Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1911_028_0020

Anul XX VIII.—ANo. 20. 5 BANI IN TOATA ȚARA 5 | Lună, 146 Maia 191!) 





[0 0 5 O OI ON 0 7 O a a a i i iad 


- 





GROAZNICA CATASTROFA DE LA ISSY LES MOULINEUX. — (Vezi explicaţi:). 


E 


— 


za ae z 


9. =— No.. 206. 








Noaptea, într'un sat 


" Soarele “şchioapătă încet, se apropie 


de codrul bătrân al Ţigăncel. săgeți, 
de aur străpung cortul de frunze ti-. 


aere, ce 3e elatină în boarea răcoroa- 


să, parfumnală a primăverei. se a-! 


Pleacă tot măi aproape dă creștetul 


UNIVERSUL LITERAR 


de seară privighiază, neclintit, ca un 
capac al unui ceas de aur. In întune- 
ri emierlele îşi încearcă flautale, pri- 
vighitorile strigă. „,Todiric—Todiric! 
Ţine-măi; ţine-măl... Fiuu!“ şi mii de 


glărucioare răsgr din frunze de-ţi 
|vine-a crede că pe ramuri mii de ro-| 
tiţe mici, ca ale ceasurilor de damă,| 
"umblă, se “nvârt, gânguresc, stau şi 





Luni, 46 “Matu 1914 








STERGE-ȚI PI.ÂNSUL | 


| 

«.. Ce copilă ! Penir'un monstru să-ți facți 
sângele +ipae! 

Și să-l plângi întreaga-ți viată 'n singu-! 
rațeca-ți odae ! 

La ce bun alăta irudă, când din cale nu 
sabațe 
Nict de milă, nici de teamă că orbește o. 
străbate 


zitt, şi a fi flămând și ostenit... ş 
văd că nu vine mai curând acasă, 

— Hei! asta ar fi cum ar fi. zice 
tot baba, dar alta si mat mare poate 
să te îngrijească. 

— Da, ce-i, mMătuşă?! 

— Apoi vezi, draga mătuşet, că 
din câte stii et — că sunt şi eii [e- 
mee de multe ştiutoare, nu cum 1nă 





înverzit, rumenindu'l, se vede ca un | iar încep dămoala lor ingânare.. 

talger de aur infipt în cel mai înalt] Ochii îngltului se deschid şi firele 
sămincer, apot mai puţiu, cum larfi | de beteală se urzesc, se nevedesc 
tăiat cineva, în urmă pe jumătate, pe | prin spata nevăzută şodată vălul 
un sfert şi cu cât îşi stirbeşte discul | ţesut, fin ca de mireasă, pe aripi de 















cu-atât îi scade orbitoarsa strălucire; | umbră se întinde peste sat, deasupra. 
Unele! 


până sengroapă în adâncul codru- | căsuţelor acoperite cu stuh. 
Tui, în inima lui întinerită în care] stele. ca nişte candele în fundul unui 
tresaltă fiorul neînțeles, ca'n sânul | altar, tremură, abi& zărindu-se, al- 
unei Îcte mari. | tele ca para lumânărilor. si -din_ loc 

O plasă de mătăză se 'ntinde pe în loc câte una mai mare, frumoasă, 
boltă, în apus, strălucitoare, neciin- 


îf. ca un galbăn noi! 
iită, desrămânduse uşor cu câți Sii Hinişte! Nici căziiți, pe  ârum, 
Craiul coboară mut înafund, şin ur- 


3 bra Sici a. U-Î nic; hămăit de câne, nici mugat de 
mă, răul cerului rămâne dogorit, vită... Prin ogrăzi focurila sau stins, 
rumenit. puţiu, ca un tund de tiugire | chiţerul iar sămgroapă în umbră şi 
Li: de aramă... OO |tereştile mici cât palma nu'nffloresc! 

ulițele de foc se Sting în Bămănt-| ip lumina opaiţurilor. Muncitorii si-| 
tul jilav al pădurei. Boarea caldă a tui se pregătesc de culcare. Pe pris 
zilei adoârmne undeava. în umbră; un, pe lăiceriie de petici se'ntind, pernele! 
vânticel răcoros îi ia locul, trezește! se aşează cam în dreptul stâlpilor pe 
norodul de îrunze ce prinde a gân-| cane se razemă streşni și trudiţii se 
guri, cu tremurări în svupte, o 19 fentind învălindu-se 'n sumane. 
manţă dulce, jalnică, ca e melopee, Răcoarea li sărută obrajii arşi, 
să . Ie pi da pi pes RBA ORli pleoapele cad grele şi vântul din a- 

a AER AEM Sa lite: Ape UNUI | adâncul florilor aduce parfumul flo- 
păraias, ce coboară gilerestetul pă, rilor de mălin- de-i îiubată! Prin do-! 
Gaiet d: sub bialra dela «Masa Dă | sul caselor, prin livezile ninse, păse- 
havilor“ săltăid-din piatră în piatră, | ERĂ rac în cântând. 
formând mici cascade sunătoare, îÎn- Și mici prispa nu-i mai pre jos. In- 
horbotându-se pe alocurea cu dan-: tă margină -de lut desprins, măsu- 

- E a 5 = L L 4 ai , 
tele de spumă albă, până ce iesă da nă un şurub: Cri-cri, cri-cri 

i] a ama 4 j n ie 20 ae Îi A i - . 3 ..". 
larg, în „Poiana Uimului” pierzân- | calea robilor încinge bolta ca un 
du-se apoi. glăsniter, ca up brâii, alb | „rau dă-ibâteaiă. cusut: în armici. del 
Să îi desi presătat: cu pudră de ani) aur. Nu departe, ca un pumn de na-. 
gini. Umbrela cerului selnălbăstrește poloni smânşi la un loc, căciulă, — 

că a . a L ș Lut. 1 y ? [] | 
din ce în ce, ca Ciortea piu 0aa. găinusa 

âi a înflorirei. ALBIREA Ca ună E if 
trutrun "ârziu codru! trimite uni 


dintâi 
eşte sat, ie 
i “A glas de bucium. Îl cunosc: £ pădura- 


crep de doliii, seatiiu dr 
peste teii din marginea şoselei. plu-! ni eee Pie Lori A , 
i i a rul, Mosu-Maftei, că numai el când 


titoare. useară. 












| in lume şin sare toata.—că. pace! 


De ce lași să seusuce-a tineretii tale floare 
Cercând să reții o umbră? Până când și de 
ce oare 

Zu să plângi, pe când el, poate, chefuind 
între calise, 


Ze insultă ? Ce copilă ! Dentr'un monstru / | 


Pare-mmi-te 


Că uitat-al chimu-ţi zilnic de când soarta-ți 


E) 4 Țără știre 
Ţi-ai jertfit-o; merita-va dânsul oare 0 
privire ? 


Şterge-ţi plânsul, mezi de uită trista ta co-. 
pilărie 
Şi te "nveselește-o climă cină scăpat de sub | 
sclavie ! | 


Hlenu 1. Perieleanu 
— ar Îi bi a 


MU TE.AUCA 60... BABA | 


Ălkatu-tăi acasă, să-i spui că ai vrea 


( POFESTE ) 


Ci-că “era odată un “drac “pizinas, 
care'şi pusese ochii pe doi' tineri îiu- 
Surăţei, de cum se luase ej,—zi vre 
me de vreo cinci-şase ani într'una; 


şi voia cu orice preţ să'i facă să se. 
sfădească şi să se bată; dar de-fio-. 
mie miărului făcea Satana lonte câ- 


te-i plesnea prin cap, câte issoade 


tinerii ceia parică erau niște inge- 
vaşi ai lui Dumnezeu. asa trăiuu 
de liniștiți şin bună înţeleg>re. că 
nimeni n'a auzit din gura lor vorbă 


rea sati ocară. ori măcar să'si zică. 


unul altuia „fă încolo!“ 

Dracul “crăpa de cindă. nu alta; 
ii vinea să şi scoată ochij or săsi 
facă seama... 


Asa cum se primbla "el posomorât! 


şi încruutat, prin prejurul gardului 





crezi,—da pebărbatu-tăti lam văzul 
de câteva zile prea schimbat la faţă 
— si tara mă tem de viaţa lui... 

— Ce spui, mătuşă? taci că mă 
sperii! 

— Așa draga mMătușei. aşa-l. 

— Da ce are? ce i sa întâmplat? | 

— Ce să aibă, puico... ia! se vede 
că așa-i scris omului. Da eii te-cid 
învăţa ce să-t faci ca săl scapi de: 
ari-ce întâmplare năprasnică. 

— Invaţă-mă, mătuşă. şi ţi-oiii da! 
ce mi-i cere. | 

— Apoi dacă mi-i da năframa cea! 
de pe asternut, te-ocit învăţa de bine. 

Si gospodina hâţ! măframa, si iv 
dă babei, — şi baba o învaţă aşa: 

— "Draga mătuşei, când o veni băr- 


săi cauţi în cap; da tu- să ţi pregă- 


4 toști la îindeomnână briciul luj cu care 


sa rade duminicile şi sărbătorile; şi 
pe 'câuă îi căuta în cap, $ă iei spa- 
ma că ai să găseşti chiar în creztet 
trei fire de păr alb, Atunci să scoti 
înegtinel huieiul, tără să'l vadă băr: 
batu-ţău, şi să-i tai acele tiei fire da 
păr — că numai aşa arc să scape ce 
raoarte năprasuică. 
— „Asa oii face, mătușii drază. 
“e 


Buba luă nătrama şi eşi din casa. 


gospodinci, şi opintindu-se cât pu- 
ten, se îndreptă spre țarina unde ara 
gospodarul. $ 
Si iacă, "| întâlneşte în drum şi] 
opreşte, și pică în genunchi înain- 
tea lui strigând: „1 
-- Omule, omule! nu trece pan nu 
măii vasculta. că la moartea ta Le 


Prin iuâțlocul satului şoseaua 
țională, ca o cărărusşă  bătătorită, 
duc? la Cristestivpe lângă mestecenii 
bătrâni vezleţiţi pa sesul Copălăului, 
îalnici, cu ramurile argiutate în Sua 
xidicate ca niște braţe goale, ce par” 


Mânăsri. 


sapele pe umăr, deschiaţi la gât. cu 
pieptul goi. păârlit de soare. sentorn 
osteniți, acasă, la odihnă. Femeile, 
cu băerile îiăistelor pline de oalele! 
în care ai gtttal uaâncatea, spriji-. 
mite în cr.stetai capului, apăsese în. 
urma bărbaţilor, iar nucle:de mână. 
cu câte un copilas ce facespaşi auă- 
runți, deşi. repezi. încurcându-se! 
uneori în cămeşuică lungă? 

După ce-ati dat drumul în ogsadă.! 
vitelor ce semtorc sătule "de la ci- 
readă, câte-un bătrân. ce nu mai 
poate mănui sapa, Tănmâne în poar- 
tă, descoperit, cu argintui pietelor 
lăsat pe ceafă, cercetând drumul. 

— Buna vreme Moș-Costache. 

— Mulţămiun dumitale Gheorghe... 
Moi ai muult, hai? 

-— Păi, asa, ca două postăţi... Chi- 
tesc că mâae, pân! la vremea mâncă-! 
Tei să gătesc. 

— Așaa?... Das frumosi, hai? 

— Cum nu să mai află, Maş-Cos- 
tache! Najţi pânla brau și frumosi, 
de-a mai anare dragul! 

Prăşitorii “trec ua departe. alții 
Vin, ajung acasă, anini sapale subt 
stresnă sim chier, subit ceaun. îo- 
cui îsi tremură limbile rostetice. 

Intr'un ţăârc vecia o bătrână mulge | 
vaca. Din ţăţele pline japtele ţâsneş-! 
te ca din două proașşte și donița se! 
umple pinărlu cercul de sus. Dă dru-! 
mul viţelului si mititelul. ca botiso-| 
rul auriiica uu vârf de ghbiaţă gal! 
benă, izbeşte îu ugerul vârtos, suge, | 
iar izbeste, lar suge și când „se sa- 
tură prinderaesvânliiderpieioarnele' de 
dinapoi ca un copil zburdatnic, s'a- 





este. Când se "'nteţesta vântul îi pare 


Dela prașila de-a doua cămeriă; cu | Ca venit să-i fure lemne. Nu-i vor- 
ă, wreascuri lasă el să strongă fa- 















] printa+ cepaci,r prin zaătusa vede a. 
paentlor, sabat pe ia vară, aţipă! 


na. Îipane cainul la gură se ntioară parică, 


frunza pădurii şi a livezilor, până 
departe, pinăn codrul Budei. Par- 
că? văd: mărunt, cu mustaţa tunsă, 
cu pușca cu două ţăvi în spate, cu 


baltagul ascuţit în mână, culădun- 
În însorasea răcoroasă, tura uri . da. “a de piele la şold. El doarma epu- 


meile, dar de zăreşte vra-un bărbat! 
cu săcurea prinsăn brâu, numai 
l-auzi: 

— Mă, ia sama, să. unu dea naiba... 
capi dai 9este mine... Si dacă bu- 
ciumă aza. uneori. noaptea, o face! 
numaâi de dragul eroului ce i-l tri- 
nuit. adâncurile întunecate. Mmblă, 


“meori în colibă pe asternutul detin 
şi când se trezeşte, din usa colibei,! 


trimite glasul cornului să spinteee |] 


veşmântul pădurii şi să se ingroape 
în satul adormit sub haina igâştei! 
şi a răcoarei. 

Trudit de atâta-cântec vântul mop- 





ţii se onloseşte undeava, departe. că. 


o pasăre întriun cuib în inima codru-! 
lui. Livezile”ineveznenesc. Vișinii par 
îmbrăcaţi în'odăjdii casute în fir de 
argint. Frunzele îşi opresc tiemură- 
rea. odilhnindu-se în cernerea făinei 
de aur. In umbra deasă casele se as-| 
cund. tăcute, cu pereții albi. luci-! 
tori ca crida. Pe prispe dorm nsteni- 
ţii zilei, ehemuiţi subt sumanele sub- 
ţiri prin care răcoarea nopţii pă- 
trunde, ca'o ploaie mocnită de toam-! 
nă, si. le "nficară trupurile vlăguite! 
Si-în altaitul nopţii, privindu-i delia! 
poartă; îţi pan nişte sfinţi zugrăviți 
cu cărbune, niște sfinţi ai mumncei, 
adorniuiţi. cari mâini or' să se tre-! 
zească, învieraţi, pornind cu sapele 
pe vmăr' să prăşească ogoanele cu! 


"pepsoii: nalţi, de-un stat de: flăcă-! 
|poaş, vezi” ca smaraldul :ce”se'ciatină,. 


aplecându-se spre pământul umed, 












nas în nas şi se opresc în mijloc de: 
ru. 


nisc eu cine esti! 


poi eu am cunescut și pe băbaca 


tat la multe bunătăţi în iume... 


| 
iule? atunci. las pe mine! Ce'mi dai. 


tă până la sângo-enepodăraşii aceş- 





tăipile prin casa asta și imprejurul 





i “Se pune baba sit.se* duce în casa 
“aospoedarilor celor tineri! şi. pașnici. : 


|] 


duci, fără să știi. 


gospodariilor jacestoră, iată Că | trare Qmbl rămâne încremenit în Luc, 


pe drum o babă bătrână, care se si priveşte la babă; apoi întraabă: 


ia la in două carii ro pia pe sus „ — Ce spui, babo! 
miătte”. aşa cti, uruiblă  încovoiătăi|(- __ gaca ee spul: tu ite dugi acuză 
0 priit că puri aa peste oameni la gospodăria ta, dar nu ştii ce ta 
a '| asteaptă. Nacă, nevasta tă se iubeşte 
nl Pe == ră i Cap) in cu icimoernicul satului, și sa hotărat 
piept, baba îneârjoiată. isa Nomese asa. ca, să-ţi răpue ii Zile: ru. 
mai de cat. [ 

__ “Aj mnebunit, bate, or nu ţii 
anuit? : 

— Ba niciidacum, şi adeviru-ţi 
grăesc; de ma-fi aşa. Să mă spânzuri 
cănd măi nai întâlni, Și iaca chin 
s'au sfătuit: Cână'teA duce acasă, — 
după ce-i aspăta, — mevastă-ta are 
să-ți zică să îi te pui în buaţe a 
isăti-caute în cap; da ca-are să aibă 
iuseuns lângă dânsa briciul cu rate 
levmazi tu la sărbători. Și pe când 
ţi-a căuta co mână: în cap. CU alta 
are să-ţi facă hârşti gâtul... 

„Şi pe urmă are să te îngroape în 
dosul cosariului.: şi să chefuiască cu 
cinovnicul în tinnă si mesupărată da 
niinene. 

