auzia, gemea, plângea, 
vorbea într'aiurea. 

Desperaţi ne lrângeam mânele, ne uitam 
la geam, pândind zorile. 

Trei săptămâni o neliniște grea ne-a a- 
păsat. Se umblă în vârful picioarelor ; se vor- 
beă în şoaptă. Eu, bănuitoare, iscodeam pe 
toţi, crezând că mi se ascunde ceva cumplit, 
ori mă strecuram pe fugă în etac, îngenu- 
chiam înaintea icoanei, ridicam mânele îm- 
preunate şi privirile dureros de rugătoare : 
(să nu mi-oiea!.. Pentru dânsa m'am lepădat 
de toate ce arfi cuprinsîn vârtej alta temee... 
In clipa de cumpăneală, de ea mi-am amin- 
tit!.. Să nu mi-o ieă!.. 

Şi întro bună zi, dulce îmi zâmbește din- 
tre perne şi dulce mă strigă: 

— Măică... 

Și i-am răspuns cu tot ce poate avea mai 
cald, mai drăgăstos o mamă !.. 


r Cv 
Iulie. 


Andrei îmi scrie des, acuma. Chiar aziam 
primit un râvaş lung şi prietenos, în care mă 
întreabă de copilă. Lam răspuns, am pus ș şi pe 
Mioara săi mulţumească de grija ce-i poartă. 


183 


Darà mă îngrijeşte fetița. Mereu îngându- 
durată. Obrajii i-s palizi, şi ceasuri stă reză- 
mată de parmalâc, cu ochii după nourii duşi 
de vânt... Nu-mi place starea asta a ei!... O 
spuneam azi Ilenei, când venise să ceară nou- 
tăţi de copilă. 


CVI 
Julie. 


De zece ori pe zi baba Ileana e la noi: 
— Cocuţa Mioara n'o fi având nişte pat- 


lagină 2 
— Duduiţa Mioara nu cumva are niște ro- 


măniță 2.. etc. 
Si fetița, cu vădită plăcere, scotoceşte cu- 
tiile ei cu leacuri şi da babei. 


CVII 


Iulie. 


Am priceput joaca Ilenei. Vine azi. 

— Cocuţa Mioara n'are o ţârucă de tân- 
toare, de dat babei ? 

Mâhnită arată copila cutiile goale : 

— Le-am sfârşit pe toate, Ileană.... 

Baba arată spre parc : 

— Pajişteai încă plină — să mergem la 


cules... 


18-4 


Şi întâlnirile zilnice cu baba au reînceput, 
şi culorile sănătoase, în obrajii copilei. revin. 


CYH 
Septembrie. 


Firea ne-a plămădit cu mângâeri, pentru 
cele mai crude pierderi. Rana săpată în su- 
flet se vindecă şi urmele râmase din amin- 
tirea sfântă, şi mângâie, şi întristează 

Copila suferă să i se vorbească de moşu. 
De cele mai multe ori, ea cere să-i poves- 
tim de dânsul. Şi în amintirile trecutului, in- 
tră şi numele lui Andrei. Ea capâtă un fel 
de cult pentru „prietenul de copilărie a măi- 
căi“ şi când îi scriu, adaogă şi dânsa câte o 
vorbă drăgālaşá, iar când mergem la Ne- 
delcii cere să i searate portretul lui Andrei 
de pe când eră mititel, şi până acuma. 

— Până acuma, e cam greu de arătat, că 
nu s'a fotografiat de vre-o zece ani... îi spune 
Eleonora. 

Azi i-a scris să-i trimeată poza. Era Ęimi- 
cuță, când a plecat Andrei: nu-l mai ţine 
minte. 

Pe mine mă înduiuzază legătura asta între 
ființele care au iuţit mai deosebit bătăile ini- 
mei mele. 


CVILI 
După î ani. 


Au trecut anii şi i-am lăsat să treacă, paci- 
nic privind în urma lor, cu încrederea liniş= 
tită a dragostei de mamá. = 

Copila mea! Pentru dânsa tot scopul meu | 
în viaț— pentru dânsa toată fericirea mea. 
Şi am găsit-o, şi am iubit-o și i-am îngrijit 
cu acelaș interes şi trupul şi sufletul ; o mi- 
nune am vrut så lac din 20035510 aninuue am 
acut! 

Și câud mai plină de mândria mea de 
mamă. umnăream frumoasa ei dezvoltare ti- 
sică şi morală, ca o lumină ce te isbeşte pe 
neaşteptate, descopâr la copila de eri zîm- 
bete, priviri, mlădieri,--instinctive cochetării 
a temeei de mâine. = 

Doamne, am crescut-v cu toată paza, cu 
sfântă grijă, mlădiţa fragedă, fermecătoare 
de tinereţă şi drăpcălaşii— şi când mi-an: 
crezut-o mai alipită, pe nesimţite îmi alunecă 
din brațe, gata să o pornească singură pe 
cărarea vieţii — până "şi va alege dragos- 
tea — căci va aveà un ales. Se vede din 
avântul cald ce clocoteste în inima ei ne- 
tulburată încă. E o simţire adâncă, Mioara 
mea, și ce intră în sufletul ci, acolo rà- 
mâne. 

