St.O.Iosif — Poezii (1939)

ST. O. IOSIF 


POEZII 


EDIŢIE DEFINITIVĂ INGRIJITĂ 
DE ŞERBAN CIOCULESCU 


BUCUREŞTI 
FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ « REGELE CAROL Il» 
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 
1939 


www.dacoromanica.ro 


PREFAȚA 


Din opera poetică, foarte întinsă şi felurită, a lui St. 
O. Iosif, cadrul culegerii noastre nu a fost menit să cu- 
prindă mici încercările dramatice, mici scrierile în cola- 
borare cu D. Anghel, Ne-am restrâns aşa dar la o ale- 
gere, din lirica şi epica autorului: contribuția originală 
şi de traducător. In scopul publicării selective, am avut 
înainte de orice în vedere propriul discernământ al poe- 
tului, manifestat în cele două culegeri generale: « Poezii », 
7893—1908 (1908) şi « Tâlmăciri » (1909). Am res- 
pectat, în linie generală, criteriul de alegere al lui Iosif, 
cu neînsemnate veluşări: am adăugat câteva poezii din 
prima culegere de « Versuri» (1897) spre a contribui 
într'o oarecare măsură la reconstituirea debuturilor ca~ 
vacteristice şi am renunţat la un mic număr de bucăţi, 
nesemnificative, de sentimentalism minor, de neintensă 
inspirație religioasă, de evocare parisiană neexpresivă 
şi de epică derivată. Din « Cântece » (T912), am reținut 
poemele reprezentative, mai numeroase decât cele res- 
pinse. Am păstrat, din producția ultimului an, de tur- 
durată existență, a lui St. O. Iosif, numai un grup de 
« cântece » şi o singură poezie, în cea de a treia şi ultima 
versiune. Alegerea noastră a fost nevoită să renunțe la 
imnul « La Arme», precum şi la postumele, — în majo- 
ritatea lor publicate în revista « Flacăra » şi din care edi- 
tura cu acelaşi nume nu a izbutit să realizeze volu- 
mul anunțat, — necorespunzătoare nivelului artistic al 


www.dacoromanica.ro 


VI ŞERBAN CIOCULESCU 


autorului. Criteriul nostru selectiv nu s'a raportat la un 
discutabil ideal de frumusețe, ci la măsura obişnuită a 
talentului lui St. O. Iosif, al cărui volum de faţă nu se 
cuvenea să-l reprezinte prea inegal. Din activitatea tra- 
ducătorului, cantitativ de sigur îndoită faţă de producția 
originală, am păstrat proporția inversă, vezervându-i 
doar o treime din spațiul disponibil. Am prezentat tål- 
măcirile din Heine, care au consolidat faima de tradu- 
cător a lui Iosif, în ordinea cronologică a publicării lor, 
în periodice, Acelaşi criteriu cronologic ne-a călăuzit şi 
în tipărirea poeziilor originale (cu o mică frângere a 
liniei, la poemele epice, unde, după bucăţile de inspi- 
vație autohtonă şi fragmentul din Boema istorică « Din 
zile mari », am grupat câteva balade imitate după fol- 
klorul străin). Nu am întâmpinat o reală dificultate din 
partea ortografiei, destul de unitară la Iosif; i-am pã- 
strat curiozitățile, când erau cerute de perfecția rimei, 
dar le-am părăsit pe cele cu totul nejustificate (ca forma 
« Visază codrul »). Am dat cea mai mare luare aminte 
prescurtărilor silabice, prin apostrof sau trăsură de unire, 
ca să păstrăm ritmul, fără greş; în acest scop, am veri- 
ficat viguros versurile amenințate cu coruperea ritmică, 
alegând lecțiunea cea mai bună, menţionând proveniența 
ei şi motivându-i superioritatea. Când ne-am găsit în 
fața unor variante, am reprodus, după metoda uzuală, 
ultima versiune şi am dat la « note şi variante », primele 
redactări, cu deosebirile de amănunt sau în fizionomia 
lor mai depărtată de textul definitiv. Pentru câteva poezii, 
am folosit şi variantele postume, din amintirile câte unui 
prieten, ca prof. Sextil Puşcariu şi ing. C. Stănulescu. 
Nu am avut cunoştinţă de alte manuscrise, decât cele 
aflătoare la Biblioteca Academiei Române, din donația 
Iacob Negruzzi, reprezentând încercări tinereşti, reju- 
zate de « Convorbiri Literare », 

Materialul notelor şi variantelor deschide cetitorului 
perspectiva asupra şantierului artistic al lui St. O. Iosif. 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ VII 


Poetul nu retipărea niciodată, din periodic în volum, 
fără să-şi revadă scrupulos textul. Adesea, transformarea 
echivalează cu o redactare nouă. St. O. Iosif era un artist 
de tip clasic (deşi poezia sa tradițională se încadrează 
mai curând tipului romantic), care atinge naturalul pe 
cale artificială şi simplitatea prin străduință. Pri- 
virea în atelierul poetului, pe care o îngădue această 
ediție, nu e interesantă numai pentru cercetătorii de spe- 
ciahtate; migala poale servi, prin exemplaritatea efor- 
tului, ca o desmințire a iluziei romantice, referitoare la 
aşa zisa € inspiraţie ». Acest gând oarecum educativ, dacă 
ne e îngăduită mărturia, ne-a îndemnat să adunăm va- 
riantele cu o adevărată plăcere, chiar dacă transcrierea 
şi verificarea lor nu e dintre cele mai lesnicioase. Semna- 
lizarea lipsurilor va îngădui îndreptarea lor, cu un nou 
prilej. 

Aducem aci o cordială mulțumire d-lui Barbu Theo- 
dorescu, care a avut bunăvoința să ne țină la îndemână 
bogatul său material de fişe bibliografice, din despuierea 
periodicelor româneşti, atât de superficial realizată de 
încercările bibliografice, tipărite. Am ţinut seama de 
mai multe interesante suggestii din « Menţiunile critice» 
ale d-lui Perpessicius, pe care îl considerăm cel mai 
intim îmțelegător şi zelos apărător al poeziei lui St. O. 
Iosif; dintr'o prea fugară convorbire cu domnia-sa, ne-am 
hotărât să vrenunțăm la imnul militar din I9I3, dar să 
nu lăsăm nepublicată lunga poemă, de uneori obsedantă 
cadență eminesciană «O viaţă », însă de o atât de gene- 
roasă inspirație. Ne-am îngăduit să apreciem altfel 
decât d-sa, euțoricele sonete parisiene (de minimă va- 
loare artistică, după noi), e drept, interesante ca atitu- 
dine psihologică, prin raportare la tendențioasa replică 
a lui Goga, în « Din umbra zidurilor ». Il rugăm pe d-l 
Perpessicius să primească omagiul gratitudinii noastre, 
care ar fi fost nemărgimită, dacă d-sa, cel mai indicat, 
şi-ar [i găsit timpul să redacteze această ediție. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


POETUL 


Conturarea fizionomiei morale şi scriitoriceşti a lui 
St. O. Iosif se săvârşeşte timpuriu. Poetul face parte din 
fericita familie spirituală a celor ce se găsesc fără să se 
caute prea mult. Incă înainte de a fi publicat, dar pe când 
începuse a scrie, adolescentul de cincisprezece ani (1890), 
împărtăşindu-şi sufletul şi proectele, epistolar, îşi des- 
văluie câteva trăsături esențiale şi permanente. De pe 
atunci, socoleşte stilul, « arta scrierii », ca o faptă, o lu- 
crare; la o vârstă când se foloseşte de un loc comun, spre 
a numi stilul « oglinda sufletului », viitorul poet îl con- 
stderă totuşi rezultatul unei elaborări. Destinul său de 
migălitor al cuvântului scris e parcă închis în cele câteva 
naive rânduri de adorare a însuşirilor stilistice, recu- 
noscute corespondentului său. In aceeaşi scrisoare, îşi 
mărturiseşte predilecția pentru scrierile istorice, şi cu 
deosebire pentru «tot ce este scris într'un stil poporal ». 
Urmează, cu o candoare naivă, mărturia înefabilei plă- 
ceri, de acelaşi ordin: « Limba pe care o vorbeşte poporul, 
are pentru mine o dulceaţă, pe care nu ţi-o pot descrie...» 
Interesul filologic i se desvoltă în reacțiune împotriva 
latinismului, care stăpânea încă în Ardeal: « Vrea să ne 
facă de tot latini şi pentru dragul latinismului împreună 
cacofonia cu monotonia şi cu etimologia şi fabrică cua 
vântul adeveretate/.... » Asemenea abuzuri îl rod la 


www.dacoromanica.ro 


X SERBAN CIQCYLESCŲ 


inimă şi de teama să nu uite expresiunile româneşti fru- 
moase, le urmăreşte mereu cu gândul, în fervente meditații. 
După ce şi-a desvoltat gustul prin cetire, adolescentul se 
apucă să adune poveşti, anecdote şi poezii populare, din 
împrejurimile Sibiului. Domicilţul periferic îi îngădue 
Phimbări câmpeneşti, pe inserate, în căutarea unor lo- 
curi pitoreşti ca acelea în mijlocul cărora fusese crescut 
la Braşov şi în secuime; după cum mutarea înir'o 
stradă centrală închizându-i zările înverzite, cu ziduri 
înalte, îi îndeamnă sufletul spre tânjire. Sentimentul na- 
turii este aşa dar la Iosif îndscut, de vreme ce străbate 
din manifestările sale primordiale, sau măcar desvoltat 
din prima copilărie, cu o puternică întipărire. Cu toată 
acea t mulţămire dulce», simțită în plimbările vesperale 
şi fără să ducă vre-o lipsă, adolescentul e nemulțumit fără 
pricină şi varsă lacrimi fără să ştie de ce. In aceeaşi 
vreme, crede că este mizantrop. Cele două trăsături in- 
time şi statornice, melancolia şi nevoia de singurătate, 
fi sunt de asemenea înnăscute sau desvoltate la vârsta 
primelor impresii sufleteşti. Nestatornicia lor, frecventă 
în manițestăvile adolescenței, denotă o criză de creştere 
norocos străbătută: la St. O. Iosif stigmatele crizei de 
creștere rămân neşterse, ca stări de conştiinţă, şi ale ma- 
turității. In sfârşit, printre însuşirile adolescentului, au- 
gurante, mai menţionăm Broductivitațea sa îmbelşugată, 
dar şi modestia cu care începătorul închină pavilionul 
înaintea maeştrilor literari, respectați pentru desăvâr- 
şirea artistică. 

Poetul şi artistul de simțire naturistă şi de expresie 
Populară, se găsesc în stare nucleară la St. O. Iosif, 
înaintea debuturilor sale, indicaţi cu o precțziune puţin 
obişnuită. Literatura sa se va desfăşura fără şovăire, în 
sensul întrezărit de adolescent. După relativ scurte di- 
buiri, pe care le-am numi generice, spre a desemna ca- 
racterul necesar al sensibleriei în oricare începuturi 
lirice, poetul păşeşte spre notorietate, cu colaborarea sa 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XI 


la « Vieaţa » (1894—95). Materialul primelor lui poezii 
bune se trage din viziunea satului copilăriei sale, locul 
natal al tatălui său. In structura satului ardelenesc, re- 
cunoaștem caracterul micului târg ciscarpatin. Din 
acest cadru de structură semi-rurală, dar cu măreţe pri- 
velişti naturale, St. O. Iosif a păstrat un mânunchi 
bogat de impresii ale copilăriei. Oricare ar fi fost turbu- 
vavea adolescenței, copilăria poetului învederează o to- 
nalitate de voioșie, predominantă: este copilăria, cu ca- 
ractevele ei universale, abia colorate local. Asupra sa- 
tului e însă nevoie să stăruim, deoarece ne va duce la 
unele încheieri deosebite. Momentul obişnuit al fixării 
sale descriptive nu poate fi decât cel duminical sau săr- 
bătoresc, când satul iese din toropeala zilelor de muncă; 
sau este ziua de bâlci, care-i însuflețeşte înțățişarea. De 
câte ori vitmul viziunii obiective e înviorat, poetul aderă 
şi cu subiectivitatea sa, cucerită. Aşa e tabloul de « Ve- 
selie », la orândă, unde creştinii şi popa petrec, ca să 
uite urgia viforniţei de-afară. Scriitorul are câte o notă 
realistă, care-i trădează prezența efectivă. Notabilă e 
însă adeziunea sa spirituală, la petrecerea colectivă, sau 
replica din « Fuit. .. », cu melancolica evocare a veseliei, 
la vevederea crâşmei părăsite. Eroul individualizat al 
vieții rurale, sărbătoreşti, este « Cobzarul », depozitarul 
baladelor şi al doinei, păstrătorul datinei. Un element 
de pitoresc, în zugrăvirea satului, e şatra cu țigani sau 
țiganii ambulanți, artiști. O notă duioasă de compăti- 
mire îi însoţeşte (« Noaptea sub schele» şi « Artişti »), 
notă care nu va reuşi, către sfârşitul existenţii poetului, 
să se prefacă în puternic accent de simpatie pentru cate- 
goriile muncitoare. 

De bună seamă, lectura lui Coşbuc nu e străină în 
ritmul câte unei bucăţi ca « Furtuna », dar mai vrednică 
de luare aminte e sforțarea, încununată cu izbândă, de 
a se diferenția de accentul înaintaşului, prin evitarea 
cadenţelor sale ritmice şi a temelor sale rurale. De aceea, 


www.dacoromanica.ro 


XII ŞERBAN CIQCULESCU 


lipseşte idilicul, care e scenic şi sentimental, — şi i se 
substitue o filmare mai veristă a aspectelor dela ţară. 
Nota diferențială, desigur voluntară, iese în lumină cu 
deosebire în înfăţişarea muncilor agricole, sub semnul 
aspru al secetei. In acest fel energica pecete optimistă 
a meşterului năsâudean, e din capul locului, îndepăr- 
tată, începătorul conservându-și filonul personal. (Ră- 
mâne de cercetat, ceea ce nu s'a făcut până acum, de cu- 
noscătorii limbii maghiare, dacă nu se găsesc mai curând 
influențe din Petöfi). Pastelurile lui St. O. Iosif, în 
« Patriarhale », derivă din viziunile sale primordiale, 
redactate pentru « Vieaţa ». Fără să trădeze o atitudine 
Desimuistă, ele desfăşoară cu obiectivitate condițiile vi- 
trege ale muncilor câmpeneşti; în monotonia caniculei, 
paparudele aduc o notă vioaie de pitoresc. De altfel, 
mănunchiul de « Pasteluri » nu este sistematic pesimizat, 
oferind cetitorului o varietate de aspecte şi tonalități, 
foarte personale, dacă le alâturăm de Coşbuc, cu ideea de 
model preconcepulă. Nota regională nu lipseşte, dar 
ea se strecoară alături de obiectivul central al vieţii dela 
fară, unde mai nu se desluşeşte caracterul local de 
acela general al spațiului nostru etnic. Prin alte cu- 
vinte, satul şi câmpul, în viziunea lui St. O. Iosif, deşi 
zugrăvite cu un netăgăduit verism, nu înfăţişează prin 
particularităţi etnografice sau lexicale, o perspectivă re- 
gională. La configurarea sintetic românească a satului, 
va fi contribuit strămutarea timpurie a poetului, în Ve- 
chiul Regat, dar într'o măsură mai hotăritoare, refuzul 
său de a specula un material verbal, provincialisi. Ire- 
dentismul ia uneori caracterul subiectiv al sondării viito- 
rului, la sfârşitul unui pastel: 
« Va răsări când-va şi steaua 
Acestui neam nenorocit’... » 

după cum dragostea pentru provincia natală e exprimată 
de poetul pribeag prin mijlocirea călăvețului care ţine 
faţa întoarsă spre Ardeal. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XIII 


In Amintiri dela « Luceafărul », d-l Octavian C. Täs- 
lăoanu notează cu bună dreptate că tema acestui pastel 
(VI) l-a inspirat pe Octavian Goga în poezia « Pribeag ». 
Sunt, întradevăr, corespondențe prea isbitoare în ca- 
dența ritmică, pe lângă repetatele semne de Țalsă-memorie ; 
versurile lui St. O. Iosif: 


« Un voinic pe-un murg călare » 
şi 
« Unde-o turlă 'n fund străluce » 


se păstrează în poezia lui Goga: 


« Un voinic pe murg călare » 
şi 
« Turla satului străluce ». 


Comentatorul socoteşte modelul superior imitației, fără 
a-şi întemeia susținerea. Poate că superioritatea poeziei 
lui St. O. Iosif, de o factură desăvârşită, constă în 
caracterul ei mai impersonal, care ridică nostalgia la 
simbol, în timp ce imitația are un caracter sentimental 
şi anecdotic. Influenţa lui Iosif asupra lui Goga nu se 
mărgineşte însă la câte o reminiscență; ea se afirmă, 
mai în genere, ca o obsesie ritmică, aproape în toate 
poemele scurte, cu catrene hepta-şi octo-silabice. De ase- 
menea, înainte ca Goga să speculeze tema desrădăcinării, 
cu un caracter oarecum doctrinar, deplângând părăsirea 
vetrei fărăneşti, St. O. Iosif, încă din 1897, îi dă ex- 
presia obiectivată, în cuvintele de despărțire pe care le 
rostește mama, la plecarea feciorului : 


« Da, mult mai bine ar [i fost 
Să fi rămas în sat la not, 
De-ai fi avut şi tu vreun rost, 
De-am fi avut pământ şi boi». 
(« Adio»). 


www.dacoromanica.ro 


XIV SERBAN CIOCULESCU 


La Goga, mai celebrele versuri, ulterioare: «De ce 
mafi dus de lângă voi? », nu sunt decât replica subiectivă 
şi vetorizată a poeziei « Adio ». Tema, pe care şi-a însu- 
şit-o Goga cu un accent mai dinamic, se regăseşte la Iosif 
în alte două poezii premergătoare: « Invins» (1898) şi 
« Pribeagul » (1399). Numai că, ideea de neadaptabili- 
tate a elementului uman, strămutat dela țară la oraş, nu 
ia la adevăratul ei autor, caracterul unei teze sociale, ca 
la Goga. In cronologia celor doi poeţi, nu trebue trecut 
cu vederea că volumul de « Patriarhale » al lui Iosif, 
înglobând mai vechea culegere de « Versuri » (1397), apă- 
ruse înainte de ivirea revistei « Luceafărul », în care se 
produce decisiva orientare lirică a lui O. Goga. In « Pa- 
triarhale » se găseşte nuclear satul, a cărui monografie 
lirică va fi reluată de Goga, cu un îndemn activ, de rå- 
sunet social. La drept vorbind, « Poezii» (1905), de 
O. Goga nu sunt decât un ecou amplificat, al « Patriar- 
halelor », trecute Brintr'o sensibilitate vinlă, văsvrătită. 

După primele sale tablouri de schițare realistă a sa- 
tului şi de voioasă evocare a copilăriei, St. O. Iosif şi-a 
conturat personalitatea din confimența celor două motive 
de inspiraţie. Sub semnul tendinței presemănătorisie, a 
lui Vlahuţă, se desvoltă sensibilitatea pentru trecut, pa- 
seismul sentimental al tânărului poet. In « Convorbiri 
literare» şi în filiala ei independentă, « Literatura şi 
arta română », ori în reviste tinereşti, la a căror organizare 
a contribuit, la « Floare-albastră », la « Pagini literare » 
şi « Curierul literar », structura sa temperamentală, no- 
stalgic orientată către ţară şi trecut, se desvoltă armonios. 
Atingerea cu sirăinătatea, timp de doi ani (1899—1901,) 
nu-i alterează sensibilitatea, nici nu i-o îmbogățește; ea 
se soldează fără pasiv sau activ. Cu o sinceritate absolută, 
poetul se mărturiseşte prins întrun vârtej al tuturor 
simțurilor, în furnicarul Parisului, care îi răstoarnă 
Perspectivele trecutului. Dar cât de nesemnificativă este 
expresia exaltării sale, tradusă în versuri stângace, co- 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XV 


Pleşite parcă de noile simţiri! De aceea ajungem la con- 
statarea că euforia sa parisiană nu la inspirat bine, 
decât îndemnându-l să-şi caute şi să-şi găsească în în- 
chipuirea sa, patria părăsită. Intr'adevăr, mult mai fi- 
veşti, fără să urmărească antinomii sufleteşti dramatice, 
sunt sonetele în care poetul îşi reface la Paris, atmosfera 
patriarhală, a datinelor româneşti. Aceeaşi nepotrivire 
adâncă cu frământarea metropolei occidentale, surprinsă 
la Iosif, chiar când poetul se lasă amăgit de o patetică 
adeziune trecătoare şi vectificată apoi prin reintrarea Imi, 
în ritmul său sufletesc fundamental, e reluată de Goga 
cu o intenție vădit tezistă, căreia însă nu reuşeşte să-i co- 
munice retorica pasionată din « Poezii». E aşa dar un 
paralelism între poezia lui O. Goga şi a Im St. O. Iosif, 
care denotă diferențierea temperamentală şi totodată cal- 
culată a poetului social, de nostalgicul său tânăr înaintaş, 
nu odată luat ca model, în intenția de a-l depăşi. In rea- 
litate, depăşirea e mai puţin de ordin artistic, decât de 
intensitate temperamentală. De altfel, Goga se mai deo- 
sibește de Iosif şi prin materialul lexical, uneori regional, 
alteori arhaizant, bisericesc, căutând coloratura provin- 
cială, de care Iosif se îndepărtase din primul moment. 

In ucenicia artistică a lui Iosif, primul prestigiu care 
operează asupra începătorului, este acela al lui Vlahuţă, 
care recomanda, mai mult teoretic decât prin exemplu, 
grija minuțioasă a perfecției formale. Câtăva vreme, tå- 
nărul poet a stat şi în preajma lui Caragiale, la « Epoca 
literară ». Aci, într'o vecrudescenţă de modestie (calitate 
nativă la Iosif), sub efectul preceptelor maestrului, în- 
vățăcelul semnează cu indescifrabilul pseudonim «M. 
Petru », câteva poezii, retipărite în volum. Instantaneul 
rural, « Ruptură », al camaraderiei dintre cei doi recruți, 
desfăcută prin joc mut, când îi străfulgeră în aceeaşi 
clipă amintirea fetei, iubită de amândoi, e parcă dina- 
dins conceput ca să facă plăcere lui Caragiale, care dă- 
du-se cu « Ion prostul » (Moftul român, 7893) un model 


www.dacoromanica.ro 


XVI ŞERBAN CIOCULESCU 


de anecdotă rurală. Ciracul a servit maestrului ca se- 
cretar: lui i-a fost astfel dictată partea treia din nuvela 
ardelenească « Poetul Vlahuţă ». De vândul acesta, eco- 
nomia artistică a marelui prozator care jertfea fără milă 
țâşmirile primelor impbrowzări, veducându-le la esenţă, 
va fi impresionat puternic, ca un exemplu decisiv. Se pare 
că şi Caragiale a prețuit realizările lui Iosif, entusias- 
mându-se de redactarea originară a « Balade: », a cărei 
apariție o salută telegrafic. Următor scurtei sale uce- 
micii, Iosif nu va tipări sau rehipări nimic, fără să treacă 
prin spaimele artistului conştiincios: chiar când trimite 
o poezie, câte unui prieten, fără să fie destinată publi- 
cârii, poetul e cuprins de nelinişti, lucrează la o redac- 
tare mai îngrijită şi o trimite şi pe aceasta amicului, cu 
rugămintea să o distrugă pe cea dintâi. Grija sa nu se 
frământă după expresia rară, care să tzbească pe cititor, 
ci caută cuvântul cerut de armonia, de unitatea textului. 
De aceea rezultatele disciplinei sale artistice nu sunt 
strălucitoare, dar asigură omogenitatea tonalităţii. Este un 
artist, aşa dar, de structură clasică, a cărui disciplină 
tinde spre limpezime şi firesc, realizându-le. Aceeaşi 
disciplină, de atentă grijă a economiei generale, aduce 
nu ştim ce obiectivare a stărilor sufleteşti personale, îm- 
Prumutându-le o tonalitate de psihologie colectivă. Una 
este, la Iosif, disciplina profesională, clasică şi alta arta 
poetică, înfuză sau explicită. In sonetul « Poezia» de 
romantic ecou, el deplânge surghiumirea poeziei, dela 
treapta fastului străvechiu, la boema tavernei sau a ca- 
fenelei, — fără să dea însă o definire despre natura poe- 
ziei. Când poetul intră în prima formaţie a « Semănălo- 
vului 5, din îndemnul direcției, probabil, dă expresie 
unui crez activist, de îndlțare națională. Scopul utilitar, 
civic şi patriotic al poeziei îi inspiră însă versuri mai 
puţin impresionante decât atât de pura autodefinire: 
« Eu nu-s decât un singur glas din satul 
Pierdut în noapte...» 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XVII 


Prin repetiție şi prin încercarea de înnoire metaforică 
a rolului său, Iosif nu atinge avântul mare, profetic. 
Finalul (în prima redactare, cu întâiul vers mai sacadat) : 


« Dar va să vie, — vine Cântărețul! 
El va slăvi măveața Inviere: 
Veniţi cu toții să vestim Cuvântul! » 
(« Către tinerii poeţi », 190I, III) 


capătă o oarecare putere suggestivă, la gândul că versurile 
l-au anunțat pe Goga, vetorul suferințelor Ardealului, 
din preajma întregirii. Şi sub acest raport însă St. O. 
Iosif se defineşte faţă de O. Goga, ca un înaintaş, din 
filiera poeziei autohtone. 

Dacă poezia profetică i-a împrumutat un accent de 
circumstanță, străin, adevărata artă poetică a lui St. O. 
Iosif se definește în poezia « Când seara "n ceasuri de sin- 
gurătate ». După un deceniu şi jumătate, ea confirmă 
presimțirile adolescentului de cincisprezece ani: 


« Eşti tu izvor de nouă poezie, 

Prilej de gânduri vechi, ursite iară — 
O drăgălașă muză populară! 

In ochii tăi e cer senin de vară 

Şi fermecata mea copilărie 

Mi-o veaduci de tine-ademenită.. . . 

Să pot irăi străin de glasul urii 

Ca un copil cuminte al naturii ». 


Nota subiectivă a acestui crez poetic, valabil de altfel 
pentru o serie de sensibilități minore, e nevoia iluzionării, 
prin evocarea copilăriei sau a trecutului ancestral, de 
presupusă fericire. Iar caracterul ei tonic constă în com- 
Drimarea dezamăgirilor subiective, prin vetrăirea unui 
fericit epos de 


« Poveşti străbune, cântece uitate 
Cu glasuri de tilinci îndepărtate ». 


II 
www.dacoromanica.ro 


XVIII ŞERBAN CIOCULESCU 


Idealul de veântrupare a cuminţeniei, în starea de na- 
tură, e un concept semănătorist, de îndepărtată origină 
rousseau-istă, în opunere cu relele, imputate civilizaţiei. 
Ca un corolar al aceluiaşi crez, în « Sonet modern », Iosif 
pare a preconiza şi starea naturală a poeziei, corespun- 
zătoare cântecului ciocârhiei, împotriva noului monstru 
al Modei, adică al modernismului. De sigur că nu e ne- 
vote să zăbovim asupra erorii din conceptul poeziei, 
în stare de natură, desminţii de altminteri chiar de dis- 
ciphna artistică a poetului; ideea, în marginile ei ra- 
Hionale, delimitează estetica naturală la o disciplină de 
sinceritate, în cadrul intimismului poetic. Spre deose- 
bire însă de moţiunea curentă a intimismului, care îm- 
prumută un prestigiu de dutoşie oricărui gest sau cuvânt 
al monotoniei cotidiene, nota intimă, proprie lui Iosif, 
merge mai var către pulberea de fiecare zi a evenimentelor ; 
ea însumează mai adesea simţirea impersonalizatã, a 
copilăriei şi a trecutului național. 

Ca poet al tradiției, Iosif trebuia să se adapteze de mi- 
nune spiritului semănătorist; el colaborează la organul 
mişcării, la vârsta maturității sale lirice, după ce bipărise 
« Patriarhale » şi « Romanţe şi Cântece » de Heine. De- 
parte de a-l modela în vederea identificării lui cu doc- 
trina, « Semânătorul » îşi găseşte în St. O. Iosif poetul 
ideal, de  rfectă expresie a tendinţelor sale. Ba chiar, 
tezaurul de sentimente conservatoare din « Patriavhale » 
e o recomandare mai expresivă decât cele trei sonete-ma- 
mifest « Către tinerii poeţi ». Simţirea trecutului şi a va- 
lorilor sale morale, a fost peniru Iosif altceva decât o 
dogmă: un act natural, fiziologic, ca respiraţia. Carac- 
terul firesc şi sinceritatea poeziei sale, saturată de tradițio- 
nalism, în afară de orice spirit programatic, sunt indis- 
cutabile. Piatra de încercare a sincerității, în poeziile 
teoretice, e însăşi vecinătatea mai numeroasă a bucă- 
ților fără pretenţii ideologice, care i-au reuşit mai bine. 
De altfel dragostea de trecut, care e fundamentul moral 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XIX 


al tradiționalismului, se manifestă paralel la St. O. Iosif 
în lirică şi în poezii epice. Fără să manifestăm pretenția 
de a impune o judecată ierarhizatoare, vom menționa 
valoarea deosebită a baladelor şi basmelor. Ele stau de 
sigur alături de cele mai bune « Pasteluri » şi « Icoane din 
Carpaţi » (dintre care cea mai celebră este « Doina »). 
Innoind temele baladelor populare şi adăogând dimen- 
siumii eroice, o notă de sănătos umor, poetul şi-a revelat 
famihiaritatea de veche durată cu folklorul şi a dovedit 
încă odată, după V. Alecsandri, cât de frumoase sunt 
textele populare, în prelucrarea unui artist. Precum 
unicitatea « Mioriţei » nu se explică decât prin inter- 
venția bardului dela Mirceşti, tot aşa şi variantele fol- 
kloristice ale lui Iosif sunt superioare modelelor populare. 
In « Amintiri despre St. O. Iosif », d-l M. Sadoveanu 
a surprins transfigurarea ce se producea în poet, la auzul 
cântecelor bătrâneşti: « Timidul, concentratul, blaţinul 
Iosif era îndrăsneț. Vorbea cu entuziasm despre baladele 
noastre bătrâneşti ... Găsea cuvinte şi expresii fericite. 
Avea vocea vibrantă. Arătând pe bătrân (lăutarul care 
cântase din naiu « Cântecul lui Corbea »), bunul Iosif de- 
clară cu patos: — Il vedeți? Acesta e mai mare poet 
decât toți acei cari încearcă bizarerii de sunete şi ima- 
gini într'o ţară cu un aşa de puternic curent popular... » 
Până şi motivele populare străine, în adaptare româ- 
nească, la St. O. Iosif, se localizează desăvârşit. Totuşi, 
inițiativa de a i se încredința de comandă, poemul eroic 
al Ini Ştefan cel Mare, cu prilejul pomenirii din 1904, a 
Plecat dela ideea greşită a adaptării mijloacelor poetului, 
la dimensiunile epopeice. « Din zile mari » e de sigur ne- 
reuşita care îl va fi costat cel mai mult pe Iosif. 
Mergând în sensul propriilor sale închnări, adap- 
tându-şi expresia la conţinut printr'un instinct artistic 
educat, Iosif a simţit de sigur nepotrivirea calităților 
sale, cu poemul epic de mare întindere. Poetul a luptat 
cu subiectul său grandios, folosindu-se de virtuozități 


, I 
www.dacoromanica.ro 


XX ŞERBAN CIOCULESCU 


metrice, neîndestulătoare în circumstanță. Accentul ener- 
getic i-a lipsit dela primele încercări, de natură ocazio- 
nală, ca pomenirea lui Tudor Vladimirescu (8 Sept. 
7897, — manuscris în păstrarea Academiei Române) şi 
a răscoalei Moților (« Câmpul libertății », în « Credinţe »), 
în poezia religioasă, ca şi în cea socială sau națională. 
Amintim în acelaşi sens oda dedicată Prințului Carol, 
una din ultimele lui poezii, cu finalul impresionant: 


Recucerește-ne Ardealul... 
Acesta este gândul meu — 
Auzi-mă tu, Dumnezeul 


Valoarea imnului « La arme » nu e la nivelul succesului 
său, datorit împrejurării războinice. 

Poezia lui St. O. Iosif e totuşi pe nedrept considerată 
ca expresia minoră a unei deficienţe vitale. La crista- 
lizarea acestei impresii, trecută în domeniul public, au 
contribuit foarte mult mărturiile cunoscuților şi legenda 
înduioşată a unei existențe nefericite. Oricât de greu 
ar fi de luptat cu legendele, mai ales când acestea îşi 
asumă un vol de justiție postumă — şi mărginindu-ne 
la aprecierea exclusivă a operii, vom mărturisi că 
poezia lui Iosif ne lasă impresia unei robuste sănălăţi 
morale. Orientarea es spre trecut poate stârni o impresie 
contrarie, în deosebi la lumina interpretării sociologice, 
care confundă paseismul cu pesimismul sau decepți- 
onismul. 

De altfel, pesimismul liric, când nu e traducerea în 
versuri a unei discursivități filozofante, este expresia 
unei experiențe morale negative. Lui Iosif, până în 
pragul ultimilor ani, i-a lipsit atât pretenția filozo- 
fării, cât şi patetismul trăi. Când a fost să lămurească 
geneza morală a melancoliei sale, poetul a situat-o pre- 
timpuriu, «într'o Duminecă "nflorită », cu satul strâns 
la horă (« Melancohiei », 1902); soră bună cu solitudinea, 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XXI 


melancolia e un sentiment cultivabil printirun fel de 
disciplină, care-i atestă dulceața: 


« Instrăinat de-atâta veselie, 

Am căutat singurătatea `n cetini. . . 

Atunci te-am cunoscut, melancolie 

Și vezi, de-atunci rămas-am buni prietini » 


Dar şi nota melancolică e destul de rară la Iosif, al 
cărui vers robust şi bine cumpănit, închide nostalgii 
senine, împăcate cu soarta. 

De aceeaşi sănătate morală e productivitatea sa, de 
traducător şi de autor dramatic, singur sau în colaborare 
cu D. Anghel. Im geneza noului autor, A. Mirea, unii 
critici refuză să vadă rolul activ al lui Iosif, atribuind 
colaboratorului său, atât inijiativa cât şi redactarea, 
inspirația şi execuția. Abilitatea polimetrică îi apar- 
ține însă lui St. O. Iosif, mai virtuos în arta formală 
decât D. Anghel, al cărui impresionism simbolist se 
luptă cu dificultăți rafinate. Se pare că sensul acestei 
colaborări, chiar în vremea ei a putul fi răstălmăcit în 
defavoarea lui Iosif, care şi-a pierdut în această aventură 
o parte din prestigiul personal şi fericirea căminului. 
Deşi lovit în resorturile sale de viaţă, prin singura reală 
nefericire, pe care a cunoscut-o, poetul nu s'a resimţit, 
în vitalitatea creaţiei. Adversitatea i-a servit dimpotrivă 
ca un suprem imbold de depăşire. Ca şi cum iraționalul 
i-ar fi comandat să dovedească pipăit că wa fost pre- 
ferat cel mai bun din doi, că temeiurile cerebrale ale ne- 
credinței erau şubrede, poetul atinge cu noile sale « Cân- 
tece » piscul artei sale. « Cântece » nu sunt numai o pri- 
menire a inspirației, la apa vie a suferinții, dar şi o reali- 
zare artistică, de un deosebit rafinament. Ca într un duel de 
artă cu rivalul său mai norocos, Tosif se joacă cu rimele 
funambuleşti, cu enjambement-ul şi mai în genere cu toate 
artificiile primejdioase, fără să păgubească însă seriozi- 
tatea adâncă a inspirației sale. O asemenea acrobație a 


www.dacoromanica.ro 


XXII ŞERBAN CIOCULESCU 


tehnicei, cu respectarea gravităţii patetice, e de sigur ultima 
şi cea mai de seamă biruinţă a poetului (a cărui poezie mai 
veche îşi denatura prozaismul prin agrementele poliritmice". 

In momentul publicării lor, « Cântecele » au cules respec- 
tul unanim, de ordin etic şi estetic, cuvenit omului şi artis- 
tului, Criticii tineri, ca d-l E. Lovinescu, recunoșteau că s'a 
ivit o armonie elegiacă nouă, după Eminescu. Este drept 
că simbolismul de muzicalitate interioară, în anii săi de 
înflorire dela noi, după războiu, a perimat răsunetul emotiv 
al ultimelor elegii romantice. La vecitire însă, desbăraţi 
de orice prejudecăţi de şcoală, nu putem tăgădui puterea 
de înlânțuire a unei poeme ca «Mi-e dor de-un vis». 


Te chem şi zi şi noapte, dar 

Tu nu-mi auzi în veci chemarea... 
Și nu-i mai [ioroasă marea 

In sbuciumarea ei, ca marea 

Mea jale, chinul meu amar! 


In stăpânirea unei adevărate vrăji melodice, poetul, 
după ce şi-a cântat poemul de mortificare a urii, de slă- 
vire a necredincioasei şi de împăcare cu ideea morții, 
mai urcă o treaptă de simţire, îmbrățişând şi suferința 
altora, care-i rămăsese străină. Mărturisim că nu pre- 
țuim prea mult poema «O viaţă», cu numeroase 
ecouri eminesciene, dar celelalte cântece ale compasiunii 
pentru categoria scriitoricească, « Elegie » sau « Inmor- 
mântare », sunt dintre cele mai desăvârşite realizări ale 
poetului. Tensiunea efortului şi probabil neîndurarea 
morbului, contribue însă la slăbiciunea producţiei, poste- 
rioare € Cântecelor ». Poetul e sfârşit cu un an înainte 
de eliberare, în ciuda fecundității sale, mecalitative: avân- 
țurile generoase, de îmbrățişare a semenilor, de slăvire a 
muncii, de energie, se frâng neputincioase. Dar el şi-a 
înfăptuit menirea, după senina contemplare a naturii 
şi a trecutului, de a-şi rosti patetic simțirea personală, 
cu rigorile şi uneori fanteziile celei mai rafinate muzici. 


www.dacoromanica.ro 


TRADUCAĂTORUL 


Incă dela primele-i începuturi, în Revista Şcoalei dela 
Craiova, St. O. Iosif manițestează o activitate îndoită şi 
paralelă, de traducător şi de producător original. El po- 
sedă în acea vreme (1891) la vârsta de 16 ani, o seamă 
de lecturi literare străine, care, prin mijlocirea traduce- 
rilor, îi servesc să-şi desvolte aptitudinile lirice. Se pare 
că, înainte de a fi deprins în şcoală limba maghiară, ne- 
cunosculă de acasă, se familiarizase cu limba germană. 
De altfel, el nu simte atragere decât pentru Petőfi, din 
câmpul literaturii ungureşti, cât timp lirica germană îi 
este mult mai simpatică, deşi predilecția lui statornică 
va fi mereu lied-ul lui Heine. Mai târziu, în colaborare 
cu D. Anghel, intim cunoscător al simbolismului francez, 
Iosif se apropie ocazional de Verlaine şi de alţi compa- 
trioți ai sărmanului Lelian. In sfârşit, făcându-şi din 
plăcerea de a traduce, o a doua natură, şi îndemnat, prin 
notorietatea dobândită în această direcţie, de a stărui în- 
trinsa, poetul atacă brav texte dramatice întinse, încu- 
metându-se astfel de a tălmăci şi indirect, pe Shakespeare, 
din text german. Nu ne vom opri asupra unor astfel de 
întreprinderi, în esența lor discutabile, ci ne vom mărgini 
a considera traducerile lirice şi epice, din limba germană. 
E locul să ne întrebăm dacă Iosif era călăuzit şi de un 
interes filologic, care să-i suplinească necunoaşterea limbii 
engleze, bunăoară. Astfel, cu ajutorul unui dicționar, 
prevăzut şi cu indicaţii fonetice, el ar fi putut urmări, 


www.dacoromanica.ro 


XXIV ŞERBAN CIOCULESCU 


paralel cu textul secund, german, structura lexicală a 
poemei lui Southey « Cataracta Lodorei », o adevărată 
comoară de aliteraţii şi onomatopee. Se pare însă că tra- 
ducătorul român nu era susținut de o asemenea pasiune 
Hilologică şi că se mulțumea cu textul german, care, ca 
orice tălmăcire tedescă, garantează «pentru conformi- 
tatea » originalului, nemţii clasificându-se cei dintâi prin 
fidelitatea redărilor, din alte limbi, Iosif nu făcea parte, 
de altfel, dintre acei traducători, chinuiți de grija auten- 
ticității filologice a duplicatului. El nu se socotea dator 
să păstreze, ci se credea îndreptățit să adauge. Ca tradu- 
cător, îşi asuma um rol de adaptator liber, neconstrâns de 
obligația strictă a echivalenței. O bună parte din tălmă- 
cirile lui îl trădează, chiar din subtitlul poeziilor : « după » 
cutare autor. Din perspectiva culturală a literaturii noa- 
stre, procedarea sa îi părea îndreptățită prin necunoa- 
şterea limbilor străine, în straturile întinse ale poporului 
nostru. De altă parte tălmăcitorul subordona amănuntul 
formal, substanței emotive sau narative, căutând să fie 
«în notă » cu sentimentul sau atmosfera textului, dar cât 
se poate de liber în alegerea mijloacelor. Mai ales, el 
nu se încurca în păstrarea elementului specific, de co- 
loare locală, care cere o adaptare strânsă la text şi presu- 
pune totodată un public cultivat, cunoscător al particu- 
larităților naționale străine. Având de a face cu un mediu 
cultural fără orizonturi cosmopolite, aşa cum era către 
Sfârşitul secolului trecut, ţara noastră, rolul traducăto- 
vului, după Iosif, era acela de a se menţine la mănun- 
chiul de noțiuni comune, de care dispune publicul. Me- 
toda lui era așa dar conformistă, interzicându-şi ieşirea 
din sfera de cunoştinţe a cititorilor. Să ilustrăm cu un 
exemplu, tendinţa lui de adaptator, de traducător liber. 
Astfel, în « Viaţa », revista lui Vlahuţă, el publică, sub 
pseudonimul Abel, o «imitație», cu titlul «Mugur, 
mugur, mugurel... » (30 Aprilie 1895). Aceeaşi poezie e 
retipărită, cu foarte mici modificări, dar de astădală ca o 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XXV 


iraducere din Petöfi. Tema celebrei poeme, cu titlul 
Szülöföldemen (« In locul natal») este revederea, după 
douăzeci de ani, a locului de baştină, părăsit la vârsta de 
5 ani şi simţirea intensă a copilăriei, regăsite. Din capul 
locului ne izbeşte materialul verbal al traducătorului, care 
vorbeşte de « doina doicei ...» lui Petőfi şi se foloseşte de 
refrenul popular românesc: « Mugur, mugur, mugurel... » 
De bună seamă că doica poetului maghiar, ea însăşi ma- 
ghiară, nu-i va fi cântat « doina », ci un cântec de leagăn 
unguresc, iar refrenul, în limba poetului, suna: 4 că- 
răbuş, galben cărăbuş» (cserebogár, sárga cserebogár). 
Și dacă, într'o «imitație », fără nume de autor, ca aceea 
apărută în « Viaţa », orice libertate e îngăduită, aceleaşi 
licenje nu mai sunt permise când traducătorul arată 
izvorul, aparținând unui poet de alt climat naţional. Pen- 
iru Iosif, o asemenea elementară constrângere rămâne 
însă prea apăsătoare, tocmai pentrucă el nu se sinchi- 
sește de original, gândindu-se numai la publicul româ- 
nesc, căruia i se adresează tălmăcirea. Norma cea justă 
este cu totul alta şi anume vespectarea specificului din 
original şi sensibilizarea acestui specific, aşa fel, încât 
publicul cel mai deosebit ca structură naţională, să-l 
poată intui. 

Până şi în producțiile populare străine, traduse de 
Iosif, transpare procedarea inversă, de spoire a textului, 
cu colorile naţionale româneşti. In «dainele» lituane, 
întâlnim pe « mândruţa » şi pe «bădiță » dela noi, într'o 
aclimatizare din cele mai puţin recomandabile. Iar « dorul » 
nostru, cu care ne fălim, ca de un element sufletesc ire- 
ductibil, dintre acelea prea puţine, care nu-şi găsesc un 
perfect echivalent, nicăeri, dorul nostru, zicem, îl re- 
găsim în «populare maghiare », la Iosif. 

Dar să nu pierdem cu vederea grupul de « Romanţe şi 
Cântece », din Heine, cari au statornicit renumele de 
traducător al lui St. O. Iosif. Frecventarea timpurie a lut 
Heine şi statornicia tălmăcitorului pentru acelaşi poet, 


www.dacoromanica.ro 


XXVI ŞERBAN CIOCULĘSCU 


îndeamnă pe oricine să creadă într'o afinitate sufletească, 
într'o consubstanțialitate, sau, cum Spun ardelenii, o 
« congenialitate >. Ea va fi fost, într'o măsură aprecia- 
bilă, dar până la un prag, pe care traducătorul român 
nu la atins niciodată: ahanța sentimentalismului cu 
umorul, pe întreaga lui scară (Iosif stăpânea numai 
primul termen sufletesc, celălalt lipsindu-i aproape cu 
desăvârşire). Ca şi majoritatea traducătorilor, experiența 
specială a lui Iosif încadrându-se aşa dar în regula gene- 
rală, el veuşea mult mai bine în baladă, în povestire, de- 
cât în lirismul pur. Act, el redă conţinutul emoțional, dar 
mult mai puţin timbrul Iui Heine, sunetul său parti- 
cular. Rareori i se poate aduce învinovățirea că schimbă 
structura versului şi a strofei, ca în 4 Lyvisches Inter- 
mezzo, 26 » (Wir haben viel für einander gefühlt — Noi 
ne iubirăm) sau « Verschiedene, 5T» (Es ragt ins Meer 
der Runenstein — Spumegă marea), că adaogă sau su- 
primă versuri ori strofe. In ceea ce priveşte metoda sa de 
traducere, se poate surprinde o vădită evoluţie cronolo- 
gică, dela tălmăcirea relativ mai credincioasă, la aceea 
mereu mai liberă. Dar şi sub acest raport întâlnim ex- 
cepții, care răstoarnă pretenția de a închide într'o for- 
mulă, demersul capricios al traducerilor. Avem, de pildă, 
o variantă din 1895 (Viaţa, II, II, 23 Aprilie), « Cântec 
vechiu », care figurează, modificată radical, în « Romanje 
şi Cântece » (1901). Versul 2, în textul german, 3, « Der 
Frühling ist erschienen», e redat în prima variantă. 
« Cântaţi (umplutură, n. r.), — primăvara apare, tar în 
forma a doua, definitivă, — s'a desprimăvărat — lec- 
iune poate provincialist exactă, dar nepotrivită, în sensul 
general al limbii noastre, deoarece înseamnă exact con- 
strariul ; deci, prima sdecțiune e mai bună. Nu acelaşi 
lucru se poate spune despre forma originală a primelor 
versuri din strofa a doua («Der Lerchengesang erweicht 
mir —"'Das winterhich starre Gemüt ») . «In inima-mi 
tristă — E iarnă, e urlet de vânt>, — traducere primă în 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE XXVII 


contrasens cu textul german. Mai aproape de text e forma 
a doua, din 4 Romanţe şi Cântece»: « Tresare inima-mi 
pustie — Din toropeala-i de mormânt ». Mai aproape, 
dar nu se suprapune lecțiunii germane, care, în iradu- 
cere exactă, are acest înţeles: « Cântecul ciocârhiei îmi 
înmoaie — Inţepenirea sufletească iernatică ». Să se mai 
țină socoteală apoi de nenumăratele umpluturi cerute de 
rimă, deoarece numai versul alb îngădue traducerea 
exactă şi scuteşte pe poet de asemenea adăogiri, alături de 
text. Dăm un singur exemplu de «umplutură», versul 
lui Heine « Das sing ich im grünen Haine » («Il cânt — 
cântecul — în dumbrava verde ») e în prima formă «Şi-l 
cânt, când mi-e dor (străin de text), când mi-e frică» 
(traducerea aci încalecă versul următor pentru ca să 
urmeze un vers cu totul străin de text « De-a-pururi 
tovarăș mi-a fost») —iar în a doua : Il cânt pe câmpuri 
vara "'ntreagă, cu o alterare (câmpuri în loc de dumbravă) 
şi un adaos (vara "'ntreagă). 

Dacă aşa dar tălmăcirile din Heine suni pline de 
atâtea abateri dela forma originală, ce merit mai recol- 
tează mult lăudatul traducător? Izbutit-a să încorporeze 
limbii române, nuanțele inețabile ale hedului heinian? 
melodia insinuantă, melancolia colorată cu umor şi sar- 
casm, luciditatea sentimentală, sinceritatea îndrăzneață? 
Desigur că nenumăratele valențe ale cântecelor lui Heine 
ies foarte împuţinate în tălmăcirea lui Iosif, care e sim- 
Phificatoare, când nu este nesemnificativ adăogiloare. 
Totuşi, traducerile lui servesc, prin experiența efectuată, 
în vederea unor Încheieri categorice : întâi, ele dovedesc 
că tăbnăcitorul l-a redus pe Heine la măsura propriei 
sale simţiri (mai puţin polivaleuntă) şi apoi, că l-a adap- 
tat la scara de simţire a unui public, ca acela românesc, 
din preajma anului 1900. Infăptuirea lui Iosif nu este 
aşa dar o biruinţă de sensibilitate filologică — o captare a 
cuvântului german în echivalențe lexicale româneşti, aşa 
cum ar fi reuşit un poet totodată filolog, — dar ea 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII ŞERBAN CIOCULESCU 


realizează un nivel apreciabil de îndoit confjormism: odată, 
la portativul moral al autorului şi apoi la gama de sim- 
gire românească. Fireşte este de ales, între două pedagogii 
estetice, dacă se poate spune : una, conformist, care nu 
năzueşte să transforme nivelul moral al publicului, ci să-i 
adapteze structuri sufleteşti străine, prin potrivirea lor la 
constituția lui proprie — şi alta, normativă, care ar tinde 
să îmbogăţească sufletul național, în atingere cu zări noi, 
cu alte continente morale. St. O. Iosif a fost un excelent 
pedagog al conformismului, în ordinea lirică. Ii rămâne 
întreg meritul că a simțit eposul legendar al Germaniei 
Dăgâne şi medievale, cu parfumul lui local, pe care nu 
l-a risipit, Brin eventuale adaptări la folklorul nostru 
haiducesc. El a intuit mai bine geniul german colectiv, 
care se văsfrânge în poveştile lui Heine, decât imponde- 
vabilele de ordin individual ale poetului din Düsseldorf. 


ȘERBAN CIOCULESCU 


www.dacoromanica.ro 


I 
LIRICE 


www.dacoromanica.ro 


MOŞ AJUN 


MOŞ AJUN 


Printre crengi pierdute 'n ceață 
Luna 'ncet la geam apare, 
Aruncând pe flori de ghiaţă, 
Boabe de mărgăritare. 


Lângă pat, jos, în căsuţă, 
Mama plânge despletită, 
Pe copila cea drăguță 
Intre îngeri adormită... 


„.. Dar ce sgomot e în tindă? 
Inima-i stă să se rumpă! 

Vin copiii de colindă, 

Vin la sora lor cea scumpă. — 


Lărmuind cu bucurie, 

Bat în geam, fac zarvă multă, 
Râd cu hohot, făr' să știe 

Că fetiţa nu-i ascultă... 


Iar prin crengi pierdute 'n ceaţă, 
Luna trist la geam apare 

Și lucesc pe flori de ghiaţă, 
Boabe de mărgăritare... 


www.dacoromanica.ro 


4 POEZII 


VESELIE 


La orândă-i o beţie 
Strașnică în astă sară! 
Nimeni nu mai vrea să știe 
Ce viforniță e-afară,. . . 


Glasuri vesele răsună, 

Zic vioare, — urlă vântul... 
Joacă toți cu voe bună, 
Duduie subt ei pământul! 


Dând uitării grija, scârba, 
Inima în piept le saltă... 
Pân' și popa-i trage sârba 
Cu creștinii laolaltă ! 


Bate 'n cisme, stă să cadă, 
Dând potcapul către ceafă... 
Trei moșnegi aprinși la sfadă 
Se 'ndulcesc din a garafă... 


Și petrec! E o urgie 

A lui Dumnezeu afară, 
Dar e-atâta veselie 

La orândă 'n astă-seară!,,, 


www.dacoromanica.ro 


COBZARUI, 


COBZARUL 


Salută, zdrăngănind din strune, 
Bătând cadența din picior 

Și cântă legănându-și capul, 
Cobzarul, mândru cerşetor... 


Iar după datina străbună 

Când îi întinzi paharul plin, 

El nu bea până ce închină 

Și varsă jos un strop de vin... 


— Cobzarule, de-ai ști cât farmec 
Și voe bună răspândești 

Cu svonul cântecelor tale 

In inimile românești ! 


Noi toți suntem așa de tineri 
Că am putea să-ţi fim nepoți... 
Dar când ne zici bătrâna doină 
Eşti cel mai tânăr dintre toți! 


www.dacoromanica.ro 


6 POEZII 


O MAMĂ 


I-au gătit spânzurătoare, 
Vin pandurii cu poruncă. 
Mama lui în prag apare 

Și la pieptul lui s'aruncă. 


E bătrână, e beteagă, 

Dar cu dânsul vrea să plece: 
Ea se roagă, ei îl leagă, 

Il pornesc și ea-l petrece. 


O 'mbrâncesc și o înjură; 
Stă obida s'o doboare: 
« Domnișorule, te 'ndură ! 


Vreau să-l văd numai cum moare,., 


www.dacoromanica.ro 


VARĂ 


VARĂ 


Asfinţește. Printre ramuri 
Aurite 'n foc de soare, 
Tremură nenumărate 
Mici ferești strălucitoare. 


Sub arțar, plecat moșneagul 
Şade cu luleaua ’n gură, 
Pare că-i cioplită 'n piatră 
Luminoasa lui figură... 


Joacă în văzduh ţânțarii; 
Pe furiș, prin frunza rară, 
Ca un sgomot de șopârle 
Drăcușorii se strecoară. 


Ici și colo doar s'arată 
Printre crengile mișcate, 
Și, pitiţi, şoptesc în umbră: 


Se ghiontesc, râd pe 'nfundate. .. 


Dând semnal întregei cete, 


Cel din urmă ’n fund dispare... 


— Caută-i de-acu, băete! 
Mută stă grădina mare... 


www.dacoromanica.ro 


POEZII 


Tresărind pășește 'n taină, 
Doar prin foi adie vântul... 
Stă, și-ascultă,.. Unde-s oare? 
Nu se știe ca pământul! 


Moșule, tu știi pe semne, 
Stai cu degetul la gură, 
Și zâmbind șiret, ce dulce 
Amintirile te fură... 


Dar de-odat' s'aude-un țipăt, 
Și din ’nalta bălărie 

Sare o fetiță blondă 

Ca un fir de păpădiel! 


Geaba fuge nebunește 

Ca să scape de ştrengar... 
Din tufișuri, pretutindeni 
Alte capete răsar... 


E un haz! cu larmă mare 
Toţi jucând în drum, 

Și bunicul râde tare 

Pipa scuturând de scrum... 


www.dacoromanica.ro 


NOAPTEA SUB SCHELE 


NOAPTEA SUB SCHELE 


Dănciugu scârțâe din scripcă, 
Trosnește focul, sar schintei.. . 
Lăeţii negri dau târcoale, 
Desculţi, cu capetele goale, 
Curg petecile după ei. 


Cu pipa "n dinți, bătrânii roată 
Vorbesc și râd, lângă ceaun. 
Un divol mic de ţigănușe 

Işi ciurue pe cap cenușe, 
Purdeii trag un danţ nebun. 


Se răsucesc, bat în călcâie, 

Par draci din iad sărind pe loc, 
Şi dau din mâini și din picioare.. 
Cămășile fâlfâitoare 
S'ating de vâlvătăi în joc. 


Nu-i paşte grija, nici urîtul! 


Dar noaptea 'ncet-încet s'a 'ntins. .. 


Se potolesc dela o vreme, 
Nici alăuta nu mai geme, 
Şi focul e aproape stins... 


www.dacoromanica.ro 


19 


POEZII 


S'aude numai slab, departe, 
Un cutcurig... Au adormit 
Trântiţi pe jos și totul tace... 

Dormiţi în pace 
Sub cerul cel nemărginit! 


Căci cerul e al tuturora, 
Și-al celora desmoșteniţi, 


Goniţi din loc în loc, de soartă... 


De grijă Dumnezeu vă poartă, 


A 


Dormiţi, în liniște, dormiţi! 


www.dacoromanica.ro 


FUIT... II 


FUIT... 


In dumbrava 'ntunecată 
E o cârciumă pustie... 
Am mai fost p'aici odată: 
Era chef și veselie! 


Sus pe zidurile sale 
Fâlfâia un steguleţ ; 
Răsunau în crâng pistoale, 
Lăutarii aveau preț... 


Zăravăn om era cârcimarul, 
Bunul, veselul moșneag 
Care ne umplea paharul 

Și ni-era așa de drag! 


Tot chefliu mi-apare 'n minte 
Sub umbrar, la viţa veche, 
Tot cu șorțul dinainte 

Și cu fesul pe-o ureche... 


Unde e acum moșneagul, 
Muzica 'nveselitoare, 
Unde e acuma steagul 
Zilelor de sărbătoare?... 


www.dacoromanica.ro 


12 POEZII 


FURTUNA 


A revenit albastrul Mai! 
Flori în grădină, flori pe plai 
Și flori la pălărie! 
Stau ca pe spini, stau ca pe foc! 
E timpul numai bun de joc 
Şi bun de ștrengărie... 


Grivei, tovarășul meu drag 
Nerăbdător așteaptă 'n prag 
S'asvârl în colţ ghiozdanul... 
I-e dor ca să pornim hai-hui: 
Mă dau mai bine 'n partea lui, 
Că nu e Mai tot anul! 


O şterg de-acasă frumușel: 
Grivei cu mine, eu cu el — 
Și satu 'n colb se 'nneacă,.. 
Intrăm în codru și Grivei 
A "'nnebunit de vesel ce-i: 
Mă mușcă, sare, joacă... 