Bărbatul, care” ştia: cat preţuește 
mevastă-sa,seuipti=pe babă, şi porni 
vepede'sprezcasă, 

Dar pe drum, în: shfletul lui, tot 
răsuna cuvintele băbsi,.şi inima tot 
îi avâentanaai taine” 

















Dracul dă să păşească pe alăiu- 
r=a:; baba ridică ochii la el, îl cunoa- 
ște și! opreşte cu. câria. 

-- Man mai stăi. fâărtate, că le cu-. 


— Da de unde mă cunoşti, babo?! 
— D'apoi ei săimu te cunosc? da- 


natale. Scanaweelui cel bătrân, şi pe 
MOşti=tău Sarsaătăs si tot neamul cel: 
drăcese.--că de! multe ori m'aă aju: 


Și din mna În alta»se-iaui la” vorbă, 
şişi spun patavauiu—de! ca: vatneni, 
cari nu sau văzut derdemult. | 

— Ce? nu mat atâtavte supără pu- 


mic să fac ca pânătdăseară să se ba-i 


tia. 

— Tu, babe. ai să facfinerul ăn? 

— Naca eu? 

— Dacă n'am fost ei în stare, ca-! 
re mai mult de cinci ani mi-anrosf | Ajunge omul. acasă sara nevastă- 
casa | ca: sii dăde mâncare; mânâncă 0- 
ei, și na fost chip.—diapoi tu?! Î[iceeul —- sii nu. apucă! bine să se ri- 
2 Aria îmi ;dal p părecha.-de papuci | cice de larmasăy. şi? nevastă-sa: î1 şi 

— Da îți dati şi tre părechi, nv-| “__ marnăţele, bărbățele! mă-i vrea 
mai să faci una ca asta. O | tu săţi caut oleacă în cap? Ia vine 

Buba şi cu dracul se prinseră din | și te pune cu capul îci pe brațile 
vorbă, şi apoi îşi luară ziua bună îiiețio. 
unul dela altul, hotărând ca a doua! Omului i-a sărit inima din  ioc- 
zi să-i aducă dracul papucii pe fari- | par era'tare de fire, şi se hotărt iute 
na de lângă jităris: săi vadăi ce-a fi: pân'la sfârşit. 

— Şi se lungi pelaviţă, si'şI puse cae 
pul în braţe la nevastă-sa. 

Nevasta începe să-l caute în cap, 


Si"'cum intră în “casă, mu" păseste i — și iaca, dă într'adevăr în -croptei 


“tot mai greu îmbrobodind firea. pe 


propie de mă-sa şi plăvana îl linge! 
pe benghiul negru din mijlocul frun- 


tei. 


Zările se'ntunecă, ămurgul se lasă | 






în unde de valuri, ca faldurile unei 
uriaşe rocii de mătase verde... 


d. lov 


as N a 


deal codrul pare-o fâşie de păcură iu- 
chegată, deasupra căruia luceafărul 





decât pe nevastă, care sta cam în- 
tristată și torcea din furcă. 

— Da ce ţi-i, dragul mătuşei, ce 
şezi asa de jalnică si ofilită? par'că 
îți tot ninge și tot plouă! 

— Ce să aim, anătugo dragă; ia 
mi-i dus bărbatul cu plugul, şi-i târ- 


de câteva fire de păr alb. 

Ea pune încet mâna în buzunar si 
trage briciul, şil deschide. 

Dar omul care pândea cu  %6hil, 
văzând că nevastă-sa a scoa briciul, 
si l-a deschise lângă gâtul tul, sange 
de odată de pa leviţă. trânteşte e 


| 


| 


— — —— 


9. — No. &. 





Noaptea, i intr'um sat 


' Soarele schioapătă încet, se apropie 
de codrul bătrân al Ţigăncei, săgeți 
de aur străpung cortul de frunze ti- 
nere, ce ze clatină în boarea răcoroa- 
să, pafumată a priMĂVereI, se a- 
Pleacă tot mai aproape d: creştetul 
înverzit, rumenindu'l, se vede ca un 
talger de aur infipt în cel mai înalt 
SămiBcer, apoi mai puţin, cum larîi 
tăiat cineva, în urmă pe jumătate, pe 
un sfert şi cu cât îşi stirbeşte discul 


cu-atât (i scade orbitoarza strălucire, 


până sengroapă în adâncul codra- 
iul, în inima lui întinerită în care 
tresaltă fiorul neînțeles, can sânul 


uney frte mari. 
O plasă de mătăsă se "ntinde pe 
boltă, în apus. strălucHoare, tts 


tită. destrămându-se uşor cu cât 
Craiul coboară mui înafund, şi'n ur- 


mă brâul cerului rămâne dogorit, 


rumcuit puţiu, ca un fand Be tingire 


NOvLĂ de aramă... 


Suliţele de foc se sting în gămân- 


tul jilav a] părurei. Boarea caldă a. 
zilei udoarme undeava, în umbră; un: 


vânticel răcoros îi ia locul, trezeşte 


ncrodul de frunze ce prinde a gân-! 
guri, cu trepiurări în şoapte, o ro- 


manţă duice, jalnică. ca o melopee. 


ce umple iuircagă pădure, îngânân- | „. a pole a sue n 
du-se cu doinirea sficinică a unui: frig ast pipi ul aa 
pârâiaș, ce coboară din creștetul pă-: 


durci, d: sub piatra dela , Masa TAl.! 


havilor* sătând din piatră în piatră, 
forinânăd mici cgscade sunătoare. în- 
horbotându-se pe alocuroa ca dan- 
tele de spumă albă, până ce iasă la 
larg, în Poiana Ulmutui“ pierrân- 
du-se apoi. glăsuiter, ca un brâu, alb 
ca fildeşul, presărat cu pudră de ar- 


gint. Umbreia cerului senălbări raşte: 


dii! ce în ce, ca cicoaran-âgy ziua cana 
dintâi a inflorirai. Abanargirea, ca un 
crep de doliii, sealinde peste sat, 
peste leii din marginea sovelui, plu- 
titoare. ugeară. 

Prin uiocul satului şoseaua na- 
ționulă, ca e cărmkbruasă  bătătorită, 
duc: la Cristești pe lângă mestecenii 
bătrâni rezieţiţi pe segul: Copăl5 uta, 
falnici, cu ramurile argintaie în sua 


ridicate ca mişte braţe goale, ce peri! 


în înscrasea răcerpasă, turnuri: 
mânăsiri. 
Dela prașila de-a dana pămeni: ct 


sapele pe umăr, desehiaţi la gât: cw 


pieptul goi. păriit de spare, senlorn 
osteniți, acasă, la vdibnă. Femeile, 


cu băerile Imtăistelor pline: de oajele! 


în care au purtat Iuâncazea, Spriţi- 
mite în cir-ogtetezi capului, spăgese in 
urm: lbărbaţitor, iar unele:de mână 
cu cîte um ceşilas ce facecpăşi mmă- 
runți. desi. repezi, încurramiu-ge 
unevri în cămesgica lungă; 

După ce-aă dat dramul fa sgradă 
vitelur ce sentorc sălule de în ci- 
reudă, câte-ua bătrân. ce mu ui 
poate inânui sapa, rămâne îm peas- 
tă, descoperit, cu argintui pietelor 
lăsut pe ceafă, cemretând drumul 

— Buua vreme MosCosteache 

— Mulţămim domitale Gheorghe... 
Mai ai mult, haă? - 

-— Păi, aşa, ca Asuă postăţi... Chi- 
tesc că mâne, pân la vremea mâncă- 
re sii gătite. 

— Asaa?.. Pa's frumoşi, hal? 

— Cum an să an află, Moş-Cos- 
tache! Naţi pânia brâă şi frumoși, 
de-a mai amare dragul! 

Prăşitorig tree mană deoparte, allil 
vin. ajung acasă, amină sepale subt 
streșnă sin chiler, subit ceaun, fo- 
cul isi tremusă linhai» rosietice. 

Intr un $arce vecia o bătrână mulge 


vaca. Din jăţele pline iagpiale ţâşneg-. 
te ca din două proaşte şi doniţa se: 
umple piimă- lu cercul de sus Bă Aru-: 


mul vițelalui şi smițitelui, ca Botiga- 


benă, izbaşte îm wgerul vârtos, Simgpe, 
iar izbeşta, iar supe gi. când .se aa 
tură prindea sânii der pieioaa ele: di 
dinapoi ca arm copii: rbuerdatnic, sta 
propie de mă-sa şi plăvana îl linge 
pe beughiul negru Qin mijlocul frun- 
ței. 

gările se 'ntunecă; dmuygul se lasă 
tot mai greu îuibrobodiod firea. pe 
deal cadrul pare-o fâşie de păcură în- 
chegată, deasupra căruia tuceafărui 


























UNIVERSUL LITERAR 


de geară privighiază, neclintit, ca un 
capac al unui ceas dc aur. ln întune- 
xi emierlete î3; încearcă fiautele, pri- 


vighitorile strigă „Todirie—Todiric! 


Ţine-măi,.şine-măl... Făuu !“ şi mii de 
glăsucioar> răsar din frunze deţi 
vine-a crede că pe ramuri mii de ro- 


tițe mici, ca ale ceasurilor de damă, 


umblă, se 'nvârt, gângurese, stau şi 


iar încep dămoala lor îngânare. 


Ochii îneltuluj se deschid şi firele 
de beteală se urzesc, se 'novedese 
prin spata nevăzută șodată vălul 


țasut, fin ca de mireasă, pe aripi de 
uînbră: se întinde pesta sa?, deasupra 
căsuţelor acoperite cu stuh. Unele 


stele, ca rrişie candele în fundul unui: 
| aitar. tremură, abi€ zărindu-se, al-. 


tele ca para lumânărilor. şi din loc 


d în bor câte una mai mare, îrumoasă, 


ca un galbăn noi. 


Şi-i linişte! Nici cărdgi pe drum, 
nici bămăit de câne, nici muget de 


vită... Prin ogrăzi focuri]: saă siins,. 
chilerul iar sămngroapă în umbră şi. 


fereşiile mici cât palma nu'nfiloresc 
îa lumina opaiţurilor. Muncitorii ăi- 
tui se pregătesc de culcare. Pe pris- 
ge iăiceriie de peltici se'ntind, pernele 
se aşează cam în dreptul stâlpilor pe 
came se razemă streşni şi trudiții s8 
nțind învălindu-se 'n sumaaa, 
Răcoarea li sărută obrajii arzi, 


adâncul florilor aduce parfumul îlo- 
rilor de mălin de-i imbată! Prin do- 
sul caselor, prin livezile ninse, păse- 
rile se'nlrec în cântări. 


Şi nici prispa nu-i mui pre jos. In-: 


tro margină:de lut desprins, vrăsu- 
nă un şurub; Gri-cri, cri-ri,.. 
Catea robilor încinge boila ca un 


brâu de betepiă cusut cu amici de 


aur. Nu departe, ca un pumn de na- 
polacmă strânşi la un loc, căciulă, — 
găinusa. 


Intrun târzii codru! trimite un 


zlas de bucium. Li cunesc: E pădura- 


aul, Moşu-Mafiei, că numai el cânâ 


Mime cornul la gură se 'nfioară parcă 
îrwaza pădurii şi a jivezilor, până] 
departe... până'n codrul Budel. Pa- 
că văd: mărunt, cu mustaţa tausă, 
CU Şiugca cu două țăvi în spate, cu 
Paitagul ascuţit în mână, cu:bădun-; 
ica de pizie la şold. Bi doarma epu- 
jreşte. Când se 'atejeşie vântul îj pare 
fc aă venii să-i fure lemne. Nu-i vor- 
bă, vrzascuri jasă ei să strângă fe- 
meile, dar de zărasie vre-un bărbat? 


cu săcurea piesă n brât. mumai 


j-auzi: 


— Mâ, ia sama, să uu dea naiba... 


apoi dai veste mine... Şi dacă bu- 
Ciumă 2;a, ancori, moaptea. o face 


suamai d dragul eroului ce i-l tzi- 


mit adiacurile  îatamerate. U 

prinire cepaci..-pria mâlasa verde a 
porntior, sabat» pe la vamă, aţipă 
umori in colibă pe asternutul detăn 


si când se trezeşie. din uşa colibei, 
trimite giasul cornului să spinteee 
vesumnântui pădurii și să se mproape 


| în satul adormit sub haina tipâştei 
| gi 4 răcoarei. 


Yrudit de atâta cântec vântul mop- 


ţii se ovlageste umdeava, deparier.ca 
o pasăre Smtthzeouib în inima codru- 
lui. Liveibb-împremenesc. Viginii par 
îmbrăcați: sax uăjdi cusute În fix de 
argint. Friamshte îşi opresc tebmura- 


rea, odiinindta-se în cernerea făiuei 
de au. în umbra deasă casele me as5- 
cund, tăcute, ca pereţii albi. luci- 


dori ca crida. Pe prispe dorm osteni- 


ţii zilei, ghemmiţi subt sumanele sub- 
ici pain care tăcoarea nopţii pă- 


trunde. ca-o gileaie mocnită de toam-: 


nă, şi. te "afioară trupurile vlăguite 


Şi în attazul nopţii, privindu-i dela 
poartă, îţi pari niste sfinţi zugrăviți: 
zu căibune, niște sfinţi ai muncel, 


adoraniţi, ceri mâini or să se tre- 


i zească, învieraţi, pornind cu gapele 
pe amnăr să prășrască ogoantete cu 
;pepgoii: nAiţi, de-un stat de: flăcă- |: 


aplecându-se spre pământul umed, 
în unde de valuri, ca faldurile unei 
uriaşe rocii de mătase verde... 


D. lov 





——a 





misc ai cine eşti! 














ȘTERGE-ŢI E Pi ÎNSUL 


De ce iaşi să se usuce-a tineretă tale floare 
Cercând să reții o umbră? Pând când și de 
ce oare 

Zu să plângi, pe când el, poate, chefuind 
între culise, 

Te insultă ? Ce copilă : ' penirun monstru : ? 
Pwroe-mi-se 


Că uiWal-ai chinu-ți zilnie de când soarta-ți 


Țără ştire 
Ţi-ai jertAt-o; merita-na dânsul oare o 


privire ?. 
Şierge-ți plânsul, vezi de uită trista ta co-. 


pilărie 


Și te 'nvescleşte-o clipă c'ai scăpat de sub: 
solavie !: 


Tlenu 3. Perieţeanu 
Natan 


NU TE. AUCA 04... BABA 


d ard idle 





care'gi pusese ochii pa doi timeri în- 


surăţei, de cum se luase ei —si vre. 


me de vro cinci-şase ant intruna; 
Şi voia cu orice preţ să'i facă-să ze 
Slădoască şi să se bată; dar. de îlo- 
rile mărului făcea Satana toaie câ- 
te-l plesnea pria cap, câte isroada 
în lume şi'n soare Loate—că pace! 


tinerii ceia parcă erai nişte inge-. 


iaşi ai iai Dumnezoi. aşa trăiui 
de liniştiti gin bună înţelegore, că 
nimeni n'a auzit din gura lor vorbă 


rea, sati ocară, ori măcar să şi zică 


unul altuia „,fă încolo!“ 


Dracul crăpa de ciudă, nu alta; 
îi vinea săşi scoată ochi; or să SI! 


iacă seama... 


Aşa cum se primhila el posomorâti 


şi încruntat, prin prejurul gardului 


gospodariilor acestora, iată că trare 


pe drum. o babă bătrână, care se 
piete in două cârji rease pe jus 


măsâie.. aşa că umbla încovoiată: 


3pie pământ, că dădea paste: ri: 
in drum. 

Dracu! cpsomorit, cu capul în 
piept, baba încârjoiată, se  lovese 
485 În bas şi se opresc în raijloc de 
drum. 

Dracu! dă să păşească pa aliiu- 
r>a; baba ridică ochii la ei, îi cunoa. 
şte, şi! opreste cu caza. 

—— Ian mai stăi. fârtate, că ie cu- 


—— Da de unde mă cunoşti, baba? 
— D'apoi eu să nu te cunosc? da- 
Goi ei am cuuesculi şi pe băbaca 


Daatale. Scaramebiii cel bătrân, şi pe 


moşe-tăi Sarsadbă. şi lot neamul cei 
drăcesc—că de. meatte oră m'aă aţu- 
tat ia matte bunătăţi în lume... 

Si din una în alta se iaă la:vorbă. 
giși spun patarauia-—de! ca va'meni 
cari mu sai svăzut de..demult. 

— Ce? nu mai atâia te supără pu- 


iile? atuncă las pe: rime! Ce'mi dai: 


ic Bă fac ca până:diceară să se ba- 


tă până la sânge--gpapodăraşii aceș- 
dia. 


— Ta, babe. ai să iacfâncro! âsin? 

— Haca eă!? 