Ce mă voi face, când dânsa, cuprinsă de 
dragostea ceca atotputernică, va porni pe 


) 
/ 


186 


drumul vieţei, fără o privire de regret pen- 
tru mine, rămasă 'n mijlocul cărărei, cu ochii 
înainte după ea şi simțind că nu mai e lo- 
cul meu acolo, ori — privind în urmă la 
calea străbătută, ştiind că nu mai mă pot 
întoarce !... 

O, cât mă simt de singură !... 


Sunt ființe care au nevoie de prietenie, ca 

florile de apă şi soare. 
d~- Respectarea strictă a îndatoririlor, cu ce 
a căsplăteşte ? 

Intru cât dragostea de el, ar fi înrâurit 
dragostea de mamă? Nemângâiată, mă po- 
menesc 'de multe ori, întorcându-må cu gân- 
dul la anii ceia sburați fără reîntoarcere. 


Andrei îmi scrie mereu. Citesc cu patimă 
fiecare scrisoare şi zile în şir o recitesc, cân- 
tăresc vorbele, caut să descopăr, printre rân- 
durile de liniştită prietenie, o scântee din 
focul de demult... Nimic! 

De ce nam ştiut să te prețuesce în dea- 


| juns, Andrei ?! 
| 5 a 


Fără dată. 


Aşezam în saltarul mâsuţei de scris — şi 
în fund, printre hârtii găsii nişte buchete de 


187 


Hori, uscate, descolorate... imi zîmbii cu 
milă. 

De ce le păstrasem, când cel ce mi lea- 
dusese nu mai însemnă nimic pentru mine ? 
Le stiânsesem oare ca amintirea luptei din 
care am ieşit biruitoare ? 

Şi mă pregătiam să le arunc... O înduio- 
şare mă cuprinse pentru trecutul ce nu mai 
pot uită... Si le-am lăsat pe masă, casă le 
pui la locul lor, în fundul saltarului. 

Mioara intră, strălucitoare de bucurie : 

—- Măică, a trecut năşica Nedelcu. Îţi tri- 
mete sămntăzi şi spune, că Andrei se 'ntoarce 
diseară. I-a depeşat!... 

Andrei se 'ntoarce! Mi-a trebuit o stâpâ- 
nire de sine neînchipuită så nu strig în gura 
mare fericirea ce mă năvălia ! Şi toată fiinţa 
mi se încălzi de neaşteptata veste! Şi nă- 
nădejdea a intrat în sufletul meu — lumi- 
noasă — ca raza de soare în adâncimi întu: 
necoase ! deodată un geamăt scurt, înăbuşit, 
îmi ieşi din piept. Mioara strânsese — de 
joacă — în pumni buchetele uscate, și... amin- 
tivea trecutului se prefácù în praf!... 

— O, mâică, iartă må... Cât îmi pare de 
rău !... 'Țineai mult la ele?... Și mă cuprinse 
în braţele iubitoare — mâlhmită de ce a få- 
cut... Uşa se deschide sgomotos, Conu Iancu 
intră : 

— Vă sărutați pe-aicea, hai? 

„Pe bietu moş Drăghici nimeni nu îl des- 
meardă, ! 

Copila se apropie drăgăstoasă de el: 


13 


— Da ce fercheş e mos Draghici. azi! 
Uite, mâăică... 


— Strengăriţa ! — râde mosncagu i-a 
mirosit a prezent şi se linguseste... 
— Mi-ai adus un prezent. mosule ? Un- 


de-i ?... Arată-mi-l!... 

Lui i se fac ochii mici de haz ascuns: 

— Să mă răsullu, oleacă!.. Ce-i şi cu ti- 
neretu ăsta... 

— „din ziua de azi adaugă Mioara. 

— Chiar să stii că din ziua de azi! Nici 
nu-ţi dă voie să răsufli, să to-azezi pe scaun, 
să te întrebe de sânătate! Cum te arăţi 
îți sare n gât, te 'ntreabă de i-ai adus pre- 
zent !... 

— Da mata mi-ai zis. 

— Mai întâi să-mi spui ce faci toată 
ziua ? 

Ca o lecţie învățată pe dinafară: 

— Mă scol la şapte—mă imbrac până la 
opt: beau cafeaua, mă duc cu măica la ca- 
mară, dăm ce trebue pentru gospodărie; 
supraveghez smântănitul oalelor — pe urmă 
cânt din vioara, pictez: la amiază citesc... 

— Romanțuri frantuzesti ? 

—- Deocamdată citese pe Shakespeare în 
englezeşte... 

— În englezeşie ?!... Da, mă rog drept o 
fi că aceia scriu gutapercă şi citesc cauciuc ? 