Dă spaima 'n vrăbii, latră 'n vânt, 
Işi face mendrele; eu cânt 

Și codru lin răsună.,. 
Pe sus trec leneș nouri grei — 
Noi nici nu ne gândim la ei 

Și doar aduc furtună! 


www.dacoromanica.ro 


FURTUNA 


Abia o creangă sa mișcat 
Şi "n freamăt lung, neașteptat 
Lumina 'n zări se stânge... 
Un roi de frunze joacă 'n drum — 
Tot codru e-un vârtej acum 
Și eu pornesc a plânge... 


Alerg în jos, alerg în sus: 
Am rătăcit și urme nu-s 
Ori încotro m'aș duce! 
Un fulger! — repede mă 'nchin... 
Ah, mii de duhuri negre vin 
Și vor ca să m'apuce... 


Cad în genunchi, prins de fior.. 
Răsbubuind din nor în nor 

Un trăsnet se descarcă! 
Zic « Tatăl-nostru » — și Grivei 
Se uită ţintă 'n ochii mei: 

Și el se roagă parcă... 


Dar iată! cât ne-am închinat 
Un colț de cer sa luminat 
Și codru-i plin de soare... 
Ieșim voioși la câmp deschis — 
Şi-mi pare că a fost un vis 
Furtuna trecătoare!, .. 


www.dacoromanica.ro 


14 POEZII 


ARTIȘTI 


Trei vagabonzi la poartă-mi vin; 
Artiști — o mică trupă: 

Copiii după ei se țin 

Și câinii dau să-i rupă... 


Sunt doi micuţi, e mama lor; 
Ea, cu flaşneta 'n spate. 

E-o zi de toamnă, pic de nor — 
Dar cât de triste-s toate! 


Cu ochii duși, ca în extaz, 
Ea cântă și ei joacă. 

Ji cade părul pe obraz 

Și praful o înneacă, 


Ei joacă, sar și se 'nvârtesc 
Impiedicaţi în sdrenţe ; 
Răsuflă greu când se opresc 
Și fac la reverenţe. 

Intinde piciul istovit 

O pălărie spartă: 

Comèdia s'a isprăvit, 
De-acu—la altă poartă... 
Pe urma celor ce sau dus 
Vârtej de frunze-aleargă.. , 
Că mulţi mai poartă Cel-de-sus 
Pe lumea asta largă! 


www.dacoromanica.ro 


DOMNU’ PROFESOR I5 


DOMNU’ PROFESOR 


Nimic nu 'nvaţă blestemații! 

Și eu mi-am zis de-atâtea ori 

Că dau la dracu meditații... 

Dar vezi că cele trei surori 

Imi sunt cu mult mai dragi ca fraţii 
Cei răi și neascultători. 


Afară-i noapte, vijelie 

Și-i cald în salonașul lor... 
Mă 'ntâmpină cu veselie 

Și toate mă salută 'n cor 

Și fiecare vrea să știe: 

«Ce face domnu' profesor? » 


In lecţii, ele-și spun secrete, 
Fac haz pe socoteala mea. 

Işi mușcă buzele șirete, 
Pufnesc de râs, fără să vrea... 
« Ti, bată-vă norocul, fete!» 

Și mama face haz și ea, 


La masă, — glume, gălăgie... 
Și cea dintâi îmi toarnă vin, 
Drăguţ a doua mă îmbie, 

A treia-mi dă paharul plin... 
E, cine-mi poate spune mie, 

In sănătatea cui să 'nchin? 


www.dacoromanica.ro 


16 


POEZII 


Târziu, când plec de ies în stradă 
Și-i întuneric peste tot, 

Ah! unde-s ele să mă vadă, 
Orbit de viscol, cum înnot 

Prin valurile de zăpadă... 

Și drumu-i lung și nu mai pot... 


In odăița 'ntunecată 

E frig... Eu, zgribulit, din pat 
Ascult viforniţa turbată 

Și-adorm cu gândul fermecat 

La basmul vechi: «Au fost odată 
Trei mândre fete de 'mpărat.... » 


www.dacoromanica.ro 


CUCOARELE 


CUCOARELE 


Satu-i strâns în bătătură, 

Cântă, joacă, chefuește, . . 

Sună toba; plin dulapul 
Se 'nvârteşte. 


In văzduh e-atât albastru! 

In senin e-atâta soare! 

Innegresc departe stoluri 
De cucoare.,. 


Vin copiii 'n fuga mare, 
lese lumea 'n drum grămadă, — 
Un moșneag ridică mâna 

Să le vadă... 


Dă din cap, zâmbind, clipește 
Și îngănă veteranul: 
« Le-oi mai apuca eu oare 

Și la anul?...2 


www.dacoromanica.ro 


17 


18 POEZII 


RUPTURĂ 


E o cantină cu un steag 

Pe deal, în rariștea de brazi; 
De-acolo ies cântând, la braţ, 
Două catane-camarazi. 


Și-i sărbătoare... De pe deal 
Se vede peste nouă sate! 
Ei se opresc, privind cu drag 
Spre văile îndepărtate. .. 


O turlă luce tocma 'n fund; 
E satul unde se născură: 
Acolo-i chef! Acolo-i trai, 
Acolo-i horă 'n bătătură! 


Și cum privesc ei amândoi, 
Induioșaţi, nevoe mare, 

I-apucă dorul de părinţi, 

Oftând, se strâng la braț mai tare... 
Dar totodată, amândoi 

Și-au amintit și de Măria; — 

Scurt, ţanţoși s'au lăsat de braţ: 

E ruptă camaraderia. .. 


www.dacoromanica.ro 


ADIO 


ADIO 


Da, mult mai bine ar fi fost 
Să fi rămas în sat la noi, 
De-ai fi avut și tu vreun rost, 
De-am fi avut pământ şi boi, 


Că suntem nevoeşi de tot, 

Și ai frați mici, — și sunteți mulți... 
Muncesc din greu, fac tot ce pot — 
Și tot flămânzi, şi tot desculți! 


Tu ești mai mare, mai deștept — 
Când oi muri, pe tine-i las, 

Și multe dela tine-aștept: 
Nădejdea 'n tine mi-a rămas. 


Noroc măcar dac'ai avea 

Să dai de vreun stăpân milos: 
Să-mi scrii mereu, cât 'ei putea, 
Că doar tu știi să scrii frumos! 


Și-acuma — ochii să-i sărut: 
Mergi sănătos și fii voinic! 

Dar stăi— o vorb'aș mai fi vrut, 
O vorbă numai să-ți mai zic: 


Tot ochii ăștia, — amândoi, 

Așa frumoși, așa senini 

Să mi-i aduci tu înapoi — 

Să nu-i uiţi, dragă, prin străini... 


: 2» 
www.dacoromanica.ro 


19 


20 POEZII 


CÂMPIEI 


Ca ciocârliei, ce 'n văzduhuri, 
Spre soare ciripind, se pierde, 
Tot astfel sufletul îmi crește 

Când te revăd, câmpie verde! 


In sfânta ta singurătate 

De câte ori n'am rătăcit, 
Și-am adormit în iarba-ţi "naltă 
Sub cerul tău nemărginit!.,. 


www.dacoromanica.ro 


PASTELURI 2t 


PASTELURI 
I 


E secetă, — și de căldură 

Pe câmp porumbul se usucă, 
Mor vitele în bătătură, — 

Și norii vin... ca să se ducă... 


Prin sat aleargă paparude, 
Ţăranca apă le asvârle: 

Işi scutur' pletele lor ude 
Și-s goale ca niște șopârle... 


Ţăranii 'n cârciumă s'adună ; 

Pe câmp abia se mișc' o turmă, 
Tânguitor talanga sună — 
Ciobanul a rămas în urmă. 


Cu cotul răzemat în bâtă 
El cată dus în depărtare, 
Dar seceta posomorâtă 

Se 'ntinde fără de hotare... 


II 
Prin sat aleargă paparude 
Și se 'nvârtesc în dant vioaie: 
Işi scutur' pletele lor ude 
Cântând descântece de ploaie. 


www.dacoromanica.ro 


22 


POEZII 


Un uhu sus, d'asupra noastră 
Din aripi bate ostenit 
Pierdut în liniștea albastră 

A cerului nemărginit. 


Nori albi din zare se ridică — 
Par minunate jucării ; 

Se "'nșiră, se desprind, se strică 
In praf de raze aurii... 


III 


Tresari din somn... Ce hărmălae? 
Ţigani cu șatra — ce mai vrei? 

In car, sub rogojina spartă, 
Fumează, cântă, râd femei... 


O droae de copii în zdrențe 
Fac roată şi se bat şi sar, — 
Dulăi bătrâni, cu limba scoasă 
Merg serioşi pe lângă car... 


Se depărtează caravana... 
De praf, abia o mai zăresc... 
Câmpia ațipește iarăși — 
Doar greerii mai ţârăesc, .. 


IV 


Printre mii de şatre albe 
Vezi fanare în amurg 

Și prin pulberea de aur 
Oamenii pe uliți curg. 


Uruie trăsuri şi .care, 

Tobe, trâmbiţe răsiună ; 

Un balon scăpat se"nalță 

Dus de vânt, jucând în lună... 


www.dacoromanica.ro 


PASTELURI 


Vine-un călăreț în goană, 

Sar lătrând în drum dulăii — 
Râd suratele gătite 

Mână 'n mână cu flăcăii; 


Și mi-e drag să merg cu dânșii, 
Să-i privesc și să-i ascult: 
Lume veselă ca astăzi 

N'am mai pomenit de mult! 


La ovreiu, în colț, e cântec: 
Joacă un băiat c'o fată 
Ţupăind, bătând în palme, 
Căci a lor e lumea toată!,.. 


V 


Coboară seara pe câmpie... 
Pe drum pustiu, un car cu boi 
Se leagănă încet, departe — 
Cresc nori de pulbere 'napoi. 


In car, îngână cărăușul 

Un cântec vechi și trist nespus, 
Ca o poveste 'ntunecată 

A veacurilor ce-au apus... 


Și, cum se pierde 'n umbra serii, 
Mă 'ntreb, pe gânduri adâncit: 

« Va răsări cândva și steaua 
Acestui neam nenorocit?.,. » 


VI 


Trece 'n sus, pe plai în sus, 
Un voinic pe-un murg călare, 
Inapoi se uită dus 

Peste mândrele hotare... 


www.dacoromanica.ro 


23 


24 


POEZII 


Dus el cată spre Ardeal 
Unde-o turlă 'n fund străluce; 
Murgul urcă greu la deal, 

Pe voinic de-abia-l mai duce... 


Neguri de brădet se 'ntind.,, 
Turla 'n văi de mult e ștearsă, 
Dar voinicul pribegind 

Tot mai ţine faţa 'ntoarsă... 


VII 


Pe câmpie niciun sgomot. 
Din oraș abia străbate 

Ca un murmur lin de-albine 
Larma vieţii sbuciumate. 


Jos, la tabără, s'aude 

Glas întârziat de goarnă, 
Câţiva călărași cu schimbul 
Dela sate se întoarnă. 


Plini de praf, rupți de-oboseală, 
Legănaţi pe cai agale, 

Trec pe drum ca niște umbre 
Și doinesc încet de jale... 


Niciun svon apoi. Pustiul 
Peste dealuri se întinde, 

Câte-o stea clătinătoare 
Candela 'n văzduh și-aprinde. . , 


www.dacoromanica.ro 


INVINSI 25 


INVINS! 


De mult înstrăinatul 
De-abia ce ţi-a sosit, 
Așterne-i, mamă, patul, 
Să doarmă dus băiatul, 
Bolnav și obosit! 


Bătu el multă cale 

De când te-a părăsit... 
Invins de dor şi jale, 
Pe prispa casei tale 

Se culcă obosit... 


Ci nu 'ntreba: pe unde 
A fost și ce-a găsit? 
El rana-și va ascunde, 
Și nu-ţi va ști răspunde 
Decât: « Sunt obosit...» 


www.dacoromanica.ro 


26 POEZII 


PRIBEAGUL 


E noapte; — la micuța casă 
Fereastra licăre 'n lumină... 
Vezi feţe vesele la masă: 

Ei povestesc glumind și 'nchină. 


Tu, singur, te strecori prin ceaţă 
Și-arunci privirea cu sfială: 
Te-apucă dor de-o altă viaţă, 
De liniște patriarhală... 


In vis, te-apropii de fereastră 

Și numa 'n vis le tulburi pragul: 
« Primiţi, primiți la vatra voastră 
Să hodinească. și pribeagul.,. » 


www.dacoromanica.ro 


E MULT DE-ATUNCI,,, 


E MULT DE-ATUNCI... 


E mult de-atunci... e mult, nepoate, 
Și ca prin vis le văd pe toate... 
Hei! să te miri, să te cutremuri 
De câte-au fost 'nainte vremuri — 
Şi-i mult, e mult de-atunci, nepoate! 


Intrase sabie în ţară... 

Zaveră... ciumă... jaf şi pară! 

S'au prăpădit ai mei cu toţii 

Și tot ce-aveam prădară hoţii — 
Și Turcul stăpânea în ţară. 

Cum am scăpat și eu cu zile 

Nici aș putea să-ți spun, copile... 

Pe semne Pronia cerească, 

Voind ca să mă pedepsească, 
Mi-a dăruit pedeapsa ’n zile... 

Că uite! vremurile-acele 

De-au fost amarnice și grele, 

Dar inimi drepte, credincioase, 

Vin bun și cântece frumoase 
Erau pe vremurile-acele. , , 


Azi cat nedumerit, nepoate: 
Cum toate se schimbară, toate!" 
Din cântece azi mai ce-alege; 
Nici vinul nu e vin în lege, 
Nici inimi nu mai sunt, nepoate!.,. 


i 


www.dacoromanica.ro 


28 


VISUL 


POEZII 


Bine ai venit April, 

Lună răsfăţată! 

Sburd și cânt, sglobiu copil, 
Ziulica toată !... 


Inainte-mi — câmp deschis. . . 
Stau fără de ţântă. 
Totu-i adâncit în vis, 
Prins de vrajă sfântă. 


Jos, pe dâmb, mă tolănesc 
Fermecat de lene, 
Și din ce în ce clipesc 


"” Tot mai des din gene... 


Somnul vine mângâios, 
Soarele mă 'mbată — 

Parc’ aud un basm frumos 
Cu: «A fost odată...» 


In auz îmi sună blând 
Zumzetul de-albine. . . 

Mândre zâne vin tinzând 
Braţele spre mine. 


www.dacoromanica.ro 


VISUL, 29 


Tainice spre mine vin 
Toate laolaltă — 

Råd și n jur de mine, lin, 
Prinse 'n horă, saltă... 


Dar când sar să le cuprind, 
Caut cu 'ntristare: 

Stol de porumbei sclipind 
Flutură în zare.., 


www.dacoromanica.ro 


30 POEZII 


NOPȚI DE VARĂ 


La casa fără lacăt 
Doar luna de mai vine 
S'o cerceteze 'n treacăt 
In nopţile senine. 


Perdelele 'nvechite 
Atârnă într'o parte, 
Ca aripi ostenite 

La geamurile sparte. 


Doar șoareci țin soborul 
Ungherelor uitate— 
Păinjeni ţes covorul 
Uitării 'ntunecate. 


Și-aceeași armonie 

De greeri trist răsună 
In casa cea pustie 

Sub farmecul de lună... 


www.dacoromanica.ro 


BALADĂ 


BALADĂ | 


Prin crângul străbătut de lună, 
De primăvară înflorit, 

Pribeagă cântă o nebună 
Trecând cu părul despletit 

Și 'n păru-i poartă o cunună 
De mirt, — și mirtu-i veștejit.. . 


« Copilă dragă, fii cu minte 

Și fugi de dragoste în Mai... 
O, nu te 'ncrede 'n jurăminte 
Și nu iubi în luna Mai!... 
Copilă dragă, fii cuminte... 


Te-așteaptă ceasul-rău în cale 
Pe înfloritele poteci — 

Și tot norocul vieţii tale 

Se va întuneca pe veci... 
Te-așteaptă ceasul rău în cale... 


Și-atunci vei plânge-așa 'n neștire 
Și vei înebuni de dor — 

Nici n'o să afli liniștire, 

Că nu e leac alinător — 

Vei plânge singură 'n neștire... 


www.dacoromanica.ro 


32 


POEZII 


Doar am iubit și eu ca tine 
In Mai— și n'am avut noroc! 
Priveşte și ia seama bine 

Cum rătăcesc din loc în loc — 
Doar am iubit și eu ca tine... 


Dar tu, copilă, fii cuminte 

Și fugi de dragoste în Mai! 
O, nu te 'ncrede 'n jurăminte 
Și nu iubi în luna Mai... 
Copilă dragă, fii cuminte.., » 


Prin crângul luminat de lună, 
De primăvară înflorit, 
Pribeagă, cântă o nebună: 
Ea poartă părul despletit, — 
In păr i-atârnă o cunună 

De mirt — și mirtu-i veștejit. 


www.dacoromanica.ro 


REVEDERE 


REVEDERE 


Dela fereastră, din vagon 

Văd satul alb sclipind în zare... 
Un șuer lung... Tresar mişcat... 
Simt inima bătându-mi tare. 


Văd poarta țărnii.., Turnul vechi... 


O casă... două,., toate ninse! 
Și gara... lume... Uite-ai mei! ~ 
M'aşteaptă toți cu braţe 'ntinse. . . 


E mult de când nu ne-am văzut, 
E-atâta haz și bucurie! 

Doar numai frățiorul mic 

Se uită lung: nu mai mă știe... 
In ochii lui naivi și mari 

Citesc un gând, o dulce teamă... 


Și parc’ ar vrea să 'ntrebe 'ncet: 
Cine-i urîtul ăsta, mamă?... 


www.dacoromanica.ro 


33 


34 


POEZII 


DE ZIUA MEA 


Aş vrea să fiu un biet bunic 
Adus din spate şi pitic, 
Să-mi mângâi barba albă; 
Să stau la foc, de somn să pic, 
Visând la vrema dalbă... 


In jurul meu să am nepoți 

Și pe genunchi să-i joc pe toți 
Și să le 'nșir alene 

Povești cu Smei şi Barbă-Coţi 
Și mândre Cosânzene. 


Să râd cu ei copilăros, 

Când, moțăind, mi-atârnă 'n jos 
Al scufei mele ciucur: 

Când ei mă trag de păr vârtos 
Să-i cert şi să mă bucur... 


Ori, vara, să mă plimb cu ei 
Domol, p 'în vechile alei, 
Cu tacticoase pasuri: 
Să-i țiu mereu sub ochii mei 
In lungile popasuri... 
Și 'n poarta casei pe 'nserat, 
Când oamenii se 'ntoarnă 'n sat 
Şi-mi dau pe rând bineţe, 
Să 'ngân pe nas, îngândurat, 
Un psalm din tinereţe, 


www.dacoromanica.ro 


ACOLO 


ACOLO 


Tu, singuratică șşi-albastră, 
Rătăcitoare 'n infinit, 

La ce mă chemi necontenit 
Acolo 'n colţul de fereastră 
Să te ador înmărmurit?,.. 


Și spune-mi ce 'nrudită vrajă 
Și ce îndepărtat mister 

Mă face pururi să te cer 
D'asupra capului de strajă 
Stea singuratecă pe cer?... 


Kid 
www.dacoromanica.ro 


35 


36 POEZII 


ROMANȚA 


Trecea în cârjă sprijinit 
Pe ulița pustie, 

Și 'n caterincă ostenit 

EI învârtea necontenit 
O veche melodie. 


Era un cântec ce-l știam 
De-acasă, — dintr'o sară... 
Cum l-ascultam pierdut la geam 
Mi se părea că mă vedeam 
La noi, acasă, iară... 


Și-atâtea lucruri s'au ivit 

In mintea mea cu dânsul! 
Dar când bătrânul gârbovit 
Stârși romanța, m'a lovit 

Pe negândite plânsul... 


www.dacoromanica.ro 


VISEAZĂ CODRUI 37 


VISEAZĂ CODRUL 


Un simbol 


Infiorat din vreme *n vreme de-o aiurire de furtună, 
Bătrânul codru 'n miez de noapte 
Visează sub argint de lună, 

Și socotindu-și, parcă, frunza nenumărată 'n vis, răsună 
Insuflețit de mii de șoapte. 


Sub vraja mândrei nopţi de vară, în ceasul tainei, 
[cine ştie 
Ce năluciri nu-i trec prin minte! 
Ce fermecată feerie, 
Eresuri și minuni păgâne, din sfânta lui copilărie 
De care-abia-și aduce-aminte. . . 


De palidul păstor lunatic din ceața nopților tăcute 
Ji sună 'n vis ca o poveste... 
Deodată 'n urma unei ciute 

Răsare 'n luminiș Diana, — și 'n adâncimi necunoscute 
Se prăpădește fără veste... 


Suspină apele sfioase în fund de peşteri depărtate 
Și plâng în șipote sonore... 
La pândă, răzemaţi pe coate, 

Stau satirii și zic din naiuri; pe-alocuri unde luna bate 
Uşoare nimfe saltă 'n hore... 


www.dacoromanica.ro 


38 POEZII 


Convoi de umbre diafane plutind măreț se risipește 
Departe 'n liniștea de mituri... 
— Dar ce blestem divin voiește 

Să rumpă farmecul visării?... Ce vuet surd se 'nalţă, 


[crește 
Ameninţând din răsărituri?... 


Deodată-și zguduie bătrânul din somn puternica-i 
[coroană ! 
De plâns amar, de hohot jalnic 
Huește antica poiană: 
Călări pe cai sirepi, sălbateci, punându-i visele pe goană, 
Vin barbarii 'n potop năvalnic! 


Și clocotește codrul!... Iată-l, — se sbuciumă, se 
'ndoae, [geme 
Bătut de neagra vijelie... 
Incearcă 'n urmă multă vreme 
Bătrânul uriaş s'adoarmă, — și 'ncearcă 'n van să-şi 


(mai recheme 
Trecutu-i plin de poezie! 


.. «Tăcută azi în nopți de vară, pe luminișuri luna bate, 
Dar nimfe nu mai saltă 'n hore... 
Şin fund de peșteri depărtate 

Doar apele îngână tainic legende vechi din vremi uitate 
Și plâng în şipote sonore... 


www.dacoromanica.ro 


LA CULES 


LA CULES 


E ziua Crucii azi — zi sfântă! 
E chef și chiot prin podgorii, 
Ici mustu ’n cadă se frământă, 
Ici trec glumind culegătorii: 
Românii toți cu voie bună 
Cinstesc o datină străbună,.. 


Sub nucul secular e hora, 
Bătrâni, flăcăi, neveste, fete. 
Străluce 'n ochii tuturora 
Văpaia veseliei bete — 

Și râd și se 'nvârtesc și saltă 
Invălmășiți toţi laolaltă! 


Dar ce-i acolo? Ce minune? 

Ce fug femeile și ţipă? — 

Incepe lumea să s'adune 

Din toate părțile 'ntr'o clipă, 
Aleargă ca la urs, grămadă, 

Se 'ndeasă, se 'mbrâncesc să vadă... 


Un satir mic, încins cu viţă, 

S'a prins în horă fără veste, 

Și behăind ca o căpriţă 

Dă spaima 'n fete și 'n neveste, 
Dar pân' să-l ia de scurt poporul, 
A şters-o grabnic drăcușorul. , . 


www.dacoromanica.ro 


40 


POEZII 


Aevea-a fost ori numai șagă? 
Intreabă toţi și 'ntreabă zarea. 
Bătrânii doar își râd în barbă: 
Nu-i prinde-așa ușor mirarea ! 

Ci mai vârtos la chef se 'ndeamnă: 
« Copii! belșug și spor înseamnă! » 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC 


CÂNTEC 


Noapte, noapte, — iar mă lași 
Singur pe cărări pustii, 
Părăsit aceleiași 
Palide melancolii, , . 


Stelele se stâng acum, 
Roua picură pe flori: 

Spune-mi, încotro să 'ndrum 
Pașii mei rătăcitori?. .. 


www.dacoromanica.ro 


4I 


42 POEZII 


NUCUL 


Același loc iubit umbrești 

Și-un colţ de cer întreg cuprinzi 

Nuc falnic, strajă din poveşti, 

D'asupra casei părintești 
Aceleași crengi întinzi. .. 


De veacuri fruntea nu ţi-o temi, 
Ţii piept când vin furtuni năval' — 
O, de-ai putea să mai rechemi 
La poala ta și-acele vremi 

De trai patriarhal! 


Acel şirag de mânădre veri 
De cari mi-aduc aminte-abea 
Asemeni unor dragi păreri 
Ce-au legănat în mângâieri 
Copilăria mea... 


O, de-ai putea să mai aduci 

Alaiul de copii vioi 

Ce 'n horă se 'nvârteau nebuni 

Și toamna făureau cununi 
Din veștedele-ţi foi! 


www.dacoromanica.ro 


NUCUL 43 


Dar unde-s brudnicii copii 
Și unde-s râsetele lor?... 
Potecile-au rămas pustii 
Și-i năpădit de bălării 
Pustiul din pridvor... 


De mult s'au risipit și-acei 
Bătrâni ce 'n umbră ţi-au stătut 
La sfaturi cu părinții mei — 
Și frunza ce-o călcară ei 

Ţărână s'a făcut! 


Străjer măreț, mai ți-amintești?,. 
Tu singur, încă neînfrânt, 
De-amar de ani adăpostești 
Ruina casei părintești 

Pe care azi o cânt! 


www.dacoromanica.ro 


44 POEZII 


BUNICA 


Cu pärul nins, cu ochii mici 

Și calzi de duioșie, 
Aeve parc'o văd aici 
Icoana firavei bunici 

Din frageda-mi pruncie. 


Torcea, torcea, fus după fus, 
Din zori şi până'n sară; 
Cu furca 'n brâu, cu gândul dus, 
Era frumoasă de nespus 
In portu-i dela ţară... 


Căta la noi așa de blând, 
Senină şi plăcută; 

Doar suspina din când în când 

La amintirea vre-unui gând 
Din viaţa ei trecută. 


De câte ori priveam la ea, 
Cu dor mi-aduc aminte 
Sfiala ce mă cuprindea, 
Asemuind-o 'n mintea mea 
Duminecii Prea-Sfinte. . . 


www.dacoromanica.ro 


FUSUI, 45 


FUSUL 


E linişte 'n chilia bătrânei, — și 'nserează,. . . 

Sub vatră țârâește un greer nestatornic, 

Işi leagănă 'n perete tic-tacul vechiul ornic — 

Se 'ntunecă chilia şi iar se luminează 
Și-aleargă fusul spornic. . . 


Topită de veghere bunica toarce, toarce, 

Cu minţile p'aiurea, cătând la foc pierdută... 

Și ca purtat în umbră de-o mână nevăzută, 

Tot fuge 'n cercuri fusul și tot mai iute stoarce 
Din caer lâna mută... 


Mâhnită stă Prea-Sfânta sub candela de pază, 

Se iroseşte 'n aer cucernic busuiocul; 

Pe vatră luptă 'n umbră mocnit și vânăt focul, 

Instrăinatul greer sub vatră aiurează, 
Schimbând într'una locul. 


Şi ca 'ntr'o vrajă fusul se 'nvârte şi suspină. . . 
Amurgu ’ncet își cerne cenușa obosită... 
Bunica 'ngândurată zărește ca prin sită 
Trecând pe dinainte-i o viaţă în ruină. 

Şi-o lume părăsită... 


www.dacoromanica.ro 


46 P EZII 


MI-E DOR 


Mi-e dor de munți... de Caraimanul 
Pe veci acoperit de nor. 
Mi-e dor de freamăt lin de brazi, 
De murmur tainic de izvor — 

Mi-e dor de tine azi! 


Mi-e dor de toaca din vecernii, 

Și de tălăngi, de verde plai, 

De falnic fluer de păstor, 

De mândru port, de dulce grai — 
Mi-e dor de tine, dor... 


www.dacoromanica.ro 


CRONICARII 47 


CRONICARII 


Când mă cuprinde dor adânc de ţară 
Și n'am pe nimeni să-mi potoale dorul, 
Iau cartea unde curge sfânt izvorul 
De 'nţelepciune și tărie rară... 


Citesc, — iar gându-mi își întoarce sborul 
Spre vremi de bărbăţie legendară, 

De greu război și de robie-amară ; — 

Și sufăr și mă bucur cu poporul. 


Imi cântă jalnic rostul nestatornic 
Al tuturor măririlor din lume, 
Miron Costin, vestitul Mare Vornic; 


Boier de ţară, bunul Ion Niculce, 
Oftând strecoară printre lacrimi glume 
Din zile vechi, — și 'n grai nespus de dulce! 


www.dacoromanica.ro 


48 POEZII 


BOIERII 


Azi Curtea-Veche e ruină goală... 

In cimitir zac negre cruci crăpate, 

Cu slove-adânci, chirilice, săpate, — 

Doar vântul nopții 'n ierburi dă răscoală! 


Când însă 'n turlă ceasul tainei bate 

De prin morminte umbre mari se scoală ! 
In șoapte, pe furiș, vin toate 'm sală 

Și țin Divan sub bolțile surpate. 


Boieri bătrâni de-acuma două veacuri, 
Ei pun la cale treburile Ţării; 
Vor să trimită cărți de jalbă Porții... 


Din răsărit, prin albele ceardacuri, 
In casa unde tăinuesc Boierii, 
Crai-nou pătrunde ca un sol al morții... 


www.dacoromanica.ro 


RĂZMIRIȚA 


RĂZMIRIŢA 


Frânturi de oaste-aleargă pe-apucate, — 
Ard satele... Departe se năzare 

Un greu convoi cu strigăt de pierzare 
Prin pâlcuri lungi de praf întunecate. 


Catâri cu saci de bani, întregi bazare 
De-arginturi, scule, repede 'ncărcate, 
Chervane vechi, căruțe cu bucate 

Se duc spre munți și curg mereu din zare. 


Sunt mari averi domnești, strânsoarea, rodul 
Atâtor lacrimi și sudori cumplite, — 
Se sguduie pe stâlpii șubrezi podul... 


Străinătatea lacomă le 'nghite. . . 
Năuc se uită 'n urma lor norodul, — 
Plâng la răspântii mame despletite! 


www.dacoromanica.ro 


49 


50 POEZII 


LĂUTARUL 


Vestit era odată lăutarul! 

La zile mari, bătrâna-i alăută 

De câte ori cu galbeni fu umplută 
Și 'n loc de vin cu aur plin paharul! 


N'a fost o nuntă fără el făcută: 

Il preţuia vlădica şi plugarul. . . 

Azi n'a rămas pe fund decât amarul. — 
Trist și-amintește gloria trecută... 


Uitată doarme-a doinelor comoară 
De-un sfert de veac, în vechea lui vioară 
Ce-a desfătat o lume 'n tinereţe!... 


Să-ţi povestească el ce mari ospeţe, 


Ce mândre nunţi, ce luminate fețe 
Văzură ochii săi odinioară... 


www.dacoromanica.ro 


BAIDUGUL 


HAIDUCUL 


Ușoare neguri cresc din porumbiște 
Și arde viu luceafăru 'n tărie... 
Izvoarele în liniștea pustie 

Iși tângue eterna lor restriște. 


Dar brazii stau încremeniţi ca niște 
Oșteni în șir, visând o bătălie... 

Un vânt ușor și somnoros adie 

Și 'n codru prinde frunza să se miște... 


Mierloiul sprinten șueră o clipă; 
Un sturz ștrengar îngână-o turturică; 
Vestind noroc, departe cântă cucul... 


Ce mândră sărbătoare se 'nfiripă ! 


Doinind din frunză vesel, pe potică, 
Se duce 'n sus, prin aluniș, haiducul. .. 


www.dacoromanica.ro 4% 


ŞI 


52 POEZII” 


DE CÂNTECE PARISU-I PLIN... 


De cântece Parisu-i plin 
Ca marea de sirene, 

Și nu mai pleacă cei ce vin 
Pe ţărmul mândrei Sene. 


La Napoli, grădinele 
Nu știu ce e zăpada, 
Și 'n golfuri mandolinele 

Ingână Serenada. 


Suspină ţitera 'n Tirol 
Când în tăcerea sfântă, 

Vreun orb moșneag în capul gol 
Pe prispă stă și cântă. 


Zănatec țipăt de viori 
E 'n veselele ciarde, 
Cântarea asta-ți dă fiori 
Și tremură și arde... 


Dar creadă cine cum o vrea, 
Cum crede să-și aleagă: 

Nu-s doine ca în ţara mea 
Pe lumea asta 'ntreagă! 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTECE 53 


CÂNTECE 
I 


Singurel ca un haiduc, 
In surghiun ca norul, 

Cată mâine să mă duc 
Și să-mi las odorul. 


Mâine plec în zori de zi... 
Insă până mâine, 

Vino mai aproape, — zi 
Doina mea; stăpâne! 


Doina cu păstorul, când 
Prăpădise turma 

Și se duce tot cântând 
Ca să-și piardă urma... 


II 


Nu mai sunt pe luncă flori, 
Văile-s deșarte, — 

Ţipă cârduri de cocori 
Pribegind departe! 


Și văzduhul s'a 'norat, 
Ninge sus la munte — 

Trec pe vale, la iernat, 
Turmele mărunte. ., 


www.dacoromanica.ro 


54 


POEZII 


Plâng tilinci, tălăngi răspund, 
Soarele apune, — 

Glas de bucium sună 'n fund 
Ca o rugăciune... 


II 


Boii stau în jug supuși, 
Gata de plecare; 
Necăjiţii cărăuși 
Merg pe lângă care... 


« Hăis și cea!» — gem sub poveri 
Carele greoaie; 

Ieri ca azi și azi ca ieri; 
Frig și vânt și ploaie... 


Drumul e glodos și greu, 
Negura se lasă: 

« Ştie bunul Dumnezeu 
De-om ajunge-acasă!!.,. » 


IV 


Dragă codrule, te las... 
Plec pe căi străine... 
Chezășie mi-a rămas 
Inima la tine. 
Tu m'ai învățat să cânt 
Din copilărie, 
Și de-atunci n'am pe pământ 
Altă bucurie!... 


www.dacoromanica.ro 


REINVIERE 


REINVIERE 
I 


Plutesc în aer glasuri fermecate, 
Vestindu-mi pretutindeni primăvara ! 
Văzduhul scânteiază sub povara 
Mărgăritarelor din cer picate... 


Fugiţi departe, griji întunecate! 

Vreau să trăiesc din zori şi până sara 

Și vreau să cânt! Vreau să mă 'mbăt de para 
Eternă a iubirii nesecate. 


Ca ciocârlia ce 'n văzduh s'avântă, 
Și-acolo 'n cer se leagănă și cântă, 
Pân' ce-ameţește iar, căzând pe lanuri; 


Așa 'n pornirea sfintelor elanuri 
Se 'nalță, sufletu-mi spre tine, Soare! 
Și cade iar din slăvi ameţitoare... 


II 


Iubesc, — şi-mi pare că-i întâia oară! 

Un tainic dor de viață mă îmbie. 

Simt inima bătându-mi tot mai vie 

Atunci când eu credeam că vrea să moară, 


www.dacoromanica.ro 


53 


56 


POEZII 


Uimit desgrop din suflet o comoară 
Ce-ar fi pierit cu mine 'n veșnicie; 
Natura 'ntreagă astăzi reînvie 

Mai falnică decât odinioară... 


Veghiază 'n noi porniri de viață nouă 
Și nici nu știm cum izbucnesc deodată 
Din depărtate-ascunse-adânci izvoare... 


De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare 
Cea mai înaltă fericire dată?,,, 
Puteri dumnezeiești, Osana vouă! 


www.dacoromanica.ro 


ADIO 


ADIO 


Aleargă trenul, — zi și noapte-aleargă! 
Prin gări o clipă gâtâind petrece. 
N'așteaptă multă vreme semn să plece 
Și chiotă, — și-i gata iar să meargă! 


Lung șueră când peste poduri trece... 
Carpaţii prind în zare să se șteargă... 
Ce-i pasă lui?... Mă ducen lumea largă! 
Nici smeul din poveste nu-l întrece. 


Măreţul soare joacă printre nouri... 
Sub ochii mei fug şiruri de tablouri: 
Câmpii și văi și munți și ape iară... 


Ah, zi şi noapte sboară, sboară trenul, 


Tot repetând în ropot viu refrenul: 
«Adio dar! Adio, dragă ţară!» 


www.dacoromanica.ro 


57 


58 POEZII 


IN TREACĂT 


Pe țărm, acolo, mică și curată, 

O casă cu ferești strălucitoare... 

In glastre râde floare lângă floare, 

Iar printre flori un alb profil s'arată... 


Căpșorul blond într'aurit de soare, 
Se razemă de mâna dalbă... Iată! 
Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată: 
Să fie numai o părere oare? 


Mi s'a părut că-mi povesteau o rugă... 
O sărutare le trimit din fugă, 
Căci trenul sboară iar — bătu-ľar focul! — 


Stau trist la geam... Departe 'n văi se pierde 
Căsuţa albă cu podoaba-i verde... 
„„„Și poate-acolo m'aștepta norocul! 


www.dacoromanica.ro 


SECERIŞUL, 


SECERIȘUL 


Câmpiile ţin astăzi sărbătoare! 
Prin holde coapte, fetele grăbite 
Innoată pân' la brâu, împodobite 
Cu roșu mac și vinete cicoare... 


Huește secera fulgerătoare... 

Bat mii de raze 'n fețe dogorite. 

Uşor se 'nclină spicele aurite, 

Cad snopii 'n șir... Cântaţi, secerătoare! 


Se clatină, lung ţipă subt povară 
Căruţele pe drumul alb de ţară; 
Pocnind din bice, hăuesc flăcăii. 


Apusul joacă 'ntr'un potop de pară: 


Se duce craiul zilelor de vară 
Spre alte lumi, departe 'n fundul văii... 


www.dacoromanica.ro 


59 


6o POEZII 


FAR-NIENTE 


Pe luncă sună coasa; jos pe vale 

Copii fac larmă, râd, se iau la trântă: 
Pe creangă vesel un florinte-mi cântă... 
Ce dulce-i glasul ciripirii sale! 


Din popușoi un iepur sare 'n cale: 
Seninul zilei oare nu-l încântă? 

Un foșnet lin de frunze-l înspăimântă 
Și fuge — parcă cerul se prăvale!,.. 


Albine fierb; lăcuste, greeri saltă ; 


Ţânţari se bat; fug fluturi albi departe... 


Bondarul singur zice ca din carte... 
Eu însă zac pierdut în iarba 'naltă, 


Privind, cu ochii beţi de poezie, 
A cerului albastră 'mpărăţie! 


www.dacoromanica.ro 


IN PARC 6I 


IN PARC 


Ieri am găsit pe banca solitară 

Din parc, un biet mănunchi de flori trecute... 
Sărmane flori! Ce mâini necunoscute 

V'au strâns la piept și-apoi vă aruncară? 


La ce 'ntâlnire mărturii tăcute 

Mi-aţi fost? Ce ochi cuminţi ori plini de pară, 
Privind la voi cu drag, se bucurară 

Și v'au uitat apoi așa de iute?,,. 


Săltau atâţia fluturi pe câmpie 
Când străluceaţi în roua dimineţii... 
Ce v'aţi făcut mireasma timpurie?,.. 


Ce triste-mi staţi acuma şi sdrobite! 


Nu vreau să plâng... O clipă-i visul vieţii... 
Flori veștede, flori moarte, flori iubite!.. . 


www.dacoromanica.ro 


62 PORZII 


IN ATELIER 


Iţi mai aduci aminte tu, iubite, 
De-acele vremi?., Ce repede sburară 
In larma din cetatea legendară 
A Luvrului cu ziduri înnegrite! 


Plecaţi de mult din depărtata țară, 
Străini de goana vieţii felurite! 
Ah! câte vise-albastre și-aurite 
Ne făuream din fumul de ţigară... 


Giganticul Paris urla departe... 
Eu — răsfoiam pe canapea vreo carte; 
Tu — zugrăveai povești orientale... 


Iar când amurgu-și împânzea misterul, 
Umplând cu joc de umbre-atelierul, 
Grăiam încet de vremi patriarhale... 


www.dacoromanica.ro 


DE URÎT 


DE URÎT 


Aici sunt flori. Sor veșteji şi-aceste 
Cum alte multe 'n șir se veștejiră... 
Aceasta-i scrisa florilor: resfiră 

Miresme dulci, și mor fără-de-veste. 


Voi mă 'ntrebaţi — și vorba nu mă miră — 
Mănunchiul mândru pentru cine este? 
Iubesc o Viorică din poveste 

Și ei îi cumpăr flori și-i zic din liră. 


Visez, în ceasuri de melancolie, 
Că vine 'ncet, s'așează lângă mine, 
Șoptindu-mi basme, cântece, secrete... 


Știu bine eu că e o nebunie 


Şi tot aştept, și dânsa nu mai vine... 
Mi-alung urîtul făurind sonete... 


www.dacoromanica.ro 


63 


64 POEZII 


POEZIA 


Te văd trecând... Dar nu mai porți brățară, 
Nici diadem, nici strae orbitoare... 

Ci tristă 'n șalul vechi de cerșetoare, 

Averea ta întreagă e-o ghitară. 


Războinici mari pe vremuri te 'nălţară, 
Tu le 'mpleteai cununi nepieritoare; 

In veacul nostru cine-ţi smulge-o floare? 
Gonită rătăcești din ţară 'n ţară... 


Pe drumuri, în surghiun, te-apucă sara; 
Dormi prin ruini, drept căpătâi ghitara, 
Iar ziua cânţi în uşi de cafenele.,, 


Aprinzi în muritori simțiri rebele, 


Tu care-i desfăta-i cu ambrozie, 
Sărmană, urgisită Poezie!,,, 


www.dacoromanica.ro 


CĂTRE TINERII POEȚI 


CĂTRE TINERII POEȚI 


I 


Intunecată-i steaua țării noastre... 
Instrăinaţi trăim în zile grele, 

Și viitorul — plin de semne rele — 
Vestește lacrimi numai — și dezastre... 


Spre voi se 'ndreaptă glasul rugii mele, 
Fraţi cântăreți! Sus inimile voastre, 

Poeți pierduţi prin nori și 'n zări albastre, 
Ce nu visaţi decât la flori și stele... 


Nu osteniţi, ca 'n asfinţit de sară, 
Ci — treji la mândrul sunet de fanfară, — 
Veniţi cu suflet și cu voie bună, 


Spre soarele ce-i gata să răsară, 
Să înălțăm iar flamura străbună 
A dragostei de Lege și de Ţară! 


II 


Cântaţi umbriţi de-a flamurei aripă 
Sub care uriași bătrâni luptarä ! 

Au n'auziţi pe 'ntinsele hotară 

Ce jalnic paseri mari de pradă ţipă? 


www.dacoromanica.ro 


65 


66 


POEZII 


Și nu vedeţi ce nouri se 'nălțară?... 
Grea vijelie 'n fiecare clipă 

Ne spulberă comorile ’n risipă — 

Chiar sfânta noastră doină stă să piară! 


Copii răsleţi ai mândrei noastre naţii! 
De mai trăiește 'n voi simţire vie, 
Veniţi atunci și vă cunoaşteţi fraţii! 


Sădiţi în inimi vechea bărbăţie, 
Avânturi mari, eterne aspirații. . . 
Și numele pe veci sfințit vă fiel 


III 


Eu nu-s decât un singur glas din satul 
Pierdut în noapte... Numai o fiinţă 
Din miile ce-așteaptă 'n suferință — 
Dar va veni odată mult-visatul! 


Veni-va, — și cântări de biruință 

Vor izbucni de-a-lungul și de-a-latul, 
Din munţi şi văi gonind pe Necuratul 
Ce vrea să stingă 'n voi orice credinţă! 


Eu nu-s decât un sol, —eu sunt drumeţul 


Grăbit, — și noaptea înapoi mă cere... 
Sunt flacăra pe care-o poartă vântul, 


Dar trebue să vină cântăreţul! 
El va slăvi măreaţa Inviere: 
Veniţi cu toţii să vestim Cuvântul!.., 


www.dacoromanica.ro 


TOAMNĂ 67 


TOAMNĂ 


Te uită, frunza pică irosită 

Și vântul geme, prohodind departe! 
Puţină vreme încă ne desparte 

De iarna tristă, — prea curând sosită !... 


Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, 
Pădurea noastră tace părăsită: 

Eu singur cânt cu vocea obosită 

Și trec prin încăperile-i deșarte, .. 


S'au dus privighetorile măestre; 
Pustiu e cuibul blândei turturele. ,. 
Ah, unde-i șuerul mierliţei sure! 


Pierdut din stolul mândrei lor orhestre, 
Ce trist răsună cânturile mele 
In liniștea adâncă de pădure... 


www.dacoromanica.ro A 


68 POEZII 


STEAUA 


Străluce sus așa tăcută 
Și parcă, izvorînd scântei, 
Vrea să pătrundă printre storuri — 
Ah, câte visuri, câte doruri 
Incred în taina ei! 


Ca un prieten de departe, 
Departe ’n veci, și "n veci străin, 
Stau și-o pândesc în fapt de sară 
La geam acolo să-mi răsară 
Senină din senin.., 


www.dacoromanica.ro 


SALCÂMUI, 69 


SALCÂMUL 


Priveghiuri lungi de toamnă. In sfeșnic lumânarea 
Se luptă 'n întuneric, tot scăpătându-și zarea, 
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă 

In liniștea ploioasă, . . 


De-odată triste glasuri sporesc mocnita jale, 

Bat fâlfâiri greoaie d'asupra casei tale... 

Se face iar tăcere... —și te străbat fiorii: 
Ne lasă și cucorii! 


« Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri, 

Să nu v'apuce'n câmpuri îngheţul dela poluri!... » 

Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă, 
Salcâmul dela poartă... 


www.dacoromanica.ro 


70 POEZII 


CÂNTEC DE LEAGĂN 


O grădină îngeri meşteri 

Zugrăvit-au la, fereastră 

Și e frig în casa, noastră, 

Ca sub bolta unei peșteri — 
Dormi, copile, dormi! 


Vântul în ogeag suspină, 

Mișcă 'ntr'una cleampa ușii; 

Amorțţit-au greerușii 

Subt căușul de făină — 
Dormi, copile, dormi! 


Ce ridici mânuţa mică?.,. 
Fulgii albi de nea se scutur: 
Peste cap îți sboar' un flutur, 
Ciripește-o rândunică... 
Dormi, copile, dormi! 


www.dacoromanica.ro 


UN CÂNTEC 


UN CÂNTEC 


O mamă, dulce mamă... 
Eminescu 


Aud un cântec, Vine de departe, 

Adus de vântul serii, și mă chiamă... 
Nu-i plâns de fluer, nu-i suspin de-aramă, 
Nici glas de om... E dincolo de moarte... 


Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, 
Viază 'n noi, trăiesc în altă parte? 

Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte! 

E doina ta cea dulce, dulce mamă!... 


E vocea ta... Mă strigă câte-odată 
De sus, de-acolo unde nu-i durere 
Și unde toţi ne-om întâlni odată... 


— De ce se sbate pieptu-mi cu putere?.,, 
Vai, ce 'ntuneric s'a făcut de-o dată 
In jurul meu, — ce groaznică tăcere! 


www.dacoromanica.ro 


7I 


72 POEZII 


DE SĂRBĂTORI 


Afară-i noapte neagră; vijelie... 

Se tânguește vântul prin cotloane: 
Adoarme-acum, ca un copil cu toane, 
Acum pornește iar, plin de mânie. 


Eu stau la foc, trudit de insomnie, 
Ascult cum bate ploaia în obloane; 
Visez... şi 'n vis mă chiamă dragi icoane 
Din ţara Doinei, dulcea Românie! 


Văd copilași pe ulițele ninse 
Umblând cu Steaua și cu Moș-Ajunul 
Și-aud departe-un cor de glasuri stinse... 


Aș vrea s'alerg spre ei, să-i strâng în braţă, 


Să-i dăruiesc... dar nu mai e niciunul... 
Şi-o lacrimă mi-alunecă pe faţă... 


www.dacoromanica.ro 


DEDICAȚIE 


DEDICAȚIE 


M'apropiu din nou de dumbrava cea sfântă, 

Să cad în genunchi la străvechiul altar. 

O dragoste veche din nou mă frământă: 

Imi freamătă frunza, — iar apele-mi cântă 
Și toate ca 'n vis îmi apar. 


Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată.! 
O floare, un flutur m'oprește din mers. 
Tot gândul mi-e farmec, simţirea mi-e beată, 
Căci inima iarăși pornește să-mi bată 
Și bate 'n cadență de vers! 


www.dacoromanica.ro 


73 


74 POEZII 


CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ 


Infloresc grădinele, 

Cerui-i ca oglinda; 
Prin livezi albinele 

Și-au pornit colinda... 


Cântă ciocârliile 
Imn de veselie; 
Fluturii cu miile 
Joacă pe câmpie. 


Joacă fete și băieţi 
Hora 'n bătătură, — 
Ah, de ce n'am zece vieţi 
Să te cânt, Natură 


www.dacoromanica.ro 


DOMNIȚA 


DOMNIȚA 


Se plimbă prin grădina mânăstirii 
Domnița, albă 'n rasa cenușie. 
Amurgu-și cerne umbra-i viorie, 
Lung sună toaca 'n toiul tânguirii. 


Șoptesc încet prin flori de iasomie 
Și parcă vor ș'o mângâe zefirii, 
Se scutură pe straturi trandafirii 


Și crinii mor — dar ea nu vrea să știe. 


Departe 'n zări, e vrajă, cântec, viață... 


Ea trece albă 'nvăluită 'n ceață 
Asemeni unei palide vedenii. .. 
Uitată de părinţi și de rudenii, 
De bucurii și de dureri străină, 


Se stinge 'n rând cu florile 'n grădină... 


www.dacoromanica.ro 


75 


76 POEZII 


SPRE PRIMĂVARĂ 


Vor înflori curând 
Pe coastă merii, 
Și va suna curând 
Ceasu 'nvierii, 


Schimba-va bruma grea 
In stropi de rouă, 

Ca să răsfrângă 'n ea 

O lume nouă: 


Un cer așa senin 
Cum nu mai fuse — 
Uita-vei orice chin 
Din zile-apuse. .. 


— Un flutur dă ocol 
Cătând o floare. 

Dar bate-așa domol 
Din aripi... moare... 


De ce te prind fiori? 

Ce gând te paşte? 

— Vezi tu, e trist să mori 
Când tot renaștel... 


www.dacoromanica.ro 


CREDINȚE.,,. 77 


CREDINȚE... 


De-apururea m'aţi urmărit, 
Invăluite 'n ceaţă, 

Cu farmecul nețărmurit 
Al dragostei de viaţă. 


Mi-aţi dat nădejde ca să lupt 
Cu griji şi cu necazuri, 

Ce-și grămădeau neîntrerupt 
Noianul de talazuri, 


Și-adesea de cădeam înfrânt 
De trudă și durere, 
Găseam la voi și crezământ 

Şi leac de mângâere, — 


Inveselind cărarea mea 
Cu-alai de sărbătoare. 
Copil îndrăgostit de-o stea, 
De-un cântec sau de-o floare... 


Și-acum vă duceți rând pe rând— 
Ieri una — astăzi una... l 
Mă păräsiți așa curând, 
Pieriţi pe totdeauna?.., 
Dar eu atunci al cui rămâi 
O, dragi credințe moarte! 
Pe drumuri fără căpătâi, 
Vai, cine-o să mă poarte?,,, 


www.dacoromanica.ro 


78 POEZII 


RUGĂ 


Uliţele 'negurate 

Luna în argint le 'mbracă, 
Limpede un clopot bate 
Straja cea dintâi, 


In grădină doarme floarea, 
Doarme fluturul pe floare: 
Până și privighetoarea 

A tăcut acum... 


O, natură, împrumută-mi 
Din odihna ta o clipă — 
Vino, dulce somn, sărută-mi 
Ochii obosiţi. . . 


www.dacoromanica.ro 


MELANCOILIEI 79 


MELANCOLIEI 


Ce timpuriu m'ai cucerit, iubită 
Melancolie, credincioasă soră ! 

Era într'o Duminecă 'nflorită 

Și satul tot, de vale, strâns la horă... 


M'am dus și eu. La vesela serbare 
Priveam așa pierdut, și 'ntâia oară 
In sufletu-mi simții cum se strecoară 
Fiorul tău de dulce întristare. 


Instrăinat de-atâta veselie, 

Am căutat singurătatea 'n cetini... 

Atunci te-am cunoscut, melancolie, 

Și vezi, de-atunci rămas-am buni prietini. .. 


www.dacoromanica.ro 


8o POEZII 


ICOANE DIN CARPAŢI 


Un șuer lung — gem osii ferecate — 
Un strigăt viu — nebun de libertate! 
Pe roți uruitoare 

Vagoanele urnite 

Alunecă ușoare 

Mai iute, mai grăbite, — 

Dar inima-mi nebună 

Mai iute-ar vrea să meargă 

Și bate 'n piept, să-l spargă 

Să sboare 'n lumea largă 

De-atâta voe bună! 


Griji amărite, sbuciumări deșarte 

Vă las de-acum! 

Vă las cu bine! La o parte! 

Voi n'aveţi ce-mi căta la drum! 
Pieriţi, întunecate duhuri! 

Sunt liber ca ciocârlia 'n văzduhuri! 
Imi flutură părul în vânt, 

Și cânt, — 

Mă chiamă 'n zare munții, munţii mei! 
Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei! 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE DIN CARPAȚI 


Ce dor i-a fost poetului 

De freamătul brădetului, 

De murmurul izvorului, 

De fluerul păstorului, 

De glasul păsărelelor 

Și — de vecinul stelelor — 

De vârful Caraimanului 

Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului!... 


II 


Stă Caraimanul 'negurat 
Moşneag în veci cu fruntea sus; 
Slävitul zilei împărat 

Incet se lasă spre apus. 


Și cum se uită la moșneag, 

Se mai oprește-o clipă 'n loc: 
I-asvârle cu un zâmbet drag 
Pe frunte-un diadem de foc. 


lar după culmi doi nourași 
Urcând tiptil, în zare, sus, 
Râd răsfățaţi și drăgălași 
Privind idila din apus. 


il 


Fânu-i strâns și de pe luncă 
Oamenii spre casă vin. 
Lacrimă de-argint, scântee 
Steaua serii în senin, 


Văile-alburesc în zare, 
Satul se 'nvelește 'n fum. 
Cel din urmă car răscoală 
Colbul adormit pe drum. 


www.dacoromanica.ro 


82 


POEZII 


Dulce și încet se 'ntinde 
Tihna pe pământ şi 'n cer... 
Sus pe deal, răsare luna, 
Melancolicul străjer. 


IV 
Din culmea Vârtfului-cu-dor 


Mă uit în zări senine 
Și iar m'apucă aprig dor, 
Odorul meu, de tine. 


Departe, peste munți și văi 
E casa ta cea mică— 

Sunt duși în sat părinţii tăi 
Și 'n prag stai singurică... 


Că nu-s un vultur... să mă salt 
Din plaiurile-aceste, 

Și ca un fulger din înalt 

Să cad fără de veste. 


Și să te iau cu mine, sus, 
Și să te duc la mine, 
Departe, unde lacrimi nu-s, 
In zări în veci senine. 


y 


Este ceasul când truditul 
Muncitor voios aruncă 

La o parte grija zilei 

Și uneltele de muncă; 
S'au întors dela pășune 
Liniștitele cirezi, 

Umbre cresc pe nesimţite 
Prin grădini şi prin livezi. 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE DIN CARPAȚI 


Dar un svon de mii de glasuri 
Umple zarea fără veste: 

Craiul zilei, stând s'apună, 

A încremenit pe creste. 

Văile răsună toate, 

Dealurile viu răspund 

Și vijelios se 'nalță 

Pulberea departe 'n fund. 


Sună dealul, valea sună, 
Stă văzduhul să se spargă 
De tălăngi nenumărate 

Ce izbesc în bolta largă, 
Căci coboară dela munte 
Oile, și curg puhoi — 

Cu un greu potop de ceață 
Inainte și 'napoi... 


Un berbec cu coarne 'ntoarse, 
Tacticos și prea cuminte, 
După gât c’ un clopot mare, 
Merge singur înainte. 

Pe la margine dulăii; 
Urechiatul la mijloc, 

Cu desagli grei în spate 
Anevoe-și face loc, 


Iar prin pulberea de aur 
Tocma 'n capul celălalt 
Crește umbra "'ntunecată 

A ciobanului înalt: 

Cu căciula într'o parte, 

El pășește plin de fală, 

Sara purpurie-i schimbă 
Zeghea 'n mantă triumfală... 


www.dacoromanica.ro 


6t 


83 


84 


POEZII 


VI 
DOINA 


Se tânguesc 
Tălăngi pe căi, 
Şi neguri cresc 
Din negre văi, 
Plutind pe munţi... 
La făgădău, 
La Vadul-Rău, 
Sus, la răscruci, 
Vin trei haiduci 
Pe cai mărunți... 


Grăesc încet... 
Un scurt popas — 
Și spre brădet 
Pornesc la pas 
Cei trei călări... 
Sus, peste plai 
Tăcutul crai 
Al nopții reci, 
Umbrind poteci, 
Se "'nalță 'n zări... 


Și neguri cresc, 
S'anină 'n crăngi; — 
Se tânguesc 
Și plâng tălăngi 
Pe căi pustii... 
Se duc uitaţi 
Cei trei fârtați, 
Săltând în șa, 
Plutind așa, 
Ca trei stafii... 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE DIN CARPAȚI 


Dar când ajung 

La cotituri, 
Un chiot lung 

Din mii de guri 
Dărâmă stânci... 

Haiducii mei 

Doinesc toţi trei; 

Și clocotesc 

Și hohotesc 
Păduri adânci... 


VII 
CIOBĂNAȘUL 


La curte vine-un ciobănaș 
Când îi abate lui să joace, 

Și mult e hoţ și e posnaș— 
Că e copil din munți, și pace! 


Sunt rupte bietele-i opinci, 
Căciula lui în fund e spartă, — 
Dar el c'un pumn doboară cinci 
De-i cată unul şi-altul ceartă. 


Și cum e scurt și îndesat, 

Râd, dar se tem de el feciorii — 
Și parcă-i el mai mare 'n sat, 
Că joacă tot în fruntea horii. 


El dă porunci la lăutari, 

A lui e cea mai mândră fată — 
La el se uită mici și mari — 
Și-apoi acela-i joc odată! 

Acum o prinde frumușel, 

Acum o lasă și-o îngână, — 

Și moare fata. după el, 


Când o 'nvârtește pe sub mână.., 


www.dacoromanica.ro 


85 


86 


POEZII 


Iar când ceilalți se 'ncurcă 'n joc 
Și-abia se 'ndeamnă slab din gură, 
Tot el aruncă, la noroc, 

Cea mai frumoasă strigătură.. . . 


