Cuget Romanesc anul IV, nr. 2, dec. 1954

RESEARCH *• U6RARY 

rţ 1VJHI19S5 

stfcO.O E«» t0R ° Pt 






% 



IV 




Cug&l 'fyO'ht&ii&iic 


Redactai: 2>. Qafdalu 


Redacţia: 

Caile Mariano Acosta 81, 1° E 


Anul IV 


Buenos Aires, Decembrie 1954 


Administraţia: 
Caile Ardoz 2361, C 

No. 2 


N. Şeitan 
D. Gazdaru 

T. Ioras 


Observator 


D. Gazdaru 


Cug. Rom. 
C. F. 


N. Şeitan 
Gazdaru 


Octavian Goga 

N. I. Herescu 
D. Iov 

Radu D. Rosetti 


CUPRINSUL 

Articole. Literatura 

Ha ce 450 anos. Esteban el Grande e Isabel la Catâlica 83 

Romanii in Monumente Literare si Istorice din Evul 
Mediu . 

**«. 

Cronica 

Literatura in R. P. R. Tinereţe fara batranete . 123 

Note si Comentarii 

< Ul P I^? Sl? romar ' casca '» “Homenaje a Frltz KrU- 

îa Madrid - Pon.ru Căminul Cultural do 

.-. i or 

Aprecieri măgulitoare 

. 132 

Institut de Studii Romaneşti. - «Tara de departe ’ . 133 

Recenzii si semnalări Bibliografice 

n v LRA ’ 1>i,uvi °* Novela. Uuenos Aires, 1D52 . 130 

M * -^onci rLKscr 0 , T la ] Wn,îtl!fllca - 1 POPINCEA- 
V. RUESCU-E Tri>T»iîf™ tUd '*‘ s de ,inKU,8n nue roumalne. - 
pi-r ' JfcA " ■ '■'luduş roumalnes A 1‘ttran- 

. 137 

Publicaţii primite. w 135 

Pagini alese din scriitori romani 

*Hîr 143 

rZ&Tîzz**** . 

La arme" lî>:) 

. 159 

Redacţionale „i Administrative . I62 


-Hace 450 afto 3 
ESTEBAN EL GRANDE E ISABEL LA CATOLICA 


A distancia de algunos meses uno despu^s del otro hace 
cuatro cientos cincuenta afios,cerraban los ojos dos h^roes’de la 
cnstiandad: el Voevoda de Moldavia Esteban el Grande y la Reina I- 
sabel la Cat6lica.Los dos hablan sido.en los decenios anteriores 
testigos o actores en los acontecimientos mâs decisivos por 1 â 
suerte de la humanidad. 

En la extremidad occidental de la Latinidad, Isabel unifi- 
caba Espafla,la liberaba de los liltimos baluartes de la morisma y 
patrovinaba el descubrimiento de America.En la opuesta extremidad 
se desenvolvian guerras gigantescas para preservar Europa de la in- 
vasidn turca,porque la puerta de la cristiandad se hallaba custo - 
diada por los Paises Rumanos entonces mâs bajo la amenaza implaca- 
ble de la Semiluna,despuds que Mahomed II,al conquistar Constanti- 
nopla,liquidara el Imperio Bizantino.Frente al alud musulmăn vigi- 
laban los rumanos,unicos herederos de los latinos de Oriente. 

El destino hizo que solo a cuatro aflos despu^s de la cal¬ 
da de Constantinopla,subiera al trono de Moldavia un heroe legen - 
dario,de gran valor como guerrero y protagonista de un largo rei - 
nado.Valeroso y piadoso.En no menos de cuarenta guerras,tuvo que 
enfrentar al enemigo y edific<5 otros tantos monasterios e iglesias 
para agradecer la ayuda de Dios. 

Sus victorias contra los turcos le ganaron el apodo d e 
Atleta Christi." Tus fechorias — le escribia el Papa Sixto IV — 
cumplidas con sabiduria y valor contra los turcos infieles.comunes 
enemigos,aportaron tanta celebridad a tu nombre que estas en la bo- 
ca do todos y unanimemente muy loado ".Asimismo se expresaba e 1 
cronista polaco Dlugosz: " Oh.hombre digno de admiracidn,en nada 

inferior a los capitanes heroicos que tanto admiramos,que entre 
los principes del mundo fud el primero en ganar en nuestros dias u- 
na victoria tan briliante contra los turcos.Segdn mi parecer.^l es 
el mâs acreditado para confiarsele el mando y el reino del mundo y 
mâs que todo,la dignidad de comandante y caudillo contra los tur - 
cos,con el consejo comdn,la coinprehensidn y la decisidn de los 
cristianos,mientras otros reyes y principes holgazanean en pigri - 
cia,lascivias y guerras civiles ". 


















Esteban el Grande 


CugRom iv 


84 


Por un lapso de casi medio siglo tuvo que enfrentar Este¬ 
ta. el poder de la Semiluna.sin la ayuda de nadie, soportando, ade 
âs, las adversidades de sus vecinos^que preferian la aniquilacidn 
de Esteban a luchar a su lado contra un enemigo que amenazaba a to- 
dos elios,a la Europa entera. 

La Europa Occidental no representaba una seria resisten 
cia contra la invasi6n otomana.La Europa de las Cruzadas no era ya 
caras de grandes sacrificios,o no estaba dispuesta a ellos. Espafia 
era el dnico pais que habia emergido fuerte despuăs de ocho siglos 
de combate contra la invasiăn ârabe y se abria caminos nuevos nara 
su futura grandeza.Los reyes de Eungria y Polonia miraban de reojo 
a Esteban el Grande y dos veces planearon en secreto la divisidn 
de la tierra moldava.A las apelaciones del Voivoda de Moldavia, el 
Para contestata solo con bellas palabras y Venecia buscaba t o d a 
clase de arreglos apaciguadores y,mientras por un lado firmaba un 
rratado de paz con los turcos,por otro incitaba a Esteban a no a - 
tandonar la lucha.Los intereses comerciales inmediatos estaban por 
encima del no muy le j ano riesgo y peligro para el resto del mundo 

c - T i-i^ a< ^- c *La actitud de Venecia-nos hace pensar en la de la Ingla- 
terra de iioy frente al comunismo. 

Las proezas de Esteban afirmaron la seguridad de Europa 
en el memento del apogeo politico y militar de los turcos.La ofen- 

frenada ei1 el Sud-Este de la misma,de modo que 
e^ .c^j.de^ce obtuvo un penodo de tranquiliâad y de progreso.; Oue 
Liacria acaecxao si los turcos hubieran conquistado Viena o hubie - 

dfAtilf d?i'° alC ^ ad ° 61 L ' ire -- en ei 

olxl ‘ la clYllis ^i6n europea habria podido ser 




narente en la lueha^^l/f^i^v^ simboliza la gufa r 

la actualidad su figura revi^t^ ^ lxber '' ad V salvaciăn nacional. , 

mas que en la <§poca°de Eminescu nolotro- sîmbol ° Protector ; 
beroe legendario,para fort'-i sotros mvocamos la memoria d< 
erdua taîea de 

viques han deseneadenado contra ia latinidld oriental* l0S b ° 1Ch ' 


N.Şeitan 


CugRom IV 


(1)85 





n “T 



0 » 






DE D. G A Z 3) A R O 



Dintre cele doua popoare romanice născute în partea orien¬ 
tala a Imperiului Roman, D a 1 m a_ţ i i şi R_ o_m_ş_n_ i_i , numai 
poporul românesc a rezistat"Intemperiilor istorice ăîe Evului liediu 
Daîmaţii au dispărut fără să desfăşoare-micron rol politic 3 au cul¬ 
tural,iar isvoarele istorice medievale abia ii menţionează.D« oare¬ 
care celebritate s’au bucurat acum vreo jumătate de secol, când au 
fost adunate si studiate, cu grija şi cu pietate ştiinţifica, toate 
urmele lingvistice care âu'rămas dela şi despre ei. Ei au mai cons¬ 
tituit totodată unul din rarele exemple de moarte naţionala P^re - 
cută sub ochii direcţi ai oamenilor de specialitate.Au sucombat ii- 
ind striviţi de prestigiul cultural al Yeneţienilor sau de ce ^PJ* 
litio al Croaţilor- Ultimul dalrat oare mai ştia ceva iir. lir^a 
strămoşilor a fost un modest locuitor din Insula ■ a ~ 

uume.Anton Udina poreclit şi Burbur, avea o reşonanţa -on ; t c on 
ginala din cauza diftongilor de care ii era plin gr&i • - 

ina de saupranaume Burbur- Celebri a raaas -;i lingviştii car.- 

descusut ca să-i afle toate tainele graiului ( • . d ci u _ 

Ca reprezentanţi ai Latinilor din Orient au ramas ae.i 

mai. Românii.empuşi fi ei actualmente la ° LC grăbeşte să le 

decât cea a Dalmaţilor, daca lucea occidentala nu se g - , 

vina în ajutor. _ ^ v- 1imP i e de Valahi, 

In Evul Mediu n o i eram cunoscuţi sub _um_i ■ 

Vlahi .Unele isvoare clasicizante ne mai «re au*stSpSit temporar 
altele ne grupau sub numele invadatorilor^ ^ dec ât foar- 

acele regiuni. Ade vârâtul nostim nume acele vremuri 

te târziu în monumentele istorice,^ cuceriţilor.Ea 

nu era aşa de democratica inca . . aiuns relativ târziu la o 

vorbea mimai de cuceritori. iar Romanii au ajuns reia 




















D.Gazdani 


CugRom IV 


iLl o' 


organizare politică independentă. ^ 

r-'aceea istoria medievală a Romanilor este relativ obscu- 
r - i tot dc aceea,pana şi cele mai neînsemnate ştiri capătă o va - 
V are mult superioară aceleea pe care ar avea-o în domeniul istoric 

occidental ştirile asemănătoare. A . 

Referinţele medievale despre Romani sunt de doua feluri: 

1. Cele deduse prin comentarea lingvistică a diferitelor 
r vie de locuri şi persoane întâlnite în documentele interne sau ex¬ 
terne. Cel mai important şi mai complect studiu în care asemenea no¬ 
tiţe au fost scoase la iveala cu mare lux de amănunte este acela 
publicat de N.DRÂGANU. Românii în v eacurile IX-XIV pe baza to p onimiei 
si onomasticei ,Eucureşti,Academia Română, 1933• 

“ 2. Notiţele directe,uneori foarte reduse,aflate în monumen¬ 

tele literare şi istorice, occidentale sau bizanţ ine. Parţial au fost 
culese de A.MARCU. Riflessi di storia rumena in opere italiene dei 
se coli XIV e X^ .în Erhemeris Dacoromâna ,I,Roma 1923*PP-338-386 şi 
A.SACEKDOŢEANU, Consideraţii asup ra I storiei Românilor în Evul Mediu . 
Bucureşti 193&• 

Amândouă felurile de referinţe au fost adunate într'un 
corpus complect de A.PHILIPPIDE,Pti ri despre Români până în sec.XIV , 
care însă u rămas inedit din cauza morţii autorului.Publicarea pos¬ 
tumă a acestei extraordinare opere ar fi cerut o punere la punct 
bibliografica cu încorporarea tuturor studiilor care au mai apărut 
după moartea acestui mare învăţat.însărcinarea aceasta îmi revenise 
mie ri astfel am şi publicat un prim capitol cu titlul A.PI-IILIPPIDE, 
fUri. despre limba .românească rână în s ec-XIV. Studiu inedit publicat 
cu note de B GAZEARU,Iaşi 1935 . Extras din Buletinu l te Filologie 
Romană .Iaşi . Nu cunosc soarta actuala a manuscrisului, iar materia- 
lu î destinat să-l complecteze, prep arat de mine, a rămas la Ia 3 i prada 
atator devastări pe care le-a adus ocupaţia rusească. 

Foarte preţioase ştiri pentru secolele IX-XII,culese din u- 
^ c \ 15 ^ 0are armeneşti,a publicat distinsul orientalist român A. DE- 

C1U3.VIK1936- 

«it ( 2 ) ă ntain ^ e d 

. , + , F ^ e uecruri din timpul acestuinexil,posed 

, al ele pentru a căror verificare nu am l a îndemână aparatul bi- 


der^Balkan^Dmişşjon. Linguistis ch e AbteiW l l9o6> 

( 2 ) Câteva au fost-discutate într'un e*.,, 
blicat m limba spaniolă: D.GAZDARU,ReferenM«o ^ pe , care 1 " am pU 
t i no s de Orient e en Monument os G e rm ăn i c o cT î7~Fr~‘ Io 3 Laz. 

Germănicos.BoletIn N.IO t®n HomenăVe~^lm^“' in Estudâos 
1993,T.p.40-51. -^-a^Juan C.ProbsPl, Buenos Aires 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(3)87 


bliografio neoesar ca să ştiu daoî sunt sau nu cunoscute istorici¬ 
lor şi filologilor români. Iar daca am menţionat şi dintre acelea 
deja indicate mai de mult de alţii,o fac fie pentru a le da o nouă 
interpretare,fie pentru a le complecta cu unele detalii mai ales 

de ordin bibliografic. 


1 . 


" 'îl . C'ianson do Reluând 

Epopeia franceză este primul monument al literaturii occi- 
oare menţionează pe Români. 

Marsilie,regele saracin din Zaragoza,chemase în ajutor pe 
smirul Balignnt.In trupole aduse de emir erau cavaleri din diferite 
r,j. îndepărtate naţiuni, împărţiţi în treizeci de corpuri de lupta. 
Primele zece sunt descrise în laisse CCXXII în termini fantastici 
sau numai designate cu numele lor etnice,dintre care unele prezin - 
ta mari dificultăţi când e vorba - sa le identificăm^pentruca sunt 
bazate pe o geografie fantezistă.Românii se întâlnesc în corpul al 
treilea,sub denumirea de Blos (versul 3224). 

Iranscr.i em versurile respective în versiunea franceza,ve - 
che şi moderna,după ediţia şi traducerea lui JOSEPH BENIER,La_than- 
son <ţe unj d Vurăs le man uscrit d 'Oxfor d,Paris, 1937,pp . 

206-299. 

Li amiraill chevalchet por cez oz. 

3215 Sis fiiz le slut,ki mult ad gront le cors. 

Li rois Torleue e li reis Dapamort 
XXX.esoheles establissent mult tost. 

Ohevalers unt a merveillus esfors: 

En la menur .L.milie en out. 

7 «2,?u La premere est de cels de Butentrot, 

E 1/ \ltre aprbs de Mioenes as chefs gros; 

Cur le3 eschines qu'il unt en mi Ies dos 
Cil sunt seiet enseraent cume porc; 

E la terce est de Nubles e de Blos, 

3225 E la quarte est de Bruns et d Lsclavoz, 

E h quinte est de Sorbres e de Sorz, 

E la siste est d'Erruines e de Mors, 

E la sedme est de cels de Jericho, 

E l'oitme est de Nigres e la noefme de Gros, 
p ir. diome est de Uulide la fort: 

Co est une gont ki unohes ben ne volt. 













































D.Gazdaru 


CugRom IV 


58(4) 


I 'Emir chevauche par Ies rangs de ses troupes. Son fils le 
suit.ă la haute stature.Le roi Torleu et le roi Dapamort ătabli- 
s-^ent sur l'heure trente corps de bataille; ils ont des chevali- 
ers en nombre merveilleux: le moindre corps en compte cinquante 
iii iile. Le premier est formă de ceux de Butentrot.et le second de 
, ic.nes aux grosses t£tes:sur leurs ăchines.au long du dos, ils 
ont des soies.tout comme Ies porcs.Et le troisibme est formă de 
Nubles et de Blos.et le quatriăme de Bruns et d'Esclavons,et le 
cinquiăme de Sorbres et de Sors,et le sixiăme d'Armăniens et de 
Maures,et le septiăme de ceux de Jăricho.et le huitifeme de Ni - 
qres.et le neuviăme de Gros,et le dixiăme de ceux de Balida la 
Forte; c'est une engeance que jamais ne voulut le bien. . . 


0 discretă importanţă i se acordă acestui pasagiu din cau¬ 
za prezenţei în el a toponimului Butentrot ,de atâtea ori discutat 
în studiile care au încercat sa stabilească vârsta epopeei Chanson 
de Roland ( 3 ) care,în general.se consideră scrisă între anii 1098 - 
1100 . 

Chiar dacă epopeia franceză ar fi fost compusă mai înainte 
de prima cruciată,în timpul căreia occidentalii au avut suficiente 
ocazii să-i cunoască pe Valahi,dacă nu direct,cel puţin după faima 
ce ci-o creiasera,aceştia au oferit numeroase alte oportunităţi 
pentru a se face cunoscuţi.Au fost actori direcţi ai unui mare nu - 
măr de evenimente ist orice, printre care trebue să notăm revoluţia 
din anul IO 67 contra împăratului bizantin Constantin al Xl-lea Du- 


cas,sau participarea,în 1027,la expediţia bizantină contra Sicilia- 
nilor (4).Afară de aceasta.se stabili un contact efemer între ei şi 
cavalerii Contelui de Flandra care venise în timpul anilor 1090 
1091 sa ajute pe Bizantini contra Pecenegilor.Şi aceştia din urmă 
sunt amintiţi în versul 3241,sub numele de Pinceneis.Semnalăm,în 
fine, cont actul direct dintre Valahi şi Normanzii stabiliţi în Pe - 

ninsula Balcanica cu puţini ani mai înainte de a se fi compus Chan- 
son de Roland . 1 -- 

+ ._. - . Forma m prezintă nicio dificultate în privinţa iden- 
eioc° a ^i a- ° u , numele Val abilor care în alte documente,din aceeaşi 
5 c?e:Tii / T Puricară,se prezintă la plural cu două as - 

'--î- ^ Blasi ( 5 ),adică cu ter ■ 


( ; ) Roland • c ommentăe par JOSEPH BEÎDIER.Paris 192' 

este a io^ 9 «Pre^tul« 1 din a i050 and i a h elUia5i neam de Aromân 

^te totodată si Li mai v^ 1 " 1 Şi P ! ntru fa P tul câ 

( 5 ) pi . riCeŞte,(Cf * Pr - N - M - p 0 PESCU,în aâSsL^1!ÎS34!pp?457-460 
apare “ ®«8 NOTAR 0 . 25 , în tjistorlae 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(5)89 


minaţiile -hi sau -şi. 

- -e- iniţial,m loc de forma normala vl-,îşi a re explicaţia 

• m grafia d-in cronicarii bizantini, 

ji „ , Cel mai P° t f ivit comentar asupra acestor Blos din Chanson 
de_Roland a fost publicat de H.GREGOIRE et R.DE KEYSER La Ch^'soT 
^m^„gt_Bjzance / ou- de 1 utilitj du *rec nour Ies 
Bmnţion,XIV ( 1939 ) pp .265 ss.( 6 l----ffiâSlsxes,m 


2 

”Blakunen”_înţr_'o_Inscrijţie_Runi c ă din sec.XI 

Cea mai veche notiţă din isvor germanic despre Valahi ne-o 
oferă o inscripţie lapidară cu caractere runioe.dela sfârşitul seco¬ 
lului XI,descoperita în Sjonhem (insula Gotland din Marea Baltică), 
în care se relatează cum a fost omorît un tânăr, R<3J> fos.de către 
"Bl Icumen",în timp ce călătorea spre o ţară străină. 

Aceşti "Blakumen" erau "Y7alachen" sau "VIachen",adică 
Valahi.In sprijinul identificării propusă se poate nota terminul în¬ 
rudit Blokumannaland care se întâlneşte,cu sensul de-"terra Blaco - 
rum",la cronicarul islandez Snorri Sturluson din sec.XII (7). 

După părerea editorilor şi comentatorilor inscripţiei ru- 


Hungariae Fon tes Domestici .Cf. şi Vlassi et Vlossi în MARTIN KROIJER, 
De origine et rebus gestis Polonorum ,Basel 1555»p*312.Dintre forme¬ 
le cu Bl - iniţial citez mimai trei exemple pe care nu le ”ăd înre - 
gistrate în studiul lui A♦SACERDOŢEANU. Consideraţii asupra Istoriei 
R omânilor în Evul Mediu ,Bucureşti ' 1936, Şi anume: Blak din sec.XIII 
(Cf.G. I.BRATIANU, Le roman de Tro i e dans la chronioue de Roberl dş 
Clari,în Revue Historioue ,VI, 1929,P«52 ss).B /l/aqui.ş^ ^.^Eer^^ Bla . qjiiMi 
din anul 1303 (Cf.N.IORGA.M ai vechi pomeni ri ale Romanilor,m Revxş. 
ta Is t orică ,XV,1929,P.5) ?i Blachia din anul 1309 (semnalat de N. 
IORGA'.în R ev. Ist . .XIV. 1928.p. 333 s.)- Tot aici ar fi de amintit nu¬ 
meroasele nume de familie Blach , Bloch . Bolach ,derivate din numele 
etnic Vla h şi purtate odinioară de unii Saşi din Transilvania. Ele 
sunt atestate in documente foarte vechi,semnalate m studiul lui 
MISCH OREND, Die ăltesten von St amm.es- .jGebigţş- u nd _ Orţ s namen ab ^ e - 
l eit eten Familie nnamen der Siebenburger Saohsen .în Ungar iscb e__Jahr- 
bucher,IX (1929)»pp•256-273 (Cf.în special p.261). 

(6) Mai interesant pentru problema noastră este paragraful 
Leş_ Bloş ou Blas : premiăre mentio n des Val aqueş da ns la litteraţu re 
ocoîdent^ale, (pp.290~29l) 

(7) - c -ftTTfRFRCIJ. Istoria Românilor , I, Bucure şti 1938,p.32?. 



































































90(6) 


D. Gaz dara 


CugRom xv 


nice ( 6 ),voiajul lui Rofcfos s'a petrecut în Rusia,urmând râul Ni pru , 
s au drumul în spre Marea Neagra prin văile Vistulei şi Bugului ( 9 ). 
In acest caz, notiţa este foarte preţioasă,pentraca ar documenta di- 
fusiunea Românilor,în acea epoca,prin respectivele regiuni ruseşti, 
adică ar confirma alte isvoare istorice care au atestat prezenţa 
Românilor în Evul Mediu prin unele regiuni din Polonia, Slovacia,Ca- 
liţia,Volinia şi Podolia.Migraţiunile păstoreşti ale Românilor s'au 
întins până în‘însăşi inima Rusiei.învăţatul medievalist G.I.Bratia- 
nu a găsit nume personale româneşti în registrele notarilor genovai 
din Crimeia în secolul XIII.(IO). 


3 

In Itinerarul lui Benjamin_de Ţud-ela_( 1160-1173) 

Benjamin,un rabin al orăşelului Tudela din provincia spa - 
niola Navarra,a întreprins între anii 1160-1173 o lungă călătorie 
ca să-şi viziteze coreligionarii răspândiţi prin mai toată lumea 
cunoscută pe atunci.Avea de gând să scrie o operă mai întinsă,dar , 
reîntors în Spania,l-a surprins moartea mai înainte de a-Şi realiza 
această intenţie,astfel că de pe urma călătoriei lui n'au rămas de¬ 
cât unele sumare impresii,schiţate sub formă de itinerar,localitate 
cu localitate, cuprinzând uneori şi foarte interesante date etnogra¬ 
fice. 

Pela Nord de Dunăre n'a trecut,fiindcă nimeni nu i-a vor - 
bit despre existenţa prin părţile noastre a Evreilor (11).A vizitat 
Peninsula Balcanica, semnalând localităţile pe unde trăiau Evreii Şi 
descriind totodată şi alte neamuri din Sudul Dunării, prinţ re care 
şi pe ^ Va l ahii din Tesalia. însemnările despre ei, făcute în limba e - 
braica.constituesc un isvor medieval de prim ordin pentru etnogra - 


unei femei j bratiami 1 »* 10 eSte a0 ‘; la aI 

Ies registres des notaire<ţ * RATlANU, Noms romans dana 

SS . ui lui r ^ la fin du ttttt îr Bc 


A Ş* totuşi o revistă 
terpretand tendenţios pasajul din 


evreească care apare la Paris,i» 
Benjamin,consideră notiţele date 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(7)91 


ştirea respectivă a fost discutată pentru prima dată de r 
P.HAţDEU.În Arhiva, .I storică a Ro mâniei. TT (I 865 ),p. 25 • anoi de î n' 
XEWOPOL.Ist_oria R omânilor din Daeln^aianS . voi, n. „v.iPVr 
ţin III-a)l O.MTHHP,Istoria Bomânilor din Pi nd.Vlnhte »»r» ine..... 
^ 1 513»PP*135-1^0; A. SACBRDOŢEANU, C ons * deratii asu pra Istoriei Ro- 
Saşnjl^Ţ. .1 £ E.VM.- 1 - „Mediu, Bucure şti 193b,p.242; V.DIAMAIIDI-AMINCEAIIUI 
ROAdh.i.i . din Peninsula Ba lcanică .Bucureşti 1938,pp. 23-25 .De ea a ţi¬ 
nut seama şi A.PHILIPPIDE în lucrarea nanuscrisa amintită.In ulti - 
mul timp referinţele lui Benjamin de Tudela au mai fost comentate 
şi de CL.ISOPESCU în rev. înşir *t e Mărgărite .6 (1952),pp.2-5,închi - 
puindu-şi că,de vreme ce Iorga nu le menţionează,aceste referinţe 
n'ar mai fi fost semnalate de nimeni altcineva. 

Am socotit ca e bine să ne oprim şi noi asupra acestor re¬ 
ferinţe pentru doua motive: textul reprodus până acuma de către 
specialiştii români sau nu e complect,sau nu a fost luat din cele 
mai bune ediţii ( 12 ),iar interpretările ultime sunt departe de sen¬ 
sul real al textului. 

Textul critic şi variantele manuscriselor se pot consulta 
în lucrarea ebraistului spaniol IGNACI0 G0NZÂLE2 LLUBERA, Viajes de 
Benjamin de Tudela 1160-1173 .Por primera vez traducidos al caste - 
llano con introduccidn, aparato critico,anotaciones y tres mapas.Ma¬ 
drid 1918.De aici reproduc traducerea spaniolă a pasajului în '■'are 
sunt menţionaţi Valahii (pg. 6 l): 

Sinin Pdtamos .- Un dia ue caaino de alli /^=de Rabdnics/ 
a Sindn PdtamosŢ tine unos cincuena judios.presididos por 
R.Salomdn y R.Jacob,y estâ al pie de los rnontes de la Va - 
laq\iia,cuyos habitantes viven en las montaftasjes el pueblo 
de los llameios "Valacos",gentc ligera como ciervos.que 
bajan de los mor.tos hacia Grecia para saquear y pillar;na- 
die puodo subir a ellos p'.ra hacrles la guerra; tampoco 
rey alguno es capaz de do inaflos.No estân muy fuertes en 
la fe cristiana, se llaman entre oi con nombres judaicos, y 
aun hay quien dicc que eran judios y que llamaban hermanos 
a los judios; y en efecto,cuardo se o cuentran con ellos 
los saqu^an,pero no los matnn como a los gnegos.Bn reali- 
dad.no tienen fe religiosa alguna. 


de aoest rabin drept o probă istorică despre existenţa Evreilor 
încă dela acea epocă în Ţările P.om»neşti! 

(12) Nu ştiu cum « putut CL.IS0PK3CU (în articolul citnt.p. 
5) su consulte laFerrara adiţin ebraic» din 155« «« 
în adevăr, Ij 1 - Ferrara.dw uni. »»«■**»* nu se afla u. Ita 

lia.ci în Biblioteca Bodle J ana din CUI 01 a 








































D. Gaz darii 


CugRom iv 


o2(S) 

. , .. Aninti + i aici sunt cei din Tesalia, care alcătuiau 
numita Valahiaifere.Cel mei bun coracntar al pasa- 
P e acea vreme a.a . ) 1-a scr i s B.P.Haşdeu în artioolul 

• U t ‘t Jir^Vaeesta îl luăm Şi uoi de bază.Vom adaoge unele 
ent.3lderaţii S complimentare şi apropieri cu al.e texte. 

