George Coșbuc — Versuri și Proza (1897)

, ^el iN 
- L d da Fe? 


bles, (70 de bani). 





s | 
_ +. j 
SEE a A c- 
e t s 








aT ? eg Mis 
BT mg EI e. vegan = 
e, eu DË KE 
JP 1 a KI A h F ,J D “i m TN 1 
d i : 4 Ki a il EIU. lie 
, F k 1s T D 


= = 








i a 1 I"; 
i ig 
[s me Ni ei Jl a E Kä i a tr 
a j È e Ra A a i P ) i = ul -i ! E] 
fy, T —^ Er | , te 
ia AL. ( à |. = gë 2 IB 
D F r ( F "MI = "a j | k 
E Àj | m 3 ` : FA ^ k 
i a i e i E i j j 
£ d Leit | L ` T ; E r o 
Kaf 1 wu z e F 
= € d = F ^ P ` dë 
| | kk a y i, 
ES = - i 8 el fi 
i H KE F 
[| " = 
P E SH ss 
F D 
i Lë 
| 
Ge € wl 
"E ke 
go 
4 
. $ y 
| a M» 
5 
e 5 = E"? 
—— I" - A SE E a TP TE - 
H Y» Š P = ]^ [:] E k į 
ve SC E = ech ebe e 
zs oë i , 
A 1 E S E 149 să e H = a 
ITIN dial ma ` H V e z 1 d 





CTUM a EE 9A 


" Ep geg, e, 


Ly 
a 
OO 
= 
E 
u 
dd 
= 
C 
a 
a 
Te 
> 
Kei 
fei 
3 
el 


s — — - ilis 5 — o C0 i 










Geor$e Cosbuc 
VERSURI we | 
ȘI 


= PROZA | 





CARANSEBES 


Anh. Ai 









Nr. 3—4 „Biblioteca loastpă“ Nr. 3—4 
Director E. HOD US 


= NE E 











EDITURA „BIBL. NOASTRE: 





CARANSEBEȘ 


/ 1 
a! | ae 
E = 


altfel? — is manifestau scànteile cu mai 


Dotite despre Coşbuc 


Între tinerii români, câți petreceau la 
Universitatea din Viena pela anii optzeci, 
se acreditase, nu mai ştiu cum, părerea, că 
tinerii nostri sosiți din părţile năsăudene 
ale Ardealului ar fi peste tot oameni mar- 
giniti la capete si nătângi. Unii studenti de 
pela Năsăud ajunseseră să fie socotiți ca 
un fel de Beotieni in mijlocul colegilor ro- 
mani veniți din alte ţinuturi, la urmă se 
dase tot mai multă întindere acestei păreri, 
si Násáudul cu împrejurimea sa, dela o 


vreme, se metamorfozase in mintea studen- 


țească intro Beotie a ţării Ardealului. 
.  Duhurile satirice — sar putea oare 


= 
i 


= —_— x= i = 
e. gege. —  ——]—— ee € —À 


Pa: Hm een Age 
















p EUN o — 


= d 












i, HODOS 





mult ori mai putin spirit si cu risipa înă- 
scutà tineretelor. Astfel băeţii, la diferitele I 
intruniri, luau in răspăr tot ce li se părea, 
ciudat în apucăturile, în vorbele, in: ideile, 
In toată firea acestor fii de Grăniceri nà- 
sáudeni... Fostul meu camarad de scoala, 
loan Paul dela Iaşi, dacă te-ai ruga frumos 
de dânsul, poate si astăzi ar sti povesti 
câteva istorioare glumete de  pe-atunci... 

ȘI, cu toate aceste, îndoeală deloc nu 
incape, părerea noastră, a tinerimii vie- | 
neze, lera nedreaptă şi falsă cu privire la 
calitățile spirituale ale Românilor din păr- 
tile năsăudene. 

Dovadă strălucită pentru răsturnarea 
acestei păreri greşite ieste Coşbuc. Mai strá- 
lucită dovadă ie cu neputinţă. 


m | 
Gheorghe Cosbuc le născut in i 
satul Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, in | 
8 Septemvre 1866. Pe tatăl său îl cheamă 
Sebastian si ie preot în sat. 
Părinţii săi trăese; fraţii lui, doi la 
număr, unul ie ţăran, altul preot; ear su- 








} 





NOTITE DESPRE COSBUC 


MAL mmm II re re Rm ccm ee 





rorile sale, earás două, sant maritate după 
preoti. 

Gheorghe Cosbuc învață carte la Nă- 
săud, de unde terminând liceul trece la 
Universitatea din Cluj si se înscrie la facul- 
tatea de filosofie. 

Pe timpul când iera student în Cluj, 
incepe să trimită versuri originale şi tra- 
duceri la „Biblioteca Poporala* a „Lrbu- 
Dei" si la foita acestui ziar. lerau zile 
de veselie în redacție si în întrunirile de 
Vineri seara ale membrilor dela Sibiiu, când 
sosea ceva manuscript dela poet. Ear la 
Beotia ardeleană, in senz răutăcios, nimeni 
nu mai gandea, nici in vis. 

Chemat de dl Slavici, a venit la Si- 
biu, a stat vro patru ani, s'apol s'a dus la 
Bucureşti. Acolo a publicat în 1893 volu- 
mul: Balade si Idile,in 1896 Fire de 
tort. Aproape toate poeziile sale din aceste 
două volume sânt scrise înainte d'a trece 
in România, adecă între anii 1883 si 1890. 
A tradus în metrul original Eneida lui 
Virgil, traducere premiată in 1897 de Aca- 
demia Română cu marele premiu Nasturel 











Herescu; are in lucrare Antologia San- 


scritá, pe care o editează Samitca din 


Craiova, si altele. 
Lj 
Dacă vreţi să aflaţi, cum obisnueste 
a lucra poetul, am să citez vorbele sale 
adresate în anul acesta unei reviste bucu- 
restene. Kata ce scrie despre sine Coşbuc : 


„Scriu mai cu plăcere la amiazi şi 
seara, înainte de masă şi mai ales noaptea 
dela 10 până după miezul nopţii, şi mă 
odihnesc de munca, scrisului, ori ducându- 
mă la cafenea, să citesc reviste umoristice 
şi varietăţi de prin gazete, ori îmi caut 
vrun prieten glumet si mă duc la vro 
berárie. 

Mid groază de orce regularitate a 
timpului; nu hotărăsc nici odată nimic 
inainte şi toate le las la bunul plac al 
“momentului. Câte două săptămâni nu scriu 
nimic, dar apoi câte alte două săptămâni 
fae abuz de muncă. La cele din urmă trei 
cărti ale Eneidei am lucrat astă-vară două 
luni dearândul în fiecare zi, fără exceptiune, 
câte 18 ceasuri. Poeziile mele le compun 
cântându-le, si am atâtea melodii în cap, 
câte poezii am scrise. Ca să le pot cânta, 
ori mă închid într'o odae, ori plec pe camp, 














lte, ERRARE 


NOTITEDESPRE COŞBUC 9 





dar mai cu voe compun când călătoresc 
cu trenul: stau afară pe plattorma vago- 
nului si acolo-mi bombanesc versurile in | 
pace, căci zgomotul trenului îmi covarseste 
cântecul. 

„Cea dintâi poezie am publicat-o la 
vârsta de 15 ani într'o foae pedagogică din 
Ardeal. N'o mai am şi nici nu ştiu ce iera. 
Am publicat apoi fel de fel de încercări 
prin toate toile ardelenesti. 

„Intâiele incu ragiări mi le-au dat pro- 
fesorii mei de liceu care în vederea talen- 
tului meu literar mă scuteau de studiile 
ştiinţifice, și mai ales la matematici leram 
liber să urmez sau nu cursul, fiindcă n'a- 
veam nici o tragere de inimă spre mate- 
matici şi spre toate studiile din care 1e 
izgonită fantazia. — Mai la urmă m'a în- 
curagiat dl lon Slavici. director al „Tribunei” 
care m'a adus la ,Tribuna" si mi-a dat un 
fel de „sinecură“ la ziar ca să pot scrie 
versuri. Dela 1884—1890 am publicat nentre- 
rupt versuri în ,Tribuna' ; aceştia au fost 
anii cei mai roditori ai vieţii mele. La 1890 
m'a adus dl Titu Maiorescu in kom Ania ȘI 
mi-a dat o slujbă în ministerul cultelor, 
unde am stat abea 7 luni. De altfel dintru 
început am fost curagios, căci nici odată 
n'am fost cu pretenţii mari, că tac literatură 
bună şi vrednică, şi nam nici o ambitiune, 





































SS ee 





ear de poreclita opinie publică si de 
critici nu-mi pasă mult...“ 
LS 
Știu, că cetitorii noștri nu aşteaptă 
să le dau o dare de seamă amănunțită, si 


critică asupra lucrări; poetului Cosbuc. Întâi | 


ȘI mai întâi nu ma tin harnic d'a construi 
asemenea dare de seamă. Dar nici altii n'o 
pot face; căci poetul n'a dat la lumină tot 
co à scris, nu şi-a adunat toate publicatiu- 
nile de prin feluritele reviste si ziare, — 
fara să mai amintesc Imprejurarea, cà de 
"Sigur Cosbuc, abea intrat în vârsta barbatiei, 
creează opere máestre, nu una, ci mai multe, 
de-acum inainte. 
Se 

astázi, cà poetul Coşbuc, 


ca ȘI poeţii Alec- 
sandri si Eminescu, 


produce: un curent în- 
semnat în mișcarea noastră literară: însu- 
sire: comună scriitorilor geniali la orce nație. 
Si pe lăngă punctele de deosebire, vom 
găsi si alte puncte de atingere între amin- 
titii poeti si între Coşbuc. Alecsandri a prins 
O dragoste nesfársità de poezia poporului 
Toman; dar iel, poetul veseliei, a dat întă- 








poate constata fără greutate, deja ` 





NOTITE DESPRE COŞBUC 11 








—Ó———Á— —..——— 


ietate frumsetelor de forma ale poeziel 
poporale. Si Coşbuc poartă o nespusá dra- 
goste acestel poezii cu formele sale atât de 
fermecătoare; dar iel care sa născut sl à 
vecuit în mijlocul țăranilor, nu sa adâncit 
numai în formă, ci a pătruns si în ideile şi 
sentimentele ţăranului român. Punctul de 
plecare însă leste acelaş si la unul, $i la 
altul: iubirea poeziei poporale. 

Fondul puternic de idei al poeziilor lui 
Eminescu îl au şi poeziile lui Cosbuc. Ver- 
sificatia muncită si măeastră ieste comună 
amândurora : versurile lor, lipsite de ugora- 
tatea limbii lui Alecsandri, curg grele ŞI aT- 
monioase. Cetirea lor repetita te fascineaza. 

Ceea ce earăş nu va să zică nici pe de- 
parte, că marele poet al durerii, Eminescu, 
ar avea o dezastroasá influență asupra poe 
Hor talentaţi. ȘI earás m'as putea provoca 
la Cosbuc. Influentà rea ar. avea cel mult 
asupra unor capete usoare si asupra acelor 
indivizi, care de sigur si fără pesimismul 
lui Eminescu, sar feri binişor d'a se expune 
si ar ocoli pe departe înfruntarea greută- 
tilor vieţii pământeşti. Far omul, care simte 


Ton 


= & | 
gët EE E E — 


i. — x m wg ai 
EDD VESERA RT 





























-F D ld 
ws : 


» 


KN 


e , — — M — 2 — NEC 
— -— IW LES "el ETE / Baiki 
is ai : Ki TS : = ` ^ "e t E 7 j f ET Vie 












= 
> 


ESITT Jm 
eS Be 
EET. = >= 


= LN GER es pori mom "ed - = 
3 = 4 d r3 F m . me a 
ee pm re "| = e TR ee pw Gë ge ee 
P AE TT os. Ke OR. wegen ` eer) 
ro e -w = - LM p 
Li 


- $ Ce "eg JE Y 
a. s — 









HEEL 





—<= c 


forță in sine, si are iubirea de a mune? nu 
numal pentru binele propriu, ci si pentru 
cel comun, dă nainte, si profită tocmai de 
lucrul acela, pe care alții il socotesc că-i 
Tau $1 primejdios, 

Cât sa chinuit, sânt vro cinei ani 
d'atunci, un oarecare „Studiu critic“ dela. 
Blaj, să facă sgomot, spunând intro carte 
voluminoasă câte mm lună, ȘI "n stele despre 
lucrarea primejdioasă si despre vieata ne- 
norocită a poetului pesimist. Criticul fara, 
nume de pe Tarnave, după ce a văzut stele 
verzi la cetirea versurilor adeseori păgâne, 


à depărtat dela sine duhul blàndetelor, s'a | 
lăsat robit numai de patima răzbunării, si 


a Osándit lucrarea întreagă. a poetului cu 
vieata lui toată... Si ce-a folosit? 


T 


Dar Cosbuc? Càt n'a indurat in tácere 
din partea unor putin onorabili critici ! Dela 
invinuirile copilăreşti pănă, la neadevărurile 
cele maj Invederate, toate i s'au spus. Ba 
că amestecă poezii de acelea, ce nu core- 
spund cu titlul volumului ! Ba că unele su- 
biecte sânt străine de popor! Ba că auto- 


a | tm mail 





















NOTITE DESPRE COSBUC 


e rn e e —————Á— -m = E = i Im-— mme 


rul nici nu cunoaşte măcar felul cum se 
exprimă poporul! Ba, în sfârşit, nici mai 
mult, nici mai puţin, poetul nostru ieste un 


haiduc literar de cea mai ordinară specie !... 


Auzi dumneata ! Apoi vezi bine, c'asa O 
fi, dacă odată criticii au tipărit negru pe alb... 


La urmă, după o tăcere de trei ani, 


“a răspuns poetul o vorbă scurtă acestor 


critici prăpăstioşi ai nafiel, si li-a zis cam 
asa la sfârşitul cărții sale; Voi, jandarmi ru- 
rali ai literaturii româneşti, sAnteti oameni, 
care n'asudati nici la deal, nici la vale ; cine 
mai poate să-şi prindă mintea cu y01?... 
Fiindcă însă mă iubiți atât de mult, vouă 
vă dedic acest volum de poezii! Ştiu ca 
mă cetiti cu furie, dar ai cu atentiune... 
Si poate veţi mai învăța câte ceva si vol... 

` Volumul dedicat acestor soi de critici 
iera al Firelor de tort. 

A venit apoi Eneida; pe urmă votul 
academic ; şi lumea cea neprefăcută a bu- 
nilor cetitori- sa bucurat cum de mult nu 
sta mai bucurat; prăpăstioşii au ciulit ure- 
chile şi ce ierau să facă? Au amuţit, cel 
puţin pănă la timpuri mai favorabile. — 












E. HODOS 


— 





=F AL 


La apariția „Bibliotecii Noastre“ am 
rugat poetul, să nu dea uitării pe compa- 
toţii săi din tara aceasta. Si poetul a 
ascultat. Volumul de fata, pus de Cosbuc la 
dispoziţia „Bibliotecii Noastre“, cuprinde 
Versuri şi Proză, piese publicate acum 
pentru întâia oară în volum, afară de trei 
poezii (Dusmancele, Pe lângă boi si Numai 
una) care au apărut în „Balade si Idile*. 
Toate piesele sânt revăzute şi îndreptate de 
poetul însuşi. „Biblioteca Noastră poate să 
se mândrească, că cel mai distins dintre 
poeţii români contimporani a autorizat-o să 
publice acest volum de netăgăduită valoare. 

În convingerea că  cetitorii români 
impărtăşesc aceste vederi ale noastre şi se 
bucură împreună cu noi, aducem autorului 
cele mai vii mulţumiri pentru bunăvoința, 
arătată nouă cu atâta dărnicie. 


E. Hopos. 








` — e = Te RR lie 
EE E EH — = 
- o Wig ` gegen mme Ta umi 


> 
E CNN D= 
—————— — À—om—Áá Óen—— m— 
-— "Ss 


——— EC 


-—— Y — e a ——— "` - ` mm cM E = e - 
gu = = EEN a 4 
——— wm = ue "a 5 





o Y, pes LUJ047.2 [m E ` Lg E C HAM Im PS 


TT mami te — m; 


——— — £ - ee mm 











ZIUA 'NVIERL 


"^. soare 'n cer si cântec de clopote e n sat. 
Biserica e pliná de cei cari au plecat 

Din zori si de cu-noapte, din dealuri şi cătune. 
Sant Paştele! Văzduhul e par-c'o rugăciune, 
Si totu-i sărbătoare pe deal si pe câmpii, 
Cu flori si cu izvoare, cu glas de ciocárlu: 
El El dà zilii farmec si farmec diminetii, 
El morții dá răpăos, dă dragoste vieții! 


Dar colo într'o casă la margine de sat 
Nevasta nu-şi găsise nici vreme de’mbracat, 
Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul învierii. 
Cu fata pustiită de vitorul durerii 
Ea stă 'n genunchi de pază bolnavului culcat 
În leagăn. Capu-i veşted îi geme răzimat 
De-o dungă răbdătoare, cu mânile sub dânsul. 
Ea, vesela de-apururi, abea ştiu ce-i plânsul 
2 






























Tos. = 


- 


d 1 p = = e " 
= -—— " -——— b — 
— "— i e c 
|" hs = "e , 


da 


"ege 


= ST = v 
Ka a ki > = E i 












a as 
"T 


F m i en 
bs: LA 2 
N Eo e "a 1 


De multă izbitură ȘI nopţi far’ alinare. 0 







G. COSBUC 


SS | TT RR RR RR EE ee 7 E 4 





În zilele fetiel, şi-un gând o'nsenina A 
De când e măritată: cà Domnul i va da 
O fata drágálasà, cu ochii de cicoare 

Ca tată-său, si blândă ȘI veşnic zimbitoar E 
Ca mă-sa! Puisorul! Oh, bine ce va fi! ip 
Si va zimbi copila când mă-sa va zimbí, Ei. 
ȘI una o sá'ndemne la râs pe ceealaltă, ` De 
Ü vede mică "n leagăn, si inimad tresalt: Ct 
ȘI-I creşte fata, crește, bujor si ghiocel, | 0 
ȘI uite cum se 'ncearcă să stee copácel fp, 
ȘI bâlbăe si cade, dar râde şi se scoala. LL. 
Ce veselă-i când vine să-si pue capu'n poal: Si 


In 
ȘI 








La mama-sa șindrugă cuvinte de-ale ei. Si. 
Si crește ca din apă, wo vezi înaltă ce-i? i3 
Cât masa e de naltă, si-ajunge la zăvor (^ 
ȘI singura-si deschide, cánd iese 'n foisor. fo: 
O vede n gând ȘI rade şi tremură nevasta E: 


0, Doamne, tu lesti mare, si dulce-i viata asta 8i 


ie 
Dar à venit copila s'o nvete cum să plângă Co 
Să-i frângă rostul vieţii si sufletu-i să-i frång To 
Prin sbuciumul durerii; — de două săptămânii si 
Copila mamii n'are resuflet în plămâni E: 


De geaba-i mai descán tá, cá leac intr'asta n'are Da 
Si slujbele-s de geaba si macu’n asternut, fS; 
Si Vinerile mă-sa degeaba le-a tinut. Sa 
ȘI i-a citit si popa, dar nu i-a fost de sama f Så 
Sub patru evanghelii a stat sármana mami Ah 



























DECEM A GENRE E X 


—— —— rnm i NEUEN IE Z i= = == = ——— me ee ee ee mg SE e — — |, | 
| 


| In brațe cu odorul, sub sfàntul pătrahil, 
la | Si tot nu prinde suflet sármanul iei copil! 


| D singură. Bărbatu-i e dus la hturghie. | WM 
bí EE: prea păcat de moarte, ca nimeni să nu fie il 
-* WDin casă la 'nviere, — si sar fi dus si ea, 









+ MDar azi se linistise copila si durmea. : 

a" Com stă asa pe leagăn cu fruntea peo dungă, MT 
, O "nvinge oboseala si fierberea "ndelungá, ml 
* #Pe ‘ncet ea 'mchide ochii: e cald ŞI e frumos | | 
E Sin geamuri bate cerul cu soare si miros, A 


Si ea de nedurmire e galbenă şi frântă, 
Wb Şi-i - linişte "n odae, şi clopotele canta. Hi 
Ah, eatá cum aleargá de-al lungul unui plai (n NE 
Copila mamii, albă ca ingeru din rai "m 
Şi capul mic si vesel pe “spate şi-l aruncă! 
E linişte pe dealuri si càntece pe luncă En 
bi fete "n haine-albastre, ca cele de ‘mparat, | 
se joacă "np scanteiarea vázduhulul curat dH 
Pe sus, năluci frumoase cu fulgere incinse. | 4H 
"gi Copila mamii 'n zarea câmpiilor întinse Hp 
Dg4 Tot face semn să vie si mamă-sa la ea. 
Dn mama pleacă grabnic si parcă se ducea 

Pe sus, plutind pe aripi, si nu putea s'ajungă : 

[Oo tint’ aşa de-aproape şi-o cale-aga de lungă ! 
aref Dar uite-acum! Din vale vin popi, € Adelnitánd, 
1t, [Şi m capetele goale creştinii vin cântând : 

f Sànt toti bătrâni ca vremea, ear preoții nainte 1 UM 
14 f Sant bătrâni si cântă, dar slabele cuvinte EN | 
mă Abea răsar din gură s'apoi perdute mor oH 

ge zb 


E HE e e - 


Îi TROU 
"—- = — 


- —— # 
— 
- ——À 

= um 


1 Bre = E 
' ; ee 





——— — -— mon 


20 G. COSBUC 





Prin bárbi tremurátoare ; ear cântecele lor 


Răsună ca din peşteri, fac vuete 'necate 
Ca plângerile toamnei prin frunzele uscate. 
Si mama-si face cruce, s'apropie un pas, 


Dar când zareste mortal rămâne fără glas, 


Copila iei perise, şi-o vede că-l aproape: 


Ka: sare buimăcită şi-apucă vrájmáseste 
Copila, o ridică din leagăn, o priveşte 
În ochi: ei sânt de sticlă şi morti ca de pământ 
O tine sus, dar capul copilei cade frânt, 
O scutură puternic, can suflet să-l pătrundă | 
Cum tii de piept pe unul sil scuturi să-i 
răspundă. 
Si-o strânge furtunatic — un urlet a gemut, 
Er: 1 durerea mamii, căci ei i sa părut 
("aude roata morii şi roata stă deodată. 
Se uită lung în giuru- i, se "ntoarce ‘nspal- 
măntată. 
Cu ochii plini de vifor, cu sufletul pătruns 
D'un fulger: par'că vede în cas’ aici ascuns 
Dusmanul iei, hainul, ce vine să-l sugrume 
Bărbatul si copila, pe dragii iei din lume. 
„Să nu ne laşi, maicuto!* îi zice de la piep' 
Copila iei cea moartă. „Nu, nu!“ răspundă 
biata 
„Te apără máicuta, pe tine si pe tata!" 
Si stránge- apoi copila la sufletul iei plâns. 
Cà moartă să nu fie, murea de-atâta strâns 





Si iese cu ea `n brațe, spre sat apoi s'abate — 










































ZIUA 'NVIERTI 21 





Cu ochi asa nápraznici, cu mânile ‘nclestate, 
Aleargă, tine drumul bisericii, si "n drum 

ise dau creştinii” n laturi, cruciti, că văd acum 
Ce nau văzut în viaţă văd groaza şi păcatul. 
Dar ea aleargă 'ntruna să- ȘI apere bărbatul, 


M Caci iel acolo- singur, $i dacà va sosí 
Dusmanul înainte, ea nu-l và mai găsi. 
Cucernici stau crestinii, in pace si iubire, 

ni smerit plecând genunc hii si limpedea privire, 
Ear clopotele cântă; — d'odatà iei tresar: 

aa £a vine, par-cáa vifor, de flacá&ri ochi-i par, 

Lt Năvalnică s'asvârle să-şi facă drum cu sila. 


3, ȘI spaima face vuet si jalnic ţipă mila 
Din tinda "ndesuità de-o lume de femei. 
Sabat în două laturi creştinii n drumul iei, 
Năuci de fara-vestea urgiel care-i bate. 

à; Cu ochi asa năpraznici, cu mânile "nclestate 
d Pe piept, ca o nălucă visată de-un nebun, 
Descultà, nedurmită, şi hainele iei spun 


ns Că nu ie semn a bine, că-i blestem şi pierzare, 
md Pedeapsă peste dânşii, în ziua asta mare. 
d Ka” insa-sl buimácità in giurul iei privea, 
er? | Căci îsi pierduse capul şi nu-şi mai pricepea 


44 Cărările; — în fata bărbatului, pierdută 

ad 

ataf Privea intr’alta par ‘te, iel mut şi dânsa muta. 

Ear când iel zisen urmă: „E moartă ?* Ca din 
[drum 


Unom grăbit,ea silnicráspunse : ,D'apoicum?^ 


‘Se 'ntoarse-apoi cu spaimă, izbită ca din mana ; 


u—— r ` een "mmm — = e a ALL = 





— ee e Å= rr mg 





Ardea de 'ntunecată privirea lei păgână 

ȘI buzele-i jucară de-un tremur fioros.: 
Văzuse cruci si facle si chipul lui Cristos. 
Kl azi omoară moartea cu vesnica viata, 

t, slant si e puternic si stă aici de fata 
Cu mine si cu tine, că toti sàntem ai lui: 
Ear dacă plângi, el tace ; sub pază-i de te pui, 
Kl tace : si durerea când urlă si te face 
Să rupi pământ cu dinţii de mult amar, el tace ! 
ȘI ea, lăsând copila din mănă, a ridicat 
Cu vuet pumnii n aer: „Da, câtnu l'am rugat ! 
„Lui cântec si tămâe, lui rugile si plânsul, 
Lui preoți si biserici si toate pentru dânsul! 
Că zece bani de are un biet de pe cărări 
In loc să-şi iee pane, îi dă pe lumănări, 
Pe tumuri de tămâe; — el toate ni le cere 
ȘI n schimbnedă 'ntunerec şi foame şi durere“. 
Muriseră creştinii în giur de-acest cuvânt, 
Kar preotul din mână scăpă păharul sfânt, 
Si sta cu ochii "n ear şi galben ca paharul : 
Părea cà s'aprinsese de trăznete altarul. 
„Dar cine-l pune oare să fie Dumnezeu ? 
Copilul lui e colo, şi-aici copilul meu: 
De-al lui îi pasă numai, de-al altora ce-i pasă? 
Lăsaţi-mă ! — E moartă, si uite-i, nu mă lasă!“ 
Cu vuet ea s'asvârle, dar zece mani o tin. 
Ea plânge, tot altarul de hohot ieste plin, 
Ea ţipă si scrásneste si bate din picioare, 


Dar alte zece palme pe gură-i pun zăvoare. 