VIII 
CU FRUNTEA 'N MÂNA ALBĂ... 


Cu fruntea 'n mâna albă răzemată, 
Cânta frumoasa fată la fereastră, 
Cânta de dor — 

Și glasu-i dulce și tremurător 

Se înălța în liniștea albastră 

A luminoasei nopți de vară... 


Căci era noaptea-adâncă, albă, clară 
Și tristă cânta copila fermecată. 

De liniște și de singurătate, — 

Și singură se asculta cântând, 

Și nu sfârşea un cântec jumătate 
Că altul îi venea mereu în gând 

Și nu știa nici ea de unde vin 
Aceste triste cântece uitate... 


Cânta de dor și chin, 

De lacrimi tăinuite în tăcere, 
De zile de sbucium și nopți de veghere 
Și de chemări, de patimi neînvinse 
In desnădejdea brațelor întinse, 

De ani pustii de lungă așteptare, 
De zilnice-amăgiri, 

Și hohote de plâns la deșteptare.,. 


Incremenise brazii ascultând 

In liniște... pe uliți niciun pas... 
Doar Prahova cea fără de popas 
Curgea în vale, 

Amestecând în al copilei glas 

Tot murmuru 'necat al apelor sale... 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE DIN CARPAȚI 


IX 


Jos, între care, 
Vitele rumegă ; 
In depărtare 
Văile fumegă. 


Dorm muncitorii 
Pe lângă focuri: 
Apele morii 
Murmură 'n scocuri, 


Scapără stelele... 
Ceasul în care 
Dănţue ielele 
Lângă izvoare... 


Sprintene, vesele 
Peste coline 
Joacă miresele 
Apelor line. 


X 
LA GURA PEȘTERII 


La gura peşterii adânci 

Stam lângă foc în fapt de sară, 

Și flăcările, aruncând pe stânci 
Roșateca lor pară, 

Inchipuiau o horă de fantasme, 

In apele șerpuitoare 

Cu scoboriîri și creșteri 

De sute de izvoare 

Işi îngânau eternele lor basme 

In fundul neștiut al negrei peşteri... 


www.dacoromanica.ro 


87 


POEZII 


Trosneau din foc, scântei din când în când, 
Și sus pe cer, s'aprinse 'ntâia stea. 

Ci eu stăteam la foc, visând 

Și ascultam la pustnicul bătrân, 

Ce-mi povestea 

Minuni adânci din cuibul lui de brazi... 


... De mult, de mult, trăia un neam păgân 
De oameni, mai puternici și mai mari 

Ca oamenii de azi, 

P'aceste plaiuri binecuvântate. . . 

Ei nu știau de sapă și de plug, 

Caveau de toate cele din belșug, 

Așa precum le-a fost lăsat Prea-Sfântul. .. 


Și au venit din locuri depărtate 
Puhoi de seminţii 

Și au umplut pământul 

Cu sgomotul neostoitei lupte 

Și strigăte pustii... 

Un veac întreg luptară în zadar 
In frământări neîntrerupte 
Cu-acești vrăjmași, 

Dar, biruiţi, wau mai putut să ţie 
Și au fugit și s'au ascuns 

Departe 'n fundul fără de hotar 
Al peșterii, de nimeni nepătruns. .. 


Și-acolo au și-acum împărăție 

Bătrânii uriași, 

Şi-adese 'n nopțile senine, 

Când liniştea domnește 'n bolți, pustie, 
Pân' la urechia noastră vine 

Un vuet surd de pași... 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE DIN CARPAŢI 89 


Astfel îmi povesti sihastrul, — 
Apoi tăcu... 

O liniște de vraje se făcu, 

Și fumul se 'nălța albastru, 

Iar flacările aruncând pe stânci 
Potopul lor de pară, 
Inchipuiau o horă de fantasme 
Și apele fierbând clocotitoare, 
Cu scoborîri și creșteri 

De sute de izvoare, 

Iși îngânau eternele lor basme 
In noaptea fără fund a negrei peșteri... 


XI 


Fantastic norii se 'nveșmântă, 
Străpunși de suliți lungi de aur 
Şi ca 'ntr'un lac de sânge crește 
Intreaga zare 'n spre coclaur,. 


Semn de război!... Un glas de bucium 
Din văi, mă face să mă speriu... 
Visam, Austrie, că 'n flăcări 

Se darmă vechiul tău imperiu... 


XII 


Dar soarele coboară 'n asfinţit. 
Din văi cresc neguri cenușii, 
Năvală dau pe culmi în sus 
Și clopotele-au amuţit. 


Pe gânduri dus, 

Călugărul desculţ a 'nchis 
Străvechiul paraclis, 

Și intră în chilia-i de sihastru, 


www.dacoromanica.ro 


POEZII 


Dar negurile cresc, mereu întind 
Zăbranicul lor lung, întunecat... 
Pe rând s'aprind 

Făcliile văzduhului albastru, 
Luceafărul scânteietor răsare 

Și luminiţe licăresc prin sat, , . 


Departe orga surdă a pădurii 

Cu mii de șoapte, taine de izvoare, 
Răsună 'ncet, răsună lin — 

Pe urmă tace... 


O ceas divin! 


Acum începe mândrul parastas 

In templul veșnic al naturii... 
Sus, peste lumea adormită, mută, 
Potir de-argint, în mâna nevăzută 
A îngerului purtător de pace, 

Se 'nalţă luna dintre brazi... 


Gigantic preot în odăjdii sfinte, 
Străluce Caraimanul solitar... 


Și tu, pierdut, o suflet, în extaz, 
Cazi în genunchi... 


www.dacoromanica.ro 


CÂND SEARA 'N CEASURI DE SINGURĂTATE... 


CÂND SEARA'N CEASURI DE 
SINGURĂTATE... 


Când seara 'n ceasuri de singurătate 
Imi sprijin fruntea visător pe mână, 
Povești străbune, cântece uitate, 

Cu glasuri de tilinci îndepărtate 

Imi amăgesc iar gândul și mă 'ngână — 
Și-atunci te văd plutind surâzătoare 
Din negura de vremi băsmuitoare. . . 


Eşti tu, izvor de nouă poezie, 

Prilej de gânduri vechi, urzite iară, — 
O drăgălașă muză populară! 

In ochii tăi e cer senin de vară 

Și fermecata mea copilărie 

Mi-o readuci, de tine-ademenită. . . 
Fii dar la vatra mea binevenită! 


Ca 'n alte vremi și-acum fă să coboare 
Asupra-mi iarăși liniștea dorită, 

Să uit de tot, uitat de-orice ispită, 
Să-mi pară lumea palisțe 'nflorită, 

Și orice zi să-mi fie sărbătoare, 

Să pot trăi, străin de glasul urii, 

Ca un copil cuminte al naturii... 


www.dacoromanica.ro 


92 POEZII 


TERTINE 


Aș vrea să cânt—să 'mbrac în mândre rime 
Norocul rar ce 'n cântec nu încape, 
Căci nu e vers pe lume să-l exprime. 


Ci ca 'ntr'un murmur nesfârșit de ape 
Ce se revarsă 'n valuri de-armonie, 
Din mii de glasuri ce-l vrăjesc de-aproape, 


Sărmanul suflet cearcă, şi nu ştie 

Ce ton să prindă, ce cuvânt s'aleagă, 

Căci toate-l chiamă, ’l strigă și-l îmbie... 
Iar eu stau mut, — și-aș sta vecia 'ntreagă 
S'ascult uimit la glasurile-acele, 

Privind în ochii tăi albaștri, dragă, — 


Vis întrupat al visurilor mele! 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC 93 


CÂNTEC 


Vezi, dragii oaspeţi le-au venit 
Și pomii toți s'au premenit 
De sărbătoare — 
Grădina-i templu plin de svon, 
Albina-i psalt, — și orice floare 
Un sfânt amvon. 


Sub streșini cuiburile vechi 
Ascund iar vesele perechi 


De rândunele, — 
Și cuiburi nouă se clădesc — 
Iar eu, furat de-un vis, privesc 

Zâmbind la ele. 


O spune-mi, dragă rândunea 
Ce sbori mereu în preajma mea, 
Tu știi mai bine: 
O să-mi ajute Dumnezeu 
Să-mi pot alcătui ca tine, 
Un cuib al meu? 


www.dacoromanica.ro 


94 POEZII 


NURNBERG 


Pe lângă ziduri vechi de vechi palaturi 
Trec adâncit în gânduri, pe 'nserate, 
Pe-aici cântau de mult fântâni curate, 
Râdeau grădini cu înflorite straturi. 


Azi sunt ruini, şi gându-abia străbate 

In negura acelor negre leaturi,. . 

Dar de mă 'ntorc și cat, pierdut, în laturi, 
Le văd și-acum acolo 'm vis pe toate. 


Acel ce astăzi numele mi-l poartă, 
A mai trecut pe sub aceeași poartă? 
A mai trăit, acuma ani o mie, 


O altă viaţă, neștiută mie? 


Adesea iarna când natura-i moartă, 
Ne 'mbat 'un miros vag de iasomie... 


www.dacoromanica.ro 


GRĂDINA MORȚII 95 


GRĂDINA MORŢII 


Ţi-aduci aminte de grădina morții? 
Era 'n amurg, când ziua se îngână 
Cu noaptea, și, ţinându-ne de mână, 
Lăsasem paşii noştri 'n voia sorții. 


Mergeam domol, vorbind în taină, până 
Ne-am pomenit de-odată 'n faţa porţii 
Și 'ntrarăm în lăcașul unde morții 
Dorm înfrăţiţi de veșnica stăpână. 


Ameţitor plutea "n răcoarea serii 
Mireasma florilor de pe morminte, 
Și pătrundea fiinţa noastră "'ntreagă. 


Infioraţi de farmecul tăcerii, 


Tăceam și noi... Mai ţii tu încă minte 
Intâia noastră sărutare, dragă? 


www.dacoromanica.ro 


96 POEZII 


CÂRLOVA 


Văzut-aţi voi, când primăvara vine, 
Acele flori plăpânde, delicate, 

Care 'nflorite-abia, mor împăcate 
Vestind albastrul zilelor senine? 


Așa poetul unor vremi uitate 
Solit a fost de armonii divine 
Ce-au fermecat o clipă din ruine 
Târgoviștea cu vechile-i palate. 


Cu el venea o 'ntreagă primăvară 
De cântece, — dar fu ursit să piară... 
Trist sol sfios al zărilor albastre, 


Simţind că moartea timpurie-l darmă, 


Aruncă ’n zorii deșteptării noastre 
Intâiul glas de trâmbiță de-alarmă! 


www.dacoromanica.ro 


GORUNUI, LUI HORIA 


GORUNUL LUI HORIA 


Străjer străvechi și plin de bărbăție 
Gorunul uriaș spre ceruri cată... 

La umbra lui, pe-o noapte 'ntunecată, 
Trei căpitani și-au fost jurat frăție. 


Ei s'au legat cu inima curată 

Să-și mântuiască neamul de robie, 
Luptară dârji, — dar prinși prin viclenie, 
S'au săvârşit — martiri-eroi — pe roată. 


Trecură ani... Cumplit ofta iobagul 
In lanțuri și mai crunte ca 'nainte, 
Ingenunchiat de cei atotputernici, — 


Când iată, tânăr Crai ridică steagul... 
Și sub gorun aceleași jurăminte 
Răsună: « Moartea domnilor nemernici | » 


* 

Dar n'au vrut cei de sus să-l înțeleagă 
Și după mari izbânzi şi zile-amare, 
Intr'o colibă, făr'o lumânare, 


S'a stins pustie, viaţa lui pribeagă. 


www.dacoromanica.ro 


97 


POEZII 


Il îngropară sub gorunul mare, 

La umbra-i, ce-i fusese-așa de dragă, 
Pe când ai lui umplură lumea 'ntreagă 
Cu-al doinei vaier fără de-alinare! 


Bătut de ploi, de nopţi vijelioase, 
Cercând zadarnic pe urmași să-i cheme 
La luptă nouă, — stăruie și azi 


Gorunul falnic, neînfrânt de vreme, 
Ci trist își pleacă crengile-i stufoase, 
Umbrind mormântul marelui viteaz. 


* 


Ce 'nseamnă însă-a cerului mânie? 

Ce 'nseamnă norii vajnici de sadună? 
Gorunul azi mai greu din ramuri sună, 
Parc'ar voi eroul să-și învie! 


In hohote de plâns ar vrea să-i spună 
Cai lui uitară drept și datorie; 

El cere-un semn din ceruri, să-i îmbie 
La lupta sfântă, ca în vremea bună... 


Și iacă| Trăznet zguduie gorunul 
Și val de crengi acopere mormântul, 
In care mândrul Crai își doarme somnul... 


Ci stau toți muţi, și n'a 'nţeles niciunul: 


Zadarnic Domnul și-a rostit cuvântul, 
Căci au pierdut credința lor în Domnul! 


www.dacoromanica.ro 


RĂSLEȚE 


RĂSLEȚE 
I 


De ce sunt trist, mă ’ntrebi? O iartă, iartă! 
Nu pot să-ți spun... La ce ţi-aș spune ție? 
De ce să 'ntunec dulcea veselie 

Din ochii tăi cu jalea mea deșartă? 


Tu ești un crin ce crește pe câmpie 

Și poţi să stai de strajă 'n rai, la poartă. 
Pe mină însă un blestem mă poartă 

Ca pe o frunză dusă ’n vijelie... 


De-aceea lasă 'n clipele aceste 
Să uit ce-a fost și ce va fi odată, 
Și să visăm privind cum înserează 


Până s'o stinge cea din urmă rază, 
Până ce umbra nopţii 'ntunecată 
Ne-a coperi, cu 'ncetul, fără veste... 


II 


De m'ai urî, tu înger între fete, 

N'am să mă plâng și nimeni mo să știe: 
Voi îngropa în neagra mea chilie 
Durerea unei inimi sfâșiete, 


Li 
www.dacoromanica.ro i 


100 


POEZII 


Ci 'ntr'un amurg, în liniște târzie 

Când frunze sboară 'n vânt împrăștiete, 
Trist voi întoarce faţa la perete 

Şi voi închide ochii pe vecie. 


Or trece ani... Și-odinioară, poate, 
Vei răscoli prin vechi hârtii, copilă; 
In taina odăiței parfumate, — 


Vei stoarce-atunci o lacrimă de milă 
Citind un nume pe un colţ de filă, 
Intr'un caet de cântece uitate... 


III 


M'a sărutat pe frunte blând iubirea... 
De-atunci de-un cântec sufletul mi-e plin. 
M'a sărutat așa de lung, — şi lin 

In ochii mei și-a înnecat privirea. 


Privirea ei albastră, de senin, 

N'o pot uita, şi-mi răscoleşte firea... 
Și eu credeam că e închipuirea 

Din visuri ce se duc şi nu mai vin. 


Iar cântecul, ca pe un scump tezaur, 
In suflet l-am păstrat amar de vreme, 
Dar azi îmi face inima să-mi salte: 


O, daţi-mi lira strunelor de aur! 
Ea singură doar poate să recheme 
Simţiri așa de sfinte și înalte... 


www.dacoromanica.ro 


NEPĂSAREB 


NEPĂSARE 


Oricâte vorbe rele să ne iasă 

Și-oricât venin în ele s'ar ascunde, 

Ca Venera când se ivea din unde 

Eşti tu de mândră, dulcea mea crăiasă. 


In fericirea noastră mor pătrunde, 

Și vom gândi, când clevetirea pasă 

Pe lângă noi, șoptind, — și nu ne pasă, 
Că lumea tot aceeași e oriunde. 


Doar tu altar îmi ești, și-mi ești icoană 
Și dragostea mi-e sfântă și curată 
Ca floarea. neatinsă-a primăverii, 


Ca și iubirea fără de prihană, 
Scăldată într'a raiului lumină, 
Ce-o preamăreau în zile vechi truverii. 


www.dacoromanica.ro 


102 POEZII 


ȘINCAI 


Din vechi hrisoave, din scripturi bătrâne, 
Strângând de-avalma note pentru Hronic, 
Așa-l văd eu pe tânărul canonic, 
Istoricul semeț și dârz de mâne. 


Când cei puternici l-agrăiau ironic, 

El nu știu mânia să-și înfrâne. 

Mișei, l-au prigonit, l-au scos din pâne, 
Dar — n'au înfrânt curajul lui demonic. 


Ca Dante, ne 'nțeles, pribeag prin sate 
Il văd apoi, purtând, trudit de cale, 
Gigantica sa operă în spate, 


Intreg trecutul naţiunii sale: 


Un alt Infern, mai crunt, mai plin de jale, — 
Căci toate 'n el erau adevărate! 


www.dacoromanica.ro 


SONET MODERN 103 


SONET MODERN 


Se "'ntinde fără de hotar câmpia 
In visul liniștei de-amiaz furată. 
Doar, ca o liră 'n aer spânzurată, 
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia, 


Dar ce nor alb departe 'n drum s'arată? 
Tot vine, crește, — parcă vijelia 
I-ar da avânt şi i-ar spori tăria. 
Cum trece vâjâind ca o săgeată! 


Săltând în fuga roţilor pripite 
Ca și un monstru cu-aripi înmiite, 
Căruța Modei piere la răspânte, .. 


A izbutit doar câteva clipite 


Măreaţa pace-a firii să 'nspăimânte, . . 
Sus, ciocârlia n'a 'ncetat să cânte. 


www.dacoromanica.ro 


104 POEZII 


CÂNTEC DE LEAGĂN 
Corinei 
Hai, odor, hai, păsărică, 
Dormi, o, dormi fără de frică, 
Să te-alinte 
Moș cuminte 
Şi să-ţi cânte "'ncetinel: 
« Mugur, mugur, mugurel... » 


Ingeri vin tiptil și-alene 

Să te mângâe pe gene 

Și mi-ţi leagă 'n 

Dulce leagăn 

Fraged trupușor de crin, 

Ca s'adormi frumos și lin... 


Ce tresari?... Nu-i nime, nime... 
Liniște și 'ntunecime, 
Doar zefirul 

Musafirul 

Cel șăgalnic și pribeag 

A trecut pe lângă prag... 
Și-a trimis o gâză mică 
Să-ţi aduc 'o scrisorică 

Și să-ți spună 

Noapte bună, — 

Că și el, sătul de drum, 
Merge să se culce-acum... 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC SFÂNT 105 


CÂNTEC SFÂNT 
Corinei 
Cântecul ce-ades i-l cânt 
Când te-adorm în fapt de sară, 
Puiule, e-un cântec sfânt, 
Vechi și simplu dela ţară. 


Mama mi-l cânta și ea 

Şi la viersul lui cel dulce 
Puiul ei se potolea 

Şi-o lăsa frumos să-l culce. 


Azi te-adorm cu dânsul eu, 
Ieri — el m'adormea pe mine 
Și-adormi pe tatăl meu 
Când era copil ca tine... 


Mâine, când voi fi pământ, 
Nu-l uita nici tu, — și zi-le 
Zi-le doina, cântec sfânt, 
La copiii tăi, copile! 


www.dacoromanica.ro 


106 POEZII 


TĂLĂNGI 


S'aud de pretutindeni tălăngile sunând, 

Plâng unele cu larmă și altele 'n surdină, 
Răspund şi dau de ştire că turmele 'n curând 
Vor coborî la șesuri... 


In galbena lumină 
De-abia le-auzi cum sună, mai jos, tot mai departe... 
Le-adună vântul parcă în negre văgăuni 
Și-apoi le-alungă iară pe văi şi iar le 'mparte 
Ca glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni... 


Trezite din prăpăstii de plânsetele lor, 

Cresc negurile sure, alunecând tăcute, 

Ies după stânci în pripă și pier ca un decor 
Retras de mâna unei fiinţe nevăzute... 


Apar din altă parte, sporind acum treptat 
Şin falduri, ca o mantă, se lasă peste munte, 
Iar piscul singuratec, sub cerul întristat, 
Posomorît își trage căciula peste frunte... 


www.dacoromanica.ro 


LINIŞTE 107 


LINIȘTE 


Fantastic joacă rândunici sglobii 
In cerul plin de umbră și lumină 
Și-i linişte adâncă în grădină, 
Sub piersicii cu flori trandafirii... 


Cu braţele sub cap, ce bine mi-i 

Cum stau așa, în liniştea divină: 
Pământu-i cald și chiamă la hodină, 
Intocmai ca o mamă pe copii... 
Pământ, bătrână gazdă primitoare 

A tuturor trudiților din lume, 

Ce bun ești tu în zilele cu soare! 

Tu-i hodinești, i-aduni, îi legeni lin 

La sânul tău, și nu-i întrebi de nume, 
Nici unde merg, și nici de unde vin... 


www.dacoromanica.ro 


108 POEZII 


NOAPTEA DE MAI 


Plăsmuiri de basme 
M'au împresurat? 
Aripi de fantasme 
Poate-au scuturat 


Aur peste ele? 
Cine dete oare 
Strai de sărbătoare 
Gândurilor mele? 


Stau încremenit — 
Parcă niciodată 
N'am mai pomenit 
Noapte-așa 'nstelată, 


Floare de cireș 

Mai strălucitoare, 
Tril mai fără greș 
De privighetoare | 


Luna iese-acum 

Și 'n albastra noapte 
Ninge-argint pe drum, 
Umple tot de șoapte; 


www.dacoromanica.ro 


NOAPTEA DE MAI 199 


Adâncite 'n vis 
Florile grădinii, 
Gingașul narcis, 
Iasomia, crinii, 


Trandafirii 'nvolți 
Sub catapeteasma 
Uriașei bolți 

Işi unesc mireasma ; 


Taine din povești 
Murmură 'n fântână... 
Unde zăbovești, 
Dulcea mea stăpână? 


Tremură de dor 
Gândurile mele: 
Nu te 'nduri de ele 
Tu, stăpâna lor, 


Care 'n orice floare 
Pui un curcubeu, — 
Tu surâzătoare, 
Rază 'n plânsul meu! 


www.dacoromanica.ro 


IIO POEZII 


IN OCHII TĂI... 


In ochii tăi adânci, de-mi pare 
Că ei cuprind pământ și cer — 
Eu nu știu cum se face, dar e 
Atât tulburător mister, 


Că stau, când îmi răsar în cale, 
Prins de-un fior necunoscut 

Și urma pasurilor tale 

Sfios mă plec să ţi-o sărut... 


Și nu știu cine ești anume 
Când mă priveşti întrebător: 
Din îngeri rătăcită 'n lume, 
Vreo soră vitregă de-a lor? 


www.dacoromanica.ro 


TE DUCI III 


TE DUCI 


Te duci, și cum zâmbești nepăsătoare 
M'abat din cale și mă simt murind... 
Pierdut spre tine braţele-mi întind 
Ca 'n urma unei viziuni fugare, — 
Dar nu mai pot în ele să te prind. 


Te duci, — și ca o umbră rătăcită 
Te voi dori în zilele pustii, 

Te voi striga în nopţile târzii, — 
Și 'n veci voi plânge vârsta fericită 
Când nu știam ce 'nseamnă a iubi! 


O, dulce fericire risipită ! 

De ce-ai venit și pentru ce-a fost scris 
Să-mi schimbi tu viaţa 'n iad și 'n paradis? 
Te duci și simt pe fiece clipită 

Că pierd în tine cel din urmă vis... 


www.dacoromanica.ro 


xI2 POEZII 


CU OCHII TĂI... 


Cu ochii tăi albaștri, dar 
De-o strălucire-așa ciudată, 
Tu m'ai făcut să plâng amar 
Când m'ai privit întâia dată, 


Din clipa cea dintâie deci 

Am presimţit că ești femeia 

Pe care voi iubi-o 'n veci, 

Și-a fost de-ajuns în clipa-aceea 


Doar o privire să-mi arunci 
Și inima porni să-mi bată, 
Așa de parcă pân' atunci 
Nu mai bătuse niciodată... 


Robită de privirea ta 
De-atuncea inima mea bate 

Și 'n veci eu nu te voi uita 
Decât dac’ am să uit de toate! 


www.dacoromanica.ro 


DE PROFUNDIS II3 


DE PROFUNDIS 


O, Doamne, câte ţi-am cerut 

Și ce mi-ai dat în schimb tu mie! 
Potop de chin dela ’nceput 

Și-abia un strop de bucurie... 


Dar dacă-mi îmbiai plăceri, 
Curând nu mă scârbeam de ele? 
Mai jalnici astăzi decât ieri 
N'ar trece anii vieţii mele? 


Și-aș resimţi atât de des 
Fiorul sfânt de poezie 
Și-adâncul farmec ne 'nţeles 
Ce numai cine-a plâns îl știe» 


O, nu e nimănui iertat 

Să ceară mila ta divină, 
Decât când și-a răscumpărat 
Intreaga vieţii sale vină .. 


De-aceea azi când nimicit 

Văd visu-mi cel mai scump, simt bine: 
Nu-i nimeni mai nefericit, 

Nici vai, mai fericit ca mine! 


www.dacoromanica.ro 


114 POEZII 


AD MORTEM 


Secerătoare ce însufli teamă, 

Eu nu te văd purtând pe umăr coasă, 
Cu-orbite reci cum treci din casă 'n casă, 
Când nimeni nu te vrea, toți te blesteamă. 


Precum cei vechi te 'ntrezăreau frumoasă, 
Rănitu-mi suflet, palido! te chiamă: 

O, vino 'ncet şi dulce ca o mamă 

Și umbra ta pe ochi încet mi-o lasă. 


Că tu ești taina, liniștea, tăcerea, 
Limanul cel din urmă, mângâerea 
Din urmă-a celor obosiţi și triști; 


Tu singură ești vrednică să vindeci 


Un suflet bântuit de mari restriști... 
O, înger negru-al morţii, vino, vin' deci!... 


www.dacoromanica.ro 


ELEGIE 115 


ELEGIE 


De ce așa de trist rămâi 
Și trist înăbuși un suspin, 
Când rândunici în ţară vin 
Din țări cu rodii și lămâi 
Și vezi cocorii cei dintâi 
Rotindu-se sub cer senin? 


De ce așa de trist revii 

Și trist rămâi, suspini stingher, 
Când negurile iernii pier 

Și roua scântee 'n câmpii 

Și mii de ciocârlii sglobii 
S'avântă ciripind la cer? 


De ce așa de trist suspini 

Și trist rămâi și-atuncea când 
Vezi florile 'nflorind pe rând 
(Și chiar măceșii plini de spini) 
Și vezi pe-alee, prin grădini 
Părechi de 'ndrăgostiţi trecând? 


— Cum nai fi trist, cum n'ai ofta 
Când numai dragoste respiri 

In tot cuprinsul mândrei firi, 
Când toate râd în preajma ta 

Și plânge 'n tine inima 
Insângerată de-amintiri. . . 


www.dacoromanica.ro 8* 


116 POEZII 


TREC NOPŢILE 


Trec nopțile, trec nopţile senine 

Şi zilele senine trec şi ele 

Și după-o zi senină vine 

O noapte mai senină decâţ cele 
Care-au trecut, — cu spuza ei de stele 
Și vraja veșnic nouă-a lunei pline... 


Trec nopțile, trec nopţile senine 
Și tu-mi surâzi așa senin, copilă 
Pornită parcă tot pe sbeng și glume... 


De ce sunt totuși trist?... 

Vezi tu, mi-e milă 
De-atâta farmec, milă și de tine, 
Ca şi de tot ce e frumos pe lume 
Și efemer ca nopţile senine. 


www.dacoromanica.ro 


NOPȚI DE VEGHE 3I7 


NOPȚI DE VEGHE 


Nopți de veghe, nopți cu cerul 
Limpede cum e cleștarul... 
Umblă ziua alb ca varul 

Cine v'a 'nţeles misterul! 


Albe nopţi de insomnie, 
Nopți de vis și doruri pline, 
Mi-aţi vrăjit, o nopţi senine, 
Trista mea copilărie! 


Și de-atuncea, nopți albastre, 
Baldachinuri prinse 'n stele, 
Toate gândurile mele 

Sunt la voi, sunt ale voastre... 


Cu pleoapele deschise 

Stau și astăzi lângă storuri, 
Chinuit de-aceleași doruri, 
Fermecat de-aceleași vise, 


Până roșii prin perdele 
Intră zorile și-anină 

Fluturi palizi de lumină 
De păreţii casei mele. ,. 


www.dacoromanica.ro 


I$ POEZII 


O, SBOARĂ IAR... 


O, sboară iar pe drum de seară 
Trist cântec, pân” la casa Liei, 
La casa 'n veci iubitei sboară 
Și tainic la ferești adie-i. 


Adie-i la ferești și spune-i 
Stăpânei dulci și 'n veci iubite 
Povestea 'ntunecată-a unei 
Sărmane inime sdrobite. 


Să-i spui că nici să o blesteme 
Nici ură n'ar putea să-i poarte, 
Ci plânge, sângeră și geme 

Și o s'o cheme pân' la moarte; 


Și ce sălbatec a iubit-o 

In patima-i mistuitoare, — 

Și cum ea însăși a sdrobit-o, 
Cum a călcat-o ea 'n picioare! 


www.dacoromanica.ro 


CÂND MĂ GÂNDESC.... 


CÂND MĂ GÂNDESC... 


Când mă gândesc la viața-mi din trecut, 
Imi pare-un parc sălbatec și tăcut 
Ce, plin de cântec de privighetori, 
Lucea, pe vremuri, parfumat de flori... 


Și floarea cea mai mândră tu erai! 

Dar ceasul rău veni 'ntr'o zi de Mai, 
Veni năpraznic și te smulse-un smeu, 

Și mort de-atunci rămase parcul meu... 


Zadarnic, azi, pe aleele-i pustii, 
Asemeni unei palide stafii, 
Alunec trist și rătăcesc stingher, 


Visând că te-ai ascuns în vreun ungher... 


Ci 'n nopți cu lună când pierdut rămâi 
Pe banca unde ne-am iubit întâi, 
Visez că vii sub ramura de măr 
Ce-odinioară-ţi ninse flori în păr... 

Și 'n amintirea 'ntâiului sărut 

Re 'nvie paradisul meu pierdut, 


Imbracă iar fantastic strai de flori, 
Și plânge 'n triluri de privighetori. .. 


www.dacoromanica.ro 


TI9 


120 POEZII 


O, VREMEA... 


O, vremea câte zile negre-a tors, 

De când te-ai dus și nu te-ai mai întors; 
De când te-ai dus și singur m'ai lăsat, 
O, câte nopţi n'am plâns și n'am visat! 


De câte ori și azi tresar din vis, 
De parcă ușa lin s'ar fi deschis, 
Şi albă parcă-mi înflorești în prag, 
Și dulce sună râsul tău cel drag. 


De câte ori recad desamăgit 

De parc 'ai fost aevea și-ai fugit: 
Aud aproape pașii tăi ușori, 
Apoi departe... O, de câte ori, 


De câte ori ascult uimit și-aștept 

Să te re 'ntorci, să mi te-arunci la piept, 
In braţe să te prind, să nu mai pleci, — 
Deși știu, vai, că te-am pierdut pe veci! 


www.dacoromanica.ro 


MIE DOR DE-UN VIS... 


MI-E DOR DE-UN VIS... 


Mi-e dor de-un vis așa curat 
Și alb ca albul de hermină, 
Să râd ca florile 'n lumină, 
Să uit că ros e de vermină 
Copacul vieţii scuturat... 


Mi-e dor de tine, cea de ieri, 
Și iar visez că sunt cu tine... 
Și-atât de bine și senin e 
Când visul vine să m'aline 

Cu dulci şi line mângâieri... 


Visez că zâmbetu-ţi divin 

In cale iarăși luminează-mi, 

Că iar la pieptu-mi vii să-ți razămi 
Căpșorul scump, și-adormi în pază-mi 
Ca 'n vremile ce nu mai vin... 


Visez... dar visurile pier 

Curând, ca flori de brumă-atinse, 
Iar visul meu din urmă stins e... 
Cu braţe 'ntinse 'n gol și 'nvinse, 
Drag vis de ieri, în van te cer! 


www.dacoromanica.ro 


122 


POEZII 


Și fără tine viața mi-i 
Deșartă ca un țărm de mare, 
Pe care eu te chem din zare 
Și caut dus de se năzare 
Vreun semn pe apele pustii... 


Te chem și zi și noapte, dar 


Tu nu-mi auzi în veci chemarea... 


Și nu-i mai fioroasă marea 
In sbuciumarea ei, ca marea 
Mea jale, chinul meu amar! 


www.dacoromanica.ro 


ŞI DACĂ VII 123 


ȘI DACĂ VII 


Și dacă vii şi tu spre-a pune 
La căpătâiul meu o floare 

Ori ca să 'ngâni o rugăciune, — 
Voi tresări atunci eu oare? 


Cu mâinile-mi împreunate 

La piept, dormi-voi dus, iubită, 
Și inima-mi du va mai bate, 

Și harfa-mi va tăcea sdrobită.. . 


Dar te-am iubit așa de tare 

Și 'n veci așa-mi vei fi de dragă, 
Incât nici moartea nu-i în stare 
Să frângă lanţul ce ne leagă: 


Căci dacă viața mea e stânsă 
Și tu mă dai uitării mâne, 
In cântecele mele însă 
Iubirea-mi trainică rămâne; 


Și-oricât te-ai apăra "mpotriva 
Iubirii ce-o 'ngropai în ele, 
Fantoma-i tristă răsări-va 
Mereu din cântecele mele! 


www.dacoromanica.ro 


124 POEZII 


CÂNTECELOR 


Era pe semne hotărît 

De legi ascunse și fatale 

Să sufăr și să plâng atât, 

O, cântece de dor și jale 
Ce-adânci în mine-aţi izvorât 
Cum apa 'n stânci își sparge cale? 


De ce, când mă lăsam furat 
De tot ce-i sunet și culoare 
Și sufletul mi-era curat 

Ca trandafirul când înfloare, 
De ce nu m'aţi împresurat 

Atunci, de ce tăcurăţi oare? 


De ce atunci voi n'aţi venit 
Osana să cântaţi iubirii?... 
Ori poate v'au ademenit 

Mai mult osânda despărțirii 

Și spinii care-am fost menit 
Să-i port pe frunte ca martirii? 


De ce-aţi tăcut atunci când eu 
V'aș fi 'nţeles așa de bine, 

Și năvăliţi în jurul meu 

Acum, ca roiul viu de-albine 
Pe care-l tot alungi mereu 

Dar, murmurând, mereu revine? 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTECELOR 125 


Prea tristă-i struna ce-o sunaţi 
Acuma 'n inima-mi nebună, 

Prea multe 'ntr'una v'adunaţi 
Precum privighetori s'adună 

In Mai, prin tei încununaţi 

De flori, în mândre nopţi cu lună... 


Vai, cântece, tăceţi puţin! 
Tăceţi, că nu mai am putere 
Să plâng, — și e paharul plin... 
Repaos sufletul meu cere 

Și pace dup’ atâta chin... 
Tăceţi, — mi-e sete de tăcere... 


www.dacoromanica.ro 


126 POEZII 


SE 'NTORC IAR ZILELE NOROASE... 


Se 'ntorc iar zilele noroase 
Cu negurile somnoroase 
Și-amurgurile timpurii — 
Vin dimineţile urîte 

Și nopţile posomorîte 

Și lungi şi negre și pustii... 


Copacii, despuiaţi şi jilavi 

Și trişti ca cerșetorii schilavi, 
Gem biciuiţi de vânt şi ploi, — 
Podoaba lor de-odinioară 

O sdreanță putredă-i ce sboară 
Şi-i tăvălită în noroi... 


Veni-vor zilele senine, 

Vor râde florile 'n grădine 

Sub arcul cerului senin... 
Veni-vor toate iar, ştiu bine... 
Ci eu, cu toamna care vine, 
Maş duce, ca să nu mai viu... 


www.dacoromanica.ro 


CU MINE... 


CU MINE... 


« De unde vii așa târziu, 

Așa pierit și alb la faţă, 

De pari întors dintr'un sicriu, 
Din lumea celor duși din viață? » 


— «Sunt umbra celui ce ţi-a fost 
De mult un bun tovarăș ţie, 

Și cer vremelnic adăpost 

La ora-acestei nopți târzie... » 


«O, spune pentru ce te-ai dus, 

De ce-ai rămas pribeag prin lume? » 
— « Ardea în mine-un dor nespus 
Să văd și eu pe-acolo cum e» 


4 Și ce-ai găsit, și ce-ai văzut 
Pe unde-ai fost, o frate bune?» 
— « Nimic din câte-am fost crezut 


Și-am plâns mai mult decât pot spune... 


www.dacoromanica.ro 


127 


128 POBZII 


PRIMĂVERII 


O tu cea mai frumoasă dintre zine 

Cu tot alaiul tău de bucurii, 

Toţi te-așteptăm cu-atâta dor să vii: 
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine! 


Și ce-mi aduci tu care pe câmpii 
Pui flori, și cerului dai zări senine 
Și cântec luncilor, și unde line 
Izvorului, — ce daruri tu-mi îmbii? 


Ce vis cerca-va. de isnov s'alinte 
Un suflet amăgit de-atâtea ori? 
O, dac’ aș ști că visul iară minte!.., 


Atuncea poate-aș rămânea cuminte 


Și m'aș uita cu ochi nepăsători 
La iarba care crește pe morminte.. , 


www.dacoromanica.ro 


ÎNSERARE 129 


ÎNSERARE 


S'a înserat. Ușor se 'nalță fumul 

De prin ogeaguri către bolta vastă, 
Domol coboară turma de pe coastă, 
Umplând cu larma de talange drumul. 


Blând florile în liniștea lor castă 

Iși dăruesc văzduhului parfumul 

Și noapte-și cerne peste toate scrumul, . . 
Ici-colo numai licăre-o fereastă.. . . 


Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... 
Luceafărul în alba-i strălucire 
Răsare sus... Și-atâta sfântă pace 


Domneşte-acuma peste 'ntreaga fire, 
Că sufletul aripele-și desface 
Ca să se piardă în nemărginire,,, 


www.dacoromanica.ro 9 


130 POEZII 


STELELE 


Trăind vremelnic pe pământ 
Eşti prea departe azi de stele — 
Dar, suflete, nu-i un cuvânt 

Să nu mai năzuești spre ele... 


Știi tu ce spun necontenit 

Cu licărirea lor senină 

Când cauţi trist și ostenit 
Din noaptea globului de tină? 


«O, lasă lumea de noroi 

Și orice patimi te frământă, 
Te-avântă, suflete, spre noi, 
Increde-te în noi, — și cântă! » 


www.dacoromanica.ro 


POMUI, FERMECAT 


POMUL FERMECAT 


Sunt nopți când mă asemui cu fiul de 'mpărat, 


Ce străjuia sub pomul cu merele de aur; 


131 


Ca el veghez (când noaptea, ce n juru-mi s'a lăsat 


Tăcută și târzie-i), sub pomul fermecat 
Ce poartă-al fantaziei nepreţuit tezaur. 


Sunt visurile mele ce noaptea îmi răsar 

Mai vii decât atuncea când în odae-i soare; 
Și eu mă lupt cu somnul, gonindu-l în zadar, 
Intind spre ele mâna, cu râvnă-adâncă, dar 


Mă 'mpinge 'n veci stăpâna putere adormitoare. . . 


A doua zi când caut la cântecul meu scris, 
Nu-l recunosc, și-atât e de ștearsă și pierdută 
Intreagă strălucirea comorilor din vis, 

De pare că 'ntr'o clipă, când ochii i-am închis, 
Ar fi furat-o "n pripă o mână nevăzută... 


De-s trist de-aceea ziua, ca fiul de 'mpărat 
Ce străjuie sub pomul cu merele de aur, 


Mă 'ntorc voios (când noaptea, ce 'n juru-mi s'a lăsat 


Tăcută și târzie-i), sub pomul fermecat 
Ce poartă-al fantaziei neprețuit tezaur... 


www.dacoromanica.ro 


ge 


132 POEZII 


TOAMNĂ 


Se 'ntoarce toamna iar, cu aiureli 
De vânt pe la ferești, 

Tu suflet plin de griji şi de 'ndoeli 

Te 'nfiorezi de tristele-i poveşti. . . 


El povesteşte despre moarte foi 
Pe care le gonește ca pe-un roi, 
Ca pe-un convoi 
De fluturi morţi și ţi le-aruncă 'n geamuri, 
El stânge crini și roze și zambile, 
El frânge ramuri, 
Și plânge și se tânguește zile 
Intregi, și nopţi întregi, necontenit. 


Acuma stins şi parcă ostenit 
Abia suspină 

Ca plânsul violinei în surdină, 
Apoi își schimbă fără veste tonul 
Și-uimit l-auzi cum sue 

Din nou diapazonul 

Și șueră și flueră și vue 

Și vâjâe şi hohotă și geme 
Intr'un amestec înfiorător 

De bocet şi de vaet și blesteme! 


www.dacoromanica.ro 


TOAMNĂ 133 


Ah, ce frumos, ce potolită vreme, 
Ce vac senin fusese până ieri! 

Ai fi crezut că firea amăgită, 

De visul cald al somnoroasei veri, 
Așa bogată 'n fermecate vise, 
Dormea, dar s'a trezit... 


Văzând fugită 
Vicleana vară care-o amăgise, 
Acum, când înţelege adevărul, 
Se sbate ca o mamă părăsită 
Și 'n desnădejdea ei își smulge părul!... 


www.dacoromanica.ro 


134 POEZII 


ÎNMORMÂNTARE 


Era un cer mocnit 
Ca 'nvăluit în fum, 
Când cioclii l-au pornit 
Pe cel din urmă drum. 


Și nimeni nu-l bocea 
Pe cel plecat pe veci, 
Doar ploaia strălucea, 
Pe streșinele reci. 


Doar frunzele jucau 
In veștedul lor port, 
De parcă petreceau 
Cu-alaiul lor, pe mort. 


Departe doar un stol 

De corbi, ca negre dungi, 
Umplea văzduhul gol 

De tânguiri prelungi... 


.. -Deşi nu-l cunoșteam, 
L-am dus pân' la mormânt, 
Și peste dânsul am 

Svârlit și eu pământ, 


www.dacoromanica.ro 


ÎNMORMÂNTARE 135 


Dar când lăsai, târziu, 
Lăcaşul cel de veci, 

Și 'n cuibul meu pustiu 
Cu zidurile reci, 


Când trist m'am regăsit 
In tristu-mi adăpost, 
Așa de părăsit 

Pe-o lume fără rost, 


Cu fruntea 'n mâni am stat, 
Cât?... Nu mai știu nici eu! 
Și-un slab glas întristat 
Parcă-mi şoptea mereu: 


«Au mort sunt numai eu? 
Eşti mort și tu... nu vii? 
Eşti mort, o dragul meu, — 
Ce cauţi printre vii?,.. » 


www.dacoromanica.ro 


236 POEZII 


CÂNTECE 


Adie vânturi lin 

In faptul serii 

Și-un cer senin 

Cu farmecul tăcerii 

De stele plin, 
Mi-aduce-aminte iară 
De-un vis divin 

Al unei nopţi de vară, 
Și toate-mi vin 

In gând și mă 'mpresoară 
Și plâng de chin 

Și dor ca 'ntâia oară... 


* 
* * 


Alunecă 
Zorita undă rece, 
Şi-mi spune că 
Zorită, unda vieţii trece... 


Se 'ntunecă 
Văzduhul peste mine 
Și-mi spune că 
E giulgiul morţii care vine... 


* 
ko * 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTECE 137 


Nu vä cerui, nu vă chemai... 
De ce veniți voi, totuşi, oare? 
De ce veniți, dulci nopți de Mai 
Cu tei îmbälsämați de floare? 


Privighetoare, taci! Nu mai 

Cânta, — o taci, privighetoare!... 
Că tu mă faci să plâng numai 

Tu mi-amintești tot ce mă doare... 


* 
* * 


Cernit acuma 'n nor 
S'ascunde soarele. 
Se duc cucoarele 
Și florile mor. 


Ci eu rămân 

Pe țărm pustiu... 

Ah, unde, încotro să mân 
Vântreaua mea?... Nu știu. 


www.dacoromanica.ro 


138 POEZII 


O VIAȚĂ 


In amintirea lui Ștefan Petică, 
și a altora 


Târziu se face ziuă, curând se face sară 

In odăița scundă din strada solitară. 

Hârţoage prin unghere și patul la părete, 

Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, 

Și 'n negura eternă o lampă mititică 

Abia îngân' o rază de-ai crede că-i e frică... 

Ci totuși nopţi de-a rândul ea arde cu credință 
Și zarea ei hrăneşte o dulce suferință 

In ceasurile triste de grea singurătate 

Când numai vântul plânge pe uliţi depărtate... 
Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă 
Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă 

Incet pe mână capul... Și cine ştie unde 

In care lumi și vremuri, gândirea lui pătrunde, 
Când cată 'n zarea lămpii ce-alăturea veghează 

Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... 


, Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, 

' Işi pâlpâie 'n feștilă lumina care piere 

Și umbre cresc și joacă pe ziduri şi podele... 
Tresare visătorul atunci privind la ele, 

Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, 

Ca 'n așternut să-și toarcă pe întuneric visul. , , 


www.dacoromanica.ro 


O VIAȚĂ 139 


A doua zi se scoală, se 'mbracă și se duce, 

Dar parcă nu prea ştie cam încotro s'apuce 

Și 'nfrigurat se 'ntoarce în fiecare sară 

In odăiţa scundă din strada solitară... 

„.. Voi mă 'ntrebați acuma, firește: cine-i oare 
Acest copil sălbatic, cu fruntea visătoare, 

Adus de mine 'n versuri cu artă-așa subtilă 

Că, zugrăvindu-l, însu-mi i-am suspinat de milă?.., 


O, l-am ghicit! Va spune drăguța. domnişoară, 
Oftând și ea la rându-i, căci nu-i întâia oară 
Când îi răsare 'n minte duioasa cunoștință 

Cu părăsita casă și viaţa 'n suferință, 

Această arătare din vechile poeme 

Ce nu cunoaște ţară și nu cunoaște vreme, 
Acest erou romantic visat și zi și noapte 

De brudnicele fete cu minţile necoapte... 


Il știu și eu! — va zice băcanul cel simpatic, 

E vreun «împușcă 'n lună», un tânăr ușuratic 

Ce scrie cărți cu versuri, — ei și?... ce-mi pasă mie, 
Că eu doar nu sunt membru dela Academie, 

Să stărui ca să-i dee vreun premiu la 'mpăcare, 
Și-apoi câți fac oferte și care mai de care! 


Nu, scumpă domnișoară, nu Kir Sotir, — băietul 
De care este vorba nu face pe poetul 

Și chiar de umple-adesea caete 'ntregi cu rime, 
Vă jur că până astăzi nu le-a citit la nime. 


E drept că trece strada cu pașii cam nesiguri 
Și ochii câteodată îi ard aprinși de friguri 

Și e cam tras la față și pare cam anemic, 

Și nici nu cred să aibă vreun titlu academic 


www.dacoromanica.ro 


149 POEZII 

(Căci titlurile astăzi la toți le-astupă gura) 

E drept că se ocupă chiar cu literatura, 

Dar... ware mândre plete și nu-i croit la modă, 
Și dacă 'n haină poartă vreun cântec sau vreo odă, 
Nu-s închinate totuși puternicilor zilii, 

Cum a făcut deunăzi poetul Mercantili, 

Nici nu discută artă în colţ de cafenele 

Și are-o sfântă frică de proşti și versuri rele. 

El este, cum s'ar zice, un tânăr oarecare, 

Copil prea cum se cade, cu multă aplecare 

La 'nvățătură: poate ar fi ajuns departe — 

Dar până-acum sărmanul, n'avu pe semne parte... 


Crescut la umbra unei biserici vechi, la ţară, 
Aţi înţeles că nu e măcar nepot de vară 

Al vreunui stâlp al țării, și prin urmare, nu e 
Impins din spete scara măririlor s'o sue... 
Părinţii lui muriră departe, în bordeiul 
D'asupra cărui, singur, mai stă de strajă teiul 
Ce i-a umbrit străbunii în zile mai senine... 
La umbra-i primitoare era așa de bine! 

Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul 

A fost silit din vreme să-și părăsească satul 
Și la oraș el însuși pe sine să se crească 

Cum cresc mai toți orfanii în ţara românească, 
Azi dă 'n familii lecţii și scrie la gazetă, 
Ducându-și viața 'n studiu și liniște discretă, 
Mai greu e însă iarna: doar la 'nceput de lună 
O muzică de flăcări în vorba-i dacă sună, 
Și-aruncă prin odaie un zâmbet cald ce 'mbracă 
Intr'o lumină dulce ființa lui săracă, 

Incât chiar și surtucu-i, ieșit de ploi și soare, 
Iși ia atunci un aer voios de sărbătoare... 
Incolo — totdeauna atotstăpân e gerul. 
Zadarnic soba veche mai străjue ungherul 


www.dacoromanica.ro 


O VIAȚĂ 141 


Și-adesea-i îngheţată cerneala 'n càlimară... 

Dar viața asta totuşi nu i-ar părea amară 

De n'ar cunoaște lumea, cum este prea de-aproape, 
Și 'n ea n'ar fi nici oameni mișei, nici versuri șchioape... 


Deci, cum venea spre casă, într'un amurg de toamnă... 
Il ia cu frig din spate... El, neștiind ce 'nseamnă 
Nu vrea să bage 'n seamă că nu-s chiar semne bune... 
Dar nopțile și lipsa încep să se răzbune: 

O boală nemiloasă încet, p'ascuns, îl sapă, 

Și iată-l stins și palid, pășind tăcut spre groapă. 

E obicei acuma să faci s'apară-o zână 

Ce vine 'nduioșată. .. iar diafana-i mână 

Să-i netezească fruntea cu dragoste de soră, 

La viață rechemându-l în cea din urmă oră... 


Ci zâna nu s'arată în chilioara tristă... 

De unde să s'arate, mă rog, când nu există? 
Așa, o vreme, dânsul bolește din picioare 

Și nimenea pe lume nu l-a 'ntrebat ce-l doare, 
Pân' ce 'ntr'o dimineaţă vecinii mi-l aflară 
Mort în chilia scundă din strada solitară.. . 


O, Doamne, câte visuri și-avânturi mari înfrânte 
Pe veci sunt osândite cu el să se 'nmormânte! 
Se spulberă 'n risipa țărânii o comoară, 

Și nu-i întâiași dată, nici cea din urmă oară. 
Câţi tineri ca și dânsul nu cad așa, victime, 

Că nime nu-i cunoaște, și nu-i iubește nime, 

Ca florile plăpânde ce n'au decât o vină: 
Ș'anunțe primăvara că trebue să vină... 


Dar eu n'acuz pe nimeni de-această nedreptate! 
Nu osândesc pe nimeni. Știu că 'n societate, 


www.dacoromanica.ro 


142 POEZII 


Ca și 'm întreaga fire, este-o economie 

De forțe ce se leagă, — că unul dintr'o mie, 

Când nu-și găsește locul, — de aur fie-i versul, — 
De dragul lui o lume tot n'o să-și schimbe mersul. 


Nu osândesc pe nimeni, pe nimeni — o repet, 
Ce-am vrut să spun atuncea în versurile-aceste? 
V'am spus adevărata și jalnica poveste, 

Cum se încheie-adesea o viață de poet! 


www.dacoromanica.ro 


SCRISOARE LUI GOGA 143 


SCRISOARE LUI GOGA 


De-acum te las pe tine și pe-ai tăi 
Și-Ardealul plin de cântece și jocuri, 
De mândre fete și voinici flăcăi... 
Știu eu de mai revin pe-aceste locuri? 


Ce dor mi-era de ele, — căci pe-aici 
Am petrecut, ca prunc, odinioară! 
Te sperii când de pe trecut ridici 
Păinjenișul care-l înfășoară. . . 


De-aș fi rămas ca tine, în Ardeal, 
Statornic stâlp al datinei străbune, 
Intr'o căsuță albă, sub un deal, 
Ferită de primejdii și furtune; 


Să fi rămas acolo, să muncesc 
Inconjurat de oameni cum se cade, 
In albele cămăși ce strălucesc 

Ca spuma de șuvoaie în cascade; 


Să fi rămas în casa de sub deal 

De unde 'n neguri vezi sclipind Carpaţii... 
Dar eu m'am dus și te-am lăsat, Ardeal, 
Ca un fugar mi-am părăsit eu fraţii. 


www.dacoromanica.ro 


144 


POEZII 


Și ce frumos era să fi rămas 
Alăturea cu alții și cu tine, 

Să 'nalţ și eu pentru dreptate-un glas 
Și să v'ajut în lupta pentru bine. 


Să stau și eu de tine-alături azi, 

Și eu ca tine să-mi încheg cântarea 
Din vuetul eroicilor brazi 

Ce strigă peste culmi redeșteptarea.! 


Și de scriam un vers mai avântat, 
Aprins de-obida silei seculare, 

Și eu de bună samă-aș fi gustat 

Ce dulce-i pâinea temniței maghiare... 


. . . . . . o’ . . o sf. . . . . e. 


M'am dus, — și spune-mi tu ce-am folosit 

Pe unde-am fost, cât am umblat prin lume?,., 
Azi m'aș întoarce, însă obosit, 

Infrânt și trist... Dar vremea ta acum e! 


Rămâi tu dar acolo unde ești, 

Să 'mbărbătezi și să mângâi poporul... 
Tu ai să lupţi, tu ai să biruești 

Și 'n cântecele tale-i viitorul! 


www.dacoromanica.ro 


UNUI TÂNĂR 


UNUI TÂNĂR 


Departe pân' la mine, blând 
Intâiul vers al tău pătrunde; 
Uimit plec fruntea, și-ascultând 
Tristeţea nu mi-o pot ascunde. 


Te văd la masa ta de scris 
Și simt credința ta ce leagă 
De orice gând un mândru vis, 
De orice vis o lume 'ntreagă.! 


Așa ca tine-am fost noi, toţi, 
La vârsta când, robit deșartei 
Iluzii, socotești că poţi 
S'atingi vreodată culmea artei. 


Dar prea e dulce, prea-i duios 
* Şi-atâta *ncredere respiră 

In plânsetu-i melodios 

Intâiul tău acord de liră... 


O, nu mă 'ndur să te desmânt, 
Și trist, cu fruntea înclinată, 
Ascult străvechiul cântec sfânt 
Ce l-am cântat și eu odată... 


www.dacoromanica.ro 


10 


145 


145 POEZII 


ELEGIE 


In amintirea poetului 
I. Păun-Pincio 


O, scump prieten, mă gândesc la tine 
Și-s ani de când ai fost uitării dat: 
Nu știu de ce mereu în minte-mi vine 
Surâsu-ţi bun și-atâta de ciudat. 


Și răsfoind azi răvășita-ți carte 

Mă năpădesc — făcându-mă să plâng — 
Miresme dulci de flori și frunze moarte, 
Parc'aș străbate întrun veșted crâng. 


Parc'aș vedea iar toamna ce 'ntârzie 
Pe lunca fermecatului Siret, 

Și-aud cea de pe urmă poezie 

Ce mi-o spuneai așa duios și 'ncet. 


Prieten mort, ţi-aduci aminte oare 
De zilele seninei primăveri, 

Când îndrăgeam un fluture, o floare, 
Ca doi șăgalnici și naivi truveri? 


Ori rătăcind pe lună, prin alee, 
Visam la vreo domniţă 'ntr'un castel, 
Balconu 'mpodobit cu azalee 

Și scara de mătase către el?... 


www.dacoromanica.ro 


ELEGIE 147 


Ți-aduci aminte-acele sfinte zile 

Când dibuiam întâiul ritm de vers?... 
Tu te-ai oprit la colțul unei file... 

Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers! 


Ci de trăiai și tu, era mai bine? 

Nu ești mai fericit acolo, mort? 

N'ai fi urcat Calvarul ca și mine, 
Purtând pe umeri crucea care-o port? 


N'ai fi văzut că cinstea-i vorbă goală, 
Că totu-i fals și sterp, n'ai fi văzut 
Cum cel mai bun prieten te înșală 
Cu cât mai mult în el te-ai încrezut? 


Și n'ai fi plâns, ca sub lumina stelii, 
La Getsemani, marele Isus, 

N'ai fi strigat în spasmele 'ndoelii: 
«O Eli, Eli!... » către Cel-de-sus? 


O, mi-amintesc de ziua "'ngropăciunii, 
De drumul spre mormânt de la spital, 
De steagul roșu ce-l purtau nebunii 
Ce tot aveau pe-atunci un ideal! 


Căci inima ta nobilă și mare 

Și sufletu-ți profetic de artist, 
Crezuse 'n noua lumii îndrumare 

Și 'n înfrăţirea ce-a visat-o Crist!... 


Dar când cu toţii 'n cimitir intrară, 
Nici chiar mormântul nu-ţi era săpat 
Și s'au trudit groparii până 'n sară 
Ca să-ți aștearnă cel din urmă pat... 


10* 
www.dacoromanica.ro 


POEZII 


Văd o ţărancă, e bătrâna-ți mamă — 
Cu fruntea rezemată de sicriu, 

Ne mai putând decât abia să geamă 
De mult ce-a plâns pe singurul ei fiu... 


Iar când plecarăm, cobori o ceaţă, 

Ca un zăbranic mohoriît și greu, 

In tocmai ca posomorita viață 

Pe care-ai dus-o tu, și-o duc azi eu.,, 


Te-am plâns atunci... nu te mai plâng acuma. 
Din tot ce-am fost visat, m'aș mulțumi 

Să mă 'nvelească și pe mine luna, 

Să pot uita, să pot măcar dormi... 


www.dacoromanica.ro 


EPICE 


www.dacoromanica.ro 


DOI VOINICI z5i 


DOI VOINICI 


Turci, Tătari, război și ciumă 
Bântue în țara toată, 

E o vreme blestemată, 

Trece un voinic călare 
Inoptat pe drumul mare... 


Morți de spaimă, arşi de sete, 
Sboară cal și luptător. 
Puţurile-s otrăvite, 
Peste tarini pustiite 
Pasări mari de pradă, cete, 
Trec și ţipă speriete 
Și sabat departe 'n sbor... 
Munţii se scufundă 'n zare, 
Drumul nu se mai zărește... 
Calul, pas cu pas, slăbește, 
Pas cu pas se poticnește 

Și tresare, 


Iar singurătatea. crește, 
Tot mai înspăimântătoare. 
Ah, și 'n liniștea de moarte 
Se aude-un glas, pierdut, 
Parcă vine de departe... 
Cine ar putea să fie 

La o vreme-așa târzie? 
Poate i s'o fi părut... 


www.dacoromanica.ro 


152 


POEZII 


Stă, ascultă, vrea să vază... 
Calul sforăe... o groază 
Fără margini încleștează 

Pe voinic... 