— Dacă n'am fost cii în atâre, ca- 
re mai mult de cinci an! mi-am-xes 
tilpăe prin casa asta și împrejuruă 
ei, şi na fost chip.—d'apoi tu2t 

— Ei, îmi da! o părache de papuc? 
noui? 

— Da îţt dati şi trei părechi, nu- 
mai să faci uta ca asta. 

Baba şi cu dracul se prinsră din 
vorbă, şi apoi îşi luară ziua bună 
unul dela altui, hotărând ca a doua 
zi să-i aducă dracvi:papuril. pe ţari- 
na de lângă jităăve: 


- Pe 


"Se pune baba şii:se-duce în caza 

rilor sr tizaet . si. pagnici. 

Şi: cum intră în casă; mme: piimerte 
decât pe nevastă, care sta cam în- 
tristată, şi torcea din furcă. 

— Da ce ţi-i, dragul mătusei, de 
şezi așa de jalnică si ofilită? parcă 
ti tot ninge şi tot plouă! 

—— Le să aim, anătuşo dragă; ia 
mi-i dus bărbatul! cu plugul, şi-i târ- 









Ce copiiă. : penir ua ao să-ți facț 
ele vdpae 


Și să-i plângi în treaga-ţi vagă "a AS 
La ce bun aldta trudă, cdi daf pisi nu 


abațe 
Nec e tt mici de teamă că orbește e 
a! 





Lumi, 46 Mau 1914 


ziti, şi s fi flămâna și ostentt... ş 
văd că nu viae maj curând acasă 

— Rel! asta ar fi:cum ar fi, zice 
to! baba, dar asta și mai mare poti 
să te îngrijească. 

— Da, ce-i, mătuşă?! 

— Apoi vezi, draga mătuşel, ră 
din câte stii: eă — că sunt şi ei fa. 
mee de mulle şiiutoare, nv cum ră 
crezi,—da pe bărbatu-tăui lam văzut 
de câteva 2iie prea schimbat la faţă 
— Şi tare mă tem de viaţa lui... 

— Ce spui, mătuşă? taci că tnă 
sperii! 

— Aşa-t draga mătușei. aga-. 

— Da ce are? ce i sa întâmplat? | 

— Ce să aibă, puico... ial se vede 
că aşa scris omului. Da eti te-vit 
învăţa ce să-l! faci ca, să'l scapi de 
ori-ce întâmplare năprasnică. 

— Invaţă-mă, mătuşă. şi ţi-oiii da 
ce mMi-i cere, 

— Apoi dacă mi-i da năframua cea 
de pe asternut, te-ciu învăţa de bine. 

Și gospodina hâţ! năframa, și io 


| dă babei, — şi baba o învaţă aşa: 


— Draga miătuşei, când vo veni băr- 


1 batu-tăui acasă. să-l spui că ai vrea 
1 săi cagţi în cap; da tu- să ţi prepă- 
1 tasti la îndemână briciul lui cn cate 


Ci-că era odată un drac gpizuiaș, | se rade duminicile şi sărbătorile; şi 


pe când îi căuta în cap, să ici sra- 
ma că ai să gâsegii chiar în creștet 
trei fire de păr alb. Atunci să scoţi 
încetinel briciol, fără să] vadă tăr- 
batu-4ăi, gi să-l tai acele trei îirs o 
păr — că puma! aşa are să scape ce 
rmvarte năprasnică. 

— Aşa oii face, mălusi drază. 

< 

Baba luă năframa şi eşi din casa. 
gospodinei, şi opintindu-se cât pu: 
tea, se îndreptii spre țarina unde ata 
gospodarul. _ 

Şi iacă, "1 întâtneşte în drum şi 
opreşte, şi pică în genunchi inaui- 
tea lui strigand: ÎN 

-- Omula, omule! nu trece pannu 
măi asculta, că la moartea fa ie 
duci, fără să stii, 

Qmal râmânc încremenit în ic, 
gi -priveale. la baba; apoi întreabă: 

— Ce spui, babo! 

i — Iaca ce spul: tu te duci acasă 
a gospodăria ta, dar nu ştii cc li» 
asteaplă. lac, aevasia lă se iubește 
cu rinovnirul satului, şi sa bhotărat 
au. ca să-ți răpue astăzi zilele nv- 
maţ de cât. E 

— Ai nebunii, babe, or nu fi! 
ca uit? 

— Ba nicidecum, şi  adevăruți 
grăesc; de tati aşa, să mă spânzuri 
când măi mai întâlni. Şi iaca, crim 
sai sfătuit: Cund te-4 duce. acasă, — 
după ce-i ospata, — nevastă-ta arc 

Să-ţi zic să î te pui în biaţe ra 


aă4l caute în cap: da ea ara să aibă 


lageuns lingă dânsa briciul cu care 
He:xazi tu da sărbători. Şi pe când 
ţi-a cănta c'o mămă:în cap, cu alta 
are să-ți tacă hârgti gâtul)... 

„Şi pe urmă. are să te îngroape în 
dosui coşariului, şi să chetuiască cu 


i cinovniculi în tihnă și nesupărată da 


nirmene. 

Birbatul, care- ştia: cât preţucşie 
nevastă -su, seuipă:pe:Babă, şi porni 
repede: spreecasă, 

Dar pe drum, în: sufletul lut, tot 
răsunat cuvintele bâbzi, şi inima tot 
ii avâcnia ra tare. 


| Ajauge+ oma: azanăj „sara. nevastă 
1sa : și-l; dă: de” mâneazer. mimâncă e 
—-si: nu. aptă; bine: să se zi- 


gice de în: vază. ati mevastăisa. îi și 


zice: 

— Bărhăţeie, bărbăţele! nă-l vrea 
tu să'ţi caut oleacă în cap? Ia vine 
şi te pune cu capul ici pe brate 
mnele. 

Omului i-a sărit inima din înc. 
"Dar era. tare de fire, și se hotărt tute 
să . vadă ce-a; îi pân'ia sfârşit. 

Şi se lungi: pe iaviță, sii puse ca- 
pul în braţe la nevastă-sa. 

Nevasta începe să-l caute în exp, 
— vi iaca, Si întradevăr în regiei 
de câteva firc de păr alb. 

Fa pune încet mâna în buzunar și 
trage briciul, şil deschide. 

Dar omul care pândea cu schi, 
văzând că nevastă-sa a scoă brietul, 
Si l-a deshis lângă gâtul lui, vane 
de odată de pa leviţă. trântedte 8 


Luni, 46 Maiu, 1914. 
ti 


fi aaa 





10 








- 


flcaşcă mnovosti Săi doi sare brictul 
tocmai la ușă, — apui o însfacă de 
cânepa-diucului, Şi dă-i, și dă, 
Şi dă-i'... de tpa biata fomee că 
sauzuea lu A nvua CUsă. 

A doua zi des de dumineaţă. dra- 
cul sta ghem după gardul jitărici 
şi aștepta. să vie baba, săi dea cele 
trei perechi de papuci pe curti 1 le 
făgăduise. 

Dar când 0 văzu că = aprupic de 
țarină îl cupriuse o frică atât ae 
nare de babă. câ întrun ceas 
făcuse ceva ce" nu fusese în stare să 
facă dracul în cinci anisori «e zile, 
— încăt legă papucii şi ta aninat în 
vâriul uni prăjiui lungi. luni... și 
i-o întinse de departe băborniţei, ca 
nu Cumva să Se atingă de dânsa, -— 
că drac e dracul, dar mat indrăcită-i 
baba când se pune pe lucru. 

N. A. Bogdan 


e e LE i | A E II 
ZEIȚA PRIMAVERET 


Apune staua sernei mohorăle 
(Cu dinţi de fier, cu aripe de ghiață: 


[rumoasă, einen htină de verdeață 
Zicța primăverei Țevicile. 


In câlc-ă se așlern cununi, covoare, 
Ea singură, răsănl încintează; 
Mii viorele,păru-t inundează 
Scdllindu-se în razele de soare. 


Dar ca nu-i singură, In juru- are 
Vestiții cintăreți de astă-vavă, 
A primăverel dulci mărgăritare, 


In. glas duios, sublim, în fapt de seară 

We cânti'n umbră o privighetoare... 

Natura moavtă 'ncepe să  tresară. 
Borohoi - Toan Stratul 








SUOLEBINITATEA INCORUNAREI 
ZII PATA TTL REGAI, 


[] 


UNIVERSUL LITERAR 





e MEET, * + 
Pl PERU) 


— — În _ 


p 5574 


REBEI 2 MERMI ea z 


Loculauu pu-atuuci întrun  nrăzel 
depărtat. Mi-aduce aniute că erau o 
iartă erozavă, care credeai că no 


Să se mai Silirşească mici odată, 

Şt €ratn pe vreuna aceva câtiva 
prieteni cari ne adunau în fieciara 
seară po fa câte unul sia noi. şi: îti 
faţa pal avelor fierbinți ate ceai po- 
vestea frecare câle-a amtinli:e lin 
viața sa. făcând asttel cu să otnvrătm 
plictiseala monotonia  lungiior 
topii. Si-aşa urmând ne-am aduvat 
tura seară, ta prietenul Radu fiul 
ban, uu bălat de viață. şi care cra 
dintre noi cel mai renumit povestitor. 

Venise vurba despre fomei. Unul 
din not sustinea că din o Sută a 
temei abia săsasti una care să-ţi spu- 
tă adevărul. Vin vorbă în vorhă a- 
junserăm ta psihotomia femeitar ai- 
share. Act hadu Holban lnă cuvântul 
Spunănăd că în tuumtie lor păsești n- 
desea ori adevărata dragoste, pe ca- 
te n ţi-a putur-o da a temete cinst:- 
Lă. 

câţiva din noi începitră să rhdă; 
dar aci dansul cu un act de apărător 
al unei cauze dra=pte ne zise inrăsi: 

--- Fi bine ca să nu mâtradeți, să 
vă spun atunci e mică amintire, rin 
care veţi vedea cum stie să tubească 
0 femei» din acelea pe cari voi le nu- 
miți uşoare. 


ŞI 
* 


Nu-i mult de atunci. Era pe cât 
mi se pate tot o iarnă ca asta de-a- 
cum. Mă logodisem cu Ana, că su- 
ta mea soţie, D-zeti so ierte acolo uu- 
de-si putrazaste oasele. Chiar ctin sca- 
ra logodnei ric:sem aşa de tare că 


MAIU i881—1911 





LO MALI 






e i 


. mă d n î 
i i A să . <A ui) 
o € Ls ' Pi ( 
| 7, i > 
ş , Ș, Nu» px - . . N . 
” ui > AND > D> SE As 5, i 
“ Pe pai Lite 
rii p.m — —— —— .„._. . 
= = * mm 4 Y % * 





LL 


ar = —= E ne 





ÎN oo a o O a 


tip vre-o trei zile am şi căzut la 
pi. 

Doctorii îmi spuseseră că sunt pe 
prâgu!l de a deveni fuberceulos, dacă 
NU ră VOT îneriji. 

Toată tarua aceea au dus-o ca vai 
de imine, si abia pe la sfârșitul lui 
Martie mă pameuit st ctt că pot 
umbla prin casă. 


Doctorii tuci înui spusaseră atunci | 
să. plece undeva, ce exemipu întrun 


orăşel sai tute. unde să fiti absolut 


singur căci am novoe de linizte. Car | 
ne-ai 


convenea. Era cheltuială dar 
fiindcă ora vorba de sănătate ascul- 
tat aceasta. Cu grei uram despărțit 
apoi de Ana şi peste câteva zile ple- 


cai ta Fotana. 


Soaise primavara sin fata ferestrei 
mele, crengile unui cats îşi dosfă- 
coat tnugurti învioraţi de razele cal- 
de ate saareluet, ş: ca un copil, ca ua 
om fără de minte, îi invictiam atâta 
de mult privind la pornirea lor că- 
lre viaţă, ină gândeam apoi la 
mine, la sufletul met ce se zbătea 
ca a pasăre rănită. 

Nici odată ca în clipele acelea, 
m'armn Simțit în suflet dorul de viaţă, 
de petreceri. de lume. de zeomwtale 
ei, cari altă dată însi evati nesuferite 
dar cari atunei îmi deveniseră atâta 
de dornice. 

Şi ce mă plictisea şi mai mult era 
faptul că naveamn lângă mine pe 


ŞI 


nimeni. Doar scrisorile Anci mă 
mai inveseliau din când în cânag. 


De multe ori plăugeam, fără să ştiu 
de ce, si de-ași fi avut cu nina vr'un 
vrevalver. aşi fi impuscat în elipele 


ucelea de nebunie sufletească, pe toţi. 


oamenii sănătoşi ce-i vedeam  tre- 


Mai 


îtcrețiturile 


şi 





ÎN | eoăzte Î peezzti ta a 





când prin faţa ferestrei mele. Intr'ud 
na din zile pe când stăteam mal trisă 
că nici odată, auzii dintr'o  odaid 


| vecină, o voce subțire de temeie. Mis 


am închipuit numai decât că trebuis 
să fie vre-o chiriaşă nouă. căci vaz: 
da mea, avea .0 cameră disponii!ăi 
târzii am aflat că noua mea 
vecină “era 0 ferncie necunoscută, şi 
despre care proprietăreasa înni spu- 
se că pleacă de mulțe:ori seara şi 
vine imineaţă, 

Zilele începură a-ti aşa de  frua 
n)ase, Pretutindenea - vedeai = lu- 
me reinviată şi în crădina din fața 
casei se cernea de pe crengi ninsoa- 
rea primăyverei. Eu iîncepul a mă în- 
drepta. Siihţeam cun din ce în ce 
sufletul mi s€ îmbrăca”par'că într'o 
altă haină, şi întro bună zi man 
pomenit cântând. 

Intro zi. vrând să es afară, aan 
izbi! pieptin piept. cu: noua nea Ve- 


| cină și pe când cu intimidat începul 


a-i cere scuze, pe buzele cei se arătară 
unui zâmbet drăgălag. 
Nina Mihailoivci-—asa se nunea— 
proprietăreasa îmi spunea că-i 
o fată farte cum se cade dar că se 
plictiseste că mare un prieten. 

O aată stăteam cu proprietăreusa 
în casă si jucani cărți. când uistu 
ciocănituni în ușă, mă făcură Să tro- 
sar. Era ea. Când mă văzu îşi ceru 
scuze crezând că ne-a deranjat, «dar 


Lei o reţinui şi îf Qădui un scaur ca 


si stea, întrebând-u apoi dacă vrea 
să ia parte la jocul nostru. Ea nu 
mă refuză, şi adunând cărțile înce- 
purăm jocul din nou.  Iincepui so 
privesc pe furis. Avea niste ochi al- 
bastrii și mari, o frunte lată peste 
care se prelungea un păr de mătase, 
si niste buze mici, ce erai mai mult 
Y07, de cât roşii. De la un timp dăân- 
su observă co privesc, și începu să 


dea. câte două cărți în loc de unu. 

Proprietăreasa văzu aceasta şi 
începu să  zâmbească Luis câtre 
mio. 


Puțin câte putin ne împrietenirăm 
apoi şi nani bine că ne ziceam unul 
altuia pe nume, iară ch începui să 
simt. în suflet! cum ov iubire ascunsă. 
se naşte pentru ca. Trecuse o lună 
de când cram act, în care timp mă 
vestabiliscin pe deplin. De-acasă e- 
rain întrebat: zilnic prin scrisori 
când an de când să viii.  LOţi ină 
asteptat cu nerăbdare, şi ntai ales 
Ana îmi scria că-i e tara «dor de 
DInE. 

intra zi o telegramă de-acasă mă, 
anunţă că o soră a mea cste grav 
bolnavă şi cu primul tren a trebuit 
să plec. Nu vol uita însă nici odată 
privirea acea dulce a Ninet când 
i-uin spuş co strâng poale pentru 
ultima oară în brațe. 


A doua zi cram la căpătâiul sorei 
piele O vedeam că începuse să-i fie 
mai bine, dar totuşi une ori o apuca 


| câte u luse aşa de grozavă, de cre- 


deam cu toţii că-şi dă sfârşitul. 
Sosivea mea fu pentru toţi o mare 
bucurie, mai aies pentru Ana care 
cum mă văzu mi se aruncă în brate 
şi rămase aşa multă vreme cu mâi- 
rile pe după gâtul meu, fără să poa- 


tă zice măcar o vorbă: 


Trecură apoi patru săptămâni. 
Sora mea se vindecase. Auvsese o 


pneumonie nu tocmai gravă, dar ea 
fiind de-o fire puţin debilă, rezistă 
cv oare care greutale acestei hoale 
care une ori nu cruţă nici pe cel 
mai robust 0. 

Bucuria se întinse iarăși în casă 
noastră si începu să se pue la cale 
data căsătoriei mele cuAna. Ei vă- 
zură o oare care schimbare la mi- 
ne și mal ales mama mă luă de-o- 
parte ca să mă întrebe ce am. Ii spu- 
sei că nam nimic, dar totuşi chipul 
Ninei nu-mi mal fugea de loc din 
minte. lucepusem chiar să simt, 
cum iubirea pentru Ana îmi scădea 
din ce în ce. 