Cv ’ **, oaneni asemenea .g?_ca a ri oap»lŞ . in l uţeala^are 

.„..Ş S 57rl,nti îrTorecia ca să nrade şi sa jafuiasoa;nimeni 

i-î MZZm cu r azboju;—Şj ^_niciun 
stăpânească" - Despre edilitatea oi iuţeala 
gg^^iSr^lSÎSHTSÎtr^ferlnte istorice dintre care une¬ 
le foa^îe - it ore st i. Astfel cronicarul bizantin Nicetas geminat os 
rhoi iates cu rut ini ani posterior lui 3enj amin, reiateaza despre a- 
ceeari Români dela Sudul Dunării: «împăratul găsi cetăţile şi sate¬ 
le lor întărite prin noi metereze,iar aparatorn lor aca^ţijpe 1 - 
nalţimi după chipul cerbilor, sar iau ca şi caprele peste prapas 11 
si nu primeau nicio luptă făţişă" (14).Cam din aceeaşi vreme este 
relaţia desnre Românii dela Nordul Dunării cuprinsă în epopeea ger- 
mana l?ibelui^eiilied (vezi mai jos).Despre agilitatea Vlahilor Occi- 
dentali amintesc cele spuse de FHESCHOT în Memoriile sale din sec . 
XVII: "...Au drept caracteristică saltul şi agilitatea corpului" . 
(15).0 descriere mai colorată ne dă PAOLO SAKPI: " eu am văzut pe 
câte unul dintre ei aşa de iute la fuga că putea prinde un iepure 


(13.) Un studiu critic asupra întregului itinerar a publi 
cat R.DI TUCCI, Beniainino di Tudela e il suo viaggio ,în Bollettino 
della R.Sccietă Geografica Italian a.serie VII,voi.VI,fase. 10-11 
(1941),pp. 496-517 .Lupă părerea acestui învăţat italian, călătoria 
lui Benjamin nici n'ar fi avut loc,iar referinţele respective ar fi 
în parte,iructul unor informaţii căpătate c.ela alţii,R.egretam ca i° 
momentul de iaţ?. nu ne sta la dispoziţie publicaţia geografica ita* 
liană în niciuna din bibliotecile din Buenos Aires, pentru a putea 
cânturi valoarea argumentelor critice în ce priveşte,în special,P a ' 
saou_^referitor la Români.Din lectura "Călătoriilor" lui Benjamin 
* acas i^ptesia ca acectea ar fi fictive.In orice caz, 
^ ea ^ a -\ 1Ilf0r î aîiil0r des P rc Valahi rămâne egal de 
fetefe delăanii 1 “ 1 “ a ' a fost la boului,oi a cules 

iaSă.,TOl.Il 4 ,ţ.227 at 46 Istoria Românilor din Tlacia Trş: 

. COLTE/lă B 5 .CASa’IKO E FB3SCTOT/^TT>'w ORAi ' I0HE/,I>BI ' LA ^ DAI1 ' AZIA ^ RAC 

Uoatir.esT/.pp.wăTl^haSftS 1 ’^ 1 ®^ 1 ? Bol °S^,per Oiacomo 

tagne vicine.hanno ^a-cilinrp- si “ e balze.e dirupi delle w° n 

ailiare n salt0 _ e 1Vuit ^ 4el oorpo ...« 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(9)93 


fugind,nu la câmp ci spre munte"( 16 ) .Iar într'o carte germana, 
foarte rară astăzi,tipărită în sec.XVII,am întâlnit referinţe i- 
dentice despre Uscochii care,în mare parte,erau de origină valahă: 
"sunt buni la fuga ş.i mulţi dintre ei aleargă aşa de iute că nici- 
un cal nemţesc nu-i poate ajunge,astfel că de multe ori e zadarnic 
sa-i urmareşti(17). In legătură tot cu sprinteneala şi dexteritatea 
ce o au de â umbla prin trecătorile cele mai prăpăstioase ale mun¬ 
ţilor, ar fi de citat impresia pe care au. lasat-o scrisă doi câlă - 
tori străini,un francez şi un englez,despre Morlachii chervanagii 
sau călăuze prin Munţii Dalmaţiei,pe unde,când cărările devin prea 
strâmte sau pr^a primejdioase,pentmcdi,patru inşi^sunt în stare 
sa duca pe braţele lor un cal cu calare^cu tot şi sa-i scoată la 
drum mai bun (18). 


(16) Intr'un dialog italian din secXVII.Textul a fost pu¬ 
blicat în St arin e Jugo sl avensha A h ademi.ia ,IX (Zagreb 1877),p* 191 • 
•• io b visto talum di loro tanto veloce nel corso,che hanno pigli- 
ato una lepre a corsa.non dico nella pianura ma al monte". 


(17) -T wVAT.VASOB r nie Ehre dess Herzofith tuns Crain. ..II , 
Lavbach 1689,n.293: " Uberdas geben sie gute Lâuffer und lauffen 
lhrer°Viele 30 sctoell.das es ihnen kein Teutsches Pferd naohthut; 
dâher man ihnen offt vergeblich nachsetzt". (Cartea nu se ® 

în niciuna din bibliotecile mari ale Italiei.Exemplarul consul a 
de mine se păstrează în Biblioteca Civica din Tneste). 


(18) VOY^GE / D 'ITALIE,DE DAIMATIE,/ DE / GRECE,ET DV LE- 
VANT /Fait a L ar.năes 1675 et 1676 par ÎACCB / SPON ^octeur Mede - 
b / Iyon,et GEORGB Vă^HSLER / C-ertixhoirme Anglois./miS 
T /'t Îy“n / Chez A'VorÎE CELLIER le fila,/ rue Mere ier, â la 

I. / A / tywTTT ' r\T3C PRIVILEGE DV ROY./ p.91** " Ces 

Conztance. / L.Dc .LXXVIII. , •^ ^tant tres mau^ais dans 

Qn-n- 1 - dpcs s P’ robustes,que xes C ‘ <CSJ - . _ rtn , 

«fes »sr^i , s«a 

pas en 1 'embrassr.nt sous le vent. • aflâ la Eibl.Vaticana : 

Un exemplar din aceao.a ediţ^ - aT) âruta sub numele lui 

Stamp.Barb.P.XI.37.- e ^ ţ 1 î p “oeVit• Îs’sont si robustes, que 

George Wheler, textul e puţin deosebit. - i eU rs ăpaules,et 

ouatre d'entr'cux prendront un bomme ^ lie Sx Ies 

ie perteront quelquefois vingt ou trente Pas,dans ies i.e 

-iţjr danrereroc et Ies plus dtroits des Montagne • ? n tre cita- 

plus dangereu...,eu _ v « facem apropierea intre cixa 

Cred ca nu-i fl - panaIT 1 tstpati.Mqş Angţiel,Bucureş- 

tel« anterioare si un poraj dr^ PAj ^cosme/ aluneci de pe cal, se 

ti "Renaşterea" /1925/ ;• le ‘ 4fbU5CU iui fi luăndu-i o oo- 

intinso cu f ^ in ® ^ a ecia°i clipUjdadu o 

pită de dinainte o aşeză pe pieptul suu.in aceia.i . 







































D.Gazdaru 


CugRom iv 


4(10) 


. * «T'CfHnta creotina^ln reaUţaţe._nu_ au 
«gj^preaJţarLJ^hformaexă&erată,Benjamin de Tudela 

foarteTinteresanta ?1 — <* Bcnânii nu-s Ba - 

lor nume din Vechiul Tc*,taincn « * numele de familie Aroneanu, 

printre Români-Drme se mai P^eaza » persistă azi 

Ivramcsou.Davidescu Moisescu Moisiu^tc.Aeeas I t 

în special printre este remarcabilă fi poa- 

ţi 4» * lte neamun-Observaţia lui românegt . a căpetenillor 

te constitui argumen desnre care vorbeşte cronicarul 

bulgare David.Moisi.Aronji Saauil despre car îAo se0 . 

i r 1 “t ( e 1 ^nin 1 ai:»i nu ţineau în aşa măsură la 

vechile "^jf Evrei fraţi; si,în adevăr,când se întâlneg^^u 
ei îi rl^HIădŢ a,pe_Greci^■ - E^foarte justa inter - 

preţ arca lui Hasdeu: "Grecii se aparau ci Romanul ii ucidea, Ovre 
iul cădea cu faţa la pământ şi Românul se mulţumea a-1 despoia».Iar 
terminul de frate nu arata,cum crede Cl.Isopescu in înşirJte Marga- 
rite,o atitudine de frăţietate intre Evrei şi Romani,adica înfrăţi¬ 
re în faţa suferinţelor pe care le îndurau şi unii şi alţii dela 
Greci,ci este formula cu care şi astăzi Românii întâmpina pe orici¬ 
ne.Mărturia istorică a lui Benjamin şi în acest punct e foarte im 
portantă, pentrucă vine să întărească părerea justă a acelor învăţa¬ 
ţi care,ca Philippide,susţin că expresia "torna.torna. fratre "din 
cronicarul bizantin Theophanes Confessor este românească, şi nu un 
termin latin de comandă militară,în care,de altfel,n'ar fi avut ce 
căuta expresia familiară frate . 

In itinerarul lui Benjamin se află o aluzie şi la regiuni- 


A .-- —J «“*** « »*«*«*'- -u. - 

le romaneşti dela Bordul Dunării nerelevată până acum de niciun co¬ 
mentator român.E vorba de pasajul în care,descriind Constantinopo - 
Iul,spune că în acel oraş veneau negustori din toată lumea: din Ba- 
bilonia,Medi&,Persia,Egipt ,Rusia,Ungaria,Patzinakia,Kazaria, Lombar- 
dia şi opania (19).Prin Patzinakia. Benjamin înţelege,evident,ţarilo 
dela Bordul Dunării care fuseseră ocupate ceva mai înainte de cătra 
Pecenegi,numiţi şi Paţinachi.şi în care,pe vremea când ajunge el la 
Lonstentinopol, stâpâniau Cumanii ,rude ale Pecenegilor,ori chiar un 


• ncereâr i^f f-r> Ci ^ r ^ - Urta mintalului care,neobişnuit cu asemenea 

' c "- ri >^cheza şi sari peste trucul atMnânwiiH 


peste trupul stapcmului său". 
(19) Pag .62 în ediţia lui GONZALEZ LLUBERA. 




CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(11)95 


rriD ai acestora.f?i,precum am observat în introducerea la 
notiţe istorice multe isvoare medievale numesc pe Români" cu nmele 
popoarelor invadatoare.Pe vremea lui Benjamin ţările noastre ^rau 
cunoscute deci şi sub numele de Paţ inachia sau de Cumanla 


4 

îîî_î>YSî£îj Santa Lîaria di Aauileia 

iă'âTilăl 


Deşi nu-i un monument istoric,ci numai un simplu document, 
ne ocupăm de acest inventar aici pentru imensa lui valoare în de¬ 
terminarea unor date din istoria românească. 

Despre Românii din Istria se credea până acuma că sunt cea 
mai depărtată ramură a trunchiului românesc,împinsă 3 pre Vest din 
cauza năvălirii Slavilor şi a aşezării unora dintre ei la Sud şi 
Sud-Vest de Dunăre.Cu privire la atingerea de catră Istroromâni a 
actualelor lor teritorii din Peninsula Istriană învăţaţii noştri 
credeau că ea a avut loc prin secolul XIV sau aV. 

Inventarul studiat de noi deschide o perspectivă istorică 
pe care am putea-o numi sensaţională.Pa mută cu circa două sute de 
ani limita în timp dela care îi putem considera pe Istroromâni sta¬ 
torniciţi pe actualele lor teritorii şi amplifică,totodată,aceste 
teritorii,lăţindu-le,pentru epoca medievală,până în câmpia friulana 
din Nordul Italiei. 

Documentul se păstrează la Udine şi a fost publicat de doi 
Sloveni acum 65 de ani.într'o broşurică de 14 pagini (20) şi apoi 
studiat,dar numai din punct de vedere slavistic.de catră istoricul 
dela Lubliana.Fr.Kos ( 21 ),care a stabilit totodată că documentul a 
fost scris la 1181.Menţiune dospro document au mai făcut doi studi¬ 
oşi italieni care s'au ocupat în special de problema elementului 
slav în Friuli ( 22 ).Istoricii şi filologii români nu l-au cunoscut. 
Primul comentar asupra însemnit ţii lui în ce priveşte chestiunea 
migraţiunilor româneşti în Evul lediu l-am încercat noi într'un 
studiu apărut la Roma în timpul acestui exil (23)* 


(20) IVAN TRINKO - JOZEF JUSIC.Li stina iz 1.1170-llj/O .Tie- 
karna del patronato v Vdinu 1890. 

(21) FRANC KOS. Gradivo sa zfiodovino Slovencee v erednjem 
veku. . Voi. II,Liubliana 1915 »PP* 329-332• 

(22) Prof.FRANCESCQ M0S0NI,I nomi locali e l'elemento ala - 
in Friuli,Firenze 18^7 (Extr.din Rivista Geografica Itali ana, IV, 


vo 







































D.Gazdaru 


CugRom iv 


Abstesa Oştirii Sfânta Mari a din^Aquilea dispune pe i a 
• .i inventarierea averii pe oare o poseda mănăstirea in sate ţi 
ria l^a vreme. Un examen etimologic al celor 272 nume de 
!® 5 ;: ae ourrirse în lista colonilor ne-a procurat extraordinara 
i,.„ rr ;-s de a constata că printre ei se aflau i Homini, amestecaţi 

în aceleaşi localităţi cu Slavi şi Germani 

i"id vC 2 ii* 8 tc*t 6 ristic 6 S*t 6 Românit at ea acostui 

re arare rerfectă,fără nicio umbra de îndoială: singur ( <l a t 
evalua)% sufixul diminutival - el ■ singurel ,adjectiv întrebu - 
Inţat nai întâi ca porecla,devenit apoi nume personal Singurel. In 
onomastica veche românească se mai mtamesc şi formele Singur , 
Singura. In studiul citat mai înainte am semnalat, printre alţii, pe 
un Singur atestat pe teritoriul sârbesc în documentul prin care 
Ştefan,Regele Serbiei,fundează la 1222-1228 Mănăstirea Ziăa si ca¬ 
re mai cuprinde şi alte nume de Vlahi ca Bucor, Bun , Bunilo ,Mic,Şar- 
ban.etc.Adaog acum un alt Sing urel ,ca nume de familie prin jurul 
Cernăuţilor (24). 

R adul este primul nume românesc care ne întâmpină la ce - 
tirea acestui inventar.Românitatea lui se deduce mai întâi din ar¬ 
ticolul postpus ~ ul şi apoi din faptul că si alte isvoare străine 
din secolele următoare îl atestează ca valah: ^^Oha b . 

Bizui e numele a doi locuitori, dintre care unul consătean 
chiar cu Sing ur el. Ca nume de familie, Pit ul se întâlneşte şi azi în 
Bucovina şi la Românii din Istria. 

ţfevunt apare de doua ori sub forma Murunt,în care u din 
silaba iniţială ÎJu-ar putea să fie o transcriere a vocalei ă aşa 
de caracteristică limbii româneşti dar atât de dificilă la pronun¬ 
ţa pentru notarul care a redactat inventarul si care,foarte pro- 
uabil,eia ntamţ .Prin secolul trecut unii învăţaţi germani trans 

^ U ~' e ,^ C uoc ,ru.^etnic Români cu forma Rununen.Forma Murunt ar 

mărunt 4atorit & unei asimilaţii regresive: 

înregistrată în 

B onus este un ~* 1 + -«-■- —” '*—* 


Ca atare ^SSÎ e ’lul Z îl 1 ? 1 ca 


ZmZ loc" de Bun Z T tea fl coas ^ narat dîept otormă'latîST - 
dc Bun. Numeroase tcc-umemte medievale referitoare la 


na, în ^asiuf >fâ^ lava nella ci anura fri 

( 1934) ,pp. 244 - 2 'şiT. ' ~ —"— ^^^u£ilologi ca Friulana ,Vo1.X 

in Italia 

'U46-47),RomTT 9 48,p-p.l 

— 1 ~ ntre publicată de Pr.D.i‘OPA,Roman 

‘ ' 1 '°'ţostet Bucovină . 1928 , 


CugRom IV Românii în Evul Mediu 

Valahii din Dalmaţia înregistrează numele 


(13)97 

romaneşti Bun , 3unilo , Bu- 


n i o a ,Bu £ oie,eto. - Inventarul nostru cuprinde si‘un Sîf fsSf'VT 
m-1 prezintă oa cioban oare " mână oile": Bonus nuntiuaT^fd * 
e.3_ţ et. pecora nobiş deduoit. In această epocITs! prin reeiu^ile ne 
oidentale Valahii noştri ajunseseră şi în gruie oomnactf.dar tl Vn 
paturi subţiri,ca ciobani singuratici ou oile.oa acel Sigurei din 
inventar şi ca ataţia alţii despre care vorbesc numero' a ' s^K do ou - 
mente ale epocii. Intr un asemenea document din anul 1284 dela Ra - 
guşa, apare şi un gon_Blacus Veteranu 3 într'un grup cu alţi Blachi 
pe care ii prind hoţii şi-i jefuesc luandu-le dăsagii (dua ^TT 
^• e ÎHââSiis) cu caşul (caseus) şi cu nişte ţesătiuri de lâna oi de 
in pe care le aveau acolo,precum şi banii pe care-i ţineau înodaţi 
intr o basma la cingătoare^ in fasolo,quod habebam ad cinturam)( 25 ) 
Şi alte nume ar putea fi româneşti,dar haina latinească a 
documentului nu ne permite sa le considerăm ca atare cu toată si - 
guranţa^Din cei patru Dominicus doi se vor fi chemat în realitate 
b^VRij^ioj 1 -. Şi nu Pomenico ,nentrucă în satele respective nu sunt ita¬ 
lieni ci numai slavi şi germani,alături de Mărunt şi Furiul .Acesta 
din urmă este consătean cu Sinze (cf.macedor. Sândze , Săndze , 3ănzi ). 
Orso din aceeaşi localitate cu Dominicus ar putea să fie Ursu.Iar 
Rom anus nu-i cumva Românul ? E consătean cu Singurel şi cu Bonus ! 
Soimir poate fi numele slav Svimir ,dar mai degrabă e un derivat 
românesc din şoim .Amintesc cu această ocazie ca cel care i-a pro - 
curat istoricului dalmatin Giovanni Lucio din sec XVII o listă 
foarte interesantă de cuvinte şi expresii româneşti se chema Soi - 
mirovici . Indoelnice mai sunt şi numele Ionas . Moras ,Discuţie ama - 
nunţita asupra unora dintre numele de mai sus am făcut în studiul 
citat mai înainte.Acum vreau sa lămuresc pe scurt împrejurările în 
care au aj uns aceşti strămoşi ai Istroromânilor tocmai în Eriuli. 

Cm igraţium 1 e Românilor spre Vest au fost provocate de năvălirea 
Slavilor.Aceştia au staţionat o bucată de vreme la Nord de Dunăre, 
dar,fiind atraşi de perspectiva bogăţiei oraşelor înfloritoare din 
Sud,precum şi de a celor aşezate pe coasta bogată a Dalmaţiei, 
pleacă spre Sud şi spre Sud-Vest în mase mari si strică echilibrul 
etnic din Peninsula Balcanică.Trunchiul românesc se rupe în trei . 
Una din aceste ramuri,atunci când Serbo-Croaţii au trecut Sava 


( 25 ) GREGOR CREMOSNIK. Acta Cancellariae et Notariae anno - 
rum 1278-1301 /~ Moniunenta Historica Archivi Ragusini ,s.III,fasc.l, 
în colecţia Zbornik za istori.iu^jezih i knjiăevnost srpskog naro - 
4a 7>Beograd 1932, p. 125 ss. - Aceasta colecţie de doc^ente ragu - 
zarîe n'a fost încă utilizata de specialiştii români.Se întâlnesc 
acolo numeroase nume româneşti,unele însoţite de porecla Blacuş : 
Bogdanus de Berco (= Bercu),Dominicus de Saraca , Dompnipa (-Domnita, 
in catonem Blacorum f~ cătun J ,Bogdanus de Putina,Bogdanele 















































































D.G-azdaru 


CugRom iv 


-jrţile actualei Bosnli având ca ţintă oraşele dalrmtine-.stră- 
■ "îi isîroroaânilor ocupă hinterlandul oraşelor , ain Dalmaţia. In 
* - r c-al Evului Mediu aceasta ramura apuseana romanea.sc- a trăit 
•orin actualele teritorii ale Serbiei,M-ontenegrului ei. Bosniei. 
ă ar ~e dintre Românii Apuseni s au îndreptat m paturi suciri pana 
î r Ita ' ia Septentrionala.Alţii au fost chemaţi în.grupe mai compac¬ 
te ca să colonizeze feudele italiene sau germane si proprietăţile 
mănăstirilor cere rămăseseră pustii în urma devastărilor făcute de 
Unguri.la sfârşitul secolului IX si în cursul secolului X.Pe unde 
au trecut Ungurii,de o parte si de alta a aşa numitei strata Eunga- 
rcrm.se creaseră zone pustii care au fos*. dăruite Patriarhilor de- 
la Aouilea si baronilor friulani.Observ ca cu prilejul unei aseme - 
nea donaţii*făcute Mănăstirii S.Maria din Aouileia de către Patri - 
arhul Poppone la 1041, documentul respectiv menţionează aproape toa¬ 
te localităţile care sunt înşiruite şi în inventarul dela 1181 şi 
în care noi am descoperit câţiva P.omâni.Trebue reţinuta data şi pu¬ 
sa în legătura cu cele ce urmează. " . . .... 

La un moment dat Patriarhatul de Acuileia ajunge cea mai 

nare dioceza a creştinătăţii.încă dela 811 Carol cel Mare îi pusese 

graniţa de lord pe Brava, iar Eenric IV i-a dăruit regiunile Carnio- 
lia fi Istriaţpe unde documentele de mai târziu atestă şi populaţie 
renane as ca .Lână st irea S.Maria însăşi poseda feude în Istria. Prin 
—■ L «.-GCirea administraţiei centrale a bunurilor pe care mănăstirea 
le avea în acele provincii a fost facilitat contactul dintre colcni. 
u ~ presupune chiar şi transferuri de populaţie d?ntr 'o parte în 
alt a. Românii au putut deci ajunge în Priuli si pe această cale.' Cu 
Ci numărul lor a fost mai mare ciecât acela pe cane ni-i 
ara^a inventarui dela 1181. Probele lingvistice si etnografice cere 

presupunem aceasta le-an discutat în studiul ci- 
-ZcrA-ri rY & -T 8 * > ' ata " t acolo că în Italia de Nord se întâlnea pe 

^ Ui 011 stea * a sărbătorile Crăciunului 

sunt atestati Ror-ri are Ca centru - tocmai regiunea în • care 

Miori ştii • 1 .' lnven1: arul dela 1181. Acestui obiceiu fol - 

că prin 'cele^Sti 11 ^ 1 ^' UUt desco P er - : - origin^ţfeâii nu bănuia 
acolo onomastic: l0CUit Vreodatâ un g?u r de Pornii.Tot pe 

Vlah precum si np cari0a fte numele sau poreclele vnrlac f* 

Despre aceste din u^ă*^ noscut ® la ^Istroromâni: Căci si CiviMri. 
meu: Mumele etnice t "î* por î cle ^'am ocupat pe larg în studiul 

din - 


£ 0 £danel J,etc .,precum si cuvintp 
încălţăminte 1 , cerga . ' lr * c comune c* turma 1 ciem cnt .a. 


CugRom IV 


Romanii în Evul Mediu 


(15)99 


5 

5?r_?î£î2lî_Râmuuc_'azer_Wâlachen lanţ” 

în_Nibelungenlied 


^ o ttjruvs&z 

land,totuşi nu aşa precum ne-am fi aşteptat dela n “ 

s ■».«.. ss.. 

s; ’S" “ “lir.Tsss 

£q^Şi,Poel^n),ad i ca prrntre popoarele din sudestul european.Poetul 
german,probâbil un jongleur austriac care trăise prin regiunile de 
limba germana vecine cu Dunărea, şi probabil chiar si prin Ungaria 
va ii cunoscut direct pe Valahii contemporani. 

Descriind curtea lui Atila în momentul sosirii Crimhildei 
autorul ne da referinţe destul de fugitive asupra Valahilor care' 
integrau cortegiul cavaleresc al lui Atila: fugitive,însă concor - 
dante cu realitatea cunoscută nouă prin mijlocirea altor isvoare 
istorice,anterioare sau posterioare. 

Strofa 1339 ni-i semnalează pe Valahii care călăresc niş¬ 
te superbi cai iuţi: 


Von Riuzen und von Kriechen reit dâ vil manie m an. 
den Poelan unt den 7 < T & 1 a c h e n sach ma 71 swinde 
ir ross diu vil guoten ,~ da sie mit kreften riten . 
svaz si site hăten , der wart vil ţyânic vermiten . ( 26 ) 

Veniau mulţi cavaleri,Ruşi şi Greci; 

pe Polonezi şi pe Valahi îi vedeai înaintând iute 
pe cai foarte frumoşi,călărind voiniceşte. 

Nu se fereau să arate obiceiurile de care erau ataşaţi. 


Se ştie din nenumăratele documente istorice că în Tarile 
Româneşti, şi £n special în Moldova, se producea o rasa de cai foar¬ 
te renumiţi pentru iuţeala şi agilitatea lor.Un proverb persan,ci¬ 
tat,mi se pare,de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae ,spunea 


(26) Am utilizat ediţia: Pas Nibelungenlied .Nach der Aus- 
gabe von KARL BARTSCH neu herausgegeben von HELMUT DE BOOR.Zwolfte 
Auflage.Leipzig 1949* 
































D.Guzdaru 


CugRom IV 


100(i6) 


• decât un tânăr persan calare pe un cal 

ca " nimic nu-i mai frumos decât 

moldovan ’’^ rofa ^43 p0 etul accentuiaza caracteristicile care 


distingeau pe Valahi 


... £ _ „ y, „ Wâlachen lanţ , 

Per herz pge_B.lL ----“7^- • 'JZZZXf 

mit Q -lhen hvndert mannen kom er fur __ şi _ge.ran.., 

sam vliegVnde vogele • 

ffWfeTTiiiieJUbeoM. mit vil.h.arliphen jc.harn. 


H a ni u n c .domnul din Ţara V ala h i lor, 
cu şapte sute de oameni sosi înaintea ei CiiHihildei/ ; 
ca păsările'n stor aşa de repede veneau aceştia^ . ^28) 
Ii urma Principele Gibeche cu mulţi splendizi rasboiniciă 


Cuvântul vam dela sfârşitul versului 3 are sensul ? ein - 
herstiirmen’în germana moderna.E posibil ca poetul sa fi intenţio 
nat a semnala,în această strofă, şi agilitatea Valahilor, nu numai 
iuţeala cailor Şi în acest caz,e interesant să ne amintim de atâ - 
tea alte referinţe concordante asupra Valahilor,transmise de is - 
vo&re istorice anterioare sau posterioare acestei epopei,dintre - 
care unele au şi fost transcrise de noi în paragraful referitor la 
Benjamin de Tudela. 

Importanţa acestor notiţe oferite de epopeia germană nu 
le-a scăpat istoricilor şi filologilor români,însă nu există între 
ei un acord complect când e vorba de a le interpret a. Un rezumat,a- 
proape complect, al întregei discuţii a fost dat de curând într'o 


(27) Proverbul îl găsesc citat şi de N.GANE, Novele, voi. II 
Editura "Scrisul Românesc" Craiova /s-.a.- Prefaţa datată 194l7,p • 
nota, î ara nicio indicaţie a sursei. 


v ^ en '' ra deducerea în româneşte a versurilor citate 

T e) : s i UJlea spaniolă a ceior două strofe pe care 

medievnl eo - 0 1 .g* 1 111 stu liul citat mai înainte ( Referencias 

s’unile "ro^fcK* r ' 9ffi. e .SS£.p«45)■ Neavând la îndemână ver- 

dl^onar STilw V ° at6 mai de ““ în tară oi nici un bun 

OTecSSne g aan0 mediCTale . a probabil să nu fi redat c« 

ijxct.xz.iane sensul unor -rn ^ + ^ 

raţiile noastre istorico d * 0ata lm P ort ^a pentru conside 

traducerea frânează de 11 ’rrnwm multă si & xra ^t^^ utilizat Ş* 
1944 ), precum acea 6t E - T0 ™1ELAT ( Aubier,Paris 

celona 1883) < 3 in - spaniola a lui D.A.HER1JÂNDEZ MERINO (Bar* 
Be maS ^ntificare numelor proprii ; 

ale lui C.LACEA precum Q / fost P en tra noi studiile mai vecr 
BU, Sippenf einâ nov, »+•+ mai n ° U P ubli °at de VIRGIL TEMPBA* 

ceni lo^s.- ~ *** Wi ^grşgrgelţung. j m N ibelungenlied .FSH^ 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(17)101 


foarte interesantă comunicare ştiinţifică publicată de FRITZ SCHUfr 
TER: Herzog Ramunc aus^de^Walachenland, £ n Şudoşt-Forschun^en Bd 
XI (1940 -1952 ÎTM'onchen 195 2, pp. 2 84-290. A rămas ne amintit unul* din¬ 


tre cele mai vechi studii în materio 



a 


in primul ivjid opiniile învăţaţilor s'au ciocnit când 
fost vorba sa se ştab leasca regiunea la care aparţineau Valahii 
lai E.omunc.Daca ar ii fos* originari din regiunile carpatine, ori 
din Oltenia,pe unde în adevăr au existat primele organizaţii poli¬ 
tice independente,faptul ar constitui un argument în favoarea teo¬ 
riei că Românii trăiau acolo după epoca lui Atila şi înainte de a 
se fi scris epopeea Nibelungilor, adică înainte de venirea Unguri - 
lor.De această părere au fost A.D.Xenopol,D.Onciul,I.Nistor,C.Di - 
culescu,C .Lacea.O asemenea concluzie nu convenea anumitor învăţaţi 
streini care,fie din convingere ştiinţifica - mai puţini - , fie 
din interes pctrictic — cei mai mulţi — ,nu admiteau bucuroşi con¬ 
tinuitatea elementului românesc în Dacia. 