Nu mai vrea acum să știe 


Nici de drum, nici de nimic... 


Aiurit, întoarce calul, 
Scapără scântei și sar 
Sub copite... 
Peste râpe și ponoare, 
Cal și călăreț dispar... 
Neagra zare 
Ii înghite... 
Glasul însă crește, rar, 
Se aude tot mai bine... 
Vine... 


« Aolică, ce păcate! 

Turci au dat, Tătari au dat, 
S'au închis crâșmele 'n sat; 
S'au închis crâșmele toate 
Și eu tot m'am îmbătat! 
Nici de Turc, nici de Tătar 
N'am avut și nam habar!» 


E un biet creștin cuminte, 
A băut 
A petrecut 

Și tot cântă înainte: 


« Aolică, ce păcat! 
Turci au dat — » 


Și se pierde 'n depärtări 
Incurcând două cărări... 


www.dacoromanica.ro 


EROUL DELA KONICGRĂTZ 


EROUL DELA KONIGGRATZ 


Umblam și eu ca tot ciobanul 
Cu fluerul pe lângă oi, 

Când ne ochiră cu arcanul 

Pe mine ş' încă pe vreo doi — 
Și cătăniți — nu trece anul — 
Se face între Nemţi război. 


Departe, peste munți și ape, 

Cu oaste mare ne-au pornit, 

Și 'n țara Praisului, aproape 

De Câne-Creţ m'am pomenit. 
Chitea p' acolo să mă 'ngroape 

Al naibii Neamţ... Dar ţi-ai găsit! 


Umblam fugar de-o săptămână 
Prin codrii Praisului, flămând! 

Și uite-așa... Stam într'o rână 
Sub un stejar, și îngânând 

O doină, mă gândeam la stână, 
La munţii mei... ce-or fi făcând! 


Iera 'n nămiez... Da să m'adoarmă 
Foșnitul leneș din frunziș. . . 
Tresar.,. aud de-odat' o larmă 
P'aproape, colea 'n stejeriș: 

Pun mâna repede pe armă 

Și iau pădurea 'n curmeziș, ,. 


www.dacoromanica.ro 


153 


154 


POEZII 


Măi! Ce stau ochii să-mi privească! 
Un vălmășag de Nemţi luptau 

Pe-o pajură împărătească, , , 

Erau câţi-va de-o apărau 

Și mulţi voiau să le-o răpească! 
Ajută-mi, Doamne, să le-o iau! 


Ca o dihanie turbată. 

M'arunc de-avalma peste ei! 

Izbesc la mir trei inşși de-odată,.. 
Dau iar, — și mai turtesc vreo trei — 
Hei, când să prind de veste, iată |... 
Ia-i de-unde nu-s pe Nemţii mei. 


Eu, haida-hai, cu steagu 'm spate, 
Pornesc la drum, cu pașii rari... 
Ajung în lagăr pe 'nserate... 

Ce să-ți mai spun?... Şi mici și mari 
Mă duseră, cu-alai, fârtate, 

In cortul plin de ghinărari,,, 


www.dacoromanica.ro 


HAIDUCUIL, 155 


HAIDUCUL 


Lumina aurie se cerne peste cetini. — 
Trecând, ca o nălucă, în zarea din apus, 
Haiducul rătăcește, cu flinta 'n spate, dus: 
In toată lumea largă el mare alți prietini 
Decât copacii 'n codru și nourii de sus. 


Infiorat de taina singurătăţii grele, 

Străvechiul codru sună, foșnindu-și frunza rar... 
Voinicul prinde-un sgomot venit dinspre hotar: 
Işi saltă dârz podoaba de-alămuri și de-oţele 

Și ochii lui sălbateci străfulgerând tresar. 


Cum se ridică leul stăpân într'o pustie 

Și-așteaptă prada mândru, cu nările în vânt, 

Ca dintr'o săritură s'o culce la pământ— 
Haiducul clocotește de ură și mânie 

Și pieptul i se umflă stând să sbucnească 'n cânt... 


Dar din tufiș trei focuri vrăjmașe se descarcă, — 
Un răcnet moare 'n pieptul rănitului erou! 

El vrea să se ridice și cade 'n brânci din nou: 
Din somn tresare codrul, rănit și dânsul parcă 
Și urlă de durere cu repetat ecou... 


www.dacoromanica.ro 


156 POEZII 


CÂNTEC VECHI 


Codrule, stăpânule, 
Codrule, bătrânule ! 
Mișcă-ţi tu poenele 

Şi-ţi ridică genele, 

De privește până 'n zare: 
Nu s'arată șir de care, 
Șir de care ferecate, 
Scârţâind împiedecate, 
De-angarale 'mpovărate, 
De neferi înconjurate? , , 


Codrule, stăpânule, 
Codrule, bătrânule ! 
Scutură-ţi tu pletele, 
Să s'adune cetele: 
Cetele haiducilor, 
Spaimele răscrucilor, 
Să răstoarne carăle, 
Vânzolind covoarăle, 
Să desfunde lăzile, 
Să-și împartă prăzile. .. 


www.dacoromanica.ro 


NOVĂCEŞTII 157 


NOVĂCEȘTII 


La orânda 'mpărătească 

Dela marginea pieţii, 
Vezi lumină printre loduri 

Până 'n faptul dimineţii ; 
Venetici din lumea toată 

Fac popas acolo sara... 
Dairaua se mărită 

Cu cimpoiul și ghitara... 


Trei voinici feciori de lele 
Tăbărit-au pe 'nserate ; 
Dairaua cu cimpoiul 
Și ghitara tac speriate,., 
Țarigradul mi s'ascunde 
Ingrozit, — iar Impăratul 
Dă poruncă să 'ntărească 
Straja peste tot palatul... 


Forfotesc iscoade multe 

Ca să afle, să scornească: 
Cine-s prea ciudaţii oaspeți 

Dela crâșma 'mpărătească ? 
Pasă-mi-te să-i întrebe 

Nu cutează niciun crainic.., 
Gâfâind se 'ntoarce 'n goană 

La palat trimisul tainic: 


www.dacoromanica.ro 


158 


POEZII 


« Inălțate Impărate ! 

La Agnița Crâșmăreasa, 
Trei străini descălicară 

Și de-abia-i încape casa. 
Ca 'ntr'un fund dogit de clopot 

Tună 'n gura lor cuvântul, 
Și pe unde calcă dânșii 

Se cutremură pământul! 


«După mese s'așezară 

Câteși-trei și largi în spete, 
Intre umeri fiecare 

A cuprins câte-un părete. 
Nouă buţi de vin goliră 

Și 'ncă tot mai cer să bee, 
Iar Agniţa Crâșmăriţa 

N'are vin să le mai dee!» 


« Duce-vă-ţi pe loc de-i spuneţi 
Să le-aducă băutură 
Şi-i plătesc eu cât o face 
Cu asupra de măsură. 
Doar aceia-s chiar Novacii, 
Căpitani vestiți în ţară; 
Oastea mea fără de număr 


N'ar putea să-i scoat' afară !... 


www.dacoromanica.ro 


PINTEA 159 


PINTEA 
I 


Spun poveşti minuni destule 
Despre Pintea-Năzdrăvanul, 
Spaima ’ntunecatei cetini 

Ce 'mpresoară Caraimanul, 
Mari isprăvi de vitejie 
Cunoscute poate vouă — 
Ascultaţi acu la mine 

Să vă spun și eu vreo două... 


Pintea, fraged copilandru, 

La ciobani intrase slugă 

Și-l muncea într'una gândul 
Cum ar face el să fugă: 

Bacii lacomi nu odată 

Mi-l lipseau de prânz ori cină, 
Și-l certau apoi în pilde 

Ca să-i caute pricină... 


Intr'o zi umblând cu turma 
Intâlnește 'n cale-o zână: 

« Bună vremea, măi voinice ! » 
— «Bună inima, stăpână! » 

« Spune-mi mie ce te doare 

Și de ce eşti trist la față? 
Poate eu voi fi în stare 

Să-ţi ajut cu vreo povaţă...» 


www.dacoromanica.ro 


160 


POEZII 


Pintea stă prostit și râde... 
Ce să-i zică?... Ce să-i ceară? 
Mai nu crede, mai se 'ndeamnă 
Și răspunde-așa 'ntr'o doară: 

« Dă-mi putere, sfântă zână, 
Ca să-i bat pe toţi ciobanii! 
I-aș snopi numai odată 

De mar pomeni cu anii!,.,» 


— « Dacă vrei să prinzi putere 
Du-te, Pinteo, de te scaldă 
Colo 'n iezer unde apa 

E ca laptele de caldă...» 
Crișu lui! Nici mai așteaptă 
Altă vorbă dela zână, 

Face cum i-a fost porunca 

Și se 'ntoarce glonţ la stână... 


Insă când ajunge-acolo 

Stă la gânduri și se miră: 
Ori crescuse el pe cale, 

Ori ciobanii se chirciră | 

Cu pitici așa nevolnici 
Tocmai el să-şi pue mintea? 
Milă-i fu ca să-i mai bată, — 
Și-a plecat în lume Pintea!... 


II 


Rătăcea acu prin codri 
Uluit de bucurie, 

Și, copil fără de grijă, 
Dă să-și facă jucărie, 
Patru doage își alege, 

Le 'ntocmește, le *ncleiază: 
Fluer cu răsunet mândru 
Astfel își întruchipează, 


www.dacoromanica.ro 


PINTEA 


Cu picioarele-atârnate 

In văzduh, cum s'așezase 
Tocmai sus de tot pe culmea 
Unei stânci prăpăstioase, 
Doamne, când la gură duce 
Tulnicul întâia oară!... 
Munţii clatină din vârfuri, 
Codrii negri se 'nfioară. . . 


Ca purtați de vijelie, 
Val-vârtej aleargă norii, 

Și din bolțile tăriei 

Cad străfulgeraţi prigorii ; 
Apele se 'ndeasă 'n ropot 
Tulburate peste prunduri, — 
Neguri tresărind se 'nalță, 
Din prăpăstii fără funduri! 


Insă Pintea cântă, cântă!,., 

Tot mai mult cântarea-i place, — 
Până ce din ceață zarea 

Prinde 'ncet a se desface, 

Iar când soarele de-odată 
Lumină tăria "'ntreagă, 

Colo 'n plaiuri depărtate 

Ce să vezi, măi frate dragă! 


Nouă sate risipite 

Peste 'ntinderile zării 

Se 'nvârteau voios în horă 
După sunetul cântării. 
Țupăiau bătrâni și tineri... 
Poate c'ar juca ș'acuma, 
Dacă Pintea Năzdrăvanul 
S'ar fi întrecut cu gluma! 


www.dacoromanica.ro 


Iôr 


162 POEZII 


CÂNTEC 
Bate vânt din răsărit 
Veste neagră mi-a venit 
Că la temniță 'm Bălgrad 


Sunt trei frați de spânzurat, .. 


(Cântec vechi) 
Stau la Bălgrad trei fârtaţi, 
Stau în închisoare: 
Mâine 'n zori sunt așteptați 
De spânzurătoare, . . 


« Domnule, Măria Ta »— 
Cel dintâi oftează, 

« Bun ai fi de-ai aștepta 
Până mâini de-amiază. .. 


Până maica mi-o veni, 
Nu mă du la moarte: 
Că de-acas abia porni 
Și-i bătrână foarte!» 


« Domnule, Măria-Ta » — 
Zice altul iară, 

« Bun ai fi de-ai aștepta 
Până mâini pe sară... 


Am nevastă, copilaș; 

Lung e drumul foarte: 
Până intră în oraș 

Nu mă du la moarte!...ș 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTEC 163 


Cel din urmă-i asculta, 
Impăcat cu toate: 

— « Domnule, Măria-Ta, 
Jartă-i de se poate! 


Ci de mine nu 'ntreba: 
Mie mi-e tot una 

Mai vedea-voi mâini ori ba 
Soarele și luna!.. . 


N'o să-mi plângă la mormânt 
Maica ori nevasta, 

Că străin am fost și sânt 
Eu pe lumea asta! 


Numai cu o fată 'n sat 
M'am iubit o vară, — 
Dar și-aceea m'a lăsat 
Și mi-o măritară... » 


www.dacoromanica.ro 11* 


164 POEZII 


FÂNTÂNA VRĂJITĂ 


Jos, la fântâna dintre plopi, 
Descânt' o vrăjitoare. 

Se umflă apa, — joacă stropi 
In scăpătat de soare, 

Se umflă apa, scade iar 

Și parcă vrea să fiarbă, — 
Se 'ndoae plopii și tresar 
Vrăjiţi de hâda oarbă. 


Și tot șoptind și tot vrăjind 
Aruncă bobii "n sită, 

Se 'ndoaie plopii vâjâind 

Și noaptea e sosită. 

Și tot vrăjind și tot șoptind 

Ea face-un semn cu mâna, — 
Din plopi foi moarte se desprind 
Și clocote fântâna. 


Legate-s apele de-acum, 

Ea 'n umbră stă și-așteaptă. 
Un călăreț trudit de drum 
Spre cei doi plopi se 'ndreaptă. 
Spre gura însetată el 

Găleata o apleacă, 

Bea apa descântată el, 
S'aruncă 'n șea și pleacă. 


www.dacoromanica.ro 


FÂNTÂNA VRĂJITĂ 163 


Dar nici doi pași nu face 'n drum, 
Stă roibul, sforăește, 

Și două braţe-l prind acum 

Pe călăreț, în cleşte. 

Se apără cu suflet stâns, 

Și luptă și se sbate, 

Dar vrăjitoarea-l ţine strâns 

Și-i călărește 'n spate. 


Cu pintenii el bate 'n cal, 
Stă zările să soarbă, — 
Pădure, holde, vale, deal 

Se pierd în noaptea oarbă. — 
Și 'n zori de zi au fost găsiți 
Acolo, la fântână, 

Și cal și călăreț sdrobiți 

De goana cea păgână. — 


Voi, fetelor și voi, feciori, 
La apă când v'eţi duce, 
Suflaţi asupră-i de trei ori 
Și faceţi sfânta cruce, 

Căci la fântâna dintre plopi 
Stă baba blestemată, — 

Și nu desleagă zece popi 
Ce leagă ea odată! 


www.dacoromanica.ro 


166 POEZII 


GRUIA 
— BALADĂ DIN POPOR — 


Jos, sub nucul uriaș, 
Gruia adormise — 
Doarme ca un copilaș 
Legănat de vise. 


Paloșu-i atârnă 'n cui 
Aninat de-o creacă — 
Murgul paște 'n voia lui, 
De urît să-i treacă. 


« Scoală, Gruio, drag copil, 
Scoală, Gruio dragă! 

Au nu vezi cum vin tiptil 
Turcii și te leagă? 


« Turcii vin ş'aduc cu ei 
Funii de mătase, 

Funii răsucite 'n trei 

Și 'mpletite 'n șase ». 


Bate vântul cătinel, 
Pletele-i mângâie — 
Turcii se 'ngrozesc de el, 
Strâng de căpătâie. 


www.dacoromanica.ro 


GRUIA 167 


Bate vântul mai avan, 
Pletele-i sburlește ; 

Turcii plâng: Aman! Aman!— 
Gruia se trezește. 


« Măi, dar greu ce-am fost dormit », 
Zice şi se miră 

« Ori paiangeni au venit 

Și mă înveliră? 


«Ia să mișc puțin din mâini, 
Poate m'oi desface — 

Alelei, pui de păgâni, 

Nu veniți încoace?... » 


Sar frânghiile în trei 
Și plesnesc în șase — 
Turcii fug ca vai de ei, 
Fug cu moartea 'n oase. 


Saltă Gruia și — hai-hui! 
Sus pe cal s'aruncă, 
Clocotă pe urma lui 
Șapte văi şi-o luncă. 


Tropotă copitele, 
Pulberea. o scurmă, — 
Turcii-și pierd săritele 
Alungaţi din urmă. 
Surpă Gruia schelele 
Coborînd la vale — 


Turcii-şi pierd giubelele 
Și papucii 'n cale. 


Dunării fac Turcii vad, 
Trăsnet este Gruia — 
Şapte popi la Țarigrad 
Cântă: Aleluia ! 


www.dacoromanica.ro 


168 POEZII 


LA FEREASTRA SPRE LIVADĂ... 


La fereastra spre livadă 

Din copită murgul bate, 

Frâu de-argint să-i scot din ladă, 

Scumpă șea să-i pun în spate, 

Să pornim iar împreună 

Peste văi și peste plai, 

Că s'a 'ntors iar vremea bună — 
Stai, murgule, stai! 


Murguleţ, coamă rotată, 

Stai pân” iese luna nouă, 

La mândruţa sprincenată 

Să trimit o slovă-două, 
Ori pe soare, ori pe lună, 
Ori pe nor, ori pe senin... 
Ori să mergem împreună? 

Lin, murgule, lin! 


Murguleţ, fii bun și-adastă 
Să 'mplinesc frumoasă slova, 
C'a veni și vremea noastră 
Să ne ducem la Moldova, 
La Moldova cea bătrână 
Unde ne-a 'ngriji ca 'n rai 
Mândra mea și-a ta stăpână... 
Hai, murgule, hai! 


www.dacoromanica.ro 


SMEOAICA 


SMEOAICA 


— Zorește-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos! 
Zorește-ţi fugarul și-aţine-te bine! 

Căci iată Smeoaica cu chipul hidos 

Pe urmele noastre pornit-a, și vine 
Purtată în goană, ca norul de vânt, 

C'o falcă în cer și cu alta 'n pământ. 


— N'ai teamă, copilă de crai, căci cu noi 
E Galben-din-soare, copilă, n'ai teamă! 
Aruncă năframa cea scumpă 'napoi, 

Să crească un codru năstrușnic de-aramă: 
Pân' dinții Smeoaicei, rozând, s'ar toci, 
Noi fi-vom departe, departe de-aci! 


— Zorește-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos! 
Nu simți tu dogoarea arzându-te 'n spate? 
E crunta Smeoaică cu chipul hidos: 
Rozând la copaci, prin pădure străbate, 
Ea vine cumplită, cu părul vâlvoi — 

Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi! 


— N'ai teamă, tu mândră copilă de crai, 
N'ai teamă, al inimei mele tezaur! 
Aruncă-ţi tu pieptenul de-aur ce-l ai, 

Pe loc să se facă un munte de aur. 

Ah, iată-l cum crește cu vârful în cer — 
Să-l roadă Smeoaica cu dinţii de fier! 


www.dacoromanica.ro 


169 


170 


POEZII 


— Zorește-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos! 
Căci muntele iată-l, se clatină, crapă: 
Smeoaica cumplită, cu chipul hidos, 

Prin borta deschisă se vâră și scapă. 

Ea varsă catran și pucioasă pe nări — 
N'auzi tu vâltoarea cum clocotă 'n zări? 


— N'ai teamă, tu scumpă copilă de crai! 
N'ai teamă, căci leac îi găsim noi îndată; 
Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai, 

Să crească o baltă adâncă și lată: 

Căci apa cea lată va pune hotar, 

Pe care-o să 'ncerce să-l treacă 'n zadar! 


— Zorește-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos! 
Se 'ntunecă cerul, pământul vuește. 

Te uită! Smeoaica cu chipul hidos 

Se sbate 'n mocirlă și se svârcolește. 

Ea urlă turbată și-asvârle spre noi 

Cu ghiarele-i hâde bucăţi de noroi! 


— N'ai teamă, tu dulce copilă de crai! 
Acolo rămâne de-acum înainte ! 

Noi însă trecut-am pe celălalt plai, 

In lumea de visuri curate și sfinte! 
Inlănţue-mi gâtul cu braţul tău drag! — 
O, las' să ne ducă fugarul pribag! 


www.dacoromanica.ro 


SOMNUL LUI CORBEA I7I 


SOMNUL LUI CORBEA 


Din bătrâne basme știu de-o închisoare, 
Peșteră adâncă, văduvă de soare, 


Aerul, de-o poștă, l-otrăvesc bureţii, 
Mucigai de veacuri spânzură pereţii 


Și 'măuntru doarme Corbea somn de vrajă, 
Duhuri necurate lângă el ţin strajă. 


Doarme uriașul, răsturnat pe spate, 
Ferecat în lanţuri pline de lăcate, 


Barba-l învălește ca un strat de iarbă 
Viperi și șopârle i-au clocit în barbă... 


Și închisoarea-i largă de-ar cuprinde-o ţară, 
Totuși lui i-atârnă picioarele-afară, 


Ba mai pe ndelete dacă s'ar întinde, 
Două țări alături ar putea cuprinde... 


Insă Corbea doarme... Pân' să se deștepte 
Mult amar de vreme trebue s'aștepte! 


www.dacoromanica.ro 


172 


POEZII 


Doar abia pe geană de-l atinge-o rază, 
Doamne, lume nouă, cum îngheţi de groază! 


Doar prin somn de-și mișcă trupul într'o parte, — 
Lanţurile-i grele zurue departe, — 


Și-o sbughesc prin găuri viperi și șopârle. . . 
— Hai, săracă lume, cum o să te-asvârle| 


www.dacoromanica.ro 


INŞIRĂ-TE, MĂRGĂRITARE, ... 173 


INȘIRĂ-TE, MĂRGĂRITARE... 


— Au fost odată trei secerătoare 

Ce se iveau din lanuri pân’ la brâu — 
Trei flori ce-acum se deschideau la soare, 
Acum piereau în aurul din grâu... 

Au fost odată trei secerătoare... 
Inșiră-te frumos, mărgăritare! 


— Şi iată că, adus de întâmplare, 
Trecea un fiu de împărat în sus, 

Și-a zis atuncea fata cea mai mare: 
« De m'ar lua. pe mine-aș fi în stare 
Ca să-i îmbrac palatul cu un fus...» 
Inşiră-te frumos, mărgăritare! 


— Şi-a zis atunci copila mijlocie, 
Străfulgerând cu secera, pripită: 
«De mar lua pe mine de soţie, 

Eu i-aș hrăni palatul cu o pită...» 
Dar el privi la ea cu nepăsare. 
Inșiră-te frumos, mărgăritare! 


— Și dintre spice-a zis a treia floare: 
« De m'ar lua pe mine, eu i-aș face 
Doi feţi cu plete de-aur lucitoare... » 
Stă dus feciorul de 'mpărat și tace, 
Și-a treia zi la curte-i nuntă mare.. , 
Inșirăte-frumos, mărgăritare ! 


www.dacoromanica.ro 


174 


POEZII 


— Dar când a fost să nască 'mpărăteasa, 
Plecă 'mpăratul plin de grea 'ntristare 

Și o ţigancă singură rămas-a 

Ca s'o 'ngrijească ’n ceasul de 'ncercare. . . 
Că s'au sculat vrăjmași cu oaste mare... 
Inşiră-te frumos, mărgăritare ! 


— [Iar când se 'ntoarse-acasă împăratul, 
Dorit să vadă cum îi sunt feciorii, 
Găsi doi pui de lup, — râdea palatul, 
Și clătinau din cap deregătorii... 

Și 'mpărăteasa-ajunse cerșetoare. . . 
Inșiră-te frumos, mărgăritare ! 


— Şi s'a făcut ţiganca 'mpărăteasă, 

Iar cei doi fraţi, uciși de ea cu ură, 

In locu-acela unde-i îngropase, 

Doi dafini auriți se prefăcură... 

Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare... 
Inșiră-te frumos, mărgăritare | 


— Şi-a dat poruncă scorpia, să-i taie, 
Și ea cu mâna ei pe foc i-a pus, 

Dar fără veste-atunci din vâlvătaie 
Sburară două scânteioare "n sus 

Și-au căzut pe-un țărm de apă mare... 
Inșiră-te frumos, mărgăritare ! 


— Şi Dumnezeu cel bun și mare dete 
Din cele două mândre scânteioare 

Să fim iar feți cu daurite plete, 

Și să venim aici, la șezătoare, 

Să spunem trista noastră întâmplare, ,. 
Inșiră-te frumos, mărgăritare ! 


www.dacoromanica.ro 


INŞIRĂ-TE, MĂRGĂRITARE.... 175 


— Plângea cu hohot biata 'mpărăteasă 
Intr'un ungher, cum asculta acestea, 
Iar împăratul crunt se 'ntunecase 
Inţelegând ce rost avea povestea, 

Pe când ţiganca se făcea ca varul... 
Și singur se 'nșira mărgăritarul | 


www.dacoromanica.ro 


176 POEZII 


VOEVODUL 


S'a cufundat palatul în toropeala morții, 
Tăcut străjerul numai se mișcă 'n umbra porții. 


De mult s'a stins serbarea cu sângeroasa-i larmă, 
Doar Voevodul singur nu află chip s'adoarmă. 


Zadarnic vrea s'alunge din tulburata-i minte, 
Mustrările de cuget ce-i stau mereu “nainte, . 


Cu mâinile la spate, tăcut, cu pași nesiguri, 
Măsoară 'n lung iatacul și ochii-i ard în friguri. 


El vede nebunia rânjindu-i din unghere 
Și simte că-l cuprinde demonica-i putere... 


Atunci, ca "n vis, i-apare, în mistica lumină, 
Ce-o candelă aruncă, veghind în colț senină, 


Icoana Preacuratei, simbolul de iubire... 
El face-un pas spre dânsa, un pas spre mântuire, 


Mustrările de cuget nu vor să se mai ducă 
Și tot mai învrăjbite de inimă l-apucă, 


Și urlă Voevodul de spaima ce-l cuprinse, 
Căci candela de-odată, clipind pripit, se stinse... 


www.dacoromanica.ro 


DIN ZILE MARI 177 


DIN ZILE MARI 
ZILE DE PACE 
I 


Dup'atâtea mari războaie 
Cu izbândă și cu slavă, 
Inflorește iar în țară 
Pacea plină de belșug. 


Pe ogoare unde-atâta 
Sânge-a curs, răsună iarăși 
Strigătul cinstit și vesel 
Al plugarului la plug. 


Râurile se desghiață 

De zăpor și ploi umflate, 
Florile-și desfac mireasma, 
Ape dulci murmură ’n lunci — 


Cântă 'n crâng privighetoarea ; 
Ciocârlii nenumărate 

Ciripesc din înălțime 

Biruinţa sfintei munci. . . 


Căci era pe la 'nceputul 

Lunei Mai, când firea 'ntreagă 
Innoită, uită parcă 

Tot ce-a fost cumplit și rău. 


, 12 
www.dacoromanica.ro 


178 


POEZII 


Intr'o zi așa senină 
Ștefan-Vodă ţine praznic, — 
Nu mai încăpeau de lume 
Curțile vechi, la Hârlău... 


II 


Vieriţa cea frumoasă 

Toarnă vin în cupa de-aur: 
Mândrul soare al Moldovei 
Șade 'n fruntea mesei mari — 


Nins de vreme-i Voevodul, 
Insă ageri ochi de vultur 
Sub sprâncenele-i stufoase 
Strălucesc adânci și clari. 


Răzemat stă în spetează 
Sub umbrarul de verdeață, 
Lângă el, Bogdan sfiosul, 
Fiul său cel mai iubit — 


Luca Arbore, bătrânul 
Inţelept, și mândrul Șendrea 
Stau alături cu Tăutul, 
Logofătul cel vestit. 


III 


Ca un stup în neastâmpăr 
Sgomotă grădina mare, 
Plină de boieri și oaste 
Și nenumărat norod. 


Nouraș, copil de casă, 
Scutură bălae plete, 

Și 'nstrunând lăuta veche 
Cată dus la Voevod... 


www.dacoromanica.ro 


DIN ZILE MARI 179 


« Cântă » — zice Ștefan-Vodă 
Cu blândeţe, iar rapsodul 
Tresărind. ușor se 'nclină 

Și începe 'ncetinel. 


Cu evlavie ascultă 

Toţi boierii în tăcere, — 
Și, furat de amintire, 
Ștefan ascultă și el: 


CÂNTECUL DESPRE PREA-STRĂLUCITA 
ISBÂNDĂ DELA PODUL INALT 


Ștefan-Voevod, 
Slăvit de norod, 
S'a sculat în zori, 
Pe la cântători, 
Și s'a mânecat 
Măre, și-a plecat 


C'un pâlc de curteni 
Falnici Moldoveni, 
Și s'a dus, s'a dus 
Prin Ţara-de-sus, 
Și-a ajuns voios 

In Ţara-de-jos, 


Iar dac'a ajuns 

I-a venit răspuns 
Că dușmanii Ţării, 
Cât nisipul mării, 
Năvălesc grămadă, 
Pustiesc și pradă... 


www.dacoromanica.ro 12” 


180 POEZII 


Ştefan Voevod, 
Slävit de norod, 
Nu s'a 'nspăimântat 
De câte-a aflat, 

Ci din bucium sună, 
Și gloate-și adună, 


Iar în Cel-de-sus 
Nădejdea și-a pus, 
Unde e nădejde 

La ceas de primejde. 


Domnul s'a 'ndurat 
Și l-a bucurat, 

Și-a trimis o ceață 
Către dimineaţă. . . 


Ștefan când văzu 
Ceaţa ce căzu, 
Repede-a "nţeles, 
Repede-a ales 

Pe câțiva viteji, 
S'aștepte prilej 

In crâng nepătruns, 
De ceaţă ascuns, 
Dincolo de vad 

Mai sus de Bârlad; 
Când o da el semn 
Să-și facă îndemn, 
Să strige, să urle 
Din tâmpini şi surle, 
Tobele să bată 

In goană turbată, 
Ca să zăpăcească 
Tabăra turcească, 

Să creadă că 'n coaste 
Vine mare oaste. — 


www.dacoromanica.ro 


DIN ZILE MARI 


Iar Domnul viteaz 
Cel de-apururi treaz, 
Pân' o prinde știre 
Turceasca, oștire, 
Grabnic s'o lovească 
Și so dovedească... 


Și așa a fost 
Gândul lui cu rost: 
Tâmpinele-au prins 
Să ţipe 'nadins, 
Tobele să bată 

In goană turbată, 


Buciume și surle 
Să, strige, să urle, 
Turcii călăreți 
Alergând orbeți, 
Cum au auzit 

S'au și repezit, 
Dar de după pod 
Ștefan Voevod 

Pe neașteptate 
Le-a sărit în spate! 


Turcii dau de crâng, 
Șirele se frâng, 
Repede se 'ntoarnă, 
Caii se răstoarnă, 


Şi mereu se 'ndeasă, 
Prin negura deasă, 
Prin smârcuri și sloată 
Se ucid în gloată, 

Pe pod să răpăd 
Loviţi de prăpăd, 

Se izbesc în dos 

Pe malul râpos: 


www.dacoromanica.ro 


181 


182 


POEZII 


Podu-i frânt în două, 
Săgeţile-i plouă, 
Coase şi topoare 

Cad fulgerătoare ! 

Și lovit de-o rază, 
Ce i-e dat să vază 
Pașa Soliman? 

Vede pe Ștefan 

Cum venea, curat 

Ca un leu turbat, 


Cu coama în vânt, 
Dus de Duhul Sfânt, 
Cu oștenii săi — 
Ceata lui de lei! 


Spulberă şi taie 
Paloșu-i văpaie, 
Unde trece el— 
Groază-i şi măcel! 


Nebuniţi de spaimă, 
«Alah!» Turcii 'ngaimă, 
Și se strâng şi pier 

Cu ochii la cer; 

Alţii fug să scape, 

Fug peste hârtoape, 
Fug, se duc orbeţi 
Vânaţi de săgeți! 


Ștefan cu ai săi 
Sboară după ei, 
Și mi-i căsăpeşte 
Și mi-i risipește 


www.dacoromanica.ro 


DIN ZILE MARI 183 


Și din goană mână 
Liota pagână, 

Și spulberă toată 
Păgâneasca gloată! 


Ștefan Voevod 
Slăvit de norod, 
După ce-a sfârșit, 
Trei zile-a postit 

Cu pâne și apă, 
Lumea să-l priceapă, 
Mulţumind supus 
Tatălui de sus. 


Și cu toată slava 

S'a 'ntors la Suceava, 
Ca un mândru crai 
Cu mare alai, 

Și cu multe steaguri, 
Rupte din șireaguri, 
Și cu prăzi bogate 
Dela Turci luate. 
Iară Doamnei-Sale 
Ce-i ieșise 'n cale, 

I-a adus o salbă 

Din Cetatea-Albă, 
Insă la cocon 

I-a adus plocon 
Sabia, turcească 

Să mi-o mânuiască, 
Și-un arc, să-l deprindă 
De mic să-l întindă... 
Iar la 'mpărăţii 

A trimis solii, 
Tuturor să spună, 
Multă voie bună, 


www.dacoromanica.ro 


184 


POEZII 


Pre-cum-c'a purces, 
De Domnul ales, 

Și s'a bizuit 

De a biruit 

Din sus de Bârlad 
Și-a trimis în iad, 
Pe celalt tărâm: 

O sută de mii 

De Turci-Osmanlii. . 


Iar Papa din Râm 
Pe loc ce-a aflat, 
Poruncă a dat: 
Călugări și clerici 
Să cânte 'n biserici 
Rugăciuni spre slava 
Celui ce 'n Suceava 
E scutul dreptăţii 
Și-al Creștinătăţii, 
Cărui azi mă 'nchin 
Ca un bun creștin 
Cu un ol de vin: 


Domnul să-l trăiască 
Și să-l miluiască, 
S'apere moșia. 

De toată urgia, 
Mândru să 'nflorească 
Viţa Bogdănească!... » 


www.dacoromanica.ro 


NĂRRAMA 185 


NĂFRAMA 


« Bate murgul din picior la scară, 

Sforăe și bate din picior, — 

Mângâie-l, că-i cea din urmă oară: 
Pentru Domn și Ţară 

Merg să lupt și'n luptă, poate, mor. 


« De-i zări trei picături de sânge 

Pe năframa ce ţi-o las în dar, 

Nu te sbate, mâinile nu-ţi frânge, 
Dragă, nici nu plânge, 

Dar să nu m'aștepţi, că e'n zadar!» 


Astfel zise 'n ceasul de plecare, 

Plin de jale mândrul luptător. 

Glas de trâmbiţi răsună în zare... 
Inc’ o sărutare, — 

Și pieri sub geana unui nor. 


Insă umbra gingașei fecioare 
Multă vreme stăruește 'n prag. 
Stă și cată dusă cum dispare 
Pulberea în zare, 
Insoţind pe cel plecat sub steag. 


www.dacoromanica.ro 


186 


POEZII 


La fereastră stă, privind cu teamă, 

Așteptând pe cel plecat sub stea — 

Dar din ceasul când băgă de seamă 
Semnul pe năframă, 

N’a mai vrut la geam și 'n prag să stea, 


Nu ţipă, nici mâinile nu-și frânse, 

Nici nu spuse-o vorbă nimărui, 

Nime n'o văzu cu gene plânse... 
Ceas cu ceas se stânse 

Ca un crin... s'a stâns de dorul lui. 


www.dacoromanica.ro 


IELELE 


IELELĘ 187 


In farmecul serii 

Supuse-s tăcerii 
Câmpiile 'n floare, 

Doar luna bălae 

Se scaldă 'n pârae 
Incet curgătoare. 


Pe molcome vânturi 
Vin tainice cânturi 

Și glasuri ciudate... 
Căci duhul pierzării 
La marginea zării 

Din aripe bate! 


Indeamnă-ţi fugarul, 
Să taie hotarul 

Ca gândul de iute! 
N'auzi tu pe cale, 
Cimpoaie, timbale 

Şi glas de-alăute? 


Sunt iele măiastre 
Pe urmele voastre, — 
Pe voi vă vânează 
— Prea-sfântă Mărie 
Din "malta tărie 
Ne aibă în pază! 


www.dacoromanica.ro 


188 


POEZII 


Voinicul dă pinten, 
Fugarnicul sprinten 
Pornește, săgeată, 
Și sboară șoimește... 
Târziu! Căci sosește 
Năprasnica ceată... 


La mijloc îi prinde 
Și 'n juru-le ’ntinde 

O horă păgână. 
Lung clocote dealul: 
Voinicul și calul 

Se sbat în țărână| 


Iar ielele, fetele, 
Nouă surori 
Iși spulberă pletele 
Până la nori, 
Și şueră, 
Flueră, 
Chiotă 'n lună; 
Și 'n lanţuri 
De danţuri 
Se 'ntind și s'adună... 
Sălbatece cântă 
Și iarăși s'avântă 
In goană nebună |! 


www.dacoromanica.ro 


CLOPOTELE DIN NÜRNBERG 189 


CLOPOTELE DIN NÜRNBERG 


La Nürnberg, în vechiul castel, 
Steteam răzemat de-o fereastră, 
Privind cum se 'mbracă sub el 
Oraşul în negură-albastră. 


Și purpur plutea în fâşii 
Prin negura vânătă-a serii, 
Pe uliți străvechi și pustii, 
Robite de vraja tăcerii. 


Și cum rămăsesem visând, 
Un clopot începe să sune 
Așa de duios și de blând 
De parcă o rugă ar spune... 


El sună și alte-i răspund, 
Cântând ca argintul de clare, 
Și-odată s'aude din fund, 
Și clopotul domului mare! 


Și valuri de-adânci armonii 
Plutesc în fantastice sboruri, 
Părând că sunt sute și mii 

De îngeri ce murmură 'n coruri... 


www.dacoromanica.ro 


190 POEZII 


Dar eu, ca furat de un val, 
Pierdut în concertul haotic, 
Mă văd într'o sală de bal, 

O sală 'n măreţul stil gotic. 


Și albă ca albul din crin, 

Ca umbra din umbră ușoară, 
De mine s'apropie lin 

O falnică, blondă fecioară. 


Eu stau și de-abia mai respir, 
Cuprins de-o sfială stângace, 
Dar ochii ei mari de safir 
Imi spun că dorește să joace. 


Și-ajunge doar brațul să 'ntind, 
Ea brațu-i pe umăr mi-așează, 
Și stăm să pornim dănțuind... 
Când muzica. brusc încetează; 
Cu pasul greoi un străjer 

Imi tulbură singurătatea, 


Iar glasul lui aspru: « Mein Herr » 
Imi strigă — « se 'nchide cetatea! » 


www.dacoromanica.ro 


M. 
TĂLMĂCIRI 


www.dacoromanica.ro 


CRUCE ŞI COROANĂ 


CRUCE ŞI COROANĂ 
CARMEN SYLVA 


De ce înfiptă pe coroană 
O cruciuliță stă de pază? 
De ce? Fiindcă fruntea 'naltă 
Spini împletiţi o 'ncununează. 


Căci răstignit întotdeauna 
E robul falnicei coroane, 
Și mâinile îi sunt bătute 
Ca și picioarele 'n piroane. 


El trebue să-și poarte crucea 
Pân ' bate ceasul cel din urmă, 
Chiar dacă pașii-i sângerează 
Și umerii răniţi îi curmă. 


P'alături are 'ntotdeauna 
Tâlhari porniţi spre ponegrire 
Și stau femei cu ochii 'n lacrimi 
Cerşind o vorbă de iubire, 


Oţet și fiere i se 'mbie 

Să bea: invidie și ură, 

Și sulița străpunsă 'n coapsă 
Cu chinul morţii o îndură. 


www.dacoromanica.ro 


193 


194 


POEZII 


Dar nu se iartă nimănuia 
Ca să sărute-această cruce, 
Ci pururea ea sus plutește, 
Din depărtare doar străluce, 


Ca 'n vălmășagul din războaie 
Un mândru steag al biruinţii, 
Ca steaua călăuzitoare 

In noaptea neagr' a suferinții... 


Fă din coroana ta măreaţă 
Altar neprihănit, la care 
Copiii lumii să alerge 
Evlavioși spre închinare, 


Un templu unde-obijduiţii 

Și cei făr' adăpost s'ar strânge, 
Spre-a fi spălaţi de orice vină 

Cu purpurul cel jalnic: sânge! 


Fă din hotarele coroanei 
Nemărginită îndurare, 

In rătăcirea fără margini 

A lumii, farul de scăpare; 

Și purtător, sfârşit de trudă, 
Jertfește-ţi sângele, sărmane, 

Căci Dumnezeu ţi-a smulge ghimpii, 
Ţi-a scoate cuiele din rane. 


www.dacoromanica.ro 


UITARE 195 


UITARE 
CARMEN SYLVA 


Era 'n bătrâni la modă foarte 
Să porţi recunoștință: 

Ei îşi jurau până la moarte 
Și chiar pe veci, credinţă. 


De grabă însă-această modă 
Căzu, și pe dreptate: 

Căci prea e haina incomodă 
Și prea te strânge 'n spate. 


Toţi se grăbiră să se 'mbrace, 
Din nou, mai a cătării, — 

Și 'n graba lor, pe dobitoace 
Le deteră uitării. 


Progresul fără de păreche 

Lor le-a rămas o taină — 
Deci poartă, după moda veche, 
Tot a credinţei haină. 


www.dacoromanica.ro 


196 POEZII 


MAMA PATRIEI 
CARMEN SYLVA 


Și dacă-atâtea milioane te socotesc și-ți strigă mamă 
Și 'n vremi de cumpănă și jale la tine-aleargă după scut 
Amarul vieţii și suspinul tu cată să le iei în samă, 

Și fără mângâiere ’n viaţă tu mai o clipă de pierdut. 


Ca stânca "n clocotul furtunii tu trebue să stărui tare, 

Nu trebue să cauţi sprijin, și să nu șovăi nici în gând, 

Duioase vorbele să-ţi fie și fața ta surâzătoare 

Ca soarele pe cari nimeni nu l-a văzut în veci 
(plângând. 


O lacrimă să nu-ți îngădui și să nu tremuri niciodată, 
Pășind pe margini de prăpăstii, adâncurile să le'n- 
[frunţi, 
Plutind în mersul tău ușoară, să treci cu fruntea 
[ridicată 
Și mâna-ţi grijile vieţii să le alunge de pe frunți. 


Tu nu ai drept să spui vreodată că ești a ta, măcar 
[o leacă: 

Eşti pe vecie dăruită poporului, o nu uita! 

Ori şi ce patimi te frământă, înăbușe-le ca să tacă,— 

Căci cu hlamida de crăiasă tragi milioane 'n urma ta. 


www.dacoromanica.ro 


MAMA PATRIEI 197 


In buni și răi, de toată sama, oricât de învârstat 
[pământu-i 
Născutu 'n scutec de mătase, ca și crescutu 'n 
[disperări, 
Ai tăi sunt toţi, pe toţi tu iartă-i şi 'ncearcă, dacă 
[poţi să-i mântui 
Și spală rănile, rugina, și pulberea de pe cărări, 


Las' bunătatea ta divină, asemeni unor dulci isvoare, 

Din tainele inimii tale să se reverse 'mbelșugat, 

Și nesecată 'n mii de valuri bogate și răcoritoare 

Cu vorba ta, ca și cu fapta, să-ţi stâmperi neamul 
(însetat, 


www.dacoromanica.ro 


198 POEZII 


ADESEA MĂ UIT LA UȘE 
CARMEN SYLVA 


Adesea mă uit la ușă și-mi zic, 
Acum se deschide îndată, 

Micuța mea scumpă, zglobie sărind, 
In prag fără veste s'arată, 


Și chiar de-ar fi numai vedenia ta 
Ce vrea să mă 'ngâne, și minte, 

Nu tremură mama, odorul meu drag, 
Când tu îi răsai înainte. 


Ci braţele-atunci le-aș întinde cu dor, 
Stând mută cu ochii plini de rugă, 
Ca visul meu drag, abia împânzit, 
De-o șoaptă gonit, să nu fugă. 


Și dat de mi-ar fi un semn doar să-mi faci 
Apoi să se stingă departe, 

Ah! cât te-aș sorbi într'o clipă măcar 
Să-mi fie de-ajuns pân' la moarte! 


www.dacoromanica.ro 


IN PRAG 199 


IN PRAG 
CARMEN SYLVA 
In faptul zilei abia lămurit 
Treceam ca o umbră prin casa noastră, 
Și 'n fiece iatac m'am oprit, 
Privind pe fiece fereastră, 


Era un chin și-un noroc amar; 
Mireasmă de ani plutea prin unghere, 
Și inima mea ca un negru talar 
Venea s'o 'nfășoare iar vechea durere. 


Spre camera tatei făcui un pas, 

Odaia-i din vremuri era neatinsă — 

Dar mâna, cu frică, 'napoi mi-am retras! 
El poate veghiază cu lampa aprinsă! 


Şi dacă intru și-acolo "'ntâlnesc 

Privirea lui viorie, adâncă... 

Incât nici cleampa nu pot s'o clintesc — 
Căci tatăl meu nu doarme încă! 


www.dacoromanica.ro 


200 POEZII 


VECHEA ȘI NOUA PATRIE 
CARMEN SYLVA 


La Monrepos, în codrul străbun 
Şi 'n inimä-mi groapă-și aflară 
Fiinţe, iubite cât nu pot să spun 
Și plânse cu jale amară. 


La Monrepos, în codrul străbun 

A lui am fost pe vecie, 

Că cerul l-aduse pe Domnul cel bun 
Ce-a fost să mă ia de soţie. 


Bătrânul meu codru acestea văzu 
Căci toate cu mine le 'mparte, 
Dar una, ah! una el n'o cunoscu, 
Căci eu îl lăsasem departe. 


Intâiul său țipăt al mamei odor 
Mi-l dete în noua mea ţară: 

In el s'a cuprins și iubire și dor 
Norocul, și jalea amară! 


www.dacoromanica.ro 


FEȚI-ERUMOŞI 


FEȚI-FRUMOȘI 
CARMEN SYLVA 


Apune soarele-aprinzând 
Fereastra la castel, 
Regina unde stă visând 
Cu ochii duși la el. 


« Străin și mort castelul ce-i! 
N'am parte de copii! 

Dus la războiu e soțul meu — 
Și-i trist stingher să fii!» 


Dar parc’ aude-un glas ceresc 
Și ca un freamăt viu— 
Treptat se umple de văpăi 
atacul ei pustiu. 


Apollo însuși, mândrul zeu, 

Din raze crește 'n prag. 

«De ce, crăiasă, plângi mereu?» 
Grăieşte el cu drag, 


«Nu plâng, ci tremur doar de-atât 
Noroc, și mă 'nfior ». 

— «Un dor adânc m'a întrupat 
La tine să cobor». 


www.dacoromanica.ro 


202 


POEZII 


Ea-i cade în genunchi, dar el 
O ’nalță iar în sus — 

Ș-o clip a stat pământu 'n loc 
Inspăimântat nespus. 


Crăiasa 'n zori era acum 
Frumoasă de nescris. 
Luceferi, ochii ei luceau: 
Plutea ca într'un vis, 


Al harfei sale cânt zbură 

Spre bolțile cerești 

Trezind din vremuri mari, străvechi, 
Uitatele poveşti. 


Veneau poveştile 'n castel 
Şi îl umpleau acum 

Cu triluri de privighetori 
Și raze și parfum. 


Ea le chema, șoptind ușor, 
In mândre dimineţi: 

Din zare oamenii priveau 
La idolul măreț. 


Să calce 'n preajmă-i nu 'ndrăzneau,— 
Dar ochiul ei senin 

Cetea în inimi până în fund 

Și pătrundea deplin. 


Smeriţi în față-i stând, păreau 
A şti în gândul lor 

C'acest chip sfânt l-a sărutat 
Un zeu nemuritor, 


www.dacoromanica.ro 


FEȚI-FRUMOȘI 203 


Și razele o urmăreau 
Chiar și 'n iatacul ei, 
Și-o sărutau și-o 'nvăluiau 
In straie de schintei. 


Iar, dacă tot n'a strânge 'n veci 
Crăiasa fiu la sân — 

Ea poartă 'n suflet foc ceresc 
Pe buze, — viers divin. 


www.dacoromanica.ro 


204 POEZII 


IN GRĂDINA PUBLICĂ 
CARMEN SYLVA 


Privighetori veniră, iată, 

Și viersul lor n'a prins rugină: 
Ne dau concerte fără plată 

In nopţile cu lună plină. 


Prietenă privighetoare! 

Vii iar din zări îndepărtate 
Să verși eterna ta cântare 

In nopți senine, aromate... 


O glas din cer, privighetoare, 
O de-aș putea, ca tine, spune 
In viers de vrajă 'nălţătoare 
Iubitele povești străbune! 


www.dacoromanica.ro 


LENORE 205 


LENORE 
BALADĂ DE BÜRGER 


Din somn Lenore’n zori de zi 
Tresare tulburatä: 

«O Wilhelm, m'ai uitat? Eşti mort? 
Veni-vei tu odatä? » 

Iubitul ei lupta sub steag 
In văile boeme 

Și nu-i scrisese niciun șir 
De-atât amar de vreme. 


Țarina și viteazul craiu 
Sătui de jaf și pară, 
Au pus războiului sfârșit 
Și pace încheiară. 
Și cling! și clang! oști după oști, 
Cu flori împodobite, 
In svon de tobe se 'ntorceau 
La vetrele iubite. 


Era un glas şi-un forfot viu 
Din plaiuri până 'n vale: 
Bătrâni și tineri, cu alai 
Le alergau în cale, 
Și bucuria strălucea 
In ochii tuturora; — 
Pe Wilhelm însă în zadar 
Il căuta Lenora... 


www.dacoromanica.ro 


206 


POEZII 


Ea alerga în sus și 'n jos 
Prin gloata de oştire: 
Nici unul, vai! din câţi veneau 
N'aveau de Wilhelm știre. 
Iar când pe rând, trecură toţi, 
Durerea o înfrânse: 
Țipând se tăvăli pe jos, 
Și plânse, plânse, plânse.., 


Bătrâna o găsește 'n drum, 
O scutură, o chiamă: 
«Ah! mamă, Wilhelm este mort! 
E mort de bună samă! 
Să piară lumea! piară tot! 
Ar fi cu mult mai bine, 
Nedrept și crud e Dumnezeu — 
Amar, amar de mine!» 


« Copilă, vino-ţi în simţiri |! 
Fă-ţi cruce și te roagă; 
Ce face bunul Dumnezeu 
E drept și bine, dragă!» 
«Ah, mamă, Dumnezeu e’n cer 
Și cerul e departe... 
Ce bine, vai, mi-a dat în schimb 
Pe rugile-mi deşarte? » 


« Copila mea, odorul meu! 
Ascultă, fii cuminte! 
Nu supăra pe Dumnezeu 
Cu astfel de cuvinte!» — 
«Ah, mamă, mamă, e’n zadar, 
Și toate sunt pierdute! 
Nici Dumnezeu, nici iadul chiar 
Nu poate să-mi ajute!» 


www.dacoromanica.ro 


LENORE 207 


— 4 Dar, fată, dacă te-a uitat 
Necredinciosul mire, 

Și poate el cu alta azi 
Trăiește 'n fericire? 

La dânsul nu te mai gândi 
Și-l vei uita cu anii, 

Când el răsplata 'și va găsi 
In ghiarele Satanii! » 


« Ah, mamă, ceea ce-am pierdut 
Pierdut rămâne, mamă! 

La ce, la ce m'am mai născut? 
O moarte, vino, ia-mă! 
Măini! în zadar vă frământaţi; 

Ochi! în zadar mai plângeți. 
Ah, viața mea! Lumina mea! 
Apuneţi și vă stângeţi! » 


«O, Doamne, nu te îndura 
De vorbele-i nebune! 
In desnădejdea-i fără frâu 
Nu ştie vai, ce spune! 
Ascultă, fată, sfatul meul 
Te du la mânăstire: 
Mireasa fără de noroc 
In cer găsește mire!» 


«Ah mamă, ce mi-e cer și raiu! 
Ah mamă, ce mi-e raiul? 
Cu el, cu el e raiu 'ntreg 
Și fără Wilhelm, iadul! 
Nici nu mai vreau să cred nimic 
Nimic din câte-mi spuneţi: 
Ah viața mea! Lumina mea! 
Stângeţi-vă şi-apuneţi | » — 


www.dacoromanica.ro 


208 POEZII 


Așa se sbuciumă mereu 
Și ţipă și blesteamă, 
Răbdarea Domnului cercând 
Cu vorbe fără teamă. 
Și până 'n.ceas târziu de-amurg 
Plâng negrii ochi într'una, 
Când stelele pe cer lucesc 
Și 'ncet s'arată luna... 


Auzi... de-odată, trap — trap — trap 
Copite bat afară, 

Un călăreț s'oprește 'n drum 
Și urcă 'ncet pe scară... 

Lin sună micul clopoțel — 
Cling-cling-cling, fără veste... 

Şi dela ușă, lin de tot, 
Vin şoaptele aceste: 


« Veghiază încă, draga mea? 
Lumina nu e stânsă? 
Ce face porumbița mea? 
E veselă sau plânsă? » — 
«Ah, Wilhelm, tu!... Așa târziu?... 
Vai, ce dureri cumplite! 
De plâns mi-e sufletul pustiu... 
De unde vii, iubite? > — 


«Noi noaptea doar plecăm la drum, 
Când zările-s senine. 
Și tocmai din Boemia viu 
Ca să te iau cu mine!y— 
«Ah, Wilhelm, intră ’n casă 'ntâi, 
Vreau să-ți aud cuvântul. 
Vreau să te strâng la sânul meu... 
Cum geme-afară vântul! » 


www.dacoromanica.ro 


LENORE 209 


« Hei, geamă vântul, cât o vrea, 
Iubita mea, nu-mi pasă! 
Fugarul sforăie grăbit, 
Nu-i chip de stat în casă! 
Incinge-te de drum curând: 
Te-oi duce 'n goană cruntă 
Şi jur că noaptea asta chiar 
Dormim în pat de nuntă!» — 


« Ah, dar porni-vom chiar de-acum? 
Afară-i noapte rece. 

Ascultă !... clopotul din turn 
Vestește unsprezece | » — 

«E luna sus... Noi și cei morți 
Ne ducem iute foarte! 

Ca vântul ori ca gândul, vreai 
Fugarul să ne poarte?... 9 — 


« Dar unde-i locul cel faimos 
Şi patul nunţii cum e? »— 
« Departe... strâmt, întunecos 
Și neștiut de lume)...» 
« Vom încăpea noi? ș — 4 Negreșit! 
Fii gata dar în grabă; 
Deschis e balul; după noi 
Nuntașii toți întreabă ». — 


Copila se găti; pe roib 
S'avântă cu grăbire, 

Cu brațu-i gingaș încingând 
Pe mult doritul mire, 

Şi hop, hop, hop, fugind cu ei 
Fugarul saltă sprinten, 

Copitele țâșnesc schintei, 
Şi ies văpăi din pinten. 


www.dacoromanica.ro 


POEZII 


La dreapta și la stânga lor, 
Pe drumul nins de lună, 

Cum sboară dealuri, văi, câmpii! 
Greu podurile sună | 

«Urra!... E luna sus... Urra! 
Ce repede merg morţii! 

Te temi, iubita mea, de morți? »— 
€ Ah, nu... dar lasă morţii!» 


Hei, unde merge-acel norod 
Și corbii, ce s'adună? 
Ce 'nseamnă ciocli, popi, prohod 
Și clopotul ce sună? 
Cântări și bocete 'n convoiu 
S'asamăn laolaltă 
Cu jalnicul orăcăit 
Al boului de baltă. 


«Pe mort lăsaţi-mi-l în drum 
Neîngropat să stee, 
Veniţi la cununia mea 
Cu tânăra femee! 
Aici, țârcovnic și gropar 
Cu cioclii dimpreună! 
Tu, dascăl, mormăe un psalm, 
Tu, popă, ne cunună!» 


Dispare carul mortuar... 
Cântările-amuţiră: 

Pe urma roibului fugar 
Convoiul lung se 'nșiră. 

Și hop, hop, hop, zburând cu ei 
Fugarul saltă sprinten, 

Copitele țâșnesc schintei 
Şi ies văpăi din pinten. 


www.dacoromanica.ro 


LENORE 2II 


La dreapta și la stânga lor 
Câmpii, orașe, sate 

Și ţări și munţi dispar în sbor, 
De goană fulgerate. 

Urra!... E luna sus!... Urra! 
Ce repede merg morții! 

Iubita mea, te temi de morţi? »— 
«Ah, lasă 'n pace morții» !... 


«Te uită! sus pe eșafod 
Stafii și draci s'adună 
Și cântă și se învârtesc 
In razele de lună! 
Aici, strigoi! Aici scripcari | 
Veniţi să 'ntindem hora: 
Eu noaptea asta mă cunun 
Cu mândra mea Lenora!» 


Și toţi strigoii — fâș fâș fâș — 
Aleargă pe-apucate, 
Sburând pe sus ca 'ntr'un vârtej 
Un roiu de foi uscate, 
Și hop, hop, hop, fugind cu ei 
Fugarul saltă sprinten, 
Copitele ţâșnesc schintei 
Și ies văpăi din pinten. 


Cum sboară toate 'n depărtări! 
Apar, dispar într'una ! 
Orașe, sate, ţări și mări 
Și stelele și luna! 
Urra!... E luna sus... Urra!... 
Ce repede merg morţii! 
Te temi, iubita mea, de morţi? »— 
« Vai... las” să doarmă morţii!...» 


14t 


www.dacoromanica.ro 


212 POEZII 


« Roib! roib! cucoșii cântă 'n sat... 
Miroase-a dimineață... 

Roib! roib! zăresc la răsărit 
O geană de roșeaţă.,. 

Mireasa mea, cred c'am ajuns! 
Suntem în dreptul porţii 

Și patul nunţii ni-e gătit... 
Ce repede merg morţii! » 


Hu)... cavalerul s'a oprit! 
Minune blestemată ! 

Mantaua-i se destramă 'n vânt, 
Bucată cu bucată; 

O hârcă goală 'n loc de cap 
Rânjește fioroasă 

Și trupul în schelet schimbat 
Pe umăr poartă coasă... 


Tresaltă roibul viforos, 
Nechiază cu putere, 
Pe nări și gură varsă foc, 
Și sforăe și... piere! 
Pământ și ceruri gem amar 
In ceas de grea mânie... 
Lenore se frământă greu 
Cuprinsă de-agonie, 


Acum se strâng în cimitir 
Stafiile la lună 

Și-o horă deșuchiată 'ntind 
Și cântă împreună: 

« Răbdare! Chinul pământesc 
Se mântue cu somnul; 

De bietul suflet rătăcit 
Indure-mi-se Domnul! » 


www.dacoromanica.ro 


UCENICUL, VRĂJITOR 213 


UCENICUL VRĂJITOR 
GOETHE 


Iar s'a dus în târg bătrânul 
Maistru vraciu — și-s eu stăpânul! 
Hai, că pun eu azi la cale 

Toate duhurile sale! 