— Cam aşa ceva !... 

— Și pe wmă? 

— Cetese până la trei: atunci ne luăm 
lucru si măica şi eu. şi lucrăm până se in- 


tunecă — altădată primim musafiri, ori ne 
ducem în vizită... 
Bun 1... Da. biserica, mã rog n'o nime- 
veşti nici-odată ? 
Duminieile, moşule !... — Si rugătoare: 
prezemtul, moşule oa 

Conu lancu scoate din buzunar o cuti- 

uţa de catifea albastră: 
lată şi prezentul! 

Dânsa deschide căpăcelul, rămâne fără grai, 
fără suflare, inaintea inelului cela, întâiul ei 
juvaer. 

U, moşule ?..... şi-i înlâmţuie grumajii. 

Îşi trece pe deget inelul, depărtează mâna, 
jucând, o în bâtaca, soarelui. 

Pot să-l port, maăică? şi joacă prin o- 
daia cu mâna inclată ridicată sus. 

Mă uitam la dânsa, nantă pentru cei sai] 
sprezece ani, dar bine prinsă în cărnuri—gi 
subțtirică, nlădioasă ; obrajii ei delicați au 
frăgezala tenului de lapte, şi ochii mari al- 
baştri au căutătura ceea gravă şi senină, faza 
mecul copilăriei. 

Conu lancu se scoală: 

— Mănâne la voi, da ies o leacă în târg 
să mă întâlnesc cu Nedelcu. 

Mioara sare în jurul lui: 

— Ştii că vine Andrei ?.. 

Conu Iancu o sguduie mânios de umăr: 

— Se întoarce? După ce sasăturat de în- 
tors lumea pe dos în străinătăţi.—Și către mine 
cu înțeles :— Cică-l chemau femeile care de. 


care să le facă portretu |.. 


190) 


Copila exclamă fudulă : 

— Are mare talent Andrei! 

Moşu iesă cutremurat de râs, fară să Dà- 
nuiască, ce venin a stârnit vorbele lui... 


CX 


Lucram în geamlâcul ce dă în grădină. 
Pe prundişul aleei, un pas scârțâe. 

— Un domn. mâică! . 

Má uit: Andrei! 

Și am mers unul spre celălalt, plini de bu- 
curia revederei. Mioara a strigat copilă- 
roasă : 

— Mata eşti Andrei ?... mi te închipuiam 
altfel]. 

El să îndoaie curtenitor spre dânsa: 

— Duduia Mioara mă găseşte mai bine ori 
mai rău de cât se aştepta? 

— O, mai bine! zice dânsa cu un râs fru- 
mos, neprefăcut. 

S'a așezat între noi două şi ceasurile au 
trecut pe nesimţite. Cât lam avut sub ochi, am 
fost transportată de fericire; cum a plecat, 
un gol, un gol grozav am simţit şi un gust 
nebun de a plânge, şio părere de rău, o pă- 
rere de rău nelămurită îmi strânge snfletul ! 
Câtă linişte în privirea, în glasul lui! Aș fi 
crezut acum zece ani, că ne vom întâlni 
vreodată, fără cea mai mică tarburare din 


191 


parte-i? Pe chipul frumos citiam cel mult plă- 
cerea a două prietinii vechi şi nimic mai mult. 
Oare dragostea ta sa prefăcut şi ea în praf 
ca bucheţelele de toporaşi, Andrei? 


CXI 
Nuferi. 


— Mäicà, strigă Mioara de pe balcon, iți 
aduc musafir! 

Scot capul pe fereastră. 

— Musafir 2... 

— Andrei, mâică! mä întorceam dela I- 
leana, neam întâlnit, neam coborât de pe 
cal şi a venit la pas, cu calul de căpâstru, 
şi i-am vorbit o mulţime să-i ţin de urât— 
toată conversaţia am „consumat o“. Vino tu 
de acum... 

— Da’ unde e? 

— Vorbeşte cu buniţa.. uite-l, mă duc să- 
"mi scot pălăria. 

Ce aţi vorbit amândoi, amândoi tot 
drumul ? întreb pe Andrei. 

— Mi-a povestit multe, duduia Mioara)... 
De ocupațiile ei, de bunelu ei, de ceilalţi 
dragi ei, de săraci, de Ileana cea lungă.. M'au 
îmbătat vorbele ei, ca mirezmele sănâtuase 
a florilor de câmp! E un vis copila voastră! 

— Ce vis? întreabă Victor. intrând în o- 
daie. 


192 


Andrei îi repetă vorba. Copila ne cheamä 
la dejun. 

— Ştiţi, mă băcţi, ce petrecere vă pregă- 
teşte taica ? 

— Ce. ce? întindem vâturile, Mioara şi cu 
minc. 

— Luna cealaltă vine Kubelik la Bucu- 
reşti. Mai este expoziţie de pictură, să mergem 
şi noit.. 