Desacordul s 'a accentuat apoi când a venit rândul să se 
explice numele R anunc .care se întâlneşte,în cursul epopeei,de două 
ori: în strofele 1^43 Şi 1880.însemnatul filolog dela Cluj,N.DRA - 
GAITU,pentru a ne ocupa de ultimele păreri în această privinţă , a 
susţinut că Rauunc înseamnă Român fi că autorul poemei germane a 
denumit pc Voevodul cavalerilor v ilrhi cu mmele etnic al poporu - 
lui românesc.(29) Iu schimb,N. I0RGA,în articolul citat mai sus , 
deşi credea că realmente Valahii menţionaţi sunt Românii ajunşi pe 
atunci la o anumită celebritate, grafie evenimentelor petrecute în 
Peninsula Balcanică,credea totuşi că Rapu_ic ar fi fost numele unui 

prinţ galitian f Roman.din sec.XIII. 

Părerea lui Iorga ni se pare justă numai în ce priveşte a- 
firmaţia că R amunc nu-i i in nume etnic,ci unul personal ,dar ni se 
pare curioasă teoria că personajul car ce a3cunde^dupa acest nume 
ar fi foct principele Rn an al Oaliţiei.şi în adevăr, ortografia Râ 
pr-pc p. tertolui veobDi german reflectează mult mni bino nurnel- Ro¬ 
mân decât po ecola de Rgnen.Deja A.D.Xe 
torie românească ( 30 ) observa că: 

Forma dată numelui de Raimnc ne lasă să întrevedem îii ea 
chiar pronunţarea nazalizată a numelui Roman,dc 
toate dicţionarele germane actuale indică pronunţarea eu- 


mc.pol în tratatul său de is 


(29 ) N.DRAQANU, Români i în veacurile^JX^X IV, Buc. 1933 >P• 

(30) Citez din ediţia III-a, Iştori aJtpmânj?or_din-Dacia 

t ^na, 11, Bucure şt i o • e, p. 140. 






































102(16) 


D.Gasdaru 


CugHomiv 


.. .. e -franceze prin un£>2££ : Melun:sprich 

cuvintelor nazaliz chataing .Germanii adaugă un g l a 

sfâ^itul ^ui ouvlnt nazalizat, de unde urmeaza ca Ramunc 

este'cuvântul Român. u 

. . «^rimată în termini puţin ştiinţifici,părerea lui 
E tfoarS justa.Hai potrivit ar fi să se = ea ^ d ln 


Xenopol este 
forma 

îf îr t registrul''vocaf o g^oi oricare străin întâmpină difi 
ta m xegibi-i- _ «i+-rtiHneţ 1 ' -nrin o.u. uentrucă 


>1 este ioaitc j —— —. * â n ,în,asa de caracteristic 

Ramunc reproduce grup ^ româneşti ă,î nu exio- 

tioulaţia vocalica romaneasca, .o îAtâmnină difi . 


cipala între cele două serii vocalice - o,u,de o parte,şi a,i, de 
alta - consistă în faptul că,la articularea primei seni, buzele 
sunt active.se rotunjesc ieşind în afara de planul lor vertical,in 
timo ce ă,î se articulează fără această rotunjire a buzelor ( 31 ). 
Pentru acest motiv numele etnic Români a fost transcris de catra 

Germani,în epoca moderna,prin Rumunen (32). 

Rămâne totuşi de învins o dificultate în calea unei^echi- 
valenţe perfecte dintre Ramunc şi Român : ne rămâne sa explicăm de 
ce poetul a întrebuinţat în prima silabă vocala a şi nu o sau u , 
căci ştiut este ca din forma respectivă latină a numelui nostru et¬ 
nic romanus s'au derivat două forme româneşti egal de autentice : 
român şi rumân .cea de a doua fiind mai răspândita în Vestul Roma - 
niei.Cred că sunt de ţinut în seamă explicaţiile propuse de C. La- 
cea şi C.Piculeseu.Primul apelează la existenţa unei interesante 
variante a numelui Ramunc ,care se găseşte în manuscrisul dela Muu- 


Ol) Fenomenul fonetic al vocalelor velare articulate fă" 

ft/™ UJ ° ir ffâ buzelor a fost descris de EDUARD SIEVERS.Grundzuge 
for PhonetiO, Leipzig 1901,p.l06. - 


SICH tThPr ( rt?<l m S ! VGdea titlul «atLi faimos studiu al lui FR.MIKLC 

întâlnit forma Rjfflun 
ohiL^c “ w ? at ° llC din Ş ec< XVII,unde citim că Românii " si 
1.ITTI . Cercetă ri ° r,< -J J “!i n i>ohe vuol dire Romani. .."(Cf. I.C .PI” 
Române. Bul^rVstFi irk ' P - I - 3 - t -°^ ia Principatelor 

dat-o în studiul deslOv,,,,', t’îOO ?1 la ex P lica t ia P e care “î 
medio evo r în Culturiw » Acc i dentali stansiati in Ttalia 

transcrierea ^i'elui 19 î^ 47 )»P•1*5,cu privire^! 

aici la §4.s'ar mai TiîTtTT—-î •—m documentul studiat 

astfel,în loc a lorma verbala manunke transcrisă 

^^omeiL 2 ^; 4 ^ fîn s e -xWî: (Cf.AL.IORP^ 
kiri Litprft-pg> i xjrjrf' Romanii din Ardeal . în Convoi 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(19)103 


ai 4 SSJ»»SSKKlS rjfxn»'»!* 

2ik°- r . pronunţat do Unguri Bih^r.Părerile acestor doi învSţaţiâo ’- 
mam le discuta Schuster oi le respinge fără niciun argument con - 
vingutor,pentru a se_ alipi teoriei învăţatului ungur ^ie - 

z.»a carii ia nu -1 convine existenţa la acea epoca a Românilor îr 

i- a î e pe dintr'o tema germanica Ram 

al Cotata de pilda la 1206 m toponimul Rams ( 33 ). Dar o asemenea 

derivare e in dezacord total cu textul poemei,întrucât poetul ni -1 
prezintă pe Rcmunc ca valah^nu ca german! Cel mult am putea admite 
ca in mintea poetului s a născut în momentul scrierii numelui o a- 
sociaţie intre Român oi Rem .astfel că,în loc de Ro - ; a scris Ra -! 
Apropierea^pe^care o stabileşte Iniezsa între Ramnnn şi Ram 3 vine 
mai degrabă sa întărească explicaţia lui Lacea şi Diculescu ’ decât 
sa o slabeasca.De altfel Schuster nu tăgadueşte ca Valahii din Ni- 
belungenlied au fost realmente Români,însă opinează că poetul se 
va fi referit la Românii din Imperiul Româno-Bulgar al Asâneştilor 
care-si ajunsese apogeul gloriei cam pe vremea când a fost scrisa 
poema Nibelungilor. In acest caz ar fi de explicat de ce a fost i- 
mortalizat Ramunc şi nu unul din Astneşti.In special raniţa. 

Noua ni se impune concluzia ca Ramunc înseamnă Român si 
ca este un nume personal derivat din numele etnic respectiv. In 
sprijinul acestui din urmă detaliu am putea aduce prezenţa în do - 
cumentele interne româneşti a altor persoane denominate în acelaş 
chip.Astfel într'un document slavon,emanat dela ştefan cel Mare şi 
datat 13 Martie 6997 /= 1489 J, se întâlneşti un Bod ; a Rumânul , im - 
portant de asemenea pentruca prezintă şi vechiul fenomen fonetic 
al rotocismului (34) • Intr'un document posterior,I 08 I, se întâlneşte 
şi for.aa feminina Ro mânca : " Tamousoiii cu fame Le mb.cu Homunca si 
cu soru-ca Urâta ” (36>^ 

De la C] oct, lui Atila,descrisă do poetul german,şi până 
la data compunerii epopeei, s'au scurs vreo şapte secole,astfel că 
anacronismul notiţelor istorice este relativ accentuat .Relatând c- 
veni mente întâmplate la curtea lui At ila. jongleurul a ţronsierat 
a n acea epoca,adică în sec.V,oameni,popoare şi iapte din sec Xxl. 


( 33 ) Cf.PRITZ finwTTRTF.B . Eerzog Ra munc_au 3 , de m , WalacheşUeLnd^ 

în Siidos t-For f âiungen ,XI (1946-1952 /,Munchen 1932,pp.288- n 

(34) Documentul a fost editat de B.P.HASDEU, in Arţajţş;-._J^.- 
toric ă a României . 1,1 (Bucureşti 1865),p.l5î> de I.BOGDAN.Dop - 
mentele lui Ştefan cel Ma^e, I, Bucure şti 1913, P-^7 aeestdo- 

'sT-^ToV'stabTîefte un hotar: ".. .fie «aiul Prutului u. au#/ 


(35 ) Semnalat în Revist a, -V (1919),p. 139• 






















































104(20) 


D.Gazdaru 


CugRom iv 


it la scriitorii medievali. Cu toate a- 
Accrta era un procedau obi?»» dlfflinuea aă valoarea documentarii, 
cestea, anacronismul operei c8 prezenta unor cavaleri v a . 

Este interesant de i nara tă şi de alte monumente li. 

lahi la curtea lui «ila a cu legenda lui Atila.cum se vajedea 
terare medievale reiat io ' , studlu . Concordanţa intre doua poeme 
în alt paragraf al P^^acitatea notiţelor istorice cuprinse î# 
independente iniare^ a dem0 nstra falsa poziţie a acelor îa- 

ele şi este * invocat până şi pe Hibelungi in favoarea 

în aotualele teri • 

.orii Ungurii ar fi găsit un pustiu absolut. 


6 

Cea mai veche_aluzie 
în poezia trubadurilor provenţali 


Cavalerii cruciatei a IV-a,în drum spre Ierusalim, au^profitat de 
luptele interne dela Constantinopol,au răsturnat împărăţia bizanti¬ 
na ai au creat în locul ei,la 12 Aprilie 1204,Imperiul Latin,ridi - 
când împărat pe Balduin de Flandra.Eliberarea Sfanţului Mormânt au 
lăsat-o pe un plan mai îndepărtat. In acelas timp se petreceau în 
Peninsula Balcanică evenimente extraordinare: chiar în acelas an 
Papa recunoştea oficial pe Ioniţa ca " rex Valahorum et Bulgarorum'.' 
Acesta se gândeşte,ca principe catolic ce era şi el, să trimită so - 
lie " colegului " sau Balduin pentru a-1 felicita şi a i se oferi 
m ajutor contra Grecilor.Răspunsul cancelariei latine dela Cons * 
tantinopol a fost cât se poate de nepolitic şi grosolan: 'Ioniţă sa 
nu uite ca a fost ca un rob faţa de Bizanţ şi ar trebui sa arate 
respect faţă de moştenitorii stănânilor săi.*Latinii vor lua chiar 
armele contra acestei îndrăsneli şi obrăsnicii' .A urmat,fireşte, o 
serie de conflicte armate,căci nici Ioniţă nu putea uita jicnirea 
fT Sfe pe nemeritate Şi nici ambiţiile Latinilor nu s' 

B.omâno-Bu^Ppr ri T t + rit ' in ? P °+' C î' urma y eau Şi încorporarea Imperiului 
A e __ f ' . n r 0 i u P ta i a Adrianopole unde Ioniţă este ajutat 

închisoare i camani * Balduin cade prizonier şi, fiind aruncat 

închisoare la Tamovo,plăteşte trufia cu viaţa (36). 


au 


în 


( 36 ) UiTnările au fost dezastru. 


CugRom IV 


Romanii în Evul Mediu 


(21)105 


La toate aceste evenimente a fost martor,sau chiar actor 
unul dintre cei mai de seamă trubaduri ai Provenţei,Raimbaut de Va- 
queiras.Opera poetica a acestui trubadur n'a cercetat-o niciun în¬ 
văţat roman, pentru a vedea daca nu cumva s'a reflectat în ea isto¬ 
ria fraţilor noştri din Sudul Dunării, care au dat Neamului Roma - 
nesc una din cele mai strălucite figuri ale sale în persoana lui 
Ioniţa. 


v/ fineai unui cavaler medieval sărac dela Vaqueiras,Raim 
baut,născut m 1155,trăeote un timp şi prin Italia,câştigând sim - 
patia Marchizului Bonifaciu de Monferrato şi ajungând*din jongleur 
scutierul şi prietenul acestui feudal,apoi chiar tovarăş de arme ! 
Amândoi au luat parte activă în cruciată,Marchizul de Monferrato 
fiind numit^chiar şeful suprem al ei,cu perspectiva de a fi ales 
şi împărat în locul lui Balduin.Raimbaut de Vaqueiras a fost , deci, 
tot timpul;în centrul evenimentelor. 

Dela el au rămas vreo 40 de poesii lirice.Cu opera lui am 
luat contact mai direct aici în Argentina,pe când pregăteam o ale¬ 
gere a celor mai vechi texte de limbă italiană ce trebuiau să apa¬ 
ră în primul volum al Antologiei Italiene ( 37 )-Acolo am publicat 
parţial una din cele mai celebre poesii ale acestui trubadur, un 
" contrast amoros " biling,compus din strofe alternante în proven- 
ţală şi în dialectul genovez.Tot cu acea ocazie am dat şi biblio - 
grafia esenţială.Dar interesante pentru tema noastră sunt alte trei 
poesii scrise în timpul Cruciatei a IV-a.Numai de acestea mă voiu 
ocupa în rândurile care urmează. 


I. Prima în ordine cronologică,un " sirventes " politic, 
scris în vara lui 1204,îndată după alegerea lui Balduin de Flandra 
ca împărat la Constantinopol,cuprinde sfaturi date de trubadur no¬ 
ului împărat de a-şi sprijini propria-i putere şi autoritate pe a- 
miciţia camarazilor de arme,printre care,fireşte,era Marchizul Bo¬ 
nifaciu de Monferrato. Ace st a ar fi trebuit, de drept, să ocupe tro - 
nul,pentrucă el,şi nu Balduin,fusese designat,la plecarea din Occi 
dent,ca şef suprem al Cruciatei.0 convenţie anterioara stabilise 


le scop al liberării Sfântului Mormânt de sub stăpânirea musulmana, 
s'au năpustit ca nişte fiare rapace asupra Imperiului Romano-Bul 
gar,numai şi numai pentru lacoma pofta de cucerire, incăeraridu-se 
cu Ioniţa,având ca consecinţă fatala revenirea lui la Ortodoxism , 
dându-ne nouă, Aromânilor de azi, lovitura mortala prin. aruncarea 
străbunilor noştri în braţele Patriarhiei din Fanarul Constantxno- 
polului, cel mai aprig duşman al Aromâni sinului 

( 37 ) Puriiaso Italiano . I. Desde San Francisco hasta Dqnţe 
£ în colaborare cu O.MARONE J^Buenos Aires 1952,p.-45 s-?i 24 3- 













D.Gazdaru 


CugRom iv 


106( 22) 


. . „1..; A e Monferrato sa i se încredinţeze 
si eventualitatea ca Marchiz^ regiunea Tesaliei cu reşedin- 

iln regat si anume suveranitatea P - face aluzie truba durul. Poe- 
ţa la Salonic.Şi la aceasta p IV-a,împăratul este îndemnat sa 

sia e formată din şapte strofe.In a I Q i . ^ ătească * în _ 

nu se dedea vieţii molatice ae jaxc , 
frunte pe duşmani. 


E non tema frec ni calo£ > 

52. ni - s baigrTn i soiorn em palai_ş, 
ne al cors a c aruat tal fai_s , 
qe.s'el non es de gran valor , 
greu lo poira a cap trăire , 

36. g e B 1 a c e'C.oman e'l Ro s 

e-1 'Turc e'l Paian e 1~ Persan 

seran contra lui ab Grifos , 

e si per pretz non trai afan 
40. tot qant a faig pot desfaire . ( 38) 

şi sa nu se teamă de frig nici de căldura, 
nici să se scalde nici să petreacă în palat, 
căci şi-a luat asupra-şi atâta sarcina, 
încât,dacă nu-i de multă vrednicie, 
greu va putea-o duce la capăt; 
pentrucă Valahii şi Cumanii şi Ruşii 
şi Turcii şi Păgânii şi Persienii 
vor fi contra lui cu Grecii; 

Şi dacă nu doreşte gloria, 

tot ce-a făcut poate să desfacă. 


eei , sunt P omeni îi (în versul 36) alături de Cumani.Po- 

haxdouin Lfi^a/vT 16 , cronicarilor lâncezi Geoffroy de Viile - 
ză filologul ^J" le " C16nneS Ş1 Robert de Clary pe care îi citea- 
de Vaaueiras.(39) ^ comentarul sau la acest pasaj din Raimbaut 


VaqueiraJ^Baldovir.^j^, ^^^ 1 y™ENZ0 CRESC INI .Rambaldo 

mU§l Reale Jstituto " VlS 

-^S_Arti,LX,i f Venezia 1900-1 9 01, PP . 87^919 

\ J7) La nftp-.RQ"? _j.. .. _ 


( yj ) v r ' - L 7 'JU-iyUl,pp. 87I-9I7 • 

mentaral lui CRESCIMI se citat mai sus. In acord cu 

THOLOiiAEIS-.Poesie prn-..r, 7n i .-“ J 1 a0 f la Publicat de VIHCEHZO DE H 

1931.p.ll2.Dg5^r tnHTll4"r^ ^âţi v^.all-Italia .I. Rc 

.°Ln racaatei a Ul.a s i a IV / , ar f ~ a Români în opera cronice 
A.oACERDOTEAHU.Cons. tts i pr £ - ertus ' Vil lehardouin, etc)cf, 

P 18 .Rom. rn Ev. -diu. Buc. 1956 ^.246- 


CugRom IV 


Bomânii m Evul Mediu 


(23)107 


fosHi RoI^eU 0818 VOr fi 

rj ot *553 

cruciatei a IH-a vorbeşte şi cronicarul Ansbertus care scrie des- 
pre Blachpş_ille Ioh a rniitinş c iun Blaci s et Commani g. 

. +rtl î 1 * P° e f ie interesanta sub raport românesc este e- 

pistoia adresata lui Bonifaciu de Monferrato în primăvara lui 1205 
adiCM după ce acesta obţinuse regatul Tesaliei (în Oct.1204).Proba- 

i scrie . chiar în timp ce se găsea împreună cu senio - 

rul sau la Salonic,ammtindu-şi de toate acţiunile cavalereşti în¬ 
treprinse de ei amândoi şi exaltând virtuţile senioriale ale Mar - 
chizului.Provenţaliştii consideră aceasta poesie drept una dintre 
cele mai importante compoziţii ale literaturii provenţale.E alcătu¬ 
ita din trei părţi cu un total de 233 de versuri.Reproducem rumai 
versurile 31-35: 


31* Maynt fort castel e mainta fort ciutat , 

Maint bel nalaitz ai ab vos azeguat ; 

Emperador e e y * et an5 rajţ, 

E'l sevasto Lasquar el proestrat 
35 • El Peitr*assis,e maint’autra postat.(40) 

Multe puternice castele şi multe puternice oraşe. 

Multe frumoase palate am asediat îrpreună cu voi; 

Pe împărat şi pe Rege fi pe amiral, • 

Şi pe augustul Lascar şi pe prctostratorul 

I-am asediat în castrul Petrii,si pe mulţi alti.se.- 

* mori. 

Comentatorii cred că în versurile 31"32,trubadurul se re - 
feră la două incursiuni în Tracia,făcute de o parte dintre cruciaţi 
în frunte cu Marchizul Bonifaciu de Monferrato pentru a ajuta, în 
1203,pe tânărul împărat Alexios IV în contra unchiului său Alexios 
III,iar în Iulie 1204 pentru a lupta contra împăratului Balduin de 
Flandra care îşi întinsese stăpânirea şi asupra teritoriilor ce a- 
parţineau acum suveranităţii lui Bonifaciu în calitatea sa de rege 


(40) După textul critic stabilit de V.CRESCINI, La le ttera 
epica d i R.di Va queiras, în Atti e _ Memorie de 11a R.Acc aderai a di Pa - 
dova ,XVTlI (1902),p.213 ss.,acceptat şi de V.D.BARTHOLOMAEIS•, Poesie 
prov ensali storiche relativ e all ^Italia , I,Roma 1931>P• -5 ss. şi F . 
A.UGOLINI,L a poe si a prov enzale e 1 'Ita lia*;Modena 1949,p.25 ss. 























































D.Gazdaru 


CugRom jy 


108 ( ?A ) 


ai Tesaliei.lar daca^ ^ 


0 să 


» ^ «Vrerea lui Schultz-Gora, versul 
„ ^ o aluzie la IonitMeful statului 

53 cuprinde în cuvan - iA , 

rooano-bulgar (41 în aceste rânduri a fost 

III. Possia de care ne * tima poes ie compusă de au . 

ÎS3 0 rient° 0 ^încercSe 

p ere n om c cm and a_Val 2 £ s .» 
sTb^m Ewilir^zju^enics, 
o 'ieu ^nj au.p, a moş_ejl£I£ 

m-.^ 7 îir^ rd,a^reţ ? .ni^^i 

o' ancar puosc dan e uro tener 
p d'irat ■ioiQ-S. ^arer 
Sai.entrels La t ins els. AlIf-Ă—--' 

El Karque s.oue I^espa zam S 6 iş, 

GerreŢa B 1 a c s __e D r o g o iJt—g. î 
Et anc.pois l o % ons fon » 

Nuilla gens tant non fetz d'esfortz 
Cum nos, cui Dieus a gent est ort z . 

Totuşi nu ma obliga Virtutea, 

Oricât aş fi de turburat şi de trist, 

Ca sa fac bucurie duşmanilor mei 
Atâta încât sa pierd stima şi laudele, 

Inca mai pot suporta pagubă şi să am avantaje 
Şi ştiu ca din trist /cum sunt/ sa apar vesel 
Intre Latini şi între Greci; 

Şi Marchizul,care m'a încins cu spada, 

Sc răsboeşte cu Valahii şi cu DrogoviţiiJ 
Şi,de când lumea a fost zidită. 

Nimeni n'a făcut atâtea eforturi 
Ca noi,pe care Dumnezeu ne-a salvat. 

In momentul când scria acest sirventes poetul se afla 
lături de Marchizul de Monferrato,pe atunci rege al Tesaliei.Imp a ' 
râtul Balduin fisese bătut de armata româno-bulgară lângă întări 
^5^ cie " i ^ Adrianopoli Şi luat prizonier la 14 Aprilie 1205 «Mar ' 
chizul venise la Salonic ca să împiedice înaintarea Valahilor ?* 
rogovi i or.La niciun. scriitor din acea epoca nu se mai aflâ e 1 ® 11 


Vamipi tu 4 1 ' *? SCAR SCHULTZ-GOPA,L e episto le de 1 Trovatore. 

m iîbcB.Pire^l^eTp?!}r “>7 / • Traduzionc di 


E<i 


»c o 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(25)109 


tionarea acestora din urmă.In alte manuscrise care cuprind această 
poesie numele mai este ortografiat şi Proguits.Dragonit, . Drogits, 
Dqr^vrţj.Drrjgoişz.Dru.guişi.Autorul anonim al unui text deşire mi. 
2 a S H l SB 3 B- SS^ct i_fiangţrli_mMrtgrl 3 ,liD.II,cap.I,în A cta Sanhor^ . 
8 Oct. ,p.lb2,intr un manuscris din sec .XII, vorbeşte si el de un 
trib cu nume asemănător: est factum ut..,Sclavorum gens,numero 

infinito ex Drogobitis (^v A.^ovovfiiUv) ,Sagodariis, Eelegezetis , 
Boeonitis,Berzitis reliquisque. ..depredari meditaretur ”.Ar rezul¬ 
ta că aceşti Drogoviţi erau slavi.Afa crede şi DE BARTHOLOMAEIS în 
comentarul care ne-a furnizat şi citaţia de mai sus ( 42 ).Din ace - 
laş comentar mai aflam insa ca numele apare si sub forma Drobro 
chubisti în isvorul istoric referitor la Partitio regni Grăeci fă- 
cuta de Balduin.Aceşti Drobrochnb i şti trăiau însă în Provinţia Ve - 
r^e,care nu e alta decât actuala regiune macedoromână Ver ia. Deci 
P rogoviţii din poesia lui Raimbaut de Vaqueiras vor fi fost Români. 
Această concluzie ni se impune deci din următoarele două conside - 
rente: 1. Drogoviţii sunt înşiraţi alături de Valahi în armata lui 
Ioniţă; 2. Erau originari din provincia aromânească Veria.Am mai 

putea adăoga că forma Drobrochubisti ne aminteşte şi toponimul Do - 
brogea. 


Marchizul de Monferrato însuşi îşi află moartea doi ani 
mai târziu, în cursul altor lupte cu strămoşii Macedoromânilor prin 
Munţii Rodope,la anul 1207.Probabil că tot atunci a căzut şi ere - 
dinciosul său trubadur Raimbaut.La puţin timp după aceea moare şi 
Ioniţă,prin trădare,la 8 Oct. 1207-Cruciatele care au urmat au .avut 
mai puţine episoade împletite cu istoria Românilor dela Sud.Tine - 
rii noştri studioşi din exil care trăesc prin preajma marilor bi - 
blioteci şi arhive din Occident ar trebui sa cerceteze cronicile 
si întreaga literatură epica motivată de Cruciate pentru.a. face un 
inventar cât mai complect al ştirilor referitoare la Romani (43). 


(42) DE BARTHOLOMAEIS, op_._c.it, I,p. 15 2-15 3»^ a - 

( 43 ) Nu am la îndemână lucrarea lui ANOUAR HATEM.L gşjao ^- 
m es ăuiq ueş der C roisad e ş^Genb se, hi st ori cit/, local isaţţon. Paris 
1932 .Asupra ei s'a publicat o foarte importantă recensie de ROGER 

GOOSENS în Byzantion,VIII (1933)>P»706-726. 

^^Macedoromani i sunt amintiţi la 1302 în Dire ctormm ad j>a- 

aflAffium fnciendum (L'advis directif pour faire le passage d Ou 
tremerT adresat de predicatorul Burkhard - Brochart 1 A-emane 
(de fapt Gulielm Adom) eătră Regele Franţei pentm a-1 îndemna la 


































































L 10(26) 


D.Gazdaru 


CugRom ly 


îr^poesia 


italiană din_epoca_lui_Danţe 


nnmproase notiţele despre Romani m literatura 
v ÎJu ' s prea î, , . Trânte» deşi negustorii si navigatorii ve- 
italiană din "secolul . L-rect regiunile locuite de cătra 

neţieni şi genove.i au mai st râns si mai ie 

descendenţii La # # stabilit misionarii dominicani şi fran- 

Sfan" Su Papali trimişi ca să tratase î. 


fu E e din pricina lui Hugues de Erienne » in Blachia, in casa de la 
suă figlia.che era moglie del signor de Blachia " (ed.RENE DE MAS 
LATRIE,în Documenta inidits ,p• 296) • ~ In poemul lui Ioan Diaconul 
cătră Ioan VIII Paleologul (editat de MIGNE. Patrologia Gra_e_ca , 
CLVIII,c. 970, locul fiind semnalat de IORGA. Rev. Ist .XIX, 1933»P« 
cf.si p 303 ),Românii sunt amintiţi pele 1439 cu un atribut mai e- 
logios* decât alte neamuri:'nu Scitul /= Tătarul_/,nu Misul /= Bul¬ 
garii^,nu Tribalul [= Sârbul_7,nu Panonicul /= Ungurul J şi nici 
Lat inii, nici puternicul neam al Vlahilor au 
răpus pe necredincioşii /Turci/,ci lacrimile şi rugăciunile (.. .Oi» 
Si p «vih'v dt'xAo Iov fi A °SX v J /2 V 05 )• Acest 

atribut elogios ar putea fi ecoul vitejiei româneşti de pe vremea 
lui Mircea cel Bătrân,ecou reflectat şi în cronicile turceşti pe 
care recent le-a studiat AUREL DECEI,în Revue des Etudes Rouma ineş , 
I,Paris 1953,pp.130 ss. 