Știu pe din afară 

Farmecele lui, 

Și minuni, ca dânsul, 

Fac, fără să-i spui. 


Iute! iute 

Adă apă, 

Să înceapă 

Rotitoare 

Valuri-valuri pe 'ntrecute 
Să se verse 'n scăldătoare! 


Vino dar, mătură roasă! 
a-ţi mantaua sdrențuroasă ! 
Slugă-ai fost, fii iară slugă! 
Fă-mi pe voe dintr'o fugă! 
Capătă-ţi picioare, 

Sus răsară-ţi cap. 

Du-te, poartă-mi, adă-mi 
Doniţele 'n trap! 


www.dacoromanica.ro 


214 


POEZII 


Iute! Iute 

Adă apă 

Să înceapă 

Rotitoare 

Valuri-valuri pe 'ntrecute 
Să se verse 'n scăldătoare! 


Iată-mi-l fugind pe cale! 
Umple doniţele *n vale, 

Ca un fulger mi se 'ntoarnă, 
Un potop de valuri toarnă. 
Pleacă, vine iară! 

Colcăe 'n bazin, 

Saltă, crește apa — 

A, dar este plin! 

Ho! străine! 

Scalda-i plină: 

La hodină 

Ca "nainte! 

Ah, pricep... amar de mine! 
Vorba mi-a pierit din minte! 


Vorba, vai! ce cată spusă 
Ca să-l facă iar ce fusă! 
Fuge, vai, şi vine 'n grabă! 
Mătură, de-ai fi de treabă! 
Tot mai mult aduce, 
Toarnă tot mereu, 

Vai, şi mii de râuri 

Cad pe capul meu! 


Șaga-i şagă, 

Nu-mi mai place! 

Stai tu, drace! 

Incă râde? 

Inima ’n răcori mi-o bagă! 

Ce ochi crunţi! Ce schime hâde! 


www.dacoromanica.ro 


UCENICUL VRĂJITOR 215 


O, dar ai ieșit din iaduri 
Ca să faci prin casă vaduri? 


Unde caut, pretutindeni, 
Parcă-i un puhoi cu grindeni | 
Mătură netoată 

Stai pe loc, îţi spun! 

Băţ, ce-ai fost odată, 

Nu mai fii nebun! 


Nu ascultă?! 

Hai tu numa! 

Căci acuma 

Cu toporul 

Fără de zăbavă multă 

Am să-ți potolesc eu zorul! 


Iată-mi-l! Târâș s'arată 

De m'arunc la tine-odată, 
Nici nu mântui tot cuvântul, 
Una fi-vei cu pământul! 
L'am crăpat în două! 

L'am lovit la mir! 

Pot s'aștept acuma, 

Și să mai respir! 


Iată! Iată! 

Că învie 

Și-mi îmbie 

Doniţi pline 

Doi acuma dintr'odată — 
Ajutor, puteri divine! 


Și aleargă! Curg pârae, 
Pretutindeni prin odae! 

Ce priveliște avană | 

Vraciul! — Maistre, fă-ţi pomană | 


www.dacoromanica.ro 


216 


POEZII 


Duhurile tale 

Doamne 'și fac de cap: 
Le-am chemat, și-acuma 
Nu mai pot să scap! 


« Măturice | 

Stai cuminte 

Ca 'nainte... 

Căci la vreme 

Doar bătrânul vraciu aice, 
Duhuri, poate să vă cheme!» 


www.dacoromanica.ro 


RANA!N SUFLET 217 


RANA 'N SUFLET 
LENAU 


Eu port în suflet o adâncă rană, 

Dar niciun geamăt buzele nu-mi scapă; 
Simt cum mereu tot mai adânc mă sapă 
Şi cum se farmă viața mea sărmană. 


Doar una poate jalea să-mi priceapă: 

La sânu-i dulce, fără de prihană, 

Aș plânge 'n hohot... dar dorința-i vană: 
Aceea una putrezește'n groapă!... 


O, mamă, vin’ — copilul tău te chiamă! 
De mai tresare inima ta moartă 
Şi ca pe vremuri, grija de mi-o poartă, 


Atunci eu vreau de viaţ'a mă desface... 
Ajut' ajută Suferinţii, mamă, 
Copilul tău trudit să ţi-l desbrace!... 


www.dacoromanica.ro 


218 POEZII 


BLESTEMUL BARDULUI 
UHLAND 


A fost de mult un mândru castel, cu vâlvă mare, 
Strălucitor departe pân’ la albastra mare, 

Și n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, 
Săltau fântâni vioae în joc de curcubee. 


Domnea un craiu acolo, în ţări și prăzi avut. 

In tron de fier sta palid și de supuși temut; 

Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui urgle, 

Și biciu e tot ce spune, și sânge-i tot ce scrie, 


Spre-acest castel veniră doi călăreţi de frunte, 

Cu plete blonde unul, iar celălalt cărunte. 
Bătrânul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit — 
Pășea alături sprinten tovarășul iubit. 


« Copilul meu, fii gata » grăi bătrânul lin 

« Adânc din pieptu-ți smulge și cântă viers deplin. 
« Revarsă dor şi patimi, tot sufletul în el, 

« Să 'nduioșem pe craiul cu inimă de-oţel ». 


Sub bolți străvechi, în sala măreaţă, ei intrau 
Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau: 

El — fioros ca zarea din norduri sângerată, 
Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s'arată. 


www.dacoromanica.ro 


BLESTEMUL BARDULUI 219 


Și unde prinde-a zice din strune bardul falnic, 
Adânc vrăjeşte harfa ce clocote năvalnic; 

Dar glasul tânăr urcă divin răsunător, — 
Bătrânul parcă chiamă al duhurilor cor... 


Ei cântă veacul de-aur, mărirea cea străbună, 
Și dulcea primăvară și dragostea nebună; 
Ei cântă tot ce 'ncântă viața pe pământ, 
Ei cântă tot ce-i mândru și 'nălțător și sfânt. 


Curtenii cei mai trufași stau cu plecate frunţi, 
Induioșaţi ascultă oștenii cei mai crunți; 
Crăiasa, aiurită de dor și chin nespus, 

Aruncă dela sânu-i un trandafir, de sus. 


« Mi-aţi scos din minţi poporul, acum femeia vreţi ?...) 
Răcnește groaznic craiul ţintind pe cântăreţi. 

De sus asvârle spada-i ce fulgere răsfrânge, 

Și ’n loc de viers de aur, zbucnește-un val de sânge. 


Ca risipiţi de vifor toți se trezesc din vis. 
Bătrânu-și ia pe braţe tovarășul ucis, 

Il urcă 'n șa, așază mantaua peste el, 

Il leagă drept și iese cu dânsul din castel... 


Ci 'n faţa porţii 'nalte a stat bătrânul bard: 
De-un stâlp de marmur harfa cea fără preţ și-a spart— . 
Apoi în glas puternic se 'ntoarce cu blestem, 
Incât și bolți și parcuri înfiorate gem: 


« Vai vouă, ziduri mândre! În veci să nu mai sune 
In încăperea voastră nici viers, nici glas de strune! 
Nu, ci fricoase pasuri de sclav, suspin și plângeri, 
Pân' veţi cădea trăsnite de-al răzbunării înger! 


www.dacoromanica.ro 


220 POEZII 


«Vai vouă, mândre parcuri strălucitoare 'n rouă! 
Cadavru-acestui tânăr vi-l pun în față vouă, 

Să veştejiţi ca dânsul, secând orice izvoare: 

Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare! 


« Vai ţie, craiu sălbatic! A barzilor urgie! 
Deșartă lupta-ţi cruntă spre glorie să fie! 
Și piară negru-ţi nume în negura uitării, 
Cum cel din urmă geamăt se stinge 'n hăul zăriil» 


Strigă bătrânul; cerul îi auzi cuvântul, 
Zidirile-s ruină, prin săli vueşte vântul. 
Din fosta slavă numai un stâlp mai stă dovadă, 
Și-acela, rupt în două, la noapte va să cadă... 


Zac parcurile moarte și 's prăzile pustiei. 

Jar craiul n'are nume în cartea vitejiei! 
Niciun hrisov nu-l scrie, și nici în cântec nu-i: 
Pierdut, uitat! Acesta-i blestemul bardului. 


www.dacoromanica.ro 


MĂNUŞA 


MĂNUȘA 


SCHILLER 


In faţa grădinei sale cu lei 

Când gata-i să 'nceapă lupta de fiare, 
Stă Regele Francisc pe tron. 

In preajmă-i stâlpii coroanei 

Și de jur împrejur, pe înaltul balcon, 
Cunună de mândre femei. 


Și la un semn s'a deschis colivia 
Și grav, în arenă, un leu 

Işi poartă mândria 

Și caută mut, de jur împrejur, 
Căscând fioros. 

Işi scutură coama 'ncurcată 

Și se încovoaie odată, 

Apoi se culcă. jos, 


Și Regele dă un semn iară. 
Și prin poarta cealaltă, 
Un tigru sălbatec saltă, 


Cum vede pe leu, răcnește 
Și în cerc, fricos, îl înconjoară 
Cu limba 'ncordată 'n afară, 


www.dacoromanica.ro 


222 


POEZII 


Cu coada vâlvoi 

Și sforăe turbat, furios 
Și mârâe dârz, — apoi 
Se culcă alăturea, jos. 


Și craiul mai dă un semnal, 

Și pe două guri colivia 

Stupește doi leoparzi deodată. 

Ei cad furtunateci, cu lăcomia 

De luptă 'ndrăzneaţă 

Pe tigru năval, 

Acesta turbat îi înhaţă 

Cu laba 'ncruntată — 

Dar leul în sus 

Se 'nalță urlând, şi toți s'au supus. — 


Și tac îmbufnate, 

In cerc întinse, 

De setea sângelui aprinse 
Felinele înfricoșate. 


Atunci, din balcon 
Cade-o mănușe din mâni delicate 
Intre tigru și leu, la mijloc. 


Iar Cunigunda 'n bătaie de joc 

Se 'ntoarce spre cavalerul Delorges: 
« De-ţi este amorul așa de aprins 
Și vrei să mi-o dovedeşti dinadins, 
Ei, adă-mi atunci mănușa de jos!» 


Și cavalerul pornește în pripă, 

Coboară 'n arena îngrozitoare 

Cu pas apăsat, îndrăzneţ, 

Și dintre fiare 

Smâncește mănușa c'un gest de dispreț. 


www.dacoromanica.ro 


MĂNUŞA 


Și cu uimire, cu groază 

Cavaleri și nobile dame 

Se grămădesc să-l vază. 

Și el, liniștit, aduce mănușa 'napoi. 
Curtenii prind să-l aclame. 

Iar Cunigunda jubilează, 

Norocu-i râde în ochii vioi: 


Ce gingaș zâmbește, primind pe viteaz!., . 


El, mândru, i-aruncă mănușa 'n obraz: 
« Răsplata, doamnă, mo mai vroi! » 
Și pleacă, fără să cate 'napoi. 


www.dacoromanica.ro 


223 


224 POEZII 


DIN WILHELM TELL 
(SCHILLER) 


I. BĂIATUL DE PESCAR 


Un zâmbet e apa, la scaldă momește. 
Băiatul pe verdele țărm aromește. 
Aude o dulce 
Cântare în vis 
Ca glasuri de îngeri 
Din Paradis. 
Și cum se deșteaptă din somn tresărind 
Viclenele valuri l-atrag și-l cuprind 
Și răsună 'n adâncuri; 
O vin”, prunc iubit! 
Eu chem totdeauna 
Și fur pe-adormit! 


II. VÂNĂTORUL ALPILOR 


Răzbubue culmile, muntele geme, 
Arcușul pe 'ngust povârniș nu se teme. 
Pe câmpurile de ghiață 
El urcă 'ndrăzneţ — 
Nici flori nu 'ntâlnește, 
Nici urmă de vieți. 


www.dacoromanica.ro 


DIN WILHELM TELL 


Jos, mare de neguri din negură naște, 
Nici sate, nici târguri el nu mai cunoaște, 
Prin ochiuri de nouri 
Zăreşte la soare 
In sclipet de ape 
Câmpii roditoare. 


III. PĂSTORUL 


Adio, pășuni 

Și poeni, în apus! 

Păstorul vă lasă 

Și vara s'a dus! 
Plecăm la iernat, ne 'ntoarcem noi iară 
Când cucul voios va striga iar în țară, 


Când câmpuri și dealuri cu flori s'or smălța 


Când șipote limpezi în Maiu vor cânta! 
Adio, pășuni 
Și poeni în apus! 
Păstorul se duce 
Și vara s'a dus! 


www.dacoromanica.ro 


15 


226 POEZII 


CÂNTECUL LUI SAIDJAH 
MULTATULI 


Eu nu știu unde am să mor. 

Văzui marea cea mare la ţărmul mării, 
Când tatăl meu m'a dus acolo 
Să facem sare, — 

De voiu muri pe mare 
Și de wor asvârli în apa-adâncă, 
Veni-vor chiții lacomi, 

Vor înnota în preajmă-mi și vor întreba: 
Care din ei să 'nghită leșul 
Ce cade către fund? — 
Eu nu voiu auzi. 


Eu nu știu unde am să mor. 

Văzui arzând căsuţa lui Pa'ansu, — 
El însuși puse foc. 

Și-a fost ieșit din minţi — 

De voiu muri în flacări, 
Cădea-vor bârne-aprinse 
Pe leșul meu — 

Și-afară vor fi ţipete grozave 
De oameni, cari aruncă apă, 
Ca să omoare focul — 

Eu nu voiu auzi. 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTECUL LUI SAIDJAH 


Eu nu știu unde am să mor. 


Văzui căzând pe micul Si-unah din pom, — 


El culegea un rod al pomului 
Să-l ducă maicei sale — 

De voiu cădea din mărul cel înalt, 
Zăcea-voiu mort lângă tulpina lui 
Ca Si-unah, — 

Dar mama nu va plânge, ea e moartă, 
Ci alţii vor striga cu glasul aspru: 

Uitaţi-vă, Saidjah e mort! — 

Eu nu voiu auzi. 


Eu nu ştiu unde am să mor. 
Văzu-i mort pe Pa-lisus, 


El s'a fost stins de bătrâneţe, 
Albite-i erau pletele — 


De voi muri bătrân, cu plete albe, 
Veni-vor bocitoarele 
In jurul meu — 
Mă vor boci ca bocitoarele 
Pe Pa-lisus, și toți nepoții, 
Și ei, vor plânge cu amar— 
Eu nu voi auzi. 


Eu nu ştiu unde am să mor, 
Văzui atâția morţi în satul meu: 
I-a 'nveșmântat în haine albe 
Și-apoi i-au coborit în groapă — 
De voi muri acasă și m'or îngropa 
La capul satului, spre răsărit, pe deal, 
Acolo unde iarba crește 'naltă — 
Adinda va veni, şi haina-i de mătase 
Incet, încet de tot o să atingă 


In treacăt iarba 'naltă. .. 
Și eu voi auzi. 


152 
www.dacoromanica.ro 


227 


228 POEZII 


MUGUR, MUGUR, MUGUREL... 
PETOFI 


In orașul ăsta am deschis eu ochii; 

Salutare locuri mândre, scumpe mie! 

Doina doicei mele din copilărie 

Sună 'n tot orașul: doica-mi cântă mie? 

Glasul ei e-acesta? ori poate mă 'nșel: 
Mugur, mugur, mugurel! » 


A plecat odată, un copil voios, 
Azi bătrân — se 'ntoarce tot pe aceiași-cale. , . 
Hei, de-atunci ce mult e... griji, năcazuri, boale 
Bucurii puţine și atâta jale! 
«Cum mai trece vremea... » trist îngână el: 

« Mugur, mugur, mugurel... » 


Oare unde sunteţi tovarăși de joc? 

D'aș vedea pe unul barem dintre voi! 

Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, 

Să ne reîntoarcem anii înnapoi, 

Anii cei de basme — să cânt iar cu el: 
« Mugur, mugur, mugurel!... » 


Fără de hodină, pasăre pribeagă 
Care-și cată cuibul cald de-odinioară 
Când se "'ntoarce iară mândra primăvară, — 
Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, 
Și mă mir eu singur câte-mi spune el: 

« Mugur, mugur, mugurel!... » 


www.dacoromanica.ro 


MUGUR, MUGUR, MUGUREI,,... 


Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! 
Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! 
Sare și nechează murgul meu — nuia, 
Merg la jghiab, de vale, și îi dau să bea... 
Hii, murguţ, în lume, zboară rândunel, ., 
« Mugur, mugur, mugurel!... » 


Clătinat răsună clopotul din turn, 
"Calul, călărețul cad de oboseală... 
En amurg..., acasă doica mă ia'n poală... 
Aţipesc și visuri mândre mă înșală ; 
Doica mă alintă, cântă 'ncetinel: 
« Mugur, mugur, mugurel!... » 


www.dacoromanica.ro 


229 


230 POEZII 


DEPARTE 
PETOFI 


Stă departe 'n plaiul Dunării cel mare 
O căsuţă albă, neîncăpătoare. 

Ochii mei înnoată 'n lacrimi de căință 
Când îmi vine 'n minte mica locuință. 


Dac'aș fi rămas acolo pân” la moarte! 
Dar pe om îl poartă tot dorinți deșarte... 
Aripe de vultur când întinde dorul, 
Nimenea nu poate să-i oprească zborul. 


Sta pierdută mama 'n desnădăjduire 
Când cerșeam sărutul ei la despărţire. 
Ah, nici până astăzi lacrimile-i încă 
N'au putut să stingă jalea ei adâncă! 


Tremurând întins-a brațele și plâns-a 
Să rămân acolo liniștit, cu dânsa. 

De vedeam atuncea toate-așa de clar, 
N'ar fi plâns, sărmana, poate, în zadar! 


A speranţei noastre stea strălucitoare 

Ne arată basme fermecate 'n zare; 

Numai când zărim pustiul dinainte 

Ne trezim plângând din basmul ce ne minte. 


www.dacoromanica.ro 


DEPARTE 231 


Că pe mine tot un vis frumos, nebun 
M'a purtat în lume, trebue să spun? 
Și că lumea singur de când o străbat 
Mii de ghimpi în cale m'au însângerat?.,, 


„e. Pământeni se 'ntorc în ţara mea frumoasă: 
Ce să-i spun mamei de-or ajunge-acasă? 

— Spuneţi-i, prieteni — drumul de vă este 
Pe la pragul nostru — spuneţi bună veste... 


Spuneţi că zadarnic își bocește-odorul, 

Că-i petrece 'n lume norocos feciorul. 

Ah, de-ar ști ea numai viaţa-mi zbuciumată 
Inima ei poate-ar înceta să bată... 


www.dacoromanica.ro 


232 POEZII 


CATARACTA LODOREI 
SOUTHEY 


Cum vine oare apa la Lodora? 

Odrasla într'o bună zi îmi cere 

Să-i povestesc. Eu vrând să-i fac plăcere, 
Numaidecât s'alătură și sora 

Și-o altă surioară mai veni. 

Și mare fu dorinţa tuturora 

Și toţi voiau cu orice preţ a ști 

Cum se coboară apa la Lodora, 

In furia şi măreţia ei, 

Așa precum o mai văzuse ei. 

Deci nu mă las nici eu prea mult rugat 
Căci, îndrăgit al rimelor sonore, 

Sunt și al lor, în anumite ore, 

Și-al Regelui poet laureat. 


Din obârșia plină de isvoară 

Care ţâşnesc într'un adânc basin 

Al muntelui stâncos, apele vin 

Și se preling încet și se strecoară, 
Alunecă 'n zigzaguri, dau ocol 

Prin feregă și mușchiu făcându-și cale, 
Se duc aproape nesimţit la vale 

Apoi adorm ici colo 'n câte-un ghiol; 
De-acolo apa ce părea că-i moartă 
Deodată-și sparge singură o poartă 


www.dacoromanica.ro 


CATARACTA LODOREI 233 


Și-acum curgând prin stuf o întrevezi, 
Printre mesteceni, pajiști și livezi, 
Prin rariști trece vesel strălucind 
Sau umbrele pădurii o cuprind, 
Sărind ca o războinică vitează 
Zăgazele ce drumul i-l brăzdează 
Pân' la 'nălțimea malului râpos, 
Cum curge apa la Lodora 'n jos? 
Aicea, iat-o viu fierbând în clocot, 
Dincoace, iat-o iarăși aţipită, 
Ici spumegând, vuind, fugind cu ropot, 
Infuriată și nepotolită 
Urmânduși calea 'n goană ne 'ntreruptă, 
Săltând în sus și 'n jos, chemând la luptă 
Și-amenințând să surpe, să prăvale 
Stânci, peșteri—tot ce i se pune în cale. 

Sărind șagalnică, 

Crescând năvalnică, 

Slăbind, târâindu-se, 

Ţâșnind, lăfăindu-se, 

Fugind, asvârlindu-se, 

Aiurind zvârcolindu-se, 

Ocolind plecându-se, 

Săltând, re 'ntorcându-se, 

De peste tot și-adună 

In goana-i ce detună 

Șuviţele ei săltărețe, 

Din care sar alte răzlețe, 

Pe care-apoi iarăși le 'ndrugă 

Pân' la o nouă fugă. 


Scurmând și opintindu-se, 
Luptând şi despletindu-se, 
Ea își urzește țesătura ei 
Că stai uimit şi pleoapele 
Le 'nchizi fără să vrei. 


www.dacoromanica.ro 


234 


POEZII 


Rămâi așa nedumerit 

Și asurzit şi aiurit 

De larma ce-o fac apele 

In cursul lor nemaioprit. 

Săgeată pornind, 

Șopotind, forfotind, 

Clocotind și cotind, 

Smorcăind, horcăind, 

Ici picând strop cu strop, 

Ici jucând în potop, 

Năruind, stăruind, 

Tremurând, murmurând, 

Țârâind, pârâind, 

Ropotind, bobotind, 

Duduind, zguduind, 

Vâjâind, gâfâind, 

Aromind și momind 

Și murind, tresărind și sărind 

Și fierbând și turbând. 
Galopând și săpând și rupând și surpând, 
Strălucind, clipocind, nălucind, rătăcind, 
Lunecând, zdrumicând, și jucând şi trecând, 
Unduind, şerpuind și suind şi vuind, 
Spumegând, fumegând, răpăgând și strigând, 
Dănţuind, chefuind, duduind și huind, 
Bolborosind, regăsind, poposind şi sosind, 
Șopăind, ropăind, ţopăind, hopăind, 
Frământând și cântând, desfătând și săltând, 
Mereu, mereu coboară, domoală ori sglobie 
Bătrâna cataractă, vulcan de apă vie, 
Impreunând tot soiul de sgomote ciudate, 
Cu-a valurilor sale schimbări neîncetate, 
Și-și trâmbiţă sonora 
Și vesela solie... 
Așa coboară apa 'n cădere la Lodora..,. 


www.dacoromanica.ro 


DAINE DIN LITVANIA 235 


DAINE DIN LITVANIA 
I. DOR DE ȚARĂ ę& 


Aș vrea s'adorm, să dorm mereu 
Și n'aflu loc în nicio parte. 

Și dor mi-e, dor de satul meu, 
Și satul meu e-așa departe! 


Ș'aș vrea să merg, să merg mereu 
Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină, 
Grădină mândră ’n satul meu — 
Acolo aș găsi hodină, 


Acolo vântul pe 'nserat 

Adie dulce și suspină, — 

Şaş tot dormi netulburat 
Sub flori de cimbru și sulfină. 


II. DOR DE MAMĂ 


Și când mă scol de dimineață 
De-mi spăl cu rouă ochii mei, 
Mândruța-i galbenă la față 
Și plânși sunt ochișorii ei. 
« Mândruţo, pentru ce plângi, dragă? 
Ţi s'a urât de casa mea? 
De ce suspini tu noaptea 'ntreagă? 
Ești supărată de ceva? » 


www.dacoromanica.ro 


236 


POEZII 


« Și chiar de nu sunt supărată, 

De dor, bădiță, mă usuc; 

Dă-mi drumul numai înc'odată 

Acas' la mama să mă duc.» 
«Dar pân’ la casa mamei tale, 
Mândruţo, cum o să te duci? 
Răsuri și maci crescură 'n cale 
Și nu ştii încotro s'apuci», 

« Ruga-mă-voi de flori cu jale 

Ca să-mi arate drumul lung, 

Și ele mi-or deschide cale 

Și la măicuţa tot ajung!» 


I1. PRIVIGHETOAREA 


De ce tânjești nemângâiată, 
Drăguţa mea privighetoare? 
De ce cântarea-ţi fermecată 
Nu mai răsună 'n luncă oare? 


«Cum mi-aş cânta de-acuma dorul 
Și n'aș fi tristă, când păstorii 
Imi dărâmară cuibușorul 

Și-mi omorâră puișorii? 

In fiecare dimineaţă 

Plugarul necăjit îmi zice 

Că peste noapte, ca o hoaţă, 
I-ași fi luat, din holdă, spice. 
Când eu stăteam cuminte 'n luncă 
Privind la toate liniștită, 

Și mi-am durat, cu multă muncă, 
Un cuib la umbră de răchită. 


Și mă rugam întotdeauna, 

La Cel-a-toate-ţiitorul, 

Să poarte grijă, ca furtuna 

Să nu-mi sfărâme cuibușorul! » 


www.dacoromanica.ro 


POPULARE MAGHIARE 237 


POPULARE MAGHIARE 


I. DE-AȘ FI REGE 
Ah, rege dac'aș fi, iubită, 
Stăpân pe-o împărăție 'ntreagă, 
Te-aș îmbrăca în straie de-aur, 
Atât de mult, de mult mi-ești dragă! 


Dar sunt sărac de tot, iubită, 

Și aur n'am, tu știi prea bine— 
Am numai braţele-amândouă: 

Le 'nalţ cu dor, cu dor spre tine... 


Străluce aurul... De ghiață 

E strălucirea lui, iubită! — 

Dar când te voi cuprinde 'n braţe 
Vei fi cu mult mai fericită... 


II. IUBIRE 


Tu mi-ai destăinuit iubirea, 
Și ca prin farmec, am zărit, 
Intunecatul cer al nopții 

Zâmbind voios la răsărit... 


Chiar gerul şi-a uitat urgia: 
Blând aţipind fără de veste, 
Visează flori d'atunci, și uite! 
Le zugrăvește pe fereste... 


www.dacoromanica.ro 


238 POEZII 


III. AȘTEPTARE 
Plouă şi te-aștept acasă... 
Cum aud un pas, tresar — 
Ah! mă tem să nu-mi rămână 
Așteptarea în zadar! 


Zăbovește 'n altă parte 
Dragul meu, de nu mai vine? 
Ori sa rătăcit prin noapte? 
Roibul știe drumul bine... 


Las’ să plouă!... Tu, iubite, 
Numai tu să-mi vii acasă... 
Ţi-oi svânta obrajii umezi 
Cu năframă de mătasă..,. 


www.dacoromanica.ro 


HEINE 


www.dacoromanica.ro 


LORELEY 24I 


LORELEY 


Eu nu știu ce poate să fie 
Că-mi sună mereu în urechi 
Cu veșnica-i melancolie 

Un basmu din zilele vechi. 


Se 'ntunecă fără de veste, 
Lin apele Rinului curg, 

Și cresc ale munţilor creste 
Măreţ strălucind în amurg. 


Pe stâncă un chip de femeie 
S'arată din negură blând, 
Brăţara-i de aur schinteie, 

Ea 'și pieptenă părul, cântând. 
Ea 'și pieptenă părul și cântă 
Un cântec de vrajă al ei: 

Te farmecă și te 'nspăimântă 
Cântarea frumoasei femei! 


Pescarul, nebun, se repede 

Cu luntrea lui mică și, dus, 

Nici valuri, nici stâncă nu vede — 
El caută numai în sus. 


Vâltoarea-l izbește de coasta 
Stâncoasă, — și moare 'nnecat: 
Loreley a făcut-o aceasta 

Cu viersul ei fermecat. 


www.dacoromanica.ro 


POEZII 


GRENADIRII 


Din Rusia doi grenadiri se pornesc 
Voioși să-și revadă iar Franţa. 

Dar când au intrat în hotarul nemtesc, 
Atunci își pierdură speranţa. 


Atunci au aflat dureroasele știri 
Că gloria Franţei s'a stins: 
Infrânte, sdrobite sunt marile-oștiri 
Și Cezarul, Cezarul e prins! 


Atunci își plecară trişti frunţile lor 

Și plânseră cei doi tovarăși. 

Iar unul a zis: « Cumplit mă mai dor, 
Cumplit mă ard rănile iarăși! » 


A zis celălalt; « Un vis fuse tot, 

Și moartea mi-ar fi mult mai bine! 
Am însă nevastă, copii, și nu pot 
Să mor, că's pierduţi fără mine!» 


«N’am zor de nevastă, n'am zor de copii, 
Un dor mai frumos m'a cuprins; 
Cerșească pe drumuri ori facă ce-or ști: 
Cezarul, Cezarul meu, prins! 


www.dacoromanica.ro 


GRENADIRII 243 


« Curând o, prietene, mort voi zăcea: 
Ascultă-mi un singur cuvânt! 
Cadavrul cu tine în Franţa mi-l ia, 
Mă 'ngroapă 'n al Franţei pământ! 


« Dar crucea onoarei mi-o prinde la piept 
Aproape de inima-mi stinsă ; 

Așază-mi şi flinta la umărul drept 

Și spada de mijloc încinsă. 


« Așa voi veghia în mormânt, ascultând, 
O strajă ce pare că doarme... 

Ci 'm vis auzi-voi iar tunul urlând 

Și tropot şi zăngăt de arme! 


« Cezarul meu trece 'n al luptei avânt 
Pe groapă-mi, — şi 'n spade ce scapăr' 
Atunci, înarmat mă înalț din mormânt, 
Cezarul, Cezarul să-mi apăr!» 


16* 


www.dacoromanica.ro 


244 POEZII 


CA VISURILE... 


Ca visurile 'ntunecate 

Clădirile se 'nșiruesc, 

Și singur, învelit în manta-mi, 
Tăcut pe trotoar pășesc, 


Acuma 'n turnul catedralei 

Se bate tainic miez de noapte... 
M'așteapt' acasă adorata 

Cu sărutări, vrăjite șoapte. 


Prietenoasă trece luna 
Călăuzindu-mi pas cu pas; 

Dar eu m'opresc în umbra porții, 
Strigându-i vesel «bun rămas ». 


Iţi mulțumesc, amică veche, 
Că-mi luminași frumos pe drum; 
Treci mai departe, luminează 

Și celorlalți pribegi, de-acum. 


Iar de găsești pe vreun ibovnic 
Ce plânge, tu să nu mi-l lași; 
O, mângâe-l, precum pe mine 
De-atâtea ori mă mângâiași... » 


www.dacoromanica.ro 


UN TÂNĂR IUBEŞTE... 245 


UN TÂNĂR IUBEȘTE... 


Un tânăr iubește-o copilă; — 
Copila pe altul l-ar vrea, 
Acesta iubește pe alta 

Și chiar se cunună cu ea. 


Copila atunci se mărită 

Din ciudă cu 'ntâiul venit 

Ce grabnic o 'ntâmpină ’n cale; 
Iar tânărul umblă mâhnit. 


Povestea e veche, și totuși 
Rămâne de-apururea nouă; 
Și-aceluia. cui i se 'ntâmplă 
Ii sfâșie inima 'n două, 


www.dacoromanica.ro 


246 POEZII 


CE TRISTĂ MI-E INIMA... 


Ce tristă mi-e inima, tristă! — 
E "n Maiu și e cald și-i lumină. 
In deal, lângă teiul de strajă, 
Stau dus pe reduta 'n ruină. 


Alunecă gârla "ntre sălcii; 
In luntre-un copil de pescar 
Tot plescăe undiţa 'n apă 
Și flueră micul ștrengar. 


In mii de culori mi s'arată 
Podoabele mândrei naturi: 
Grădine și chioșcuri, și oameni, 
Și vite și lunci, și păduri. 

Jos, fete albesc și bat rufe; 
Lin zbârnâie din depărtare 
Subt scocul înalt, roata morii 
Și prăfue mărgăritare. . . 

Pe lângă gheretă se plimbă, 

In turnul castelului sur, 
Străjeru 'n tunica lui roșe: 

El face la stânga 'mprejur. 

Cu flinta la soare se joacă 

Şi-i fulgeră 'n mâini acea flintă.; 
Salută, o pune la umăr — 

Aș vrea să mă iee la țintă! 


www.dacoromanica.ro 


IBOVNICĂ DULCR.... 247 


IBOVNICĂ DULCE... 


Ibovnică dulce, când tu în sicriu 
Dormi-vei și-o fi să te 'ngroape, 

Atunci aș dori după tine să viu 

In negura negrei groape... 


Să plâng sărutându-te dornic și lung, 
Mireasă dorită 'n vecie! 

Să gem, să mă zbucium, să tremur, s'ajung 
Cadavru asemenea ție! 


Scula-se-vor morţii noaptea târziu, 
Fantastic jucând pe morminte — 
Ci noi amândoi dormim în sicriu, 
In braţe cuprinși ca "nainte. 


Scula-se-vor morţii în ziua de-apoi 
Când surla 'nvierii răsună — 
Nimic nu ne tulbură însă pe noi 
Și dormim fericiți împreună! 


www.dacoromanica.ro 


248 POEZII 


STETEAM LA COLIBĂ... 


Steteam la colibă, pe prunduri, 
Privind peste mare 'n apus, 
Năvalnice neguri de seară 
Veniră, urcându-se 'n sus. 


Luminile fără-de-veste 
Aprinse fuseseră 'n far, 
Și-abia mai zărirăm o pânză, 
Departe p'al mării hotar... 


Vorbeam de furtuni, naufragii, 
Și cum trăește-un năer, 
Săltând între spaimă şi farmec, 
Plutind între mare și cer. 


La Ganges sunt arbori gigantici, 
Mireasmă de flori și lumină; 

* Copiii pământului pașnici 

La floarea de Lotus se 'nchină.. . 


Ce oameni murdari Laponejii!. .. 
Cu capul turtit, stârpituri; 

Frig pește, stârciţi lângă focuri, 
Și chiotă 'n fund de păduri... 
Steteau, ascultând serioase, 
Copilele... Toţi au tăcut — 

Și noaptea căzu fără veste, 

Și pânza a fost dispărut, 


www.dacoromanica.ro 


COPII ERAM.,,, 


COPII ERAM... 


Surorei Sale 


Copii eram p'atunci, copilă, 
Copii drăguţi, copii vioi; 

Ne cocoțam printre coteţe, 
Dormeam în pae amândoi, 


Iar oamenii veneau afară 
Când noi cucurigam drăcoși — 
Și ei credeau de bună seamă 
Că este cântec de cocoși,.. 


Cu lăzile din curtea noastră, 
Grămadă una peste alta, 
Intruchipasem noi o casă: 
Gospodăria laolaltă... 


De prin vecini bătrâna mâță 
Ne cerceta ’n răstimpuri dese, 
O 'ntâmpinam cu plecăciune, 
Rostind cuvinte ne 'nţelese. 


Ba o 'ntrebam de sănătate, 
Politicoși, care de care; — 
De-atunci, la câte mâţi bătrâne 
N'am pus aceeași întrebare! 


www.dacoromanica.ro 


249 


250 


POEZII 


Ba stam adesea la taifasuri, 

Ca doi bătrâni din vremi uitate, 
Ne tânguiam că'n vremea noastră 
Erau așa frumoase toate; 


Că dragostea, credinţa, cinstea, 
Pe zi ce merge tot dispar, 

Și cât ne scumpă e cafeaua 

Și banul cât e azi de rar!... 


S'a dus copilăria noastră, 

Și toate-s de vârtej furate — 

Şi bani și vremuri și credinţă, 
Şi cinste și iubire, —toate!... 


www.dacoromanica.ro 


STAI ŞI-ASCULȚI SUB RAMURI... 


STAI ŞI-ASCULŢI SUB RAMURI... 


Stai şi-asculți sub ramuri albe 
Cum departe geme vântul 

Și priveşti la cer prin ceața 
Care 'nvălue pământul. 


Vezi și crânguri, vezi și câmpuri 
Triste şi pustii, departe: 

Iarnă ’n suflet, iarnă ’n fire, 
Iarnă afli 'n orice parte... 


Insă crengile se scutur' 
Fără veste. — Abătut, 
Crezi că valuri de zăpadă 
Peste tine-au fost căzut. 


Ah, nu-s valuri de zăpadă! 
Tresărind din vis, te sperii: 
Plouă flori mirositoare, 
Joacă razele puzderii. 


Farmec fioros de dulce! 

Iarna se preschimbă ’n vară, 
Fulgii se preschimbă 'n floare, — 
Inima iubește iară... 


www.dacoromanica.ro 


25I 


252 POEZII 


PĂDURI ȘI CÂMPURI SE 'NVEȘMÂNTĂ... 


Păduri și câmpuri se 'nveșmântă 
Cu flori, — s'a desprimăvărat. .. 
Voioasă ciocârlia cântă 

Sus, în văzduhul fermecat. 


Tresare inima-mi pustie 

Din toropeala-i de mormânt, 

Și tu mă faci, o! ciocârlie, 

Să plâng încet și trist să cânt... 


Ea-mi strigă gingaș din tărie: 
«Ce tot îngâni acolo 'ncet? y 
Un cântec, dragă ciocârlie, 
Și-s ani de când îl tot repet! 


Il cânt pe câmpuri vara 'ntreagă — 
De mult durerea mi-l urzi, 

Și chiar, o! ciocârlie dragă, 

Bunica ta mi-l auzi!,.. 


www.dacoromanica.ro 


PE DEŞERTUL, ȚĂRM.... 253 


PE DEȘERTUL ȚĂRM... 


Pe deșertul țărm al mării 
Noaptea s'a lăsat, și 'n noapte 
Dintre nori se rupe luna, 
Și din valuri sună șoapte: 


«E nebun, pe semne-acela, 
Dacă nu-i înamorat? 
Vecinic trist și vecinic vesel, 
Parcă-i lucru necurat ». 


Printre nori se furișează 
Luna cu zâmbiri șşirete: 
«E nebun, înamorat e, 

Pe de-asupra și poet e». 


www.dacoromanica.ro 


254 POEZII 


IN SALOANE DE PICTURĂ... 


In saloane de pictură 
Vezi pe omul care-a vrut 
Ca să lupte cu bravură, 
Inarmat cu lance, scut... 


Amoraşi însă-l răsfață, 

Pân' ce-i fură scut și armă, — 
Și cu lanț de flori pe braţe, 

El stă dârz — ci tot nu-l sfarmă. 


Astfel lâncezesc și eu, 

Cu tot focul tinereţii, 
Iară alţii luptă greu 

In războiul mare-al vieţii. 


www.dacoromanica.ro 


CAVALERUI, OLAF 


CAVALERUL OLAF 


I 


Doi bărbaţi de-un ceas aşteaptă 
La biserică, în poartă; 

Rege-i unul, gâde-i altul — 
Haine roșii ambii poartă. 


«După cum aud eu, slujba 
Cununiei e sfârşită »— 

Regele s'a 'ntors spre gåde: 
« Stai cu barda pregătită! » 


Orgă, clopote... Norodul 
Dă năval din catedrală: 
Lung alaiu; în mijloc mirii 
Strălucind ies la iveală. 


Firavă, nespus de tristă 
Fiica regelui privește ; 
Vesel și semeţ e Olaf: 
Gura-i rumenă zâmbeşte, 


Când spre 'ntunecatul rege 
Gura-i rumenă-și îndreaptă: 
«Ziua bună, tată-socru | 


Moartea astăzi, știu, m'așteaptă. 


www.dacoromanica.ro 


255 


POEZII 


« Rege, pân” la miez-de-noapte 
Mai amână-mi ceasul morții; 
Vreau să-mi văd banchetul nunţii, 
Danţul la lumina torţii. 


Lasă-mi viața pân’ ce cupa 
Cea din urmă voiu goli-o. 
Lasă-mi viața, lasă-mi viaţa 
Pân' la danţul de adio!» 


Regele s'a 'ntors spre gâde: 
4 Vieaţa-i fie 'ngăduită 

Până azi, la miezul nopţii — 
Stai cu barda pregătită ! » 


II 


Stă Olaf la praznicul său nupțial, — 
E ultima cupă, e ceasul fatal, 
Femeia lui stă lângă dânsul 

Și-o 'neacă plânsul... 

Călăul stă la ușe. 


Porneşte viu danțul,— și, dornic-păgân, 
Și-apropie Olaf soţia la sân: 

Ei joacă la lumina torţii — 

E danțul morții... 

Călăul stă la ușe. 


Cum sună viorile viu și voios! 
Cum șueră flautul trist și sfios! 
Privind pe-amândoi jucătorii, 
Te prind fiorii. .. 

Călăul stă la uşe. 


www.dacoromanica.ro 


CAVALERUL, OLAF 257 


Și Olaf, în vuet, îngână nebun; 

« Mi-ești dragă, mi-ești dragă cât nu pot 
[să-ţi spun, 

Nici inimă nu-i să priceapă — 

E frig în groapă...» 

Călăul stă la ușe. 


III 


Olaf, bate miezul nopţii 

Și la moarte-acum te chiamă! 
Tu pe fiica unui rege 

Ai iubit-o fără teamă. 


Rugi călugării îngână ; — 
Omu 'n haina roșe ține 
Barda 'n mână și te-așteaptă 
Lângă negrul stâlp, pe tine. 


Olaf vede zid de săbii, 

Vede torțele cum pică — 
Gura-i rumenă zâmbește, 
Vesel ochii 'n sus ridică: 


« Binecuvântate fie 
Ceruri, soare, lună, stele! 
Blând popor de păsărele 
Vesele ciripitoare! 


« Binecuvântate marea 
Și câmpia 'mpodobită ! 
Ochii tăi frumoși, iubită, 
Viorelele frumoase... 


«Ochi frumoși, ochi viorele, 
Numai voi mi-aţi stins norocul, 
Binecuvântat și socul 

Unde mi te-ai dat tu mie! » 


17 


www.dacoromanica.ro 


258 POEZII 


NIMFELE 


Bat valuri plescăind în țărmul 


Pustiu, — și luna-i sus, pe mare... 


Pe dună zace cavalerul 
Cuprins de leneșă visare. 


Ies albe nimfe din adâncuri, 
Un văl ușor e a lor haină; 
Crezând că doarme dus voinicul 
S'apropie de el în taină. 


Intâia stă, — i-admiră coiful 
Cu penele strălucitoare, 

A doua și-află joc cu lanțul 
Şi ciucurii la cingătoare... 


Și, fulgerând din ochi, a treia 
Ii trage spada sclipicioasă: 
Proptită 'n spadă mi-l privește 
Şi-i râde 'n față, drăgăstoasă. 


A patra, drăgălaș s'alintă 

Pe lângă el, șoptindu-i glume: 
«O, de-aș putea să-ți fiu iubită, 
Drag făt-frumos din altă lumel: 


www.dacoromanica.ro 


NIMFELE 259 


A cincea mâinile-i desmiardă ! 
A șasea parcă nu se 'ndură, 
Sfios s'apleacă și-l sărută 
Intâi pe ochi, apoi pe gură... 
Şiret, el nu deschide ochii, 

Se simte-așa nespus de bine: 


Sub farmecul tăcut de lună 
Se lasă răsfățat de zâne. 


17* 


www.dacoromanica.ro 


26a POEZII 


VISAI CĂ MĂ PLIMBAM... 


Visai că mă plimbam cu tine 
Prin cer, — cu tine, draga mea, 
Căci fără să te am alături 

Un iad și cerul mi-ar părea. 


Văzui aleşii, cuvioșii 

Și drepții toţi ce preste fire 
Şi-au chinuit pe lume trupul, 
Spre-a sufletului mântuire. 


Părinţi și eremiţi, apostoli, 

Prin fața noastră au trecut, 

Toţi gârbovi, — ba vreo câţiva tineri 
Mai jalnici încă de văzut, 


Lungi feţe sfinte, frunţi pleșuve, — 
(Şi jidovi între ei vreo doi) — 
Severi ei își vedeau de cale 

Și nici nu se uitau la noi. 


Nu ţi-aruncau nicio privire, 
Deși la braţul meu, zglobie, 

Mi te-alintai zâmbind în treacăt, 
Iubito, cu cochetărie... 


www.dacoromanica.ro 


VISAI CĂ MĂ PILIMBAM,,., 


Doar unul te-a privit. El singur 
Era frumos în sfânta ceată, 
Minune de frumos: în raze 
Lucea figura-i adorată, 


In ochi, senin ceresc; pe buze 
Un zâmbet voitor de bine: 
Cum a privit spre Magdalena 
Pe vremuri, astfel și la tine... 


Ah! ştiu... e fără de prihană, 

E sfânt, — și totuși nu știu parcă 
Simţeam că "n inimă o umbră 

De bănuială tot mă 'ncearcă... . 


Nu-mi fuse 'n ceruri la 'ndemână 
Și de pământ mă prinse dorul: 
Mă stingherea — o Doamne, iartă | 
Isus Christos, Mântuitorul. , . 


www.dacoromanica.ro 


262 POEZII 


CAVALERUL 
Lui D. Anghel 


A fost odinioară un cavaler tăcut 

Cu ochii melancolici, obrajii de zăpadă. 
Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, 

El hoinărea pe uliți dat visurilor pradă. 

Era așa de ţeapăn, stângaciu, dus în extaz! 

La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, 
Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! 


Ades, pierdut în umbră, stetea 'ntr'un colțișor, 
Fugind de ochii lumii, în casa-i solitară. 

Și brațele-amândouă el le 'ntindea cu dor, 

Ci nu scotea o șoaptă în liniștea de seară, 

La miezul nopţii însă creștea un freamăt lin 
Și-un cântec sau descântec bizar, ca din senin — 
Și cineva la ușă ușor de tot îi bate... 


Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor 

Intr'un veșmânt de spumă de valuri sgomotoase, 
Aprinsă și 'nflorită ca un aprins bujor; 
Strălucitor e vălu-i ușor ca de mătase. 

Blond chipul ei răsare din buclele-aurii, 

Surâd albaștri ochii scânteetor de vii — 

In braţe unul-altuia se lasă ei să cadă... 


www.dacoromanica.ro 


CAVALERUL, 263 


In brațe unul pe-altul ei dornic se cuprind; 
Stângaciul de-adineauri nici nu se mai cunoaște ; 
Re'nvie visătorul; obrajii reci s’aprind ; 

Din ce în ce mai teafăr el simte că renaşte. 

Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, 

Cu vicleșug se 'ntoarce încet și 'ncetișor 
L-acopere cu vălul cel alb, de diamante... 


Intr'un palat feeric, cu ziduri de cleștar, 

Se vede cavalerul, orbit de-așa splendoare: 

Uimit se uită dânsul și se mai uită iar, 

Tot aruncând în preajmă-i priviri ne 'ncrezătoare, 
Dar nimfa-l ţine totuși îmbrățișat cu drag, 

El mire, ea mireasă — și 'n jurul lor, şirag 

Din ţiteră ţin hangul și cântă mândre zâne,.. 


Din ţiteră ţin hangul și cântă răpitor, 

Și, stând să 'nceapă danţul, ridică 'n tact piciorul... 
Tresare cavalerul, înebunit de-amor. 

Mai pătimaș își strânge la piept acum odorul — 
Atunci fără de veste, luminile dispar, 

Și iarăși cavalerul tăcut și solitar 

Se pomenește ’n trist'a poetului chilie... 


www.dacoromanica.ro 


264 POEZII 


SAFIRE-S OCHII TĂI... 


Safire-s ochii tăi, iubito, 
Atât de dulci și drăgălași, — 
De trei ori fericit bărbatul 
Pe care să-i sărute-l lași! 


Și inimioara ta, iubito, 

E nestemată piatră rară — 
De trei ori fericit bărbatul 
Cel pentru care arde 'n pară! 


Guriţa ta-i rubin, iubito, 

Cum alta nu mai e pe lume— 
De trei ori fericit bărbatul 

Pe care-l strigă blând pe nume! 


Ah! nu-l știu eu pe fericitul! 
Ah! singurel să-mi iasă 'n cale, 
Acolo 'n codru... iute-aș pune 
Un capăt fericirii sale! 


www.dacoromanica.ro 


ICOANE VECHI.... 


ICOANE VECHI... 


Icoane vechi din vremi uitate 
Se 'nalță tainic din morminte — 
Și 'ncearcă astăzi să-mi arate 
Cum te iubeam mai înainte... 


Cum visător, trist, ziua toată 
Umblam cu ochii în pământ, 
Și lumea se oprea mirată 
Văzându-mă ce palid sânt. 


Cum noaptea mă simțeam mai bine, 
Căci târgul tot era pustiu, 

Doar eu, și umbra mea cu mine, 
Treceam pe străzi așa târziu... 


Doar pașii mei trezeau ecouri 
Pe chei, în tainica tăcere, 

Doar luna se rupea din nouri 
Și-mi arunca priviri severe... 


Și mă opream, fără de veste, 

In faţa porţii casei tale, 

Priveam pierdut sus, la fereste, — 
Mi-era atât de dor şi jale! 


Tu mwai zărit, o, știu eu bine, 
Venind atâtea seri la rând, 
Târziu în nopțile senine 

Ca și un stâlp în lună stând... 


www.dacoromanica.ro 


265 


266 POEZII 


RECAPĂT CURAJUL PĂGÂN... 


Recapăt curajul păgân din străbuni, 
Sbor parcă pe-un roib furtunatic ; 
M'așteaptă iubita și dornic m'avânt 
Spre vechiul castel singuratic. 


Recapăt curajul păgân din străbuni, 
Sbor parcă pe-un roib furtunatic, 
M'aşteaptă rivalul și-alerg, îndârjit 
De dorul de luptă sălbatic. 


In juru-mi câmpii și păduri se aștern 
De-avalma în goana turbată! 

Şi-i scris ca să moară şi cruntul rival, 
Și gingașa mea adorată... 


www.dacoromanica.ro 


TRAGEDIE 


TRAGEDIE 
I 


«O vino, şi-mi vei fi soție; 
La pieptul meu găsi-vei scut: 
Uita-vei în străini și țara 

Și casa unde te-ai născut, 


De unde nu, eu mor — și tristă 
Vei rămânea p'aceste lunci: 

Și chiar la vatra părintească 
Vei fi ca şi 'n străini atunci... » 


II 
Cântec popular auzit pe țărmurile Rinului 


A dat o brumă fără veste, 
A dat o brumă pe 'nserat, 
Și florile de primăvară 
S'au ofilit, s'au scuturat. 


Un tânăr a 'ndrăgit o fată 

Și dragostea i-a scos din minţi — 
Ei au fugit pe-ascuns în lume 
Nevrând să știe de părinţi. 


Copii sărmani, n'avură parte 
Și steaua nu le-a strălucit: 
Au rătăcit pe căi străine, 
S'au prăpădit și au murit... 


www.dacoromanica.ro 


267 


268 POEZII 


II 


Un tei întinde ramuri, umbrindu-le mormântul, 
Și paserile cântă, suspină 'n treacăt vântul: 
Sub tei, pe dâmbul verde, flăcăul dela moară 
Cu mândra lui glumește, într'un amurg de vară. 


Fantastic teiul crește și 'n umbră-i înveșmântă, 
Trist freamătă zefirul, trist paserile cântă: 
Deodată 'ndrăgostiţii au încetat din glume, 

Și plâng fără să știe nici ei de ce anume.,. 


www.dacoromanica.ro 


AMURG 269 


AMURG 


Pe prundul spălăcit al mării 

Stam solitar și dus pe gânduri. 

Măreţul soare scăpăta asvârlind 

Pe apă vâlvătăi de pară, 

Și albele talazuri 

De flux îmbrâncite, 

Năvăleau mai aproape și tot mai aproape, 
Spumegând în ropot mereu... 

Un ropot bizar: un șopot și-un plânset, 
Un hohot şi-un murmur, un freamăt şi-un geamăt, 
Pe-alocuri o muzică dulce de leagăn 
Tresărind pe furiș dintre valuri — 

Părea c'ascult epopei dispărute, 

Străbune povești năzdrăvane, pe care, 
Copil, pe de rost le știam pe vremuri 
Din rostul altor copii din vecini, 

Pe când ne strângeam, în amurguri de vară, 
Pe scara de piatră, 

Și toţi ascultam tiptil și cuminte, 

Cu ochii mari și cu inima mică: 

Iar gingașele fete 

Pe după 'nfloritele glastre 

Steteau peste drum, la ferestre, 

Rosalbe figuri zâmbitoare 

Bătute de lună... 


www.dacoromanica.ro 


270 POEZII 


FURTUNA 


Turbează furtuna, 

Dă bice gloatei de valuri, 

Și ele, spumegând de mânie 'n răscoală, 
Se 'ncalecă 'n goană, urnind și 'mbrâncind 
Munţii albi și mișcători de apă: 

Micuța navă-i suie 

Cu trudnică pripă — 

Ci fără de veste alunecă, 

In negre p ăpăstii căscate... 


O, marel... Mama Frumuseţii, 
Din spumă de val răsărite! 
Străbuna Amorului! Aibi îndurare! 
Ah, iată! alba ta rândunea 

Din aripi fâlfâe fantastic, 

Setoasă de pradă, 

Și-adulmecă inima mea ce răsună 
De slava zeiţei din tine născută; 
Adulmecă inima mea, jucăria, 
Nepotului tău sburdalnic! 


De-a surda implor ! 

Dispare strigarea-mi în larma furtunii 
Și 'n tumultul de vânturi! 

Uraganul se sparge 'n gigantic delir 
De sunete oarbe! 


www.dacoromanica.ro 


FURTUNA 


Eu însă prind lămurit în auz 

O dulce-aiurire de harfă; 

Un cântec mă chiamă, răzbind sălbatec, 
Nespus de duios, dureros de nespus, 

Și glasul acesta-l cunosc... 


Departe, pe țărmul stâncoasei Scoţii 
Se 'nalţă turnul castelului sur 
D'asupra năpraznicei mări; 

Acolo sub arcul înaltei ferești 
Veghiază o mândră femeie bolnavă — 
Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — 
Ea cântă din harfă și cântă din gură 
Şi vântul îi flutură pletele-i lungi 

Şi-i spulberă cântecul trist 

In largul furtunei, pe mare... 


www.dacoromanica.ro 


277 


272 POEZII 


NOAPTEA 'N CABINĂ 


Legănat ca 'n vis de valuri 
Și cu ochii către cer, 
Stau culcat într'un ungher 
Din cabina 'ntunecată. 


Caut dus prin ferestrue 
Sus, la spuza cea de stele, 
Ochii dragostelor mele, — 
Legănat ca 'n vis de valuri. 


Ochii dragostelor mele 

Stau deasupra mea de pază, — 
Tot clipesc, tot scânteiază 
Drăgăstos din bolt' albastră... . 


Astfel către bolt’ albastră 
Multă vreme caut dus, 
Până ochii dragi de sus 
Albe neguri mi-i acopăr... 


* 
x * 


In coasta năvii, unde zac 

Și-mi razem capul v sător, 

Izbind se  ământă sălbatec= valuri 
Și murmură într'una: 

« Copil fără minte | 


www.dacoromanica.ro 


NOAPTEA 'N CABINĂ 273 


Ai braţul scurt și ceru-i departe, 

Și stelele stau ţintuite de cer 

Cu ţinte de aur... 

Deșarte dorințe! Oftări deșarte! 

Mai bine-ai face s'adormi în pace... » 


% 
* * 


Visai departe 'n zare, un câmp pustiu și nins, 
Linţoliu de omături nemărginit de 'ntins, 

Și sub omătul rece, în fundul gropii reci, 
Dormeam uitat de veacuri în negura de veci, 


Dar sus, din cerul negru, de-asupra groapei mele, 
Vegheau fără-de-număr frumoșii ochi din stele, 
Frumoşii ochi! — și dânșii luceau biruitor 
In liniștea senină, şi totuși plini de-amor! 


www.dacoromanica.ro 


274 POEZII 


VOCEA MUNTELUI 


Pe văi un călăreț pribeag 
Coboară abătut, 
« Logodnica m'așteaptă 'n prag 
Ori m'a uitat de mult? » — 
Un glas din văi s'a smult: 

« Uitat de mult! » 


Și călăreţul, coborînd, 
Oftează cu amar: 
« Vai, iată-mă 's așa curând 
Uitat, șters dintre vii? » 
Plâng văile pustii: 

« Șters dintre vii!» 


Și-L prind fiorii morţii reci 
Pe tristul călăreț. 
« Mai bine-atunci să dorm pe veci 
Intr'un mormânt tăcut!» — 
Trist văile-au gemut: 
« Mormânt tăcut », 


www.dacoromanica.ro 


SĂRBĂTOARE DE PRIMĂVARĂ 275 


SĂRBĂTOARE DE PRIMĂVARĂ 


A primăverii tristă petrecere-a 'nceput: 

Sălbăticita ceată de gingașe fecioare 

Aleargă 'n aiurire, bocind rătăcitoare 

Cu sânul gol, cu părul în aer desfăcut: 
« Adonis! Adonis! » 


Pustie noapte cade. Pe umede cărări 

S'afundă 'n întuneric, trecând cu torțe-aprinse 

Și sperie tăcerea pădurilor întinse 

De-atât suspin și plânset și hohot și strigări: 
« Adonis! Adonis! » 


Pe iarbă zace palid şi mort, un făt-frumos, 
Il caută prin codrii fecioare 'ndurerate ; 
Plâng florile 'mprejuru-i, și-s toate 'nsângerate, 
Văzduhul tot se umple de vaer dureros: 

« Adonis! Adonis! » 


18 


www.dacoromanica.ro 


276 POEZII 


PE NOURI LUNA STRĂLUCEȘTE... 


Pe nouri luna strălucește, 

O uriașă portocală, 

Aruncă. peste marea sură 
Dungi sclipitoare de beteală. 


Pe maluri rătăcesc și-s singur, 
Se sparg la maluri albe valuri, 
Şi parcă șoapte dulci mă chiamă 
Din valuri ce se sparg la maluri. 


Ah, noaptea e atât de lungă 

Și inima-mi de dor se 'mbată — 
Veniţi, jucaţi, frumoase nimfe, 
Cântaţi în horă fermecată !. . . 


Aș vrea s'adorm la sânul vostru 
Al vostru sunt cu trup și suflet... 
Cântaţi să mor, sorbindu-mi dulce 
Din suflet ultimul răsuflet! 


www.dacoromanica.ro 


ATÂT DB DRĂGĂLAȘĂ... 277 


ATÂT DE DRĂGĂLAŞĂ... 