Asa necatà urlă, la Crist cătând mereu ; 
































ZIUA 'NVIERII 


EET ee ge E RE = RR E N E e TT "Sr ` 7 


„Copilul lui e colo, si-aici copilul meu: 
De-al lui îl doare numai —* si earas ecurmata 
De mânile 'ngrozite, de multe mâni deodată. 
ȘI multi se dau în laturi şi multi se ngramad Sc, 
Ear Cristrămâne singur, CĂCI toti acum privesc 
La sbuciumul durerii: de multi incercuitá, 
Mâniile slábiei o fac mai svarcolita, 
e clipă, màntuindu-si vorbirea, de sub mani | 
Ca fulger se 'ntoarce spre-altar cu ochi păgâni WM 
51 geme ca junghiatà : „De-al altora nu-l doare: dt 
B Pe-al lui să şi-l învie, pe-al meusă mi-lomoare!“ 


B Au scoso cu puterea. Pe drumu ‘ndelungat 
O duc acum pe brațe, căci na mai încetat 
Să tipe 'n svârcolire, lovind pe cei ce-o poartă. 
| Bărbatul ei in urmă, având copila moartă 
La piept, e duscu gândul si vine 'ncet si trist.— 
E, soare "n cer, puternic si mândru, ca un Crist, 
„WE linişte pe dealuri, si ca o rugă sfântă 
Trec soapte prin vazduhuri, earclopotele cântă. 
E ziua veseliei, cu glas de ciocârlii, 
Cu zimbete si jocuri si rasun de copii, 
Căci azi înviie Domnul, ear Domnulieste mare, 
Si nimeni nu cunoaşte ascunsa lui cărare! 





ANDROMAHE 


Kata-1, chiotind in cânturi, 
Cupe 'mcununând cu vin: 
Flota cu sprijin de vânturi 
Vâjăe sub cer senin 
LL nu herbi adânc al mării 
Si furtuni tu nu starnesti 
Ca s'asvàrli îndepărtării 
Rămășițele greceşti ; 

Zevs, nu sgudui tu rotundul 
Cerului cu foc etern, 

Ca să-i vânturi în afundul 
Nopţii vecinice 'n Intern ! 





| 
Di 
| 
E 
E 
1 Le 
|" 


De-am putut scăpa de săbii, 1 
Flacàri ne-au încins pe loc; 
hobi ajuns-am pe corăbii, 
De-am putut scăpa de foc! -H 


T = — agr o UE aca Pau aa I = 
iz a E 


-— N m 2 ai a 
è i H P (EA ZZ = g- 


"Le Mm 


ERE. o wm 
Le r- — — 
n Dm Ns 
Puis - 
| = a 
" : > m 
" |a » 
A 1 
fe © SI 


E 
























wu KE 


—— —— 


Vai, si de-au scăpat o seamă 


De robie, 


Chinul Asta cum se cheamă, 
Când de viu iesti in mormânt? 


ANDROMAHE 


fe c 


unde sant? 


Rătăcind printre ruine, 


F r 


roja moart'o vor vedea, 
Si le-ar fi cu mult mai bine 


Dac'ar fi perit sub ea! 


Dar si-atat e mangaiere, 


Cu iubiții tal să Di 
La un loc ŞI 


ntro durere : 


Si e dulce gând să stu 
Cà cenuşa ta u dată 
De vrun binefăcător 
Va zăcea amestecată 


Vecinic 


Insá nol, 


Urgisitilor Ahel, 
Noi ne ducem risipite 


Prin pământuri fara zel! 


Tu mi-ai prevăzut mormântul, 
Tu Casandra, si-al tācut? 
Nimeni nu-ți credea cuvåntul, 


cu cenusa lor! 


pe mări, robite 


Însă leu Las h crezut ! 


Si-astázi n'as plutí spre Phtia 


Indurând potop de-ocări 
Noi nam suferi robia 


Celei mai mişele tari! 










= = ” = = — T =w — = 
E SS Eege seg i | geg — 
wm ln ei P EI -—— i = 3 i mE = ——— - ry E ca mt a = E : E. 
2 e e E - — = = = = 
—" a + E Tr DOM rm E = ' E T z = e Š 
Fae c cr. Se SS : igs e "x = . +, Em = — 
Th b H d - e F = $ P " ` A - i t 4 d = Lm "E = = m m, = 
bi g , - 5 s H Wi 5 - " = = . et Pi D 
- = za - d = = - > à 1 5 È 
= e a 2 = . eg = - — i J le " y -S em E = - 
r j z = 
é e = d i 
a r p " 
= "s 


E ss | - ore E 
3 tim MN 
Lé mee UM ET mb îi 
= =" — o E: — = = = 
á = = d & E i" ` 


gë, Sen 


— T 





= 


— ro MN IEEE Da ai Bi 






îi 
= m > 


— ui Tum) 


ERN S 


Tiam 





G. COSBUC 


a a a ee 2314 


Eu prin Skyros, tun Micene 
Roab' a regelui să gemi — 
Tara unde crese Helene 
ol se nasc Neoptolemi ! 


5 









Plânge tànguita gloată, 
Plâng si ieu privind la ea: 
Ah, din lumea asta toată 
ku am partea cea mai rea! 
Il urăsc, si iel, turbatul, 
Nemilos cu mine nu-i: 

Cel ce mi-a ucis bărbatul 
Azi mà are m voea lui! 

Si ntuneree mă 'mpresoará, 
Màinile pe cànd imi fràng, 
Si vedenii n jur imi sboară 
ŞI ‘mprejuru-mi toate plang! 


Plàng lopetile si plànge 
Marea cu murmur amar — 
Kata-l, gol si plin de sânge, 
Hector, sii târât de car. 
Risipită 'n vânt viaţa 
Strop de strop din iel sa stors, 
ȘI, murind strivit, cu fata 
Bietul e spre Troja ‘ntors. 
De fiori incremeneste 
Largul apelor adânci, 

ȘI de vaet lung vueste 
Golul mucedelor stânci ! 














= m e e o—5—ÉÉ———— —— ———————— D —— a —— À— 





NDROMAHE 



























Și má'ntorc... si mi sarată 
Sângele 'mproscat pe zid, 
ȘI gemând cutremurată 
Lumea ochilor mi-o "nchid. 
Nici o milă nau miseii! 
De-un copil nepriceput 
Tremurau pierduti Aheii 
Si-Agamemnon s'a temut. 

0, si sânt viteji! Si tată 
Au pe Foebus; ai te mint, 
Si tu nu-i starpesti odata, 
Mandre Zeu cu are de-argint ! 


Ear prin noapte, când pe puntea 
Tigrului, ieu de dureri 

Imi proptesc de funii fruntea, i 
Vine ‘ncet printre străjeri 

Hector aducând de mână 

Pe copil, frumos si blând ; 

Glasul apelor ne'ngáná, 

Pânzele vuesc gemând : 

Si pe când la piept ne strângem ; 
Plânge tată și copil, 

ȘI tustrei prin noapte plangem — 
Évoe "n Infern, Ahil! 


O, Dolopi si vamăgeşte 

Gândul că, râzând de sorti 
Azi prin mine se "njoseste 
Cel mai nobil dintre morți ! 




































MELLE NL Lu o - JR DER s AS 


- s gm 


T i " 1 | : — -= — 
4 SRAN e dm o. 27 à d. Lm dui - — — — a s; = E - 
i = = C a DP m — = = - mn = 
` à; = Cam . 
- 


Qr uge e 
-— o E? 
Ce 


Er 


G. COSBUC 


——— = 





FO 


Cá din cercul nemuririi 
Smuls iesi-va, voi păgâni, 
Cel-ce v'asvàrlí peririi 

Pe la Xantus, ca pe câni? 
Si tu crezi că-i trecătoare 
Jalea mea pe care-o gem? 
Că mà vei călca 'n picioare 
Barbare Neoptolem ? 


Blestămată fie tara 
Care v'a născut pe toti! 
Ura lumilor si-ocara 
Mosteniti-o la nepoti ! 
Ear pe tine `n rând cu orbii 
Foamea poarte-te prin usi, 
De pe càmpi adune-ti corbii 
Oasele "n scárbos culeus ; 
ȘI murind, de-i vrea cu mâna 
Să-ţi aduni pe-obraz nisip, 
Să se svarcole tarana 
Îngrozită de-al tău chip! 


Si "n tesalicele maluri 
Râuri milostive sânt, 

Ca "n rostogolite valuri 

Să dea omului mormânt ! 
Si greceasca spadă scurmă 
Pieptul ca si orce fier, 
Curge şi pe-a dànsei urmă 
Sângele din cei-ce pier. 


ANDROMAHE 


— a oe 
= eee == mmm. 


Si-ori si n care tári silitá 
Să trăesc, se va afla 

Vrun pământ care să ‘nghita 
Heetore, pe-aleasa ta ! 





EEN 


|9090999992999999999999 € 
RAAR AAR AR ARRAS SE 

















He EM ESCH ` 

















LEGENDA 


A fost un tinăr împărat — 

De la mişei a smuls averea 

Sa smuls de la tirani puterea | 

ȘI multi nebuni a spânzurat. 
Dar patru insi vorbind in soapte 

L'au dus in giulgiuri învălit ` 

Si "n codru cel mai tăinuit 

L-au îngropat târziu in noapte. 


di 
H ! 
IB 
| Ml 
d 

d 
| a 
1 
| | 

IN | 
d 




















*» ai 
jJ zh = ' Z > — 
i a "TTT e a -— —À——À P = 
$ 1 » [ + Lu. 
Kei : d J i a 
z e — = i Pa KE" As. = 
u A E la Lm 


Cei tari au zis: „A fost misel! 

Ne-a prigonit prea multă vreme“, 

Ear popii fulgerau blăsteme 

in cei ce mai vorbeau de iel. 
Nici voie să-si cernească portul, 

Nici drept să-l plângă n'au avut 

Si nici odată n'au ştiut 

În ce pământ le doarme mortul. 


ee 


a — = 


ge SN ae ee il = = 
-s ee Palm fai r 
EE = = 


F 
T e fie? 
# = 3 
























LEGENDA 


LL ECHELCHEUS RE BE Lo Eer o e e a | 


WG Si nu vor sti! Căci groapa lui 
lér În blástemat pământ s'ascunde 
zl Nici soare-acolo nu pătrunde, 


Nici plângerile nimárui. 
Jurat-a ladul să 'ngrădească | 
Cu nopţi de veci acest mormânt; d 
Ear brazii tac, că nici un vânt 
Nu-l clatiná ca să vorbească 
| 4 
Dar noaptea 'n zare une-ori dr: 
Când e furtună "n depărtare E 
La margini de-orizont rásare H 
Un fulger alb, târziu spre zori, 
Si ‘ntr'una spre păduri arată 
Si scapără din ochi mereu ; 


E, parc'aratà Dumnezeu D 
Spre groapa cea de veci uitată. a 
Fi, QUE MX, i e d - 
Ear intro noapte va lovi — Nd 


Si spintecatà de lumina 

Fugi-va noaptea cea haină, 

ȘI brazii "n flacări or vorbi : 
Si-atunci, cu fulgerul tovarăș, 

leşi-va mortul împărat, 

oi n ladul lor, de-unde-au plecat 

Sor prabusi tiranii earăş. 





-e a S bt 2 


— 4 


= =: 

a p " r = 
SS ee e > = 
m gi Lh m i = = = — 

E rF 


-—0qe— ee 
- 
wf 2 » = = "em 
pi È » 
a 
— i » E 
e SCH 


WH — 


m 
D ] a 
= = 
= + 
= 


^ GO. u--—e =. 
"T = =" 
E Y 



















CANTEC 


Zice Vodă: „Ear la greu! 
Dragii mosului, în tara 

Vin păgânii foc ȘI pară, 

Dar cum vin s'or duce eară, 
Procletii lui Dumnezeu ! 

tis vom prinde "n fara Turcii, 
Sa le dăm, si voi $i eu, 

Cinstea fure !* 


Zice Voda: ,Bateti voi 
Marginea, că ie mai bine; 

Ce-i la mijloc, las' pe mine ! 
Cu iei numai dracul tine, 

Dar Hristos ie n rând cu noi! 
Haid, să le stârpim răsadul, 
Că ie plin de martaloi 
Tarigradul." 





sárg a sl purces 
Si-a plecat cu oastea "n | 
Uite, Turcii lasă rugă, 
Lasă tot şi-o rup la fuga, 
Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i ses. 
Care-o fi scăpat din gloatà, 

Nu sia mai venit in ori 
Viata toată, 


Zice Vodă: . 
Dragii mosului, 
Roat acum pe làng | mine 
Naiu 'n mánl, si cupe pline, 
Pe-obiceiul din strămoşi. 
Cu voinicii-mi place 
Ori îi văd cu 
Ori cu naiul“. 


u spada " n máni 


Zice Vodă: „După vremi, 
Multi păgâni am dat de zmintà ! 
Să-i mai judeci când s'alintá, — 
Când iesti bun si ai o flinta, 
Nici de dracul nu te temi. 
s multi, de-opresc cu palma 
Prutul ‘tot, dar cand ne vad 

Fug de-avalma*. 


Și-acum fiul lui Bogdan 
Din brâu spada şi-o desleagă, 








— 






















zd F d ke 


= — 





1 


‘nalti 


s'aleagă, 


Căci asa stia Stefan : 


sapi morminte 


nt locas 


D 
c 


Case sfinte. 


de sf 


xd 
e 
e 
KÉ? 

be 

RE 
ca 
e 
= 
P 

+3 
ea 
C 
ak) 

fe 
KA 
- d 


De păgâni, le loc sa 


Unde-i loc să 


` 
Loc 


- — -= 1 ki -— —àa— 
E LOL Lg c Ft UN NER UNDE C ILU. a pn Se: 


wë 


e 7” E E 
on e i á 





nk 


paza 






ABIA AA Zë , ade de dp de de de o fe rhe of she + hy ote = 





LORDUL JOHN 


Se zvonise prin ziare, 

Ca 'n Irlanda ie ‘ntrun sat 

Un bărbat grozav de tare. 
Lordul John prinzànd de veste 
Cine ie si de-unde ieste, 
Pleacă repede călare 

Să găsească pe bărbat. 


Ca multi lorzi de viță veche 
Din întunecatul Nord 
Lordul John ie 'ntro ureche: 
Fluerá pe drum si cântă. 

Si ie cel dintâi la tranta 
Sii voinic fără pereche 

Și ie cel mai tare lord. 


e p ` = e 
eet rg HÀ sm ef = = E d 
wg - Ze aa GREEN x 


Emma a e g a Se MES OR -e me) 


1 a ] — = Së e 
- be pe — SS Bt Er PE "R— e o ES > Di 
D -> 2 "o d — = — 1 = 
dem à à = ; — = — — A , 
i — eee 
E — — — a, |! u 













wawa e = 


== 
z -—ÓÀ PE 
= = =. == = ee IE ee ee Oe le 
e ` 


- > Se — 


CE o pm = "- - 
= T ——— i — = D - 


= ——— = —— — - 









ma, J 


k é 


ee We ES = — " " 
— a = = = f 1 : e : = - — i : , 
ap E a 3 a ; 
—— z = 
= ^ ES = e - i à - i 
= = - x: = 
Bea m = 
să cf ae = — = = - E ! i 
: T og 1 T i : —— - 
- E i d ww Di. A i a 2 a e > 
== — " ; i = - D a = = z - T 
DS a= = = D 
P j . = P A = ZS - ep T S 8 
" LJ E d yi J ' 
a j P : | 
" » E - 4 a | UE : | ! | 
— e " - 3 - = » n 2 : T -— pm - . | 7 - - = : i | 
a = - 
E 


Eu eege, Magie L 


p 


—— a 


ee Eee 
— o- e A 


RES Bremm" gen EEN fe em 


E c AP T * Ba ^ a 
- Em E [ = E = LE emm 


z UE 
Lag c" 
-— kh 


" 


G. COȘBUC 























A găsit în urmă satul, 
Pe țăran iel La găsit 
Ocupat cu maturatul 
Curtii. Si cu vorbe scurte 
întră lordul John in curte 
Şi descalecă de grabă 
Far a zice „bun sosit”. 


S' apoi gata de luptare: | 
“Tu iesti Willy Spuker?” — „leu“. 
„Spun că iesti grozav de tare, 

De ţi-a mers cuvânt prin lume, 
leu din Londra vin anume, 

Sā ne punem la 'ncercare. 

Tràntà deci cu tine vreu!" 


Willy Spuker se cruceste, 

Si n orbite ochii-i ard. 

Lenes târnul şi-l propteste ; 
Scuipă 'n palme si se ‘ntinde 
Si pe lord de bràu il prinde, 
Sus odată-l rásuceste 

Si-l asvârle peste gard. 


„O să stau acum cu tine 
Să mà lupt... Mai vrei ceva? 
: A desc 
Spune, ce mai vrei cu mine? 


LORDUL JOHN 


iU ER - amd m 


Lordul John, privind cu jale 
ȘI ținându-se de sale: 

„Să-mi asvarli te rog, creștine, 
Si cel cal, să pot pleca!“ 





s 


Lud 
= 


HE 2— de 


















ef -— E = 
m E -s a H = = = = Së 
ze à - = e — za i = e ja 
ra == SZ - e RR ai A E E 
e = i = ie == i EN = 
e 


== E == = =. m 


z m Tu ox dp lia a; 


Te m si 


(ONIS Zaff vd. diii oam - 
= c po e —— dde um m - 


SONET 


Se zice si sa zis cái un secret 
Al artei, să compui macame-arabe, 
Să ştii să faci o odă unei babe 
Si, fără fond, să faci un bun sonet. 


Deci vreau cu orce pret să fiu poet — 
N'am fond, precum vedeti, şi versuri slabe, | 
Sinjur si număr tropotind silabe 

Si şterg mereu şi şterg si merge 'ncet. 


Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma, 
Dar stante pede eată mal un Vers, 

O, de-aş găsi acum o rimă n uma; 
Dar haid! şi fără rimă văd ca mers. 
leu sute de sonete-ti fac d'acuma! 
Arhangeli, trimbitati prin univers. 



















le capul iei, si pieptul iei — Wi 
O văd acum întreagă, "9 
O strig pe nume şi-i vorbesc, p 
Dar ea să mă ‘nteleaga ? | | pi 
OI 
Cu pieptul plin si des bătând, | | 
Cu fata 'mbujorată, | : I 
A rüsürit dintrun tufis "RI 
Si rade-acum mirata. TM 


De-as fi stiut, cá iesti in deal, 








DE PE DEAL 


„Tu iesti pe-aici? lo te-am crezut B 
Cu oile prin vale! D 
Wert. 


Mergeam pe altă cale !“ 








| 

i 
Suptire 'n trup şi blândă "n grai, mm | 
Şi 'n port aga isteatà, l l 


Lë ==. 






G. COSBUO 


„Pe urma iei in fapt de-amurg 
Dau zori de demineata. 






De-as fi stiut cá n'a venit 
ER S Anume pentru mine, 
B Io n'as mai fi vorbit cu ea! 
B. Dar stiu si aceasta bine, 












Că m'a cătat de mult prin văi 
Pierdută-aşa cu gândul; 

Si dacă nu mar fi găsit, 
Umblat-ar fi de-arândul 


-y 3 F 
& 


ts Foe ye = § 


at as ts 


E 


Intreaga zi din deal in deal 

. Ca cerbul dupà apá — 

Cu greu te scapi de-un lucru drag, 
ȘI prost ie cine-l scapă ! 


— e 
= 


we — - 


Sr get Zoe MST ET 





E 
LN" ud - 
TE" LO ni EN e 


-—— i 


= 


[ma — : res E Es mE 
l Ka Gomm = Fu "-— ny 
Inca ore p" Ey v. 


Eu —— TTA. D 


QQ ee eee E = 


Erw —- 






D 





—— CLE EEN 
ML. o OL 


=. 






bn le si 
H 






















quoc winner ne € e 


^ LN Së , | | 

h. ik " 8 d i 
kr "m i f i | 

A i 

lal 


DUSMANCELE 


Las' ochii, mamá, las' să plângă! 

Tu ‘n leagăn tot cu mâna stângă 

Mi-ai dat să sug, de-aceea sânt 
Nătângă ! 

Dar nam pus doară jurământ, 

Să merg neplânsă în mormânt ! 


Nu plâng, că mi-i de Leana teamă; 
De ciudă plâng io numai, mamá, 1 
Cuvintele iei nu le iau dE 

In seamă ; 311. 
Dar mi-i rusine, si mi-i greu, (HI 
Că scoală satu 'n capu meu. | 


Ea duce sfat din casă 'n casă, i} | 
Că n'am broboade- de mătasă, 





G. COP E UD 


SS n a — € € e er == m = 3 









N'am sort eu flori — si dacă n'am 
Ce-i pasă? 
Nu merg să-i cer si nu-i ceream 
| Si nu-mi va cere neam de neam. 


















Stă n drum de vorbă cu vecine 

ȘI bate 'n pumni: „Să mor imi vine, 

Auzi tu! Să se prindă ea 
Cu mine ! 

Stil, leri la moară ce spunea? 

Că-s proastă foc, si gurá-rea ! 


„auzi! îi umblă 'n cap, tu soră, 
S'ajungă ea Lucsandei noră ! 
LL meargă-i numele! N'o vezi 
La horă? 
Cu sortul rupt, s& nu-l visezi, 
Cái din strămoşi! Ce zic să crezi! 





„Nu Las purta nici de poruncă! 

Ce poartă ea, alt om aruncă. 

Cun rând de haine-o văd mergând 
La muncă, 

La joc şi hori acelaş rând, 

Îl poartă ntruna, si de cánd | 


„Lucsanda-i doară preuteasă, 
Ka-si catà noră mai aleasă 

So ducă ‘n bunuri si 'n duium 
Acasă. 


































DUSMANCELE 


Ea n'a ajuns ori cum si cum 
Sü-si strângă nora de pe drum. 


„Să-şi iee noră pe-o Satanà? 

Că ie săracă si golaná ; 

De ce nu vine, ca să-i dau 
Pomană ? 

Nu-i casa lor, în care stau, 

Si n casă nici cenuşă nau k 


Auzi tu, mamă, câte-mi spune? 
Si umblă 'n sat să mai adune. 
Si câte porecliri pe-ascuns 

Imi pune. 
De-aş sta să-i dau şi 10 răspuns, 
La câte legi am fi ajuns ! 


Ea-mi sare 'n drum, cá doará-doará 
M'apuc să-i spui o vorbă "n poară, 
Si dacă tac, îi vin călduri 

Să moară, 

Să vezi tu, mamă, 'njuráturi ! 

Că ea cu mă-sa-s zece guri. 


Cu gura mă-sa bate-o gloată, 
Şi-i de otravă Leana toată — 
Mi-ar pune capul sub picior 

Să poată. 
Dar lor pe plac io nam să mor, 
Că n'am ajuns la mila lor. 




























G. COSBUC E 


a 
De foame nu dau popii ortul ! | 1 
[o earna singurá-mi tes tortul, o 
Si umblu si io cum socot A ` 
Ca-1 portul. E 
De n'am mătăsuri, am ce pot, A 
Nici bun prea-prea, nici ráu de tot. I 
Mă prind cu ea? Cel sfânt so bată! 
Dar cum mă prind? Ea-i bogată, rt 
Ce haine mi-am facut ca ea C 
Vreodată ? S 
La joc mă poti ori când vedea ; 
Cu fetele de sama mea. ! 
: 
Ori am vorbit cu dànsa glume? S 
O fac de ràs gii scot jo nume? 
| Ori ies, gátità "n ciuda iei, | 
| În lume? M 
li stiu io focul — ochii mei! I. 
Lisandru ie, că alta ce-l? lc 
| Dar ce? D tiu legat de mine? n 
Îl trag de mânecă? Ba bine! N 
| lel vine-aşa de dragul lui 
| Când vine. 
| lo nu pot usa să i-o "ncui, o 
| De stă prea mult, io cum săi spui? fx 
9; 
E 


Sânt io la urmă vinovată, 
Că Leana umblă ca turbatà, 









NUMAI UNA 



























Si câte vorbe-mi aud ieu! 
loti fraţii mă vorbesc de rău, 
Si tata-i supărat mereu, sii 
Ear mama la icoane Bin) | 
Matanii bate, tine post ; 
Mà blastemá : „De n'ai fi fost! Eh 
lesti un pustiu! Ti-i capul prost, 
sit faci de cap, Ioane !* 


Imi fac de cap? Dar las' sá-mi fac! 
Cu traiul io am să mă 'mpac, 
ȘI io am să trăesc sărac, 

Muncind bătut de rele! 
La frati io nu cer ajutor, 
N Că nam ajuns la mila lor — n 
B Si fac ce vreau! Si n'am să mor 
De grija sorții mele! 