Mioara bate în palme, mă sărută pe mine, 
pe tată-său, transportată: 

— Ce bună idee! Ce bună idee! 

Andrei zice câ vine şi dânsu, şi poate să 
hotărască şi pe Nedelcu, să fie escursiune în 
regulă... 

— Buniţa vine? 

Mama se apără. 

— Pe moșu lancu să-l puteţi hotărî... 

Mioara-i în al noulea cer: 

— 'Păticule, ce bună idee! Cum ne-ar mai 
[ace să râdem! 


CXLI 
August. La oray. 


Cu bufneli, cu îndrăcituri aparente, încân- 
tat în ascuns, s'a hotărât Conu lancu să vie 
la Bucureşti cu noi; mai vin Nedelcii, Axen- 
ţii şi nelipsitul de Dragoş. 

Mioara, de dimineaţa până scara, nu vor- 
beşte decât de escursiunea asta. 


193 


Azi împletea de zor, să imântuie un piep- 
táraş pentru copil mieşi gura nu-i mai tâcea, 
în proecte pentru Bucuresti, mama făcea pa- 
siansuri şi-i asculta limbuţenia, 

— Sărut mâna la cucoana mare! 

Mioara bate în palme de bucurie !... 

— Andrei !... 

— Bună ziua la Hăcău! răspunde mama. 
Ce tii fac cei de-acasă ? 

- Eleonora ca mata: de sus-jos de jos-sus, 
Nedelen cu plugăritul. 

— Cât maistai pe la noi ? 

—— Până mis'o uri. 

— Să nu ţi-se urască aşa curând. 

— Andrei! îl roagă Mioara, tractându-lcu 
bomboane. 

Dânsul arată cutia. 

— Dacâ-mi dai mereu de astea, nu mai 
plec !. 

— Sa facem provizie, maică, să-l ținem la 
noi, drăgălaşa râde. 

Il iubeşte micuța înrâurită de prietenia 
mea pentru dânsu. 

— Duduia Mioara ar vrea så nu mal 


plec? 
Genele lungi clipeau uşurel — stioaså în- 
până: 


— Nu ştiu... şia fugit să poruncească dul- 
ceaţă şi calea. 


13 


194 


CXIII 


Septembrie. 


Am plecat în grup vesel, am cutreerat tea- 
trul, Expoziţia; am auzit pe Kubelik la A- 
teneu şi ne-am întors acasă. 

Conu Iancu ne-a ţinut înta'o continuă vioi- 
ciune cu ideile lui, aţâțate de nebunul de 
Dragoş dar până acasă, moşneagu a ţinut-o 
morțiş: 

— Pictura ? Când te uitai de-aproape nu- 
mai pete-pete de boia, vedeai; de departe 
se mai zărea ceva, şi atât... 

Deşteptu de Andrei tot îi da zor: Asta-i 
arta ! — Ridicând despreţuitor din umere :— 
— Arta!... Mă rog, care-i arta picturei ? — si 
rar parc'ar explica o lecţie: redarea Firei 
cu asemănările şi coloritul ei! Ei bine, ce ați 
zice voi de un om, care ar aveà obrajii pete 
pete, ca în tablourile din Expoziţie? 

— Bine, moşule — sare ţanţoşă Mioara :— 
Aşa-i cu pictura din ziua de azi, da ce zici 
de Kubelik ? 

— De! Acela un biet nemţişor nevoieş. Nu 
zic nimica ! Da teatru?— Teatru era acela ? !... 

— Nu ţi-a plăcut?! 

Indignat o măsoară: 

— Ia lasă-mă, soro !... Aşa vorbeau de as- 
cuțit, aşa 'mi întorceau nişte ochi și făceau 
la fasoane, câ zău îmi era ruşine să må uit 
împrejur... râzând în barbă:—Curat Calip- 
sița și Vasilache de la Dumineca Mare! 


195 


.„„. Comedianţi de iarmaroe !... Degeaba !... 
Unu a fost Millo!... 


CXIV 
Tanuarie. 


Nu ştiu ce să cred! Mă `nşel ori în adevăr 
arată copilei dragostea ce nu îndrăzneşte 
să-mi arate mie? 

Când ne întâlnim în lume, în baluri, toate 
atențiile lui sunt pentru Mioara. Dânsa-i în- 
cântată, cocheta mică, văzânduse băgată în 
samă de Andrei ăsta, pe care închipuirea et 
de copil l-a ridicat pe un piedestal de Zeu. 

Și el are priviri calde pentru fetiţă, cunos- 
cută de pe când îşi cumpănea pasul nesigur 
de copilaş. 


CXV 
Februarie. 


Cutreer petrecerile, scornese petreceri la 
noi, numai să-l văd: cât de des!... Femeile 
şi-l smulg şi dânsul e un fel de curtezan uni- 
versal. 


CXVI 


Februarie. 


Vreau să stiu de mă iubeşte !... O, cumină, 


Li E) 


privea. acum zece ani, şoptindu-mi cântecul 
de dragoste ! 