Into zi primii o scrisoare închi- 
să. Era de la Nina. Imi seria că are 
să vină în. Bucureşti şi că vrea să 
mă vadă. Când isprăvii de cetit seri! 
soarea îmi veni parcă să: plâng. 

Cu toată iubirea ce n aveam pen- 


Luni, 46 Mai, î911, 








"Aaa să ” ne 


ici 


.. - 
mat 





ilcaşcă srevosti Săi ce-i sere Vrictul 
tocmai la usă, — upuil o însiucă de 
canepa-Qacului, — Şi dă, si dar. 


Ps 


i dă-f'... de upa biuta femmes că 
sauzea la a tenta CUI, 

A duua zi tts de duuineaţi, dia: 
cul sta gbeinuil cupă pardul jităriei 
și așteptiu să vie baba să-i dea cele 
trei perechi de papuci pe rari i le 
făgăduise. 

Dar căt u văzu că sc aprupie de 
țariuă Îl cupriuse a frică alat ue 
mare deo babă, -— care intrun roas 
făcuse ceca ce unu fusese în stare Să 
facă dracul în cinci anişovi ete zile, 
—- încăt Jeză papucii şi t-a animat îi 
vârful uu-i prăjini tungi, lumgi... și 
i-0 întinse d» daparte băberniţei, ca 
Nu Cutnvă să Se atitiză de dări, 
că druc e dracul, dar nai indrăcită j 
baba când sc pune pe lucru. 

N. A. Bocdan 


i e te IN oz ea 
ZEIȚA PRIMAVEREI 


Apunr stau îernei oahordte 
(ru dinți de fier. ca aripe de Qhiață: 


PTumonsă, cine hein de cerdcată 
Zie[a pridierrei [oricite. 


In câle-f se așilor cununi. ruronre, 
Fa sigură, răsănd înaiuleazi; 
Mii viearvte pri? inmndează 


Sedlildndu-sr fn razele de snare, 


Day ca nu-i singură. In jurul are 
Vestiții ceintareți de astă-vară, 
A primăveret dulci mărgăritare, 


In gias duios, sublim. în fapt de seară 
Ne cânti'n umbră o privighetoare... 
Natura moartă 'ncepe să tresară, 


Dorohoi Ioan Stratul 


SOLI-MNIIA TEA 
ZII PALAMA PUI. REGIA TI Io 


UNIVERSUL LITERAR 


.- ca; 
i bir 


.. .. 1... 


pp... 








—. .——— 


n mln ml 0 8 API — Pa a mm 


FEMEILE... 


.—— 


locuiau prea întru orăzc) 
dopărtat. Miaduc autate ci ara 0 
larnă eprozavă, cure credeai că Po 
Să se ui Sfirsească Li ostată. 

Şt Erau pe Veit aceva Citiva 
prieteni cart ne adunau în firea 


seară pre fa cite tau de DO zi În 
[aţa pe sveleor fierbinţi ste cesti po. 
vostvatti Pacare câte-o anitinlire iu 


viaţa sa. (âcăud astfel ca să otrwvtiui 
pltetisacala utintoata bungee 
Lepii. Și-asa uriund rie-arm aduput 
intro seară, la privtenul Paclu Fiu 
ban, tin bătat de viață. si care ura 
dintre oi cel mai renumit povestitor. 

Vomuze vurbi despre fomei. Liei 
Mih noi sustinea că din ce sută A 
teniei abia găâsosti una care Să-ţi spu- 
ră adevărul. Din vorbă în varhă a. 
jun=erăm la psihologia femeilor u- 
soare, Aci hadu fHotban lină cuvântul 
speriati că în tnumile lor găsesii n- 
lesea ari adevărata dracuate, pe ca- 
te nu ţi-a pautul-o da e femeie cinsti- 
tă. 

câțiva du noi înicepiră să râdă; 
dar aci dânsul cu un aer de apărător 
al unei cauze dropte ne zi iarăși: 

--- Fi bine ca să nu meirideţi, să 
vă spun atunci o mică amirilire, din 
care vreţi vedea cum ştie să iubească 
o femei» din acelea pe cari voi le nu- 
miţi usoera 


E! 


Nu-i mult de atunci. Era pe cât 
MI Se pare tot o iarnă ca asta de-a- 
cum. Mă logodisem cu Ana, rănusa- 
ta mea soţie, D-zeu so ierte aculo uu- 
de-și putrazasre vasele. Chiar din sra- 
na locodheţ răcisem așa de tare că 


10 MHIU 1881-1911 


INCORUNTĂREI 
10 MALI 1831 















e ri m eee de d 


bipz vre-o trei zile an şi căzut la 
pr. 

[doctorii fut speseseră că sunt pe 
prizul de a deveni fubercutns, dacă 
ni Tuă VOT îngriji, 

Toată Lara acea Atu dus-o ca vai 
de mine, si abia pe la sfârșitul lei 
Martie matu pameuit sr et că pet 
umbla prin vasă, 

Duwetorii toi îmi spusaseră atunci 
Să plec undeva, te esenipu întrun 
arăset nai ani, ttute să fiu absolut 
singur căci ar hevoo de 'inizte. Cam 
ti-ai cotivenva. kra eholtuială dar 
liindeă era varba de sănătate ascul- 
la aceasta. Cu arefi uram despărțit 
apoi rile Ana si peste câteva zile ple- 
cai ta Poiana. 
Sos primăvara sin faţa ferestrei 
Inele. crengile unui cât ŞT cdusfă- 
ceai inugurii înviaraţi de razele cal- 
di ate saarețiif. 3: ca un enpil, ca an 
au făvi de minte, îi invidiam atâta 
de zuni? privind la pornirea tor că- 


irc viată, şi ină gândeam apoi la 
mine. la sufletul mei ca se zbătea 


ca e pasăre rănită. 

Nici odată ca în clipel: acelea, 
niarn simțit în suftet dorul de viață, 
de petraceri, de lume. de zgomotele 
ci, cari altă dată îmi erau nesuferite 
dar cari alunei îmi deveniseră atâta 
de dornica. 

Şi ce mă plictisea şi inai mult era 
faptul că n'aveutn fângă mine pe 
nimeni. Doar scrisorile Anci mă 
mai înveseliati dinu când în câng. 
De multa ori plăngeam, fără să ştiu 
de ue, si do-ast fi avut cu niinevr'un 
revaiver, aşi [i împuşcat în clipele 
ucelcu de nebunie „sufletească, pe toţi 


danienii sănătozi ce-i vedeam  tre- 


No. 90. —3. 





când prin faţa ferestrei mele. Intru 
na din zile pe când stăteam mal trist 
ca nici odată, auzii dintr'o  odaid 
vecină, 0 voce subţire de femeie. Mis 
am închipuit numa; decât că trobuis 
să fie vre-o chiriașă nouă, căci caz: 
da moca, avea o cameră dispunini!ăj 
Mai târziă am aflat că noua inca 
vecină era o femeie nacunoscută, şi 
despre care proprietăreasa îmi spiu- 
se că pleacă de multe ori seara şi 
vine dimineaţă, 

Zilule începură a fi aşa de fru- 
juDase. Pretutindenea vedehi .: li:- 
me reinviată şi în grădina din faţa 
casei se cernea de pe erengi nirisoa- 
rea primăverei. ES încapul a mi în- 
drepta. Sirmhţeam cum din ce în ce 
sufletul ini sc îmbrăca parcă între 
altă haină, şi într bună zi ra 
poreenit. cântând. 

intro zi. vrând să es afară, man 
izbi! piepl în piept cu noua muta vu 
cină şi pe când ei intimidat începul 
a-i cere scuze, pe buzele ei se arătară 
încroțiturile unui zâmhel. drăgălaş. 

Nina Mihailoivel--asa se numra-— 
şi proprietăreasa îmi spunea că-i 
o fată farte cum se cada dar că se 
plictiseşte că ware un prieten 

O dată stăteam cu proprietăreusa 
în casă şi jucani cărți, când uistu 
ciacănituri în usă, mă făcură. să tro- 
say. Fra ea. Când mă văzu își veru 
scuze crezând că ne-a derânjat, iar 
eu o roținui și îi dădui un scaur ca 
sii stea, întrebând-u apui dacă vrea 
să ia parte ln jocul nostru. Ba nu 
mă refuză, şi adunând cărțila înce- 
purăro jocul din not.  Incepui +o 
privesc pe furis. Avea niste ochi al- 
Dhaștrii si mari, o frunte lată peste 
care se prelungea un păr de mătase, 
şi niste buze mici, ce erati mai mult 
roz. de cât roşii. De la un timp Qân- 
sa observă c'o privesr. si începu să 


dea cate două cărți în loc de unu, 
Proprietăvroeasa văzu aceasta și 
incepi să zănhenscă  Duris  caăLro 


rit. 

Puțin câte putin ne împrictenirum 
apoi şi Nai bine că De ziceutn tinul 
altuia pe nume. iară ch început să 
simt în suflo! cum e iubire ascunsă, 
se naşte pentru ca. Trecuse o lună 
de când eram aci, în care timp mă 
rostabilisein pe deplin. Pe-acasă 
van întrebat zilnic prin scrisă 
când um de gând să vii. Poţi tmă 
asteptati cu nerăbdare, şi nai ales 
Ana înnf seria vă-ie lare dor de 
mine. 

iuti'o zi a telegramă de-acasă mă, 
anunţă că o sară unu mea cste grav 
beinavă si cu primul tren a trebutt 
să pier. Nu voi uita însă nici odată 
privirea acca dulce a Ninet când 
i-am spuş co strâng poate pentru 
ultima oară în braţe. 


A doua zi eram la căpătâiul sorei 
mele O vedea că începuse să-i fie 
mai bine. dar totuşi una ori o apuca 
câte u luse uşa de grozavă, de cre 
deam cu taţii că-şi dă sfârşitul. 

Sosirea mea fu. pentru toţi o mara 
bucurie, mai ales pentru Ana care 
cum mă văzu rai se aruncă în brate 
şi rămase aşa multă vreme cu rmâl- 
nile pe după sâtul meu, fără să poa- 
tă zice măcar o vorbă: 

Trecură apoi patru săptămâni. 
Sora mea se vindecase. Aursese o 
pneunwnie nu tocmai gravă, dar ca 
fiind de-o fire puţin debilă, rezistă 
cu oare care greutale acestot hoale 
care une ori nu cruţă nici perel 
mal robust 0. 

Bucuria se întinse iarăși în casă 
noastră şi începu să se pue la cale 
data căsătoriei mele cu Ana. Ei vă- 
zură o oare care schimbare la mi- 
ne şi mai ales mama mă luă de-o- 
parte ca să mă întrebe ce am. Li spu- 
«i că nam nimic, dar totuşi chipul 
Nineci nu-mi mai fugea de loc din 
minte. Iacepusea chiar să simt, 
cum iubirea pentru Ana îmi scădea 
din ce în ce. | 

Intro zi primii o scrisoare închi- 
să. Exva de la Nina, Îmi scria că are 
să vină in Bucureşti şi că vrea să 
mă vadă. Când isprăvii de catit seri 
soarea îmi veni parcă să plâng. 

Cu toată iubirea ce n aveam pen 


(- 


_—_ "0 PP SP OA N N N a RN NP PP N PP poa PRE PPP » Po y 


- . „-:.p 


4. — No. 20. 


UNIVERS UL LITERAR 





Galeria figurilor contimporane 


D' MATEIU CANTACUZINO 





D. Mat=i Cantacuzino, cu al cărui 


„portret ilustrăm azi galeria figurilor 
contimporane, esie unul din cel mai 


distinşi profesori al Facultăţei de 
drept de la Universitatea ain lasi. 
rost multă vreme în magistratură, 
în care a ocupat postul de membru 
la Curtea de apel din Iaşi, d. Mateiii 
Cantacuzino sa dedicat în ultimul 
timp învățământului universitar. 
D-sa este unul din cei mai d sea- 
mă dintra parlamentarii nostri şi 
din 1901 n'a piisit aproape din nici 
o legislatură. Acum d. Cantacuzino 
este alesul Iaşilor în Senat. 
nt reia n re dr o e i i di dit d 





- au 


tru Nina, totuși hotării ca peste două 
săptămâni să fac nunta, şi dacă so 
putea să plec cu Ana undeva depar: 
te, unde să uit totui ce făcea să mi 
se îndurereze une ori sufletul. Cu 
câteva zile înainte de nuntă i-am 
scris Nivei o scrisoare prin care 0 
anunţam despre căsătoria mea, Spu- 
nându-i să uile totul ce-a fost între 
pol. 

Cu câtă durere i-am scris scrisoa- 
pea aceia. 

Rândurile ce le așterneam pe hâr- 
tie erai par'că fâșii rupte din inima 
mea. Când am terminat, nu m'am 


„putut stăpâni să nu plâng, iar când 


Ana a venit şi-a dut peste mine, am 
ascuns reepde scrisoarea, îar ei i-am 
sups că plâng de fericire, iar dânsa 
încrezătoare începu să-mi sărute cu 


atâta, dulceaţă ochii înlăcrămaţi. 


Tut aşa am dus-o cu ea în fizcara 
zi, până chiar după nuntă, cândam 
plecat pentru câteva săptămâni ia 
țară. 

La întoarcere am căulat ca să allu 
ceva despre Nina, dar mi-a fost cu 
neputinţă. 

Intâmplarea făcu însă ca înti”o 
seară să mă duc cu câțiva prieteni 
la o trupă de operele. 

De-odată am tresărit înfiorat, şi 
începui să holbez niște ochYf ca de 
imebun. 


intrun colţ lângă orchestră o vă- 


zusem pe Nina şi în creerul mei 
simţiam cum începură să  clocotea- 
scă valuri de ameţeală. 

Priveam merei către dânsu. Nu 
mai era ca înnainte voşie și fru- 
moasă. Nişte obraji galbeni îi schim- 
base cu totul faţa și ochii el cei al- 
baştri pierdusesă mult din seninul 
Jor. 

După teatru, âm așteptat-o până 
a esit, şi cum a dat cu ochii de mine 
a dat un strigăt și a căzut în bra- 
țele mele. 

Când ne-am trezit din rătăcirea 
noastră începuse a-se lumina de 
ziuă, iar când mam despărţit de ea, 
văzui cum 0 lacrimă îi alârna de 
geană, 

A doua zi ne-am întâlnit iarăși și 
Bşa şi-a treia și-a patra zi, până 
când, nu stiu de unde, Ana află des- 
pre Niua, şi fără să-mi spue nimic 
se duse de-adreptul la ea acasă. Ce 
i-o fi spus nu ştii, 

Când m'am întâlnit iarășt cu Ni- 
na văzul pe faţa ei o tristetă as- 
cunsă. 

Buimăcit cum eram, lăculi; mer- 
geam cu ea fără a-i spune o vorbă, 
iar când îmi venii în five mă trezii 
cu dânsa la marginea oraşului. 

Peste toată firea cra aşternută o 


eşii să plec spre 


posomoreală nesfârşită, si pe mar- 
ginea drumului se cerneaii amărâte 
frunzele îngălbenite. Peste toţ era 
începutul vnhei vieți mohorâte, iar 
un vânt de toamnă sufla încet și 
rece printre crengile despuiate. 

De-odată Nina rupse tăcerea. Cu 
nişte vorbe atâta de fine, îmi dete 
să înţeleg că a fost vizitată de soţia 
mea, 

Credeam că vorbele ei mă vor du- 
ce la nebunie şi rămăsei pe gânduri 
iără a-i spune nimic. 

Un văl gros de întuneric îmi aco- 
perisc albul ochilor pe când picioa- 
rele abia mă mai ținea. 

Târziu de lot ne-am despărţit în 
ziua aceea şi cânda fost să plec de 
lângă Qânsa am simţit cum şi-a tras 
repede mâna sa caldă din mâinile 
mele reci ca ghiaţa o porni fără 
să-mi mal spună nimic, pe când eu 
rămăsei pironit locului,  privind-o 
Qin urmă, 

Tvrecură vre-o patru zile. Stăteam 
în casă împreună cu Ana. Ea lucra, 
iar eti citeam un jurnal. De-odată 
rămăsei înmărmurit. In josul unei 
pagini cu litere mari și negre era 


IUBIRE TRISTĂ 


Albastru şi senin e cevul, 

Cum fu pe vremuri viaţa mea, 
Senin ca și privirea dulce 

Din ochii lui când mă iubea. 
In revârsatul diminețiă 

Vezi soarele ce mândiu este ? 
Așa a fost și ea odată,— 
Iubirea noastră ca n poteste., 
Și cât de viu în faptul seriă 
S'aprinde soarele pe cer !.. 