Mà 'ngroapá fraţii mei de viu ! 
Legat de dânsa, io să ştiu, 
Că am urâtei drag să-i fiu? | 

Să pot, ce nu se poate? | 
Dar cu pământul ce să faci? : 
Nevasta dacá nu ti-o placi, 

Le dai in tráznet toate! | 








Ori ieste om de sila cui 

Să-mi placă tot ce-i place lui? 
| Asa om nici Vládica nu-i LM 
| Si nu-i nici împăratul! - BM 





te vrea | 
a mea 


a 


Í 


G. COSBUC 


gá una ai 
Decât să mă desbar de ea, 


i 


Mai bine-aprind tot satul! 


z 
= 
i 
o 
ab 
= 
E 
X: 
— 
= 
rh 
xS 


Mi-i dra 


P M V VLLL WË wen 


g a — — — ——. M e: — J e > 
DE N ve ap > E E op Lu ee EI ge, EE E, ya pe 
== , e E E — — = PM ^ = E za Da & IT * Be 
3 | "SI E i D 
= ~ ; BT e ere, E 


L pe Be b ecc "eg d E E Tee 
4 ERR: — — = Ei EX. 
ma pe pie EEA ee UE o Set "EE a m e 





= = 
E m 3. ap d a eg, n Moe ac 








Em ' "PER 
CR H SE 


A oa 


te 
"dita zia 





& 
u 
- 
ZS 
o 
t 
2 
[e 








VORBA ALUIA 


— ZICÁTORI EXPLICATE = 











|, Nici în clin nici in mânec 


Aproape toţi rostim rău această zică- 
toare din mânec făcând mânecă. De 


manului. ori ale anteriului — a fost uşor 
| s& amestecăm noțiunile mânec s mà- 
i necă, crezând că dacă vorbim de clin ie 
natural să vorbim şi de mânecă. Dar zică- 
toarea nare a face nimic nici cu clinul 
hainei, nici cu mânecile iei. 






EE m mm once oa EE —— = 























Clin ie vorbă veche, de origine sla- $ sc 
vonă si insemneazá „povârniş“. Corespunde Mi (|; 
pe deplin neologismului „pantă“. Tàranu! f pi 
vorbește de ,clinul dealului“, de ,clinul M c: 
apei“, etc. Orce drum din deal in vale ie @ c: 
clin. — Mânec ie vorbă latinească & Bg U 
însemnează „a te scula de cu noapte ca @ tr 
să pleci la drum“. Vorba aceasta începe să g di 
dispară ; ni se păstrează încă in proverbule lg ni 
„cine mânecă, nu intuneca*. „Mânecatul de 
dimineaţă si însuratul de vreme nimănui fM oc 
nu strică“ si in locutiunea „pe mânecate“. 
Drumul ţăranului ie pe dealuri, iel mânecă 
deci ca să urce dealul şi să scoboare earás 
în vale până nu întunecă, până nu-l apucă 
noaptea. Prin asociație de idei, a mâneca 
ie sinonim cu a urca dealul. Manec ie @ ; 
drumul la deal. În Bănat se numeşte orce 

suis pe deal „mânecul dealului“. `, | 





= 
- 
fs 


Deci zicátoarea are înțelesul: „nam fj c; 
cu iel de-a face nici pe drum la deal, nici f — 
pe drum la vale“. Explicarea zicátoarei le 
asta: Când drumul la deal (mânecul) 1e f tr 
greu si boii nu pot urní carul, țăranii in- f ® 
juga patru si şase boi, dela alte care, sig La 


ei 
mr 










VORBA ALUIA 55 


-——— Á—: — rm c-—— Bee 0 m —————9D989 —— 


| scot asa pe rànd carele in deal La vale 


(la clin) is împrumută lanţurile, ca să im- 
piedece roţile. Táranul, fie cât de străin, 
când vede pe alt ţăran că nu-şi poate scoate 
carul în deal, is desprinde boii şi-l ajută. 
Un om care îl dusmàneste, ori un targovet 
trece pe lângă táran sil lasă neajutorat in 
drum. Cu aceştia țăranul ,n'are nici in clin 
nici în mánec*, sánt oameni care nu. fac 
cauză comună cu iel: nu şi-au prins nici 
odată boii la un jug, nici la deal, nici la vale. 


2. La botul calului 


Sant frumoase zicătorile Românului, 
când făcând aluziuni la temperamentul sau 
apucăturile unui om, vorbeşte de calul lui. 
Ingamfatul „vorbeşte de pe cal“, omul sigur 
„vorbeşte din sea“, istetul „bate seaua să 
priceapă eapa,^ prostul „umblă să tacă uşor 
calului” 1), cel constiu de sine „Ştie cum să-şi 


t) Povestea-Vorbei: Un Gran prost mergea că- 
lare ducând pe umeri nişte desagi grei. Altul il in- 
treabă : „leşti prost, mà? de ce duci desagii in spate 
$i nu-i pui pe sea!“ Cela răspunse: „De! nu sânt 1o 
calului destulă greutate, să-l mai incarc gi cu desagii ? 
Lis, să duc io desagii, ca să-i fie mai uşor calului!“ 


cm --— —— ———— ee ne eee ee — "o —-—À EE "er m rA 


a 
- TT 





- - —_— 

uae Oe m we e QS GA. cU ES Gem RN — — — ——. E — Se — "gie Se M cm = == 
d = —— = 7 SS — mmm - -——— == - i j = - - = EE 

pă EL a 1 IX ox z "7 MM = DEN E "T 2 ! — e = - E " 
i = -— = z a T — — n D=. i m =: " : - Ex we - — " x R -" D ni 


a 
= ————— — — MÀ — ————s—ÜP—) 
mu E n a d = 
e ze pe pm 


a E lian "ote -p E a a = = 
w E 2 = = : i : È = = 
e = — = — j se : ia - m 

















— HN E e H 


s MN 



















3. 


— 


(mm E s a 
P cca dili n M 


G. COSBUC 


joace calul^, ear nevoeasul ,a ajuns din| 
cal măgar.“ 
„La botul calului“ ie un tablou idilic. 


„A cinsti la botul calalui* însemnează a! 


bea cel din urmă páhar. Țăranul „Sa cin- 


stit^ destul cu finii si cu cumetrii, le gata! 


de plecare, dar înainte de a incáleca, tinan- 
du-si calul de frâu, ie silit să mai bea un 


păhar, cel din urmă „la botul calului“, „A 


bea la roată“ cu înțelesul de „a fi beut de 
stul, a fi beat“ are aceeas origine: Înainte 
de a se sui în căruță, stând gata să pue 
piciorul pe butucul roții ca să se avente, 1e! 
mai bea un păhar. Am auzit şi „a bea la 
toartă“, dar nu înțeleg expresiunea. Poate 


„toartă“ să fie născut din „roată“, ori poate 


are o explicare: nu ştiu. 


3. Cu catel cu purcel 


„A plecat cu cátel, cu purcel* însem- 
neazá: a plecat cu tot ce-a avut, cu toată 
casa, pentru totdeauna sau pentru cătă-va 
vreme. Deci are si înțelesul: a te muta, 
a-ti schimba locuința. 





















VORBA ALUIA 





| Y ! 3 | | i | 7 j Te 
w Cátelul si purcelul nu sant, lucrürile ~ 


cele mai de căpetenie la o gospodărie, ca. 


B să ajungă prin importanţa lor proverbiale, 


B nici nu sânt asa de nebagate in seama, incah ti mti 


inf mitatil, ca „firul 
. Se audă;în popor  , 


n. să exprime notiunea 
ta BI de păr” si „firul de ata” 
nB și altă zicătoare: 
B cu cociorvă“. Asta o înţelegi mai lezne: 
A vătraiul şi cociorva sânt lucrurile cele mai 
le. MO ieftine si mai usor de găsit. Când ai plecat 
10 [3 luând si pe aceste, ai plecat luând tot „până 
ne Si cuiul din părete.“ 


e! | Tabloul cu cățelul si purcelul ie luat 
lali din viata nomadă a Țiganilor de lae. Ti- 
teg ganii au o deosebită dragoste să crească 
te M purcei, ear câte un cane isi tin, rogu-te, să 
M le păzească tabera. Purcelul și cățelul sânt 
toată averea acestor Tigani: când se scoală 

B satul asupra lor, ori îi urmăresc autorităţile, 
Tiganii o rup la fugă lăsându-și, la primejdie, 
și căruțele şi nevestele şi copiii, dar cățelul 
tă g si purcelul nici odată. Stiu Tiganii, că numai 
va | aceste două dobitoace i le-ar Ina Românul, 
ta, purcelul că-i frate cu slănina, ear cățelul 
că-i bun si iel la casa-omului Dar cu ca- 


= 


„A GG cu -yátraài si SC 





— = x 
= E = 
Pss T Pao! 
mm. 
ms L. m E 
Re .-Hc A —Au- -—— a‘ 


[SS — HN E = 


— 
— 





























me: e -— áo | "Mi C—O eg — = 
- 4 = 
E = a "See dt 


G. COSBUC 

rutele hodorogite si pline de zdrente si cu 
dărloagele de cai, ce să facă Românul? Prin 
sate vezi trecând cárutele Tiganilor încet si 
rânduite; copiii ,invascuti, cum din mame-au 
fost născuți“ alergând pe marginea drumu- 
lui, ear dinapoia carutelor fără exceptie le- 
gati de câte o sfoară vine încet cățelul me- 
lancolic si purcelul flegmatic. 

Felul de-a trăi si de-a gândi al Tiga- 
nului a dat homânului cea mai bogată ma- 
terie de satiră si glumă. Proverbial a ajuns 
Tiganul în zicătorile: „Şi-a mâncat omenia 
ca Tiganul biserica“, „s'a obișnuit cu răul, 
ca Tiganul cu schinteile*, „s'a înecat la mal’ 
ca Tiganul*. 


4. Lasă-l in moarea lui 


„Nu-i cunoşti tu moarea lui“, sau cum 
zice fals Creangă „n'ai băut din moarea lui“, 
si tot asa de falş Ispirescu: „nu i-ai mâncat | 
moarea“ însemnează : nu-i cunoşti firea si 
năravurile. Când laşi pe om să facă ce ştie, 
cum îl taie capul şi-l trage ata, se zice că-l 
laşi in moarea lui. Acelaş înțeles: a-l lăsa 
in apele lui, în banii lui, în boii lui 
















VORRA ALUIA 59 


Cuvântul moare ie latinescul m o- 
rem (obicei. nărav; la Cicero, „o tempora, 
o mores!“) si nu se mai întrebuințează în 
limba de cât in zicátoarea aceasta. 


În Ardeal s'aude des „sânt mâncat de 


| moarea lui“, o vorbă aproape stereotipă a 
femeilor care se plâng de traiul rău cu băr- 


batii, ori a slugilor care se plang de stăpâni. 
Expresia „a fi mâncat de moarea cuiva” 
ie croită după felul metatorelor: „sânt mân- 
cat de necazuri, mâncat de griji, mâncat 
de rele“ etc. Confuzia zicătorii a produs-o 
omonimul moare. Cuvântul moare (cu 
intelesul zeamă de varză) a circulat mai 
des decât moare cu înțelesul de naray, 
astfel noțiunea din urmă a omonimului a 
inceput să dispară, mai ales că vorba lera 
strimtorată şi de sinonimele sale (nărav și 
obicei). De aici se explică de ce zicem „nu 
ram beut moarea*: credem că vorbim de 


zeamă de varză. O adevărată curiozitate 1e 


confuzia cu a „mânca moarea cuiva“. Ko- 
mânul a zis „ma mâncat moarea lui Nico- 
lae“, câtă vreme jera constiu că moarea 


însemnează obicei; perzând însă această 


es . "i 
= = S - bes E TW 3 
zb 3 — a - 


=. = 2 — À 
= E ct "ër mg r —" jc ce" a mme, —H—— — H aS Se mr ` à aH e : — 
— 3 E e L M_n S - i: ` ; 
EM I - 





ee al X" Gus ape nd" 


a Cl oa ať — ` ze 
Se 





qM] — e, 










G. COSBUC 


constintá, n'a mai înțeles zicátoarea. A rà 
mas zăpăcit. Cum adecá? Moarea mà mi 
nàncá pe mine, nu jeu mănânc moarea? 
A catat deci să schimbe vorba, să-l dea in 
teles logic, şi-a zis: „am mâncat moarea lui 
Nicolae“. 


De altfel şi la Creangă şi la Ispirescu 
se găseşte zicătoarea corect redată in có 


te-va locuri. 


9. Opt cu a brânzei 


„Du-te opt cu a brânzei“ ie o injuratura:| [S 
du-te unde vrei, că putin îmi pasă, „du-te 


măcar la dracul. Cu acelaş înțeles; du-te 
pe unde şi-a spart dracul opincile si pe 
unde şi-a întercat copiii, du-te unde şi-a dus 
mutul eapa si surdul roata şi să te întorci 
cand te-oi dori ieu! 


În poveşti se zice des: „şi sa dus 


câte zile-s întrun an“. În colinda pluguso- 


rului : 
Și s'a dus nenea Trojan 
Câte zile intr'un an, 


ear în vorbirea zilnică auzi zicându-se: sa 


dus câte zile 'n postul mare, sau: cât ţine 





























ipe 


bu: 































VORBA ALUIA 


ostul mare. Zicătoarea „opt cu a brânzei“ 
spune tot acelaş lucru. Postul-mare tine 
sapte săptămâni. Întâia săptămână înainte 
le postul cel mare — ie numită săptămâna 
brânzei, căci in această săptămână nu-i oprită 
brânza. Prin urmare, zicătoarea spune: du-te 
sapte săptămâni ale postului şi opt cu sáp- 
timâna brânzei. Adaosul „şi nouă cu a 
ouălor“, cum s'aude prin Muntenia, ie fals. 
Poporul din alte părţi nu cunoaşte această 
intregire fără rost, căci o săptămână numită 
a ouălor nu există. Chear dacă pe unde-va 
sar numi asa vro săptămână, ea nar fi à 
-telinoua înaintea Paştilor, ci tocmai a Paştilor, 
-tolicici atunci se fac ouă roşu. Dar săptămâna 
peiPaştilor pretutindeni ie numită „luminată“. 
lus daosul s'a născut, se vede, numai din 
rci pricina asonantet. 











ra: 


6. l-a suflat in bors 


lus 
SU" | Înţelesul : a supăra pe cine-va, a-l lua 
pe dinainte, a-i face în ciudă, a-l lăsa cu 
buzele umflate. 


Haminte unde — că zicătoarea se explica 


Am cetit unde-va — nu-mi mai aduc . 


L - 
x: E 
eS o -—- 7 ED o e ` rm e: =e E -— 
- 








|| 
a 1 
q 
i 
i 
v 
Wl 
| 
| 
1 
LN H 
| U 
E IER 
EI 
| | 
a | 
A 
[ h 
IN 
| 
" 
W 
pi 
! kk 
| 


G. COSBUC 


— — 
— = — = 





asa: jeu am o mâncare mai bună, tu ai 


borg; ieu nici nu mă uit la borşul tàu, il 


despretuese si suflu in iel. 
Explicarea ie cu totului tot neadevărată. 
le departe griva de iepure. Originea zică. 


toarei trebue căutată în credințele şi obi- | 


celurile ţăranului. 


Mai întâi să lámurim o credinţă. „A | 
sufla“ in zicătoarea noastră are înțeles pro- 


priu: a sufla în borş, cum sufli în foc ori 
in mâncarea ferbinte. ,Suflarea“ omului ie 
o putere tărmecătoare, căci „sufletul omului 
ie dela dracul“ (suflet în înțeles fizic, aerul 
respirat). Dumnezeu are duh care înviie si 
sustine, omul are suflet care vrajeste si 
distruge, ear animalele au lease: duhul ie 


spirit imaterial, sufletul ie ŞI spirit si ma- | 


terie, ear bleascul ie numai materie (aer). 
Duplicitatea sufletului omenesc „a făcut-o 
dracul în ciuda lui Dumnezeu“, şi ie de 
înțeles mirarea Satirului din poveste, care 
nu vrea să facă továrásie cu omul si se 
sperie când vede că dintraceéas gură omul 
suflă si fierbinte, ca să-şi încălzească mânile, 
ȘI rece, ca să-şi răcorească ciorba. „A sufla 













































~VORBA ÁLUIA 


<= 


peste voinici“ însemnează a-i rapune, de 
 Maceea, in poveşti dau vrăjitoarele poveţe 
celor ce vreau să facă vrun rău vitejilor. 
,Unge-. cu unsoarea asta pe la gene $i 
suflài de trei ori peste ochi, cà va adormi 
| buştean“. Baba, care se teme de cânii na- 
vede, n'aude na-greul-pământului, dă voini- 
cului trei fire şi-l roagă să sufle peste iele; 
puterea cânilor a fost vrăjită si de geaba-l 
sumuta stăpânul, căci iei nu se mișcă din 
loc. De obicei voinicii adorm când ie pri- 
mejdia mai mare, căci „suflă peste lel” un 
vânt trimis de zmei, sau zmeii însişi sant 
vântul. Si caii au această putere — dar 
* ÎI numai cei năzdrăvani: pe o nare suflă foc 
ȘI Mia infierbinte baea feciorului de împărat, pe 

cealaltă suflă crivat ca să răcorească baea 
Glen Cosinzenii. 


0 Noi, targovetii. suflam în apă, in vin, 
jo Bin bere, ori ca să depărtăm praful de pe 
re suprafaţa lichidului, ori numai aga. Táranul 
o însă, ferească Dumnezeu. lel varsă câte-va 
ai | picături „de sufletul morţilor“, ca să depăr- 
teze praful de pe suprafața lichidului, în joc 
sau de distracție nu suflă nici odată. Băr- 


. 
a 
—-—- ee _ — dümml 77 ` ` m c s — EE T ENT CHE mai 


. [ 
hl E mr fm: —— o ge me, = " 
E 
= 





ZEN SP MÀ e 
LE 
= 


M im me m R8 - c. — c i i 
A = . mmm - = E - a i E 
" E —_ gf ge 


"ee Eee om 
= — o "m L 
- 1 — M : 


-pm eh "7 mg mmer 
1 - " 


= = 





-— ——— -— om — 


ZEN "pF m o mm 


UICUEONEEO P -— nr —E B— — ————À— ——H po — — ge wv -—PHÀ € 7 
prm —— E XM ua — a a 
Je = m a = = "1 





E - e = ap 
» NW" e = * 
= - == Ss e = = 
—— —|M Hu — D eg CNN c m 


= s e - - E 
— à = —_ 
i 


G. COSBUC 


= - MH HÀ — 


batii sânt mai ,abusivi^, ear cei ce au a 
face cu orásenii suflă si In vin si în apă, 
ca si in bere, ca să depărteze spuma.  Fe- 


meile se tin însă ca orbul de gard de această - 


credință, si foarte des întâlneşti tárance 


care nu vreau să sufle nici măcar in lumi 


nare ca so stingă, 


mm 


Când taranca pune bors, iese în curte 
ori în stradă si trage de ureche ori de cap 
pe cel dintâi creştin, ca să se înăcrească 
borşul, cum sa înăcrit omul de supărat, 
că-l tragi de păr. „Acru borsu!^ zice ea. 
„Acru să-ți fie!“ zice râzând cel tras de 
ureche, dacă ie om al casei sau un prietin. 
„Pa fie-ti al dracului borşul!“ zice supărat 
altul. Acesta, tocmai fiind-că înjură, ie „omul 
borsului*, căci táranca l-a ,inácrit^, asa 
cum ar vrea să-i fie borşul. Dacă cel tras 
de cap ie om de-al.casei sau o, vecină, ori 
o cumátrà, începe să fugă spre casă, taranca 
după iel, si dau năvală 'n odae pe intrecute. 
Vorba. ie: cine ajunge mai întâi să sufle în 
bors, Dacă suflă stăpâna casei mai întâi, 
o să mănânce borşul în pace; dacă nu, are 
să 1 se întâmple cine știe ce supărare pe 




















ne 





VORBA ALUIA 


———— 
































= LIA AG |) mm mm mm =m 


m —  — —— E E co M —X E. ——————————X—9ÀP TN — MNT 


a BI vremea cât va tinea borşul. Si de obicei îi 
i, lb vine vro supărare — căci lele vin multe — 
- Baar nu din pricina suflării n bors. Táranul 
à W crede asa. „Si cumătra asta a noastră vine 
e le la noi numai ca să ne sufle "n borş“, 
i Madică să ne prevestească rele. 


7. Pe de-asupra ca fuiorul popii 


p Intelesul zicătorii „pe de-asupra ca 
M fuiorul popii“ ieste: a face un lucru de pri- 
^ Msos, a da ceva fără nici un scop. 
^. g Zicătoarea face aluziune la tuiorul pe 
le B care-l dau creştinii pe la Bobotează popil. 
Ín oraşe popii „botează“ creştinii pe fe- 
it Mare lună odată; la sate numai odată pe 
U Ban, la Bobotează. Orásenii dau popilor bani, 
4 Bsatenii însă — după obiceiul locului — ori 
5 am si grâu, ori grâu și miere, ori vin și 
 Wpâne,ori toate de-odată. Mai rar dau si câte 
* Mun fuior. 
We La Greci si la Romani exista credința, 
n că morţii au nevoe de un ban şi de-o lu- 
i, Mrmănare: cu banul să plătească trecerea pe- 
e iste raul Stix, ear cu lumănarea să-şi lumi- 
e [neze cărările prin Infern. Această credință 
b 
























gü G, COSRUC 


i — =a = E Ess ———ÀEAN 








a influențat si asupra crestinizmului: lu- BE ca 
mánarea mortului a fost primită ca o quasi- lil, 
dogmă in biserica lui Hristos; banul de tre- Mi io 


D 


cere peste raul Infernului a rămas ca o cre- M ni 
dinta d poporului. | D r 
Preoţii creştini au mers mai departe. $ lu 
lei au spus, că morții nau trebuintà nu- $ m 
mai de ban-şi de lumănare, ci şi de màn 
care, de beuturà si de îmbrăcăminte. De $ ac 
aceea ici au cerut creştinilor grâu, vin și B ic 
fuior — pentru că tot ce se da popilor, sc M ce 
dă de sufletul morţilor, adecă pentru ne- M di 
vole sufletelor de pe ceea-lume. Bazată ie 
această pretenție a popilor pe vers 35—30, M ta 
Cap XXV din evangelistul Matei: ,flamand M de 
am fost, si m'ati sáturat* (grâul), ,setos am M di 
fost, si matt adápat* (vinul), „gol am fost. l in 
si m'ati îmbrăcat“ (fuiorul), „străin am fost, M m 
si mi-ati arătat calea“ (lumănarea), „în tem- B be 
nità am fost, şi ati venit cátrá mine”. 
ih Astfel si grâul, si vinul, si fuiorul, si BP; 
Estul lumănarea au o origine biblică; numai ba- fte 
uma nul nu-şi poate dovedi originea biblică, de B m 
cat poate prin semistihul din urmă: „Si M si 
ati venit cătră mine“, căci se stie că banii fi tr 










| 
| 


EN us | SN NO qud CN 
şi de lumină, nu spune însă nicăin cá au 


VOREA ALUIA 


cam vin cătră popi. Explicarea banului, 
precum am spus, trebue căutată in mito- 
logia greco-romană. Mierea care se dă po- 
pilor, a intrat în stol prin uzurpare de drept: 
ar trebui să dăm popilor ceară de facut 
lumănare, dar popii au găsit că ie mai bună 
mierea decât ceara. 

Pănă aici. sânt toate lămurite. Dar 
acum ie întrebarea: de ce tocmai fuiorul 
ie lucrul de prisos, ie „pe de-asupra"? De 
ce n'ar fi rràul, ori banul, ori mierea pe 
de-asupra ? 





Explicarea — cred ieu — trebue cău- 
tată în credinţele bogomilice. D. Hasdeu a 
dovedit cu mai multe dovezi în „Cuvinte 
din bătrâni“, că eresul bogomilic a stăpânit 
multă vreme între homâni sia avut foarte 
multi închinători. Însuşi Petru Rareş iera 
bogomil. 

Prorocul sectei bogomilice iera apostolul 
Paul; toate vorbele lui din Epistole se in- 
terpretau ad litteram. După vorbele lui Paul, 
morții au trebuintà pe ceea lume de hrană 


trebuintà si de îmbrăcăminte. Bogomilii ce- 
Bo 


— A = A - , 

pe — a DM m "SR RS NN. TL a am "P pa a ati înca 

LE. o o Eh —— (———————————— a ——— : ; — cn 
ap —— ger: . T - i — e " a Ce —— m = A E e 





H z: > a E e a — +S wmd TO = 







S 
eee mg —— A Ee = 
— a -= — —— 


DEN 
Li 

































G. COSBUC 


— — -— 


— === = eg 
= == = 


reau desfiintarea hainelor chear si in vieata 
Ch pământească; unii dintre preoţii lor făceau 
mare propaganda, ca oamenii să umble go). 
fi „Gol m'am născut si gol voi merge pe ceea 
lume“, zice biblia. Prin urmare morții umbli 
goi, ear Paul întăreşte aceasta credință, nu 
il vorbind despre ea, ci tacand. 
EN Acum dacă morții nau trebuintà de 
Lë haine, pentru ce să dea popilor fuiorul? 
pA Căci nu popilor dai fuiorul, ci morţilor. 
i Secta bogomilică a înțeles de ce dai popi 
vin si grâu — mai ales că acestea lerau | 
| pi tot-o-dată si simbolul trupului $i al san- 
| Ü Tal gelui lui Hristos —, a inteles de ce le dai n 
| ceară si bani, însă n'a putut înțelege și | 
NI n'a voit să înțeleagă : de ce le dai fuiorul. 
Fiind-că obiceiul dării fuiorului iera o da- | 
torie la ceilalți creştini, secta bogomilică 
lu vedea intracest obicei un lucru de prisos, 


SE pentru iei întradevăr fuiorul popii iera pe 


de-asupra. 

În resumat, părerea mea ieste, că a- 
ceastă zicátoare ie de origine curat bogo- 
milică, si ea ie o mărturisire mai mult a 
existentei bogomilizmului între Români. 





