Prietenia lui liniştită mă chinueşte mai gro- 
zav, ca ura înveşunată, 


CXVII 
Sg Martie. 


lmi vine să mă duc la dânsu, să m'arune 
la picioarele lui, să-i cerşesc dragostea... Nă- 
valnică, distrugătoare sa deşteptat iubirea 
asta nenorocită ! Şi fiecare vorbă către alta, 
fiecare zâmbet, fiecare privire, e un ghimpe 
otrăvit, în inima mea. 


CAVIII 
Martie. 


— Is nebune după dânsul femeile! — îmi 
zicea azi Eleonora Nedelcu: 

— Să căutăm să-l însurăm, să-lferim de o 
„încurcătură“ ce i-ar strică tot rostul, vieţei... 
Şi cu priviri duse, şi cu zîmbiri nespus de 
dulci :—Aş vrea să fiu bunică!—... 


CXIX 
Martie. 


Andrei însurat !..Ce aş deveni la aga veste ? 


197 


Bănuitoare îl urmăresc din ochi, când vor- 
beşte alteia... 

Vreau så mă liniștesc, şi nu pot! Nu-i des- 
tul de râu, să-mi închipui că nu mă iubește; 
nu-i destul de cald să cred în dragostea lui... 
Ah, nesiguranța asta ?... 


CXX 
Aprilie. * 


In desfășurarea pacinică a viețci de până 
acuma, copila simte o schimbare, cred, căci 
glasul cristalin se stinge, căutătura se 'ntu- 
necă, obrajii rumeni, cam pălesc... Hohotele 
vesele nu se mai aud; vioara, de mult n'a 
mai fost scoasă din cutie... 


: CXXI 
Aprilie. 


— Mâică,-—mă 'ntreabă Mioara azi. 

„Andrei de ce nu se însoară ? 

Tlohotesc nervos, tremurat : 

— La vrâsta lui !?... 

— Câţi ani are? 

— 34... ca mine. 

— E mult atâta 2... Safta zice că taticu 
avea 37 când te-a luat pe tine... 

— Ce griji lovesc fetiţele !... tai vorba... 


1983 


Ruşinată copila şi-a ascuns obrazul la sînul 
meu şi a tăcut. 


CXXI 
I Mai. 


Am dat o masă în parc, să se beie pelin 
pe iarbă verde. 

Si pe când feciorii se strecurau printre noi, 
sevvindu-ne, Conu Iancu nâcăjea pe Andrei: 

— Cum îi zici „celeia* care ai zugrăvit-o 
cusând ? 

— Walter 2... E baroneasa von Walt r! 
Moșneagu zeflomizeşte cu haz: Baroneasa... 
baroneasa... 

— Da, da. serios!... Şi au o avere colo- 
sală... Numai cât or fi câştigând cu furniza- 
vea mangalului în porturile europene. 

— Ce vă spuneam eu? — strigă victorios 
Conu lancu—mnai mult de cât un negustor 
de mangal ce-i 2... Şi cum la ei baronia sau 
oricare alt rang să cumpără cu gologanu, e 
tot aşa cum aşi cere cu— de pildă—lui ră- 
posatu Mihai Sturdza—de-ar mai trăi—să-mi 
boerească pe gazariu de pe moșia mea... 

— Domnule Nedelcu—se râsfaţă cucoanele 
către Andrei—povesteşte-ne cum ai stat, acum 
zece ani, în munţi să iei model „sur le vif“ 
Imcrâtorii ce au făcut atâta sgomot în tabloul 
expus la Dresda... 

— Chiar aşa—strigă Drăghici—ia zi-ne 
viața de atunci între lupi și urși... 


190 

— Din viaţa mea de atunci nu mai țin 
minte nimic, dară nu potuita zilele harnice 
a norodului ascuns în locurile celea retrase; 
priveliștea, sănătoasă pentru suflet, a luptei 
pentru existență, departe de lume, de bol- 
navele ei deşărtăciuni, perie ICSI pentru bo- 

gat şi pentru sărac, Caci omul, genere 
nu prețueşte banii pentru binele ce ar putea 
face lui şi al: ora, ci pentru umilinţele ce im- 
pune celor ce n'au. 

— O, blânzii luptători, ascunși prin på- 
duri, pândind trecătorii !... ridică vocea un 
tânăr ciocoiaş... 

— Sălbatici la novoie, ocărând fără motiv, 
dusmănind altul... 

Foamea şi suferinţa ocărăsc în ei. 

— Şi lenea !--strigă un al treilea. 

Andrei îi priveşte cu o vădită milă : 

Prin ce lege a Firei vă găsiţi în drept 

să „despr ețuiţi săracul?... 

Nu cumva te-ai făcut socialist ? sare cu 
gura Conu lancu.—Dacă cea din urmă vlăs- 
tară a noastră s 'a molipsit de astfel de prinți- 
piuri, nu ne mai rămâne de cât să ne facem 
bucceluţa şi să ieşim din casă, lăsând locul 
devbedeilor cari râvnesc la averi pe de-u gata. 