Așa se-aprinse-a noastre întmă 
De-al dragostei sublim mister... 
Pe cerul roşu de văpae 
Privesc anuwgu "n faptul seriă, 
Dar are *n el ceva din taina, 
Din vraja tristă a durerii. 

A fost tot astfel şi iubirea 

Ce ne-a vrăjii fără s'o ştim, 


Dar amintivea-i de s'ar şterge, 


scrisă sinuciderea unei femei de mo-| 


rauvri uşoare: Nina Mihailovici. 
De ce se sinucisese nu spunea de loc, 

Când isprăvii de cetit aceste rân- 
duri rămăsel ca trăsnit pe când mâi- 
nile mi se încleştaseră pe jurnal. 

In noaplea aceia n'am dormit de 
loc. Până s& făcut ziuă am stat cu 
fața afundată în perne și mă abţi- 
neam să nu mă podidească plânsul 
de teamă să nu vadă Ana, 

A doua zi primii o scrisoare cu un 
scris aproape nedescifrabil şi cu pli- 
cul mânjit aproape tot de cerneală. 
[! desfac şi de-odată rămăsei ca o 
stană de piatră. 

Era scrisul Ninei: „„Răducul me, 
acuma pol, să-ţi spun cu adevărat 
că sunt cea mai fericită fiinţă, 
M'am dus ncolo, unde de mult do- 
ream să mă duc. Adică nu tocmai 
de mult, ci de-atunci de când te-am 
cunoscut pe tine. Uită-mă!" 

Sărmană fiinţă. Atâta ţin minte 
că an exclamat atunci, şi ca un ne: 
bun m'am repezit apoi de am luat-o 
în braţe pe Ana, sărutând-o pe ochi, 
pe buze... pe obraji... numai ca să-mi 
apră că am în braţele mele cor- 
pul aceleia a cărei răsuflare o sim- 
țisem cu câte-va zile mai înainte la 
pieptul mei. 

Cu un an de zile în urmă an pu- 
tut. vedea și mai bine ce fel de fiinţă 
a fost Nina, adică în ziua aceea 
când am prins-o pe Ana. Ce holbaţi 
ochii aşa, Mă-nţelegeţi? Am prins-o. 
Aus prins-o pe dânsa—femee cinsti- 
(fă—cum ziceți voi—în braţele unul 
copil. 

Ce râdeţi? Da, al unu copil. A- 
mantul ce stătea zăpăcit înaintea 
mea era un băeţandru de opt-spre- 
zece ani, un băeţandru căruia mi-a 
fost milă să-i fac altceva de cât l-am 
luat de urechi si i-am dat pe uşă a- 
iară”, 

Aci Radu Ilolban își sfârşi poves- 
tivea. 

Când ne-am vilat la ceas el ne a- 
rătă că trecuse o bucată bună de 
vreme. 

Afară viscolul împrăștia cu tur- 
bare zăpada ce se auzea alunecând 
pe la geamuri, și în urmă când an 
acasă,  simţean 
vântul cum se umilă ca niste foale 
în pulpanele paltonului mei, ce-mi 
păreati niște aripi negre, ce voiati 
să mă ridice spre înălțimile  văz- 
duhului... 

Mihail Alexandrescu 

Bucuresti. 


n ID 
SFATURI DE VARĂ 


Măiloc reci 


Cel mai bun mijloc de a te pregăti 
de bae e de a lacu o cursă Mică si de 
a te arunca năduşit in apă. In reac- 
țiunea circuiatorie a pielei, ca și în 
consecințele ei. stă marea binefacere a 
băei şi adănzcul simțimânt de bună- 
stare ce ai pe urmă, 


Ar trebui ca să murim. 
Baria Nicvilescu. 


—— 
MAXIM GORKI 


PRIETENI DIN COPILĂRIE 


Lumina orbitoare a soarelui Iul 
Cuptor revarsă potop de raze asu- 
pra vechilor căsuțe ale satului, și 
ma! cu îndrăzneală îşi joacă razele 
pe acoperişurile caselor fruntașilor 
acoperite de curând cu tinichea şi 
strălucind sub podoaba de vopsea 
galbenă cu miros pătrunzător. 

Era într'o Duminică. Toţi săteni! 
erati pe ulițele pline de bulgări de 
pământ uscat şi presărat din loc în 
loc cu smocuri de iarbă verde. In 
fața casei primarulu!l sta o gloată 
de bărbaţi şi femei, unii pe banca 
din faţa casei, alţii jos, pe pământ 
și prin prejurul lor se hărjoneaii co- 
piii încoace şi în colo, sglobii şi sgo- 
motoşi. 

In mijlocul gloatci acesteia sta un 
bărbat, bine făcut, cu mustaţa mare. 
După faţa-i arsă de soare și piroasă 
vârstată de dungi adânci, cât şi 
după firele lungt de păr cărunt ce 
se iveau de sub pălăria de pac mur: 
dară, i-ai fi dat 50 ani. Privea în 
jos: nările nasului osos şi mare tre- 
murau, şi când ridica capul ca să 
privească în spre ferestrele casei, i 
se putea vedea ochi-i mari, tristi, 
stânşi, adânciţi în orbite, şi sprân- 
cenele-i stufoasc, umbrind ploapele-i 
mari. Era îmbrăcat cu o rasă nea- 
gră de călugăr, care-i ajungea, până 
la glezne, și legat peste brâu cu un 
curmei. Pe spate avea o traistă iar 
în mâna areaplă un băț cu o măciu: 
că de aramă în vârf; mâna stângă o 
ținea sub rasă. 

Toată lumea se uita la el bănui- 
tor, batjocuritor, cu dispreţ și mal 
ales le părea nespus de bine, că pu- 
sese mâna pe lup înainte de a fi 
mâncat vilele. Omul acesta trecuse 
prin sat, se dusese la primar şi ce- 
ruse să-i dea un pahar de vutcă. 
Primarul îi dăduse un pahar de 
hwas şi intrase în vorbă cu el. 
Călătorul răspunsese, împotriva o- 
biceiului călătorilor pribegi, foarte 
scurt, primarul i-a cerul paşapor- 
tut. dar el nu avea nici un aci care 
să dovedească cine e. Şi atunci l-ai 
oprit, Plai închis ca să-l trimeată la 
subprefectură. 

Primarul îl dăduse în paza unui 
vătăşel, şim timpul cât îi dădea po- 
vuncile trebuitoare, acasă la dânsul, 
lăsase pe arestat afară unde mulţi- 
Mea îl batjocorea. El sta nemiscat, 
vrezemat de băț, fără a scoale nici 
o vorbă, 

In pridvorul casei se ivi un bă- 
trân. cu înfăţişarea şireată de vulpe, 
cu barbă rară şi ascuţită. Păsea în- 
cet, cu băgare de seamă, de pe o 
treaptă a scărei nc alta, legănându- 
se grecii sub povara grea a pânto- 
celui mare de sub cămasa rosie. La 
spatele lui se zărea pe deasupra u- 
merilor fața bărboasă a primarului. 

—. M'ai înțeles lefim? întrebă pri- 
marul pa vătăsel. 

— Şi ce mai lucru greii de înţeles? 
Am înteles foarte binc. EU, vătăşe- 








Luni, 16 Maiu 4911. 


lul statului, să duc pe omul ista la 
subprefectură şi nimic mal mult! 
răspunse vătăselul rar și apăsat, cw 
o seriozitate caraghioasă. 

— Si hârtiile? 

—- Hiârtiile le am la brât, 

— Bine, zise primarul vesel, apol 
adăugă : „Cu Dumnezeit înainte 1...” 

— Să mergem! Să pornim părin. 
ţele! se adresă vătăselul către cul 
arestat. 

— „Cel puţin să ne daţi o căruţă! 
răspunse acesta serios la vorbele vă. 
tăşelului. 

Primarul începu a râde: „O că- 
rață ! Se 'nţelege! Vagabonzi ca tine 
umblă mulţi pe câmpuri şi prin 
sate !... Nu sar găsi atâţea cai pen- 
tru toţi!... Vei merge şi pe jos 
Haide!” 

— „Să pornim părinţele!" zise va- 
tăşelul vesel. „Crezi că avem drum 
lung ? Cu voia lui Dumnezei numai 
o poștă! Amândoi o să o dăm gata 
şi cu bine... Pe urmă 0 să te vâil- 
neşti !" 

— La loc sigur”, adăugă primi 


rul, 


— „Nu-i nimic!" se grăbi vătăse- 
lul să lămurească. Dacă un om ui! 
ostenit, poale să sc odihnească si ln, 
puşcărie. Si-apoi acolo e şi răcoara 
şi ce bine-i mai ales după ce te-ar 
copt o zi în arşiţa soarelui. 

Arestatul se uită urât la vătăse), 
dar accsia râdea înainte fără să-l 
bage de seamă. 

— „Ei, haide, scumpul meu. hNă: 
mâi cu sănătate Vasile Gavrilovici!... 

= „Cu bine Iefim. Păveste-l bmo... 

—— Si ia bine scama!” strigă un 


băiat din mulţime. 

-— Ce? Bi sunt copil? Naveţi 
grije!' 

Picacă, trecând printre căsuţele 


sărace ale satului și porzându-se în 
zare. Omul cu rasă mergea înainte, 
cu pasul sigur si iuleal omului untu- 
blat si Geprins cu drumul. Vătășelul 
îl urmă, cu unciomug gros în mână, 
lefim, eru un ţăran scuri de stat, 
cu faţa lungă şi voioasă. Răâdea în 
totdeauna, Dumnezeu șlie pentru cc, 
si-si arăta dinţii laţi şi îngălbeniti, 
umflându-şi nările, parcă voind ne- 
contenit să strănute. lBvra îmbrătat 
cu o haină lungă, sumecată în brâi, 
pentru ca să nu-l împedice la mers, 
şi pe cap avea o căciulă neagră, îni- 
desată până peste urechi. | 

Tovarăşul lui mergea inainte sii 
gur, fără să-l gabe în seamă, parcă 
nici nu ar fi fost cu dânsul. Mergea 
amândoi pe drumul ce se înainta prin- 
tre lanuri. In bătaia soarelui, um- 
brele li se asterncaii uşor peste au- 
rul strălucitor al spicolor de grâii. 
In zare se vedea pădurea verde şi în 
stânga lor se înşirai una după alia 
livezile cosite în mijlocul cărora era 
asezat satul. In depărtări se înlin- 
deaui câmpii ce se pardenii în zarea 
albasiră. Prin acru! înferbânțat zbu- 
raii ciocârlii ciripind, şi din lanuri 
venea pe unda vântului miresme de 
flori. Peste toi, tăcere adâncă. 

lefiin, începu să se plictisească. 
Din five era limbut; no putea SĂ 
tacă multă vreme. Işi drese glasul şi 
începv să mormăe un cântec trăgă- 
nat. 

— „Nu mal am glas. Când eram 
ma! tânăr cântam mai bine, Dască- 
Jul ain Wischenki îmi zicea de multe 
ori: ei dragă lefim, ia mai cântă-mi 
iu un cântec; pe urmă cântam a- 
mândoi... Era un om tare cum se 
cade !... 

— „Cine? întrebă omul cu rasa, 
CU 0 voce groasă. 

— „Dascălu! din Wischenki”. 

— „Wiscbenki e un nume?" 

— „Ba nu, Wischenki e un sal, iar 
pe duscăl îl chema Pavel Mihailo- 
viei. Ira un om foarte de treabă 
A muvit acum lrei ani, 

— „De ce a murit?" 

— Se vede că de inimă rea!... 

Streinul îl privi cu coada ochiului 
Tăziund. 

— VEI, dragul meit, e o povosta 
tristă! Ela învăţat mult, vre-o saptea 
ani în șir, şi deodată a început să 
tusească. Si de cum a început să îu- 


a. 


„10 Main, 191). 


gească, să făcut posomorât, şi mat 
cu scamă a început să heu vutcă. Sa 
dus vestea până lu ovu$ despre a: 
ceasta și unii chiar Van pârât că 
Du-Şi vede Qe treabă și-și bate joc de 
toţi. Intro bună zi a vonit răspuns 
dela oraş si odată cn dânsul şi o 
nouă dăscăliţă, înaltă câl v prăjină. 
gi cu un nas hing ca toute zilelel! 

Pavel! Mihailovici văzând câ lu- 
crurile stai rău, se îmholmăvi de civ- 
Qă. Delu şcoală Ya due la spital! şi 
în cincț zile a murit, Asta-i toată pu- 
Vestea”, 


Isi urmară multă vreme drumul, în 
tăcere, Incetul cu încetul se apropiau 
de pădureu care crostea necontenit 
în faţa lor perzându-şi din ce în ce 
culoarea albăstrie stearsă a îndepâr- 
tărel. 

—- ,Frecero prin pădure ?” întrebă 
tovarășul ui Icfirmn. „.Nar fi mai 
bine să apucăm pe alt drum? De en 
să mal trecem prin crângul ăsta de 
o jumitate de vorstă ?". 

= „Da? la privește! Dar şarlatan 
may oști părinţele! Când gândesc... 

lefim râse clătinându-si capul. 

-- „Ce gândeşti? întrebă streinui. 

-- Nimic. Gândesc şi ei asa. 
Vroisi să mergt prin pădure... Dar 
să-ți spun drept esti un prost. Să fi 
fost altul în locul Lăă, mar mai îi 
întrebat nimic av fi mers deadreptul 
prin pădure şi apoi. 

— „Cn are să fie? 


A 2 


— Nimic. Ți-am priceput dit 
gândul, părințele!.., Să lisâm la o 
parte varha despre pădure...  vroiaj 


să to mântui și de mine? Dapoi cti 

pui la pământ ivci ca tine, uu şagă! 

„cu tine pam ce face cu mâna stin. 
pă... M'ai înţeles? 

„Da. Am înțeles... Eşti up de- 

bitoc, răspunse aresta tul scurt. şi a- 

păsat”. 

— Că, vezi cam ghicit? Zise d 
vasol. 

— l-a dracul... Coni ghivit? N'ai 

ghicit nimic. 

-- „„Despre pădure! Te înțeleg... Ce 
socoteaj tu? Ii trag una după cesfă 
când ajungem prin pădure, şapoi 
pe-uici mi-i drumul!... Nu-i aşu? 

— Prost ma! esti? Winde aşi 0u- 
tea fugi? 

„lnde ai vrea. 
-— Din: UNA? 
Tovarăşul lui Ielim era pe jună. 

tate năcăjil, pe jiunătate curios să 

afic dela dânsul încotro ar pulea 
fugi. 

- „lacă încotro vrel: 
[etima liniştit. 

— „N'aşt putea fugi nicăeri, îl a- 
sigură străinul. 

—- Hm... mormăi vătăjolu!l bă- 
nuitar, făcând o mişcare cu mina. 
„Când vre! poţi fugi întotdeauna în- 
cotrova... Pământul c mare! Şi ce 
destul loc şi pentru tine... 


„Coe sacoţi tu că am gust să o 
iat la sănătoasa? întreabă arestatul 
Curios. 

—— „la ascullă! Tu esti vn om de 
înţelegere. Sar cuveni să fugi? Dacă 
fugi tu, cine înlră în puşcărie? Nu-i 
așa că eu? Zăii aşa! să vorbim 
drept. 

— „Tu cești cam prost, dar încolo 
eşti băiat bun! zise tovarășul lui 
Iefim oftiud“. 

lefim să grăbi să aprahe, 


— „Al drepiate. Unii într zic prost, 
alţii om cum se cade. Şi asta-i arept, 
Adevărul) cec că sunt cam necioplit. 
Toţi vreai să-mi fac datoriile cu 
veclesua si cu hoţii. La ce mi-ar fo- 
Yosi mie toate aslea? Fu sunt singur 
pe lume. nam pe nimeni. Ce var 
mai alcge de viața mea dacă ast [i 
viclean şi prefăcut?... De aceia unil 
oameni îmi zic că-s neciopiit!... 
„Aşacil...* îi răspunse inâife- 
rent arestatul. 

— „Nici vorbă! De ce să fiti făţar- 
nic şi ră când nam pe nimeni pe 
lume, da cât pe mine însu-mtf. Ed 
sunt liber, dragul meti, trăese cum 
vreaii si cum Înn% place!.. Dar pe 
tine cum te cheamă?" 

„Cum mă cheamă? 
teo pildă: Ioan“, 
„Bine, eşti căluscăr?* 

— Nut, 


fiva 


tronba ta! 


ți lămuri 


— 


Să zizawm 


UNIVERSUL LITERAR 
——————————————— a e i RI e E PU a n a do d i i a tunat 


„Aşa? Et credeam că eşti unul 
illa. 

— "După haină?” 

„Da. Tu sameni cu an călugăr 
îugit sai cu un popă alungat, dar 
faţa nu te arală să fil tocmai aşa. 
Sumeni mui dergubă n soldat, 
nezeă stie cine-i fi m?" 