VORBA ALUIA TE 





8. Burtá de popå 


4 
a» — x per Te ZS "E mpi 
ao EL — Bad = = 


ju 

T Potrività vorbă! Adevăratul egoist si a 
. - a a * , Gr | i l | 
T epicurean are de obicei burtă de popa. lel Hh 


la trăeşte numai ca să mănânce și să omoare | 

vremea lui Dumnezeu, ear de alti habar | 

nare: iel închină, iel bea, căci milă i-o fi | 

find de alti, dar de iel ise rupe inima. 

|? Nemţii au zicătoarea: „a trái ca Dum- | 

B nezeu in Francia“, voind să arate cà un | 
| 





T. | 
$ cutare orl cutare traeste nurnai pentru sine, | 
m B mănâncă si bea cât opt şi duce lume albă | i 
o M din munca altora, acesta ie omul numit 1 
aj .burtá-verde*. Adevărat, în -Francia (dar | | 
s B toţi popii catolici de ori şi unde) au leiuri | He 
iL @ de la stat, nu muncesc nimic si sânt ro- | 
a- @ tunzi de grijă multă, căci de familie n'au să * UN 
. B îngrijască, ear creştinii au să se tacă luntre | 
s E si punte, ca traista popii să fie totdeauna | i 
De | eu gráunte. | | i | 
Popii tuturor religiilor, câte au existat Ln 
a. | şi există, au trăit cu puţină muncă şi cu E 
o- B mult belșug. Vorba noastră „burtă de popă“ | 
4 | iera cunoscută si Latinilor: intro comedie n 
H 


latină se vorbeşte de „Popa Venter*, tradus : 








„popa burtă“. Se vede că ŞI Romani luaseră 






















| pe popa ca model de om care trăeste bine 
H am si numai pentru iel. leu nu sustin, că vorba M | 
B M noastră ie moștenită dela Romani — deşi 


[ | poate să he, — 10 cred cà nol am creat-o, | 
cum am creat si altele despre popă. | 
H Popii din veacurile trecute — cu deo- M | 
| f sebire călugării, nişte pàrliti de grecotel — | 
| 


In lerau oameni peste măsură ipocriti. Bizan- 
ki tizmul ie exprimat de poporul nostru în 


| T clasica zicAtoare : „mănâncă sfinți Si Scuipă ` 
t | 


IN draci“. Popii, care de obicei ierau „în gură 
l cu Dumnezeu si la inimă cu dracul“, una | 
| nl spuneau si alta făceau, lerau oportunisti | 

| de cea mai rea specie, si avea deci ţăranul 

(H dreptate să ia pe popă ca tip de om ne- 
| statornic: „Uite popa nu ie popa“. Toate M : 
hi observatiunile, făcute asupra caracterului M ' 
1 popilor în curs de veacuri, .le-a cristalizat l 

| taranul intro singură povata: „fā ce zice 
Di popa, dar sá nu faci, ce face iel !* ; 
Stràmosi nostri in slăbiciunea lor 
pentru rehgie au facut păcatul, că cele mai 
irumoase moşii ale țării le închinau mână- 
stirilor greceşti de la Atos, asa că intro 




























VORBA ALUIA 





ee -— fe — 


H 

cW vreme pâmântul românesc, aproape jumà- 
IG tute, iera dat de pomană. Grecilor. Aceștia 
al làáceau sat pe spinarea Homáànului si lerau 
si B casă aici la noi, căci ierau pe moşiile lor. 
o, @ Legea iera să ne mănânce capul, daca nu 

am fi avut câţi-va domni, care au văzut 
0- prăpastia. Gloriosul Matei Basarab a pus 
— nai cu îndârjeală piciorul in prag și le-a 
n- tăiat Grecilor apa de la moară. Ţăranii ie- 
in rau parte robi ai boerilor, parte ai mana- 
à stirilor. Călugării înşelau poporul cu tertipuri, 
rà il fürau şi-l scurtau pe nedreptul, si a pol 
E pretindeau cucernicie si respectarea demni- 
st tatii de preot. Taran, robi ai boerilor, cáu- 
ul BM tau dreptate la divan, ear dreptatea jera 
B- „adă-l şi-l desbracă si bate-l la pieioare 
te M să-i vie mintea la cap“. Boerii cu durere 
ul de inimă apărau pe țărani şi căutau drep- 
at tate la Împăratul, îi mângăiau cu Dumne- 
Ge zeu. Bietul țăran se scarpina in cap ȘI 
zicea: „Pănă la Împăratul rabzi încăcratul“, 
ear robii mânăstirilor adáogau: „ȘI pana, 
la Dumnezeu te mănâncă sfinții“, 


d- Românul nu vede cu ochi buni pe 
popa, isi bate joc de iel, popa je subiectul 





T ERAT 
* 2 ppg e um ERE 


D 

| L 

a i 
i 

| DA 

TL. 

l | 
| 
| 
La 
[| 
ii! 
LET 
| 
LS 
I 
AA 
pi 
IB 
bk 
n 
pi Dä 
Jä 


G. COSBUC 

























celor mai ironice snoave. ba popă a ajuns 

Și pează rea, căci ţăranului, care întâlneşte 

în zori de zi un iepure ori un popă, toati M < 
ziua-i merge rău, căci a luat dracul stapa- Mi ^ 
nire pe ziua aceea: Afară de Spanioli, nici A 
un popor nu-si bate joc de popi ca Ro- 
mânii. Bine înțeles: nu de popă ca repre- | 
zentant al bisericii, căci în punctul acesta | 
Românul ie virtuos, ci de popă ca om care 

nu munceşte nimic şi-şi minte profesia. le 
deosebire între vorba „preot“ si „popă“; 
acest din urmă are după locuri o nuanță | 
de dispreţ si de injurie chear. In fata umi- B + 
br si a prigonirii din partea popilor, Ro- $, 
mánul n'a avut altă armă de cât ura si g ; 
ridicolizarea. | 


Astăzi țăranul ie împăcăt cu popi, | 
ura sa stins, dar dragostea de-a-si bats joc M ' 
de iei sa perpetuat, căci firea ţăranului B ! 
roman ie glumeatá. Azi nu se pot naşte M ! 
zicători despre popi, ca în veacurile trecute, M ‘ 
poate cel mult câte una ca: „Sus, părinte, 
că se udă evanghelia“ sau ,Dà-ti, popo, pin- B : 
teni şi bate-ti eapa cu călcâiele“, si altele M < 
cam aşa în care de multe ori popa figu- 









TVORBA ALUILA 73 





rează tot asa de cu dreptate ca şi Pilat 
in Credeu. Azi popa ie supus acelor nevoi 
ca şi ţăranul. So fi împotrivit popa la 
această egalizare şi n'o fi vrut să plătească 
biruri, dar vorba: „a plăti ca popa“ 1e már- 
turie că ori a vrut, ori nu, a trebuit să 
| plătească, ba încă ,tocma pe tocma'. 


9, le pecetluit cu roșu 


Zicătoarea se aude mai des prin păr- 
tile sudice ale Ardealului, cu deosebire in 
tara Oltului. În Muntenia am auzit-o de vro 
câte-va ori. Scrisă n'am văzut-o. Înţelesul 
iei ie: a fi sigur de un lucru, ex. ,Iti da 
[on banii îndărăt?* — ,A-sa! le pecetluit 
cu rosu!* Sau „Crezi, cà ai să cástigi pro- 
cesul? — „Ba bincà nu! le pecetluit cu 
roşu !* Originea zicátoarei — o bănuesc nu- 
mai, dar nu o discut — ie de căutat in 
obiceiul domnilor nostri din veacurile tre- 
cute de-a pune pecete rosie pe hrisoave. 
Numai domnii intrebuintau astfel de pecete, 
când iscăleau cu mâna proprie; funcționarii 
statului dădeau hârtii pecetluite cu ceară 






























74 G. COSRUC 
galbenă. Cantemir in „Descriptio Moldaviae“ : 
spune, că atât în Muntenia cat si Moldova gg | 


nu iera. nimănui iertat să pecetlueasca cu 
ceară roşie, căci acest lucru lera prerogativa | 
Domnilor, iera pecetea gospod. Acest 
lucru îl spune si episcopul Paul de Aleppo, 


care a trait pe la sfârsitul veacului XVII, | 
pe la curtile lui Mate) Basarab si Vasile @ ! 


Lupul. Confirmat ie lucrul si prin hrisovul 
lui Dobromir banul Craiovei (1569), precum 
ŞI prin cartea marelui vornic al Terii Romà- | 
nesti G. Rustea dela anul 1569 (amândouă 
publicate de d-l Hasdeu in Arhiva istorică 


a 


a homâniei, tom. |. partea IL, p. 30). 


Cu adausul „si-o nimică!* Zicătoare M ! 


de proveniență ardelenească. le respandita : 
prn Moldova; prin Muntenia saude mal rar. M | 
ca născut asa. De cate or Românii din | 
Ungaria se miscau in veacurile trecute ce- p: 
rând pământ si reforme agrare, nobili un- M : 
guri le fágádueau a treia parte din bunurile | 


lor. ca să-l linisteasca. Nobilii discutau ce- 






























VORBA ALUIA 75 








stiunea, pentru ochii lumii, dar lucrurile ră- 
mâneau baltă. Fiind limba parlamentară 
cea latină, deputații vorbeau de „tertia 
pars domenii“ (a treia parte de pământ). 
Românii au auzit azi, au auzit mâne de 
tertia pars si au văzut că totdeuna au 
fost traşi pe sfoară. Când le mai fagadueau 
nobilii drepturi, Românii ziceau: „Aș! Ne 
dati earăş tarta-parta!* Vorbele au ajuns 
zicătoare. „Vorbeşte si iel tarta-parta!” se 
zice despre unul care spune fleacuri, ca no- 
bilii unguri care vorbeau ca să fie cu vorbă. 


11. Altă căciulă 


Cu înţelesul: asta ie altă vorbă, altă 
socoteală, altă stare de lucruri. 

Din obiceiurile si credințele poporului 
nu se poate explica zicátoarea. Căciula 1e 
simbolul barbatiei si al cuminteniei. Un om 
cum trebue să fie, ie „Român cu căciulă”, 
nevoeasul „nu-i vrednice să poarte căciulă“, 
ear despre omul strâmtorat din multe părți 
se zice, că „i-a fătat pisica "n căciulă”. 
tomAnul nu-şi ia căciula din cap înaintea 
ori si cui — mai ales Ardeleanul nu; țăranul 


= 
D 
a * = 1 L 
Z ca = = 
a BI E eS; = P roa ER s I ome 
- d 3 m — = = dm — -— A z ES e -am ee 
" P === - : p b e E — e um = 
= — e 3 "S E n = = = 
— n me : z = — a = = - F ? = — s = 
- —— = o La. : = = E E " 
E = e = m LE — — = La - = 1 -— 


— amm "ymo we 7o =. 


arm 
— 


- - - = = - "x 
z Se o pma = LS MU um ne CUM i == 










— X ——À —— —— EE 





LEO c e E 


76 G: COSBUC 


E a mm —— — e e = m m M 
j m = Re. a" 


din regat ie mai umilit, căci nevoile şi cio 
coii iau robit mândria națională — şi de- pop 
aceea ie asa de despretuità .caciulirea” fete 
A te căciuli ie a te tara, a trăi din ms: 
farfuriilor de la mesele boeresti, a sărutafături 
mâna care te bate. ,Pune-ti căciula "nainte Bur 
si te judecă singur“ zice țăranul, pentrucâ Kan 
omul cinstit rămâne rusinat în fata căciulei Bop 
şi-şi cunoaşte relele şi bunele, căci „la așa tea 
cap, aşa căciulă“. Nu tot omul care are... 
căciulă are si cap, dar „cine are cap, arc 
totdeauna căciulă”, E: 
Vorba „altă căciulă“ se vede că-şi are Mea 
originea în panglicăriile comediantilor dech 
balci, care mănâncă hârtie si scot gologanilinin 
din gură. Tot de aceeaş origine sânt zică-fips 
torile: „pe unde scoţi cămașa?" „a scutu-@ a 
rato din mânecă“ „a băgat-o pe mânecă“ și car 
„l-a tras pe sfoară“. stå 
Constantin Căpitanul, in cronica sa, dec 
povestind nunta fiului lui Radu-Vodà cu glic 
fata lui Duca-Vodà, pomeneşte de nişte pan- tru 
glicari turci, care făceau fel de fel de co-ficay 
medii cu cáciulile Romaánilor. zic 








VORBA ALUIA 


SS RR 
= Ep mme M 













dl Ales. Odobescu. descriind petrecerile 
de- poporale date cu prilejul nunţii celor două 
a" Miete ale Doamnei Chiajna, zice: .Pehlivani 
sulfirapi si hindii, ce-i aduse (ginerii) din tara 
Aasch făcură si iei feluri de jocuri mi- 
hienunate si nevăzute locurilor noastre: uni 
icif¥sireau în văzduh, cu capetele "n Jos, peste 
lei opt bivoli pusi in rànd; alt ii căleau cu 1u- 
J tealà pe o fásie de tulpan intinsá, fárá de-a, 
OT, cufunda; ear unul mai ales schimba în 
al“ Biot chipul o căciulă, care când o arunca de 
pământ pe loc se prefăcea în feluri de 
are caciuli deosebite“. Despre schimbarea că- 
deM-iulilor vorbesc şi niste traditi despre o 
anilinuntá de pe vremea lui Constantin Vodă 
că- ipsilant. „De acolo“ adaogă Al. Odobescu 
IO: ieşit vorba românească: alta căciulă, 
Sllicánd vrea omul să arate că sa schimbat 
starea de mai nainte a unui lucru“. Ramane 
sa, deci, că zicátoarea is are originea in pan- 
Bclicariile comediantilor turci. O dovadă pen- 
tru asta ar fi şi împrejurarea că Ardelenii, 
Écare n'au avut a face cu Turcii, nu cunose 









zicátoarea. 


-— = 


So ee SaaS —MÀ- o 
—— - E am d 


== 
——— e = ae e 
e, -i = = == 


8 = 
3 = - 
^ — 

= - Tya mr = E = 
E a, "Zeg 

— sz " - „= =- D= à 
= d EI im - -m T -— mg < A = = = 
- = An "s am mm = mm z= 





= 
a a= 


în = = 
ee, ee ai = = €: "ua a * = 
ze eme, m ie A E NN e E m a a 
- =. 5 E = 4 : = = A - 
» z ES : - i 
mu — | E è 


GR IPC HE 
Li 


e - c—— c— D e- ` ën a 
- y ` D 
Bed e 





























i || 
1 
i 3 
e "WI 
| ^ | , d T 
wal i (LE 
Jh M DT 
AMI et 
ii 
AMI 
rg l Li 
pi i 
[] [ 
| TT, 
[| 
| 
ll ! 
] 1 
I 
j | 
i | 


} | 
| 
i a 
1 LU 
|. 
hal 
| 


CE T wr ee. wn PSI es ee ` 


` e rm ` ` — Fe — MENSUEL ve — eee E E m m 


12. A lua lumea n cap 


Una dintre cele mai îndrăznețe meta 


fore ale limbii noastre. Tabloul ie urias 


ideea lui are aparentele absurdității, si toc 


mai de aceea ie de-o energiă izbitoare. Fan- | 
tazia celor vechi a creat pe Atlas, care purta | 


pământul pe umere; metafora. noastră 1e 
mai puternică : pământul întreg, dar nu pă- 
miintul — lumea întreagă o poartă homânu! 


in cap! Nam găsit nici intro limbă mai | 


viu zugrăvită suprema desperare, de cât în 
tabloul acesta. O energie sălbatecă şi o fan 
tazie nebună ie în metaforele: „i-a fulgerat 


prin cap gândul“, „i-a traznit prin cap". 


„îi umblă in cap“, „îl frământă gândurile” 
etc, dar „a lua lumea în cap" le poate cea 


mai extremă treaptă a imaginației poetice. 
Aşa cred străinii, care traduc zicătoa- 
rea si află un tablou cu neputiuta de in- 


chipuit, 


Asa credem si noi, creatorii acestui 
tablou. Chear noi nu mai putem să ne lă- 
murim înaintea ochilor tabloul, căci prea 


ni se pare abstract. 






















VORBA ALUIA 79 

Azi ie abstract, intr’'adevar; odată însă 
a fost asa de concret! Tabloul nu ie pro- 
duct al fantaziei, ci al realități. lel 1e mar- 
torul unui vechi obicei românesc, je esența 


= f : —— 
- 2 i 

l Ew "mm E om e rom roc D ——— 
= - um -— š 1 ER d 


unei tragedii sfásietoare din trecutul istoric DI) 
al nostru. Azi ni se pare poetie prin ener- 
ilb ua lui, întradevăr poetic însă il face. isto- 


A Străinii si toti pripásitil au căutat tot- 


RW 


e lg ricul său. | 
i| BI da-una să desmosteneasca pe Românul mo- EB SN 
: x . : . T o 3 x0 17: en e FII gg 
uM sier; il sileau să-si vândă pământul, în 
ncilcau rezoarele, îngustându-i sfoara de mo- 
 Bsic, îi intrau pe sub piele în tot chipul. 
t M Cand iera o ceartă pentru rezoare, jurămân- 


tul — după vechile pravili ale ţării — iera 


L 


! nii | 
singura si ultima dovadă. Străinul zicea, 


"mou 
mum 


B ci rezorul ie pe ici, Românul ba pe ici: nu 
străinul, ci Românul trebuia să jure pentru 
i- dovedirea rezorului. lel pagubit si tot iel | 
B nipástuit, tot iel „hoţul de păgubaş.* Jură- | 
mântul se făcea cu ceremonialul acesta : 


f= 


m 
D 


i Wtăranul lua o brazdă din rezorul pe care-l 
^ | = A | ww a i h ; a i j 

a Bata ca adevárat; si cu brazda pe cap, ur- 
a Bat de martori, cu alte brazde pe cap, 


mergea pe rezor cât iera moşia de lungă. 
































G. COSBUC 


——— ë — — ee mm ES s RR RR m 


z= = m l 





| În Muntenia — cum arată hrisovul lui Vodă 

1 ih Alexandru Mircea pentru moşia Chiseletul li iz 
i gy uf a mânăstirii fondată de Radu-Vodă. si alt $ p 
| ii hrisov a lui Radu.la anul 7048 relativ la $ c 
mn moşia Pirscovul a episcopiei de Buzeu*) — M za 


[| tăranii umpleau o traistà cu pământ ding m 
d i " moşia lor si jurau cu traista pe cap. Acest Mun 
m lucru se numea „a-şi lua pământu "n cap." M de 
Jurământul jera cam astfel: „Jur şi mărtu- M m 
n risesc pe trupul si sufletul meu, pe drago- M co 
tise stea nevestei şi fericirea copiilor moi, cá asa M pa 
4 Wi stă rezorul cel adevărat — să nu-mi pu- @ im 
lj trezească trupul in pământ si să nam parte M ca 
MN de odihnă după moarte, dacă nu mărturi- M tă 
H sesc ieu adevărul si dacă pământul ce-l M că 
WIR port in cap nu ieste pământ din pământul lu 
Eu meu si bucăţică din moşia men," Sforicica M ga 
T de pământ iera pentru țăran „lumea“ toată, M și 
Als căci alt ceva nu avea. Si când ajungea la M lu 
pricinà cu boerul, iel stia cá pierde si aceasta M de 
din urmă avere, si "mp desnădăjduirea lui, M hr 
Je lua lumea în cap^ si Jura. 


——— 


+) Amândouă hrisoavele sint publicate de d 
Hasdeu in „Arhiva istorică“ Partea I, pag. 47 şi 107. 
























Im 


SI 


E 
|= 
eh? 
ls 
EA 
CA 
" 


Li- 


te | 


Ei: 
a, 


hal 
T | 


ul 


2c | 


VORBA ALUIA 


În veacul XVL când a început cioco- 
mul să prindă aripi, toate relele căzuseră 
pe capul ţăranului întrun lant: robiile Tur- 
cilor, războaiele necontenite, năvălirile Ca- 
zacilor, jafurile 'Tătarilor, birurile grele si 
multe, vrajba între pretendentii la tron, si 
mai pe sus de toate foametea nepomenită 
dela 1574 si 1585. Táürani au ajuns să 
mănânce mămăligă din făină de scoarță de 
copaci. Proprietarii mari au folosit prilejul: 
parte au silit pe țărani să-şi vândă moşiile 
impreună cu persoanele lor, $1 bietul táran 
ca să scape de lihneala foamei si de bă- 


B ile perceptorilor sa vândut rob; parte au 
M căutat pricini ţăranilor, care „şi-au luat 
lumea în cap“ să jure, dar văzându-se tră- 
ganati şi nendreptatiti, şi-au lăsat moşiile 
și au pribegit încotro au văzut cu ochi au 


luat lumea în cap de desperare, ca să scape 
de „răutăți si de mancatorfi“ cum zic toate 
| hrisoavele de pe acel timp. 

Obiceiul luării pământului in cap a 
B dispărut în urma pravilelor lui Vasile Lupu 


ai Matei Basarab, care au stabilit oare-cum 


)7. 





proprietatea fonciară rurală. Mărturia obice- 
o 


a NN = 


Și " á 
: a eee Se ee în A ai a oa 
y. i bes 
Cub. — — 











— E E — anu EET = = = 
ol. 


— MH C RR 
& e P 


-æ 





G COSBUC 



























— == = = — = = = — 


iului o avem însă si astăzi in zicătoare. Mé !n 
Deci „a lua lumea in cap“ nu ie o metaforă Mi i 
i poetică după origine, ci numai după înțelesul Mi t! 
Na iei de astăzi. N'a creat-o fantazia, ci reali M:e Ci 
|! ? tatea. Astăzi ţăranii nostri nu mai iau ci 
(ig; fi traistă de pământ în cap ca sa jure —caci gi r 
: cei mai multi mau nici atâta pământ chig ° 
Lach să poată umplea o trăistă — şi stau mai 
" riu decât táranii din veacurile trecute: cei si 
NI vechi is luau lumea in cap având pămâni 
| [fas cei de azi fara pământ is lau lumea in cap ^M ui 


E 13, A prins prepelita de coadă Bu 


Intelesul: a fi lăudăros peste măsură 


Oh io 
RII inchipuit din cale-afara. : 
Ain, Coada animalelor a dat prilej la na $.. 
A a3 


i. sterea multor proverbii si zicători, aşa bună i 
IE oară: „Din coada din pisică nu faci sită! 
s de mătase“, „Coada cánelui nouă ani Su 


1 e <- "ET SS 


| | *) Despre acest obicei şi altele relative la jude M pe 
| citi pentru moşii vezi hrisoave publicate în Arhiva HI 
| d-lui Haşdeu (Tom. I. Partea I, p. 24) în Magazinu m 
| istoric al lui Laurian (T. I, p. 206 şi 210). Toate po BM A 


menite de Brezoianu in „Vechile institutiuni ale țării“, fa 
pag. 46. $ 






























VORBA ÁLUIA 
e. lI indreptezi, că ea tot colac rămâne“, „Caprei 
rif ii cade coada de ràie, si ea tot in sus o 
ul tine’, „Daia nare ursul coadă“, „Şi-a tăcut 
DR coada colac“, „A plecat cu coada între pi- 
anl cioare*, ete. Lipsa cozii i sa părut Româ- 
ici II nului asa de caracteristică, încât a fácut-o 
AM termin de comparatie. Despre un om cu- 
al noscut de multă lume, Românul zice: „il 
ci stie tot satul ca pe o eapă albă, ca pe-un 
nt. gi bou breaz“, dar mai ales: „ie cunoscut ca 
«Mun cane scurt de coadă“. 
Dintre toate animalele cunoscute de 
ran. cea mai scurtă coadă o au caprele, 
urşii, iepurii, ear prepelitele nau coadă de 
loc. ,Prepelita se tine că ie cu coadă, şi 
„Wii ie numai până la noadă“ zice Anton Panu 
"B și adaogă „aşa ie si săracul mândru“. Prin 
M urmare prepelita n'o poti prinde de coadă, 
E fündeà n'o are de loc. Lăudărosul si inchi- 
"B puitul însă ie in stare să ti se laude, că 
de. li Poate face si acest lucru. Despre aceşti oa- 
iv meni zice țăranul ironic: „Ehei! Au tăcut 
nul M multe, au prins chear şi prepelita de coadă !* 
PN A te lăuda deci cu lucruri, pe care nu le poti 
" M tace, însemnează a prinde prepelita de coadă. 


Td. 








ü* 















e n 
- I | 
ag d 
p 


G. COSBUC 


. a - x E | = 
ES 































EU 

DI E i | ` x = ^ ES : 
Dt Această zicátoare ie întrebuințată si 
n cu înțelesul: a fi turtit de beuturá. Aici 


| 
td avem un amestec. sau mai bine un com- 

: promis, între două zicátori: „a prinde pre 
| "UE pelita de coadă“ si „a prinde purceaua de] 
Inm coadă“ (a fi beat). Confuziunea sa născut! 
din asemănarea lor; jele sânt cu totul deo- 
nl sebite după înțeles si după origine. Para 
(EM indoealá, amestecul lor se poate explica prin 
n faptul că omul beat ie lăudăros, deci, ce 


LI Up pelita. Dar ie mai de,crezut, că zicatorile 


a del se confundă, fiindcă nu li se cunoaşte or: 
| | Al ginea si intelesul, ori că expresiunea le 


eufemistică ` ,prepelitá^ in loc de ,purcea” 


14. A vorbi românește 


Înţelesul: a vorbi limpede, cinstit, à 
ES spune verde si rupt, fără inconjur, fara rău- 
Iis tate, a-ti da inima pe fatá, a nu umbla cu 
n un ban în două pungi. Omul, care lucrează 
| energic si cinstit, care stie să folosească 
H prilejul de-a fáptuí, ie Român verde şi, când 
| are ceva de spus, o spune româneşte. 


AN p. ce prinde purceaua de coadă, prinde şi pre 





Ir 
[I]; 
tu 


Cor 
IRA 
Vu 


Y d 

















VORBA ÁLUIA 


Un popor, ca individ etnic, tot-d'a-una 
se tine superior altor popoare, ear limba 
lui o erede mai limpede si mai frumoasá 
de cât altele: in împrejurări o virtute — 
și păcat întralte împrejurări — izvorâtă din 
conştiinţa si ambitiunea națională. 51 Neam- 
tul zice : „deutsch mit jemandem sprechen“, 
tot în înțelesul Românului, ear francezul : 
Je parle francais, mol!“ 

Numele etnic al naţiunilor ie de cele 
mai multe ori un cuvânt care exprimă no- 
uunea unei înalte virtuti. După etimologia 
cuvântului, „Romanii“ însemnează „puter- 
nici*; numele etnic al Germanilor „Deu- 
tsche* însemnează „limpede“, limba ger- 


mană ie deci limba cea limpede, a poporului. 