.. (44) Unul din aceşti franciscani fusese numit eniscop ai 

alahilor catolici de Papa Grigorie XI în secolul XIV. Un" document 

sus^Tnv+î -pune. ' Valachi...qui cfVca metas regni Hungariae,ver- 
Wit ^L C Tî rantUr ^ SeCUnduin ritus et schisma graecorum vive- 
sor* oui ii- r onaus de s P a - ato >ordinis fratrum minorum profes- 

cor.v^sioni'mlto/e/dioti/vol 5 aa ?® ritur et . 1 ui tempore dictae ^ 
(Vezi Bullptt-î-nn a • a -u ° alachis convertisse,baptizasse. • • 

Cf.si Dr . IosV ^MTFW'pIl^^^^naJMlsaţa, III , 1880 , pp • 27-2» 

Franciscarn, .7™ «• PAL. Originea Catolici w ^r. UoltoffiJi 

^7 ce7aşi nL I -^^"g abaoanl - n °'°^ 

cisoani în Livonia care" au fLîI° r i Ca despre martiriul a doi fro» 

Cereth Walachiae minoris « 4^ a ^ acaea î™o™ântaţi »- 

hAR O.P.M. ,De duobuR l in Bucovina ? /.Cf.P.CAJUS OTH 

5ffl, Francii,mm Hiator^L l^^-Y-^ ^a^ci^ a. 1178.în Arcfei' 


CugRom IV 


Românii în Evul Mediu 


(27)111 


ouai uci cci 


Cu toate acestea, literatura itali'an? Catollca ; 
pa această experienţă directă a călători in nd \ nu &e orien teazâ du- 
oridecâţeori Le oc La fţ 

minologia geografică a scriitorilor din antichitate.Si ieest fL 
se observa nu numai m poemele geografice,ci şi în piţinele op2e 
poe ice care menţionează regiunile romanice din Orient.PrintreLri 
mele opere literare italiene de acest fel amintim o Laude de jaco 
PONE DA TODI în care se face elogiul sărăciei: °‘ 


Mi.î_ e 1 1 renno Teotonicoro , mio ă r 1 renno B oemioro . 

rni_ a_e D a c i o r o , - Scozia e Fresonia.. .( 45 ) 

Excelentul studiu al lui A.MARCU, citat la începutul aces¬ 
tei lucrări, semnalează pentru prima data poesia de mai sus,împreu¬ 
na cu alte cateva reflexe de istorie românească în literatura ita¬ 
liană din sec.XIV şi XV.N'a înregistrat însă pe poetul Alfani care 
formează obiectul atenţiei noastre în aceste rânduri şi nici poema 
franco-italiană de care ne vom ocupa în alt paragraf. 

Nu mi se pare exclus ca poetul dolcestilnovist GIANNIAL - 
FANI să fi trăit un timp printre Valahii dela Dunăre,în cursul u - 
nui exil al sau când a călătorit dela Veneţia până la Dunăre.La a- 


Scrierile acestor misionari (descrieri de călătorii,co - 
respondenţă şi rapoartele adresate superiorilor) n'au fost încă pe 
deplin exploatate din punct de vedere românesc.ştirile date sub a- 
nul 1253 în călătoria la Tătari a călugărului franciscan Vilhelm 
Rubruquis au fost comentate de A. SACERDOTEAMU, Gui 11 aume de Rubro 
uck e t Ie s P cum a ins, a 1 ' mi lieu du XlII-e siăcle, în Mălanges de l.Ţfi- 
c ole- Roum . en ~Fr.a nce , Fari s 1930 (Cf .Ţi recensiile: N. I0RGA, în Rev . 
Hiot.,VII ,1930,pp.”249-251; C .GKECESCU. în Rev. Ist. Rom . ,II,193g, PP- 
86-91).Am rămas cu impresia,pe .care acum nu o pot verificarea, în 
ce-priveşte ştirile lui Rubruquis ca Şi acelea eventuale ale lui 
Fr. Iohannes de Marignolli (numit şi Iohannes de S.Lorenzo) dela 
Sfârşitul sec,XIII şi prima jumătate a sec.XIV, a fost utilizata 

opera Sin ica fra nc isc ana . Voi. I. r — f 1 " 0 1 l . A -1 

culi XIII et XlV .ColIegit.ad fidem codicum redegit et adnotavit P. 

ĂBĂSTASIUB VAN DEN WYNOAERT O.F.M. Fi^ti^^APFmOTEAIW a 
de OXVIII + 637 pp.cu un foarte bun indice). Tot oACLRDO-j 

scris si despre jUain-AiR-UQlifi. ^ 

17,193i,68-75( rec.N.BA aJESCU, în B^ganţion,VIII, 1933,p.5 -7. • 

/yic ) Te laude di T seoon dO la 3te mp,a_ fiprenţ . i jm 

del 1 940 a curâTTi G . FERRI ,2- a ediz . riveduta da S . CARAMELLA . ari 

1G 30i). 131. 


















































D.Gazdaru 


^u.g.n.um iv 


l2( ' . se r eferS poetul în P°^ la 

( a ,. t călătorie se reiti* y 

j£_oo£_22i : . , hpn che_ş l&Jiffl£ 

ni cosţ ei^şy-Ei2-â ; - l Tr 

rSSliâ2^-^Sr‘o , w parte ; 
j ]â _şua_ tell £ 5 ga_^- c0 ^ < f>r>m fiume 

tanta^ arţe. 

77^îT~ftltri şe ijte l ciel o 

, . ; 

Dacă se va “ culturală 3 a Ţărilor Româneşti 

3ă Situăm pe Gianni Alfan j; are si . a petrecut ultimii ani din 

fiSTca d eiî e at U la ?omis,printre strămoşii noştri Geţi. 


8 


| Intr'o poemă franco-iţaliaiiă_din_a : 1358 

La anul 1358 a fost compusă o lungă poemă în versuri, având 
ca subiect viaţa lui Atila si incursiunile Hunilor în Nordul Itali¬ 
ei, într'un limbaj hibrid franco-italian,precum era moda literara ib 
secolele XIII-XIV. 

lîumele autorului apare în versul: Nicolais Bologneis f.U& 
Johans da Casoil .Poetul era deci originar din Bologna şi se chema 
HICOLA sau KICCOLO DA CASOLA.A fost identificat în documentele epo¬ 
cii ca fiu al notarului Giovanni da Casola. 


Opera a fost scrisa în timp ce autorul,exilat din Bologna 
traia la curtea Marchizilor d'Este.Manuscrisul se păstrează în Bi 
blioteca Estense din Modena şi a rămas multă vreme nestudiat de fi 
lologii şi istoricii literaturii italiene pentrucă,date fiind dis 
poziţiile^speciale referitoare la manuscrisele estense care nu V el 
mit înstrăinarea codicelor pentru a fi împrumutate în alte biblio 
teci, numai un mvaţat localnic ar fi avut comoditatea să-l cercei 
ze pe îndelete,mai ales că poema conţine,mi se pare,vreo 13.000 < 
versuxd.Aşa se mai explică şi de ce ştiinţa roXea^că ia ounoşti- 


fcelte LUIGI DE BENEDETTO.Rimaţori 


CugRom IV 


Romanii m Evul Mediu 


(29)113 


ţa abia acum de o coeră n+St rin 4 * 4 -^ 

vfră r iie“^ 3 nî °s- ia s “ u/asKurs 

veraitar Umt la lla?"! f la el în P ri ^l ™r 3 uni - 

Azi textul stă la dil^i?' ate4ra . d ? < 11 ” bl ?i literaturi neolatine. 
AZi textul sta la dispoziţia specialiştilor într'o ediţie complec- 

ta ^i eleganta îngrijită de directorul Bibliotecii Modenese ( 47 ) . 
Mai inain e cineva trebuia să apeleze la fragmentele publicate de 
fostul meu profesor la Roraa,Giulio Bertoni,într'o lucrare alcătui- 
ta m colaborare cu^C .Foligno,unde se cercetează legenda lui Atila 
m tradiţia italiană, biograf ia lui Niccolb da Casola, dându-se tot¬ 
odată şi un rezumat al întregei poeme (48). 

Autorul începe povestind naşterea miraculoasă a lui Atila 
ca rezultat al monstruoasei relaţii dintre o principesă şi un câi¬ 
ne (49) .Principesa era fiica lui Ostrubal care domnea peste neamu¬ 
rile păgâne din jurul Dunării.La curtea acestuia,în oraşul Coples, 
se organizase de Rusalii o întrecere între cavalerii adunaţi acolo 
pentru a pune la cale un războiu de exterminare a popoarelor creş¬ 
tine. Cavalerul victorios la întrecere ar fi primit daruri şi pe fa¬ 
ta regelui,pe principesa Clarie.Dar fata iubea pe Moroalt," le 
grant cuens d'Ungrie", deşi victorios în turneu a rezultat Justini- 
ens,fiul împăratului dela Constantinopol,venit incognito la între¬ 
cere. Acesta a refuzat la început premiul,apoi a acceptat să se în¬ 
toarcă peste un an pentru a face nunta cu Clarie. Ostrubal, ne având 
suficienta garanţie în sentimentele fiicei sale,a inchis-o într un 


(47) NICCQLO DA CASOLA. La guerra d'Attila .Con introduzio- 
ne, t est o, not e e glossario di GUIDO STENDARDO. I~ II, Modena 1941. Un 
fragment de peste 200 de versuri a fost reprodus de A.VISCABDI.Let- 

teratur a fra nco-italiana ,Modena 1941. 

(48) GIULIO BERTONI e CESARE FOLIGNO, La " Guerra d'Atti- 
la 11 .Poema franco- italiano de Nicola da Casola ,Extras din Uuiao __ p fc. 
de 11a R. Accademia d olle Scienze_di _Ţorino, serie II, tom. LVI ^ Tor mo 
1955. - Cf. apoi fl.BERTONI. Attila.P oem», franco-italiano dl - ^ 
da Casola,Friburgo 1907 & Fasc. IX.Collectanea Jhuburgenşia.Publi- 
cations de l'Universită de Fribourg - Suisse_/. 

( 49 ) In legendele italiene,şeful Hunilor sau al Tătarilor 

se numeşte Kan,termin care a fost uşor apropiat,prinţr un^fel^e- 
timolo^ie populara, de cuvântul cane mai ales ca c». a a . 

po buaolo unui ItUl« « 
di cane.Dc altfel şi la alte popoare 3 a 

icSăVIsemănătoare despre naşterea miraouloaaă a lui A ^ | 

tr'o împerechere scandaloasă.A se vedea |i studiul lui A.lLieetHii 

Ifeenfle de l am ^noe -^^euse d - 

Huns .în T.a Moven Me .III.2 (1931)-PP-9° 



















































114 ( 30 ) 


D.Gazdaru 


CugRom iv 


«r, I-ŞW# «• ■«' lT«Mî*!** .• 

.-rata fata dupi Moreal- fiară,Atila,care după 

TS&S£ . 5 — —* —»** “ 

Poatta^relatează^oirăzboaele Hunilor contra creftinilor^occ den_ 

fU P* tCtitCT ^ “ mult^r.cLnuri.printre care Cranii 
„uiţr regr 51 p^crp^ douăzeci de mii de călăreţi valahi 

li Ifia rerele Mandelon.sau Kaudelon.ua uriaş puternic ar orgolios 
S , ăpt a mult ţinuturi ai palate în Brachie (= Blachiă.Vlahia): 


Z t le rols Hau d e 1 o n s , que molt fu despieteis, 
Grar.t.fort et orgoilos.a ieanţ. bien semblejj^, 

De B r a o h i e tenoit la terre eţ li paleis; 

Et le rols Astregor, sire de Alb anei s , 

Cil fu mareschaus de tot 1. o st,ben creis , 

It le rois de Chomanie, q ue avoit non Zanfrei s. (5O) 


Voevodul Valahilor apare foarte des în cursul poemei. lata cum este 
descris în Cântul V: 


E t ce fu iin grant ro is que Brachie destrent 
Et tot le pais,et oie forme de .jeent ; 

Fort fu et cruel. M audalon l'apelent 

Tot ce i l de pairnie et cui l'aconoisent .(51) 


In unul ain episoadele războiului,Atila pierde o bătălie şi se ve¬ 
de obligat să fuga după ce încredinţează soarta luptei în" mâinile 
valoroase ale aceluiaş erou valah.Mandelon de Blachia,comandant al 
unei^avantgarde din anata hună.Războinicul valah câştigă bătălie 
dar îşi piere* viaţa.Un alt erou valah apare în scena:Fragor,nepo« 

£»lni U L M ^ el ° n i în D Cântecnl Viersul 887),numit în alte versuri 

S* din 5 regiunile^noastre' 
renţa de a fi românesc: ^^f/dS^a^Bârsei^ 1 ^ ^ 


(50) Din Cântul IV,p .74 
f 51) IMd. ,p.loi. 


în ediţia G.STENDARDO. 


CugRom IV 


Romanii m Evul Mediu 


(31)115 


ej^umaşa, et leş Tartari an (cântul IX,versul 248) Onmreis B 1 » r 
eţ_ Chuafting. (Cantul X,versul 562 ). ; ,^ ngrei 0 | ,3_j-_a__c 

,v, n Opiniile învăţaţilor care au studiat isvoarele lui Nicco- 
lb da Casola sunt concorde în a admite că poema acestuia e absoîut 

^UoWiâbe l r T n °t* e n la Gdiţia citată » GUID0 STENDARDO afirmă că, 
on fiabe o racconti leggendan saranno materia del poema,ma sto- 

na^ autentica raccolta dall'autore da cronache di coscienziosi 
serittori di Aquileia e di Concordia...» (voi. I,p.XII).Şi tot asa 
A.Viscardi: "•••! Attila,che ci si presenta come poema severamen - 
te storico^..» (p.112).Deci - concludem noi cu privire la valoarea 
documentaro a poemei — faţă de celelalte monumente literare medie¬ 
vale comentate în paginile anterioare,poema Attila prezintă ştiri¬ 
le despre Români mai în acord cu realitatea istorică.O doză dis - 
creta de anacronism^întâlnim,fireşte, oi aici, dar autorul, care era 
mai mult erudit decât poet,s'a ţinut,in linii generale,de textul 
legendelor care fuseseră compilate în secolele anterioare,mai a- 

proape în timp de evenimentele cântate,sau de tradiţia orala care 
circula pe vremea autorului în regiunea friulană şi veneţiană ( 52 ) 
In special tradiţia orală a pus în spatele lui Atila şi incursiu - 
nile Ungurilor care veneau din aceeaşi Panonie ca şi Hunii şi cu 
aceeaşi sălbatăcie,de adevăraţi urmaşi ai lui Atila. 

Acordul dintre La guerra d'A ttila a lui Niccolb da Casola 
şi poema germană Nibelungenlied constitue o noua dovadă,dacă mai 
era nevoe,că cele două năvăliri,a Hunilor în sec.V şi a Ungurilor 
la sfârşitul secolului IX,i-au găsit pe Români la Carpaţi fi Dun㬠
re, acolo unde trăiseră cu mii de ani înainte Dacia şi de unde 
i-a mai clintit pe Daco-Rouâni nicio hoardă fi nicio urgie. 


nu 


9 


In unele versrmi franceze_şi_patine 
ale legendei lui Atila 


Daca am înţeles bine cele susţinuta de 0. BEMJONI Şi C.FO- 
LIGNO în studiul citat de noi în nota 48, autorul poemei tianco-i 
t.nl iene .comentata în paragraful anterior, s a seivx ae o eg 1 a 


(52) Despre difusiunea unor asemenea legende în Italia se 
dau referinţe interesante în studiile citate mai înainte.Cf. apoi 
studiile mai vechi ale lui A-THIEBHY,Hi3ţpjj:9- d Attila eţ-de se^_ 
anccesseurs .Paris 1«6 Şi A.D'ANCOM.^ilj 

mr;-rima,Pisa 1864.Cu privire speeiala 1* :, e _. 
Z^rr-^r-TÎVtrebue Să amintesc articolul lui G,vIDOSSXLii,Leg. 













































116( 32) 


D.Gazdaru 


CugRom iv 


, ytti al Cărui text originar nu se cunoaşte,pentru, 
coranuse' prin sec .a .., n ii e derivate din ea in copii târzii 

fJZlTnZ? NS“bTa 8 cCla n;a avut sub ochi textul acelei 

viţa_âi_£ţţi±â S 1 ° ””el^raoi"dorînvătaţi italieni, Nicoolo da 
lupa părerea acel U franceză cel puţin înrudită, daci 
Casola va fi cunoscut o redacţie mamsorls al Biblio . 

nu chiar identica, cu acea ' Lat ,cl.X, 96 ,membr. sec. XIV ex. ) 


Menapus.li r ois âe Aqn ^^ r qn^t 1± Vlt Q e Atile_esţoit 
wi™**nvir'on i«» vnft.il ist fors une maitine^_au g oner 

de sa cloche et ^ aa onupaigne telz.xa.homes a-chevalş 

şe mii 7 . n'e stoit choart e bi en aparuţ_qe.Xa-OU-i.l.-Ş.e„adre- 

cerent nulz de lors henemis ne remeistrent en_v_iej_qe—— a 

îor~gÎQ yi ~es abat o lent Cumanz, B 1 a c h ,0ngre e_JBo lgre... 
Or les_ B l a c ,_e Cumanz venoie nt des toutes parq.. .(53) 


Aceeaşi menţiune despre Români o întâlnim într'o versiune 
latino păstrată într'un codice dela Biblioteca din Verona Bibi. 
com.n .1308 ( 209 ),cart.,sec.XIV ex.-XV_7.Textul respectiv are indi¬ 
caţia că a fost tradus din franceză: " Expleta et translata est de 
r.allico in latinum et ad litteram hystoria Atile dicti flagelii 
Dei ".Valahii sunt înşiraţi în aceeaşi tovărăşie,adică: 


Com ani, B 1 a c_h_i ,Ungari_et Vo lgar i ( 54 ) 

*,i în line,într un codice latin dela Biblioteca Ambrosiana din Mi* 
lano,care,fiind tradus sau copiat în sec.XV,enumera si pe Turci în 
tre neamurile din care se compune armata lui Atlla: 

——ţum__Aţţi le. cum decern miiibus e quit um e lecto - 


rie 


,este an a 6 numit ul ov ^ c ® ste versiuni, dar tratând aceeaşi mate 
‘ numtul ChroniconJJanieliş în care Românii apar:Dcci 

^“felorum terror homimrn.. ,*» 


gende d'Attin in Iat f * 

iilUlortiş.Trieste ÎŞÎcTd a -- di -_Sţudi in onorejLLA# 
lar.e publicat în Bollet l”^”!,??:** rezumatul unei le'gende fri 

1934) , P .?47. 

0 ' .150. -( 54 )ibid . pp, 154 , 156 


CugRom IV 


Romanii în Evul Mediu 


(33)117 




10 


î?îr_!3îî_^9'l9g_laţin din a. 1401 
9'i_^?9-9îf3^1ni_Giovanni_da Ravenna 

• ot , p ^ub numele de Giovanni da Ravenna sunt cunoscuţi doi uma- 

rit în a'dmin 0 ^ 6 ?? 1 ? 0 ^ t IaC ° P ° M alpaghini.Amândoi au înflo- 

• ^ 8 Ua J umata te a sec.xrv şi la începutul sec.XV.Pe noi n e 

interesează prim! care e şi cel mai important, între altele si pen 
legaturile lui de prietenie cu Boccaccio si Petrarca.Viaţa si 
opera acestui umanist au fost studiate de eruditul SABBADINI ( 57 ). 

, .. Intre anii /v 1 383-87 a ocupat funcţia de Cancelar al Repu - 

licn dela Ragusa în Dalmaţia şi a cunoscut direct pe acei Români 
Occidentali care, sub numele de ’lorlachi, apar şi în actele Cancela¬ 
riei Veneţiene şi care trăiau în hinterlandul oraşelor dalmatine . 
Printre operele manuscrise ramase dela Giovanni dâ Ravenna este şi 
o Historia Răguşii .Ar merita sa fie studiată pentru eventualele in¬ 
formaţii despre Morlachi. 

A scris şi o compoziţie cu titlul De consolatione in obi - 
tu filii .la 24 Sept. 1401,în forma de dialog între Mestus şi Gola - 
tor,în care schiţează viaţa fiului sau.Ii cunosc conţinutul numai 
după rezumatul dat de Sabbadini (p.87): 


Ereditb /il figlio7 la vivacitâ e 1'iaequidVta del padre 

e a ott'anni a Ragusa fugg i di scuola sui mont i ,dove i n - 
contră i lupi; fuggi un a şeconda volta e poco mancă che 
dai Valacchi fosse venduto schlavo ai Bulgari . 

Despre existenţa Valahilor regiunea Ragusei exista mul¬ 
te ştiri documentare earc au fost studiate ,în special , 
de C.Jireăek şi Silviu Dragomir.Insă această operă a lui Giovanni 
da Ravenna este importantă întrucât e cel mai vecli iu 
t g j t literar care-i menţionează pe Valahi in Dalmaţia . 


(55 ) lbid . ,p. 157--r ( 56 )JMd. ,p. 87.nota 1. 

(D7)R.GABDADINI, G.da Ha venn a,insigne figira d uman xatA 
fi MS-140 8). Da d> -ti inediţi . Como 1924.- 

ritul de a fi semnalat ceo dintâi afirmare despre 
bii romane. Cf. studiul sau: Ouando fu. rioon oscin ţ a la lat mit.. 

rumeno , în Ateno e Rom a, XVI11( 1915 ) »P*83 33 • 


































































118 


CugRom IV 


TOADER IOKAŞ 


PRO S T - I_L. 


Clasa noastră era plină stup. Eram mulţi to îJ; w in 
de casă cu oieptare înflorite şi cioareci din panuta alba.Nadra- 
garii,puţini şi sfioşi,se mişcau printre noi,ca măgarii printre 

Profesorul de istorie plecase. Cel aşteptat întârzia; iar 
noi,parc 1 am fi scăpat din cuşcă,eram numai praf,gălăgie şi neac - 
tâmpăr. Fiecare cu spiriduşul nostru,ne făceam toanele când, de - 
odată,un răcnet urît astupă desmăţul şi pe uşa înaltă un cap str¬ 
âmbau părul negreblat şi cu două sticle de ochelari cât roatele 
de cuptor,târî până'n mijlocul clasei o prăjină de trup deşirat. 

Am încremenit. Arătarea sperietoare ţipă castrat şi,cu pumnii şi 
picioarele împrăştiate orbeşte,ne repezi în bănci,apoi înhăţă cre¬ 
ta şi făcu semne şi boecoane albe pe tabla neagră. Icni,suflă greu, 
scăpă un mârîit printre dinţii-i cu spărturi galbene,se întinse oa 
o râmă şi cârpi o palmă peste gura unuia din banca întâi, apoi se 
aruncă în coridorul inundat de umbre. A fost profesorul de muzică, 
Frecandu-şi în răspăr barba neagră cu o nuia de trestie 
şi cu mana stanga înnecata în buzunarul fără fund al reverenzii, 
cel de limba romanească urmă celui de muziră ci *>-- r ® v ? re . ’ 

va,începu: 6 muziCa Şi,fara nimic altoe- 

- Spune-mi un substantiv,măgarule' 

- Calul! - răspunse şcolarul. 

- De ce nu boul de tat’t - De a£+ g 

nu mi-s de lipsă exemplele din ogradă vo^tv!o° ri Să "^ i spun câ 
cu trestia peste degete. " “• ~ Şi. arde-1 

- Tu,cel de lângă fereastră,dă-mi un v v 

- A bea! - se grăbi el evul, sigur ne ţ bun! 

în loc să fie încântat, se stropşi: 1 0I ertă. Dar profesorul 

- A bea. a bea rachiu... 9 

ta ca moş't-o.- şi-i împărţi şl iui'osî' k bea Pân'ti-i îmbâ- 

ridicându-se popândău pe vârfuri şl cu oc £g e J* nuele. După care, 

ne anunţă: "Amu,feţilor,catinel-câtinel a™ 1 nu mai albn- î-soAnnt 

ou Muma lu ştefan &1 fere.-te i®*'» ?-om v.ai ±1°?? ’ 

caştc-1,unde cură'n vale.,.." "Noa.dl 0 fî! 

-şi noi dam după el,cu durăit de morisAx băce tl? Daţi < 
jocura colegului meu de bancă,Angelescu . Seac &,în râsm - ă m * n î’ 
mară în Bucureşti,vorbea o limbă sprintc>?,x re, * e;rr ninâr^ ^ ^ ab T 

Ar fi mers cum ar fi mers dac Şi <>uraît d Şcoala pri- 
căci eu,mai ales eu,treceam prin lecţii ~ ar f ost ăo* 

ca "c U f &r « a ^ ema tica, , 
nou printr® 


CugRom IV 


Proştii 


119 


gară veche; numai praful se prindea de mine. 

Şi într'o sfântă zi,cu faţa la tablă - o tablă cu bulbuci 
de vopsea plesnită şi roasă ca o tureatcă de cismă săsească - sfă- 
tuiam cu profesorul. 

- Ia'n te uită cum se uită!! De ce stai de lemn*? Zi-i cum 
zio eu,Di - 

- Di! - domnule profesor. 

- Vi - 

- Vi! 

- Zi - 

- Zi! 

- Bi - 

- Bi! 

- Litate! 

- Litate,domnule,mă rog. 

- Aşa,divizibilitate!! 

- Cum aţi spus,Vizibilitate! ! - şi din nou fruntea mea b㬠
tu toaca în tabla urâtă, 

- încă odată,boule! Divi. 

- Inc'odată,bo.,să fie cu iertare.Divi. 

- Zibili. 

- Zibili. 

- Tateee. 

- Tateee. 

- Divizibilitate! - urlă profesorul. 

- Divinitate! - urlai şi eu văzând stele verzi. 

- Măi,Tănase,de ce eşti prost?! 

- Nu ştiu,să mă calce dacă ştiu de ce,domn'profesor. 

- Di-vi-zi-bi-li-ta-te!! 

- Di-li-bi-vi.Nu! Zi-di-vi....„De-bi-li-ta-te! -stri¬ 

gai,cu limba amară şi sfârşit de puteri. 

- Ăsta eşti,cum singur ai spus-o,un debil mental.... Marş 
la locul tău! 


X x X 


Odată cu alte bunătăţi trimise de-acasă rai-a sosit şi un 
sac de făină; nu prea albă, adevărat,dar,oricum.era bună şi-mi a- 
veam pita. Gazda o frământa,aşeza aluatul într'un lighean mare, 
îi mai punea de-asupra şi o ţidulă cu numele meu şi> in drum spre 
şcoală,o duceam la cuptorul brutăriei,de unde,coaptă şt rumena, 
o luatn când mâ întorceam dela lecţii. ... v . . „ . . 

Cum făceam eu mai făceau şi al ţii, aşa că Sambăta, po - 
vindu-se cele mai multe pâini,cum eram cu cioareci albi ş f 

tele în cap,păream ciuperci uriaşe risipite pe uliţele Blajul . 

Se mai întâmplau şi încurcături.Ori câ aluatul era 

slab frământat,ori câ gazda ciupea din făină şi punea prea multă 
apă,sau focul n-o încingea bine,uneori pita mea se turi v a P 
marginile vasului şi se amesteca cu vreo surată mai :iioa. ta,ma 
mult,umflată de oăldură,de câte««ori,ţidula cu numele meu se lipi 
în fruntea altei pâini mai crescută şi cu mezul mai dulce. Nu mă 
supăram şi nici conştiinţa nu mă muncea. Dar odată mi se imuni aj 
pita îmi făcu una mai deocheată decât toate. 
















T.Ioraf 


CugRom IV 


Cu ligheanul în cap, plecai sa duc ^g^a^afurisită, nu 
.colo însă. fiind plin de slujnice ca d întârzia t dela şcoală. 
ÎI s>. do', rând cât ai bata din palte V- Ţ uşâ.că era vorba 

daspr«°Himalaia!°'Sâ^intro*'ori e să-mi caut alt rost.» Să intru!- 

■*“ h ° t ! r Hei!mirfa P să!Snde a îi:a i întârziat? 

- Mă rog framJs şi să fie cu iertare... 

- De ce n’ai bătut la uşă? 

M’ ac zăgrăit.Cu fuga. 9 1 *** 

Ân^ieşit^în^coridor şi .oua, mi se ceruse,® bătut în uşă. 
Nu mi s’a răspuns. Ciocanii a doua oară, şi iar • ’ 

bătut a treia oară,de trei ori,cu pumnul strâns,şi intrai. 

- De ce mi--ai întârziat? 

- Păi,să nu fie cu bănuială şi nici cu banat,tata mi-a 
fost trimis un sac de făină,să-mi fac pită,iar gazda o xramanta, 
eu i-am pus ţidula şi.,, 

- De ce nu începi de pe când tatăl tău a desţelenit ogorul 

şi a însămânţat grâul?! Ţine palma! 

Am întins palma. Nuiaua vâjâi scurt şi-mi fripse degetele. 
Nu mai ştiam unde-i Asia şi nici care-i înălţimea Everestului. Mă 
durea şi-mi era cumplit de ruşine. 

Pita mi-a făcut-o,adevărat,dar nici Angelescu nu era stre¬ 
in de păţanie,nu. El,făcea cum făcea,totdeauna găsea ceva ori De 
cineva de care să râdă,îndemnându-mă să fac la fel. Eram prieteni 

buni şi,ori la bune ori la rele,nu-l puteam lăsa singur,eram me¬ 
reu împreună. 