Iefiu se uită curios la străin. A- 
costau suspină şi îşi îndroptă pălăria pe 
up, ştergându-si îruntea de sudoa- 
re. Înir'un răstimp întrebă pe lefim: 
„Furnozi? 

-- Nici vorhăl 
Fumez. 

Scoase din hrâ o punză murdară 
cu tutun şi începu să îndoape o lu- 
lea de pămâri. 

— Na, fumează... 

Arestatvi scoase un chibrit, şi a- 
prinse luleauu. Un nouraş de fum se 
ridică în văzduh. 

-— ,Si-aşa. Va să zică cine esti Vu? 
Poato-y [i iârgovăţ, 

„Sunt de neam mare — răs- 
punse străinul. 

-— „Ciudat lucru! Alunci cum am: 
SI tăvă paşaport? 

- „laca asul! . | 

-— „Frumos. Nu-ţi para ciudat 
tu care esti om de neum mare, 
duci viaţa asta de pribeag! Vai 
line 1... 

„ta lasă-mă în pace! Mântua 
morala. zise arestatul aspru. 

Dar lefim se uită. Qin ce în ce mai 
cu milă și mirare la străinul necu- 


— 


Foarte bucuros! 


— 7? 


că 
să, 
de 


n. 


CU 


noscnt, dând din cap. Continuă a- 
poi: „Co mai e şi cn soarta omului? 
Poate-i adevărat. că tu-i fi fiind viţă 


de boer, căci ai un chip deosahit... 
Tyăești de mul aşa? 

— „„Lasiăi-mă în pacn! Ce tol have. 
zănoști ca o inuerc?.., 

=== De ce te superi? zise Tefim în- 
păcinitar. 

„E nu-ti vorbesc ce cât. din milă. 
Am o inimă tare ticăloasă! sunt prea 
buni... 

= Norocul tăti. 
blă gura fiiră să mat stea. 
dă fiice mare plăcore!... 

— „Dacă vref tu să tac, uile tac. 
Sunt învăţat să tac când altul nu 
vren să mă asculte!... De ce te su: 
peri pe mine fără de pricină? Lu 
sunț de vinii dacă tu duci viaţa asta 
de pribeag? 

Arestatul aruncă asupra lui letirn 
0 privire fulgerătoare de mânie, mă- 
surându-!) din. cap până în picioare, 
Dar mat înainte ca Jefim să fi ab. 
servai aceasta, a! îs urnă drumul 
înainte. 

Ajunseră la pădure, Când întră în 
ea, si: hotărâră amândoi să se odih- 
nească. Se aşezară pe iarbă lângă 
trunchiul gros a unul copac  Lă- 
trân. Arestatut îșt scoase traista de 
pe spinare încet. Intrebă apot po le: 
fim: „„Mănânci pâine?" 

„Dacă-nit dal, mănânce!” 
punse Ieflim râzând. 

Incepuvră să mănânce. lelim mân: 
ca încet, mesiecână cu grei, şi of- 
tând. Privea. mereti spre șesul! în- 
tins, peste câmpil.  Străinul necu- 
noseut mânca lacon şi repede. pios: 
căind din buze şi măsurând din ochi 
codrul de piine ce-l avea în mână. 

(Va urma. 


Trad. de Dim C. Zavalide. 
NN O NN ENI," Pe RICE CINE SOCA M BV 


CUGETĂRI 


Dia ate d-lui G. A. Tacid 


prea are 


Precum nu se poate concepe şi nici 
măcar face cea mai mică apropiere în- 
tra izvoarele inteligenţei noului născut 
cu ale art căruia dintre semenii lui, 
tot as:fel se poate afirma că nu a e- 

xistat şi nici va putea apare cândva 
acea suticientă judecată care să poată 
descoperi şi stahili obârşia acestei mari 
alcătuiri numi:ă«Minte». 


* 
[”; 


Şi dacă uitarea este o ingratitudine, 
cu atât maţ mare devine ea când ver- 
dem cultui IOF ȚILOE: 


Mar dacă-ţi 
nu-mi 


YĂS- 


E i 3 
Cu cât femeei pierdute i se poate to- 
lera şi scuza e exploatarea fiinţei ei imoc- 
rale, cu atât cea mai aleasă sau vre- 
tinsă virtute devine o fiinţă ordinară 


Dum. 


Briceag: în ogradă aveni 


când maltratează o dragoste curată 
prin meschina perversitate a interesu- 
lui material, 


b « 

Diversele intocmiri sociale de astăzi, 
urin iusuficiența ilor, devin din zi in 
zi cea mai imorală si cca mai mare 
sfidare a adevărului şi a dreptăţii. 

i] 
. . A 

In majoritatea cazurilor, principala 
cauză a dezarmoniilor nasc în moi fa- 
lal din insuficiența moraiă sau mate- 
riaiă a uneia sau a ambeior părţi. 


* LA i 
Amară trebue să fie durerea căracu- 
lui miluit de ingâmlarea bogatului ne- 
cioplit. 


PI a E 0 pi 9 "pr rm m arm 


ASCUNZĂTOAREA 
— PRELUCRARE —- 


NAD Medar 


In fundu) văet Doftana, în munţii 
Beiului, există un sătuleţ cu casele 
împrășiiate ici zi coto, cu locuitori 
cam mojici si foarte înapoiaţi. E un 
ținut primitiv. Mijloacele die circu- 
laţie lipsesc. Inconjuraţi de zăpadă, 
toată iarna şi toamna acești locui: 


tori ies rar; dar iubesc ţinutul lvr, 
munții frumoşi, acoperiţi mat tot 
deaunu cu zăpadă şi le pare ră 
când sa lopil. N. 

Acesti munteni sunt săraci, mun- 


citori, econormi, ba chiar foarte inţe- 
resați: ei pun cu greii ceva deoparte; 
de acvea sgârcenia lor este scuzabilă, 
Sunt neîncrezători și le e frică de a-si 
plasa banul ca să. aibă vre-un venit; 
Que aceru pretevră să-l ascundă. 

Ioniţă Briceag, prin muncă lui, 
pusese 500 de franci de-o parte, o bo- 
găţie pentru un ţăran de pe Doftana. 
Nu știa unde să-t pur; totdeauni în- 
gândurât, le schimba ascunzătoarea 
în fie-care zi. 

Intr'o seară de iaruă, pe când a- 
far bătea un vânt rece şi zăpada 
cădea țeapăn, Briceag aşezat lângă 
vatra focului, discuta cu femeca lui 
cum ăr putea să-şi ascundă nui bine 
banii. 

Acesta era singurul subiccl. Ge vor- 
bă a) lor. 

Briceag, după ce se convinse că 
uşa ev închisă bine, svase ce oală 
unsuroasă învăluită în  cârpe, din 
care svuouse col 500 de franci. 


insiră ?U de napoleoni pe masă şi 
te admiră strălucirea la lumina pa- 
Sigă a unci Jumânări. 

Această hopăţie reprezonlă ccano- 
mia lar timp de 20 ani, strânsă ban 
cu ban. 

Unde al să "1 ascunzi? zise fe- 
mea; nn mai merge să-i lust în oală. 

-— Nar fi mal hine să-t depun? 
zise Briccag. 

-- Să-i gepul, 
mMecn seprială. 

"— La vre-un bancher. 

-— Pentru ca el să o şteargă la 
merica cv banu) tăd. 

— Aşa €, cum 0 şterse 
Pioeşti. Aj dreptate. 

-—— Să nu depui banii le nimeni, 
zise (ăranca. 

—- Am putea să cumpărăm bonuri, 
zise Briceag; am auzit la târg că as: 
tea merg bine, cu folos pentru cine 
le arc. 

—- Să nu schimbăm banii pentru 
hârtie nici odată! strigă femeea in- 
dignată. Toate astea sunt şarlatanii 
și minciuni; cei dela oraş ne cred po 
no! proşti; trebue să ascundem banii 
în aşa fel ca nimeni să nu dea de ci. 

— Asta e greutatea. 

— Sub pat sau în paele salielei. 

— Hal să încercăm, zise Briceăzg. 

Puse banil( întrun ciorap  vechiii 
și femeea. descusând un colţ de al 
saltelei, vâră banii în pae. 

— Dar nu e bună ascunzătoare, 
se gândi Briceag după câte-va mo- 
mente. li poate fura când nu sun- 
tem acasă, sau de-ar lua casa îoc, 
banii nostri ar fi distruși. 

— Asa e, dar unde să-! 

zise ea îngrijată. 
Siai. îmi veni un gând, zise 
un porn 
scorboros, să-i punem acolo, căci vor 
fi feriţi şi de foc și de hoţi. 

Ţăranca fu de acord. 


La Dina 


la cine ? întrebă je- 


A- 


ăla din 


punem ? 


“niu lirică română nude 


“tru ca să mai aibii nevor de 


No. 20. —. 


Galeria artiștilor români 


D-NA V. MICIORA 





Distinsa cântăreață care vsle dna 
Miciora, esle destul de cunoscută şi 
şi apreciali de publicul nostru  pen- 
clogiile 
noastre. 

D-su cântă de câţiva ani în Compa- 
repuriează 
reule succese. 





m a an . .—. . atat 


Zis şi făcut; puse banii în scorhu- 
ră şi-l astupă cu muschii. 


In toate zilele Briceug se tul. în- 
vârtea în jurul pomului, ţinând m 
chi aţintiţi asupin scorhurui. 

HI cra frică ude vecinul lui, Praţup, 
căruia îl plăcea să-și spianoze vu 
cinii. 

lutr'o scară observă câ muschiul 
de Ja scorbură fusese schimhat, Line- 


diat băgă mâna si văzu uimit că cut 
500 de franci dispăruse. 

Ca să-i descriem disperarea e îm- 
posibil. Toată noaptea plânise cn n& 
vasta lui. 

Proţap mi-a făcut-o, zise el, 
mai e] a putut afla scorhutt, 
Să nu te plângi, zise 
să-l surprinri mai binc. 

Dar cum? zise DBriccag, 

De odată puse mâna la Munte 
zise : 

Lasă-mă pe 


NI 
fernieea, 


—.. 


Ș) 


mine, îl] voi face să 


dea hanii, de-aş şti că "mi per ca 
pu). 
Dumineca urmălnăre se duse la 


cârciuma din sut „lu botul calului”, 
umile găsi pe Proţap slând la masă 
cu n jumătate de ţuică şi jucând 
cărți cu ali. 

Se puse lângă el şi începu să-i dea 


de băut, fel de fel de băuturi. Când 
Proţap se cberchclise, plecă  simre 


casă. 
— Am să-ţi spui ceva, zise Briceug, 
Mic? zise Proţap. 
—: Da, vom vorbi pe aruni- 
Numai bani sii nu-mi ceri, zise 
Proţap, căci nam. 
— Nu-i vorba. de hani, 
sfat ce vroese să-ți cer. 
-- Un sfal ? da, pot să-ţi daă. 
—- De multo am văzut că eşii oo 
cu simţ care poule da sfaturi. 
-- Asta da, cât vrei. 
- E vorba de in secrei; dă-ti cu- 
vântul că nu vei spune nimănui. 
— Iţi promit. 
—- Am 1000 de franci economie 


-r: 


ci de un 


si 


ăşi voi să-i depui; ce zici ? 


— A, asta e cam serios. 

=. Mai aim înc 500 lei pe care i-am 
ascuns întun copac. Să-i pui şi pe 
aceştia acolo ? co zici ? 

— Da, nu e răii, că oval întrebat 
pune banii tot aculo, căci nimeni nu 
bă nuceşie. 

— Crezi? 

—- De sigur. şi eit aş face ca tine, 
de aş avea cconomili.- 

— Asu voi face. dar ie rog să taci... 

— Fil liniștit! 

Briceag mersc acăsă, dimineata 
se duse la scorbură. cei 500 franci 
eraii puşi la loc. Ti luă şi plecă. 

In timpul nopței, Proţap veni la 
scorbură ca să ridice toți banii si 
când băgă mâna în scorbură, găsi 
un bilei. pe care era scris: „Mi-am 
schimbat ideca, ASCUnzaLOarca nu * 
bună“, 

A, 


'6. — No. 20. 


UNIVERSUL LITERAR 


SIE IIT A 


- Roman original de I. ANDREI 


ST EA 

“La jumătate ărumalui dintre Ber- 
sect gi hitbaza, în mijlocul fru- 
idassi văi a Zeltinuiui e aşezat 
târguşorul Podu-Tureului din jud. 
“[ ecuci. 
: Târgul acssta, de altfel mic, neîn- 
rijit, fără mici o cala de ccmuni- 
cație mal lesnicioasă, decât soseaua 
judeteana ce-l leagă flo gară, joacă 
tun roi de cipetenie în comertul de 
cereale al judeţului, fiind singurul 
loc unde toată partea de noră, atât 
Ide îmbolzugată în cereato şi vin, îst 
oate desface produsele cu nai mul- 
tă uşurinţă. Acestui fapt se dato- 
ireşte formarza tul numai din evrei, 
Wari mat toți îşi aă locuințele lor 
Droprijl. 

Numele Qe Podu-Turculni, datează 
“din anul 1823, când. se zice că unui 
uro, negustor da mărnnţişuri, care 
venea să-şi desfacă pe meloagurile 
cestea maria, i se îneacă într zi 
toioasi calul cu tot calabalâcul aa 








pa ol. Pe cal avea o pereche de dosagi: 


noni, în care pubea toată acea 
prăvălie ambulantă, şi care repre 
inta o valoare destul de însemnală 
căci înăuntrul lor trai aşezate cu 
dichis destule inele de aur şi argint, 
pretum şi chilimbururi să umple 
Vitrina celui mai de seamă giuvnor- 
piu din zilele noastre. 

Turcul, amărât atunci de perderca 
ânsemnatej sumi la care evalua de- 
sagii şi probabil înaulcit şi de aface. 
vile ce făcea prin partea locului, a- 
duse nişte oâmeni de meserie şi cu 
Mavii ce-i mai rămăsese, făcu un 
pori, pe care putea trece or când. 

Mai era şi uit gâud carel hotirâse 
să. facă podul acala... Era gândul 
unui câştig mare, căci toumna, iar- 
mu şi îo vremurile ploioase, 2ran sin- 
gurul vad pe unde cărăuşii, cu ca- 
-Xele încărcate penlru Galaţi, peatru 
portul) acela atăt do însufințil pa vie 
MUuri, ar fi putut trece pan cl în 
schimbul unei plăţi. 

EI. cu spiritul tur comercial. vă. 
Zuse stagnarea comerciulul prin 
părţila acolea din cauza unul druin 
mepruclicabi. 

Podul se gătit în scurt timp, dar 
bietul iurc nu apucă să'si scoată măr 
car cheltuiala, căci într'o dimineaţă, 
drumeţii îl păsiră mort în bordeiul 
ca și'| făcuse lângă pod. cu beregata 
tăiată. omavrât de vre-o bandă de tâl- 
hari ce cruii destul de numeroasa pe 
vremea accea. 

Turcul muri, fără măcar să îi se 
istie numete, poâiii da asemenea se 
“MPuină, se. perdu în cursul vremuri: 
lor, dar botezul loculus rămase din 
gură in ră, și va rămâne dr-a pu- 
ixurea prin târguşorul acestia ingite- 
muit, tăvbărât parcă vemalnie 

Când traficul fu deschis. prin cone 

truirea paduiui, punctul acela se în 
suflaţi. 
„Bute de care, venind încărcate cu 
bucate din fundul ocolului, tăbaraii 
aici de se asteptati unele pe altele, 
ca în lungi siraguri să pornească în 
scpre Tecuci şi de acolo la schele. 
ia Galati. | 

Ma; în totdeauna pa înserate se 
vedeau zeci de fucuri, deasupra că- 
rora. pe trei beţişoare legate la ca- 
păt. era atârnat ciaunul în care că- 
văuşii Sşi ferbeai mămăliga de sea- 
ră; iar câte unul] din fiecare sat, fă- 
cea cu rândul la păscut boii sai la 
îngrijitul lor, 

Amurgul se lăsa încet și în jurul 
focurilor pâlpâitoara şedeaă cârău- 
sil tolăniţi. Cel tineri, glumind. citio- 
tind, ian cei bătrâni, tăcuţi, gândi- 
tori, cu ochii ţintă în jarul de sub 
ciaun, făcând secoteală pâner din 
care, şi galbhenilor ce vor prinde p2 
ea... 

In nopţile adesea fără tună, focu- 
„rile aprinse prin tabără luminaă 
țăzduhul până departe. iar de undsva 
- dintre care, picara domol notele 
dulci ale  unuf caval ce lega un 
_brâuleț. | 
La auzul primelor note, un cliiot 
sesel. străbătea întunericul şi flăcăii 


se adunaii grăbiţi, învioraţi ca da o 
putere magică şi începeau a frămân- 
ta pământul în inișcările lor iuți și 
săltăreţe. 