Atât de drăgălașă, albă, 
Frumoasă — parcă ești o floare! 
Și-ades rămân pierdut pe gânduri 
Când mi te-arăţi surâzătoare; 


Cu mâinile-amândouă parcă 

Te-aș binecuvânta, copilă; 
Plecând genunchiul către Domnul, 
Aș vrea să 'mplor cereasca-i milă, 


Ca veșnic să te aibă 'n pază 
Și să rămâi surâzătoare, 
Atât de albă și frumoasă 

Și drăgălașă ca o floare! 


www.dacoromanica.ro 


278 POEZII 


GLAS DE PRIMĂVARĂ... 


Glas de primăvară, blând, 
Tainic mă "'nfioară.., 
Sboară 'n depărtări, curând 
Dulce cântec, sboară! 


La căsuţa unde ?n șir 
Råd flori răsfățate, 
De-i zări un trandafir, 
Spune-i sănătate! 


www.dacoromanica.ro 


ARBORII 'NFI,ORIȚI RĂSUNĂ.... 279 


ARBORII 'NFLORIŢI RĂSUNĂ... 


Arborii 'nfloriți răsună, 
Cântă cuiburile 'n slavă... 
Cine-i oare capel-maistrul 
In orchestra din dumbravă? 


Piţigoiul care 'ntr'una 

Dă din gap cu-atâta fală? 
Ori pedantul cuc ce-și strigă 
Numele fără greșală? 


Este oare cocostârcul, 

Care, tacticos la pasuri, 
Calcă 'nfipt pe lungi picioare, 
In acest concert de glasuri? 


Nu! In inimă-mi trăește 
Cela ce conduce corul... 
Tainic simt cum bate tactul 
Și socot că e amorul. 


www.dacoromanica.ro 


280 POEZII 


SPUMEGĂ MAREA... 


Spumegă marea sub stânca runică, 
Pe stâncă stau pierdut pe gânduri... 

Șueră vântul, zarea se ’ntunecă, 

Păsări de pradă țipând alunecă, 
Trec valurile rânduri-rânduri. . . 


Mândrele fete, bunii prieteni 
Și-atâtea scumpe idealuri, 

Unde-s acuma?... 

Șueră vântul, dănțue spuma, 
Aleargă miile de valuri... 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 1) 


Pag. 3: Moş Ajun; în Vieaja, I, 5, 26 Decemvrie 1893, 
apoi în Pagini literare, II, 11, 26 Decemvrie 1899; în volumele 
Patviarhale şi Poezii (II), cu textul definitiv. 

Variantele din reviste (în două părți, I—II, de câte trei 
strofe) : 

v. 2-4: Luna ist la geam apare 
Presâyînd pe flori de ghiaţă, 
Pulbere scânteiătoare 

v. 5-8: Sin căsuță — despletită, 
Lângă pat, mama boceşte. 
Pe copila, adormită 
Intre îngeri... cum zâmbeşte. 

Strofa III-a, suprimată în textul din volum: 

Ce frumoasă-i, parcă-i vie | 
De-ar fi vie, nwar boci-o.., 
O boceşte, doar ea ştie 
Că pe veci i-a zis adiol... 

(In Vieajţa, greșală de tipar: ea zis...). 

v. 10, în Vieaja, altă probabilă greșală de tipar: 
rupă. 

1) Cu excepția poeziilor despre a căror publicare în periodice 
nu avem cunoştinţă, dăm mai jos indicația succesivă a tipăririi 
lor în una sau mai multe reviste și apoi a retipăririi lor în 
volum ori în mai multe volume. Cronologia volumelor este 
următoarea: Versuri (1897), Patriarhale (1901), Poezii, r901— 
1902 (1902), Credinţe (1905), Din zile mari (1905), Poezii, 
1893—z908 (1908) şi Cântece (1912). 

Am adoptat pentru primul volum de Poezii 1901—r902, 
însemnarea: Poezii (I), iar pentru al doilea, 1893—z908, 
Poezii (II). 


www.dacoromanica.ro 


282 POEZII 


13: « Moş ajun cu bucurie! » 

14: Bat în geam, fac larmă multă. 
17: Printre crengi, pierdute 'n ceață 
19: Şi sclipesc pe flori de ghiață. 


asa 


Pag. 4: Veselie; în Vieaţa, I, 6, 2 Ianuarie 1894, cu 
titlul: Spre Sîn’ Vasile, apoi în Convorbiri literare, XXXV, 
5, I Mai 1901; în volumele Versuri, Pairiarhale şi Poezii (II). 

Variantele din Vieaţa : 

v. 3-4: Nime nu mai vrea să știe 
Ce viforniță-i afară | 
v. 6: Gem vioare; — urlă vântul... 
v. 11-12: Pân' ṣi popa joacă sârba 
Cu jăranii la olaltă. 
v. I3: Sare'm loc şi stă să cadă 
v. I6: Să 'ndulcesc dintr'o garafă... 
v. I7: Cum petrec! E o mânie 
v. I9: Şi-i atâta veselie. 
In volumul Versuri, aceeași poezie, cu titlul din Vieafa, 
are numai trei strofe (1—II—V) cu variantele: 
v. 6: Țip' vioare; —urlă vânatul... 
v. 4şi 19 ca în Vieafa. 
Variantele din Convorbiri literare : 
v. 10: Pân' și popa trage sârba 
v. I6: Se 'ndulcesc din o garafă. 


Pag. 5: Cobzarul; în Vieaţa, I, 9, 23 Ianuarie 1894, apoi 
în Convorbiri literare, 1 Mai 1901; în volumele Versuri, Patriar- 
hale şi Poezii (II). 

Variantele din Vieafa : 

Strofa I, versurile urmează în ordinea I, 4, 3, 2, cu virgulă 
după versul 4, iar versul 3, cu forma inversată: 


Şi legănându-și capul, cântă. 


Strofa, II, după cum urmează, a fost suprimată în câteși- 
trei volumele: 


Ii dai să bea, și el închină ; 
Işi șterge fruntea de sudori, 
Şi astfel pleacă sprinten, vesel 
Ducându-şi cobza subsuori. 


v. 12: Ce-ţi pasă că îmbătrânești? 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 283 


Strofa IV, în textul de mai jos, suprimat în cele trei volume: 
Doar fața ta se luminează, 
Şi ochii tăi slăbiți s'aprind. 
Intinerești, cântând din cobză, 
Când vezi pe oameni chefuind. 

Textul din volumul Versuri e de trei strofe, strofele I (cu 
versurile în ordinea textului din Vieafa şi cu v. 3 ca în Vieafa) 
III—IV, cu variantele, în ultima strofă: 

v. 13: Noi toți suntem atât de tineri 
v. 15—16: Dar când ne cånfi bătrâna doină 
Pari cel mai tânăr de câ: toți. 

Textul din Convorbiri literare e identic cu cel din Patriar- 
hale şi Poezii (II), cu o deosebire, în v. 1: strună în loc de 
strune. 


Pag. 6: O mamă, în Vieafa, II, 30, r9 Noemvrie 1895 
cu titlul: Doar atâta... ; în volumul Versuri. 
Variantele din Vieafa : 
v. 7: Şi se roagă; ei îl leagă, 
v. 8: Il pornesc şi ea-¢ petrece. 
v, 12: — ¢ Vreau să-l văd și eu cum moare! 
Prima formă, mai desvoltată, a acestei poezii (cu amintiri 
de familie, — vezi articolul lui N. Iosif, la bibliographie: De 
consultat), cu titlul O mamă şi subtitlul: (Din 1848), în Vieața, 
I, 23, 1 Mai 1894: 


Popii din Ardeal sunt una 
Cu norodul răsculat; 
Umblă Ungurii să-i prindă, 
Şi pe munți i-au spânzurat, 


Popa Stan nu vrea să fugă; 
E 'nsurat, are copii; — 
Mama lui bătrână... Toate 
Fără el rămân pustii,.. 


Iată că îl prind pandurii 
Şi îl duc la judecată; 
Plâng copiii; şi nevasta 
Il bocește disperată, 


Numa mama lui bătrână 
N'are lacrimi, dar oftează; 
Tresărind, ca fulgerată, 
Faţa ei se luminează. 


www.dacoromanica.ro 


284 POEZII 


Și s'asvârle aiurită, 
Să-i oprească pe soldaţi, 
«Ce vreai tu, babă nebună?...». 


— «Nu puteţi să-l judecaţi 

Fără mine! Merg cu dânsul» — 

Stă obida s'o doboare: 

Fiul ei e dus la moarte... 

— 4 Vreau să-l văd şi eu cum moare! v». 


Pag. 7 Vară; în Vieaţa, I, 26, 22 Mai 1894, cu titlul: 
De-a v'ați ascunsele ; în volumul Versuri, cu subtitlul: (Din 
Copilânie) şi cu o altă dispoziţie grafică; în Patriarhale şi în 
Poezii (II). 

Variantele din Vieafa : 

v. 3: Licăresc nenumărate 

v. 9-10: În văzduh joacă țânțari, 
Pe furiș, — în frunza rară 

v. 13: Ici şi colo se arată 

v. 17-18: Cel din urmă baie 'n palme 
Și tiptil în fund dispare... 

v. I9: Caută-i de-acum, băetel 


Pag. 8, v. 1-2: Doar un foșnet lin s'aude... 
Cei ascunși sînt? ori e vântul? — 
v. 7: Şi zâmbeşti şiret. Ce dulce 
v. 9: ...6 Ait, te-am prins». S'aude-un pipet... 
V. 11-12: Se îvește o [etică 
Blondă ca o păpădie! 
V, 13-15: În zadar cearcă să scape 
E voinic micul ştrengar. . . 
Din frunziş — de pretutindeni 
v, 18-20: Toţi, sărind se strâng în drum 
Şi bunicul râde vesel 


Sculurând pipa de scrum. 
Variantele din Versuri ? 


Pag. 7, v. 1: Asfinţeşte; prin stufișuri 
v. 9 şi 13, ca în Vieaţa. 
v. I4: Printre frunzele mişcate 


Pag. 8, v. 9: Dar oda? s'aude-un țipăt 
v. 11-12: Sare o fetică blondă 
Ca floarea de păpădie... 


www.dacoromanica.ro 


I3: 
14, 
I5: 
I8, 
I9: 
20, 


id du A 


Pag. 9: Noaptea sub schele; în Vieaja, I, 28, 


1894 în Versuri. 


NOTE ŞI VARIANTE 


Geaba fuge ca să scape 
ca în Vieaţa. 

Din tufișuri, mai aproape 
ca în Vieaţa. 

Şi moşneagul râde tare 
ca în Vieaţa. 


Variantele din Vieața : 


v. 1: 
V. 2: 
v. 8-9: 
v. IO: 
v. 12: 
v. 17: 
Pag. ro v. 4-5: 
v. 6-10 


Dăânciucul scârțâe din scripcă; 
Trosneşte focul, sar scântei... 
Un diavol mic de figäncuşã 
Işi ciurue pe cap cenuşă; 
Purdeii sar în dant nebun. 
Par nişte draci sărind pe loc 
Dar iată noaptea s'a întins... 


Poeți nomazi, dormiți în pace 
Sub cortul sfânt, nemărginit | 
lipsesc. 


285 


5 Iunie 


Pag. rr: Fuit; în Vieaţa, I, 39, 6 Noemvrie 1894, opt 
terține, fără vers stingher, la urmă; în Versuri. 


Variantele din Vieaja : 


v. 2: 
v 4: 
v. 5-6: 
v. 7-8: 
v. 9: 
v. 10 şi I4: 


Crâşma arsă e pustie. 
lipseşte; în locul lui, terțina: 


Şi era o sărbătoare! 
Auzeai din depărtare 
Muzică, și gălăgie... 


Iar pe zidurile-aceste 

Fâlfâia p'atunci un steag 
Soarele bătea'n fereste... 

Ce om zdravăn moş-crâşmarul 
lipsesc. 


Versurile 15—16, în ordine inversă: 


Tot cų fesul pe-o ureche 
Și cu şorțul dinainte. 


www.dacoromanica.ro 


286 


POEZII 


Urmează terținele, suprimate în volum: 


vV. 17—20: 


Se ținea numai de glume! 
Nu mai încăpeai de lume 
Sub umbrar, la crâșma veche... 


Azi trecând a doua oară 
Amintiri întristătoare 
Pretutindeni mă 'mpresoară ; 
— Unde e acu moşneagul? 


Crâşma veselă, cu steagul 
Zilelor de sărbătoare?... 


Pag. 12: Furtuna; în Vieaţa, IL, 28, 5 Noemvrie 1895; 
în Familia, XXXVI, 15, 9/22 Aprilie r900; în Versuri, 
Patriarhale şi Poezii (II). 


Variantele din Vieafa : 


v. 2—3: 


Urmează: 


Flori în grădini, şi flori pe plaiu 
Şi flori la pălării / 
€ Acasă-mi stai, atâta-ți spun! » 


Dar ţi-ai găsit! Cel mai nebun, 
Mai rău dintre copiil 


Strofa doua, în prima redactare: 


vV. I5: 
v. I8: 
v. 2I: 


Pag. 13, v. 1—6: 


Mă vâcâie şi stau pe loc 

Că-i timpul numai bun de joc; 

Să-şi pue mama Bojan cui! 

Griveiu, tovarășul meu drag, 

Nerăbdător așteaptă 'n prag 
Ca s'o pornim hai-hui! 

Departe satu 'n colb dispare... 


Mă muşcă, urlă, sare... 
De freamăt codrul lin răsună.. . 


Se mişcă crăngile, se sbat, 

Se frâne cu seomol, şi treptat 
Se 'ntunecă lumina ’n crâng. . « 
Şi vântul spulberă gunoi, 

Cad frunze negre peste noi, — 
Şi eu încep să plâng. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 287 


3—16: Un tunet creşte 'ngrozitor, 
Şi durduie din nor în nor — 
Cad în genuchi, stins, tremurând ; 
Zic « Tatăl-nostru > — jar Griveiu 


v, 18—19: Şi el se roagă 'n gând! 
Dar iată! — cât timp ne-am rugat 
v. 21—22: Şi codrul s'a pătruns de soare... 
Voios eşim în câmp deschis 
Variantele din Versuri, față de textul din Vieaţa: 


Pag, 12,v. 4: € Acasă-mi stat, atât îți spun! » 
v. 7: Stau ca pe spini, stau ca pe foc 


Pag.13,v, I—2: Se mişcă ramuri şi se sbat, 
Se frâng și gem; neaşteptat 

va 4—5: Şi frunzele foșnind în roi 

Cad spulberate peste noi 


v. 13: Un trăsnet cade 'ngrozitor 
v. 14 și 16: ca în Patriarhale şi Poezii; idem, v. 40. 
v. 20: Un colț de cer s'a ’'nseninat. 


Variantele din Familia, față de textul din Versuri : 
v. 5, 18, pag. 13, V. 12 şi 20 ca în Patriarhale și 
Poezii (IT). 
Din strofa doua, în prima redactare: 
v. 3 : Să-şi pună pofta ’n cui! 


v. 2I : Şi codrul lin răsună... 

v. 22 : Pe sus trec leneș novi (greșală de tipar!) 
[grei 

v. 23 : Noi nu ne sinchisim de ei 


Pag. 13, v. 2-3 : Se frâng și gem; se strâng treptat 
Luminile din crâng... 
v. 15-16: Cad în genunchi; — plângând 
Din « Tatăl-nostru şi Grivei 
v. I9 : Dar iată! cât ne-am fost rugat 
v. 2I : Şi codrul 7âde-n soare... 


Pag. 14: Artişti; în Vieaţa, II, 37, 28 Ianuarie 1896; în 
Versuri, Palriarhale şi Poezii (II). 
Variante în Vieaja: 


v. 5: Sunt doi micuți şi mama lor, 
v. 6: Cu o flașnetă 'm spate. 


www.dacoromanica.ro 


288 POEZII 


v. 14—16: Se 'mpbiedecă în zdrenţe; 
Și gâjâe, când se opresc 
Făcând la reverențe. 
v. 17: Intinde piciul obosit 
Variante în Versuri : 
v. 5: Sunt doi copii, e mama lor; 
v. 6 şi 15 ca în Patriarhale şi Poezii. 
Pag. 15: Domnu profesor; în Convorbiri literare, Nr. 4, 
1869; în Versuri, Patriarhale şi Poezii (II). 


Variantele din revistă: 


v. 2 : Şi eu mi-am zis de-atâte ori 

v. I0 : Şi toate mă salută în cor 

v. 15 : Se stăpânesc, zâmbind şirete 

v. 18 : Și mama lor, râde şi ea. 

v. 23 : Tu mândru Paris! spune-mi mie 
Pag. 16, v. 3  : Hei, unde-s ele să mă vadă 


v. 7 : In odăița întunecată 
v. 12 : Trei mândre fete de împărat...» 


Pag. 17: Cucoarele; cu titlul Indoială, în Epoca literară, 
I, 2, 22 Aprilie 1896, semnată M. Pătru şi în Convorbiri literare, 
1 Mai Igor, cu noul titlu; în Versuri (Indoială), Patriarhale 
şi Poezii (II). 


Variantele din Epoca literară : 


v. I: La cârciumă-i strâns tot satul; 
v. 3: Vue toba; plin dulapul 

v. 5: În senin e-atât albastrul 

v. 6: In văzduh atâta soare! 

v. 


II: Un moșneag abia mai poate 
In Versuri : 
v. 5, 6 şi 11 ca în Convorbiri literare, ca în Patriar- 
hale şi Poezii. 
Pag. 18: Ruptură; în Epoca literară, I, 9, ro Iunie 1896, 
semnată M. Pătru; în Versuri, Poezii (I) şi Poezii (II). 
Variantele din Epoca literară : 


v. 3: D'aicea ies cântând, la braț 
v. 17: Dar, tot atuncea, amândoi 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 289 


Variantă în Versuri : 
v. 3: Dinirînsa ies cântând, la braţ 
v. 17: ca în Poezii (I) și Poezii (II). 


Pag. 1g: Adio; în Epoca, 4 Iunie 1897, cu semnătura M. 
Petru (sic) și în Familia, XXXV, 28, 11/23 Iunie 1899; în 
Versuri, Patriarhale şi Poezii (I1). 

Variantele din Epoca : 

v. 2: Să fi rămas în sat cu noi 

v. 6: Şi ai fraţi mici, —şi suntem mulţi. 

v. I3: Măcar noroc dac'ai avea 

v. 20: O vorbă încă să-ți mai zic 

v. 24: Să nu- uiţi, maică, prin străini! 
In Versuri, ca în Epoca, dar lipsește strofa IV-a. 
Variantele din Familia : 

v. 3: De-i fi avut şi tu vreun rost. 
Ca şi în Versuri, lipseşte strofa IV-a. 


Pag. 20: Câmpiei; în Versuri. 


Pag. 21: Pasteluri ; în Patriarhale şi Poezii (II). 

I. Întocmit după Paparudele, Vieaţa, I, 37, 23 Octomvrie 
1894 (Versuri, 1897) şi Secetă (Versuri, 1897), cu elemente 
din amândouă poeziile. Dăm mai întâiu variantele din Vieaţa : 

v. I: Nu-i pic de vânt; de-așa căldură 
v. 3: Pe câmpuri iarba se usucă 
v. 10—I2: Țiganca mică și vioaie 
Care cânta drăguţ a ploaie! 
Stâlcită-au scos-o din osândă. 
v. 13—I14: Pe groapa ei, la cimitir 
A răsărit un trandafir. 
Versuri din Paparudele, trecute în Pasteluri (I): 
v. I: Nu-i pic de vâut şi ce căldură 
v. 3 trece ca v. 2, în Pastelul I. 
v. 2 devine versul 3, în Pastelul I. 
v. 6-7, inversate, după: 
« Suut goale ca niște șopârle 
Și-şi scutură pletele ude... 
urmează versurile nefolosite în Pastelul I: 
Dar a primit numai osândă, 
Țiganca mică şi plăpândă, 
Ce se 'nvârtea în dant vioaie, 
Cânțând descântece de ploaie. 


19 


www.dacoromanica.ro 


290 POEZII 


Pe groapa ei, în cimitir 
A înflorit un trandafir. 


Prin sat aleargă paparude 
Şi-şi scutură, pletele ude. 


Redăm şi Seceta, din care versurile 6, 8, 9—12, sunt versu- 
rile II, 12, 13—16, iar v. 7 se transformă în v. 10, în Paste- 
luri (I). 


La crâşmă gloată stau țăranii, 
Ce tristă doină zic țiganii! 
Clondirele stau toate goale, 
Bătrânii dau din cap cu jale... 


Nu-i chef de joc, nu-i voe bună! 
Tânguitor talanga sună, 
S'apropie de sat o turmă, 
Ciobanul a rămas în urmă... 


Cu cotul răzimat în bâtă 
El cată dus în depărtare... 
Dar seceta posomorită 

Se 'ntinde fără de hotare! 


II. Foloseşte din Paparudele, pentru motivul din prima, 
strofă, câteva elemente, care cer să fie urmărite pe două 
coloane: 


Pasteluri (II) Papavrudele 
Prin sat aleargă paparude v. 5: Prin sat aleargă paparude 
Și se 'nvârtesc în danț v. 10: Ce se 'nvârtea în danț 
[vioae [vioaie 
Işi scutur pletele lor ude v. 8: Şi-şi scutură pletele ude... 
Cântând descântece de v. 12: Cântând descântece de 
[ploaie. (ploaie. 


Pag. 22, III. In Epoca, din 4 Iunie 1897, cu titlul Convoiw 
de vară ( Pastel), semnat M. Petru (sic); în Versuri, fără sub- 
titlu. 


Variantele din Epoca : 


v. I: Tyresar din somn... Ce vuet mare? 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ȘI VARIANTE 291 


v. 5: O groapă (greşală de tipar?) de copii în 
[zdrenţe 

v. 6: Fac roata și se bat şi sar. 

v. II: Natura aţipeşte iarăşi. 


In Versuri: 


v. I: Tresar din somn... Ce harmalae?! 
v. 5 Şi Ir ca în textul definitiv. 
v. 6 ca în Epoca. 


Pag.22, IV. In Vieaţa, II, 1, 12 Februarie 1895, cu titlul 
Zi de chef, I-II, de trei și patru strofe; în Versuri, text aproape 
identic cu Pasteluri (IV). 


Variantele din Vieafa : 


v. 1-3 : Printre corturile albe 

Vezi lampaşe în amurg; 

Și prin nori de praf de aur 
v. 5 : Uruie de care, chiot, 


Pag. 23, v. 1-2 : Trece-un călăreț în goană, 
Sar în drum lătrând dulăii; 
v. 5-8 : La ovreiu, în colț, e zgomot 
De-alăute şi cimpoi. 
Un vrumân ş'un neam acolo 
Beau, se ceartă amândoi. 


Urmează alte versuri, suprimate în Pasteluri (IV): 


Neamţul sbiară cu trufie 
Că, ţiganii cântă fals, 

Și cu sticla într'o mână 

Trage val-vârtej un vals; 


Se 'nvârteşte, se 'nfierbântă, — 
Românașul după el, 

Scuipă 'n palme, bate 'n cizme 
Şi mi-o joacă mărunţel. 


Iar copii, jidănașii, 

Când și când în prag s'arată, 
v, 11-12: Țupăind, bătând din palme, 

Căci a lor e lumea toată, 


19* 


www.dacoromanica.ro 


292 POEZII 


In Versuri: 
v. 2, 3, şi pag. 23 ca în Pasteluri (IV). v. 2, 5-8 şig 
v. 4  : Oamenii pe stradă curg. 
v. 5 : Urue trăsuri pe stradă 
Pag. 23, v. I  : Trece-un călăreț pe stradă 
v, 1o : Joacă un băiet și-o fată. 


V. In Fioare-Albastră, 1, 16, 24 Ianuarie 1899, cu titlul: 
Va răsări cândva?... 


Variantele din Floare-Albasiră : 
v. 3 : Işi vede, legănat, de cale... 
v. 9 : Şi cum se sfinge'n umbra serii 


Pag. 25: Invins; în Floare-Albastră, I, 11, 20 Decemvrie 
1898, după care se reproduce în Familia, 11/23 Iunie 1899; 
în Patriarhale şi Poezii (II). 


Variantele din Floave- Albastră : 


v. 10  : Azi cade obosit... 
v. II : Dar nu 'ntreba: pe unde 


Pag. 26: Pribeagul ; în Floaye-Albastră, I, 17, 31 Ianuarie 
1899; în Pairiavhale şi Poezii (II). 


Variantele din Fi loave-Albastră : 


v. 1-2 : E noapte. La căsuţa joasă 
Zăveşti Jereşti licăritoare, 
v. 4 : Ei cântă, råd, ciocnesc pahare... 
v, 6-7 : Ți-arunci privirea cu sfială; 
Te prinde-un dor de altă viață, 
v. 9-12: Şi-fi vine parcă de fereastră 
Să te apropii 'mcelișor : 
« Primiţi, primiți la masa voastră 
Pe-un biet străin rătăcitor. 


Urmează o strofă, suprimată în volum: 


Primiți-l. E trudit de cale, 
Căci drumu-i lung şi e târziu, 
Şi 'n noaptea încăperii sale 
E frig de-apururi şi pustiu... 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 293 


Pag. 27: E mult de-atunci, în Floare-Albastră, I, 26, 
4 Aprilie 1899, cu titlul Povestea bunicului; în Patriarhale 
şi în Poezii (II). 


Variantele din Floare-Abastră : 


vV. I : Abia mai mi-amintesc, nepoate 
v. 4-5 : Când te gândeşti ce-a fost pe vremuri — 
Şi-i mult de-atunci, e mult, nepoate! 
v. 8-10: S'au präpädit şi-ai mei cu toții 
Şi tot ce-aveam luară hoţii — 
Că Turcul stăpânea în țară. 
v. II-I2, inversate: 
Şi n'aș putea să-ți spun, copile, 
Cum de-am scăpat şi eu cu zile, 
v. 14-15: Voil-a să mă pedepsească, 
Şi-mi dărui pedeapsa 'm zile... 
v. 16-17: Căci uite! cât erau de grele 
Și triste vremurile-acele 
v. 21-22: Azi stau nedumerit, nepoate, 
Când văd cum se schimbară, toate, 
v. 25 : Şi oamenii-s păgâni, nepoatel.. 


Pag. 28: Visul; în Floare-Albasiră, I, 30, 2 Mai 1899; în 
Familia, 19 Martie — 1 Aprilie 1900; în Patriarhale și Poezii (II). 


Variantele din Floaye-Albastră : 


v. 1-4 : Vesel s'a reniors April, 
Luna răsfăţată — 
Hoinăresc, zglobiu copil, 
Cât e ziua toatăl.. 
v. 8 : Prins de-o vrajă sfântă. 
v. 9 : Jos, pe-un dâmb, mă tolănesc 
Strofa IV-a lipseşte. 
v. 18 : Zumzet de albine 
v, 19-20: Și prin vis eu văd trecând 
Cete mici de zine... 


I : Albe se ivesc din flori | 
v. 3 : Şi cu pași mărunți-ușori 
v. 5 : Când tresar din somn, târziu 
v. 7 t Stol de porumbei pustiu 


www.dacoromanica.ro 


294 POEZII 


Variantele din Familia : 


v. 1-2 : Vesel mi s'a 'nlors April 
v. 2, 4, 18, ca în Floare-Albastră. 
v. 17 : Şin auz îmi sună blând 


Pag. 30: Nopți de vară; în Floare-Albastră, |, 33, 23 Mai 
1899; în Patriarhale şi Poezii (II). 


Variantele din Floaye-Albastră : 
v. I i: In camera pustie 
v. 3 : Vărsând melancoli” 
Strofa Il-a lipseşte. 
v. II~I2: Păiajeni țes covorul 
Uitării peste toate... 
v. I5 : In camera pustie 


Pag. 31: Baladă; în Familia, XXXV, 21, 23 Mai | 4 Iunie 
1899, dedicată Prietenului Coriolis (Ing. C. Stănulescu), o 
strofă de şase versuri, urmată de 14 terține; în Patriarhale. 


Variantele din Familia : 


După v. 8 : Copilă dragă, fii cuminte! 
v. Io : O, fugi de dragoste în maiu... 
După v. 11 : Nu zăbovi în miez-de-noapte 
Cu "'nşelătorul tău iubit, 
Prin crâng nu sta în miez-de-noapte.. . 


Căci crângu 'nsuflețit de șoapte 
De raza lunei e vrăjit: 
Nu zăbovi în miez-de-noapte... 


Că noaptea 'n maiu e descântată 
De flori şi de privighetori... 
Că noaptea 'n maiu e descântată | 


v. I2  : De-ţi tese ceasul rău în cale 
După v. 13  : acelaşi vers de mai sus, ca refren. 
v. 14-16: Vei plânge-amar de dor și jale 
Norocul tău pierdut pe veci — 
De-ţi iese ceasul rău în cale... 
v. I7 : Vei plânge singură 'm neştire 
După v. 18  : se repetă, versul precedent. 
v. I9 : Şi wo să afli liniştire 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 295 


Pag. 32, I : Căci am iubit și eu ca tine 


v 
După v. 2 : Da, am iubit şi eu ca tine... 
v. 5 : ca v. r, de mai sus. 
După v. 7 : Copilă dragă, fii cuminte... 
v. 9 : Şi fugi de dragoste în maiu 
v. 12 : Cântând în umbră s'a pierdut... 
v. 13  : — Davy cine-ascultă de-o nebună? 
v. 14-16: Abia o clipă a trecut: 
Dinirun tufiş, voios văsună 
Ecoul unui lung sărut... 


Pag. 33: Revedere ; în Familia, XXXV, 41, 10/22 Octom- 
vrie 1899; în Patriarhale şi Poezii (II). 


v. 11-12; Doar numai fratele mai mic 
Se uită lung: nu mă mai ştie... 
v. 13 : In ochii lui frumoşi şi mari 


Pag. 34: De ziua mea, în Pagini literare, II, 5, 14 Noem- 
vrie 1899; în Convorbiri literare, 1 Mai 1901, sub titlul colectiv 
Patriarchale (împreună cu Veselie, Cucoarele şi Cobzarul) şi 
cu nota: Din volumul cu același titlu, care este sub presă şi 
va apare în curând în editura Steinberg; în Patriarhale şi 
Poezii (II). 


Variantele din Pagini literare ! 


8  ? Spunându-le alene 
v. I2 : Când moțăind atârnă 'n jos 
v. I4 : Și când mă smulg de păr vârtos 
v. 21-23: Şi'n fața porții, pe 'nserat 
Când oamenii se 'nlorc în sat 
Şi-mi dau cu drag binețe 
v.25 : Un psalm din tinerețe... 
Am adoptat această, lecțiune, mai bună decât aceea din 
Pairiarhale şi Poezii (II): 
Un psalm de tinerețe. 


a 


Pag. 35: Acolo; în Pagini literare, LL, 6, 21 Noemvrie 1899; 
în Patriarhale şi Poezii (II). 
Variantele din Pagini literare : 


v. 5  : Să te privesc încremenit! 
v. 6 : Şi spune ce 'mrudită vrajă 
v. 8  : Mă'mbie pururi să te cer 


www.dacoromanica.ro 


296 POEZII 


D. Sextil Puşcariu a dat în Luceafărul, N-rele 15-16, 1913, 
«un pendant » (după propria expresie a poetului) la « Acolo», 
trimis d-sale de St. O. Iosif dela Neuburg, 9 August 1901, cu 
rugămintea de a nu-l publica. Iată textul urmării: 


II 


I. Lucea pe cer aşa tăcută 
Și parcă, aruncând schintei, 
Vrea să pătrundă peste storuri... 
Ah, câte visuri, câte doruri 
Incredințasem ei! 


6. Ca un prieten de departe, 
Departe ’n veci şi 'n veci străin, 
O aşteptam în fapt de sară, 
In colț, acolo să-mi răsară 
Senină din senin! 


II, Dar într'o noapte blestemată 
S'a dus... Și scăpărând mai viu, 
S'a prăbușit în vecinicie. .. 
De-atuncea lumea e pustie, 
Tot cerul e pustiu... 


16. De-atunci o sting în orice sară 
Şi-o caut nopțile 'n zadar. ., 
O, spuneţi, stelelor vecine, 
In care sfere mai senine 
Vrea să-mi răsară iar? 


Intr'o scrisoare următoare, poetul revine, cu o variantă de 
trei strofe, numind versurile precedente «neisprăvite » și 
Tugând pe destinatar să le distrugă, 


Variantele: 


v. 1-3 : Luceşte sus, așa tăcută 
Şi, parcă, izvorând schintei, 
Vrea, să pătrundă printre storuri... 


v. 5 : Incred în taina cil 


v. 8-9 : Stau și-o pândesc în fapt de sară 
La geam acolo să-mi răsară, 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 297 


In locul versurilor 11-20, o strofă nouă; 
Lucind singurătăţii mele 
Ea-mi este singurul odor... 
Şi nimenea, pe lumea 'ntreagă, 
Nici steaua 'n univers pribeagă 
Nu știe c'o adorl... 


Pag. 36: Romanţă, în Pagini literare, IL, 8, 5 Decemvrie 
1899; în Patriarhale şi Poezii (LI), textul neschimbat. 
Variantă, într'o scrisoare către d-l C. Stănulescu: 
v. 5 : Tot învârtea necontenit 


Pag. 37: Visează codrul— Un simbol—; Visază (sic) co- 
drul — Un simbol —; în Literatură şi artă română, IV, 1899, 
pag. 769—770, în Poezii (1901—1902) și Poezii (II); în Poezii 
(II), cu o altă dispoziţie grafică, în strofe de câte șapte versuri, 
probabil cerute de punerea în pagină ; am redat textului nostru, 
fizionomia primordială, din revistă şi Poezii (1). 

Variantele din Literatură şi artă română : 


v, I : Cutrievat din vreme'n vreme de-o aiurire 
[de furtună 
v. 9 : Eresuri şi minuni păgâne din vechea 
[lui copilărie 
v. zi : De palidul păstor lunatic din ceața 
[vremilor trecute 
v. 3-4: Dar ce blestem divin porneşte 
Să pupă farmecul visării?... Ce vuet surd 
[se 'nalță, creşte 
v. 10 : Vin Barbarii potop nävalnic! 
vV. II : Tot codrul clocoteşte, urlă, iată-l, — se 
[sbuciumă cumplit şi geme 
v. 16 : Tăcută 'n nopțile de vară pe luminișuri 
[luna bate 
v. 18-20: In fund de peșteri depărtate 
Doar apele suspină tainic legende vechi 
[din vremi uitate, 
Plângând în şipote sonore... 
Geneza acestei poeme trebue căutată în « Visului codrului », 
Vieața, I, 3, 12 Decemvrie 1893: 
Străvechiul codru doarme 'n noapte, 
Cuprins de-un farmec nedescris — 
Și parcă 'nsuflețit de șoapte 
Işi numără frunzele 'n vis, 


www.dacoromanica.ro 


298 


POEZII 


Dar ce visează? Cine ştie 
Ce amintiri de vijelii? 
Antice nopți de poesie, 
De basme, de minunăţii? 


Vede pe craiul din poveste 
Călare pe un roib superb, 
Ieşind din umbră fär’ de veste 
In urmărirea unui cerb? 


Ori vede cete de sălbateci 
Din spre huceagu *'ntunecat? — 
Pe cai sirepi şi furtunateci 
Ei trec în ropot la vânat. 


Pag. 39: La cules ; în Convorbiri literare, 15 Februarie 1900; 
în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Convorbiri literare : 


V. 2 


: E cânt şi chiot prin podgorii 


v. 5-6 : Cimpoaie, cobze, naiu, lăute 


7 
II 
14 
18 


sssi 


Se 'ngână toate pe 'mivecute. . . 
: La umbra nucului, e hora 
: Cum râd şi se 'nvârtesc şi saltă, 
: Ce fug muerile şi ţipă 
: Se îmbrâncesc, se sbat să vadă 


v. 19-23: Un drac micuț, încins cu viță 


S'a prins în joc fără-de-veste, 

Şi behdie ca o căpriță 

Dând spaima ’n fete şi 'n neveste, 
Dar când să-l ia 'n răspăr poporul 


Strofa finală dela pag. 40, lipseşte. 


Pag. 41: Cântec; ibid., cu titlul: Cântece, II, Drumeţul; 
în Patriavhale şi Poezii (II). 


Variantele din Convorbiri literare (două strofe de câte cinci 


versuri) : 


V. I 


: Noapte, iar mă apucași 


între v. 2 şi 3: Şi'n tăcerea ta mă laşi 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 299 


Strofa II-a: 
Subt întunecatu-ți cort 
Vise 'mparţi la muritori... 
Tot pământul pare mort: 
Spune, încotro să-mi port, 
Noapte, paşii călători?.. . 


Pag. 42: Nucul; în Pagini literare, II, 19, 20 Februarie 
1900; în Patriarhale şi Poezii (II). 


Variantele din Pagini literare : 
v. 2-5 : In fundul grădiniței mici, 
Străjer al casei părintești, 
Nuc falnic, singur stăpânești 
De-atâţia ani aici. 
v. 6 : De vacuri fruntea nu ţi-o temi 
v. 9 : Subt poala ta şi-acele vremi 
v. 11-12: Acel şirag de mândră veri 
Pe cari mi Je-amintesc abea, 
v. 14 : Şi, totuşi, parcă fuse ieri 
Strofa, IV-a lipsește. 


Pag. 43, V. 1-3 : Ieri, parcă, zgomotoși copii 
Zburdau p'aici în voia lor 
Dar azi potecile-s pustii 
v. 7-8 : Vecini ce'n umbră i-au șezut 
La taină cu părinții mei 
v. 11 : Nuc falmic, îți mai aminteşti?... 
v. 13 : Râămas-ai ca să strejueşti 


Pag. 44: Bunica; în Convorbiri literare, 15 August 1900; 
în Patriarhale și Poezii (II). 


Variantele din Convorbiri literare : 


v. I  : Cu părul alb, cu ochii mici 
v. 4 : Icoana palidei bunici 
v. 7: Din zori și până 'n sară — (lecţiune mai 


bună pentru rimă și pe care am pre- 
ferat-o aceleia din Poezii (I1):... seară). 


v. 16 : P'atunci eram de-o şchioap'abia : 


v. 19-20: Când lin m'apropiam de ea 
Ca 'n preajma unei sfinte... 


www.dacoromanica.ro 


300 POEZII 


Pag. 45: Fusul, cu titlul Bunica II, în Convorbiri literare, 
1 Martie Igor; în Pariarhale şi Poezii (II). 


Variantele din Convorbiri literare : 
v. 8-9: Și ca purtat pe-alocuri de-o mână nevăzută, 
Tot fuge'n cercuri fusul şi tot mai harnic stoarce 
v. 17 : Amurgul trist își cerne cenușa obosită... 
v. 19 : Trecând pe dinainte-i o viaţă în ruine (am 
păstrat această grafie; în volume: ...pe 
din'nainte-i). 
Din același articol al d-lui Sextil Pușcariu (Luceafărul, 
15—16, 1913), redăm «redacţia primitivă » a poeziei: 
Făcliile din urmă se sting la mânăstire, 
O clipă plânge toaca... se face-apoi tăcere... 
Prin alba, ferestruie în neagra, încăpere 
La vatră vezi o babă topită de veghere 
Torcând în aiurare. 


Sub degetele-i fusul tot fuge şi se 'ntoarce, 

Se deapănă şi smulge din caer lâna mută, 

Purtat în cercuri parcă de-o mână nevăzută... 

Cu gândurile duse, cătând în gol pierdută, 
Bătrâna maică, toarce... 


De-asupra, Preacuratei stă candela de pază, 

Cucernic stăruește în aer busuiocul, 

Pe vatră luptă'n umbră, mocnit și vânăt focul; 

Instreinat un greer, schimbând într'una locul 
Sub vatră aiurează. 


Ca prins de vrajă fusul tot fuge şi se 'ntoarce 

Repovestind într'una păcatele iubirii... 

Părinţii morţi de jale... blăstămul pribegirii, 

Și viscoloasa, noapte la poarta mânăstirii... 
Bătrâna toarce, toarce. 


Pag. 46: Mi-e dor; în ciclul de Cântece (V), Convorbiri 
literare, y Septemvrie Igor; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Pag. 47: Cronicarii; în Convorbiri literare, 1 Septemvrie 
Igor și în Semănătorul, I, 25, 19 Mai 1902 (cu nota: « Din noul 
volum de Poezii apărut în editura librăriei Socec ») ; în Poezii 
(I) şi Poezii (II). 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 301 


Variantele din Convorbiri literare : 
v. I : Când mă cuprinde tainic dor de țară 
v. 8 : Se bucură și plânge cu poporul, 
v. II : Miron Costin, ilustrul mare Vornic; 
v. I2 : Român întreg, bătrânul Ion Niculce 


Pag. 48: Boierii; în Convorbiri literare, îbid.,; în Poezii 
(1) şi Poezii (II). 
Variantele din Convorbiri literare : 
v. 6 : De prin morminte umbre ’ncet se scoală! 
8 : Şi stau la sfat subt bolțile surpate. 


v 
v. 9 : Sunt mari boieri de-acuma două veacuri 
v. I3 : In casa unde ffîn divan boierii 


Pag. 49: hRăzmirița; în Curierul literar, I, 1, 7 Octomvrie 
1901; în Poezii (I) şi Poezii (IT). 


Variantele din Curierul literar : 


v. 6 : Arginturi, scule, repede 'ncărcate 
v. 9 : Sunt fot averi domneşti, strânsura, rodul 


Pag. 50: Lăutarul; ibid., cu titlul comun Umbre şi în 
ordinea: I. Lăutarul, II. Răzmirița ; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Curierul literar : 

v. 1-7 : Oştean din zile vechi, albit în lupte, 
Era vestit odată dintr'o sută | 
Vioara-i azi atârnă 'm cui tăcută: 
Arcușu-i frânt și strunele-i sunt rupte. 
Aşa e viața : pe schimbări tăcută! 
Cu valul vremii cine-ar sta să lupte? 
Orb, gârbovit în griji neîntrerupte, 

v. II : Ce-a fermecat o lume în tinerețe!... 


Pag. 51: Haiducul,; în Curierul literar, I, 5, 4 Noemvrie 
Igor, cu titlul Dimineaţa ; în Poezii (I) şi Poezii (II). 
Variantele din Curierul literar : 
v. 5 : Stau brazii mufi și'ntunecați ca niște 
v. 7-8 : Prin frunze vântul somnoros adie 
Şi 'm codru prinde crengile să miște. 
v. zo-r1: Un sturz mişel îngân'o turturică; 
Vestind noroc, departe strigă cucul... 


www.dacoromanica.ro 


302 POEZII 


Pag. 52: De cântece Parisu-i plin... în Convorbiri lite- 
rare, 1 Septemvrie 1901; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Pag. 53: Cântece I-II-III-IV; în Poezii (I) şi Poezii (II) 


I, în Convorbiri literare, 1 Septemvrie I9OI. 
Variantele din Convorbiri literare : 


Strofa Il-a, în această formă: 
Vino mai aproape, — zi 
Mai cu foc, fârtate ! 
Mâine plec în fapt de zi 
Pe (sic) străinătatel. 

v. 9 : Zi-mi despre păstorul "când 
II, cu titlul Cântec, în Semănătorul, I, 15, 10 Martie 1902. 
Variante ortografice, neînsemnate. 


Pag. 55: Reînvieve I-II; în Curierul literar, I, 2, 14 Octom- 
vrie 1901; în Poezii (1) şi Poezii (II). 


Variantele din Curierul literar : 


I v. 3 : Văzduhul schinteiază sub povara 
v. 6 : Vreau să trăesc din zori şi până sara 
(lecțiune cerută de rimă și adoptată de noi în text; Poezii II... 
seara) 
v. 10  : Şi-acolo 'n cer se leagănă și cântă, 
Forma din versul 10, e ritmic corectă, față de textul greşit 
din Poezii : Şi acolo... Ne-am însuşit-o și în textul nostru, cu 
atât mai mult cu cât figurează și în Poezii (1901—1902), 
— unde se găsesc de altfel păstrate și lecțiunile primordiale 
din v. 3 şi 6. 
II. v. 2 : Un tainic dor de viață azi mă 'mbie 


Pag. 56: v. 2-3 : Ce se părea pierdută pe vecie: 
Căci, iată | firea 'ntreagă reînvie 


v. 5 : Veghiază m noi porniri de viață nouă 
Ca şi la v. 10 (1I), textul ritmic corect, însuşit de noi în text 
(în Poezii TI: Veghează în noi...), — și conform cu Poezii 


(19o1— 1902). 
v. 7-10: De-acum pot chiar muri... Nu-mi fuse oare 
Cea mai înaltă bucurie dată?... 
Puteri dumnezeiești, Osana vouă | 
Ortografie conformă cu Poezii (1901—1902) şi reintrodusă 
de noi în text (în Poezii II: Puteri Dummnezeiești . ..) 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ȘI VARIANTE 303 


Pag. 57: Adio; în Curierul literar, I, 3, 21 Octomvrie 1901, 
împreună cu In treacăt, sub titlul comun Sonete de călătorie ; 
Adio e dedicat: Lui C. St[änulescu] ; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Curierul literar : 


v. 3  : Nerâbdător așteaptă semn să plece 
v. 5 : Lung şueră când peste poduri trece. 


Am păstrat această lectură, în locul provincialismului: 
preste, din amândouă volumele, 
v. 6 : Carpaţii prind în neguri să se şteargă... 
v. 7  : Ce-i pasă lui?... Te duce'n lumea largă! 
v. I3 : Tot repetând în ropot lung refrenul 
v. 14 : aAdio dar’! Adio, dragă pară! » 
Variantele date de C. Stănulescu, în foiletonul din Epoca : 
St. O. Iosif, Amintiri şi Corespondenţă, IV, după o scrisoare 
trimisă de poet dela Neuberg, 19 August I9I0: 


v. 3 : N'așteaptă mult semnalul ca să plece 

v. 5 ; ca în Curierul literar. 

v. 6 : Carpaţii ’ncep din neguri să se şteargă .. 

v. 7  : Ce-i pasă lui? Se duce 'n lumea largăl... 

v. 8 : Nici smeul din poveste [? mai probabil: 
povești] nu mi-l întrece 

v. 13 : In ropot viu tot repetând refrenul 


Pag. 58: In treacăt; cu dedicaţia: Lui S-s [Stans]; în 
Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Curierul literar: 
v. 2  : Stă casa cu ferestre sclipitoare 
v. 4 : Dar printre flori un fin profil s'arată 
v. 6 : Se razemă pe mâna dalbă... Iată! (Ca și 
[în Poezii, 1901—1902). 


Pag. 59: Secerișul; în Convorbiri literare, ı Noemvrie I901, 
după Far-niente, dar cu titlul: Sonete I-II; în Poezii (I) şi 
Poezii (II). 

Variantele din Convorbiri literare : 


v. 9 : Se clatină, greu ţipă subt povară 
v, 12  “ Apusul joacă 'nir'un potop de pară 


www.dacoromanica.ro 


304 POEZII 


Am adoptat această lecțiune, pentru perfecțiunea ei ritmică 
(în amândouă volumele: Apusul joacă întrun...); de ase- 
menea, am primit ca lecţiune ritmic corectă, pe aceea din 
Poezii (1901—1902), pentru v. 7: Uşor se'nclină spicele aurite 
(în revistă şi în Poezii: Uşor se închnă...). 


Pag. 60: Fay-niente; în Poezii (I) şi Poezii (II). 
Variantele din Convorbiri literare : 


v. I : Pe luncă sună coasa; jos în vale 
v. 3  : Pe creangă vesel un florint îmi cântă 


Pag. 61: In parc; în Semănătorul, I, 2, 9 Decemvrie I901, 
cu semnătura I. Darie; în Poezii (I) și Poezii (II). 
Variante din Semănătorul : 


v. 7 : Cătând la voi cu drag, se bucurară 
v. II : Ce s'a făcut mireasma voastră vie? 


Pag. 62: In atelier; în Semănătorul, I, 5, 30 Decemvrie 
1901; în Poezii (I) şi Poezii (IT). 
Variantă în Semănătorul : 
v. 3 : In larma din cetatea seculară 


Pag. 63: De urât; ibid., ibid. 
Variantele în Semănătorul : 
v. I : Aici sînt flori. Sor veşteji ș'aceste 
Cea dintâi, de ordin ortografic, se repetă, la Semănătorul, ca 
şi în alte periodice; e un fonetism, de care se desbară poetul 
câtre sfârşit; nu-l socotim așa de însemnat, ca să menționăm 
— ca variantă — ori de câte ori îl întâlnim. 


Pag. 64: Poezia, în Semănătovul, I, 4, 23 Decemvrie Igor 
şi în Convorbiri literare, 1 Ianuarie 1902; în Poezii (I) și 
Poezii (II). 

Variantele din Semănătorul : 

v. 7 : In veacul nostru cine vrea o floare? 
v. II : lar ziua cânți Ja uşi de cafenele. 
Variantele din Convorbiri literare : 


v. I  : Tevădtrecând... Dar nu purtând brățară 
v. 7, ca în Semănătorul, 
v. 10  : Dormi prin spelunci, drept căpătâi ghitara 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ȘI VARIANTE 305 


Pag. 65: Către tinerii poeți I-II-III; fără subtitlul (1go1), 
în Semănătorul, I, 1, 2 Decemvrie 1901; în Poezii (I) şi Poezii 
(II). In Poezii (II): Câtră tinerii poeți. 


Variantele din Semănătorul : 


I. v. 7 : Poeți pierduţi în nori şi 'n lumi albastre 
v. ọ : Nu osteniţi, ca 'n amurgit de seară 
v. 1o  : Ci— treji la mândrul strigăt de fanfară 

La v. 4, am adoptat în text lecțiunea Zacrimi (Semănătorul 
şi Poezii, 1901—1902), în loc de lacrămi (Poezii, II) ; iar la 
v. 6, lecțiunea inimile (Semănătorul), în loc de inimele (din 
amândouă volumele). 

II. Am păstrat în text lecțiunea din Semănătorul, la v. 3: 
Au n'auziți pe 'ntinsele fotard, pentru respectarea, rimei (în 
cele două volume: hotare). 

v. 4 : Ce jalnic pasări mari de pradă ţipă? 


Pag. 66,v. ri  : Şi numele pe veci slăvit vă fie! 
III. : v. 12 : Dar va să vie, —vine Cântărețul! 
v. 14 : Veniţi cu toții să vestim Cuvântul]... 
Am păstrat lecțiunea cu majusculă, din revistă, spre a rămâne 
în vedere sensul biblic, de Jogos ; în cele două volume: cuvântul ! 
La v. 7, în Poezii (II), probabil greşală de tipar: Necuratu (în 
Semănătorul, Poezii, 1901—1902 şi în textul nostru: Necuratul), 


Pag. 67: Toamnă, în Semănătorul, I, 3, 16 Decemvrie 
I901; cu titlul Sonet, în Poezii (I) şi Poezii (II), acelaşi text 
fără variante. 

Pag. 68: Steaua, în Semănătorul, I, 5, 30 Decemvrie Igor; 
în Poezii (I) şi Poezii (II). 

Variantă în Semănătorul : 


v. 3 : Vrea să pätrunz printre storuri... 
Am adoptat lecțiunea prieten, la v. 6 (Semănătorul şi Poezii 
(I), în loc de prietin (Poezii) formă păstrată doar când o cere 
rima. 


Pag. 69: Salcâmul; în Patriarhale şi Poezii (II). 
Pag. 70: Cântec de leagăn, în Patriarhale şi Poezii (II). 


Pag. 71: Un cântec; în Semănătorul, I, 6, 6 Ianuarie 1902; 
în Poezii (I) şi Poezii (II) 


20 


www.dacoromanica.ro 


306 POEZII 


Variantele din Semănătorul : 
v. 6 3 Trăiesc în noi? Viază în altă parte? 
v. 7 :0, nu-s iluzii, nu-s păreri deșartel! 
v. 13 : AF, ce 'ntuneric s'a făcut deodată 


Pag. 72: De sărbători; în Semânătovul, I, 7, 13 Ianuarie 
1902, cu însemnarea, în josul textului: Paris, zgoz ; în Poezii 
(I) şi Poezii (II). 

Variantele din Semânătorul : 


v. 2 : Cohindă jalnic vântul prin cotloane 
v. 4 : Acum începe iar, plin de mânie 
v. 12 : AȘ vrea s'alerg la ei, să-i strâng în brață 


Pag. 73:  Dedicaţie ; în Semănătorul, I, 9, 27 Ianuarie 1902; 
în Poezii (1), ca poemă preliminară şi în Poezii (II). 
Variantele din Semănătorul : 
v. I  : M'apropiu voios de dumbrava cea sfântă, 
v. 6 : Sînt iarăşi copilul nebun de-altă dată! 


Am renunțat în text, la lecțiunea genuchi (v. 2, în revistă 
şi în cele două volume). 


Pag. 74: Cântec de primăvară ; cu titlul Cântec, în Semă- 
nătorul, I, 13, 24 Februarie 1902; în Poezii (I) şi Poezii (II), 
textul identic cu cel din revistă, 


Pag. 75: Domnița; în Semănătorul, II, 1, 5 Ianuarie 1903, 
sub semnătura I. Darie; în Credințe şi Poezii (II), textul din 
revistă, fără variante. 


Pag. 76: Spre primăvară ; în Semănătorul, II, 10, 9 Martie 
1903; textul neschimbat, în Credinţe şi Poezii (II). 


Pag. 77: Credinfe; în Semănătorul, II, 20, 18 Mai 1903; 
în Credințe (care-și ia titlul dela această, poezie) şi în Poezii (II). 
Variantele din Semănătorul : 
v. 6 : Cu griji şi cu năcazuri 
v. 20 : Şi pentru totdeauna?... 


Pag. 78: Rugă; în Semănătorul, II, 23, 8 Iunie 1903, 
semnată I. Darie ; textul fără variante, în Credințe şi Poezii (II). 


Pag. 79: Melancohei ; în Semănătorul, II, 33, ro Noem- 
vrie 1903 și, fără, schimbări, în Credinţe şi Poezii (II). 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 307 


Pag. 8o: Icoane din Carpaţi, I—XII; în Credinţe (I —XI, 
cu ssubtitlurile, la tabla de materii: I. Prolog; II. Stă Carai- 
manu 'nnegurat; III. Fânu-i strâns; IV. Din culmea Vârfului- 
cu-Dor; V. Este ceasul; VI. Ciobănașul; VII. Cu fruntea 'n 
mâna albă; VIII. Jos, între care.... IX; La gura peșterii; 
X. Fantastic norii se 'nveșmântă,; XI. Dar soarele coboară 'n 
asfințit) şi Poezii (II). 

I. Lecţiunea corectă, la v. 10, în Credinţe: Să sboare m 
(în Poezii: Să sboare în lumea largă). 


Pag. 81. II. Idem, la v. 2: Moșneag în (în Poezii: Moş- 
neag 'n veci cu fruntea, sus). 


Pag. 82. IV. In Anuarul S. T. R. (al Societăţii Turiștilor 
din România) 1904, II, București, 1905, cu titlul: Din culmea 
Vârfului-cu-dor. 


Variantele din Anuar : 
v. 9 : Áh, nu-s un vultur... să mă salt 
v. 14 : Şi să te duc cu mine 


Pag. 84. VI. Doina, cu titlul Noapte, în Convorbiri literare, 
15 Februarie 1goo (şase strofe de câte cinci versuri). 


Variantele din Convorbiri literare + 


v. 4-8, în ordinea: 
Plutind pe văi, 
Plutind pe munţi... 
La Vadul-Rău, 
Sus, la răscruci, 
La făgădău 


v. 15 : Umbrind cărări. 
v. 17-20: In fața lor 
Tăcutul crai 
Al nopților 
Se 'naltă 'n zori... 


v. 21-30: Se duc uitaţi 
Săltând în şa, 
Cei trei fârtați, — 
Plutind așa, 
Ca, trei stafii. 


20% 


www.dacoromanica.ro 


308 POEZII 


Și neguri cresc, 
S'anină,'n crăngi.... 
Se tânguesc 

Şi plâng tălăngi 
In văi pustii... 


Pag. 85, v. 1-10, lipsesc, 


Pag. 86.VIII. Cu fruntea 'n mâna albă..., în Anuarul S. 
T. R., vol. II, 1904, Bucureşti, 1905. 

Variantele din Anuar y; 

v. 17-18: De zile de zbucium, de nopți de veghere 
Şi de chemări duioase, de patimi neînvinse 

v. 20 lipsește, 

Intre v. 21-22: In dulce aşteptare 
v.22 : Şi hohote de plâns în desperare. 


Pag. 89. XII. Cu titlul Apus, în Anuarul S. T. R., anul 
I, 1903, Bucureşti, 1904. 
Variantă în Anuar: 
v. I : Coboară soarele în asfințit 


Pag. 91: Când seara'n ceasuri de singurătate... ; în Cre- 
dinje și Poezii (II), Când seara în (sic) ceasuri de singurătate. 
Cu titlul Sonet, în Luceafărul, 15 Februarie 1904, redactarea 
originară, 

Textul din Luceafărul : 

Când obosit îmi sprijin fruntea 'n mână 
In ceasuri mândre de singurătate, — 
Ca glasuri de tălăngi îndepărtate 

Și murmurări de fluere la stână, — 


Legende vechi şi cântece uitate 

Imi farmecă iar gândul și mă 'ngână, — 
Şi-atunci te simt aproape, dulce zână, 
Prilej etern de gânduri fermecate, 


O vin-o (sic) iar, şi fruntea-mi însenină 
Ca’n alte dăţi, tu cea de haruri plină, 
Să uit o clipă tot ce mă 'nspăimântă, 


Imi varsă 'n suflet liniștea cea, sfântă, 
Să pot cânta, străin de glasul urii, 
Ca un copil cuminte al Naturii... 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 309 


Pag. 92 : Zerţine ; în Semănătorul, IIL, 8, 22 Februarie 1904; 
în Cyedinţe şi Poezii (II), textul din revistă neschimbat, 


Pag. 93 : Cântec; în Semănătorul, INI, 15, 11 Aprilie 1904; 
același text, fără, variante, în Credinţe şi Poezit (IT). 


Pag. 94 : Nürnberg; în Semănătorul, TII, 17, 25 Aprilie 
1904, cu menţiunea, datei compunerii, 1901; în Credinţe şi 
Poezii (I1). 


Pag. 95 : Grădina morții» în Semănătorul, IV, 7, 13 Fe- 
bruarie 1905; nemodificată, în Poezii (I1). 