— Nu-i vorba să ne dăm averile. Nevoi sunt 
prea. multe şi averile noastre nu le-ar putea 
cuprinde... Dară legile să fie mai potrivite, 
ajutoarele mai nimerite, munca împărţită, 
plătită mai pe drept! 

— Săraci ar fi şi-atunci! 

Mizeria ar dispărea ! Va 


200 

— Ce-i una şi ce-i alta ?.. 

— In sărăcie duci viaţă modostă, însă in 
care nu-ți lipseşte nici îmbucătura, nici lem- 
nul, nici adăpostul — în mizerie îţi lipsese 
toate deodată !.. 

Era frumos, frumos, cu privirea inspirată, 
pierdută în zare.... 

Mioarei se aprinsese câutătura. cum de 
mult nu fusese şi nesigur îmi sutlă în ure- 
che : 

— Are dreptate, Andrei! Aşa-i mâică 7... 

Scump îngeraş, care nu ştii să vezi decât 
prin ochii mei! 

Cum de te nesocoteam mai an?!... 

Cum de m'am îndoit—o clipă—de dragos- 
tea ta pentru mine ? 

Puiul de ciocoi susţine: 

— Eu ştiu una şi bună: câtă vreme vor 
fi săraci, va fi invidie şi doar stârpind bo- 
gatu se va putea astupa gura calicului! 

Conu Iancu închide din ochi cu înţeles 
şi plin de nostimadă. Mormâie între dinţi: 

— lertaţi judecata aspră a bietului cioco- 
iaş... în el atavismul ţipă!... 

— Să lăsăm vorba-lungă, boierilor, şi să-i 
jucăm o horă, pelinului!—strigă voios Vic- 
tor, ca să sfârșească discuţia... 

Am stat în poiană până soarele se dete 
după creasta dealului. 

La întoarcere spre casă Andrei a dat bra- 
tul Mioarei şi nu ştiu ce-i spunea, înclinat 
uşor spre dânsa, de zâmbea încurcată, co- 


201 


pila, cu pleoapele în jos şi trandafirie în ro- 
chia albă subţire. 


CXXIII 
Mai. 


Am allat ce-i spunea, de zâmbea încur- 
cată, copila, trandafirie în rochia albă sub- 
pire... 

Cine mwar putea pricepe ? Cine?? 

Și doar ei mi-au împărtăşit ce n'aş fi 
vrut să aflu odată cu moartea ! 


Se iubesc !... 
Andrei — Mioara — singura legătură între ) 
mine şi viaţă... i 


Am ţipat, îngrozi'or am ţipat: 

— Copil, copil tără suflet!!.. 

S'a aruncat în genunchi, m'a cuprins cu 
braţele și cu ochii păinjeniţi de lacrimi, în 
ochii mei : 

— De ce măică, de ce??.. 
deam că ţi-e drag gi ţie ?.. 

Credea că mi-e drag şi mie!!.. 

Tot amarul îmi ieşi pe buze: 

— Mie ?2... Nu!... Și înlăturând-o nemi- 
loasă—am trecut în etac. 

Andrei— Mioara!—singurele mele slăbiciuni 
pe lume, Gântopite întro adâncă, neţârmu- 
rită dragoste ! 1 

De ce m'au lovit fără cruțare ?!.. 


. Il iubese ! Cre- 


202 


CXXIV 
15 Mai. 


| Omul trăeşte trei părţi din viață pentru 
ceilalți şi o parte numai pentru el. 

Eram în etac. Mioara intră—sfoasă s'a- 
propie de mine. 

— Mâăică, îi tremură trist glasul. 

O privii... Ah, bieţii obrăjori palizi şi 
traşi !... 

— Măică, dacă tu nu vrei, nu-l ieau!... 
se lăsă pe canapea cu faţa ascunsăn ba- 
tist, cu sărmanul ei trup sguduit de sus- 
pine ce-mi rupeau inima.. 

— Dal iubesc măică... Il iubesc de... tot- 
deauna !... 

O, Doamne! Cele mai grele jertfe suntem 
n stare pentru copii noştri! 

Viaţa ne-o dăm lor la nevoie și o dragos- 
te, o păcătoasă de dragoste, să nu leo pu- 
tem jertfi ?.. 

O luptă scurtă, o seânteere electrică, iute 
dar hotărâtoare : 

— Sál iei, puiule dragă. Numai car fi 
jtrebuit să spui și mamei tale ce se petrece 
în inimioara ta... | 
` Și ştergându:i lacrimele: Să nu maiplângi, 
o rog. 

M-a sărutat, râzând printre lacrimi, ca a- 
tunci când micuță îi împrăștia vre-o mâh- 
nire. 


bd) 


asta -sanan 
aaa ei + 


PUR) 


Peste o luna e nunta... Vai de s'ar sfârşi 
odată !. 