Bătrânii se adunati mal la o par- 
te, fumând tacticos din lulele da lut, 
vrăjiţi de gânduri depărtate, când 
simțeau şi ei aceleaşi tresăriri, In 
ochii lor umezţ de o bucurie ascun- 
să, se putea citi o părere de rău, o 
chemare a vremurilor apuse, şi erait 
votoşi că cel puţiu fm vlăstarii lor 
se mai văa trăind... Şedeau liniștiți, 
reținuți parcă de o rușine, dar mai 
ta vrmă, coprinşi de înfrigurare, se 
seuiai unui căto unul domol, mai 
potoliți parcă, si intrau în cercul 
celor ilineri,.. Baăstanii încurajați și 
mândrii acum, băteau pământul săl 
rupă. Si în înflăcărarea jocului, bă- 
trânij simţea că întinerase, că nu's 
uşa de gârbovi cum se credeati, şi se 
pomeneati şi ei chiuind deavaima 
cu (lăcăii.... Prin noapte. sMrigătui a- 
cela de veselie străbătea până de- 
pari văzâuliul și din când in când 
ii răspundea câte un alt chiot, râs- 
leţ, depărtat... Eraii alte căruţe în- 


"| cărcale, ce lăsa valea şi alţi cără- 


uşi voioşi le răspundeati prin noap- 
te că vin şi ei... 

Aceste jocuri, 
noapte, la luinina focurilor ce sa lru- 
dea să spargă întunericul greoiu, 
ar fi alcătuit cal mai frumos tabioii 
şi nu-i de mirare dacă chiar Strul 
cârciumarul, care se uşezase cu ha- 
nul în răspânlia aceea. rămânea a- 
Cosea înmărmurit în use. privind cu 
ochii șireţ; la scenele acele da veselie. 

Apoi. cind luna se ive& de după 
dealul Dămăcuşe! boii sătul ernii 
puşi la jug. Din cărăuşt se rânduia 
cârmaciul, cara trebuia să o ca îna- 
inte, mergând pn lângă car şi şira- 
gul st lungin pe şleau. întocmai ca 
o sfoară ce sar desfăşura după ud 
ghem. 

Cei Talţi cărust sa suiată sua între 
saci şi cu zeghia în cap. adormiati 
legănați uşor de carele ce mergeaii 
înce trosnină încheeturile. 

Jupânul, mal rămânea câtva timp 
afară, până ce larma înceta de tot, 
apoi măsurând întunericul cu ochii 
tut mici, zăvorea cu grabă uşa ha- 
nului. grea, nemai dând drumul la 
nimeni până la ziuă. 

Ia scurt timp alţi evref din Fru- 
muselui, a cătună apropiată. atrași 
de perspectiva unor afaceri mai tbu- 
ne, veniră şi se slabiliră pe lângă 
banul lui Strul. 

Şi când. proprielarut? de atunci, al 
maoşiel, baerul Mihalache Diamandi. 
în anu) 1527, ceru şi abţinu de la di- 
van) din Iasi. invoire de a face iar- 
maric săptămânal în fiecare l.uui, 
evreiţ ce imigraii din Rnsia cu du- 
hamni, ocroti Re voevodul loan 
Sandu Sturza, veniră în cârdurt si 
so asezară de-a lungul drumului, u- 
nuj lăngă altul, cu casele tor vre- 
melnice. Pentru aceasta,  plăteaii 
proprietarulut o dare ce se chema 
bezmăn și care a rămas şi până as 
tăzi... Plata scumpă la care erai! im- 
puși. îș siteati să-și prindă toc putin 
şi înghemuiți, cu casele una lângă 


alta, îsi exercitati meseria S&ii co- 
merţul ce stiati... 
Astăzi lucrurile sai schimbat 


muit. Curțile boereşti san strămu- 
tat pe deal din cauza Zeletinului ce 
te îneca vrimăvara şi nici urmele 
ruinelor nu se mai cunosc; tar pe lo- 
cul unde altă dată se ridica, măreț, 
temut. acel castel feudali al bâtrânu- 
iu; haer Diamandi, se află astăzi 
baia. evreiască. 

Pa dealul dinspre răsărit, o bise- 
ricuţă îşi înalţă parcă cu sfială tur- 
nul ef drept. din dosul a doi plopi 
bătrâni; iar clopotaie, cu glasul lor 
trist, parcă ar jali pe puţinii credin- 
ciaşi ce i-au maj rămas în juru-i. 

Din trei mii de suflete, cât numără 
statistica, abia patru sule arată creş- 
tini şi aceia ţigani scoborâtori ai ro» 
bitoc de mai înainte, Liberaţi şi im- 


| proprietăriţi la 1864, 


încinsa în miez da. 


Luni, 10 Maiu 1911. 


La...) 


_Tn toamna anului 1894 acest târg 
a fost distrus complet de un încen- 
Giii groaznic, a căref provenienţă nu 
se cunos nici astăzi. Acest foc a 


4 nimicit din temelie acele căsuțe jo 
se, cu coperișurile ţuguiata de şin- 


Arilă şt cu obloane grele ce se lăsată 
în stradă pe un picior şi care înlocu- 
iati cu prisosință vitrinele din ziua 
de astăzi... 


Dacă acest pârjo! a făcut rava- 


gii îngrozitoare a făcut si un bine, 


căcă pe ruinels acelor dugheniţi joa-- 


se. mohorâte, sai ridicat în urmă 
altele ma! înalte, mal frumoase, dar 


tot aşa de îngrămădite ca şi atunci.i 


Astăzi, văzând acest târg de pe 


unul din dealurile ce'l înconjoară, cu 


casele lipite una de alta, văpsite cn 


diferite culori şi lipstt cu desăvâr-i na, câna gerul de afară strângea ca 


şire de vre-o vegetaţie, îţi face im- 
presia unor rămăşiţe de oraş distrus, 


nimicit de o apă năprasnică şi în- 
-ghesuil. acolo în cale, ca şi cum arfi 


rit ceva cu el. 


Câna soarele de vâră îşi răstrân-! 
ge razele terhinţi pe coperişurile a-: 


celea neumbrite, deasupra i se far- 
mează o !remurare ușoară da asr, 
un păinjănis cețos parcă ar sta gata 
să ea [oc diutr'o dată; iar înăuntru, 
o căldură uscată preoaie pluteşte lui. 

Viața în acest târg e o frământare 
încordată, o luptă grea. dată de ma- 
jorilatea evreilor săraci, tipiţi [ă- 
mântuluț pentru a câștign o pâine. 

Sunt capi de familie cari nv ati 
mici o avere, nict ua Mic capital mă- 
car, ci cu câţi-va lei, şi acei împru- 
mutaţi dela comunitatea evreiască. 
aleargă kilometri întregi, afară Jin 
târg, înaintea color ce vin cu ouă, 
păsări, fructe. La cumpiră cum poa- 
te si le desfuce în urmă la consuma- 
tri, câştigând astfe) cAţiwa hani şi 
astn li-i întreţinerea. 

De altfel restul, dela manutacturis- 
tul cu prăvălia. încărcată și până ln 
negustori! de vax, aţă şi văpsele, € 
n mândă încontinuă, o goană ne- 
bună după 
ca ori-ce nație. i se fachină cu atata 
fanatism... 

Da dimineaţă, până seară târziu, 
în usă dugbenil lor, îl vezi sezând 
neclintiti, femeile impletind la cio- 
rap, iar bărbaţii în picivare răză- 
maţi ta cadrv usilor, ev ochii pân- 
dilori şi laconui ia trecătorii de pe 
stradă. 

TI 


Fra întro  Sâmbălă. 
când acest târg e tăcut, liniştit. E 
ziua când oamenii ucestta tisinviță 
de o săvtămână de sbucium, se re: 
pauzează... Această zi sfântă a lor, 
a respectă aici, cu atâta fanatism în 
cât cel mai sărăc evreii nu face nici 
măcar focul, să stie că moare de 
frig... De abife! pentru aceste trehuri 
sunt. ţigănci, ce umbla din casă în 
casă luând câte cinci bani pentru fie- 
care foc aprins. 

ăsta! un tari? stabilit 


dimineaţa, 


din tim- 


puri şi se respectă fără tocmeată... 


In casa lu! 7ainian Herzcu, sali 
mos Zalman, cum i se zicea de toţi, 
era liniste. 

Să fi fost ceasul cinci dimineaţă, 

când bătrânul deschise ochii, de: 
prins să se scoale de vreme. 

Lumina pătrundeă greoae in aceast 
stă adaia. închisă de toate părţiie de 
alte camere. și în care soarele nu în- 
tra. nici odată, 

Văzând că afară e lumină tresări, 
că încă nu a deschis prăvălia. dar 
aducându-şi aminte că e sabăs, se 
lăsă domol pe perne, şi rămase cu 
privirea în atan, cu mâinele sub 
cap. Pe faţa iui albă flutura un 
surâs, o voiaşie ascunsă. 

Se sculă într'un cot, căută sub per: 
ne ceva, şi. scoase o scrisoare ce 
primise cu o seară maf înainte, scri- 
Să pe toate feţele cu o slovă mart, 
desănţată. 

Cu cât citea mat mult cu atât fa: 
ță-l se înveselia; cu cealaltă mâ- 
nă, netezia barba albă şi deasă, 
semn că era destul de mulţumit. 

Saracă Seina... şi bătrânul râdia 
înfundat, clipind din ochii lui şireţi, 
albaştri. 

Saracul sai saraca, era o expresie 





câştig, după han, a-! 
ceastă emblemă, câreia, e! ma! mult | 


a lui de care nu se putea lipsi 
nici odată. De admira, contempla, 
şai jelia, el tot cuvântul acela îi 
punea înainte şi apoi începea a 
vorbi. 

„Cumare să se mai bucure micuța, 
când o vol însliința că mâina vine 
Alfred şi că o cere în căsătorie. | 

„Bun băiat. Are dejă prăvălia lui 
şi încă ce prăvălie!?... Strengarul...* 
şi bătrânul îşi freca mâineie multumit 
şi râzând încet aşa cum ştia el să 
râaă când făcea un ghişeft; apoi ră- 
mase în contemplare. cu gândurile 
duse departe, în trecutul lui do>păr- 
tat şi trist... 

De mic se trezise in prăvălie unui 
stăpân avar si ursuz, care-l înjuva 
şi bătea la orice greşeală. Adesea, iar- 


un cleste, el, ghemuit întrun colţ de 
prăvălie, cu mâinile umflate de ger, 
şedea pândină după mușterii, rălă- 
ciţi pe străzi. 

in gânduriia luj de alunci se verea 
eşit dela stăpân, cu un mic capită- 
aș, şi ca prăvălioara lui proprie. în 
care să vândă fără frică, fără teamă 
că un lucru l-a vândut pre eftin, 
sai pe altul nu a câştigat cât ?re- 
buia. 

Pe toate le-n răbdat cu resemna- 
re, până când un faliment rău shih- 
zuit îl duse pe stăpână-său lă puiş- 
cărie, iar pe dânsul îl asvârii pe 
stradă gol, sărac, fără nici un ban. 

Atunci veni în Podu-Turcului si 
cum hu avea nimic ce perie, ss avin- 
(ă în orice neguț. 

Cu o mică sumă co i-c dădu ticrii: 
datorit stăpânului unde servise mia! 
bine da zece ani, deschise o mică ba- 
racă, unde puteai găsi crice. cate 
putin. Vas. aţă, nasturi și străciiitii, 
erati toate înşirate cu mult git si 
îintr'o bună dimineaţă Podu "Turan: 
lui mai putea număra încă un nn- 
gustor, încă un anticar, mat bine 
zis, la care puteai găsi de toatn, pi. 
ră si fluere... 

Băctul Zalman cra voias, guraliv 
şi afacerile începură a-i merge de ni: 
nune. Incepu a se întinde, si cu ha- 
zardul care-f caracterizează rasa, Se 
avântă cu toată puterea tinerustor 
si reuşi în toate. 

Acum în urmă, moş Zalman se pi 
tea număra printre cei dintâ! negus- 
tori din târg şi ăvutul lui era prețuit, 
nu-I! vorba palantoniceşte, la vrea Înt- 
mătate de milion, | 

De câte ori cinova îi întreba în siir- 
md dacă nu-i ajunge atâta trudă, 
să 'se lesa de afaceri. căci e bă 
trân, el clipea siret din ochii tut 
mici, albaştri, și răspundea râzand 
mulţumit: „Până la o mie de ciarcin- 
furi de cel mari, da mari de tot, 
mai am încă mult”. 

Ciarciaf numia el hârtiile de ban 
că. Când le Juan să le schimbe. leflu- 
tura puţin prin aer, le trecen încet 
pe dinaintea ochilor, ca şi cum ar (i 
vroit să le întipăriască mat bine în 
minte, fiecare hucătă, şi asrzându-le 
păturite frumos în cutia casei de fer, 
exclama voios : „Incă un ciarriaf 
care va încălzi hătrânețele lui Zal- 
man", si râdia înfundat, domol. 

Se însurase la vrâsta de 22 ani. și 
trăia mulțumit cu Malca, o femoe tă- 
culă., supusă, muncitoare. 

Nici ur nour nu Sar fi ivit la uri- 
zontul căsniciei lor, dacă bunul 
D-zeu s'ar fi îndurat să le fi dăruit un 
copil măcar. Dar anii se scurgiaii, 
tinereţea începu să apună şi mult 
aşteptatul odor mu se mai ivea. Ade- 
sea, în toiul bucuriei, mulţumiţi că 
afacerile le mergeaii bine, se po- 
somorai, rămâniau pe gânduri, 
cu o întrebare în ochi! lor trişti. Pen 
tru cine toate astea? Trecură Î8 şi 
ori-ce gând le era perdul, când între 
sară, buna lui Maică veni binişor 
lângă el, pe când număra nişte bani, 
și cu un ton blăâjin, cu o dulceaţă în 
glasul ef domol îi şopti: „„Harşucule,, 
ştii ceva?...' El însă fără să ridice o- 
chili de pe bani, îl răspunse scurt: 


„De unde vrei să ştiu”. şi începu a 
număra mai departe. i 
A se citi urmarea în „Universal 


Literar'“ care va apare Duminica vii» 
toare. 


!Luni, 46 Maiu 18114. 





EN EARNRLLIE 
DE VICONYELR DB BORRELLA 


ia ou perațit dle stejar scul 
Na. ur de multele: [ăoţ 

= e şi cu coifur şi goe eaşi SN 
îi Stau da mmăsă lăcuți şi nemiăcaţi. 


iPe tgicre famanit, din parcurt înipuşe său 
5 Prin scântai?ul grelei și vechii ar gin tă, 
4 gate! lor orgoliu păstrat din tati 

a “nutcihesc cu ciuile şi iepurii vâna 


Dar dintre dânșii nimeni nu bea AA ina 
i -unul singur, cu ariei fu pari 
der alte vrăiairi rămas î 
E vihmaul, străbunul ; căci toli ai lui s'au 
du 


Daliu dupii doliu, cl i-a 'N9romal pe rând 
Şi "2 locul bor da tes armuruie Ia pus. 


Th. Aug. liăscanu. 


APERE are ma A 


E LA NA 
(După tradiţiunea anfică) 


Orchomenos, îmtamestorul Orcho- 
mMenci, avea o fată de toată frumi- 
gețea anume Biara, da care trat 
iunea ne spune, că era atât da fra- 
tmooasă, în cât închega apele, cum 
fica Românul. 

Fata era foarte inteligentă si sau- 
pusă si rtațiloa Să!, încât era un e 
xemplu de purtare şi de cuminţenie. 
Devenind fata mat mare «re din 
ce în ce ma! gânditoare. Intr'una 
din zile zice tatălui săi: 

„Tată, no ştiă ce ar, sunt atât de 
indispusă, în cât îmi vine să plâng, 
Nu-mi mai place nimic, nimenea 
Bhuw-Di întră în voe, sunt supărată pe 
toată lumea, 'mi vine să mă c ert, 
mal mult de câ! atâia 'mil vine să 
îmi rup hainele ce le port atât sunt 
desgustată de lume, 

— „Lasă ps tatei nu mai fii 
îndispusă, te-aiii mărita si eh cât de 
purâhd și aţunci vei fi iarăşi veselă 
ca mal nainte”. 

Pe când fata stătea gânditoare ia 
4ă se apropie de ca un tânăr de tom 
tă frumuseţea. un £ăţ frumos, cum 
tice Românul Era Jupiter, Dăriiti i 
tela zsilor şi al oamenilor tranăfar- 
at într'un iânăr. 

„Tată, tare îmi place tânărul a- 
besta!" 