Pag. 96 : Cârlova, Icoane vechi, Cârlova, în Semănătorul, 
IV, 31, 31 Iulie 1905; în Poezii (II), 
Variantă în Semănătorul * 
v, 2 : Acele flori smerite, delicate 


Pag. 97 : Gorunul lui Horia, trei'sonete; cu titlul Legendă, în 
Semănătorul, IV, 32, 7 August 1905 şi în Credinţe ; în Poezii (Il). 
Variantele din Semănătorul : 
I. v, 3, lecţiune corectă: La umbra lui, pe-o noapte 'ntune- 
cală (în Poezii: ...noapte întunecată). 
v. 6 : Să-și mântuiască, neamul din robie 
v. 7: Luptară dârji, —dar prinși de viclenie 


Pag. 98 II. v. 8, în Poezii, greşală de tipar, nefrânt, în loc 
de neînfrânt. 


Pag. 99 : Răzleļe, I-II-III; primele două, cu titlul Sonete 
văzlețe, şi cu data compunerii, 1904, în Semănătorul, IV, 49, 
4 Decemvrie 1905, al treilea, din Sonete, I-II (ibid., 18 Decem- 
vrie 1905), întâiul: în Poezii (II). 

Variantă în Semănătorul : 

I v. 14 : Ne-o cuceri, cu’ncetul fără veste .., 


Pag. ror: Nepăsare; în Semănătorul, IV, 7, 13 Februarie 
1905, cu titlul; Sonet; în Poezii (II), textul neschimbat. 


Pag. 102: Şincai; în Sămănătorul, V, 47, 19 Noemvrie 1906; 
textul identic în Poezii (IL). 


Pag. 103: Sonet modern ; Sămănătorul, VI, 24 Ianuarie 1907; 
acelaș text, în Poezii (II), 


www.dacoromanica.ro 


310 POEZII 


Pag. 104: Cântec de leagăn; în Sămănătorul, V, 52, 24 
Decemvrie 1906; fără dedicație, acelaşi text, în Calendarul 
4 Minerva », X, 1908; în Cântece. 

Variantele din Sămănătorul şi Calendarul « Minerva ». 

v. 2 : Dormi frumos, dormi fără frică 


v. 7 : Ingeri vin tiptil, alene 
v. 9 : Şii leagă ’n 
v. 12 : Ca să dormi frumos şi lin... 


Pag. 105: Cântec Sfânt; în Cântece. 
Versul 2, lecțiunea cea bună e de sigur; Când te-adorm în 
fapt de sară (în loc de: Când te-adormi în fapt de sară, Cântece). 


Pag. 106: Tălăngi ; în Viaja Romåneaseğ, Februarie 1908, 
cu titlul Pesimistul ; în Cântece. 


Variantele din Viața Românească : 
v. 2 : Plâng unele cu sgomot și altele 'n surdină 
v. 7 : Şi-apoi le-alungă iară pe văi şi iar le 
(împarte 
v. 9 : Treziţi din prăpăstii de sunetele lor 


Pag. 107: Liniște; cu titlul Truditul, în Viaţa Românescă, 
Februarie 1909; în Cântece, 


Variantele din Viaţa Românească : 
v. 1-4: E liniște adâncă în grădină, 
Sub piersicii cu flori trandafirii. 
Nori albi, grăbiţi ca nişte Walkirii 
Fantastic trec pe cerul de lumină. 
v. 6 : Cum stau culcat, în liniştea divină... 
v. 8 : Umbriți-mă, o perseci timpurii ! 
v, 12 : Tu-i odihnești, i-adorimi, îi legeni lin 


Pag. 198: Noaptea de mai; cu titlul Nataliei (Cântece) I, 
în Viața Românească, Maiu 1911; poezia întreagă, cu titlul 
Noapte înstelată, în Almanahul « Societăţii Scriitorilor Români », 
anul I, :1912; în Cântece. 


Variantele din Viața Românească (strofele de câte opt versuri) : 


v. 7-8 : în ordine inversă. 
v. 13 : Floare de April 
v. 15 : Nici mai dulce tril 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 3I} 


In locul v.17 şiurm., dela pag. 109, urmează douä strofe: 


Vis? Aevea-i oare? 
Nu mai ştiu nici eul! 
Dar din toate-mi pare 
Că-mi surâzi mereu, 
Parcă 'n orice floare 
Pui un curcubeu, 

Li, vază de soare 

A plânsului meul 


Gândurile-mi toate 
Te cer şi te vor... 
Fi-vor ascultate 
De stăpâna lor? 
Gândurile mele 
Te vor şi te cer... 
Nu te 'nduri de ele, 
Ingere stingher?... 


Variantă în Almanahul S. S. R.: 


Pag. 109, v. 7  : Instelatei bolți 


Pag. 100: In ochii tăi; Viaţa românească, ibid., Nataliei 
(Cântece) II; în Cântece, 


Variantele din Viața românească : 


v, 1-2 : In ochii tăi adânci, în care 
Se 'nchide tot albastru-mi cer 
v. 5 : Că stau uimit, când treci pe cale 
v. 8 : Unul mă plec să ţi-o sărut 
v. 12  : O soră vitregă-i a lor?... 


Pag. 111: Ze duci; Ibid., Nataliei (Cântece) IIL; în Cântece. 


Variantele din Viața românească : 
v. 3 : Duios spre tine brațele-mi întind 
v. II : O, dulce fericire-a mea pierdută! 
v., 13 : Să-mi schimbi viaţa ’n iad şi paradis? 
v. 14 : Te duci, şi simt pe fiece minută 


Pag. 112: Cu ochii tăi... ; Viaţa românească, August I9I1; 
în Cântece. 


www.dacoromanica.ro 


312 POEZII 


Variantele din revistă? 


v. 1-2 : Cu ochii tăi ca cerul clar, 
Ca cerul clar de primăvară 

v. 10-12: Şi inima-mi înfiorală 
Porni să-mi bată, parc'atunci 
Ar [i pornit întâi să bată. 

v. 15-16: Şi 'n veci m'am să te pot uita 
Decât când voi uita de toate! 


Pag. 113: De profundis ; ibidem. 
Variantele din revistă: 

v. 3-4 : Atâta chin dela 'nceput 

Și rar un strop de bucurie! 

7: Mai trişti, lipsiți de orice dureri 
9 : Și-aș resimţi atât de-ades 
II : Şi-adâncul dor neînțeles 
20 : Dar nici mai fericit ca mine! 


asss 


Pag. 114: Ad mortem; ibidem. 
Variantele din revistă: 


v. 5  : Precum cei vechi te 'nchipuiau frumoasă, 


v. 8 : Şi mâna-ți dulce 'ncet pe ochi mi-o lasă, 
v. 10 : Limanul mult dorit și mângâerea 
v. 14  : O, umbră sfânt'a morții, vino, vin’deci!... 


Pag. 115: Elegie ; ibidem. 
Variantele din revistă: 

v. 3 : Când rândunici din țări revin 

v. 8 : Şi trist suspini, umblând stingher 

v. II-I12: Și-auzi voioase ciocârlii 

Cum urcă ciripind spre cer? 

Versul 16 fără paranteze, cu semnul — după v. 15 şi 16. 
Versul 17: Şi vezi pe alee (fără trăsură de unire), prin grădini. 


Pag. 116: Trec nopțile ; Luceafărul, Nr. 18, 1911, în Cântece. 
Variantele din revistă: 

v. 8 4 Şi tu-mi zimbești așa senin, copilă 

v. 12  : De-atâta farmec sfânt, ca şi de tine. 


Pag. 117: Nopți de veghe; ibidem. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 8I3 


Variantele din revistă; 
v. 12  : Sunt la voi și ale voastre... 
v. 17  : Până când printre perdele 
v. 20  : Pe păreţii casei mele... 


Pag. 118: O, sboară iar... ; Cântece (Aceleaşi) [sic, în loc 
de Aceleiaşi], II, în Viața Românească, Noemvrie I9I1; în 
Cântece. 


Variantele din revistă: 


v. 7 : Povestea 'ntunecat'a unei 
V. 14 , Sărmana inimă ce moare 


Pag. 119: Când mâ gândesc... ibid, III; în Cântece, 


Variantele din revistă: 
v. 4 : Lucea fantastic parfumat de flori... 
v. 6 cu greşeală de ritm: 
Dar ceasul rău veni înir'o zi de Mai 
V. I7-I9: Şi de văpaia 'ntâiului sărut 
Renașie paradisul meu pierdut, 
Și'mbracă iar fantastic strai de flori 


Pag. 120: O vremea... ; ibid, I; în Cântece. 


Variantele din revistă: 
Sub titlu, versurile (care, într'o variantă şi cu semnătura 
Heine, vor figura ca motto volumului de Cântece): 


Tăcut şi trist am stat zilele-aceste 
Şi-acum pornesc să cânt ca din senin 
Căci cântecul ne vine fără veste, 
Cum fără veste lacrimile vin... 


v. 4 : O, câte nopți am plâns și am visat... 
v. 6 : De parcă ușa 'ncel s'ar fi deschis 


Pag. 121: Mi-e dor de-un vis... ibid., IV; în Cântece. 
Variantă, în revistă: 
v. 20 : O, vis de ieri, în van te cer! 


Pag. 123: Și dacă vii... în Flacăra, I, 8, ro Decemvrie 
IŞII; în Cântece, 


www.dacoromanica.ro 


314 POEZII 


Variantele din revistă: 
v. 7 <: Şi inima-mi ce nu mai bate 
v. 8 : Şi ea dormiva liniștită... 
v. 16 : Iubirea-mi fainică rămâne 


Pag. 124: Cântecelor ; în Luceafărul, Nr. 1, 1912; în Cântece, 
Variantele din revistă: 


v. I : A fost pe semne hotărît 
v. 10 : Ca trandafirii albi, în floare 
V. 24 : Dar, murmuind, mereu revine? 


Pag. 125,v. 5-6 : Prin dafinii încununaţi 
De flori, în nopțile cu lună... 
Pag. 126: Se 'ntorc iar zilele noroase... ; ibidem. 


Variantă în revistă: 
vV. IO : Podoaba-le de-odinioară 


Pag. 127: Cu mine... în Cântece. 


Pag. 128: Primăverii ; în Cântece. 


Pag. 129: Inserare ; în Calendarul 4 Minerva », XIV, 1912, 
cu titlul Pax; în Cântece. 
Variantele din Calendarul « Minerva » : 
v. 4 : Umplând cu larmă de talange drumul. 
v. 8 : Ici-colea numai licăre-o fereastă... 
Am adoptat lecțiunea fereastă, în folosul rimei (v. 5: ...cast) 


Pag. 130: Stelele ; în Cântece. 
Pag. 131: Pomul fermecat; în Cântece. 


Pag. 132: Toamnă; în Flacăra, I, 22, Octomvrie 1911; 
în Cântece. 


Variantele din revistă: 
v. 9-10: El strânge flori, el frânge ramuri 


Pag. 134: Inmormântare ; în Flacăra, I, 4, 12 Noemvrie 
I9II; în Cântece. 
Variantele din revistă: 
v. I : Era un cer cernit 
v. 5 : Şi nimeni nu bocea 
v. 8 : Doar ploaia ce lucea 


www.dacoromanica.ro 


Pag.135,v. 5 : 


VII : 


NOTE ŞI VARIANTE 315 


Când far m'am regăsit 
Şi-un glas îndepărtat 


Pag. 136: Cântece I-IV ; Viaţa Românească, Mai—lunie 1912, 


Pag. 138: O viață, In amintirea lui Ștefan Petică și a altora + 


în Semănătorul, VI, 


32, 5 August 1907, fără, dedicație; în 


Fyeamătul, Bârlad, II, 1—3, Ianuarie — Martie 1912, număr 
închinat amintirii lui Petică, cu dedicația: Memoriei poetului 
Ștefan Petică ; în Cântece. 


Variante din Semănătorul : 


Pag, 139,v. 7 
v. 9 
v. 16 


Pag. 141,v. 94 
v, IO 


v.3I-I4 : 


: Adus de mine ’n versuri cu ar?’ aşa, subtilă 
: O, l-am ghicit ! va spune naiva domnişoară 
: De tinerele fete cu minţile necoapte... 


Ce scrie cărți cu versuri, și-ar vrea să-mi 
[ceară mie, 
Am muşteriu pe membru dela Academie 


: Dar câți nu fac oferte şi care mai de care! 


Nu, scumpă domnișoară, nu domnule, 
[băiatul 
De care este vorba nu face pe turbatul 


: Dar... n'are mândre plete şi nu-i croit 


[de modă 


: Nici nu discută artă în colb de cafenele 
: Om foarte cum se cade, cu multă aplecare 


: Dar nopţile de veghe încep să se răzbune 
: Şi iată-l, slab şi palid, pășind tăcut 


[spre groapă 

Să-i netezească, fruntea, și'n cea din 
[urmă oară 

La viaţă să-l recheme pe cel ursit să moară, 


După v, 16, Nici chiar supt forma brută de 4 casă editoare?. . .» 


v. I7 : 


19 : 


EEE 


29 : 


Pag.142, V. I 7 


Aşa, el vreme multă boleşte din picioare 


18 lipseşte. 


Pân' ce 'ntr'o dimineaţă, vecinii fl aflară 


„ 21-28 lipsesc, 


O, nu acuz pe nimeni de-această 
[nedreptate ! 


Ca şi 'n întreaga fire, e o economie 


Variantele din Freamătul : 


www.dacoromanica.ro 


316 POEZII 


v, 14 : In care lumi şi vremuri gândirea. lui 


[pătrunde 
Lecţiune pe care o preferăm aceleia din volum: & In cari...» 
v, 15  : Când cată'n para lămpii ce-alăturea 
[veghează. 


Pag. 139,v. 9-10: O l-am găsit} va spune naiva domnişoară 
Aflând şi ea la rându-i, că nu-i întâia oară 
v, 18-20: E vreun «împușcă. 'n lună» vreun june 
[uşuratec (sic) 
Ce scrie cărți în versuri și-ar vrea să-mi 
[ceară mie, 
(Am mușteriu pe-un membru dela, 
(Academie) 
v, 22, ca în Semănătorul. 
vV. 23 : Nu, scumpă domnişoară, nu domnule, 
[băietul 


Pag. 140 v. 7  : Nici nu discută artă în colb de cafenele 
v. 9 : Eleste—cum aş zice—un tânăr oarecare, 
vV., 10, ca în Semănătorul, 
v. 11-12: La 'nvăţătură,... poate că ajungea 
[departe — 
Dar pâna'acum, sărmanul, n'are, pe 
[semne, parte 


v. 16 : Impins de spete scara măririlor s'o sue 
v. 22-23: A fost silit să-și lase și casa lui și satul 
Şi la oraş el singur pe sine să se crească, 
v. 25 : Azi d&n familii lecţii şi scrie la gazetă, 
(Lecţiune ritmic mai corectă decât în volum: ...dă în...). 
vV. 29 : Şi aruncă în odaie un zâmbet cald 
[ce 'mbracă 


Pag. 141,v. 6 : T ia un frig din spate... El, neștiind 
[ce 'nsamnă 

8, ca în Semănătorul, 

10, idem, 

13-14, idem. 

15 : Ci zâna nu s'arată în odifa tristă... 


După v. 16: Nici chiar sub forma brută da «casă editoare 3? 
ca în Semănătorul. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 317 


v. 17-19: Aşa el multă vreme boleşte din picioare 
Și nimenea pe lume nu l-a întrebat (sic) 
[ce doar lipseşte 
Pân'ce într'o dimineaţă, vecinii mi-l aflar ă 
V, 21-22: ca în Semănătorul, lipsesc. 
V. 23 şi 25, idem, 


Pag. 143: Scrisoare lui Goga; Viata Românească, Octom- 
vrie I9I1; în Cântece. 


Variantele din revistă: 
v. 4 : Ştiu eu dacă mai vin pe-aceste locuri ? 
v. 6 : Am petrecut, copil, odinioară — 
v. 13 «œ De-aș fi rămas acolo, să muncesc 
v. 17 : De-aș fi rămas în casa de subt deal 


Pag.144,v. 9 : Iar de scriam un vers mai avântat 
v. II cu greşală de ritm (ca şi v. 33): 
Și eu de bună samă ași fi gustat 
v. 13 : Și m'am dus,— și spune tu ce-am folosit 
v. 17 : Tu să rămâi acolo unde ești 


Pag. 145: Unui tânăr ; Ramuri, 1 Ianuarie 1912; în Cântece. 


Variantele din revistă: 


v. 3-4 : Uimit plec fruntea, ascultând 
Şi jalea nu mi-o pot ascunde, 
v. 13 : Dar prea e sincer, prea-i duios 


Pag. 146: Elegie, In amintirea poetului I. Păun- Pincio ; în 
Cântece. 


Pag. 151: Doi voinici; cu titlul Un voinic şi un cuminte, 
în Epoca literară, I, 6, 20 Mai 1896, semnată M. Pătru și în 
Versuri ; în Semănătorul, III, 4, 25 Ianuarie 1904; în Credinţe 
și Poezii (II), textul identic cu acela din Semănătorul. 


Variantele din Versuri : 
v. 6 : Arşi de sete, morți de spaimă 
v. 9-10: Sate, ţarini pustiite 
Pier în urma lor 
v. 11-12 lipsesc. 


www.dacoromanica.ro 


318 


POEZII 


v. 21-25: Se aude-un glas departe 


Vine cineva pe drum!... 
U vrăjmaș?... I s'a părut? 
Stă, ascultă... De acum 

E pierdut! 


Pag.152,v. x-6 lipsesc. 
v, 8-9 : Sar schintei de sub copite... 
v. 10-11: Peste râpe şi pripoare 
Cal cu călăreț dispare 
v. 12 : O prăpastie adâncă 
v. 14-55: Dar s'aude glasul încă... 
Se aude-acuma bine: 
v. 23 : În viață n'am habarl...» 


Variantele din Epoca literară, față de Versuri : 


V. 20 
V. 24 


Pag. 152 v. 
v. 39-41: 
: Glasul tot răsună încă, 


Pag. 153 : Eroul dela Königgrätz ; 
Ciobănească, în Pagini literare, IL, 10, 19 Decemvrie 1899 și 
Semănătorul, I, 19, 5 Aprilie 1902; în Poezii (I) și Poezii (II). 


35 


: Stâns, în liniștea de moarte 
: Stă ş'ascultă... De acum 


: Peste râpe și ponoare 


Dar în urma lor, pe cale 


Se apropie 'ncet, vine... 
Se aude-acuma bine: 


Variantele din Pagini literare : 


V, 


vV. 


V. 


. I8 
. 19 


I 
4 
9 


11-12: 


15-16: 


: Apăi... trăiam, ca tot ciobanul 
: Pe mine și 'ncă pe v'o doi 
: Şin ţara Praisului, aproape (lecțiune 
corectă, în loc de: Și în ţara Praisului, 
aproape Poezii); la ţara Praisului, 
trimitere și nota autorului: Prusia. 


Chitea p'acolea să mă 'ngroape 
Al naibii neamț... Päi, ţi-ai găsit! 
Și-acu, să vezi... Stam într'o rână 


Subt un tufan, şi îngânând 


: La turma mea... ce-o fi făcând! 
: Eva'n amiaz... Da să m'adoarmă, 


www.dacoromanica.ro 


cu subtitlul: Poveste 


NOTE ŞI VARIANTE 319 


v. 21-23: Şi-odată ce aud o larmă 
P'aproape, colea 'n luminis... 
Pui mâna, repede pe armă 


Pag. 154v. 5 : Şi alți voiau să le-o răpească! 
v. 9 : Izbesc la mir trei inşi odată... 
v. II : Și pân' să prind de veste, iată... 
v. 14-15: Pornesc în jos, cu paşii rari... 
Ajung în lagăr pe 'nserate... (lecțiune 
bună, față de: Ajung ’z, din Poezii II. 
v. I7 : M'aduseră cu-alaiu, fârtate 


Pag. 155: Haiducul; în Convorbiri literare, XXXIV, 12, 
15 Decemvrie 1900; în Patriarhale şi Poezii (II). 
Variantele din revistă: 
V 1 : Puzderie de vaze se cerne printre cetini 
v. 5  : In toată lumea largă el n'are alți prietini 
(lecțiune pe care am păstrat-o, pentru 
desăvârşirea rimei; în Patriarhale şi 
Poezii II, prieteni). 
După versul 10 urmează textul din Cântec vechi, care apare 
în Poezii II, deosebit, cu acest titlu. 
v. 11-15 lipsesc. 
v. 18 : Elvreasăseridice şi cade frânt din nou... 
Strofa, finală: 
Haiducul cel din urmă scăldat în purpur 
[zace. 
Din adâncimi se'nalță un bocet înecat: 
Lin freamătă copacii, cu creștetul plecat. 
Haiducul cel din urmă s'a stins l—Şi'ncet 
[se face 
Muţenie măreaţă în codru 'ntunecat. 


Pag. 156: Cântec vechi; vezi nota dela Haiducul, unde e 
inserat, după strofa a doua; în Poezii (II). 
Variantele din Convorbiri literare : 

v. 3 : Mişcă-ţi tu poenele (lecţiune păstrată de 
noi, rimând cu genele; în Poezii: 
poenile). 

v. 17-19: Să răstoarne carele, 

Vânzolind covoarele, 
Să golească lăzile 


www.dacoromanica.ro 


320 


POEZII 


Pag. 157: Novăceştii ; cu titlul Novacii, în Literatură și artă 
română, vol. V, 1900—ī901, pag. 437; în Poezii (I), ca şi în 
revistă, în șase catrene, în Poezii (II), din necesităţi tipogra- 
fice în şase strofe de câte opt silabe. Am păstrat forma din 


Poezii (II). 


Variantele din revistă: (numărând fiecare vers îndoit): 


v. 1-4: 


v. 9-10: 
v. 15-16: 


V. 19-24: 


Pag. 158,v. 3-4 


V. 21-22: 


Pag. 159: Pintea; 


La Agniţa-Crâşmăreasa dela marginea 


[pieţii 

Vezi lumină printre obloane până 'n faptul 
[dimineţii 

Trei fârtați pe cai năpraznici tăbărât-au 
[pe 'nserate 

Dă poruncă să 'ntărească straja. preste tot 
[palatul., . 

Cine-or fi ciudaţii oaspeţi dela crâșma, 
['mpărătească 

Pasă-mi-te nu cutează să-i întrebe nici-un 
[crainic | 

La palat se 'ntoarce 'n goană gâfăind 
[trimisul tainic 


: Trei voinici descălicară și de-abia-i 


[încape casa 
Doar aceia-s chiar Novacii, prădători 
[vestiți de țară 


în Semănătorul, I, 2, 9 Decemvrie I9o01, 


fărăjîmpărțirea I-II, cu titlul Tulnicul lui Pintea şi în catrene 
de versuri de câte șasesprezece silabe; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Semănătorul : 


I. v. 8 <- Să vă spun eu una douä... 
v. 9 : Pintea, fraged băiețandru 
v. 11 : Ci-l muncea într'una gândul 
v. 21 : Spune-mi dorul de te seacă 
v. 24 : Să te-ajut cu vre-o povaţă..,. 
Pag. 160 v. 2 ; Ce să zică?... Ce să ceară? 
v. 6 : Să-mi răsbun pe toţi ciobanii! 
I0 : Du-te, Pinteo, și te scaldă 
v. 15 : Face cum îi poruncise 
v.22 : Tocmai el să-şi pună mintea? 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 321 


II. v. 3 : Și, copil puţin la minte 
Pag. 161,v. 1-8 : Doamne, când a dus voinicul tulnicul 
[întâi la gură! 
Munţii se cutremurară, fiarele'n păduri 
[tăcură, 


Brazii s'au bătut în vârfuri, apele-au săltat 
[pe prunduri, 
Negurile tresăriră în prăpăstii fără funduri |! 
. 9-12 : Ca goniji de vijelie, alergau de-avalma norii 
Şi din bolțile tăriei, amețiţi picau prigorii ; 


< 


v. 13-20 lipsesc, 
v, 21 : lar când craiul dimineții... 
v. 27  : Se'mvârtea în horă vesel 
v. 29-32 : Hei, a fost o sărbătoare! Intrebaţi voi 
[Caraimanul: 
Că şi azi și-aduce aminte despre Pintea 
[Năsdrăvanul ! 


Pag. 162: Cântec; cu titlul Cântec vechi şi fără, strofa-motto, 
în Semănătorul, I, 14, 3 Martie 1902; în Poezii (I), la Cântece 
şi Balade (IV); în Poezii (II), la Cântece, numerotat din greșală, 
V, după precedenta, III, sărindu-se de sigur la tipar IY. 


Variantele din Semănătorul : 


v. 19  : Până intră la oraș 
Pag. 163 v. 13  : Doar c'o fată dintr'un sat 


Pag. 164: Fântâna vrăţită ; în Semănătorul, I, 35, 24 Noem- 
vrie 1902; în Credinţe şi Poezii (II), textul din revistă, nemo- 
dificat. 


Pag. 166: Gruia; în Semănătorul, II, 14, 6 Aprilie 1903; 
în Credințe şi Poezii (II), textul nemodificat. 

In Credinţe şi Poezii (II), v. 45, greşală de tipar: stelele, în loc 
de schelele. 


Pag. 168: La fereastra spre hvadă...; în Semănătorul, II, 
44, 3 Noemvrie 1903 cu titlul: Motive din popor; în Credinţe 
şi Poezii (LI), textul din revistă, fără variante. 


Pag. 169: Smeoaica ; cu dedicaţia: D-nei A., în Semănătorul, 
IV, 8, 20 Februarie 1905; în Cyedinţe şi Poezii (II), textul 
identic, din revistă. 


2r 


www.dacoromanica.ro 


322 


POEZII 


Pag. 171: Somnul lui Corbea, cu subtitlul — Baladă — în 
Semănătorul, VI, 17-18, 20 Aprilie 1907; în Poezii (II), textul 
din revistă, fără variante. 


Pag. 173: IÎnşiră-te mărgăritare. .. ; în Semănătorul, VII, 9, 
24 Februarie 1908; în Cântece. 


Variantele din Semănătorul : 


V. 
V. 


Pag. 174 v. 
V. 
V. 


Ssss 


3 
13 1 


7-12: 


14 
16 
19 
22 
25-28: 


: Trei flori ce-acuma străluceau la soare 


Și a rostit atunci cea mijlocie 


: Plecă 'mpăratul, plin de întyistare 
: Căci s'au sculat vrăjmași cu oaste mare 


Jar când sosi acasă împăratul 

Dorit să vadă mândrii logofeți, 

Găsi doi pui de lup, —și tot palatul 
Râdea de 'mpărăteasă cu dispreţ. . . 
Și ea să spună nu eva în stare — 


: Iar cei doi mândri feji, nenovociți 

: S'au prefăcut doi dafini auriți. 

: — Şi-a dat poruncă aspră ca să-i taie 
: Două schintei s'au vidicat în sus 


— «Şi-apoi din dafinii acei tăeți 
Din cele două mândre schinteioare 
Ne-am prefăcut iar mândri logofeți, 
Ca să venim aici, la şezătoare 


Pag. 176: Voevodul ; în Flacăra, II, 27, 20 Aprilie 1913. 

O variantă, cu titlul: La pândă — Fragment — în Convorbiri 
literare, XXXIV, 9, 15 Septemvrie 1goo și în Semănătorul, I, 
15, Io Martie 1902. 


Dăm textul din Convorbiri literare : 


In toropeala morții e cufundat palatul. 
Arareori, departe, s'aud strigând străjerii 
Dar Voevodul palid e încă rob vegherii: 
In camera-i tăcută, nedesfăcut stă patul, 
O candelă, d'asupra icoanei vechi, 
[răspânde 
Lumina-i sângerată în clipe tremurânde. 


E mult de când nu poate să doarmă 
[Voevodul. 

Domnia lui temută a fost un lanţ de crime 

Petrece singuratec și nu se'ncrede'n nime: 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 323 


10. El știe că-l blestemă boierii și norodul— 
Cu mâinile la spate, tăcut, cu pași nesiguri 
Se plimbă dus pe gânduri și ochi-i ard 

(în friguri.,. 


Din când în când tresare... aude parcă 
[șoapte. . . 

S'opreşte crunt şi-ascultă, în taină, 
[dacă vine... 


15. Hei, ce n'ar da să știe și el odată: cine 
Ii sperie odihna în fiecare noapte! 
De când mi-l tot pândeșşte! Cu ură şi 
[mânie 
Işi pipăe hangerul, râzând sălbatec: 


[Vie!... 


Dar hohotu-i se stinge... tot sângele-i 
[înghiață. . . 


20. Tiranu) vrea să fugă, să strige slujitorii: 
Puterea-l părăseşte şi-l zgudue fiorii» .. 
Se 'mpleticeşte, cade, pierdut și alb 
[la față, 
Pe jilț, în nesimţire... In groaznică, tăcere 
Sarcastic nebunia rânjește prin unghere... 


25. — Treptat-treptat s'arată senina 
(dimineață, 
Un uruit de tobă, un freamăt de fanfară 
Acopăr larma vagă ce vine din afară... 
Bat clopotele vesel vestind o nouă viață: 
Se redeşteaptă târgul în svon de 
[sărbătoare 


30. Şi zorile pe geamuri s'aprind strălucitoare 


Variantele față de precedenta, din Semănătorul (poezia e re- 
dusă la patru strofe): 


v. I  : In toropeala morții e scufundat palatul. 
vV. 2 : Din ceas în ceas, departe, s'aud strigând 


[străjerii 
v. 4 : In camera- tăcută stă neatins crivatul. 
v. 5-6 : O candelă d'asupra icoanei spânzurată 


Aruncă împrejuru-i lumina-i sângerată. 


21* 


www.dacoromanica.ro 


324 


as 
(md 
o o 


22 : 
23-24: 


asa 
N 
O 


POEZII 


: Tdeşte singuratec şi nu se 'ncrede'n nime: 
: El ştie că-l blestemă boerii și norodul. 
: Cu mâinile la spate, cu paşii mari, 


(nesiguri 


: La orice pas tresare... Aude parcă șoapte, 
: S'opreşte ' loc şi-ascultă, cu spaimă, 


(dacă vine... 


: Ti tulbură odihna în fiecare noapte?... 
: De când 4} tot aşteaptă |... Şi-şi pipăe 


[kangherul 


: Stând gata ca să lupte cu iadul şi cu cerul ! 
: Dar sângele de-odată de spaimă îi înghiață 
: Tiranul vrea s'alerge, să strige slujitorii... 
: Pe jej încet se lasă îngălbenit la față 


Dușmanu-i pretutindeni... În groaznica 
[tăcere 
Rânjeşie nebunia prin umbră de unghere. 


v. 25-30 lipsesc. 


Pag. 177: Zile de pace, I-II-III și Cântecul despre prea- 
stvălucita izbândă dela Podul-Inalt ; acest din urmă «cântec », 
cu titlul: Podul Innali şi cu subtitlul — Fragment — în Semă- 
nătorul, III, 45, 7 Noemvrie 1904; în Din zile mari şi Poezii (Il). 


Pentru Cântecul, etc., variantele din Semănătorul : 


v. 7-8 


Pag.180, v. 5-6 : 
v. 7 
v. 9-10: 


v. I8 
vV. 27 


Pag.181,v. 2-6 


v. 9-10: 


Pag.182,v. 6 
v. 16 


: C'un pâlc de oșteni, 


Plăieși moldoveni 


lipsesc. 


: Ci în Cel-de-Sus 


Unde e nădejdea 
La toată primejdea. 


: Repede-a trimes 
: Din trâmbiți şi surle 


: Pân' prind Turcii veste 


Cu mica oştire, 
Grabnic să-i lovească 
Şi să-i dovedească... . 
Trâmbiţele-au prins 
Să tipe 'pir'adins 


: Ce-i e dat să vază 
: Spada-i de văpaie 


www.dacoromanica.ro 


NOTE $I VARIANTE 325 


Pag.183, v. 3 -4 : Şi-o îneacă toată 
In Dunărea lată. 
v. 12 : Domnului de sus. 
v. 27-28: Sabie turcească 
Ca s'o mânuiască 


La] 


Pag. 184,v. : Pe cum c'a purces 
v. 9 : De Hfte-osmanlii. . . 
v. 19-27: lipsesc. 


Pag. 185: Năâframa ; în Semănätorul, I, 30, 20 Octomvrie 
1902; în Credinje şi în Poezii (II), textul fără schimbări. 


Pag. 187: Jelele; cu semnătura J. Darie, în Semänătorul, I, 
14, 3 Martie 1902; în Poezii (I) şi Poezii (II). 


Variantele din Semânătovul : 
v. 18 : Şi viers de-alăute?,.. 


Pag.188, v. 3 : Se duce, săgeată 
v. 6 : Sălbateca ceată! 
v. 10 : Lung kohotă dealul 
v. 17-18: Şi fluerä 
Șueră 
v.20 : In lanțuri 


Pag. 189: Clopotele din Nuernberg ; în Ramuri, VI, 18, 19, 
20, Mai, Iunie, Iulie 1911; în Cântece. 


Variantele din Ramuri : 


v. 6 : Prin negura-albastră a serii 

v. 12 : Și tainic ca o rugăciune 

v.20 : De îngeri ce cântă în coruri 
Pag. roov. 6 : Ca umbra din umbră de-uşoară 


v. 8 : O falnică, blândă fecioară. 
v. I7 : S'a stins... şi un pas de străjer, 


Tălmăciri. Toate poeziile care urmează (exceptând « Loreley » 
de Heine și « Cataracta Lodorei » de Southey) sunt reproduse 
din « Tălmăciri » (1909). Nu înșirăm aci decât poemele despre 
a căror publicare în revistă putem referi exact. 


Pag. 201: Feţi-frumoşi s de Carmen Sylva; în Semănătorul, 
V, 41, 8 Octomvrie 1906. 


www.dacoromanica.ro 


326 POEZII 


Variantă în revistă: 
v. 3  : Unde regina stă visând 
Pag. 204: In grădina publică ; «după.» Carmen Sylva, în 
Semănătorul, V, 16, 16 Aprilie 1906. 


In revistă şi în 4 Tălmăciri», la v. 3: 
Ni dau concerte fără plată 


Pag. 205: Lenore, baladă de Bürger; în Semănătorul, I, 24, 
12 Mai 1902. 


Variantele din revistă: 


Pag. 206, v. 25 : Copila mea, sufletul meu! 

Pag. 207, v. 17  : Părinte, nu te îndura 

Pag. 210, v. 16 : Al broaştelor de baltă, 

Pag. 211, v. 17  : Și toţi strigoii — kuş, kuş, huş 
v. 20 : Un roiu de frunze-uscate 

Pag. 212, v. 9 : Hahl... cavalerul s'a oprit! 


La pag. 211, v, 23, scântei (în revistă și în « Tălmăciri »), din 
greşală de tipar, față, de lecțiunile precedente din baladă: 
schintei. 


Pag. 213: Ucenicul vrăjitor ; «după » Goethe, în Vieaţa, I, 
51, 29 Ianuarie 1895, cu semnătura S. şi în Semănătorul, 
1903, pag. 606. 


Variantele din Vieaţa : 
v. I- 2: Iar s'a dus în târg stăpânul 
Maistru vrăjitor — bătrânul ! 
v. 5- 8: Știu eu șartul lor 
Și vrăjile lui, 
Fac şi eu minuni, 
Fără ca să-i spui, 
v, 9-14: Haide ! haide, 
Curgă iute 
Pe 'nirecute 
Apă 'n unde 
Valuri valuri rotitoare 
Să înunde 'n șcăldătoare ! 
v. 15-18: Vino acu: mătură, roasă,! 
Ia-ţi mantaua sdrențăroasă ; 
Slugă fuși odinioară ; 
v. 21: Du-te-acu și poartă-mi 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 214: v. 


Pag. 215, 


V. 


V. 


V. 


a II 


Ass 


NOTE ŞI VARIANTE 


1-6 ca 
7-9: 


13 


. 21-27: 


29-34: 


16-18: 


20-22: 


9-14 dela pag. 213. 

Iatä-mi-l fugind în clipă 

La pârâu ; le umple 'n pripă, 
Ca un fulger se întoarnă 


: Vine-a doua oară | 
: Apa fierbe, crește 
. 15-20: 


Stai | — înceată 

Cu prinosul, 

Căci prisosul 

E pericol ! — 

Vai... dar nu-mi aduc aminte 
Blăstămatele cuvinte ! 


Ah, cuvintele alese... 

Să devte ce fusese. 

Ah, aleargă, nu el sboară | 
Mäturä, prefäã-te îavă ! 

Ce năprasnic vine 

Şi pleacă mereu, 

Un potop de valuri 


Nu, dar este 

Groasă gluma ; 

Stai tu, numa: 

E 'ndăvătnic ! — 

Ah, îngheț de spaimă 'n baie. 
Ce-o să-mi zică ! Ce bătaie ! 


: Unde cat, de pretutindeni 
: Stai pe loc, îți zic: 
: Cum ai fost odată! 


Nu ze-astâmperi 

Nici acuma? 

Stai tu numa, 

De te-oi prinde 

După ceafă-ți pun piciorul 
Şi-ți văpăd în cap toporul l 


Cum m'oi repezi odată 
Nici nu îsprăvesc cuvântul, 
Te fac una cu pământul | 


Straşnic l-am isbit, 
Acu "nu-mi mai pasă, 
Pot fi liniştit! 


www.dacoromanica.ro 


327 


328 POEZII 


v. 26-28: Doi d'odată 
Doniţile dinainte ! 
Ajutor, ah, Doamne sfinte ! 
vV, 29-32: Şi ei fug! Ce de pârae 
Curg pe scâri şi prin odaie / 
Ce grozavă apăvaie ! 
Iară maistrul nici nu știe ! 
După v.32 : Ah, dar vine maistrul 


Pag. 216, v. I- 2: Doamne-şi fac de cap 


Dubhurile tale 
v. 3 lipseşte, 
v. 4 : Nu știu cum să scap! 


v. 5- 6: — După ușe 
Stați cu minte 

v. 8-10: Mături ! Mături ! 
Căci doar maistrul când văschiamă, 
Duhuri, sâ-l luaţi în samă ! 


Pag. 217: Rana "n suflet, de Lenau; în Semănătorul, VI, 2, 
7 Ianuarie 1907. Trecem peste câteva licențe ale traducerii, 
dar menționăm că St.O. Iosifa lăsat de o parte versul penultim: 

Ich sehne mich nach einer stillen Nacht, 


Pag. 218: Blestemul bardului; după» Uhland, în Convor- 
biri literare, XXXV, 8, 1 August r901; «din» Uhland, în 
Tălmăciri. 

Variantele din revistă: 

v. 2 : Cestrălucea departe pân” la albastra mare 


Pag. 219, v. I- 2: Atunce prinde-a zice din strune bardul 


[falnic, 
Adânc vrăjeşte'n harfa ce clocote 
[năvalnic ; 
v. II  : Crăiasa, străbătută de chin şi dor nespus 


v. 14-15: Răcnește-atunce craiulturbat pe cântăreţi. 
De sus aruncă spada-i ce fulgere răsfrânge 

v. 18  : Bătrânul ia pe braţe tovarășul ucis 

v. 24 : Incât castel şi parcuri înfiorate gem 


Pag. 220, v. 8 : Cum cel din urmă gemet se stinge 'm 
[golul zării | 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 329 


Primul vers al poemei, în revistă şi în volum: vâlfă (pentru 
vâlvă). 


Pag. 221: Mănușa; «după» Schiller, în Vieața, II, 4, 5 
Martie 1895; în Patria, ziar cernăuţean, II, 177, 13/25 Septem- 
vrie 1898, o variantă mai îndepărtată de textul din Tălmăciri, 
care reia prima redactare. 


Variantele din Vieaja : 


V. 2- 3: In ajunul luptei de fiare 
Sta Regele Francisc pe tron. 
v. 8-9, într'unul, 


vV. 20 : Cu limba 'ncordată afară, 
Pag. 222, v. 7  : Aruncă doi leoparzi deodată, 
V. I2 : — Cu laba ridicată 


v. 15 : Şi zac îmbufnate 
vV. 22-25: Și Cunigunda fn bătaie de joc 
Se întoarce spre cavalerul Delorges: 
De-ţi este amorul așa, de aprins 
Cum mi-o juri, cavaleve, în orice clipă, 
(vers suprimat în volum) 
Şi vreai să mi-o dovedeşti dinadins 
v. 30 : Smâncește mănușa cu un gest semef. 


Pag. 223, v. 6  : Norocul râde în ochii vioi 


Variantele din Patria : 
v. 1-5: In faţa grădinei sale de lei 
In linişte-aşteptând 
Să 'nceapă lupta în curând 
Stă Regele Francisc pe tron 
Şi lângă magnații Coroanei: — 
Şi de jur împrejur, pe 'naltul balcon 
V. 7-11: — Şi cum face un semn din deget 
Și deschide cușca fără preget, 
Şi cu paşi măsuraţi 
Un leu 'naintează ; — 
De jur împrejur, demn 
Arena scrulează ; 
v. 12-14: Işi scutură coama, se’ntinde mahmur; 
Apoi s'așează jos. 


www.dacoromanica.ro 


330 


POEZII 


v. 15-20: Şi regele mai face un semn. 


Pag. 222, v. 


v, 5-18: 


După v. 


Pag. 223, v. 


I- 4: 


19-21: 


22 


24 
25-26: 


„27-31: 


Atunci se deschide a doua poartă 
Izbită din toavtă, 

Și s'avruncă în salt furtunatic 
Un tigru sălbatic! 

Cum dă peste leu 

Răcnește puternic, 

Rotindu-și coada în arc, 

Și se 'nvârteşte nemernic 


Pe lângă măvețul monarc, 

Sforăind arțăgos ; 

Și mârâind mereu, 

S'așează alături, jos, 

Şi regele atunci mai dă un semnal, 
— Şi, cușca deschisă din două părți 
Asvârle doi leoparzi de-odată, 

Ei cad cu sete de luptă turbată, 

Pe tigru năval; 

Acesta“ înșfacă 

Cu labele lui încordate ; 

Dar leul s'asvârie urlând în sus, — 
Şi toți s'au supus. 

Şi acuma zac în cerc, întinse, 

De pofta sângelui aprinse, 

Felinele înfricoșate, 

Atunci, din mâni delicate, 

O mică mănușă scapă jos, 

Intre tigru și leu, 

Chiar la mijloc, 


: Și Cuniguda 'n bătae de joc 


: Precum mi-o ĵuri, cavaleve, mereu 


Atunci te rog înadins 
Ridică-mi mănușa pe loc ! 
Și cavalerul coboară îndată 
Jos, în arena înfricoșată, 

Cu pas apăsat și semeț, 

Şi dintre fiare ridică mănușa 
Cu un gest de dispreţ. 


: Şi cu uimire și cu groază 


Toţi cavalerii și mândrele doamne 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 33. 


v. 4-10: Şi el aduce mănuşa distrat. 
De toți e prețuit, lăudat. 
Dar cu o duioșiă 'n privire 
Pvromiţătoare de fericire, 
L-așteaptă Cunigunda pe viteaz | 
El îi aruncă mănușa 'n obraz: 
« Răsplata, doamnă, n'o mai voiu l» 


Pag. 226: Cântecul lui Saidjah; «după» Multatuli, în 
Semănătorul, III, 16, 18 Aprilie 1904. 


La pag. 227, la v. 30, cuvântul Adinda şi versul final, 33, 
în cursive, ca în Semănătorul. 


Pag. 228: Mugur, mugur, mugurel; cu subtitlul Imitaţie, 
fără arătarea autorului și semnată Abel, în Vieața, II, 12, 30 
Aprilie 1895. 


Variantele din revistă: 
v. 7-9: A plecat d'aicia, un copil voios, 
Azi bătrân se 'ntoarce tot p'aceiaşi cale... 


Hei, d'atunci ce mult e... griji, necazuri, 
boale 
v. II: « Cum mai trece vremea... » trist șoptește el 


v. 19-21: Fără de odihnă, pasere pribeagă 
Care-şi cată cuibul cald de astă-vară, 
Când se 'ntoarce iarăşi mândra primăvară 


Pag. 229 v. 2-3 : P'o nuia încalec... lumea e a mea! 
Saltă şi nechiază murgul meu-nuia,. 
Iată traducerea strictă a poemei, redactată de d-l prof. I. 
Lupu, spre folosirea noastră —şi pentru care îi mulțumim 
călduros, 


La locul nașterii 


Aci mam născut eu, | pe întinsul [şi] frumosul şes al Pustei, | 
oraşul acesta e locul naștevei mele, | pare c'ar fi plin de cântecul 
doicii mele, | îl aud şi-acum acest cântec, deși a încetat : | « Cără- 
buş, galben cărăbuș ! » 

Am plecat de aci ca mic copil | şi m'am întors ca om deplin. | 
Ei, de-atunci au trecut douăzeci de ani | încăvcați cu iristeţe şi 
bucurie... | Douăzeci de ani... Cum trece timpul ! | a Cărăbuş, 
galben cărăbuş ». 


www.dacoromanica.ro 


332 POEZII 


Unde sunieți voi, tovarăși vechi de joc! | De-aș vedea măcar 
pe unul dintre voi! | Luaţi loc aci lângă mine, | să uit cam 
devenit bărbat, | că « pe umeri îmi stau douăzeci și cinci de ani. | 
e Cărăbuş, galben cărăbuş ». 

Ca pasărea neodihnită printre ramuri, | gândul meu sboară 
din loc în loc, | culege multele [și] frumoasele amintiri | ca 
albina mierea de prin flori; | colindă toate locurile dragi de 
demult... | e Cărăbuș, galben cărăbuş ». 

Sunt copil, am ajuns iar copil, | călăvesc suflând în fluevul 
de salcie. | Câlăvesc pe un cal de trestie neastămpărat | merg la 
jghiab, calu-mi vrea să bea, | l-am adăpat, hi calul meu, hi 
Betyár... | « Cărăbuș, galben cărăbuş ». 

Răsună clopotul de seară, | calul şi călărețul au obosit. | Mă 
duc acasă, doica mă ia în braţe, | cântecul de leagăn îi sună pe 
buze, | îl ascult şi sunt pe jumătate Icufundat) în somn... | 
« Cărăbuş, galben cărăbuş n. 


Pag. 232: Cataracta Lodorei.; 4 după » Southey, în Cumpăna, 
I, 14, 26 Februarie 1910. 


Pag. 235: Daine din Litvania ; în Semănătorul, 1903. (Exem- 
plarul dela Biblioteca, Academiei Române, fiind la reparat, 
nu l-am putut consulta, spre a vedea, dacă textul din revistă 
variază față de cel din volum), 


Pag. 238: Populare maghiare ; cu titlul Cântece — Din lite- 
ratura populară maghiară — în Floare-A lbastră, 1I, 6, 15 Noem- 
vrie 1898. 


Variantele din revistă: 
I. De-aș fi rege. 
v. 3  : Te-aș îmbrăca în straie d'aur 
v. 5 : Dar sânt sărac lipit, iubită, 
Vv. 11-12: Vei fi, când te-oi cuprinde 'n braţe 
Cu mult, cu mult mai fericită... 


Pag. 241: Loreley; cu titlul: Love-ley (după Heine), în 
Vieața, I, 43, 4 Decemvrie 1894 şi în Familia, XXXV, 21, 
23 Mai/4 Iunie 1899 dimpreună cu traducerile aceleiași 
poeme, datorite lui O. Carp şi G. D. Pencioiu; în Tälmäciri 
(1909). 


www.dacoromanica.ro 


Variantele din 


v. I- 3: 
v. 5: 
v. 7-8 


v. 13-16: 


NOTE ŞI VARIANTE 


Vieaţa : 

Sunt trist şi nu-mi pot da sama 
La ce-mi tot văsună 'n urechi 
Un basm auzit de la mama 

Se 'ntunecă, vântul adie 


: Pe stâncă o rază târzie 


Abia licăreşte 'n amurg, 


: Și cea mai frumoasă femee 


Acolo apare... e-o zină, 
Brăţara-i de aur scântee, 
Din părul ei curge lumină, 
Ea-și pieptănă mândrele plete 
Cu pepien de aur, cântând, 
Și cântecul zânei şirete 

Pe mare se 'mprăştie blând, 


: Pescarul, smintit, se repede 


Cu barca lui mică şi, dus— 
Ci numai năluca de sus. 


; Vâsleşte, e tot mai aproape... 


Dar unde e?... a dispărut! 
Căci zîna domnește pe ape 
Și cântecul ei l-a pierdut. 


Variantele din Familia + 
v.I, 3 5, 7, 8, 21, 22 şi 24, ca în Vieafa. 


v 
v 
v. 6: 
v 


< 
H 
T 
"H 
a 


De ce-mi tot sună 'n urechi 
Un basm auzit de la mama 
Blând apele Rinului curg 


: O umbră, un vis de fecioară, 


Se naşte din negură blând, 
Scânteie aurita-i brățară 


: Işi pieptenă auru 'n slavă 


Și cântă un cântec al ei, 
Şi e minunată, grozavă 


: Luntraşul turbat se repede 


In  luntrea lui mică, şi dus 
Nici stâncă, nici valuri nu vede, 
Ci caută numai în sus, 

Căci zina-i stăpână pe ape 


333 


Traducerea este destul de fidelă, cu excepția versurilor 17— 
18 şi 21—22, care au un cu totul alt înţeles în textul german: 


www.dacoromanica.ro 


334 


POEZII 


v. 17-18: Der Schiffer im kleinen Schiffe 


(Luntrașul în luntrea cea mică) 
Ergreift es mit wildem Weh; 
(E cuprins de o suferință sălbatică) 


v. 21-22: Ich glaube, die Wellen verschlingen 


(Eu cred că valurile înghit) 
Am Ende Schiffer und Kahn; 
(Până la urmă pe luntraș și barca). 


Pag. 242: Grenadivii ; în Vieaţa, I, 45, 18 Decemvrie 1894 şi în 
Familia, XXXVI, 3, 16/28 Ianuarie 1900; în Romauţe şi cân- 
tece de Heine (1901) și Zălmăcivi ; toate poeziile care urmează 
au apărut în amândouă volumele, cu text identic, — ca atare 
nu vom mai face menţiune de culegerea în volum înțelegân- 
du-se că variantele din periodice se raportă la textul din 
Romanțe şi Cântece şi din Tălmăciri, Titlurile le-am adoptat 
după Tălmâăciri, deoarece în precedenta culegere, majoritatea 
nau primit titlu, 


Variantele din Vieaţa : 


Pag. 243, 


= 


2 


3 
7-8 


; Voioşi c'au să vadă iar Franţa. 


: Dar când au sosit în cuariivul nemţesc 


: Zdrobite-s vitezele sale oştiri 


Cezarul, Cezarul e prins! 


: Atunci înclinară trişti frunţile lor 
: Iar unul a zis: «Eu simt cam să mor, 


Mă ustură rănile iarăşi! » 


: Și-a zis celălalt: «Un vis a fost tot, 


Nici eu nu nu am zile, știu bine! 


: Cu limbă de moarte te rog, nu uita 


O frate, când voi fi murit, 
Tu ia-mă cu tine în patria ta, 
Mă *ngroapă *n pământul iubit! 


: Și ordinul crucei mi-l prinde la piept 


: Aşază-mi şi pușca la umărul drept 


Și nu uita sabia 'ncinsă. 


: Voi fi nemișcat în mormânt, așteptând 


„13-15: 


Ca o santinelă, ce doarme... 

În vis auzi-voi iar tunul urlând 

Și tropot şi sgomot de arme! 

Atunci călăveşte Cesaru 'n avânt, 

In jurul lui sbadele scapăr' 

Atunci voi sări înarmat din mormânt 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 335 


Variantele din Familia » 


v. 2, 


13, 27, 32, ca în Vieaţa. 


v. 7: Infrânte, sdrobite-s măreţele oştiri 
v. II: Iar unul a zis: « Cumplit mă dor 
v, I9: Cerşască pe drumuri și facă, ce-or şti 
Pag. 243, V. 5: Și crucea onoarei mi-o prinde la piept 
v. 8: Și spada de mijloc încinsă (lecţiune co- 
mună cu Romanje și cântece şi mai 
corectă, decât aceea din Tălmăciri : Şi 
spada la mijloc încinsă). 
v. II: Până când auzi-voi iar tunuri urlând 
v. 13-14: Sbuya-va Cesaru 'n al luptei avânt 
D'asubră-mi şi sbadele scapăr’ 
Pag. 244: Ca visurile... în Vieaţa, IL, 49, 15 Ianuarie 


1895, cu titlul: Noapte (după Heine: Heimkehr, 73) şi semnat S. 


Variantele din revistă: 


v. I; Ca visurile ’ntunecoase 

v. 6- 7: Un clopot bate miez de noapte... 
Acasă mă aşteaptă mândra 

v. 9: Prietenoasă luna trece 

v. II1-12: Eu mă opresc naintea porței 
Şi, vesel, îi strig, bun rămas. 

v. 14-16: Că-mi luminaşi cu drag pe drum; 
Treci mai departe, străluceşte 
Și celorlalți pribegi, d'acum. 

v. 17-19: Iar de găseşti vre un ibovnic 


Ce plânge, singur să nu-l laşi; 
Ci mângâe-l, precum pe mine 


Pag. 245: Un tânăr iubeşte...; cu titlul Din Heine şi 


semnătura S., 
Intermezzo (39 


în Vieafa, I, 52, 6 Februarie 1895; din Lyrisches 
). 


Variantele din revistă: 


vV. 


v 


I: Un tânăr iubeşte o fază 
. 3- 4: Acela iubeşte o alta, 
Şi deci se însoară cu ea. 


v. 5- 8: Iar fata atunci se mărită 


Din ciudă şi numai de cât 
Cu primul ce-i iese în cale 
Şi tânărul e amâării. 


www.dacoromanica.ro 


336 POEZII 


Pag. 246: Ce tristă mi-e inima... cu titlul Ce tristă... 
(Din Heine), în Vieaja, II, 2, 19 Februarie 1895; din Die 
Heimkehr (3). 


Variantele din revistă: 
v. 2: Şi-i Maiu şi e cald și-i lumină 
vV. 4: Stau eu pe reduta 'n ruină, 
v. 5~ 8: De-acolo o apă albastră 
Se vede, curgând liniştit ; 
In luntre-un copil pleacă vesel 
Cu undița la pescuit; 
v. 9: In mii de culori se ridică 
V. 13-14: Jos, fetele-albesc şi bat rufe; 
Lin zbârnâe în depărtare 
v. I7: Pe lâng’o gheretă se primblă 
v. 21-22: Cu flinta în soare se joacă 
Şi-i scânteie 'n mâini acea flintă, 


Pag. 247: Ibounică dulce... ; cu titlul Din Heine și semnă- 
tura S, în Vieaţa, II, 4, 5 Martie 1895; din Lyrisches Inter- 
mezzo (32). 


Variantele din revistă: 

v. I- 4: Iubita mea, când ai să dormi în sicriu 
Sub glii, despărțită de mine, 
Atunci mă scobor în mormântu-ți, și viu 
Cu drag să mă culc lângă tine. 

v. 5- 8: In braţe te strâng, te sărut şi te chem, 
Tu, palido, stai nemişcată ! 
Și tremur, şi plâng, şi mă zbucium şi gem, 
Apoi amorțesc deodată. 

v. 9-12) Când morţii se scoală, în noapte, târziu 
Ei sboară, jucând pe morminte — 
Ci noi rămânem nemişcați în sicriu 
Și 'mbrățişați ca "nainte. 

v. 13-16: Tofi morții se scoală, că-i ziua d'apoi 
Și surla "'nvierii răsună — 
Nimic nu ne tulbură însă pe noi 
De-apururi dormim împreună, | 


€ Ibovnică dulce» e în original «Mein süsses Lieb»; acolo 


nu se precizează, ca în v. 2, din traducere, momentul îngropării ; 
v. 4 şi 5, de o sensualitate care n'a fost redată în traducere; 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 337 


Und will mich an dich schmiegen. 
Ich kiisse, umschlinge und presse dich 
[wild 
v. 6, la Heine: 
Du Stille, du Kalte, du Bleiche! 
v. 16 : Und bleiben ruhig liegen. 


Pag. 248: Steteam la cohbă...; cu titlul Amurg (Heine, 
Heimkehr, 7) şi semnătura S., în Vieaţa, II, 6, 19 Martie 1895. 
Variantele din revistă: 

v. I: Noi stam la colibă, pe fărmuri 

v. 3- 4: Și neguri de seară veniră, 
Apoi se urcară în sus. 

v. 5-8: S'aprinsevă 'ncetul cu 'ncetul 
Luminile toate în far, 
Şi-abia, mai zărirăm departe — 
Departe -o corabie doar. 

v. 9-12: Vorbeam de furtuni, naufragiu 
Şi cum viejuește-un năer, 
Aci 'nspăimântat, aci vesel 
Plutind între apă şi cer. 

v. 13-16: La Ganges cresc arbori gigantici, 
E miros de flori şi lumină; 
La floarea de Lothos acolo 
Frumoşi oameni se 'nchină. 

v. 19-20: Stârciţi lângă foc, îşi frig peşte 
Şi ţipă şi strigă 'n păduri... 

v. 23-24: Se 'ntunecase cu totul, 
Corabia a dispărut. 


Pag. 249: Copii eram... ; cu titlul Eram copii... (Heine, 
Heimkehr, 41), fără dedicație şi cu semnătura S., în Vieafa, 
II, 8, 2 Aprilie 1895. 


Variantele din revistă: 


v. I- 4: Copii eram p'atunci, iubito, 
Doi copilași mici şi vioi; 
Stam cocoțaji printre coteţe, 
Pitiţi în pae amândoi. 

v. 5- 7: Și oamenii jeșeau p'afară 
Când noi codcodăceam drăcoşi — 
« Cutcurigu l » şi ei credeau 


22 


www.dacoromanica.ro 


338 POEZII 


V. 9-12: Şi lăzile din curtea noastră, 
Le aşezam una pe alta. 
In casa asta elegantă 
Noi locuiam tot la o laltă,.. 
v. 14-16: Ne visita 'n această casă, 
Noi dam din cap, trăgeam mătănii, 
Şi complimente caraghioase. 
v. I7: O întrebam de sănătate 
v. 19-20: La câte máje *'mbătrânite 
Am pus d'atunci astă 'ntrebare ! 


Pag. 250, v. 1: Ba stam sfătoși, şi la taifasuri 
v. 3: Ne tânguiam că’n tineveți 
v.8: Și banul cât este de rarl... 


v. 10-12: Şi toate fug şi toate mor. 
Credinţă, dragoste și cinste, 
Şi bani și timp în urma lor! 