Numełe etnic al Ungurilor „magyar“ 
insemnează „curat, lămurit“ si de aici cu- 
vântul „magyarázni“, adică a o rupe. pe 
ungureşte, insemneazá a lămuri, a explica, 
iface lumină. Azi mai bine se poate do- 
vedi acest lucru cu numele ce sid dau Al- 
Danezii : iei se numesc Skipetari, adică 
ulturi. Tiganii se numesc pe iei „Romei“, 
a să zică tot „puternici“, ear pe la ince- 


=e ES PD À ` 
= eee 


a "—— E == - : = 
—— - hi " 8 = — uoc. OM r ën ae | = SSC 
d = ae — — - eme = ` - 
T a Fu i. — Ce = er mui... ` = D = e = = ZZ m 








-Ej 





























G. COSBUC 








putul acestui veac făloşilor Greci le traznise la ^ 
prin cap să se boteze ,Romeiki": cel plini 
de putere*. B 
De altă parte, popoarele dau cele mai 





Il | 1 » urâte nume altor popoare, se batjocuresc si M ^ 
| NS | se înjură reciproc. Vechii Greci numeau peg ^ 
ii, | toate popoarele, care nu mâncau măsline, BR" 
A H „barbari“, adică inculti. Judei numeau pt D 

f lc alte popoare , Goim* — necurati, murdari à 
ir BEN Turcii numesc pe creştin ,ghiaur", ceeace x 
M insemneazá cane. Germanii sânt naşii Sla E 
I vilor : le-au zis ,Sclaven* adică „robi, slugi“ g + 
| ii si numele putin alterat a rămas nume etnic. ^ 
Dimpotrivă, Slavii au botezat pe Germani *! 
ha .nemet^, adică „muţi, idioţi“, şi GermaniM ~ 
[A au rămas cu acest nume prost ,neamt"M ©! 
un Bulgarii au un nume destul demurât: „vul- ȘI 
Bs gari“ care insemneazá .latineste „oameni ~“ 
iA comuni, mojici^. Ungurii numesc pe Hog ~ 
5 


Jä mani „Oláh“, ceea se traduce cu ,mitocan, 
€ | cioban“, 
Numele etnic străin devine înjurătură. [f ^ 
.Allemand* ie o batjocură in Francia, ear ` 
OR .Prussien* ie o înjurătură. De alta parte 
.Franzos* (Francez) ie in Germania o su 

















VORBA ÁLUIA 


| dalmá eam cu înțelesul de ,càne*. Germa- 


nul când vrea să zică despre unul, că sa 
purtat în cel mai necinstit mod, a tugit ca 


un las, că nu sia plătit consuinatia întrun 


birt, zice „sich französisch empfehlen* (a 
se recomanda ca francezul) sau „aut pol- 


nisch sich verabschieden“ (a-şi lua ziua- 


bună ca Polonul). Francezul dà Englezului 
toate aceste virtuti si zice: ,s'esbigner à 
l'anglaise’, ear Englezul cu aceeas dărnicie 
le aruncă toate in capul Francezului: „to 
take french leawe*. Cum degenerează inte- 
lesul unui nume etnic si cum ajunge acest 
nume vorbă de ocará, avem exemple de- 
stule si în limba noastră. Numele „Latin“ 
și ,Litvan* au ajuns înjurături: „letin“ 
si „litfă“ (sau liftă) spurcatá, ,Gogo-Utii* 
sânt un popor slav(?) azi aproape stins, 


scăpătat cu totul; traesc pe lângă sinul 


Salonicului. Numele lor a ajuns în limba 


noastră de batjocură: găgăut. Asa a ajuns 
de batjocură numele etnic ,Vandal*: azi 
vorbim de vandalizm, fără să ne gândim 
ia poporul vandal. 


Toti zicem: „Cap de Turc“ ori „Cal 


"cum 















nm s 


Sa EU |X 





— 


— a 
= " 


- a = = m 
EI = “= e 
a D == - — 8 ——- 
— k ———  -M—— — -———á— E —'-——— ———————— = e - - 
. „i e 1 = = - 


3 3 = eh 
o ME —— MuR NS GL Á gem 






G. COSBUC 





























verde si Sârb cuminte“, „a te tigáníf^, „tar 
tan“, vorbim de „Cr! cioara*, „Dedu Ivan" 
ete. Toate aceste sant batjocuri etnice. Noi M P 
d = numim pe Bulgari „Dedu“, tot aşa cum M 
iM Europa întreaga numeşte pe Englezi „lohn 


[if Bull“ (lon boul) sau pe Germani „deutsche H 
Dë Michel“ (Michel Neamtul Michel ie cam 8 
Dr aceeas cu găgăilă), sau pe Americani ,bru- RI 
E ip | der Ionathan“. Francezii au un nume obscen. i 
IN C 


IER referitor la un prost obicei cel au iei — 
TI E tocmai ca Românii — să înceapă ai inju 
ráturile si desmierdările cu aceeas vorbă 

In limba noastră „Român“ ie identic 
$ întăi cu „om“ si cu „creştin“, apoi cu ,CIn- 
LN stit si corect“ si in urmă cu „cel nendrep- 
| tatit*. Identificarea cu noţiunea din urmă 
| je o epopee întreagă, si, cine nu ne cu 
d noaste istoria, nu o poate explica. Cine nu 
M: ză ie ,Román* in acest înțeles, ie ,ligan" 
ll dacă-i obraznic, ie „Sârb“ dacă-i prost, 1e 
Url .Ovreu* dacă umblă cu chitibusuri, je „Grec“ 


ll dacă-i sarlatan; in Ardeal ie ,Sácui* dacă 
| | ig 
e 


ie lovit cu leuca, ie „Ungur“ dacă ie sărac 
si lăudăros, ie „Sas“ dacă ie egoist, ear în 
Macedonia ie ,Arnáut* dacă-i violent. 














Cu 


VORBA ALUIA 


Românul vorbeşte „româneşte“; ce are 
la inimă are si în gură, si ce spune ie lim- 
pede spus. 

Limba lui ie frumoasă si tine la ea. 
Când vorbeşti rău româneşte — în înțeles 
gramatical — Românul zice că vorbeşti. „pă- 
săreşte“. Si, din nefericire, multi Români 
parcă au jurat să facă limba noastră o 
limba păsărească. Începând dela Ministerul 
cultelor si al instrucţiunii publice, care 1g 
începe adresele cu: S pre răspuns la adresa 


d-voastră cu Neil. 1-4 subsemnatul au- 


zind pe Consiliul permanent...." (nu 
ca sau drept răspuns, si nu ascultànd 


părerea, Consiliului?) si dela deputaţii no- 
stri care iti trântesc cu ifos câte o lrază 
barbară ca „ţară se resimte de bine- 
facerile acestei legi“, trecând pe la generali 
si pe la advocati şi judecători si profesori 
si gazetari cu ,cadavrul purta asupras 


"trei rane“ (bre!) până la zapcii şi mai Jos 
B până la slujbasü căii ferate, cel cu „Ina 


gazin de mare viteză“, toti o rupem pe 
pasareste. 


"II 


A sid - 
en vw 
—— MEL s LT DLL IRL | c.m n o ee d Sa = + 
3 = = 
e E pg ms — 
puo 


a ur UM Áo wot app c amc ep 





— = — — = — -— — — = 
J z - 
z m e. CN FR c —— S 
m = e ee — all = LI : e = " = 






—— ——À -- —— E 
== z—— be 
4 
dimid p RR 
— - 


T—À——— —Á n € 2 La — — fn 
= - , 
— ms T em —. od i 


i eel 

















CE NE-AU DAT SLAVII ȘI 
GRECII 


I 


Studiind vorbele slave şi cele greceşti 
din limba noastră, din capul locului observi 
că popoarele slave au avut asupra noastră 
o influență culturală cu totului-tot deose- 
bită de-a poporului grec. Câte vorbe gre- 












ceşti avem in limbă, mai toate se referă la E 


biserică si şcoală, la comerciu si industrie. 
Nici un cuvânt, nici macar unul singur, 
dintre vorbele împrumutate dela Greci nu 


se referă la ciobănie, la creşterea vitelor 


şi la lucrarea pământului. Cuvintele slave, 
dimpotrivă, să referă mai ales la acestea. 


| 































CE NE-AU DAT SLAVII 


SL GRECII, 91 


= == mmm 





Se oe gg ae 


Fără îndoeală, Grecii ne-au adus co- 
merciul si industria. Asta o vádeste nu nu- TA 
mai dicţionarul, ci şi poezia poporalá.*) 

Scoala ne-au dat de-opotrivă Slavii și 
Grecii. Religie noi am avut: religia cre- 
stiná, înainte de-a veni în atingere cu Grecii 
si Slavii, căci noi aveam pe Dumnezeu, 
credeam în cruce, aveam legea creștină 
si aveam rugăciuni, deosebeam cr esti 
nul de păgân, credeam in suflet și 
ne feream de păcat. Toate aceste vorbe 
de origine latină dovedesc că nam primit, 
creştinizmul de la Slavi, pentruca deodată 
ti cu noţiunile — dacă le-am fi primit dela 
vi Slavi — am fi primit si vorbele slavone 
ră pentru acele notiuni.**) Slavii şi Grecii ne-au 
e- § stăpânit și politiceste și bisericeste, si ast- 
e B fel am fost siliţi să primim numirile ,of- 
la ciale“ ale lucrurilor. 

p. Dar şi asa, tot le rămâne Slavilor şi 
iT, Grecilor un merit destul de mare. 

N +) Pe cine-l interesează cestiunea, să studieze 
OT M cântecele bătrâneşti din colecția d-lui G. D. Teodorescu. 
e, B **) Lámuriri mai multe în această privinţă vezi 


- in Columna lui Trajan, anul 1883, articolul lui 
a. Chitu, despre cuvintele creştine in limba română. 

















— KM " — R 
SS = - Fes d 


= = 
= em Se m m 


au mo ct 


-N = = 


eae dm eS A o 
= = 

- = = — - a. =z% 
= = "— 


a —M o 
= 
"8 E dy e 
ml & 


P 
" = 





92 G. COSBUC 

le adevărat, că după mulțimea cuvin- 
telor străine intro limbă poti judeca starea 
înapoiată în cultură a poporului pe vremea 
când le-a primit, — ear noi avem foarte 
multe ! — si ie adevărat, că popoarele pri- 
mesc de obicei vorbe străine care numesc 
noțiuni necunoscute lor pan’ atunci. În acest 
fel cuvintele străine sânt cel mai nepártini- 
tor si mai adevărat istoric al culturei popoa- 
relor. Asa dar studiind care cuvinte străine, 
când şi cum au intrat în limba noastră, 
reconstruim stările sociale si culturale ale 
vremurilor trecute. 

Dar această studiere trebue să fle fä- 
cută cu o rezervă. Si anume: 

Noi nam luat dela străini numai de 
acele cuvinte, care numeau noţiuni necu- 
noscute nouă. 

Am împrumutat vorbe în două feluri : 
am împrumutat vorba cu noțiunea de odată, 
şi am împrumutat vorba singură, o vorbă 
pentru care avem echivalent în limbă. În 
cazul din urmă, împrumutul ie de impor: 
tanta mai puţină. De multe ori pe lângă 
cuvântul nostru romanic intrebuintam si cu- 












S 


= 











CE NE-AU DAD SLAVII 81 GRECII 93 
vântul străin — precum sa întâmplat tot- 
dauna si'n toate limbile — si uneori cu- 
vântul străin a biruit pe cel moştenit. 

Aşa, de exemplu, cine poate zice, că 
noi am învățat plugăria dela Slavi, fiindcă 
vorba plug ie slavă? Sau ciobania dela 
străini, pentrucă cioban ie vorba nero- 
mânească ? Ori cât ar fi plugul imprumutat 
dela Slavi, noi am învățat a ara de acasă 
din Roma, căci altfel în loc de vorba la- 
tind a ara am fi zis slavoneşte a plugui. 
Si chear dacă ciobanul ie străin de origine, 
noi avem păcurarul (în Ardeal si in 
Macedonia) care ie tot una cu pecuarius 
al Latinilor. 

Într'adevăr ie de mirat, cum au biruit 
cuvintele străine pe ale noastre moștenite. 
Dacă bagi de seamă, că numirile părților 
corpului sânt mai toate latine (cap, păr, 
frunte, ochi, nas, gură, fata, dinți, limbă, 
barbă, gât, piept, mână, deget, picior, etc, 
etc. că tot asa sânt numirile de rudenie 


(tată; mamă, frate, soră, fiu, fecior, fată, 


cumnat, ginere, noră, socru, unchi, nepot, 
etc.) tot asa numirile animalelor si ale co- 
























= ef "E: d | 
1 ZI Ge eS ee o zm, zg - ur 








6. COSBUC 


- - E — — —— = = z ` 
ape a e -—— zm em = — = — = ag SS mme 


pacilor (bou, vacă, cal, eapa, cane, porc. 
oae. berbece, lup, urs, vulpe, lepure, eic 
fag. prun, nuc, alun, tel, etc.) si numele 
zilelor (Luni, Marti... etc.) — i vine si 
zici: toate aceste cuvinte sânt latine, pen 
trucă Românul cunoştea noţiunile si având 
cuvinte pentru iele, n'a simţit nevoea sd 
schimbe numirile noţiunilor. Se poate. 
Dar atunci cum rămânem cu numirile 
lucrurilor care se raportă la ciobănie şi la 
plugărie? Dacă vorbele lapte, cas, cheag, 
zer sânt latine, de ce sânt străine vorbele 
brânză, urdă, smântână? Nu cuno 
stea Românul aceste noțiuni? Omul care să 
ocupă viata întreagă cu laptele, să nu stie 
ce ie smântâna? Si cine stie ce ie casu! 
si cheagul, să nu ştie ce ie brânza ? Nol am 
mostenit dela Latini notiunile şi vorbele 
oae, berbece, mulsoare, pășune, și 
nu cunosteam noțiunile stână, tar | à. 
baci găleată? Adică să ştii ce ie mul 


(Eë) n'ai nume nici pentru brânză nici pentru 
cel ce o pregăteşte? Ori: să ştii dela Latini 


| soarea si să nu ştii ce ie găleata? Să | 
| te ocupi veacuri cu pregătirea brânzei ȘI să 



























































CE NE-AU DAT SLAVII 8I GRECII 
ce insemneazá a ara sia sămăna, at Să 
nai idee de plug, de grapă si de brazdă? 
Sa ştii cele moara si faina si să nu pri- 
cepi ce insemneazá a macina? 

Nu. Aici avem dovadă, că vorbele 
străine au omorât vorbele moştenite. Dacă 
există în limbă amintitele vorbe străine, 
nimeni nu poate sustinea cà lele au intrat 
în limbă deodată cu noțiunea pe care o 
arată. Ca să dau o tristă pildă de omorare 
à vorbelor mostenite, jeu intreb: nu cuno- 
steau Românii, ca muncitori de pământ, 
sapa? Nu cunoşteau, înainte de-a cunoaşte 
pe Slavi si pe Greci, lopata? Și cu toate 
acestea, sapa ie vorbă grecească şi lopata 
ie vorbă rusească! Fată o ironie amară: 
Ruşii si Grecii pregătind prin veacuri pen- 
tru Români sapa & lopata! 

Ear omorârea vorbelor noastre moste- 
nite prin vorbele străine dovedeşte şi alt- 
ceva. dar numai în ce priveşte poporul slav. 
Dovedeste intimitatea traiului, amestecul de 
țară si de sânge al poporului roman cu po- 
poarele slave: alături a ciobănit şi alături a 
plugărit Românul veacuri întregi cu Slavul, 


-——"— án c a ee > 
Ve? E D b 





G. COSBUC 





si ie natural, ca iei să-şi fi amestecat și 
vorbele. Slavul şi-a părăsit multe cuvinte 
şi în loc a luat cuvinte românești, Românul 
tot aşa. Dacă Bulgarii vechi și Ruşii-mici 
au în limba lor ciobănească vorbele romi- 
nesti clag (cheag) şi berbeci şi multe 
altele, asta nu vrea să însemneze că iei au 
împrumutat noțiunile de cheag şi berbece 
dela Români, ci au părăsit vorbele lor si au 
primit pe-ale noastre, precum noi am pri- 


mit dela iei vorbele găleată şi stână etc. | 
Am învățat, oare-cum, unul apucături dale 


celuilalt, dar fiecare a rămas ce a fost: 
mici Slavul nu sa făcut Român, nici Roma- 
| nul Slav. A fost o tovărășie încheiată, de 
| silà cu Slavul; cu celelalte popoare, care 
| au cuvinte în limba noastră, nam avut to- 
| vürásie nici odată. 


Noi am luat multe dela Slavi, am 
luat obiceiuri si credinţe (Vâlta, Vija, lelele, | 


cântecul cu Lado la nunţi, ete.) le-am im- 
prumutat portul şi jocurile (chindule şi sar- 
bele) am împrumutat felul lor de a cânta 
— muzică şi poezie — ear traditiunile și 


poveştile ni le-am amestecat în mare parte. Bia 




























— Se ——————————O — EE pao Ee H 














1 M Si cu toate acestea tocmai acolo unde cre- 
te iM dem că ne-au izbit Slavii mai tare. tocmai 
ul M acolo nu ne-au izbit aproape de loc. Toate 
c M redutele ni le-au luat. dar fortăreața n'au 
^ @ putut s'o cuprindă. Si această fortăreață, ie 
te M limba. Străinii se leagă tot de punctul acesta, 
u Mise silese să ne dovedească Slavi pe teme- 
ce Mul că limba noastră ie aproape slavonizata. 
ju Mare minciună ! — limba noastră n'are 
n- Wnimie slav afară de vorbe. Nu-mi pasă câte 
LC. sânt; pot să fie jumătate si mai mult. Si 
le Bce-i asta? Limba spaniolă ie arabă, pentru 
t: că are atâtea cuvinte maure? Ori limba 
ià- Mungureascá ie si ea slavonă, fiindcă aproape 
de Bjumatate din vorbele iei sânt de origine 
IC slavonă? 


| II 








Nu ie mirare, cá Cihac a găsit atâtea, 
| mii de vorbe slavone în limba noastră. Cine 
vrea poate găsi şi mai multe, dacă va lua 
le prin toate hrisoavele vechi şi de prin 
toate zapisurile si de prin Dumnezeu mai 












ȘI Éste ce, mulțimea de vorbe străine, si le va 
te. 





a ca „elemente“ slavone ale limbii noastre. 


T 






— = i E =a = = 
- = — i Edi z €——— z - = == - 
z : ~ : - 7 
pa uU so we Km — — — | á— E me 
z ow =P Y pai - “ue E i 
= m 1 "d = e, LPP nr m 8 E z = - Nu "m." á =. 


aa m = 
= ee c m el lop CM Sen 
SE 
TI em 


— 
FL Lm 
E — n Dpi ————— ap 
e 9 


— 
i a = r^ 
» B jme au B Tu " - 
Gb iie "o D a E i " 
= i =- -— A - = 8 E " 
E - — = 1 d 


E pare €" e E m 





DES = 
ru 
| 
— mer p = 
mw om - = = 
= 


" 
|» dm d "ës 
- TL Wf. as 
4 ü a =) 
P S m >= -—— 


= — 
== zë 


= — a 
— i A d liis 
=. = — E y = = = 


= he 


i», p 
2 DAP aa^ 


= e 
DT E ET 


— = = 
== E Sg 


— 
Ld 


= - = = " 
- = A am Fr 


GEI 9. GOŞBUU 





— = 


„Elemente“? De ce? Scriitoraşii de 
prin sutele trecute, grămăticii care nu ştiau | 
româneşte, sânt iei autorităţi în ce priveşte 
limba? Iei intrebuintau vorbe slavone, fiindcă 
nu ştiau pe cele românești; şi acum vin 
filologii, fie Români, fie străini, si, ca orbul 
de gard, se tin mortis de năzdrăveniile gra- 
măticilor si ale tuturor parlitilor de traducă: 
tori din slavoneste. Aberatiunile grămătici- 
lor sânt elemente ale limbii române ! Ci-cà 
aşa vorbea Românul odată, cum a a SCTIS gre- 
cul Coresi; ŞI monstruoasele vorbe slavone 
— pe care nici atunci nici acum Românul 
nu le-a întrebuințat — sânt toate dovezi de 
graiul viu al poporului de pe-atunci ! Adecă, 


dacă va găsi peste vro trei sute de ani 


vrun filolog scrieri române în limba cea 
mai latinizatá, se va apuca să sustie, că 
acesta iera graiul viu al poporului ? 

Când te îneci, te apuci şi de un pai: 
şi când n'ai alte scrieri româneşti de prin 
veacurile trecute, te agati si de zapisuri 
scrise de oameni, care abea o rupeau pe ro- 
máneste. Ie bine si asta, dar să le iai sin- 
tactica si dictionarul lor ca model, si de aici | 








CE NE-AU DAT SLAVII 81 GRECII 99 


Ln — ——————————— 9 — — ——!Q—Q— 











să scoţi concluziuni — asta ie prea copilă- 
reste. Asa ie uşor să dovedesti ce vrei, dacă 
toate păcatele copiştilor slavoni le încarci 
in capul Românului. 

le interesant cazul. cum Cihac imputa 
d-lui Hasdeu, că în „Cuvinte din Bătrâni“ a 
primit ca autoritate toate greșelile şi igno- 
rantele traducătorilor slavoni — ceea ce, 
intradevàr, d. Hasdeu n'o făcuse 
Hasdeu stabilise ca lege: „fie-care zapis, 
scris de ori şi cine trebue luat drept re- 
gul& si lege în ortografie si gramatică, nu- 
mai să fle scris în veacul XVL*)* că d. 
Hasdeu susținea că: „acei scriitori, lipsiţi 


că d, 





| d zx y E e 
de. orce - cultură ortograflcà is dădeau si- 


linta de a transcrie in tocmai pronuncia- 
üunea cea poporană. **)* Dacă d. Hasdeu 
sar fi ținut orbeste de vorbele acestea, Ci- 
hac ar fi avut tot dreptul să-l critice, pentru 


că zicea Cihac : „Ca să sprijini o asemenea 
 intimpinare, ar trebui dovedit mai înainte 


de toate că ortografia etexturilor se potri- 
veşte întru adevăr cu glăsuirea limbii din 





*). Convorbiri literare XIII, pag. 82. 
**y Cuvinte din Bătrâni, p. 2. 


n = 
oy a eg ge 
E : - E ar — 7 " 
r EN 












- "e -+ 
pe o — 
= 







CU i = 





—— = = 
-a dis. " 






— 4o oo oc oan de E Lm ee Rue ~ = 
E n 
= “= 





——<$ gege EE 
-— -— "7 = , 
ge 





100 G. COSBUC 


a NS 
= me 





acel' timp... cà aceste texturi au fost scrise 
de autori cu nume bun, vrednici de 
toată credinţa si cunoscând limba 
lor din talpă. 

Avea, toată dreptatea Cihac: texturile 
vechi nu sânt autorităţi in ce priveşte 
limba, câtă vreme nu sânt scrise de Ro- 
mâni, ci de străini care abea bâlbăeau ro- 
máneste. Si mai iera gresala dlui Hasdeu 
să creadă că acei scriitori „fără cultura 
ortografică* — şi fără să stie limba! — 
transcrieau întocmai rostirea cuvintelor gra- 
iului viu. Asta ar fi, ca si cand am lua ca 
autorități, în rostirea cuvintelor române de 
astăzi, pe cizmarii unguri din Bucureşti: 
nici iei nu ştiu limba română, si nici iei 
n'au cultură ortograficá — deci cu toată strá- 
dania lor de a scrie vorbele române tocmai 
pe tocmai cum le rostește Românul, iei 
ne-ar duce unde sia dus mutul eapa ȘI 
' surdul roata ! 

l Am zis că ie înteresant cazul acesta: 
d. Hasdeu, care a emis părerea, că trebue 
să tinem ca la biblie la textele vechi, nu 
şi-a pus nici odată în practică teoria şi-a 


| | 
a 

| D 

| 

| | 

| 

'T 


| 


nim aem Ari ris => - 


: = d Sc 
- = — E i es E x 
em -= 2 Ze d A —" i 
— — = = e = = = S | 
= — 
= = P = i 
- = = - = ' E — —— ES 
— — -e pe . in = = 7 = - - i; | 
— == - — ——— = e : z = = = us j | 
A, E ¥ 
> i . / i P b: | 
= CH k mam alm m > vi | dn ` -- - pi d 
= — = " : = n ` WS ? N - án — 
Ef e = — br de - = e es 7 " - " E — - ? 
Ak EZ - ammo zx M. o af E > . A H == = JE, ES e j 
' E $ r , i œ% ef S! e, à u^ ] " A " in 
z == i o — = == a = = ^ ES ES D um i = Lé =i E * - - s 
- - - - E e i - e LI > 
= a : -— = — -— a ; p: ` _ = = m 1 — 200 Ecc SÉ S 
- F- = =z = "-—— = Wüste eem E j . i - 
= - sa. h i r1 Lr. =" SCH d - L = z UE i à — " 
A & mE um HELEES Sa 8 WW Lg ën s = Em. - = 


= 
—. + a. 
-— Bim a 
P | E = e 
- BEER ^ 1 = - 


——— m "ue EE a eee MM 
= — Ie = ome wm = 


= = = mm = 
& - li 8 " E 
SSS p m s sce om Qo EO M 


"ow 
Mem) 


be? PE = - 
= i + et ey — 


a * 
- 
- - = 
e Ba 


—À 
z 
à weg 


RES um 
= 


m m, uas ae ie 
& 





= e Ka — = — 
PP E EE E pu UA, 


— E 


E > = - rm 
—— —À — — À— — 0 m mg —— A 
= a 
i ow 


B; mum Ss 
= — 
- mm — a "€ 


a 
| 
| 
) 
H 
W 
1 


b: 


































CE NE-AU DAT SLAVII SI GRECII 101 





= nm e no n mà ee 


= REN Me 1 o am me WE = 


mers pe calea cea dreaptă, ear Cihac care 
bătuse toba că d. Hasdeu greseste, tocmai 
iel s'a înămolit cu totul în această gresala 
si în „Dicţionarul“ său, partea II, ne-a hă- 
răzit ca elemente ale limbii române cele 
mai monstruoase vorbe slavone pe care le-a 
găsit la grămătici si prin zapisuri, $1 ni le-a 
dat plocon — nu atât nouă, cât străinilor 
— ca vorbe ale graiului viu „numai fiind-că 
se găsesc scrise în veacul XVI!“ Vezi, să 
faci ce zice popa, dar nu si ce face iel. 
Goana asta după „texte vechi“, după 
tel de fel de zapisuri de vânzare si de cum- 
părare si acte de danii si alte máruntisuri 
de acestea, ca să scoţi din iele cele mai ri- 
dicole vorbe străine, vorbe isolate, ale ne- 
voeasului de scriitoras grec ori bulgar, și 
să le aduni si înşiri după alfabet si să le 
indesuesti întrun dicţionar al elementelor 
străine în limba română şi să ne scoţi 
ochii cu iele — eată o nouă manie şi un 
nou gen de. şarlatanărie literară de a ajunge 
.savant*. Sadună vorbe, care nici atunci 
nici după aceea n'au existat în graiul viu 
al poporului şi nu vor exista nici odată, 


x F 
apr ap =e qq AK —— qaam 








—— = 





el e 
a MÀ — - i 
DK EE A 


- eg m — 


=> 


en 


KI 
I0 emm 


Ke 
tg TE 
ng i a - vi 


E] 
] ger a 
— wd e 


EE — m 
= i LI D 
n — mn eS E 


UNE m 



















E 


Ca ee Da E 


— - 


G. COSBUC 


DÀ c — M M — MR yo 


care au fost tràntite in vrun înscris de 
scriitorul străin care nu stia echivalentele 
româneşti ; scrise îngrozitor de falg si după 
bunul plac, si eată-ne! Vai de noi şi de 
noi Românii, cá n'avem vorbe să ne inte- 
legem, si-am fi perit dacă nu venea Udrea 
si Gudrea si Effendi si Agatochs să ne in- 
vete cum sà. vorbim. 