Intr’o dimineaţă senină ca oul proaspăt eram în poarta li- 

ctului şi_ ne ui .am aşa. a şa cum se uită cineva nemuncit de 

ganaun. După ce văzurăm un popă bătrân,o doamnă elastică si un 
copil cu rost hai-hui,Angelescu mă chirnt*str7? ^11- Ş ~ 
gar pe oaze îl mâna din urmă un îlturătoî H arat ? Un 
curăm că măgarul era acoperit si n- a n ar * - te 7 a ® apropiat şi va- 

cu două afişe scrise cu vopsea"roşiĂ?«îj art ® Ş1 de alta a spinării, 
rală. r vopsea roşie: "Numai eu votez lista libe- 


. •• &ra şi profeo.n>iiT nU Ca printre candi- 

îîvSr'tL 1 '™ XaC în Ssate ^ «traS rll m de S®»8rafle,şi ni- 
invartean m jurul măgarului • ’ 01 radea m cu toată sura si ne 
clopoţelului ce_ce eh» c ^-at. Aşa ne _ a 

îasfoi°'buself strânJe°5u 6a - PU ““- 5 ^ e Să Era îngâ "' 

se dădu îndărăt sc înr>n P , U +- a şi cu ochii i u S £ una ceva,dar ră- 
-ubiţii mei poporeni' Rom' 5 • şi » uit ându-şi d e !J r î a Rom âniei. Tuşi, 
ma.n'a fost toMeSîa *™ aQ i a asta,pe olr. « f°î• 2lsa = "Dragii şi 
"cniflâ" .dar acuma îi mândră 11 ? 1114 * 4<s răzbel . '° avem aou- 

oa nu ne-o mance hoţii S ;î’* ru “oasă şi rotuîa-° 3t numa i cât o 

.1 L ..î? Uberari" 4 - otu <>da oa o "iamhla" . 


- tâlharii <} e literari” 

Angelescu .scuturându-sl^e 01 ! 01 » 0 ^ 1 rot 


se d e râs»’ r otundă Ca luna! 


- strigă 


CugRom IV 


Prostii 


121 


României 




g ilor,la^slu|broe^se n făoea T în t ?aţetoaîI. n E?aî r flîbi de^te^fşî 

cruce pe covorul ou vultur negru,oântâAd^ "baoiSl" lipin oheîa^ 

îngerii la praznicul mănăstirii. Iar vlădica.vlădica Vasile 

Suciu...... ,cu vocea lui de bas profund,ne spunea un Credea că 

Vuia valea Tar navei or. Era un rai! 

Era un rai, msă..... însă totdeauna când se predica — şi 
se predica des din cale-afară - pildele şi vorbele mânios accen¬ 
tuate ne izbeau m cap ca bulgării ţintiţi cu praştia. Şi ţinea 
acest potop greu cam o jumătate de ceas şi,fiindcă ne păzea popa 
Coadă,nu era chip să fugim. 

Popa Coadă,un bărbat înalt şi bine legat,frumos,cu glas 
de tenor plin şi cu un smoc de barbă cărbunie sub buza de jos, a- 
vea un piept lat sub care nici cum nu-i puteam găsi inima. 

In ora de religie - era catihetul uniţilor - se preumbla 
printre bănci ca Napoleon printre cadavre. Vorbea tare şi,plăce¬ 
rea lui,cu o chee de Sân-Petru bătea toaca în capetele păstoriţi¬ 
lor. 

Cum noi, ortodocşii,aveam o singură oră de religie pe săp¬ 
tămână,pe când uniţii aveau două,şi asistam uneori la lecţiile 
popii Coadă,el,ca o cloşcă,simţea că avem alte pene şi ne sărea 
în cap. 

- Tu eşti neunit? 

- Sunt ortodox,părinte* 

- Măi, taci, îi fi drept credincios?! Hm! Treaba ţa,dar la^o- 
ra mea,nu ca la voi,să-mi stai ca sfântul în icoană,că altfel iţi 
trag un "şpiţ" în "ţifărblat" de sbori ca o beşică umflata. 

Rămâneam cum ne cerea şi-l ascultam. După.ce termina cu 
''fiinţa unică,dar în trei persoane: prea sfânta şi de vieaţa a- 
tătoare,mângăetoare şi în veci nedespărţită sianta iroiţa, •=.. 
se ocupa iar de noi. 

- Cine vă face lecţiile de religie? i_as mai 

- Părintele Sabău-Şamica! - i-am răspuns. ? 

fi răspuns^.. spus ^ popi . vostrll , coadă mă, ? i călugării 

voştri mănâncă broaşte şi se scarp î n J- ia \ iun s ese a tât de sus, 

. Asta n-o ştiam,ştiinţa mea inca n J a £ rixima lecţie i-am 

niciodată n’am auzit învăţături d astea,, ^ tinte i 0 £ n această 
cerut părintelui nostru sl ne complecteze cunoştinţele m acea 

materie. sfinţia sa e glumeţ. 

- Vă necăjeşte,copii. Aşa-i el ... • t r-* să că n * aţi şti- 

Nu vă supăraţi pentru două vorbe de nimi • . Roma e în Italia, 

ut să-i spuneţi aşa: Păi,dacă ei sunt cl f R ^ a ^ a Tse îndoapă cu 
să nu uite uniţii că ăia,Italienii,care s P P s | i_ 0 întoar - 
broaşte. Ţineţi minte şi,dacă se mai agaţa > 








T.loraş 


CugRom iv 


? - m _ s de legea noastră,apăl, sâ nu se cătră - 
ceţi spunând că daca nu R ® mâni curaţi. pricepeam nimic, nu 

n€aS câ,nu ;S nici ci ^ lecţiile lor^eu ^P ^ nici 

n team face nici un pas cum s ’ar fi ^ » ţiş d e cele văzute şi 
ne dintele Şamica, ci, prost,ma ţineam ^ e dus undeva,popo - 
auzite în satul meu, unde,când părint merge m la slujba uni - 

renii săi vin la La îngropăciunea vreunui băr - 

tilor,dacă popa nostni Upşeşxe. * meu sluje sc împreună; 

bat sL femee mai vrâstnica.popii şj[ se £ntâlnesc pe 

iar în ajunul Bobotezii,cand b t ă unu i pe altul,Se îmbrăţişea- 
uliţa din mijlocul «atolul,8«mai departe,curaţi şi cin- 

ză,apoi,fiecare cu lordanui a ,p e? f r ate,ca şi cre dincioşii 
ştiţi de toţi oamenii. 0 > meu £ ^ au £n urm § cu învăţătura, erau 

Şl !!.!' dar"sună clopoţelul şi catihetul nostru îşi închee lec - 
ţîa sounându-ne: cât despre partea scărpinatului in ceâfa.feţiloţ 
o să 'ne ocupăm într'o altă sfântă oară de religie. In numele 'Ia- 
tălui ş’a Fiiului ş’a Bucului Sânt,Amin! 



CugRom IV 


123 




t I t M B A T V R 'A ÎN p, p. * 


Tinereţe fără 


bătrâneţe. . 


Stăpânirea rusească în România se dă de c° r morţii .fiind¬ 
că nu reuşeşte sa aibă în serviciul ei scriitori de vremea noua. 
Vorbim,fireşte,de scriitori adevăraţi; mâsgalitori de hârtie are ea 
un întreg ploton.Precum se ştie însă,nu oricine scrie este şi scrii¬ 
tor: mai'va,dela condei,hârtie şi normativ,până la talent şi' inspi¬ 
raţie !. . . 


Lipsa adevăraţilor scriitori se simte în Râ.Pâ.Râ. ,mai ales 
în domeniul poeziei: regimul străinilor n'are poeţi! Şi nici n'a re¬ 
uşit să îngenunche pe vreunul dintre poeţii care scriau înainte de 
năvala oştilor comuniste: literatura consacrată nu le-a pus la dis¬ 
poziţie un scriitor-care să fie, în poezie,echivalentul lui Sadoveanu 
cel vândut Satanei... 

Se înţelege deci de ce birourile de propagandă sovietivă au 
salutat cu frenezie reintrarea în arena muzelor a unui poet "dinain- 


un 


te» ...Este un adevărat strigăt de victorie,scos din rărunchi de _ 
critic nou-nouţ cu nume agricol,respectivul Eugen Campus, Campus nu 
vine dela »Campus şi Bassa» ,unde,pe vremuri, încercând norocul,puteai 
încasa lozul cel mare; Campus vine dela »câmp" ,nume parcă predesti 
nat pentruca purtătorul să bată câmpii. Iată cum se^exprima ^ampus 
cu-gropi într'unul din numerele revistei »Viaţa Romaneasca , m r un 
articol întitulat: »Spre noi succese în poezia noastra. ^ 

»Un fenomen deosebit de interesant îl constitue i^Arf^a 

în frontul poeziei noastre a unor scriitori mai in a ' «traşi de 
timpul regimului trecut,şi care astăzi se simt * SC riitor 

iureşul vieţii noi ce clocoteşte m ţara noas ra. dac - 

ca Demostene Botez de pildă,aceasta înseamnă a ' tu p acestui 

poeziile sale din anul precedent, când Şe gasea P lt gă scrie 

drum,... erau încă adesea palide şi reci,astazi,el a 


nele poeme pline de căldură». ««munieat al armatei 

Rândurile acestea sunt Cadrat 

cupaţie anunţând o isbândă: poetul Bemosten. 


de 

A 

m 












Observator 


CugRom XV 
-ia care face front î n 


U- L A prrîa care face iron 

+ . o intrat ir <J _, fhisinevsclii, care 
frontul poeziei" ,■» e * este campus,dl ^ rţoa gele sale fără aripi I 

fata ocupantului. Pttu ,V ins piraţ iei,marţ^ _. j 

m “t“ e astfel P eă’ar fi reuşit ^^ Tsch i!...Cum a ştiut el să». 

f-ri—se» 

•Se'adio paloare.adio r&ceala^Jtesuu 8 e exprima tandru 

poetul Demostene Boţea - deŞi ^ în doaga tinereţii, şi mea 

f&Kr^oase:de tinereţe , 

Noi n'avem nimica - : m P° ^ ^i r itisim pe Demostene Botez, 

chiar ne bucurăm.Din toata inima^ & ^ tinereţe>ci şi,de-i cu 

urandu-i nu numai o cat mai P ^ t 

putinţa,o tinereţe fara însă,Campus,sa ne ierţi! Cu 

Dinspre partea oaldurichii^ins ^ înti neri - 

legitimă curiozitate am ec a ^ Qlecţia rev istei "Viaţa Româneasca", şi 
tului poet.Am rasfo . 19 r, m dat peste revelaţia intal- 

'"iu 

zice fcvs.,poetul a intrat în vreo fabrica sau a cobont mtr o mina, 
ca să-oată face cunoştinţă ou muncitorii.. .Va înşelaţi: mai prao - 
tic Demostene Botez s'a întâlnit cu muncitorimea^la expoziţie,- ia 
expoziţia de lângă lacul Eerestrău,deschisă ca să înfăţişeze tutu - 
ror roadele industriale ale muncitorilor români.Chiar aşa se mti - 
tulează poezia dsale: "La expoziţie".însă muncitorii n'au fost aduşi 
nici la expoziţia lor, siliţi fiind ei să rămână în adâncul minelor 
sau în dogoarea fabricilor.La expoziţie au fost^vii şi naturali,nu¬ 
mai îmbuibaţii partidului comunist, poliţist ii care-i'apara şi,ici - 
colea,câte un poet,care-i tămâiaza.. .Deci,la expoziţie,poetul Demftr 
tene Botez n'a văzut muncitori m came şi oase,ci doar. . ."în stat^ 


Când am intrat pe poarta mare, 
Iu z a ^ e a i e mi i alb ăst rue, 

• m nt amp inara, m st atue, 

Un muncitor şi-o muncitoare. 

El,c'un ciocan automat. 

Ea,cu o secere de fier..* 


Deşi muncitorul şi muncitoarea P r fl „ 
sau poate tocmai deaceea». - poetul s'a aşez ’4 n statueţ ’ 

început să le spue,tutuindu-i,fi res + p ^ la taifas cu ei. 

• ,Ca 4ela muncitor la munc 


Tu ai zidit atâtea • 

Cu gotice coloane 4 palate » 

Dar niciodată n'au4 ° U dale » 

au p ost ale tale... 


CugRom IV 


Tinereţe fără bătrâneţe... 


125 


Grăind astfel,poetul ne lasă sa înţelegem că astăzi situa- 
ţia muncitorilor s a schimbat: astazi fiecare muncitor locue o .te în 
câteun palat gotic; iar dacă se întâmplă,pe ici-pe colo,să nu se a- 
j ungă palatele, apoi partidul tot a asigurat, fiecărui munci tor, mac ar 
câte-o dala.(Dală,pe româneşte,înseamnă lespede...) 

La auzul acestor minunăţii,muncitorii cu care vorbea dl 
Demostene n'au răspuns nimic,nici măcar n'au bâţait din cap.Ei au 
rămas precum erau: Statue... 

Răceala muncitorilor n'a impresionat însă pe poetul cald . 
Continuând să le vorbească,dl Botez a trecut dela capitolul locuin- 
ţii la acela al ţoalelor: 


E mâna ta în fiecare casa... 

E munca ta în rochia de mătasa, 

Si tu umblai adesea rupt şi gol... 

De unde se poate deduce că astazi muncitorii ^nu mai ombla 
t,oi,nici măcar rupţi sau cârpiţi.îndată ce intri intr un cartier 
muncitoresc de ealate gotice,constaţi cu ochiul liber ca tot munci¬ 
torul are astăzi ismene de mătasă.iar muncitoarele se poarta numai 
Si de borangic.. .Mici de astă dată muncitorii n au răspuns 
nimi0 C e să răspundă,bieţii oameni,daca erau de piatra,... 
nimic a tul Va hotărât să-i lase în plata Domnului fi 

a părăsit “poziţia.La plecare,el a făcut £ 

remonios.nu cu pomul întins.ca burghezn.ci cu patria 

prălietarii: 

Când am ieşit,tarziu,pe poarta mare... 

0 clipa lângă soclu m am oprit 
şi 'n faţa lor eu m'am descoperi . 

t Ti RQT • f 1 

Poetul a rămas însă descoperit >wpa ^ ^ tut gâ umble, De- 
muncitorii de pe coclii tot n au u se pomenească cu cioca - 

mostene ar fi luat-o la sănătoasa,ca sa nu s P ^ pot pe mi- 

nul în cap ori cu secera între coaste^c^- , 

te muncitorii,când sunt îmbrăcaţi 1 nu se iacc P r ““ 

Bine,- ne-am sis noi - ou » * poezie; 35 Ba i vedem fi 

Şi nici poetul nu întinerefte ou- Româneasca" .organ^^^ 

alta.Pi iarăşi ne-am pus pe ras alt ă poezie a al- 

itorilor-din i "Râpârâia".vi7 ani \ ' eseaz â imor muncitori pie ^ 
ne Botez. Acum-, poetul nu omâni.ci «mor copii c ore«“; _ 

ci unor copii. Nu însă unor 4 ® ouă p 0 ezie: "Scrisoarea unui 

mai sigur. . .Aşa se chi^a aceasta ^ ?i 

pil coreean” . coreeni Demosten invocă nu 

Ei bine,chiar cu ploii; la maB e.Pe oare le invo 




Observator 


126 


Cu gRoin iy 


numai în gând,ci 


şi cu glas tare.Zic copiii,în stihurile lui Bote 2: 


Din prima clipă ne-am simţit acasa, ^ 
Fi'n ale voastre mame ne-am dat seama 
Că noi,orfani,ne-am regăsit o mama. . . 


Ne-am dat seamă,nu ne-am dat seama,-un lucni^e sigur, o,Campus-cu 
scaeţi: că e vorba de ale voastre mame,şi că,în ele,copiii coreeni 
s'nu regăsit...ca acasă! Dar despre ce credeţi că vorbeşte poetul 
cu odraslele coreene?N'o să va dea'n gând,deaceea ne grăbim sa vă 


spunea noi: e o discuţie despre avioane! Demostene s'a specializat 
în convorbiri cu personagii care nu-i pot răspunde: muncitorii dela 
expoziţie tăceau,fiindcă erau "în statue"; avioanele vor tăcea ci 
ele,fiind necuvântătoare; iar copiii coreeni vor rămâne muţi ca u. 

nii care nu ştiu româneşte.. .Poetul le explică totuşi apucat de in 
spiraţie: > * 


oe-asupra Bucureştilor,în zori, 

Trec avioane...dar de călători' 

Spre Moscova,spre Praga,spre Berlin. . . 

de-asupra Bucureştilor,dar 6 ? onstat& că sunt avioane 
la Moscova,la Fraga sau la Berlin. aVl0aae de călători , care mer 
On moment de uitare de si™ „„ . , 
recunoaştem oă tot are poetul Rnt™. pl ° 4e 0al toră trebue sa 

ger.atunci când exclamă,în încheere'RfT a iUi 6 Tiz “ată de un în 

, uevenmd profet: 

îl rom pr“f ^ a t“?ără gro“ăf 5 

♦ • Odată!. . .Acum,DemostPTio n 

îi e teamă,probabil,sa nu fi e S i °? tez P riv est e cerul on 

spre Berlin, spre Pra^a Ş 61 trim is în oS?^ 1 . CU gr0aza, ‘; 

mai departe,de pildă spre Uraîi C ° Va, ° ri " mai nii?°I ie,C ^ ’ 

Odată! . . .Odată avio^ei;' ' ? p0ate chl&r 

vor-coborî în Bucureşti sosiri? nU Vor *ai , 

dra. ..Să vezi atuncea sărbat ^ ^ 111 New York * P ° a la M °scova,ci 
, Pana ntuncl?r£ânf dela Lo>* 

Botez s^a înhămat la drosca lui a 1 re 6 r etabil «x 
sului rapârâios.Am fi preferat 3 poll ° Chi R i np ^ poetu l Demostene 
eace fac toţi poeţii adevăraţi * tim c Mn »Zî Chi >“^scaiul Par»»' 
trecut»,cum îi categoriseşte C aI ° ei " f °rm a ti - ptare ' ds a face ce' 

vorba să-şi pună iscălitura,să^i US “ pUst iu-adi^ t i m P ul regimului 
muncă fără glorie,decât o reputat PUdă sub +°\ 8a tacă,sau,de e 

e de °chiată* n UCe ri.Mai bine o 
11 o muncă anonim^ 


127 

tot ar fi reuşit şi dl Botez să 

citor.un soţie fi o ismană irmltace^^ 00 '" 81 oa or ioo mun . 

cea fără băSeli^^rf^.^-aman acum.tineretea 
zăbala în botul’pegaaUor^â^u îua?!j râ P âr «lne!Pune 

•tasna,.. .peste Campus! 


Observator 


2A5Sîi!5?§!®î.lî.5?Ţ?A§l.??îMm_u bedac-ie 




daţia Univ.Carol 1^954^14^ ^ ™ PatrU acte * p aris,Fun- 

video ‘ 1954 [ *^ Porma Y sustancia .e n __ los soni dos del leng uaj 

CBETZIAKg Al. ,La_politique_de paix de la Roumanie ă 
ljUnion^Ş oviătigue .Paris 1954 ,pp.l^.--- - ga ~-^ 

!95™p!l9 A UNIV ‘ CAR0L I>Ţrois Ans d'Activită en P.il Paris 

-iiZDARU,D. ,De Tommaseo y sobre Tommaseo en el enistolario inădi- 

^-^g^rJ^Asc.oli (Extras din Estudios dedicados a Menăndez Pidal . 
Tomo V),Madrid 1954,pp.l2. " ~ 

_ GAZDARU, D. , Car t as inăditas de Adolfo Mussafia. - La "ley sintăc- 
.fobler-M ussafia" y otros problemas filoldgicos .(Extras din Fi- 
lologia., IV),Buenos Aires /1954/,PP* 8-48. 

OAZDARU,D. , Epistolario inădito de 1878 sobre una nueva edicion 
^-AŞL- Orumâtica de Friedrich Diez (Extras din Homenaje a Frit z Krii- 
£er,Tomo Il),Mendoza 1954,pp. 659 - 683 . 

JUILLAND,Alphonse G.,Recenzie despre Knud T ogebv.Sţructure imma- 
oente, de la langue francais e- .Copen h ague 1951 .Extras din Românce Phi 
iolo£ 21 ,Vll (1954),pp. 354 - 560 . 

JUILLAND,Alphonse G.,Stylistiq ue et linguistique . Extras din Lan- 

guage,xxx (1954),pp.313-338. 










































Cui p r o_d_e_s_ţ_i 


Pjs S cris si 8,lt<?id8/tâ despre Zcirvo, de- 
__ Guchetă pe care unii^nesocotiţi din¬ 
tre noi o întind pana n margineo, al- 

tarelor.Ca o gazetă ar.tiromânească dela Paris sa n aiba astampar , 
ifbiciie că dihonia dintre români se lâharţeaza p u biserica 
e ceva crea firesc,dar ne mirăm cum de nu prind la minte^credincic 
sii.Ani de zile s'au frământat fraţii din America pana sa înjghebe 
oarecare echilibru în comunitatea lor ortodoxă.Zurbagiii inspiraţi 
din fondurile Anei Pauker au fost,in cele din urma,înfrânţi in lup¬ 
ta făţişă purtată pela tribunalele americane.Dar pacea periuţa c u 
greu îşi mai face loc printre enoriaşii români din Statele Unite. 
Azi se "înfige în inima lor, cu toata arta Necuratului, un nou ghimpe. 
Vlădica.cel ales de ei.n'ar fi fost consacrat canonic! Şi turbura- 
rea va să pătrundă în adânc,daca,precum se svoneşte,acuzaţia a g㬠
sit ecou favorabil până si la Mitropolitul Visarion.Noi am primit 
în această privinţă o circulară adresată,ca din partea I.P.S.Sale, 
clerului şi fruntaşilor din U.S.A şi Canada.Fiindu-ne trimisă ano¬ 
nim, am considerat-o,bazaţi şi pe straniul şi ilogicul ei conţinut, 
Cct a fost scrisa de careva dintre adversarii bătrânului nostru ie- 
rarh refugiat actualmente în Franţa.Şi,deşi o vedem reprodusa si 
de (p .12 din nr.pe Dec.l954),o considerăm,încă,apocrifă,pen- 

tru motivele oare vor rezulta din cele ce urmează. 

pulul Valer^îfîvîk 0 !■ corisisten tă are noua acuzaţie adusă Episco¬ 
pului valer ; an Trifa şi ce cuprinde "apocrifa"? 

an stilează^^ersistent^iLl™ i “ 5man i i Personali ai P.S.Valeri- 

valabil,întrucât Mitropolitul"UcrainiaToarc^ ?' a . f ° St 00nsacr ! t 
mior aparţine 1- o Pr >+i ^ ainian care a oficiat punerea ma¬ 

culară atribuită Mitropolitului a vii° r - a autosf ^inţiţilor). Iar cir¬ 
că Episcopul Trifa este «un o?-r .J arion spune şi ea textual 

^ştj^cut^Arhj^ereu -~^~ a ^^ 1 jl -marea gresal a de aii 
Şa mosfeatilor t - n ~ * — fe --- lp:iQasa ^ s ească f cum e cea 

Sggm enea rătăcire .« " --— en ^ în a .lut or -scotându-l din 

iesit^r 1 P f r “ "Sîle I M™ro|oîitiîui i §ori- e -' 0ă P - S - Val erian,pri- 
: ortodoxie si a intrat * Jcramian Ioan Teodorovici; a 

1 scos "din asemenea rătăcire 1 »^-^^ autoaf inţiţilor.Cum poate 

n r o noua consacrare! Dar 1111 


CugKom IV 


la zds.ru î Note şi Co ment 


arii 


era mai simplu Ji mai creştineşte ca Mitropolitul v< 
fi aşteptat ru.tacirea .ci sa o fi prevenit, oficiind â 
li^ni cuvenit, acea prima coîiRan?-or. 0 o tr_-, . xua 2 


129 


Visarion sa nu 


fi -j--' . w prevenit,oficiinri 

ti rnnl cuvenit , acea prima consacrare? Valeriar, î . ,şi la 

TvTi nu numai succesiunea canonică rpimn+s ... _. riîa ar fi arat a<t. 
Boi Ştim că Viorel Trifa a ăSTTT şi 

tropolitul Visanon i-a refuzat-o. Orie ine se fţ > v °are,4ar Mi- 

cest fapt citind scrisorile schimbate între d £- 46 - a : 

publicate azi în Albu mul Aniversar al , i r| î* 1 

Bord.(Detroit, 1954,p.5«Mn scrisoarea d!ia S Aug. l 9 51,Mi^bîfr 
tul Visanon il advertiza pe Viorel Trifa că nu poate participa la 
hirotonire pentruca se opuneau intre alţii,Un Comitet m* 

II.S.A. SimiŞtii şi Politicienii R omâni.Curioasă încuscrire! Dar a/i 


nu 


* — • v A W V U vCuV/ 

-- — i- r -I' .omâni .Curioasa încuscrire! Dar 

u se mai opun.'' Sau Mitropolitul se bazează pe împuţinarea opozi - 
ţieij fiindcă s'a subţiat simismul!? Daca,totuşi,i.p.s.Sa s'a decis 
sa purceadă la o nouă consacrare,asta înseamnă că o noua hirotoni¬ 
re îi poate reda lui Trifa virginitatea arhierească.Daca în adevăr 
aşa stau lucrurile,oboseala Mitropolitului Visarion e de prisos . 
Valerian Trifa este arhiereu canonic .şi iată de ce: naşul în hiro¬ 
tonie al lui Trifa a întâmpinat exact aceleaşi acuzaţii din partea 
cuscrilor ucrainieni şi ruşi.Şi atunci,ca să scape de ponosul că e 
sectant samosfeat,a fost reconsacrat de cătră Exarhul Patriarhiei 
de Alexandria.Şi din harul care s'a revărsat asupra-i m 1949, Mi¬ 
tropolitul Ioan Teodorovici a transmis mai departe har - r ^-“ 

fa în 1952.Har autentic! Aşa ca nu mai e nevoe ca Trifa sa fie re¬ 
consacrat. Că încă îl mai contesta comuniştii pe Ioan Teodorovici , 
asta e treaba lor.Şi datoria lor,fiindcă Ucrainienn nu numai c a 
s'au rupt de biserica rusească comunizantă,ci ei mai . u ^ " ti J 
capete şi independenţa naţionala.De aceea,Ruşii, ie s £ le 

sau necomunişti,duşmănesc pe Ucrainieni pe toate terenu 

contesta nu numai harul episcopilor l° r,c f r || lo î e gă-l conteste pe 
minare naţională.După cum e datoria comuni-- bolşevic în ca- 

frifa.Contestându-1 şi noi,ne înjugăm la acelaş car bol,ev 

re este purtat în triunf Antihrist. _ .. Mitropolitului visa- 

In aceeaşi circulara i se mai a - ^ diat de credin 

r i°n grija de a -1 ajuta şi pe ^S^lSesccare î 1 vraşmaşise p e 
Gl 0 Şi,dar agreat de acelaş Comitet .. 1050 .Despre Moldovanu ct- 

Trifa,şi ajutat de Legaţia Anei ~ ||T » fost hirotoni 

tlm în circulară că este ''un^caisnXăO-^^ n h re . a --" 

fcjq &dloi ai Sinodului 
âl Jt avea legătură si dependenţ a 

•^ Acuresti!- imptTs de pa&an iL' 


—• ’n-^ g.»Acestuia, deasemenea.jw 

^âg^C rătacire'no'l itica ■..^ ,, 

















































150 


D.Gazdarurî'ote 


Comentarii 


CugRom iv 


lc , ou x "ajutoare" oferite în această 
Citind cu atenţie cel ln&oim asU pra autenticităţii ei. 

circulară, oricine pricepe de c iseste pe Trifa de sectant,rS . 

In vreme ce ffiisaL^ÎSE_^., oll f a ajutor îl scoate pe Moldov eann 

tăcit şi necanonio.^i de a urmaresc "pagann dela 

basna curată sui rap„r^ ££ pentruca îl cunoaştem pe /lădica 

Moscova". 0 consideram ap • h când în Sinodul dela Bucureşti 

Visarion de foarte ““^“^fierarhi vre dnici şi nu ne putem în 
sria Strânete să conştiinţa limpede năabâ - 

Ua c^re i se atribue si prin care se ta provoca enorma confuzie 
orintre ortodocşii din Sori America.In plus,aceasta circulara u n 
£“i craca de kb picioare.In adevăr,daca numirea de episcop a lui 
Molâovanu este valida,Mitropolitul Visarion încetează de a mai fi 
Mitropolit, căci acelaş Sinod,"amestecat cu parveniţi si impostori 1 ', 
l-a caterisit pe I.P.S.Sa.In acelaş an cu numirea de episcop a lui 
holdovanu ! Daca e valid un act, e valid şi celalalt .Daca Patriarhul 
de azi dela Bucureşti este necanonic,necanonic e şi Episcopul Moldo- 
vanu,precum necanonică e şi caterisirea Mitropolitului Visarion 
"Circulara" spune despre Koldovanu eă " a fost hirotonit de Vlădici 
ai Sinodului ţării noastre de ieri 11 .Păi şi Iustinian Marina a fost 
hirotonit de aceeaşi Vlădici! Chiar şi caterisirea a fost făcută de 
aceeaşi Vlădici.Ba,dintr'o scrisoare a preotului Glicherie Morariu, 
mana dreaptă a lui Moldovan,trimisa preotului Palaghiţă din Buenos 
Aires cri data de 6 lîartie 1951,am aflat ca propunerea de caterisire 
a itst introdusă m Sinod de unul dintre cei mai autentici Vlădici 
ai âÎRodului ţarii no astre de ieri .de Mitropolitul Bălan! 