Pag. 251: Stai şi-asculți sub yamuri... ; Primăvară nouă 
(După Heine), în Vieața, II, 10, 16 Aprilie 1895, partea, I-a 
(prima, a fost republicată, sub titlul: Arborii 'nfloriți răsună.. . -); 
Unterm weissen Baume sitzend. 


Variantele din revistă: 
v. I- 4: Stai ș'asculți sub ramuri albe 
Cum departe vue vântul, 
Și vezi norii cum prin ceață 
Se coboară și se sue, 
v. 5- 6: Stai şi vezi păduri şi câmpuri 
Cum se 'ntind pustii și moarte 


v. 8: Iarnă caji în orice parte... 
v. IQ: Făr de veste, — abătut 

v. I2: Peste tine au căzut. 

v 


+ 13-14: Nu sunt valuri de zăpadă 

Și, trezit din vis, te sperii 

Şi curg razele puzderii, 

Ah, ce farmec tainic, dulce! 
Iarna se preface 'm vară, 
Fulgii albi se schimbă 'n floare 


4 « 
H i 
ya 
i 
O 


Pag. 252: Păduri şi câmpuri se 'nveșmântă. .. ; cu titlul 
Cântec vechi (Din Heine), în Vieaţa, II, 11, 23 Aprilie 1895; 
Buch der Lieder, Lieder (19). 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 339 


Variantele din revistă: 


v. 1- 4: Păduri și câmpii sunt în floare, 
S'aud ciocârhi sus, în nori, 
Cântaţi, — primăvara apare 
Cu vaze, miresme, colori. 
v. 5-8: In inima-mi listă, 
E iarnă, e urlet de vânt, 
Dar cântecul de ciocârlie, 
Mă face să plâng şi să cânt. 
v. 9-12: Ea-mi strigă cu-așa gingâșie 
« Ce cânți așa trist şi încet? » 
Un cântec străvechi, ciocâalie, 
Şi sunt ani de când îl repeti 
v. 13-16: Și-l cânt, când mi-e dor, când mi-e frică, 
De-apururi tovarăș mi-a fost. 
Bunică-ta, o, mititică, 
Deja mi-l ştia pe de rost! 


Pag. 253: Pe deșertul țărm... ; cu titlul Din Heine, în 
Vieaţa, II, 24, 8 Octomvrie 1895; Verschiedene (2) « An dem 
stillen Meereșstrande ». 

Variantele din Vieaja : 


v. I~ 2: Pe pustiul țărm al mării 
Noaptea, s'a întins, şi 'n noapte 
vV. 4: Iar din valuri sună şoapte: 
v. 5~ 8: 4E nebun, omul acela 
Ori e chiar amorezat, 
De-i așa de trist şi vesel, 
Vesel şi nemângâiat? » 
v. 9-12: Ci de sus surâde luna, 
Ea gvăeşte clar, încet : 
E amovezat, nebun e, 
Ba mai este și poet. 


Pag. 254: In saloane de pictură... ; cu titlul Heine şi sem- 
nătura, S., în Vieața, II, 26, 22 Octomvrie 1895; In Gemälde- 
Galerien. 

Variantele din revistă: 


v. 2- 3: Vezi bărbatul care-a vrut 
Să se lupte cu bravură 
v. 6; Şi îi fură scut şi armă 
v. 8: El stă dârz — dar tot nu-l sfarmă, 
v. II: Pe când alții luptă greu 


224 


www.dacoromanica.ro 


340 


POEZII 


Pag. 255: Cavalerul Olaf, I-II-III; cu subtitlul Baladă 
nordică de Heinrich Heine, în Patria, Cernăuţi, II, 105, 11/23 
Martie 1898; Ritter Olaf. 

Variantele din ziar: 


I 


v. 8 (şi pag. 258, v. 12): Ține-ți barda pregătită | 


v. IO: Busna dă din catedrală, 

v. I2: Sträluciji ies la iveală. 

v. I3: Palidă, nespus de tristă 

v. I5: Vesel, fără frică-i Olaf 

v. I7: Spre întunecatul rege 

v. I9: Salutare, tată-socru | 

v. 20: Moartea astăzi, mă așteaptă. 


Pag. 256, v. 4 şi 8: Dansul (în loc de danțul) 


v.31: Până azi, la miez-de-noapte 
II 
v. I Bea Olaf voios la banchet nupțial 
v. 3: Femeea, lui cată la dânsul 
v. 5, IO, 15, (şi pag. 259, v. 5): Călăul e la mă... 
v.6 şi 9: dansul (în loc de danțul) 
v.7: Şi-apropie Olaf femeea la sân 
III 
v, I2: Vesel ochii el ridică 
v. 13-16: Binecuvânt soare, lună, 
Stele — raza voastră sântă l! 
Păsărelele ce 'n aer 
Vesele plutesc şi cântă | 
v. 17-20: Binecuvâniez şi marea 
Şi câmpia, înfloritä I 
Viorelele frumoase, 
Ochii tăi frumoși, iubito. 
v. 21-23: Voi, frumoşi ochi viorele, 
M'aţi răpus pentru vecie! 
Binecuvântez şi socul 
i Pag. 258: Nimfele; cu subtitlul (După Heine), în Floare- 


Albastră, I, 14, ro Octomvrie 1899; Die Nixen, 
Variantele din revistă: 


v. 15: 
vV. 20% 


Proptită 'n spadă î/ priveşte 
Tu, făt-frumos din altă lume! 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANIE 341I 


Pag. 259, v. 7: Tăcut sub farmecul de lună 


Pag. 260: Visai că mă plimbam; cu titlul Gelosie (după 
Heine), în Floare-Albastră, 1, 20, 21 Februarie 1899. 


Variantele din revistă: 
v. 2: Prin rai, — cu tine, draga mea 
v. 6: Şi drepții toți, cari peste fire 
v. 19: Mi te-alintai zâmbind șireată 


Pag. 261 v. 2: Era frumos în astă ceată 
v, 13: Nu-mi fuse 'n ceruri tocmai bine 


Pag. 262: Cavalerul; Cavalerul, după Heine, în Floare- 
Albastră, 1, 22, 7 Martie 1899, — fără dedicația, care figurează 
în Tălmăcivi ; Lyrisches Intermezzo, Prolog. 


Variantele din revistă: 
v. 20; Surâd albaștri, ochii scânteietori de vii 


Pag. 263, v.21: Se pomenește 'n trista poetului chilie... 

In Romanje şi cântece, la v. 20:.. .schinteetor. . . 

Pag. 264: Safire-s ochii tăi. . . ; idem (din Heine), în Floare- 
Albastră, 1, 27, 11 Aprilie 1899, cu semnătura I. Neamţu; 
Heimkehr (58). 

Variantă în revistă: 

v. 15: Colo, în codru... îute-aș pune; în Tâlmâctri, 
probabil greşeală de tipar, subite, în loc de iute; ca şi la v. 
11: «De trei fericit bărbatul», în loc de: «De trei ori fericit 
bărbatul ». 


Pag. 265: Icoane vechi... ; cu titlul Icoane din trecut — 
după Heine—în Floare-Albastră, I, 29, 25 Aprilie 1899; 
Lyrisches Intermezzo * Manch Bild vergessener Zeiten. 

Variantele din revistă: 

v. 2: Se Snalţă tainic din morminte 

v. 4: Cum te-am iubit mai înainte... 

v. 19: Priveam, pierdut, sus, la fereste (deși această 
lecţiune e aleasă pentru a rima cu veste, — 


în amândouă volumele: ferestre). 
v. 23: Şi mai văzut, în nopți senine 


www.dacoromanica.ro 


342 POEZII 


Pag. 266: Recapăt curajul păgân... ; în Familia, XXXV, 
47, 21 Noemvrie/3 Decemvrie 1899; Buch der Lieder, Lieder (23). 


Variantele din revistă: 


v. I- 3: Recapăt curajul păgân din trecut, 
Sbor parcă p'un roib furtunatic ; 
M'adastă iubita şi dornic zoresc 

5 ca v.I. 

6 ca v. 2. 

7: M'’aşteaptă rivalul ș'alerg, îndârjit 

9-10: Străbat peste codrii şi văi şi câmpii 
In goana-mi nebună, turbată 


saaa 


Versul 1 şi 5, în textul german: Es fasst mich wieder der 
alte Mut, — unde nu e vorba nici de curaj «păgân», nici 
« din străbuni », ca în redactarea definitivă, a traducerii. 


Pag. 267: Tragedie, I-II-III; cu acelaș titlu, Traducere din 
H. Heine, în Convorbiri literare, XXXIV, 3, 15 Martie 1900; 
Neue Gedichte, Tragôdie. 


Variantele din revistă: 


v. 7: Chiar e sata părintească 
II 
v. 9: Copii pribegi, n'avură parte 
IIL 
v. 2: Şi paserile cântă, suspină seara vântul 
V. 4: Cu mândra lui glumeşte, stând singuri 


într'o sară. 
La v. 8, lecțiunea bună din revistă: 

Şi plâng, fără să ştie nici ei de ce anume.. a 
printr'o greşeală de tipar, în amândouă volumele, se corupe 
astfel: 

Şi plâng’ fără să ştie nici ei de ce anume... 

Cele trei catrene, din fragmentul II, sunt în versiunea ori- 
ginalului, trei terține, fără versul stingher, final. 


Pag. 269: Amurg; în Convorbiri literare, 15 Iunie 1goo: 
Traduceri din H. Heine, (Din ciclul « Marea Nordului ») Amurg, 
Furtuna, Noaptea "n cabină ; Nordsee, 2, Abenddămmerung. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 343 


Variantele din revistă: 


sa 


V. 


: Spumegând și vuind. 

: Un vuet bizar: un şopot şi-un plânset 

: Şi pe-alocuri o musică dulce de leagăn 

: Străbune poveşti năsdrăvane, copil, pe de rost 


le știam 


: Pe când ne-astrângeam, în amurguri de vară 
: Cu ochii ațintiți în tăcere : 
: Jar fetele mari 


Traducătorul desvoltă câte un vers în două (11-12) san 
contrage într'un vers, două, ale originalului, ca la: 
v. 20: Cu ochii mari şi cu inima mică, 


In textul german: 


Mit kleinen, horchenden Herzen 
Und neugierklugen Augen. 


«Epopei 5 (v. 13) — «Sagen » (legende); v. 14: «năzdră- 
vane ș — aliebliche »! 

La v. 9, traducătorul printr'o curioasă scăpare, a pierdut 
prilejul unei aliteraţii, ce i se oferea, dacă, după un șopot, 
adăuga un şuer (und Pfeifen), în loc de şi-un plânset. 


Pag. 270: Furtuna ; ibid. ; Die Nordsee, 8. 
Variantele din Convorbiri literare : 
v. 10-12: O, marel... 


Mamă Afroditei, din spumă de val răsărite | 
Străbuna Iubirii! Aibi milă de mine 1 


v. 15-16: Şi, setoasă, de pradă, 


Adulmecă inima mea ce răsună, 


vV. 23-24: Uraganul se sparge nirun cor infernal 


De nebuni Jurioşi delirând ! 


Pag. 271 v. 1-3 : Eu însă aud lămurit 


O dulce îmbiere de harfă; 
Un glas cunoscut, răzbind sălbatic, până 
la mine, 
5: Mă fură departe... 


v. 6-9: Departe, pe țărmul stâncos, 


Turnulețul castelului sur, scoțian, 
Se 'nalță d'asupra mării năprasnice ; 
Acolo subt bolia înaltei fereşti 


v. 12-13: Diafană şi albă, — 


Şi cântă din hartă şi cântă din gură 


www.dacoromanica.ro 


344 POEZII 


La v.13 :...alba ta rândunea 
In original: 
Die weisse, gespentische Möwe (pescărușul 
alb, ca un strigoi, — fantomatic), 


V. 23-24, foarte palide față de textul german, de o expre- 
sivitate neobișnuită, prin energia verbelor şi a aliteraţiilor: 
Es braust und pfeift und prasselt und heult, 

Wie ein Tollhaus von Tönen! 


V. 4 (pag. 271) simplificator, față de: 
Sehnsuchtwilden Gesang, 
Seelenschmelzend und seelenzerreissend. 


Pag. 272: Noaptea ’n cabină, I-II-III; II-III, ibid.; Die 
Nordsee, 7, Nachts in dev Kaţiite ; traducătorul sare trei frag- 
mente de la 'nceput, de trei, patru şi două catrene. 


Variantele din revistă: 
III 


v. 4- 6: Dormeam în somnul cel de veci. 
Dar sus, din cerul negru, d'asupra groapei mele, 
Vegheau fără de număr frumoşii ochi de stele. 


Pag. 274: Vocea muntelui; cu titlul Ecoul, în Convorbiri 
literare, XXXIV, 7, 15 Iulie 1900; Buch der Lieder, Romanzen : 
Bergsiimme. 


Variantele din revistă: 


v. 9 : Vai, dar să fii aşa curând 
v. II  : Gem văile pustii 
v. 13-18: Şi plânge cu obidă grea 
Sărmanul călăreț. 
« Acolo 'n groapă voi avea 
De-acum pe veci repaos !... +t 
Trist văile-au adaos : 
4 Repaos! > 


In original, «logodnica» este «Liebchen o; finalurile «în 
ecou 3, sunt nrmătoarele: 


v. 6 : «Ins dunkle Grable 
v. 12 : «Im Grab ist Ruh!» 
v.I8 : ¿Im Grabe wohl!» 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 345 


Pag. 275: Sărbătoare de primăvară ; ibid. ; Neue Gedichte, 
Romanzen : Frühlingsfeier. 
Variantele din Convorbiri literare : 
v. 6 : Pustie noaptea cade. Pe negrele cărări 
v., 13 : Plâng florile 'mprejuru-i, jelind însângerate 
« Făt-frumos » din versiunea traducătorului, e în textul 
german, V. II: 
«Das wunderschöne Jünglingsbild >. 
V. 12 și primul emistih din v. 13 sunt umpluturi, în tälmă- 
cire: iată forma originalului (cu v. 13 întreg): 
Es liegt am Boden blass und tot, 
Das Blot färbt alle Blumen rot... 


Pag. 276: Pe nouri luna străluceşte . . . ; ibid., Heimkehr (T0). 
Variantele din Convorbiri literare : 


v. I : Pe nouri luna odihnește 

v. 6 : Se sparg de maluri albe valuri 

v. 8 : Din valuri ce se sparg de maluri (textul din 

v. 6 și 8, păstrat în Romanje şi Cântece, 
mai corect, poate, — dar autorul a introdus 
în Tălmăciri o modificare, în vederea 
efectului sonor). 

.I2 : Cântând în horă fermecată |... 

v.15  : Cântaţi să mor, sorbindu-mi dulce (lecţiune 
conservată în Romanje şi Cântece şi de sigur 
cea bună; în Tălmăciri, probabil greşeală 
de tipar: 

Cântaţi să mor, sdrobindu-mi dulce). 


< 


Pag. 277: Atât de drăgălaşă...; în Convorbiri literare, 
XXXV, 5, 1 Mai r901, cu titlul colectiv: Romanțfe şi Cântece 
de H. Heine (și nota: « Din volumul de traduceri ce apare în 
editura, Steinberg), dimpreună cu: Spumegă marea. .., Arborii 
*nfloriţi văsună şi Glas de primăvară, fără titlu individual; Die 
Heimkehr (49). 

In Tălmáciri, greşeală de tipar la: 

v. I : Atâta de drăgălaşă, albă 


Pag. 278: Glas de primăvară... ; ibid; Leise zieht durch mein 
Gemüt. 


Pag. 279: Arborii 'nfloriți răsună ... ; ibid.; apărută întâiu 
în Vieaţa, II, 10, 16 Aprilie 1895; Es erklingen alle Bäume. 


www.dacoromanica.ro 


346 POEZII 


Variantele din Vieaţa : 
v. 3 : Oare cine-i capel-maistrul 
6 : Dă din moş cu-atâta fală 
8 : Numele făr' de greșeală 
A : Este cocostârcul strașnic 
„13-16: Nu, — în pieptul mew trăeşte 
Cel care conduce corul, 
Și íl simt cum bate tactul... 
Capel-maisirul e amorul. 


v 
Y. 
vV. 
vV. 


Pag. 280: Spumegă marea... ; ibid.; Verschiedene, Sera- 
phine (15). Originalul este de două catrene. 

Păsările de pradă ale traducătorului sunt pescărușii (Möwen), 
mândrele fete: « manch schönes Kind ə bunii prieteni — « man- 
chen guten Gesellen » — în înțeles de bun tovarăș de petreceri, 
iar scumpele idealuri sunt adause în tălmăcire, ca o sublimare 
a inspiraţiei hedoniste a poemei. 


In fruntea. volumului Romanţe şi cântece de Heine, Traduceri 
în versuri de St. O. Iosif, București, Editura Librăriei H, Stein- 
berg, 1901, se citeşte introducerea tălmăcitorului, semnată, 
St. O. I. 


«In orăşelul Düsseldorf, către sfârșitul secolului al 18-lea, 
dintr'o familie de neguțători, s'a născut unul din cei mai mari 
lirici ai zilelor noastre; Heinrich Heine, 

In apropiere, « noptatecul » Rin își duce valurile; oglindind 
ruini mărețe de burguri, leagănă în cursul său epopeea unui 
întreg popor — frumoasele legende, tradiţii și cântece vechi 
ce-au fermecat copilăria. poetului. 

In casa părintească, Heine apucase vremuri tulburate. Prin 
pacea dela Lunéville (1801) tot ţărmul stâng al Rinului cade 
sub stăpânirea Francezilor, Născut în acea. epocă de redeș- 
teptare, Heine a fost unul dintre cei mai inspirați apostoli ai 
principiilor revoluţiei franceze în Germania, 

Ca prunc arată o precocitate rară. La zece ani scrie o poveste 
cu strigoi și alte spaime care uimi bătrânii și avu darul să 
bage în fiori pe mica Charlotte, surioara lui *). 


*) Originalul acestui manuscris a dispărut în timpul marelui 
incendiu din Hamburg, dimpreună cu alte hârtii, între cari se 
găsea şi actul ce purta data nașterii poetului. Există o contro- 
versă, asupra. acestei date. Unii biografi spun 13 Dec. 1797, alţii 
1799. & Lucrul de căpetenie este că m'am născut »— a zis Heine, 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 347 


Comerciantul Salomon Heine — fire ușuratecă și cam măr- 
ginită — nu se ocupa. nici de afaceri, nici de educația copiilor ; 
soția lui însă era o femee superioară, cu o bogată cultură, 
literară şi artistică, Mândria de mamă visa pentru odorul său 
« epoleţii cei mai strălucitori » în dregătoria încărcată, de fire- 
turi a imperiului napoleonean; astfel plătea cu bani scumpi 
dascălii cei mai iscusiți din oraș, ca să desăvârșească instruc- 
țiunea acestui diavol de copil. Intre altele, Harry trebuia să 
înveţe vioara, cu toate că niciodată nu și-a dat osteneală, să 
se deprindă cu mănuirea, acestui instrument. Tolănit pe sofa, 
cu mâinile după cap, s'adâncea totdeauna în visuri, în vreme 
ce profesorul — măsurând odaia în sus și'n jos — executa 
singur cele mai frumoase compoziții. 

Mai rău a păţit-o dascălul de danț — un omuleț scund și 
uscăţiv. Harry — întrun moment de furie— îl asvârli pe 
fereastră: o figură de joc pe care sărmanul Tanzmeister de 
sigur n'o ştiuse pân’ atunci; — și Heine n'a mai jucat. 

Pe vremea, aceea, în casa negustorului din Düsseldorf, venea, 
adesea-ori un unchi bătrân, din ramura olandeză a familiei. 
Acel unchieș era o ființă, ciudată și plină de taine, un original, 
cavaler de moda veche și colecționar maniac de anticării 
prețioase. Multe istorii extraordinare va fi povestit micului 
nepot, jucându-l pe genunchi! Iar acesta, când începu să 
cunoască, buchile, se furișa tiptil în docta bibliotecă a 
unchiului! Acolo zăceau vraiște hârțoage groase, tratate vechi 
despre ştiinţele oculte — magie şi astrologie. Heine desgroapă 
dintr'un saltar ziarul-manuscris al unui strămoș aventurier 
de prin secolul al 18-lea. Călare pe un tom din operile lui 
Paracelse, copilul hărăzit muzelor călătorea într'o lume de 
poveşti; răsfoind misteriosul caet trăia în vis toate minună— 
ţiile săvârşite de străunchiul său, poreclit în familie « Cava- 
lerul» sau «Orientalul», — iar bătrâna pisică din vecini 
venind din când în când să-i mai ţină, de urât în singurătatea, 
mansardei, îi nălucea ca o crăiasă fermecată din «O mie și 
una de nopți». 

Astfel imaginaţia viitorului poet prinse aripi... 

In școală era printre cei dintâi. Spiritul ager și extraordinara-i 
putere de asimilare cuceresc pe bătrânul rector al liceului 
catolic din Düsseldorf, Schallmeyer, care fără sfială, preda 
cele mai libere doctrine de filosofie păgână. Asupra lui Heine 
moșneagul acesta avu o înrâurire neștearsă,. 

Tot atunci, ca o sfidare a societăţii, tânărul licean începu să 
cerceteze o casă urgisită și singuratecă dela marginea, orașului, 


www.dacoromanica.ro 


348 POEZII 


unde locuia văduva călăului din Goch. « Bătrâna vrăjitoare 
—cum o numea poporul — avea o fată, Sefchen. Heine 
petrecea bucuros în societatea lor, atras negreşit mai mult de 
strania frumuseţe a fetei, decât de farmecele « vrăjitoarei » ; — 
acolo auzi multe povești lugubre, descântece şi bocete stră- 
vechi, moștenite în taină din buni-străbuni... 


* 
* * 


In asemenea împrejurări a crescut cântărețul iubirii. 

Mușcase din celebritate când preferințele familiei îl silesc 
la 1814 să intre ca «ucenic» în contoarul unui bancher din 
Frankfurt. Avântul uriaş ce luase casa Rothschild după pră- 
bușirea marelui imperiu, amăgeşte tânărul în planuri de 
milionar... Un unchi putred de bogat îl chiamă la Hamburg 
şi-i pune la dispoziție o casă de comision; — dar el scrie ver- 
suri de dragoste şi firma Harry Heine & Comp. se duce pe 
apa Sâmbetei. 

Hoţărit să înădească firul studiilor întrerupt, se înscrie 
atunci la universitatea din Bonn, ca student în drept, şi 
urmează, cursuri de literatură; trece în curând la Göttingen, 
apoi la Berlin; ocupându-se mai mult cu lucrări literare şi 
filosofice, închee prin 1825 studiile şi-şi părăsește religia. 

In acest răstimp duce viața de student german ; la Nordeney 
face cunoștință cu marea; pretutindeni ia parte la agitațiile 
politice, cercetează toate cenaclele literare de p'atunci, — în 
deosebi salonul celebrei Rahela Levin. Spirituala femee 
reuşise sä grupeze cele mai marcante personalităţi literare de 
pe vremuri, — entuziastă, căuta să reîmprospăteze cultul 
bătrânului Goethe. 

Copil răsfățat al acestui salon, Heine ajunge în curând favo- 
ritul publicului. La 1827 un librar prea cunoscut din Hamburg, 
Kampe, editează « Cartea Cântecelor 2, — eveniment ce pricinui 
revoluţie în lirica, germană, 

Povestea acestor cântece minunate este astăzi ştiută de 
toți. 

In casa bancherului de zeci de ori milionar din Hamburg 
întâlnise poetul sărac pe aceea care fu menită să-i inspire 
două poeme fără pereche în literatura, universală: « Intermezzo 
liric» şi a Heimkehr ». Frumoasa verișoară bălae în cântece 
ne apare cu desăvârşire transfigurată, ca și Laura de Novi 
sau Beatrix Portinari. Fetița de bancher însă n'a înțeles 
nimic din tot acel straniu amestec de lirism și ironie, din acele 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 349 


zâmbete ascunse ’n lacrimi, acea fantezie nebună care nu cinstea 
nici femeea, nici patria germană, nici chiar pe Dumnezeu. 

Heine era student în Gottingen când primi vestea cununiei 
Amaliei cu bogatul lohn Friedländer. «Vreme de trei ani 
studiasem pandectele când în ziua 'mtâia, de Mai am auzit 
că logodnica mea s'a, măritat... Era întâia zi de Mai; primă- 
vara surâdea pe câmpie... » 

De atunci necredincioasa, muri pentru poet; fantoma iubită, 
îl urmăreşte însă toată vieața, de-alungul numeroaselor aven- 
turi de dragoste, în momente de veselie sau de tristeţe, amă- 
rându-i chiar şi cele din urmă zile ale unei îndelungate agonii. . . 
Când, după unsprezece ani de rătăcire și suferință, regăsește 
pe adorata deodinioară — o umbră de femeie acum — poetul 
spunea că € lumea, miroase a viorele uscate», iar, mai târziu, 
unui amic: «Am rimat versuri viața întreagă casă plâng o 
iubire din tinerețe... » 


t*a 


Cu inima rănită, revoltat de ostracismul care-i bântuia, 
operele, ia hotărîrea să-şi « scuture de pe încălțăminte praful 
patriei sale ». 

In ziua de 1 Mai 1831 pleacă la Paris unde-l așteaptă zile 
senine de sărbătoare și ani întunecaţi de suferință. In acest 
«infern pentru îngeri şi rai pentru demoni», trăeşte Heine 
restul vieții sale, regretând în dese rânduri, « fumul albastru 
ce se 'nalță, din ogeacurile germane ș. Dornic de vieața mare, 
liberă, s'aruncă orbește în valurile Parisului, și cântă în ver- 
suri frivole nesfârșitul şirag de deae minores: Seraphine, 
Angelique, Diana, Kitty, etc. 

Iubind pe Francezi, această «privighetoare cuibărită în 
peruca lui Voltaire ș câștigă repede dragostea. lor; original şi 
vecinic de spirit, saloanele îi deschid amândouă porţile. Deli- 
catul Gerard de Nerval face cunoscut publicului francez 
operele poetului despre care s'a zis că, «cel mai spiritual 
francez după Voltaire a fost un neamț». 

Era p'atunci în floarea vârstei. Romanticul Théophile 
Gautier ni-l zugrăveşte astfel în stilul lui înflorit: 

«Un bărbat frumos între treizeci și treizeci și cinci de ani, 
având înfățișarea unei sănătăți robuste. Văzându-i fruntea 
înaltă, albă și pură ca marmura, adumbrită de bogata podoabă 
de păr bălai, l-ai fi crezut un Apolon german. Ochii albaștri 
scăpărau de lumină şi inspiraţie; obrajii rotunzi, plini, de un 


www.dacoromanica.ro 


350 POEZII 


contur elegant, nu erau veştejiți de lividitatea romantică la 
modă în acea vreme; din potrivă, îți dau impresia clasică a 
trandafirilor ce se deschid; nasul covoiat într'o uşoară îndoi- 
tură ebraică strica intenția, ce avusese de a fi grec, fără să-i 
schimbe puritatea, liniilor; ruja buzelor îmbinate «ca două 
rime frumoase » împrumutau în timp senin o expresie ferme- 
cătoare întregei figuri; dar, când vorbea, din arcul lor de 
văpae porneau șuerind, săgeți ascuțite și spinoase, ghimpii 
sarcastici cari ţinteau totdeauna fără greș, — căci, de când 
lumea, nimeni n'a fost mai dârz contra prostiei; surâsul divin 
de sol al muzelor era întovărăşit de rânjala satirului ». 

Odată — prin 1832 — rătăcind pe străzile cartierului latin, 
surprinde într'o prăvălie de mode un superb profil de fecioară 
încadrat de bucle negre și luminat de doi ochi mari; peste 
câteva, zile Heine era fericit şi mândru de-o asemenea comoară 
și arătând-o amicilor, zicea: «Nu cred că femeea lui Can- 
daules să fi fost mai frumoasă |!» 

Matilda, — « die Franzâsin » — avea optsprezece ani: o nor- 
mandă capricioasă, naivă, de-o ignoranță fermecătoare. După 
un an de căsătorie liberă devine soţie legitimă și toată vieața 
n'a citit un rând din operele lui. Heine o iubea ca pe o jucărie 
scumpă... 


Dar zilele de sărbătoare se sfârşiră repede. 

Intr'o după amiază senină de Mai a anului 1848, gardienii 
Luvrului găsiră un bărbat de vârstă mijlocie, cu ochi plecaţi, 
figura posomorită de o barbă fantastică, gârbovit şi palid 
tărându-se șovăelnic pe sub bolțile mărețe ale Muzeului către 
sala, din fund unde Venus domnește singură... 

Acest om nu era, altul decât Heinrich Heine, frumosul zeu 
olimpic de odinioară... 

«La picioarele ei am zăcut multă vreme »— ne povesteşte 
în prefața ultimelor poesii « Romancero » — şi-am plâns atât 
de amar încât chiar piatra, s'ar fi mișcat. Dar zeița însăşi căta 
miloasă, la, mine, şi în acelaş timp nemângâiat de tristă, parcă, 
ar fi voit să-mi spună: «Au nu vezi tu că braţe n'am și nu 
pot să te-ajut?...» 

Din acea, zi, Heine își ia rămas bun dela vieață. Paralizia 
generală îl culcă în pat: timp de șapte ani poetul îndură 
pedeapsa unui trai fără nădejde; atunci scrie înspăimântătoarea 
Carte a lui Lazăr — epilog plin de suflul morţii, unde setea 
oarbă de viaţă luptă pentru întâietate cu idealismul cel mai 
pur. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ŞI VARIANTE 351 


Ca să poată zări în jurul său, trebuia, să ridice pleoapa cu 
degetul:. «ca un spectru zăbovea încă la fereastra mormân- 
tului său ca să privească, batjocoritor lumea în care trăise 
odată ». 

Vizitele amicilor se răresc din ce în ce; în afară de credin- 
cioasa Matilda câteva figuri de femei iubite mai luminau 
abia singurătatea fioroasă din Matratzengruft (salteaua-mor- 
mânt, cum o botezase). 

Una dintre acestea fu «la Mouche »— o tânără doamnă, 
germană de origine — şi care îi slujea, de secretar, căci genialul 
poet nu mai putea scrie. 

Totuși spiritul lui fermecător străluci până în cele din urmă 
zile într'un corp istovit, măcinat de dureri — fenomen singular 
care dă acestei vieți o tragică măreție. Când un amic binevoitor 
îl întreabă dacă s'a împăcat cu Dumnezeu, Heine răspunde 
zâmbind: « Fii pe pace! Dieu me pardonneva ; c'est son métier | » 

.. Târziu în noaptea de 17 Februarie 1856, se săvârşi din 
vieață. Intr'o dimineaţă tristă şi friguroasă, vreo sută de per- 
soane — între cari Th. Gautier și A. Dumas —alcătuiră 
convoiul spre cimitirul Montmartre... 

r" 

Astăzi, mormântul lui Heine e simplu; mâini necunoscute 
îi aduc prinos de flori... 

Dar nimeni de atunci n'a mai cântat așa de frumos iubirea >. 


Paris, I901. 


www.dacoromanica.ro 


NOTĂ BIO-BIBLIOGRAFICĂ 


Ştefan Octavian Iosif, fiu al profesorului Ştefan Iosif, fost 
director al gimnaziului român din Scheiu-Braşov (şi nepot, 
după mamă, al lui Gavril Munteanu, primul director al ace- 
leiaşi şcoli, autor de manuale didactice și primul traducător 
al lui Werther în românește, la Bucureşti, 1842), s'a născut 
la Brașov, la 11 Octomvrie 1875. Familia, lui era originară din 
satul Draos (astăzi Drăuşeni), în județul Odorheiu. A urmat 
studiile gimnaziale la Brașov, cele liceale la Sibiu și Bucureşti. 
Primele versuri i-au fost publicate de s Revista Şcoalei» din 
Craiova (1892), prin mijlocirea colegială a d-lui C. D. Fortu» 
nescu, căruia poetul i-a trimis și câteva, scrisori de adolescenţ 
febril și melancolic, După alte câteva poezii apărute în Ade 
vărul (1892—1893), se produce debutul hotărîtor la Vieaja 
(1893—1895). La Epoca literară şi Epoca (1896—1898), St, O. 
Iosif se bucură de simpatia lui Caragiale, care-l foloseşte ocar 
zional și ca secretar, dictându-i câte o bucată. Colaborator a] 
Convorbirilor literare (care-l refuzaseră. însă, în 1892) şi al 
revistei Literatură şi artă română, face parte din redacţia 
periodicelor Floare-albasiră (1898—1899) şi Curierul literar 
(1901), care se contopeşte cu Semănătorul, la apariţia, acestuia 
(2 Decemvrie 1901). In răstimp călătorește în Franța şi 
Germania (1899—1901), sprijinit de d-l Virgil Cioflec. Deşi se 
entusiasmează de muzeele din Paris şi de marea expoziție 
din 1900, își găseşte dispoziția de lucru şi adevărata voie bună 
pe malul Rinului, la Neuburg sau în alte părți ale Germaniei. 
Patriarhale (1901) şi Poezii (1901—1902) sunt foarte bine 
primite de public şi de Academia Română. Spiru Haret, ca 
ministru, îl numeşte custode al Muzeului Aman și îi încre= 
dințează, în vederea comemorării lui Ștefan cel Mare, la 1904, 
compunerea unei poeme istorice (Din zile mari, 1905). Scos 
din slujbă, e numit custode la Fundaţia Universitară Regele 


23 


www.dacoromanica.ro 


354 POEZII 


Carol I. Odată cu renumele pe care şi-l cucereşte prin pro- 
ducerile originale, e considerat pentru traducerile din Petöfi, 
Heine și alţii, ca un foarte bun tălmăcitor. In colaborare cu 
D. Anghel, coredactor la Sămănătorul, a cărui conducere o 
preiau după plecarea d-lui N. Iorga (împreună cu C. Sandu- 
Aldea, I. Scurtu şi d-l M. Sadoveanu), traduce din lirica fran- 
ceză şi din Ibsen, compune proză şi lucrări dramatice și sub 
pseudonimul A, Mirea, o strălucită, serie de improvizări satirice. 
In 1909——I910, redactează cu Anghel, Ilarie Chendi și d-l 
M. Sadoveanu, revista Cumpâna. După aceasta, colaborează, 
la Viaţa Românească (1911—1912), cu o parte din «Cântece 9, 
inspirate de durerosul episod al vieţii sale conjugale, începută 
sub auspicii fericite. La Luceafărul şi mai ales la Flacăra, îşi 
dă ultimele poezii (tot aci apar postumele lui și se anunţă 
apariţia, unui volum, în editura periodicului). E internat în seara 
zilei de 21 Iunie 1913, la spitalul Colțea, unde moare, în zorii 
dimineţii următoare, de o congestie cerebrală, la două zile după 
decretarea mobilizării, pe care o îndemnase prin imnul «La 
arme 5. După cuvântarea lui G. Bogdan-Duică şi a d-lui 
N. Iorga, la biserica, Albă, a fost îngropat la cimitirul Şerban- 
Vodă, cu cheltuiala Teatrului Naţional; lipsa oricărui reprezen- 
tant al oficialității a fost remarcată. Copila lui St. O. Iosif, 
Corina, cade peste trei ani, răpusă de schijele bombelor 
aruncate de un dirijabil Zeppelin. 

St. O. Iosif era o fire sfioasă și tăcută. Din adolescență, 
își împărtășea melancoliile câte unui prieten, ca Aurel Pop. 
Deşi s'a, bucurat de numeroase simpatii şi de o preţuire de- 
osebită, a suferit de lipsă și a lăsat impresia unui inadaptabil. 
Nefericirea casnică și sfârșitul dramatic au legat de figura sa, 
amintirea, unui destin patetic. 


OPERE 


Alexandru Petöfi, Apostolul şi alte poezii. Traducere, Bucu- 
reşti, 1896, Biblioteca pentru toți, No. 99). 

Din acelaşi, Poezii alese. Traducere, Craiova [1897]. Biblio- 
teca de popularizare, No. 32. 

Versuri, Stfetea, București, 1897. 

Patriavhale, Steinberg, București, 1901. 

Romanje şi cântece din Heine. Traducere, Steinberg, Bucu- 
rești, Igor. 

Poezii, 100z—r9o2. Socec, Bucureşti, 1902. 

Din zile mari, poem istoric. Minerva, București, 1905. 

Cvedinţe, poezii. Minerva, București, 1905. 


www.dacoromanica.ro 


NOTĂ BIO-BIBLIOGRAFICĂ 355 


Zorile, dramă istorică. Minerva, București, 1907. 

Goethe, Dragoste cu toane, pastorală într'un act. Traducere, 
Braşov, 1907. 

Poezii, 1893—1898. Socec, Bucureşti, 1908. 

Richard Wagner, Tannhäuser, dramă muzicală în trei acte. 
Traducere în metru original, București, [1908], Biblioteca 
pentru toți, No. 318. 

Tălmăciri [din Carmen Sylva, Lucien Bazin, Bürger, Goethe, 
Schiller, Carducci, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Gottfried 
Keller, G. Falke, Meerheimb, Wolff, Multatuli, Geijer, Shelley, 
Petöfi, populare maghiare, daine din Litvania, Roncinni şi 
Longfellow]. Minerva, București, 1909. 

A fost odată, poveste în versuri. București, 1909, Biblioteca 
enciclopedică, Socec, No, 38. 

Din legendele neamului Hohenzollern. Prelucrare după O. 
Schwebel, Bucureşti, r911, Biblioteca Steaua, No. 24. 

Cidul de Corneille. Traducere în formă originală, București, 
[1911], Biblioteca pentru toți, No. 665, apoi 651. 

Cântece, poezii. Flacăra, Bucureşti, 1912. 

Tablouri culturale din trecutul Românilor. Casa Şcoalelor, 
București, 1913. 

Wilhelm Tell, dramă istorică în 5 acte, în versuri. Traducere 
în forma originală, Brașov, 1913 (cu o prefaţă și explicări de 
Horia Petra-Petrescu), Biblioteca teatrală No. 37. 

Gottfried Keller: Legende, traducere (proză). București, 
Biblioteca pentru toți, No. 683, f. d. (înainte de războiu). 

Ludwig Fulda: Taksmanul, piesă în 4 acte, traducere în 
versuri, București, Librăria nouă, f. d. (după războiu). 


IN COLABORARE CU D. ANGHEL 


Traduceri din Paul Verlaine. Biblioteca « Sămănătorului v, 
București, 1903. 

Ibsen, Poezii. Traducere. București, 1906. 

Legenda funigeilor, poem dramatic în trei acte. Iaşi, 1907. 

Caleidoscopul lui A. Mirea, poezii. Vol. I, 1908. Vol. II, 
I9I0, Minerva, Bucureşti. 

Comeia, comedie în trei acte. București, 1908. 

Carmen saeculare, poem istoric. Bucureşti, 1909. 

Camoens, poem dramatic într'un act de Fr. Halm. Tradu- 
cere. Bucureşti, 1909, Biblioteca enciclopedică, Socec, No. 73, 

Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl. Traducere, Bucu- 
reşti, 1909, Biblioteca Minerva, No. 38. 


23° 


www.dacoromanica.ro 


356 POEZII 


Gringoire de Th. de Banville. Traducere, Bucureşti, 1910. 
Csreșuj lui Lucullus. Schițe. Minerva, Bucureşti, 1910. 
Portrete. București, 1910, Biblioteca pentru toți, No. 560. 
La Fontaine. Fabule, Cartea Românească, 1929. 


POEZII NEREPRODUSE IN CULEGEREA 
NOASTRĂ 


Versuri (1807): Vesele semnale (Epoca literară, 15 Apr. 1896) 
Lumea lor (Vizața, 13 Februarie 1894) 
April (id., 8 Ianuarie 1895) 
Goana (îd., 3 Decemvrie 1895) 
Târziu 
Surorile (Trei surori, id., 9 Ianuarie 1894) 
Vecinătate (îd., 8 Mai 1894) 
Sărbătoare (id., 11 Iunie 1895) 
Câmpiei 
In toamnă (Spre toamnă, id., 2 Ianuarie 1894) 
D-rei... (id., 5 Decemvrie 1893) 
Aceleaşi (sic, în loc de Aceleiași) 
Unui amic (id., 22 Ianuarie 1895) 
Eroică, hotărtre (Monolog) 
Rugăciunea beţivului (Localizare) 
Ideal 
Rămas bun — Reminiscenţă 
Patviarhale (1901): Rozele (Floare-albastră, 25 Octomvrie 1898) 
In bal (id., 18 Octomvrie 1898: Dansau) 
Vremuri apuse (î4., 3 Ianuarie 1899) 
Cu genele plecate (id., 1 Noemvrie 1898) 
Fulgii (Pagini literare, 1899) 
Singur (Floare-albastră, 29 Noemvrie 1898: Zădărnicie) 
Cântec 
O rază 
Poveste 
Rugăciune 
Zadarnic (Floare-albastră, 28 Februarie 1899). 
Poezii (1901—1902): Frumoasa Irina (Literatură și artă română, 
1900—1901). 
Credinţe (1905): Bolnav (Semănătorul, 1 Februarie 1904) 
Cântec (îd., 1 August 1904) 
S'a 'nnoptat (id., 29 Februarie 1904) 
Pentru ce ne-am teme 
[Mergeam în întunerec și fără nicio țintă], Semănd- 
torul, 13 Iunie 1904) 


www.dacoromanica.ro 


NOTĂ BIO-BIBLIOGRAFICĂ 357 + 


Pe deal fid., 21 Martie 1904). 
Lebăda (6 Octomvrie 1902) 
Copil sărman. . s 
Singur 
Sărbătoare 
Cântec (Semănătorul, 27 Iulie 1903) 
La Luvru 
Dorm visurile tale... 
Câmpul Libertății. . + 
Credință — Baladă din Litvania -— 
Cântecul — Reminiscență — 
Isus (Floare-albastră, 27 Decemvrie 1898) 
Harpistul (Semănătorul, 19 Ianuarie 1903) 
In ciudă! după Burns (id., 24 August 1903), 
Din zile mari (1905): Visul lui Petru-Aron 
Pe Câmpia Direptăţii 
Sfatul Țării 
Lupta dela Baia 
Ştefan-Vodă înfruntă pe păgâni 
Rugăciunea lui Ștefan 
Războeni 
Dumbrava Roșie 
Când a fost să moară Ştefan 
Epilog. 
Poezii (1893—1908): Din Paris, I—II (Sonete din călătorie:4 
Mansarda, Amurg; Curierul literar, 28 Oct. 1901) 
Cântece I—II (Sămănătorul, 22 Octomvrie 1906) 
Dojana (îd., 11 Martie 1907) 
Amiază fid., 21 Octomvrie 1907) 
Strofe (:d., 15 Octomvrie 1906) 
Rugăciune, Martie 1907 (î4., 18 Martie 1907), 
Tălmăciri (1909): Carmen Sylva: Impărtășanie 
Lucien Bazin: Un imn francez lui Eminescu (Semă- 
nătorul, 9 Octomvrie 1905) 
Goethe: Isbăvire (Vieața, 8 Ianuarie 1895) 
> Din Faust, Prolog în cer 
Schiller: Copila din streini (Vieaţa, 12 Martie 1895) 
Heine: Vedenia 


» Doi frați 

» Don Ramiro 

) Belsazar 

? Solia (Familia, 24 Oct., 5 Nov. 1899) 
»  Inchinare 


www.dacoromanica.ro 


358 


POEZII 


Heine: Pe inimă, iubito 
» Când mor tinere inimi 
) Aş pune cruce sărăciei (Familia, 16/28 Ia- 
nuarie 1900) 
Din lacrimele (îd., ibid.) 
Şi dacă 'n ochii tăi (id., ibid.) 
Nu mă iubeşti! 
Sărută, nu jura 
Mi-s cânturile otrăvite 
Pe-o dimineață 
In vis 
N'am împotriva, ta nimica 
Din basme vechi 
Când doi își zic adio.... 
Frumos e pe lume... 
Noi ne iubirăm 
Prin crângul verde 
A răsărit senina lună, 
Invăliţi în nouri, zeii 
E sindrofie 
Afară-i noapte 
Mi-e inima, tristă 
Atât de drăgălaşă 
Şi dacă vrei 
Ce dor nătâng te poartă 
Socoata vremii 
In amurg. 
Lenau: Vântul (Floare-albastră, 28 Martie 1899) 
Hölderlin: Cântecul ursitoarei (Semănătorul, 5 Sep- 
temvrie 1904) 
Keller: Cântecul lui Pan (id., 26 Septemvrie 1904) 
? Gânduri (id., 15 Iulie 1907) 
» Curcubeul (id., 1 Iulie 1907) 
Falke: Idilă (Semănătorul, 26 Decemvrie 1904) 
9 Ruga (id., 26 Februarie 1906) 
Meerheimb: Vestitorul biruinței dela Marathon 
(Semănătorul, 27 Iunie 1904) 
Wolff: Taina 
Geijer: Deşteptare 
Shelley: La. o ciocârlie (Semănătorul, 12 lan. 1903) 
Petöfi: Profeţie 
» Husarii 
Li Eroi în zdrenţe 


PI ae e a e a a a a a a dh dia 


www.dacoromanica.ro 


NOTĂ BIO-BIBLIOGRAFICĂ 359 


Petofi: Un vis 
? Stelelor 
? Zădärnicia 
? La marginea satului 
X Pastel 
» Sunt catană 
? Râul 


» Planuri de prisos 
Roncinni: Într'un album (Sămănătorul, 24 Iunie 1907) 
Longfellow: Excelsior! (Sămănătorul, 4 Martie 1907) 
Cântece (1912): Romanţă veche 
Cântărețul (Luceafărul, Nr. 18, 1911) 
Desgust 
Rana 
Bolnav (Luceafărul, Nr. 15—17, 1911) 
Doi prieteni (Sămănătorul, 5 Februarie 1906) 
Odă bachică 
Goethe: Stropi de nectar 
Din italieneşte (Sămănătorul, 28 Septemvrie 1908) 
Li-Tai-Pe: Clar de lună (Sămănătorul, 23 Dec. 1907) 
Pâinea cea de toate zilele — după un vechiu cântec 
german (îd., 23 Martie 1908) 
Saadi: Sfat în pustie (id., 15 Iunie 1908) 
»  Thogrul şi străjerul 
Lenau: Surugiul 
? Intrebare 
) Ecou 
Rosegger: Dorul din urmă 
Poezii netipărite în volum, în Revista Şcoalei, Craiova 
(1892), Adevărul (1892—1893), Vieaţa (1893—1896), Floare- 
albastră. (1898—1899), Pagini literare (1900—1901), Curierul 
literar (1901), Semănătorul (1901—1908), Cumpăna (1909—10), 
Flacăva (1911—1913), Ramuri (1913), Luceafărul (1912—1913), 
Viaţa Românească (1911—1913), Lumina literară (1913), etc. 
Postume în Flacăra, Luceafărul şi Ramuri, în I9I13—I9I4. 


De consultat: 


Convorbiri literare, Februarie, Martie şi Mai 1915: Din co- 
vesbpondența lui:Şt. O. Iosif în 1890 de Vintilă V. Paraschivescu 
[patru scrisori către Aurel Pop]. 

Ramuri, 15 lunie—15 Septemvrie 1913: Patru scrisori ale 
poetului Şi. O. Iosif [către d-l C. D. Fortunescu, din anul 1893], 


www.dacoromanica.ro 


360 POEZII 


Epoca, 4, 8, 10, I1, 14, 15 Februarie 1923: Șt. O. Iosif — 
Amintiri şi corespondențe de Ing. C. Stănulescu [21 scrisori 
către prietenul său Coriolan-Coriolis Stänulescu, cu bogate 
referințe, din anii 1898—1907]; 21 şi 23 Februarie 1923, 
Amintiri dela Floare-albastră, de acelaşi; vezi Şi foiletoanele 
dela 24 şi 25 Februarie 1923. 

Ramuri, ibid., C. D. Fortunescu: Cum am cunoscut pe Iosif. 

Flacăra, Il, 37, 29 Iunie 1913, numär închinat poetului, cu 
articole semnate de P, Locusteanu, C. Sp. Hasnaș, G. Murgoci, 
cu tondoleanțele Reginei Elisaveta şi cu cuvântarea d-lui 
N. Iorga, la biserica Albă, 

Luceafărul, August 1913, Sextil Pușcariu: Și, O. Iosif (şi 
alte articole comemorative). 

Şi. O. Iosif, contribuţii la, cunoașterea, originei poetului, de 
N. Iosif, în Răsănitul, Chişinău, VIII, 7, Martie 1926. 

Ilarie Chendi: Foiletoane (foiletonul din Voința Naţională, 
despre Poezii, 1901—1902). 

M. Dragomirescu; Sămănătorism, poporanism, criticism, 1934. 

M. Sadoveanu: Amintiri despre Si. O. Iosif, în Insemnări 
literare, Iaşi, 1919, Nr. 2, 3. 

Octavian C, Tăslăuanu: Amintiri dela « Luceafărul », Tipo- 
grafia « Bucovina », Bucureşti, 1936. 

E. Lovinescu: Istoria literaturii vomâne contemporane, III, 
Evoluţia poeziei lirice, 1927. 

N. Iorga: Istoria literaturii româneşti, II, In căutarea fon- 
dului, 1934. 

Paul I. Papadopol: Un sol al biruinţei: Poetul Şt. O. Iosif, 
studiu de bio-bibliografie, urmat de o caracterizare și un 
apendice, 1930. 

Perpessicius: Mențiuni critice, I (1928) şi II (1934). 

I. E. Torouţiu: Heinrich Heine şi heinismul în lileratuva 
românească, Bucureşti, 1930.. 

Bibliografie generală, la Paul I, Papadopol (op. cit.) și 
Gheorghe Adamescu: Contribuţiune la bibliografia românească, 
fasc. I—III, 1921—1928. 


Iconografie: 
Portret de Iser, în Flacăra, I, 14, 21 Ianuarie 1912, la Figuri 
contâmporane, de P. L[ocusteanu]. 
Desen de D. Stoica, în Lumina literară, I, 4—5, 12 Aprilie 
I9I3. 
Desen colorat de D. Stoica, în Flacăra, IL, 37, 29 Iunie 
I9î3. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


Pag. 

Pyelațăă oaoa e aaa e e a ee a d a v 
Introducere : Poetul . . . . cc... .. r IX 
Traducătorul . co... ... XXIII 

L LIRICE pa ea se Da ae a e ca i ; i 
Moș Ajun ....... gi caiac ay sie ar E rd ac de 3 
Veselie ......... SE a w E e alee ori e 4 
Cobzarul e ne ee e e a e e a eta 5 
Omamă,...... n aid stra câ O ra a Oaie Suri 6 
Vară. soe o e ae D D oa a o a a ea a aaa 7 
Noaptea sub schele . . . a. sooro a a a 9 
Fuit es oaa wace e e e a e a o Pas II 
Furtuna .,.... e ta A pi aa iaa e 00 a a d 12 
Artiști cc... Gaa e da e dar Tara a d d 14 
Domnu' profesor .,...... SE e a 15 
Cucoarele ........ E i a a E. 17 
Ruptură „a... 18 
Adio ......, Epe dee a ae alte 000. Iaurt aia ei pier d 19 
CÂMPIEL Sare căi sete, E carca ip da a a du aparati Pa 29 
Pasteluri e ese ei wra a e e ea a a a 21 
ÎNVINS) a ee se ba a aa e ae e ai d ae aa Y 25 
Pribeagul .. cn 26 
E mult de-atunci . cc... .. 27 
Visul ..... Gab a etate a e ae i a Tae a at i 10 da 28 
Nopți de vară . . . . cc... și tusa 30 
Baladă ....... N de a A RE 31 
Revedere, -v nn e ai eee aa ai e ee ce cai de e e a at n A 33 
De ziua mea ...,.. . a a a a a 34 
Acolo s aws esauen ... CESET 35 
Romanța . sasea a a e 36 
Visează codrul .. . s sssaaa . .. .  .... 37 


www.dacoromanica.ro 


362 POEZII 


Cântec: a i e e e a a a a a a a N a 


Boierii s sie e eee e e on E a a cada die d 


Haiducul .. sc ee e m P 

De cântece Parisu-i plin ,.....,..... E 
Cântece aor e moane doh a e e e a a 
Reînviere . . onoo a e a a a 


Secerișul . ms i ai a ae a ori . . . e o e a 
Far-niente ,..... aa a a a’ A 
In part c ecr heinen a a ea O a a 
In atelier .... rs... 
Der: s a e Se eee E 0 a a ta e pata a e a dă 
Poezia pe d ei e ea vie da a 8 rr de Ep ii 


TOamnă oos se torowe aa e le 


Un cântec ...,.... e a . ..  ... 
De sărbători . . . cc. | 
Dedicaţie .... „cc... |. .  . .  . .. ..| 
Cântec de primăvară .... cc... 
Domnița s ooa e e e m ae e 
Spre primăvară , cc. . 
Credinţe . . ec... .  . .. 
RUSĂ e e e ae A cae a ude 0 et Ace e SE at, EN 4 
Melancoliei .. . a. 


Doma capre e, ape da a pe e Al Mea ap lame de m ma e 
Ciobănașul .. o oaa a 
Cu fruntea ’n mâna albă ...... Pow a A 
La gura peşterii . . . . o aooaa oaa N 
Când seara 'n ceasuri de singurătate .,,..... 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DB MATERII 


Terfiñe «o ra ea rop e p ha a Re 
Cântece SI E E 
Nürnberg 


Grădina morții è . . soaa a a a a ke 


Cârlova i 

Gorunul lui Horia 

Räslețe 

Nepäsare 

Şincai . .. 

Sonet modën. A 

Cântec de leagăn . . 

Cântec sfânt . . 

Tălăngi 

Linişte 3 

Noaptea de Mai 

In ochii tăi 

Te duci .. e d ae e ao’ e ‘a e 3 
Cu ochii tăi . „cc... . 


De profundis ,. . a aoa oa a a a a 


Ad mortem ,.. cc... n... 
Elegie ,. cc... n... 


Trec nopțile . . cc... .. 


Nopți de veghe 


O, sboară iar ...... . o  .  .  ... ..... 


Când mă gândesc... ....... 

O, vremea... . .. . . . . . n... ... 
Mi-e dor de-un vis 

Şi dacă vii. ..,..... 

Cântecelor A : 

Se 'mtorc iar zilele noroase 

Cu mine . . oc... cc... va. 
Primăverii .. . s aaeoa’ 

Inserare 

Stelele . . 

Pomul fermecat 

Toamnă 

Inmormântare E E că da vă 

Cântece ... a so e a e e o 

O vieață . a eaaa a de dle e me A 
Scrisoare lui Goga pap a a e Sl A i al al 
Unui tânăr HR 

Elegie ....... 


www.dacoromanica.ro 


363 


IOI 
102 
103 
104 
105 
106 
107 
108 
IIO 
III 
II2 
II3 
II4 
II5 
II6 
117 
II 
II9 
120 
121 
123 
124 
120 
127 
128 
129 
130 
I31 
132 
134 
136 
138 
143 
145 
146 


364 POEZII 


II. EPICE. i se ae e e a 
Doi voinici. . . . a aaa’ 


Eroul dela Königgrätz . . . aoaaa o a’ 


Haiducul . . a soa oaa’ 

Cântec vechi ......... 
Novăcești 

Pintea .. . 

Cântec . . 

Fântâna vaita 

Gruia se ied «d 

La, fereastra sie livadă so 

Smeoaica . Pa 

Somnul lui Corbea. 

Inşiră-te, mărgăritare ... 

Voievodul A D alai ăi na a 
Din zile mari. Zile de pad oaea da 


Cântecul despre oua isbândă dela, Podul Taalt 


Năframa . . 
Telele : se să 
Clopotele din Nürnberg | îi 


III. TĂLMĂCIRI ....... : 
Cruce şi coroană, de Carmen Sylva . . 
AJItATE ae sorora re a aie Au 
Mama patriei ..... cc... 
Adesea mă uit la ușe ....... eo 
In prag ....... SN E E a a e N 
Vechea și noua patrie . . 

Feţi-frumoși 

In grădina publică 

Lenore, de Bürger 

Ucenicul vrăjitor, de Goethe 

Rana ’n suflet, de Lenau PEE 
Blestemul bardului, de Ukland . . i 
Mănuşa, de Schiller  ......... 


Din Wilhelm Tell, de Schiller. Băiatul de iai i 


Vânătorul Alpilor . . .. aa. 
Păstorul . . cc... 
Cântecul lui Saidjah, de Multatuli 

Mugur, mugur, mugurel. .., de ~ 
Departe š ale arii dl 
Cataracta Lodorei, de Southey EE e că 


www.dacoromanica.ro 


Pag. 


149 
I5I 
153 

155 
156 
157 
158 
162 
164 
166 
168 
169 
171 
173 
176 
177 
179 
185 
187 
189 


IQI 
193 
195 
196 
198 
199 
200 
201 
204 
205 
213 
217 
218 
221 
224 
224 
225 
226 
228 
230 
232 


TABLA DE MATERII 


Daine din Litvania . ........ i căt al da 
Populare maghiare . . . . .. | 


Heine ... 


Loreley 
Grenadirii 


Ca visurile... 


. n oa . . . . . . . . . . . . . . . 


Un tânăr iubeşte... .. cc... arta a 
Ce tristă mi-e inima... . . cc... cc... . 
Ibovnică dulce... ... e... .. 
Steteam la colibă... . o. . 1 cc... .. a 


Copii eram ... . cc... . 
Stai și-asculți sub ramuri... ..... 
Păduri şi câmpuri se'nveşmântă ... 
Pe deşertul țărm... .. oa 
In saloane de pictură ........ 
Cavalerul Olaf .. .. cc... 
Nimfele ... . .. cc . a a ... 
Visai că mă plimbam ........ 
Cavalerul .... cc... . 
Safire-s ochii tăi... .. aa 
Icoane vechi... . aoaaa aa a 
Recapăt curajul păgân... ...... 
Tragedie aa a cawe saraaa 
Amurg a aoe aoa a aoa a e a i a 
Furtuna .. ee a h o a e a a 
Noaptea m cabină . . .... a’ 
Vocea muntelui ..... oaoa oaao 
Sărbătoare de primăvară ....... 
Pe nour luna străluceşte ...... . 
Atât de drăgălașă... ,..... oaao 
Glas de primăvară... ... ... 
Arborii 'nfloriți... oc... .. 
Spumegă marea... . . aoso aoo a 
Note şi variante ..„......... 


Notă bio-bibliografică ,........ 


www.dacoromanica.ro 


MONITORUL OFICIAL ȘI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ 
BUCUREŞTI —1939 


www.dacoromanica.ro