Sant curios să ştiu, dacă se va afla 
vrunul să adune bunăoară „elementele fran- 
ceze“ în limba română si dacă o să ne dea 
ori nu ca „element“ pe antrenat, ambalat, 
depasand, triseazá, mori (năravuri, moeurs) 
etc. fiindcă le-a găsit scrise prin „Monitorul 
Oficial“ în discursul vrunui deputat care 
stie româneşte tot atât de mult, cât stie 
mocanul ce ie şotranul, ori prin vr'o scriere 
a vrunui distins jurist, a vrunui distins 
medic ori a altor distinşi stricá-himbà ? Tot 
intelegem cà asta ar fi o prostie; dar cu 
ce ar fi asta mai oarzănă decât adunarea, 
elementelor slave si grecesti ori a elemen- 
telor turceşti si unguresti in limba română? 

Ca rezumat: celce va cerceta serios 


elementele străine în limba noastră, va fi 




























CE NE-AU DAT SLAVII SI 


mm Se 


GRECII 108 


= z 








i | nay =. a Kg i » i ‘ 

^ M silit să-şi calce pe inimă gsi să renunte la j n 

e M ispititoare grandomanie a ,savantlàcului* dt 
: 


4 M si să nu dea goană după toate năroziile jj 

^ M îngropate in pergamentele pe care şi-a pus AN 

^ M talpa gâştii vrun biet de scriitoraş bulgar E 

d sau grec. Această goană, pe lângă că ie o 

d rătăcire ştiinţifică, ie o izbire fatiga și O 
pălmuire a Românilor. 


c — 


OW GL m. TOU ou a i c aee cm AR qmr a—— 
e € adda ! 


— 


a As vrea să mă lămurească cine-va: 
1 M Ce rost au textele vechi — nu toate, dar 
4 M cele mai multe — ca să se insire crono- 
t, logic si să se dea şcolarilor să le citească? 
5) | Inteleg dece Şincai şi Maior si după iei scoala 
ıl M lui Cipariu cu Laurian si Maxim în vârtul 
e M sulitii de luptă, au voit să latinizeze limba: 
lé B vocau să ne dovedească si nouă si străină- 
'e tátii latinitatea noastră. Azi, când acest 
LS lucru ie axiomă, încercarea de a mai lati- 
ti niza limba ar fi o prostie. Inteleg dece 
ju facem caz mare cu vrun „torna, torna 
A M fratre“, căci si acesta ie un pai de care ne 
= legăm ca să nu ne inecàm: cu ie] voim să 
A? dim dovadá că ŞI prin suta cutare ŞI CU- 
IS tare a existat limba română. 

fi Dar cu textele vechi ale scriitoraşilor 


-t 


eS Hi 

















— 





- a ra *. d "T P 
a - = -— "em = - 2 — = Y - 
sz ur E T - = E z — dë = — A E a 
A el "sd = TN m íz : pa mda i SCHEER — 
- " - A d WW - 
a = E = b - e = — mls d : m "- 
lS ee adl m qn = H zm z m A e 
= - Së F == = ST SE p , = 8 = = e - " E" = æ = e să - = 
3 = i E = - m = + * Zë m E m = = a Ku = T = e — = = = 








=o ff ee 


= 
— RH — PT 


lin E = = am = T 
= — um = = D 
Oe aE mmm Jegen ELE 
= 
A 


G. COSRUC 


bulgari şi greci, ce voim ? Să dovedim poate | 


cá si pe atunci exista limba romana? Dar 
nimeni nu cere dovada asta. Dacă ie dove- 


dit istoriceste, cá nol am trăit în veacul 


AVI, si dacă azi trăim si asta ie alta do- 
vada că si acum trei sute de ani am trai 
ce mai alergăm la jargoanele bulgaro-gre- 
cesti? Vori fi având iele fara îndoeală vreo 
importanţă pentru istorie, dar pentru limbă ? 
Cartea de citire a lui Lambrior si cre 
stomatia lui Gaster au intentiunea să faci 
pe studenti să cunoască toate aberatiunile 
textelor vechi. Cu ce scop? De ce nu sar 


vara atunci intro carte de citire si Jargo- | 


nul Ovreilor din laşi si a simigiilor din 
Bucureşti si a bivolarilor din Giurgiu ? 

Că asa vorbeau pe atunci Romani: 
Cum se face, că mal tot pe aceeaş vreme 
Grigore Ureche scrie asa de frumos româ- 
neste si aşa de apropiat de limba de astăzi ? 
Simplu de tot: Ureche lera roman şi scria 
româneşte, ear zapisurile, etc. sânt scrise 
de străini intro limbă care nu 1e nici una 
dintre limbile pământene. 



































= ji ii 
: ai F 
E 


HEU, QUALE PORTENTUM! 


Cand am ajuns cu citirea scrierilor 
lui Horaţiu la oda lui cu lupul, toti am 1z- 
bucnit dintro dată si ne-am pornit pe-un 
ras de nebun. Multe năzdrăvănii am găsit 
noi în Horaţiu — citeam mult latineste, și 
repede — dar asta prea iera cu vârt. Ho- 
ratiu, cum spune însuş, îndepărtându-se cu 
plimbarea prea mult de oras, a ajuns intr'o 
pădure şi-aici i-a ieşit un lup în cale. Heu, 
quale portentum vidi!*) strigă Hora- 


Un si de spaimă iera gata să-şi dea ortul 


popii Noi toate le atribueam intradevàr 


*) Vai de mine, ce monstru am văzut! 






























G. COSBUC 


slăbiei de înger, si nu fantaziei şi exagerárii 
lui Horaţiu. Să fii om în toată firea si să 
vezi un 
si aproape de oraş, si să te-aşterni paman- 


tului de spaimă — toate acestea ierau tabloul | 


cel mai comic dintre câte ni le puteam noi 
închipui. N'avea păreche de cât doară pe: 
Patruzeci de nemți calci se bătură cun 
arici. Si-apoi pe lângă toate si tragica excla- 
mare: Heu, quale portentum! 
Doisprezece dintre patrusprezece, câţi 
urmam clasa a opta a liceului din Năsăud 


ieram băieți de țărani oieri, ai purtam cà | 


ciuli si itari. Vacantele nile petreceam prin 


păduri si prin munţi, căci numai la şcoală | 


ieram ,dommnisori^ ear acasă ieram ciobani. 
le deci lucru înţeles, că avusesem prilejul 
să cunoaştem lupii si urşii din experiență, 
din întâlniri „faţă la faţă“, si nu numai 
din elementele de Zoologie ce se invatà 
prin licee. 


Râsul nostru a izbucnit deodată, ca la 


comandă. Profesorul a înţeles, si a râs și 
iel. Noi acum ne-am pornit pe râs mai cu 
suflet. Il vedeam pe Horaţiu, om scurt şi 


lup, ziua in ameaza-mare, vara 






























HEU, QUALE PORTENTUM! 107 


ke eee = - 


rii gros, cum aleargă peste răzoare ca un zmin- 
CA tit cu toga 'n vânt si cu pălăria — vorba, 
ra B vine — în mână; ear când ajunge la mar- 
n- M ginea orașului şi-l întreabă unul care-l intal- 
ul BM neste: „Ei, ce-i poete?" gafaind îi răspunde 
oi poetul si ţinându-se cu mâna de inimă: 
o: M „Heu, quale portentum vidi“ si fuge înainte, 
căci i se pare cà lupul îi vine pe urmă: 
a- Și deodată cu asta, ne vinea in minte si 
Tiganul care fugea fuga orbului peste câm- 
ti M pi, de groază că auzise pădurea vâjăind. 


ua um 
Bp 
pem € 


id, B Din ceasul acesta, vorbele lui Horatiu 
a Mau rămas proverbiale între noi De o sută 
in M de ori pe zi is aducea ori unul ori celalalt 
Ja M aminte de iele, si abea le rostea si clasa 
ni Ş întreagă se prăpădea de râs. lera o nebunie, 
ul M par că ieram plătiți să râdem. Si radeam 
ta, M ca femeile isterice. Ajunsesem, că nu ne 
ai mat puteam stăpâni: iera destul să zică 
ta Bunul „heu“, ca să începem din nou râsul. 

Scăpa unul dintre noi creionul jos: altul 
la B de lângă iel sărea repede intro parte, tăcea 
si o față speriată, se uita la creion si striga: 
cu B Leu, quale portentum; si noi izbucneam de 
odată. Vedea unul o cioară, altul un cane, 


— = LJ Kc 
m mm = 2 ——— = 
— -— i-a E -5 - = - =- A = - — e 
= = = E = em n " " EN P - = 
Fe = = Es ` - — = = . be 
a Ze = = = = 3 " = 
Za d : i = d i A e = i ep 
EE 
- E E = x E = z = — = = - emm $ RK 
EMT - =: — Rm : = 
= — = - - 
>e mm — x e m oe = = = = = = EE d "-— — E = -— Fs ef T u— — = = = ep - a 
— " = = : : > = 
—_— 2 — = - m E —— D E e d EE = — = WW " = r ^ -— om 
" i P.S "m 2 [ = BE E D = m E IS = A— ` (m = _——__ e —— mg — amc -— i T I 
vom 3 KS - i 
j Z == a = H - = z ^A í d Get A 
i. Den R, em iC: a. Lai =, e, e = A ; 
i = - T Li reia £ - - WS = i d A —a 
a = ae 1 — re Sp = — € E — — E — E go UT = k ~ ; i " = = sr = 
= 1 Y à E e — - » - m : ; = zg n 
- ES ua uu T = = - e d = i, e i m X o prc - "- € gh 
4» ' ru e dh m m - d = D v d ~~ RB = = mE E 
1 " E P Tal - = d - - a 
D : "1 um , D "eme" - E b m j "Sc? C : H = z = 
E = -— — oe i - » Ee- 0 — — a^ 4. aa n a à : e e es d e - 
= = — = E E — - zz mb ad . — 0 = : e - a E 
NIT = a =r; EI ES bo UU RES = A WI sg = "FUE edi d e : ure "ub s i "E 
= p r ^ S - i D? im - s E 
i : = z = 
— d F, s I DE. e "i -—— P KÉ e, a m = Ji — = = "1 : 
m. = E E 


- SSS a eS geg 
= - A a = = — ig E 


er 
a 





108 G. COSBUC 





al treilea, vro găină pe uliţă, vesnicul „heu cu 
quale“ ne silea vesnic la acelaş ras. Merlu 
geam seara să bem bere: unuia îi trizne4M: 
prin cap să strige: heu quale... când vedeai Da 
halba plină, si râsetul iera gata. Altuia if pr 
da prin cap să strige aceleaşi vorbe uiti $ s'a 
du-se: la halbă după ce a golit-o, acum reg bä 
deam din nou. Nu trecea o clipită si vine 

chelnerul : acum vorbele heu quale ierau 

adresate chelnerului, şi râsetul nostru sp ap 
ria berária. ad 

Și asa zi cu zi. hosteam vorbele po* pu 
tului intro mie de ocaziuni si nici odat3Mao 
nu ni se părea cà sânt rău potrivite. Insili ip 
cu timpul am început să ne aducem malf ac 
rar aminte de iele, să râdem mai în sili ra 
căci prea ne simțeam si noi prostia. Acum ac 
începusem să gonim cu vorba pe cine nu 
le potrivea mai cu spirit. Ne sáturasem. Aa 

Dar intro zi eatá cà s'a redestepta! 
gloria stinsă a vorbelor lui Horaţiu. 

Aveam concurs de limba grecească. — 
Profesorul iera un om peste măsură def ti 
aspru si poate şi răutăcios. li duceam m 
frică. Toti stăteam acum în bancă așteptând pr 












H jp] 
ata) 
nsá 


nal 


Ald. 


um 


DU 


= n 
Cut 


de 
ami 


ind 





HEU, QUALE PORT ENTUM! 


cu spaimă si cu cutremur venirea fulgerului 
ui Zevs. Când a intrat profesorul, grav şi 
didátor de spaimă, noi tăceam ca peştii. 


Dar ce-i trázneste unuia prin cap? Pe cand 
$ profesorul înainta dela uşă spre catedră, 


“aude de-abea, de-abea o soapta de prin 
băncile din fund: 

.Heu, quale portentum intrat!“ 

Tot hohotul pe care lam râs noi toti 
aproape-o jumătate de an, tot acel hohot 
adunat la un loc. n'ar fi fost nici aşa de 
puternic nici asa de pornit din inimă, ca 
hohotul din clipa asta. Páná acum parodiam 
in toate chipurile versul lui Horatiu, o, dar 
acum nu mai iera parodie, iera adevăr, cu- 
rat adevăr! Si cum nu l-am găsit noi pana 
acum ! 

Si ràdéam de tragi-comedia asta, rå- 


Bdeam cu bucuria ráutátii, căci multe nume 
y EA 


îi găsisem noi profesorului şi-i aplicasem 
multe citate din autori, si nimic n'a prins 
— dar asta, asta: heu, quale porten- 


tum! Contrastul între proastele potriviri de 


mai inainte ale versului si plina de spirit 
§ potrivire de acum, si sosirea, acestei bombe 


































G. COSBUC 


deodată când nimeni nu s'astepta, si pri- 


vinle speriate si nedumerite ale profesorului, 
și absoluta libertate pe care ne-am luat-o 


să râdem înaintea unui profesor de care! 


tremuram : toate acestea ne-au izbit cu 


atâta putere, încât n'a mai fost cu putință | 


să ne oprim din hohot. Si precum Xerxes 
a bătut de geaba cu biciul marea ca să-si 
hnisteascà valurile, tot asa se silea de geaba 
protesorul nostru să ne oprească râsul. Se- 
riozitatea si asprimea lui ierau acum note 
comice, ierau tocmai esența lui „quale 
portentum“ si noi ràdeam mai cu inimă 

Profesorul a plecat furios; concursu! 
a rămas baltă în ceasul acela, ear noi am 
ajuns pe mâna consiliului profesoral. Ni 
sau dat pedepse mari: ne-au închis de- 
arândul cinci dumineci câte opt ceasuri pe 





zi ear la sfârsitul anului ne-au clasificat | 


purtarea cu nota cea mai rea. 
De-atunci n'am mai râs de 
acestea. 
Ni se părea, că Horaţiu are totuşi 
dreptate; căci dacă pentru noi iera o dihanie 
de spaimă un om pe care-l văzuserăm 


vorbele 























_— —— À—r 


HEU, QUALE PORTENTUM! 


e 
= ~ —— 


I 


"cinci ani dearándul, de ce nu i sar fi părut 
l B lui Horaţiu dihanie un lup, cel dintâi poate 
BH pe care-l văzuse in viata. 

Ear la urmă de tot, am început să 
nu mai înțelegem de ce-am râs noi atâta 
vreme de bietul Horatiu. 











































PE CULMEA MUNTELUI 4 
p 
Wici n'am apucat să vedem bine nori- 3 
sorul, ce se ridicase ca un pumn negru din d 
spre Răsărit, si ca prin tarmec s'a intunecat § ^ 
dintr'odată cerul întreg. Si cât ai bate din $ 
palme se faci frig, şi-a început să ne rä- " 
zbeascá o ploae repede si deasá si cu picuri : 
cât boabele de grindină. ` 
Noi ieram pe coasta muntelui, pe coama pi 
goală. Caii nu voeau să ne urmeze, de geaba § ` 
îi tàram de cápestre. Nici nu iera de inain- 
tat, căci nu mai puteam s'alegem plaiul prin f S 
intunericime, si apoi ne bătea şi vântul din r 


fată mestecând ploaea cu zăpadă. Culmea 
pe acolo-i netedă, nici colnic, nici stâncă. 











PECULMEA MUNTELUI 





-— EN RM 





leu mai ales tremuram, ca varga şi-mi där 
dieau dinţii. În câteva clipe apa ne răzbise 
la piele, parcă ne-ai fi aruncat in garla. 

Am adunat de grabă caii unul lângă, 
altul în şir şi i-am acoperit cu sumanele 
de-alungul spinării pănă peste cap. Ear noi 


ne-am îndesuit sub pântecele lor. In felul 


acesta, si caii erau adápostiti de izbirile ploii 
și ale vântului, şi noi. Dar ce adăpost! Apa 
cădea de pe sumane siroaie peste noi, de 
pe laturi ne izbea vântul, ear pe sub noi 
se făcuse baltă. leram cinci. ȘI stăteam 
varati unul întraltul. leu táceam şi map: 


"case grija că o să mă 'mbolnăvesc din ră- 


ceala asta. Moşul Gavril, murmura supărat 
că-i stinsese ploaea hârbul de lulea s'acum 
n'avea loc si chip să şi-o aprindă. Unul 
injura şi scuipa si se da dracului, ear al 
patrulea — Tudor — nu ştiu ce avea de 


B impartit cu al cincelea care iera Tigan. 


— Mă, stai pe loc odată, că te 'mping 
de sari páná "n vale! zicea Tudor. 

— Dă nu stau, má? Da stăi şi tu! 
Haoleo, o să m'apuce máseaua ! 


— Fă-te mai aşa, să-mi încapă umărul. 
8 


















































G. COSBUC 


= = =: =- = -= 
— ———— À ——— —— ——Hn: -—— — ‘l 





— Faca mă lac. l 
Dar când făcea loc lui Tudor, scotea | 
din echilibru pe cel ce injura. Acesta se in 


desa la locul avut, dar atunci ne zguduea | ; 
pe toti si ne pierdeam cumpănă, Ca sill. 
ajungem din nou la statu quo ante, Tiganu! i 
iera silit să se dea îndärăt, si prin asta ea- $ 
ris impingea pe Tudor cu umărul afară m 


si conflictul incepea d'a capo. 

După vro cinci minute ploaea si 
liniştit. leram gata să ne părăsim si nol in 
liniște adăpostul, când deodată un fulger in- fa 
spăimântător de puternic ne luă vederile și | 
deodată cu iel un tunet — aproape la urc-| 
chea noastră — se rostogolí cu atâta muget, M. 
încât am trăsărit cu toţii, S' au mişcat si " 
caii, ear Tiganul scoțând un ,ha-o!* sări 
spre noi si apoi se prăvăli indarat, "Azànd : 


pe spate. In săritură, a lovit cu capul in 
burta unui cal; calul, speriat si de tráznet M... 


si de lovitura Tiganului, se deslipi de cer, 
lalti cai, şi deodată toti caii se reslátira. | 
Noi, cei patru, izbiti de Tigan si învălmă- fre 
siti de picioarele cailor, ne-am lungit cu toti! § di 
în baltă si toate sumanele ude ne căzură ği; 


















= = = — ——!— ——m = 
-= E o E a a er a "mn mm — 


in cap. Toate acestea sau întâmplat asa de 
repede, încât n'am avut vreme nici unul să 
zicem măcar o vorbă. 


p 


Ne-am dat noi vânt supărării, care după 
S telul său, dar Tudor nici una nici alta, E 
 Minclestase o mână în gâtul Tiganului. 

— Să ştii tu, mă cioará, cà te pisez 
ca pe sacul cu porumb. 
| Tiganul a spus multe de toate, ear la 

urmă m'a luat judecător pe mine. Asta se 

intàmpla mai totd'auna, si pentru cà ieram 
de o fire mai blândă si mai împăciuitoare, 
și pentru cà ieram mai priceput, „băeat cu 
_Wcarte“ si m'aveau mai la capul mesei. Ear 
“fin pricina de fata ieram si stăpân, căci 
" MTudor iera sluga tatei. Le-am făcut legea, 
că acum să sastâmpere, ear Tudor să bată 
pe Tigan dupăce vom ajunge la stână. 

Ploua mereu, dar mai încet. Am ple- 
cat. Uzi asa, am mai mers vro trei ceasuri. 
^ gn ajuns la stână pe înserate. 
E Începuse să mă doară capul. Mi se pă- 
rea că au să mă scuture frigurile. M'am 
desbrăcat iute si m'am vârât în nişte co- 
Joace calde. Am lăsat să-mi înfierbinte zer, 


gs 


net 


PE CULMEA MUNTELUI 115 


iam mam: E 


== = = = = z 
a e = Ln 
= D Së = — 
= = = ee 
=- =n MM BÉ SS =m 
A 2 
= 































EI "1 zi ^ 4 Be = 
= SS = = = — 
_— , e — = Er - 
= e mee EJ = „= ——T = 
— = E 3 = e = - 
E E + . r e 
dÉ ge EN emgeet e E — lef: gm 
T = e 
s — 
e ka = 
x = e e d V e 
a A = Si. să 
- A ar “A 
n C --——————— 


"eh 


= 
i 
SZ 


= J cre real 
== E a Lm uw 
D - 
D I wc | L 
- D 7 "ege 
s E n-— "A 
TT mmm 
= A ch 
LZ gegen 
æ ' = 
, am o. 
E e 
| et wee - 


G. COSBUC 








ceaiul ciobanilor — am băut si m'am culc at 
încolăcit pe lângă foc. Nu cred să fi trecut 
cinci minute şi-am adormit. 


Cand stam în munte, nu dormeam in | 


târle cu ceialalti ciobani din pricina fumu- 


lui de tăciuni, care nu voeşte nici de silă | 


să se ridice în sus, ci se lasă tot pe Jos 
par car fi cununat cu plămânii omului. 
Altă pricină iera cearta ce-o avem cu mama 


când mă întorceam acasă: ea stia ca cio- | 


banii nu-şi schimbă cămăşile, — pe care le 
poartă scăldate în unt, — câte o Jumătate 
de an, si că prăsesc astfel animale indus 
mänite de moarte cu zacherlina, ear ieu 


aduceam acasă câte un corpus delicti leu 


dormeam în coliba bouarului pe stanişte. 
căci aici iera altă întocmire a vetrei gi fà 
ceam foc numai pentru căldură, nu şi pentru 
fiertul laptelui. Dar de data asta, oboseala 
mă îngrozise să mai fac si cei vro două 
sute de paşi dela târlă pănă la staniste. 
Peste noapte, asa 'ntro vreme, mă 
deştept dintr'odată cun om căzut peste 
mine. lera Tiganul. 
— Ce dracu mă, ai prostit? 




















PE CULMEA MUNTELUI 


= rm : = c MÀ —— 0 ——À 9 — -— ME ee oom Se rem 


-e o e a rm eee E) Ra CH m i a | 





— Haoleo! Ne papa de-a gata, domni- 
sorule! 

— Ce vorbeşti? şi-mi ridic capul. Îmi 
trăznise prin cap, că-l bate Tudor, ori fac 
glume ciobanii cu 1el. 

Afară tinea tunetul intruna, dar de- 
parte. Ca prin vis auzeam lătrături de càni. 
În stână nici un cioban. Am bănuit în- 
dată ce ie. 

— Vine la noi! Da dac'o veni la noi? 
zise Tiganul abea rásuflànd. 

— Cine, mă? 

— Cine! ăla din pădure, cum îl cheamă, 
de mormăe. 

M'am sculat cu grabă de jos. În stână 
iera zare slabă, focul imprastiat. Da, iera 
„ăla din pădure“ al Tiganului Dase ursul 
roata printre boi. Trebue că am adormit 
adânc, dacă nu m'am deşteptat leu până 


acum, pentru că vizitele ursului sânt înto- 
| várüsite de un zgomot drácesc şi de-o mi- 


scare ca "n furnicar. Ursul, cât ie de prost, 


are apucături istete câte odată. Uile sant 


| prea puţin lucru pentru iel; de obicei atacă boi. 