Ortodoc-ix romani din ţările libere ştiu foarte bine ce valoare au 
eerea ^ este ^evrat de bezbojnicii din Cremlin.Un- 

teresi'i •’-rae-arn 811 j* 1 caterisirea lui Visarion au fost comise în im 
w35»££aS e» ortodoxiei,sau al 

dispoziţie lui Moldovam un'avion care să l” ^ au ţ er>c \ sa_1 pW ? 3 ,^, 
Bucureşti pentru a întrona ’lini-tPA * * î d ? Ca Şl Sa " 1 adUC f d 1 
chii noştri,Moldovanu rămâne tuiVgent R °“ ani1 din America. In o- 
gent ci nu episcop. g nt C0n 1tient sau nu - dar a* 

4 __* ^ 



tul°aostpu e° m f li3mUl ^l^menit^ ~" dUpă atâtea> încercări,or 


sa 


l f nost » «il.rcp.e^.niZiu, 1 ^ Trlfa Pe oel.care azi.în trie 

fie m . * tai 1 ’Ss rTtr 

, viauixei şi Andrei Şaguna. 


D.Gazda^ 


CugRom IV 


D.Gazdaru 


131 


participare româneasca la 
«HOMENAJE _ A_FRI TZ _KRţlGER" 


ru- 

co 


Cam în acelar. tim-n ah 
eţi - de elevi,colegi fî pxSIfnl 
a^iraton - doi din cei ma i d e 
hispanişti ai lumii: Ram6n 

plinirea a optzeci de ani de viaţă şi p r i t z K ^ ii ^ e r & 1° 
şaizeci. In onoarea lor s'au publicat o serie de volume festive ou 
colaborarea a numeroşi învăţaţi din întreaga lume.Românii au 'fost 
prezenţi prin adesiunea lingviştilor noştri din exil si chiar arin 
contribuţiuni ştiinţifice ce li-au fost cerute de comitetele de 1 
niţiativa. Despre * Omagiul Menăndez Pidal' vom scrie la această 
brica a revistei noastre când se va termina de tipărit întreaga 
lecţie de studii ce i-au fost dedicate. 

Mult mai semnificativă,prin împrejurările în care s'a pro 
dus,ne apare omagierea lui Fritz Eriiger.Acest învăţat german, care 
în domeniul hispanic ocupă un loc de mare însemnătate prin îmbrăţi¬ 
şarea unui vast domeniu de cercetări şi prin valoarea operelor re¬ 
alizate^ fost obligat să se refugieze în Argentina,din motive ce 
au decurs din exagerarea smintită a celor care,vrând să aplice 
corecţie poporului german,au încurajat pestilenţa bolşevica,promo¬ 
vând o adevărată catastrofă pentru civilizaţie şi aruncandu-i p e 
cei de dincolo de cortina de fier de-a-dreptul în^preistorie. 

Fritz Kriiger a ilustrat ştiinţa germana într'o activitate 
neîntreruptă de mai bine de patruzeci de ani,la catedra de filolo¬ 
gie romanică dela Hamburg,la direcţia Institutului Ibero- e " ic , 
din acelaş centru universitar, iar dela 1948,1a Universi a ea 
Mendoza.Totalul publicaţiilor sale se ridica^la^cifra^^^ •• ^ 
cestea trebue să adăogăm cele 16 volume ale ffawbU rge7 

Gu ltur der Romanen cu alte 37 volume de anexe î ărute sub direc- 
Stu dien zu Volkştum und Kultur der Romanen, ^ , stiinţifi- 

ta sa îngrijire.N'au fost absente din P re0CU P^ ă f a ‘ 
ce P r oblemele de filologie şi etno f r ^ e .5 0 ^ an ^ ecU no ,: :tinţa numero- 
Amarul exilului i-a fost mda ci^ c t - tor colegi din toa- 
|i!°r săi elevi şi de preţuirea a ^^ a f a a p r0 a P e, atunci când a 
e C0I itinentele care i-au stat suflete-, împlinirea a şai 

fost nevoit să-si caute liniştea peste ocean- ^ pild uitor oma- 
zeci^de ani din Viaţă, toţi ace ?! ia ,V a Lini.Cred ca este cel^ mai 
glu m două tomuri de peste o mie de P a & , făcut vreodată unui 
y ar ^ a t,mai bogat si mai întins omagi u ea 

învăţat ererman * - + -fn 1952 cu colabora - 

Primul volum,de 466 P^ ani ' a de tipărit în Nov.19^ 

a 22 de învăţaţi.Al doilea s a te contr ibuţiilc a alt 
I 1 cuprinde în cele aproape 700 de pag din următoare 

g»Peciaiişti.Adesiimile şi ^ 

Anglia.Argentina,Austria,B-lŞ ■ dla statele Unit . 

ta*Germania, It alia,Portugalia,Spu nia '^ uedl 

















13? 


Note ei Comentarii 


CugRora ly 


' la acest impozant omagiu s a con- 
participarea romaneasca ^ pop,al cărui ntune apare 

cretisat prin adeziunea Profesor^ ; oluffiU i u i I, fi prin contribu¬ 
ia "Tabela gratulatoria" in t ri 4e reînoita şi afectuoasă 

tia celui care semnează aces - ^ această 00aZ ie (in voi. II,p. 

stimă. Studiul pe care de 1878 sobre una nue- 

699 - 683 ) se intitulează p ririch piez .In el se trateaza un 
^ »/Hnidn de I n C ritica de ^ 'Ţ ^T aza a 11 scrisori ine- 

capitol din istoria * llc . 4 oli ,V, .Foerster,A.Mussafia şi Gaston Pa- 

dite, provenite del %^fy n ' Biblio t e ca Academiei Italiene dela Roma 
ris,pe care le-am aflat in cuui 

ÎD CarSa \^!tf rncet'Românes_c de asemeni a aderat cu un articol 
scris în limba spaniolă 7n numărul sau pe Iunie 1953- 

D.Gazdaru 


Aprecieri măgulitoare Un tânăr intelectual turc,Enver Esen- 

-*. kova,care ne-a cunoscut direct ţara 

din vremurile bune,a ţinut o conferin¬ 
ţa publică la Căminul Cultural Tiirk Ocagi din Ancara,la 17 Aprilie 
1934 ,despre Activitatea culturală a Românilor refugiaţi .A adunat 
în prealabil,în acest scop,o mulţime de date şi informaţii despre 
împrâştierea actuala a exilaţilor români,despre asociaţiile create 
de ei,despre biserici,institute de cultură,publicaţii,etc.Textul 
conferinţei,care ne-a parvenit în versiune romanească, arată foarte 
mult • obiectivitate şi,mai presus de toate,enormă simpatie pentru 
Remania pe care Enver Esenkova o iubeşte şi n'o uită. 


Cug.Rom • 


îŞol de Rumânia" 


In fiecare Sâmbătă, la amiază, se transmite 
m duenos Aires un program de muzica rome 

lomă Mitre".Doinele oi horele^lt^rr^ ? tatiu ? U de radio ” Bartc 
producţiile culte ale maeştriW ! aza cu cântecele de dor oi 
lele de reunea,Românii adăpostiţi ., Oma ^ 1 * 0dată pe săptămână,după 
in Jur ^ 1 aparatului de radio si a l. 1 ° 8 ? i ^ alier a Argentina se adi 
80 are,in patria depărtată Tr»r • a3a trans P° r taţi,ca pe raze 
titlu; -sol de RumS f&Ce Sub ~est suge el 
Omagiile « °oareie României. 

cipaia |ară din America°Latind aCtf<Ll c ? lturi i româneşti,în prii 

dar 1-'^ w' ; ' Cioc ' SUil1: nebănuit 1 r!f f m£ AC *** in Uiativă a unui 1 
' u multipla dragoste de tar- • ~ r -mnif icative.Un 3 ingur om 

tw'Xicaî ”co Cirr ““ ,e: - ti -™“^ibue t U f*® pa8iune P ent " 

" di Comparabil mai mult 1 a P ar area tezaurului 1 

it decat anumiţi cântăreţi român: 


C U gRom 


IV 


Note şi Comentarii 


133 




cest 

îndemn. 




D.Gazdaru 


pentru Căminul Cultural 
Românesc dela Madrid. 


In apropierea Madridului se constru- 
eşte,din iniţiativa şi cu sacrifi - 
ciul tăcut şi activ al câtorva cona¬ 
ţionali risipiţi prin toate continen- 
tele,o casa-adapost pentru studenţii 
şi studioşii care se afla actualmente acolo,sau care,în viitor,vor 
merge în^Spania pentru studii şi cercetări.0 ctitorie care trebue 
sa fie mândria noastră a tuturor! 

Punerea pietrei fundamentale a avut loc la 23 Nov .1954 . 
In ziarul Libertatea de la Madrid s'a publicat o dare de seama ca¬ 
re umple de bucurie orice inima româneasca,atât de atentă a fost 
oficialitatea ţării surori faţa de suferinţa neamului nostru. 

"De atunci ~ spune un apel care ne-a fost trimis şi nouă 
de ziua Unirii Principatelor — lucrările au continuat m ritmul 
lor normal,favorizate de-o vreme buna.Temelia şi zidurile subsolu¬ 
lui s'au terminat; primul planşeu se toarnă peste trei-patru zile, 
zidăria parterului urmează fara nicio întrerupere". . 

Grija care apasă pe inimoşii care şi-au luat obligaţia sa 
foeS la bun Sfârşit opera este ca fondul strâns până acuna i?i are 
Urnitele prea apropiate, astfel ca planul de a ajunge la acoperi; 
este periclitat. . .. , 4o+ cp face e- 

"Cuget Românesc", care apare din acelaş zbucium * g Chiv âientul u- 
c °ul acestui nobil apel,înscriindu-se totodată cu 

Au i post negru din cinci Vineri. . u anonimă, să 

Orice sumă din Argentina, fie chiar «odes'a b 

f trimită pe adresa dlui Mardarie POPINCIUC,Avemda 

>•9901 (Buenos Aires). 

D.Gazdaru 
Ta piaţa (azi Ciudad 

La U nlver f tat l a tionat până anul trecut, 
E va Perdn) au ^J ă(do i profesori români¬ 
şi funcţionează ft ' de Geodezie Ş 1 lA 

a Corpaci la ca - ( oreste Popesc 

servatorul Astronomi - > utului g. 

scr ^ al toate 


- --î- de _ Ştudi i 
--§'_ n eşti 


aţi * o-~ 

r) a Tă A n XtM -î n n îiînnTK^flll^^ 
















C.F. 


CugRom IV 

. v _ ou < Limvistioa Generală,pusă î n 
Plat0 a obţinut o catedra„““euparea ei a fost invitat ea pro¬ 
feţie dela 1 Mai titularul prin contract al catedrei 

ae S ?Uo?ogie n Eo^ică "Academic'trecut, cei trei profesori 
La terminarea anul româneasca: crearea unui 

români au luat în. stll ^ u 0 ° A Ro maneşti în cadrul căruia sa s e 
Inştiţiu. ”n lvers 4 a -M!r^fţ^'asupra problemelor româneşti şi 
organizeze cursuri ji « .' ifioe relative la Tara Romanească, 
sa se editeze publi ţ > tilor filoromâni din America Latină, 
eventual va fi oferit spre afiliere 

„ „rotecrieuLia dintre Universităţile Naţionale ale Argentinei, 

‘‘ î î-i ; in o fire profesează cei trei iniţiatori .Aceasta i- 

dee a îit^pinat în cercurile intelectuale din Argentina cele mai 
favorabile adeziuni,datorita afinităţii spirituale^dintre popoa - 
rele de ginta latina precum şi,mai ales,fericitei împrejurări ca 
în capul°Statului Argentinian se afla Generalul Juan Peron care a 
lansat superba idee a reconstituirii unui nou imperiu latin pe te¬ 
ren spiritual. 

In strânsă legătura cu Institutul se va organiza apoi şi 
un cerc al intelectualilor români din Argentina. 

C.F. 

Acesta este titlul cărţii la care lucrează 
Dna Maria Gazdaru pentru a oferi copiilor 

* n ... _ exil,lipsiţi de fericirea de a se fi e* 

ducat m şcolile din patrie,un fel de manual care să cu- 

descriere 1 ^ 0 ^ 1616 ^-^^! d ? geografie şi istorie românească, o 
România,a artei popllaîe ^^ i ' a . ob ^ ce i uri lor şi tradiţiilor din 

grafice,numeroas! chipuri vn 1, U f rate de Vre0 15 hărţi g ?°* 

Şi variate imagini,schite si oh T V ° Zll ° T scriitorilor noştri 
te artistică si-a oferit pAi bonare naţionale.Pentru aceasta par- 
tor Ovidiu Coatu? c ° p aborarea talentatul arhitect şi pic - 

lecturi alese din marii^criitori gCO f rafie vor fi însoţite ^ d e 
ya cuprinde opere din literatura r °“ an i. Ultima parte a lucrării 
iegime,altele fragmentar intr'n romaiie & 8 oă,unele reproduse în lXl ' 
rial,înfăţişat după criterii a* a 3aCClntâ biologie. întregul mate* 
t ia două volume. dactice şi est etice, va fi diatribă 

Nfefiind tiD&rlt''' 

iî? ^l>cartea va aparc^într^ 3 ! la mimeo graf ,ca şi Abecedarul 
pot în/ 1 raport cu necesităţile exemplare destul dc r e ' 

cne pe ad resa reducţiei „ ; lului -doritorii de a o avea 8 e 
Buonos.Aireg_ . A rdenţi R ° mane80 ” : 9 alle Mar lafi,?,A- 
~ L C.F* 


CugRom 


IV 


?UBLICat t j 


l -R I 


135 


A I T F. 


Uni- 
prima revistă 
a u- 


CETATEAJiUMINn. Revista de cultură şi artă. Nr l 
h feîHiriflPl).Paulesou ,1a S.Paulo (Brazilia) cu ; tb 4) ,A ? are 

3 Îp sau reproduse, impregnate de fierbinte iubire si npi- °î igi ' 
durere pentru Patria Crucificată. 6 ?i nem ^ginitâ 

ECONOMICA. Re vi sta de la Facultad rle Ciencias Eoondnicas 
versIdad~Nac 1 onal de Eva Per<5n.I,l (1954) ,pp.181. E prima r 
de acest gen în America Latina şi apare sub direcţia tehnică 
nui specialist român,Profesorul Oreste Popescu. 

înşir* te Mărgărite .Nr .13-14 (1954) .Admirabila revistă dela Eio 
de Janeiro a intrat in al patrulea an. Cura de reuşeşte I.G.Dimitriu 
ca din crunta-i sărăcie să mai suporte şi dificultăţile materiale 
care sunt legate de apariţia unei publicaţii în exil e un adev㬠
rat miracol ! 

La NATION ROUMAINE.Nr .134-142 (1954-55) .Colaborarea permanentă 
a lui D.i .Ciotori ca şi unele articole întâmplătoare ca acela sem¬ 
nat de Gr.Nandriş în problema Bucovinei conferă mare prestigiu a- 
cestui ziar. 

ROMANIA .Nr .4.5.7 (1954-55) .Excelenta publicaţie de propo«andA 
românească din Italia este scoaoă prin munca d^zinte - ? 

două reale talente pe care le avem la Roma: ţ®j52 e ?iioroiiiân Umberto 
treVălimăreanu.Direcţia o are ziaristul dici- 

Nani.Ziarul ar trebui să fie ajutat pentruca.îndesind^Pjrio^^ 

tatea,să aducă şi mai mari foloase m strâng 

rituale cu Italia. . un«<qtloa 

1 frunte în publici s ‘' J - ca 

, yATIiA.IV (1954) ,Nr.7-12.Ocupă locul ain * n int . r ,: ,i pe care 

enngraţiei,prin regularitatea apariţiei ? p i l9r ştiu să-l deştep- 
-âlentul redactorilor şi vioiciunea sc d rim â $ fie tot. aşa * 
c şi să-l crească în lumea cititori •. ice pe cât de reuş 
J e + s fericită în căutarea obiectivelor polemic , 

e în alegerea armelor stilistice. preţioasei reviste 

Je 'ŞSŞ,lV,Nr.2-3 (1954) .Fascicolul Ut «|â ^ dlca { »pr»P* * tt ! 

, t-ratură redactată de poetul Nova cotruş. Vol :a 

Ş»tregi me sărbătoririi bardului naţional Ar ului; -,a*r. 

o constltue un poem inedit al s 
ntre Mlssisslpl". . Mriodie 0 -' ARC, Nn- 

«âtoarela pari uIN sîŢAIdAJAŢt 















IV 


m 


ij\ LL 


ffl 


m 


îs 


£ 


C E 

51 $ m ,4 a A R 0 0 11D 0 ® K ^ [F a c £ 

,c^,»--'~ AlreS 1952,510 PaSini ' 

of'pstea.când Neamul nu mai are liber . 
Apărut în wero f r ^® 1 |a durerea, romanul dlui Carabulea ca. 
tatea nici ” âea f ^ t rlemnifieativă.El înfăţişează un episod crunt 
păta o valoare f . t " , ' n Sj Scă .Autorul însuşi a trecut prin acele 
din imensa tragedie romanea evlce şl a simţit apasarea silui- 

‘n b ocup”“f Ruseşti, care,spre desperarea noastră a tuturora, se 

prelungeşte. proectează fidel şi ou artă momentele de o- 

nn bolşevicilor în Moldova şi ale profanam acelei 

roare ale in ^ a ^ . L asP i ra tii care este laşul,leagăn al tradi- 

?îei P şi e cSîtx^rii roffiâneşti,Snde s'au înfiripat atâtea momente mari 
si hotărâtoare din istoria naţională şi de unde avea sa pornească 
şi iniţiativa de reînoire şi însănătoşire romaneasca. 

Subordonându-şi fantesia la crudele realioaţi,autorul, el 
însuşi ieşan,ascultă de durerea sfâşietoare a inimei româneşti ş i 
descrie cu toată sinceritatea acele momente dramatice când asupra 
laşului copilăriei lui se năpusteşte fiara asiatică. 

Personagiile romanului său sunt conturate în acord cu rea¬ 
litatea. Sunt vii.Din trăirea şi sbuciumul lor,din durerea şi sacri¬ 
ficiul lor,cititorul intueşte teribilul pericol ce se cernea din¬ 
spre răsărit.Contrastul dintre unele personagii conferă veridicita¬ 
te psihologiei lor,cum este contrastul dintre cel sedus de comunis¬ 
mul himeric şi străin’.l care-1 fomentează. Autorul are curajul ade - 
vărului şi nu şovăe să dea culoare realistă peripeţiilor, deşi riscă 
să-i fie sabotată opeia-Romanul său este,din acest punct de vedere, 
^-ipo^ul operei lui C.V.Ghecrghiu care,în "A doua oportunitate, 
ialsiiica realitatea,inventează pogromuri şi face discriminări odi- 

pre °cupă drama neamului său,ci încearcă o rea - 
nrir imrJ^+ rE ° na t a, * ene ® an ^ u ~^ 0 operă de tinereţe şi sperând o â 
ca România sau^-rn»^'' 6218 ' 6 , persecu ţii rasiale^.promovate în 
mene,săpoa x ă ©no ? a J(^ a ’ ca * e n au cunoscut niciodată asemenea f en ® ' 
de libllrt;! P Uni1 Str£lni şi asigure totodată succed 

Adevărul ei^tşnes/e^i^ a £f r + ? nică caracteristică în "Dil u ^ 
lui.Drama din romanul ini sensibil Şi îndurerat al autor ,. r . 

sală,mai abstractă/'Adevăr n*«*? h ?°î ghiu e înca drată într 'una ujiv 
teziei.Ricio rază de optimism în*. c • ^-Gheorghiu este subordonat 
nu luminează această Wp ~ ’ iC1 ° Posibilitate de supravieţui*® 

sbin necruţător.In «Dn m . • * e P us<î ulară care piere strivită de 
5 “f* l“ea diepare^Autora?° b° PU 1 este «atastrofal ,dar treejM" 

âsuDr' C t tu l ui nost ™ âe restrist» menţine in acel ciclu elementar 

asupr. sa,Hemul supravietuest^SL P f ste toate calamităţile 

'leţueşte.Mor ladlvizii,Neamul niciodată 

t.v»* 


Ct#om 


IV 


Recenzii 


Gerarao ,Elogia y i ^nif ■ n ţ;,,, „ 

tuales y tareas en la aW^T^^ ilaenci a nî , h 
ro-74 in 8*.- 


vântului german mo născută dintr'n „ - 

cadrul Institutului de Filologie dela Universit«» ln ^ U ' lut5 în 
cărui director este din chiar anul înfiinţării dln So3arlo .al 

nn-nă un pmonint „t u. . ... 1 * 


Z~ v : , v r x inll inţării. ,ax 

După un succint istoric al terminilor «i„„ , , 

vistlca .stăruindu-se mai pe larg asupra conceptlTi 2 ^? 5 ^ * 
Uiulin Germania,Italia,Spania ,i t 

cari utile si interesante pentru a distinge cele două dis^ipîin ‘ 
Contribuţii noi se aduc m partea dedicată problemelor amÂtiZ ' 
argentiniene: studiul limbilor indigene şi,pe baza acestora,S?ce- 
tarea substratului etnic şi a fenomenelor subsidiare de superstrat 
şi adstrat.Nicăiri mai bine ca în America Latina nu pot fi studia¬ 
te,oarecum "pe viu" , asemenea fenomene. 


Deşi textul iniţial al acestei lucrări a fost,cum am a- 
mintit,o conferinţă,învăţatul profesor i-a adaogat copioase note 
în josul paginilor,transformând-o,astfel,într'un excelent studiu , 
util tuturor lingviştilor şi,în special,romaniştilor hispanizanţi. 
In aceste note remarcam şi semnalarea,cu toata obiectivitatea , a 
contribuţiilor româneşti aduse în acest câmp de cercetări. 


Ion POPINCEANU et Teodor ONCIULESCU, Les ătudes de li nguistiquş_ ro> 
mâine de 1939 ^ 1950 (Extr. din Sunlement o biblio,-:răfip_o^ 
da Revista Portuguc s a de Filo logia» 7 QÎ < Il), ( -oiobra 1953< 
PP-137-224. 


A v Ne închipuim ce greutăţi vor fi întâmpina c® 1 !utoru 2 bi 
5ana să alcătuiască acest repertoriu bibliogra f- t e& iizeze o o- 
> iotecilor din ţară, dar constatam ca au reu ^ t 8 0 biigat,să se in 
î? foa «e utilă pentru orieine doreşte relpte . 
^ e ze asupra mersului lingvisticei^!or.a cu ^ recun0 sc 

|, Vd ‘ E firesc ca lucrarea sa nu apa f a trafic unde nimeni nu poa- 
^utorii înşişi,dar în domeniul biblu-o _ ' bue g g a e pretindă 

f av 9 a pretenţia că epuizează datele,ceea ^ lăsata la o 
P r imul rând, este o n e s t i t a e «j fie bibliograf iata 

^^cu intenţie,nicio opera ca f e .. a ^ b ^ ct ivitate la caracterizări. 

Sa se procedeze cu cât mai mu-ta 3P irit de gaşcă*!» ‘ 

. Fără etică lucra A.Rosetti;?i x V ^ i 9 i4-1923,publi 

nt? î e 0 cronică românească re tr °3P e Uat g a şa de part •» £ 




















D.Gasdaru 





în cartea sa apărută în 1950 - 

Indicele pe autori facilitează mult consultarea bibliogra- 
arul însă e lipsit de indicaţia paginilor, iar rubrica Ques - 
i^reles mi se pare cam vagă. In locul ei ar fi fost de nrpT 


fiei.Sumarul msa e n^siv u.g yugxjixxui, iai munca Oue 1 : 

tions gănSrales mi se pare cam vagă. In locul ei ar fi fost de pre¬ 
ferat titluri mai precise ca: Bibliografii ; Originea limbii (sub 
strat,superstrat,adstrat; Raporturi slavo-române; Problema conţi 
nuităţii); Manua l e şi gramatici . 

^Ca observaţie de ordin general am remarcat lipsa,relativ 
frecventă,a principalelor elemente din care se compune o sumară 
o-scriere bibliografică: volumul,anul,pagina (în-special la arti - 
eciei- de revista/.Un exemplu caracteristic la p. 143,unde sunt în- 

(î-ocor-^ni 1 ! 6 la ^ studiu al lui Gamillscheg: "C.-r. .Dacor, 
centăm^scu 7 » % Sau ^ din Dacoromania ? Trebue~iT^ 

logate în 'D'blin° ri e° r n aU aTU î ^ ocili toate lucrările cata- 
tiu stuam'e aseme “ ea lipsuri pen ' 

SâBSfSa.imeori chiar si L studiil P in SSU in Romanlsche ' " - ° - 

Ar fi f 0 p+ ^ t 1 d i le Publicate de Popinceanu. 

menele discutate de wYÎ e . at ? a se accentueze mai tare că feno- 

de Rosetti (p.i 66 l 67 ) X ,- an f ron,:L ^ Etu diul bibliografiat la p.l 66 , 

enţelor slave. ’ ’ '' recu (p* *l93),etc. ,nu-s datorite influ- 

Tvs_ ^ 


bri la 


Xn 

t!* ^ a .- Cara ^ terizarea operelo^P^ bdblio 6*“afii sunt foarte so fc 
r r •t 1 + iCi ^ col ° se mai îmnnrt' ~ CCCieUl e f °arte recomandabil • 

S vaio!;! iCi act * a calificative,cu destulă gene - 

tora nn apViM 61 ^ elo S iat e si cLdT^ distribuite proporţional 
mai valo-opc. Lucrarea lui t ^ a P r ecierile severe asupra al 

ati e< 3&t rez ^ă e diu U cai: a c ?! 8 f* d e ex.,ni se pare mult 

îi găsesc 'nefericiţii t 36 '^W^?**,** 1 * P>147 
pertoriu, a căr+ii v? 0te ® linsa • P ra lui H.Meier (p.l 4 9^ 
tugheză,Ensaios da acela? iî SUr ne intenţionată, din r e * 

gal.Lisboa Y948“îlrirr^ 0 ^ i - a Jlomânica F^ S - 1St german în limba P° r 

din limba română. c ' rt ®SrSi E4lţfto da Revista de Portu 

acuzativul prepoziţional 

i oo+ ~ >.. 