CXXV 
Mai. 


De când s'a făcut pacea între noi două 
ne vorbim puţin, un curent rece a îngheţat 
avânturile drăgăstoase de odinioară. Mioara 
are pentru mine priviri de căprioară spá- 
nată. 

Dară suntem rar împreună; logodnicul e 
toată ziua aci—gi când îl văd senin, netul- 
burat, cu totul vrăjit de Mioara lui, mă ìn- 
treb unde, unde a îngropat trecutul, de l-a 
uitat așa? 


CXXVI 
Mai. 
Pregåtirile de nuntă se fac mari, straş- 
nice. La Nuferi se vor cununa. Umblu de ici- 
colo, cercetez, mă interesez de toate, însă 


alte mânipar'că, alt cap, alţi ochi dereticese. 
chibzuesc, privesc... Eu nu mă mai simt. 


CXXVII 
Iunie. 


Mi se spune că am slăbit, că prea mă os- 
tenesc să facem nunta stiaşnică,.. 


204 


După cununie vor pleca îndată în străină- 
tate. Mioara vrea să vadă locurile pe unde 
dânsul a trăit singuratic... Oare o va duce 
gi'n sătişoarele Italiei, pe unde adesea a vi- 
sat de mine ? 


CXXVII 


llunie. 


A plecat, Mioara—albă, trandafirie, tran- 
sportată de fericire, şi nădejde, fără nici o 
umbră în ochii mari albaştri. 

La întoarcere vom locui împreună. Așa a 
vrut dânsa, aşa am lăsat şi noi. 

Mă suisem în odaia turcească din turn, să 
fug puţin din petrecerea ceea, în care trebuia 
să m'arat veselă, cu moartea în suflet... Dar 
nici un chin nu m'a cruțat: de la înălțime 
îi văd pe amândoi cătând singurătatea par- 
cului, îl văd luând-o de mijloc, ridicând:o 
ca pe un copil în braţe... şi ea lăsându-i-şe 
în voe, cuprinsă parcă de o sfârșială necu- 
noscută.. 

Salbateo am ţipat! și sālbatecă s'a trezit 


CXXIX 


Iunie. 


Mioara îmi scrie mereu mult şi drăgås- 


w5 


tos. Serisorile ei má lasă rece Abea le PEE 
abea le pricep, «bea râspund douá trei an _/ 
duri, la murmurul prelung de fericire... 

Nimic nu mä interesează, nimic nu mă 
mişcă... Mă întreb câte odată ce nenorocire 
destul de mare, sau ce bucurie, lovindu-mă, 
ar putea să mă zgudue, să mă trezească din 
amorţeala asta. 

Victor, mama, Drăghici, Nedelcii, îs tot cu 
ochii la m'ne; să mă mai ieau, să mergem 
în călătorii, ori la băi, ca să-mi treacă mai 
iute vremea până la reîntoarcerea copilei. 
„Mă topesc de dor“ spun dânşii. 

Le zâmbesc în silă: 

— N'am nimic, nimie—mă simt bine: pu- 
țină måâhnire — va trece! 


CXXX 
August. 


Mi-au seris ca vin. Un cuib cochet de dra- 
goste le-am aşezat în odaea mare, frumoasă, 
luminată din zori... Ma tras curentul, mă 
'njunghe în coasta stângă, am câldură. Ma- 
şez în pat să mă gâsească sănătoasă. Nu 
vreau să fiu nota jalnică în veselia reîntoar- 
cerei. 


CXXXI 


De donă săptămâni n'am mai părăsit pa- 


206 


tul. 'Puşesc, am căldură. Doctorul vine în toată 
ziua din oraș. 


CXXXIII 
20 August. 


Mi s'a întors, Mioara — strălucitoare de fe- 
ricire. A rămas o clipă înlemnită în pragul 
uşei, cu ochii la mine. Dar şi-a revenit iute 
în fire; însă — întrun târziu — îmi veniră de 
dincolo suspinele ei înăbuşite, şi vorbele îm- 
puternicitoare a lui Andrei, a mamei, a lui 
Victor... Am slăbit rău, se vede? 


CXXXIII 
Septembrie. 


Mioara a intrat mai dinioare la mine, s'a 
aşezat în jilţ la picioarele patului, şi-a cul- 
cat obrazu pe mâna mea: 

— Măică... dac'ai vrea!... 

— Ce puiule?... 

— Să te faci sănătoasă... Doctoru zice că 
nu ai voință... Şi ce fericiţi am fi cu toţii, 
dacă te-ai îndrepta!... De ce nu vrei? șop- 
teşte rugător cu buzele pe mâna mea... 


207 


CXXXIV 
Septembrie. 


Mi-au adus doctor din Bucureşti: Acelaş 
cântec: mai multă voință. Dar eu nu vreau 
ca så mai fiu! 

Nu! 