»"Fl nlace dragul tatei, dar iea 
iara, să n'o pățeşti, nu te prea în- 
drode în vorbeia tinerilor. Să ruu crezi 
pă tot ce sboară se mănâncă. Asa 
sunteti vol fetelor, grabnice iu- 
Bire şi apoi plângeţi cu lacrifii de 
Sânge imprudența voastră!" 

„tată, număl să-l mat văd puţin, 
parcă nu-mi vine să mă despart 
atât. de repede de dânsul. 

„ine, bine, vel vedea tu, dacă nu 
vel fi prudentă. 

Elara concepu o iubira înflăcărală 
de acest tânăr şi resultatul fu naşte- 
rea după nouă lunf a gigantului 
Ti bopaas. 

Insadevăr Elară năsou pe gigantul 
Zitymg, care creştea din oră în oră 
văzând cu ochii. 

Tgus cra atât de mare, în cât 
„mările cele ma! adânci da abia-i a- 
junrgeai până la genuche. 
 Câmd mergea prin mare ei umbla 
mal mult plecat, că de sar fi ţinut 
drept, capul lui i-ar fi ajuns pănă 
jn cesiui. 

„Mia dat Joie un băiat, dar sdra- 
Wăn. Ce va îi având, de creste atât 
ide repede. Tare mă tem, ci n'are să 
se ramă poată adăposti nicăiri, dăcă 
Va. creşte tot asa“ zise Blara într'una 
din zhe. 

Elaze avea foarte mulţi dușmani; 
chiar Junona, soția lut Jupiter avea 
mare pârapon pe dâmse ne stiind 
ce să facă să o compromită cu desă- 
vârghee. 

„de oare să-mi Zaeună copilul, 
zice Efaa într'o zi, că mitital nu a, 
ca sl pot ascunde într'uf paneraș, 
să nu ae vadă, 0ă-! coscogea biet şi 
crește »szaiad ev ochif. Dacă va 
creste toi apa mii mia sii pa! săi 
4! ridic în doața Athit de arati, 
încât mi-a rupt bratele. 

ApropiinAu-as de Hlara, Minerva 
coiţa înţelepoiunei, îi zise; 


% 
* 













Director că nu m'ăveţt xeloza. 


„una dim aaeste 
nuseriseie la dispoziția fa restălorila: pro- 


„Ascunds-fi copttul în ftuadui pă- 
mântului, că nutnal acolo poata să 
scape de urgia Jumonal. 

Şi ca toate acastaa ca aa putut 
să-i seape nici acolo. 


Uiysse în Odyssesa vorbeşte dej 


Tityus asttel : 


„Când m'am coborât în infern, am $ 


văzut pe Tityus fiul pămâătului în- 


1 tors pa pământ. 


Do! vulturi necontenit sfâziau câte 


o bucată de carne din ficatul lui 


Tityus, care cretan da loc, raânoin 
"du-s mamii decâă 

Dar Tityus tot nu muria, din con 
tră creştea din ce în ce mal mult de 
ce se atingea de pământ”. 

Văzându-l Apolio că necontenit 
crește, se exprimă astfel : 

„Blestematul ăsta de Tityus are 
să-m!l mănânce capul. Diano, isa-ți 
arcul şi tolba cu săgeți şi trimite-l 
numai decât din vi& 

Diana întinse arcul, Fityus fu lo- 
vit mortal, căzând în nesimţire. 


" Askfel a scăpat Iunona şi de aocasti 
dusman, care i-a făcut mult sânge 


răă 


Tityus a fost înmormântat la Pa 


nope în Phocida. 

Pe mormântul! lui va zidit sn term 
piu de toată fîrumusațea, în care de 
intra vrun pungaş oŞi exeroc numai 
decât muria ca trăsail. 

A. Vâniail. 


ilustrația noastră colorată 


Groazniea catastretă de la issy 
ies Mouiineux 


Cititorij noştri cunosa eu deamă- 
nuntul din „„Univarsul, groaznica 
catastrofă petrecută Dumineca tre 
cută ps cânapul de aviațiune de la 
lsay ies Montineux, lângă Paris. 

Se ştia că, în momentul când urma 
să înceapă cursa de anroplane Paris 





Madrid, cursă cărcia i se dăduse pro- | 


porţile unul eveniment şi ia care a 
sita aproape un milion de spacta- 
tori, un aeroplan sa prăbuşit asu- 
pra tribenst în cars se aflau membri 


guvernului francez. Ministrul de răz- 


boiti Borteaaz a fost ucis pe 2oc, iar 
preşedintele consiliului, d. Monis, sa 
ales cu răni atât de grave, în cât îi 
primejduesc viaţa. 
„Este inutil să mal descriem pani- 
ca nemat pomenită ce a cuprins ps 
martorii tragicului accident, dupăj 
cum nu se poate descrie nici senti- 
mentul de îndursprare ce sa abătut 
asupra întregi Pranţe. 

llustraţia colorată din prima pa- 
gină a numărului nostru de azi re 


'precintă momentul când sa produs 


catțastrofa. 
NICI EG e 


DRUMUL. GLORIEI * 


«Tot Ea e născat poat» 
V. Alexandri. 


Primira următoarele: 
Braila 3—5—941 
Domnule Director 
Venind în naintea  Dumns=vositră 
prin presenta scrisoare din preună 
cu acesta duă manuscrise în care va 


rog, din totă inima a le mile impri-ţ 
ma în fiumosul si Ilustrul ziar Uni- 


versul Literar De ore ce find un bait 
foarte săman fără aici o manezire 
şi doresc din totă inima a mângia 
prin frumosa! Ziar Dar cred Domie 


M. Vobrescu 
mii Brăila, 


“i. Deschațem redrica 


noștri da plăcerțe de a gustă și et frumu- 


sețile nstăgăduite ce primim cu zecile,ţ 


drept producții literara. 
Vom alege gantru orgi nuagi: câie 


gresulul ce face avântul Boatic în țara ro- 
mânească la inceputul veacului ai Ra 
Red, 





| vine să'i vadă des: 







Vă aesapta petre că | 
ne simțim obligaţi a nu iipăăi pa cititorii] 


va fa ma-f 


UNIVERSUL LITERAR No. 20. — 7. 


























Tată manosertister 


E A. Pucher & Go. 





OMENIREA 
D ! de aie 
da cad na, că Bau Flisahota 16 (sub hotel Princiar) 
ca să pol scut Galea Vitoriei M40 (vis-a-vis de primii Știehey) 


dîn Somnul letazgi 

in care zac incă 
Precugetarea YVorsunărei 
Muţi mă Obotagţe 
Gmetimduma in Sinem 


BUCUREŞTI 


Bieicletă com-= 
pleti Let 110 — 





O: Domne Omul Bicicletă _ 
ce fel de Creiatuză este cu roată liberă 

caci or cat Tre Lei 196. 
căutanăd cu Prodi Wtoowie Bicicletă ori-ce mareă cere 
mană lLeț 160 — 


ca Ecsista în heme 
SĂ fie Rege Pe tota 
Mat ales Mandria 
Ctezand cai lumina 
Ce trebui sb aibă 
Iar cand sd trezeste 
E Cuceriţ de Tote 
Cazan in tunire 
Iar dacă Mare 

Nu Ştie Sarmanul 
Pot ee rotropesie 
Cui Ramane Ore 


Anvelopa Conti- 
nenial .. . ., » 5,50 
Camera . - p > 
Laaţuri bacata | 
Pegale .... » Ay— 
a de piele .. » 5.50 
îPompă de picior » 2.20 
1 Lampiă de acety- 

lina . . . " e) Pip 435 
Clopot. ., . 1 — 
Spiţă eu capsă . » -—10 


Mânere perechea : —40 


GANDURI RATACITE 1 Chei franceze dc la 70 bani 
De cand mam Nascut până la 1,20 
Şi pană cam (shidon ori-ce formă lei 5.50 


Esie un sfert da Veec mai 5me 
De raiacitul gand pe care iară 
Nu poci sam dau sama in'că 
Mâm mascul pe astă lume 
Singur Nuştiu pentru ce 
Praesc pe desi pamant 
Singur nustiu cum 
Mă voi duca pe alti lume 
Ca or ce Simpla Muritor 
Asta mă gandesc in Sinem 
peniru ce îi cum --..... 
BE. Debaenena 
H.N.PF. Brăila 


CUGETÂRI 


Preţuaste mai mult fericirea de a da, 
decât aceea de a primi; ţi-o amintesti 
mai multă vreme. Contesa Diana. 


Pot falni de accesopii zuai 
citim ca eri unde. 


Cereţi catalesul Wustrat gratis şi franca, 


PROCURAȚI-VĂ 


cu derizoriu! preț popu- 
E marea şi superba n- 
“ Lei 6, peră age pa N 
se Războiul Româno-zuso- 
tuze, Istoria ilustrată (cu 7 splen- 
dide şi originale gravuri mari artis- 
tico) a Independenţei României, 9 
volume, 1500 pagini. Ultima ediție 
jubilată. la lac. ie la 12,50 aumai 
iai 6.10 operă complectă, experiată 
franco la domiciliu. Se re- 
comandă mai ales d-ior ofițeri, sub- 
ofiseti, preoți, studenți, institutori și 
in gengre tuiuror amatorilor unei 
lecturi mozale şi palriotece procurarea 
urgentă a acestei cărți de un extrem 
şi palpitant interes pentru tot remâ- 
mut eare 'și iubește neamul. Mic şi 
mare e dator să facă propagandă pen- 
tru răspândirea acestei cărți nepie- 
țuile, in toate cercuriie ! 

Comenzile, însațile de cost, se voi 
adresa exact ast-fel: «A genției de 
publicitate literară PRESA, Bucu- 
resti, Cisuţa 1ă3. Ramburs fără a- 

Politica e o patimă absorbitoare şi evat nu se admite. 
dominantă, Georges Sand. Păstrați şi arălați şi allora aresi 

— anunt care apare numai ţa rare 

Ura ce purtăm dușmanului nostru intervale ! Comenzile se execută 

vatămă mai mult fericirea noastră de prv mpi, 








Savantai trebue să se iagrijească da 
ce sa va spune despre el peste un se- 
col, iar nu de laudele sau injuriiie 
zilei. Pasteur, 


Foriciţi cei ea'si implinesc soarta fără 
a o judeca. Edm. Phimudiire. 


O mare nefericire dă mărire chiar 
unei fiinţe neinsemnate. 
Carmen Sylva. 








căt pe a iui. Potit.Senn, ANANAA 
i! | 
DIN EAZUL ALTORA || VOPSEA de P j a 
Vilegiatură e angel ii 


D-i şi d-na lonescu și-au strămutat mătoare, vă 
reşedinţa de vară la ţară. sește imediat pă&- 
Totul ar merge bine, dacă nu le-ar! ŞI rul gi sad 
îi frică de hoţi. Din pricina asta şi-au abil, în negra, 
luat toate măsurile de siguranţă. N în brun, castanii 
Toiuşi, iată o frântuză de dialog în- sad biond tntran 
tre d-na Ionescu şi un prieten care fi mod atât de per- 
foct și de natu- i 
rai, îm câ nu se st de lee că 
păra! este văpsit. Intrebuințanes mat Ș 
sinaplă şi mai ușoară ea la orf-ga altă 
văpsea de: păr. Lei 2.50 în dro- 
guerii și farmacii. 





— Dar bine, madam' Ionescu, nu 
mai aveţi soneria de alarmă contra 
hoţilor, la poartă? 

— N'o mai avem, dale Vazilescu.;]| 
inehipueşste-ți că ne-a furat-o ieri 
noapte, 








se obține prin întrebuințarea cremei 


"și pudrei EXORA preparate de Al, 
Steane farmacist, furnisor al Curţei 
Regale. Pudra «FLORA» fără bismut 
77 să iectele uimitoare i cremei 

inainte e », Crema lei 1,50. Pualra 

iai erai şi sua ir MS celora» lei 2. Săpun Flora lei 1,25. 

Pomadă de păr «u«Flora» netatrecută pentru îngrijirea rațienală și 

higienică a părului, iei 2,50. Capilogen «Flora» (apă de păr) sticla 

mere iei 3,25, mică 2,50. Pasia de dinți «Bucol» lei i. Apa de 
ură «Bucal» let 1.50. Lapte de crin «Flora» pentru înfrumusez- 
țarea tenului lei 2. Săpun de Laple de crin «Flora» lei 1 ră 
La nemulțumire se_restitue_ imediat costul. i 











CELE BAI BARI ȘI VECHI MAGAZINE 


NE EEE EREI IESENE EEE E E ANEI UNUI 
UN OBRAZ CURAT ŞI FRUMOS 






Fe E aa me PE ea Dea = 


Da one Ta daia TRE a MAE AT ap ma ai 


m-a 
| 
! 
„4 
e 
? 





UNIVERSUL LITERAR PE Mata APO. 


8. — No.2U. 















Grăbiți-vă 2 vă abonati la 


La] 


LL 
Tragerea are loc la 22 Maiă 


| şi puteţi avea șansa de a câștiga următoarele mari premii: 


Vila de ia Sinaia-ma 


„Vila Theodora:: „construită Anume pentru tragerea viitoare, pe str. |. C. Brătianu, 


ia poziția. cea mai «plendidă din loculitate. | | 
Un dormitor 


„de lemn ÎN 


construit in marea fa- 
brică de mobile de lemn 
Marin V. Ganea, $o- 
epaua Mihai Bruvul, No. 
37 și str. Serbănică, 10. 
„ Sacursala. calea Victoriei, 














Un salonaș modern 
compus din : 
1 canapea, 2 fotoliuri, : 
Ă scaune şi o masă de | 
Mijloc, foarte elegant, 
cumpărat dela fabrica de 
mobile de artă, /. /re- 
203, calea Rahovei, 50, 
unde se găseşte in per- 
manență o bogută şi a- 


leasă expoziţie de mobile No. ĂOT, 
de toate genurile. ! scârță românăscă 
UN DORMITOR „sti e 


Di BRONZ 


bluză (ile) de mătasa 





de mare valoare, cum- 
părat dela Industria me- 
talică «Marcu», Bule- 
vardul Elisabeta, No. &. 


0 garnlti ă 


N Sri A din: 


A cunapea, 4 scaune, 2 : 


fotoliuri şi o masă, cum. 


părațe dela cunoscutul 


Magazin de mobile de 


treslie şi bambu, Lă-. 


ici str, Lipscani, J. 


de mobi 


Pi N'TRU INTRARE . 








. dela Bazarui Naţional 


calea Vietoriel, 110. 


UN 
“SALONAȘ 


(: bambu 


cumpărat dela cunoscuta 


“fabrică de mobile în a- 
"cest gen, E. A. Pucher, 


calea Victoriei, 4148. Su: 
cursala Bulevardul: Eli- 


“sahela, No. 1%, la uCo- 


meta Haley». 








27 0 dormeză. două. fotoliuri și un paravan ariste 


lucrate ii vechiul atelier de lapiţerie loci Niewlescu, str. „Câmpineanu, Li 


0 pendulă le Stejar alamal, o tavă argintală $ 


Supaale de la magazinul de incredere Schmidt &- Stra- 
lulat calea Vieloriei No. 55. 


0 bicicletă, o puşcă de vâvăloare, UI n pistol 


cumpărate de la marele magazin de .bicielete | 
aulomal, și arme &: DD. Zissmann, calea Victoriei 4. 


Un gramofon, o vioară, un Mlaut,: o harmonică 


cumparate de la cunoscutul magazin. de muzică Jean Feder, 
“calea Victoriei Dă. 


1 pendulă de perete 


6 linguriţe de ini sulate eu aur cumpărate 


nosculul magazin «Ceasornicăria Colţei», str. Colţei 3. 


0 Splendid Rochie albă lucrată artistic în ajurari 
| ceasoruie de aur, « nd din, i ii 
i brățară de aur 44 k(., eu 5 perle fine. 
2 ceasoarnice de aur pentru damă, 

1 inel de aur ca rubin, penteu bărbat, 





şi rubine Qa- 


E „pereelie de cercel cu diamante puchon, de î 


: mare valoare. 


0. frumoasă ră prețioasă Droşă, 


Un inel de aur 14 ki. pecetar penlru bărbat, 
6 €easoarnice remontoir de argint CU 13 capace 
_1-ceasornit «de -metal emailat. - 
Vi binoclu fin. e 

6 ceasoarnlee remontoir, de metal 


| eleantă compolieră argintală, ae mare valoare 
Două aparale economice de. încălzit, ue a. capi 


tan 'Castano. 


30 cutit eu cremă, pudră și săpun „FLORA“ 


cutit speciale, tăcâle anume pentru abonaţii noștri. 


î. reprezintând fotografiile Regelui 
20 plachete argintate și” Reginei, a d pe anume 


pentru premii. | 
Toţi acei cari se abonează cu începere de azi, 
mai primesc gratuit și uri volum din Memoriile 
Rogelui Carol! 1.