184) era £ ***»«• 4edl 0&t e , • . P^po.iţiona: 

“ ea ieSctlrl*” 6 - 0a,iemiei ( la P ,: 

““ r “ 3 ' 3u b conducerea f ° st A.p hi1 , oa Palmul filolog 

' a Xul Şi cu C olaW Ppi4t - Ti fflP de cinci 

idhorarea,pr in t re «i ti i ( 


.185- 


ro- 

ani 


oraraa .printre alţii.» 


jug Rom IV 


Recenzii 


139 


lu i G. Ibrăileanu,un material de circa un m -v 
imens material stă la basa nieţionamlui căii fi 5 e - Acest 

dat Academiei. In aoeeiaşi perio^drârTiJ b ?î U PPide l-ace- 
redacteze circa zece mii de pagini format L™bbS plde r f¥fise 3 S 
Aş mai avea si cateva observaţii dP C S ala raare * 
coniplectarea acestui repertoriu al lui OnciuW^-^ 11 ® P entra 
La p.^140 a fost omis numele lui t Vi Po P inc ' anu * 

gvistiior romani aflaţi în exil.- Lista luirăriw tei^git^ 
nu (p. 143) s’ ar putea complecta cu Les ori^-inpo 1 , Bratla - 

main: Ies donnăes arehăologiques .BucmT'oii N W la ' g 1p m . 
M I. Bărbulescu (p. 144) YVi trebuit^'Se~ 
der riu.:aj.ische-i F.influsse anf da3 k,!. Ţ~ ' - 

doutsche . _Forsclj unasa.I U939 ),publuoat şi ca rec nsU în^T 
Xi.VI (1939).287-295.asupra lui Crînjală; Die oalaograchischen und 
orţbographischen Einflusse des Hestzvrillîscher. auf das Ostr.rri - 
lli.s.cbo bei den Rumanen ,în Sudost-Forschun/ypn ^, 1 ( 1940 ), 3 ? -'?5 
(semnalat rezumativ în Balcania ,VIII,1945/332); Materiale*streine 
pentru istoria Slavisticei la Români şi a activităţii "Arhivei" , 
m Arhiva,XLVI (1939) > 112-118. La «c 5 t capitol aj»aA.Am vt E Vart©>i> > Club - 0 
In capitolul originilor se încadrează: L*. Galdi. La 11 ro- ^ 


manită dace*' et les Roumains ,în Nouvelle Revue de Hongrie ,63 
(i940),320-7; G~. Giuglea. Desure originea Romanilor .m Rt-v. Fund. 
Reg. .VII (1940) 251-271; Gvoni. Das angebliche alteste rumănische_ 
Şprach denkmal . î n Archivum Philoloricun dt la Budapesta din anul 
3-942; A. Procopovchci , Die Rumanenfrage... Sibiu 1944 (înregistiat 
in la ZRPh , 1940-50.u. 110); S» Puşeariu. H Rogantr. ih r ^. 

a aurairm .în Forschungen und Fortschritţe ,XVII (19-419,301-303 (s 
Qalat de Tagliavini in Riv. d t Alb>.,III>194d.»29'3 f 1 J~ * ' 1 - 


. iz.2. Zei tschrift .XLT . 1941 . 264 ); C. Radulescu-Mot-’ 1l >f 1 !llL ^ —■ 

.Noţg cXe no»ia.ieasm > ,V ^ *' 


v % • 1 j q« p ii x ^ 2i* 

(*) Academia fi Regele CftTOlI erau gr * 0&re el £1 pre- 
rdat lui Philippide alţi fapte ani de ^ fce< atunci au 

t ^dea. Philippide a fost astfel nevoit sf ^ gt ' dus nic i pânâ la 
L( ~ut cincizeci de ani şi Dict-ioj^ UiLi mnn ca si priceperea 

iS a î e,fdindcă ft i“ eni nu avea puterea în | in f e de ulti - 

aţatului iesan. Daca opera sa 1 , instrument de lupta 

războiu mondial,am fi avut un forai u fer jt comunişti 
î f J a tendinţelor de slavizare fi aaS ' textul de a abandona _ 

t rare » îi ac ; începe un alt dlcţionar.d«ţ f ^ ,^e- 

ti,n ? ateri al dar cu interpretarea R * et ti să s e P 1 l ltor ve- 
în ? »Sllle,pe n t ruoa un Iordan sa » pych.Oraur si a c . 
n r °lul de pălmaşi sub ordinele lui W 
°au proaspeţi galiţi^ai* 


in 

chi 















































340 


D.Gazdara 


Cu gRom 


IV 


^ nriffine.limbă si destin,Bucureşti I 94 p ,, 
fL,a.e. JL^ g u es,în Acta_Lin^^'‘ 34 J 
naî? C 4Q)7^9WT P.Skok, Osnovi romaniske l ingvIItîke A? Vo } 

ai^reb 1°40 ( recensat de T&gliavini în jli v^dVAlb 11 , 194 1>l8 
i’oM - studiai lui A. Balotă (p.144) a fost recensat de Taglia - 
vini’în Riv^JţAlb.,11 ( 1941 ),403-6.- Indicele lui I. Coteam l a 
Hist• de la l«r> a lui-Densuşianu a fost publicat la Copenhaga 
Bucureşti, 1943 ^ si conţine 71 PP*- Articolaşul lui Racoviţă ( p , 
151) a "fost recensat de Chiţimia în Hrisovul ,! (1941) , 496 - 8 .-Alt 
articol de Tagliavini,cu titlu egal aceluia dela p.l55,se află 
în Civiltă italiana nel mo ndo . In Rumania, Roma,"Dante Alighierin 
1940,pp. 31*40. 

Lista gramaticilor (p.155) se complectează cu W.J.Crowley, 
Eleaents of Roumania n, B asic Cours e.Birmingham Ala. ,Pangloss I 944 
PP'. 72 şi Gr. Dobrinescu,Rumănska for Utlănniger .Stockholm 1947 

pp. 170 . — ' 

La gi bliographies (p.l 6 l) lipseşte E. Seidel,L inguistic 
ir l-Mi 8 ILi a_during the Second World Wa r.în Acta Ling.. 

t m / ’t 10 ” 112 ( ° scurta dare de seamă datată Bucureşti 1946) 
t ‘^ S> te- r il' r l- e . r cbes linguistjques slaves et roumaines en 
Ho^ (193 , 1946),în Eţ^l^eoouprr < 1949 ), f «7/“ 

în Studl "L a apărut pentru prima dată 

"Lucru" sf //U; D asemeni si articolul lui Iordan, 

MuIT - Ge'jp QŢMicr. -a -i- T ^ Ţ a ma J f °st publicat pe vremuri în Ar^_ 
ne la articolul m ii nnge-i.owal (p»l94) se potrivesc mai bi- 
- Despre Papahagi,Ethnolori* aaeea * i P a S-)- Greşala de tipografie? 
Ril^QtAlb^n (l94Îr406^ ^ 3C ° recen sie de Tagliavini, în 
mpglenor.a apărut în irhi^o*" y ane scn,î>§ L _î n ma cedor . . istror. si 
are numai I 52 pp. nu I 052 Lo in Xî-R*“ Keramopulos (p. 2loV^ 
Capidan ( p ,206) a apărut si^^ 1 adresat acestuia de către 
* Bucureşti Mem.Sect.Lit. ale A- 

ReramoiDUlos di n*/ + * S* 1* Barbulescu,Teoria^ 

■**'" n ^- r k^a,XLVl (l939;7lof "" ~^- n - a --î n ._A^c ademia şi Presa Rop âz. 

^■ a '^ v ^( 1 19}9) n 8rn rt0 $ in: Gh - Bo «aci,Note (Etimo- 

V.I. cearnă,fe¬ 
lul St. < 1939). 144-147; v ; 0r ' 

f >\ alta des pre ai h " prr ; ^ IPţionarul bulgar al 

roma ni, 

în ( fra^riubî “ ttlte « raT a eroare de a ■ di» 