Pe vreme senină, cânii — câte 50-80 — dorm 


ai ac SH 





Wm = E E 
d = 
D = = mm pam 
agr ` did - = - 
A um a - ——— o 
=š 


Ge 
ET i 
dëi Tech 
e = 
m— ET = eg, 1 
aa e d - 
i ^ [ T gem 
i ; m 


= a: - —- — = 
E ga, Gw ET E =. mm 
= [ = p E - = 
i d a 4 = : 
oe pa P fe geed "e E 
P o 
r r = i 
= B. == d 


KR 
* 

MEC 
=i» E 


E S 


—m ^ - 
H 
Ch 
^. 
- - 
a 


* = 
a s "ue m 
a 7 d ban 
D 
r Es p =) 
m ll Îi - 
-— | » = = 


— ——— = 


= = - 
= Lacs = WI cC a 
P A p M >) H 
a | SAU d 
i LE i 
a 2 - - 
Pi 


ed 
= 


risipiti ca avant-gardá împrejurul-stânei, ici, 
si colo pănă la indepártári de sute de me- 
tri. Sant dresați asa. Pe vreme de ploae 
însă sadună si s'adápostesc pe lângă co- 
libà. Asta o stie ursul. De aceea vine și 
atacă boii pe vreme când ie greu să-l 
simtă cânii, când dorm. Dar ursul nu 


caută numai nopți cu ploae, ci nopți Cu | 


tunete, căci tunetul face să nu s'audă gro- 
zavele mugete ale boului atăcat. Ear ploaea 
îi face si alt bine ursului. Ciobanii au nu- 


mai două mijloace, afara de câni, să alunge 


ursul: zgomotul şi focul. Puşti nau. Cânii | 


sar grămadă spre urs, dar nu s'apropie de 
iel; ciobanii strigă cât le tine gura şi aruncă 
tăciuni aprinsi in urs. 

Cum ie părul ursului plin de rásinà 
ce picură din brazii pe sub care traeste, ie! 
dintrodatá ia foc: ursul aprins fuge, dar 
curentul de aer înfurie flacăra; dacă il go- 
nesc cânii, fuge pănă cade mort; dacă ie 


lăsat in pace, se aşterne jos si se freacă | 


de pământ in toate chipurile şi-şi stánge 
focul. Pe vreme de ploae însă, ursul ie 
sigur din partea asta, câci ploaea stinge 










































PE CULM B^ MUNTELUI 


ne a — 





1. táciunii ciobanilor. Ear acum ploua tare, $1 
c- M tunetul o tinea intruna. 


T — Haid, să plecám $1 noi, zic cátrá 
^ M Tigan, că dacă o veni aici, să nu ne găsească. 
ȘI leu glumeam, numai ca să-mi prind 
Ak sufletul, căci mà cam străbătuse răcorile 
U spaimei. Stiam că spre târlă nu vine ursul; 
CU M dar orcum. noaptea cu întunericul iei 
LU gros, de-l puteai prinde cu mâna, vremea 
“a M asta de furtună, vuetul munţilor, látratul 
"^  cânilor si zgomotul ciobanilor amestecat cu 
Ze răcnetele boilor ingroziti, toate nu erau 
3 B lucruri care să-mi tie inima. Și apoi ce to- 
cic 


varas aveam! Parcă tot je mai bine singur 
ica B la spaimă, decât cun tovaràs slab de înger. 

| Vântul se întoarse deodată, si se 
na § auzea venind spre noi tot amestecul acela 
iel B de glasuri surde, tot mai tare si tot mai 
lar M limpede. Can urlau rupt ca la fiară, şi 
go- E schelălăeau rar ca la primejdie, dar dupa 
ie § glasul lor se cunoştea că veneau în goană, 
ca M pentrucă glasul le suna tot mai tare, ear 
ige B chiotele ciobanilor s'auzeau tot mai inecate 
le § de lătrături, semn că ciobanii rămâneau tot 
mai în urmă şi tot mai departe. 






— 


C " 


A, 


T - 
E CERE LL ul 
H BS, 

^ 

m — 


pa m 
Së, E, TË Wem am 
A on 
" 


= =" 
, " , y 


^ ER a e " 
T x — 
» = 
= M 
E 
ER z 
P" e 


G. COSBUC 


— Ne-am topit! sauzi glasul Tiganului 
de după găleți. 

— Taci, mă, că dacă vine aici, îl prin 
dem, si ţi-l dau tie, să umbli cu iel prm- 
sate, tanană, și tanana... 

Si — mare tii minunea — zgomotul 
venea drept spre tarla! Tot mai aproape, ȘI 
mai grozav. Am adunat, cu un fel de grabă 
plină. de furie, toti tăciunii care ardeau re- 
sleti, ca să fac flacără mare. Ursul venea 
silit: cânii îl aduceau încoace. O să-i schimb 
ieu drumul, cu flacăra? Aş fi aprins in- 
treaga târlă, de iera la adecă. 

Zgomotul a început să slăbească. pe 
depürta. Si in cáteva clipe s'a stins de tot. 

Am înviiat si ieu si Tiganul; ne-am-ui- | 
tat unul la altul, dar n'am vorbit nimic. 

Când sau întors ciobanii, au început 
să râdă văzându-ne. Ne-au cunoscut, că ni-a 
fost spaimă. Şi-mi iera grozav de ciudă. 

— Ki, ce-a fost? A omorât vrun bou? 

— Ei, parcă i-am dat răgaz. A sfasiat 
putin pe unul. Dar nu-i nimic. Să nu ne fi 
omorât vrun cane. 

— Si încotro l'au gonit cânii? 
































LL | 





PE CULMEA MUNTELUI 


— Áo c rz = 











= iam 


— Spre sálhá... Vezi, tot ie bine că 
a rămas cineva in târlă, că ni-a ţinut focul 
să nu se- stângă. 

— Să vă ia dracu focul! Am zis leu 
cu necaz, căci se stârnise în mine gândul, 
ce caraghios am fost cu puţină vreme ina- 
inte. Să cred ieu, că zgomotul sapropia de 
tàrlà! Acum intelegeam părerea. Cânii 1e- 
siserá cu ursul din vale şi-l goneau la deal 
pe coasta din fata; cu cat înaintau, cu atâta 
zgomotul venea în linie mai dreaptă — mai 
orizontală — cu târla, si ie lucru firesc, ca 
treptat-treptat să fie auzit tot mai limpede. 
Când au trecut cânii de ceealaltă parte a 
culmii, vuetul s'a stâns deodată 

Ciobanii au început apoi să-și spuie 
întâmplările. Unul una, altul alta, ba aşa, 
ba pe dincolo, si dài, şi dai! leu eram istovit 
cu totul, mă zdrobise spaima si nu leram 
bun de nimic, nici măcar să-mi dau pe fata 
necazul care-mi prinsese rădăcini în inimă, 
Am tăcut multă vreme. Tiganul, mai alt fel 
de fire, sta gură căscată şi asculta. Cum 
îi venise spaima, aga- trecuse. 


E ~ emp Ia d T 
= 
Ą -— ———RHüLOA—— e E — — = P 
= — e = a SE = = E I = 
d E X 


A— E 





— Haoleo. mánca-te-as, da cum iera? 























= m ` e E — = i 
= I MEER XR 00 ff, ` "—— A 








122 G. COSBUG 





Ràsul ciobanilor a început să-mi facă 
rău. Mă înfiorase mânia. 

— Ce ràdeti atâta de om, daca v'a 
întrebat cum iera? De unde să stie iel? 

— De ce na venit cu noi să-l vază: 
Ki, vino acum, să-l vezi, că ie colea de vale. 

Si Tudor inhata pe Tigan de ceafă şi-l 
porni. Acum se puseră toţii pe hohote. Iera 
întradevăr lucru de râs, cum se sbătea Ti- 
ganul ca in gura sarpelui si schelálàáea tica- 
los ca un cane din lant când ie bătut, si 
s'aruncase jos si da din mani si din pi- 
cioare, cum bat can cu picioarele in vant 
vara când se tăvălese de căldură, 

Si cu cât se impotrivea Tiganul, cu 
atât Tudor îngroşa gluma. Și radeau cu 
toții, şi radeau; si mă uitam si jeu la iei, 
si nu puteam să râd. Imi sărise inima şi 
nu-mi mai venea la loc. 























Sintem trei. 


P | 
d 
"i 

Li 

















t Cei doi sânt: ieu cu vizitiul Samson. IM 
Al treilea nare nume. Da, ie un om sucit, | | 
1 B în cât nare nume, de sucit, se ‘ntelege. | |. 
] Vizitiul are nume, dar nu ie al lui, ie din H 
| sat de căpătat, multamesc cui mi l-a dat." M I 
| Şi întradevăr multámeste, orcui îi rosteste A 
numele, cu înjurături si dacă se poate şi m 
cu pumni. Samson adică ie o poreclă, care i 
face zile fripte bietului vizitiu. Si cu cât îi | A 
rosteşti porecla, mai cu bunăvoință, cu atât | | 
mai răutăcios iti răspunde Samson. Asa 1e | H 
lumea, faci binele şi-ţi aştepţi raul. H 
De altfel, si Samson ie om sucit. Si-l $ 
| 
| 


— 





E? wm mm - bid - = 3 = 
= me z . e -= 
—— ee mE 
an" — 
` E . em 


SC —- "eg wë 
em, SÉ E a E" ee 
E D = z 
K -— 


G. COŞBUC 


= === SE oe cm =| 





a———— — —— SFE SS Bi 


cheamă Tănase din mila lui Dumnezeu și 
din gratia popii. Si când îl chemi Tanase, 
nu se supără! Să te miri! 

ȘI asa. La început iera cuvântul şi cu- 
vântul iera la Dumnezeu şi — pardon! 
Samson al meu iera neam de popă si in 
tineretele sale cerceta des biserica si rar 
cârciuma, acum însă a întors lucru, fiindcă 
— Să-i dăm lui însuş cuvântul, ca sarate 
filozofia acestei întoarceri de lucruri: ,fen'cá 
şi vremurile se ‘ntorc, ear omul la o adică 
nu stie nici cât stie o musculità, anume că 
una cu una face două, si cu trei fac mai 
multe!“ Ki, mai vrei explicații? Din vremea 
când iera bisericos, Samson învățase stihul 
începător al evangheliei lui Ioan; ear acum, 
de când ie frate cu cârciuma, sa apucat 
să inventeze o melodie quasi-bisericească 
şi să cânte stihurile lui loan pe melodia 
proprie. O bombănea toată ziulica. Mă obis- 
nuisem cu ea; ear versurile îmi întraseră şi 
mie în cap, încât le recitam fara voe si 
— ceeace ie mai scandalos — le cântam 
chear pe melodia lui Samson. 

Va să zică aşa. 






























































NEAGA 


AE EL mmm i Es mER——Á RE 





Acu, intro zi aveam sa plec la oras. 
Samson punea caii la căruţă. leu stam 
în poartă. Pe drum trecea un car de lemne. 
— Ki, n'ai putut să pui mai multe? 

Al treilea, căci iera iel, pocní din bici 
si atinse pe boul de cătră om. Nu m'a în- 
vrednicit însă cu răspuns. 

— Unde le duci? întrebai ieu. 

lera de sine înțeles că le duce în oras. 
întrebarea mea iera aşa de fără rost, încât 
insus devotatul meu Samson se uită lung la 
mine si începi deodată să cânte: , Întru 
început iera cuvântul“ — probabil canta, ca 
să nu-l năvălească râsul. 

Dar la asa cap, aga tichie. Ráspunsul 
celui de-al treilea a fost vrednic de intre- 
barea mea : 

— La mama focului ! 

Adică, al treilea voia să-mi dee un 
răspuns chipul injurios cam aşa: la mama 
zmeilor ori la dracul! Dar s'a păcălit: 

— Ba bine că nu! Păi ştiu ieu că la 
mama focului, că d'aia sânt lemne. N'o să 
le duci la mama apei! 

Samson a făcut odată he-he! o tusă 































G. COSBUC 


-a e o o -e mm = = x =< zm die om — — = —== — E E e — mmer 


cam vará-primará cu rásul, dar n'a isprávit 
bine he-heul si a continuat ,si Dumnezeu 


lera cuvântul“. | 
Al treilea s'a oprit pe loc, s'a uitat o 
clipă urât la mine, apoi sa întors liniştit A 


şi şi-a văzut de drum. Adevărul ie, că vorba 
mea cu „mama apei“ a fost să fie un sim- 
plu joc de cuvinte, şi a ieşit un blestem. 
Căci „mama apei“ însemnează înecare, în 
graiul țăranilor de pela noi, si aceste vorbe § | 
se întrebuinţează numai în blesteme. leu § | 
nu ştiam; mi-a spus Samson mai târziu. § | 
Atunci am înteles dece Samson a scos § 
| EN acel he-he neexplicabil si, parcă fricos ca f| 
NH să nu-l observ, a început să cânte. He-heul E 
Mr iera un fel de reprobare a vorbelor mele. | 

— OQ să te vad ieu la Dealu-Targului! 
Incarci după doi boi ca după şase. Minte 


= 


de cioban dus la biserică! zisei ieu celui J! 


e | 
de-al treilea. 
D in, n. = ARA a i cá salle iets = ep ( 
Al treilea se irttoarse izbucnind : 
{ 


— N'o să mă vezi! Si n'o să te rog 
' să-mi dai boii tată-tău, ca să ure dealul... f: 
| ft i Si mai tine-ti gura odată! 
Samson earás a scos un: ,O-lio !^ dar 





"m 














NEAGA 127 





irá întrerupere a continuat „la Dumnezeu 


iera cuvântul“. Acest o-lio ! iera o interjectie, 


care voea să zică, dar bine- potrivi răspunsul, 
asa mojic nici io nu puteam să-i răspund!“ 
ear continuarea cântecului jera o apucătură, 


san un zor al temerii. că io vol observa ca 


el aprobă mojiciile celui de-al treilea. 

În urmă... 

leu cu Samson am plecat abea după 
un ceas. Ni se întâmplase ceva. În realitate 
cam următoarele : Samson se aproviziona 
totdeuna, când pleca la drum, cu un clon- 
diras de ţuică. Precaut, omul! Acu, nu știu 
unde is ascunse clondirul — căci celelalte 
două slugi îi cam băteau urmele și-l paca- 
leau. In aparenţă. însă Samson pierduse 
cheea lăzii dela trăsură, ear în ladă erau 
háturile. Samson caută cheea pe sub paturi, 
prin paturi, prin podul cu fân, prin cotetul 
găinilor, în grădină pe dupa clai, în şură pe 


după care, pela chiotorile casei, în scocul. 
dela fântână si asa mai încolo, In urmă a 





găsit cheea — ei! in ieslea grajdului, si lucru 
curios: odată cu cheea găsise şi clondirul. 


Am plecat. — Când am ajuns pe Dea- 





























— = —s 
= 









ES | D mm mmm E mm Ml e 





G. COSBUC 


lul-Târgului, eacătă si pe-al treilea, intepenit | 


cu carul în mijlocul drumului. Je bătea boii 
de sta să-l omoare. 

— Ei nu vezi? am zis ieu cătră al 
treilea. 


— Nu ţi-am spus? zise Samson, tot | 


cătră al treilea. | 

— Ce să văd? al treilea cătră mine. 
— Ce mi-ai spus? — tot al treilea, catra 
Samson. 

— Cà ai pus prea multe lemne! 

— Păi, asta o văd ieu! 

Samson sa uitat la mine, ieu la Sam- 
son, apoi amândoi la al treilea, ear al trei- 
lea se uita, nu știu cum, la amândoi no! 
deodată. . 

— Vezi acum, cá o să te rogi să te 
ajut —? 

— Ba, mă ferească Dumnezeu ! 

— Da ce, o să dormi aici? 

— O să dorm, si lasă-mă în pace! 

Si al treilea earăş începu sa croeasca 
pielea. boilor. Samson se uita la al treilea 
lung, lung, fara sá rásufle. 
Trebuea s'ajutüm crestinului. 



























Mua cn 


I 










ON 








NEAGA 


aS Á 8 N i 





"remm ii A 
E PS: 


— Tanase, dă-te jos, deshamă caii $i 
prinde-i dinaintea boilor, 

— Da nu vreau, mă, nu vreau! N'auzi 
tu, mă, nu vreau! zise al treilea şi se repezi 


B la Samson, prinzându-i amândouă mânile. 


— Da stăi, mă, omule! cà doar tie îţi 


vreau binele ! răspunse Samson. 


— Să fii tu al dracului cu bine cu 
tot! Nu vreau, má! Poi, dacá nu vreau, Mă... 
Si al treilea împinse pe i Samson la o parte. 

A urmat o scenă nostimă. leu mă ui- 
tam din trăsură. Samson fata in fata cu al 
treilea, foarte apropiaţi, aga că nasurile mai 
mai li se atingeau; amândoi cu capul putin 
dat intro parte, cu corpul plecat tare, par 'că 
is fáceau complimente, si amândoi cu ma- 


| nile după spate. 


— Da ce, he!? zicea Samson, rânjin- 
du-se, ca un copil care face altuia in ciudă. 

— He, ce he? 

— Nu vrei, hai? 

— Bacă nu! ` 

— Să-ţi omori boii... he? 

— Ce he? Sânt ai tăi? 
Ai băut? he? 




























ve Da = Ter & å Se . = = 
Pr ee Eee B 


Se p amm m 





























150 G. COSBUC 


| a em a a BE" "Eer 


— Ce he? Tu mă! l 
Aici al treilea is luă mâna dela spate t 
si o vara în ochii lui Samson. 
— 0 să le duci pielea "n spate, he 'M i 
— Ce he? Nu vreau, mă, n'auzi! A 
— Da’ nu vrea, mă! Si să fii tu aig, 
dracului ! u 
— Ba tu, mă? A 
— leu mă? á 
Aici Samson js luă amândouă mânile 
dela spate si le vara’ în nasul celui de-al | 
treilea. i 
Sar fi incáerat. Am intervenit, Însä.f + 
din trásurá : a 
— Lasă-l in pace, Tanase! Desprinde call! § d 
Al treilea veni furios spre mine. e 
— Da nu vreau, n'auzi! se răsti tel. | 
Scuipă odată, apoi continua: Pti! comedia] « 
dracului! Nu vrei si nu vrei, și iei să-tif r 
facă peste voe! 


— Bine, nu vrei. Dar nam mai po-§ 
menit om ca d-ta. lesti la nevoe, si par 
| cal mâncat ceapa ciorii: nu vrelsi nu vrel!§ « 
| Parcă ţi-am cere plată! Dar sucit mai iesti.] : 


Al treilea nu-mi răspunse, ci se repezi 






| trasura ta? 


LE dela trásura mea ! 


treilea, 
if nou boii. Am stat si mam uitat, 














NEAGA 


la Samson, care desprinsese un cal dela 


"M tragatoare. 


— Ma, te ia dracul, dacă nu mă lași 
pace! Nu înţelegi tu, că nu 
pi de după cap spre pământ pe Samson, 
are sta plecat. Samson se ridică, dete din 


vreau! si 


umeri, uitându-se la mine. Al treilea apu- 
case acum streangul si voea să-l prindă, 


carăs de trăgătoare. 
— fa asculta-ma ! 
trăsură şi luându-i streangul din manda, — [e 
Sant caii tal? i ugi de-aici, ȘI lasă 
pe vizitiu sa lj despiitda cali. Ce dracu ! Ao 
să am ieu drepti să-mi pape cali mel 
Desprinde, Tănase, cai 


zisei jeu, sărind din 


ȘI paste-i pe In: ginea drumului ! 
— Da paste A Dan or crapa 
să mă lăsaţi in pace! zise iel, tragand HAS 


; pe mine 


reu streangul spre tragatoare. 
— Lasă, mă, streangul ! 
tau; ce cauti la trasura mea —-* 


Du-te la carul 
duse. Tănase desprinse 
șanțului. Al 
bată din 


In urmă se 
caii şi-i păştea pe marginea 
acum furios începi să-și 


2 


Dar dela 


A — — - — 





"I TÉ PET Sa ITI aa == = 


= — A 
— La 4 
ie a - - a 






















pa 











mm 































G. COȘBUC 


E ii — m 


o vreme un bou începi să mugeascá de 
durere. Acum nu mam putut stăpâni. 

— Teşti nebun! Tănase, ada caii 
prinde-i înaintea boilor! 

Al treilea se întoarse spre mine, stând 
ca o statue. Samson a adus caii, i-a potrivit, 
i-a prins la protap. Al treilea stătea tot ne- 
mişcat privind la mine. Credeam, că sa 
cumintit. Deodată însă se repede la cai, îi 
desprinde si le dă drumul. leu am început 
să râd, nu atâta de îndărătnicia ţăranului, 
cât de mine. Omul ăsta iera de legat! Mi-a | 
dat prin cap, să spui lui Samson să ţină 
bine pe ţăran în braţe, ear ieu să prind Call 
la protap şi să-i scot carul în deal Dar am 
cercat intài cu buna: 

— Fi, să scoatem caru ; ce mai stăm aici! 

— Da cine focu vă tine aici! Plecati 
si duceti-và invartindu-va ! 

— Cum să ne ducem, si să te lăsăm 
aici? O să ne ajungă bátaea lui Dumnezeu... 

Si altele multe. lel însă, nu, și nu, și 
earás nu. Samson turba de mânie. | 

— Acum, să mă ia pe mine dracul, 
dacă nu te leg butuc aici, am zis ieu — şi 


ȘI 





| 
| 
| 


ph i» 























o să văd ce-ai să-mi faci! Toată lumea o 
să-mi dea dreptate... Adu o funie, Tanase... 
Tănase atâta aştepta. Acum a început 
o zvârcoleală. Auzi tu, să legi pe om, că 
să-i poti face binele! Dar ce jera să faci? 
L'am fi legat, dar — tiganul la mal 


| se îneacă. 


— Ki, mai iute si tu Samsoane, stran- 


| ge mânile spre pept... 


Gamsoane! Am rostit io vorba Sam- 
son! Vizitiul meu iera foarte devotat, il stiam 
de mic copil tot vizitiu la noi; ma respecta. 


il respectam si ieu, Credea, că-l cred om 


foarte vrednic. De-aceea o vorbă a mea îl 
supăra mai rău decât Lar fi supărat tot 
satul. Mă feream si jeu să-i zic Samson, 
ca să nu-l supăr. Odată numai intro earna 
l'am chiemat pe poreclă — ieram în sanie. 
lel sa întors repede spre mine, a mișcat 
puţin din sprinceană și à tăcut. Dar la cea 
dintâi încordătură a drumului, 10 zaceam 
în zăpadă. Rasturnase vizitiul sania. Nu 
m'a lovit. dar mi-a intrat zăpadă pe după 
gulerul cămăşii până în sin. Iel a început 
să injure caii si drumul, în vreme ce mă 





SS d = 5 - 3 d =" ——— = 
~ J XQ mV m e Wë Gu agam —— . = m. — " = : — : 
= = Eas TS e "E o po "a c-— e SC gel | — - = T «de oy - , =, 





$ -- —— -o 

























G. COSBUC 


scuturam de zăpadă: ieu mam prefăcut M f 
că-l cred si că nu înţeleg care ie adevărata M c 
cauză a inzapadiri mele. B i 
Si acum a doua oară! l-am zis Samson! MM 5 
lel deodată is desfácü mânile de peste M a 
pieptul táranului, asvârii funia si se întoarse M o 


spre cai. t 
— Ce-i, Tänase? t 
— Ce-să fie? Sant ieu nebun, să sar l9 s 
la oameni in drum ca să-i leg? C 


— Asta-i acum! 
— JD'apoi care alta! Are dreptate § | 
omul: cine dracu à mai văzut să legi pe f < 
creștin când n'ai nimic cu iel! ` 
Ei, na-ti-o frântă că ţi-am dres-o! Tà- | : 
ranul, lucru de mirare, in loc să injure mai § : 
departe si să se lege cu raul de mine, tăcea f: 
si se învârtea de aci până colo, uitându-se | 
pe Jos, ca şi când ar căuta ceva, si scui- 
pând câte odată intro parte. lera ca o cio- 
cârlie beată. Samson se asezase pe: malul 
santului, cu picioarele "n sant, cu fata in- 
toarsă încolo spre pădure. Tacea si tel. 
leu nu știam ce să fac. M'am suit in 
trăsură si mi-am aprins o țigară. Cat am 






























NEAGA 


a — —— — 


| fumat ţigara, am tăcut toti trei. Tunase 
. cand ne adunase! Să plec, să las pe taran 
' drum? Să încerc să imbunez pe Samson ? 
M sa încerce să conving pe tiran că- trebue 
ijutor?... Mai ştiu si jeu! În urmă am scos 
o carte din buzunar, mam tolănit pe jetul 
trăsurii şi am început să citesc. leram ho- 
tărât să nu încep ieu vorba, chear de-aş fi 
stat acolo până seara. U să se sfarsasca 
comedia asta întrun fel! Timpul trecea. 
“În sfârşit m'a prins nelinistea. Samson 
par'că are dreptate ! Ce aveam noi să ajutăm 
» Ý cusila cui nu vrea? O să râdă satele de mine! 
Si cu gândul asta, mam ridicat de pe Jet, 
- | să poruncesc lui Samson să prindă caii şi 
i | să plecăm. Dar când am văzut. carul, rni 
e sa părut cá totus cu am dreptate. AŞ: 
) Nu pot pleca asa. De-aş sti că ajung in 
saint omului, trebue 


- | puşcărie, ieu trebue 
din 


- | să-l leg. Cu gândul asta am sărit jos 
l trăsură. Ei, dar Samson nu vrea! leu sm- 
- | gur ce să fac? 

Mam suit earás în trăsură. Ce motiv 
i f o fi având țăranul ăsta, să nu primească 
să-l ajuţi? le zmintit? 1e mândru ? şi ce 





PPIE ~ DU a es ee o RR UR RR e em — m RR e eege 


dracu asteaptá? Acum sta proptit de-un 
bou şi se uita "n pământ. O fi nădăjduind, 
cá soseşte vrun țăran ori din jos ori din 
sus, ca să-i ajute. Dar de ce nu primeşte 
ajutorul meu?... Şi-mi vinea să-l întreb ce 
are cu mine? Ce i-am facut? 

M'a coprins mânia. Tot atăt! Mà duc 
şi-l prind de piept şi-l izbesc odată să i se 
scuture creerii. Miselul! Mă tine aici în drum: 
Tot atât! Il izbesc odată, s'apoi il las cu 
boi cu tot aici, simi văd de drum. Ei, 
aşteaptă tu! 

— Ce mă incurci, mă, in cale, si nu 
mă laşi să plec odată? 

Al treilea se uită lung la mine si in- 
cepü să râdă. 