Priveliştea zilnică a celor doi, nuo pot ael 
feri! i 
Când mintea-i sănătoasă şi sufletul slab, 
când lupta între ele devine de nesuferit, nu-i 
oare mai cuminte să întorci spatele vieţei ? 
Ah, liniştea somnului vecinie, de nici o pu- 
tere nu-o poate tulbura! ... Mă închipui, în- 
tinsă între flori, albă, slabă, adâncită în pa- 

cea eternă, rece, neînduplecabilă... 

Şi pe buze cu zâmbetul desrobirei, zâm- | 
betul de isbândă a morţii pentru viață... 


CXXXV 
Septembrie. 


Victor s'aşezase pe scaun lângă pat, pe 
când Andrei se uita pe geam afară. 

Imi iea înta'a lui mânele înfierbâutate : 

— Fii mai băvbătoasă, Aglăâiţă !... Și ne- 
dumerit : din ce-ţi se trage boala asta ?. 

Din dragoste ţipă, sufletul în mine, pe când 
privirele mele îl aţinteau înduioșate... Sår- 


208 


azi) meu Vicar. cel mai bun cu mine 
cel mai nedreptăţit!.. 
— Mama ta, o vezi în ce hal e... 


„Si Mioara, micuța, uite cum se topeşte... 
De mine... 


— Ce-i de făcut?! îngân învinsă... 
— Mânâncă, iea doctoriile... 


— „Nu pot!... clatin deanădăjduită ca- 
pul... 


— Nu vrei !... 

Care-va îl cheamă, 

Rămânem singuri, Andrei şi eu. S'apropie 
de pat. S'aşează în scaunul lui Victor... ri- 
dică ochii spre mine şi ne-am privit lung, 
cum nu ne privisem de mult, de mult. 

— Andrei — îi zic sarcastic — îţi moare 
soacra, aşa-i... 

Poate siinţi amarul vorbelor mele ? poate 
i se lumină mintea de o presupunere? 

— Nu, să nu mori 9... Nu-mi închipui viaţa 
fără una din voi două — căci azi în Mioara 
mea, o văd tot pe Aglăiţa—amosul tinereţei 
mele... 

Oare aşa să fie? Uri mila la împins la 
asta! Doamne, drept vorbeşte ? Ori minciună-i 
şi asta, ca atâtea altele şi o laşitate mai mult 
pentru mine, pentru Mioara mea?!... 

Susţinându-i privirea, într'o supremă sfor- 
tare, îngână : 

— Eu, în dumneata, o văd numai pe 
dânsa... 

O sudoare de moarte îmi îngheţă trupul 
şi cu puterile sleite, m'atundai în perne... 


209 


Ah, convingerea dulce şi dureroasă a 
morţii!.. 


CXXXVI 
20 Aprilie. 


Eleonora Nedelcu intră eri pe ne-aşteptate 
la mine. Eram cu filele astea în mână. 

— Serii ?... 

— Memoriile alea începute acum 1S ani... 

— Mereu le-ai seris 2... 

N'am putut răspunde înecată de „mântui- 
toarea tusa.” 

Când m'am liniștit, i-am arătat saltarul 
dulapului de lângă pat. 

— Mai sunt şi acolo... De aşi muri, să le 
iei mata, nimeni altul! 

„. Făgădueşti ? 

Sa tacut foc: 

— De ce mă mâlhmești aşa ? şi luându-mi 
întw'ale ei mânele străvezii: Trebuie să tră- 
eşti, să ne certăm amândouă de la micuţu 
care va veni! 


Micuţu, care va veni!... Pe când n'am să 
mai fiu decăt un şir de oase şi o hârcă rân- 
jindă, o ființă nouă va cere dreptul ei la 
viață şi strigătul moale va descreţi frunţile, 
va însenina chipurile întunecate de plecarea 
mea 2! Nu vor răsbate până la mine, gân- 


210 
gurelile pornite în zori, odată cu ciripitu de 
sub straşină.,. 

„Să naud alăsuşorul limpede și cristalin ? 
Să nu văd paşii mâărunţei, nesivuri ? !.. 


CNNAVII 
Un fior cald sa strecurat în mine... Inima 
începe să-mi bată mai puternic... Şi un dor 


nou de viaţă mă însulloţeşte... 
Vreau să trăose, så trăese l.. 


CÂNNVIII 
Octombrie. 
Toţi mă mconjoară înviorați de puterile 


mele crescânde. Peste o săptămână plec cu 
Victor în ţările calde. 


CANI 
San-Remo, Decembrie. 
pE 
\ De-arputea povesti boncțelele cât punnu, 


cămeșuţile cât palma, visele făurite de bu- 
„nică, lucrându-le ! 
2 


211 


O, cum voi adora mica ființă tranda firie, ] 
jumătate el, jumătate ea ! Má 'nduiosşez până 
la. lacrimi, gândind la sufleţelul nevăzut, care _/ 
n'a readus la viaţă!... z