din !at. ilii• ‘^•^'-^-Drieţenii m .• considera pe dl 

~~~ pe un descendent 


Cug 


Rom 


IV 


Recenzii 


141 


. .. G i a ve meridionale , în Bulet. Inst .Rom, din Sofia .I.l (Bucu- 
iifiîir'TQ^i), 293 - 298 ; Al. Ciorănescu, La tradizione storica e le 
reftţ- ^ HPl^nopolo romeno . Buc arest 1942,pp.48; Plorea Florescu, 
dreanta Dunării, Dac o românii în opera lui F. Kanitz. 
S2B^r"' cu i q ( N4?).c.II.n. 1-50; D. Găzdaru. Mici controverse / is^ 

7 , Iarăşi despre falsul Paropat al lui P. Kandler. 4. 

--—^Y^Inei opere anonime despre Istria aparuta m a. I 863 . 3 . 
A - t ° 1 '! 1 n. lui Alberto Fortis despre originea Morlachilor din Dal- 
Pa Ji^) în Arhiva XLVI (1939) ,94-99; Id. , Menţiuni italiene ti dai - 
sec.XVI desnre limba şi poporul românesc ,în Arhiva , 

CI. Isonescu, Lingua, letteratura e_ sţţŢriA — 
Lena n n Isnagna . Extras âin La Rassegna Italo^Romena,Milano 
ŢnTj na .3 n ! C a artnev. tl Pas cua Romano rum" (in ung.),m S . za ^. 

L 01 V 79 (1940), 1-11 (semnalat rezumativ de Gy.M. în Byz. Zeit- 
ShîTft- 40,1940,312); J. Mftlkiel.Zur Substantivierung d_e_r Al"_ 
T ^bl Hoinlsohc^ .în CIas_sjca et M.diaevaUa.V (19^i,2W 
256 (si despre sufixele respective româneşti); 0 . Onicescu,£ro^ 
hLr/flp limba în matematică,în Acad. Rom. , Mem. Se ct.Ştiiri.iii . 

15 ( 1940 ),^ 4 " 1 - 64 ; Oscar Randi, II fenomeno degli Aromuni,Extras 

din Rivista Dalmatica,Zara 1939,PP-15; Id., PaImazia etnica.!^ 
tr«i o Miln-nn lQ4^.nn.l24 ( cu multe pagini dedicate Mor 


Mi se par neclare ohservaţule^dc-la p. 165 ^ 

L ni E. Petrovici). Cine le citeşte ramane cu p dintr»o 

consonantic dl (din slavul dlaţo) este soco ort iele gă- 

^elară + nazală!- In fine,la P .170,.al e de ^Lu!^ăci dacă ^în 
Mtival pur et simple”. Nu e chiar aşa de simplul Cm |tl- 

expresia In numele T at a lui ş i. ^ x a Lcta f ci ue n ume- 

^lui FiuîuITfara’“că" totuşi iT-1 dotemxne pe acesta,c P __ 
le/m expres’ia în numele al d^>acelag articol^ah^^ 
nu mai stă înaintea unui genetiv,ci 6 ie mai ^piM asupra 

^ele cazuri al determina pe • np^cendentii dg^ . 

acestui articol se poate vedea m lu-cra a .■ 118 .i 4 j: 

aonstrativ..Ll»t ir TT.T.E în.limbo^oma^> Ia, ^ < P, , ?i 
In aceeaşi colecţie au aparut r p ^ Onc iulescu-Popin- 
Pentru alte limbi romanice. A °f s ^^tiincios lucrate,deşi m con- 
y^u^ste unul dintre cele mai co dintre specialiştii ro- 

neegal de grele. Nu ştiu cine altul 

r v ni care se afla în libertate ni . r itia acestei bibliogra- 

a Spm^derea unei asemenea însărcina • a -n»iui romanesc. 










































































142 


Recenzii 


CugRom iv 


• «o îi 11 /tŢQ'nrf-r. de 1947 & 1951 -hotes bibliogra 
J^fMblies parVTc tor BUESCU et Emile TURDEANU,£ n “ 
Lvn* des fftudes Roumaineş ,! (Paris 1953)»PP*223-240. 

Redactorii revistei pe care o editează Fundaţie, Carol I 
d ,i a paris aîtfo 1 'excelentă bibliografie a lucrărilor care au anărut 
Î B străinătate,între anii 1947 - 1951 *despre problemele româneşti în 
domeniul bibliografiei,limbii,istoriei literare, istoriei, istoriei 
artei, folclorului şi ştiinţelor juridice şi sociale. 

Sub raport tehnic-bibliografic,autorii au lucrat fără re- 
pro; ,i e bine că şi-a semnat fiecare contribuţia proprie.Pentru u- 
nele articole,în special pentru cele mai puţin accesibile,ar f i 
fost de dorit o mai ampla descriere.In aceasta privinţa am notat 
ca unele studii,deşi par originale şi importante,sunt numai înşi - 
rate, fără nicio caracterizare a lor, în timp ce alt ele, poate de mai 
cică valoare ştiinţifică,sunt însoţite de referinţe mai largi g. i 
chiar elogiate.Această neegalitate de tratament nu denotă numaide¬ 
cât lipsă de obiectivitate,ci eu mi-o explic prin imposibilitatea 
pentra bibliografi de a fi avut sub ochi toate operele descrise. 

in cursul lecturii mi-am notat unele lipsuri dar nu le 
semnalez pe toate ca si nu repet cele spuse în paginile precedente 
cu privire la repertoriul bibliografic Onciulesou-Popinoe^ Be ! 

dar** 

.. 

zione dai romeno e satyno -7!T~—--^- ore come deve in t endersi ♦ Tradu- 
revi s ta Folklore,Napoli,I 949,36 p 1V ° T -0NCIULE8CU.Extras din 

, n der nfeuerp R rumanischen 

amfirescu^vlahuţă,Sadoveanu7 can S a > slavici, Agârbiceanu,Duiliu 

din 

TA0Llm;3 eT?î ®iE^rtv?r , 4 J A1 «*ndrina MITITE1U, 

Va P e r J'anno «pp a ' lo 79 - 3 Q 4 y^ n rmmrtn n rn"i 

acc »*. 1948-49, Ti „ ,S^535 l^iversită di Fado - 

SeBl ^WTp a dova 1949 , 


D.Gazdaru 



































































CugRom IV 


143 


OCTAVIAN O O G A 

De la noi 







Cu fruntea'n ţărână,plângând azi ne vezi 
Din slavă,cerescule soare; 

Rugămu-ne ţie,azi sufletul nostru 
Tu lasă-1 departe sa zboare. 

Trimite şi vântul,pribeagul drumeţ, 

El crainicul bolţii albastre, 

Să ducă departe pe aripa lui 
Cuvântul strigărilor noastre. 

Acolo,departe,spre soare răsare, 

In freamăt de foi din dumbravă. 

Pe veci cetluite în marmură rece. 

Dorm clipele noastre de slavă. 

Voi sunteţi acolo,viteji pârcălabi, 

Şi voi,prea cinstiţilor vornici. 
Statornici în cinstea de lege şi ţară. 
In focul credinţei statornici. 

Acolo dormi şi tu,arhanghel bătrân. 

Tu Ştefane,sfânt Voevoade, 

Ce-ai scris strălucirea norodului tău 
Cu sânge duşman de noroade, 

De sfânta ta dreaptă,de spada ta sfânta. 
Spun toate poveştile slovei, 

- Sa nu se'nfioare de numele tău 
Nu-i frunză în codrii ’oldovei... 

Azi maşteră-i vremea...Acum văduvite 
Zac sfintele tale oţele 
Şi luna când trece prelung se'nfioară, 
Căci vede rugina pe ele. ^ . 

Amarnic ne poartă pe strâmbe cărări 
Vicleana Şi vitrega soarte. 

V&rit Voevoade,— în ţara ta azi 
Şi vise şi fulgere-s moarte. 








14* 


O.Goga:P e 


la noi,Dorinţa 


CngRom xv 


v*+nti de nevoi, 

Măria Ta! sS f ®* rS plugul, 

P'En.*" ' 

!£ “ST-»ÎS străinii le duc 

• /vn iaptiidi îasci-•• 

«i numai cu iacix 

ffll totii nevestelor noastre 
Dar spunem cu toţii ne 

ox „îwă cu lacrimi de jale, 

pctcp“ să treacă şi plaiuri şi munte 

Sa spele oţelele tale. 

Atunci,când în soare^din nou straluci-vor, 

- De sus din a ta'mparaţie: v , . 

Crai tânăr,crai mândru,crai nou sa le ncmga. 
Trimite,rugămu-ne ţie: 


D o r i n t a 


Departe-aş vrea de-aici să vii 
In alte lumi senine. 

In dimineaţa de Florii 
Sa ma cunun cu tine. 

Sa ne-asezăm în sat la noi, 
S'avem în deal o casă, 

Sa fiu cel mai cuminte'n sat 
^i tu cea mai frumoasă. 

Sa vie şi mama la noi, 

Că-i necăjită tare, 

tihnă-un an ori doi, 
Ori cat pamant mai are. 

Acolo să trăim în munţi 
De cat trai avem parte. 
Sătenii seara s”a-i adun 
Vi Sd le spun din carte: 


Ca sânt din neam împărătesc 
Din ţara'n&epărtată. 

Ca tot pământul rotogol 
Era al lor odată.. . 

Şi că azi oamenii'nvăţaţi 
Aşteaptă sa se nască. 

Un tânăr crai coborîtor 
Din legea românească. 

~ Copiii noştri sâ-i înveţi 
Tu:«Crezul. .'.Născătoarea”. • • 
S'ajung sa-i vad cântând P e 
In strana, sărbătoarea. 

Atunce,împăcat cu rostul 
Acestei lumi deşerte, 

Sa mor,sa-mi zică satu ntreg 
Un: Dumnezeu sâ-1 ierte l 


v”-m „ n0StTO utâmplâtor 
Pe .™° as î e - at tmci sa-i vie; 
-Pe-™ /^topi.părinte,azi? 
re-un om de omenie» 


* • • 


CugRorn IV 


O.Goga:Reîntors 


145 


n t o r s 


Stăpâne codru,crai bătrân: 

Mai ţii-le tu minte oare?... 

- La umbra unui fir de nalbă, 

Plângea o floare de cicoare. 

Şi-un firicel de izmă creaţă 
Se săruta atunci cu Oltul... 

Atunci m am dus în lume eu, 

Feciorul lui Iosif preotul! 

Părinte-al meu din vremi demult. 
Era şi-o casă la răscruci... 

— Era a noastră...Nu ştiu,tu 
Aminte dacă-ţi mai aduci?... 

Ca matca Oltului batea 
La colţul casei într'un soc 
Şi'n Olt se oglindeau din geam 
Trei rădăcini de busuioc... 


Când mi-am luat într'un amurg 
De frunza ta bunul rămas, 

Era şi tata...Ştii-1 tu?... 

Şi mama sta sfârşită'n glas. .. 

Şi hâtrul dascălu'Ilie, 

Cel înţelept,glumeţ si şchiop. 

La vatră razimat spunea 
O pilduire din Isop... 

Bătrâne codru! - Eu m'am dus. 
Răpus de -un gând nebun pe semne, 
Uitat-am pilda lui Isop, 
Vârtejului să nu mă ndemne... 

- Dar ostenit odat 'privind 
La zarea cerului albastră. 

Am plâns Şi gândul m'a bătut 
Să ma întorc la casa noastră! 


«i m 'am întors,stăpâne-al meu!... 

„„ oa S anoastrS num eşte... 









146 


O.Goga: Reîntors,La stânS 


r x dascălu'Ilie-i mort... 
c™ S'a schimbat de-atuhcea satul 
ţi Oltului i-a mutat matca, 

Porunca dela împăratul-• • 


CugBom lv 


Cinstite crai! - A fost demult... 
Ca s a schimbat atât de-atunci: 
Seninul razelor de soare 
^i faţa florilor din lunci. . . 

Pi'n valul vremilor s'a dus 
A vieţii mele dimineaţa. 

Cum s'o fi dus demult pe Olt 
Cel firicel de izmă creaţă. . . 


Zadarnic cat stolul de visuri 
Ce printre paltini se pierdură 
şi dorurile mele scrise 
Pe faţa foilor de mură... 

Şi toate râsetele mele 
Din alunişui din zăvoi 
Şi plânsul meu de-odinioară... 
- Ne-aveim atât de bine noi... 


Azi,lasa-ţi freamătul sa-mi para 
Un muie om svon de patrafire, 

Ce blând asupra mea-şi pogoară 
Duioasa lor hirotonire... 

Şi spune-i vântului să tacă. 

Când va porni de-aici la plai: 

Ca răposatul n'a fost vrednic 
De poala ta,bătrâne crai! 


Găinuşa’ncet răsare, 
Luna-i după Dealu-Mare, 

vin n M“v n cl °P ot de cic 

Stînn - b ? nii dela 

de m dnă, 

şHe ! e ci mpoa3 

L,, ^iturora 


STÂNA 


Cântă jalnică cântare... 
Cimpoieru-i ia de veste, 

Stă o clipă,hodineşte, - 
Schimbă hora'n cânt de jale: 

- "Mândră fată,ochişorii, 
Ochişorii,obrăjorii" ... 

- Se opresc în joc feciorii, 
Dumerindu-se deodată. 

Dar'c’ar vrea să plângă-o 
raţa-i arde vălvătaie... 
btr igâ Sandu Copilandru: 


fată, 


CugHom IV 


0-0oga:La stână,Noi,ciSoasii 


"Zi, căprare Niculaie!" 

"Zi,căprare Niculaie!" 

- Şi cum arde focu'n’ stână 


Şi lumin’o buturugă, 

Vede baciul câ lui Sandu 
li cad lacrime pe glugă. 


NOI 


La noi sânt codri verzi de brad 
Şi câmpuri de mătasă; 

La noi atâţia fluturi sânt 
Şi-atâta jale’n casă. 
Privighetori din alte ţări 
Vin doina să ne-asculte; 

La noi sânt cântece şi flori 
Şi lacrămi mul te,mul te... 

Pe boltă sus e mai aprins, 

La noi,bătrânul soare, 

De când pe plaiurile noastre 
Nu pentru noi răsare... 

La noi de jale povestesc 
A codrilor desişuri, 

Şi jale duce Murăşul 
Şi duc tustrele Crişuri. 

La noi nevestele plângând 
Sporesc pe fus fuiorul, 

Şi’mbrăţişându-şi jalea plâng: 

Şi tata şi feciorul. 


Subt cerul nostru înduioşat 
E mai domoalâ hora, 

Căci cântecele noastre plâng 
In ochii tuturora. 

Şi fluturii sânt mai sfioşi, 
Când sboară'n zări albastre, 
Căci rouă de pe trandafiri - 
E lacrimile noastre. 

Iar codrii ce'nfrăţiţi cu noi 
îşi înfioară sânul, 

Spun că din lacrimi e'mpletlt 
Şi Oltul nost'bătrânul... 

Avem un vi3 neîmplinit, 

Copil al suferinţil, - 
De Jalea lui ne-au răposat 
Şi moşii şi părinţii. 

- Din vremi bătrâne,de demult 
Gemând de grele patimi: 
Deşertăciunea unui vis 
Noi o stropim cu lacrimi... 


C L A C A Ş I I 

Era în miezul zilelor de vară - 
qi soarele din drumul lui de pară 
îşi trimetea săgeţile aprinse. 

Din brâul lui,din haina lui senină, 

r.- 

Pe^revăr sarea ţarinei întinse 
Şl ascuţeau ucigătoare sullţl... 

■« „.HAain înşiruirea lungă, 

Eu 1^ Knvită'noet înaintează, 

Cum S tîî£ind*prin holdâ-şi tale uliţi 
Cum fî^îndcu OOhii stânşi o dungă 

Cerşitorlnd cu yânâtul din za re 

De nor ^îwn g trudlta ei oărare 
Iar secerea fln oDii grei de aur, 





146 


O.GogaîClăcasii 


CugRom iv 


/o ăcasi: oştenii fără nume 
He duo răsboiul mlre-al tuturora, 

Cel oe se star* în neguri ultare 
ei cad Şi mor de cruda'mpovarare 
A tuturor durerilor din lume. 

Erau aţâţi în slujba lor de clacă, 

Cei osândiţi să planga şi să taca: 

Moşnegi slăbiţi,ce scris»aveau pe frunte 
Zădărnicia pletelor cărunte; 

Eărbaţi sfârşiţi,cu sufletele moarte, 

Cu tot amarul unei vieţi deşarte. 

Şi'n lung şirag femeile trudite, 

Cu ochii stânşi, cu sânul rupt de trudă, 
înaintau în cale gârbovite 
De munca lungă,maşteră şi crudă. 

Cum se ţâra poporul mut de umbre 
Părea ;> ceată tristă de'ngropare 
Şi arşiţa cădea ucigătoare 
Pe-a secerii sclipire ne’ndurată, 

- In urma lor,încet fără zăbavă, 

Ca un blăstăm din vremuri înoptate, 

Ca o pedeaps’a veacuri de păcate 
Venea stăpânul gliei odrăslite, 

Cu zâmbetul nădejdii împlinite, 

Cu pasul greu de-atâta sănătate. 

Obrajii lui se aprindeau în pripă 
Şi n ochii lui ardea mânia oarbă, 

Când vre-un moşneag sta locului o clipă, 
Tremurător cu mâneca şă-şi şteargă 
ou doar ea grea ce-i picura din barbă. 

leDutinMi 3 p ? porul °ut de umbre, 
Neputincioasa ceată de'ngropare! 

Şi le-a^adus 0 ^ ceasul de amiază 

In adlncimea^zirilor^eşarteî^ deParte 
Cei logodiţi al Pânil. 

Şi două lacrimi 1 Cu dur erea, 

Căzând încet îi ? ura >at vederea, 

- ?1» ceata 

întreg lăsându-si' Se des Prinde, 

c * chipul stâns ? o Sw 1 de merinde, 
lâng’un răzor ea ^ femeie » 

Priveşte' n j 0S 1± î? ^ijorată, 


CugRom IV 


O.GogaîClăcasii 


149 


aaormit pe-un aşternut de elueă 

Si - noaî îî «° 4 '\ , stând însonunchiată 
ŞI ncet îi dă copilului să sugă,.. 

- Cutremurat de clipa asta sfântă, 

Un gând simţeam cura sufletu-mi frământă 
Cum ma supune gândul şi mâ'ndeamnâ, ’ 
Poruncitor cum drumul mi-l arată* 

Ca un prooroc cu faţa'rabujoratâ 
Să cad la poala mamei din ţărână 
9 1 sărutându-i înăsprită mană 
Şl haina ei de sfântă prea curată, 

Genunchii mei să-i plec de închinare! 

Şi pe copilul ce zâmbeşte'n pace, 
înfăşurat în scutece sărace, 

Eu să—1 ridic cu braţele-amândouă 
In strălucirea arşiţei din slavă, 

In razele ce cad dogoritoare, 

Să-l înfrăţesc cu vulturul din zare 
Şi să-l cunun cu doina din dumbravăJ 
Căci inima purcede să-mi desgroape 
Comoara ei de doruri ne'mplinite 
Şi simt amarul•ţarinei robite 
Şi simt ruşinea neagră cum mâ'neacă. 

Simt cum lumină'ncepe să se facă, 

Cum moare bezna vechilor păcate 
Şi sufletul înviforat îmi spune 
Că fătul ăst'al patimii amare 
Şi-al dorului ce moare»n aşteptare 
E solul sfânt ... înfricoşatul crainic, 
Izbăvitor durerilor străbune. 

Şi ochii lui ascund în adâncime 
Mareea taină nepătrunsă mie 
A ceasului cel poruncit să vie, 

Să sfarme jalea din viitorime, 

- El,cel frumos şi frate bun cu glia, 

Nou intrupatul suflet de Mesia 

Va fi judeţul ceasului de mâne, 

Ce'ntr’un zorit aprins de dimineaţa 
Cu mâna lui vitează,îndrăzneaţă, 

Zdrobi-va cartea legilor bătrâne. 

El va 'ntrupa în strigăt de chemare 

atssi 

gi S 3tri|âtui a înt^’arişatja creşte^ ouvgntul> 

"lîl“lentul 

Şi rumeniva zările alb ® s !^; erii 
Atunci - în ziua mar- e-a înv ieri 

Aceşti °staşi cu feţe ofilit^ 

fh, -zâmbet mort, cu suiiei* 




«0 


:Clăcaşii,Oltul 


CugRom iv 


O.Goga 


Ca'ntineriţi d e suflul ^j erli 

S'or ridica,ei ţ» 1 .™ t _ al aurerii, 
Amarului şi -*» 1 î-reul răsplătirii. 

C V r ?fîS glifi^esrobite 
- Toata ţ şi-adâncurile firii 

Vor^rlznui Sin" pacea lor urnite 

Când^suflet nîu P p?ime|tfîntrupare 

şrn strălucirea razelor de soare 
El hărăzeşti vremii'mbatranite: 
Veşmântul nou,de nouă sarbatoare. 


OLTUL 


Mult iscusita vremii slovă 
Nu spune clipa milostivă, 

Ce ne-a'nfrăţit pe veci necazul 
Şi veselia âe-o potrivă... 
Mărită fie dimineaţa 
Ce-a săvârşit a noastră nuntă, 
Bătrâne Olt! - cu buza arsă 
Iţi sărutăm unda căruntă. 


In cetăţuia ta âe apă 
Dorm cântecele noastre toate 
Şi fierbe tăinuita jale 
A visurilor sfărâmate. 

Tu împleteşti în curcubeie 
Comoara lacrimilor noastre 
Şi cel mai scump nisip tu-1 duc 
In vadul Dunării albastre. 

La sânul tău vin,în amurguri, 
fioase,fetele fecioare, 
yi dimineaţa vin neveste 
Gu şorţul prins î n cingătoare - 

Mn fî u « S ^ ri « lug * albâ - 
rnn îiuer povestmdu-şi dorul - 

- sk ssra i t “ 

tt “Ite, 

“«li ş S du - ne S5iî 01 ■ 

As* A 1 f dese a Înapoi. 

cCilS 

Vrerea unui rc gânditoare: 

De “ ttlt ’° dre apu slnl^afe!’ 


- De mult,în vremi mai mari la 

suflet 

Erai şi tu haiduc,moşnege, - 
Când domni vicleni jurau pe spadă 
Să sfarme sfânta noastră lege: 

Tu,frate plânsetelor noastre 
Şi răsvrătirii noastre frate 
Urlai tăriilor amarul 
Mânii tale'nfricoşate. 

Cum tresăreau încremenite, 

In jocurile lor buiestre, 

Oştiri cu coifuri de aramă 
Şi roibi cu aur pe căpestre, 

Când la strigarea ta de tată 
Grăbiau din codrii la poiene, 
Strângând săcuri la subsuoară, 
Feciorii mândrei Cosânzene. 


Zdrobită'n praf,muria arama 
Şi codrul chiotea,viteazul; 
Iar ţu,frăţâne,mare meşter, 
Biruitor frângea! zăgazul 
Şi mbujorându-te la faţă, 
Treceai prin văile afunde, 
Incovoindu-ţi îndărătnic 
Măreţul tău grumaz de unde. 


oiavite fărmituri a vremii, 

îngropat văleatul.* 
Neputincios pari şi tu astăzi - 

pî~ a, j C ^ ns Cu lanţuri împăratul* 


CugRom IV 


O.Goga:Oltul,In munţi 


151 


oa verşi,păgân,potop de apă 
Pe şesul holdelor de aur; 
oa piară glia care poartă 
înstrăinatul nost»tezaur; 
Ţărâna trupurilor noastre 
S o scurmi de unde ne'ngropară 
şi sa-ţi aduni apele toate, 

- Să ne mutăm în altă ţară! 


IN MUNŢI 


Voi munţilor mândrii,moşnegi cununaţi 
Cu stelele bolţii albastre, 

In leagănul vostru de codrii şi stânci 
Dorm toate poveştile noastre. 

Alături de şoimii cu ochii aprinşi, 

Din tainica voastră dumbravă, 

Se'nalţă'ndrăzneţe'n lumina din cer 
Şi visele noastre de slavă. 


In voi îşi deşteaptă plânsorile ei 
Frumoasa mea ţară săracă, 

Cu braţe lipsite de-al luptei fior 
Şi buze ursite să tacă. 

La voi vine jalea-i,când vifor păgân 
Purcede strigarea să-i frângă, 

In cântec o schimbă pădurea de brazi 
Şi’n lume-o trimite să plângă. 


La voi mă îndrumă’n cărările ei 
Şi biata mea soartă pribeagă, 
Pădurea cea veşnic lipsită de somn 
Mi-e sfântă şi-atâta de draşă. 
Cântarea măiastră din codrii cărunţi 
Dă strunelor mele povaţâ, 

Sl-o mândră poveste strivită de v 


Din culmea pleşuvă cu creştetul alb 
Privirea mea sboară departe 
Şi'n mintea supusă tresare apri 

Un°vaierYmarnic “^bate'n aaurg 

fi EKÎlî? Piept 

Şi-mi tremură plânsu'n pleoape. 

C vitregă soartă cu patima ei 
Do«rvM n.qfile culmi şi poien , 





152 


+ î pe’nserate,Pascalul 
O.Goga:In munţi,Pe ns 

, nitice,iubirii de fraţi 
In vremuri J viclene... 

Eidlto-i-» gf“| stavil'a pus 

A pus mlezuine ? două, 

Rupându-vâ cr.şw păm ânt şi pe cer 

gUTtfnW ™ nouă! 

VI arde ruşinea din creştet, - ades • 

Şl’sufletu-mi^lacom Jă soarbe atunci 
Dlî^urletul/vostru Ş cerul aprins, 

K naşt^odată^plutind^peste vre.i, 

Pânt.ârilor mele! 


CugRorn iv 


PE’NSERATE 


Mireasa cerului albastru 
îşi împânzeşte’n ape chipul, 
De vraja ei tresare unda 
Şi'nfiorează-se nisipul. 

S'aştern bobiţele de rouă 
Pe’ntinsul luncii patrafir: 
Din mâna cerului,părinte, 

Se cerne preacuratul mir... 


In mulcom svon se’mbrăţişează 
Cu apa,trestia bolnavă, - 
Doi licurici şi-aprind sfiala 
In adăpostul de otavă. 

S'aude toaca cum,grăbită, 

In fag o bate-o gheunoaie, - 
Se odihnesc pe iarbă mieii 
Şi zurgălăii de cioaie. 


Domol purcede glas de schijă 
Dela clopotniţa din deal, - 
Să povestească lumii jalea 
înstrăinatului Ardeal. 


dascălul 

Moşneag senin,eu tâmpla ta curată 

Din C pn Pe y ec *> nă( * e <)dii mele pază. 

Din soareie copilăriei mele 

In sSî!r^\ mal Ucărejte-o rază. 

h n f'»Pl.teşto albă Sîneltf 

Toplnd'înoVostS inl “ ă ~ mi coboară, 
încet cetatea ei de ghiaţă. 

Blând îmi răsai c^f 1 " 0 icoană veche, 


CugRom IV 


153 


O.Goga:Dascălul,Bătrâ 


ani 


Strălucitori de lacrimi şi lumină 
Cu tine-aduci atâtea nestemate 
Din îngropatul vremilor tezaur 

£* Soo n - lre ?’c ţara el mă Poartă, 

Cu pas încet,în carul ei de aur.!. 

Mă văd în pragul zilelor mai bune 
O casa n deal,cu straşine plecate!** 
Unde-asculta de sfaturile tale 
Atata râs şi-atâta sănătate. 

răn^ r o nte, ^ U ? ăreai un ma S din basme, 
Când soareie trecând peste fântână, 

Blând pătrundea prin straşina de pâie 
şi lumina bucoavna ta bătrână. 


- A fost de mult. - 0 rază care luptă 
Zadarnic cu câmpiile de ghiaţă. 

Vezi,astăzi valul altei vieţi mă poartă 
yi nţelepciunea altei lumi mă’nvaţă# 

Dar sufletul şi-acum îşi are cuibul 
Acolo sus în satul de sub munte, 

Unde şi azi zâmbeşte împăcată, 

Curata cinste-a pletelor cărunte. 

Bucoavna ta,subt pragul de pe grindă, 
îşi hodineşte’nvăţătura moartă, 

Dar glasul tău şi azi,la zi de praznic, 
Toată povara greului o poartă. 

-Pierdut ascult troparul tău din strană 
Şi tainică şi sfântă-mi pare clipa, 

Pare că duhul altei lumi m f atinge, 

In zbor,domol,pe frunte cu aripa. 


Căci simt plutind prin fumul de tămâie 
Sfinţenia cântării preacurate, 

Ce-a rumenit o lume cu senina 
Cucernicie-a vremilor uitate. 

Şi’n ochii tăi văd strălucind scânteia 
Din focul mare-al dragostei de lege, 

Ce prin potopul veacurilor negre 
Ne-a luminat cărările pribege. 


BĂTRÂNI 


De ce m’aţi dus de lângă voi, 
De ce m’aţi dus de-acasă? 

Să fi rămas fecior de plug, 

Să fi rămas la coasă. 


Atunci eu nu mai rătăceam 
Pe~atâtea căi răzleţe, 
Şi-aveaţi Şi voi în curte-acum 
Un stâlp la bătrâneţe. 







15* 


N. I. Herescu 


CugBom iv 


^ ^nrăveam Căci,al avea azi Dumneata 

raşfi'nsurat,când Isprăveam NepoţljSâ . ţi aioă:Moşu... 

$ fî u 5? a a i? rând cu toţi...Ie-sl spune spuză de Poveşti... 

_ Kl ^ I'ar clnati azi satul.. . Cu împăratu roşu.. . 


Aşa... vă treceţi,bieţi bătrâni, 
Cu rugi la preacurata, 

Şi plânge mama pe ciaslov 
Şi’n barbă plânge tata... 

X 


* 


x 


N. I. HERESCU 


MA POARTĂ GÂNDU'N SATUL LUI COŞBUC 


"In vaduri ape repezi curg..." 

Copila mea citeşte poezia 
Ce ne-a mâhnit cândva copilăria 
Şi sufletul mi-1 umple de amurg. 

Mă poartă gându’n satul lui Coşbuc, 
Pe unde,ca şi’n vremurile sale, 
Aceiaşi plopi doinesc eterna jale 
Şi-aceeaşi cruce oamenii şi-o duc. 

Ah,crunte despărţiri şi’nstrăinări!... 

Oceanul de durere şi tristeţe 
Cum smulge bucuria de pe feţe 
yi ce melancolie lasă’n zări! 




A r Z “ 5 <niuu n saxui cu sus 
Acolo unde, ’n fiece căscioară, 

sî°G^7 are ' a ? teaptă - zi Si seară, 
91 George nu mai vine,nu mai vine. 

r™J a< ? uri ape repezi curg..." 

Copila’nvaţă versurile-asale 

Şi-rnoiă 1 ? 1 ~°< buC ®~ un nou> amurg 
* 1 n ° Uă iara §l vechia noastră jfle. 


CugRom IV 


155 


D. I O V 


TnEI h/jAETIRI AI BASARABIEI 


plinit 20 de ani^de =ânS tîei ^rtiîrnâţi™aliştfb?s rU H S ’ aU *- 
închis ochii intrând în veşnicie si în Ş tt basarabeni au 

Alexie tteteevioi.oeilalţi doi? Lirei ^nul preotul poet 

aceşti doi din urmă omoAţi de bolşevici pentra litifllT! fY ra f5’ 
bit ou dârzenie ţara,neamul şi graiul românesc. 1 iu_ 

n .» , ^ acestor moldoveni a fost împletire de faDtp 

le şi slovă de cronică pentru urmaşi. ^ naţiona- 

mi ., ~ F ® cior i de mazâli şi răzeşi,legănaţi în cântul mamei.cres- 
cuţi^în raireazma ogoarelor,fermecaţi de poveştile bătrânilor cu¬ 
lcând frumuae ţ® a graiului,ritmul horei şi trecutul măreţ îA a- 
î" i 1 ! ro f t Y lte la ^ ura sobei,Mateevici,Murafa şi Hodorogea, 
simţind de mici jugul strein,a răsădit în sufletele lor dorul de 
libertate^şi şi-au aprins candela care să lumineze dreptatea nea¬ 
mului romanesc. 


S au născut cam în aceleaşi vremi,au trăit aceleaşi visu¬ 
ri şi-au închis ochii odată,în ajunul izbânzii celei adevărate» 

E oarecum greu să despletim viaţa acestor mucenici, care 
au dus împreună aceiaşi luptă şi au îngânunchiat în aceiaşi toa¬ 
mnă de frământări şi de răsărit luminos. 

.Andrei C, Hodorogea , s’a născut la 1877 în Hodorogea, din 
ţinutul Orheului, Fiu de mazâl,după ce isprăveşte şcoala primară 
complimentară din Chiperceni,urmează şcoala de agricultură din 
Cocorozeni complectând-o cu cursurile de inginer hotarnic. Bunul 
român inginerul oraşului Chişinău,Alexandru Botezatu îl angajează 
ca ajutor al lui,când,deşi slujbaş,nu se teme a duce o vajnică 
luptă,pentru afirmarea drepturilor naţionale. 

In vara lui 1917 la cursurile învăţătorilor moldoveni .An¬ 
drei Hodorogea propovăduia şcoala naţionala şi vorbea despre drep¬ 
turile româneşti asupra Basarabiei. înalt şi slab,era neostenit şi 


nelipsit dela nici o adunare. 

La 15 August 1917 erau sortite alegerile comunale la Chi¬ 
şinău. Se dădea întâia luptă la care luau parte şi românii. Blo¬ 
cul moldovenesc depune lista Nr.13 în frunte cu academicianul de 
astăzi Ştefan Ciobanu. Hodorogea prinde al^zecelea loc J?ejustă. 

In preajma alegerilor cutreeră mahalalele in costum naţional şi cu 
tricolorul în mână ca al doilea Tudor VI adimir eseu. Scrutinul adu¬ 
ce blocului 6 Incuri în consiliul comunal,iar după cinci zile ura 
bolşevică aduce la via din drumul Hănceştilor net ’ dorm£a 

baionetele şi paturile puştilor omoară pe cel ca firii 

afară într'o hulubărie,sus,mai aproape de cer şi m mijioc i 

care-1 zămislise mladă de moldovan. Sorocii 

Slmion Murafa .fiu de răzeşi din f™osul J- colseilk- 

Cotiugenii Mari,a urmat facultatea de £®^ aşina stufoasă a sprin- 

torul. Bărbat de o rară mni dovan Avea un minunat glas de 

cenelor,luminau ochii blânzi de m|l<fova • ^ âneştit B1 n ’a cunos- 

tSete de C c a ât lupta naţională şi cântecul. 







D.Iov 


CugRom IV 


, at . ... X907.ni»* U universitate din Uev,Sl»ion «jr.f.,1^..- 

r^teU/.ate VSTprS'USÎÎ Soîocii »u adune clandestin 

Simion lhirafa şi Daniîl Ciugu- 


c«l€ adunate 
: ir - 


r 1909 Ştefan Cioban'J.cu 
reai* organizează cercul naţional 
’-s ~u unele cercuri a^n ţar 

i a trcieorul Ion_BiB^n«u Tl ,^ r ~ 2ât „ li6r ^ dL 


-al petrecerile şi ctatul tuleauui îldrafa, puneau la cale mijloace- 
^îhSifîdîSrlr." SnJmSţS'îSSUtl in .ansele- ba- 

lor -drdsneal* nlci t 0 6 primejdle r nu d ° ş p0nte ^ 

Oblică articole îi ziarele năşeşti 
*-® rc ** UrrA : r Lt'ionale pentru moldoveni. In toamna 

;1 v*“iko e vSe îl Kiev'şi Alexie Uateevici punându-şi talentul, 
inima*si sufletul in sprijinul luptei lui Mura.a. 
tfegr. ? ^v erg *i & rxuâ de Studenţi Şi după arestarea lui Daniil Ciu¬ 
ruri a®. Sini on Ju refa pleacă ia Chişinău stabilindu-se ca avocat 
Eta^iar f lăsând să conducă lupta tinerii studenţi,fraţii ^ngore 
"i Ylac Cazaciiu,£frea DumbravăjVladimir Bogos,Alexie Bocancea, 

Vintilă IecusarS şi alţii. „ A 

Lg Chişinău,Surafa împreună cu ranteiimon halipa şi IÎ.A- 
iexandri,organizează revista "Cuvântul ioldoveneec" în care pub¬ 
lică num-roase articole de 2 pre "originea poporului moldovenesc", 
împre-jnâ c. d-ra Anastasia H ce seu, actuala directoare a conserva- 
tor.l.. cir Chişfnău.dă în sala eparhislâ un concert de cântece 
renan -ti având un succes nemai pomenit. Urmărind propaganda ro- 
târ. a a că Muraia a tipărit in program,in moldoveneşte ,dar cu lite¬ 
re chirilice,toate cântecele concertului. 




aroma florilor şi mi- 
priveliştea basarabeană 

-i moldovan să mă ur- 
acelaşl vagon,iar Mu- 
viaţa lui: Ce t e l egeni 




la Grozeşti. 
naţională, 
moldovenilor despre 
răniţilor M «fu- 
spune despre 


CugRom IV 


Trei martiri ai Basarabiei 


157 


şcoala moldovenească şi într'o seară când un rătăcit spune că nu 
e nevoie de scoală moldovenească,se îmbolnăveşte de supărare 
cade la zăcere. Vindecarea vine cu răsounsul că ostăşimea a votat 
pentru şcoala naţională. Atunci şi-a chemat soţia,a îmbrăţişat pe 
delegaţi si plângând roati: "Iată,fraţii mei primesc şcoala reu¬ 
nească . fi a prins să cânte cu lâcrămi: 

lela Nistru pân'la --"rut 

Murgul iarbă n 'a pâscut 

vi nici apă n'a băut... 

in vara lui 1917 Mure fa vine la Cnişinău şi înce..e acti¬ 
vitatea in partidul Naţional Moldovenesc,până când, după izbânda 
dela alegerile comunale,este împuşcat de bolşevici la via lui*An¬ 
drei Hodorogea. 

La două luni după moartea lui vine pe lume mica Silvia 
aetăzi eminentă studentă care a moştenit dela marele naţionalist 
nu numai frumuseţea lui,dar şi un talent poetic,făgăduitor că iru 
va în cu™na ^ima tatălui ei. Şi'ngâdiut sâ-mi fie,ca o 
justificare,să reproduc din revista "Viaţa Basarabiei" acest du¬ 
ios vers al ei,cu toamna'n el: 

5e lasă toamna tristă în .odgorll 

t'e căi Pustii se tângueste vântul 

fi ciopli * nalţi ici tremiară argTntul. 

Leparte.sus,calătoresc cocorii. 

Aşi vrea s*adoarmă gândul dar se teme 

junt slng?jtră.g3 simt asa streină... 

" frig şl nu e nimeni in grădină, 

. ..Loar flori târzii C: al'-- criza a ţ . se. 


Preotul alexie -ateevici este geniul poetic al Basarabiei 
aşa după cum pictorul George Catargi,descoperit la Reni j ... s. 
Regina L'aria,formează mândria nu .auz.ai a ţinutului transpratean 
ci şi a ţării întregi. Născut la 16 Martie 1838 în corona Căinări 
din judeţul Tighina,fiu de preot,tatăl s^u era din ţinutul Soroci, 
iar mama,fiica protopopului Ioan Neaga din Căinări. Avea o înseta¬ 
tă pasiune pentru limba şi scrisul romanesc. Tatii lui încă pela 
1900 era abonat la "Albina" şi în această revistă copilul Alexie 
dă peste fagurul slovei româneşti. Citea mult,motiv c.-i împi.di- 
ca să stea în internatul seminarului p care l-a urmat şi car«.-i 
aducea sfadă cu gazda sa: "tâtâ noaptea nu mai stânge lumina". 

A fost înzestrat cu toate darurile; întâiul la c:%rte care- 
i aduce bursa la facultatea teologica din <iev,înzestrat cu o for¬ 
midabilă memorie,cu o mare iscusinţă la învăţatul limbilor deprin- 
zând perfect germana,engleze.franceza,latina si greaca,orator,is¬ 
cusit cântăreţ din gură, chitarist,desenator şi caricaturist.l㬠
sând în urma iui caete cu chipurile profesorilor ;i colegilor. 

Din seminar încă publică poezii originale şi traduceri la revis¬ 
ta "Luminătorul" le ziarele "Basarabia ?i Cuvântul moldovei" în 
in căruia lucra. Ia parte la toat- mişcările naţionaliste 
si fiînd elev face oaite din comitetul zis "revoluţionar" condus 

L 0h f orgh.'3târee. ( oand 

ÎSîtlStSÎÎ.SiiutUi.î î. -.io-!, ,X a .WM.r Ms.ri^tX. 

















1^8 


D.Iov: Trei martiri ai Basarabiei 


CugRom IV 


s în cercul "Deşteptarea" şi împreună 
Student la Kiev l u 1 P t f* n c?îî»n Berechet şi G.M. Ionescu 
cu Ştefan Clotanu.Şimion 'f ast3ai) .menţine şl întăreşte 

(cunoscutul publicist u. * studenţii basarabeni. 

flacăra naţionalismului printre stua ţ mult,nici n'a.aynt vre- 

Preotul poc-aiile lui rămân mărgăritare 

me,căci a murit la 27 de ani.u e 

ale literaturii. ?1 de Art ilerie ajunge pe frontul dela 

Preot la Brigada /iu mai frumoase poezii. In Mai 

Mărăseşti unde scrie tt J 1 ® 1 rursur ile învăţătorilor. Mulţi dintre 
1917 vine la Chişinău.la curs rile naţiona i e .argumentând 

cursişti se opuneau la intră duc -ii Mateevici scrie cele- 

Noastră "c^să le dovedească frumuseţea şi bo- 

găţia graiului nostru. 

Limba noastră-i limbă | sfântă 

L imba vechilor cazanii 

Căre-o plâng 'şl care-o canţa 

Pe la vatra lor ţăranii. 

Imbolnăvindu-se pe frontul dela Şiret,poetul Mateevici 
vine la Chişinău ca să intre în veşnica odihna,in începutul de 
toamnă când aprind copacii vetre de jăratec. . . 

In cimitirul din dealul Chişinăului cei teri martiri ai^ 
Basarabiei împărtăşiţi întru aceiaşi jertfă,dorm liniştiţi in p㬠
mântul Moldovei,aşa cum au dorit-o ei: întregită pentru totdea¬ 
una, 

V<£, T/vive&i/» ti, 3 ^ N/ajf. C* fi, Al CCaaTj 


CugRom IV 


159 


RADU D. ROSETTI 


"LA ARME" 

Afară de imnul său naţional,fiecare popor îşi are cânte - 
oele lui eroice,în sunetele cărora s'au pregătit şi s'au desăvâr¬ 
şit marile evenimente din viaţa lui, întreţinând prin transmitere 
din generaţie în generaţie,focul sacru al patriotismului;şi dacă’ 
s'au scris volume întregi a3upra împrejurărilor în cari au fost 
compuse IMNUL LUI GARIBALDI ,bunăoară,în Italia,sau DEUT3CHLANL 
UBER ALLES în Germania,cu atât mai mult ne interesează pe noi o- 
barşia unui PE-AL NOSTRU STEAG,DEŞTEAPTÂ-TE ROMANE sau LA ARME 
marşul eroic compus de Castaldi pe cuvintele poetului Ştefan Io- 
sif,în acordurile căruia au pornit voinicii noştri în ceasul cel 
mare al războiului pentru întregirea neamului. 

Nu ştiu dacă s'a ocupat oineva cum s'a născut PE-AL NOS¬ 
TRU STEAG E SCRIS UNIRE,cu refrenul 

Căci Ştefan strigă din mormânt, 

La'ntreg poporul său. 

Uniţi să fiţi în cugete . 

Uniţi în Dumnezeu. 

strigătul în ritmul căruia dulcea Bucovină a vibrat mai mult de-o 
sută de ani,nici^dacă s'a apus în ce împrejurări s'a cântat întâi 
DEŞTEAPTA-TE ROMANE.interzis cândva în Ardeal,odată cu portul tri¬ 
colorului , fredonat totuşi în ascuns,când mai tar.-,când mai încet, 
la toate manifestaţiile de peste munţi, - dar intru cât istoricul 
lui LA ARME,de dată mai ;tă,n'a rost încă lămurit,socotesc că 

pentru cercetătorii viitorului povestea nu e fără importanţă, şi 
de-aceea o înşir: 

Era prin 1912,în atmosfera aoeea turbure premergătoare 
războiului dintre turci,sârbi şi bulgari,după care a urmat raobi - 
Uzarea noastră din 1913,cu sfârşitul înaintării armatei romane 
până la porţile Sofiei şi cu răsplata Cadrilaterului. 

La cafeneaua IMPERIAL,locul de întâlnire şi de încălzire 
- nu numai la figurat - al cenaclurilor literare şl artistice de 
pe atunci,în fruntea cărora trona ,.!ucedon3lcy cu efebii lui, ceva 
mai la o parte,la o masă de lângă sobă,în faţa tradiţionalului 
capuţiner, şedeau la taifas,mai în fiecare zi,Castaldi ?i Ştefan 

y ^ ^ 

° ’ Poetul PATRIARHALELOR citea liniştit,compozitorului,ce-i 

soDtiserâ muzele peste noapte,şl muzicantul,exuberant ca toţi 
fraţii de sânge năsouţi lo poalele Vezuviului,îl punea în curent 
cu nouile sale proecte "portative". 

Intr'o seară,veni vorba despre lipaa noastră de entusiasm. 

Stil ce ne-at trebui oa să ieşim din amorţeală? Un fel 
de MARSEILLEZÂ oare să mişte massele.îşi dădu ou părerea losif. 

Un cântec cald şi'nălţător. 











Radu D.ROsetti 


CugRom IV 


lbo 


. N'al decât râcpunse . poetul. 

- j^tj'o^mî-l'vei aduce! încheiâ compozitorul. 

A doua-zi.mai de J i " l ‘fjg 0 “ a ţiue 1 că«îa S se 1 adtocise a , 
îr^iSrtoalrîS uşa^cafenelei pe îosif.cu ochii ro 5 ii.dar ma 
vesel ca^ricând. ^^„„* 1 , 1 ,. GATA. zâmbi tor, şl scoţând 

O hârtie albă din bu ^ nar ^ţ^p^care^o^promisese.versul cloco- 
Era inspiraţia avântată pe c«are o ^ te de veghe . 

titor oe care-1 dorea, cetluit într o Vecinătatea samsarilor 

o Z'lttZl le sortea cu lâcomie. 

îPrl " S Bravoî^Rplendld! Academic! îfl 

•amicul poetului; dar,daoe nu P vn^stre nu sunt aidoma cu ale 

noastre? o °? gu^ceva simplu.pe inţele- 

sul tutulor,cu refren "Per essempio": LA ARME ... 

Şi B i n doua-?i n dLineiţă!la V oîa ’ sece, în /^îî 0 !® 0 ? ntâlnire 1 '' 
Carol.unde autorul marşului era custode,şi unde dăduse 
lui Castaldi ,LA ARME răsuna grav şi triumfător chiar în forma cum 

a devenit popular. 

- Acu,te ţii de cuvânt să-i faci muzica? 

La rândul lui,Castaldi tremura tot,ou ochii aiurea. 

Iosif se uita la el,nedumerit. In cele din urmă il văzu 
lungindu-şi manşeta,înşirând repede pe ea un portativ cu semne 
cabalistice şi fredonând: 


La aroe.oel de-un sânge si de-o lege . 

La arme,pentru neam şi pentru RegeT.. 


După câteva minute de frământare.compozitorul inspirat re¬ 
uşise să prindă şi el,din ce în oe mai precis,melodia ce'i vibra 
încă nesigură în suflet,notele isvorâte din prima creaţie consti- 
tuid întocmai refrenul înaripat de azi. 

- ARRIVIDERCI fu tot răspunsul muzicantului,întrebării 
poetului, - ca e'o ia în goană spre oasă,cântând şi gesticulând, 
nu carecumva eă-i fugă inspiraţia. 


X 


"Până seara,istoriseşte Castaldi,n'am mai eşit din camera 
fle lucru. După ce am stabilit linia melodică şi acompaniamentul , 
Şl am lăcrămat cel d'întâi la răspunsul coardelor pianului,în cla- 

<ui\r™^ l0Veam un P° sed at,am vrut să experimentez dacă mar¬ 
şul se reţine uşor,şi am Snoercat cu un copil, 

oânt-t 6 f Z î â 0 ne P°U că de vre-o şapte ani. După ce i-am 

antet aria pe cuvinte.voce şi pian,am cercetat-o binişor: 

- iţi place? Ia vezi,poţi e'o repeţi şi mata? 


CugRom IV 


"La arme" 


161 


La arme! cei de-un sânge şi de-o lege, 

La arme! pentru tron şi pentru Rege? 

îngână încetişor fetiţa. 

- BRAVA! BRAVISSIMA! i-am răspuns mângâind-o. 

"Şi-am mers înainte",continuă să ne spună Castaldi intere¬ 
santul episod al lui LA ARME, "Fetiţa rememora perfect,afară de 
partea chemării 

Veniţi viteji,apârători ai ţării. 

Veniţi,oă sfânta zi a răsărit,.. 

pe care dânsa o cânta pe tempo de triolet,pe câtă vreme eu scrise¬ 
sem partitura pe şasesprezece zecimi. 

Toate încercările mele de-a o face să reţină partea acea¬ 
sta a melodiei,aşa cum o compuseseră,au fost zadarnice. 

- Dovadă că nu vor reuşi s'o reţină nici soldaţii,mi-am 
zis,enervat. 

Şi-am îndreptat-o în tempo de triolet. 

Dar ce e mai demn de însemnat în experienţa aceasta,e că 
după ce am mai reflectat puţin,am văzut că fetiţa avea dreptate, 
coi§tatând asfel că instinctul muzical al unui copil mi-a dat o 
lecţie de compoziţie şi ritm,mie,ditai profesor de armonie la 
Conservator! 


X 

"Când,după alte două zile,în duo cu nepoţica mea",închee 
Castaldi,"i-am cântat lui Iosif compoziţia noastră,în casa din 
strada Câmpineanu nr. 46,unde lccuesc şi azi,a'nceput să plângă 
ca un copil. 

Văzându-1,plângea şi fetiţa,şi cât sunt eu de tare,plân¬ 
geam şi eu", 

- Am reuşit să fadem ceva nemuritor! îmi zise poetul la 
despărţire". 


LA AR ME a răsunat pentru a doua oară în oasa lui Nicolae 
Filipescu,căruia 1—a fost dedicat. îndată Ct, marele patriot 1—a 

auzit,a alergat la telefon: _ _ , , 

- Acolo Ministerul de Răsboi° Generalul T-srca. Dacă da, 
pofteşte imediat la mine,să vezi dacă avea sau nu energii. 

Sosit,generalul Iaroa a trăit şi el cateva momente de în- 
năltare,şi după ce a felicitat pe autori,le-a cerut autorizaţia 

să dea ordin să se cânte marşul la P rdra * serbare x 

Prilejul s'a ivit în ziua unei Inspeoţii tăcută at Keg.ie 

Pr. r cjcoalei militare de infanterie. 

La auzul celor trei sute de voci bărbăteşti,solemne şi 




S fi ştie toţi că un I . 0 por _numonre 
fiĂnd veacuri - a luptat nec onten it, 
-- oortpn oeler viitoare 


Şi scris e'n — 



















162 


CugRom IV 


Regele e r ^|_J n ^^ou ,a spus Suveranul , cel or de faţă. 

Vă place.Majestate? a întrebat Ministrul de Răsboi. 

- Bine! Bine! a răspuns scurt CarolI,rămânând gânditor, 
şi numai "bine" a adus LA ARME oştirii care l-a cantat, 
din ziua când a fost zămislit,şi până azi» 


REDACŢIONALE ş i ADMINISTRATIVE 

"Cuget Românesc" apare cu contribuţia de bani 
şi timp a unui grup de exilaţi români în Argenti¬ 
na. 

Prezentul fascicol s'a încheiat în Februarie 
1955- 


I 



j 

i. 







i 





























BUENOS A1RES 1955