— Ei, năravul dracului ce-l ai, boerule ! 
Da, aştepţi să te rog în genunchi, ca să-mi 
dai caii înaintea boilor ? | 

Poftim! Obraznicul îmi făcea acum 
imputări ! Si cum râdea, ah, cum râdea. 

— Pici, drace, de-aici! Piel, că-mi fac 
păcat cu tine! Da nu ţi-am zis, cá-ti dau cali ? 

— Ai zis; faci ca Sasul. Dar nu zice, 
si dă-mi-i! Ce focu de suflet ai, să mă tii 

































NEAGA 
în drum ca pe-un cane! Că jidan sa fiu, ŞI 
tot n'ar trebui să mă laşi să mor pe cale! 
Ori te temi ca-ti vor plezni caii, daca 1-01 
B prinde la protap până colea in vârtul dea- 
iului a Ce mai suflet, maică sfântă ! 
__ Fire-ai tu al dracului cu cine te-a 
incültat când ai fost mic! am zis io prin- 
: zàndu-l de pieptii càmágii. Da nu ti i-am dat ? 
| si l-am izbit cu capul de loitra carului. Dar 
nu ți i-am dat? Si-acuin sări cu gura, păcă- 
tosule ! si lam izbit la dreapta, spre șanțul 
B lui Samson. Țăranul s'a dus împletecindu-se 
PI sa dat drept in spatele Samsonului. M'am 
mirat însumi de izbitura asta, căci de obi- 
cei io n'aveam atâta putere. 

Țăranul sări, cum am spus, în spatele 
| Ẹ lui Samson, care nu se întorsese deloc spre 
É oi si ne vadă cearta. Unul preste altul 
se prăbuşiră 'n sant, clae pe grămadă. 

— Întoarcă-mi-te cu cearsatul, nătărăule! 
izbucni Samson din gură, dar în acelaş timp 
| gi din mâni. li căra ţăranului pe după cap, 
|. | parcar fi fost plătit cu numărul, 
| — Ce dai, mă? Ma împins boerul! 
Samson însă simțea grozavă trebuintá 


—-— r — —— ARA. M NL E 





— —9 € = $ "9 b 
E- 2 E s - 


e 4 = LAE = 
— — ` —— a 
a — e = „> 


T s e = Hs 
-- i= dg = 
= ae 
îm mă - € 
EE 


— WT Ld 
NET 5 


"ma 
E ma d = = 
VU a 
=! P wx m 
= W mm 


"T 


133 G COSBUC 


Li > E E RE mmm ERE, a —— = 


să dea. Is răzbuna sufletul, dar gresise 
adresa: pe mine avea lel supărare. 

— Ma, Tanase, iesti nebun? Zisel 1eu. 

Tănase content cu pumnii. Țăranul fie 
că se temea — noi eram doi! — fie c'a luat 
pumnii drept o glumă, sa scuturat de prat 
si a ieşit din sant. lo ieram zăpăcit de tot. 
Rámásesem impetrit pe malul șanțului. 

Ei, plecăm odată, ori nu plecăm? 
întrebă ţăranul cu tonul cel mai prietenesc 
si mai vesel din lume. 

— Plecám, mà! Bine că ţi-ai venit ai 
tu in fire! răspunse Samson cu acelaş ton 
prietenesc si vesel. 

Am început să râd, din toată inimă să 
râd. Aşa oameni mai rar! Se schimbaseră 
cu totul. Ba, Samson îs càutà clondirul şi 
trase o inghititurá, apoi îl dădu ţăranului. 

Am prins caii la protap. leram toti in 
chef; iei doi, mai ales din pricina clondi- 
rului ; ieu din pricina aplanării lucrurilor. 
Începusem, în duet cu Samson, a mormáí : 
„Cuvântul iera la Dumnezeu şi Dumnezeu 
iera cuvântul.“ Carul pornise. 





— Ei, lasă-i acum, nene, odată! Nu-i 



























NEAGA 139 





tot plezni, zisei jeu cătră al treilea, care 
tot mereu biciuea call. 

— Asta-i! De ce 

Dar contení din bici. 
eard ; 

— Ei lasă-i că merg iei! Ce-i tot bat ! 

Táranul státü in loc, parcă nar fi in- 
teles: cum ie asta, sá nu bata call. 

— Da de ce să nud bat? 

— Fiindcă nu-mi place ! 

— Asta-i una! 

— Asa? Apoi uite 
mei! Apoi uite a treia: 
biciul, te izbesc colo in sant grămadă ! 

Țăranul, ca semn că sa convins de 
cele spuse, trânti una după alta c Ateva bice 
pe spatele cailor, din toată puterea. 

— Nu fii nebun, mă! strigai ieu må- 
nios. Nui mai bate, n'auzi! Căci, în adevăr, 
caii trăgeau bine, carul mergea repede, ear 
bicele ierau de prisos, 


sânt cal! 
După o vreme 


a doua: sânt caii 
dacă mai dai cu 


Țăranul începi acum să bată boii. 
— Nu bate boii, nene! Nu bate boii! 
Nu bate caii! Nu bate, auzi! 
— Sånt boii mel! 


bg 
4 
| 
EM = 


—. -—— = 
= 



































— e = — = 


CHE 


"-- 


= —— Dr A 


=^ =< mg 
-— so 































140 G. COSBUC 

— Pot să De 

láranul earás stati pe loc. 

— Boii mei să nu-i bat, caii d-tale sa 
nu-l bat! Pe cine să bat dară? 

— Bate-ti soacra! zise Samson glumind. 
— Ba, bate-ti capul de pietre! adăo- 
gal ieu. 

— Ba caii si boii! De, o să mă iau 
după nebuni ! 

Si pliosc, trosc, pe spatele cailor si 
ale boilor. 

Samson, care tinea foarte mult la cai 
si nu-l bicuea niciodată, a tăcut până acum 
— un lucru neexplicabil pentru mine — 
dar deodată îi sări tandára. lel zmulse fu- 
rios biciul din mâna ţăranului şi-l izbi de- 
parte în urma carului, 

— Ce-a fost asta! 

— Asta a fost să-ţi bagi minte in 
cap! la seama, mă omule, că tu astăzi fti 
pui boii în cârd cu dracul! 

Țăranul is aduse biciul. lel mâna vi- 
tele, ieu cu Samson impingeam de leuci. 
Dealul iera repede, dar nu înalt; am lăsat 
trasura fără pază, căci o vedeam întruna 































NEAGA 


SS = 





ge F 





chear si din vårful dealului. Mai înaintarám 
vreo câțiva metri. Țăranul earag cu biciul 
pe spatele cailor. Acum Samson se 'repezi 
la táran, il prinse din spate peste mijloc, 
ot ridică sus încât țăranul bănănăea cu pi- 
cioarele in aer, îl cární intro parte şi-l 
puse cu faţa în jos în drum. Samson iera 
voinic, că doar voinicia D adusese porecla, 

— Aşa, tine-l Tanase ' Tine-l așa, pana 
duc ieu carul în deal! 

Am dus carul în deal, l-am oprit într o 
margine a drumului; am desprins repede 
caii, am suit călare pe unul si m'am Întors 
la trăsură în vale. Samson se zvàrcolea cu 
țăranul, care stătea tot cum l-am lăsat, CU 
fata in jos şi cu Samson în spate. 

— Ei, mai tinel Tănase, pana aduc 
trăsură ! 

Am alergat la trăsură, am prins caii 
siam urcat dealul. Când ajung la cei doi 
luptători, Samson lasă pe Gran, dându-i 
şi de cheltueală doi pumni peste cap, apoi 
în fuga trăsurii se urcă lângă mine pe 
capră. Îndată începură să curgă pietrele 
după noi, una chear à căzut în trăsură. 


LL a 
Ki 
bk 
DN 
ail 
15 A ` 





Tăranul fugea după noi bombardân- 
du-ne, Ştiam noi cà asa o să fie, sia fost 
bine că Samson a dat ţăranului drumul 
numar în clipa din urmă, căci altfel n'am 
fi putut trece pe lângă iel cu trăsura, în 
urmá-, căci ne-ar fi spart capul cu pietre. 

Când am fost de ceealalta parte a 
dealului, si departe de ţăran, Samson cu 
nişte bine-simtite cuvinte m'a convins, că 
je] simte absoluta nevoe de o zdravănă in- 
ghititura. din clondir, după atâtea peripeții 
pline de pericol. De, parcă simţeam si io 
această trebuinta, şi-am înghițit si io din 
clondir. [eram foarte sbătut, asa că vrând 
să-mi fac o ţigară, de tremuráturà am im- 
prástiat de vre-o trei ori tutunul depe foiţă, 

— Ha ce zici, Tanase? am întrebat io 
întrun tărziu, 

— Hm! bine iam făcut! Auzi tu!, 
Să-i dam si caii, ca să easă în deal, să-i 
dăm si ţuică, si iel, miselul, iel... 

— lel, miselul, să rabde. si o bătae 
ca să-i tle măcar pe-o săptămână ! 











AG. Bx. 
= Ge? e? = 





Q POEZIE NEMTEASCA DE ALEXANDRI 


Nu stiu cum, ma impretenisem in 
München cu un neamt tinăr, pictor. lera 
bäeatul unui bácan. Cuminte baeat; avea 
însă o dragoste a focului să discute necon- 
tenit teoriile artei. Lucrul acesta pe mine 
mă supără. Teoriile sânt socoteala de-acasă, 
ear producerea operelor de artă IC  SOCO- 
teala din târg. Neamtul meu lera mai mult 
critic, decât artist, În urmă l-am fácut să 
priceapá, ca pe mine mă supără teoriile 
lui, şi că, peste tot. io dau foarte putin 
pe toate teoriile în arta. A râs, când i-am 
spus cá Romani au 0 vorbá mojicá, dar 


foarte potrivită, in ce priveste pe criticul 





















e e 
gum. -8 aa 
à = A 


= -= == 
6 9 Se eee 
Pd = T 


= e — Ee e E o n dc Massi 
- == m E 


i 

' |j 

| wi 
L a 
| p 

| i 

" 

| 





























gi [ 
= m. 3 
L A [ »" 
T CG 
i : 
" Im p 
, d 
3 
1 i 
= 
E 
= 
n P 
F V Li : 
" è 
|] 
L z H | 
i = 
E 
D 
L 
` à 
à 
g 
` i 
d 1 


















Us 60 


mum 


nat 


ege pe 


Ò poezit nemteasch de Alexandr 145 


ciocnind paharul şi râzând, adáogà: „Toți 


. Românii ăştia sânt poeti, dar toti fac versuri 


proaste !“ 
„Ai mai văzut vr'odată Români?“ am 


întrebat. 


„Oho, dar câţi. Buni baeti, dar fara 
cap. Toti cheltuitori. Nu ştiu nici cát au în 
pungă, nici cât scot din ea. Ştiu io dela 


Karlsbad. Aveam un restaurant acolo. Si-apoi 


poeti... he, he, ca d-ta! Să vezi!” 
Băcanul meu aduse o bucoavnă, un fel 


de album, de pe vremea când avea restaurant 
"în Karlsbad si tinea otel in München. 


„Toţi muzafiri mei, cei mai de Dai- 


Doamne, scrieau câte ceva în album. Am si 
Români, uite-i !“ 


Frunzărind albumul am găsit in vr'o opt 
locuri versuri scrise de „Români.“ Improvi- 


| zatii epigrame, aprecieri asupra paturilor şi 
“mâncărilor. Mai toate mi sau părut scrise 


de Ovrei de prin Galati, Brăila, Craiova etc. 

Versuri proaste, nărozii. Toate epigramele 

aveau comentarii, ear acestea alte comen- 

tarii. Papara paparei până intra opta spita. 

„Dar ăsta-i întrece pe toti. Na, si asta 
10 


"a — es 
— - —À = 2 
- Tm - Ce 
1 =a KR KS br 


< — A leg 
On an Ee" 


——  — e ee 

























D 1 
4 . V 
È 
" E 
m a D 
d i | | $ | D 
= 
a ] ` " D 
d CG 
: 8 4 Di 
I D i 
Ag z = 
" D 
= D D 
i : 
i 
Fa 
i s 
| a 
i E = 
p n 
e 
. 
1 D 
^ " v P 
J z = 
|^ LG 
= 





O poezie nemteascá de Alexandri 


Du verstehst nicht einmal das A-B-C: 
Wir schreiben vil mit einem e. 
Ear mai jos, un adept al purizmului in 


limba germană, a scris relativ la adjectivele 
amabel si miserabel următoarele rânduri: 


So me Fabel 

Mit amabel: 

Miserabel. W 

Steck dir anderswo den Schnabel 
(L. von Babel.) 


Versul al patrulea ie mojic de tot, si 
de aceea bánuesc că l-a scris vr'un student, 
care-şi permite toate glumele, după obiceiu- 
rile de pe acolo. Pe marginea din stânga 
a albumului ie scris, referitor la aus die 
din versul al patrulea : 

Mein liebster Herr Dichter, 
Wir sagen deutsch aus der. 

Aceste versuri au cel mai mult haz 
dintre toate comentariile : cuvântul Dic h- 
ter (poet) ie accentuat fals, pe silaba 
ultimă, ca se rimeze cu der: o batjo- 
curá finá. 

Dar nici acest zeflemist cu Dichter, n'a 


scăpat teafăr. Sub aceste două versuri, sânt 
10* 


Sees T " "wës a 


gf 


"a Be am 0 


Saas 


COOUNENENL. WS i 
i m st Be 


ER qq 


e . 








148 G. COŞBUC 


EHE: ———— M —  M—HÀó. E ce — 





scrise altele cu cerneală roşie si in Jargon 
OVIGG8,SC . 


.In diesem Falle, Herr, 
Entweder die, noch der — 


A daitscher Proffesáhr. 

„Ei, vezi, ce poeti...* zise bacanul 
meu. „Ei, dar acest domn din homănia 
iera un băeat foarte de treabă; îi plăceau 
al dracului fetele si muzica.“ 

De aici băcanul a început să-mi spun ă 
ce ie poezia şi cum trebue tăcută, şi ince- 
pu-se să-mi tie o conferentá despre poeţii 
lui favoriti. Mai la urmă, când l-am rugat 
să-mi lase albumul să copiez versurile lui 
Alexandri, mi-a zis: 

la, spune-mi, aveţi şi d-voastră Ro- 
mânii literatură? Aveţi poezie?" 

„Nu!“ i-am răspuns io. „Noi ne ocu- 
păm mai ales cu pictura. Avem pictori re- 
numiți..." 

„Ce dracu! zise iel. Nici nu-mi în- 
chipueam ! Pictori renumiţi... care mama- 
pădurii ?* 

„Las, tată, că mergem întro zi în 
Glasspalast şi vedem!“ zise Edgar, care 





























O pozeie nemfeasc’ de Alexandri. 


e TT 


stia că io glumesc, căci vorbisem noi de 
pictura română mai înainte. 

“Vreau să văd! Auzi d-ta!... Nici 
nu-mi inchipueam ....^ 

Nu m'am întâlnit cuiel cât am mai 
stat în Miinchen. Mă temeam să nu dau de 
ruşine. In „Glasspalast* se expun de cati-va 
ani în fiecare vară mii de tablouri: ie o 
o expoziţie internaţională. Toate naţiunile 
sânt reprezentate ; dar de Români nici vorbă. 

Asa am găsit io aceasta a doua ,poe- 
zie“ nemteascà a lui Alexandri. Cea dintài 
ar fi cunoscuta declaraţie de amor, ce-o fa- 
cuse poetul unei germane care-l ruga să-l 
scrie în album: A 

So viel der Schwabe liebt die Bier, : | 

So viel und mehr viel lieb ich dir. 

Aceste versuri însă, la urmă, poate cà 
sânt numai inventate. Nu ştiu unde le-am ` 
citit, si nu-mi aduc aminte nici de greșelile 1 


lor ortografice, nici dacă iscălea cineva pen- if 
ée cok d | 
tru autenticitatea lor. H 


y ai 
Pt 

















x 









POPA COJOC 








Si din sirurile poporului au ieșit patru 
flacài unul de vro douăzeci de ani, si cel- 
lalti trei fiecare mai tinár decât celalalt cu 
un an. Împăratul sa uitat la flăcăi, sa ui- 
tat lung la popa, sa întors apoi spre ge- 
neralii din suita sa. Generalii s'au apropiat, 
privind cu mirare. Popa iera un voinic înalt, 
plin de viață, flăcăii asemeni de voinici, 
zdraveni si frumoşi. 

— Să trăeşti, părinte, şi să-ți traeasca 
fücáii! O să facem soldati de frunte din iei. 

Generali continuau să şoptească între 
dânşii ; Împăratul se uita cu ochii plini de 
zimbet la flăcăi: ierau Români, acei Români 
pe care sa răzimat imperiul habsburgice în 
vremuri de grele primejdii, voinicii lui lancu, 
care a ținut streaja tronului, când resvrá- 
titorii lui Kossuth au ameninţat cu ruină 


' colosul imperiului. 


-— 


Să-mi laşi, părinte, doi faci, să-l 





duc cu mine la Viena. 

Garda imperială a fost totdeuna com- 
pusă în majoritate din Români, mai ales 
Nasaudeni si Bănăţeni, báeti din cele două 
„confinii militare“ care dedeau două regi- 


z E A. mm — LE 00 RR a ANN Egger -— n —- 


- = eS 






= — n - 
Ru Ls wë 



















ae Ee ee eee ee 





152 G, COSBUC 
mente de grăniceri: păzitori de plaiuri in 
timp de pace, purtători de steaguri si avant- 
garda ostinlor imperiale în vremuri de ră- 
zboi. In garda imperială Românii ierau în 
majoritate, nu numai căci Împărații cuno- 
steau credinta si alipirea lor de tron, ci si 
pentru cá ierau toti voinici ca brazii si fru- 
mosi mai mare dragul. 

-—— Cum porunceste Maria Ta, răspunse 
preotul. Când le-o veni vremea, am să dau 
cu drag $i pe ástialalii doi şi pe cei mai 
mărunți, să slujască tara si pe Impăratul. 

— Numai pe unul ţi-l mai vrem, ca 
prea ie voinic. Unul să-ți rămâe acasă, să-ți 
sprijine batranetele, zise Impăratul, familiar 
acum cu preotul şi încântat de iel si de 
báetii lui. 

— Pentru bătrânețe avem noi alţii 
mai mici. De va vrea Dumnezeu, vor creste 
mari spre bucuria si mângăerea noastră. 
Si apoi avem si fete. 

— Mai ai copii, părinte ? 

— Mai am, Măria Ta! Dacă te înduri 
să-i vezi, sânt aici. 

Împăratul n'a răspuns, a zimbit numai 





POPA COJUU 


153 


` = mmm. zë 





— gem E a : = m - 








See 


clipind din ochi si a sárit din sea jos, apro- 
piindu-se de multimea poporului. Cáti-va din 
generali au descălecat si iei. 

Popa Cojoc şi-a adus copiii, Împăratul 
sa dat un pas înapoi, crezându-se ori mi- 
stificat ori batjocorit. Ierau trei fete mari, fru- 
moase si frumos îmbrăcate, în urmă doi flaca- 
iandri, subțiri şi indrázneti la umblet, apoi 
patru copii mai tineri. Preoteasa venea in 
mijloc, si de o parte şi de alta a rochiei 
i se ţineau doi copii mai miei, ear în brațe 
purta alti doi cojocei de fase, gemeni. lel 
au venit în fata Împăratului făcând un grup 
cu cei patru flăcăi. lerau şapte-spre-zece 
suflete, o spuză de copii, şi toti ai popii. Ase- 
mănarea tipului copiilor și | juna-credintà a 
popii au liniştit pe Împăratul, care la înce- 
put n'ar fi crezut in schimbul împărăției 
sale cu un toiag de cerşetor, că toti aceşti 
copii sânt frati dela un tatà si dela o mamá. 

— Ce ziceti, domnilor, de lucrul acesta? 

— Te o minune, Majestate, o minune, 
răspund generalii. 

Bătrânii generali nemți credeau, că le 


o minune lucrul, cá tinárul popor al Roma- 






















































POPA COJOU 155 











Kean 


terioară, Românii au coatele goale ai zic că 
averea sânt copi! 

Împăratul a luat pe flacan lui Cojoc 
la Viena. Ca să-şi sustie familia — mai ales 
însă ca o recompenzá, sau ca un premiu 
pentru „merite“ — Împăratul a poruncit să 
se dee popii Cojoc o penziune de cinci-zecl 
de fiorini pe lună, până când „cel din urmă 
copil va fi mare." 

Au trecut intracestea ani multi. Aus- 
tria purtase războaie cu Prusia si cu sta- 
tele nordice italiene. Împăratul imbatranise. 

lera pela 1880. 

Într'o zi cancelarul anunţă Împăratului, 
că un bătrân preot român vrea să aibă au- 
dientá. I se acordă. 

Preotul, un om bine făcut, de vr'o opt- 
zeci de ani, împunător cu statura lui, cu 
fata blândă, cu părul cărunt de tot si cu 
barba albă, spune Împăratului cà iel ie popa 
Cojoc. Împăratul, lucru înţeles, îl uitase. 

Preotul îi aminteşte întâlnirea de acum 
trei-zeci de ani. Impăratul ig aduce aminte 
ȘI, Împărat cum iera, s'apropie respectuos 
de venerabilul bătrân ca să-i strângă mâna. 






























DE = = = 











A 





. 





a 

































POPA COJOC 


noi nu putem munci, can je] nid toată 
puterea — si-am venit să cad la picioarele 
Mariei Tale să te rog, să ne cruti băeatul, 
că opt báeti am avut si pe toti opt cu 
dragoste iam dat in slujba împărăției, dar 
pe al nouálea nu putem, cá santem. nepu- 
tinciosi, si io cu baba mea nu mai avem 
pe nimeni. 

Opt soldati să dai țării! Impă ratul, mi- 
scat, se plimba prin sală. Deodată s'opreste. 
— Părinte! Opt baeti ai avut, şi opt 

báeti au fost soldati. Mai ai unul; lasá-l si 
pe acela sá fie soldat! 

Si popa Cojoc s'a intors acasă. Are 
să-l dea si pe-al nouălea! Are să-l dea. 

Doi dintre baetii lui Cojoc, amândoi 
căpitani în Viena, au fost puşi în disponi- 
bilitate prin ordin împărătesc. lei aveau 
«A ia leafă îndoită, cu conditiunea să in- 
grijeascá de bătrânii lor părinţi cât ii va 
mai tinea Dumnezeu cu zile. Iera frumoasă, 
‘era, vrednicá de un împărat poruncă ce-a 
dat-o Impăratul, şi popa Cojoc putea sá se 
mândrească si să spue tuturoră vorbele 
Monarhului : 



































„Opt copii am avut, si toti opt au 
fost soldati! Am mai avut unul, $i l-am 
dat si pe acela soldat, ca să se pomeneascá 
de popa Cojoe si de bàeti lui!“ 













= Se ee oe Hp npe ca CNN RUN UN 
= 
" ep 5 
q DF = HS -— X 


CUPRINS 


Cn 


Notite despre Coşbuc . . . « +++: 


- T s P——" "mg E 
= " T , 
z ig” Ty = e ". 
= Em ee ! 5 ees = 


Versuri: H 


| | 1 
| Zia nylon. €» dg. om e a DĂ i 


"E EE, 
Moendd. zu A 2 SEET Ce EC 30 
EE ToS als GE 32 
ace ÎL ohn s E a 
ISAAC aie EE, 
Do pe deal . 4... et ag. so DI 
Dusmanceele eis omnt t tts 41 
BO line bol eo E E | 
Numai una 


A P: 
A 
= 





im 
| L| 
» a 
= ao o 











Gah 


s 
s m n d 
ED Ur te 
p” 4 y = = La 
E = e 


- — IIS 

S. , 
= = 
— PLI 


CUPRINS 


Proză: 


Portretul'şi semnătura autorului: pag. 2 si 52. 









Vorba áluia — Zicători explicate. . 53 
(1. Nici in clin nici in mânec. — 2. La 
botul calului. — 3. Cu căţel cu purcel. — 

4. Liasá-1 in moarea lui. — D Opt cua 
brânzei. 6. I-a suflat in bors. — T. Pe 
deasupra ca fuiorul popii. — 8. Burtà de 
popă. — 9. le pecetluit cu rosu — 10. 
Tarta-parta! — 1l. Altă căciulă. — 12. A 
lua lumea "n cap. — 13. A prins prepe- 
lita de coadă. — 14. A vorbi româneste.) 

Ce ne-au dat Slavii si Grecii . 90 

Heu, quale portentum! . . . , 105 

Pe culmea muntelui —. . . i ai . 112 

DUBHOR LL tg VE Testis iy dee X PR i 

O poezie nemteasca de Alecsandri . . 143 

Popa Cojoc . 150 









































"Nr. 6. N. Mapovigteanu, Dela Sat, piesă teatrală, ` 


În România 35 de bani. 





„Biblioteca. Roastra™ 
Apare în fiecare lună 
| Director : E. H odo ` in C aranse b sl 


ABONAMENTELE: 
0 serie de 5 Numere 70 cr. (1 Leu 75 b.) 
0 serie de 10 Numere |. fl, 49 cr. (3 Lei 50 b.) 


Abonamentele se plátesc inainte. 
Dni abonenţi primesc toate Num 


rele franco. | 
Abonamentele, si tot ce apartine SE 

bliotecii Noastre“, se adresează la Cara! 

sebes catra directorul publicatiunii. 


| 
Au apărut pănă acum : i 
Nr.1. S: S: Secula, Bealităţi si Visári, nete. 
Nr. 2. losif Bălan, lancu de Hunyad, cerc. istorică. - 
Nr, 3. şi 4.- G. Coșbuc, Versuri și Proză, i 
Numerele sub presă : q 
Nr. 5. Gr. Mexandrescu, Fabule alese, cu Sei 


d 


dialect bănățean, pentru Societăţi de diletanti. 

Domnii abonati, al căror abonamer E 
încetează cu Nr. 5, sânt respectuos invita. 3 
a-şi renoi abonamentul. 


|" Fae Cales, 
Meer ut. 
= Li 
i E P i 


Pe datorie, regretăm, dar nu pute} B 


trimite Biblioteca: 








ie eer auc dr srt